ETICA si integritate academica

Se spune că educația este piatra de temelie a bunăstării unei națiuni, iar o educație lipsită
de principii morale solide nu poate merge în direcția corectă și nu poate insufla națiunii
valorile în care aceasta trebuie să creadă pentru a progresa. De aceea, este esențial ca viitorii
cercetători și profesori ai țării să-și însușească principiile etice și valorile morale pe care să le
transmită celorlalți membri ai societății, în vederea răspândirii noțiunii de meritocrație, bazată
pe corectitudine, profesionalism și respect reciproc

Termenul educaţie provine din limba latină şi derivă din substantivul educatio, care
înseamnă creştere, hrănire, cultivare, îndrumare.
• Conform DEX, termenul educaţie reprezintă „un ansamblu de măsuri aplicate în mod
sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale,
morale sau fizice ale copiilor și ale tineretului sau,prin extensiune, ale oamenilor, ale societății
etc”

Immanuel Kant (1724-1804), definea educaţia ca fiind acea activitate de disciplinare,

cultivare şi moralizare a omului, iar scopul educaţiei este de a dezvolta în individ toată
perfecţiunea de care este susceptibil (I. Kant, 1992, p. 6).

Definirea conceptului de etică

• Etică, morală, moralitate. Etica este o disciplină filosofică și științifică, ce are ca obiect de
studiu „morala”
La origine termenii de “etică” și “morală” sunt apropiați: primul derivă din grecescul
„ethos”, iar al doilea din latinescul „mores”. Ambii termeni desemnau bunele moravuri și
buna conduită. În timp, sensul lor s-a diferențiat, chiar dacă în practică, cei doi termeni sunt
frecvent confundați .
Morala, reprezintă un cod de valori ce ghidează alegerea acţiunilor umane.
Termenul “moral” se referă la un comportament/raționament bun, corect, în conformitate
cu valorile, factorii culturali (istorie, tradiții, educație, credințe etc.) și cu normele de
comportament (ale societăţii, grupului, culturii, civilizatiei etc.).
„Mo ralitatea este un ideal în sens normativ al termenului ideal. Moralitatea exprimă
ceea ce ar trebui s ă facem şi ceea ce nu ar trebui s ă facem dacă am fi raţionali,
binevoitori, imparţiali, bine intenţionaţi” (Timo Airaksinen, 1988, p. 202

Etica, presupune o atitudine de reflectare critică și obiectivă, o examinare sistematică a

modului de viață și asumarea unui comportament moral .Totodată, etica se referă la motivaţia
morală care stă la baza gândirii, acţiunii, comportamentului nostru (moralitatea acțiunii) și
furnizează criteriile raţionale pentru deciziile/alegerile noastre morale.
De asemenea, etica oferă criterii raționale pentru deciziile/alegerile morale și ajută la alegerea
binelui în concordanță cu valorile morale.
Etica se referă la standardele de conduită ce indică modul în care ar trebui să se comporte
subiecții pe baza principiilor etice şi valorilor de bază sau universale.
 Principiile etice sunt norme sau directive de nivel superior, în cadrul unei societăţi, care sunt
în concordanţă cu principiile morale şi care constituie standarde înalte de comportament
moral sau atitudini .
Fundamente ale eticii academice
Termenii „etică și integritate academică” au două sensuri diferite, deși corelate. Pe de o
parte, „etica academică” (academic ethics) se referă la un domeniu de cercetare teoretică și
empirică, adesea interdisciplinar, iar pe de altă parte „etica în mediul academic” (ethics in
academia) vizează mai curând o mișcare intelectuală și socială care promovează etica în
organizațiile academice.
Etica academică reunește o serie de elemente cuprinse în etica cercetării, managementul
eticii în organizațiile din zona academică și deontologia profesională a cercetătorului sau
profesorului .
Etica cercetării științifice se ocupă cu problemele etice care apar în toate fazele unei
cercetări, de la alegerea temei și a metodelor, la desfășurarea cercetării și ulterior la publicarea
și valorificarea rezultatelor si implică două aspecte importante.
Un prim aspect interesează o zonă a reflecției teoretice, în care sunt discutate dileme morale
ce pot apărea în activitatea de cercetare, sau sunt formulate și analizate propuneri normative
de abordare a acestor dileme.
Un alt aspect se referă la o realitate instituțională, configurată de mecanismele care asigură
evaluarea și avizarea etică a proiectelor de cercetare, dezvoltarea unor standarde și
reglementări și monitorizarea respectării lor (comisii de etică a cercetării, consilii naționale de
etică, cerințe de natură etică ale revistelor de specialitate etc) [
Cursul de etică și integritate academică a fost introdus ca materie obligatorie la ciclurile de
studii de Masterat și doctorat și ca opțional la ciclul licență începând cu anul universitar 2018-
2019, prin Ordinul Ministrului Educației Naționale
Principalul rol al Cursului de etică și integritate academică în formarea studenților
masteranzi și doctoranzi este acela de a le furniza atât informații de natură juridică, referitoare
la legile, metodologiile și regulamentele care se aplică la acest nivel de pregătire universitară,
cât și exemple concrete, care ilustrează consecințele încălcării normelor eticii. Anumite cazuri
de corupție în mediul academic, plagiat, autoplagiat sau încălcare a drepturilor de autor, atât
din țară, cât și din străinătate, sunt elocvente pentru modul în care sunt sancționate fraudele
academice și oferă o perspectivă variată asupra unei probleme tot mai răspândite în zilele
noastre, când tentația de a copia din diferite surse cu ajutorul tehnologiei sau de a plăti pe
cineva specializat
Cercetarea ştiinţifică contemporană este o activitate lucrativ ă de mare complexitate,
extensie şi profitabilitate,
Riscul apariţiei unor manifestări de conduită incorectă în comunicarea ştiinţifică este
determinat, de o manieră directă, de trei categorii de factori favorizanţi:
ƒ- atingerea şi menţinerea tot mai dificilă a standardelor de calitate şi de
performanţă impuse cercetării ştiinţifice realmente competitive;
ƒ -instinctul de conservare, de ambiţiile şi orgoliile excesive, precum şi de
labilitatea morală a unora din cercetătorii ştiinţifici;
ƒ -exagerarea criteriilor cantitative cu efect incontestabil de scădere a calităţii
producţiei ştiinţifice

