Etică și integritate academică

Prof. univ. dr. Marius Alin Andrieș

• Etica (lat.„ethica”), potrivit Dicţionarului explicativ al limbii
române, este definită ca fiind
– "ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de
dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa
socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare unei
anumite clase sau societăţi”.

• Cuvântul integritate, din punct de vedere etimologic,

provine din limba latină în care este întâlnit sub forma
„integritas”, cu semnificaţia de „întreg, complet”.
– Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române
integritatea reprezintă „însuşirea de a fi integru; cinste,
probitate; incoruptibilitate”.
 Etică și integritate academică

 Sintagma ”Etică și integritate academică” este utilizată în

două sensuri diferite, deși corelate (Papadima et al., 2017):

 „etica academică” (academic ethics)

- trimite la un domeniu de cercetare teoretică și empirică, adesea
interdisciplinar.

„etică în mediul academic” (ethics in academia)

- vizează mai curând o mișcare intelectuală și socială care
promovează etica în organizațiile academice
 Etica academică

 Etica academică se încadrează în genul eticilor

profesionale și este un tip de etică specializată pe
analize ale comportamentelor agenților și pacienților
morali, care fac parte din instituțiile de învățământ și
de cercetare: profesori, studenți, elevi, cercetători,
personal administrativ, personal auxiliar etc. (Aslam et
al., 2018).
 Etica academică

 Etica academică este un domeniu aflat la intersecția

dintre etica cercetării, managementul eticii în organizații
(din zona academică) și deontologia profesională a
cercetătorului sau profesorului.

 Etica cercetării științifice discută problemele etice care

apar în toate fazele unei cercetări, de la alegerea temei și a
metodelor, la desfășurarea ei propriu-zisă și apoi la
publicarea și valorificarea rezultatelor.
 Etica universitară
 Etica universitară prezintă două componente:
a) prima componentă este legată de educația morală ce are în
vedere producerea de habitus-uri comportamentale morale:
 Cu alte cuvinte agenții care sunt conectați la viața universitară
respectă normele morale pentru că acționează din conștiință morală,
din datorie și respect față de valorile și normele morale, și nu de
frica sancțiunilor morale.
 Acest aspect, de internalizare în conștiință a valorilor morale
care reglementează viața universitară și de acțiune morală din
convingere se numește integritate morală.

În consecință, etica universitară tinde spre cultivarea acestui

model al integrității prin cursuri de etică și workshop-uri
formative menite să producă o etică a convingerii.
 Etica universitară
b) A doua componentă a eticii academice este deontologia academică,
ce vizează obligația morală de respectare a prevederilor cuprinse explicit
în Codurile de etică specifice.
 Aceste coduri de etică sunt documente care formulează într-un
ansamblu coerent principiile, valorile, normele și sancțiunile etice, pe
care agenții și pacienții implicați în viața academică trebuie să le
respecte.
 Aspectul deontologic trebuie să producă un comportament moral de
conformitate, indiferent de opiniile și convingerile personale morale ale
agenților și pacienților conectați la viața academică.
 Aspectul deontologic al eticii universitare are în vedere producerea
unei etici a conformității procedurale menit să asigure comportamente
previzibile moral pentru toții actorii implicați în activitățile
universitare.
 Reglementări privind etica în universități

Cadrul normativ referitor la cercetarea stiințifică și deontologia

academică este astăzi destul de cuprinzător.
 include atât reglementări internaționale sau europene, cât și norme
naționale ori standarde proprii diferitelor instituții implicate în
cercetare și educație.

