CURS 7

6.3. Marile zone turistice ale Terrei

6.3.1. Europa
Litoralul Mediteranei Europene
Litoralul Mării Mediterane şi al Atlanticului de Est este considerat cea mai importantă
subregiune a Europei pe baza turismului balnear şi cultural, sub aspectul fluxurilor turistice şi al
veniturilor. Însă, sudul Europei constituie cea mai puternică aglomerare de centre turistice de pe Glob
şi polarizează 1/3 din mişcările turistice internaţionale 1, obnubilând faţada atlantică a continentului,
dezavantajată de climatul oceanic, care conduce sensibil spre latitudini mai mari la diminuarea valorii
indicelui de confort termic.
 Litoralul Spaniei între graniţa cu Franţa, în nord, şi strâmtoarea Gibraltar, în sud, este
scindat în: Costa Brava, Costa Dorada, Costa del Azahar, Costa de Valencia, Costa
Blanca, Costa Calida, Costa de Almeria, Costa del Sol. Acestor sectoare li se adaugă
arhipelagul Baleare cu Ibiza, Menorca, Mallorca etc și arhipelagul Canare.
 Franţa se află în topul ţărilor cu cel mai mare număr de turişti. Coasta mediteraneană,
dintre care se remarcă Coasta de Azur (cu St-Tropez, Nice, capitala coastei, cu Port
Grimaud, Cannes) este o minunată destinaţie pentru vacanţe, atât iarna 2, cât şi vara timp
de mai bine de un secol, iar popularitatea persistentă a acesteia adună milioane de turişti
în fiecare an şi în zilele noastre.
 Italia, graţie celor cca 8500 km de litoral şi a poziţiei geografice, este prin excelenţă o
ţară a turismului balnear, care alături de cel cultural şi sportiv, fac ca oferta turistică a
acestei ţări să constituie una dintre cele mai complete din lume.
Dispune de mai multe sectoare de litoral:
- coasta ligurică (Riviera di Ponente şi Riviera di Levante) cu stațiunile moderne Bordighera şi
San Remo, cu Portofino şi Rapallo, La Spezia, Santa Margherita Ligure (preferată de italienii înstăriţi),
Lerici, Genova (cu o istorie mai veche de două milenii, palate şi opere de artă magnifice, cu o reţea
elaborată de vechi fortăreţe pe coline);
- coasta adriatică – cu orașele-stațiuni Veneţia, Ravenna, Rimini, Riccione,Bari;

1
Ionel Muntele, Corneliu Iaţu, Geografia turismului – concepte, metode şi forme de manifestare spaţio-temporală, Editura
Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 235.
2
aristocraţia europeană antebelică obişnuia să-şi petreacă iernile pe Coasta de Azur.
 - Golful Napoli cu peisajele magnifice oferite de Sorrento şi Coasta Amalfi, cu Napoli
(destinaţia supremă a turiştilor nord-europeni înaintea declinului care a urmat unificării Italiei din
1860, cu cele mai importante descoperiri – sculpturi, fresce şi mozaicuri - de la Pompei şi Herculanum
sunt expuse la Muzeul Arheologic Naţional)

