Dupa O.M.

S 1971 AIT este definit ca o instalare brusca a unor episoade cu caracter repetitiv
de tulburare a unor functii cerebrale, determinate de o ineficienta a irigatiei sanguine intr-o
regiune limitata si care dispare complet in 24 ore.
Un accident ischemic tranzitor este un semn care poate anunta aparitia unui accident
vascular cerebral constituit. Accidentul ischemic tranzitor apare cand fluxul sanguin catre o parte a
creierului este temporar redus sau blocat (obstructie partiala sau totala) adesea, datorita unui
cheag de sange. Aceasta obstructie produce aceleasi simptome cu cele ale unui accident vascular
cerebral constituit, dar diferenta este ca fluxul de sange se restabileste in cateva minute si
simptomele dispar complet. Spre deosebire de accidentul ischemic tranzitor, in accidentul vascular
cerebral constituit obstructia nu dispare, fluxul de sange nu se restabileste, iar leziunile
cerebrale care apar sunt definitive. Desi manifestarile accidentului ischemic tranzitor sunt
temporare si dispar complet, pacientul necesita obligatoriu un consult medical pentru stabilirea
diagnosticului si tratamentului corespunzator, cu scopul de a impiedica aparitia unui accident
vascular
Multi pacienti nu stiu ca au avut un accident ischemic tranzitor pana la efectuarea unei
consultatii medicale, in general pentru un alt motiv, ocazie cu care, medicul, pe baza relatarilor
pacientului poate stabili un diagnostic retrospectiv.

Reversibilitatea fenomenelor neurologice este caracterul de baza al AIT. Intervalul de

timp de 24h pare sa aibe un caracter arbitrar.
Majoritatea autorilor admit ca limita maxima de reversbilitate 24h de la debut, iar pentru
fenomenele reversibile in 24-72 de ore la 3 saptamani folosesc termenul de atac ischemic
reversiv care poate fi precoce, cand simptomatologia cedeaza in 24-72 ore si tardiv cand
simptomatologia dispare complet in 3-21 zile.
Dupa un accident vascular cerebral pot aparea complicatii amenintatoare de viata. Ne
administrarea precoce a unui tratament poate scadea numarul celulelor din creier care ar
putea fi lezate permanent, accentuand amploarea dizabilitatii.
Accidentul vascular cerebral este cea mai frecventa cauza de dezabilitate
fizica datorata unei afectiuni ale sistemului nervos. La persoanele care supravietuiesc dupa un
AVC, jumatate din ei vor mai prezenta un deficit inca lunide zile dupa aceea.

Capitolul 1
Notiuni de anatomie si fiziologie ale sistemului nervos
Sistemul nervos central
Sistemul nervos, impreuna cu sistemul endocrin, regleaza majoritatea functiilor
organismului. Sistemul nervos (SN) are rol in special in reglarea activitatii musculaturii si a
glandelor secretorii ( atat exocrine cat si endocrine), in timp ce sistemul endocrin regleaza in
principal functiile metabolice. Reglarea activitatii musculaturii scheletice este realizata de SN
somatic, iar reglarea activitatii musculaturii viscerale si a glandelor (exo- si endocrine) este
realizata de SN vegetativ. Intre SN si sistemul endocrin exista o stransa interdependenta.

Sistemul nervos periferic actioneaza doar ca un releu pentru transmiterea mesajelor

intre sistemul nervos central si muschi, glande si organe de simt. Practic, nu joaca nici un rol
in analiza informatiilor senzitive sau in initierea impulsurilor motorii. Ambele activitati si
multe altele apar in sistemul nervos central.
Creierul si maduva spinarii formeaza unitatea centrala care prelucreaza impulsurile.
Ele primesc mesaje prin fibrele senzitive de la organele de simt si receptori, le selecteaza si
analizeaza si dupa aceea, transmit impulsurile de-a lungul fibrelor motorii, producand un
raspuns adecvat al muschilor si
glandelor.
Functia de analiza sau de
procesare poate fi relativ simpla
pentru unele activitati ce se
desfasoara in maduva spinarii, dar
analiza la nivelul creierului este de
obicei de o inalta complexitate,
implicand participarea a mii de
neuroni diferiti. Desi multi neuroni
senzitivi se termina si multi neuroni
motori au originea in creier, majoritatea neuronilor cerebrali sunt interneuroni care au functia
de a filtra, analiza si stoca informatiile.
Intregul sistem nervos central necesita un aport substantial de sange, care furnizeaza
oxigenul si substantele nutritive.
El este de asemenea protejat de doua tipuri de iinvelisuri. Primul este osos: craniul,
care adaposteste creierul, si coloana vertebrala, care adaposteste maduva spinarii. Cel de-al
doilea este constituit din trei membrane fibroase denumite meninge. Acestea acopera in
intregime creierul si maduva spinarii.

Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede,

apos, care circula in meninge, in maduva spinarii si in
ventriculii cerebrali (cavitali). Lichidul are un efect de
amortizare, ajutand astfel la protejarea tesutului nervos
vital fata de agresiuni.
Fluidul este produs continuu din sange de catre
celulele specializate ale plexurilor coroide din
ventriculii cerebrali. Spre deosebire de ventriculii
inimii, care au nume specific, ventriculii cerebrali sunt
numerotati. Numerotarea incepe de la emisferele
cerebrale in jos, catre maduva spinarii, iar primii ventriculi (denumiti ventriculi laterali) sunt
si cei mai mari.
Lichidul circula de la ventriculii laterali, printr-un orificiu ingust, in ventriculul al treilea si
apoi, printr-un canal si maiingust, apeductul cerebral, in cel de-al patrulea, care este putin mai
larg. De aici iese prin orificii ale planseului ventriculului in niste spatii (cisterne) pline cu
lichid care inconjoara trunchiul cerebral la baza creierului. Dupa aceea, lichidul circula catre
partea superioara a creierului (emisferele cerebrale) si este reabsorbit de catre
proeminentespeciale, denumite vilozitati arahnoidiene, de pe arahnoida, una dintre cele trei
meninge.
In principiu, creierul poate fi impartit in trei regiuni distincte: creierul posterior,
creierul mijlociu si creierul anterior. Fiecare din aceste regiuni este divizata in zone
separate, care controleaza functii
distincte, toate interconectate cu alte
portiuni ale creierului.
Cea mai mare structura a
creierului posterior este cerebelul.
Aceasta zona are, in principal, activitati
motorii. Ea trimite impulsuri care
produc miscarile inconstiente ale
muschilor, astfel postura si echilibrul
sunt mentinute si actioneaza in perfect
acord cu ariile motorii ale emisferelor
cerebrale pentru coordonarea miscarilor
corpului.

Trunchiul
cerebral, care
leaga creierul cu
maduva spinarii,
cuprinde parti din
creierul posterior,
tot creierul
mijlociu si o parte
din cel anterior.
Aici este locul de
incrucisare al
tuturor cailor
aferente si
eferente, astfel
incat partea stanga a corpului este controlata de partea dreapta a creierului si viceversa.
Variatele structuri ale trunchiului cerebral - incluzandu-le pe cele denumite bulb
(medulla oblonga) si punte, care fac parte din creierul posterior, si formatia reticulata (uneori,
denumita sistem reticulat activator), care face parte din creierul mijlociu - au functii vitale.
Ele controleaza frecventa cardiaca, presiunea arteriala, deglutitia, tusea, respiratia si somnul.
Controlul gradului de constienta este una dintre cele mai importante functii ale creierului.
Formatia reticulata este cea care filtreaza afluxul de informatii, decide care este destul de
importanta pentru a fi transmisa la creier. Caile nervoase din intregul organism trimit ramuri
catre formatia reticulata si o alimenteaza cu un flux constant de semnale cu origine in celulele
nervoase. In consecinta, acest fapt determina formatia reticulata sa emita semnale catre toate
zonele creierului la centrii adecvati, unde semnalele sunt preluate, colationate si prelucrate.
Daca aceasta capacitate de conducere scade sau este impiedicata sa apara, partea din creier
denumita cortex cerebral devine inactiva si
persoana devine inconstienta.
Cortexul cerebral

Cortexul cerebral este un strat gros de

aproximativ 3 mm (1/8 inci) de materie cenusie cu
aspect cutat reprezentand suprafata exterioara a
creierului. Aceasta parte a creierului a devenit atat
de dezvoltata la oameni incat a necesitat plieri
repetate pentru a avea loc in craniu. Depliata, ar
acoperi o suprafata de 30 de ori mai
mare.
Intre pliuri exista cateva santuri
adanci, care impart fiecare din cele doua
emisfere ale cortexului in patru zone
numite lobi. Fiecare din acesti lobi
indeplineste una sau mai multe functii
specifice. Lobul temporal serveste
pentru auz si miros, lobul parietal pentru pipait si gust, lobul occipital pentru vaz, iar cel
frontal pentru miscare, vorbire si gandirea superioara.

