CONTINUTUL

BIOGEOGRAFIEI
NOTIUNI INTRODUCTIVE
Conf.univ. GABRIELA MANEA
2014
Copacul cu batiste (Davidia involucrata)
-Originar din China
http://unimedia.info/stiri/foto-arborele-cu-carnati--copacul-cu-batiste-si-alti-arbori-spectaculosi-70453.html
Jabuticaba (Plinia
cauliflora) America de
Sud
http://frecventa-sufletului.ro/wp-
content/uploads/2014/01/91.jpg
Arborele trandafirului Adenium obesum
(Arhipelagul Socotra - Yemen)

http://frecventa-sufletului.ro/wp
content/uploads/2014/01/51.jpg
Arborele cu crnai (Kigelia africana)
http://frecventa-sufletului.ro/wp-content/uploads/2014/01/32.jpg
Camelus dromedarius http://www.animalutul.ro/trendy/biblioteca/stiai-ca-10-de-curiozitati-din-lumea-
animalelor/1871/
Arborele de tmie Boswellia sacra (Pen.
Arabic - Oman,Yemen)

http://miriamturism.wordpress.com/2014/01/05/socotra-padurea-de-
Padure cu arbori de tmie (http://miriamturism.files.wordpress.com/2014/01/dscf1151.jpg )
Orchis simia Parcul Natural Portile de Fier
http://www.pnportiledefier.ro/biodiv2.html
Laleaua de Cazane Tulipa hungarica

http://www.pnportiledefier.ro/poze_fl/Tulipa
%20hungarica.jpg
Campanula crassipes

http://www.pnportiledefier.ro/poze_fl/Campanula
%20crassipes.jpg
 Ailuropoda melanoleuca)

http://www.ecomagazin.ro/galerie-
foto/specii-pe-cale-de-
disparitie/images/panda.jpg

http://www.ecomagazin.ro/galerie-foto/specii-pe-cale-de-
disparitie/images/panda.jpg
Testudo elephantopus

http://www.agefotostock.com/en/Stock-Images/Rights-Managed/C77-
PARTEA I NOTIUNI FUNDAMENTALE DE TAXONOMIE, ECOLOGIE SI
COROLOGIE

CAPITOLUL I. Conceptii privind continutul biogeografiei

1.Biosfera obiect de studiu al biogeografiei; relatia biogeografiei cu
celelalte ramuri ale geografiei fizice
2.Limitele biosferei

Capitolul II. Notiuni de taxonomie si ecologie utilizate in biogeografie

2.1. Privire generala asupra scarii taxonomice vegetale
2.2. Privire generala asupra scarii taxonomice animale
2.3. Organizarea generala a biosferei
2.4. Relatia abiotic biotic in cadrul biosferei
2.5. Biocenoze sau comunitati; structura biocenozelor
2.6. ecosistemele
Capitolul III. Dinamica formelor de viata in timp geologic
Capitolul IV. Factorii de mediu si raporturile lor cu organismele vii

4.1. Factorii abiotici cu rol determinant in raspandirea geografica a organismelor

vii
4.1.1. lumina
4.1.2. temperatura
4.1.3. factorii hidrici
4.1.4. factorii edafici
4.1.5. factorii geomorfologici
4.1.6. factorii abiotici cu actiune mecanica asupra organismelor vii
4.1.7. Plantele indicatori ai calitatii mediului de viata

4.2. Factorii biotici si influenta lor asupra organismelor; relatii intraspecifice si

relatii interspecifice
4.2.1. Tipologia relatiilor intraspecifice
4.2.2. Tipologia relatiilor interspecifice
4.3. Factorul antropic si raporturile sale cu organismele vii
CAPITOLUL V. Arealul biogeografic
5.1. Centrul biogenetic si formarea arealelor biogeografice
5.2. Diseminarea organismelor si rolul sau in formarea arealelor biogeografice
5.2.1. Diseminarea activa
5.2.2. Diseminarea pasiva
5.3. Caracteristici ale arealelor biogeografice

