Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Alexandru Ioan-Cuza

Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice


Specializarea : Asistenta sociala

Boala Alzheimer

Student : Bivol Irina


An III, Gr. IV
Boala Alzheimer

Boala Alzheimer (Morbus Alzheimer) este o afecţiune degenerativă progresivă


a creierului care apare mai ales la persoane de vârstă înaintată, producând o deteriorare
din ce în ce mai accentuată a funcţiilor de cunoaştere ale creierului, cu pierderea
capacităţilor intelectuale ale individului şi a valorii sociale a personalităţii sale, asociată
cu tulburări de comportament, ceea ce realizează starea cunoscută sub numele
de demenţă(din latină: demens). Boala şi modificările organice din creier care o însoţesc
au fost descrise pentru prima dată de Alois Alzheimer, psihiatru şi neuropatolog german.
Denumirea de „boală Alzheimer” a fost utilizată pentru prima dată de psihiatrul
german Emil Kraepelin în manualul său de psihiatrie ("Lehrbuch der Psychiatrie", 1911).
Această boală reprezintă forma cea mai comună de declin mintal la persoanele în vârstă şi
a devenit tot mai frecventă o dată cu creşterea longevităţii.
Boala Alzheimer a devenit o problemă socială, centrală de sănătate publică, în
special în ţările industrializate, unde durata medie de viaţă a crescut în mod considerabil.
Aceasta este cea mai frecventă formă de demenţă la persoanele în vârstă şi reprezintă
jumătate din totalitatea cazurilor de demenţă. Pentru ţările europene se estimează că la
persoanele în vârstă de 65 de ani frecvenţa bolii Alzheimer este de ca. 2-3%, la vârsta de
70 de ani 3%, la 75 de ani 6%, iar peste 85 de ani 25-40%. Într-un studiu recent
denumit "PAQUID"efectuat în Franţa, s-a constatat că 17,8% din persoanele trecute de 75
de ani sunt atinse de boala Alzheimer sau de o formă înrudită de demenţă. Potrivit
statisticilor din România, incidenţa tulburărilor mintale a crescut de la 605,2 persoane la
100.000 de locuitori în 1975, la 883,3 persoane / 100.000 de locuitori în 1993, fără a avea
date asupra cazurilor de demenţă.
În cazul unui debut precoce, înainte de vârsta de 65 de ani - ca în cazul princeps al
lui Alzheimer - se foloseşte termenul de "demenţă presenilă", cazurile apărute tardiv, la
persoane în vârstă de peste 70 de ani, corespund noţiunii mai vechi de "demenţă senilă".
Etiologie

Nu se cunoaşte cu siguranţă cauza care provoacă boala Alzheimer, dar este posibil să
existe mai multe cauze care concură la apariţia bolii.

 Factori de risc

- Vârsta înaintată este factorul de risc cel mai important, dar nu există nicio
dovadă că boala Alzheimer ar fi cauzată de procesul biologic de îmbătrânire.
- Factori nocivi pentru aparatul cardio-vascular: diabetul, hipertensiunea arterială,
nivel crescut de colesterol, fumatul (presupunerea cănicotina ar fi protectivă împotriva
bolii Alzheimer s-a dovedit nefondată)[Nicotina este una din cauzele aparitiei bolii].
- Nivel crescut de homocisteină în sânge, asociat cu un nivel scăzut de vitamină
B12 şi acid folic.
- Expunerea la metale uşoare (de ex. deodoranţi cu aluminiu), presupunere care nu
este unanim acceptată. Aluminiul, cu efecte neurotoxice, se găseşte adesea în cantităţi
mari în creierele bolnavilor decedaţi cu demenţă Alzheimer, dar nu se poate dovedi o
relaţie cauzală.
- Traumatisme cranio-cerebrale repetate grave.
- Unele bacterii (Chlamidii) şi unele virusuri (slow-virus) ar favoriza formarea de
plăci senile.

