Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rolul Asistentului Medical in Ingrijirea Avc
Rolul Asistentului Medical in Ingrijirea Avc
pacientului cu A.V.C.
Motto
A apara si a promova, a venera si a iubi viata este o
misiune pe care Dumnezeu o incredinteaza fiecarui om,
chemandu-l in calitate de imagine vie a sa, sa fie partas la
stapanirea pe care El, Dumnezeu o are asupra lumii
Evanghelium Vitae
Introducere
Dupa O.M.S 1971 AIT este definit ca o instalare brusca a unor episoade cu caracter
repetitiv de tulburare a unor functii cerebrale, determinate de o ineficienta a irigatiei sanguine
intr-o regiune limitata si care dispare complet in 24 ore.
Majoritatea autorilor admit ca limita maxima de reversbilitate 24h de la debut, iar pentru
fenomenele reversibile in 24-72 de ore la 3 saptamani folosesc termenul de atac ischemic
reversiv care poate fi precoce, cand simptomatologia cedeaza in 24-72 ore si tardiv cand
simptomatologia dispare complet in 3-21 zile.
Accidentul vascular cerebral este cea mai frecventa cauza de dezabilitate fizica datorata
unei afectiuni ale sistemului nervos. La persoanele care supravietuiesc dupa un AVC, jumatate
din ei vor mai prezenta un deficit inca lunide zile dupa aceea.
Capitolul 1
Notiuni de anatomie si fiziologie ale sistemului nervos
Sistemul nervos periferic actioneaza doar ca un releu pentru transmiterea mesajelor intre
sistemul nervos central si muschi, glande si organe de simt. Practic, nu joaca nici un rol in
analiza informatiilor senzitive sau in initierea impulsurilor motorii. Ambele activitati si multe
altele apar in sistemul nervos central.
Creierul si maduva spinarii formeaza unitatea centrala care prelucreaza impulsurile. Ele
primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de simt si receptori, le selecteaza si
analizeaza si dupa aceea, transmit
impulsurile de-a lungul fibrelor motorii,
producand un raspuns adecvat al
muschilor si glandelor.
Fluidul este produs continuu din sange de catre celulele specializate ale plexurilor coroide
din ventriculii cerebrali. Spre deosebire de ventriculii inimii, care au nume specific, ventriculii
cerebrali sunt numerotati. Numerotarea incepe de la emisferele cerebrale in jos, catre maduva
spinarii, iar primii ventriculi (denumiti ventriculi laterali) sunt si cei mai mari.
Lichidul circula de la ventriculii laterali, printr-un orificiu ingust, in ventriculul al treilea si apoi,
printr-un canal si mai ingust, apeductul cerebral, in cel de-al patrulea, care este putin mai larg.
De aici iese prin orificii ale planseului ventriculului in niste spatii (cisterne) pline cu lichid care
inconjoara trunchiul cerebral la baza creierului. Dupa aceea, lichidul circula catre partea
superioara a creierului (emisferele cerebrale) si este reabsorbit de catre proeminente speciale,
denumite vilozitati arahnoidiene, de pe arahnoida, una dintre cele trei meninge.
Trunchiul cerebral, care leaga creierul cu maduva spinarii, cuprinde parti din creierul
posterior, tot creierul mijlociu si o parte din cel anterior. Aici este locul de incrucisare al tuturor
cailor aferente si eferente, astfel incat partea stanga a corpului este controlata de partea dreapta a
creierului si viceversa.
Cortexul cerebral
Intre pliuri exista cateva santuri adanci, care impart fiecare din cele doua emisfere ale
cortexului in patru zone numite lobi. Fiecare din acesti lobi indeplineste una sau mai multe
functii specifice. Lobul temporal serveste pentru auz si miros, lobul parietal pentru pipait si gust,
lobul occipital pentru vaz, iar cel frontal pentru miscare, vorbire si gandirea superioara.
In fiecare din acesti lobi exista portiuni specifice ce receptioneaza mesajele senzoriale
dintr-o singura zona a corpului. De exemplu, simtul tactil este localizat pe o arie mica in lobul
parietal, care nu receptioneaza decat senzatiile de la genunchi si o arie intinsa pentru police.
Aceasta explica de ce policele este mai sensibil decat genunchiul. Acelasi principiu se aplica si
altor arii senzoriale din cortex, ca si ariilor motorii.
De aceea, cortexul cerebral este locul unde informatiile primite de la cele cinci simturi -
vaz, auz, pipait, gust si miros - sunt analizate si prelucrate astfel incat alte parti ale sistemului
nervos pot reactiona la informatie daca este necesar. In plus, ariile premotorii si motorii ale
cortexului cerebral conlucreaza cu alte arii ale sistemului nervos central si periferic pentru a
produce miscarea coordonata care este vitala pentru orice activitate constienta.
Emisferele cerebrale si hipotalamusul
Desi fiecare reprezinta imaginea in oglinda a celeilalte, ele au functii complet diferite si
conlucreaza prin intermediul corpului calos.
Hipotalamusul are cai nervoase care il conecteaza cu sistemul limbic, care este strans
legat de centrul olfactiv din creier. Aceasta portiune a creierului are, de asemenea, conexiuni cu
arii ce controleaza alte simturi, comportamentul si organizarea memoriei.
Maduva spinarii
Maduv
a spinarii este
o coloana de
tesut nervos
aproximativ
cilindrica, in
lungime de
circa 40 cm
(16 inci), care
este situata in
interiorul
canalului vertebral de la creier pana la vertebrele
inferioare. Este compusa din aglomerari de neuroni
si fascicule de fibre nervoase. Materia cenusie -
denumire a aglomerarilor neuronale - are forma de H
pe sectiune transversala, cu un corn posterior si unul
anterior in fiecare jumatate. Cel anterior este compus
din neuroni motori, in timp ce cornul posterior
contine corpii celulari ai neuronilor de asociatie si senzitivi. Materia cenusie este inconjurata de
materia alba. Aceasta este imprastiata in trei cordoane si contine fasciculele ascendente si
descendente care conecteaza creierul la maduva spinarii in ambele directii. Fasciculele
descendente propaga impulsurile motorii de la creier la sistemul nervos periferic; fasciculele
ascendente duc impulsurile senzitive catre creier.
Functiile maduvei spinarii
Maduva spinarii are doua functii principale. In primul rand, ea functioneaza ca un sistem
de conducere in ambele sensuri intre creier si
sistemul nervos periferic. Aceasta functie este
indeplinita prin intermediul neuronilor senzitivi si
motori; fibrele acestora din urma formeaza
fascicule lungi, ce pleaca din diferite parti ale
creierului. Ele coboara pe distante variate prin
maduva spinarii si la capatul lor, la mare distanta
de creier, vin in contact cu dendritele sau cu
corpii celulari ai neuronilor senzitivi sau motori
apartinand sistemului nervos periferic. Mesajele
pot fi transmise prin intermediul sinapselor, intre
neuronii periferici si cei spinali.
In acest fel, capul se intoarce automat catre sursa dureroasa. Alte mesaje sunt transportate
pana la creier si determina senzatia constienta de caldura si durere.
Un nerv este un fascicul alcatuit din fibre motorii si senzitive, impreuna cu tesutul
conjunctiv si vasele sanguine. Nervii principali, in numar de 43 de perechi, isi au originea in
sistemul nervos central: 12 perechi se desprind din portiunea inferioara a creierului (nervii
cranieni) si 31 perechi din maduva spinarii (nervii
spinali).
La mica distanta de maduva spinarii, fiecare nerv spinal se divide in ramuri care, la
randul lor se divid in numeroase ramuri mai mici, formand o retea care inerveaza tot corpul.
Atat fibrele senzitive, cat si cele motorii sunt doar parti ale neuronilor senzitivi si motorii.
Fibrele motorii si senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi.
Dupa functie, neuronii pot fi: receptori, care, prin dendritele lor, receptioneaza stimulii
din mediul exterior sau din interiorul organismului (somatosenzitivi si viscerosenzitivi), motori,
ai caror axoni sunt in legatura cu organele efectoare (somatomotori sau visceromotori),
intercalari (de asociatie ) care fac legatura dintre neuronii senzitivi si motori.
Neuronul este format din corpul celular (pericarionul) si una sau mai multe prelungiri
care sunt de doua tipuri dendritele- prelungiri celulipete (majoritatea neuronilor au mai multe
dendrite ) si axonul care, functional este celulifug, prelungire unica a neuronului.
Dendritele, in portiunea lor initiala sunt mai groase, apoi se subtiaza. In ele se gasesc
neurofibrile, acestea receptioneaza impulsul nervos si il conduc spre corpul neuronului.