PARTEA A II-A. BIOMURI CONTINENTALE

CAPITOLUL I. Biomuri inchise

Padurile ecuatoriale sau tropicale umede
Padurile tropicale cu ritm sezonier
Padurile si tufarisurile mediteraneene
Padurile nemorale ale emisferei nordice (padurile temperate cu frunze
cazatoare)
Padurile boreale
Padurile litorale pacifice nord-americane
CAPITOLUL II. Biomuri deschise
2.1. Tundra arctica
2.2. Stepa
2.3. Preria
2.4. Pampasul
2.5. Savanele si formatiile vegetale de tip savana
2.6. Domeniile aride
PARTEA A III-A. ELEMENTE DE BIOGEOGRAFIE CONSERVATIONISTA;
RISCUL EXTINCTIEI SPECIILOR ARGUMENT IN FAVOAREA PROTECTIEI
SI CONSERVARII LUMII VII

CAPITOLUL I. Extinctia speciilor

1.Extinctia naturala
2.Extinctia culturala

CAPITOLUL II. Argumente in favoarea conservarii lumii vii

CAPITOLUL III. Strategii destinate protectiei si conservarii invelisului biotic

3.1. Ariile protejate de interes national
3.2. Rezervatiile biosferei rezultat al programelor si conventiilor internationale
dedicate conservarii biodiversitatii
3.3. Cresterea in captivitate si reintroducerea speciilor salbatice in mediile lor
naturale
3.4. Bancile de gene
Conceptii privind continutul biogeografiei

Biogeografia ramur a geografiei care studiaz rspndirea pe glob a speciilor

floristice i faunistice, n strns corela ie cu factorii de mediu i cu evolu ia n timp a
lumii vii.

Iniial, biogeografia a aprut ca tiin limitrof ntre biologie si geografie.

Dup G.L. Buffon (1766), rspndirea geografic a organismelor n succesiunea lor
istoric e legat de schimbarea feei pmntului.

Ch. Darwin (1809-1882) pune bazele biogeografiei ca nou tiin, infirmnd

caracterul etern i imuabil al speciilor.

Emm. de Martonne (1927) considera c obiectul de studiu al biogeografiei, cu cele

dou ramuri ale sale: fitogeografia si zoogeografia, il reprezinta studiul repartiiei
vieuitoarelor pe suprafaa Globului terestru i analiza cauzelor acestei repartitii

Ca tiin geografic, biogeografia tinde s identifice raporturile populaiilor vegetale si

animale cu celelalte fenomene si procese care au loc la nivelul atmosferei, hidrosferei si
litosferei).
ecologica, corologia i biogeografia cenotica (biocenologia),
biogeografia regional, biogeografia conservationista .

Biogeografia ecologica studiaz relaiile ce se stabilesc ntre organismele

vii i mediul de viata al acestora, raporturile de interaciune i de influen
reciproc existente ntre organisme i mediu.

Corologia sau arealografia studiaza rspndirea diferitilor taxoni (specii,

genuri, familii de organisme etc.), arealul pe care acestia l ocup, dinamica
si tipologia arealelor biogeografice.

Biogeografia cenotica (biocenologia) si biogeografia regionala

studiaza comunitatile vegetale i animale (biocenozele), privite sub diferite
aspecte: organizare, componen taxonomic, dinamic i repartiie
geografic pe suprafaa Globului;
pe baza studiilor comparative asupra raspandirii teritoriale a elementelor
floristice si faunistice, Biogeografia regionala realizeaza regionarea
biogeografica terestra (delimiteaza regiuni, subregiuni, provincii
biogeografice).

Biogeografia conservationista este o ramura moderna a biogeografiei, al

carei obiect de studiu il reprezinta:
argumentarea necesitatii protectiei si conservarii lumii vii
(a diverstitatii intraspecifice, interspecifice si a ecosistemelor naturale);
furnizarea de solutii privind planificarea actiunilor de conservare i
Biosfera obiect de studiu al biogeografiei ; relatia biogeografiei cu biologia si cu ramurile
geografiei fizice

Biogeografia este tiina care studiaza biosfera (bios=viata, sphaira=sfera), cel mai nou nveli
planetar.

Termenul de biosfer n biologie, cu sensul de domeniu al vieii, a fost introdus de J.B.

