TURISM

1.Noțiuni introductive

Dacă până la al Doilea Război Mondial turismul era cantonat la nivel local sau regional
şi doar o mică parte a turiştilor îşi permiteau un sejur în străinătate, după anul 1950 turismul
se internaţionalizează ca efect conjugat al revoluţiei mijloacelor de transport şi al slăbirii
barierelor frontaliere. Internaţionalizarea se reflectă atât în sporirea numărului de turişti care
îşi fac sejurul în afara ţării de reşedinţă, cât şi în modul de organizare a activităţilor specifice,
controlate de firme cu ramificaţii la nivel continental sau planetar.
Cert este că pe lista O.M.T. figurează foarte multe ţări începând cu anul 1975 (vezi
Tabelul), ceea ce denotă internaţionalizarea, multiplele avantaje de care beneficiază fiecare
ţară şi nu numai.

Actualmente figurează 160 state membre

https://www.unwto.org/member-states
 La începutul acestui mileniu, turismul acţionează ca un element dinamizator al
sistemului economic global, acţiunea sa manifestându-se pe multiple planuri, de la stimularea
dezvoltării economice la îmbogăţirea culturală, de la dezvoltarea infrastructurii la
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă etc.
OMT se așteaptă ca sosirile de turiști internaționali să ajungă la 1,8 miliarde până în
2030, dacă nu chiar înainte ( v. fig de mai jos) .

Avansarea modelelor de consum și producție durabile (SCP) este esențială pentru ca

sectorul să contribuie în mod eficient la dezvoltarea durabilă. UNWTO se așteaptă ca sosirile
de turiști internaționali să ajungă la 1,8 miliarde până în 2030, dacă nu înainte.

Pe site -ul UNESCO figurează peste 1100 situri culturale , situri naturale și situri mixte
Situația pe țări:

https://whc.unesco.org/en/list/&order=country#alphaJ
Calatoreste, vezi harta interactivă!

https://whc.unesco.org/en/interactive-map/
2.Turismul în România – date statistice
 2.Marile zone turistice ale Terrei
A) Europa
Litoralul Mediteranei Europene
Litoralul Mării Mediterane şi al Atlanticului de Est este considerat cea mai importantă
subregiune a Europei pe baza turismului de litoral (inclusiv balnear) şi cultural, sub aspectul
fluxurilor turistice şi al veniturilor. Însă, sudul Europei constituie cea mai puternică
aglomerare de centre turistice de pe Glob şi polarizează 1/3 din mişcările turistice
internaţionale1, obnubilând faţada atlantică a continentului, dezavantajată de climatul oceanic
care conduce sensibil la diminuarea valorii indicelui de confort termic.
• Litoralul Spaniei între graniţa cu Franţa, în nord, şi Strâmtoarea Gibraltar, în sud,
este scindat în: Costa Brava, Costa Dorada, Costa del Azahar, Costa de Valencia, Costa
Blanca, Costa Calida, Costa de Almeria, Costa del Sol. Acestor sectoare li se adaugă
Arhipelagul Baleare cu Ibiza, Menorca, Mallorca etc şi Arhipelagul Canare.
• Franţa se află în topul ţărilor cu cel mai mare număr de turişti. Coasta
mediteraneană, dintre care se remarcă Coasta de Azur (cu St-Tropez, Nice, capitala coastei,
cu Port Grimaud, Cannes), este o minunată destinaţie pentru vacanţe atât vara2, cât şi iarna
timp de mai bine de un secol, iar popularitatea persistentă a acesteia adună milioane de turişti
în fiecare an şi în zilele noastre.
• Italia, graţie celor cca 8 500 km de litoral şi a poziţiei geografice, este prin excelenţă
o ţară a turismului de litoral (inclusiv balnear), care alături de cel cultural şi sportiv, fac ca
oferta turistică a acestei ţări să constituie una dintre cele mai complete din lume.
Dispune de mai multe sectoare de litoral:
- coasta ligurică (Riviera di Ponente şi Riviera di Levante) cu staţiunile moderne
Bordighera şi San Remo, cu Portofino şi Rapallo, La Spezia, Santa Margherita Ligure
(preferată de italienii înstăriţi), Lerici, Genova (cu o istorie mai veche de două milenii, palate
şi opere de artă magnifice, cu o reţea elaborată de vechi fortăreţe pe coline);
- coasta adriatică – cu oraşele-staţiuni: Veneţia, Ravenna, Rimini, Riccione, Bari;
- Golful Napoli cu peisajele magnifice oferite de Sorrento şi Coasta Amalfi, cu Napoli
(destinaţia supremă a turiştilor nord-europeni înaintea declinului care a urmat unificării Italiei
din anul 1860, cu cele mai importante descoperiri – sculpturi, fresce şi mozaicuri - de la
Pompei şi Herculanum expuse la Muzeul Arheologic Naţional).