 Malta, un arhipelag alcătuit din mai multe insule, dintre care locuite Malta (246 km 2, cea
mai mare ca suprafaţă), Gozo (67 km 2) şi Comino (3,5 km2)3, dispune de o putere de
atracţie turistică (mai ales pentru europeni) ce constă într-un amestec, unic în felul său,
între ceea ce a oferit natura şi ceea ce a creat omul, între vechi şi nou, şi în felul în care
istoria acompaniază prezentul. Valletta 4 este spațiul unde obiectivele turistice culturale
sunt legate de prezenţa cavalerilor ioaniţi (Co-catedrala Sf. Ioan 5, Grădinile Barraka6,
Palatul Marilor Stăpâni7, Grand Harbour8), Mdina9, Marsaxlokk10
 Regiunea de coastă a Croaţiei desfăşurată de la Peninsula Istria în nord (cu relief de
podiş, altitudinea maximă 1396) până la sud de Dubrovnik, în extremitatea meridională,
adânc crestată (1778 km de ţărm, faţă de 526 km în linie dreaptă) şi este însoţită de foarte
multe insule (Krk, Cres, Brač, Hvar, Pag, Korčula). Are multe centre turistice, unele
oraşe-staţiuni balneare şi staţiuni balneare: Zadar, Split 11 (înscris în patrimoniul UNESCO
prin Palatul împăratului de origine dalmaţiană Diocleţian, 248-305 d.Hr), Makarska,
Slano, oraşul Dubrovnik (Ragusa medievală) socotit perla Dalmaţiei, reşedinţă a culturii
şi turismului12 Croaţiei.
3
Celelalte insule: Cominotto, Filfla şi St. Paul.
4
denumirea provine de la marele maestru al Ordinului cavalerilor ioaniţi, Jean Parisot de la Vallette, apărătorul insulei.
5
Sau Biserica Cavalerilor Ioaniţi - cel mai cunoscut obiectiv turistic, bun exemplu de stil baroc şi impresionează prin
abundenţa de culoare, aur şi design-uri elaborate care împodobesc cele opt capele dedicate diferitelor limbi ale Ordinului
Cavalerilor Ioaniţi. Tabloul cu tema „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”, pictat de Caravaggio, este una dintre cele mai
impresionante şi faimoase opere de artă ale Europei.
6
azi grădini publice, în trecut loc de antrenament pentru Cavalerii Ioaniţi.
7
găzduieşte Ministerul Justiţiei, Parlamentul, SalaTapiţeriilor, Sala Armurilor şi alte încăperi destinate problemelor de
stat.
8
oferă o frumoasă imagine de pe apă. În Forturile Rinella şi Ricasoli s-au filmat scene din „Gladiatorul”, „Popeye
Marinarul”, „Contele de Monte Cristo”, „Troia” etc.
9
vechea capitală medievală a Insulei, una dintre cele mai frumoase cetăţi medievale locuite din Europa, dominată de
catedrala Sf.Paul (sec. XVII-XVIII). De pe bastioanele Mdinei se poate vedea o panoramă a insulei Malta (partea nordică şi
estică).
10
cel mai mare sat tradiţional de pescari din Malta şi renumit pentru bărcile pictate foarte frumos, cu denumirea generală
de „luzzu” (cu doi ochi în partea din faţă, reprezentându-l pe Osiris, zeul norocului, al căror rol este să-i păzească pe pescari
de rele). În această zonă se pescuiesc mai multe specii de peşte, cele mai mari cantităţi sunt de peşte sabie, calamari,
caracatiţe, lampuki. În piaţa centrală se află statuia Sf. Petru, patronul pescarilor. În fiecare duminică este organizat cel mai
mare bazar în care se vinde peşte.
11
Cel mai mare port al Iugoslaviei după cel de-Al Doilea Război Mondial.
12
În interiorul zidului din jurul Raguzei se dispun multe atracţii turistice (biserici, muzee, palate, acvariul etc.).
  Pe lângă oraşul-staţiune balneară Neum din faţa I. Pelješac, care întrerupe coasta croată,
Bosnia și Herțegovina, la sud Muntenegru, dispune de o grupare de centre balneare, mai
renumite (dinspre nord spre sud) fiind Herceg-Novi, Budva, Sveti Stefan şi Ulcinj;
ultimele patru menţionate sunt cunoscute şi prin valoroasele situri istorice.

 Grecia este ţara unde numărul turiştilor/an depăşeşte numărul populaţiei şi care are deja o
bogată experienţă în domeniul turismului.
Dintre destinaţiile turistice ale Greciei enumerăm:
- Riviera Olympus din Pieria, situată la sud de Salonic, (stațiuni: Methoni, Paralia, Olympiaki
Akti, Platamonas, Nei Pori);
- Peninsula Halkidiki din nordul Mării Egee, cu „degetele” Kassandhra, Sithonia şi Athos
(enumerate de la vest la est) oferă o piaţă turistică într-o continuă promovare, selectivă în fluxurile
turistice, şi una imobiliară suprasolicitată (exceptând Athos);
- Insulele Creta (cu Iraklion13, Aghios Nikolaos, Chania, capitala insulei până în 1971),
Skiathos, Santorini, Mykonos şi Naxos, Rodos şi Kos, Corfu.
 Pe litoralul mediteranean al Turciei renumite sunt staţiunile de la poalele Munţilor
Taurus, Fethiye în sud-est, Antalya şi Alanya din golful Antalya, şi cele din golful
Iskenderum (cea mai mare Iskenderum), iar pe cel al Mării Egee şi al Mării Marmara
staţiunile şi oraşele-staţiuni Erdek de la Marmara, Izmir, Kuşadasi (în vecinătate
Efes/Ephesos), Bodrum şi Marmaris.