Axonul este o prelungire unica, lunga (uneori de 1m) si mai groasa. Este format dintr-o
citoplasma specializata numita axoplasma, in care se gasesc mitocondrii, vezicule ale reticulului
endoplasmatic si neurofibrile. Membrana care acopera axoplasma se numeste axolema si are un
rol important in propagarea impulsului nervos. De-a lungul traseului sau, axonul emite colaterale
perpendiculare pe directia sa iar in portiunea terminala se ramifica; ultimele ramificatii butonii
terminali contin mici vezicule pline cu mediatori chimici care inlesnesc transmiterea
impulsului nervos la nivelul sinapselor. Butonul mai contine neurofibrile si mitocondrii.
Nevroglia
Aparitia unui potential de actiune intro zona a membranei neuronale determina aparitia
unui nou potential de actiune in zona vecina. Asadar, aparitia unui potential de actiune intr-un
anumit punct al membranei axonale este consecinta depolarizarii produse de un potential de
actiune anterior. Aceasta explica de ce toate potentialele de actiune aparute de-a lungul unui
axon sunt consecinta primului potential de actiune generat la nivelul axonului respectiv .
Conducerea la nivelul
axonilor mielinici
Datorita proprietatilor izolatoare ale mielinei potentialul de actiune apare la nivelul nodurilor
ronvier si sare de la un nod la altul intrun tip de conducere numita saltatorie. Acest tip de
conducere permite viteze mult mai mari (100m/s fata de 10m/s in fibrele amielinice ). Aceasta
explica aparitia mai rapida a unor reflexe decat altele .
Sinapsa este conexiunea functionala intre un neuron si o alta celula. In snc, a doua celula
este tot un neuron dar in snp ea poate fi o celula efectoare, musculara sau secretorie. Desi
similara cu cea neuroneuronala, sinapsa neuromusculara se numeste placa motorie sau jonctiune
neuromusculara. La nivelul sinapselor, transmiterea se face intr-un singur sens.
Din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea, sinapsele pot fi
chimice sau electrice.
Reflexul
Mecanismul fundamental de
functionare a sistemului nervos este
actul reflex .reflexul reprezinta
reactia de raspuns a centrilor
nervosi la stimularea unei zone
receptoare. Termenul de reflex a
fost introdus de catre
matematicianul si filozoful francez
Rene Descartes (1596-1650).
Raspunsul reflex poate fi excitator
sau inhibitor.
Baza anatomica a actului reflex este arcul reflex alcatuit din 5 componente anatomice:
receptorul, calea aferenta, centrii nervosi, calea eferenta si efectorul.
Receptorul este o structura excitabila care raspunde la stimuli prin variatii de potentiali
gradate proportional cu intesitatea stimulului. Majoritatea receptorilor sunt celule epitoriale,
diferentiale si specializate in celule senzoriale(gustative, auditive, vestibulare). Alti receptori din
organism sunt corpusculii senzitivi-mici organe pluricelulare alcatuite din celule, fibre
conjunctive si terminatii nervoase dendritice. Uneori rolul de receptor il indeplinesc chiar
terminatiile butonate ale dendritelor. La nivelul receptorului are loc transformarea energiei
stimulului in impuls nervos. In functie de provenienta stimulului se deosebesc:
Tonici - prezinta activitatea relativ constanta pe toata durata aplicarii stimulului: receptorul
vizual
La nivelul receptorului are loc traducerea informatiei purtate de stimul in informatie nervoasa
specifica (impuls nervos ).
Calea aferenta receptorii vin in contact sinaptic cu terminatiile dendritice ale neuronilor
senzitivi din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi cranieni prin centrii unui reflex se
intelege totalitatea structurilor din sistemul nervos central care participa la actul reflex
respectiv.
Nervii periferici sunt fascicule de nervi individuali care sunt fie senzitivi ,fie motori sau
micsti . din nervii periferici fac parte nervii cranieni in numar de 12 perechi nervii rahidieni .
Nervii cranieni transmit mesaje de la si catre muschii care-i prmit persoanei miscarea si
activitatile zilnice. Afectarea nervilor cranieni produce urmatoarele dereglari:
Nervul VII - facial(motor): paralizia fetei, fata asimetrica, imposibilitatea incretirii fruntii
si a inchiderii ochiului, comisura bucala coborata, tulburari de gust, scaderea secretiei
lacrimale si salivare .
Nervul VIII - acustico-vestibular (format din nervi auditivi si vestibulari din punte ):
srditate, nigstagmus si tulburari de echilibru .
Nervul X - vag (mixt, motor senzitiv, secretor pentru toate organele interne toraco-
abdominale): tulburari de ritm cardiac tulburari respiratorii, deglutitie, digestive, fonatie
intestinale.
Cap
itol
ul 2
Date
din
liter
atur
a
lega
te de
A.V.C
Definitie
Accidentele
vasculare cerebrale (AVC)
sunt suferinte grave ale
sistemului nervos central,
determinate de modificari
circulatorii cerebrale si se
caracterizeaza prin pierderea
motilitatii unei parti din
corp, asociata sau nu cu
tulburari de echilibru,
sensitive, senzoriale si de
limbaj.
Un accident vascular cerebral apare atunci cand un vas de sange (o artera) care furnizeaza sange
la nivelul unei zone a creierului se sparge sau este blocat de un cheag sangvin. In cateva minute,
celulele nervoase din acea zona sunt afectate si ele pot muri in cateva ore. Ca rezultat, acea parte
a corpului care este controlata de zona afectata a creierului nu mai poate functiona adecvat.
In momentul in care apar simptome ale unui AVC este necesar un tratament de urgenta,
exact ca si in cazurile de infarct miocardic. In cazul in care tratamentul medical este inceput cat
mai curand dupa aparitia simptomelor, cu atat mai putine celule nervoase vor fi afectate
permanent.
Accidentul vascular cerebral care se instaleaza brusc in plina sanatate aparenta este
denumit si ictus apopletic (ictus = brusc, subit; apoplexie = lovitura, suprimarea brusca a
functiilor unui organ).
Clasificare
Din punct
de vedere al
sindroamelor
anatomo-chimice,
accidentele
vasculare cerebrale pot fi clasificate in:
Ischemia cerebrala - suspendarea temporara sau definitiva a circulatiei cerebrale pe o
anumita zona a creierului in care sunt cuprinse:
a) infarctul
cerebral care poate fi
dat de: tromboza
arterelor cerebrale,
embolia arterelor
cerebrale
Hemoragie cerebrala
Hemoragia
subarahnoidiana
Encefalopatia hipertensiva
Trombofeblitele venelor cerebrale sunt procese inflamatoii
ale vaselor si sinusurilor cerebrale
Cheagurile sangvine apar de obicei ca rezultat al altor defecte din organism care
determina afectarea circulatiei sangvine normale, cum ar fi:
Cu toate ca este mai rar, tensiunea arteriala scazuta (hipotensiunea) de asemenea poate sa
cauzeze un accident vascular cerebral ischemic. Tensiunea arteriala scazuta duce la scaderea
circulatiei sangvine la nivelul creierului; ea poate fi determinata de o ingustare sau o afectare a
arterelor, de infarctul miocardic, de o pierdere masiva de sange sau de o infectie severa.
Anu
mite
interventii
chirurgicale
(precum
endarterecto
mia) sau alte
procedee
(cum ar fi angioplastia) folosite pentru tratamentul
arterelor carotide ingustate, pot duce la formarea unui
cheag sangvin la locul unde s-a intervenit, cauzand
ulterior un accident vascular cerebral.
hemoragic
- tumori cerebrale
Factori de risc
Pentru un accident vascular cerebral, factorii de risc pot fi modificati sau nu.
Anumite afectiuni pot creste riscul de AVC. In cazul in care aceste afectiuni pot fi tinute sub
control, riscul de AVC poate scadea.
- varsta. Riscul de accident vascular cerebral creste cu varsta. Riscul se dubleaza cu fiecare
decada dupa 55 ani. Cel putin 66 de procente din toate persoanele cu AVC au varsta de
65 de ani sau mai mult.
- rasa. Americanii negri si hispanici au un risc mai mare decat persoanele de alte rase. In
comparatie cu albii, americanii negri tineri, atat femeile cat si barbatii, au un risc de 2 -3
ori mai mare de a face un AVC ischemic si de a deceda din aceasta cauza
- sexul. Accidentul vascular cerebral este mai frecvent la barbati decat la femei pana la
varsta de 75 ani, dar dupa aceasta varsta femeile sunt mai afectate. La toate varstele, mai
multe femei decat barbati decedeaza din cauza unui AVC
- istoricul familial. Riscul de AVC este mai mare daca un parinte, un frate sau o sora a
avut un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor
- prezenta in trecut a unui accident vascular cerebral sau a unui accident ischemic tranzitor.