In fiecare din acesti lobi exista portiuni specifice ce receptioneaza mesajele senzoriale
dintr-o singura zona a corpului. De exemplu, simtul tactil este localizat pe o arie mica in lobul
parietal, care nu receptioneaza decat senzatiile de la genunchi si o arie intinsa pentru police.
Aceasta explica de ce policele este mai sensibil decat genunchiul. Acelasi principiu se aplica
si altor arii senzoriale din cortex, ca si ariilor motorii.
De aceea, cortexul cerebral este locul unde informatiile primite de la cele cinci simturi
- vaz, auz, pipait, gust si miros - sunt analizate si prelucrate astfel incat alte parti ale
sistemului nervos pot reactiona la informatie daca este necesar. In plus, ariile premotorii si
motorii ale cortexului cerebral conlucreaza cu alte arii ale sistemului nervos central si
periferic pentru a produce miscarea coordonata care este vitala pentru orice activitate
constienta.
Emisferele cerebrale si hipotalamusul
Partea cea mai mare din creier este reprezentata de emisferele cerebrale (cerebrum)
localizate in creierul anterior. Acestea sunt mai dezvoltate la om decat la orice alt animal si
sunt esentiale pentru gandire, memorie constienta si procesele mentale superioare. Acesta este
locul unde toate celelalte parti ale creierului
transmit mesajele pentru a fi luata o decizie.
Creierul mare este impartit pe linia
mediana in doua jumatati, cunoscute sub
numele de emisfere cerebrale. Ele sunt unite
la baza printr-un fascicul gros de fibre

nervoase, denumit corp calos.

Desi fiecare reprezinta imaginea in
oglinda a celeilalte, ele au functii complet
diferite si conlucreaza prin intermediul corpului calos.
In interiorul emisferelor cerebrale exista o aglomerare de substanta cenusie (celule
nervoase) denumiti ganglioni bazali. Aceste celule formeaza un sistem complex de control,
care coordoneaza activitatea musculara, ceea ce permite corpului sa indeplineasca diferite
tipuri de miscari libere si inconstient. Acest tip de activitate musculara este implicat in
balansarea bratelor in timpul mersului, in expresia fetei si in pozitionarea membrelor inainte
de ridicarea in picioare sau de mers.
Hipotalamusul se afla la baza creierului, sub
cele doua emisfere cerebrale. El este situat imediat sub
o alta structura importanta din creierul
anterior, talamusul, care functioneaza ca un releu
telefonic intre maduva spinarii si emisferele cerebrale.
Hipotalamusul este, in fapt, o colectie de centri
nervosi specializati, care sunt conectati cu alte zone importante din creier si cu glanda

hipofiza. Este regiunea creierului implicata in controlul unor functii vitale, cum ar fi
mancatul, dormitul si termoreglarea. Este strans legat de sistemul hormonal endocrin.
Hipotalamusul are cai nervoase care il conecteaza cu sistemul limbic, care este strans
legat de centrul olfactiv din creier. Aceasta portiune a creierului are, de asemenea, conexiuni
cu arii ce controleaza alte simturi, comportamentul si organizarea memoriei.
Maduva spinarii
Maduva spinarii este o coloana de tesut nervos aproximativ cilindrica, in lungime de
circa 40 cm (16 inci), care este situata in interiorul canalului vertebral de la creier pana la
vertebrele inferioare. Este compusa din aglomerari de neuroni si fascicule de fibre
nervoase. Materia cenusie - denumire a aglomerarilor neuronale - are forma de H pe
sectiune transversala, cu un corn posterior si unul anterior in fiecare jumatate. Cel anterior
este compus din neuroni motori, in timp ce cornul posterior contine corpii celulari ai
neuronilor de asociatie si senzitivi. Materia cenusie este inconjurata de materia alba. Aceasta
este imprastiata in trei cordoane si contine fasciculele ascendente si descendente care
conecteaza creierul la maduva spinarii in ambele directii. Fasciculele descendente propaga
impulsurile motorii de la creier la sistemul nervos periferic; fasciculele ascendente duc

impulsurile senzitive catre creier.

Functiile maduvei spinarii
Maduva spinarii are doua
functii
principale. In primul rand, ea
functioneaza ca un sistem de
conducere in ambele sensuri intre
creier si
sistemul nervos periferic. Aceasta functie este indeplinita prin intermediul neuronilor
senzitivi si motori; fibrele acestora din urma formeaza fascicule lungi, ce pleaca din diferite
parti ale creierului. Ele coboara pe distante variate prin maduva spinarii si la capatul lor, la
mare distanta de creier, vin in contact cu dendritele sau cu corpii celulari ai neuronilor
senzitivi sau motori apartinand sistemului nervos periferic. Mesajele pot fi transmise prin
intermediul sinapselor, intre neuronii periferici si cei spinali.

A doua functie a maduvei spinarii este

de a controla activitatile reflexe simple.
Aceasta se obtine prin neuroni, ale caror
prelungiri se extind pe distante mici in sus si
in jos prin maduva spinarii si prin interneuroni
care transmit mesajele direct intre neuronii
senzitivi si cei motori. Daca puneti mana pe o
soba fierbinte, receptorii pentru durere din
piele transmit mesaje la maduva spinarii.
Unele dintre acestea sunt transmise imediat
prin interneuroni la neuronii motori ce
controleaza miscarile muschilor bratului si ai mainii si mana este retrasa rapid si automat.
Mesajele urca prin maduva spinarii si sunt conectate prin interneuroni cu nervii motori care
controleaza miscarile gatului.
In acest fel, capul se intoarce automat
catre sursa dureroasa. Alte mesaje sunt
transportate pana la creier si determina
senzatia constienta de caldura si durere.
Un nerv este un fascicul alcatuit din
fibre motorii si senzitive, impreuna cu tesutul
conjunctiv si vasele sanguine. Nervii
principali, in numar de 43 de perechi, isi au
originea in sistemul nervos central: 12 perechi
se desprind din portiunea inferioara a
creierului (nervii cranieni) si 31 perechi din
maduva spinarii (nervii spinali).
Nervii cranieni inerveaza, in principal, organele de simt si muschii capului, desi un
nerv cranian foarte important, vagul, inerveaza organele digestive, inima si caile respiratorii
din plamani. Unii nervi cranieni, cum ar fi nervul
optic, contin doar fibre senzoriale.
Nervii spinali se desprind la intervale regulate
din maduva spinarii si contin intotdeauna atat fibre
motorii, cat si senzitive. Ei inerveaza toate regiunile
corpului situate mai jos de gat. Fiecare nerv spinal
este atasat de maduva spinarii prin intermediul a doua
radacini, una alcatuita din fibre motorii si cealalta din
fibre senzitive. Dupa unirea radacinilor, cele doua
tipuri de fibre se alatura pentru a forma nervul, desi
fiecare actioneaza independent de cealalta, ca doua
fire ale unui cablu electric. (In timp ce la nervii
cranieni, de asemenea atasati de regiunea inferioara a creierului prin radacini, fibrele
senzitive si motorii formeaza, de regula, nervi separati).
La mica distanta de maduva spinarii, fiecare nerv spinal se divide in ramuri care, la
randul lor se divid in numeroase ramuri mai mici, formand o retea care inerveaza tot corpul.