Manifestări de conduită incorectă în prezentarea şi valorificarea rezultatelor cercetării

experimentale:
- prezentarea de date experimentale afectate de erori grosolane, cu omiterea/evitarea
aplicării unor teste statistice de verificare şi validare a semnificaţiei acestora;
- prezentarea de date falsificate, obţinute prin omiterea selectivă a unor date reale
neconvenabile şi, eventual, înlocuirea acestora cu date fictive, concordante cu opinii sau
puncte de vedere apriorice;
- prezentarea de date contrafăcute, imaginare, drept rezultate ale unui experiment real,
niciodată efectuat;
- indicarea incompletă/incorectă a metodelor şi mijloacelor de investigaţie aplicate în
cercetare, astfel încât experimentul prezentat să nu poată fi reprodus;
- interpretarea eronată şi/sau deliberat tendenţioasă a rezultatelor unei cercetări
experimentale, de altfel, complet şi corect realizată;
- prezentarea unui set determinat de date experimentale în mai multe lucrări ştiinţifice,
comunicate public simultan/succesiv în timp, fără a menţiona acest lucru în lucrările
respective;
- oferirea spre publicare sau, ceea ce este mai grav, publicarea simultană, parţială sau
integrală, a unei lucrări date în mai multe publicaţii ştiinţifice (autoplagiat)

Manifestări de conduită incorectă în asumarea şi atribuirea calităţii de autor:

- preluarea şi declararea implicită ca realizări proprii a unor idei, expresii, date, imagini etc.
reprezentând drept de autor al altor cercetători (plagiat);
- citarea incompletă a referinţelor bibliografice valorificate semnificativ, parţial sau integral,
în lucrările ştiinţifice elaborate;
- comunicarea publică prin lucrări proprii a unor informaţii sau cunoştinţe accesate /
dobândite în regim ilicit, confidenţial sau din lucrări nepublicate ale altor cercetători;
-comunicarea publică a unei lucrări ştiinţifice elaborată în echipă fără aprobarea individuală
a versiunii finale a lucrării de către toţi membrii echipei de cercetare;
- comunicarea publică, în nume propriu, de către o singură persoană, a unei lucrări
ştiinţifice realizate în echipă, fără consimţământul declarat al tuturor membrilor echipei;

Concluzii
Cursul de etică și integritate academică este benefic pentru pregătirea
studenților masteranzi și doctoranzi în vederea desfășurării unei activități didactice și
științifice ghidate de valori academice precum profesionalismul, dreptatea, echitatea,
onestitatea, transparența și respectul. O dată ce aceste valori sunt însușite de cât mai mulți
membri ai comunității și devin o regulă de comportament cotidian, se poate afirma că
societatea se îndreaptă în direcția corectă a promovării valorilor autentice – singura cale de a
atinge performanța academică și științifică.
 Bibliografie:
Avramescu, A., Cândea, V. (1960). Introducere în documentarea științifică. București: Editura
Academiei.
Chelcea, S. (2003). Metodologia elaborării unei lucrări ştiinţifice. București: Editura
Comunicare.ro
Florescu, M. (2012). „Plagiatul. Scurte considerații”. Pandectele săptămânale, 21. Consultat la
28 iunie 2018 la adresa
https://www.luju.ro/static/files/2012/iulie_2012/22/Plagiatul_Scurte_consideratii.pdf.
FSE și ALLEA. (2017). Codul de conduită european pentru integritatea cercetării.
Ghenţulescu, R. (2015). „Autoplagiatul în epoca reciclării”. Buletinul ştiinţific al Universităţii
Tehnice de Construcţii Bucureşti, seria: Limbi străine şi comunicare, VIII(1), 65-71.
Ghențulescu, R. (2019). Etică academică. București: Editura Conspress
Gurgu, M. (2014a). „Instituţiile de învăţământ superior şi comunicarea organizaţională”.
Etică și integritate academică în cercetarea ştiinţifică și diseminarea
rezultatelor (EIACSDR
Programul de pregatire universitara avansata a
doctoranzilor – anul univ. 2018/2019
Lecţie prezentată de prof. Dr. ing. Toma-Leonida Dragomir
pe baza materialului conceput de
Prof. dr. ing. Alexandru Nichici,