Europa

Mediteraneană
• Europa Mediteraneană  constiuie
cea mai puternică aglomerare de
centre turistice de pe Glob,
polarizând cam 1/3 din mişcările
turistice internaţionale. Europa
de Sud (Europa Mediteraneană)
cuprinde cele trei mari peninsule
sudice ale Europei (
Peninsula Italică, 
Peninsula Iberică și 
Peninsula Balcanică), o serie de
insule și porțiunile din 
Marea Mediterană strâns legate de
continent (golfuri, mări
semideschise).

-apropierea de marile concentrări
industrial-urbane ale Europei Nord-Vestice,
cu un nivel de trai ridicat;
-tradiţiile în domeniu, ce urcă la
începuturile turismului, graţie imaginii
asociate cu strălucirea Soarelui, blândeţea
climatului şi mai târziu cu extinderea
plajelor( rar adaptate turismului de masă,
pe alocuri fiind inospitaliere, constiuite
din pietriş sau galeţi);
-deschiderea spre turism a populaţiilor
locale, datorită temperamentului meridional
şi situării pe marea axă ce leagă vechile
porturi ale Mării Mediterane cu cele mai noi
ale Mării Nordului, la întretăierea
fluxurilor comerciale din Lumea Veche, fapt
ce a asigurat o deschidere faţă de străini, o
mai mare libertate de comunicare;
La baza succesului
acestei regiuni au
stat câţiva factori:
-se adaugă existenţa în zonă a unor vechi
centre cultural-artistice care exercită o
puternică atracţie ( Florenţa, Veneţia,
Sevilla) sau au un rol primordial în
domeniul spiritual – cazul Romei,
capitală a catolicismului, formă a
creştinismului, ce se vrea universală,
ori prezenţa a numeroase oraşe cu vestigii
antice, medievale, adesea oraşe-muzeu,
conservând aproape intacte structuri
urbane din perioada Renaşterii sau din
cea barocă.
Marile centre şi regiuni
turistice 
  Cote d`Azur
 Cote d`Azur – între Saint Tropez
şi Menton, având ca centre
importante printre altele, Nice,
Cannes, Saint Raphael, Antibes şi
Monte Carlo; o extindere recentă a
acesteia poate fi considerată
coasta joasă a Languedocului,
supusă unei amenajări complexe în
anii 1950-1960, cu staţiuni
destinate turismului de masă
 Costa Brava
Costa Brava, din Catalonia,
cu extindere spre sud în
provincia Levante ( Costa
Dorada cu staţiunile Mataro şi
Castelldefes), având ca
centre polarizatoare
Barcelona şi Valencia,
asociind şi arhipelagul
Balearelor
 Costa Blanca
Costa Blanca ( Alicante, Cartagena,
Benidorm) şi Costa del Sol, polarizate de
Malaga ( Almeria, Marbella, Motril,
Torremolinos, Estepona) formează o a treia
grupare de maximă importanţă, aflată mai la
sud , cu un sezon balnear prelungit până în
octombrie şi cu numeroase monumente ce
suscită un intens turism cultural în
principalele oraşe;
Riviera di Ponente şi R
iviera di Levante
Riviera di Ponente şi Riviera di
Levante în Italia, extindere a
Cote d”Azur spre est, în
Liguria şi Toscana, cu staţiuni
renumite (Bordighera, San Remo,
Diano Marina, Imperia în primul
caz, Portofino, Chiavari, Santa
Margherita, Rapallo, Sestri
Levante, Viareggio în al doilea
caz);
Coastele sudice ale Italiei
coastele sudice ale Italiei, în
principal, în jurul golfului
Napoli( Sorrento, insulele Capri şi
Ischia), dar şi mai la nord în
jurul golfului Gaeta, cu staţiuni
ce deservesc clientela romană
(Terracina, Formia, Minturno) sau
spre sud în Calabria sau Sicilia
(Taormina, coasta sudică), mult mai
însorite decât rivierele ligure sau
toscane, dar aflate la distanţă mai
mare şi puse recent în valoare;
Coasta adriatică a Italiei
coasta adriatică a Italiei, în
zona Veneţiei ( Bibbione, Caorle,
Lido di Iesolo, Chioggia) şi la
sud de delta Padului
( Cesenatico, Rimini, Riccione,
Pesaro), dar difuz şi mai la sud,
în jurul Pescarei, sau mai recent
şi în Puglia (Monte Gargano,
peninsula Salentina). Este
destinată aproape exclusiv
turismului de masă;
Insulele şi arhipelagurile grece şti
insulele şi arhipelagurile
greceşti, care deşi izolate,
formează o regiune distinct ă, cu
centre celebre precum Corfu şi
Zakynthos (în insulele Ionice),
apoi cele din insulele Ciclade
(Paros, Sira, Santorin, Padmos)
şi din Dodecanez (Rodos, Samos)
sau din insula Creta (Chania);
Coastele portugheze
coastele portugheze, mai ales
Algarve, situată în sudul
extrem, favorabil expusă, cu
centre vechi (Faro, Portimao,
Albufeira), revalorizate după
integrarea europeana, dar şi
în apropierea Lisabonei
(Sintra, Cascais, Estoril) .