Litoralul European al Mării Negre

 Litoralul românesc este cunoscut prin stațiunile Mamaia, Neptun, Eforie Nord, Eforie
Sud, Mangalia
 Atrăgător rămâne litoralul ucrainean din Peninsula Crimeea, în prelungirea Munţilor
Crimeii către est, ce reuneşte într-un peisaj spectaculos (vegetaţie din chiparos, laur,

13
Capitala Cretei din 1971, Iraklion are cca 1/3 din populaţia insulei şi cel mai mare venit pe cap de locuitor. Atracţii
majore: situl cretan Knossos din apropiere, cele din epoca veneţiană, mărturie că aceasta a fost cea mai prosperă perioadă
din istorie, Piaţa Venizelou (a leului sau a Fântânii), Portul Veneţian, arsenali-ul veneţian (şantierul naval acoperit), zidurile
cetăţii din sec. al XV-lea ce se întind pe 4 km, precum şi mormântul marelui autor şi iconoclast, Nikos Kazantzakis.
 magnolie, smochin, brad de Crimeea, relief carstic) staţiuni balneare - Yalta 14, Hurzuf,
Alušta, Sudak, Feodosija - pe cca 150 de km.
 Sectorul bulgăresc extins pe aproape 350 km, între frontiera României şi a Turciei, se
prezintă astfel:
- cu o concentrare de staţiuni balneare la nord de Varna până la Balcik, inclusiv, (Konstantin&
Elena, Nisipurile de Aur, Albena, Balcik);
- între Varna şi Burgas, puţine şi pitoreşti sunt staţiunile (Kamčija, Slancev Briag, Nessebar);
- la sud de Burgas, aliniamentul de staţiuni este format din Sozopol, Djuini/Duni, Ahtopol,
Sinemorec.

Litoralul Mării Nordului și al Mării Baltice

Staţiunile balneare de pe litoralul Mării Nordului și al Balticii sunt în număr relativ ridicat: De
Panne-Bad, Koksijde-Bad, Middelkerke-Bad, Oostende, Blankenberge, Knokke-Heist (pe teritoriul
Belgiei), Scheveningen, Katwijk, Noordwijk, Egmond (pe teritoriul Olandei, din dreptul Rotterdam-
ului şi Amsterdam-ului), Scharbeutz, Bad Doberan (cea mai veche din Germania, datând din 1793) şi
Warnemünde în Golful Mecklenburgului, Bansin şi Heringsdorf în Golful Pomeraniei (pe teritoriul
Germaniei) Gdynia, Sopot, Svetlogorsc (pe teritoriul Poloniei), Palanga (în Lituania)
Sunt de menționat și oraşe-porturi cu numeroase monumente de artă Anvers, Brugges, (în Belgia),
Amsterdam, Haga, (în Olanda), Hamburg, Bremen, Rostock (în Germania), Gdansk, Gdynia, Szczecin
(în Polonia).
Areale în interiorul statelor europene
 în Franţa: regiunile viticole (Valea Loarei cu castele medievale, Bordeaux, Champagne,
Bourgogne, Alsacia, valea Rhonului); Parisul şi împrejurimile (Versailles, Chantilly,

