Parkinson

ŞCOALA POSTLICEALĂ DIMITRIE CANTEMIR TG MURES
SPECIALIZAREA : ASISTENT MEDICAL GENERALIST
PROIECT DE
CERTIFICARE
COORDONATOR
AS.CATANA MARIA ELENA
ABSOLVENTA
VACAR ( COMAN ) DANA
1
2018
TÂRGU -MUREȘ
ŞCOALA POSTLICEALĂ DIMITRIE CANTEMIR TG MURES
SPECIALIZAREA : ASISTENT MEDICAL GENERALIST
ÎNGRIJIRI PACIENTULUI
CU BOALA PARKINSON
COORDONATOR
CATANA MARIA ELENA
ABSOLVENTA
VACAR ( COMAN ) DANA
2
2018
TÂRGU -MUREȘ
CUPRINS
ARGUMENT................................................................................................................5
ISTORIC.......................................................................................................................6
CAPITOLU I -PREZENTAREA TEORETICA A AFECȚIUNII ....................7

1.1 Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologia sistemului nervos...................7
1.2 Prezentarea teoretică a bolii.................................................................................11
1 Definiţie.....................................................................................................................11
2 Etiologie....................................................................................................................12
3 Simptomatologia......................................................................................................13
8 Tratament a) igieno-dietetic,b) medicalc)chirurgical..........................................16
CAPITOLUL II..
Supravegherea pacientului din momentul internării până la externare şi efectuarea
tehnicilorimpuse de afecţiune ..................………………………….........................19
2.1 Internarea pacientului în spital și asigurarea condiţiilor de spitalizare...........19
2.2 Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi.........................................20
 Pregătirea patului şi accesoriilor lui.............................................................20
 Schimbarea lenjeriei de pat...........................................................................21
 Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului.....23
 Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat...........23
 Observarea poziţiei pacientului....................................................................28
 Schimbarea poziţiei si imobilizarea pacientului..........................................28
 Captarea eliminărilor....................................................................................28
2.3 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative.....................................................29
2.4 Alimentaţia bolnavului........................................................................................32
2.5 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului............................34
3
2.6 Recoltarea produselor biologice şi patologice....................................................35
2.7 Pregătirea pacientului şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune...............36
2.8 Pregătirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii.......................................36
2.9 Educaţie pentru sănătate (Profilaxia bolii)........................................................39
2.10 Externarea pacientului......................................................................................40
CAPITOLUL III -ÎNGRIJIRI SPECIFICE...........................................................41

Prezentarea cazurilor de boală.................................................................................41
 Cazul 1 – Plan deîngrijire..............................................................................41
CAPITOLUL IV - CONCLUZII ............................................................................81
Evaluarea finală .........................................................................................................81

Concluzii generale...............................................................................................…....81
BIBLIOGRAFIE.............................………………………..................................….83
4
ARGUMENT
În anul 2013, la nivel european existau 1.2 milioane de pacienți cu Parkinson iar numărul
acestora se va dubla până în 2030
În România, datele Asociației Române AntiParkinson, relevă că sunt tratați peste 70.000 de
bolnavi cu Parkinson, dar există un număr mult mai mare de pacienți care suferă de această
afecțiune, dar care încă nu au fost diagnosticați.
La scara mondiala, boala este diagnosticata la 300 000 persoane in fiecare an. Incidenta si
prevalanta bolii cresc odata cu varsta. Boala Parkinson afecteaza 1% din persoanele cu varsta peste
65 ani. Rareori, boala survine in copilarie sau adolescenta. Incidenta bolii este de 1,5 ori mai mare la
barbati decat la femei.
Îngrijirea unei persoane care suferă de Boala Parkinson, este o adevarată provocare pentru
asistenta medicală, aceasta trebuind să fie permanent lânga pacient, să fie bine organizată, să
cunoască foarte bine semnele şi simptomele bolii, nevoile şi schimbările fizice şi mentale ale
pacientului. O atenţie maximă din partea acesteia trebuie acordată tratamentului medicamentos prin
respectarea schemei de tratament, dozajul, modul de interactiune unele cu altele.
Am ales cercetarea şi prezentarea bolii neurologice Parkinson din cauza diversicităţii pe care o
are dar mai ales pentru a mă auto educa, în caz de voi întâlni pe parcursul carierei pacienţi cu boala
Parkinson şi a le oferii şi satisface nevoile pe care o necesită.
Ceea ce m-a facut sa aleg prezentarea acestei lucrari, a fost faptul ca una din categoriile pacientilor
care necesita o deosebita atentie atat din partea familiei cat si a personalului medical calificat, este
bolnavul cu Parkinson.
Nu de multe ori in stagiile de neurologie am observat dependenta acestor pacienti de cei din
jur, in special in stadiile avansate ale bolii, ceea ce face o drama sociala a existentei acestor bolnavi
care sunt abadonati in suferinta, atat de familie cat si de prieteni.
Bolnavii de Parkinson nu trebuie considerati o povara ci trebuie ajutati si intelesi deoarece
handicapul lor este involuntar, tremuratura si hipertonia reprezentand simptomatologia de temut a
acestei afectiuni. Nu de multe ori conflictele acestor bolnavi cu cei din familie se leaga chiar de
aceste simptome care determina pacientul de a-si pierde finetea miscarilor si de a deveni "mari
neindemanatici".
.
5
ISTORIC
Despre boala Parkinson se stie din cele mai vechi timpuri. Medicul greco–roman, Galen a descris,
in antichitate, 2 tipuri de tremur: al mainilor si al corpului.
James Parkinson a descris in 1817 sub denumirea de „Paralizie agitata” boala ce ii poarta numele
si care este mai frecventa la barbati dupa varsta de 40-50 ani, avand o evolutie lenta, ireversibila.
Boala Parkinson este o boala degenerativa ce survine in urma distrugerii lente si progresive a
neuronilor. Intrucat zona afectata joaca un rol important in controlul miscarilor, pacientii prezinta
gesturi rigide, sacadate, incontrolabile, tremor si instabilitate posturala.
La inceput simpomele pot fi confundate cu procesul normal de imbatranire, dar pe masura agravarii
acestora diagnosticul devine evident. In momentul manifestarii primelor simptome, se crede ca intre
60% si 80% din celulele din zona de control a activitatilor motorii sunt deja distruse.
Boala Parkinson are o evolutie progresiva, iar semnele si simptomele se acumuleaza in timp. Desi
aceasta afectiune este potential invalidanta, ea evolueaza lent astfel incat majoritatea pacientilor
beneficiaza de numerosi ani de viata activa dupa stabilirea diagnosticului. Mai mult, spre deosebire
de alte afectiunii neurologice grave, boala Parkinson este tratabila. Tratamentul este medicamentos
si chirurgical dar poate consta si in implantarea unui dispozitiv pentru stimularea creierului.
6
CAP.I. PREZENTAREA TEORETICA A AFECTIUNII
1.1. Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie aparatului afectat

Anatomia şi fiziologia sistemului nervos
Sistemul Nervos Central uman reprezintă cea mai înaltă traptă de organizare și perfecționare a
țesutului nervos din toată sfera animală, fiind format din totalitatea țesuturilor diferențiale în vederea
recepționării, transmiterii și integrării informațiilor sau mesajelor primite din exteriorul sau interiorul
corpului și elaborarea răspunsurilor adecvate acestor informații, mesaje.
Sistemul nervos central este format din punct de vedere didactic din două părți:
- sistemul nervos somatic sau al vieții de relație care asigură legătura organismului cu mediul
înconjurător;
- sistemul nervos vegetativ – care asigură conducerea și coordonarea funcțiilor organelor interne.
Funcțiile principale ale S.N.C., în ordinea apariției sunt:

1. adaptarea organismului la condițiile de mediu extern în continuă schimbare;
2. menținerea constantă a homeostaziei;
3. memoria și inteligența, în sensul adaptării răspunsului la situația nouă, prin raportarea ei la experiența
trecutului stocată în structurile sale.
7
Formarea Sistemului Nervos Central
Sistemul Nervos Central este format din măduva spinării și encefal, care la rândul său este format din
mai multe părți: trunchi cerebral, diencefal, emisfera cerebrală. Întregul sistem nervos central se formează
din tubul neural.
Structura Sistemului Nervos Central

Sistemul nervos central este format din țesut nervos, care are la bază neuronul .
Neuronul – celula nervoasă cu prelungirile ei poartă denumirea de neuron, care reprezintă unitatea
morfofuncțională a SNC. Este singura celulă care prezintă proprietatea de a conduce influxul nervos.
Legăturile dintre neuroni se realizează prin simplu contact, prin raport de contiguitate, acest fel de
conexiuni stând la baza formării lanțurilor neuronale simple sau complexe, care alcătuiesc arcurile reflexe și
căile de conducere.
Fiind o celulă cu un înalt grad de diferențiere și specializare încă din perioada prenatală, neuronul
pierde capacitatea de proliferare. Excepție fac neuronii mici, granulari, din cortexul cerebelos, hipocampic
și ganglionii vegetativi, care își păstrează această proprietate în scurt timp după naștere.
Clasificarea neuronilor
8
Se face după mai multe criterii:
1. După formă – pot fi: rotunzi, stelați, piramidali, fusiformi;
2. După numărul prelungirilor – pot fi unipolari, pseudounipolari, bipolari și multipolari.
Neuronii unipolari sunt adendritici și se întâlnesc la fetus, la adulți fiind rari (celulele cu conuri și
bastonașe de la anivelul retinei). Neuronii pseudounipolari au o singură prelungire, care, după un scurt
traseu se divide într-o ramură celulifugă și una celulipetă, ambele mielinice. Neuronii bipolari au o singură
dendrită și un axon, găsindu-se în ganglionii care deservesc organele de simț. Neuronii multipolari au mai
multe dendrite și axon.
3.După dimensiunille axonului pot fi:
- de tip Golgi I – cu axonul lung,
- de tip Golgi II – cu axonul scurt,
- celule amacrine – fără axon, localiizate în retină, bulb olfactiv și corpul geniculat lateral.
4.După funcție, neuronii pot fi:
- motori
- senzitivi
- asociație
- secretori
Structura neuronului
Neuronul are între 2-4 microni (granule din scoarța cerebeloasă și cerebrală) și 125 microni (celule
piramidale Gigante Betz din scoarța cerebrală).
Este format din corp și prelungiri, care sunt reprezentate de axon și dendrite.
Corpul neuronului este format din: citoplasmă, nucleu și membrana celulară.
Citoplasma (neuroplasma) – are structură coloidală, care conține granule mici și refrigente lipsite de
mișcări browniene.
În citoplasma se găsesc organite generale citoplasmatice și organite specifice neuronale.
Gruparea neuronilor în sistemul nervos
Corpii neuronilor se grupează și formează centri sau nuclei nervoși, alcătuind în interiorul nevraxului,
substanța cenușie, iar în sistemul nervos periferic formează ganglionii nervoși, care sunt dispuși pe traiectul
nervilor.
9
Prelungirile neuronilor se găsesc atât în SNC cât și în sistemul nervos periferic. În SNC fibrele
nervoase formează mănunchiuri care se numesc căi nervoase. Cum fibrele din aceste căi sunt mielinice , ele
alcătuiesc substanța albă a SNC, cu rol de conducere a influxului nervos.
În sistemul nervos periferic, fibrele nervoase formează nervi care au, de asemenea, rol de conducere a
influxului nervos însă în afara nevraxului.
În foarte multe părți ale sistemului nervos periferic, ramificațiile nervilor se leagă între ele, formând
rețele care cuprind și celule nervoase și se numesc plexuri. Plexurile joacă un rol foarte important în
inervația diferitelor organe.
Fiziologia neuronului
Neuronul are două proprietăți fundamentale: excitabilitatea și conductabilitatea.
Excitabilitatea reprezintă proprietatea neuronului de a răspunde la un stimul printr-un potențial de
acțiune. Nu toate componentele neuronului se comportă la fel față de agenții excitanți. Astfel, terminațiile
dendritice cu rol de receptor și membranele postsinaptice răspund prin potențiale locale, gradate în funcție
de intensitatea excitantului. Axonul și dendritele lungi răspund prin potențiale „tot sau nimic”, propagate.
Parametrii excitabilității și biofizica excitației neuronale au fost studiate cu microelectrozi impalntați cu
axoni giganți de cefalodope.
Conductabilitatea este proprietatea neuronului de a propaga excitația în lungul prelungirilor sale. Din
studiul excitabilității se știe că, în momentul producerii potențialului de acțiune, suprafața exterioară a
membranei devine negativă. Această stare fizică echivalează cu efectele unui catod puternic ce induce în
jurul său depolarizări critice ale membranei, urmate de noi potențiale de acțiune în zonele limitrofe etc.
Conducerea influxului nervos nu este altceva decât propagarea potențialului de acț
10
1.2. Prezentarea teoretică a bolii
1. Definitie
Boala Parkinson este o boală degenerativă ce survine în urma distrugerii lente şi progresive a
neuronilor întrucât zona afectată joacă un rol importrant în controlul mişcărilor, pacienţii prezintă gesturi
rigide, sacadate şi incontrolabile, tremor şi instabilitate posturală. De asemenea, boala Parkinson este o
maladie ce aparţine unui grup de afecţiuni reunite sub numele de tulburări ale sistemului motor, boli ce apar
ca rezultat al distrugerii celulelor cerebrale producătoare de dopamină.
11
2. Etiologie
Tulburările legate de boala Parkinson apar cel mai adesea între 50-70 ani, vârsta medie de apariţie a
bolii este 57 de ani. Pe mǎsurǎ ce pacienții ȋnainteazǎ ȋn vȃrstǎ simptomele devin tot mai pronunțate iar
tratamentul mai puțin eficient. În majoritatea cazurilor, simptomele încep să apară după 50 de ani. Cu toate
acestea aproximativ 5% din pacienții care suferǎ de Parkinson au mai puțin de 40 de ani. Bǎrbații prezintă
un risc cu 50% mai mare decȃt femeile de a dezvolta aceastǎ boalǎ. La început, simptomele pot fi
confundate cu procesul normal de îmbatrănire, dar pe măsura agravării acestora, diagnosticul devine
evident. În momentul manifestării primelor simptome, se crede că între 60%-80% din celululele din zona de
control a activităţilor motorii sunt deja distruse. Doar un mic procent dintre cei ce au boala Parkinson au un
părinte, un frate sau o soră cu această boală. Totuşi, transmiterea unor gene (unitatea de baza a ereditaţii,
alcătuită din acid dezoxiribonucleic) anormale pare să fie cauza bolii Parkinson cu debut precoce în cadrul
unor familii la care se descoperă această afecţiune la vârste mult mai tinere. În boala Parkinson rata pierderii
este mai mare decât pierderea fiziologică.
Clasificarea neuropatologică în funcţie de extinderea leziunilor la nivel cerebral (Braak):
Stadiul 1 -afectează nucleul dorsal al vagului, bulbii olfactivi
Stadiul 2 -afectează nucleul rafeului, locus cerulens
Stadiul 3 -afecteaza substanţa neagră, complex amigdalian
Stadiul 4 -afectează ganglionii bazali
Stadiul 5-6 -afectează cortexul cerebral.
Leziunile progresează de jos în sus, de la nivelul trunchiului cerebral la cortex.
12
3. Diagnostic clinic (simptomatologia )
Diagnosticul este confRMNat de prezenţa semnelor caracteristice: lipsa expresiei faciale,
clipit rar, reflexe posturale alterate, tulburări de mers caracteristice (paşi mici, lipsa balansului
braţelor în timpul mersului).
Istoricul bolii cuprinde întrebări legate de antecedentele de traumatisme craniene, accident
vascular cerebral, hidrocefalie, expunerea la toxine şi prezenţa simptomelor sau antecedente de
afecţiuni neurologice degenerative.
I. Simptomatologie:
Tipul şi severitatea simptomelor bolii variază de la un bolnav la altul şi în funcţie de stadiul bolii.
Simptomele, care pot apărea la un pacient în primele faze, pot să nu se dezvolte decât în fazele tardive ale
afecţiunii la alţi pacienţi sau pot să nu apară deloc.
Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt:
 tremorul de repaus
 rigiditatea
 bradikinezia
Dintre acestea două sunt esenţiale pentru stabilirea diagnosticului. Instabilirea posturală este al
patrulea semn cardinal, dar survine tardiv, de obicei după 8 ani de evoluţie a bolii.
13
 În 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale mâinilor, capului sau picioarelor
constituie primul simptom şi se manifestă în special în repaus şi in perioadele de stres. Tremorul (oscilaţii
lente şi regulate) este diminuat în timpul mişcărilor şi dispare în somn,este accentuat de stres şi de oboseală.
Tremorul devine mai puţin evident pe măsura evoluţiei bolii.
 Rigiditatea se referă la creşterea rezistenţei la mobilizarea pasivă a muşchilor şi este mai

