DEMENȚA

• Demența reprezintă un termen general utilizat pentru a

acoperi întreaga paletă de tulburări ale funcției cognitive
• Deși există multiple cauze de demență, cele mai frecvente
(75%) dintre cazuri sunt reprezentate de demența
vasculară și boala Alzheimer
• Printr-un management corect, multidisciplinar,
simptomatologia poate fi menținută într-o oarecare
măsură sub control, crescând calitatea vieții pacientului și
a familiei sale
EPIDEMIOLOGIE
• Incidența bolii este de aproximativ 883/100000 locuitori
• Afectează în mod egal cele două sexe
• Cu toate acestea, mai multe femei suferă de demență
pentru că au o speranță de viață mai crescută
ETIOLOGIE

• În majoritatea cazurilor, cauza demenței este necunoscută

• Cel mai probabil demența este o afecțiune multifactorială,
implicând vârsta, factorii genetici, factorii de mediu,
alimentația, starea generală de sănătate
• Este foarte important determinarea tipului de demență și
excluderea cauzelor reversibile.
.
ETIOLOGIE
Cauze genetice
• Demențele prin moștenire genetică sunt rare, deși se
studiază încă moștenirea unor gene de susceptibilitate
• Mutațiile genetice în proteina precursoare amiloidului sau ale
presenilinei 1 și 2 produc boală Alzheimer cu debut la vârstă
tânără
• Exista de asemenea forme familiale de demență fronto-
temporală, boală prionică sau CADASIL
• Și boala Huntington, cu transmisie genetică, prezintă
simptomatologie cognitivă și psihiatrică.
• În cazul în care se observă o agregare familială a demenței,
este indicată depistarea mutațiilor existente și sfatul genetic
acordat membrilor familiei
BOALA CREUTZFELD-JAKOBS
• Boală prionică a creierului, cu un caracter agresiv
• Prionii se găsesc de obicei în celule, iar în momentul în
care proteinele sunt ”împachetate” greșit, acestea provoacă
distrugerea neuronală și dau creierului un aspect
spongiform
• Boala CJ sporadică are un debut brusc și o evoluție rapidă
spre deteriorare, fără o cauză aparentă
• Forma familială a CJ apare datorită moștenirii unei
predispoziții genetice de a dezvolta boala
• Forma iatrogenă apare secundar transplantului sau
transfuziei cu produse biologice contaminate
• O altă formă a CJ apare mai ales la persoane tinere, după
consumul de carne de vită infestată
• Evoluția bolii este mult mai rapidă decât în cazul altor forme
de demență.
SINDROMUL KORSAKOFF ȘI ENCEFALOPATIA WERNICKE
• Sindromul Korsakoff apare secundar consumului cronic excesiv
de alcool și este cauzat de deficiența severă de vitamină B1
• Encefalopatia Wernicke apare anterior sindromului Korsakoff și
este reversibilă prin administrarea de doze mari de vitamină B1
BOALA PICK
• Boala Pick sau demența fronto-temporală este caracterizată de
tulburări de personalitate și comportament, fiind identificate
depozite proteice (corpi Pick) la nivelul creierului persoanelor
afectate
DEMENȚA CU CORPI LEWY
• Demența cu corpi Lewy este adesea asociată bolii Parkinson.
• Simptomatologia include confuzia, tulburările de memorie,
tulburări de mers
• Medicamentele anti-psihotice produc o agravare importantă a
simptomatologiei, uneori chiar decesul pacienților.
FIZIOPATOLOGIE
• La analiza post-mortem a țesutului cerebral al persoanelor cu
demență se întâlnesc placile amiloide (depuneri anormale de
proteine beta-amiloid) si ghemurile neurofibrilare (sinucleine
tau și alfa)
• Depunerile de amiloid se întalnesc în boala Alzheimer, mai
ales la nivel hipocampic. Hipocampul este structura care se
atrofiaza prima si anunta instalarea bolii neurodegenerative.
• Modificările de structură ale creierului se pot observa utilizând
explorările imagistice
• Astfel, în boala Alzheimer apare atrofia globală cu lărgirea
