Tema 3.

Bilanțul – element de bază al metodei contabilității (4 ore)

3.1. Definirea, importanța și tipurile bilanțului.

3.2. Conținutul și structura bilanțului.
3.3. Influența faptelor economice asupra conținutului bilanțului.

3.1. Definirea, importanța și tipurile bilanțului

Bilanțul reprezintă un procedeu de grupare și generalizare a activelor și
pasivelor în expresie valorică la data raportării.
Etimologic, cuvântul ,,bilanț” provine de la cuvintele latine ,,bi” și ,,lanx”,
ceea ce corespunde noțiunii de balanță cu două talere.
În forma sa cea mai simplă bilanțul se poate reprezenta ca o balanță cu două
părți numite ACTIV (partea stângă) și PASIV (partea dreaptă). În activul
bilanțului sunt reprezentate întotdeauna utilizările, respectiv bunurile economice
concrete și în pasivul bilanțului sunt reprezentate resursele, respectiv proveniența
bunurilor economice.
Schema bilanțului este următoarea:
ACTIV Suma, lei PASIV Suma, lei
Denumirea elementelor Denumirea elementelor
patrimoniale de activ patrimoniale de pasiv
Total activ Total pasiv
Denumirile de Activ și Pasiv au la bază caracteristicile bunurilor şi surselor
lor de proveniență. Activ provine de la trăsătura bunurilor economice de a fi supuse
permanent modificărilor şi transformărilor determinate de operațiunile de
aprovizionare, producție şi vânzare.
Spre deosebire de bunurile economice, sursele lor de proveniență din Pasiv
nu-şi schimbă volumul şi structura de sine stătător, ci ca efect al mișcărilor și
transformărilor bunurilor economice, deci ele au un caracter static, pasiv.
Deoarece între utilizări şi resurse există o egalitate perfectă, reiese că activul
şi pasivul bilanțului trebuie să fie egal: TOTAL ACTIV = TOTAL PASIV
Se evidențiază mai multe tipuri de bilanțuri, care pot fi clasificate după
următoarele criterii:
1. După statutul juridic al întreprinderii:
a) Bilanț inițial – se întocmește la înființarea întreprinderii, când fondatorii își
pun la dispoziție mijloace materiale și bănești în vederea realizării scopului
pentru care a fost creată;
b) Bilanț curent – se întocmește pe parcursul activității întreprinderii, la
termenele impuse de legislația în vigoare. Acesta se întocmește pe baza
soldurilor conturilor;
 c) Bilanț final – se întocmește în momentul încheierii activității întreprinderii din
diverse motive.
2. După perioada de întocmire:
a) Bilanț anual – se întocmește la sfârșitul anului pe baza datelor din conturi;
b) Bilanț intermediar – se întocmește și se prezintă semianual/trimestrial.
3. După sfera de cuprindere a elementelor patrimoniale:
a) Bilanț primar – se întocmește la nivel de întreprindere;
b) Bilanț consolidat – este întocmit la nivelul grupurilor de întreprinderi;
c) Bilanț centralizat – se întocmește la nivelul ministerelor, departamentelor
economiei naționale în ansamblu.
Importanța bilanțului derivă din funcțiile pe care acesta le îndeplinește:
1) Funcția de generalizare – se manifestă prin gruparea datelor dispersate ale
contabilității curente, după criterii bine stabilite, într-un număr restrâns de
indicatori, care să poatăă oferi o imagine de ansamblu asupra situației
economico-financiare a întreprinderii.
2) Funcția de informare – este asigurată de bilanț datorită informațiilor pe care le
conține. Datele înscrise în bilanț oferă informații referitoare la mărimea și felul
tuturor mijloacelor economice, în ce măsură acestea sunt formate din surse
proprii sau surse străine; ponderea diferitelor grupe de mijloace și surse în
totalul acestora; dacă exercițiul pentru care s-a întocmit bilanțul s-a încheiat cu
profit sau cu pierdere etc. Pe baza acestor informații managerii întreprinderii pot
lua decizii fundamentale pentru înlăturarea deficiențelor. De asemenea, datele
înscrise în bilanț servesc ca sursă de informații și pentru alte organisme externe.
3) Funcția de analiză – se bazează pe evidențierea factorilor de influență a
fenomenelor și proceselor prezentate în bilanț, cât și a mărimii acestei influențe.
Ea se exprimă și realizează prin analiza situației financiare a întreprinderii, a
capacității de plată a acesteia, a stării decontărilor cu cumpărătorii și furnizorii
etc.
4) Funcția previzională – se referă la posibilitatea, pe care bilanțul o oferă celor
