UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TARGOVISTE

FACULTATEA DE STIINTE UMANISTE

ETICĂ SI DEONTOLOGIE IN ȘTIINȚA SPORTULUI

REFERAT 1- ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

[
NUME PROF. COORDONATOR:
Prof. Univ.Dr. Sofia BRATU
Asist. Drd. Ana-Maria-Alexandra IANCU

NUME STUDENT:
CIOABA ANA MARIA, AN III, GRUPA 2
Etica este o disciplină filosofică și științifică, ce are ca obiect de studiu „morala”. La origine
termenii de “etică” și “morală” sunt apropiați: primul derivă din grecescul „ethos”, iar al
doilea din latinescul „mores”. Ambii termeni desemnau bunele moravuri și buna conduită. În
timp, sensul lor s-a diferențiat, chiar dacă în practică, cei doi termeni sunt frecvent confundați
Morala reprezintă un cod de valori ce ghidează alegerea acţiunilor umane. Termenul “moral” se
referă la un comportament/raționament bun, corect, în conformitate cu valorile, factorii
culturali (istorie, tradiții, educație, credințe etc.) și cu normele de comportament (ale
societăţii, grupului, culturii, civilizatiei etc.).
“Moralitatea” se raportează la comportamentul pe care un om îl manifestă în respectarea
valorilor, normelor, standardelor, codurilor de comportament din perspectiva alegerii pe
care o face între bine și rău .Etica presupune atitudine de reflectare critică și obiectivă, o
examinare sistematică a modului de viață și asumarea unui comportament moral. Totodată, etica
se referă la motivaţia morală care stă la baza gândirii, acţiunii, comportamentului nostru
(moralitatea acțiunii) și furnizează criteriile raţionale pentru deciziile/alegerile noastre morale.
De asemenea, etica oferă criterii raționale pentru deciziile/alegerile morale și ajută la alegerea
binelui în concordanță cu valorile morale. Etica se referă la standardele de conduită ce indică
modul în care ar trebui să se comporte subiecții pe baza principiilor etice şi valorilor de bază sau
universale.
Principiile etice sunt norme sau directive de nivel superior, în cadrul unei societăţi, care sunt
în concordanţă cu principiile morale şi care constituie standarde înalte de comportament moral
sau atitudini].
Etica are trei subdomenii: etica descriptivă, metaetica și etica normativă.
-Etica descriptivă se ocupă cu cercetarea și descrierea empirică a convingerilor și valorilor
morale raportate la noțiunile de bine și de rău.
-Metaetica cercetează sursele, originea și înțelesurile conceptelor etice ce stau la baza
comportamentului uman (binele, răul etc.).
-Etica normativă studiază normele comportamentului, codurile și seturile de reguli care îl
reglementează.

Deontologia
Noțiunea de etică profesională este legată strâns de aceea de deontologie. Termenul provine
din grecescul “deon”, care înseamnă “ceea ce trebuie făcut”. Deontologia desemnează acea
parte a eticii, care se ocupă cu studiul datoriilor morale, al originii, naturii şi formelor acestora, în
calitatea ei de componenta esențială a conștiinței morale a oamenilor. Deontologia stabilește
datoriile medicilor, obligațiile și limitele acțiunii lor și este adaptată evoluției practicii medicale
prin revizuirea periodică de către Ordinul (Colegiul) Medicilor. Conduita etică și deontologică
include ansamblul de atitudini şi acțiuni cerute de normele morale şi cele tehnico-profesionale,
fără de care nu e posibilă exercitarea profesiunii la nivelul exigentelor societăţii
Fundamente ale eticii academice
Termenii „etică și integritate academică” au două sensuri diferite, deși corelate. Pe de o parte,
„etica academică” (academic ethics) se referă la un domeniu de cercetare teoretică și
empirică, adesea interdisciplinar, iar pe de altă parte „etica în mediul academic” (ethics
in academia) vizează mai curând o mișcare intelectuală și socială care promovează etica
în organizațiile academice. Etica academică reunește o serie de elemente cuprinse în etica
cercetării, managementul eticii în organizațiile din zona academică și deontologia
profesională a cercetătorului sau profesorului . Etica cercetării științifice se ocupă cu
problemele etice care apar în toate fazele unei cercetări, de la alegerea temei și a metodelor,
la desfășurarea cercetării și ulterior la publicarea și valorificarea rezultatelor. Problemele de
natură morală pot fi extrem de variate și pot deveni complexe atunci când cercetarea are ca
subiecți ființe vii.