14
Yalta şi Feosija/Fedosia intens frecventate încă din perioada ţaristă, celelalte de mare capacitate, amenajate din perioada
sovietică, destinate maselor. Yalta (atestată documentar din sec. al XII-lea) devine în sec. al XIX –lea o staţiune la modă
pentru aristocraţia rusă, loc de petrecere a verilor pentru scriitorii Lev Tolstoi şi Anton Cehov şi punct de interes pentru
membrii familiei imperiale ruse (în 1889, ţarul Alexandru al III-lea a construit Palatul Massandra la mică distanţă de oraş, în
partea nordică, iar Nicolae al II-lea a construit în 1911 Palatul Livadia în partea de sud), ca apoi de la statutul exclusivist
(până la decretul din 1920 dat de V.I. Lenin "cu privire la folosirea Crimeei pentru tratamentele medicale ale poporului
muncitor") să se transforme într-o staţiune a întregului proletariat; în secolul al XX-lea, până în 1991, a fost principala
staţiune a Uniunii Sovietice, ca apoi, după acest an, a Ucrainei, considerată „Perla Crimeei”. Oraşul-staţiune a intrat în
atenţia opiniei publice mondiale în 1945, când aici a fost ţinută Conferinţa de la Yalta a "celor trei mari puteri": Uniunea
Sovietică, Regatul Unit şi Statele Unite; conferinţa a fost găzduită de Palatul Livadia. În Yalta, de-a lungul ţărmului, sunt
mai multe plaje, hoteluri, sanatorii şi parcuri de distracţii; de asemenea oraşul dispune şi de alte atracţii: cafenele şi
restaurante, un mare bazar, grădina botanică Nikitski (900 de ha cu peste 7000 de specii), promenada staţiunii, muzeele,
apele minerale etc.
 Fontainebleau); stațiunile montane de schi (Chamonix, Mègeve, Lac de Tignes, La Plagne, Les
Arcs etc.)
 În Spania se remarcă îndeosebi Andaluzia (cu centrele Granada, Sevilla, Cordoba, Cadiz ş.a.) şi
partea centrală a Castiliei (cu Madrid, Toledo, Avila, Segovia, Guadalajara), ambele zone fiind
renumite prin bogăţia de castele sau cetăţi, palate, case vechi, muzee etc;
 în Italia - „oraşele-muzeu" Roma, Florenţa, Milano, Bologna, Verona, Padova ş.a., cu vestigii şi
monumente îndeosebi medievale (cetăţi, castele, palate, fântâni, statui etc.), dar şi din
Antichitate; stațiunile montane din Alpi (Madonna di Campiglio, Ortisei, Pontresina,
Valtournenche etc)
 În Austria – Viena și îmrejurimi, stațiunile montane (Kitzbühel, Lienz, Bad Gastein, Altenmark,
St. Johann, Sölden, Mayrhofen, St Anton, Lech, Steinach, Fügen etc.), centrele vitivinicole de
pe traseul ”Drumul vinului în Austria de Jos”, ”Drumul vinului în Styria”,”Drumul vinului în
Burgenland”
 Marea Britanie – Londra și împrejurimi, Scoția

