SUPORT CURS ATLS

Politraumatizat vs. Policontuzionat

Definitie politraumatism: traumatizarea simultana a mai multor organe si sisteme sau regiuni ale
corpului, in care cel putin unul din traumatisme sau asocierea mai multora pune viata in pericol (Tscherne).
Definitie policontuzionat: traumatizarea simultana a mai multor organe si sisteme sau regiuni ale
corpului din care nici unul din traumatisme sau asocierea acestora nu pune in pericol viata pacientului.
Atentie! Trebuie facuta diferenta intre politraumatizat si policontuzionat deoarece managementul
cazului este diferit.
Clasificarea traumatismelor toracice cu risc vital
• Leziuni rapid letale
1. Obstructia cailor aeriene
2. Pneumotorace compresiv
3. Pneumotorace deschis
4. Hemotorace masiv / leziuni de vase mari
5. Tamponada cardiaca
6. Volet costal
7. Embolia gazoasa postraumatica
• Leziuni potential letale
1. Contuzia pulmonara
2. Disectia traumatica a aortei
3. Ruptura de vase mari
4. Ruptura esofagiana
5. Ruptura diafragmatica
6. Leziunea arborelui traheo-bronsic
7. Contuzia miocardica
ATLS (Advanced Trauma Life Support)
Siguranta salvatorului: aceasta este primordiala in timpul interventiei, avand in vedere ca majoritatea
politraumatismelor apar in accidentele rutiere sau in spatii deschise (ex:santiere), este necesar luarea unor
masuri de precautie inainte de inceperea interventiei propriu zise. (ex: salvatorul trebuie sa se asigure inainte
de a cobori din auto-speciala, purtarea castilor din dotare este obligatorie in cazul accidentelor rutiere sau a
incendiilor etc, daca interventia are loc pe sosea salvatorul trebuie sa isi ia toate masurile de precautie pentru a
evita aparitia unui nou accident, in cazul politraumatismelor aparute pe santier salvatorul trebuie sa asigure
zona)
 Evaluarea rapida a starii de constienta a victimei (AVPU)

Orientare rapida: deoarece echipajul este format din 3(B2) sau 4(C2) persoane este necesara orientarea
rapida la locul cazului pentru a putea observa leziunile imediat letale ale pacientului pentru a reduce timpul de
interventie (ex: in cazul unei hemoragii masive care a fost observata de la inceput controlul hemoragiei se
efectueaza concomitent cu primii pasi ai ATLS)
ATLS propriu zis:
A( Airway)
B( Breathing)
C (Circulation)
D (Disability)
E (Exposure)

A (Airway)
Eliberarea cailor aeriene cu mentinerea capului in ax - subluxatia mandibulei, pipa Guedel(se
monteaza cat mai precoce pentru a elibera un salvator de la mentinerea subluxatiei), montare guler cervical.
 NU HIPEREXTENSIE! (pentru a evita lezare coloanei cervicale)
Dezobstructia cailor aeriene- sonda Yankauer, pensa Magill/degete.
Atentie! Pe parcursul intregii operatiuni unul din salvatori ramane la capul pacientului pentru
mentinerea acestuia in ax chiar si dupa montarea gulerului cervical (gulerul cervical nu impiedica miscarile de
lateralitate ale coloanei cervicale)

B (Breathing)
PAS (timp de 10s)
Observarea devierii traheei - apare in caz de pneumotorace pe partea opusa acestuia
Asimetrie torace - bombarea hemitoracelui-apare in caz de pneumotorace pe aceasi parte cu acesta)
Plagi la nivelul toracelui
Auscultatie - apare un murmur vezicular diminuat sau zgomote respiratorii abolite pe hemitoracele lezat
Oxigenoterapie - daca este necesar
Pulsoximetrie - se poate face mai devreme deoarece unul din membrii echipajului va avea de la inceput
sarcina de a monitoriza pacientul
Pneumotoracele sufocant apare prin acumularea aerului in spatiul pleural fara posibilitatea acestuia de
a se externaliza ducand in final la colabarea plamanului.
Pneumotoracele deschis apare prin comunicarea cavitatii pleurale cu plamanul dar si cu mediul extern.
La sfarsitul inspirului aerul se acumuleaza in cavitatea pleurala (trece din plaman intre cele 2 foite pleurale) iar
la sfarsitul expirului cand presiunea intrapulmonara este negativa aerul din mediul extern patrunde in cavitatea
pleurala.
In cazul unui hemopneumotorace se poate instala un dren toracic (nu exista decat pe echiapejele de tip
C1).
In cazul unui pneumotorace sufocant (hipertensiv) se poate face decompresia pe ac de calibru mare in
spatiul II intercostal pe linia medioclaviculara razant cu marginea superioara a coastei pentru a evita lezarea
pachetului vasculo-nervos costal.
In cazul unui pneumotorace deschis se aplica un pansament ocluziv pe tegument la 3 laturi (supapa)
permitand astfel iesirea aerului din cavitatea pleurala la sfarsitul inspirului si prevenirea patrunderii acestuia din
mediul extern la sfarsitul expirului.
In cazul respiratiei ineficiente se poate decide intubarea oro-traheala a pacientului!
C (Circulation)
Hemoragii- bandaj compresiv, digito presiune in plaga, compresie cu pumnul pe artera(brahiala sau
iliaca), ridicare membru, garou(in ultima instanta -> 20 min se destrange pentru a evita ischemia critica de
membru).
Atentie! La monatrea garoului se noteaza ora cand acesta a fost aplicat.
Abord Venos (minim 2x18G), abord intraosos.
 Administrarea de solutii i.v: Cristaloide (2L), Coloide.
Se incepe prin administrarea solutiilor cristaloide (microosmolare-NaCl, Ringer), care au ca scop resuscitarea
volemica, dupa care se continua cu administrarea de solutii coloide (macrosmolare de tipul Gelofusine) care au
ca scop atragerea lichidelor in patul vascular.
Atentie! Administrarea de solutii coloide in plagi extinse poate duce la aparitia unei hemoragii de mari
proportii datorita proprietatii acesteia de a atrage lichidele in plaga.
Monitorizare: TA, Alura Ventriculara, EKG (se poate face mai devreme deoarece unul din membrii
echipajului va avea de la inceput sarcina de a monitoriza pacientul).
Atentie! Monitorizarea nu se face pe membrul lezat, deoarece putem duce la accentuarea leziunii
iar valorile afisate pot fi incorecte.
Triada Beck- hTA, Turgescenta Jugularelor, Zgomote Cardiace Asurzite (apare in pneumotoracele
sufocant dar si in tamponada cardiaca. Vom suspecta o tamponada cardiaca in cazul in care triada Beck este
prezenta dar restul semnelor specifice pneumotoracelui sufocant sunt absente).
Disability – Glasgow , Avpu

