ROLUL ETICII SI INTEGRARII IN MEDIUL

ACADEMIC

ETICA
Dicționarul explicativ al limbii române definește etica din
punct de vedere științific ca fiind acea disciplină care se ocupă
cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane
din perspectiva principiilor morale și cu rolul lor în viața
socială.
Etica însumează, de asemenea, și totalitatea normelor de
conduită morală corespunzatoare, fiind în multe situații, de
altfel, sinonim cu conceptul de morală. Așadar, etica se ocupă
de studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare
istorică,cu conținutul lor de clasă și cu rolul lor în viața
socială, este una dintre formele conștiinței sociale, fiind adânc
înrădăcinată în ființa umană, ca parte integrantă a
caracterului fiecărui individ. Din punct de vedere etimologic,
termenul provine din limba latină-ethicus,iar în greacă
termenul este reprezentat de cuvântul-ethikos
(moral).Conceptul de etică trebuie să existe în orice mediu în
care un individ se desfășoară. Fie că este vorba de mediul
laboral, profesional, cel universitar, academic, sau de relațiile
inter-umane este imperativ ca acțiunile fiecărui individ sa fie
guvernate de morală, etică. Din cele mai vechi timpuri oamenii
au fost preocupati sa reglementeze relațiile dintre ei prin
norme care sa aibă ca scop protejarea fiecărui individ al
comunității, a comunității ca întregire a anumitor segmente
ale acesteia (familie, trib, gintă, popor, națiune, etnie,
organizație).
La baza constituirii unei norme au stat întotdeauna valorile
morale promovate în anumite momente istorice și în diferite
arii de conviețuire umană într-o societate. Astfel,
obiectul principal de studiu al științei eticii este morala. Tema 
moralei este una din cele mai vechi teme ale filosofiei, fiind o
parte constitutivă a naturii umane, iar conștiința de sine a
omului a fost constituita înainte de toate în jurul valorilor
morale existente în societate în fiecare perioadă istorică .În
ceea ce privește mediul academic, etica se regăsește la
intersecția dintre etica cercetării, managementul eticii în
organizații și deontologia profesională a cercetătorului
sau profesorului.
În mediul universitar, etica este evidențiată pe de-o parte de
obligațiile morale ale profesorului și pe de altă parte, de
îndatoririle morale ale studentului. Profesorul, prin
meseria pe care o practică își însușește respectarea tuturor no
rmelor sociale, ale regulamentelor interne ale instituției in
care își desfășoară activitatea, precum și a exigențelor
pedagogice în educația deontologică. Pe de altă parte,
obligația morală a studentului este cea de a studia disciplina
la care s-a înscris, de a respecta regulamentul intern, normele
sociale, de a se prezenta la cursuri conform așteptărilor
profesorului. Etica profesională este caracterizată de obligația
fiecarui membru al unei profesii de a încheia un contract
nescris, prin care membrii profesiei respective își asumă
promovarea idealurilor serviciului public, își asumă
respectarea datoriei civice ce vine odată cu meseria pe care o
desfășoară (în cazul în care această meserie este în folosul
cetăteanului), îți asumă trăsături de caracter deosebite,
reprezentate de integritate, anticoruptibilitate ,considerarea
interesului altuia mai
importanta decât interesul propriu, promovarea idealurilor
serviciului, precum și aderarea la standardele înalte pe care
le impune activitatea, în integralitatea sa.
Plagiatul este un fenomen de-a dreptul endemic în lumea
academică. În
România, plagiatul a constituit în ultima vreme un subiect de i
nteres public, implicând o serie de politicieni în scandaluri
publice dintre care cel mai notoriu a fost cazul plagiatului
lucrării de doctorat de către prim- ministrul Victor Ponta.
Conform dicționarului explicativ al limbii române plagiatul rep
rezintăcopierea, însușirea, în întregime sau în parte, a ideilor
altora pentru a le prezenta drept creații personale.Plagiatul
este considerat o forma de furt intelectual. De la o vreme, în
presă există multiple cazuri care scot în evidență plagiatul
unor persoane publice care ocupa importante funcții
în aparatul administrativ și care, mai presus de orice ar fi
trebuit sa dea dovada atât de etică științifică, cât și de etică
profesională.
Universitățile din România (și din lume) au adoptat
Coduri de etică prin care se angajează să respecte o
serie de valori și principii etice generale, din care decurg
reguli morale specifice, cu rolul de a ghida deciziile etice și de
a oferi un model de comportament
moral.
Valorile morale sunt standarde culturale valabile pentru toţi
membrii organizaţiei, care ghidează comportamentul nostru
moral. În realitate, ele nu funcționează ca un ghid propriu-zis,
ci mai degrabă ca un reper moral, fiind conținute tacit în
principiile etice.
De pildă, valoarea dreptăţii e „ascunsă” în principiul dreptăţii.
Un cod de etică având ca
fundament valorile morale e un cod bazat pe o declarație de
valori, cum sunt, de exemplu,codurile universităţilor
româneşti.
Principiile etice nu sunt nici ele reguli de conduită, ci criterii
majore care întemeiază şijustifică regulile de conduită; ele ţin
de fundamentele moralităţii (teorii), fiind dezbătute şi
modificate continuu de eticieni. Personalul obişnuit nu se
ocupă de fundamentele eticii.
Datoriile morale specifice sau standardele morale (reguli de
conduită, proceduri de aplicare a principiilor există sub forma
unor obligaţii sau interdicţii care ne spun ce să facem/să nu
facem sub aspect moral.
Valorile etice universitare
 a)  Libertatea academică
 -proclamă faptul că universitatea este un spațiu liber de
ingerințe, presiuni și constrȃngeri, altele decȃt cele de natur
științifică, legalăși etică;
  b)Autonomia  personală
 -asigură exercitarea consimțămȃntului propriu și posibilitatea
opțiunii asupra programelor, concursurilor și oportunităților
de studiu și cercetare;
 c)Transparența:
-se referă la asigurarea accesului public, în mod oportun, la
toatecategoriile de acțiuni, date și informații care interesează
membrii comunității universitareși societatea din care aceasta
face parte;
 d)Etica  relațiilor  între  membrii  comunității  academice  – solic
ită evitarea legăturilor
și pozițiilor care duc la conflicte de interese si
incompatibilităti  de natură să afecteze judecățile, evaluările
obiective și acțiunile membrilor comunității și să permită:
favoritismul, nepotismul, aplicarea de standarde duble în
apreciere/evaluare, acele de persecuție sau de răzbunare;
 e)Respectul,  grija  și  toleranța
 -impun prețuirea demnității fiecărui membru al comunității
academice într-un climat liber de orice discriminare, hărțuire,
umilire, dispreț,amenințare, intimidare, rezolvarea disputelor
prin argumente raționale și nu prinutilizarea unui limbaj
(cuvinte, etichetări, stil și ton) sau a unor atitudini/acțiuni
inadmisibile în mediul academic. De asemenea,încurajează
politețea, respectul,solicitudinea, aprecierea, mȃndria,
altruismul, empatia, înțelegerea solidaritatea,promptitudinea,
optimismul.
 