Densitatea reglementărilor internaționale este mai mare în zona

științelor medicale, care vizează ființa umană sau experimentele pe
animale, și a celor care riscă să afecteze pacea.
 Declarația de la Helsinki (referitoare la cercetarea medicală pe
subiecte umane) și Convenția de la Oviedo (referitoare la demnitatea
umană și bioetică).
 Reglementări privind etica în universități din România
La nivel național:
• Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea
tehnologică – prevede cadrul de organizare a activităților de cercetare-
dezvoltare, cuprinzând cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea
experimentală şi inovarea bazată pe cercetare ştiinţifică şi dezvoltare
experimentală.
• Legea 206/2004 modificată prin Legea 398/2006 stabilește standardele
referitoare la buna conduită în cercetarea științifică , dezvoltarea
tehnologică şi inovare - definește abateri precum plagiatul și
autoplagiatul, confecționarea și falsificarea de date) și prevede înființarea
Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi
Inovării (CNECSDTI) drept organism consultativ, fără personalitate
juridică, al Ministerului Cercetării şi Inovării (MCI)
Reglementări privind etica în universități din România
 Ordinul nr. 4492/2005 privind promovarea eticii profesionale
în universități:
• introduce obligația instituțiilor de învățământ superior acreditate
sau autorizate să funcționeze provizoriu de a adopta propriul Cod
de etică universitară, care să cuprindă formularea explicită a
idealurilor, principiilor și normelor morale pe care consimt să le
respecte și să le urmeze membrii comunității academice în
activitatea lor profesională.

• introduce obligația instituțiilor de învățământ superior de a înființa

o Comisie de etică universitară, subordonată senatului universitar, cu
atribuții de elaborare a Codului de etică universitară, analiză și
soluționare a reclamațiilor și sesizărilor referitoare la abaterile de
la etica universitară etc.
 Reglementări privind etica în universități din România
 Legea Educației Naționale nr. 1/2011 – prevede înființarea
Consiliului de Etică și Management Universitar (CEMU)
• drept organism consultativ al Ministerului Educaţiei Naţionale,
fără personalitate juridică, a cărui misiune este dezvoltarea culturii
eticii şi integrităţii în universităţile din România.
 Ordinul de ministru nr. 3.131/2018 privind includerea în
planurile de învățământ, pentru toate programele de studii
universitare organizate în instituţiile de învăţământ superior din
sistemul naţional de învăţământ, a cursurilor de etică şi integritate
academică.

 Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice,

Dezvoltării Tehnologice şi Inovării - Ghid de integritate în
cercetarea științifică (28.01.2021)
– https://cnecsdti.research.gov.ro/codul-national-de-etica/
 Codul de Etică
 Universitățile din România au adoptat Coduri de etică
– care cuprind formularea explicită a idealurilor, principiilor și
normelor morale pe care consimt să le respecte și să le urmeze
membrii comunității academice în activitatea lor profesională.

