Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Specializarea
ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Proiect de seminar
ASISTENȚA SOCIALĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI
-Alzheimer-

Studenta: Mustață Mirela Cătălina

Anul 3
Grupa 6
Profesor coordonator: Lect. Dr. Nicoleta Moron

CUPRINS
 Noțiuni introductive

Dementa reprezinta o denumire umbrela, folosita pentru a descrie mai multe afectiuni din sfera
neurologica, asemanate printr-un tablou clinic similar, ce include manifestari precum afectarea
memoriei, tulburari cognitive si alterarea abilitatilor de integrare sociala. In unele cazuri,
dementa poate fi folosita ca sinonim pentru boala Alzheimer, insa aceasta constituie un singur tip
de dementa din cele intalnite.
Termenul de dementa poate fi folosit pentru a caracteriza mai multe afectiuni neurologice. Dintre
acestea, cinci sunt cele mai des intalnite si asociate cu terminologia de „dementa”, numite si
progresive, intrucat sunt ireversibile. In plus fata de cele cinci, se pot intalni si alte patologii care
se pot asemana cu dementa sau pot avea conexiuni cu aceasta: boala Alzheimer, dementa
vasculara, dementa cu corpi Lewy, dementa frontotemporala si dementa mixta.

Alzheimer, denumit oficial boala Alzheimer, reprezintă o afecțiune complexă și debilitantă a

sistemului nervos, caracterizată de deteriorarea progresivă a funcțiilor cognitive și a capacității
de a desfășura activități zilnice. Este cea mai răspândită formă de demență, afectând milioane de
oameni la nivel global.

Această tulburare neurodegenerativă a fost pentru prima dată identificată de medicul german
Alois Alzheimer în 1906, când a studiat modificările anatomice din creierul unui pacient decedat,
observând acumularea anormală de plăci și înnodări proteice. De atunci, cercetările au evoluat,
însă complexitatea bolii și impactul său asupra indivizilor și familiilor rămân provocări
semnificative.

Boala afectează în special populația în vârstă, iar incidența ei crește odată cu înaintarea în vârstă.
Cu toate acestea, este important de menționat că Alzheimerul nu este doar o consecință
inevitabilă a îmbătrânirii; există și cazuri rare de apariție precoce, afectând persoane sub vârsta
de 65 de ani.

Impactul social și economic al bolii este substanțial, atât pentru persoanele diagnosticate, cât și
pentru familiile acestora. Aspecte precum pierderea autonomiei, schimbările în relațiile sociale și
presiunea financiară adaugă o dimensiune complexă gestionării bolii Alzheimer.

În lumina acestei realități, înțelegerea profundă a bolii Alzheimer și promovarea sensibilizării în

societate sunt esențiale pentru abordarea empatică și eficientă a acestei provocări de sănătate
globală.

Etimologie

Numele "Alzheimer" are la bază contribuția semnificativă a medicului german Alois Alzheimer,
care a jucat un rol esențial în identificarea și descrierea bolii în 1906. Alois Alzheimer, născut în
1864, a fost un psihiatru și neurolog german cu o fascinație pentru studiul afecțiunilor mentale.

Cauze

Bolile neurodegenerative, precum Alzheimer, reprezintă provocări majore pentru sănătatea

globală, având un impact semnificativ asupra calității vieții individuale și a familiilor afectate.
Cauzele bolii Alzheimer sunt complexe și încă nu sunt pe deplin înțelese, dar cercetările continue
aduc lumină în încercarea de a dezvălui misterele acestei afecțiuni.

1. Genetica și Moștenirea:
Unul dintre factorii de risc majori pentru dezvoltarea bolii Alzheimer este moștenirea genetică.
Mutări sau variante specifice ale genelor, precum APOE-e4, sunt asociate cu un risc crescut.
Totuși, este important de subliniat că moștenirea genetică nu determină în mod inevitabil
dezvoltarea bolii, ci crește doar susceptibilitatea.

2. Proteine Anormale:
În creierele persoanelor cu Alzheimer, se observă acumularea de două tipuri de proteine
anormale: beta-amiloide și tau. Plăcile de beta-amiloid se formează în afara celulelor nervoase,
perturbând comunicarea dintre ele, în timp ce înnodările de tau se acumulează în interiorul
celulelor, perturbând structura lor. Aceste modificări proteice contribuie la deteriorarea și
moartea celulelor nervoase.