6.3.2. Africa
Litoralul Mediteranei al Africii de Nord
 Litoralul mediteranean al Marocului, de la vest de Tanger şi până la graniţa politică cu
Algeria, este în general stâncos, abrupt, cu plaje nisipoase, cu puţine golfuri, dar de un
farmec deosebit ca şi Munţii Rif care-l domină (cu peste 2400 m altitudine, bogaţi în
păduri de cedru şi pin de Alep, văi sălbatice şi platouri fertile). Tanjah/Tanger (cu
staţiunile din împrejurimi Cabo Negro, Restinga, Ksar el Kebir, Lix, Larache etc.),
Ceuta/Sebta (amenajat pe un istm, considerat „Poarta monumentală a Mediteranei”),
Titwan/Tetouan („capitala nordului”, fondat în sec. al X-lea), Al Hoceima, Melilla şi
Nador sunt centre turistice în vogă cu sate de vacanţă, vile şi hoteluri, cu plaje pitoreşti,
unele luxoase.
 Ţărmul mediteranean al Algeriei de cca 1200 km lungime, chiar dacă în general este înalt
şi stâncos, cu golfuri mai puţin sau mai mult deschise (Aler, Ouahran, Annaba), dispune şi
de areale destinate turismului balnear. Multe plaje se ordonează de la est la vest, sau
invers. Atrag atenţia suita celor începând din zona Alger/Al Jaza'Ir spre vest. Aici se află
singurul sector, de tip rivieră, „Coasta de Turcoaz”, cu dotări notabile.Centrele balneare,
 unele mari oraşe, cu care se mândreşte această ţară sunt: Chetaibi (în apropiere de
Annaba), Skikda, Bejaïa, Les Andalouses şi Beni Saf (spre frontiera cu Marocul).
 Avantajată şi de situarea în proxima vecinătate a Europei, Tunisia a început din 1993 să-
şi promoveze mai bine piaţa turistică la nivel internaţional prin munca profesională şi
plină de răspundere, prin activitatea serioasă a multor firme 15 turistice concurente. La
scurt timp, în 1996 numărul turiştilor străini s-a ridicat la cca jumătate (4199847, cei mai
mulţi europeni) din numărul populaţiei ţării, de atunci numărul acestora fiind mereu în
creştere.
 Tunisia are amenajată în scop balnear o bună parte a litoralului: Coasta de Cristal, între
Bizerte şi Cap Bon, cu Tunis (în centru) şi staţiunile turistice şi balneare renumite Sidi
Bou Said şi Kartago; litoralul oriental, între Cap Bon şi Zarzis (în sud), cu Golful
Hammamet ( Nabeul, Hammamet, Sousse şi Monastir), cu arealul Mahdia- El Jem - Sfax;
și arealul Djerba – Zarzis (insula-staţiune omonimă şi, respectiv, oraşul de pe continent)
din sudul litoralului tunisian.

Valea Nilului și litoralul egiptean de la Marea Roșie

O serie de centre turistice (balneare, pentru scufundări şi windsurfing) moderne sunt la ţărmul
Mării Roşii; Sharm-el-Sheikh şi Hurghada - cele mai solicitate de către turiștii occidentali. Faimoasele
temple de pe malul estic al Nilului, din Karnak şi Luxor (dau măsura artei arhitecturale egiptene).

6.3.3. America
Litoralul Americii de Nord
Cu toate că dispune de un număr mare de centre balneare, cu o infrastructură la standardele cele
mai înalte, destinată unei clientele în mare parte interne, datorită lungimii litoralului acestea se află în
discontinuitate geografică. Însă, privit în ansamblu, litoralul nord-american prin numărul şi densitatea
staţiunilor, precum şi prin intensitatea utilizării turistice, lasă la aprecierea noastră conturarea de câteva
sectoare.
 Sectorul atlantic dintre Portland (Maine) şi Norfolk (Virginia) găzduieşte un număr mare
de turişti (cca 20-25 milioane/an) din megalopolisul Boswash şi cel al Marilor Lacuri (în
special americani), veniţi pe plajele întinse ale staţiunilor (unele cu porturi de agrement)
mai mult pentru un turism de scurtă durată. Fiecare metropolă (Boston, New York,
Philadelphia, Washington) de pe faţada atlantică parcă îşi are propriile staţiuni: Boston cu
15
Ex. Kargo Tours, reuşind să atingă o poziţie dintre cele mai puternice printre firmele turistice pentru regiunile Tunisiei.
 Orleans, Nantucket, Bedford; New York cu amenajările de pe Long Island, spaţiu
tradiţional de recreere a new-yorkezilor; Philadelphia cu Beach Haven, Surf City, Atlantic
City (cu cele mai mari complexe balneare din lume) de pe coasta statului New Jersey,
favorizată şi de proximitatea aglomeraţiei urbane New York; Washington cu Ocean City,
Chincoteague.
Florida, o peninsulă de mari dimensiuni între Golful Mexic şi Oceanul Atlantic cu potenţial
turistic natural ridicat –a devenit unul dintre polii mondiali ai turismului litoral de lux, funcţional tot
timpul anului. Coasta estică a Floridei este marcată de renumele staţiunilor din zona oraşului Miami
(principalul punct de concentrare a croazierelor maritime din lume), aflate în calea curentului Golfului:
West Palm Beach, Palm Beach, Delray Beach, Pompano Beach, Fort Lauderdale („Veneţia Americii”,
cu 480 de canale), Hallandale Beach, Miami Beach 16; o aglomerare de hoteluri, echipamente de
agrement (cazinouri, piscine) etc. pe cca 150 de km lungime. La nord de acest conglomerat turistic se
evidenţiază staţiunea Daytona Beach (recunoscută şi prin celebrele curse de automobile).
 Coasta vestică este mai puţin utilizată, cu excepţia Golfului Tampa unde se află staţiunea
St Petersburg şi mai la sud, zona Fort Myers cu staţiunile balneare Sanibel (de pe I.
Sanibel,cel mai plăcut loc cules scoici din toată America de Nord) şi Ft. Myers Beach.
În centrul peninsulei se impune ca o destinaţie turistică Orlando şi împrejurimile. În larg,
peninsula se continuă cu Florida Keys, o întindere de 160 km de insule coraligene formează capătul
traseului turistic nord-sud (dinspre Jacksonville până la Key West, ultima insulă din lanţ), legate între
ele şi de continent prin 42 de poduri cu autostrăzi.
Coasta californiană a Pacificului, polarizată de aglomeraţiile urbane Los Angeles şi San Diego, dispune
de cele mai multe staţiuni cu frecvente reşedinţe secundare şi plaje private între Santa Barbara şi
frontiera SUA cu Mexicul: Santa Barbara, Malibu, Santa Monica (toate la nord de Los Angeles), Long
Beach, Huntington Beach17 (sau„ Oraşul Surfului”18), Laguna Beach, Oceanside (6 km de plajă cu nisip
alb şi cu „surfing”19 de primă clasă) -