• Malta - un arhipelag alcătuit din mai multe insule, dintre care locuite Malta (246
km , cea mai mare ca suprafaţă), Gozo (67 km2) şi Comino (3,5 km2)3 - dispune de o putere
2

de atracţie turistică (mai ales pentru europeni) ce constă într-un amestec - unic în felul său -
între ceea ce a oferit natura şi ceea ce a creat omul, între vechi şi nou, şi în felul în care istoria
acompaniază prezentul. Valletta4 este spaţiul cu urme ale prezenţei cavalerilor ioaniţi
(Catedrala Sf. Ioan5, Grădinile Barraka6, Palatul Marilor Stăpâni7, Grand Harbour8), Mdina9,
Marsaxlokk10
1
Ionel Muntele, Corneliu Iaţu, Geografia turismului – concepte, metode şi forme de manifestare spaţio-
temporală, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 235.
2
aristocraţia europeană antebelică obişnuia să-şi petreacă iernile pe Coasta de Azur.
3
Celelalte insule: Cominotto, Filfla şi St. Paul.
4
denumirea provine de la marele maestru al Ordinului cavalerilor ioaniţi, Jean Parisot de la Vallette, apărătorul
insulei.
5
Sau Biserica Cavalerilor Ioaniţi - cel mai cunoscut obiectiv turistic, bun exemplu de stil baroc şi impresionează
prin abundenţa de culoare, aur şi design-uri elaborate care împodobesc cele opt capele dedicate diferitelor
limbi ale Ordinului Cavalerilor Ioaniţi. Tabloul cu tema Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul, pictat de
Caravaggio, este una dintre cele mai impresionante şi faimoase opere de artă ale Europei.
6
azi grădini publice, în trecut loc de antrenament pentru Cavalerii Ioaniţi.
 • Regiunea de coastă a Croaţiei desfăşurată de la Peninsula Istria în nord (cu relief de
podiş, altitudinea maximă 1 396) până la sud de Dubrovnik, în extremitatea meridională,
adânc crestată (1 778 km de ţărm, faţă de 526 km în linie dreaptă), este însoţită de foarte
multe insule (Krk, Cres, Brač, Hvar, Pag, Korčula).
Are multe centre turistice, unele oraşe-staţiuni balneare şi staţiuni balneare: Zadar,
Split11 (înscris în patrimoniul UNESCO prin Palatul împăratului de origine dalmaţiană
Diocleţian, 248-305 d.Hr), Makarska, Slano, oraşul Dubrovnik (Ragusa medievală) socotit
perla Dalmaţiei, reşedinţă a culturii şi turismului12 Croaţiei.
• Pe lângă oraşul-staţiune balneară Neum din faţa I. Pelješac, care întrerupe coasta
croată, Bosnia şi Herţegovina dispune de o grupare de centre balneare, mai renumite (dinspre
nord spre sud) fiind Herceg-Novi, Budva, Stevi Stefan şi Ulcinj; ultimele patru menţionate
sunt cunoscute şi prin valoroasele situri istorice.

• Grecia este ţara unde numărul turiştilor/an depăşeşte numărul populaţiei şi care are
deja o bogată experienţă în domeniul turismului.
Dintre destinaţiile turistice ale Greciei fac parte:
- Riviera Olympus din Pieria, situată la sud de Salonic, (staţiuni: Methoni, Paralia,
Olympiaki Akti, Platamonas Nei Pori);
- Peninsula Halkidiki din nordul Mării Egee, cu „degetele” Kassandhra, Sithonia şi
Athos (enumerate de la vest la est) oferă o piaţă turistică într-o continuă promovare, selectivă
în fluxurile turistice, şi una imobiliară suprasolicitată (exceptând Athos);
- Insulele Creta (cu Iraklion13, Aghios Nikolaos, Hania, capitala insulei până în anul
1971), Skiatos, Santorini, Mykonos şi Naxos, Rodos şi Kos, Korfu.
• Pe litoralul mediteranean al Turciei renumite sunt staţiunile de la poalele Munţilor
Taurus, Fethiye în sud-est, Antalya şi Alanya din Golful Antalya, şi cele din golful Iskenderum (cea
mai mare Iskenderum), iar pe cel al Mării Egee şi al Mării Marmara staţiunile şi oraşele-staţiuni Erdek
de la Marmara, Izmir, Kuşadasi (în vecinătate Efes/Ephesos), Bodrum şi Marmaris.