 Factori genetici

- Există cazuri ereditare rare cauzate de prezenţa unei gene dominante în unele
familii. Se apreciază că persoanele având o rudă de gradul I care suferă de boala
Alzheimer se află în risc teoretic absolut de 26% până la 45%. Mutaţii ale presenilinei
1 (PS1) pecromozomul 14 şi ale presenilinei 2 (PS2) pe cromozomul 1 duc la o formă
foarte agresivă în cazurile familiale de boală. Presenilinele au fost identificate ca părţi
componente esenţiale în procesul proteolitic prin care se produce beta-amiloid prin
fragmentarea de APP (AmiloidPrecursor Protein), legată de cromozomul 21.
- Boala Alzheimer este în legătură cu cromozomii 1, 14 şi 21 (trisomia
21 reprezintă cauza sindromului Down, cunoscut şi ca idioţie mongoloidă), dar este
posibil să existe şi alte legături cromozomiale. Genotipul ApoE ipsilon 4, legat de
cromozomul 19, proteină care participă la transportul colesterolului şi intervine în
procesele de reparaţie neuronală, este considerat factor predispozant pentru cazurile
sporadice de boală Alzheimer.
- Thomas Arendt şi colab. de la Institutul "Paul-Flechsig für Hirnforschung"
din Leipzig au constatat recent (2010) că deja în copilărie ar exista modificări în creier,
care ar indica probabilitatea apariţiei mai târziu a bolii Alzheimer. Creierul acestor
persoane conţine un număr crescut de celule hiperploide (celule cu mai multe perechi
de cromozomi în diverse combinaţii), care ar contribui la moartea celulară în creierul
bolnavilor cu morbul Alzheimer.

Îngrijirea pacienţilor cu boala Alzheimer

Majoritatea pacienţilor cu boala Alzheimer sunt îngrjiţi la domiciliu de membrii


familiei, ceea ce reprezintă adeseori o situaţie epuizantă atât din punct de vedere fizic cât
şi emoţional. Îngrijirea unei persoane bolnave poate fi însă o experienţă pozitivă, în
scopul de a menţine capacităţile restante ale bolnavului şi siguranţa sa. Chiar din primele
faze ale bolii este necesară instituirea unei tutele în cadrul prevederilor legale, pentru
rezolvarea relaţiilor de ordin oficial sau financiar.

Indicaţia plasării într-un cămin


Nu totdeauna este posibilă îngrijirea la domiciliu. Pe măsură ce boala
progresează, se dezvoltă tulburări de comportament şi apar alte probleme de sănătate care
nu pot fi rezolvate acasă. Din păcate, în România nu există suficiente instituţii ca număr
şi, în special, ca dotare tehnică şi cu personal calificat, care să preia această sarcină
socială în condiţii optime. Şi din acest punct de vedere, luarea unei decizii cu privire la
internarea într-un cămin reprezintă un lucru dificil şi de o deosebită responsabilitate
morală.
Înainte de a lua o asemenea decizie, familia persoanei care suferă de boala
Alzheimer ar trebui sa se consulte cu un asistent social sau cu un consilier, în vederea
găsirii soluţiei optime de rezolvare a situaţiei, atât pentru bunăstarea bolnavului,cât şi
pentru liniştea familiei acestuia.
Mijloace de prevenire
• Se pare că menţinerea unei activităţi intelectuale continue ar diminua riscul de
îmbolnăvire, dar nu există dovezi sigure în această privinţă. Totuşi, anumite
activităţi ca cititul cu regularitate al unei cărţi sau al ziarului şi revistelor,
rezolvarea rebusurilor, mersul la teatru sau concerte, participarea la diverse
activităţi sociale sunt de recomandat persoanelor după ieşirea la pensie.
Privirea îndelungată, pasivă, a emisiunilor de televiziune ar avea dimpotrivă
efect dăunător.

• Se recomandă suficientă mişcare, alimentaţie raţională cu o cantitate ridicată


de legume şi fructe bogate în vitamină C în combinaţie cu administrarea unor
doze ridicate de vitamină E (cu efect antioxidant), grăsimi cu procentaj ridicat
de acizi graşi nesaturaţi, renunţare la fumat etc.