interesați, să orienteze în viitor activitatea, bazându-se pe rezultatele obținute în
perioada de gestiune. În felul acesta, bilanțul reprezintă un instrument util în
vederea întocmirii prognozelor.
Bilanțul se semnează de conducătorul întreprinderii și de contabilul-șef, iar
în lipsa acestora de către înlocuitorii lor de drept.
Conducătorul întreprinderii și contabilul-șef poartă răspunderea asupra
realității și exactității datelor cu privire la situația patrimoniului și realizării
indicatorilor economico-financiari raportați prin bilanț.
3.2. Conținutul și structura bilanțului
Bunurile economice utilizate de întreprindere, cât și resursele lor sunt
diverse ceea ce impune o sintetizare şi generalizare a lor în scopul cunoașterii
situației de ansamblu a întreprinderii. Generalizarea se realizează preluând datele
din contabilitate în mod centralizat şi prezentarea lor în bilanț. Această
generalizare în bilanț se realizează în trepte pornind de la sfere largi înspre sfere
restrânse. Astfel, rezultă 3 nivele:
 Grupa – ca primă treaptă de generalizare adună elementele patrimoniale după
criterii generale. De exemplu: grupa active imobilizate, active circulante, capital
propriu etc.;
 Capitolul – a doua treaptă de generalizare care structurează grupele pe criterii
mai analitice. De exemplu, grupa active imobilizate are capitolele: imobilizări
necorporale, imobilizări corporale, imobilizări financiare etc.;
 Postul bilanțier – reprezintă elemente patrimoniale caracteristice definite de
sine stătător. De exemplu: mijloace fixe, capital social, numerar etc.
Conținutul bilanțului reflectă de fapt structura patrimoniului sub dublul său
aspect. Cele două părți ale bilanțului: activul și pasivul, sunt interpretate în teoria
contabilității din trei perspective: juridică, economică şi financiară.
Concepția juridică definește bilanțul ca situație a patrimoniului şi explică
conținutul activului ca fiind constituit din totalitatea drepturilor de proprietate şi a
drepturilor de creanță, iar conținutul pasivului ca fiind dat de capitalurile proprii şi
totalitatea datoriilor (obligațiilor).
Schema conținutului bilanțului în concepția juridică
ACTIV PASIV
Drepturi de proprietate Capitalul propriu
Drepturi de creanță Datorii la terți
Concepția financiară a conținutului bilanțului arată în ce măsură
întreprinderea este capabilă să-şi onoreze (achite) datoriile față de terți atunci când
acestea ajung la scadență. În această viziune posturile de activ sunt aranjate în
ordinea crescătoare a lichidității (de la cele mai puțin lichide – cum sunt activele
imobilizate – la disponibilitățile bănești care sunt absolut lichide). În pasiv
posturile sunt aranjate de la cele mai puțin exigibile (capitalul propriu) la datoriile
curente.
Schema conținutului bilanțului în concepția financiară
ACTIV PASIV
Active în ordinea lichidității crescătoare Datorii în ordinea exigibilității
crescătoare
 Concepția economică consideră activul bilanțului ca un ansamblu de bunuri
utilizate în scopuri economice de către întreprindere, iar pasivul un ansamblu de
resurse (surse) care finanțează bunurile respective.
Schema conținutului bilanțului în concepția economică
ACTIV PASIV
UTILIZĂRI RESURSE
Active imobilizate Finanțare active imobilizate
Active circulante Finanțare active circulante
În Republica Moldova, bilanțul este structurat în 6 capitole: în primele două
este reflectată componența activelor, iar în celelalte patru – componența pasivelor.
Ordinea de reprezentare a activelor în bilanț este conform gradului de
lichiditate a acestora, adică de la cele mai puțin lichide (imobilizări) la cele mai
lichide (numerar). Ordinea de reprezentare a pasivelor în bilanț este conform
modului de constituire și a gradului de exigibilitate a acestora, începând cu
capitalul propriu, continuând cu datoriile pe termen lung, datoriile curente,
provizioanele.
Denumirea capitolelor bilanțului coincide cu denumirea grupelor de
clasificare a activelor și pasivelor.
Ordonarea elementelor patrimoniale în bilanț
ACTIV
Active imobilizate (nu devin lichide în decursul a câțiva ani)
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
LICHIDITATE
GRADUL DE