Pot fi adăugate centrele mai puţin frecventate ast ăzi, pe coasta
adriatică a Croaţiei şi Muntenegrului (Opatija, Brioni, Capo
d”Istria, Rovigno, în zona peninsulei Istria; Zara, Makarska,
insula Hvar, Split şi Dubrovnik, în Dalmaţia, golful Kotor, Budva,
în Muntenegru).
-centrele urbane , de cele mai multe ori situate în interior,
frecventate de mase comparabile de turişti, de multe ori aceia şi
care vin şi pentru băi de soare, dornici să admire splendorile
arhitecturale ale unor lumi de mult apuse sau să viziteze
nenumăratele valori culturale din adevarate ora şe-muzeu. Pot fi
menţionate ca centre foarte frecventate :
 Italia 
în Italia – Roma, cu Vaticanul şi
împrejurimile (grădinile Tivoli); Florenţa
Sienna, Pisa, Arezzo în Toscana; Perugia,
Assissi şi Urbino în Umbria; Ravenna,
Bologna, Parma, Mantova, Cremona, Milano,
Verona, Bergamo în Câmpia Padului şi
regiunile adiacente; Napoli şi
împrejurimile cu numeroase vestigii şi
vulcanul Vezuviu (Pompei, Ercolano,
Paestum, Pozzuoli), Palermo, Catania în
sud;
 Franţa 
în sudul Franţei unde se disting
o serie de oraşe mici cu un
patrimoniu excepţional (antic sau
medieval): Avignon (capitală
temporară a papalităţii în sec.
XIII), Arles, Aix-en Provence,
Narbonne;
 Spania şi Portugalia 
în Spania şi Portugalia – Cordoba, Sevilla, Granada (tripticul
andaluz) căutate pentru exotismul moştenirii culturale maure;
Madridul, cu Escorialul şi vechile oraşe din vasta Castilie,
multe foste capitale – Leon, Burgos, Segovia, Valladolid,
Salamanca, Toledo, Avilla, Guadalajara ; mai spre nord-est, un
interes major suscită oraşe precum Zaragoza, Barcelona şi
Pamplona; în nord-vestul oceanic, spaţiu ce se revendică din
filonul cultural celtic, se impune Santiago de Compostella în
Galicia, ţintă a unui vechi pelerinaj; în Portugalia, Lisabona
şi Porto se impun alături de o serie de oraşe mai mici cu vechi
tradiţii culturale, precum Coimbra, Evora, Santarem, Sintra.
 Grecia 
în Grecia – Atena şi împrejurimile cu vestigii antice
(Acropole, Pireu, Teba, Corint, Capul Sunion, Eleusis,
insula Egina, Marathon, Salamina); siturile celebre ale
Eladei de la Delphi, Olympia, Micene, Cnossos şi Phaistos
(Insula Creta); mănăstirile de la Meteora sau de la
Muntele Athos (cu o frecventare redusă, exclusiv
masculină); Salonic, cu vestigii romane şi bizantine.