Tema: Aspecte psihologice ale grupurilor sociale

1.Noţiuni generale despre grupurile sociale. Componenţa şi structura grupului. Motivele

asocierii în grup.
2.Tipuri de grupuri sociale. Coeziunea şi dinamica grupului. „Moralul” grupului.
3.Psihologia grupurilor sociale mari.
4.Psihologia gloatei
5.Particularităţile psihologice ale comportamentului oamenilor în gloate

Noţiuni generale despre grupurile sociale. Componenţa şi structura grupului. Motivele asocierii
în grup

Prin noţiunea de „grup” se subînţelege o comunitate de indivizi între care există

interacţiune. Pentru a exista ca grup, sunt necesare următoarele condiţii:
1.existenţa unei interacţiuni între membri, care nu este obligatoriu să fie o relaţie directă;
2.perceperea calităţii de membru (grupuri etnice, religioase, rasiale);
3.norme şi scopuri împărtăşite de membrii grupului;
4.implicarea tuturor persoanelor ce alcătuiesc un grup la evenimentele ce-i afectează.
Structura grupului. Tipul de structură care se dezvoltă într-un grup este consecinţa a trei
factori:
1. nevoia de eficienţă este legată de importanţa completării activităţii grupului într-o perioadă
specifică;
2. tipurile de abilităţi şi motivaţii;
3. mediul social – afectează grupul social.

Motivele asocierii în grup. La baza asocierii în grup stau următoarele cauze:

1.atracţia pentru activităţile grupului. Printre tipuri de grupuri de această natură sunt:
grupurile de muncă, grupurile de soluţionare a unor probleme, grupuri legislative, de autosprijin;
2.simpatia pentru membrii grupului – grupurile care se formează esenţial pe baza atracţiei
interpersonale (apar spontan);
3.nevoile membrilor grupului – oamenii pot deveni membri ai unui grup pe motive de a
găsi aici satisfacerea nevoilor emoţionale, sociale, independent de natura activităţii grupului.

Tipuri de grupuri sociale

Până a trece la clasificarea grupelor sociale este necesar de a clasifica unele noţiuni
asociate grupului ca:
1.Mulţimea – un număr mare de persoane reunite temporar pentru realizarea unui scop de asociere
sau a unui interes. Ele funcţionează numai atât cât răspund unui obiectiv. Ex.: o mulţime ce
aşteaptă transportul, la clinică în rând la medic etc.
2.Ceata – o reunire voluntară a unor persoane care au aceleaşi interese, preferinţe sau au ca scop de
a fi împreună.
3.Colectivitatea – reunirea indivizilor după trăsături comune. Sunt mai multe tipuri de colectivităţi:
a) statistice (întemeiate pe dimensiuni demografice, vârstă, sex);
b) sociale (formaţie de persoane reunite în scopul unei convieţuiri sau activităţi comune)

Grupurile se împart după următoarele criterii:

I. criteriul cantitativ (număr de oameni):
a) grupe mici (un număr ce permite interacţiunea lor, permanenţă, legături emoţionale,
cum ar fi familia);
b) grupe mari (un număr care nu le permite contactul permanent)

II. criteriul duratei grupului:

a) grupuri temporare (de scurtă durată);
1
 b) grupuri permanente (urmăresc un scop mai îndelungat)

III. criteriul interacţiunii:

a) grupuri formale (există oficial);
b) grupuri nonformale (bazate pe simpatii)

IV. criteriul conţinutului interacţiunii:

a) grupe primare (contactele se bazează pe unitatea emoţională - familia);
b) grupe secundare (grupe de studenţi, colective de muncă)

V. după caracterul atitudinii membrilor grupului unul faţă de altul:

a) grupă-organizaţie (relaţiile se bazează pe obligaţii funcţionale);
b) grupă-colectiv
Coeziunea şi dinamica grupului

Evoluţia normală (dinamica) a fiecărui grup parcurge 4 stadii:

1.acceptarea mutuală
2.comunicarea şi luarea deciziilor
3.motivarea şi productivitatea
4.controlul şi organizarea
Coeziunea grupului se bazează pe independenţă, coordonare, cooperare, comunicare,
motivare. Dinamica grupului influenţează coeziunea grupului. K. Lewin formulează logica
dinamicii psihologice de grup în trei momente:
1.de blocare a standardelor vechi
2.mişcare
3.restructurarea standardelor noi
„Moralul” grupului.