Atat fibrele senzitive, cat si cele motorii sunt doar parti ale neuronilor senzitivi si
motorii. Fibrele motorii si senzitive sunt prelungirile cele mai lungi ale neuronilor respectivi.
Fiziologia neuronului si a sinapsei
Neuronul reprezinta unitatea
morfofunctionala a sistemului nervos din
punct de vedere al formei si al
dimensiunilor, sunt foarte diferiti forma
neuronilor este variabila: stelata ( coarnele
anterioare ale maduvei), sferica sau ovalara (in ganglionii spinali), piramidala (zonele motorii
ale scoartei cerebrale), si fusiforma (in stratul profund al scoartei cerebrale).
In functie de numarul prelungirilor, neuronii pot fi:
o unipolari - au aspect globulos cu o singura prelungire;
o psdudounipolari se afla in ganglionul spinal si au o prelungire care se divide
in T dendrita se distribuie la periferie iar axonul patrunde in sistemul nervos central;
o bipolari de forma rotunda, ovala sau fusiforma, cele doua prelungiri pornind de la
polii opusi ai celulei (neuronii din ganglionii spiral Corti si vestibular Scarpa, din
retina si din mucoasa olfactiv);
o multipolari au o forma stelata, piramidala sau piriforma si prezinta numeroase
prelungiri dendritice si un axon (scoarta cerebrala, cerebeloasa, coarnele anterioare
din maduva spinarii).
Dupa functie, neuronii pot fi: receptori, care, prin dendritele lor, receptioneaza
stimulii din mediul exterior sau din interiorul organismului (somatosenzitivi si
viscerosenzitivi), motori, ai caror axoni sunt in legatura cu organele efectoare (somatomotori
sau visceromotori), intercalari (de asociatie ) care fac legatura dintre neuronii senzitivi si
motori.
Neuronul este format din corpul celular (pericarionul) si una sau mai multe
prelungiri care sunt de doua tipuri dendritele- prelungiri celulipete (majoritatea neuronilor au
mai multe dendrite ) si axonul care, functional este celulifug, prelungire unica a neuronului.
Corpul neuronului este format din neurilema (membrana
plasmatica), neuroplasma (citoplasma) sinucleu.
Neurilema celulei nervoase este subtire, delimiteaza neuronul si are o structura
lipoproteica.
Neuroplasma contine organite celulare comune (mitocondrii, ribozomi, reticul
endoplasmatic, cu exceptia centrozomului, deoarece neuronul nu se divide), incluziuni
pigmentare si organite specifice: corpii tigroizi (Nissl) din corpul celular si de la baza
dendritelor, cu rol in metabolismul neuronal si neurofibrilele care se gasesc atat in
neuroplasma cat si in prelungiri avand rol mecanic, de sustinere si in conducerea impulsului
nervos.

Nucleul. Celulele nervoase motorii

senzitive si de asociatie au un nucleu unic, cu 12 nucleoli. Celulele vegetative centrale sau
periferice prezinta deseori un nucleu excentric,
aceste celule pot avea nuclei dubli sau multipli.
Dendritele, in portiunea lor initiala
sunt mai groase, apoi se subtiaza. In ele se
gasesc neurofibrile, acestea receptioneaza
impulsul nervos si il conduc spre corpul
neuronului.
Axonul este o prelungire unica, lunga
(uneori de 1m) si mai groasa. Este format dintro citoplasma specializata numita axoplasma, in
care se gasesc mitocondrii, vezicule ale reticulului endoplasmatic si neurofibrile. Membrana
care acopera axoplasma se numeste axolema si are un rol important in propagarea impulsului
nervos. De-a lungul traseului sau, axonul emite colaterale perpendiculare pe directia sa iar in
portiunea terminala se ramifica; ultimele ramificatii butonii terminali contin mici vezicule
pline cu mediatori chimici care inlesnesc transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor.
Butonul mai contine neurofibrile si mitocondrii.
In jurul axonului, se deosebesc, in functie de localizare sistemul nervos periferic
(SNP) sau sistemul nervos central (SNC) si de diametrul axonului, urmatoarele structuri.
Nevroglia
Celula nervoasa are proprietatile de excitabilitate si conductibilitate, adica pote genera
un potential de actiune care se propaga si este condus.
Conducerea impulsului nervos
Aparitia unui potential de actiune intro zona a membranei neuronale determina aparitia
unui nou potential de actiune in zona vecina. Asadar, aparitia unui potential de actiune intrun anumit punct al membranei axonale este consecinta depolarizarii produse de un potential
de actiune anterior. Aceasta explica de ce toate potentialele de actiune aparute de-a lungul
unui axon sunt consecinta primului potential de actiune generat la nivelul axonului respectiv .
Conducerea la
nivelul axonilor mielinici
In acest caz, potentialul
de actiune poate sa apara in
orice zona a membranei.
Proprietatile electrice ale
membranei permit
depolarizarea regiunilor
adacente iar potentialul de
actiune este condus intro singura directie opusa, unde s-a produs potentialul de actiune
anterior, membrana este in stare refractara absoluta. De fapt, termenul de conducere este

impropriu deoarece orice nou potential de actiune este un eveniment complet nou, care se
repeta, se regenereaza de-a lungul axonului.
Conducerea la nivelul axonilor mielinizati
Datorita proprietatilor izolatoare ale mielinei potentialul de actiune apare la nivelul
nodurilor ronvier si sare de la un nod la altul intrun tip de conducere numita saltatorie. Acest
tip de conducere permite viteze mult mai mari (100m/s fata de 10m/s in fibrele
amielinice ). Aceasta explica aparitia mai rapida a unor reflexe decat altele .
Sinapsa este conexiunea functionala intre un neuron si o alta celula. In snc, a doua celula
este tot un neuron dar in snp ea poate fi o celula efectoare, musculara sau secretorie. Desi
similara cu cea neuroneuronala, sinapsa neuromusculara se numeste placa motorie sau
jonctiune neuromusculara. La nivelul sinapselor, transmiterea se face intr-un singur sens.
Sinapsele neuroneuronale pot fi axosomatice sau axodendritice, axoaxonice sau
dendrodendritice.
Din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea, sinapsele pot fi
chimice sau electrice.
Oboseala transmiterii sinaptice
Stimularea repetata si rapida a sinapselor excitatorii este urmata de descarcari foarte
nimeroase ale neuronului post sinaptic, pentru ca, in urmatorele milisecunde, numarul
acestora sa scada accentuat. In acest caz, avem de-a face cu un mecanism de protectie
impotriva suprastimularii care se realizeaza prin epuizarea depozitelor de mediator chimic de
la nivelul terminatiei presinaptice.
Unele medicamente cresc excitabilitatea sinapselor (cofeina), altele o scad (unele
anestezice).
Reflexul
Mecanismul fundamental de functionare a sistemului nervos este actul reflex .reflexul
reprezinta reactia de raspuns a centrilor nervosi la stimularea unei zone receptoare. Termenul
de reflex a fost introdus de catre matematicianul si filozoful francez Rene Descartes (15961650). Raspunsul reflex poate fi
excitator sau inhibitor.
Baza anatomica a actului
reflex este arcul reflex alcatuit
din 5 componente anatomice:
receptorul, calea aferenta, centrii
nervosi, calea eferenta si
efectorul.
Receptorul este o structura
excitabila care raspunde la
stimuli prin variatii de potentiali gradate proportional cu intesitatea stimulului. Majoritatea

receptorilor sunt celule epitoriale, diferentiale si specializate in celule senzoriale(gustative,

auditive, vestibulare). Alti receptori din organism sunt corpusculii senzitivi-mici organe
pluricelulare alcatuite din celule, fibre conjunctive si terminatii nervoase dendritice. Uneori
rolul de receptor il indeplinesc chiar terminatiile butonate ale dendritelor. La nivelul
receptorului are loc transformarea energiei stimulului in impuls nervos. In functie de
provenienta stimulului se deosebesc:
Exteroreceptori - primesc stimulii din afara organismului
Interoreceptori - primesc stimulii din interiorul organismului
Proprioreceptori - primesc stimulii de la muschi, tendoane, articulatii si informeaza despre
pozitia corpului si permit controlul miscarii, in functie de tipul de energie pe care o
prelucreaza
Chemoreceptori - stimulati chimici: muguri gustativi, epiteliul olfactiv, corpii carotidieni si
aortici, nociceptorii sunt considerati ca facand parte din aceasta categorie deoarece sunt
stimulati de substante chimice eliberate de celulele
distruse
Fotoreceptori - sunt stimulati de lumina: celule cu
conuri si bastonas Termoreceptori - raspund la
variatiile de temperatura: terminatii nervoase libere
Mecanoreceptori - stimulati de deformarea
membranei celulare:receptori pentru tact, vibratii si
presiune .
In functie de viteza de adaptare :
Fazici - raspund cu o crestere a activitatii la aplicarea stimulului, dar, in ciuda mentinerii
acestuia, activitatea lor scade ulterior: receptorul olfactiv
Tonici - prezinta activitatea relativ constanta pe toata durata aplicarii stimulului: receptorul
vizual
La nivelul receptorului are loc traducerea informatiei purtate de stimul in informatie nervoasa
specifica (impuls nervos ).
Calea aferenta receptorii vin in contact sinaptic cu terminatiile dendritice ale neuronilor
senzitivi din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi cranieni prin centrii unui
reflex se intelege totalitatea structurilor din sistemul nervos central care participa la
actul reflex respectiv.
Sistemul nervos periferic
Sistemul nervos periferic (SNP) contine prelungirile neuronilor care constituie nervii
pe traiectul carora se pot gasi si ganglioni (aglomerari de corpi neuronali situati in afara
snc;cei senzitivi sunt asezati pe radacina posterioara a nervilor spinali si pe traiectul unor
nervi cranieni si sunt alcatuiti din neuroni senzitivi;cei vegetativi se afla de o parte si de

alta a coloanei vertebrale in apropiere de viscere sau in peretele acestora si sunt alcatuiti din
neuroni vegetativi). Prelungirile axonilor sunt :axonul (prin care influxul nervos pleaca de la
celula )si dendritele (prin care influxul vine la celula) . Corpii neuronali formeaza substanta
cenusie a sistemului nervos iar prelungirile
acestora formeaza substanta alba
Nervii periferici sunt fascicule de
nervi individuali care sunt fie senzitivi ,fie
motori sau micsti . din nervii periferici fac
parte nervii cranieni in numar de 12 perechi
nervii rahidieni .
Nervii cranieni transmit mesaje de la si
catre muschii care-i prmit persoanei
miscarea si activitatile zilnice. Afectarea nervilor cranieni produce urmatoarele dereglari:

Nervul I - olfactiv(senzorial):anosmie, hiposmie, parosmie.