Litoralul Țărilor Latino Americane

 Câteva areale axate pe turismul litoral se conturează în vastitatea litoralului mexican:
Acapulco şi împrejurimile (Tejoruco), sectorul caraibian cunoscut mai întâi prin staţiunea
16
Plajele şi localnicii bronzaţi din Miami i-au atras pe turişti încă din 1920.
17
Denumirea provine de la numele magnatului căii ferate Henry Huntington, care a adus pentru prima dată calea ferată aici,
la sfârşitul secolului al XIX-lea.
18
În 1994, oraşul a inaugurat Surfers Walk of Fame, în prezenţa congresmanului nebun după surf, Dana Rohrabacher.
19
Aici, la Oceanside, se află şi Muzeul de Surf care expune evoluţia tălpicelor de surf, de la cele mai lungi, de 4 m şi
cântărind 90 kg, la cele din fibră de sticlă cunoscute ca tălpicele chips.
 balneară Cancun (dotată cu aeroport) din nord-estul peninsulei Yucatán, una dintre cele
mai moderne staţiuni din lume
 Arcul antilez s-a conturat ca destinaţie turistică mai recent, fiind un răspuns al creşterii
cererii de către clientela dominant nord-americană pentru potenţialul natural aflat la cote
ridicate, favorabil turismului balnear. Fluxurile turistice sunt receptate în ambianţa
tropicală a staţiunilor balneare, mai ales a Antilelor Mici, în Bahamas şi în special în zona
capitalelor statelor/regiunilor (Puerto Rico, Antigua şi Barbuda, Dominica, Santa-Lucia,
Saint Vincent, Trinidad-Tobago etc.), puncte de preluare şi expediere a acestora prin
intermediul aeroporturilor şi porturilor
Din Antilele Mari, orientate spre un turism balnear, sport şi agrement sunt Jamaica (cu Montego Bay,
Port Antonio) şi Republica Dominicană (cu un litoral întreg bordat de staţiuni balneare Puerto Plata,
Puj, Punta Cana, zona capitalei Santo Domingo). Cuba mai are de perfectat la acest capitol, întrucât
blocada nord-americană a determinat-o să valorifice parţial potenţialul turistic balnear şi nu numai.
America de Sud
Departe fiind de ţările Europei şi Americii de Nord, mari emitente de fluxuri turistice, acest
continent cunoaşte o deschidere spre turism (balnear, sportiv, cultural etc.) după cel de-al Doilea
Război Mondial, când creşterea nivelului de trai resimţită în partea sudică a generat fluxuri (interne) ce
au stimulat amenajările în acest sens.
Spre deosebire de alte state, Brazilia dispune de un potenţial colosal dat de poziţia geografică, de
lungimea şi orientarea favorabilă a litoralului staţiunile Cabo Frio, Copacabana, Ilhabela şi Guarujá;
Copacabana este cea mai cunoscută staţiune braziliană, situată în aglomeraţia urbană Rio de Janeiro, cu
plaje celebre şi un sit splendid, asigurat de golful Guanabara şi înălţimile Serrei de Mar.
Această serie de staţiuni se continuă cu o alta (Balneário Camboriú, Florianópolis, Laguna, Torres,
Capão da Canoa) la sud de Itajai, între 27-30 0 latitudine nordică, frecventate şi de clientela turistică
argentiniană.
De dotări care sprijină turismul balnear, tot de pe faţada atlantică, dispun şi: Venezuela în apropierea
capitalei Caracas şi a insulelor din apropierea oraşelor Barcelona-Cumaná-Carúpano; Uruguay, cu o
densitate ridicată a staţiunilor la est de Montevideo (Solymar, Piriápolis, Punta del Este, Maldonado, La
Paloma); Argentina, mai ales între golful Samborombón şi vărsarea râului Colorado în Atlantic (San
Clementine del Tuyú, Mar del Plata, Miramar, Necochea, Monte Hermoso) unde pe lângă cura
heliomarină, cazinourile, golful şi schiul nautic sunt specifice multora dintre staţiunile argentiniene.
Nici statele de pe faţada pacifică nu au rămas în afara acestui curent. Se pot preciza: staţiunile balneare
chiliene din dreptul capitalei Santiago (la cca 70-80 km depărtare) – El Quisco, Algarrobo, Vinã del
Mar (cea mai mare), Quintero; staţiunile peruaneze din împrejurimile capitalei Lima – San Bartolo,
Ancón.