ventriculilor, în demența fronto-temporală atrofie focală, uneori
asimetrică, iar în demența vasculară aspecte caracteristice
pentru boala vaselor mici și infarcte subcorticale
SEMNE ȘI SIMPTOME
• Simptomul care marchează debutul clinic, în cele mai multe
din cazuri, este dificultatea pacientului de a-și găsi cuvintele
• Dezorientarea temporo-spațială, tulburările de memorie, de
atenție, de înțelegere, dificultăți de calcul, scriere, citire sunt
toate caracteristice demenței și se evaluează prin MMSE
• Simptomele specifice depinde de aria cerebrală afectată
inițial
• De exemplu, în cazurile de demență fronto-temporală apar
inițial tulburările de comportament, deși în final toate
demențele focale se generalizează și declinul cognitiv se
produce treptat.
DIAGNOSTIC
• Diagnosticul se poate stabili în urma unui proces adeseori prelungit,
pentru că nu există un test diagnostic specific, investigațiile medicale
fiind utilizate pentru excluderea altor cauze reversibile de tulburare
cognitivă
Explorările imagistice
• Investigațiile imagistice (CT, IRM) vor fi folosite pentru a exclude leziunile
intracerebrale (tumori, hidrocefalie cu presiune intracraniană normală) și
pentru a diferenția subtipurile de demență (face diferența între boala
Alzheimer, demența vasculară și demența fronto-temporală).
Comunicarea diagnosticului
• Deși pacienții și familiile lor caută o explicație pentru simptomatologia lor,
diagnosticul de demență este adeseori foarte dificil de acceptat de aceștia
• În acest sens joacă un rol important intervenția asistentei medicale, care
trebuie să ofere suport psiho-emoțional și sfaturi despre îngrijire
pacienților nou diagnosticați și familiilor lor.
MANAGEMENTUL MEDICAL
• O revoluție a tratamentului farmacologic s-a produs în anii
′90, odată cu introducerea inhibitorilor de
aceticolinesterază, mai ales în cazurile de demență
Alzheimer.
• Inhibitorii de acetilcolinesterază previn distrugerea
acetilcolinei, un neurotransmițător care se consideră a
avea un rol important în memorie și judecată. Inhibitorii de
ACE utilizați în practică sunt Rivastigmina, Donepezilul și
Galantamina. Aceștia joacă un rol important în
îmbunătățirea funcției cognitive și încetinirea progresiei
declinului
• Memantina este recomandată în tratamentul bolii
Alzheimer formă moderată/severă
MANAGEMENTUL MEDICAL
• Înainte de administrarea lor, pacientul trebuie evaluat pentru a
exclude alte cauze care pot provoca agitație (schimbarea
mediului, infecții, constipație, depresie)
• Agitația apare la aproximativ 70% dintre pacienți, iar pentru
ameliorarea ei se utilizează în general Haloperidolul, deși
eficacitatea lui rămâne neclară
• Medicamentele antipsihotice trebuie utilizate doar pentru
beneficiul pacientului și nu pentru beneficiul personalului medical
care îl supraveghează
• Medicamentele antipsihotice sunt utilizate în managementul
simptomatologiei demenței. Acestea au un rol important dacă
sunt administrate la pacienții care necesită acest tip de tratament,
însă trebuie utilizate doar ca și ultimă soluție
•
Cercetări în curs de desfășurare
Celulele stem
• Există cercetări conform cărora celulele stem neurale au
produs îmbunătățirea memoriei la șoareci modificați genetic
să prezinte boala Alzheimer, prin facilitarea formării de noi
sinapse la nivel cerebral
Canabinoizii
• Canabinoizii ar putea încetini procesul de neurodegenrare
prin modularea producției excesive de glutamat, a stresului
oxidativ și a neuroinflamației.
• Unele studii au demonstrat că aceștia ar opri procesul
fiziopatologic care stă la baza producerii bolii Alzheimer, însă
dovezile sunt în prezent insuficiente
Vaccinarea
Tratament cu anticorpi monoclonali
NURSINGUL PACIENȚILOR CU DEMENȚĂ