III. Investiții financiare pe termen lung

IV. Creanțe pe termen lung și alte active imobilizate
Active circulante (devin lichide în câteva luni sau zile, în funcție de
durata circuitului lor)
I. Stocuri
II. Creanțe curente și alte active circulante
III. Investiții financiare curente
IV. Numerar și documente bănești
PASIV
Capital propriu
I. Capital social
EXIGIBILITATE

II. Prime de capital

GRADUL DE

III. Rezerve
IV. Profit (pierdere)
V. Rezerve din reevaluare
VI. Alte elemente de capital propriu
Datorii pe termen lung
Datorii curente
Provizioane
 Gruparea elementelor activului şi pasivului bilanțului permite de a calcula
ușor indicatorii care caracterizează situația financiară a întreprinderii și de a
efectua analiza acestora.

3.3. Influența faptelor economice asupra conținutului bilanțului

În activitatea întreprinderilor au loc în permanență o mulțime de fapte
economice și financiare. Toate aceste fapte produc modificări în volumul și
structura elementelor patrimoniale ale întreprinderii și totodată a posturilor de
bilanț corespunzătoare elementelor respective.
Se disting două tipuri de modificări asupra bilanțului: modificări de
structură și modificări de volum.
Modificările de structură vizează numai elementele patrimoniale de activ
sau numai cele de pasiv. Astfel, are loc creșterea valorică a unui element
concomitent cu micșorarea valorică a altui element din aceeași parte a bilanțului
(sau activ, sau pasiv), fără să se modifice valoric totalul activului sau totalul
pasivului. Aceste modificări constau în:
a) Modificări numai în structura activului bilanțului, prin creșterea
valorică a unui element de activ, concomitent cu micșorarea valorică a altui
element tot din activ. Totalul activului rămâne neschimbat, pasivul nu este vizat,
iar egalitatea bilanțieră rămâne neschimbată.
Relația pentru acest tip de modificare este următoarea:
A+X–X=P
Exemplu: se încasează de la clienți prin contul bancar suma de 20 000 lei
pentru mărfurile livrate. Această operație determină o scădere în activul bilanțului
la postura ,,Creanțe comerciale curente” cu suma de 20 000 lei (adică minus
20 000 lei) și concomitent o creștere tot în activul bilanțului la postura ,,Numerar și
documente bănești” cu 20 000 lei (adică plus 20 000 lei). Totalul activului și
pasivului nu s-au modificat, egalitatea bilanțieră s-a menținut.
 b) Modificări numai în structura pasivului bilanțului, prin creșterea
valorică a unui element de pasiv, concomitent cu micșorarea valorică a altui
element tot din pasiv. Totalul pasivului rămâne neschimbat, activul nu este vizat,
iar egalitatea bilanțieră rămâne neschimbată.
Relația pentru acest tip de modificare este următoarea:
P+X–X=A
Exemplu: din contul unui credit bancar pe termen scurt se achită datoria față
de furnizori în sumă de 150 mii lei. Această operație determină o creștere în
pasivul bilanțului la postura ,,Credite bancare pe termen scurt” cu suma de 150 000
lei (adică plus 150 000 lei) și concomitent o scădere tot în pasivul bilanțului la
postura ,,Datorii comerciale curente” cu 150 000 lei (adică minus 150 000 lei).
Totalul activului și pasivului nu s-au modificat, egalitatea bilanțieră s-a menținut.
 Modificările de volum vizează modificarea concomitentă a elementelor
patrimoniale de activ şi pasiv, precum și totalul bilanțului. Egalitatea bilanțieră se
menține. Aceste modificări constau în:
a) Majorarea valorică a elementelor de activ şi pasiv, prin majorarea
valorică a unui element de activ, concomitent cu majorarea valorică a altui element
din pasiv. Totalul activului și pasivului se majorează cu suma respectivă, astfel
egalitatea bilanțieră menținându-se.
Relația pentru acest tip de modificare este următoarea:
A+X=P+X
Exemplu: s-au trecut la intrări mărfuri în valoare de 12 mii lei procurate de la
furnizori. Această operație determină o creștere în pasivul bilanțului la postura
,,Datorii comerciale curente” cu suma de 12 000 lei (adică plus 12 000 lei) și
concomitent o creștere și în activul bilanțului la postura ,,Produse și mărfuri” tot cu
12 000 lei (adică plus 12 000 lei). Totalul activului și pasivului s-a majorat cu
12 000 lei, egalitatea bilanțieră s-a menținut.

b) Micşorarea valorică a elementelor de activ şi pasiv, prin micșorarea

valorică a unui element de activ, concomitent cu micșorarea valorică a altui
element din pasiv. Totalul activului și pasivului se micșorează cu suma respectivă,
astfel egalitatea bilanțieră menținându-se.
 Relația pentru acest tip de modificare este următoarea:
A–X=P–X
Exemplu: din contul curent în monedă națională se achită un credit bancar pe
termen scurt în sumă de 150 mii lei. Această operație determină o scădere în
pasivul bilanțului la postura ,,Credite bancare pe termen scurt” cu suma de 150 000
lei (adică minus 150 000 lei) și concomitent o scădere în activul bilanțului la
postura ,,Numerar și documente bănești” tot cu 150 000 lei (adică minus 150 000
lei). Totalul activului și pasivului s-a micșorat cu 150 000 lei, egalitatea bilanțieră
s-a menținut.

Din cele expuse rezultă că, indiferent de tipul faptelor economice care au loc
la întreprindere, întotdeauna se păstrează echilibrul dintre active şi pasive, adică se
menține egalitatea bilanțieră.