Sunteți pe pagina 1din 8

Zonele turistice ale Globului

În funcţie de o serie de criterii generale - între care potenţialului turistic (natural si cultural-istoric),
echiparea tehnico-materială a teritoriului, circulaţia turistica, poziţia geografică , calitatea mediului
înconjurător, reţeaua de aşezări rurale şi urbane etc. - Organizaţia Mondiala a Turismului a distins 12
mari zone turistice (fiecare avînd mai multe subzone turistice).
1. LITORALUL MEDITERANEI EUROPENE ŞI AL ATLANTICULUI DE EST, zonă care
concentrează circa o treime din circulaţia turistica internaţională a planetei. Se caracterizează printr-
o activitate turistică neîntreruptă, staţiuni de litoral ce se succed una după alta - fiecare porţiune de
teren fiind eficient exploatată, diversitatea formelor – de cazare, de la pensiunile ieftine la hotelurile
de cinci stele, marea varietate a unităţilor de alimentaţie publică și mal ales a celor de agrement -
divertisment (de la terenurile de sport la sălile de jocuri de noroc). Forma dominantă de turism este
sejurul pentru odihnă și tratament.
1.1. Litoralul nordic al Mediteranei Europene și al Atlanticului de Est (Spania, Italia, Franţa).
- În Spania, ţărmul mediteranean este presărat cu o mulţime de staţiuni balneo-climaterice, grupate în
patru sectoare principale, ce se succed de la graniţa cu Franţa pîna la Strâmtoarea Gibraltar: Costa
Brava, avînd ca punct nodal Barcelona, Costa Dorada, Costa Blanca, desfăşurata între Valencia şi
Alicante, Costa del Sol, între Cabo de Gata și Gibraltar, incluzînd oraşul istoric Malaga și staţiuni ca
Torremolinos, Marbella, Estepona; acestor sectoare li se adaugă Insulele Baleare cu staţiuni cum sînt
Palma de Mallorca, Puerto Soller, Port Mahon, Ibiza s.a.
- Riviera mediteraneeană franceză este renumită prin staţiunile de pe Cote d`Azur (Saintr-Tropez,
Cannes, Nice, Antibes ş.a.).
- Italia dispune de mai multe sectoare de litoral: Riviera italiană (Riviera di Ponente şi Riviera di
Levante), respectiv litoralul nord-vestic al Italiei (tarmul Mării Ligurice, desfăşurată între Ventimiglia
și La Spezia, cu staţiuni ca San Remo, Nervi, Portofino, Santa Margherita Ligure ş.a.; coasta Mării
Adriatice între Veneţia si Rimini (Veneţia, Lido di Veneţia, Grado, Rimini, Riccione s.a.); Golful
Napoli (Sorrento, Amalfi, Salerno, Capri, Ischia ş.a.); Riviera Palermitană - în Sicilia și Riviera Sarda
în Sardinia.
Țările din această subzona turistica sînt bogate în obiective turistice nu numai pe litoral, ci și în
interiorul lor: în Spania se remarcă îndeosebi Andaluzia (cu centrele Granada, Sevilla, Cordoba,
Cadiz s.a.) și partea centrală a Castiliei (cu Madrid, Toledo, Avila, Segovia, Guadalajara), ambele
zone renumite prin bogăţia de castele sau cetăti, palate, case vechi, muzee etc.: în Franţa - Parisul și
împrejurimile (Versailles, Chantilly, Fontainebleau, Compiegne s.a.), valea Loirei cu vestite
castele (Chinon, Chenonceaux, Blois, Amboise, Chambord s.a.); în Italia – „oraşele-muzeu” Roma,
Florenţa, Milano, Bologna, Verona, Padova ș. a. cu vestigii şi monumente îndeosebi medievale
(cetăți, castele, palate, vile, fîntîni, statui etc.), dar și din antichitate.