3. Inflamația și Răspunsul Imun:

Inflamația cronică și răspunsul imun disfuncțional au fost implicate în procesul patologic al
Alzheimerului. Cercetările sugerează că anumite componente ale sistemului imun pot agrava
inflamația și contribui astfel la progresia bolii.

4. Dezechilibre Chimice în Creier:

Dezechilibrele chimice, în special legate de neurotransmițătorii cheie, cum ar fi acetilcolina,
serotonină și dopamină, au fost observate în creierele persoanelor cu Alzheimer. Aceste
dezechilibre pot afecta transmiterea semnalelor între celulele nervoase și pot contribui la
simptomele cognitive.

5. Factori Vasculari:
Există o legătură între sănătatea vasculară și riscul de Alzheimer. Factori precum hipertensiunea
arterială, diabetul și bolile de inimă pot afecta fluxul sanguin către creier, contribuind la
deteriorarea acestuia.

6. Traumatisme Cranio-Cerebrale:
Un istoric de leziuni cerebrale traumatice poate crește riscul de Alzheimer. Mecanismul exact nu
este pe deplin înțeles, dar se crede că traumele pot declanșa modificări patologice care
favorizează apariția bolii.

7. Stil de Viață și Factori Ambientali:

Stilul de viață joacă, de asemenea, un rol semnificativ în riscul de Alzheimer. Dieta, exercițiile
fizice, nivelul de educație și activitatea mentală sunt factori care pot influența probabilitatea
dezvoltării bolii. Existența unor medii poluate sau expunerea la substanțe toxice poate contribui,
de asemenea, la riscul crescut.

Factori de risc
Printre factorii de risc pentru boala Alzheimer se numara:
• Varsta - inaintarea in varsta este cel mai cunoscut factor de risc
• Factori genetici – riscul este mai mare pentru persoanele care unul dintre parinti, frati
sufera de aceasta boala
• Sindromul Down
• Traumatisme craniene in trecut
• Probleme cu somnul
• Anumite comportamente si afectiuni cardiovasculare: lipsa exercitiului fizic, obezitatea,
fumatul, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat de tip 2, niveluri ridicate de colesterol

Simptome

Cel mai frecvent simptom timpuriu este dificultatea de a-ti aminti informatii noi (evenimente
recente, conversatii recente), deoarece schimbarile aduse de boala debuteaza de obicei in acea
zona a creierului care afecteaza invatarea. Alte simptome timpurii ale bolii Alzheimer sunt:
• Probleme de memorie, precum dificultatea de a-ti aminti anumite evenimente. Persoanele
cu Alzheimer au tendinta de a repeta la nesfarsit aceleasi fraze, de a pune aceleasi
intrebari. Uitarea complete a unor conversatii, intalniri sau evenimente fara sa si le mai
aminteasca ulterior. Se pierd in locuri altadata cunoscute. Probleme in gasirea cuvintelor
potrivite.
• Dificultati in concentrare, in planificare si in rezolvarea problemelor. Devine dificil sa
tina socoteala cheltuielilor, sa-si plateasca la timp facturile, pana la dificultati in
recunoasterea cifrelor.
• Probleme in finalizarea activitatilor cotidiene acasa sau la serviciu. Activitatile
defsasurate altadata rutinier, care necesita etapizare -sa pregatesti o masa, sa joci un joc
familiar, pot deveni extrem de dificil de pus in practica.
• Dezorientare si confuzie prinvind trecerea timpului
• Probleme vizuale sau de orientare in spatiu, precum aprecierea distantei in timpul
sofatului; persoana se poate rataci sau poate uita unde a pus anumite lucruri
• Probleme de limbaj, precum gasirea unor cuvinte sau reducerea vocabularului in vorbire
sau in scris
• Judecati gresite in privinta deciziilor
• Evitarea evenimentelor sau angajamentelor sociale
• Schimbari de dispozitie, precum depresia, apatia, sau alte modificari de comportament
(iritabilitate, agresivitate) si personalitate
Pe masura ce boala progreseaza, smptomele se agraveaza. Boala Alzheimer poate afecta o serie
de aspecte ale vietii de zi cu zi. In stadii tardive, pacientii isi pot pierde capacitatea de a inghiti si
de a manca, de a merge, nu-si mai recunosc familia si prietenii, nu mai reusesc sa-si controleze
urinarea si defecatia.
Semnele de alarma ale bolii Alzheimer pot fi prezente, de aceea, este important sa primesti cu
promptitudine diagnosticul potrivit.
Trebuie spus ca simptomele afecteaza nu doar calitatea vietii persoanei respective, ci afecteaza si
femilia si persoanele care ingrijesc pacienti cu Alzheimer. De multe ori persoanele care ingrijesc
se confrunta la randul lor cu probleme de santate, precum nivele ridicate de stress, tristate sau
depresie.