Litoralul European al Mării Negre

7
găzduieşte Ministerul Justiţiei, Parlamentul, SalaTapiţeriilor, Sala Armurilor şi alte încăperi destinate
problemelor de stat.
8
oferă o frumoasă imagine de pe apă. În Forturile Rinella şi Ricasoli s-au filmat scene din „Gladiatorul”,
„Popeye Marinarul”, „Contele de Monte Cristo”, „Troia” etc.
9
vechea capitală medievală a insulei, una dintre cele mai frumoase cetăţi medievale locuite din Europa,
dominată de catedrala Sf.Paul (sec. XVII-XVIII). De pe bastioanele Mdinei se poate vedea o panoramă a
Insulei Malta (partea nordică şi estică).
10
cel mai mare sat tradiţional de pescari din Malta şi renumit pentru bărcile pictate foarte frumos, cu denumirea
generală de luzzu (cu doi ochi în partea din faţă, reprezentându-l pe Osiris, zeul norocului, al căror rol este să-i
păzească pe pescari de rele). În această zonă se pescuiesc mai multe specii de peşte, cele mai mari cantităţi
sunt de peşte sabie, calamari, caracatiţe, lampuki. În piaţa centrală se află statuia Sf. Petru, patronul pescarilor.
În fiecare duminică este organizat cel mai mare bazar în care se vinde peşte.
11
Cel mai mare port al Iugoslaviei după cel de-al Doilea Război Mondial.
12
În interiorul zidului din jurul Raguzei sunt multe atracţii turistice (biserici, muzee, palate, acvariul etc.).
13
Capitala Cretei din anul 1971, Iraklion are cca 1/3 din populaţia insulei şi cel mai mare venit pe cap de
locuitor. Atracţii majore: situl cretan Knossos din apropiere, cele din epoca veneţiană (mărturie că aceasta a
fost cea mai prosperă perioadă din istorie), Piaţa Venizelou (a leului sau a Fântânii), Portul Veneţian, arsenali-
ul veneţian (şantierul naval acoperit), zidurile cetăţii din secolul al XV-lea ce se întind pe 4 km, precum şi
mormântul marelui autor şi iconoclast, Nikos Kazantzakis.
 • Litoralul românesc este cunoscut prin staţiunile Mamaia, Neptun, Eforie Nord,
Eforie Sud, Mangalia.
• Atrăgător rămâne litoralul subtropical (până nu demult ucrainean) din Peninsula
Crimeea anexată Federației Ruse, în prelungirea Munţilor Crimeii către est, ce reuneşte într-
un peisaj spectaculos (vegetaţie din chiparos, laur, magnolie, smochin, brad de Crimeea, relief
carstic) staţiuni balneare - Yalta14, Hurzuf, Alušta, Sudak, Feodosija - pe cca 150 de km.
• Sectorul bulgăresc extins pe aproape 350 km, între frontiera României şi a Turciei,
se prezintă astfel:
- cu o concentrare de staţiuni balneare la nord de Varna până la Balcik, inclusiv
(Konstantin & Elena, Zlatni Pjasăci, Nisipurile de Aur, Albena, Balcik);
- între Varna şi Burgas, puţine şi pitoreşti sunt staţiunile (Kamčija, Slăncev Briag,
Nessebar);
- la sud de Burgas, aliniamentul de staţiuni este format din Sozopol, Djuini/Duni,
Ahtopol, Sinemorec.

