1. De la legi la principii educaţionale, norme educative 2.

Specificul limbajului pedagogic

3. Elemente de cercetare pedagogică
Tema 3. Criterii epistemologice (legitatea și
normativitatea pedagogică; limbajul pedagogic;
cercetarea pedagogică)

și reguli ale acțiunii educaționale

1) Consistenţa internă a teoriei (concepte fundamentale clar definite
Epistemologia
2) Testarea teoriei, la nivelul practicii sociale, în contextul unei
 Cuvântul „epistemologie” derivă din două cuvinte grecești: - epistēme
(„cunoaștere”)
- logos („studiu al ...” sau „teorie a ...”)
3) Productivitatea teoriei, demonstrată prin capacitatea sa de a sesiza
 Statutul epistemologic al pedagogiei poate fi stabilit în raport cu trei
criterii:

şi stabilizate epistemic, concepte operaţionale raportate la conceptele

fundamentale, articularea conceptelor în enunţuri teoretice şi metodologice
coerente în plan intern şi extern)
normativităţi / legităţi statistice, probabilistice, perfectibilă în timp şi spaţiu
(în cazul nostru, pedagogic)

şi a rezolva problemele rezultate de la nivel intern, dar şi extern, inclusiv

prin valorificarea rezultatelor altor ştiinţe
Legitate și normativitate pedagogică

Legitatea în pedagogie:
• Există o realitate obiectivă a educației, care apare, se
produce și se dezvoltă conform unor relații dominante și
permanente, între elementele sale interne și externe
• Se pot identifica unele condiționări repetate, unele
explicații cauzale ale esenței educației, unele
repetabilități ale diferitelor aspecte sau relații ale
educației

Caracterul normativ al pedagogiei: educația se conduce după

anumite prescripții, norme, reguli, condiții minimale de
îndeplinit, pentru atingerea unui scop
Exemple de legi pedagogice
• Legea posibilității ca fiecare individ uman să fie educat
(educabilitatea)

• Legea unității dintre formele educației: educația formală,

educația nonformală, educația informală

• Legea caracterului diferențiat al educației, determinat de

particularitățile individuale și de vârstă ale educabililor

• Legea unității dintre educație și instruire, între autoeducație

și
autoinstruire în dezvoltarea personalității • Legea
 caracterului permanent al educației • Legea abordării
educatului ca obiect și subiect al educației
- Sunt teze care imprimă un caracter funcțional educației, fundamentând

- Exprimă constanța procedurală, elementul de

teoria și practica educativă

continuitate care poate fi

regăsit în mai multe situații de instruire

Principii pedagogice
lat. principium – început, origine, bază, imperativ (propoziție admisă ca

adevărată și care servește la deducerea altora) - Educația trebuie să

înceapă de timpuriu
- Se va proceda de la ușor la greu
- Se va consolida totul prin exerciții continue
- Nimeni nu va fi încărcat cu prea multă materie
 spiritului
J. A. Comenius: „Trebuie să avem grijă ca totul să fie acomodat
copilului, care – conform naturii sale – înclină către tot ceea
ce este plăcut,
vesel și recreativ și se înspăimântă de tot ceea ce este serios și aspru”.
Principii în sfera educației
 Principii didactice
 Principiul corelației dintre senzorial și rațional, dintre concret și
abstract (principiul intuiției)
 Principiul participării conștiente și active a elevului 
Principiul unității dintre teorie și practică
 Principiul respectării particularităților de vârstă (principiul
accesibilității cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor)
 Principiul respectării particularităților individuale  Principiul
unității, sistematizării și continuității în învățare
 Principiul însușirii temeinice și durabile a cunoștințelor,
priceperilor, deprinderilor
 Principiul asigurării conexiunii inverse
Norme și reguli
Normativitatea educațională este de două feluri: •
 Instituțională – este asigurată prin cadrul legislativ
existent la un moment dat (se cere a fi respectată de
toți) • Funcțională (de tip didactic) – ține de competența
cadrelor didactice

 Norma: indică unul sau mai multe criterii obligatorii în

realizarea acțiunii (condițiile minimale de îndeplinit,
numărul de acțiuni pe unitatea de timp, indicații în
desfășurarea acțiunii, interdicții și permisiuni, algoritmi de
respectat)
 Regula: operaționalizează norma, exprimând caracterul
situațional
Limbajul pedagogic

• Este mai puţin specializat ca în alte domenii,

pedagogia chiar împrumutând unii termeni din
limbajul uzual, comun sau al altor domenii
 • Reuneşte atât termeni comuni (din vocabularul de
bază), cât şi termeni specifici (curriculum şcolar,
evaluare formativă, evaluare sumativă)

• Se observă în ultima vreme o deplasare a accentului de

pe o terminologie preştiinţifică (adesea empirică,
uzuală), pe una ştiinţifică
- Este un tip special al cercetării științifice
- Surprinde aspecte ale fenomenului educațional în complexitatea -
Urmărește achiziția de noi cunoștințe, soluții de completare, de - Poate
rezulta și din analiza practicii, prin raportare la teoria

Elemente de cercetare pedagogică - Face apel la abordarea

interdisciplinară pentru a unifica înțelegerea
Trăsături specifice cercetării pedagogice:
- Are rol în plan constatativ, descriptiv, explicativ, în plan praxiologic
caracteristicilor sale
verificare

existentă sau din specificul aplicării unei teorii

și a corela explicațiile

(permite formularea unor ipoteze ameliorative pentru procesul educațional)

și în plan predictiv (propune soluții, direcții de urmat)
Metode de cercetare pedagogică
1. Metode pentru sesizarea problemei, clarificarea bazei teoretice și
formularea ipotezelor și obiectivelor: tehnici de documentare și studiu
independent, metoda comparativă, metoda istorică 2. Metode pentru
acumularea empirică și științifică a datelor (în diferite faze ale
cercetării): observația, analiza produselor activității elevilor, analiza
documentelor școlare, ancheta, metoda biografică, studiul de caz,
tehnica de înregistrare audio-video 3. Metode pentru aplicarea
măsurilor ameliorative, de intervenție educativă: experimentul
pedagogic
4. Metode pentru interpretarea parțială sau finală a rezultatelor:
metode de interpretare calitativă (metoda diferențelor, a
concordanțelor) și cantitativă (metode statistico-matematice)
5. Metode pentru finalizarea cercetării și valorificarea rezultatelor:
tehnici specifice de redactare și de comunicare