Nervul II - optic(senzorial): amauroza, ingustarea campului vizual, acromatoxie,

hemeralopie, nictalopie .

Nervul III - oculomotor(motor): ptoza palpebrala superioara, strabism, diplopie,

midriaza

Nervul IV - trohlear(motor): diplopie prin paralizia muschiului oblicul mare .

Nervul V - trigemen- cel mai mare nerv cranian :are o componenta motorie care
inerveaza muschii temporali si maxilara si o componenta senzitiva care inerveaza
corneea, fata, capul si membranele mucoase. Lezarea acestui nerv produce: nevralgie
faciala, anastazia mucoasei bucale, trismus (inclestarea maxilarului ), paralizia
muschilor masticatori .

Nervul VI - oculomotor-extern (motor): diplopie, strabism intern.

Nervul VII - facial(motor): paralizia fetei, fata asimetrica, imposibilitatea incretirii

fruntii si a inchiderii ochiului, comisura bucala coborata, tulburari de gust, scaderea
secretiei lacrimale si salivare .

Nervul VIII - acustico-vestibular (format din nervi auditivi si vestibulari din punte ):
srditate, nigstagmus si tulburari de echilibru .

Nervul IX - glosofaringian (mixt): tulburari de gust, paralizia muschilor faringelui cu

dificultate de deglutitie.

Nervul X - vag (mixt, motor senzitiv, secretor pentru toate organele interne toracoabdominale): tulburari de ritm cardiac tulburari respiratorii, deglutitie, digestive,
fonatie intestinale.

Nervul XI spinal (accesor; motor): tulburari de fonatie, paralizia laringelui si

valului palatin, paralizia maschilor trapez, si sternocleidomastoidian.

Nervul XII - hipoglos(motor): hemiparalizia si hemiatrofia limbii, tulburari in

articulatia cuvintelor, tulburari in masticatie si inghitire.

Capitolul 2
Date din literatura legate de A.V.C
Prezentarea generala a accidentului vascular cerebral
Definitie
Accidentele vasculare cerebrale (AVC) sunt suferinte grave ale sistemului nervos
central, determinate de modificari circulatorii cerebrale si se caracterizeaza prin pierderea
motilitatii unei parti din corp, asociata sau nu cu tulburari de echilibru, sensitive, senzoriale si
de limbaj.

Un accident vascular
cerebral apare atunci
cand un vas de sange (o
artera) care furnizeaza
sange la nivelul unei
zone a creierului se
sparge sau este blocat de
un cheag sangvin. In
cateva minute, celulele
nervoase din acea zona
sunt afectate si ele pot
muri in cateva ore. Ca
rezultat, acea parte a corpului care este controlata de zona afectata a creierului nu mai poate
functiona adecvat.
In momentul in care apar simptome ale unui AVC este necesar un tratament de urgenta,
exact ca si in cazurile de infarct miocardic. In cazul in care tratamentul medical este inceput
cat mai curand dupa aparitia simptomelor, cu atat mai putine celule nervoase vor fi afectate
permanent.
Accidentul vascular cerebral care se instaleaza brusc in plina sanatate aparenta este
denumit si ictus apopletic (ictus = brusc, subit; apoplexie = lovitura, suprimarea brusca a
functiilor unui organ).
Aceste tulburari de motilitate (a functiei motorii musculare) pot fi de diferite grade de
la pareze (diminuarea fortei musculare) pana la paralizii (disparitia totala a functiei motorii =

plegie).
Clasificare
Din punct de vedere al sindroamelor anatomo-chimice, accidentele vasculare
cerebrale pot fi clasificate in:
Ischemia cerebrala - suspendarea temporara sau
definitiva a circulatiei cerebrale pe o anumita
zona a creierului in care sunt cuprinse:
a) infarctul cerebral care poate fi dat
de: tromboza arterelor cerebrale, embolia
arterelor cerebrale

b) ischemia cerebrala
tranzitorie (fara infarct)
Hemoragia cerebrala Conceptia actuala precizeaza
ca AVC hemoracic poate fi
dat la randul lui de 2
afectiuni complet diferentiate si anume:
a) Hemoragia cerebrala - revarsare sanguina
difuza in tesutul cerebral

Hemoragie cerebrala

b) Hemoragia intracerebrala - colectie sanguina

bine delimitata, localizata in substanta

alba
Hemoragia subarahnoidiana
Mai pot fi cuprinse in AVC
si:
H.intracerebrala
Encefalopatia hipertensiva
Trombofeblitele venelor cerebrale sunt procese
inflamatoii ale vaselor si sinusurilor cerebrale
Cauzele accidentului vascular cerebral ischemic
AVC ischemic este cauzat de un cheag de sange care blocheaza circulatia sangvina a
creierului. Cheagul de sange se poate dezvolta intr-o artera ingustata care iriga creierul sau
poate ajunge in arterele din circulatia cerebrala dupa ce a migrat de la nivelul inimii sau din
orice alta regiune a organismului.

Cheagurile sangvine apar de obicei ca

rezultat al altor defecte din organism care determina
afectarea circulatiei sangvine normale, cum ar fi:
-

rigidizarea peretilor arterelor (ateroscleroza).

Aceasta este cauzata de tensiunea arteriala
crescuta, dediabetul zaharat si de nivelul
crescut al colesteroluluisangvin
- fibrilatia atriala sau alte aritmii cardiace
(ritmuri cardiace neregulate)
- anumite afectiuni ale valvelor cardiace, cum
ar fi o valva cardiaca artificiala, o valva cardiaca reparata, o boala cardiaca valvulara
precum prolapsul de valva mitrala sau stenoza (ingustarea) orificiului valvula
infectia valvelor cardiace (endocardita)
un foramen ovale patent, care este un defect cardiac congenital
tulburari de coagulabilitate a sangelui
inflamatie a vaselor sangvine (vasculita)
infarctul miocardic.

Cu toate ca este mai rar, tensiunea arteriala scazuta (hipotensiunea) de asemenea poate
sa cauzeze unaccident vascular cerebral ischemic. Tensiunea arteriala scazuta duce la
scaderea circulatiei sangvine la nivelul creierului; ea poate fi determinata de o ingustare sau o
afectare a arterelor, de infarctul miocardic, de o pierdere masiva de sange sau de o infectie
severa.
Stenoze de valve cardiace
Anumite interventii chirurgicale
(precum endarterectomia) sau alte procedee (cum ar
fi angioplastia) folosite pentru tratamentul arterelor
carotide ingustate, pot duce la formarea unui cheag
sangvin la locul unde s-a intervenit, cauzand ulterior
un
a
cci
d
ent
vascular cerebral.
Cauzele accidentului vascular
cerebral
hemoragic
Accidentul vascular cerebral
hemoragic este cauzat de o sangerare in interiorul creierului (numita hemoragie
intracerebrala) sau in Ruptura anevrism
spatiul din jurul creierului (numita hemoragie subarahnoidiana).