evidentă la mişcările voluntare ale membrului contralateral. Bradikinezia se referă la lentoarea mişcărilor,
dar include şi scăderea mişcărilor spontane şi scăderea amplitudinii mişcărilor. Bradiknezia este vizibilă
prin micrografie (scris de mâna mic, ilizibil), hipomimie (diminuarea mişcărilor mimice), clipit rar şi
hipofonie (voce diminuată). Mişcări încetinite şi limitate (bradikinezie), mai ales atunci când persoana
încearcă să se mişte dintr-o poziţie de repaus. De exemplu, mişcarea de ridicare dintr-un scaun sau
schimbarea poziţiei în pat pot fi dificile.
 Instabilitatea posturală se referă la tulburările de echilibru şi coordonare. Apariţia sa este o etapă

importantă în evoluţia bolii, deoarece instabilitatea posturală este dificil tratabilă şi este o sursă comună de
invaliditate în stadiile avansate ale bolii.
 Demenţa survine tardiv în evoluţia bolii Parkinson şi afectează 15%-30% din pacienţi.
Memoria recentă este afectată.
Debutul este inisiduos cu senzaţie de parestezii (senzaţie anormală, nedureroasă, dar neplacută,
simţită pe piele, semne spontane ca furnicături, amorţire) şi înţepenire a unui segment cu dificultate în
executarea şi controlul unor mişcări, alteori boala începe cu tremorul caracteristic la extremitatea distală a
mâinii, mersul devine încetinit, faciesul inexpresiv cu lentoare în vorbire. În perioada de stare se găsesc
intricate cele trei sindroame principale:
1. Akinezia, simptom fundamental care constă în pierderea iniţiativei motorii, bolnavul este
imobil, facies inexpresiv, fix, clipitul este rar sau chiar lipseşte, mişcările automate sunt diminuate sau
absente, vorbirea şi înghiţirea pot deveni mai dificile şi persoanele respective se pot îneca sau pot pierde
saliva pe la colţurile gurii
2. Hipertonia este cel de-al doilea simptom parkinsonian şi care are caracteristicile hipertoniei
extrapiramidale. Deseori bolnavul prezintă “pernă psihică” –stă culcat cu capul ridicat ca şi când ar avea o
pernă, în mers se deplasează în bloc, la întoarcere deplasarea se face fără să mişte capul
3. Tremorul parkinsonian are amplitudine moderată, apărut uneori la debut, alteori în formele
achinetice-hipertonice are caracter de postură, apare în repaus şi dispare cu ocazia mişcărilor voluntare sau
14
vorbirii. Tremurătura este pseudogestulară, are un ritm de 4-6 cicli pe secundă, este distală: mişcările pot fi
stereotipe, la degete simulează mişcările de număratul banilor, a facerii unei pilule sau răsucirea unei foiţe
de ţigară, afRMNaţie/negaţie, pedalarea.
Ca tulburări vegetative se descriu o sialoree (secreție exagerată de salivă întâlnită în cursul
gravidității, în unele boli nervoase, etc.), seboree accentuată (boală a pielii care se manifestă prin tulburări
ale funcției secretoare a glandelor sebacee), micţiuni imperioase (urinare care este neapărat necesară chiar
obligatorie) şi hipotensiune ortostatică (scăderea tensiunii arteriale stând în picioare, în poziţie verticală).
Deseori se constată edeme cu acrocianoză, tulburări trofice cu artoze degenerative şi retracţii tendinoase cu
varus equin şi deformări ale degetelor (reumatism palidal).
Alte semne sunt:
 Anxietate sau depresie
 Oboseală generalizată.
 Lipsa expresiei faciale
 Lentoare, monotonie în vorbire (hipofonie) şi dificultate în articularea cuvintelor
 Modificări ale personalitaţii - vor deveni mai rigizi, mai inflexibili şi mai retraşi ca de obicei.
 Micrografia scrisului de mână (scris de mână mic şi înghesuit)
 Anosmie - pierderea simţului olfactiv
 Tulburări ale somnului
 Apariţia bruscă şi scurtă a imposibilităţii de a se mişca. Deseori poate afecta persoana în timpul
mersului.
 Dificultaţi de deglutiţie.
 Hipofonie (voce diminuată, monotonă) şi dificultaţi la articularea cuvintelor.
 Confuzie, pierderea memoriei.
 Pierderea balansului braţelor în timpul mersului.
 Crampe musculare şi afectarea articulaţiilor.
Deşi, cele de mai sus sunt toate manifestări caracteristice afecţiunii Parkinson, doar medicul specialist
(neurolog) va fi cel care, în urma investigaţiilor specifice, va confRMNa sau infRMNa prezenţa bolii. O
persoană nu poate decide singură că are sau nu Parkinson sau orice alta boală fără consult medical.
15
Manifestările şi intensitatea acestora pot fi diferite de la un caz la altul, iar în unele situaţii, anumite
simptome ar putea să nu fie prezente.
In medie, totuşi, majoritatea celor care suferă de Parkinson, au raportat multe dintre semnele
prezentate mai sus, înainte de a fi diagnosticaţi de medic.
4. Tratament
În ciuda ultimelor descoperiri medicale, în prezent nu există nici un tratament curativ al bolii
Parkinson. Astfel, tratamentul are ca scop corectarea simptomelor, mai ales ale celor motorii, şi atenuarea
consecinţelor lor asupra vieţii cotidiene şi sociale ale pacientului.
Medicamentele utilizate au ca scop hrănirea creierului cu dopamină care ii lipseşte sau frânarea
activităţii colinergice. De aproximativ 30 de ani, tratamentul cu L-Dopa este cel mai eficace împotriva
acestei maladii. Acesta permite minimizarea consecinţelor pierderilor neuronale, reparând deficitul sintezei
de dopamină. Se vorbeste astăzi despre „dopaterapie”. Cu toate acestea, deşi acţiunea sa este incontestabilă
pe termen scurt, în câtiva ani acest medicament poate agrava simptomele motorii.
Un alt demers terapeutic propune stimularea cerebrală, ce este foarte eficace asupra tremuraturilor,
rigidităţii şi dificultăţii în efectuarea mişcărilor. O clasificare a tratamentelor posibile propune:
•dopaminergice
•nondopaminergice
•neuroprotectoare
•intervenţii chirurgicale.
De asemenea, sunt propuse diverse tratamente alternative, inclusiv cele de tip placebo.
5.Tratamentul chirurgical
Pentru pacienţii ce se găsesc într-un stadiu avansat al bolii, în care simptomele nu mai răspund
la medicaţia obişnuită, se poate recurge la o intervenţie chirurgicală, în funcţie de starea generală a
persoanei şi de calitatea vieţii. Dupǎ o intervenție chirurgicalǎ pacientul reȋncepe tratamentul
medicamentos.
Una dintre metodele ce pot fi folosite este talamotomia care constă în distrugerea unei parţi a
talamusului, pentru a reduce tremorul parkinsonian. Talamotomia nu acţionează asupra bradikineziei,
rigidităţii, fluctuaţiilor motorii sau diskineziei. Peste 90% din pacienţii ce efectuează această intervenţie
16
prezinta o ameliorare considerabilă în tremorul membrului din partea opusa leziunii. Complicaţiile unei
talamotomii bilaterale sunt comune; peste 25% din pacienţi prezintă tulburari de vorbire, motiv pentru care
talamotomiile bilaterale sunt evitate.
Palidotomia constă în lezarea chirugicală a unei parţi din formaţiunea numita globus pallidus şi are
drept rezultat o ameliorare importantă a celor trei semne radicale ale bolii Parkinson (tremor, rigiditate,
bradikinezie), precum şi o reducere a diskineziei. Palidotomia bilaterala nu este recomandată, deoarece
prezintă complicaţii frecvente, printre care dificultaţi în vorbire, disfagie şi tulburări cognitive. Aceste
tehnici lezionale au fost înlocuite de stimularea cerebrală profundă, ce constă în implantarea unor electrozi
în anumite structuri ale creierului (nucleul subtalamic, globus pallidus, talamus). Electrozii sunt conectaţi la
un stimulator, implantat în regiunea subclaviculară, prin intermediul unor fire de legatură. Dispozitivul
stimulează regiunile precise de la nivelul creierului şi poate fi adaptat în funcţie de evoluţia bolii, pentru a
controla simptomele şi a elimina efectele adverse. Pacientul poate controla stimulatorul cu ajutorul unui
dispozitiv extern.
Implantarea unui stimulator necesită efectuarea de vizite medicale pentru a ajusta parametrii în funcţie de
modificările simptomelor, pe parcursul evoluţie.
Electrostimularea profundǎ cerebrală este o procedurǎ care este aplicatǎ pacienților ȋntr-un stadiu avansat
al bolii. Terapie utilizeazǎ impulsuri electrice pentru stimularea unor anumite zone ale creierului. Aceste
impulsurile electrice sunt generate de o serie de electrozi plasați ȋn creier printr-o intervenție chirurgicalǎ.
Stimularea talamica, constă în implantarea unui stimulator la nivelul talamusului. Stimularea talamică
reduce tremorul la aproximativ 90% din pacienţi dar nu şi alte simptome ale bolii Parkinson precum
rigiditatea, bradikinezia, diskinezia şi fluctuaţiile motorii. Candidaţii pentru stimularea talamică sunt
pacienţii cu tremor rezistent la medicaţie şi cu rigiditate şi bradikinezie minime.
Stimularea palidală, constă în implantarea unui stimulator în formaţiunea numită globus pallidus şi
controlează toate simptomele cardinale ale bolii Parkinson (tremor, rigiditate, bradikinezie) precum şi
diskinezia. Candidaţii pentru stimularea palidală sunt pacienţii cu fluctuaţii motorii invalidante, rezistente la
medicatie şi/sau diskinezie indusă de levodopa.
Stimularea subtalamică, este în prezent cea mai comuna intervenţie chirugicală în boala Parkinson şi
constă în implantarea unui stimulator în nucleul subtalamic. Stimularea subtalamică controlează toate
simptomele cardinale ale bolii Parkinson precum şi fluctuaţiile motorii şi diskinezia.
Transplantul de celule nervoase este un tratament aflat ȋncǎ ȋn faza experimentalǎ. Pȃnǎ ȋn acest
moment, nu se cunosc informații despre beneficiile acestei proceduri.
17
I. KINETOTERAPIA şi ORTOFONIA
Kinetoterapia este un adjuvant terapeutic important şi constă în exerciţii fizice zilnice şi gimnastică,
reeducarea funcţională, refacerea echilibrului postural, etc. Ortofonia permite tratarea disartriei (tulburări de
vorbire), datorate unei articulaţii dificile.
Obiective:
• Menţinerea autonomiei, prin scăderea limitării performanţelor fizice şi psihice (asistenţă profilactică
şi de recuperare prin antrenament fizic).
• Îmbunătăţirea circulaţiei.
• Reeducarea respiraţiei.
• Menţinerea tonusul muscular.
• Menţinerea supleţei articulare.
• Corectarea tulburărilor de mers.
• Educarea şi reeducarea stabilităţii, mişcării controlate şi abilităţii.
• Corectarea şi conştientizarea posturii.
18
CAP.II. SUPRAVEGHIEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL INTERNARII PANA LA
EXTERNARE SI EFECTUAREA TEHNICILOR IMPUSE DE AFECTIUNE
2.1. Internarea pacientului în spital si asigurarea conditiilor de spitalizare