Lamarck (Jean-Baptiste Pierre Antoine de Monet, Chevalier de Lamarck) (1744 1829).

Noiunea de biosfer a fost dezvoltat ulterior de V.I. Vernadski (1926). Acesta o definete ca
nvelisul geografic populat cu organisme vii, situat n straturile inferioare ale atmosferei i n cele
superioare ale hidrosferei si litosferei.

n literatura noastr, prima sintez asupra biosferei ca nveli terestru apare n lucrarea
Terra(1931) a lui Simion Mehedini, n capitolul Descrierea biosferei i n capitolul
Descrierea omenirii ca parte integrant a biosferei.

Conform lucrrii Biogeografie (R. Calinescu si colab., 1972), biosfera este definit ca
nveliul de la suprafaa globului terestru, format la zona de mbinare, de interferen a
nveliurilor anorganice i care este populat cu organisme vii.

n sens larg, geochimic, biosfera este un sistem planetar heterogen, care cuprinde ntreaga lume
vie i biotopurile sale, precum i acele pri ale crustei terestre care nu sunt populate de
organisme, dar sunt influenate chimic de materia vie
RELATIILE BIOGEOGRAFIEI CU CELELALTE RAMURI ALE
GEOGRAFIEI
 Limitele biosferei

LITOSFERA
 LIMITELE BIOSFEREI IN ATMOSFERA
Frontiera superioara a biosferei este conditionata de intensitatea
critica a iradierii solare, letala pentru organismele vii. Ea corespunde
altitudinii de aproximativ 25-30km, la nivelul ecranului protector de
ozon (in stratosfera).

In atmosfera, viata se desfasoara mai intens la limita inferioara a

acesteia (partea inferioara a troposferei). Densitatea cea mai mare a
organismelor vii se plaseaza pana la inaltimea de 50-70 m.

Din cadrul regnului vegetal, unii arbori depasesc 110 m inaltime

(eucaliptii australieni, arborele mamut (Sequoia gigantea) si arborele
rosu (S. sempervirens) din padurile litorale pacifice nord-americane).
Numarul organismelor scade treptat spre 1000 m altitudine, unde
ajunge foarte redus.

Partea cea mai mare a aeroplanctonului vegetal, desfasurat intre

100 si 5000 de metri, este alcatuita din spori de ciuperci si polen.
Insecte de mici dimensiuni si paianjeni ajung pana la 4000 m
altitudine, iar sporii si bacteriile, pana la 22000m. Unele coleoptere
ajung in Anzi la 4900 m altitudine; pe Everest, furnicile attide au
fost identificate pana la 6710 m altitudine (B. Stugren, 1994).
http://www.fredmiranda.com/forum/topic/215826
http://lh2treeid.blogspot.ro/2010/09/sequoiadendron-giganteum-giant-sequoia.html
zona a paturii sedimentare. Este o limita teoretica, deoarece din cauza
absentei fisurilor deschise si a hranei, este rar atinsa; in principiu,
patrunderea comunitatilor de microorganisme in adancurile litosferei, este
functie de prezenta capilarelor acvifere.
Dintre speciile care ating recorduri din punct de vedere al penetrarii litosferei,
pot fi citate:
Saxaulul (fig. 1), planta xerofila asiatica, cu radacini ce ating 10-20 m
adancime;
Ramele ajung pana la 7 -8 m;
Cartita 5 -6 m;
Bacteriile anaerobe ating adancimi de 2500-3000 m; acestea populeaza
pelicula de apa care acopera suprafata zacamintelor de petrol.
Din punct de vedere geochimic si biochimic, limitele determinate ale biosferei
se extind in crusta terestra, mult mai departe decat se extind organismele vii.

http://fr.wikipedia.org/wiki/Fichier:Saxaul_tree.JPG
saxaulul (Haloxylon sp.)
Limita maxima pana la care pot ajunge formele de viata in hidrosfera
corespunde celor mai mari adancimi oceanice (11034 m). O distributie limitata
in apa oceanica o au plantele fotosintetizante, dependente de lumina. Acestea
se intalnesc in orizonturile eufotic si disfotic, pana la 400 m adancime.