• Anumite medicamente, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroide (indometacina,


ibuprofen, naproxen, aspirina) precum şi medicamentele folosite pentru
scăderea nivelului de colesterină serică (statine), ar scădea riscul de apariţie al
bolii Alzheimer, dar nu există încă studii randomizate care să demonstreze în
mod peremptoriu aceste observaţii. Trebuie să se ia însă în consideraţie şi
posibilitatea efectelor adverse ale acestor preparate medicamentoase.

• Menţinerea presiunii arteriale la o valoare normală demonstrează - în urma


unor studii efectuate după criterii ştiinţifice stricte - o semnificativă scădere
(până la 50%) a riscului de îmbolnăvire (studiul SYST-EUR).

Deşi până în prezent nu se cunosc mijloace sigure de prevenire a demenţei de tip


Alzheimer, se studiază posibilitatea ca anumite măsuri să reducă riscul de apariţie a bolii
sau să întârzie dezvoltarea ei. De asemenea, toate aceste aspecte ar trebui prezentate de
asistenţii sociali tuturor persoanelor adulte,fie prin anumite campanii de informare despre
boala Alzheimer, fie prin realizarea unor seminarii cu aceasta temă.

Datorită accesului liber la orice tip de informaţie din zilele noastre,fiecare dintre
noi ar trebui să se intereseze despre această boală, atât despre moduri de prevenire, cât si
despre simptome, deoarece din păcate, în ultimii ai, numărul celor care suferă de boala
Alzheimer
Concluzii

Având în vedere originea multifactorială a bolii Alzheimer, nu există o formulă


exactă care să poată preveni apariţia acestei boli, dar se recomandă evitarea anumitori
factori de risc, depistarea precoce a unor condiţii medicale care pot favoriza apariţia
demenţei precum şi o alimentaţie şi un stil de viaţă sănătos. Prognosticul persoanelor
afectate de demenţa Alzheimer variază de la individ la individ, dar în medie speranţa de
viaţă a acestora este de 8-10 ani de la apariţia primelor simptome. Această prognoză
variază interindividual în funcţie de vârsta la care a apărut boala şi de celelalte afecţiuni
medicale asociate bolii. Din acestă perspectivă este foarte importantă examinarea
medicală de specialitate periodică, pentru ca medicul să evalueze starea de sănătate a
pacientului, evoluţia bolii şi răspunsul bolnavului la terapie. Se pot identifica din timp
anumite probleme care apar pe parcursul bolii şi se poate ajusta/modifica tratamentul în
funcţie de acestea. Afecţiunile des asociate cu demenţa Alzheimer sunt cele precum boli
renale, pneumonie, artrită, afecţiuni tiroidiene, tulburări de vedere sau auz, afecţiuni
gastrice, diverse infecţii etc.. Chiar dacă problemele nu sunt majore, ele pot contribui la
starea de agitaţie, anxietate sau confuzie a bolnavului, iar tratarea lor corespunzătoare
îmbunătaţeşte calitatea vieţii pacientului, dar şi a familiei acestora.

Un element important este terapia suportivă, atât pentru bolnav, cât şi pentru
persoanele în îngrijirea cărora se afla, precum şi educarea acestora pentru a putea face
faţă simptomelor bolii. Medicul şi asistentul social au datoria de a sprijini persoanele
interesate cu informaţii despre modul în care trebuie organizată rutina de zi cu zi a
persoanelor cu demenţă, despre organizarea cât mai eficientă şi simplă a mediului în care
aceştia trăiesc şi mai ales despre strategii de copping cu modificările cognitive,
comportamentale şi de personalitate ale bolnavilor, care adesea sunt greu de înţeles şi
acceptat de către persoanele apropiate.
Bibliografie

1. http://www.nia.nih.gov/Alzheimers/AlzheimersInformation
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Boala_Alzheimer
3. http://www.ninds.nih.gov/disorders/alzheimersdisease/alzheimersdisease.htm
4. http://www.psychiatryonline.com/pracGuide/PracticePDFs/AlzPG101007.pdf
5. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2575801/