Scor AVPU Echivalent Glasgow

Alert 15 GCS
- Diametrul
Voice 12 GCS pupilelor –
Normal
Pain 8 GCS

Unconscious 3 GCS
 - Anizocorie – pupile inegale – Tcc AVC, boli ale SNC
- Mioza – pupile micsorate- consum de opioide, boli ale SNC
- Midriaza – Pupile marite – hipoxie cerebral severa sau droguri stimulente
(cocaine, amfetamina)

- Glicemia -> Hiperglicemie/cetoacidoza diabetica-Glicemie >250-450 mg/dl, ureri abdominale,

varsaturi, deshidratare, poliurie, polidipsie, halena cetoacidotica (miros specific asemanator acetonei),
respiratie Kussmaul, obnubilare , coma.
-> Hipoglicemie/coma hipoglicemica-Glicemie <50mg/dl, transpiratii, tremuraturi, senzatia
de foame, palpitatii, confuzie , tulburari de vorbire/comportament, coma.
Exposure - expunerea la toxice, dezbracarea complete a pacientului

DISPOZITIVE DE IMOBILIZARE UTILIZATE IN TRAUMA

1. Guler cervical - dispozitiv orthopedic pentru imobilizarea miscarilor antero-posterioare a coloanei cervical
- Indicat la pacienti cu suspiciune de leziune a coloanei cervical
- diferente de montare -> dd prima data se aplica partea posterioara
-> sezut prima data se aplica partea anterioara
- prezinta orificiul traheal , care permite verificarea pulsului carotidian, vizualizarea regiunii cervicale
anterioare si efectuarea procedurilor avansate pe căile respiratorii superioare, are deschidere în zona cervicale posterioare
pentru inspecţie şi palpare si se aplica primul.

2. KED - dispozitiv pentru extractia rapida si imobilizarea in ax a coloanei vertebrale

-indicat pentru extractia pacientului traumatizat din autovehicule sau spatii inguste
- se aplica dupa montarea gulerului cervical !!!
- ca si utilizari alternative se poate monta pentru stabilizarea bazinului si a membrului inferior la pacientul adult si
imobilizarea completa a pacientului pediatric
- prinderea chingilor se face in urmatoarea ordine: 1. Mijloc, 2. Jos, 3. Picioare, 4. Cap, 5. Torace
3. Targa lopata - dispozitiv utilizat pentru transferul pacientul traumatizat
- se utilizeaza impreuna cu gulerul cervical
- este nevoie de minim 4 persoane pentru aplicarea targii

4. Salteaua vacuum - dispozitiv utilizat pentru imobilizarea si transportul pacientului traumatizat

- se utilizeaza impreuna cu gulerul cervical+/- KED
- se vacumeaza utilizand pompa sau aspiratorul, nu se umfla!
-marginile saltelei se muleaza in jurul pacientului si se asigura cu centurile
-transferul pe salteaua vacuum se face cu ajutorul targii lopata, dupa care se scoate targa
-nu se foloseste salteaua vacuum decat pe targa masinii impreuna cu cearsaf/prelata!

5. Cenura de bazin - dispozitiv pentru imobilizarea fracturilor de bazin, se aplica gradual si simetric benzile de
fixare.
6. Atele vacuum - dispozitiv utilizat pentru imobilizarea provizorie a fracturilor de la nivelul memebrelor
- indicate in suspiciune de traumatism a membrelor sau imobilizarea completa a copilului mic (atela de
femur)
- tipuri -> atela de femur, atela de membru superior, atela de antebrat,atela de cot
- se vacuumeaza si se fixeaza cu chingile.