Hemoragia in interiorul creierului poate fi rezultatul unei valori crescute pe un timp

indelungat a tensiunii arteriale. Sangerarea in spatiul din jurul creierului poate fi cauzata de
ruperea unui anevrism sau de tensiunea arteriala crescuta care nu a fost tinuta sub control.
Alte cauze de AVC hemoragic, mai putin
frecvente, sunt:
-

inflamatia vaselor sangvine, care poate

aparea in sifilis sautuberculoza
tulburari de coagulabilitate ale sangelui,
precum hemofilia
leziuni ale capului sau gatului care

afecteaza vasele sangvine din aceste

regiuni
Traumatisme
craniene
iradierea terapeutica pentru cancere ale gatului sau creierului
angiopatia amiloidica cerebrala (o tulburare degenerativa a vaselor sangvine).
Alte cauze:
- etilism acut
- diabet
- intoxicatie acuta
- tumori cerebrale
Factori de risc

Pentru un accident vascular cerebral, factorii de risc pot fi modificati sau nu.
Anumite afectiuni pot creste riscul de AVC. In cazul in care aceste afectiuni pot fi tinute sub
control, riscul de AVC poate scadea.
Factorii de risc care pot fi controlati sunt:
-

tensiunea arteriala crescuta (hipertensiunea) este al doilea factor de risc ca importanta

dupa varsta
diabetul zaharat. Aproximativ un sfert din persoanele cu diabet decedeaza prin AVC.
Prezenta diabetului creste de 2 ori riscul de accident vascular cerebral din cauza
afectarii circulatiei care apare in aceasta boala.
nivelul crescut de colesterol din sange poate duce la afectiuni ale arterelor coronare si
la infarct miocardic, care la randul lor determina lezarea musculaturii inimii
(miocardului), iar aceasta la randul ei poate determina cresterea riscului de AVC
afectiuni ale arterelor coronare, care pot determina aparitia unui infarct miocardic si a
unui accident vascular cerebral
alte afectiuni cardiace, precum fibrilatia atriala, endocardita, afectiuni ale valvelor
cardiace, foramen ovale patent sau cardiomiopatie
fumatul, inclusiv fumatul pasiv
lipsa activitatii fizice
obezitatea
folosirea unor medicamente, cum sunt anticonceptionalele orale - in special la femeile
care fumeaza sau care au avut pana in prezent tulburari de coagulare - si

anticoagulantele sau corticosteroizii. Se pare ca la femeile aflate in menopauza,

terapia de inlocuire hormonala are un risc mic de accident vascular cerebral
consumul crescut de alcool. Persoanele care consuma excesiv alcool, in special cele
care au intoxicatii acute cu alcool (betii) au un risc mare de AVC. Betia alcoolica se
defineste prin consumul a mai mult de 5 pahare de alcool intr-o perioada scurta de
timp
folosirea de cocaina sau de alte droguri ilegale.
Factorii de risc care nu pot fi modificati sunt:

varsta. Riscul de accident vascular cerebral creste cu varsta. Riscul se dubleaza cu

fiecare decada dupa 55 ani. Cel putin 66 de procente din toate persoanele cu AVC au
varsta de 65 de ani sau mai mult.
rasa. Americanii negri si hispanici au un risc mai mare decat persoanele de alte rase.
In comparatie cu albii, americanii negri tineri, atat femeile cat si barbatii, au un risc de
2 -3 ori mai mare de a face un AVC ischemic si de a deceda din aceasta cauza
sexul. Accidentul vascular cerebral este mai frecvent la barbati decat la femei pana la
varsta de 75 ani, dar dupa aceasta varsta femeile sunt mai afectate. La toate varstele,
mai multe femei decat barbati decedeaza din cauza unui AVC
istoricul familial. Riscul de AVC este mai mare daca un parinte, un frate sau o sora a
avut un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor
prezenta in trecut a unui accident vascular cerebral sau a unui accident ischemic
tranzitor.
Simptomatologie
Simptomele generale ale accidentului vascular cerebral includ debutul brusc al:

starii de amorteala, slabiciune sau paralizie a fetei, bratului sau piciorului, de obicei pe
o parte a corpului

tulburari de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclara, incetosata, cu pete,
vedere dubla sau pierderea vederii

confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor celorlalti

tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii

dureri de cap severe

simptomele datorate accidentului vascular cerebral ischemic difera de cele ale celui
hemoragic.

Simptomele depind de asemenea de localizarea cheagului sangvin sau a

hemoragiei si de extinderea regiunii afectate

simptomele AVC ischemic (cauzat de un cheag ce a blocat un vas sangvin) apar de

obicei in jumatatea corpului de partea opusa zonei din creier in care este cheagul. De
exemplu, un AVC in partea dreapta a creierului da simptome in partea stanga a
corpului.
simptomele unui AVC hemoragic (cauzat de o sangerare in creier) pot fi similare
celor produse de AVC ischemic, dar se deosebesc prin simptome legate de tensiunea
crescuta in creier, cum ar fi dureri de cap severe, greturi si varsaturi, 'intepenirea'
gatului, ameteli, convulsii, iritabilitate, confuzie si posibil inconstienta

simptomele unui AVC pot progresa in curs de cateva minute, ore sau zile, adesea in
mod treptat. De exemplu, slabiciunea usoara poate evolua spre o incapacitate de a
misca bratul si piciorul de pe o parte a corpului.
In cazul in care accidentul vascular cerebral este
provocat de un cheag de sange mare (ischemic), simptomele
apar brusc, in decurs de cateva secunde.

In cazul in care o artera care este ingustata deja de

ateroscleroza este blocata, de obicei simptomele se dezvolta
gradat, in curs de cateva minute sau ore, sau mai rar, in cateva
zile.
Daca in cursul timpului apar mai multe accidente vasculare cerebrale de mici
dimensiuni, persoana respectiva poate prezenta o modificare treptata a gandirii,
comportamentului, echilibrului sau a miscarii (dementamulti-infarct).
Nu sunt intotdeauna usor de recunoscut simptomele unui AVC mic. Ele pot fi atribuite
gresit varstei mai inaintate sau pot fi confundate cu simptomele provocate de alte afectiuni si
care pot fi asemanatoare.
Insuficienta circulatorie cronica
Insuficineta circulatorie cronica cuprinde mai multe forme clinice: cauzele sunt
multiple dar cea mai frecventa este arteroscleroza cerebrala.
Pseudoneurastenia aterosclerotica este cea mai des intalnita. Apare de obicei dupa
45de ani in special la hipertensivii moderati. Tulburarile sunt de tip
nevrotic (cefalee, insomnie, astenie fizica si intelectuala). Cefaleea este mai intensa
dimineata la desteptare. Insomnia este persistenta bolnavul fiind ziua somnolent, iar noaptea
neputand dormi. Randamentul intelectual scade, iar ameteliile sunt frecvente.
Evolutia este oscilanta cu tendinte de agravare.
Tratamentul adecvat: antiaterosclerotic igiena dietetica si medicamentoasa poate duce la
remisiuni durabile, impiedicand si aparitia unor tulburari mai grave.
Insuficienta circulatorie tranzitorie
Este o alta forma clinica intalnita tot la aterosclerotici, sub aspectul unor fenomene de
deficit in raport cu zona arteriala la nivelul careia s-a produs tulburarea.
Se caracterizeaza prin tulburari de vorbire, pareze trecatoare si ameteli.
Dupa cateva ore fenomenele cedeaza rapid persistand mici semne clinice.
Uneori aceste tulburari precedeaza si anunta instalarea unui accident vascular
major.Tratamentul trebuie sa fie energetic si continuu:
- vasodilatatoare (vit.PP, B1, B6), papaverina, sedative, clofibrat, heparina

Sindromul pseudobulbar

Este o manifestare grava care apare la bolnavii cu leziuni cerebrale (lacune) datorita
unor AVC mici repetate si adesea neglijate.
Vasele cerebrale prezinta leziuni aterosclerotice difuze, leziunile sunt mici si diseminate
bilateral, apar tulburari de deglutitie si fonatie, tetrapareze si tulburari sfinteriene.
De obicei bolnavul este un vechi aterosclerotic hipertensiv.
Fata este inexpresiva, labilitate emotiva pronuntata (plange si rade usor) atentia si memoria
sunt diminuate, tulburarile de mers sunt caracteristice (pasi mici, tarati pe sol, miscari lente).
Refelxele sunt exagerate , vocea slaba cu dizartrie.
Evolutia este progresiva fiecare nou puseu agravand tulburarile prin scoaterea din functiune a
unor teritori cerebrale.
Tratamentul vizeaza ateroscleroza cerebrala, o atentie suplimentara trebuie acordata masurilor
de igiena si alimentatie a bolnavului.
Insuficienta circulatorie acuta
Cunoscuta sub numele de accident vascular cerebral, cuprinde mai multe forme
clinice, se instaleaza brusc, lovind bolnavul in plina sanatate aparenta, este denumit ictus
apopleptic.

Edemul cerebral acut (encefalopatia hipertensiva)

Apare de obicei ca urmare a unor tulburari circulatorii consecutive, unei hipertensiuni

arteriale si mai rar a unui proces infectios, alergic sau toxic. Creierul este edematiat cu mici
focare hemoragice ischemice.
Debutul poate fi acut sau subacut.
Clinic se manifesta prin sindrom de hipertensiune intracraniana; cefalee, vasaturi, staza
palpabrala.Acestea se pot instala in 1-2 ore sau numai in cateva ore.
Cefaleea este atroce insotita de varsaturi, insomnie totala, tulburari psihice, convulsii si
semne de atingere piramidala (pareza, afazie).
Simptomele sunt de obicei tranzitorii, disparand dupa cateva zile, dar daca se
repeta pot aparea leziuni organice grave.
Diagnostic
Se bazeaza pe cefalee intensa, varsaturi, convulsii, tulburari de vedere, ameteli, greutate in
gandire si exprimare.