Litoralul Mării Nordului şi al Mării Baltice

Staţiunile balneare de pe litoralul Mării Nordului şi al Mării Baltice sunt în număr
relativ ridicat: De Panne-Bad, Koksijde-Bad, Middelkerke-Bad, Oostende, Blankenberge,
Knokke-Heist (pe teritoriul Belgiei), Scheveningen, Katwijk, Noordwijk, Egmond (pe
teritoriul Olandei, din dreptul Rotterdam-ului şi Amsterdam-ului), Scharbeutz, Bad Doberan
(cea mai veche din Germania, datând din anul 1793) şi Warnemünde în Golful
Meckenburgului, Bansin şi Heringsdorf în Golful Pomeranie (pe teritoriul Germaniei)
Gdynia, Sopot, Svetlogorsc (pe teritoriul Poloniei), Palanga (în Lituania).
Sunt de menţionat şi oraşe-porturi cu numeroase monumente de artă Anvers, Brugges,
(în Belgia), Amsterdam, Haga, (în Olanda), Hamburg, Bremen, Rostock (în Germania),
Gdansk, Gdynia, Szczecin (în Polonia).
Areale în interiorul statelor europene
• În Franţa: regiunile viticole (Valea Loarei cu castele medievale, Bordeaux,
Champagne, Bourgogne, Alsacia, Valea Rhonului); Parisul şi împrejurimile (Versailles,
Chantilly, Fontainebleau); staţiunile montane de schi (Chamonix, Mègeve, Lac de Tignes, La
Plagne, Les Arcs etc.).
• În Spania se remarcă îndeosebi Andaluzia (cu centrele Granada, Sevilla, Cordoba,
Cadiz ş.a.) şi partea centrală a Castiliei (cu Madrid, Toledo, Avila, Segovia, Guadalajara),
ambele zone fiind renumite prin bogăţia de castele sau cetăţi, palate, case vechi, muzee etc.

14
Yalta şi Feosija/Fedosia intens frecventate încă din perioada ţaristă, celelalte de mare capacitate, amenajate din
perioada sovietică, destinate maselor. Yalta (atestată documentar din sec. al XII-lea) devine în sec. al XIX –lea
o staţiune la modă pentru aristocraţia rusă, loc de petrecere a verilor pentru scriitorii Lev Tolstoi şi Anton
Cehov şi punct de interes pentru membrii familiei imperiale ruse (în anul 1889, ţarul Alexandru al III-lea a
construit Palatul Massandra la mică distanţă de oraş, în partea nordică, iar Nicolae al II-lea a construit în anul
1911 Palatul Livadia în partea de sud), ca apoi de la statutul exclusivist (până la decretul din anul 1920 dat de
V.I. Lenin cu privire la folosirea Crimeei pentru tratamentele medicale ale poporului muncitor) să se
transforme într-o staţiune a întregului proletariat; în secolul al XX-lea, până în 1991, a fost principala staţiune
a Uniunii Sovietice, ca apoi, după acest an, a Ucrainei, considerată Perla Crimeei, și de ceva timp a Federației
Ruse prin anexarea peninsulei. Oraşul-staţiune a intrat în atenţia opiniei publice mondiale în anul 1945, când
aici a fost ţinută Conferinţa de la Yalta a celor trei mari puteri - Uniunea Sovietică, Regatul Unit şi Statele
Unite; conferinţa a fost găzduită de Palatul Livadia. În Yalta, de-a lungul ţărmului, sunt mai multe plaje,
hoteluri, sanatorii şi parcuri de distracţii; de asemenea oraşul dispune şi de alte atracţii: cafenele şi restaurante,
un mare bazar, grădina botanică Nikitski (900 de ha cu peste 7000 de specii), promenada staţiunii, muzeele,
apele minerale etc.
 • În Italia - oraşele-muzeu Roma, Florenţa, Milano, Bologna, Verona, Padova ş.a., cu
vestigii şi monumente îndeosebi medievale (cetăţi, castele, palate, fântâni, statui etc.), dar şi
din Antichitate; staţiunile montane din Alpi (Madonna di Campiglio, Ortisei, Pontresina,
Valtournenche etc).
• În Austria – Viena şi împrejurimi, staţiunile montane (Kitzbühel, Lienz, Bad
Gastein, Altenmark, St. Johann, Sölden, Mayrhofen, St Anton, Lech, Steinach, Fügen etc.),
centrele vitivinicole de pe traseele: Drumul vinului în Austria de Jos, Drumul vinului în
Styria, Drumul vinului în Burgenland.
• Marea Britanie – Londra şi îmrejurimi, Scoţia.