1.2. Țările balcanice, remarcîndu-se:
- Litoralul românesc al Mării Negre și celelalte areale turistice din interior (tratate separat),
- Litoralul iugoslav al Mării Adriatice (cu staţiuni că Opatija, Portoroz, Dubrovnik s.a.), la care se
adaugă, în interior, atracţii naturale (Podişul Karst cu peştera Postojna) sau antropice (monumentele
din Zagreb, Belgrad s.a.).
- Litoralul bulgar al Mării Negre (staţiunile Zlatni Piasaci Albena, Drujba, Varna, Burgas s.a.); în
interior Sofia și împrejurimile (Vitosa, Boroveţ), Valea Trandafirilor s.a
- Litoralul albanez, de-a lungul ţărmului Mării Adriatice (Durres, Vlore, Tirana s.a).
- În Grecia, tară turistică prin excelentă, se remarcă Atena și împrejurimile (Capul Sunion, insulele
Egina, Elefsis, Marathon, Salamina, staţiunea Vouliagmeni), Peloponezul (cu Epidaurus, Olympia,
Corint, Vasse - templul lui Apollo), insulele Rhodos, Creta, Ionice (Corfu, Ithaca, Kythira, Zakynthos
s.a.).
- În Turcia există mai multe areale turistice: litoralul mediteranean (Antalya, staţiunea balneară
Alanya, Tarsus, Adana, Iskenderun, Atakya - vechea Antiochie), litoralul egeean (cu Izmir, ruinele
Troiei, anticul Pergam), Istanbul (cu faimoase monumente bizantine și otomane), Efes s.a
1.3.Litoralul nord african al Mediteranei de la strîmtoarea Gibraltar plnă la Canalul Suez, însorit
circa 8 luni pe an și avind un peisaj în general atrăgător:
- În Maroc, Tangerul cu împrejurimile (Cabo Negro, Ksar el Kebir, Larache ş.a), Tetouan, Al
Hoceima, Nadar ş.a.
- În Algeria, coasta mediteraneană cuprinde capitala (Alger), oraşele Bejaia, Annaba, Cherchell (cu
moschei, palate, vestigii romane și greceşti), staţiunile balneare Tipassa, Côte Turquoise s.a.
- În Tunisia, arealele Bizerte-Coasta de Cristal, unde există o îmbinare a peisajului montan cu cel
marin, capitala (Tunis) cu împrejurimile, cu numeroase monumente islamice, ruine feniciene și
romane (Cartagina, spre exemplu), staţiunile Sidi Bou Sid, Jebel Oust, Zaghouan, Capul Bon, oraşul
Nabeul, staţiunile balneare Hammanet, Sousse(cel mai important centru turistic tunisian), Kairouan,
Mahdia, Djerba-Zarzis (insula şi orasul-staţiune de pe continent).
- În Libia, îndeosebi Tripoli și cele trei oraşe antice (Sabratha, Leptis Magna, Cyrene):
- În Egipt se remarca Alexandria și împrejurimile, Delta Nilului, iar în interior Cairo și monumentele
din jur (piramidele de la Gizeh şi Saqqara, Abusir, Dahschur, Heliopolis, Memphis, Valea Regilor,
oaza El Faiyum s.a.);
1.4 .Litoralul Atlanticului de Est și insulele Canare, cu obiective turistice în:
- Maroc: traseul Safi-Essaouira-Agadîr-Tiznit (cu numeroase monumente, frumoase plaje la punctul
de întîlnire al munţilor cu oceanul).
- Portugalia: „Riviera protugheză” (cu staţiunile balneare Estoril, Cascais, Oeiras), oraşele Lisabona
și Porto (cu numeroase monumente istorice și de artă), staţiunile atlantice Viano do Castelo, Figuiera
de Foz s.a.