Etica cercetării științifice implică două aspecte importante.

Un prim aspect interesează o zonă a reflecției teoretice, în care sunt discutate dileme morale ce
pot apărea în activitatea de cercetare, sau sunt formulate și analizate propuneri normative de
abordare a acestor dileme. Un alt aspect se referă la o realitate instituțională, configurată de
mecanismele care asigură evaluarea și avizarea etică a proiectelor de cercetare, dezvoltarea
unor standarde și reglementări și monitorizarea respectării lor (comisii de etică a cercetării,
consilii naționale de etică, cerințe de natură etică ale revistelor de specialitate etc)

Integritatea este o virtute a unei persoane sau a unei organizații și reprezintă o componentă a
obiectului de studiu al eticii teoretice, însă nu este singura virtute deoarece generozitatea, curajul,
cumpătarea (sau, în cazul organizațiilor, claritatea organizațională, responsabilitatea etc.) pot fi la
fel de importante .Integritatea membrilor comunității academic este esențială pentru desfășurarea
în condiții de excelență a activității didactice și de cercetare. În educație integritatea este
esențială pentru a exista un învățământ de calitate, iar profesorul trebuie să fie în
permanență un model de comportament. Integritatea academică presupune respectarea de
către întreg corpul academic al unei universități a valorilor şi principiilor etice: onestitate,
încredere, echitate, respect şi responsabilitate

Etica relațiilor între membrii comunității academice se referă la evitarea legăturilor și

pozițiilor în ierarhia universitară care conduc la apariția conflictelor de interese și la
incompatibilități care afectează judecățile, evaluările obiective și acțiunile membrilor comunității
și care permit favoritismul, nepotismul, aplicarea de standarde duble în apreciere/evaluare, acte
de persecuție sau de răzbunare. Respectul, grija şi toleranţa definesc respectarea de către
comunitatea academică a demnităţii fiecărui individ într-un climat liber de orice manifestare şi
formă de hărţuire, exploatare, umilire, dispreţ, ameninţare sau intimidare

Plagiatul, copiatul, „fabricarea rezultatelor de cercetare sau tentativele de corupere, alături de

alte comportamente incorecte, sunt practici declarate inacceptabile în codul de etică.
Respectarea proprietății intelectuale, a drepturilor de autor și a standardelor de integritate
academică sunt reglementate printr-un cod de etică, numărându-se printre criteriile de care se
ține cont în evaluarea studenților doctoranzi. Încălcarea proprietății intelectuale, a drepturilor de
autor și a standardelor de integritate academică este inadmisibilă și sancționabilă, chiar dacă s-a
produs involuntar.
Respectarea proprietății intelectuale este o obligație profesională a tuturor membrilor
comunității academice (studenți, masteranzi, doctoranzi, personal didactic și personal de
cercetare), iar încălcarea sa este sancționată cu pedepse care pot include exmatricularea,
demiterea sau întreruperea colaborării

BIBLIOGRAFIE
1. Ghelase F., Crăciun Mirescu A. Etica. Bioetica. Etica asistenței medicale. În:
Bioetică Medicală, sub redacția Mugurel Ștefan Ghelase, Editura Medicală
Universitară Craiova, 2005, pag. 9-21
2. Radu R.O. Deontologie etică profesională – suport de curs. Sănătate şi
Asistenţă Pedagogică, Iași, 2007.