Spitalul este o instituție sanitară destinată îngrijirii bolnavilor si organizată pentru servicii permanente.
În spital se internează bolnavii in stare gravă care necesită o îngrijire și supraveghere permanentă și o
atenție deosebită din partea asistenței medicale.
Pacientul cu perkinson se interneaza in Clinica Neurologie.
Spitalul cuprinde următoarele părți componente funcționale :
- serviciul de primire unde începe pregătirea psihică a pacientului. El este primit cu zâmbetul pe buze
și cu cuvinte de încurajare, esențială fiind cucerirea încrederii bolnavului în profesionalismul cadrelor
sanitare. Pacienții vor fi dezbrăcați și examinați. La nevoie, pacientul este ajutat de asistenta și așezat în
poziția necesară examinării
- prelucrări sanitare - aici se face deparazitarea și îmbaierea bolnavului, după care acesta va fi
imbrăcat în lenjerie curată și condusă pe secția cu paturi
- secția cu paturi este partea componentă a spitalului înzestrată cu paturi și sala de tratamente, unde se
asigură asistența corespunzătoare a bolnavilor spitalizați.
Dupa ce medicul hotărăște internarea bolnavului, asistentul completează biletul de internare, foaia de
observație și trece datele pacientului în registrul de internări.
Bolnavul este condus de asistent în salonul prealabil hotărât de către medic. Salonul se alege în
funcție de starea pacientului (diagnostic, gravitatea și stadiul bolii) și sex. Asistentul conduce bolnavul în
salon, îl ajută să-și aranjeze obiectele personale în noptieră și să se instaleze comod și în poziția indicată de
medic în pat.
Bolnavului i se aduce la cunoștință regulamentul de ordine interioara a secției, precum și indicațiile
medicului referitoare la alimentație, poziție indicată, dacă este cazul si scopul internarii. Asemenea i se
explică necesitatea și modul recoltării de produse biologice și patologice în vederea efectuării analizelor de
laborator indicate de medic.
Se vor asigura condițiile de mediu necesare ameliorării și vindecării bolii. Pentru a crea un mediu de
securitate și confort și pentru a diminua factorii de stres, este indicat ca saloanele să aibă o capacitate de 4 ,
max. 6 paturi, cu o temperatură de 18-20°C, să fie curate, liniștite și bine aerisite cu aer umidificat.
19
2.2. Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați
 Pregătirea patului şi accesoriilor lui

Patul trebuie să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerințele de confort a
pacientului, cât și ale personalului de îngrijire. Trebuie să-i permită pacientului să se poată mișca în voie, să
nu-i limiteze mișcările, să poată la nevoie să coboare din pat, să poate sta în poziție șezând, sprijinindu-și
picioarele comod de podea. Patul trebuie să permită ca asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire,
investigațiile și tratament cât mai comod. Patul trebuie să fie ușor de manipulat și curățat, prevăzut cu rotițe,
dispozitiv de ridicare și la nevoie apărătoare.
Patul va fi acoperit cu un cearșaf, mușama și aleză. Pacientului i se oferă două perne și o pătură din lână
moale, ușor de întreținut. Lenjeria trebuie să fie din bumbac cu cât mai puține cusături. Cearșaful trebuie să
fie destul de mare pentru a intra sub saltea.
20
 Schimbarea lenjeriei de pat
- Pregătirea patului fără pacient: pentru schimbarea lenjeriei de pat avem nevoie de cearșaf simplu,
cearșaf plic, două fețe de pernă, una-două paturi, două perne. După ce se îndepărtează noptiera de pe lângă
pat, se așează un scaun cu spătar la capătul patului. Pe scaun se așează, în ordinea întrebuințării: lenjeria
curată, pernele, pătura, împăturite corect. Cearțaful se așează la mijlocul saltelei; se desface și se întinde o
parte a cearșafului spre căpătâiul patului, cealalta spre capătul opus. Cearșaful se introduce adânc sub saltea
la ambele capete. Se execută colțul, apoi se introduce sub saltea toată partea laterală a cearșafului. Se
întinde bine cearșaful să nu prezinte cute. Dacă este nevoie, se așează mușamaua și se acoperă cu aleză.
Pernele se introduc în fețele de pernă curate și se așează pe pat.
- Schimbarea lenjeriei cu pacientul în pat se efectuează atunci când starea pacientului nu permite
ridicarea acestuia din pat. Această manevra se execută de obicei dimineața, înainte de curățenie, după
măsurarea temperaturii, luarea pulsului și toaleta pacientului, dar la nevoie se execută de mai multe ori pe
zi. În funcție de starea pacientului, lenjeria se poate schimba în lungime sau în lățimea patului. Lenjeria de
pat se așează pe un scaun în ordinea priorității, împăturite în felul următor :
- pătura și cearșaful de sub pătură se împăturesc fiecare în trei, sub formă de armonică
- aleza se rulează împreună cu mușamaua fie în lățime, fie în lungime, în funcție de metoda aleasă
pentru schimbarea patului
- cearșaful se rulează în lungime/lățime
Pacientul se informează asupra procedeului. Se liniștește și se asigură că manopera va fi făcuta cu
blândețe, că nu va fi mișcat inutil, că manevrele nu-i vor cauza dureri și i se cere cooperarea.
Se asigură intimitatea pacientului, un mediu securizat, evitându-se curenții de aer.
21
1.) Atunci când schimbarea lenjeriei se face în lungimea patului, pacientul va fi întors în decubit
lateral. Cele două asistente se așează de o parte și de alta a patului. Asistenta din partea dreaptă prinde
pacientul cu mâna dreaptă în axila dreaptă, îl ridică ușor, iar mâna stângă o introduce sub umerii lui,
sprijinându-i capul pe antebraț. Apoi cu mâna dreaptă, retrasă de sub axilă, trage ușor perna spre marginea
patului, pacientul fiind de asemenea deplasat ușor în aceeași direcție.
Se așează apoi în dreptul genunchilor pacientului, introduce mâna stângă sub genunchii acestuia
flectandu-l puțin, iar cu mâna dreaptă îi flectează ușor gambele pe coapse. Din această poziție se intoarce
pacientul în decubit lateral drept, sprijinându-l în regiunea omoplaților și a genunchilor. Pacientul se
menține acoperit. Asistenta din partea stângă rulează cearșaful împreuna cu mușamaua și aleza murdară
până la spatele pacientului, sulul de lenjerie murdară se află în acel moment alături de sulul lenjeriei curate.
Pe jumătatea liberă a patului se derulează cearșaful curat, mușamaua și aleza pregătită mai înainte. Se
întinde bine cearșaful curat pe jumătatea liberă a patului și se așează o pernă îmbrăcată în fața de pernă
curată, apoi se aduce pacientul în decubit dorsal cu multă blândețe, sprijinându-l în regiunea omoplaților și
sub genunchi. Pentru a introduce pacientul în decubit lateral stâng, asistenta din partea stângă procedează la
fel ca și în cazul întoarcerii în decubit lateral drept: prinde pacientul de axila stângă, îl ridică ușor, introduce
mâna dreaptă sub umerii lui, sprijină capul pe antebraț și după aceeași procedură întoarce pacientul în
decubit lateral stâng aducându-l dincolo de cele două suluri de lenjerie. Asistenta rulează mai departe, din
partea dreaptă lenjeria murdară, o îndepărtează, întroducând-o în sacul de rufe murdare, apoi derulează
lenjeria curată și o întinde bine, iar pacientul este readus în decubit dorsal, sprijinit de cele două asistente.
După acesta se efectuează colțurile. Pătura de deasupra pacientului se împăturește în trei și se așează
pe un scaun, pacientul rămâne acoperit cu cearșaful folosit până atunci. Peste aceasta asistenta așează
cearșaful curat împăturit anterior în trei, în formă de armonică astfel ca una din marginile libere să ajungă
sub bărbia pacientului. Colțurile de sus ale cearșafului curat se țin cu mână fie de către pacient, fie de o altă
persoană. Cele două asistente, care sunt de o parte și de alta a patului, prind cu o mână colțurile inferioare
ale cearșafului curat, iar cu cealaltă mână colțurile superioare ale cearșafului murdar și, printr-o mișcare în
direcția picioarelor pacientului, îndepărtează cearșaful murdar și acoperă, în aceeași timp pacientul cu
cearșaful curat. Se așează pătura peste cearșaf, răsfrângând marginea dinspre cap peste pătura. Se continuă
aranjarea patului , se pliază pătura cu cearșaful deasupra degetelor de la picioarele pacientului.
2.) Atunci când pacientul poate fi așezat în pozitie sezand, schimbarea lenjeriei se face în lățimea
patului. Procedura se efectuează de asemenea, de către două persoane: una sprijină pacientul, cealaltă
rulează lenjeria murdară, așează și derulează cearșaful curat.
22
După efectuarea fiecărei proceduri, asistenta trebuie să se asigure că pacientul este așezat cât mai
confortabil. În unele cazuri, aleza trebuie schimbată de mai multe ori pe zi, fără să fie nevoie de schimbarea
cearșafului.
 Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului

Înaintea intervenției chirurgicale, bolnavul este capabil să își efectueze singur igiena corporală. În
seara zilei precedente intervenției se face o baie generală a bolnavului și se va pregăti tubul digestiv pentru
intervenție prin efectuarea unei clisme evacuatoare urmată de un duș. La pregătirea bolnavului pentru actul
operator se va acorda atenție deosebită cavității bucale mai ales la cei care urmează să fie intubați. Se
pregătește tegumentul regiunii pe care se va opera prin spălare cu apă și săpun, degresate și dezinfectate cu
alcool. Dacă regiunea prezintă pilozități, acestea vor fi rase cu aparat de ras individual.
Regiunea astfel pregătită va fi protejată cu un pansament steril. Se îndepărtează bijuteriile bolnavului,
proteza dentară dacă există. Bolnavul va fi îmbrăcat cu lenjerie curată, se verifică starea de curățenie în
regiunile: -inghinala
-ombilic
-axile
-spatii interdigitale
-unghiile
 Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat
Asistenta va colecta date referitoare la starea pacientului, dacă se poate spăla singur sau nu. Cu
această ocazie se observă şi starea tegumentelor şi apariţia unor eventuale modificări. Se verifică
temperatura ambiantă (20-21°C) şi se evită curenşii de aer. Bolnavul va fi izolat cu un paravan de anturajul
său. Se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei, schimbarea lenjeriei patului, lenjeriei
bolnavului şi materialele necesare pentru prevenirea escarelor.
Temperatura apei trebuie să fie le 37-38°C.
Bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperii cu un cearşaf şi pătură. Se descoperă progresiv
numai partea care se va spăla. Se stoarce bine buretele sau manuşa de baie pentru a nu se scurge apa în pat
sau pe bolnav. Ordinea în care se face toaleta este : spălat, clătit, uscat. Se săpuneşte regiunea după care se
clăteşte ferm, dar fără brutalitate. Apa caldă trebuie să fie din abundenţă, să fie schimbată ori de câte ori este
nevoie. Se insistă la pliuri sub sâni, la mâini, la spaţii interdigitale, la coate şi axile. Se mobilizează
articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele predispuse escarelor.
23
La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu muşamaua şi aleză în funcţie de
regiunea pe care o spălăm. La toaleta pe regiuni cu bolnavul in pat se va respecta următoarea succesiune: -
faţă
- gât
- urechi
- braţe şi mâini
- parte anterioară torace
- abdomen
- faţa anterioară coapse
- bolnavul va fi întors in decubit lateral şi se vor spăla :
- spatele
- fesele
- faţa posterioară a coapselor
- bolnavul se aduce din nou în decubit dorsal
- gambele si picioarele
- organele genitale externe
- îngrijirea părului
- toaleta cavitaţii bucale
Toaleta pe regiuni
1) Îgrijirea ochilor are ca scop îndepărtarea secreţiilor şi prevenirea infecţiilor oculare . Materiale
necesare:
• apă sau ser fiziologic
• tampon de tifon
• comprese
• mănuşi de baie
• prosop
• taviţă renală
Bolnavul va fi informat de necesitatea tehnicii. Se spală ochii cu ser fiziologic, cu mâna acoperită cu
mănuşă. Secreţiile se îndepărtează de la comisura externă spre cea internă.
2) Îngrijirea mucoasei nazale
Scop: - inţinerea permeabilitaţii căilor respiratorii superioare
- prevenirea infecţiilor nazale şi a leziunilor mucoasei nazale în cazul în care pacientul prezintă sondă
endo-nazala.
24
Materiale necesare:
• tampoane sterile montate pe bastonaşe
• ser fiziologic
• apă oxigenată diluată
• taviţă renală
• mănuşi de protecţie
Tehnica: - se întoarce capul bolnavului uşor într-o parte. Se dezlipeşte adezivul cu care este lipită sonda.
Sonda se retrage cu 5-6 cm. Fosele nazale se curaţă fiecare cu câte un tampon umezit cu ser fiziologic, iar
crustele se curaţă cu apă oxigenată diluată. Se curăţă şi sonda, apoi se reintroduce şi se fixează.
Se supraveghează funcţionalitatea sondei şi pacientul.
3) Îngrijirea urechilor
Scop: -menţinerea stării de curăţenie a pavilionului urechii şi a conductului auditiv extern
- îndepărtarea depozitelor patologice din conductul auditiv extern si a dopurilor de cerumen
Materiale necesare:
 tampoane sterile montate pe beţişoare