Tratamentul edemului cerebral uramareste scaderea tensiunii arteriale cu furosemid (fiole

de 20 mg administrate i.v. repetat la 8 ore).
Edemul cerebral se combate prin administrarea de sulfat de Mg 25% (10-30ml intravenos
lent) sau de solutii hipertonice de glucoza 20% (100-200ml in perfuzie) si manitol 10% 20% .
In cazul in care bolnavul este agitat, se administreaza plegomazin (intravenos sau
intramuscular) sau fenobarbital (0.10-0.20 mg i.m)

Ramolismul cerebral

Este un accident vascular acut care duce la necroza ischemica a unui teritoriu din
parechimul cerebral.
Cauzele: trombozele, emboliile, insuficienta circulatorie fara obstructie.
In zona necrozata se fomeaza o cicatrice cerebrala scleroasa sau o cicatrice chistica plina cu
lichid.
Tromboza cerebrala este o boala a varstei de peste 60 ani intalnita in general la barbati.
Infarctul cerebral prin arterita este intalnit la varste tinere.
Leziunile mari ale ramolismentului se produc atunci cand anorexia cerebrala dureaza mai
mult de 3 minute.
Debutul infarctului are loc de regula in a doua parte a noptii: manifestari, semne,
simptome.
Semnele de debut:
- vertij, diminuarea fortei musculare,parestezii si pareze (posibil tranzitorii) la fata si
membre, tulburari vizuale,tulburari de vorbire usoare
Semnele de evolutie:
- cefalee puternica
- vertij intens
- accentuare tulburarilor de vorbire (afazie)
- instalarea deficitului motor partial, semipareza sau hemiplegie
- cand hemiplegia se instaleaza brusc pacientul isi pierde constiinta si poate intra in
coma (in cazul trombozelor mari).
Este un sindrom caracterizat prin deficit motor partial sau total a unei jumatati de corp.

Marirea suprafetei corticale lezate nu este in raport cu volumul muscular, ci cu

complexitatea, finetea, precizia miscarilor in mod special al mainii si gurii.
Cauzele:
- afectiuni cardiovasculare, posttraumatisme craniene, hipertensiune arteriala, diabet
zaharatboli autoimune colageneza, boli infectioase
Factori favorizanti

Alcoolismul ,tabagism, efort fizic, stres emotional, bai fierbinti, hemoragii masive

Caracteristici de debut
- durata este de cateva saptamani
- hemiplegia poate lua diferite aspecte in functie de localizarea leziunii cerebrale.
Daca pacientul este dreptaci si hemiplegia afecteaza partea dreapta - apar tulburari de
vorbire - afazia
- Tumefierea mainii si a degetelor, blocaj articular al mainii si degetelor
- Mana este edematiata difuz, uscata, blocata in pronoflexie
- Durerea cu debut brutal sau agravat
- Durerea are caracter de arsura, cu intensitate mare
- Tonusul muscular este scazut
- Capul si privirea sunt deviate spre partea sanatoasa
Catacteristici de recuperare
paralizia flasca devine treptat paralizie spastica
musculatura afectatata prezinta contracturi permenente care duc la atitudini caracteristici
ale membrelor paralizate
Evolutie si prognostic
Prognosticul este rezervat datorita ictusurilor repetate determinand decesul rapid prin coma
vasculara cerebrala.
Evolutia in infarctul cerebral este cronica de luni si ani de zile.
Diagnosticul ramolismentului cerebral se pune pe hemiplegie.
Tratamentul ramolismului cerebral

Este in principal profilactic adresandu-se in special aterosclerozei si factorilor de risc.

Tratamentul curativ consta in repaus la pat , schimbarea pozitiei in pat pentru evitarea
escarelor si a pneumoniei hipostatice.
Se mai administreaza sedative, vasodilatatoare (papaverina, miofilin) anticoagulante
(heparina, trombostop), antibiotice profilactice (pentru prevenirea infectiilor).
Tratamentul sechelar se face prin masaje si miscari pasive ale muschilor paralizati si
antrenarea bolnavului pentru a executa miscari cat mai
precoce.

Embolia cerebrala este o alta forma clinica a

ramolismului cerebral

Cauze:
Este datorata stenozei mitrale, endocarditei lente,
infarctului de miocard si exceptional unei embolii gazoase.
Semne de debut:

debutul este brusc

dupa un efort mai mare
cefalee
scurta pierdere a constientei
uneori convulsii
frecvent la cei cu antecedente cardiace

Semne de evolutie:
hemiplegie
crize comitiale
tulburari respiratorii
tulburari psihice - delir, dezorientare
aspectul clinic este asemanator celui din tromboza , adesea fara coma profunda.Rasetele
sunt frecvente observandu-se embolii si in alte viscere.
Diagnostic: se bazeaza pe instalarea brusca a unui deficit neurologic de focar (hemiplegie,
afazie), la un bolnav care prezinta o cardiopatie emboligena.
Tratamentul emboliei cerebrale consta in vasodilatatoare, combaterea edemului cerebral cu
manitol 20%, .
Hemoragia cerebrala
Definitie este revarsarea de sange in parenchimul cerebral.
Cauza cea mai des intalnita este hipertensiunea arteriala.

In absenta acesteia in special sub varsta de 40 ani, pot fi luate in consideratie

malformatiile vasculare congenitale (anevrism sau angioame), discraziile sanguine, purpura
si leucemia.
De asemenea pot aparea ca urmare a unui traumatism cerebral.
Sediul de predilectie al hemoragiei este teritoriul arterei cerebrale, mijlocii cel mai ades pe
stanga.
Intinderea leziunii este amplificata in faza acuta de edemul penfocal.
Simptomatologie
- debutul este de obicei de o brutalitate extrema aparand cu ocazia unui efort a unei emotii,
mese copioase, unui puseu hipertensiv, sau fara cauza aparenta.
Clinic aspectul clinic este de ictus care apare in plina sanatate cu cefalee violenta, semne
meningiale ,greturi,varsaturi,redoarea cefei
Bolnavul isi pierde rapid cunostinta si cade intr-o coma profunda si
prelungita (cateva zile). In cazuri mai usoare bolnavul nu intra in coma si asista la instalarea
progresiva a paraliziei.
Coma este caracterizata prin pierderea totala a constientei, sensibilitatii si mobilitatii
voluntare.
In forme grave apar tulburari de ritm cardiac, respirator, febra mare si transpiratii
profuze.Respiratia este stuporoasa, fata bolnavului este inexpresiva, apare deviatia conjugata
a capului si a ochilor, membrele de parte paralizata cad inerte cand sunt ridicate, obrazul de
partea paralizata bombeaza in timpul respiratiei, aerul fiind expulzat in vecinatatea comisurii
bucale de aceeasi parte (semnul pipei).
Lichidul cefalorahidian este de obicei hemoragic.
Semnul clinic principal este hemoragia si hemiplegia, care evolueaza in aceleasi
stadii ca la tromboza (hemiplegie faza spastica, sechele definitive).
Evolutia este variabila , unii bolnavi mor in ziua ictusului, altii in a treia sau a patra zi, iar
unii se pot vindeca cu sechele definitive.
Riscul unei hemoragii in lunile sau anii care urmeaza este obisnuit.
Forme clinice:
a) hemoragia cerebrala meningeala este o hemoragie initial cerebrala, care cuprinde
ventriculii si spatiile subarahnoidiene.
Coma este profunda, febra ridicata, sindromul meningeal prezent, lichidul cefalorahidian
hemoragic.

Evolutia de obicei letala in 24, 48 ore.

b) hemoragia cortico meningeala
Este alta forma clinica, mai benigna in care hemoragia este inttial meningeala atingand
ulterior o mica portiune din cortex.
c) hematomul intracerebral
Hemoragie intracerebrala
Este o hemoragie cerebrala
circumscrisa
d) hemoragia meningeala
Este un accident vascular cerebral
relativ frecvent aparand la orice
varsta in deosebi dupa 40 ani.