- Spania: litoralul atlantic spaniol (cea mai importantă staţiune fiind San Sebastian); Spaniei îi aparţin
și Insulele Canare, aflate la 100-120 km de ţărmul Africii, cu staţiuni balneare ca Las Palmaş, Costa
del Silencio, Playa del Ingles, Guatiza, Corralejo s.a.
- Franţa: staţiunile balneare de pe Cote d`Argent (Biarritz) şi din Normandia (Mont Saint-Michel,
Deauville, Frouville,Honfleur).
- Marea Britanie: The East Coast (coasta de Est) cu staţiunile Whitley Bay, South Shilds, Whitby,
Scarborough ş.a., The South Coast (Coasta de Sud) cu stagiunile Eastbourne, Brighton, Southsea,
Bexil şi Insula Wight, coasta vestică a Scoţiei (Glasgow, Edinburgh); Londra şi aria înconcurătoare
avînd ca axă valea Tamisei.
2.EUROPA CENTRAL-NORDICA, zona caro concentrează circa un sfert din circulaţia turistică
internaţională a planetei. Se caracterizează printr-o activitate turistică neîntreruptă, formele
dominante de turism fiind turismul montan şi sporturile de iarna (gratie potenţialului natural al
munţilor Alpi si Carpati), turismul cultural (legat de bogăția obiectivelor cultural-istorice) şi sejurul
pentru odihnă și tratament (datorită numeroaselor staţiuni balneoclimaterice).
2.1. Țările alpine (Franţa, Italia, Elveţia, Germania, Austria, Slovenia), care polarizează cea mai mare
parte a turismului montan european și, totodată, mondial, în special sporturile de iarnă, avînd o dotare
tehnică foarte bine dezvoltată (mijloace mecanice de transport pe cablu, pîrtii de schii, bob şi săniuţe,
trambuline etc.). Principalele staţiuni montane din Alpi sînt: în Franţa (Grenoble, Chamonix,
Morzine-Avoriaz, Megeve); în Italia (Cortina d'Ampezzo, Vale d'Aosta, Courmayeur, Breuil,
Domodossola, staţiunile de la poalele Alpilor, pe malul lacurilor Maggiore-Baveno, Pallanza, Stresa-
, Como- Bellagio, Como-, Garda- Gargnano-, Limone, Toscolano); În Elveţia (Basel, Geneva,
Montreux, Interlaken, Jungfrau, Davos, Saint-Morritz, Arosa, Sankt Gallen); în Germania (Garmisch
Partenkirchen, Berchtesgaden, Mittenwald, Obersdorf); în Austria (Kitzbűhel, Innsbruck, Krimml,
Saalbach, Bad Gastein); în Slovenia (Bled, Bohinj, Jesenice).
2.2 Țările de la Marea Nordului și de la Marea Baltică în care durata sejurului în staţiunile de pe
litoral este scurtă, dar se remarcă îndeosebi prin existenţa unor orașe-porturi cu numeroase
monumente: „oraşele de arta” Bruxelles, Anvers, Bruges, Gand, Tournai (în Belgia), Amsterdam,
Haga, Delft, Haarlem, Utrecht (în Olanda), oraşele Hamburg, Bremen, Lűbeck, Rostock (în
Germania), Gdansk, Gdynia, Szczecin (în Polonia), staţiunile balneare Knokk-Heist, Ostende
(Belgia), Scheveningen, Zandvoort, Noord-Wijk (Olanda), Westerland (pe insula Sylt), Warneműnde
(Germania), Sopot, Miedzyzdroje (Polonia).
2.3.Tările scandinave, cu un potential turistic dat de frumuseţea şi diversitatea cadrului natural,
precum și de varietatea monumentelor istorice și de artă.
