TEMA 1.

NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND

GEOGRAFIA TURISMULUI
1. Obiectul de studiu
• Privitor la Geografia turismului şi obiectul ei de studiu există
mai multe păreri. Turismul este studiat de diferite ştiinţe.
• Turismul este un fenomen social-economic şi o ramură a
economiei în continuă expansiune, generat de nevoia umană
de cunoaştere, recreere şi recuperare fizico-psihică, în
condiţiile unei civilizaţii tot mai solicitante şi cu posibilităţi
materiale superioare pentru majoritatea populaţiei.
• Geograful francez Georges Chabot consideră că “geografia
şi turismul sunt doi termeni predestinaţi de a fi alăturaţi, căci
orice geograf trebuie să fie dublat, în mod necesar de
calităţile turistului, iar în fiecare turist este un geograf care se
ignoră”.
 Obiectul de studiu:
GEOGRAFIA TURISMULUI este o ştiinţă
socio-economică, ce are ca obiect de studiu
fenomenul turistic, prin prisma interacţiunii
complexe a acestuia cu mediul geografic.
2. Noţiuni generale

Fenomenul turistic în ansamblul său este definit

de o serie largă de noţiuni – terminologie de
profil.
Noțiunile mai des folosite în domeniul turismului: turist, potențial
turistic, patrimoniu turistic, resurse turistice, infrastructură
turistică, flux turistic, produs turistic, piaţă turistică, ofertă/ cerere
turistică.
Delimitarea conceptuală a acestor noţiuni diferă însă de la un
autor la altul.

Cea mai simplă şi cea mai divers interpretată noţiune este Turist
– orice persoană ce se deplasează în afara domiciliului său
pentru un interval de timp nedefinit, cu scopul principal al
cunoaşterii, recreării şi recuperării fizico-psihice.
• DEX: Călător pentru plăcerea de a vizita, de a trage raite prin lume.
Etimologia cuvântului turist
conform DEX-ului:
(fr. touriste, engl. tourist, care vine din fr. tour,
învîrtitură, ocol, raĭtă, din tourner, retourner, și
rom. a înturna, toate din lat. Turnus –
întoarcere.
• Mișcare circulară sau liniară pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul
de plecare; tură. ♦ Tur-retur
• Organizația Mondială a Turismului (O.M.T., United Nations World
Tourism Organisation - UNWTO) definește turiștii ca fiind
„persoanele ce călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei
lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum 24 de
ore, dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere,
afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități
remunerate în localitatea vizitată”.
• Vezi: excursionist - persoană care vizitează o zonă sau o
destinaţie turistică pe durata unei zile (fără a efectua o înnoptare
la destinaţie).
 Cimitirul vesel Sapânţa, Maramureş, România
• Potențial turistic – ansamblul obiectivelor (elementelor)
naturale sau de origine antropică, care prezintă anumite
posibilități de valorificare turistică, sunt funcționale pentru
turism și constituie premise pentru dezvoltarea turismului.
• Prin urmare, potențialul turistic al unei regiuni/zone se referă
în mod strict la acele elemente (naturale și de origine
antropică) care se regăsesc într-un loc dat și care dețin
anumite caracteristici ce pot trezi interesul turistic, deși nu
este obligatoriu ca ele să fie utilizate în acest scop.
• Resurse turistice – potenţialul / componentele mediului
natural și antropic, care prin calitățile și specificul lor, sunt
recunoscute, înscrise și valorificate prin turism.
• Sintetic, resursa turistică este potențialul turistic valorificat.

• Ex.: Galeriile subterane de la Cricova, Mileştii Mici,

Brăneşti (de explicat)

• Aceasta este una dintre categoriile principale ale turismului,

stând la baza apariţiei şi dezvoltării fenomenului turistic
(„materia primă” a turismului).
• Se deosebesc două grupe majore de resurse turistice: cele
aparţinând cadrului natural - resursele turistice naturale, şi
cele de provenienţă antropică - resursele turistice
antropice.
Combinatul de vinuri Cricova SA a fost fondat în a. 1952; complex subteran unic,
cunoscut în întreaga lume pentru labirinturile sale imense și pentru vinurile excelente.
Din 2003 a fost declarat prin lege obiect al patrimoniului cultural-național al R. Moldova.
A. 1998 - Fondarea centrului de business și turism „Cricova-Vin”. 65 ani în 2017!!!
• Patrimoniu turistic – totalitatea resurselor turistice
și structurilor turistice realizate în scopul valorificării
lor prin activități de turism. Astfel, se aduce în prim
plan și rolul important al infrastructurii turistice (de
transport, de cazare, de alimentație, de sănătate
etc.) care sunt menite a asigura și a îndeplini toate
preferințele și exigențele turiștilor.
• Cuvântul „patrimoniu” provine din latinescul
patrimonium, care însemna “moștenirea paternă”,
prin extensie, “bunurile familiei”. Patrimoniul – o
moștenire lăsată de generațiile care ne-au precedat
și pe care avem datoria de a o transmite intact
generațiilor viitoare.
 Conceptul cuprinde Patrimoniul mondial UNESCO
În iulie 2018 lista cuprindea 1 092 situri (845 culturale, 209 naturale și 38 mixte) din
167 țări.