6.3.4. Asia și Oceania

Sudul şi sud-estul Asiei
În China şi Indochina predomină turismul cultural legat de bogăţia monumentelor istorice şi
arhitectonice din diferite perioade istorice, plus arta, tradiţiile şi obiceiurile; din ce în ce mai mult un
motiv de atracţie îl constituie pitorescul cadrului natural şi ascensiunile în Himalaya şi în Tibet.
Reprezintă una dintre zonele turistice cele mai bogate în monumente istorice, arhitectonice şi de artă
(vestigii ale unor oraşe vechi, pagode, temple, palate, statui etc.), remarcându-se Marele Zid Chinezesc,
oraşele Beijing, Xian, Jingdezhen („oraşul porţelanului”), Yixing (centru al ceramicii şi porţelanului)
Guangzhou, Kaifeng, Louyang, Nanjing, Yangzhou, toate în China, zonele Yangon-Pegu şi Mandalay-
Pagan (cu peste 5 000 de monumente) în Myanmar (fosta Birmanie), Bangkok, Chiang Mai
înThailanda, complexul arhitectonic Angkor în Cambodgia ş.a.
La baza debutului activităţilor turistice de litoral a stat expansiunea colonială sau protectorală
europeană pentru multe state din sudul şi sud-estul Asiei, precum India, Sri Lanka, Indonezia,
Malaysia, Maldive20, iar dezvoltarea acestora a coincis cu avântul economic câştigat prin efortul
propriu în primele decenii postbelice, după ce şi-au obţinut independenţa.
Thailanda, care nu a fost niciodată colonie, singură a debutat şi a reuşit să-şi croiască un turism
axat pe o clientelă străină, aducătoare de mari venituri. Celebre sunt staţiunile Pattaya 21 (cea mai
cunoscută şi animată), Koh Samet şi Koh Samui de la Golful Thailandei şi Phuket 22 la Marea
Andaman. Excursiile facultative care se organizează din oricare staţiune menţionată permit cunoaşterea
secvenţială a cadrului natural, a istoriei şi a economiei ţării.
Orientul Mijlociu
Amenajările destul de târzii, după 1980, au scos din anonimat turismul litoralului Golfului
Persic, corespunzător Emiratelor Arabe Unite între Dubai şi Ras-Al Khaimah şi la Abu Dhabi.
Suportul publicitar excelent, prin construirea plajelor artificiale extinse din Dubai sub forma unui