Moralul grupului reprezintă starea subiectivă generalizată a membrilor faţă de problemele

specifice funcţionării grupului. Moralul este influenţat de trei categorii:
1.factorii psiho-sociali (relaţii psiho-sociale de tip afectiv);
2.factori psiho-individuali (satisfacerea nevoilor sau afirmarea trăsăturilor de
personalitate);
3.factori materiali (în special de natură organizatorică);

Climatul moral-psihologic este de mai multe feluri:

1.„de entuziasm” (o unitate emoţională completă)
2.„cald” (între anumiţi membri există conflict)
3.„neutru” (deşi există unitatea scopurilor, nu există unitatea acţiunilor)
4.„rece” (există conflicte mari între membri).

Psihologia grupurilor sociale mari

Grupele sociale mari se clasifică după următoarele criterii:

1.După durata existenţei:
a) de lungă durată sau permanente (clase, naţiuni);
b) de scurtă durată, temporare (miting, auditoriu, gloată);

2.După caracterul organizării:

a) grupe apărute stihiinic, spontan (gloata);
b) conştient organizate (partide, asociaţii)

În evoluţia lor grupele parcurg câteva etape:

2
1.cel mai scăzut (tipologic) nivel. Membrii grupului se aseamănă între ei după anumite criterii (ex.:
antreprenorii la începutul formării grupelor – fiecare este preocupat de lucrul său).
2.membrii grupului conştientizează spiritul de apartenenţă la grupul respectiv, se identifică cu
ceilalţi membri ai grupului.
3.membrii grupului sunt conştienţi de interesele grupului şi sunt gata la acţiuni comune. Este etapa
solidarităţii şi integrităţii.

Fenomenele psihice în grupele sociale mari se clasifică în felul următor:

1.cognitive – imaginile colective, gândirea socială, opinia publică, conştiinţa obştească. Ele sunt
determinate de dezvoltarea social-istorică. În evoluţia procesului istoric se schimbă
mecanismele activităţii de cunoaştere.
2.motivaţionale – la baza motivaţională sunt necesităţile de grup, care sunt de două tipuri:
a) necesităţi de grup, care necesită condiţii de funcţionare a lui
b) necesităţile individuale ale membrilor grupurilor.
Între aceste necesităţi e necesar să fie o interacţiune reciprocă.
3. afective - sentimentele sociale, atitudinea emoţională faţă de evenimentele, situaţiile sociale ce
se produc în societate.
Psihologia gloatei

Există o serie de situaţie tipice de viaţă, care determină adunarea oamenilor în gloate:
1. calamităţi naturale (cutremure, incendii, inundaţii)
2. transportul public (gările, metroul)
3. manifestaţii de masă (concerte, teatre)
4. acţiuni politice (miting, demonstraţie)
5. locuri publice de odihnă etc.
Gloata este o adunătură de oameni, care se caracterizează după următoarele premise:
- număr mare;
- contact mare (foarte aproape ca distanţă unul faşă de altul)
- excitarea emoţională (nelinişte, dezechilibru)
- neorganizare, spontanietate

Tipologia gloatei o putem determina după criteriul activismului:

a) pasivă (lipsa excitării emoţionale)- oamenii nu împărtăşesc un scop comun;
b) activă – persistă excitarea emoţională. Molipsirea emoţională la apariţia activităţii şi acţiunilor
comune.
c) agresivă – nivel înalt al excitării emoţionale. Apare o încordarea psihică ce are la bază elemente
de frustrare, mânie, dezamăgire.
Gloata ca structură are o formă de cerc, având centru şi straturi periferice şi în rezultatul
măririi ei capătă o formă a unui cerc incorect.

Particularităţile psihologice ale comportamentului oamenilor în gloate

Comportamentul gloatei sunt determinate de următoarele particularităţi:
1.scăderea autocontrolului. Omul devine dependent de gloată, inconştient se supune
influenţei ei;
2.responsabilitatea scade;
3.imitarea creşte;
4.incapacitatea atenţiei spre unul şi acelaşi obiect;
5.apariţia bârfelor
6.sugestie înaltă. Omul în gloată poate crede în orice informaţie;
7.activism fizic, psihofiziologic şi psihic, emotiv.