- În Danemarca: insula Sjaelland cu capitala (Copenhaga), Trelleborg (tabăra fortificata a vikingilor),
Helsingor (Castelul Kronborg); peninsula Iutlanda cu pietrele runice de la Jelling, Alborg; insula
Bornholm cu staţiunile Sandvig și Allinge:
- în Finlanda: oraşele Helsinki, Tampere (staţiunea pentru sporturi de iarnă) Turku, districtul Lacurilor
(cu peisaje frumoase), Laponia:
- în Suedia: Stockholm și împrejurimile, staţiunile balneare Bastad, Ystad, Folkenberg, oraşele cu
rezonanţa istorică Göteborg, Lund, Malmö, Hälsingborg.
2.4.Țările Europei central-estice, fără ieşire la mare, remarcîndu-se prin turismul de tranzit şi de cură
balneara:
- în Cehia și Slovacia: Praga şi împrejurimile, cu o mare bogăţie de monumente istorice și de artă,
staţiunile balneoclimaterice din Cehia de Vest (Karlovy Vary, Marianske Lazne), masivul Tatra cu
numeroase stagiuni montane (Strbske Pieso, Tatranska Polianka), valea Vltavei, Caretul ceh s.a.
- în Ungaria: Budapesta cu o mulţime de monumente istorice și de arta, Lacul Balaton cu salba
de staţiuni balneare (Siofok, Fonyod s.a.), oraşe și cetăţi vechi;
3. AMERICA DE NORD, care concentrează circa 15% din circulaţia turistica internaţională. Se
caracterizează prin circulaţia turistică intracontinentală (peste 80% din turiştii străini provenind de
fapt din ţările din zonă, îndeosebi din S.U.A. şi Canada), mai ales de tranzit și, într-o mai mică măsură,
de sejur pentru odihnă în staţiunile de pe litoralul Pacificului sau Golfului Mexic. Cuprinde trei
subzone, care se suprapun celor trei țări din America de Nord:
3.1. Statele Unite ale Americii cu: marile oraşe de pe coasta atlantică (Boston, Philadelphia,
Washington, New York s.a.), peninsula Florida cu salba de staţiuni balneare (Miami Beach, Palm
Beach, Key West s.a.), coasta californiană (San Francisco - Los Angeles - San Diego), zona Marilor
Lacuri, staţiunile montane și de sporturi de iarnă (Lake Placid, Sun Valley, Paradise s.a.), parcurile
naţionale (Yellowstone, Grand Canyon, Yosemite, Sequoia s.a.).
3.2.Canada, tară imensă ca întindere, remarcîndu-se prin atracţiile naturale (peisaje alpine, prerii,
canioane, cascade etc., plus o faună foarte bogată), vizitate îndeosebi în cadrul parcurilor naţionale
(printre cele mai mari din lume). Se adaugă unele oraşe între care Montreal (cel mai important centru
turistic canadian), Quebec (castelul Frontenac), Toronto, Halifax, Vancouver s.a.
3.3. Mexicul cu vestigii şi monumente ale civilizaţiilor precolumbiene (aztece, toltece etc.) în partea
centrală, oraşele bogate în monumente din perioada colonială (Ciudad de Mexico, Guadalajara,
Puebla, Veracruz, Toluca ş.a.), staţiunile balneare de pe coasta pacifica (Acapulco, Zihuatanejo,
Manzanillo, Mazatlan ş.a.), peninsula Baja California s.a.
4.COMUNITATEA STATELOR INDEPENDENTE, zonă de întindere continentală, cu o circulaţie
turistică internaţională încă redusă, dar tot mai intensă, caracterizîndu-se îndeosebi prin turismul
cultural, legat de monumentele istorice și de artă, muzee etc., si cel balnear:
4.1. Moscova și împrejurmile cu numeroase monumente, atît istorice și de artă, cît și moderne,
valoroase muzee etc.;
4.2. Sankt Petersburg (fostul Leningrad), cu o mulţime de monumente istorice, atît în oraşul propriu-
zis (Palatul de Iarnă, astăzi Muzeul Ermitaj), cit și în împrejurimi (Petrodvoreț, Pușkino):
4.3.Ucraina, cu vechi oraşe pline de monumente (îndeosebi Kievul);
4.4.Caucazul cu turism montan (vf.Elbrus ş.a.), oraşe vechi (Tbilisi, Baku, Erevan s.a.), staţiuni
balneare (Piatigorsk, Kislovodsk, Essentuki ş.a.).