20
Din 1887, oficial, protectorat britanic, legat administrativ până în 1948 de Ceylon. Îşi dobândeşte în 1960 autonomia
internă, în 1965 îşi declară independenţa.
21
De-a lungul mai multor km de plajă există o mulţime de activităţi sportive. După apusul soarelui începe să pulseze viaţa
în centrul „Golden Mill”, plin de magazine, restaurante, baruri, deschise până dimineaţa.
22
Considerată, unul dintre centrele „turismului sexual”.
palmier (văzut din cosmos), exotismul, însorirea permanentă, constituie premisele dezvoltării
turismului de lux, destinat clientelei distinse.
Israel este ţara unde, sub aspectul dimensiunii fluxurilor turistice şi al veniturilor, turismul
balnear este surmontat de cel cultural. Centrele turistice sunt foarte frecventate, dotările sunt la cel mai
înalt nivel, iar posibilitatea efectuării unor circuite culturale constituie o atracţie suplimentară.
Pe litoralul mediteranean al Israelului se remarcă staţiunile turistice Netanya şi Ashgelon, precum şi
oraşele principale Tel Aviv şi Haiffa cu plaje amenajate la nivel internaţional; în golful Aqaba de la
Marea Roşie staţiunea balneară Elat este recunoscută pentru cură heliomarină şi scufundări, iar de la
Marea Moartă (396 m sub nivelul mării, cea mai sărată de pe glob) staţiunea balneară Ein Bokek 23. În
Israel atracțiile turistice cele mai mari sunt: Ierusalim24 (cca 550 mii loc.), Bethleem, Nazareth.

Oceania
Multe insule de mici dimensiuni - coraligene, continentale sau vulcanice – au fost transformate
în centre turistice, receptoare a fluxurilor dinspre Japonia, America de Nord, Australia şi Europa.
Climatul sănătos şi agreabil, în general tropical, cu diverse nuanţe, aspectul reliefului şi investiţiile
atrase pentru amenajarea turistică, asigură largi posibilităţi de practicare a turismului balnear, de
cunoaştere a modului de viaţă a comunităţilor melaneziene, polineziene sau microneziene mult prea
departe de lumea maselor continentale.
Se remarcă Noua Zeelandă, cu aria din jurul oraşului Auckland (cu plaje întinse şi numeroase
lagune, ideale pentru agrement), Hawai, Polinezia Franceză, insulele Fidji şi Samoa.
Arhipelagul Hawaii, fiind din 1959 al 50-lea stat al SUA, a marcat, pe lângă altele, şi o
extraordinară expansiune turistică, cu precădere pe insula Oahu.

23
În vecinătatea acesteia se află staţiunea balneară El Aqaba din Iordania.
24
situat pe Muntele Măslinilor (835 m), beneficiază de pe urma istoriei de o sumedenie de obiective turistice de mare
notorietate, atât în partea veche (cele mai multe), cât şi în cea nouă a oraşului sfânt. Ierusalimul Vechi sau „Sfânta Cetate”
se prezintă ca o cetate medievală cu ziduri groase prevăzute cu opt porţi (Poarta Rabinului duce la „Zidul Plângerii”, Poarta
de Sud la Curtea Templului şi Moscheii lui Omar, pe unde Mesia a intrat în Ierusalim). Ca vestigii se remarcă: Templul lui
Solomon, Moscheea lui Omar (sec. VII), Zidul Plângerii, Turnul lui David, fosta reşedinţă regală a împăratului Irod de pe
muntele Sion, Cimitirul Antic de pe Muntele Măslinilor, locurile menţionate în Noul Testament şi vizitate de pelerini (vezi
turismul religios). În Ierusalimul modern, dezvoltat în jurul vechiului oraş, se pot vizita Muzeul Israel şi Ja Vashen,
memorialul martirilor Holocaustului.