a) material (monumente, situri, opere de

artă, meşteşuguri etc.), lista
patrimoniului mondial stabilită începând
din 1972, fiind compusă din câteva sute
de situri din întreaga lume, completată
periodic;
(ex. din R. Moldova: Arcul geodezic Struve, s.
Rudi, rn. Soroca, înregistrat în 2005; Arcul
geodezic Struve - rețea formată din 265 de
puncte de observație, reprezentate prin cuburi
de piatră cu latura de 2 m, pe o traiectorie
relativă între Hammerfest (Norvegia) și
Necrasovka-Veche (Ucraina) de 2820 km.
Această rețea a fost concepută în sec. XIX cu
scopul evaluării parametrilor tereștri, formei,
dimensiunii Terrei.
b) oral și imaterial (tradiții care trebuie salvgardate, limbi și culturi
amenințate, meșteșuguri artizanale care trebuie transmise sau
expresii artistice vii), recunoscut de UNESCO începând cu 1997.
• Ex. din R. Moldova: Obiceiul colindatului de ceată bărbătească în România
şi Republica Moldova a fost înscris în lista Patrimoniului cultural imaterial
UNESCO în dec. 2013.
Din ce în ce mai mult se impune conceptul de patrimoniu
vernacular sau micul patrimoniu (care este propriu unei țări; din
lat. vernaculus – indigen). Acesta cuprinde ansamblul de artefacte
care au avut în trecut o utilitate în viața de zi cu zi (mori, poduri,
fântâni, cuptoare, capele și troițe, care se găsesc cu precădere în
spații rurale unde au fost ocolite de modernizarea societății
occidentale).
c) Un alt concept care capătă din ce în ce mai multă
greutate pentru a fi introdus pe lista UNESCO a
patrimoniului mondial (din 1972) este cel de patrimoniu
natural – ansamblul bunurilor create de natură, chiar dacă
obiectele care le compun suferă modificări în urma
activității omenești.

Ex. de obiective-
candidat din R.
Moldova:
Complexul
istorico-arheologic
Orheiul Vechi (din
2007);
Cernoziomurile
din stepa Bălților,
raionul Râșcani
(din 2011).
Infrastructura turistică sau baza tehnico-
materială este alcătuită din toate dotările
tehnice şi edilitare necesare asigurării
serviciilor turistice reclamate.
În cadrul bazei tehnico-materiale se includ
capacităţile de cazare şi alimentaţie publică,
reţeaua de servicii aferente turismului,
mijloacele de agrement şi tratament, căile de
comunicaţie, infrastructura tehnică (reţele de
energie electrică şi termică, apa potabilă,
canalizare etc.) serviciile poştale, bancare,
medico-sanitare, informaţionale (telefonie
mobilă, internet) etc. Infrastructura trebuie să
creeze toate condiţiile de valorificare la
maximum a fondului turistic, de satisfacere
completă a cererii şi realizarea unui consum
turistic superior.
 Ex: Funicular
Infrastructură tipic spre vârful
turistică Ai Petri
(1234 m),
Munţii
Crimeii
(regiunea
Yalta)
• Produs turistic – totalitatea bunurilor şi serviciilor
indispensabile desfăşurării activităţilor de agrement şi
recuperare fizico-psihică. Produsul turistic cuprinde doar
acele elemente care se “consumă” şi se reciclează prin
aportul economiei turismului. El trebuie să aibă
întotdeauna o expresie bănească, financiară, indiferent
dacă îmbracă forma unei mărfi sau a unor servicii
remunerabile.
• O caracteristică de bază a produsului turistic este
reciclarea sa prin diversificare şi adaptare la preferinţele
cererii. O altă trăsătură, care-i măreşte consumul, este
specificitatea şi originalitatea sa. Prin aceste însuşiri el
îşi asigură o piaţă proprie, legată îndeosebi de aria de
provenienţă.
• Ex.: bucătăria naţională / locală (specialitatea casei) etc.
• Piaţa turistică reprezintă aria de interferenţă a
produsului turistic cu consumatorii săi, a unei părţi a
ofertei turistice cu cererea. Piaţa turistică operează, la
rândul ei, cu două concepte de bază: oferta turistică şi
cererea turistică.
Oferta turistică include fondul turistic, infrastructura şi produsul
turistic, adică totalitatea elementelor care motivează şi facilitează
actul turistic. Cu cât oferta este mai diversificată şi consistentă, cu
atât va atrage fluxuri de turişti mai importante de pe o arie mai
largă.
Cererea turistică include turiştii cu întregul lor cumul de opţiuni şi
necesităţi recreative şi este elementul cel mai sensibil şi mai
variabil dintre toate categoriile turismului. Mărimea sa este o funcţie
a unui ansamblu de factori demografici, economici, sociali, politici,
culturali, psihologici etc.
• Fluxul turistic defineşte mişcarea în teritoriu a vizitatorilor
dinspre ariile de provenienţă spre cele receptoare.
• Aceasta este o categorie dinamică, în comparaţie cu
potenţialul turistic care este o categorie statică. El include,
înainte de orice, factorul antropic, ca număr, posibilităţi
materiale şi opţiune psihologică. Aceste însuşiri definesc
particularităţile generale ale fluxului şi anume: direcţia,
ritmul şi intensitatea.
• „Industria” turistică – sector al economiei alcătuit din
activităţi sau ramuri al căror obiectiv este satisfacerea
nevoilor turiştilor.

Din industria turismului fac parte următoarele activităţi:

• A) locuinţă şi alimentaţie („Hoteluri şi restaurante"
conform clasificărilor pe activităţi ale economiei naţionale):
hoteluri, moteluri, case de oaspeţi, ferme, vase de croazieră, vile,
pensiuni, castele, campinguri, proprietăţi time-share (cotă-parte),
reşedinţe secundare, restaurante, baruri, cafenele.
• B) transport: sector comercial (linii aeriene, curse navale, căi
ferate, autocare etc) şi necomercial (automobile, aeronave,
iahturi proprietate personală etc.)
• C) atracţii turistice (elemente naturale şi antropice)
• D) organizatorii de voiaje / administratorii destinaţiilor: oficii
de turism naţionale, regionale, locale.