• Există două elemente principale care stau la baza unei

îngriji de calitate a pacienților cu demență: abordarea
medicală și abordarea socială. Acestea sunt de o
importanță egală și sunt strâns legate între ele.
• Abordarea medicală depinde de tipul de demență și de
stadiul bolii.
• Abordarea asistentelor medicale trebuie să fie una pe
latură predominant socială.
• Demența afectează întreaga familie a pacientului, iar
persoanele apropiate acestuia se găsesc puse în situația
de a îngriji pacientul pe toată durata progresiei bolii.
• Datorită tulburărilor cognitive, asistenta medicală trebuie
să discute nu doar cu pacientul, ci și cu un aparținător al
acestuia pentru a asigura o îngrijire eficientă.
NURSINGUL PACIENȚILOR CU DEMENȚĂ

• În faza inițială, de diagnostic, asistenta medicală trebuie

să stabilească o relație de încredere cu pacientul și
familia acestuia și să înțeleagă problemele lor
principale.
• După diagnostic, asistenta trebuie să evalueze stadiul
bolii, prognosticul și să ofere sfaturi pacientului și
familiei pentru perioada următoare.
• Pe parcursul evoluției bolii, pe lângă suportul psiho-
emoțional acordat pacientului și familiei, asistenta trebuie
să aibă ca scop principal managementul eficient al
simptomatologiei.
Îngrijirea centrată pe persoană
• Orice îngrijire trebuie să aibă la bază pacientul, și nu
boala lui
• Acest tip de îngrijire ține cont de individualitatea
pacientului, de nevoile și preferințele sale și caută să
respecte independența, autonomia și dreptul pacientului
de a-și lua propriile decizii
• Fiecare pacient cu demență este unic, are propriile nevoi
și preferințe și propria poveste de viață.
Elementele cheie ale îngrijirii centrate pe persoană
• Abordarea îngirjirii din perspectiva pacientului
• Identificarea fiecărei persoane ca fiind unică, având preferințe,
nevoi și dorințe proprii
• Respectarea demnității, autonomiei și independenței pacientului
• Centrarea pe elementele pozitive
• Concentrarea pe abilitățile și punctele forte ale pacientului
• Încurajarea stării de bine
• Asigurarea unui plan de îngrijire adaptat pacientului, nu
sistemului
• Înțelegerea motivului schimbărilor de comportament
• Acceptarea realității în care pacientul cu demență trăiește, fără
a încerca orientarea lui
Intervențiile psihosociale/psihoterapeutice
• Intervențiile psihosociale însumează toate tehnicile aplicate pentru a
îmbunătăți calitatea vieții pacientului, a maximiza capacitatea lui
funcțională și a temporiza instalarea dizabilității.
• În stadiile incipiente ale bolii, ședințele de psihoterapie individuale
pot fi benefice.
• Acestea trebuie să se concentreze pe înțelegerea diagnosticului și
pe adaptarea la noua situație utilizând tehnici de terapie cognitiv-
comportamentală
• Pacienți pot deprinde tehnici de îmbunătățire a memoriei prin terapie
de stimulare cognitivă
• Terapia cognitiv-comportamentală este eficientă doar în stadiile
incipiente ale bolii, în stadiile mai avansate fiind mai benefice
activitățile de grup care mențin interacțiunea socială și contribuie la
integrarea în societate a pacienților
• Intervențiile psihosociale cuprind patru mari categorii: tehnici de
comunicare, strategii comportamentale, adaptarea mediului de viață
și educarea familiei
Tehnicile de comunicare
• În stadiile avansate ale bolii dificultățile de comunicare
devin mai evidente datorită reducerii vocabularului, a
fluenței verbale și a afaziei receptive și expresive.
Capacitatea de a scrie și de a citi sunt de asemenea
pierdute progresiv pe parcursul evoluției bolii.
• Dificultățile de comunicare produc o lipsă a înțelegerii
nevoilor pacientului, lucru care poate duce la schimbări
comportamentale și la o decompensare a bolii.
• Asistenta medicală trebuie să înțeleagă care sunt
componentele comunicării afectate de demență și să
stabilească strategii de comunicare cu aceștia, strategii
pe care trebuie să le adopte și membrii familiei
.
Strategii comportamentale