Simptomatologie
Simptomele generale ale accidentului vascular cerebral includ debutul brusc al:
- starii de amorteala, slabiciune sau paralizie a fetei, bratului sau piciorului, de obicei pe o
parte a corpului
- tulburari de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclara, incetosata, cu pete,
vedere dubla sau pierderea vederii
- confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor celorlalti
- tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii
- dureri de cap severe
- simptomele datorate accidentului vascular cerebral ischemic difera de cele ale celui
hemoragic.
- Simptomele depind de asemenea de localizarea cheagului sangvin sau a hemoragiei si
de extinderea regiunii afectate
- simptomele AVC ischemic (cauzat de un cheag ce a blocat un vas sangvin) apar de obicei
in jumatatea corpului de partea opusa zonei din creier in care este cheagul. De exemplu,
un AVC in partea dreapta a creierului da simptome in partea stanga a corpului.
- simptomele unui AVC hemoragic (cauzat de o sangerare in creier) pot fi similare celor
produse de AVC ischemic, dar se deosebesc prin simptome legate de tensiunea crescuta
in creier, cum ar fi dureri de cap severe, greturi si varsaturi, 'intepenirea' gatului, ameteli,
convulsii, iritabilitate, confuzie si posibil inconstienta
- simptomele unui AVC pot progresa in curs de cateva
minute, ore sau zile, adesea in mod treptat. De exemplu,
slabiciunea usoara poate evolua spre o incapacitate de a
misca bratul si piciorul de pe o parte a corpului.
Nu sunt intotdeauna usor de recunoscut simptomele unui AVC mic. Ele pot fi atribuite
gresit varstei mai inaintate sau pot fi confundate cu simptomele provocate de alte afectiuni si
care pot fi asemanatoare.
Insuficineta circulatorie cronica cuprinde mai multe forme clinice: cauzele sunt multiple
dar cea mai frecventa este arteroscleroza cerebrala.
Pseudoneurastenia aterosclerotica este cea mai des intalnita. Apare de obicei dupa
45de ani in special la hipertensivii moderati. Tulburarile sunt de tip nevrotic (cefalee, insomnie,
astenie fizica si intelectuala). Cefaleea este mai intensa dimineata la desteptare. Insomnia este
persistenta bolnavul fiind ziua somnolent, iar noaptea neputand dormi. Randamentul intelectual
scade, iar ameteliile sunt frecvente.
Este o alta forma clinica intalnita tot la aterosclerotici, sub aspectul unor fenomene de
deficit in raport cu zona arteriala la nivelul careia s-a produs tulburarea.
Dupa cateva ore fenomenele cedeaza rapid persistand mici semne clinice.
Uneori aceste tulburari precedeaza si anunta instalarea unui accident vascular major.Tratamentul
trebuie sa fie energetic si continuu:
Sindromul pseudobulbar
Este o manifestare grava care apare la bolnavii cu leziuni cerebrale (lacune) datorita unor
AVC mici repetate si adesea neglijate.
Vasele cerebrale prezinta leziuni aterosclerotice difuze, leziunile sunt mici si diseminate
bilateral, apar tulburari de deglutitie si fonatie, tetrapareze si tulburari sfinteriene.
Fata este inexpresiva, labilitate emotiva pronuntata (plange si rade usor) atentia si memoria sunt
diminuate, tulburarile de mers sunt caracteristice (pasi mici, tarati pe sol, miscari lente).
Evolutia este progresiva fiecare nou puseu agravand tulburarile prin scoaterea din functiune a
unor teritori cerebrale.
Cunoscuta sub numele de accident vascular cerebral, cuprinde mai multe forme clinice,
se instaleaza brusc, lovind bolnavul in plina sanatate aparenta, este denumit ictus apopleptic.
Apare de obicei ca urmare a unor tulburari circulatorii consecutive, unei hipertensiuni arteriale si
mai rar a unui proces infectios, alergic sau toxic. Creierul este edematiat cu mici focare
hemoragice ischemice.
Cefaleea este atroce insotita de varsaturi, insomnie totala, tulburari psihice, convulsii si semne
de atingere piramidala (pareza, afazie).
Simptomele sunt de obicei tranzitorii, disparand dupa cateva zile, dar daca se repeta pot
aparea leziuni organice grave.
Diagnostic
Edemul cerebral se combate prin administrarea de sulfat de Mg 25% (10-30ml intravenos lent)
sau de solutii hipertonice de glucoza 20% (100-200ml in perfuzie) si manitol 10% 20% .
Ramolismul cerebral
Este un accident vascular acut care duce la necroza ischemica a unui teritoriu din
parechimul cerebral.
In zona necrozata se fomeaza o cicatrice cerebrala scleroasa sau o cicatrice chistica plina cu
lichid.
Tromboza cerebrala este o boala a varstei de peste 60 ani intalnita in general la barbati.
Leziunile mari ale ramolismentului se produc atunci cand anorexia cerebrala dureaza mai mult
de 3 minute.
Debutul infarctului are loc de regula in a doua parte a noptii: manifestari, semne,
simptome.
Semnele de debut:
Semnele de evolutie:
- cefalee puternica
- vertij intens
- cand hemiplegia se instaleaza brusc pacientul isi pierde constiinta si poate intra in coma
(in cazul trombozelor mari).
Este un sindrom caracterizat prin deficit motor partial sau total a unei jumatati de corp.
Cauzele:
Factori favorizanti
Alcoolismul ,tabagism, efort fizic, stres emotional, bai fierbinti, hemoragii masive
Caracteristici de debut
Daca pacientul este dreptaci si hemiplegia afecteaza partea dreapta - apar tulburari de
vorbire - afazia
Catacteristici de recuperare
paralizia flasca devine treptat paralizie spastica
musculatura afectatata prezinta contracturi permenente care duc la atitudini caracteristici ale
membrelor paralizate
Evolutie si prognostic
Prognosticul este rezervat datorita ictusurilor repetate determinand decesul rapid prin coma
vasculara cerebrala.
Tratamentul curativ consta in repaus la pat , schimbarea pozitiei in pat pentru evitarea escarelor
si a pneumoniei hipostatice.
Cauze:
Este datorata stenozei mitrale, endocarditei lente, infarctului
de miocard si exceptional unei embolii gazoase.
Semne de debut:
Semne de evolutie:
hemiplegie
crize comitiale
tulburari respiratorii
tulburari psihice - delir, dezorientare
aspectul clinic este asemanator celui din tromboza , adesea fara coma profunda.Rasetele sunt
frecvente observandu-se embolii si in alte viscere.
Hemoragia cerebrala
Sediul de predilectie al hemoragiei este teritoriul arterei cerebrale, mijlocii cel mai ades pe
stanga.
Simptomatologie
- debutul este de obicei de o brutalitate extrema aparand cu ocazia unui efort a unei emotii, mese
copioase, unui puseu hipertensiv, sau fara cauza aparenta.
Clinic aspectul clinic este de ictus care apare in plina sanatate cu cefalee violenta, semne
meningiale ,greturi,varsaturi,redoarea cefei
Bolnavul isi pierde rapid cunostinta si cade intr-o coma profunda si prelungita (cateva
zile). In cazuri mai usoare bolnavul nu intra in coma si asista la instalarea progresiva a paraliziei.
In forme grave apar tulburari de ritm cardiac, respirator, febra mare si transpiratii
profuze.Respiratia este stuporoasa, fata bolnavului este inexpresiva, apare deviatia conjugata a
capului si a ochilor, membrele de parte paralizata cad inerte cand sunt ridicate, obrazul de partea
paralizata bombeaza in timpul respiratiei, aerul fiind expulzat in vecinatatea comisurii bucale de
aceeasi parte (semnul pipei).
Semnul clinic principal este hemoragia si hemiplegia, care evolueaza in aceleasi stadii ca
la tromboza (hemiplegie faza spastica, sechele definitive).
Evolutia este variabila , unii bolnavi mor in ziua ictusului, altii in a treia sau a patra zi, iar unii se
pot vindeca cu sechele definitive.
Riscul unei hemoragii in lunile sau anii care urmeaza este obisnuit.
Forme clinice:
a) hemoragia cerebrala meningeala este o hemoragie initial cerebrala, care cuprinde ventriculii si
spatiile subarahnoidiene.
Coma este profunda, febra ridicata, sindromul meningeal prezent, lichidul cefalorahidian
hemoragic.
Este alta forma clinica, mai benigna in care hemoragia este inttial meningeala atingand ulterior o
mica portiune din cortex.
c) hematomul intracerebral
Hemoragie intracerebrala
d) hemoragia meningeala
Este un accident vascular cerebral relativ frecvent aparand la orice varsta in deosebi dupa 40 ani.