4.5.Litoralul Mării Negre, cu staţiunile din Crimeea (Ialta, Alupka, Simeiz, Alușka) și de la poalele
Caucazului (Soci, Suhumi, Batumi).
4.6.Asia Centrală bogată în monumente istorice (Samarkand, Buhara, Hiva, Tașkent s.a.).
4.7.Siberia cu peisaje naturale.
5.CHINA si INDOCHINA, zonă turistică în care predomina turismul cultural legat de bogăţia
monumentelor istorice ei arhitectonice din diferite perioade istorice, plus arta, tradiţiile și obiceiurile;
din ce în ce mai mult un motiv de atracţie îl constituie pitorescul cadrului natural și ascensiunile în
Himalaya. Reprezintă una dintre zonele turistice cele mai bogate în monumente istorice, arhitectonice
și de artă (vestigii ale unor oraşe vechi, pagode, temple, palate, statui etc.), remarcîndu-se Marele Zid
Chinezesc, oraşele Xian, Beijing, Chengdu, Jinan, Guangzhou, Kaifeng, Luoyang, Nanjing,
Yangzhou, Jingdezhen („oraşul porţelanului”), Yixing (centru al ceramicii si porţelanului), toate în
China, zonele Rangoon-Pegu și Mandalay-Pagan (ultimul cu peste 5 000 de monumente) în Myanmar
(fosta Birmanie),. Bangkok, Ayuttaya, Sukhotai, Chiang Mai în Thailanda, complexul arhitectonic
Angkor în Cambodgia s.a.
6. AMERICA CENTRALĂ ŞI DE SUD, care se caracterizează prin varietatea atracţiilor turistice
naturale şi antropice, dar forma dominantă o constituie turismul de odihnă şi tratament în staţiunile
balneare de pe litoral. Se remarcă, prin circulaţia turistică, America Centrală (istmică și insulară),
mult căutată de turişti cu venituri ridicate din America de Nord (S.U.A. și Canada) și Europa
Occidentală.
6.1. Antilele Mari şi Bahamas, respectiv Cuba (în principal oraşele Havana și Santiago de Cuba, cu
monumente istorice și de artă, fiind, totodată, renumite staţiuni balneare), Jamaica (ţărmul nordic și
staţiunile balneare Montego Bay, Ocho Rios, Port Antonio), Haiti, Republica Dominicana, Puerto
Rico (îndeosebi cu peisaje naturale, staţiuni balneare), insulele Bahamas (cu numeroase staţiuni
balneare: Nassau, Paradise Island, Lucaya Beach s.a.).
6.2. Antilele Mici : aproape toate, dar îndeosebi Grenada, Barbados, Dominica, Saint Christopher,
Antigua, cu plaje foarte bune şi arhitectură colonială.
6.3. America Centrală istmică, remarcîndu-se prin verigii arheologice ale civilizaţiilor
precolumbiene, îndeosebi maya (Tikal, Piedras Negras, Quiriqua s.a. în Guatemala, Copan, Travesia
s.a. în Honduras, Tehuacan în El Salvador) și arhitectura colonială.