 apă
 săpun
 mănuşă de baie
 prosop
 taviţă renală
Tehnica: - se întoarce capul bolnavului uşor într-o parte, se introduce tamponul în conductul auditiv extern
şi se curăţă cu tamponul uscat. La introducerea tamponului trebuie avut grijă de limita vizibilităţii.
Pavilionul urechii se spală cu mână cu manuşă, cu apă şi săpun curaţând cu atenţie şanţurile pavilionului şi
regiunea retroauriculară. Se limpezeşte şi se usucă cu prosopul. Fiecare ureche se curăţă cu un tampon
separat şi dacă din conductul auditiv extern se scurge lichid cefalorahidian sau sânge se va chema medicul.
4) Îngrijirea cavităţii bucale
Scop:
- obţinerea unei stări de bine a bolnavului
- profilaxia infecţiilor cavităţii bucale
- profilaxia cariilor dentare
Materiale necesare: - la pacienţi conştienţi:
• periuţă
• pastă de dinţi
25
• prosop
• taviţă renală sau lighian
• pahar cu apă
Tehnica: - poziţia pacientului este in decubit dorsal cu capul deoparte, cu prosopul protejând lenjeria. Se
introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare, se şterge limba, bolta palatină, suprafaţa internă şi
externă a arcadei dentare cu tampoane îmbibate în glicerină boraxată cu mişcări dinauntru în afară. Cu un
alt tampon se şterg dinţii, apoi se ung buzele. Toaleta se poate face şi cu indexul acoperit cu un tampon de
tifon, mâna fiind acoperită cu manuşă. La pacienţii care prezintă proteză dentară, acesta se va scoate, spăla
şi păstra într-un pahar cu apă.
5) Îngrijirea unghiilor
Scop: - asigurarea igienei pacientului
- îndepărtarea depozitului subunghial care conţine germeni patogeni
Materiale necesare :
- apă şi săpun
- forfecuţă, periuţă de unghii
- pilă
- prosop
Tehnica : - unghiile se spală cu apă, săpun şi periuţă. Pentru spălarea piciorului acesta va fi introdus intr-un
lighian. După spălare se face tăierea unghiilor cu mare atenţie pentru a nu leza ţesuturile din jur.
Instrumentele după utilizare se dezinfectează.
6) Îngrijirea părului
Scop: - pregătirea pentru operaţii în zona feţei
- pregătirea pentru EEG
- spălare igienică la pacientul cu spitalizare îndelungată
- pentru starea de bine a pacientului
Contraindicaţii: - fracturi ale craniului

- politraumatizaţii
- bolnavii cu febră
- boli ale pielii capului
Materiale necesare: - muşama, aleză

- lighian
- apă caldă
26
- şampon, săpun
- prosop
- piaptăn
- uscător de păr
Tehnica : - temperatura camerei trebuie să fie între 22-24°C.

Poziţia bolnavului este în functie de starea sa :
- sezând pe un scaun cu capul în faţă
- şezând în pat
- decubit dorsal oblic
Se protejează patul cu muşama şi aleză. Se aşează lighianul în funcţie de poziţia bolnavului astfel
încât părul să ajungă în lighian . se umezeşte părul, se şamponează, se maseaza uşor pielea capului, se
limpezeşte, se usucă, se piaptănă. Se protejează pielea capului cu un prosop şi pacientul va sta confortabil în
pat.
7) Toaleta intimă
Scop: - igienic
- menţinerea unei stări de confort fizic
- în vederea efectuării unor tehnici la acest nivel
- sondajul vezical la femei şi bărbaţi
- recoltarea de urină pentru urocultură
Se face de mai multe ori pe zi la pacienţii incoştienţi, la cei cu sonde vezicale, înaintea intervenţiilor
chirurgicale în regiunea anală sau a organelor genitale, a căilor urinare si în perioadele menstruale la femei.
Materiale necesare:
- paravan
- două bazinete
- tampoane sterile din vată sau comprese
- pensă port-tampon
- cană cu apă caldă
- săpun lichid
- prosop
- mănuşă de cauciuc, mănuşă de baie
- muşama, aleza
27
Se controlează temperatura apei, se pregătşte patul cu muşama şi aleză. Se asigură intimitatea
bolnavului cu paravanul. Bolnavul se aşează în poziţie ginecologică, se serveşte cu un bazinet pentru a
urina. Se pune al doilea bazinet, se îmbracă manuşa de cauciuc peste care se ia mănuşa de baie. Se spală
regiunea dinspre simfiză pubiană spre anus turnând apă şi săpun. Se limpezeşte abundent, se îndepărtează
bazinetul. Se usucă prin tamponare cu prosopul. Pliurile se pudrează cu talc.
 Observarea poziţiei pacientului

Adus de la sala de operație, bolnavul va fi așezat în pat și acoperit cu pături, fără pernă până la trezire.
El va sta în decubit dorsal, cu capul întors într-o parte cu tăviță renală lângă cap pentru a capta eventualele
vomismente.
Asistenta va supraveghea bolnavul până la completa sa trezire, trebuie să-și dea seama dacă operatul
este prea palid, dacă anormal agitat, dacă operatul este într-o stare gravă, dacă prezintă transpirații reci sau
cianoză.
După trezirea bolnavului, asistenta îi va pune perna, îl va servi cu ceai sau apă dacă nu este
contraindicat. În caz de indicații, îi va umezi limba, buzele cu comprese ude.
 Captarea eliminarilor
Scop: observarea caracterelor fiziologice și patologice ale dejecțiilo, precum și descoperirea
modificărilor lor patologice în vederea stabilirii diagnosticului.
1) Captarea materiei fecale
Se separă patul de restul salonului cu paravan, se îndepărtează pătura și cearșaful care acoperă
pacientul. Patul se protejează cu mușamaua și aleză. Pacientul se dezbracă și se introduce bazinetul cald sub
zona sacrală, apoi se acoperă cu învelitoarea. Se efectuează toaleta regiunii perianale și se îndepărtează
bazinetul cu atenție. După ce se acoperă cu capacul, se îndepărtează din salon. Se îmbracă pacientul, se
reface patul. Salonul se aeriseste și se spală mâinile pacientului. Scaunul acoperit se păstrează pentru vizita
medicală în locuri special amenajate.
2) Captarea urinei
Servirea urinarelor se face în mod asemănător cu a bazinetelor. După utilizare se golesc imediat, se
spală la jet de apă caldă și se dezinfectează.
Nu trebuie ignorat cantitatea, culoarea, mirosul urinei; poate indica unele diagnostice.
28
3) Captarea vărsăturilor
Pacientul se așează în funcție de starea generală în poziție șezând, decubit dorsal cu capul întors într-o
parte, decubit lateral (poziție de siguranță). Lenjeria de pat se protejează cu mușama și aleză, iar pacientul
cu un prosop în jurul gâtului. Proteza dentară mobilă se îndepărtează unde este cazul și se oferă pacientului
o tăviță renală.
Se încurajează pacientul, i se oferă pahar cu apă să-și clătească gura. I se oferă cuburi de gheață,
lichide reci în cantități mici.
Vărsătura se păstrează pentru vizita medicală. Caracterul vărsăturii și frecvența se notează în foaia de
temperatură. Se spală și se dezinfectează recipientele, se pregătesc pentru sterilizare prin fierbere sau
autoclavare.
2.3. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

Asistenta supraveghează bolnavul, va înregistra dacă respirația este modificată, cu salturi sau dacă se
face cu dificultate. Bună desfășurare a evoluției postoperatorii se urmărește după graficul temperaturii, al
pulsului și prin înregistrarea tensiunii arteriale.
a.) Respirația se măsoară în scopul evaluării funcției respiratorii a pacientului, fiind indiciu al
evoluției bolii, al apariției unor complicații și al prognosticului.
Elemente de apreciat sunt: - tipul respirației, amplitudinea mișcărilor respiratorii, ritmul, frecvența
Materiale necesare: ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatură.
Asistenta așează pacientul în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi executat. Plasează
mâna cu fața palmară pe suprafața toracelui și numără inspirațiile timp de un minut.
Respirația se notează cu culoare verde. Fiecare linie orizontală corespunde la două respirații. Valorile
normale a respirației sunt:
- la adulți 16-18 respirații / minut
- la vârstnici 15-25 respirații / minut
b.) Orice operat poate prezenta în primele zile după operație o ușoară ascensiune termică (37,5-38°C).
Această curbă este în descreștere începând din a treia - a patra zi. Dacă aceasta descreștere nu se produce
sau dimpotrivă, temperatura crește, explicația constă de obicei într-o infecție la nivelul plăgii operatorii.
Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organele generatoare de căldură prin dezintegrarea
29
alimentelor energetice. Măsurarea temperaturii în axila: se așează pacientul în decubit dorsal sau șezând. Se
ridică brațul bolnavului, se șterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului. Se așează termometrul cu
rezervorul de mercur în centrul axilei paralel cu toracele. Se apropie brațul pe trunchi cu brațul flectat pe
suprafața anterioară a toracelui. Termometrul se menține timp de zece minute. Măsurarea temperaturii în
cavitatea bucală: se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a arcadei
dentare. Pacientul este rugat să închidă gura și să respire pe nas. Termometrul se menține cinci minute. În
cazul măsurarii temperaturii pe cale rectală se lubrifiază termometrul. Se așează pacientul în decubit lateral
cu membrele inferioare în semiflexie asigurându-i intimitatea. Se introduce bulbul termometrului în rect
prin mișcări de rotație și înaintare. Se menține trei minute.
După terminarea timpului de menținere a termometrului acesta se scoate, se șterge cu o compresă și se
citește gradația la care a ajuns mercurul. Se spală termometrul, se scutură și se introduce în recipientul cu
soluție dezinfectantă (cloramină 1%).
În foaia de temperatură, temperatura se notează cu pix de culoare albastră. Pentru fiecare linie orizontală a
foii de temperatură corespund două diviziuni de grad.
Valorile normale a temperaturii: - adult 36-37°C
- vârstnic 35-36°C
c.) Pulsul trebuie să urmeze curba temperaturii. Cu cât temperatura este mai mare, cu atât pulsul este
mai accelerat, pâna la valoarea de 100 bătăi/minut, dar dacă acest ritm se menține și în zilele următoare,
bolnavul trebuie ținut sub supraveghere permanentă.
Factorii care influențează pulsul sunt: factori biologici (vârsta, înălțimea, greutatea, somnul,
alimentația, efortul fizic), factori psihologici (emoțiile, plânsul, mânia), factori sociali (mediul ambiant).
Pulsul poate fi luat la orice arteră accesibilă palpației care poate fi comprimat pe un plan osos: radială,
temporală superficială, carotidă, humerală, brahială, femurală. În practica curentă, pulsul se ia la nivelul
arterei radiale.
Materiale necesare: ceas cu secundar, creion sau pix roșu. La luarea pulsului, bolnavul trebuie să fie în
repaus fizic și psihic cel puțin 5-10 minute înainte de numărătoare, întru-cât un efort sau o emoție oarecare
în timpul sau înaintea luării pulsului ar putea modifica valorile reale. Brațul bolnavului trebuie să fie
sprijinit, pentru că musculatura antebrațului să se relaxeze. Se reperează șanțul radial pe extremitatea distală
a antebrațului, dăm de un șanț mărginit de tendoanele mușchilor flexor radial al corpului și brahioradial în
profunzimea căruia se găsește artera radială. Palparea pulsului se face cu vârful degetelor index, mediu și
30
inelar de la mâna dreaptă. După ce s-a reperat șanțul lui, se va exercita o ușoară presiune asupra peretelui
arterial cu cele trei degete palpatoare, până la perceperea loviturilor pline ale pulsului.
Fixarea degetelor se realizează cu ajutorul policelui, cu care se îmbrățișează antebrațul la nivelul
respectiv.
Notarea pulsului se face cu pix sau creion roșu, fiecare linie orizontală a foii de temperatură
corespunde la patru pulsații.
Valorile normale a pulsului sunt:
- la adult 90-100 pulsații/minut
- la vârstnic 80-90 pulsații/minut
d.) Tensiunea arterială trebuie controlată la toți bolnavii postoperator și în special la cei hipertensivi.
Scăderea tensiunii arteriale asociată cu alte semne poate indica o complicație hemoragică.
Scopul măsurarii tensiunii arteriale este evaluarea funcției cardiovasculare (forța de contracție a
inimii, rezistentă determinată de elasticitatea și calibrul vaselor).
Materialele necesare sunt: aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva Rocci sau cu
manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vata și alcool pentru dezinfectarea olivelor stetoscopului și
creion sau pix roșu pentru însemnarea valorilor în foaia de temperatură.
Există două metode de măsurare a tensiunii arteriale: auscultatoric si palpatoric.
 Metoda auscultatorie: se explică pacientului tehnica și i se asigură un repaus fizic aproximativ 15

minute. Asistenta se spală pe mâini, aplică manșeta pneumatică pe brațul pacientului sprijinit și în extensie.
Membrana stetoscopului se fixează pe artera humerală, sub marginea inferioară a manșetei. Se introduc
olivele stetoscopului în urechi. Se pompează aer în manșeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la
dispariția zgomotelor pulsatile. Aerul din manșetă se decomprimă ușor prin deschiderea supapei, până când
se percepe primul zgomot arterial, care prezintă valoarea tensiunii arteriale maxime (sistolice). Se reține
valoarea indicată de coloană de mercur sau acul manometrului pentru a fi consemnată. Se continuă
decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. Se reține valoarea indicată de coloana de
mercur sau acul manometrului în momentul în care zgomotele dispar, acesta reprezentând tensiunea
arterială minimă (diastolică). Se notează pe foaia de temperatură valorile obținute.
 La metoda palpatorie determinarea se face prin palparea arterei radiale. Nu se folosește stetoscopul
biauricular. Etapele sunt identice metodei auscultatorii. Are dezavantajul obținerii unor valori mai mici
31
decât realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibilă numai după reducerea accentuată a compresiunii
exterioare.
Se notează pe foaia de temperatură valorile obținute cu o linie orizontală de culoare roșie, socotindu-
se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloană de mercur. Se unesc liniile orizontale cu liniile verticale și
se hașureaza spatiul rezultat.
Valorile normale ale tensiunii arteriale sunt:
- la adult 115/140-75/90 mmHg
- la vârstnici >150/>90 mmHg
e.) Urmărirea diurezei este importantă în vederea stabilirii bilanțului hidric. Mai ales în cazul
hemoragiilor masive este importantă rehidratarea organismului. Pentru măsurarea diurezei, urina se
colectează pe 24 de ore în recipiente cilindrice, gradate, cu gât larg, spălate și clătite cu apă distilată.
Colectarea se începe dimineața la o anumită oră și se termină a doua zi la aceeași oră. Pentru prevenirea
fermentației, se vor adăuga la urină cristale de timol. Diureza se notează în foaia de temperatură prin
hașurarea pătrățelelor corespunzătoare cantitații de urină și zilei respective. Spațiul dintre două linii
orizontale a foii de temperatură corespunde la 100 ml de urină.
Cantitatea de urină eliminată în 24 de ore în mod normal este de aproximativ 1500 ml.
2.4. Alimentația bolnavului