Cauze:
- malformatii vasculare
- ateroscleroza vaselor cu sau fara HTA
- traumatisme craniene
- discraziile sanguine
- leziunile toxice
Prognosticul:
-in coma, deplasarea bolnavului este interzisa, iar ingrijirile igienice vor fi practicate cu maxima
atentie.
-partile expuse contactului prelungit cu patul vor fi deosebi de atent curatate cu alcool, pudra de
talc si protejate prin colaci de cauciuc bandajati cu tifon
-asternutul si lenjeria vor fi mereu schimbate si intinse pentru a evita cutele ce pot duce la escare
-hidratarea bonavului este principala grija in aceasta perioada, ea asigurandu-se prin perfuzii cu
glucoza izotonica sau ser fiziologic, sonda gastrica.
-dupa iesirea bolnavului din starea de coma, el prezinta semnele leziunii cerebrale, in general o
hemiplegie
-in acest stadiu se cotinua tratamentul etiologic ateroscleroza, diabet cardiopatic, hipertensiune
ca si regimul alimentar indicat
Mecanism fiziopatologic
In cazul unui accident vascular cerebral ischemic, se reduce aportul de sange bogat in
oxigen in zona respectiva a creierului. In accidentul vascular cerebral hemoragic este o
sangerare in creier.
Dupa aproximativ 4 minute fara sange si oxigen, celulele creierului devin afectate si pot
muri.
Organismul incearca sa restabileasca aportul de sange si de oxigen la nivelul celulelor
prin largirea altor vase de sange (artere) aflate in apropierea zonei afectate. Daca blocajul este
intr-un vas sangvin mare, cum ar fi artera carotida, organismul ar putea fi incapabil sa furnizeze
sange in regiunea afectata prin intermediul altor vase sangvine.
Daca aportul sangvin nu este restabilit, de obicei apare o lezare permanenta a zonei
respective.
Atunci cand celulele creierului sunt lezate sau mor, acele parti ale corpului care sunt
controlate de aceste celule nu mai pot functiona. Pierderea functionarii lor poate fi usoara sau
severa, temporara sau permanenta. Aceasta depinde de localizarea si de extinderea regiunii
afectate din creier si de cat de repede este restabilit aportul de sange in zona afectata.
Accidentul vascular cerebral este cea mai frecventa cauza de dezabilitate fizica datorata
unei afectiuni ale sistemului nervos. La persoanele care supravietuiesc dupa un AVC, jumatate
din ei vor mai prezenta un deficit inca 6 luni dupa aceea.
Vindecarea depinde de localizarea si de extinderea leziunii din creier cauzata de AVC si
de capacitatea altor regiuni sanatoase din creier de a prelua functionarea regiunii afectate. In
general, cu cat este mai mica lezarea tesuturilor cerebrale, cu atat este mai mica si dizabilitatea
rezultata si cu atat este mai mare sansa unei vindecari cat mai complete.
Cea mai mare sansa de recuperare a abilitatilor este in timpul primelor luni de dupa un
accident vascular cerebral. Recuperarea anumitor abilitati, precum vorbirea, se face lent, daca se
face. Aproximativ jumatate din toate persoanele care fac un accident vascular cerebral vor avea o
perioada indelungata de timp unele dificultati in vorbire, in intelegere si in luarea deciziilor. De
asemenea ei pot avea tulburari ale comportamentului, care le afecteaza relatiile cu membrii
familiei sau cu prietenii.
Complicatiile pe termen lung ale unui accident vascular cerebral, cum ar fi depresia si
pneumonia, se pot dezvolta imediat sau dupa o perioada de cateva luni pana la cativa ani dupa
AVC. Unele complicatii pe termen lung pot fi prevenite cu tratament adecvat la domiciliu si prin
monitorizare de catre un medic.
Dintre persoanele care au pentru prima data un accident vascular cerebral sau un accident
ischemic tranzitor (AIT), 14 % vor avea un alt AVC sau un AIT in cursul urmatorului an.
1. AIT ce dureaza 1 minut, pana la 24 ore in sistemul carotidian si cateva minute pana la 72
ore in sistemul vertebrobaziliar
2. AIT reversibil in 24 -72 ore pana la 3 saptamani
3. Atac ischemic constituit dupa 3 saptamani
a) atac ischemic partial constituit
b) atac ischemic total se refera la aria vasculara daca este prinsa partial sau total.
mecanismul tromboemboliei
mecanismul hemodinamic
Deci ateroscleroza produce diminuarea sau oprirea circulatiei arteriale a unui teritoriu prin:
marea majoritata a AIT releva un mecanism tromboembolitic, dar cea mai mare parte a autorilor
considera ca un anumit procentaj din AIT poate fi determinat de perturbari hemodinamice.
In cazul perturbarii hemodinamice ale AIT fara ocluzie se discuta notiunea de criza circulatorie
sau criza hemodinamica.
Crizele hipertensive
Boala hipertensiva afecteaza micile arteriole cerebrale care patrund adanc in creier,
precum si pe cele care, la nivelul anastomozelor arteriale leptomeningeale reprezinta colaterale
ale arterelor cerebrale majore.
- in prezent acordul este unanim in a nega rolul spasmului in AIT aterosclerotic.Se vorbeste de
spasm arterial in raport cu migrena, cu encefalopatia hipertensiva si in special in hemoragia
subarahnoidiana prin anevrism cerebral, traumatisme craniocerebrale sau tumori cerebrale.
- caracterul deficitar al fenomenelor clinice, foarte rar sub forma de manifestari excitatorii
- caracterul repetitiv al crizelor este intalnit in special in cazul stenozelor avand frecventa
mai ridicata in primul an dupa debut.
- au fost prezente de curand simptome ale unui AVC sau AIT, chiar daca simptomele au disparut
- persoana respectiva a avut in trecut un AVC sau un AIT si este in tratament cu aspirina sau alte
medicamente pentru prevenirea formarii cheagurilor de sange si a aparut orice semn de sangerare
- persoana respectiva a avut un AVC si are acum un episod de innecare in timpul inghitirii unor
alimente
- au aparut semne care se pot datora prezentei unui cheag in vasele de sange profunde, care pot fi
inrosirea, incalzirea si durerea intr-o anumita zona a unui brat sau a unui picior.
Sunt totusi dezavantaje multe printre care si faptul ca sunt necontrolabile intrucat
vasodilatatia realizata poate provoca hemoragie in focarul cerebral cu efecte agravante.
Pe langa accidentele ischemice tranzitorii sau prin insuficienta circulatorie cronica mai sunt
definite si alte forme de afectiuni cerebro-vasculare care includ: hemoragia subarahnoidiana,
hematoamele si tromboflebitele sinusurilor cerebrale, fiecare avand o serie de
caracteristici clinice si paraclinice.
de o intensitate relativ mica. Brusc bolnavul are o cefalee intensa, duce mana la cap, rosteste
cateva sunete neinteligibile, cade si intra in coma, din care de obicei nu mai iese niciodata.
Hemoragia cerebrala acuta: are tot un debut brusc dar nu de dramatismul formei
anterioare.
Bolnavul acuza cefalee intensa si in cateva minute intra in coma, dar o coma vigila,
examenul obiectiv punand in evidenta semne de focar.
anamneza
examenul clinic si
examenele paraclinice
In cazul formelor acute si subacute, indoielile asupra diagnosticului pot persista cateva
zile, fiind necesare o serie de examene
paraclinice.
Lichidul cefalo-rahidian
- Examenul citobacteriologic - normal LCR contine 1-3 elemente/mmc care, in general, sunt
limfocite. Polinuclearele cresc in meningitele septice la cateva zeci de mii pe mmc. Astfel
lichidul devine tulbure si se face determinarea calitativa a elementelor prin
centrifugare, frotiu colorat cu albastru de metilen sau hematoxilina.
Clorurile in mod normal sunt egale cu 7,3 g/l, scazand mult in meningitele
tuberculoase, la fel ca si glicorahia care normal este de 0,5-0,8
Examenul fondului de ochi pune in - evidenta existenta unui edem cerebral important sau
declansarea unei noi hemoragii, aratand o retinopatie hipertensiva severa.
O eventuala staza pupilara este un indiciu deosebit ce contraindica efectuarea punctiei rahidiene
examenul fundului de ochi, ofera informatii asupra starii arterelor mici si arterelor cerebrale si
mai putin a arterelor cerebrale mari.
Timpul este critic in diagnosticarea unui accident vascular cerebral. Un diagnostic pus
rapid poate duce la administrarea de medicamente care asigura o recuperare mai buna.