6.4 .America de Sud, cu vestigii arheologice ale civilizaţiilor precolumbiene, îndeosebi cea incașă (în
Peru la Cuzco și împrejurimi, Machu Piccchu, Cajamarca, Ayacucho), arhitectura colonială (în
Brazilia la Belo Horizonte, Ouro Preto, Congonas de Саmpо s.a.; în Argentina la Jujuy, Salto, San
Miguel de Tucuman s.a.; în Peru la Cuzco, Lima, Arequipa s.a.; în Columbia la Bogota și Villa de
Leyvi, în Ecuador la Quito s.a., în Venezuela la Cumana, Valencia s.a.; în Chile la Santiago etc.),
staţiuni balneoclimaterice (Vina del Mar, Playas, Salinas, Rio do Janeiro s.a.), obiective naturale
de excepţie (fluviile Amazon şi Orinoco, cascade spectaculoase ca Angel, Iguaçu ş.a., piscuri andine
etc.).
7.INDIA ȘI ȚĂILE DIN REGIUNEA GOLFULUI, zonă în care predomină turismul cultural, legat
de bogăţia vestigiilor istorice şi arhitectonice; în unele subzone se remarcă şi natura locurilor, prezența
staţiunilor balneare sau montane.
7.1.India și Sri Lanka, avînd o mare bogăţie de monumente istorice şi de artă (palate, temple,
moschei, cetăţi etc.) – cum sînt cele din Delhi, Combay, Agra – inclusiv renumitul Taj Mahal -,
Madras, Jaipur, Hyderabad, Ahmedabad, Varanasi ş.a. în India, cele din Anuradhapura, Polonnaruwa,
Sigiriya, Kandy, Colombo s.a. în Sri Lanka - ,staţiuni montane (Simla, Darjeeling ş.a. în Himalaya)
și balneare (pe ţărmul Golfului Bengal, îndeosebi Puri - şi al Marii Arabiei, mal ales în apropiere de
Bombay), parcuri naţionale şi rezervaţii naturale.
7.2.Pakistan, în principal cu turism cultural: aşezările preistorice (Mohenjo-Daro, Harappa,
necropolele Thatta), monument istorice și de artă (îndeosebi din еросa împăraţilor Moguli) în oraşele
Lahore, Rawalpindi, Peshawar, Taxila ş.a.
7.3.Bangladesh, unde se îmbină turismul cultural (capitala Dacca, bogată în moschei, vestigiile
preislamice, îndeosebi mănăstiri budiste, din districtele Rajshahi şi Bogra) cu cel natural (plaja Cox's
Bazar, staţiunile montane Rangamati și Kaptai, parcuri naţionale și rezervații naturale).
7.4.Iran, cu un remarcabil tezaur cultural: vestigii antice, îndeosebi persane (Persepolis, Susa, Isfahan,
Hamadan ş.a.), monumente postsasanide (Kermanshah, Mashhad, Shiraz, Tabriz, Isfahan s.a.); se
adaugă tarmul Marii Caspice și zona din apropiere, cu staţiuni balneoclimaterice și de sporturi de
iarnă.
7.5.Iraq, avind valoroase vestigii şi monumente istorice şi arhitectonice ale civilizaţiilor antice,
îndeosebi asiriană (Ninive, Assour, Ur, Eridu, Lagash, Babylon s.a.), monumente islamice (îndeosebi
în Bagdad şi,Samarra).
7.6. Peninsula Arabia, care se remarcă prin monumente istorice şi arhitectonice islamice, îndeosebi
cele din Arabia Saudită (oraşele Mecca - cu moscheea în care se află Ka'ba, „piatra sfintă” a
musulmanilor – şi Medina, locul de refugiu al lui Mahomed).
