Adesea persoana isterică este descrisă ca fiind de regulă o femeie, „cu nervii la pământ”,

dând din mâini, ţipând lovind în stânga şi-n dreapta. Această imagine este însă reală numai în cazuri
extreme, şi nu numai femeile sunt cele care pot avea un comportament isteric. Comele isterice sunt
cauzate de migrarea uterului din bazin la femeile mai în vârstă care suportă greu infertilitatea, lipsa
copilului. Şi în prezent există confuzia că isteria este specifică femeilor. în prezent psihologii sunt de
părere că isteria, mai exact nevroza isterică, este o afecţiune de origine emoţională, însoţită de tulburări
de comportament, manifestându-se sub două forme.
Una dintre aceste forme, isteria de conversie, este caracterizată de faptul că datorită efectelor psihice,
pacientul manifestă anumite simptome fizice (de exemplu pierderea temporară a vederii, auzului).
Simptomele celeilalte forme, ale isteriei disociative sunt pierderea memoriei, tulburările de somn,
predispoziţia la hoinăreală. Sunt predispuşi nevrozei isterice în special cei cu o personalitate isterică.
Personalitatea acestora este imatură din punct de vedere emoţional, superficială, plâng sau râd sunt
exaltate sau disperă cu uşurinţă. Simţul realităţii lipseşte aproape în totalitate, greşesc adesea în legătură
cu aprecierea oamenilor şi situaţiilor. Obligaţiile şi visurile sunt amestecate, iar dacă ceva îngreunează
realizarea acestora îşi pierd cumpătul, fac scene, acuză pe ceilalţi, plâng. Sunt predispuşi la exagerări,
îşi aleg cu plăcere ocupaţii în care trebuie să interpreteze un rol (actor, manechin, model), însă le place
şi să-i conducă pe ceilalţi. în ciuda eventualelor succese adesea simt că nu sunt apreciaţi la valoare
justă.
Simptomele bolii
Psihice:
- oscilaţiile emoţionale puternice
- fără scrupule
- dorinţa de afirmare
- pasiune
- răceală emoţională, egoism
Fizice:
- leşin
- spasme
- paralizii
- tremur
- cefalee
- tulburări de vorbire şi senzoriale
Tratarea nevrozei isterice nu este uşoară
Conform opiniei psihanalitice şi isteria poate fi explicată prin dorinţe suprimate: persoana doreşte să fie
altcineva decât îi permit capacităţile, posibilităţile, îşi doreşte ca mediul său s-o aprecieze, să fie mai
atent cu ea.Dacă de exemplu nu este apreciată aşa cum îşi doreşte, nu este în centrul atenţiei, persoana
în cauză se îmbolnăveşte, atrăgând atenţia asupra sa chiar prin această nevroză isterică. Dacă de
exemplu leşină sau prezintă crize, toată lumea îşi va îndrepta atenţia asupra sa, ceea ce-i permite să
ajungă în centrul atenţiei. Acest proces în mod cert nu este conştient. Stresul, situaţiile grele, fără ieşire
(problemele care necesită efort, accidentele, conflictele de familie, situaţiile neaşteptate: pierderea
bruscă a locului de muncă) pot de asemenea cauza nevroză.Tratarea nevrozei isterice nu este uşoară,
existând riscul reapariţiei simptomelor. Simptomele pot fi ameliorate prin calmante, antidepresive, însă
acestea nu tratează boala de fond. Nici discuţiile nu sunt de ajutor, chiar dacă unei persoane isterice i se
recomandă să se adune, deoarece funcţia psihică, emoţională este involuntară. în realitate numai
psihoterapia poate fi de ajutor: terapeutul în cursul discuţiilor evidenţiază şi conştientizează conflictele
inconştiente, aceasta fiind bineînţeles un proces de durată, isteria nevindecându-se de pe o zi pe alta.
Persoana isterică nu conştientizează boala
Persoana isterică nu poate face multe în interesul său, deoarece în majoritatea cazurilor nu
conştientizează boala. Dacă însă este suficient de matură, poate realiza că are probleme. Nu este o
persoană uşor de suportat, însă se pot găsi între isterici persoane deosebit de valoroase. Persoanele
isterice suferă de conflicte emoţionale inconştiente. Acestea doresc să fie altfel decât sunt, doresc ca
mediul să îi vadă altfel, mai buni, mai inteligenţi.Dacă ajung în situaţii în care dorinţele lor nu pot fi
realizate, reacţionează în mod isteric. Persoanele suferinde de isterie sunt tot mai greu de suportat de
mediu, situaţia lor fiind tot mai dificilă, deoarece mediul nu le identifică boala, îi evită, îi respinge pur
şi simplu.
Cum procedează medicul
În primul rând medicul determină cauza simptomelor. în acest sens examinează pacientul şi fizic. Dacă
de exemplu piciorul bolnavului paralizează brusc, medicul determină dacă nu cumva există şi cauze
fizice.Dacă nici în ciuda unui examen amănunţit nu determină modificări organice, îndrumă bolnavul la
psiholog care încearcă să identifice cauzele în dezvoltarea personalităţii, experienţele pacientului.