 Codul de etică universitară este un document obligatoriu

– care întregește Carta universității și stabilește standardele de etică
profesională pe care o comunitate universitară își propune să le
urmeze, precum și penalizările care se pot aplica în cazul încălcării
acestora.
– Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi –
http://www.uaic.ro/wp-content/uploads/2013/12/3CoduldeEtica.pdf
– Universitatea Babes-Bolyai Cluj Napoca –
https://senat.ubbcluj.ro/wp-content/uploads/2013/10/Cod_etica_2013.pdf
– Universitatea București
http://old.unibuc.ro/n/despre/Codul_de_etica_al_Universitatii_din_Bucuresti.php
– Universitatea de Vest Timisoara
https://www.uvt.ro/files/c508b1ca9c5b73dc42afd458775b8484226f0d49/
 Standarde generale de integritate academică
prevăzute în Codul de Etică
 O listă de principii ale integrităţii academice pe baza carora se
construieste orice Cod de Etică se referă la (Sarpe et al., 2011):
 Integritatea morală - presupune că fiecare membru al comunităţii
academice este dator să se preocupe de evitarea oricăror situaţii
susceptibile să creeze îndoieli, cu privire la integritatea sa, în primul
rând a conflictelor de interese.
 Colegialitatea - presupune colaborarea studenţilor, profesorilor şi
personalului administrativ în spirit de colegialitate şi respect
reciproc.
 Loialitatea - presupune obligaţia fiecărui membru al comunităţii
academice de a acţiona în interesul universităţii, de a susţine
obiectivele, strategiile şi politicile acesteia, în scopul realizării
misiunii şi creşterii competitivităţii ei.
 Standarde generale de integritate academică
prevăzute în Codul de Etică
 Respectul şi toleranţa - presupune respectarea demnităţii fiecărui
într-un climat liber, în care sunt excluse orice manifestare de umilire,
dispreţ, hărţuire, exploatare, ameninţare sau intimidare.
 Profesionalismul - Universitatea trebuie să cultive un mediu
propice pentru cercetare şi competitivitate.
 Onestitatea şi corectitudinea intelectuală - Universitatea trebuie
să apere dreptul la proprietate intelectuală.
 Dreptatea şi echitatea - Membrii universităţii vor fi trataţi drept,
corect şi echitabil.
 Transparenţa - Universitatea trebuie să respecte principiul
transparenţei tuturor categoriilor de informaţii care interesează
membrii comunităţii universitare, potenţialii candidaţi, absolvenţii,
instituţiile cu care colaborează şi publicul larg, asigurând o
informare consistentă şi corectă.
 Standarde generale de integritate academică
prevăzute în Codul de Etică
 Responsabilitatea profesională şi socială - Universitatea trebuie
să îşi încurajeze membrii să se distingă prin activism şi implicare în
problemele profesionale şi publice, prin colegialitate şi
responsabilitate civică.
 Libertatea academică - Universitatea este un spaţiu liber de
ingerinţe, presiuni şi constrângeri politice, religioase şi de putere
economică, exceptând constrângerile de natură ştiinţifică, legală şi
etică.
 Autonomia personală - Universitatea promovează un mediu
propice exercitării autonomiei personale.
 Meritul - Universitatea trebuie să asigure recunoaşterea, cultivarea
şi recompensarea meritelor personale şi colective care conduc la
împlinirea menirii sale instituţionale.
 Abateri de la integritatea academică
 Lipsa de onestitate academică se poate manifesta prin orice
acțiune sau comportament adoptat cu scopul de a obține un
avantaj academic nemeritat sau care denaturează sau ar putea
denatura notarea studenților și, implicit, ierarhizarea și clasificarea
acestora (Șercan, 2017).
 Înșelăciunea academică – înseamnă fraudarea, păcălirea sau
lipsa de corectitudine în spațiul academic, cu scopul de a obține o
notă de trecere sau o notă mai mare sau pentru a realiza numărul
de prezențe obligatorii.
– Tentativa de înșelăciune academică este și ea considerată o
abatere gravă și atrage după sine aplicarea de sancțiuni.
 Sprijinirea înșelăciunii academice – reprezintă ajutorul oferit
unui student pentru a lua o notă de trecere la un examen sau
pentru a realiza numărul de prezențe obligatorii.
 Abateri de la integritatea academică

 Plagiatul – înseamnă preluarea fără a cita (prin indicarea sursei și

utilizarea ghilimelelor) a cuvintelor, ideilor, rezultatelor muncii unei
alte persoane și prezentarea acestora ca fiind ale tale.

 Fabricarea de date – înseamnă confecționarea de date sau rezultate

(inclusiv date de teren sau rezultate de laborator) cu scopul de a
obține o notă de trecere sau o notă mai mare.

 Încălcarea proprietății intelectuale – se produce atunci când sunt

utilizate sau însușite creațiile intelectuale ale altor persoane, cu sau
fără a urmări un scop comercial.
 Abateri de la integritatea academică
 Alte tipuri de comportamente neoneste:
o încercarea de a obține o notă pe o lucrare sau un proiect la
realizarea căruia studentul nu a participat;
o includerea într-o echipă de lucru a unui student care nu a luat
parte la activități, cu scopul de a fi notat;
o prezentarea unor rezultate similare în urma unei colaborări sau
lucru în echipă neautorizat; nerespectarea cerințelor și
indicațiilor profesorilor;
o perturbarea orelor de curs sau seminar;
o obținerea în mod fraudulos a subiectelor de examen și furnizarea
acestora către alți colegi;
o arogarea abuzivă a unor merite pe care studentul nu le are;
o pretinderea de către student a faptului că a transmis electronic o
temă pe care nu a trimis-o.
 Plagiatul
 Plagiatul – înseamnă preluarea fără a cita (prin indicarea sursei și
utilizarea ghilimelelor) a cuvintelor, ideilor, rezultatelor muncii unei
alte persoane și prezentarea acestora ca fiind ale tale.