Cauze:
- malformatii vasculare
- ateroscleroza vaselor cu sau fara HTA
- traumatisme craniene
- discraziile sanguine
Malformatii vasculare in
creier
- leziunile toxice
- arteritele trofice sau luetice
Debutul este brusc, de obicei in plina activitate, in urma unui efort cu cefalee intensa,
exacerbata de zgomot sau lumina si cu semne de sindrom
meningeal:
- cefalee difuza, fotofobie, varsaturi ,redoarea cefei, semnul
Kernig pozitiv
Bolnavul este agitat, hipertermic, uneori confuz, rar
delirant, adesea prezentand o stare de coma care de obicei nu
este pofunda, lichidul cefalorahidian este hemoragic.

Cand suferinta este si corticala apar semne de iritatie piramidala.

Mai rar debutul este pregresiv cu cefalee, ameteli, obnubilare, varsaturi.
Prognosticul:
- este favorabil bolnavul vindecandu-se fara sechele
- pericolul recidivelor este insa mare.
Tratamentul hemoragiei cerebrale:
-in coma, deplasarea bolnavului este interzisa, iar ingrijirile igienice vor fi practicate cu
maxima atentie.
-se vor asigura drenajul vezical si cel rectal
-se va mentine igiena bucala si a pielii pentru evitarea escarelor
-partile expuse contactului prelungit cu patul vor fi deosebi de atent curatate cu alcool, pudra
de talc si protejate prin colaci de cauciuc bandajati cu tifon
-asternutul si lenjeria vor fi mereu schimbate si intinse pentru a evita cutele ce pot duce la
escare
-hidratarea bonavului este principala grija in aceasta perioada, ea asigurandu-se prin perfuzii
cu glucoza izotonica sau ser fiziologic, sonda gastrica.
-terapia medicamentoasa urmareste scaderea edemului cerebral cu solutie glucozata,
hipertonica 33% sau sulfat de magneziu 25%, intravenos si combaterea sangerarilor prin
hemostatice
-antibioticele se recomanda pentru prevenirea infectiilor. Asocierea sedativelor este
recomandata la bolnavii agitati, in cazul formarii unui hematom intraparenchimatos in
hematomul cronic subdural sau angioame si anevrisme, interventia neurochirurgicala se
impune de urgenta
-dupa iesirea bolnavului din starea de coma, el prezinta semnele leziunii cerebrale, in general
o hemiplegie
-in acest stadiu se cotinua tratamentul etiologic ateroscleroza, diabet cardiopatic,
hipertensiune ca si regimul alimentar indicat
-imediat ce este posibil se incepe gradat chinetoterapia si recuperarea nervului.
Mecanism fiziopatologic
In cazul unui accident vascular cerebral ischemic, se reduce aportul de sange bogat in
oxigen in zona respectiva a creierului. In accidentul vascular cerebral hemoragic este o
sangerare in creier.

Dupa aproximativ 4 minute fara sange si oxigen, celulele creierului devin afectate si
pot muri.
Organismul incearca sa restabileasca aportul de sange si de oxigen la nivelul celulelor
prin largirea altor vase de sange (artere) aflate in apropierea zonei afectate. Daca blocajul este
intr-un vas sangvin mare, cum ar fi artera carotida, organismul ar putea fi incapabil sa
furnizeze sange in regiunea afectata prin intermediul altor vase sangvine.
Daca aportul sangvin nu este restabilit, de obicei apare o lezare permanenta a zonei
respective.
Atunci cand celulele creierului sunt lezate sau mor, acele parti ale corpului care sunt
controlate de aceste celule nu mai pot functiona. Pierderea functionarii lor poate fi usoara sau
severa, temporara sau permanenta. Aceasta depinde de localizarea si de extinderea regiunii
afectate din creier si de cat de repede este restabilit aportul de sange in zona afectata.
Dupa un accident vascular cerebral pot aparea complicatii amenintatoare de viata.
Administrarea precoce a unui tratament poate scadea numarul celulelor din creier care ar
putea fi lezate permanent, diminuand amploarea dizabilitatii.
Accidentul vascular cerebral este cea mai frecventa cauza de dezabilitate
fizica datorata unei afectiuni ale sistemului nervos. La persoanele care supravietuiesc dupa un
AVC, jumatate din ei vor mai prezenta un deficit inca 6 luni dupa aceea.
Vindecarea depinde de localizarea si de extinderea leziunii din creier cauzata de AVC
si de capacitatea altor regiuni sanatoase din creier de a prelua functionarea regiunii afectate.
In general, cu cat este mai mica lezarea tesuturilor cerebrale, cu atat este mai mica si
dizabilitatea rezultata si cu atat este mai mare sansa unei vindecari cat mai complete.
Cea mai mare sansa de recuperare a abilitatilor este in timpul primelor luni de dupa un
accident vascular cerebral. Recuperarea anumitor abilitati, precum vorbirea, se face lent, daca
se face. Aproximativ jumatate din toate persoanele care fac un accident vascular cerebral vor
avea o perioada indelungata de timp unele dificultati in vorbire, in intelegere si in luarea
deciziilor. De asemenea ei pot avea tulburari ale comportamentului, care le afecteaza relatiile
cu membrii familiei sau cu prietenii.
Complicatiile pe termen lung ale unui accident vascular cerebral, cum ar
fi depresia si pneumonia, se pot dezvolta imediat sau dupa o perioada de cateva luni pana la
cativa ani dupa AVC. Unele complicatii pe termen lung pot fi prevenite cu tratament adecvat
la domiciliu si prin monitorizare de catre un medic.
Dintre persoanele care au pentru prima data un accident vascular cerebral sau
un accident ischemic tranzitor(AIT), 14 % vor avea un alt AVC sau un AIT in cursul
urmatorului an.
Accident ischemic tranzitoriu
Definitie: dupa I. Cinca si C. Popa, ischemia cerebrala tranzitorie (Accident
Ischemic Tranzitoriu AIT) defineste alterarile chimice, hemodinamice si metabolice ale
creierului de scurta durata, repetitive si ireversibile.
.

Forme clinice in AIT

1.
2.
3.
a)
b)

AIT ce dureaza 1 minut, pana la 24 ore in sistemul carotidian si cateva minute pana la
72 ore in sistemul vertebrobaziliar
AIT reversibil in 24 -72 ore pana la 3 saptamani
Atac ischemic constituit dupa 3 saptamani
atac ischemic partial constituit
atac ischemic total se refera la aria vasculara daca este prinsa partial sau total.
Patogenia AIT recunoaste doua mecanisme principale :
mecanismul tromboemboliei
mecanismul hemodinamic

Mecanismul tromboemboliei legat de ateroscleroza vaselor mari toraco-cervicale este

mult mai frecvent decat cel legat de embolii cardiace, de aici importanta cunoasterii
mecanismelor de producere a aterosclerozei, de combatere a factorilor de risc.
Factorii de risc sunt aceeasi cu factorii majori care sunt recunoscuti si pentru
ateroscleroza.
a) Ateroscleroza altereaza peretele arterelor mari si mijlocii. Deosebirea esentiala dintre
ateroscleroza si arterioscleroza prezinta ca prima are ca substrat lezional placa cu localizare
electiva in inima arterelor mari si mijlocii, hialinizarea mediei arterelor mici si
mijlocii, leziunile arteriosclerozei se instaleaza foarte lent in zeci de ani incepand din
copilarie (perioada 10 20 ani), sunt inaparente pentru mult timp, apoi brusc complicate de
ischemie in teritoriul irigat de artera atinsa.
Consecintele aterosclerozei sunt inainte de toate de ordin hemodinamic ca urmare a reducerii
calibrului vascular, placa de aterom determina aparitia tulburarilor ischemice .
Stenoza arterei se poate instala progresiv, alteori stenoza aterosclerotica se constituie
brusc prin dezvoltarea unui tromb la nivelul placii, prin aparitia unui hematom intramular
care bombeaza spre lumen sau prin mobilizarea unui fragment de tromb sau de debriuri din
placa ulcerata.
Deci ateroscleroza produce diminuarea sau oprirea circulatiei arteriale a unui teritoriu prin:
- mecanismul de reducere a calibrului arterei
- mecanismul trombozei arteriale
- mecanismul emboliei arteriale
b) Embolii de origine cardiaca