Nutriţia joacă un rol important în sănătatea bolnavilor de Parkinson. Specialiştii propun următoarele
principii pentru dieta alimentară:
1. Să se mănânce mai mult cereale integrale, legume şi fructe. Un pahar de lapte sau iaurt înainte de culcare
este foarte bun pentru sănătate.
2. Consumul mare de fasole, care are un conţinut bogat de levodopa naturală şi care contribuie la
prelungirea eficacităţii medicamentelor de levodopa.
3. Controlarea aportului de proteine. Consumul de carne nu poate depăşi 50 de grame pe zi. E mai bine să se
mănânce, în timpul mesei de seară, carne slabă, peşte şi legume, evitând alimentele cu multă grăsime,
pentru că aceasta va afecta absorbirea medicamentelor levodopa.
4. Consumul zilnic de ceai verde şi cafea poate reduce simptomele Parkinson, contribuind la întârzierea
progresării bolii.
32
Cură de sucuri și crudități:
 Masa de dimineață: poate consta în terci de cereale sau din: 2 lingurițe grâu germinat, 1 lingură miere,
3-6 nuci (cine suportă), 2 linguri tărâțe de grâu, 1 lingură semințe de in, 1 lingură miei. Se amestecă și se
consumă ca atare.
 Masa de prânz: poate fi alcătuită din salată de zarzavaturi ca: roșii, castraveți, gulii, ridichi, sfeclă
roșie, salată verde, varză albă și roșie, conopidă, morcov, țelină, pătrunjel, păstârnac, usturoi, ceapă, frunze
de pătrunjel verde și mărar verde. Iarna se poate folosi praf de verdețuri (pătrunjel verde uscat, mărar verde
uscat, năsturel de grădină, urzici).
La salate se poate folosi uleiul de măsline sau alt ulei vegetal, smântână, lămâie. În cură se poate folosi
numai sarea de mare.
 Masa de seară poate fi compusă din: fructe sau salată de fructe, brânză de vaci sau smântână, lapte
crud cu tătâțe de grâu etc. Fructele consumate trebuie să fie bine coapte.
Alte meniuri:
 Dimineața: Salată de țelină cu maioneză și smântână; Pastă de brânză de vaci cu diverse legume
răzuite; Salată de sfeclă roșie crudă; Gălbenuș de ou crud; Pate de semințe de floarea soarelui decojite;
Salata ”boeuf” etc.
 Prânz: Ciorbă de zarzavat.
 Cină: 3 mere rase mărunt sau un cartof ras mărunt crud, 1 lingură miere, nucă măcinată, 2 linguri grâu
încolțit.
 Deserturi: Cremă de brânză de vaci amestecată cu smântână, miere, stafide; Ruladă din stafide, făină
de grâu, mere rase și miere.
Observații:
 Nu se mănâncă între mese
 Nu se mănâncă la același masă fructe și legume
 Laptele prins, brânza de vaci, smântâna se prepară numai din lapte crud
33
2.5. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului
Administrarea medicamentelor
În spital medicamentele sunt prescrise de medicul curant fiind consemnate în rubrica ,,tratament,, din
foaia de observaţie cu data calendaristică, forma de prezentare (fiolă, tabletă) doza pe 24 ore, calea de
administrare, doza unică şi orarul.
Medicamentele sunt substanţe de origine minerală, animală, vegetală sau chimică de sinteză,
transformate prin operaţii farmaceutice într-o formă de administrare (comprimate, fiolă) folosită pentru
prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolii.
La indicaţia medicului asistenta medicală administrează medicamentele prescrise, ţinând cont de
regulile de administrare a medicamentelor.
În cazul bolnavului cu boala Parkinson se administrează următoarele medicamente:
• terapie monodrog cu un agonist dopaminergic (PRAMIPEXOL, ROPINIROLE standard sau cu
eliberare prelungită, sau ROTIGOTINA, posibil dar nerecomandabil BROMOCRIPTINA – reacții adverse)
• terapie cu levodopa (asociată cu inhibitor de decarboxilază)
• posibil dar mai putin recomandabil, din cauza eficacitatii scazute si de scurta durata: alt
inhibitor de MAO-B (SELEGILINE) sau anticolinergic central (TRIHEXIFENIDIL sau
BIPERIDEN).
Hidratarea organismului
Hidratarea este procesul realizat într-un procent de 80% sub formă lichidiană, iar în jur de
20% prin consumul de alimente. În acest sens compoziţia alimentară este foarte importantă. Astfel
că o dietă bazată pe alimente bogate în apă (fructe, legume, lapte) aduce implicit o cantitate mai
mare de apă, pe când o dietă formată din alimente mai uscate are o compoziţie mai scăzută de apă şi
Este recomandată un consum minim de doi litri de lichide.
Lichidele recomandate constau în sucuri din fructe naturale, supe, lapte, apă minerală
carbogazoasă, apă minerală plată chiar şi apă de la robinet dacă aceasta este purificată.
34
2.6. Recoltarea produselor biologice și patologice
Examinările de laborator efectuate produselor biologice şi patologice completează simptomatologia
bolii, reflectă evoluţia acesteia şi eficacitatea tratamentului aplicat, semnalează apariţia unor complicaţii.
Recoltarea produselor este efectuată de asistentă în majoritatea cazurilor. Acesta trebuie să respecte orarul
recoltărilor, să cunoască tehnicile corecte de recoltare a diferitelor produse, să completeze buletinul de
analize, sa eticheteze produsul rezultat pentru a evita înlocuirea rezultatelor între ele, fapt ce poate duce la
erori grave.
Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul său în timpul recoltării şi comportamentul său pentru
reuşita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregătit printr-o dietă adecvată, repaus la pat şi aşezarea lui in poziţia
necesară recoltării.
Se va avea grijă la sterilitatea recoltării pentru a evita suprainfectarea produsului recoltat. Transportul
produselor recoltate se efectuează astfel încât acestea să ajungă la laborator cât mai repede şi in starea în
care au fost eliberate din organism.
Există o serie de examene de laborator efectuate înaintea tuturor intervenţiilor chirurgicale indiferent
de timpul avut la dispoziţie pentru pregătirea pacientului şi indiferent de starea sa generală cum ar fi:
- timpul de sângerare (T.S.)
- timpul de coagulare (T.C.)
- determinarea grupului sanguin
- hematocritul (Htc)
- hemograma
- glicemie
- uree sanguina
Se recoltează scaunul pentru a-l trimite la laborator în vederea punerii în evidenţă a sângelui din
materiile fecale (reactia Adler sau Gregersen).
În cazurile grave: stări de şoc se determină azotemia, ionograma, rezerva alcalină, testele de
coagulare.
2.7. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune

35
Pregătirea pacientului pentru investigația de rezonanta magnetica RMN:
Medicul radiolog trebuie informat înainte de efectuarea investigației dacă:
 pacientul este alergic la medicamente sau dacă există antecedente de alergie la substanța de contrast
folosită pentru RMN sau la orice altă substanță de contrast. În acest caz este obligatorie informarea
medicului specialist înainte de efectuarea testului pentru evaluarea beneficiilor efectuării testului în raport
cu riscurile sale. Substanța de contrast folosită în RMN nu conține iod!
 pacientul are instalat un pacemaker (stimulator cardiac), un membru artificial (proteză), tije
metalice sau orice fel de metal fixat în corp (mai ales la nivelul ochiului), valve cardiace metalice,
clipsuri metalice la nivel cerebral, implanturi metalice în ureche sau pe sprâncene (piercing) sau
orice fel de implanturi sau proteze medicale (de exemplu pompă cu injectometru). De asemenea
trebuie informat medicul dacă pacientul lucrează cu metale sau dacă recent a suferit o intervenție
chirurgicală pe vasele sanguine. În anumite cazuri este contraindicată efectuarea unei investigații de
tipul RMN;
 dacă pacientul devine agitat în locuri închise, limitate sau strâmte (claustrofobie). În timpul efectuării
investigației, pacientul va trebui să stea nemișcat în interiorul magnetului timp mai îndelungat (min. 15 - 25
min.). Uneori pacientul poate necesita administrarea unor medicamente pentru liniștirea sa;
 dacă pacientul prezintă alte afecțiuni, ca disfuncții renale sau siclemie, care pot contraindica
efectuarea unei RMN cu substanța de contrast;
 Pacientul cu discernamant va semna un document prin care întelege riscurile efectuării RMN și este
de acord să efectueze testul. Se recomandă discutarea cu medicul specialist radiolog despre necesitatea
efectuării testului, riscurile sale, modalitatea de efectuare și semnificația posibilelor rezultate.
Se recomandă ca pacientul să fie însoțit de cineva, în cazul în care se administrează medicamente
sedative.
2.8.Pregatire preoperatorie si ingrijirea postoperatorie
Pregătirea pacientei înaintea intervenţiei chirurgicale este un element major pentru buna
desfaşurare a intervenţiei chirurgicale şi de prevenire a complicaţiilor postoperatorii.
De ea depinde:
 reuşita operaţiei şi evoluţia postoperatorie;
 neutralizarea surselor de suprainfecţie care au originea la nivelul pielii, la distanţă;
36
 reducerea posibilităţilor de contaminare a pielii, prin utilizarea de antiseptice ;
 depistarea şi semnalarea unor leziuni cutanate, infecţii ORL sau urinare recente ori
vindecate, paraziţi externi, posibilităţi de alergie.
Pregătirile preoperatorii se fac în vederea asigurării condiţiilor necesare ,
prevenirea complicaţiilor sau a unor incidente care pot surveni în cursul intervenţiei sau
postoperator.
Pregătirea psihică şi fizică a pacientului

Ajunşi în secţia de neurochirurgie pacienţilor trebuie să li se asigure confort fizic şi psihic.
Pacienţii internaţi sunt agitaţi, speriaţi, inhibaţi de teama intervenţiei chirurgicale, de diagnosticul
imprevizibil, de anestezie, de durere.
Asistenta medicală are obligaţia ca prin comportamentul şi atitudinea ei să înlăture starea de
anxietate în care se găseşte pacientul înainte de operaţie: să-l ajute pe bolnav să-şi exprime
gândurile, să-i insufle încredere în echipa operatorie, să explice ce se va întâmpla. Stările de tensiune
din cadrul echipei de îngrijire trebuie să fie disimulate faţă de pacient.
Asistenta trebuie să răspundă cu amabilitate, profesionalism, siguranţă şi promptitudine la
solicitările tuturor pacienţilor încât aceştia să capete încredere în serviciul în care a fost internat.
Pregătirea generală
Asistenta medicală printr-o observaţie clinică justă şi susţinută asupra
pacientului are obligaţia:
 Să observe şi să consemneze aspectul general al pacientului, înălţimea, greutatea sa , vârsta
aparentă şi reală, aspectul pielii, ţinuta, faciesul, mersul, starea psihică;
 Să urmărească atent şi sistematic necesităţile pacientului şi manifestările de dependenţă
generate de nesatisfacerea nevoilor;
 Să ia cunoştinţă de situaţia globală în care se află pacientul şi într-o manieră selectivă să
remarce detaliile importante, schimbările care apar în evoluţia lui;
 Să culeagă date din diverse surse: F.O., foaia de temperatură, familia pacientului;
 Toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluţia bolii acestuia se notează în foaia
de observaţie şi planul de îngrijire.
Pregătirea generală preoperatorie