 Exemple de situații de plagiat:

– copierea unor pasaje întregi din lucrările altor persoane în propriile
teme (eseuri, referate, lucrări de licență, de disertație sau teze de
doctorat) sau folosirea unor înregistrări, imagini fără a cita autorul;
– folosirea ideilor sau a opiniilor exprimate de alte persoane și a
informațiilor publicate în lucrări sau prezentări publice fără a
menționa proveniența acestora;
– parafrazarea cuvintelor sau a creației altor autori, prin folosirea
unor sinonime sau schimbarea topicii, fără a indica autorul;
– prezentarea lucrării realizate de o altă persoană ca fiind creația
studentului.
 Plagiatul

 Din perspectivă juridică, definiția Plagiatului este prevăzută la

art. 4, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 206/2004 privind buna
conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și
inovare:

- “Plagiatul - expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală,

inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date,
ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în
format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face
trimitere la sursele originale”
 Plagiatul
 Comunitatea cercetătorilor științifici din România a elaborat
propria sa definiție pentru plagiat.

 Membrii Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice,

Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI) au ținut cont de
definiția cuprinsă în Legea nr. 206/2004, însă varianta elaborată
de aceștia are strict aplicabilitate în comunitatea academică:

– „Plagierea este preluarea de către un autor a unor elemente din opera de

creație intelectuală a altui autor și prezentarea lor în spațiul public drept
componente ale unei opere proprii. Plagiatul este rezultatul acțiunii de a plagia și
se referă la opera generată prin preluarea ilegitimă, intenționată sau nu, din
punct de vedere deontologic”.
 AutoPlagiatul
 Atât comunitatea academică, cât și legislația în vigoare
reglementează și sancționează, deopotrivă, noțiunea de
autoplagiat.
– Prin autoplagiat se înțelege preluarea unui text, a unui
fragment sau a unei contribuții personale, care a fost publicată
anterior, într-o altă lucrare sau operă fără a se menționa faptul că acea
creație nu este prezentată public pentru prima oară.

 Autoplagiatul este definit în modul următor de Legea nr. 206/2004

privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea
tehnologică și inovare, la art. 4, alin. (1), lit. e):
– „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format
electronic, a unor texte, expresii, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori
metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiași
sau acelorași autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele
originale”
 Consecințe și sancțiuni
 Încălcarea normelor de integritate academică poate atrage după
sine o serie de sancțiuni, care sunt prevăzute în Legea nr. 1/2011 a
educației naționale, Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în
cercetarea științifică, dezvoltarea tehnică și inovare, Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Carta
Universitățiilor Codul de Etică al Universității și în alte
regulamente

– Legea nr. 1/2011 a educației naționale stipulează la art. 319, alin.

1, următoarele sancțiuni care se pot aplica de către comisia de etică
studenților și studenților doctoranzi pentru încălcarea eticii
universitare:
a) avertisment scris;
b) exmatricularea;
c) alte sancțiuni prevăzute de Codul de etică și deontologie
universitară.
 Consecințe și sancțiuni

 Sancţiunile care se pot aplica personalului didactic şi de cercetare şi

personalului didactic şi de cercetare auxiliar de către Comisia de etică
pentru încălcarea eticii universitare sau pentru abateri de la buna
conduită în cercetarea ştiinţifică sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu
indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de
înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice
superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de
control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licenţă;
d) destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
 Bibliografie
• Constantin Aslam, Cornel-Florin Moraru, Raluca Paraschiv, Curs
de Deontologie și Integritate Academică, Universitatea Națională de
Arte, București, 2018
• Toni Gibea, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Etică şi integritate
academică : instrumente suplimentare, , Universităţii din Bucureşti, 2018,
ISBN 978-606-16-1047-1
• Liviu Papadima (coord.) Deontologie academică - curriculum-cadru,
Editura Universităţii din Bucureşti, 2018, ISBN 978-606-16-1008-2
• Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Etică şi
integritate academică, Editura Universităţii din Bucureşti, 2018, ISBN
978-606-16-1021-1
• Daniela Șarpe, Delia Popescu, Aurel neagu, Violeta Ciucur,
Standarde de integritate în învățământul universitar, Ediție online, 2011,
ISBN 978-973-0-11740-0
• Emilia Şercan, Deontologie academică: ghid practic, Editura
Universităţii din Bucureşti, 2017, ISBN 978-606-16-0943-7