B) Africa
Litoralul Mării Mediterane din Africa de Nord
• Litoralul mediteranean al Marocului, de la vest de Tanger şi până la graniţa politică
cu Algeria, este în general stâncos, abrupt, cu plaje nisipoase, cu puţine golfuri, dar de un
farmec deosebit ca şi Munţii Rif care-l domină (cu peste 2 400 m altitudine, bogaţi în păduri
de cedru şi pin de Alep, văi sălbatice şi platouri fertile). Tanjah/Tanger (cu staţiunile din
împrejurimi Cabo Negro, Restinga, Ksar el Kebir, Lix, Larache etc.), Ceuta/Sebta (amenajat
pe un istm, considerat Poarta monumentală a Mediteranei), Titwan/Tetouan (sau capitala
nordului, fondat în secolul al X-lea), Al Hoceima, Melilla şi Nador sunt centre turistice în
vogă cu sate de vacanţă, vile şi hoteluri, cu plaje pitoreşti, unele luxoase.
• Ţărmul mediteranean al Algeriei de cca 1 200 km lungime, chiar dacă, în general,
este înalt şi stâncos, cu golfuri mai puţin sau mai mult deschise (Aler, Ouahran, Annaba),
dispune şi de areale destinate turismului balnear. Multe plaje se ordonează de la est la vest sau
invers. Atrag atenţia suita celor începând din zona Alger/Al Jaza'Ir spre vest. Aici se află
singurul sector, de tip rivieră, „Coasta de Turcoaz”, cu dotări notabile. Centrele balneare,
unele mari oraşe, cu care se mândreşte această ţară sunt: Chetaibi (în apropiere de Annaba),
Skikda, Bejaïa, Les Andalouses şi Beni Saf (spre frontiera cu Marocul).
• Avantajată şi de situarea în proxima vecinătate a Europei, Tunisia a început din anul
1993 să-şi promoveze mai bine piaţa turistică la nivel internaţional prin munca profesională şi
plină de răspundere, prin activitatea serioasă a multor firme15 turistice concurente. La scurt
timp, în 1996 numărul turiştilor străini s-a ridicat la cca jumătate (4 199 847, cei mai mulţi
europeni) din numărul populaţiei ţării, de atunci numărul acestora fiind mereu în creştere.
• Tunisia are amenajată în scop balnear o bună parte a litoralului: Coasta de Cristal,
între Bizerte şi Cap Bon, cu Tunis (în centru) şi staţiunile turistice şi balneare renumite Sidi
Bou Said şi Kartago; litoralul oriental, între Cap Bon şi Zarzis (în sud), cu Golful Hammamet
(Nabeul, Hammamet, Sousse şi Monastir), cu arealul Mahdia- El Jem - Sfax; şi arealul Djerba
– Zarzis (insula-staţiune omonimă şi, respectiv, oraşul de pe continent) din sudul litoralului
tunisian.

Valea Nilului şi litoralul egiptean de la Marea Roşie

O serie de centre turistice (balneare, pentru scufundări şi windsurfing) moderne sunt la
ţărmul Mării Roşii; Sharm-el-Sheikh şi Hurghada - cele mai solicitate de către turiştii
occidentali.
Faimoasele temple de pe malul estic al Nilului, din Karnak şi Luxor dau măsura artei
arhitecturale egiptene, în modalităţi diferite.