Prima prioritate va fi sa se determine daca accidentul vascular cerebral este ischemic sau
hemoragic. Aceasta distinctie este critica deoarece medicamentele administrate pentru un AVC
ischemic (cauzat de un cheag de sange) poate fi amenintatoare de viata daca accidentul vascular
cerebral este hemoragic (cauzat de o sangerare).
Primul si cel mai important test care trebuie efectuat dupa un accident vascular cerebral
este tomografia computerizata (TC) cerebrala, care reprezinta o succesiune de radiografii ale
creierului; aceasta poate identifica existenta unei sangerari. Acest test va pune diagnosticul de
AVC ischemic sau de AVC hemoragic. De asemenea se poate face RMN (rezonanata magnetica
nucleara) cu scopul determinarii extinderii leziunii cerebrale; el poate ajuta la prezicerea
recuperarii.
- este de asemenea recomandata evaluarea factorilor de risc pentru afectiunile cardiace cu scopul
prevenirii dizabilitatilor sau decesului datorate unei probleme cardiace, care ar putea aparea in
viitor.
- Electroencefalograma (EEG) - este o metoda de
explorare a activitatii bioelectrice cu o valoare
importanta ce contribuie la certificarea
diagnosticului de accident vascular cerebral putand
aduce clarificari privitoare la patogenia si topografia
AVC precum si la stadiul lui evolutiv. In perioada
initiala se constata o depresiune moderata a ritmului
alfa iar in cursul evolutiei traseul este invadat de
unde delta mai bine exprimate de partea leziunii. Pe
acest fond se poate contura focarul lezional format
din unde delta polimorfe uneori intricat cu varfuri spike-
uri.
In cazul unor forme foarte grave, traseul este dezorganizat difuz fiind format din unde
de voltaj crescut.
Diagnosticul diferential
Cel mai important diagnostic diferential este cel dintre hemoragia cerebrala si
ramolismentul cerebral datorita atitudinii terapeutice diferite pentru cele doua afectiuni.
- varsta: hemoragia survine la varste mai tinere 40-60 de ani, in timp ce ictusul ischemic
sever si durabil se intalneste dupa 60 de ani, insa variatiile de varsta sunt foarte mari in cele doua
afectiuni.
- valorile tensionale crescute - indeosebi ale diastolei pentru hemoragia 'cerebrala, in tim
ce in ectusul ischemic, valorile tensionale pot fi normale sau scazute,
- semne paraclinice. Dintre ele cel mai important este LRC care este clar si
nemodificat in ictusul ischemic si hemoragie sau xantocrom in forma hemoragica.
Dintre toate complicatiile insa cea mai grava ramane desigur decesul, ca si forma
nefavorabila de evolutie in ciuda tuturor progreselor din medicina, si a progreselor in ingrijirile
de sanatate.
Cel mai mare numar de decese survin in cursul primelor trei pana la zece zile,
urmatorii factori fiind importanti pentru supravietuirea imediata a bolnavilor:
varsta si sexul - cu cat bolnavul este mai varstnic cu atat efectele infarctului cerebral
sunt mai grave, datorita starii sistemului vascular si predispozitiei la infectii
respiratorii prin imobilizarea la pat; In ceea ce priveste sexul nu exista diferente
semnificative;
viteza de instalare - debutul rapid al deficitului neurologic este asociat cu o mortalitate
crescuta comparativ cu debutul progresiv.
antecedentele de boala cerebro - vasculara - cresc mortalitatea prifl A.I.T. pana la 60 %.
tulburarile starii de constienta - supravietuirea este mai mare la cei ce nu prezinta stare
comatoasa.
localizarea infarctului cerebral - leziunile de trunchi cerebral au ur prognostic mai bun
decat cele din teritoriul emisferelor cerebrale.
Tratamentul AVC
Tratament - generalitati
Tratamentul initial al unui accident vascular cerebral este diferit, depinde de cauza - daca
a fost provocat de un cheag sanguin (ischemic) sau de o sangerare in creier (hemoragic). Inainte
de inceperea tratamentului, se recomanda efectuarea unei tomografii computerizate (TC)
craniene sau, daca este posibil, o rezonanta magnetica nucleara (RMN) pentru a se vedea tipul
de AVC. Alte teste pot fi efectuate in continuare pentru a se determina localizarea cheagului sau
a hemoragiei si pentru evaluarea extinderii leziunii creierului. In timp ce se determina optiunile
de tratament, se vor monitoriza cu atentie tensiunea arteriala si capacitatea respiratorie si poate fi
necesara administrarea de oxigen.
Tratamentul initial este centrat pe restabilirea circulatiei sanguine (in AVC ischemic)
sau pe controlarea hemoragiei (in AVC hemoragic). Ca si in cazul infarctului miocardic, lezarea
permanenta datorata unui accident vascular cerebral se dezvolta adesea in primele cateva ore. Cu
cat se administreaza mai repede un tratament, cu atat lezarea este mai mica.
Este foarte importanta efectuarea unui consult medical de urgenta daca exista simptome de
accident vascular cerebral. Daca este vorba de un AVC ischemic, care este cauzat de un cheag
sanguin, se poate administra un activator tisular de plasminogen (t-PA), un medicament care
dizolva cheagurile. Acest medicament este recomandat cu tarie, dar este cel mai eficient daca
este administrat in primele 3 ore de la debutul simptomelor. Daca se administreaza t-PA in acest
interval de timp, pot fi sanse mari de imbunatatire a vindecarii. Noi studii arata ca ar putea fi un
oarecare beneficiu si in cazul in care t-PA s-ar administra si dupa primele 3 ore. Totusi, t-PA
poate fi periculoasa (potential letala) daca se da la un pacient cu un accident vascular cerebral
hemoragic, cauzat de o sangerare.
De vreme ce majoritatea accidentelor vasculare cerebrale sunt provocate de chegurile sanguine,
medicamentele care impiedica formarea de cheaguri sunt folosite pentru prevenirea AVC-urilor
ischemice ulterioare. Aceste medicamente sunt de obicei administrate dupa tratamentul initial.
Ele nu sunt recomandate in primele 24 de ore de la administrarea de t-PA. Cele doua tipuri de
medicamente folosite pentru prevenirea formarii chegurilor sunt:
- antiagregantele plachetare, care impidica cele mai mici celule din sange sa formeze agregate.
Aspirina este cel mai frecvent folosit antiagregant plachetar care este folosit pentru prevenirea
accidentului vascular cerebral. Doua studii de amploare au aratat ca aspirina luata in primele 48
de ore de la un AVC poate reduce sansa aparitiei unui alt AVC si poate preveni decesul.
Persoanele care nu pot lua aspirina sau cele care au accidente ischemice tranzitorii (AIT) sau un
accident vascular cerebral fiind sub tratament cu aspirina, sunt sfatuite uneori sa ia alte
medicamente antiagregante plachetare, cum ar fi clopidogrel sau ticlopidina. Aggrenox este o
combinatie de aspirina si dipiridamol cu eliberare prelungita, si care previne aparitia unui AVC
ischemic. Aggrenox reduce riscul unui AVC la fel de eficient ca si aspirina si semnificativ mai
mult decat clopidogrelul. Aspirina nu se recomanda in primele 24 ore de la administrarea de t-PA
- anticoagulantele, care previn producerea de proteine necesare pentru formarea normala a
cheagurilor sanguine. Administrarea de anticoagulate (in principal de warfarina) este cea mai
buna metoda pentru prevenirea formarii cheagurilor in inima din cauza fibrilatiei atriale, a
infarctului miocardic, a afectiunilor valvulare cardiace si a insuficientei cardiace. Ele nu se dau
ca tratament de urgenta in accidentul vascular cerebral.
La persoanele cu boala arterelor coronare, tratamentul cu medicamente care scad
colesterolul, numite statine, poate incetini dezvoltarea aterosclerozei in arterele carotide si poate,
de asemenea, scadea riscul aparitiei unui AIT sau AVC. Studiile arata o reducere de 20 pana la
31% a riscului de AVC la persoanele care iau statine.
Tratament chirurgical
- la persoanele care au un accident ischemic tranzitor (AIT) sau un accident vascular cerebral in
arterele din partea posterioara a creierului (arterele vertebrobazilare)
Anexe
Capitolul 3
Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului cu
AVC
Pentru unele persoane, prevenirea accidentului vascular cerebral poate incepe dupa ce au
avut un accident ischemic tranzitor (AIT) - care este un semnal de alarma ca un AVC ar putea sa
apara in curand. Consultarea cu promptitudine a unui doctor ar putea ajuta la prevenirea unui
accident vascular cerebral.
