APOSTOL CRISTINA BIANCA

APIE II
GR 41710

PĂRERE PERSONALĂ DESPRE ETICA ACADEMICĂ

 
În mediul universitar, etica este evidențiată pe de-o parte de obligațiile
morale ale profesorului și pe de altă parte, de îndatoririle morale ale studentului.
Profesorul, prin meseria pe care o practică își însușește respectarea tuturor
normelor sociale , ale regulamentelor interne ale instituției în care își desfășoară
activitatea, precum si a exigențelor pedagogice în educația deontologică. Pe de alta
parte, obligația morală a studentului este cea de a studia disciplina la care s-a
înscris, de a respecta regulamentul intern, normele sociale și de a se prezenta la
cursuri conform așteptărilor.
Din punctul meu de vedere, etica academică este o disciplină filosofică și
științifică, ce are ca obiect de studiu „morala” La origine termenii de “etică” și
“morală” sunt apropiați: primul derivă din grecescul „ethos”, iar al doilea din
latinescul „mores”. Ambii termeni desemnau bunele moravuri și buna conduită. În
timp, sensul lor s-a diferențiat, chiar dacă în practică, cei doi termeni sunt frecvent
confundați.
Așadar, etica se ocupă de studiul principiilor morale, cu legile lor de
dezvoltare istorică,cu conținutul lor de clasă și cu rolul lor în viața socială, este una
dintre formele conștiinței sociale, fiind adânc înrădăcinată în ființa umană, ca parte
integrantă a caracterului fiecărui individ.
La baza constituirii unei norme au stat întotdeauna valorile morale
promovate în anumite momente istorice și în diferite arii de conviețuire umană
într-o societate. Astfel, obiectul principal de studiu al științei eticii este morala.
Tema moralei este una din cele mai vechi teme ale filosofiei, fiind o parte
constitutivă a naturii umane, iar conștiința de sine a omului a fost constituita
înainte de toate în jurul valorilor morale existente în societate în fiecare perioadă
istorică.
tica academică reunește o serie de elemente cuprinse în etica cercetării,
managementul
eticii în organizațiile din zona academică și deontologia profesională a
cercetătorului sau
profesorului [8].
Etica cercetării științifice se ocupă cu problemele etice care apar în toate
fazele unei
Etica academică reunește o serie de elemente cuprinse în etica cercetării,
managementul eticii în organizațiile din zona academică și deontologia
profesională a cercetătorului sau profesorului. Etica cercetării științifice se
ocupă cu problemele etice care apar în toate fazele unei cercetări, de la
alegerea temei și a metodelor, la desfășurarea cercetării și ulterior la publicarea și
valorificarea rezultatelor. Problemele de natură morală pot fi extrem de
variate și pot deveni complexe atunci când cercetarea are ca subiecți ființe vii.
Etica cercetării științifice implică două aspecte importante. Un prim aspect
interesează o zonă a reflecției teoretice, în care sunt discutate dileme morale ce
pot apărea în activitatea de cercetare, sau sunt formulate și analizate propuneri
normative de abordare a acestor dileme. Un alt aspect se referă la o realitate
instituțională, configurată de mecanismele care asigură evaluarea și avizarea etică
a proiectelor de cercetare, dezvoltarea unor standarde și reglementări și
monitorizarea respectării lor (comisii de etică a cercetării, consilii naționale de
etică, cerințe de natură etică ale revistelor de specialitate etc) . Managementul eticii
în organizații Managementul eticii reprezintă ansamblul activităţilor şi
măsurilor care urmăresc organizarea instituţională a eticii pentru crearea unor
organizaţii integre. Printre elementele constitutive ale unui sistem de
management al eticii la nivelul unei organizații.
In concluzie, putem considera ca etica și-a făcut simțită prezența din cele
mai vechi timpuri, de când individul a început să aibă conștiință, să facă parte
dintr-o comunitate în care primează legile morale, în care primează starea sa de
bine și a celor care îl înconjoară, în care primează respectarea limitelor impuse de
cutumă, în care morala este mai degraba un principiu de bună conviețuire.