8. EXTREMUL ORIENT. Include insulele şi peninsulele din estul Asiei, cu vegetaţie luxuriantă şi
bogate vestigii istorice şi monumente arhitectonice. Predomină turismul cultural și, în ultima vreme,
se afirmă turismul de afaceri şi cel de congrese. Această regiune turistică include, în principal, Coreea,
Japonia, Filipine, Indonezia. În Coreea principalele concentrări de monumente istorice și de artă
(temple, palate, statui, muzee etc.) se află în zona oraşelor Kyongdschu, Puyo, Tagu, Tschongdschu,
la care se adaugă insula Chejudo, staţiunile balneoclimaterice Wonsan, Madjeun, Waou, Kyeunseung
s.a. Japonia se remarcă prin bogăţia monumentelor istorice și arhitectonice din vechile capitale Nara
și Kyoto (ultima cu peste 200 de temple), oraşele Osaka („Veneţia Japoniei”) şi Nikko, marile
metropole (Tokyo, Yokohama, Nagoya s.a.), staţiunile de sporturi de iarna și balneoclimaterice
(Sapporo, Karuizawa,Sugadaira, Beppu, Takarazuka s.a.). În Indonezia există renumite
temple în insulele Java (între care cel budist de la Borobudur şi cel hindus de la Parambanam), Bali
(Pejeng, Tampaksiring s.a.), iar Filipine se remarcă prin arhitectura colonială, manifestările folclorice,
plaje frumoase, vulcani etc.
9.INSULELE OCEANIEI, regiune a planetei în care atracţiile principale sînt exercitate de vegetaţia
luxuriantă, aspectul exotic şi misterele populaţiilor băştinaşe. Caractersitic este turismul de sejur. Se
remarcă arhipelagul Hawaii, insulele Tahiti, Noua Caledonie, Samoa, Fiji.
10.AUSTRALIA ŞI NOUA ZEELANDĂ, care realizează împreuna peste 1,5 milioane turişti străini,
din care mai mult de trei pătrimi sînt europeni, îndeosebi britanici. Se remarcă prin potenţialul natural,
cu peisaje frumoase şi o floră și o faună specifice. Formele de turism particulare zonei sînt turismul
de afaceri, sejurul la rude, turismul de circulaţie. Activitatea turistica este concentrată şi, apoi, dirijată
de marile centre urbane: Canberra, Sydney, Melbourne, Perth (în Australia), Auckland, Wellington
(în Noua Zeelandă). Printre cele mai importante obiective turistice se înscriu, în Australia, marile
metropole Sydney și Melbourne, plajele de la ţărmul Pacificului, monoliţii Ayers Rock şi Mount
Olga, Snowy Mountains (turism hivernal), Marea Barieră de Corali ş.a., iar în Noua Zeelanda, oraşele
Auckland şi Christchurch, aria vulcanică și termală din partea centrală a insulei Nordice (cu staţiunile
Rotorua, Taupo, Wairakei s.a., aşezări maori etc.), zonele de sporturi de iarnă Mount Ruapehu, Mount
Egmont, Mount Cook s.a.
AFRICA CENTRALĂ ȘI DE SUD, intrată mai recent în circuitul turistic internaţional, atrage
îndeosebi prin potenţialul natural (misterul pădurii tropicale şi al savanei, bogăţia și originalitatea
faunei etc.), la cаrе se adaugă arta populară și etnografia africană. Predomină turismul de circulaţie,
safari - urile (expediţiile de vînătoare sau, mai recent, îndeosebi pentru a vedea, fotografia și filma,
respectiv foto-safari-uri). Circulaţia turistică nu depăşeşte, în ţările din zonă, 100-200 de mii de
vizitatori străini, însă numărul acestora este în creştere. S-au individualizat cîteva subzone turistice:
Golful Guineii, Bazinul fluviului Zair, Litoralul est-african, subzona Lacurilor, Africa de Sud.
ARCTICA Şl ANTARCTICA, regiuni ale planetei care pîna nu de mult au constituit doar ţinta unor
expediţii ştiinţifice, tind să devină o zonă turistică de sine stătătoare aceasta depinzînd în principal de
modernizarea căilor și mijloacelor de transport şi cazare. Ca forme de turism se remarcă sporturile de
iarna, excursii cu sănii motorizate sau trase de cîini, reni etc., pescuitul și vînătoarea sportivă. Mai
ales pe criterii geografice, se individualizează subzonele: Alaska, Groenlanda, Insulele Antarctice,
Anctartida.