C) America

15
Ex. Kargo Tours, reuşind să atingă o poziţie dintre cele mai puternice printre firmele turistice pentru regiunile
Tunisiei.
 Litoralul Americii de Nord
Cu toate că dispune de un număr mare de centre balneare, cu o infrastructură la
standardele cele mai înalte, destinată unei clientele în mare parte interne, datorită lungimii
litoralului acestea se află în discontinuitate geografică. Însă, privit în ansamblu, litoralul nord-
american prin numărul şi densitatea staţiunilor, precum şi prin intensitatea utilizării turistice,
lasă la aprecierea noastră conturarea de câteva sectoare.
Sectorul atlantic dintre Portland (Maine) şi Norfolk (Virginia) găzduieşte un număr
mare de turişti (cca 20-25 milioane/an) din megalopolisul Boswash şi cel al Marilor Lacuri (în
special, americani), veniţi pe plajele întinse ale staţiunilor (unele cu porturi de agrement) mai
mult pentru un turism de scurtă durată. Fiecare metropolă (Boston, New York, Philadelphia,
Washington) de pe faţada atlantică parcă îşi are propriile staţiuni: Boston cu Orleans,
Nantucket, Bedford; New York cu amenajările de pe Long Island, spaţiu tradiţional de
recreere a new-yorkezilor; Philadelphia cu Beach Haven, Surf City, Atlantic City (cu cele mai
mari complexe balneare din lume) de pe coasta statului New Jersey, favorizată şi de
proximitatea aglomeraţiei urbane New York; Washington cu Ocean City, Chincoteague.
Florida, o peninsulă de mari dimensiuni între Golful Mexic şi Oceanul Atlantic cu
potenţial turistic natural ridicat –a devenit unul dintre polii mondiali ai turismului litoral de
lux, funcţional tot timpul anului. Coasta estică a Floridei este marcată de renumele staţiunilor
din zona oraşului Miami (principalul punct de concentrare a croazierelor maritime din lume),
aflate în calea curentului Golfului: West Palm Beach, Palm Beach, Delray Beach, Pompano
Beach, Fort Lauderdale (Veneţia Americii, cu 480 de canale), Hallandale Beach, Miami
Beach16; o aglomerare de hoteluri, echipamente de agrement (cazinouri, piscine) etc. pe cca
150 de km lungime. La nord de acest conglomerat turistic se evidenţiază staţiunea Daytona
Beach (recunoscută şi prin celebrele curse de automobile).
Coasta vestică este mai puţin solicitată, cu excepţia Golfului Tampa unde se află
staţiunea St Petersburg şi la sud, zona Fort Myers cu staţiunile balneare Sanibel (de pe I.
Sanibel, cel mai plăcut loc de cules scoici din toată America de Nord) şi Ft. Myers Beach.
În centrul peninsulei se impune ca o destinaţie turistică Orlando şi împrejurimile. În
larg, peninsula se continuă cu Florida Keys, o întindere de 160 km de insule coraligene ce
formează capătul traseului turistic nord-sud (dinspre Jacksonville până la Key West, ultima
insulă din lanţ), legate între ele şi de continent prin 42 de poduri cu autostrăzi.
Coasta californiană a Pacificului, polarizată de aglomeraţiile urbane Los Angeles şi
San Diego, dispune de cele mai multe staţiuni cu frecvente reşedinţe secundare şi plaje private
între Santa Barbara şi frontiera SUA cu Mexicul: Santa Barbara, Malibu, Santa Monica (toate
la nord de Los Angeles), Long Beach, Huntington Beach17 (sau Oraşul Surfului), Laguna
Beach, Oceanside (6 km de plajă cu nisip alb şi cu surfing18 de primă clasă).

Litoralul Ţărilor Latino-Americane

• Câteva areale axate pe turismul litoral se conturează în vastitatea litoralului
mexican: Acapulco şi împrejurimile (Tejoruco), sectorul caraibian cunoscut mai întâi prin
staţiunea balneară Cancun (dotată cu aeroport) din nord-estul Peninsulei Yucatán, una dintre
cele mai moderne staţiuni din lume.
• Arcul antilez s-a conturat ca destinaţie turistică mai recent, fiind un răspuns al
creşterii cererii de către clientela dominant nord-americană pentru potenţialul natural aflat la
cote ridicate, favorabil turismului balnear. Fluxurile turistice sunt receptate în ambianţa