Este imperios necesara solicitarea unui ajutor medical de urgenta in cazul in care apar
simptome de AIT, care sunt asemanatoare celor ale unui accident vascular cerebral si care
cuprind probleme de vedere, de vorbire, de comportament si a procesului de gandire. Un AIT
poate provoca o pierdere de cunostinta, convulsii, ameteala (vertij), o slabiciune sau amorteala
intr-o parte a corpului. Simptomele unui AIT, totusi, sunt temporare si de obicei dispar dupa 10
pana la 20 de minute, desi uneori ele pot persista pana la 24 ore.
Multe AVC-uri pot fi prevenite prin controlul factorilor de risc si prin tratarea altor
conditii medicale care pot duce la aparitia unui accident vascular cerebral.
Prevenirea aparitiei unui accident ischemic tranzitor se face prin controlul factorilor de
risc.
Pacientul trebuie sa faca periodic, examinari medicale pentru controlul hipertensiunii
arteriale, hipercolesterolemiei, afectiunilor cardiace (in special fibrilatia atriala), diabetului
zaharat si bolilor hematologice care favorizeaza coagularea sanguina cum sunt policitemia si
siclemia.
Intreruperea fumatului este necesara. Fumatul zilnic creste riscul de aparitie a unui accident
vascular cerebral de 2,5 ori. Fumatul pasiv (o persoana nefumatoare care inhaleaza fumul de
tigara) poate creste, de asemenea, riscul de aparitie a unui accident vascular cerebral.
Medicul va stabili daca este necesar un tratament cu aspirina sau medicamente
hipocolesterolemiante. Studiile au aratat ca tratamentul zilnic, cu aspirina sau alte antiagregante
plachetare, ca aspirina asociata cu dipiridamol, la pacientii care au avut un accident ischemic
tranzitor, un accident vascular cerebral sau au suferit o endarterectomie, poate preveni aparitia
unui alt accident vascular cerebral. Medicamentele care scad nivelul seric al colesterolului,
numite si hipocolesterolemiante, cum sunt statinele, sunt indicate la pacientii cu
hipercolesterolemie sau care au avut un atac cardiac. Daca pacientul este hipertensiv si a avut
deja un accident ischemic tranzitor, medicamentele antihipertensive pot preveni aparitia altui
accident ischemic tranzitor sau unui accident vascular cerebral.
Este importanta mentinerea unei greutati corporale adecvate. Excesul ponderal sau
obezitatea cresc riscul de aparitie a hipertensiunii arteriale, afectiunilor cardiace si diabetului
zaharat, toate aceste boli fiind factori de risc pentru aparitia unui accident ischemic tranzitor sau
accident vascular cerebral.
Este indicata o dieta echilibrata: saraca in colesterol, grasimi saturate si sare, scaderea
consumului de grasimi animale, cresterea consumului de legume si fructe care aduc un aport
crescut de potasiu si vitamine B, C, E si riboflavina.
Exercitiile fizice efectuate regulat scad riscul de aparitie a unui accident vascular
cerebral. Cel mai simplu exercitiu fizic este mersul pe jos.
Consumul de alcool in cantitati scazute sau moderate (1/saptamana - 2/zi) scade riscul de
aparitie a unui accident vascular cerebral prin mecanism ischemic (prin blocare unei artere
cerebrale). Consumul excesiv de alcool creste riscul de accident vascular cerebral.
Trebuie evitat tratamentul cu anticonceptionale orale la pacientele care mai au si alti factori de
risc pentru accidentul ischemic tranzitor sau accidentul vascular cerebral; acestia sunt fumatul,
hipercolesterolemia sau o alta afectiune produsa de un cheag sanguin. In cazul acestor paciente
medicul va prescrie o alta metoda contraceptiva, care nu creste riscul de aparitie a unui accident
ischemic tranzitor sau accident vascular cerebral.
Rufaria trebuie confectionata dintr-un material moale, care sa nu irite pielea, sa nu fie prea
stramta, sa nu-1 jeneze pe bolnav in nici un fel. Ea trebuie sa fie in permanenta foarte curata,
urmand sa fie schimbata cat mai des.
Asistenta medicala nu trebuie sa piarda din vedere omul in globalitatea sa, interventia va
fi orientata asupra lipsei de autonomie si consta in a spori, a creste independenta fizica, psihica si
morala a bolnavului.
Salonul
Bolnavii vor fi plasati in saloane in functie de afectiunile lor, varsta, sex, tinand cont de
similaritatea bolii, avandu-se in vedere posibilele propagari a heteroinfectiilor (infectii
incrucisate).
Igiena salonului - incaperea in care sta bolnavul trebuie sa fie spatioasa, curata si bine
aerisita. In saloanele de bolnavi nu trebuie sa fie mai mult de patru paturi, iar distanta intre ele sa
fie de minimum un metru.
In anotimpul rece, aerisirea se va face de 2-3 ori pe zi, fereastra ramanand larg deschisa
20 de minute, timp in care bolnavul va fi bine invelit; in anotimpul cald, fereastra poata sa
ramana deschisa in permanenta. Temperatura camerei trebuie sa fie constanta in jur de 200C.
La curatenia incaperii se va evita maturatul, folosindu-se tehnica umeda sau mai bine
aspiratorul de praf. In acest fel, se evita ridicarea in aer a particulelor de praf incarcate cu
microbi.
Paturile trebuie sa fie deplasabile pe roti, rabatabile, prevazute cu rezemator mobil la care
treimea cefalica a somierei poate fi ridicata in pozitie oblica de 450, necesara pentru a asigura
confortabilitatea in pozitie semisezanda, in scopul favorizarii respiratiei.
Salteaua optima este cea din burete sau cauciuc umplut cu apa, pentru a preveni escarele
de decubit la bolnavii imobilizati. Pernele, in numar de doua, una mai mica si alta mai mare
pentru a asigura bolnavului o pozitie comoda. Patura trebuie sa fie confectionata din lana moale.
Lenjeria trebuie sa fie alba, din bumbac, cu cat mai putine cusaturi.
Patul reprezinta pentru fiecare bolnav spatiul unde isi petrece majoritatea timpului si i se
asigura ingrijirile necesare. De aceea toate aceste accesorii au atat rolul de a proteja bolnavul
impotriva umiditatii, frigului si impotriva producerii leziuniloe tegumentare (escare), cat si de a
usura munca asistentei medicale.
Toaleta bolnavului
Va insista asupra regiunilor inghinale pe care le va pudra apoi cu talc, pentru a evita
aparitia eczemelor si iritatiilor pielii.
Unghiile si parul vor fi curatate regulat, avand in vedere faptul ca la acest nivel stagneaza
un mare numar de agenti patogeni, iar bolnavul cu dizabilitati motorii se poate accidenta in
cadrul crizelor de agitatie.
Efectuarea toaletei are efecte benefice asupra circulatiei cutanate, pe care o stimuleaza,
favorizeaza mobilizarea anticorpilor formati de celulele reticuloendoteliale din tesutul celular
subcutanat, are efect relaxant si sedativ asupra organismului
Alimentatia
Lichidele se vor administra in doze mici, fractionate, in acest timp bolnavul stand in pat
pentru conservarea energiei, iar asistenta medicala va urmari si calcula cu atentie ingesta-excreta,
pentru a elimina posibilitatea unei deshidratari masive sau aparitia unui dezechilibru electrolitic.
Anamneza reprezinta un interogatoriu la care este supus pacientul sau apartinatorii (in
cazul afectarii grave neurologice a pacientului) in vederea depistarii cauzelor ce au dus la
imbolnavire si la prezentarea acestuia la medic, momentul aparitiei primelor simptome si
caracterul acestora, a atitudinii adoptate de pacient sau apartinatori in aceste circumstante.
Examenul clinic / fizic este realizat de catre medic, bazandu-se pe date obiective
furnizate de metodele utilizate in acest scop.
Pozitia bolnavului trebuie adaptata: in picioare sau semisezand cand starea bolnavului o
permite, pozitia de decubit sau pozitia in care se afla pacientul.
Examenele paraclinice
. Aceste teste il ajuta pe doctor sa aleaga conduita terapeutica si sa caute alte afectiuni care
pot cauza simptome asemenatoare cu cele ale accidentului vascular cerebral.
Recoltarea
Computer tomograf
Substanta de contrast este o substanta pe baza de iod folosita pentru o vizualizare optima
a structurilor si organelor investigate. Substanta se administreaza intravenos si se foloseste
pentru a examina fluxul sanguin, pentru a evidentia tumori sau alte afectiuni.
Contraindicatii majore:
Graviditate
Alergie la iod
Insuficienta renala
Examinarea radiologica
Imagistica prin rezonanta magnetica este un test care se foloseste de un camp magnetic si
de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe si tesuturi ale
corpului omenesc. In multe din cazuri, IRM
ofera informatii care nu pot fi vizualizate prin
radiografie, ultrasonografie sau tomografie
computerizata.