37
Constă în :
- Examenul clinic şi paraclinic
- Pregătire psihică
- Îngrijiri igienice
- Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative
- Regimul dietetic preoperator
Îngrijiri postoperatorii :
Încep imediat după intervenţia chirurgicală şi durează până la vindecarea completă a
bolnavei.
Îngrijirile se acordă în funcţie de:
- natura intervenţiei
- complicaţiile care au survenit
- felul anesteziei
- starea generală a bolnavului
Îngrijirea pacientului operate în anestezie generală
 Îngrijiri până la instalarea bolnavei în pat:
 pregătirea camerei
 se aeriseşte încăperea
 temperatura camerei să fie între 18-200C
 se atenuează lumina
 se schimbă lenjeria de pat
 se protejează patul cu muşama şi aleză
 patul va fi astfel plasat încât operatul să poată fi îngrijit din toate părţile.
- Pregătirea materialelor în vederea reanimării postoperatorii:
 se pregătesc materialele pentru perfuzii
 se verifică sursa de oxigen
 se pregătesc aspiratorul şi sondele pentru aspiraţie
 se pregăteşte materialul pentru tratamentul medicamentos
 se pregătesc recipiente necesare pentru aspiraţie, drenaj.
- Pregătirea materialelor pentru supravegherea bolnavului:
 termometru
 tensiometru
 ceas cu secundar pentru puls
38
 foaia de temperatură
Supravegherea şi îngrijirile imediate
Bolnavul operat sub anestezie generală trebuie supravegheat cu toată atenţia până la apariţia
reflexelor, până la revenirea completă a stării de conştienţă.
a. Supravegherea faciesului
b. Supravegherea comportamentului:
c. Supravegherea respiraţiei
d. Supravegherea pulsului:
e. Supravegherea TA:
f. Supravegherea pansamentului
g. Schimbarea poziţiei bolnavului
h. Îngrijirea mucoasei bucale:
i. Se supraveghează evacuarea vezicii
j. Asigurarea somnului şi calmarea durerilor :
Îngrijirea plăgii operatori

Plaga suturată se tratează prin pansare sterilă .
- Se degresează cu benzină tegumentul din jurul plăgii,
- Se dezinfectează cu tinctură de iod, alcool iodat sau alcool pe o distanţă de 6-7 cm folosind
la fiecare ştergere alt tampon;
- Plaga suturată se dezinfectează printr-o singură ştergere cu tamponul îmbibat cu tinctură de
iod sau alcool.
- apoi se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii
- se acoperă plaga cu compresă sterilă, pansamentul se fixează cu bandaj in capelina
2.9. Educație pentru sănătate
Nu este cunoscută nici o posibilitate de a preveni apariția bolii Parkinson.
2.10. Externarea pacientului
39
Medicul curant neurolog este cel care va hotărâ momentul externării bolnavului când acesta nu mai
necesită o supraveghere permanentă și poate continua tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta va pune la
dispoziția medicului documentele bolnavului necesare formulării epicrizei și completării biletului de ieșire
și va asigura alimentația bolnavului până la externare.
Asistenta va anunța familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grijă ca bolnavul să-și
primească lucrurile personale de la magazia spitalului și să aibă o îmbrăcăminte corespunzătoare
anotimpului. Va aprofunda cu bolnavul indicațiile primite de la medic și cuprinse în biletul de ieșire.
Asistenta va conduce bolnavul la ieșire unde îl lasă în grijă aparținătorilor.
40
CAP III . INGRIJIRI SPECIFICE
Cazul 1 - Plan de îngrijire
Culegerea datelor
Nume: H
Prenume: I
Sex: M
Vârsta: 69 ani
Date fixe
Stare civilǎ: căsătorit
Domiciliu: Targu Mures
Ocupaţie: pensionar
Naţionalitate: românǎ
Religie: ortodoxǎ
Rh: pozitiv
Grupa sanguină: AB IV, nu prezintă alergii
Greutate: 74 kg
Înǎlţime: 1.70 m
Diagnostic de internare:
Boala Parkinson
Istoricul bolii:
Pacientul este diagnosticat cu Boala Parkinson de aproximativ 15 de ani, dispensarizat la
cabinetul de neurologie din ambulatoriul de specialitate, unde lunar vine pentru a primi tratamentul
medicamentos și i se face evaluarea stării de sănătate. Face tratament continuu, conform prescripției,
dar simptomele se agravează progresiv: rigiditatea se accentuează, tremurăturile devin violente,
manifestă comunicare deficitară, este depresiv.
Dupa agravarea simptomelor pacientul este internat pentru investigatii si tratament de
specialitate.
Manifestări de dependenţă: rigiditate, alterarea stării de sine, deficit alimentar.
Problemele pacientului: anxietate, confuzie.
41
Nevoia Diagnostic de Obiectivele Intervențile asistentei medicale Evaluare
deficitară nursing
Nevoia de a Tulburări de Realizarea unei bune -recomand și ajut ajut pacientul să meargă cu cadrul Pacientul își va
se misca si a circulație in mobilizări de susținere lărgit pentru a preveni eventualele păstra tonusul și
avea o buna membrele Pacientul să aibă tonusul traumatisme, îi explic cum să-și coordoneze forța musculară.
postura. inferioare datorită muscular și forța musculară mișcările la trecerea peste obstacole;
rigidității. păstrată -planific un program de exerciții fizice în funcșie de
Pacientul să fie echilibrat capacitatea pacientului, care să cuprindă activități
psihic fizice efectuate cu scopul de a îmbunătăți
Pacientul să-și satisfacă toate randamentul mușchilor și circulație;
nevoile organismului -administrez medicația antiparkinsoniană;
-pregătesc psihic pacientul în vederea oricărei tehnici
de îngrijire;
ajut pacientul să-și satisfacă nevoile fiziologice de
bază.
Nevoia de a Risc de alterare a Pacientul să fie orientat în -ajut pacientul să se orienteze în timp, spațiu și la Pacientul
comunica comunicării timp, spațiu și la propria propria persoană; reușește să-și
manifestat prin persoană. -ajut pacientul să-și recunoască capacitățile și exprime
modificarea preferințele; termenile.
personalității. -încurajez bolnavul să facă tot ceea ce poate cu
propriile sale mijloace.
Nevoia de a Alterarea tranzitului Pacientul să aibe tranzit -determin pacientul să ingere o cantitate suficientă Pacientul are un
elimina intestinal manifestat intestinal în limite fiziologice de lichide; tranzit normal.
42
prin constipație, si sa beneficieze de aport -recomand pacientului o alimentație bogată în fibre;
aport alimentar nutritiv corespunzator varstei. -urmăresc și notez în foaia de temperatură
insuficient. consistența și frecvența scaunelor;
. -efectuez, la nevoie, clisma evacuatorie;
-administrez, la indicație, laxative;
-igienă locală riguroasă;
Nevoia de a Alimentație Pacientul să fie echilibrat -alcătuiesc împreună cu pacientul un regim alimentar Pacientul este
bea și a inadecvată hidroelectrolitic; bazat pe alimente semisolide; echilibrat
mânca. manifestată prin Pacientul să fie echilibrat -la nevoie alimentez pacientul parenteral; nutrițional și
sialoree. nutrițional; -observ bilanțul lichidelor ingerate și eliminate; hidroelectrolitic.
-explorez preferințele pacientului asupra alimentelor
permise și interzise;
-asigur un climat cald, confortabil;
43
Supravegherea funcţiilor vitale
Data T.A Puls Respirație Temperatură Diureza Scaun

31.01.2018 140/80 mm Hg 70/ b min 17 r/min 370C 1200/zi normal
02.02.2018 130/70 mm Hg 98/ b min 16 r/min 370C 1200/zi constipație
44
Examenul de laborator
Data Examenul cerut Mod de recoltare Rezultat Valori normale

Leucocite 6200 4000 – 9000 / mmc
2 ml sânge venos în eprubetă cu anticoagulant
Hemoglobină 12,2 11.5 – 15 g%
EDTA în eprubetă cu dop mov
Hematocrit 38 35-45 %
Glicemie 130 70 – 105 mg/dl
Uree 35 15– 40 mg/dl
Creatinina 6 ml sânge în eprubetă fără anticoagulant în 0.95 0,57 – 1,11 mg/ dl.
TGP eprubetă cu dop roșu 42 TGP – 0-55 U/L
31.01-04.02 TGO 25 TGO – 5-34 U/L
2018 Colesterol 194 0 – 200 mg/dl

Acid uric 7 2,6– 6 mg/dl
Timp Quick 13,6 13-17/ sec
4,5 ml sânge cu anticoagulant - citrat de Na
Timp Protrombină 89,7 70-100 /%
3,8% în eprubetă cu dop albastru
INR 1,20 0,8-1,2/ INR
1,6 ml sânge cu anticoagulant - citrat de Na
VSH 9 6-13
3,8% în eprubetă cu dop negru
Urocultură se recoltează urina de dimineaţă în recoltor negativ negativ
Sumar urină steril. negativ negativ
45
Alimentaţia bolnavului
Perioada Alimente permise Alimente interzise

Alimente bogate in fibre, cum ar fi legume, Mâncăruri prea dulci și hipersodate,
fierte mazăre și fasole uscate
conserve de carne, îndulcitori artificiali,
31.01-04.02.2018 (leguminoase), alimente din cereale
integrale, tărâțe, cereale, paste, orez, fructe băuturi carbogazoase, energizante, băuturi
proaspete.
alcoolice.
Multe lichide (supe calde, sucuri de fructe),
salate din legume proaspete şi multe fructe
bogate în vitamine şi minerale
Alimentatie in functie de nr de calorii

=1750, la care se adauga necesarul pentru
agitatie si temperatura deci 2500 calorii
zilnic
46
Investigații paraclinice
Data Examene curente Pregătirea pentru examen Îngrijiri după

examen
31.01.2018 RMN Pacientul va semna un document acord sa efectueze testul.
-pacientul este ajutat
sa se imbrace și este
Pacientul nu va manca și consuma lichide cu cateva ore înainte de efectuarea testului.
condusă la salon
-se notează
Pacientul va scoate toate obiectele de metal (ca dispozitive pentru auz, placi dentare, procedura și data
efectuării în F.O
orice tip de bijuterii, ceasul si agrafe de par etc)
47
Tratament medicamentos
Data Tratament Mod de administrare

REQUIP Oral 3 mg/zi
MADOPAR Comprimate 250 mg x 3/zi
L-DOPA Oral 3x50mg/zi
Glucoză 5% i.v 2x500ml/zi
NaCl 0,9% i.v 3x500ml/zi
ROMPARKIN Oral 3 cp/zi
NaCl 9% + Vit. B1, B6 1f. i.v 1x500ml/zi
48
Culegerea datelor
Nume: C
Prenume: V
Sex: M
Vârsta: 73 ani
Date fixe
Domiciliu: Focșani
Religie: ortodoxǎ
Rh: pozitiv
Grupa sanguină: 0 I, nu prezintă alergii
Greutate: 58 kg
Înǎlţime: 1.75 m
Boala Parkinson
Istoricul bolii:
Suferă de această maladie de aproximativ 10 ani. În ultimii ani a neglijat mișcarea, exercițiile
de postură, activitățile recreative, motiv pentru care boala a evaluat. Pacientul este aproape ”blocat”,
prezintă depresie, anorexie, scădere în greutate, dificultăți majore de autoîngrijire.
Internarea prezentă este datorată de accentuarea simptomatologiei, evaluarea stării de sănătate
și ajustarea schemei de tratament.
Antecedente personale: meningoencefalită la vârsta de 22 ani (anamnestic).
Manifestări de dependenţă: tulburări de circulație, anxietate
Problemele pacientului: depresie, anorexie, scădere în greutate, tremor de repaus,

rigiditate.
deficitară nursing
Nevoia de a Tulburarea Pacientul să prezinte o - să aibe o alimentație bogate în fructe și zarzavaturi; Pacientul
respira şi a circulației sangvine circulație adecvată. -Administrez medicația prescrisă de medic; prezintă o bună
avea o bună manifestată prin -Urmăresc efectul medicamentelor; circulație
circulaţie hipotensiune -Măsor și notez în foaia de temperatură tensiunea sangvină.
ortostatică. arterială;
-Informez pacientul asupra riscurilor în cazul hTA
ortostatice;
-Ajut pacientul să se deplaseze sau/și îl supraveghez;
Nevoia de a Alimentație Pacientul să fie alimentat și -Ajut pacientul să se hrănească sau în imposibilitate Pacientul
bea și a ineficientă prin echilibrat hidroelectrolitic. îl hrănesc cu alimente ușor digerabile cu un grad beneficiaza de
mânca. deficit datorită crescut de vitamine; alimentatie
tulburarilor de -Institui perfuzii cu glucoză și soluții electrolitice (la cantitativ si
deglutitie pe cale indicația medicului). calitativ
bucală, sialoree. corespunzator
varstei.
Nevoia de a Comunicare Pacientul trebuie să fie -Asigur un mediu liniștit, plăcut, îi explic pacientului Pacientul
comunica. ineficientă datorită liniștit, să castige incredere că trebuie să colaboreze și să comunice cu cadrele comunică și
anxietății. in echipa de ingrijire medicale; colaborează cu
-Administrez medicament anxiolitic: Diazepam 10 echipa
mg 1 cp/zi. medicală.
Nevoia de a Risc de autolezare Pacientul să fie protejat și -Asigur siguranță și însoțesc pacientul la exercitiile Dupa sedintele
evita prin cadere cauzat însoțit la kinetoterapie . pentru mobilitate si coordonare , pentru ortostatism de
pericolele. de rigiditate Pacientul sa deprinda la sedintele de kinetoterapie . kinetoterapie
manifestate prin inbunatatirea mersului si a bolnavul
mers instabil. posturii. prezinta usoara
inbunatatire a
psturii si a
mersului.