16
Plajele şi localnicii bronzaţi din Miami i-au atras pe turişti încă din anul 1920.
17
Denumirea provine de la numele magnatului căii ferate Henry Huntington, care a adus pentru prima dată calea
ferată aici, la sfârşitul secolului al XIX-lea.
18
Aici, la Oceanside, se află şi Muzeul de Surf care expune evoluţia tălpicilor de surf, de la cei mai lungi, de 4 m
şi cântărind 90 kg, la cei din fibră de sticlă, uşori.
tropicală a staţiunilor balneare, mai ales a Antilelor Mici, în Bahamas şi, în special, în zona
capitalelor statelor (Puerto Rico, Antigua şi Barbuda, Dominica, Santa-Lucia, Sait Vincent,
Trinidad-Tobago etc.), puncte de preluare şi expediere a acestora prin intermediul
aeroporturilor şi porturilor.
Din Antilele Mari, orientate spre un turism balnear, sport şi agrement sunt Jamaica (cu
Montego Bay, Port Antonio) şi Republica Dominicană (cu un litoral întreg bordat de staţiuni
balneare Puerto Plata, Puj, Punta Cana, zona capitalei Santo Domingo). Cuba mai are de
perfectat la acest capitol, întrucât blocada nord-americană a determinat-o să valorifice parţial
potenţialul turistic balnear şi nu numai.
America de Sud
Departe fiind de ţările Europei şi Americii de Nord, mari emitente de fluxuri turistice,
acest continent cunoaşte o deschidere spre turism (balnear, sportiv, cultural etc.) după cel de-
al Doilea Război Mondial, când creşterea nivelului de trai resimţită în partea sudică a generat
fluxuri (interne) ce au stimulat amenajările în acest sens.
Spre deosebire de alte state, Brazilia dispune de un potenţial colosal dat de poziţia
geografică, de lungimea şi orientarea favorabilă a litoralului cu staţiunile Cabo Frio,
Copacabana, Ilhabela şi Guarujá; Copacabana este cea mai cunoscută staţiune braziliană,
situată în aglomeraţia urbană Rio de Janeiro, cu plaje celebre şi un sit splendid, asigurat de
Golful Guanabara şi înălţimile Serrei de Mar.
Această serie de staţiuni se continuă cu o alta (Balneário Camboriú, Florianópolis,
Laguna, Torres, Capão da Canoa) la sud de Itajai, între 27-300 latitudine nordică, frecventate
şi de clientela turistică argentiniană.
De dotări care sprijină turismul balnear, tot de pe faţada atlantică, dispun şi: Venezuela
în apropierea capitalei Caracas şi a insulelor din apropierea oraşelor Barcelona-Cumaná-
Carúpano; Uruguay, cu o densitate ridicată a staţiunilor la est de Montevideo (Solymar,
Piriápolis, Punta del Este, Maldonado, La Paloma); Argentina, mai ales între Golful
Samborombón şi vărsarea râului Colorado în Oceanul Atlantic (San Clementine del Tuyú,
Mar del Plata, Miramar, Necochea, Monte Hermoso) unde pe lângă cura heliomarină,
cazinourile, golful şi schiul nautic sunt specifice multora dintre staţiunile argentiniene.
Nici statele de pe faţada pacifică nu au rămas în afara acestui curent. Se pot preciza:
staţiunile balneare chiliene din dreptul capitalei Santiago (la cca 70-80 km depărtare) – El
Quisco, Algarrobo, Vinã del Mar (cea mai mare), Quintero; staţiunile peruaneze din
împrejurimile capitalei Lima – San Bartolo, Ancón.

D) Asia
Sudul şi sud-estul Asiei
În China şi Indochina predomină turismul cultural legat de bogăţia monumentelor
istorice şi arhitectonice din diferite perioade istorice, plus arta, tradiţiile şi obiceiurile; din ce
în ce mai mult un motiv de atracţie îl constituie pitorescul cadrului natural şi ascensiunile în
Himalaya şi în Tibet. Reprezintă una dintre zonele turistice cele mai bogate în monumente
istorice, arhitectonice şi de artă (vestigii ale unor oraşe vechi, pagode, temple, palate, statui
etc.), remarcându-se Marele Zid Chinezesc, oraşele Beijing, Xian, Jingdezhen (oraşul
porţelanului), Yixing (centru al ceramicii şi porţelanului) Guangzhou, Kaifeng, Louyang,
Nanjing, Yangzhou, toate în China, zonele Yangon-Pegu şi Mandalay-Pagan/Bagan (cu peste
5 000 de monumente) în Myanmar (fosta Birmanie), Bangkok, Chiang Mai înThailanda,
complexul arhitectonic Angkor în Cambodgia ş.a.
La baza debutului activităţilor turistice de litoral a stat expansiunea colonială sau
protectorală europeană pentru multe state din sudul şi sud-estul Asiei, precum India, Sry
Lanka, Indonezia, Malaysia, Maldive19, iar dezvoltarea acestora a coincis cu avântul
economic câştigat prin efortul propriu în primele decenii postbelice, după ce şi-au obţinut
independenţa.
Thailanda, care nu a fost niciodată colonie, singură a debutat şi a reuşit să-şi croiască un
turism axat pe o clientelă străină, aducătoare de mari venituri. Celebre sunt staţiunile Pattaya20
(cea mai cunoscută şi animată), Koh Samet şi Koh Samui de la Golful Thailandei şi Phuket 21
la Marea Andaman. Excursiile facultative care se organizează din oricare staţiune menţionată
permit cunoaşterea secvenţială a cadrului natural, a istoriei şi a economiei ţării.