Diagnostic
Diagnosticarea unui pacient cu tulburări cognitive presupune, în primul rând, stabilirea
diagnosticului și apoi determinarea cauzei probabile și a tipului de demență.
Recunoașterea precoce a simptomelor din boala Alzeheimer este importantă pentru inițierea
tratamentului și luarea măsurilor necesare de sprijin ale pacientului și familiei acestuia. Din
păcate, diagnosticarea adecvată a bolii poate dura chiar și 3 ani de la debutul simptomelor.
Istoricul medical al pacientului și anamneza, atât cu persoana în cauză, cât și cu familia acesteia,
alături de un examen neurologic care presupune testarea funcțiilor cognitive, sunt primul pas în
diagnosticarea afecțiunii.
În acest sens se folosesc diferite tipuri de teste Alzheimer:
• MMSE (examinarea minimă a stării mentale);

• testul ceasului (este un test folosit pentru a diagnostica Alzheimerul precoce sau alte
forme de demență);

• MoCA (Montreal Cognitive Assessment presupune o testare în șapte pași pentru

persoanele cu probleme de memorie);

• CAMCOG (Cambridge Cognition Examination este folosit pentru a măsura extinderea

demenței).
Uneori, poate fi necesară și o evaluare neuropsihologică detaliată pentru stabilirea cu exactitate a
zonelor cognitive afectate.
În plus, pentru excluderea altor cauze sau afecțiuni reversibile, cum ar fi disfuncția tiroidiană,
depresia, abuzul de alcool, efecte adverse ale anumitor medicamente, carențe de vitamine,
hidrocefalia cu presiune normală, medicul neurolog poate solicita și alte investigații, precum:
• analize de sânge complete, inclusiv vitaminele din grupul B;

• neuroimagistica - are un rol important în stabilirea tipului de demență, mai ales la

pacienții tineri sau în cazuri atipice. Cel mai frecvent este folosită investigația prin
rezonanță magnetică (IRM), însă, la pacienții care au contraindicații la radiere, se poate
opta pentru un CT cerebral. Computerul tomograf cu emisie de pozitroni este o altă
 investigație imagistică ce poate evidenția extinderea afecțiunii la nivel cerebral;

• electroencefalograma - nu este indicată ca investigație de rutină în diagnosticul bolii

Alzheimer, dar poate ajuta în diferențierea altor cauze de demență sau tulburări cognitive
și poate susține diagnosticul de boală neurodegenerativă;

• puncția lombară - cu evaluarea raporturilor între beta amiloid, proteinele tau și tau
fosforilat este folositoare în diagnosticarea precisă a formei de demență;

• testarea genetică - este indicată, mai ales, în cazul pacienților cu rude care au dezvoltat
boala înainte de 65 de ani.