Hemogramă
2 ml sânge venos în eprubetă cu
Leucocite 7600 4000 – 9000 / mmc
anticoagulant EDTA în eprubetă cu dop
mov
Hematocrit 32 35-45 %
Uree 31 15– 40 mg/dl
6 ml sânge în eprubetă fără anticoagulant
Creatinina 0.64 0,57 – 1,11 mg/ dl.
în eprubetă cu dop roșu
TGP 14 TGP – 0-55 U/L
02-06.02.2018
TGO 19 TGO – 5-34 U/L
Colesterol 189 0 – 200 mg/dl
4,5 ml sânge cu anticoagulant - citrat de
Timp Protrombină 83,6 70-100 /%
Na 3,8% în eprubetă cu dop albastru
INR 1,10 0,8-1,2/ INR
VSH 8 6-13
Na 3,8% în eprubetă cu dop negru
Urocultură se recoltează urina de dimineaţă în negativ negativ
Sumar urină recoltor steril. negativ negativ

02.02.2018-06.02.2018 Alimente bogate in fibre, cum ar fi legume, Mâncăruri prea dulci și hipersodate,
(leguminoase), alimente din cereale
proaspete.
alcoolice.

zilnic
Investigaţii paraclinice
examen
condusă la salon
-se notează
efectuării în F.O
02.02.2018 Ecografie Nu necesită pregătire specială -pacienta este ajutată

abdominală sa se imbrace și este
condusă la salon
-se notează
procedura și data
efectuării în F.O

02.02.-06.02.2018 Glucoză 5% i.v 2x500ml/zi
NaCl 9% i.v 3x500ml/zi
REQUIP Oral 3 mg/zi
NaCl 0,9% i.v 3x500ml/zi
BILOBIL FORTE 1 caps/zi
Culegerea datelor
Nume: D
Prenume: V
Sex: M
Vârsta: 61 ani
Date fixe
Domiciliu: Iernut
Religie: ortodoxǎ
Rh: pozitiv
Grupa sanguină: AB IV, nu prezintă alergii
Greutate: 86 kg
Înǎlţime: 1.80 m
Boala Parkinson
Istoricul bolii:
În urmă cu 10 ani, constată instalarea unei oboseli musculare , nejustificate, încetinirea
mișcărilor și tulburări de coordonare a mișcărilor, o înțepenire a membrelor care devin mai puțin
îndeminatice. Se prezintă la neurolog, care îl trimite în clinică pentru investigații și conduită
terapeutică. În ianuarie 2007 se internează în clinica de neurologie din Cluj, unde în urma
investigațiilor este diagnosticat cu Boala Parkinson și se stabilește un tratament cu REQUIP 3 mg/zi,
MADOPAR de 250 mg x 3/zi și ROMPARKIN 3 cp/zi.
Internarea actuală este motivată de o evoluție rapidă a simptomatologiei parkinsoniene sub
tratament.
Antecedente personale: neogastric operat în 1985.
Manifestări de dependenţă: hipertonie musculară, alterarea stării generale, deficit alimentar.
Problemele pacientului: anxietate, scăderea în greutate,tremur pakinsonian,
sialoree,bradikinezie.
deficitară nursing
Nevoia de a Tulburări ale Realizarea unei bune Efectuez pacientului masaj al membrelor și toracelui; Mobilitate și
respira și de circulației datorată mobilizări. Asigur confort psihic să meargă cu mâinile la spate postură ameliorate;
a avea o bună rigidității pentru corectarea posturii, ținutei; Pacientul se
circulație. musculare. Recomand și ajut pacientul să se deplaseze cu cadrul deplasează singur
de susținere lărgită pentru a preveni eventualele susținut de
traumatisme, îi explic cum să își coordoneze mișcările balustradele
la trecerea peste obstacole. secției;
Își coordonează
. parțial mișcările.
Nevoia de a Imposibilitate de a Pacientul să-ți satisfacă Ajut pacientul în satisfacerea nevoilor organismului; Pacientul este
se imbraca si se imbraca si nevoile în funcție de Sfatuiesc să participe la luarea deciziilor privind capabil să-și
dezbraca dezbraca din cauza starea de sănătate și imbracarea , dezbracarea, incaltarea.etc exprime
rigiditatii, gradul de independență; Incurajez pacientul si familia sa utilizezeze dificultățile.
tremuratorilor si Pacientul să beneficieze imbracaminte si incaltaminte fara sireturi si nasturi
instabilitatii fizice. de incredere in sine si ( cu fermoar si arici)
echipa de ingrijire . Asigur condițiile de mediu adecvat
Nevoia de a Alimentație Pacientul să fie alimentat -Ajut pacientul să se hrănească sau în imposibilitate îl Pacientul
bea și a ineficientă prin și echilibrat hrănesc cu alimente ușor digerabile cu un grad crescut beneficiaza de
mânca. deficit datorită hidroelectrolitic. de vitamine; alimentatie
tulburarilor de -Institui perfuzii cu glucoză și soluții electrolitice (la cantitativ si
deglutitie pe cale indicația medicului). calitativ
bucală, sialoree. corespunzator
varstei.
Nevoia de a Pericolul de a-şi Bolnavul să beneficieze de Asigur condiţiile de mediu adecvate pentru a evita Absenţa căderii.
evita pericolele periclita sănătatea un mediu de siguranţă fără pericolele de accidentare. Bolnavul a înţeles
Amplasez bolnavul în salon în funcţie de starea sa. măsurile de securitate
datorită rigiditatii accidente
Familiarizez bolnavul cu mediul spitalicesc.
musculare manifestată
Îndepărtez din jurul bolnavei obiectele de care se poate
clinic prin: predispoziţie la
împiedica, tăia.
răniri, căderi. Rog bolnavul să ceară ajutor când doreşte să se
deplaseze.
Servesc bolnavei medicamentele pentru a fii sigură că
nu le încurcă.
Învăţ bolnavul să folosească aparatele care o pot ajuta
la mers.
Ajut şi suplinesc bolnavul în satisfacerea nevoilor
organismului.
Asigur accesul bolnavei la butonul pentru activarea
soneriei.
- informez bolnavul că după începerea tratamentului medic-
amentos problemele oculare şi tegumentare vor dispărea

30.01.2018 130/90 mmHg 80/ b min 16 r/min 370C 1200/zi constipație

Hemogramă
2 ml sânge venos în eprubetă cu
Leucocite 9000 4000 – 9000 / mmc
anticoagulant EDTA în eprubetă cu dop
mov
Hematocrit 43,9 35-45 %
Uree 34,1 15– 40 mg/dl
6 ml sânge în eprubetă fără anticoagulant
TGP 43 TGP – 0-55 U/L
în eprubetă cu dop roșu
28.01-01.02. TGO 41 TGO – 5-34 U/L
2018 Colesterol 174 0 – 200 mg/dl

Trigliceride 171 40-140 mg / dl
Timp Protrombină 100 70-100 /%
Na 3,8% în eprubetă cu dop albastru
INR 0,89 0,8-1,2/ INR
VSH 13 6-13
Na 3,8% în eprubetă cu dop negru
Urocultură se recoltează urina de dimineaţă în negativ negativ
Sumar urină recoltor steril. negativ negativ

proaspete.
alcoolice.

zilnic
examen
condusă la salon
-se notează
efectuării în F.O

28.01.-01.02.2018 REQUIP Oral 3 mg/zi
Glucoză 5% 1x5000ml/zi
BILOBIL FORTE 1 caps/ zi
Culegerea datelor
Nume: C
Prenume: A
Sex: M
Vârsta: 59 ani
Date fixe
Domiciliu: Targu Mures
Religie: ortodox
Rh: pozitiv
Grupa sanguină: A II , nu prezintă alergii
Greutate: 85 kg
Înǎlţime: 1.75 m
Boala Parkinson
Istoricul bolii:
Domnul C.A. , in varsta de 59 de ani , a fost diagnosticat cu boala Parkinson . Manifestarile
bolii au inceput in urma cu 5-6 ani cu tremuraturi ale membrelor superioare si lentoare in miscari ,
carora domnul C.A. nu le-a dat atentie. In momentul in care s-a instalat rigiditatea faciala acesta s-a
internat la spital ,sectia Neurologie pentru investigatii si tratament de specialitate
Manifestări de dependenţă: dificultate de a se deplasa , de a se alimenta , de a se imbraca
si dezbraca, de a evita pericolele
Problemele pacientului: anxietate, confuzie. rigiditate greutate in efectuarea miscarilor,sezatia de
intepenire , oboseala rapida si neindemanare , dureri musculare in membre - parestezii , furnicaturi,
arsuri
65
Nevoia Diagnostic de Obiectivele Intervențiile asistentei medicale Evaluare
deficitară nursing
Nevoia de a Perturbarea Pacientul să beneficieze -învăţ pacientul să practice tehnici de Bolnavul
somnului din de somn corespunzător relaxare,exerciţii respiratorii cu câteva minute sustine că
dormi,
cauza agitaţiei, calitativ şi cantitativ înainte de culcare observă o
a se odihnii
neliniştii, manifestat -sfătuiesc pacientul să consume o cană cu lapte ameliorare a
înainte de culcare
ă prin treziri frecvente. somnului.
-informez bolnavul cu privire la tratamentul
medicamentos.
Nevoia de a Deficit de cunostinţe Pacientul sa beneficieze de Ofer pacientului ocazia de a cunoste pacienti cu Pacintul este
învăţa privind din cauza informatii privind boala aceeasi afectiune si evolutie favorabila. conştient în
necunoasterii Parkinson . Ofer pliante pacientul în legătura cu boala legătura cu
evoluţiei bolii din Parkinson. boala sa.
manifestată prin Informarea pacientul despre posibile accidentari
întebări repetate cauzate de contracturi si instabilitatea corpului
agitaţie nelinişte . Olicit familie pentru a sprijini pacientului .
Nevoia de a se Alterarea motilităţii - bolnavul să aibă un mers Efectuez cu bolnavul exerciţii pasive şi active: Bolnavul se
echilibrat şi sigur Efectuez cu bolnavul exerciţii fizice uşoare de mers. deplasează, se
misca si a fizice din cauza
Încurajez bolnavul să efectueze exerciţii fizice care îmbracă şi se
avea o buna diminuării tonusului şi a- bolnavul să se poată îngriji
nu o solicită foarte mult. spală cu ajutorul
forţei musculare, singur de aspectul său şi
postura
Învăţ bolnavul să facă exerciţii de relaxare musculară meu.
tremurăturilor să prezinte tegumente şi
pasive Bolnavul merge
manifestată clinic mucoase curate.
Incurajez pacientul sa efectueze exerciţii de singură fără
prin: mers încet,
66
nesigur. gimnastica medicala în timpul unei băi calde. ajutor
Ajut bolnavul să se îmbrace cu lenjeria curată.
Asigur temperatura camerei şi a apei
Ajut şi susţin bolnavul în timpul duşului.
Ajut bolnavul să îmbrace, să se pieptene, să- şi facă
toaleta cavităţii bucale.
Nevoia de a Pericolul de a-şi Bolnavul să beneficieze de Asigur condiţiile de mediu adecvate pentru a evita Absenţa căderii.
pericolele de accidentare. Bolnavul a înţeles
evita periclita sănătatea un mediu de siguranţă fără
Îndepărtez din jurul bolnavei obiectele de care se măsurile de securitate
pericolele datorită rigiditatii accidente
poate împiedica, tăia.
musculare manifestată clinic
Sfatuiesc pacientul să ceară ajutor când doreşte să se
prin: predispoziţie la
deplaseze.
răniri, căderi. Învăţ bolnavul să folosească aparatele care o pot
ajuta la mers.
Ajut şi suplinesc bolnavul în satisfacerea nevoilor
organismului.
Asigur accesul bolnavei la butonul pentru activarea
soneriei.
67

15.02.2016 155/75 mmHg 73 p/min 17 resp./min 36,9oC 1230 ml 1 la 3 zile
16.02.2016 155/70 mmHg 67 p/min 19 resp./min 36,5oC 1300 ml 1/zi
17.02.2016 165/7 5mmHg 64 p/min 18 resp./min 36,9oC 1400 ml 1/zi
19.02.2016 135/70 mmHg 68 p/min 18 resp./min 3659oC 1300 ml 1/zi
68
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale
Hgb Punctie venoasa, 2 ml sange/EDTA 11,4g% 14-15g %
Hct: Punctie venoasa, 2 ml sange/EDTA 33,7% 45 %
L: Punctie venoasa, 2 ml sange/EDTA 6700 4200-8000
Tr: Punctie venoasa, 2 ml sange/EDTA 225000 150-4000000/Mm
VSH: Punctie venoasa, 0,4 citrat+1,6 ml sange 20 mm/1h Vn 2-12 m/g
Glicemie: 1-2 ml sange pe florura de sodium(met Crecelius); heparina 75g% 70-120mg%
sau fara anticoagulant
Creatinină: 2 ml sange 0.9 0,6-1,2mg%
GOT: 5 ml sange 44/l 2-20UI
GPT: 5 ml sange 40u/l 2-16UI
VDRL : 5 ml sange negativ negativ
Urocultură : 5 ml urina sterile, din jetul mijlociu steril steril
Urina: 5 ml urina densitate 1015, pH: 6,5 Sendiment: sare, celule
epiteliane, Culoare galben,
pai, Densitate 1020
PH: 6,4, UBG normal
69
proaspete.
alcoolice.