Imagistica prin rezonanta magnetica este un test care se foloseste de un camp magnetic si
de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe si tesuturi ale
corpului omenesc.
IRM se efectueaza pentru diagnosticarea anumitor afectiuni ca tumori, sangerare, leziuni,
afectari vasculare sau infectii. Prin folosirea unei substante de contrast in timpul IRM, se pot
vizualiza clar anumite tesuturi. O IRM
este indicata pentru:
- regiunea cefalica - IRM poate detecta
tumoti, anevrisme, sangerari la nivel
cerebral, leziuni nervoase si alte
afectiuni, ca si cele cauzate de accident
vascular cerebral; IRM poate de
asemenea detecta afectiuni ale nervului
optic si globului ocular, ale urechilor si
nervului auditiv
- regiunea toracica - IRM poate
vizualiza cordul, valvele cardiace si vasele coronare; poate stabili daca plamanii sau inima sunt
afectate; de asemenea poate fi folosita pentru diagnosticarea
cancerului de san sau pulmonar
- vasele sanguine - IRM poate fi folosita pentru vizualizarea vaselor
de sange si a circulatiei sangelui prin vase, in acest caz purtand
numele de angiografie prin rezonanta magnetica; poate depista
afectiuni ale venelor sau arterelor, ca anevrisme vasculare, un cheag la nivel vascular sau ruptura
partiala a peretelui vascular (disectie); uneori se foloseste substanta de contrast pentru
vizualizarea mai clara a vaselor sanguine.
Ecografia Doppler
Cu ajutorul acestei tehnici se vizualizeaza organe interne, poate fi folosita pentru a ghida
explorarea chirugicala, dirijeaza gesturile punctiei sau biopsiei si se poate vizualiza fara
probleme fatul in uterul mamei.
Tot acest tip de ecografie ajuta ajuta la observarea fluxurilor de urina, sange si alte fluide,
fiind chiar posibila ascultarea semnalelor emise de acestea.
Pentru prima oara descris in 1842 de catre Christian Doppler, efectul care ii poarta
numele consta in modificarea frecventei receptionarii semnalului, in momentul in care sursa de
emisie sau receptorul sunt in miscare unul fata de celalalt.
Intre frecventa undei initiale si cea reflectate intervine o variatie ce poarta denumirea de
semnal Doppler.
Prin analiza semnalului obtinut, se obtin informatii despre viteza si directia de deplasare a
sangelui in diverse regiuni ale organismului.
Luam ca exemplu aparatul cardiovascular. In acest caz, sursa este una fixa. Se studiaza
modul in care se modifica frecventa ultrasunetelor pe care hematiile aflate in miscare le reflecta,
fata de frecventa initiala.
Local, semnalul Doppler este absent, iar distral de obstructie, el poate sa apara
cu o amplitudine scazuta. Acest lucru se datoreaza existentei circulatiei
colaterale.
Ecografia Doppler color
Dezvoltarea rapida a
aparatelor de explorare cu
ultrasunele a dus la crearea
ecografiei Doppler color. Acest lucru
este posibil prin prelucrarea
semnalelor cu ajutorul
microprocesoarelor, ce realizeaza
imagini color ale circulatiei sangelui.
In cazul in care viteza creste, culoarea, fie ea rosie sau albastra, va deveni mai
stralucitoare. Daca viteza scade, culoarea se intuneca.
Electroencefalograma (EEG)
Pregatirea pacientului :
-asistenta medicala va pregati fizic si psihic bolnavul , va interzice bolnavului cu 24h inaintea
examenului orice medicatie, sedative sau excitatoare;
-capul pacientului va fi curat, parul curat si despletit, pozitia pacientului va fi asezat pe un fotoliu
sau culcat pe pat cu ochii inchiti. Camera va fi izolata fonic si de lumina.
Modificari patologice :
epilepsie
traumatisme cranio-cerebrale
neuroinfectii
AVC
tumori cerebrale
modificari EEG pot sa apara in hipofizie , hipoglicemie, hiperhidratare
Arteriografia cerebrala
Consta in injectarea unei substante de contrast
in sistemul carotidian sau vertebro-bazilar
In sistemul vertebrobazilar
punctia directa a arterei vertebrale pe cale humerala (stanga , dreapta)
cateterism femural
- lezarea arterei
Cu toate ca datele colectate vor folosi si medicului, primul scop este de a permite asistentei
sa identifice gradul in care pacientul este capabil sa efectueze activitati de autoingrijire si de a
aprecia modul in care aceste activitati sunt limitate de deficitele identificate la nivelul
capacitatilor motorii, senzoriale, afective sau intelectuale.
Daca observatiile sale sunt sistematice si complete, vor putea fi valorificate de medic.
Elemente de observatie:
pozitie ghemuita (in ulcerul gastric penetrant bolnavul exercitand si o presiune cu pumnul
asupra regiunii dureroase);
pozitie sezanda (ortopnee) (in afectiuni cardiace insotite de insuficienta circulatorie, in afectiuni
pulmonare);
opistotonus (bolnavul se afla in hiperextensie sub forma unui arc cu concavitate dorsala, corpul
sprijinindu-se pe ceafa si calcaie: in tetanos).
fata acoperita cu sudori reci, ochii infundati si inconjurati de cearcane albastre, nasul ascutit si
privirea anxioasa fata peritoneala) in peritonita, ileus, alte afectiuni abdominale grave;
trasaturile fetei din jurul gurii, ochilor si narilor simuleaza un ranjet, cu fruntea incretita adanc,
intristata (in tetanos).
Starea psihica a bolnavului:
starea tifica: constienta tulburata, privirea absenta, sta in pat nemiscat (formele grave de febra
tifoida);
carfologie (stare tifica insotita de miscari automate, asemanatoare cu prinderea mustelor din aer);
obnubilatie bolnavul are functiile psihice incetinite, sesizeaza numai partial evenimentele;
delir stare de obnubilatie insotita de iluzii, halucinatii, hiperexcitatii (boli infectioase acute,
afectiuni cerebrale, intoxicatii);
stupoare bolnavul sta in stare de imobilitate si insensibilitate, poate fi trezit, dar nu raspunde la
intrebari;
somnolenta necesitatea de a dormi indelungat, bolnavul se trezeste usor, dar adoarme imediat;
coma stare patologica de inhibitie profunda a activitatii nervoase superioare, caracterizata prin
pierderea completa sau partiala a cunostintei, a miscarilor voluntare si a sensibilitatii, fiind
pastrate functiile vegetative fundamentale (circulatia si respiratia).
d) Somnul bolnavului:
stare de insomnie (reala sau falsa raportul dintre somn de zi si de noapte se inverseaza);
somn agitat intreruperi repetate (dureri de foame, diaree, necesitate de mictiuni, stari de
tensiune nervoasa).
e) Durerea:
intensitate mica suportabila (dureri articulare reumatismale) pana la durere de mare intensitate
(colica renala, hepatica);
spontana sau provocata prin palpare, se poate defini ca jena, apasare, presiune, crampe, ruptura,
sfasiere, tensiune, arsura;
de durata, de la cateva ore la cateva zile, in functie de cauza, avand un caracter de permanenta
sau intermitenta;
directia in care iradiaza durerea in ulcerul gastric sau duodenal, durerea iradiaza din epigastru
in spate, in colelitiaza din hipocondrul drept in umarul drept, in apendicita acuta in fosa iliaca
dreapta etc.
Una dintre cele mai importante atributii ale asistentei medicale este administrarea
tratamentului, implicand in cazul AVC in special tratamentul medicamentos.
Medicamentele sunt substante folosite in scopul de a preveni, a ameliora sau a vindeca
bolile, extrase sau sintetizate din produse vegetale, animale sau din substante minerale. Actiunea
lor asupra organismului depinde de structura lor chimica, de doza administrata si de calea de
administrare. Aceeasi substanta poate functiona ca aliment, medicament sau toxic, dupa
cantitatile introduse in organism, asistenta medicala avand rolul de a cunoaste foarte bine
prezentarea medicamentelor, cantitatea de substanta continuta, dozarea si timpul de actiune al
acestora.
Administrarea medicamentelor se face tinand cont de anumite reguli, dintre care amintim:
respectarea intocmai a medicamentului prescris, identificarea medicamentelor prin citirea
etichetei si a datei valabilitatii, verificarea calitatii acestora, respectarea cailor de administrare, a
dozajului prescris si a orarului de administrare, respectarea somnului pacientului, evitarea
incompatibilitatii intre medicamente, administrarea imediata a medicamentelor deschise,
respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor (solutii, picaturi, injectii, ovule
vaginale, supozitoare), administrarea medicamentelor in prezenta asistentei, servirea bolnavului
cu doze unice de medicament, respectarea asepsiei si antisepsiei la administrarea parenterala,
pentru evitarea infectiilor nozocomiale.