Tratament

Din păcate, nu există un tratament eficace care să vindece boala Alzheimer, iar procesul de
degradare a celulelor nervoase este unul ireversibil. Cu toate acestea, există anumite scheme
terapeutice care pot ameliora unele simptome, pot crește calitatea vieții și, pentru unii pacienți,
pot încetini progresia bolii.
Pe piață există patru medicamente disponibile. Trei se folosesc pentru formele ușoare până la
moderat severe, iar unul pentru forme moderate până la severe.
De asemenea, există o serie de suplimente care pot susține funcțiile cognitive, însă dovezile
științifice în acest sens nu sunt concludente. Nu este indicată administrarea acestor suplimente
fără recomandarea unui medic specialist.
În multe cazuri însă, și mai ales în formele avansate, este nevoie de o medicație psihiatrică
precum: antidepresive, antipsihotice, anxiolitice sau somnifere, dar și de o atenție deosebită
asupra eventualelor efecte adverse ale acestor medicamente pentru că pacienții cu demență au un
risc mai ridicat de a dezvolta astfel de reacții.
Pe lângă tratamentul medicamentos, sunt esențiale și instruirea familiei pacienților (sau a
personalului medical implicat) cu privire la simptomele posibile și gestionarea lor, tratarea
pacienților cu atenție, stabilirea unei rutine zilnice și protejarea lor de situațiile care le pot
provoca un disconfort și stres.
Tratamentul țintit, care se adresează proceselor cauzatoare ale acestei afecțiuni, este în plină
cercetare. Un obstacol important în dezvoltarea acestor medicamente este reprezentat de
posibilele efecte adverse care pot duce la afectarea și a altor procese neuronale.
Educarea populației asupra simptomelor din faza incipientă, reducerea stigmei asociate acestui
diagnostic și adresarea timpurie la medicul specialist neurolog, geriatru sau medicul psihiatru au
rol important în managementul optim al demenței Alzheimer.

Complicații
Cele mai cunoscute complicații pe care le pot dezvolta bolnavii de Alzheimer, pe fondul altor
afecțiuni preexistente, sunt:

• pneumonia și alte infecții;

• fracturile cauzate de căzături;

• fragmente alimentare care pot ajunge în plămâni;

• malnutriție din cauza dificultăților de înghițire;

• iritații ale pielii provocate de statul prea mult în pat.

Prevenție
Modificarea stilului de viață poate preveni declinul cognitiv și poate menține, pentru o perioadă
mai îndelungată, o calitate bună a vieții. În acest sens sunt recomandate:

• stimularea cognitivă (prin învățarea permanentă, practicarea unor hobby-uri mai

complexe precum cititul, exersarea unei limbi străine, jocul de șah sau bridge, puzzle,
sudoku, etc);

• viață socială activă (vizitele la muzeu sau la operă, activitățile de voluntariat, etc. toate
ajută la atât la stimularea creierului cât și la combaterea depresiei);

• reducerea stresului cronic (prin tehnici de relaxare cum ar fi meditația, masajul,

exercițiile de respirație);

• respectarea programului de somn-veghe (nu doar pentru bunăstarea și buna dispoziție de

a doua zi, dar și pentru prevenirea demenței);

• renunțarea la fumat;

• menținerea unei vieți active fizic (un efort fizic moderat, timp de minim 20 de minute pe
zi, de trei ori pe săptămână);

• menținerea unei greutăți optime;

• alimentație diversificată și sănătoasă (dieta mediteraneană, săracă în grăsimi saturate și

trans, bogată în cereale integrale, antioxidanți, pește, fructe și legume);

• respectarea tratamentului pentru controlul tensiunii arteriale, al diabetului și al

colesterolului mărit;
• diagnosticarea și tratarea sindromului de apnee în somn.
 Integrarea socială

• Suportul Familiar și Comunitar: Familia și comunitatea joacă un rol crucial în integrarea

socială a persoanelor cu Alzheimer. Suportul emoțional, îngrijirea adecvată și implicarea
activă a comunității pot atenua sentimentele de izolare și pot îmbunătăți calitatea vieții
pacienților.

• Programe de Integrare: Inițiativele comunitare care promovează programe specifice

pentru persoanele cu Alzheimer pot facilita interacțiunile sociale. Acestea pot include
ateliere de lucru, cluburi de lectură, activități artistice și evenimente adaptate la nevoile
specifice ale pacienților.

• Accesibilitatea Spațiilor Publice: Asigurarea accesibilității spațiilor publice este esențială

pentru integrarea socială. Amenajările care facilitează deplasarea și participarea
persoanelor cu Alzheimer în comunitate sunt cruciale pentru evitarea izolării.

• Training pentru Cadrele Medicale și Comunitare: O educație adecvată pentru personalul

medical și pentru comunitate în general poate duce la o mai bună înțelegere a nevoilor
specifice ale persoanelor cu Alzheimer. Aceasta poate contribui la crearea unui mediu mai
empatic și sprijinitor.

• Grupuri de Suport și Consiliere: Participarea la grupuri de suport și sesiuni de consiliere

poate oferi un spațiu sigur și susținător pentru persoanele afectate și familiile lor.
Schimbul de experiențe și sfaturile practice pot îmbunătăți capacitatea de adaptare la
schimbările aduse de boală.