  Dreptatea  și  echitatea
 -determină atitudini corecte și de respingere a
discriminării,inegalității de șanse și exploatării; promovarea
culturii organizaționale bazate pe
performanță și probitate; stimularea metodelor și tehnicilor d
e lucru consultative șiflexibile; descurajarea și eliminarea
oricăror forme de corupție.
 g)Profesionalismul
 -înseamna competență în exercitarea profesiei; încredere în
validitatea deciziilor profesionale și față de profesie;
identificarea cu specialitatea și cu cei din același domeniu;
atașamentul față de cariera academică; obligați morală de a
lucra în serviciul studenților, evitȃnd tratamentul preferențial
nejustificat; menținere a standardelor profesionale;)
 
  Primatul  meritocrației
 -constă în recunoașterea, cultivarea, recompensarea
realizărilor,valorii și calității personale/colective și în
încurajarea eficacității, eficienței
și performanței; dedicării față de profesie și față de studiu ,
talentului și creativității;loialității față de instituție și
membrii comunității academice;

Responsabilitatea profesională și socială

-reclamă implicare în problemele profesionaleti publice,
colegialitate și spirit cetățenesc responsabil; interzicerea
dezinformării,calomnierii, denigrării publice a persoanelor din
instituție și a programelor de studii;responsabilitatea
manifestată față de studenți, față de subordonați și față de
angajați.
 Valorile etice de mai sus asigură sistemul de referință etic și
de integritate la care se raportează activitatea de evaluare
instituțională.
Carta universitară potrivit Legii educației naționale
nr. 1/2011
 Unul din cele mai importante documente care trebuie să se
regăsească la nivelul fiecărei universități este
Carta universitară.
 Potrivit art. 128 din  Legea educației naționale,Carta
universitară1
Carta universitară prezintă opţiunile majore ale comunităţii
universitare şi se aplică în tot spaţiul universitar.
 Carta universitară se referă, în mod obligatoriu, cel puţin la:
 
a) modalităţile de desemnare şi revocare din funcţie a
persoanelor care ocupă funcţii deconducere sau care fac parte
din structurile şi organismele de conducere ale universităţii, în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
 
 b) Codul de etică şi deontologie profesională universitară;
 
c) modul în care se realizează gestiunea şi protecţia resurselor
universităţii;
 
d) condiţiile în care se constituie fondurile proprii şi stabilirea
destinaţiei acestora şi a condiţiilor in care sunt utilizate;
e) condiţiile în care se pot încheia contracte cu instituţiile
publice şi cu alţi operatori economici
în vederea unor programe de cercetare fundamentală şi
aplicativă sau a creşterii nivelului decalificare a specialiştilor
cu studii universitare;
 
f) condiţiile în care universitatea se poate asocia cu alte
instituţii de învăţământ superior sau cu alte organizaţii pentru
îndeplinirea misiunii sale;
 
g) modalităţile în care se pot construi, deţine şi folosi
elementele aferente bazei materiale au niversităţii, necesare
educaţiei şi cercetării ştiinţifice;
 
h) modalităţile în care se derulează acţiunile de cooperare
internaţională ale instituţiei de învăţământ superior,
încheierea de contracte şi participarea la organizaţiile
europene şi internaţionale;
 
i) modalităţile de colaborare dintre structurile de conducere
ale universităţilor şi sindicatele
 personalului didactic, de cercetare, tehnic şi administrativ şi
organizaţiile studenţeşti legal constituiute;
 j) orice alte aspecte considerate relevante de către senatul
universitar şi care corespund legislaţiei în vigoare.
 
Carta universitară se elaborează şi se adoptă de către senatul
universitar, numai după dezbaterea cu comunitatea
universitară.