Calea orala sau bucala este calea naturala de administrare a medicamentelor, acestea
putand fi introduse sub diverse forme: lichide (solutii, infuzii, decocturi, tincturi, uleiuri,
extracte) sau solide (prafuri, tablete, granule, substante mucilaginoase).
Medicamentele astfel introduse au efect: - local sau general, acestea se resorb la nivelul
mucoasei digestive, patrund in sange desfasurandu-si efectul asupra intregului organism sau doar
asupra unor anumite organe. Medicamentele lichide se pot administra ca atare sau diluate cu apa,
ceai, lapte, iar pentru mascarea gustului dezagreabil pot fi indulcite cu mire, siropuri. Cand
medicamentele solide nu pot fi inghitite ca atare, se mojareaza (se piseaza) apoi pot fi diluate cu
apa sau ceai.
Astfel:
se utilizeaza calea subcutana cand
substantele sunt usor resorbabile, au densitate mica
si presiune osmotica apropiata cu cea a
organismului, nu provoaca iritatia sau lipoliza
tesutului celular adipos de sub piele;
se recurge la calea intramusculara daca
densitatea medicamentului este mai mare, daca prin
stagnarea in tesuturi ar provoca iritatia acestora, iar
efectul urmarit trebuie sa se instaleze rapid sau daca
intarzierea absorbtiei ar produce modificari in
compozitia medicamentului injectat;
.
calea intravenoasa se foloseste cand se asteapta
o actiune prompta si cand substanta medicamentoasa
introdusa printre tesuturi ar provoca distructii tisulare,
nefiind suportata de celulele tesuturilor moi;
Asistenta medicala masoara dimineata si seara functiile vitale, vegetative si le noteaza in FO;
urmareste zilnic comportamentul bolnavului pozitia, atitudinea, expresia fetei, somnul si starea
psihica.
Realizeaza educarea pacientului cu privire la regimul de viata pe care trebuie sa-l adopte dupa
externare: se interzice consumul de alcool, cafea, tutun, explicand efectul nociv al acestora
asupra organismului.
Se combate obezitatea prin respectarea unui regim hipocaloric, hipoglucidic (mai ales in
cazul AVC ischemic).
reducerea miscarii
procesul de recuperare etapizat
individualizarea recuperarii
continuarea recuperarii
stimularea pacientului pentru propria recuperare
supravegherea factorilor de risc
evitarea efortului prelungit al pacientului
terapia recuparatorie sa fie obligatoriu avizata de catre medic
Etapele recuperarii :
- forta fizica
Capitolul 4
cu A.V.C.
- Studiu de cazuri -
4.1 Plan de ingrijire al pacientei P.V.
Prezentarea cazului
Conditii de viata si munca: locuieste impreuna cu fiul ( casatorit); int-o casa cu patru camera si
dependinte, incalzire cu lemne, conditii relative igienice. Munceste in gospodarie si agricultura.
Motivele internarii
Antecedente medicale
- menopauza la 54 ani;
Istoricul bolii
Protocol medical
- Aparat urogenital: loji renale libere, mictiuni fiziologice, cu incontinenta urinara la intenare,
semnul GIORDANO negativ bilateral.
- Sistem nervos si organe de simt: dezorientat tempo-spatial, ROT abolite de partea stanga,
BABINSKI pozitiv bilateral, RFM=prezent bilateral, afazic, apraxic, pareza flasca a
hemicorpului stang, agitatie psihomotorie, tiroida nepalpabila, nedureroasa.
Examen neurologic
-Atitudine = absente
-Sensibilitate = normal
-Vorbire = normal
Investigatii
Sectia Radioimagistica
Rezultat: plaja hiperdensa hematica situate capsule renticular de partea dreapta cu fin edem
perifocal. Plaja hipodensa situate occipito parietal dreapta cu topogafie pasagitata. Sistem
ventricular usor asimetric situate pe linia mediana
Analize de laborator
deficit de autoingrijire;
incontinenta urinara
incapacitatea de a comunica;
circulatie inadecvata;
1. Nevoia de a respira a respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capata oxigenul din mediul
inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioxidul de carbon
rezultat din arderile celulare .
2. Nevoia de a se misca si a-si mentine o buna postura: sunt o necesitate a fiintei vii de a fi in
miscare , de a-si mobiliza toate partile corpului prin miscari coordonate , de a pastra diferitelor
parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea functiilor organismului.
5. Nevoia de a fii curat si ingrijit: a fi curat , ingrijit si a-ti proteja tegumentele si mucoasele
sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si pielea sanatoasa , asa incat acestea sa-si
poata indeplini functiile.
Manifestari de
dependenta
-disconfort, jena
Prezentarea cazului
Motivele internarii
-hemiplegie stanga
-varsaturi alimentare
Antecedente medicale
Istoricul bolii
Examen neurologic
-Atitudine = absente
-Sensibilitate = normal
-Vorbire = normal
Investigatii
Examenul RMN
deficit de autoingrijire;
incontinenta urinara
incapacitatea de a comunica;
circulatie inadecvata;
1. Nevoia de a respira a respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capata oxigenul din mediul
inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioxidul de carbon
rezultat din arderile celulare .
2. Nevoia de a se misca si a-si mentine o buna postura: sunt o necesitate a fiintei vii de a fi in
miscare , de a-si mobiliza toate partile corpului prin miscari coordonate , de a pastra diferitelor
parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea functiilor organismului.
5. Nevoia de a fii curat si ingrijit: a fi curat , ingrijit si a-ti proteja tegumentele si mucoasele
sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si pielea sanatoasa , asa incat acestea sa-si
poata indeplini functiile.
Manifestari de
dependenta
-disconfort, jena
Prezentarea cazului
Motivele internarii
Antecedente medicale
- menopauza la 50 ani;
Istoricul bolii
Protocol medical
Examen neurologic
Investigatii
CT cerebral nativ :
Concluzii : infarct subacut in teritoriul carotidian drp cu discret efect de masa . Infarcte cronice
lacunare pontin si lenticular stg .
Analize de laborator
deficit de autoingrijire;
incontinenta urinara
incapacitatea de a comunica;
circulatie inadecvata;
riscul de aparitie a
sindromului de inutilitate
social.
PLAN DE INGRIJIRE I (21.03-24.03.2012)
1. Nevoia de a respira a respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capata oxigenul din mediul
inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioxidul de carbon
rezultat din arderile celulare .
2. Nevoia de a se misca si a-si mentine o buna postura: sunt o necesitate a fiintei vii de a fi in
miscare , de a-si mobiliza toate partile corpului prin miscari coordonate , de a pastra diferitelor
parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea functiilor organismului.
5. Nevoia de a fii curat si ingrijit: a fi curat , ingrijit si a-ti proteja tegumentele si mucoasele
sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si pielea sanatoasa , asa incat acestea sa-si
poata indeplini functiile.
Manifestari de
dependenta
-disconfort, jena
AVC ul este o
suferinta grava a SNC care duce la modificari cerebrale, pierderea motilitatii unei parti
din corp asociata sau nu cu tulburari de echilibru. Alaturi de tulburarile de motilitate apar
si alte tulburari : de sensibilitate, sfincteriene, trofice, senzoriale, de comunicare.
Factorii determinanti
Discutii
Indiferent de cauza care a dus la producerea accidentului vascular, problemele pacientilor sunt
- alterarea mobilitatii fizice din cauza deficitului motor si senzorial, diminuarea fortei
musculare;
- alterarea comunicarii verbale;
- lipsa autonomiei in ingrijirile personale;
- alterarea conceptiei despre sine;
- alimentatie inadecvata prin deficit;
- riscul alterarii tegumentelor;
- risc de accidente ( caderi, loviri, raniri ).
Concluzii
1. AVC tranzitor reprezinta o urgenta neurologica deoarece netratat la timp si corect se
transforma dupa mai multe repetari in accident ischemic constituit ( infarct cerebral ). In
functie de vasul afectat, deci de nivelul circulator de la care nu mai trece sangele,
simptomatologia este caracteristica.
3. AVC hemoragic hemoragie cerebrala are drept cauza HTA si ateromatoza reprezinta una
din cele mai grave suferinte ale creierului, grefata de o mortalitate crescuta, iar pentru
supravietuitori, de sechele neurologice importante : paralizii, tulburari psihice.
BIBLIOGRAFIE