• Activități Interconectate cu Comunitatea: Promovarea activităților care conectează

persoanele cu Alzheimer la viața comunității este benefică. Participarea la evenimente
locale, voluntariat și implicarea în activități sociale pot aduce o senzație de normalitate și
apartenență.

• Cercetarea Inovațiilor Tehnologice: Dezvoltarea și implementarea tehnologiilor adaptate

pot deschide noi posibilități pentru integrarea socială. Aplicații și dispozitive care
facilitează comunicarea și participarea la activități pot aduce beneficii semnificative.

• Centrul de Resurse pentru Pacienți și Familii: Crearea unor centre de resurse care să ofere
informații, consiliere și asistență practică pentru pacienți și familiile lor consolidează
sprijinul comunitar. Acesta poate acționa ca un punct central pentru integrarea socială și
îmbunătățirea calității vieții.

Drepturi

• Suportul Familiar și Comunitar: Familia și comunitatea joacă un rol crucial în integrarea

 socială a persoanelor cu Alzheimer. Suportul emoțional, îngrijirea adecvată și implicarea
activă a comunității pot atenua sentimentele de izolare și pot îmbunătăți calitatea vieții
pacienților.

• Programe de Integrare: Inițiativele comunitare care promovează programe specifice

pentru persoanele cu Alzheimer pot facilita interacțiunile sociale. Acestea pot include
ateliere de lucru, cluburi de lectură, activități artistice și evenimente adaptate la nevoile
specifice ale pacienților.

• Accesibilitatea Spațiilor Publice: Asigurarea accesibilității spațiilor publice este esențială

pentru integrarea socială. Amenajările care facilitează deplasarea și participarea
persoanelor cu Alzheimer în comunitate sunt cruciale pentru evitarea izolării.

• Training pentru Cadrele Medicale și Comunitare: O educație adecvată pentru personalul

medical și pentru comunitate în general poate duce la o mai bună înțelegere a nevoilor
specifice ale persoanelor cu Alzheimer. Aceasta poate contribui la crearea unui mediu mai
empatic și sprijinitor.

• Grupuri de Suport și Consiliere: Participarea la grupuri de suport și sesiuni de consiliere

poate oferi un spațiu sigur și susținător pentru persoanele afectate și familiile lor.
Schimbul de experiențe și sfaturile practice pot îmbunătăți capacitatea de adaptare la
schimbările aduse de boală.

• Activități Interconectate cu Comunitatea: Promovarea activităților care conectează

persoanele cu Alzheimer la viața comunității este benefică. Participarea la evenimente
locale, voluntariat și implicarea în activități sociale pot aduce o senzație de normalitate și
apartenență.

• Cercetarea Inovațiilor Tehnologice: Dezvoltarea și implementarea tehnologiilor adaptate

pot deschide noi posibilități pentru integrarea socială. Aplicații și dispozitive care
facilitează comunicarea și participarea la activități pot aduce beneficii semnificative.

• Centrul de Resurse pentru Pacienți și Familii: Crearea unor centre de resurse care să ofere
informații, consiliere și asistență practică pentru pacienți și familiile lor consolidează
sprijinul comunitar. Acesta poate acționa ca un punct central pentru integrarea socială și
îmbunătățirea calității vieții.

Beneficii

• Indemnizația de Îngrijire la Domiciliu: Pentru persoanele cu Alzheimer aflate în stadii

avansate și care necesită îngrijire la domiciliu, statul român acordă o indemnizație lunară
de îngrijire. Această facilitate este destinată sprijinirii financiare a familiilor care îngrijesc
persoanele cu demență la domiciliu.
• Alte Tipuri de Alocații și Beneficii Sociale: Persoanele cu Alzheimer și familiile lor pot
beneficia de alte alocații și beneficii sociale, precum alocația pentru susținerea familiei
sau alte forme de sprijin financiar oferite de autoritățile locale sau centrale.

• Servicii de Asistență Medicală și Medicamente Subvenționate: Sistemul de asistență

medicală din România oferă acces la servicii medicale specializate pentru diagnosticul și
tratamentul bolii Alzheimer. De asemenea, anumite medicamente prescrise pentru această
afecțiune pot beneficia de subvenții sau decontări parțiale din partea statului.