zilnic

examen
70
condusă la salon
-se notează
efectuării în F.O
15.02.2018 Ecografie Nu necesită pregătire specială -pacienta este ajutată

abdominală sa se imbrace și este
condusă la salon
-se notează
procedura și data
efectuării în F.O
71
15.02-24.02.2018 REQUIP Oral 3 mg/zi
L-DOPA Oral 3x50mg/zi
Glucoză 5% i.v 2x500ml/zi
BILOBIL FORTE Oral 1 cp/zi
72
Culegerea datelor
Nume: O
Prenume: T
Sex: M
Vârsta:78 ani
Date fixe
Domiciliu: Murse
Religie: ortodoxǎ
Rh: pozitiv
Grupa sanguină: AII, nu prezintă alergii
Greutate: 68 kg
Înǎlţime: 1.78 m
Boala Parkinson
Istoricul bolii:
Pacientul O.T. , in varsta de 78 de ani, cunoscut cu Boala Parkinson este internat pe sectia de
Neurologie, cu urmatorele simptome: tulburari de deglutitie, tulburari de somn ,tulburari de mers,
pacientul fiind imobilizat la pat de aproximativ 6 ani in tratament pentru Boala Rarkinson,
Dementa,DZ tip II
Antecedente personale: colecistectomie in 2000
Manifestări de dependenţă: tulburări de deglutitie , anxietate, tulburari de mers.
Problemele pacientului: depresie, anorexie, scădere în greutate, tremor parkinsonian

deficitară nursing
Nevoia de a Dificultate de a se Bolnavul să fie echilibrată - Se vor administra lichide (ceaiuri, supe şi Oboseala şi
mânca şi a alimenta din cauza hidroelectrolitic; compoturi); starea de
bea anxietății frecvente Se urmăreşte combaterea - Se urmăreşte acoperirea cheltuielilor energice prin slăbiciune vor
ce determină anxietății. aport de glucide şi proteine; dispărea în
diminuarea - Se va asigura necesarul de vitamine şi minerale; câteva zile,
apetitului şi scădere - Bolnavul este alimentat conform prescrierii de datorită unui
ponderală. către medic. aport calori
adecvat.
Nevoia de a Alterarea Bolnavul să realizeze o - încurajez discuţiile cu bolnavul ascultându-o cu Bolnavul
comunica comunicării datorită comunicare adecvată. atenţie, lăsându-o să-şi exprime sentimentele, colaborează cu
incoerenței vorbirii temerile cauzele anxietăţii; familia şi cu
manifestată prin - sfătuiesc familia să se implice în suportul emoţional ceilalţi pacienţi.
izolare al pacientuei prin vizite frecvente;
interiorioară. - încurajez comunicarea pacientei cu familia şi cu
ceilalţi pacienţi cu diagnostic similar de evoluție
favorabilă .
Nevoia de a Dificultate în a-şi Pacientul sa fie echilibrat - Asigur condiţi optime pentru ca, bolnavula să se - Bolnavul este
acționa aminti psihic si să dispare confuzia odihnească; echilibrat
conform evenimetele , - Administrez medicaţia prescrisa de medic psihic.
convingeri și manifestat prin respectînd doza si modul de administrare.
valori confuzie.
Lipsa autonomiei Pacientul să fie ajutat sa-şi - programez împreună cu bolnavul efectuarea După 3 zile
A fi curat , a- în acordarea dezvolte capacitatea de îngrijirilor personale bolnavul a
si proteja îngrijirilor autoîngrijire în termen de 3 - deservesc bolnavul cu tot ce are nevoie pentru invăţat sa
tegumentele personale, zile satisfacerea nevoilor de igienizare efectueze singur
manifestată prin - ajut bolnavul la îmbrăcare şi dezbrăcare unele îngrijiri,
incapacitatea de a evoluând
se spăla, favorabil.
alimenta,îmbrăca,
deplasa la toaletă
Nevoia de a Alterarea respiraţiei Asigurarea unei respirații -așez bolnavul în poziție confortabilă. Pacientul
respira din cauza crizei de normale -învăț bolnavul tehnici de relaxare prezintă o
anxietate - aerisesc încaperea mai ales dimineața și seara; respirație
manifestată prin -învăț pacientul noțiuni normală.
accelerarea despre boală, tehnici pentru reducerea anxietății
respirației. -asigur legatură pacientei cu familia prin vizite
frecvente
-favorizez adaptarea
pacientului la noul mediu

15.02.2018 125/70 mmHg 80 p/min 21 resp./min 37,3oC 700 ml -
17.02.2018 125/70 mmHg 78 p/min 18 resp./min 36,90C 1200 ml 1/zi
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

Hgb Punctie venoasa, 2 ml sange/EDTA 12,4g% 14-15g %
Hct: Punctie venoasa, 2 ml sange/EDTA 36,7% 45 %
L: Punctie venoasa, 2 ml sange/EDTA 6200 4200-8000
Tr: Punctie venoasa, 2 ml sange/EDTA 205000 150-4000000/Mm
VSH: Punctie venoasa, 0,4 citrat+1,6 ml sange 12 mm/1h Vn 2-12 m/g
Glicemie: 1-2 ml sange pe florura de sodium(met Crecelius); heparina 75g% 70-120mg%
sau fara anticoagulant
Creatinină: 2 ml sange 0.9 0,6-1,2mg%
GOT: 5 ml sange 64/l 2-20UI
GPT: 5 ml sange 60u/l 2-16UI
VDRL : 5 ml sange negativ negativ
BILIRUBINĂ: 2 ml sange 3mg% 0.4-1 mg %
FOSFATAZA 5 ml sange 301UB 2-6 U BODANSKY
ALCALINA
COLERSTEROL 5 ml sange 260,34 150-250 mg%
Urocultură : 5 ml urina sterile, din jetul mijlociu steril steril
Urina: 5 ml urina densitate 1015, pH: 6,5 Sendiment: sare, celule
epiteliane, Culoare galben,
pai, Densitate 1020
PH: 6,4, UBG normal

proaspete.
alcoolice.

zilnic
Investigaţii paraclinice
examen
condusă la salon
-se notează
efectuării în F.O
15.02.-19.02.2018 Glucoză 5% i.v 2x500ml/zi
REQUIP Oral 3 mg/zi
BILOBIL FORTE Oral 1 cp/zi
CONCLUZII
Intervențiile au fost complexe, laborioase și au necesitat multă răbdare și timp, dar în final
fenomenele s-au ameliorat, pacientul fiind reechilibrat fizic și psihic, tratamentul s-a reconsiderat.
Atât pacientul cât și familia au primit cunoștințe noi privind îngrijirile acordate bolnavului suferind
de Parkinson.
L-am ajutat să-și satisfacă nevoile de care era dependent și am insistat în ameliorarea stării
afective. L-am încurajat, am reliefat aptitudinile și realizările pacientului înainte de îmbolnăvire, am
conștientizat pacientul asupra responsabilității privind sănătatea.
L-am ajutat în satisfacerea nevoilor de care era dependent, l-am încurajat și i-am furnizat
cunoștințele importante legate de tratamentul recuperator.
Pacientul a recepționat mai greu, dar a colaborat.
Pacienții îngrijiți au avut același diagnostic, dar cu probleme și reactivitate fizică și psihică
diferite.
Am aplicat îngrijiri individualizate pe persoană și rezultatele au fost cele așteptate.
Pentru întocmirea acestei lucrări am luat în studiu teoretic şi practic cinci pacienţi cu
diagnosticul de Parkinson , având evoluţie şi simptomatologie asemănătoare.
Problemele întâlnite au fost:
 rigiditate musculara
 disfagie
 risc de autolezare
 perturbarea somnului;
 risc de infecţii,
 anxietate;
 disconfort;
 deficit de cunoştinţe;
 dificultate de a-şi asuma roluri sociale
 impotenţă funcţională;
 alterarea eliminărilor;
În cadrul desfășurării procesului de nursing, obiectivele principale pe care mi le-am propus
să le rezolv sunt: somn corespunzător, să prezinte o eliminare adecvată, să fie educat, să respecte
tratamentul recomandat, să prezinte o stare de bine psihic.
În urma îngrijirilor autonome şi delegate acordate, evoluţia pacienţilor a fost favorabilă.
Fiecare problemă medicală descrisă mai sus necesită un plan de îngrijire individual astfel
încât să acopere necesităţile pe care pacienţii nu le mai pot percepe în mod normal precum şi nevoile
prin care aceştia dacă s-ar exprima ar fi mai uşor de urmărit şi satisfăcut.
Este necesar instituirea unei ordine în desfăşurarea activităţii, ordine axată pe nevoile ce se
impun atât în timpul zilei cât şi în timpul nopţii, un cadru organizat astfel încât să coincidă cu stările
normale ale unei persoane prin care îşi petrece timpul liber fiind importantă administrarea
echilibrată a mesei, terapiile ocupaţionale, desen, exerciţii mentale, jocuri de societate, exprimare,
întreţineri de dialog precum şi activităţile medicale de asistenţă, administrare medicaţie, consultaţii
la care se adaugă serviciile de infRMNierie, îngrijire pacienţi la pat, spălat, schimbatul lenjeriei etc.
Bibliografie
1. Carol Mozes, (1999), Cartea asistentului medical (Tehnica îngrijirii bolnavului),

Ediția a VI-a, Editura Medicală, București
2. Conf. Dr. Mircea Ifrim:”Atlas de Anatomia Umană”, vol. II, Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1984
3. Harrison - Manual de medicină, Ediţia 15, Ed. Ştiinţelor medicale, Cluj- Napoca,
2004;
4. Lucreţia Titircă - Breviar de explorări funcţionale şi îngrijiri speciale acordate
bolnavului, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2006;
5. Lucreţia Titircă - Ghid de nursing, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2005;
6. Lucreţia Titircă - Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali,
Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2004;
7. Lucreţia Titircă - Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali, Ed.
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2003;
8. Teodorescu D. - Mic atlas de anatomie al omului, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1982
9. Emil Câmpeanu, Mircea Șerban, Marius Abrudan – NEUROLOGIE CLINICĂ
Volumul III
10. Dr. Bogdan O. Popescu, Prof. Dr. Ovidiu Băjenaru – Elemente esențiale de
neurologie clinică
11. Dr. Robert Radu Mateescu – Afecțiunile neurologice pe înțelesul tuturor
12. Manual de practică pentru elevii școlilor postliceale sanitare
13. Manualul MERCK Ediția a XVIII-a
14. Corneliu Borundel – MEDICINĂ INTERNĂ PENTRU CADRE MEDII
15. Conf. Dr. Marie Jeane Georgescu – PSIHIATRIE Ed. Național
16. Eugene Braunwald, Anthony S. Fauci, Dennis L. Kasper, Stephen L. Hauser, Dan L.
Longo, J. Larry Jameson – HARRISON – MANUAL DE MEDICINĂ Ed. 15

Parkinson

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Parkinson

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ŞCOALA POSTLICEALĂ DIMITRIE CANTEMIR TG MURES

SPECIALIZAREA : ASISTENT MEDICAL GENERALIST

SPECIALIZAREA : ASISTENT MEDICAL GENERALIST

CAPITOLU I -PREZENTAREA TEORETICA A AFECȚIUNII ....................7

CAPITOLUL III -ÎNGRIJIRI SPECIFICE...........................................................41

CAPITOLUL IV - CONCLUZII ............................................................................81

Evaluarea finală .........................................................................................................81

1.1. Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie aparatului afectat

Funcțiile principale ale S.N.C., în ordinea apariției sunt:

Structura Sistemului Nervos Central

Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt:

 Rigiditatea se referă la creşterea rezistenţei la mobilizarea pasivă a muşchilor şi este mai

 Instabilitatea posturală se referă la tulburările de echilibru şi coordonare. Apariţia sa este o etapă

 Anxietate sau depresie

 Lipsa expresiei faciale

 Lentoare, monotonie în vorbire (hipofonie) şi dificultate în articularea cuvintelor

 Micrografia scrisului de mână (scris de mână mic şi înghesuit)

 Anosmie - pierderea simţului olfactiv

 Tulburări ale somnului

 Hipofonie (voce diminuată, monotonă) şi dificultaţi la articularea cuvintelor.

 Confuzie, pierderea memoriei.

 Pierderea balansului braţelor în timpul mersului.

 Crampe musculare şi afectarea articulaţiilor.

2.1. Internarea pacientului în spital si asigurarea conditiilor de spitalizare

 Pregătirea patului şi accesoriilor lui

 Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului

 tampoane sterile montate pe beţişoare

Contraindicaţii: - fracturi ale craniului

Materiale necesare: - muşama, aleză

Tehnica : - temperatura camerei trebuie să fie între 22-24°C.

 Observarea poziţiei pacientului

2.3. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

 Metoda auscultatorie: se explică pacientului tehnica și i se asigură un repaus fizic aproximativ 15

2.4. Alimentația bolnavului

 Prânz: Ciorbă de zarzavat.

 Nu se mănâncă între mese

 Nu se mănâncă la același masă fructe și legume

Este recomandată un consum minim de doi litri de lichide.

2.7. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune

2.8.Pregatire preoperatorie si ingrijirea postoperatorie

Pregătirea psihică şi fizică a pacientului

Pregătirea generală preoperatorie

Îngrijirea plăgii operatori

2.9. Educație pentru sănătate

Nu este cunoscută nici o posibilitate de a preveni apariția bolii Parkinson.

2.10. Externarea pacientului

Data T.A Puls Respirație Temperatură Diureza Scaun

Data Examenul cerut Mod de recoltare Rezultat Valori normale

31.01-04.02 TGO 25 TGO – 5-34 U/L

2018 Colesterol 194 0 – 200 mg/dl

Perioada Alimente permise Alimente interzise

Alimentatie in functie de nr de calorii

Data Examene curente Pregătirea pentru examen Îngrijiri după

Data Tratament Mod de administrare

Manifestări de dependenţă: tulburări de circulație, anxietate

Problemele pacientului: depresie, anorexie, scădere în greutate, tremor de repaus,

Data T.A Puls Respirație Temperatură Diureza Scaun

Data Examenul cerut Mod de recoltare Rezultat Valori normale

Perioada Alimente permise Alimente interzise

Alimentatie in functie de nr de calorii

02.02.2018 Ecografie Nu necesită pregătire specială -pacienta este ajutată

Data Tratament Mod de administrare

Supravegherea funcţiilor vitale