• Pacienții cu demență au un comportament care poate fi

descris ca și inadecvat, câteodată deranjant, agresiv,
dezinhibat.
• Se consideră că acest comportament neobișnuit este de
fapt o încercare de exprima ceva ce nu pot exprima
verbal, și nu întotdeauna un simptom care sugerează
progresia bolii.
• Cel mai adesea comportamentul agresiv este îndreptat
către membrii familiei, cel mai probabil datorită
incapacității acestora de a înțelege nevoile pacientului
Adaptarea mediului
• Mediul de viață al pacientului cu demență este esențial în
managementul eficient al simptomatologie
• Orice element perturbator, cum ar fi zgomotul, poate
produce o decompensare pentru că reduce și mai mult
capacitatea de a procesa informația.
• Asistenta medicală trebuie să creeze un mediu liniștit,
bine luminat, fără obstacole
• Se poate apela la etichete pentru elementele utilizate
frecvent pentru a reduce confuzia și a păstra un oarecare
grad de independență a pacientului
• Utilizarea de cutii de medicamente cu alarmă setată la
orele la care trebuie administrat tratamentul, montarea de
senzori de mișcare care să determine aprinderea luminilor
pe timpul nopții, montarea de senzori care să oprească
automat cuptorul dacă este lăsat pornit prea mult timp,
sau să oprească apa dacă depășește un anumit nivel în
cadă sau în chiuvetă, utilizarea unui covor la intrare cu
senzori de presiune și a unei alarme la ușa principală
pentru a reduce riscul de a se rătăci
• Deși controversată, metoda ”etichetării” electronice este
considerată eficientă în creșterea calității vieții și
maximizarea independenței pacientului
Educarea familiei
• Stresul psiho-emoțional la care este supusă familia unui pacient
cu demență este recunoscut, fie că locuiesc împreună cu
pacientul sau că încearcă să mențină cât mai mult timp
independența acestuia
• Asistenta medicală trebuie să educe familia în vederea înțelegerii
bolii, indentificării simptomelor, învățarea și aplicarea tehnicilor de
comunicare și să le ofere acestora ajutorul necesar în stabilirea
unui plan de îngrijire pe viitor.
• O educație corespunzătoare a familiei va duce la o îngrijire cât
mai eficientă a pacientului și la identificarea momentului în care
îngrijirea la domiciliu nu mai poate fi considerată sigură și este
momentul transferului pacientului într-un centru specializat de
îngrijire
• Psihoterapia de grup a întregii familii poate fi benefică prin
aplanarea conflictelor existente și stabilirea unei strategii de
abordare și îngrijire comună tuturor membrilor familiei, pentru a
evita confuzia pacientului și a crește calitatea vieții acestuia.
Exercițiile fizice
• Studiile arată că activitatea fizică regulată întârzie debutul
demenței și încetinește declinul cognitiv la persoanele
vârstnice fără probleme de sănătate importante, deși este
încă neclar dacă are același efect și asupra pacienților
deja diagnosticați cu demență
Terapii complementare
• Utilizarea terapiilor complementare și a terapiilor
alternative este o practică frecventă în rândul pacienților
cu demență.
• Marele beneficiu al utilizării terapiilor complementare este
îmbunătățirea stării generale a pacientului și creșterea
calității vieții acestuia.
Problemele financiare și legale
• Diagnosticul de demență aduce cu sine și creșterea costurilor de trai
și îngrijire (transporturi la spital, asistența la domiciliu, dispozitive de
supraveghere etc), lucru care afectează nu doar pacientul, ci și familia
sa.
• Asistenta medicală trebuie să identifice probleme în acest sens și să
devină elementul de legătură între pacient și serviciile sociale și
organizațiile non-profit care ar putea oferi ajutor material pentru
îngrijirea pacientului.
• O altă problemă importantă ține de reprezentarea legală a
pacientului în momentul în care declinul cognitiv ajunge la un nivel la
care pacientul nu mai poate să ia propriile decizii.
• Asistenta medicală trebuie să încurajeze acceptarea acestei situații
care va apărea în viitor și stabilirea unei strategii de acțiune la care să
participe atât pacientul (în momentul în care starea cognitivă este una
relativ bună) cât și membrii familiei sale. Ei vor trebui să hotărască
împreună unde va locui pacientul, cine îl va îngriji, cine va deveni
reprezentantul legal al pacientului când va fi momentul și care sunt
dorințele pacientului cu privire la îngrijirile în stadiile terminale ale bolii.
Îngrijirea pacientului în stadiu terminal
• Demența este o boală neuropsihică degenerativă care
reduce semnificativ speranța de viață a pacienților
• Îngrijirile acordate pacienților cu această patologie aflați în
stadiul terminal sunt în general insuficiente pacienții având
acces redus la unități specializate în îngrijiri de tip paliativ
• Strategia de îngrijire a pacienților cu demență trebuie să
conțină o componentă paleativă încă din momentul
diagnosticului și până când survine decesul
• Scopul principal este de a crește calitatea vieții și să
permită pacienților o moarte demnă, în locul în care își
doresc
• Este la fel de important și suportul psihic acordat familiei,
care trebuie să înțeleagă diagnosticul și să se adapteze în
permanență schimbărilor produse de evoluția bolii.
Îngrijirea pacientului în stadiu terminal

• Oferirea unor servicii de îngrijire de calitate pacienților cu

demență poate deseori dificilă. Rolul asistentei medicale este
unul cu atât mai important în acest caz, de la diagnostic și
până în momentul decesului, cu cât medicina actuală nu
are soluții terapeutice eficiente pentru acești pacienți
• Îngrijirea lor se bazează în special pe terapia
comportamentală și educarea familiei în managementul
simptomatologiei și în comunicarea cu pacientul.
• Asistenta medicală trebuie să se ridice la înălțimea
așteptărilor și să ofere o îngrijire de cea mai înaltă calitate,
centrată pe persoană, pentru a menține o calitate a vieții
pacientului cât mai înaltă pe toată durata evoluției bolii.