• Programul "Oameni și Case": Acest program, implementat de Ministerul Dezvoltării,

Lucrărilor Publice și Administrației, oferă sprijin financiar pentru adaptarea locuinței
persoanelor cu dizabilități, inclusiv pentru adaptări specifice destinate persoanelor cu
demență.

• Grupuri de Suport și Centre de Zi: Există centre de zi specializate și programe de grup

pentru persoanele cu Alzheimer. Acestea sunt susținute financiar de autoritățile locale și
pot furniza atât servicii de îngrijire, cât și suport social și terapeutic pentru pacienți.

• Sprijin Psihologic și Consultanță: Pacienții și familiile lor pot beneficia de servicii de

consiliere și sprijin psihologic oferite de către sistemul public de sănătate, dar și de ONG-
uri și organizații specializate în domeniul sănătății mintale.

• Facilități pentru Îngrijitorii Familiali: Îngrijitorii familiari, care au grijă de persoanele cu

Alzheimer, pot beneficia de facilități specifice, inclusiv cursuri de formare, sprijin social
și resurse educative furnizate de organizațiile specializate și de autorități.

• Exonerări de la Anumite Taxe: În unele cazuri, familiile care au în îngrijire persoane cu

Alzheimer pot beneficia de anumite facilități fiscale sau de exonerări de la plata unor taxe
locale sau impozite specifice.

Servicii
• Evaluare Medicală: Diagnosticare și evaluare a stadiului bolii Alzheimer.

• Asistență Medicală: Medicamente și tratamente pentru gestionarea simptomelor.

• Terapie Ocupațională: Activități și exerciții adaptate pentru menținerea abilităților

cognitive.

• Stimulare Cognitivă: Programe și activități specializate pentru menținerea și

îmbunătățirea funcțiilor cognitive.

• Îngrijire la Domiciliu: Servicii de îngrijire personalizate acasă pentru a sprijini pacientul

în mediul său familiar.
• Centre de Îngrijire Specializate: Centre rezidențiale specializate în îngrijirea persoanelor
cu demență.

• Sprijin pentru Familie: Sesiuni de consiliere, grupuri de suport și resurse educaționale

pentru familiile afectate.

• Activități Sociale: Participare la evenimente și activități sociale pentru a menține

conexiunile sociale.

• Monitorizare Continuă: Monitorizare medicală și ajustare a planului de îngrijire în funcție

de evoluția bolii.

• Resurse Comunitare: Acces la organizații locale și resurse care pot oferi sprijin
suplimentar.

Rolul Asistentului Social

• Evaluarea Nevoilor: Asistentul social poate realiza o evaluare completă a nevoilor

individuale și familiale, identificând resursele necesare pentru a face față
provocărilor asociate bolii Alzheimer.

• Planificarea Îngrijirii: Colaborează cu familia și echipa medicală pentru a dezvolta

un plan de îngrijire personalizat, luând în considerare atât nevoile fizice, cât și
cele emoționale ale persoanei afectate.

• Asistența Financiară: Furnizează informații despre resurse financiare disponibile,

cum ar fi programe de asistență socială, asigurări de sănătate și alte facilități
financiare care pot ajuta familia să gestioneze costurile îngrijirii.

• Conexiunea cu Resursele Comunitare: Oferă informații despre serviciile locale și

resursele comunitare disponibile pentru persoanele cu Alzheimer și familiile lor,
inclusiv grupuri de suport, programe de voluntariat și activități sociale.

• Consiliere Emoțională: Furnizează sprijin emoțional și consiliere pentru a ajuta

familia să facă față stresului și schimbărilor aduse de boala Alzheimer.

• Coordonarea Serviciilor: Colaborează cu diferitele servicii și profesioniști

implicați în îngrijirea persoanei cu Alzheimer, asigurându-se că toate aspectele
necesare sunt acoperite și comunicând eficient între membrii echipei.

• Advocacy: Asistentul social poate acționa ca avocat al persoanei cu Alzheimer și

al familiei, asigurându-se că drepturile lor sunt protejate și facilitând accesul la
servicii și beneficii.
• Educație: Furnizează informații și educație despre boala Alzheimer, gestionarea
simptomelor și strategii de îngrijire, pentru a spori înțelegerea și abilitățile
familiei.