Orientul Mijlociu

Amenajările destul de târzii - după anul 1980 - au scos din anonimat turismul litoralului
Golfului Persic, corespunzător Emiratelor Arabe Unite între Dubai şi Ras-Al Khaimah şi la
Abu Dhabi. Suportul publicitar excelent, prin construirea plajelor artificiale extinse din Dubai
sub forma unui palmier (văzut din cosmos), exotismul, însorirea permanentă, constituie
premisele dezvoltării turismului de lux, destinat clientelei distinse.
Israel este ţara unde, sub aspectul dimensiunii fluxurilor turistice şi al veniturilor,
turismul balnear este surmontat de cel cultural. Centrele turistice sunt foarte frecventate,
dotările sunt la cel mai înalt nivel, iar posibilitatea efectuării unor circuite culturale constituie
o atracţie suplimentară.
Pe litoralul mediteranean al Israelului se remarcă staţiunile turistice Netanya şi
Ashgelon, precum şi oraşele principale Tel Aviv şi Haiffa cu plaje amenajate la nivel
internaţional; în Golful Aqaba de la Marea Roşie staţiunea balneară Elat este recunoscută
pentru cură heliomarină şi scufundări, iar de la Marea Moartă (396 m sub nivelul mării, cea
mai sărată de pe glob) staţiunea balneară Ein Bokek22. În Israel atracţiile turistice cele mai
mari sunt: Ierusalim23 (cca 550 mii loc.), Bethleem, Nazareth.

E) Oceania
Multe insule de mici dimensiuni - coraligene, continentale sau vulcanice – au fost
transformate în centre turistice, receptoare a fluxurilor dinspre Japonia, America de Nord,
Australia şi Europa. Climatul sănătos şi agreabil, în general tropical, cu diverse nuanţe,
aspectul reliefului şi investiţiile atrase pentru amenajarea turistică, asigură largi posibilităţi de
practicare a turismului balnear, de cunoaştere a modului de viaţă a comunităţilor melaneziene,
polineziene sau microneziene mult prea departe de lumea maselor continentale.

19
Din anul 1887, oficial, protectorat britanic, legat administrativ până în anul 1948 de Ceylon. Îşi dobândeşte în
anul 1960 autonomia internă, în anul 1965 îşi declară independenţa.
20
De-a lungul mai multor kilometri de plajă există o mulţime de activităţi sportive. După apusul soarelui începe
să pulseze viaţa în centrul Golden Mill, plin de magazine, restaurante, baruri, deschise până dimineaţa.
21
Considerată, unul dintre centrele turismului sexual.
22
În vecinătatea acesteia se află staţiunea balneară El Aqaba din Iordania.
23
situat pe Muntele Măslinilor (835 m), beneficiază de pe urma istoriei de o sumedenie de obiective turistice de
mare notorietate, atât în partea veche (cele mai multe), cât şi în cea nouă a oraşului sfânt. Ierusalimul Vechi
sau „Sfânta Cetate” se prezintă ca o cetate medievală cu ziduri groase prevăzute cu opt porţi (Poarta Rabinului
duce la „Zidul Plângerii”, Poarta de Sud la Curtea Templului şi Moscheii lui Omar, pe unde Mesia a intrat în
Ierusalim). Ca vestigii se remarcă: Templul lui Solomon, Moscheea lui Omar (sec. VII), Zidul Plângerii,
Turnul lui David, fosta reşedinţă regală a împăratului Irod de pe muntele Sion, Cimitirul Antic de pe Muntele
Măslinilor, locurile menţionate în Noul Testament şi vizitate de pelerini. În Ierusalimul modern, dezvoltat în
jurul vechiului oraş, se pot vizita muzeul şi Ja Vashen, memorialul martirilor Holocaustului.
 Se remarcă Noua Zeelandă, cu aria din jurul oraşului Auckland (cu plaje întinse şi
numeroase lagune, ideale pentru agrement), Hawai, Polinezia Franceză, Insulele Fidji şi
Samoa.
Arhipelagul Hawaii fiind din anul 1959 al 50-lea stat al SUA, a marcat, pe lângă altele,
şi o extraordinară expansiune turistică, cu precădere pe Insula Oahu.

http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/Muzee-cu-tur-virtual.asp

https://www.youtube.com/watch?v=-AeOf4M5K-A