Principiile de imobilizare a unei fracturi :

- atela trebuie sa cuprinda articulatia proximala si distala fata focarul de fractura
- verificarea pulsului periferic inainte si dupa montare
- verificare timp reumplere capilara(TRC) + mobilitate +sensibilitate inainte si dupa montare
- in cazul fracturilor deschise, inainte de montarea atelei se realizeaza igienizarea plagii si bandaj cu comprese
sterile umede
tractiune in ax

SEMNE PROBABILE DE FRACTURĂ

• DUREREA
Cu sediu osos, de intensitate mare (vie), în punct fix este sugestivă pentru o fractură, este accentuată de
mobilizarea segmentului. Lipseşte numai in anumite cazuri, paralizie sau alte boli care împiedică perceptia sau
transmiterea durerii. Poate aparea în orice suferinţă de origine traumatică.

• IMPOTENTA FUNCTIONALA (imposibilitatea îndeplinirii funcţiei)

Este o caracteristică întilnita in toate fracturile, la nivelul segmentului respectiv. Poate aparea în orice suferintă
de origine traumatică.
• ECHIMOZA (vânătaia) TARDIVA
Apare ca urmare a hematomului primar de fractură care migrează prin toate straturile anatomice de la focar
pâna la tegument. Timpul necesar pentru migrare îi da caracterul tardiv. Poate aparea în orice context traumatic.
Este un semn care poate lipsi uneori.

• FLICTENELE
Reprezintă o acumulare de lichid în piele. Apar datorită modificarilor circulatorii si metabolice locale, cu
apariţia de metaboliti acizi care nu pot fi preluati în circulaţia generală suficient de prompt.
Aceasta explică apariţia preponderent în zonele fară masă musculară şi consecutiv rezerve circulatorii reduse,
ex. Fata anterointerna a gambei, glezna, etc. Pot aparea în arsuri, degerături,etc.

• DEFORMAREA REGIUNII SAU SEGMENTULUI.

Poate fi produsă de deplasarea fragmentelor osoase, de hematomul primar de fractură, de edemul posttraumatic,
luxatie.

Uneori deformarea are un aspect caracteristic încit se poate pune un diagnostic suficient de precis.

• SCURTAREA SEGMENTULUI.
Apare prin încalecarea celor două fragmente fracturate principale datorită contracturii musculare antalgice. Pot
sa apară de asemenea în luxatii.

SEMNE SIGURE DE FRACTURĂ

Semnificaţia acestor semne este ca gasirea unuia singur dintre ele este suficientă pentru a diagnostica cu
siguranţă existenţa unei fracturi. Gasirea acestor semne se face prin palpare sau mobilizarea fragmentelor.
Manevrele sunt întotdeauna dureroase, greu acceptate de bolnav. Din aceste motive manevrele trebuie facute cu
mare atenţie si delicateţe, iar dacă informaţiile oferite de inspecţie (vizualizare) sunt suficiente se poate chiar
renunţa la ele. Ele sunt suplinite de examinarile paraclinice obligatorii (radiografie, tomografie computerizată)
care pun de cele mai multe ori un diagnostic foarte exact (în cadrul unui serviciu spitalicesc).

• CREPITATIILE SI CRACMENTELE OSOASE

Reprezintă senzaţia tactilă, însoţită uneori şi de percepţia acustică a zgomotelor ce apar în momentul în care
fragmentele osoase se freacă unul de celalalt la palpare sau mobilizare. Prezenţa lor dă certitudinea existenţei
unei fracturi. Lipsesc in cazurile de fractură incompletă sau fara deplasare, precum şi în cazurile în care există o
distantă între fragmente cum este cazul fracturilor de rotulă sau daca există interpoziţie de părţi moi, cel mai
frecvent muşchi între fragmentele osoase.

• MOBILITATEA ANORMALĂ
Poate fi uşor gasită în fracturile diafizare (părţii de mijloc) ale oaselor lungi, fiind însă mai greu de gasit, uneori
imposibil, în fracturile situate la nivel epifizar (capetelor oaselor lungi). Lipseşte în fracturile incomplete sau
fară deplasare, care pot fi însă deplasate prin manevrari intempestive.

• NETRANSMITEREA MISCĂRILOR
Se constată imprimând mişcări la nivelul uneia dintre epifize (capat al osului lung) şi neperceperea acestora la
nivelul celeilalte epifize. Se găseste de cele mai multe ori concomitent cu mobilitatea anormală.

• ÎNTRERUPEREA CONTINUITAȚII OSOASE

Se constată prin palparea din aproape în aproape a osului în zonele unde acesta este accesibil sub tegumente,
sau un strat muscular subţire. Poate fi mai uşor găsit la nivelul diafizei tibiale sau cubitale. în cazul rotulei sau
olecranului, prin îndepărtarea celor două fragmente prin tracţiunea musculară, spaţiul aparut se simte la palpare
şi este descris ca “semnul creionului” (poate fi introdus un creion între fragmente).