Dupa conceptia lui Vernadski (1978), biosfera se extinde in spatiu pana acolo
unde se gasesc substante biogene, materiale rezultate prin activitatea
biochimica a organismelor. Substante biogene s-au descoperit si in orizonturi
freatice adanci, unde chiar si bacteriile sunt absente.

Frontierele biogeochimice ale biosferei sunt insa imprecise, deoarece sunt

foarte dinamice. Datorita miscarilor tectonice verticale, substantele biogene se
scufunda la adancimi foarte mari, care nu pot fi exact determinate.
 ORGANIZAREA GENERALA A BIOSFEREI

I. IERARHIA CELULA - ESUT ORGAN -

INDIVIDUAL ORGANISM

II. IERARHIA POPULAIE-BIOCENOZ-BIOM-

SUPRAINDIVIDUAL BIOSFER
 INDIVID POPULAIE - BIOCENOZA

Individul reprezint forma elementar i universal de existen

a vieii.
Indivizii au o existen n timp limitat genetic i realizeaz un schimb
permanent de materie, energie i informaie cu mediul nconjurtor
(proces numit metabolism). Toate sistemele supraindividuale sunt forme
de grupare i organizare a indivizilor.

Populaia este alctuit dintr-un grup de indivizi aparinnd

aceleeai
specii, care i desfoar activitatea n cadrul unei biocenoze.
Populaia este capabil de existen de sine stttoare, din punct de
vedere reproductiv, timp nedefinit.

Biocenoza reprezint:
un nivel supraindividual de organizare a materiei, alctuit din populaii
interdependente funcional, ce ocup un biotop capabil de
productivitate biologic. Este alctuit din totalitatea populaiilor
animale, vegetale i microbiene ce coexist ntr-un anumit biotop;
(Coglniceanu, 2007)

o grupare de organisme vii,vegetale si animale, cu numr variabil de specii i

indivizi aflai n relaii de interdependen i influen reciproc.
 BIOTOP - HABITAT

Biotopul reprezint suportul abiotic, fizic al unei biocenoze. Include

elemente ale atmosferei, hidrosferei, litosferei i energiei solare.

Habitatul reprezint locul (volumul sau suprafaa) unde i

desfoar
activitatea un individ, indivizii unei populaii sau un ansamblu de indivizi
din populaii diferite.
Include att factorii abiotici de mediu (spaiul fizic) ct i alte organisme ce
aparin altor specii.
Exemple: pentru o populaie de insecte corticole, habitatul lor este
reprezentat de scoara copacilor, pentru o populaie de guvizi habitatul
este reprezentat de zona nisipoas sau stncoas litoral, iar pentru
o populaie de endoparazii habitatul este reprezentat de organele din
corpul gazdei parazitate (Coglniceanu,2007)
 BIBLIOGRAFIE

1. Blondel J. (1995) Biogeographie Approche ecologique et evolutive,

Collection Ecologie 27, Masson Editeurs, Paris, France
2. Beldie Al., Chiri C. (1967) Flora indicatoare din pdurile noastre, Ed.
Agro-Silvic, Bucureti
3. Clinescu R., Bunescu Alexandra, Nardin Ptroescu Maria (1972)
Biogeografia, Ed. Didactic i Pedagogic, Bucureti
4. Coglniceanu Dan (2007) Biologie. Ecologie i Protecia Mediului,
Ministerul Educaiei i Cercetrii Proiectul pentru nvmntul Rural
4. Manea Gabriela (2005) Zone si arii protejate si valorificarea lor in turism,
Ed.CREDIS, Bucuresti
5. Manea Gabriela (2011) - Elemente de biogeografie, Editura Universitara,
Bucuresti
6. Muica Cristina, Buza M., Sencovici M. (2009) Biogeografie (compendiu),
Ed. Universitara, Bucuresti
7. Pop I. (1973, 1979) Biogeografie ecologic, Ed. Dacia, Cluj Napoca, vol.
I-II
8. Primack R, Ptroescu M,Rozylowicz L, Ioj CI (2008) -
Fundamentele conservrii diversitii biologice. Bucureti: Ed. AGIR.