Dupa o embolie la o cardiopatie reumatismala in

majoritatea cazurilor o stenoza mitrala cu fibrilatie atriala
33% dintre pacienti prezinta embolie sistemica dupa 2
ani, 50% dupa 6 ani si 100% mai tarziu.
Dintre emboliile sistemice 50 sunt embolii cerebrale.
Cauzele cardiace clasice: valvulopatii
reumatismale, infarct de miocard, boli congenitale ale
inimii, complicatii ale chirurgiei cardiace.
Mecanismul hemodinamic Actualmente se admite ca
marea majoritata a AIT releva un mecanism
tromboembolitic, dar cea mai mare parte a autorilor
considera ca un anumit procentaj din AIT poate fi determinat de perturbari hemodinamice.
Aceste realizari pot fi realizate prin:
- scaderea temporara a presiunii de perfuzie
- perturbarea locala sau generala a autoreglarii circulatiei cerebrale.
In cazul perturbarii hemodinamice ale AIT fara ocluzie se discuta notiunea de criza
circulatorie sau criza hemodinamica.
Crizele hipertensive
Observatiile clinice arata ca AIT se insoteste mai frecvent cu o crestere a tensiunii
arteriale, decat o scadere.
Boala hipertensiva afecteaza micile arteriole cerebrale care patrund adanc in creier,
precum si pe cele care, la nivelul anastomozelor arteriale leptomeningeale reprezinta
colaterale ale arterelor cerebrale majore.
Hipertensiunea agraveaza modificarile aterosclerotice ale vaselor mari
extracraniene si reduce in acelasi timp potentialul circulatiei cerebrale prin lezarea
arteriolelor superficiale.
Rolul spasmului arterial cerebral
- spasmul cerebral a jucat multa vreme un rol important in explicarea etiopatogenica a
ischemiilor cerebrale tranzitorii
- in prezent acordul este unanim in a nega rolul spasmului in AIT aterosclerotic.Se vorbeste
de spasm arterial in raport cu migrena, cu encefalopatia hipertensiva si in special in
hemoragia subarahnoidiana prin anevrism cerebral, traumatisme craniocerebrale sau tumori
cerebrale.

Simptomatologia clinica - simptomatologia clinica a AIT include o gama variata de

manifestari clinice, care poarta urmatoarele trasaturi caracteristici:
- instalarea in mod brusc a simptomelor, acestea atingand intensitatea maxima in cateva
minute
- caracterul deficitar al fenomenelor clinice, foarte rar sub forma de manifestari
excitatorii
- durata variabila a atacurilor in general scurta de la cateva minute la 24-72 ore
- caracterul repetitiv al crizelor este intalnit in special in cazul stenozelor avand
frecventa mai ridicata in primul an dupa debut.
Semnele unui accident ischemic tranzitor (AIT)
Simptomele sunt asemanatoare celor din accidentul vascular cerebral, cu exceptia
urmatoarelor:
- pierderea vederii este de obicei descrisa ca o senzatie, ca o umbra, scaderea vederii unui
ochi
- tipic, simptomele accidentului ischemic tranzitor dispar dupa 10 pana la 20 de minute, dar
ele pot persista pana la 24 ore. Deoarece nu se poate preciza daca simptomele se datoreaza
unui AVC sau unui AIT, este nevoie de un tratament de urgenta in ambele situatii.
Se recomanda consultarea imediata a unui doctor in cazul in care:
- au fost prezente de curand simptome ale unui AVC sau AIT, chiar daca simptomele au
disparut
- persoana respectiva a avut in trecut un AVC sau un AIT si este in tratament cu aspirina sau
alte medicamente pentru prevenirea formarii cheagurilor de sange si a aparut orice semn de
sangerare
- persoana respectiva a avut un AVC si are acum un episod de innecare in timpul inghitirii
unor alimente
- au aparut semne care se pot datora prezentei unui cheag in vasele de sange profunde, care
pot fi inrosirea, incalzirea si durerea intr-o anumita zona a unui brat sau a unui picior.
Tratamentul chirurgical al AIT
Primele incercari terapeutice chirurgicale in insuficienta circulatorie cerebrala au fost
intreprinse prinsimpatectomie pericarotidiana sau rezectia ganglionului cervical superior.
Aceste metode par sa realizeze un efect antispastic, cat si o vasodilatatie la nivelul sistemelor
anastomotice.
Sunt totusi dezavantaje multe printre care si faptul ca sunt necontrolabile
intrucat vasodilatatia realizata poate provoca hemoragie in focarul cerebral cu efecte
agravante.

Concluzii Ischemia cerebrala reprezinta perturbarea functionala si/sau anatomica a

tesutului cerebral determinat de intreruperea sau dimnuarea circulatiei cerebrale si care se
traduc clinic prin diferite manifestari.
Tabloul clinic si formele clinice de boala
Accidentele vasculare cerebrale ischemice sau hemoragice, au o serie de simptome
comune dar si unele caracteristice ce permit diferentierea lor.
Pe langa accidentele ischemice tranzitorii sau prin insuficienta circulatorie cronica mai
sunt definite si alte forme de afectiuni cerebro-vasculare care includ: hemoragia
subarahnoidiana, hematoamele si tromboflebitelesinusurilor cerebrale, fiecare avand o
serie de caracteristici clinice si paraclinice.
Dintre aceste afectiuni ne vom axa in principal pe
descrierea simptomatologiei accidentelor vasculare cerebrale prin hemoragie
cerebrala si ischemie cerebrala. Astfel, in hemoragia cerebrala produsa prin
ruptura vasului, se constata existenta unor simptome si semne premonitorii.
Acestea preced cu cateva ore sau zile instalarea accidentului vascular, dar pot sa si
lipseasca total ca in cazul ictusului apoplectic ce apare in plina sanatate aparenta.
Cele mai frecvente si importante simptome premonitorii sunt: cefaleea, urmata
de varsaturi, iar intr-un numar restrans de cazuri convulsii de tip epileptiform.
Simptomele premonitorii comune sunt: ameteala, cefaleea, parestaziile localizate
uneori intr-un hemicorp, tulburarile tranzitorii de limbaj iar, uneori, o senzatie de gol in
cap' ce poate precede cu cateva ore ictusul; alteori, bolnavul descrie o senzatie dureroasa
cefalica cu caracter compresiv.
Se pare ca aceste simptome sunt date de mici sangerari ce au fost evidentiate pe
piesele anatomo - patologice.
Dupa modul de debut si de evolutie a ictusului hemoragie, se descriu trei forme:
hemoragia cerebrala supraacuta (masiva)
hemoragia cerebrala acuta
hemoragia cerebrala subacuta.
Hemoragia cerebrala supraacuta (masiva):survine adeseori fara nici un simptom
premontor, de obicei la tineri, barbati in jurul varstei de 50 de ani, in plina
activitate, din senin' de obicei in plina zi, foarte rar noaptea, de obicei in urma
unor stari tensionale
negative Hemoragie masiva
subarahnoidiana

de o intensitate relativ mica. Brusc

bolnavul are o cefalee intensa, duce
mana la cap, rosteste cateva sunete neinteligibile, cade si intra in coma, din care de obicei
nu mai iese niciodata.

La examenul obiectiv, bolnavul prezinta un facies vultuos care, asociat cu

obezitatea, caracterizeaza mare parte din acesti bolnavi constituind asa numitul habitus
apoplectic'. Starea de coma este profunda, bolnavul este putin reactiv sau areactiv
complet la stimulii nociceptivi de intensitate crescuta. Initial reflexul este cornean este
pastrat, abolirea lui indicand un pronostic infaust si rapid. La fel reflexele de deglutitie
sunt initial pastrate, abolirea lor indicand un prognostic grav.
Globii oculari sunt deviati de partea opusa membrelor paralizate,
bolnavul privindu-si leziunea.
Bronhoplegia se instaleaza rapid si se traduce clinic
prin respiratiestertoroasa si periodica de tip Cheyne-Stockes,
indicand gravitatea situatiei.
Membrele sunt atone iar pentru a evidentia partea
paralizata, se ia inconsiderare hipotonia faiala (semnul pipei'),
caderea membrelor pe planul patului si cu prezenta
unui Babinski prezent in peste 50 % din
cazuri.
Sem
n
ul pipei
Semnul
Babinski
Ceea ce
caracterizeaza coma apoplectica este
prezenta unor manifestari
severe din partea sistemului nervos
autonom si anume:
tensiunea arteriala este foarte
ridicata iar uneori este
scazuta datorita socului; pulsul este
rar si plin; in cazurile
grave, febra apare precoce
0
depasind 40 C fiind de
origine centrala; apare edem
pulmonar acut iar in unele
cazuri se constata crize de epilepsie
si hemoragii digestive
insotite de hematemeza indeosebi in
afectarea hipotalamusului,
acestea fiind semne de mare
gravitate. La fel, inversiunea tipului respirator presupune un deznodamant fatal in
numeroase cazuri de hemoragie cerebrala supraacuta evolutia evenimentelor clinice este
deosebit de rapida, in cateva ore mergand spre exitus prin depasirea
capacitatilor terapeutice actuale.
Hemoragia cerebrala acuta: are tot un debut brusc dar nu de dramatismul
formei anterioare.
Bolnavul acuza cefalee intensa si in cateva minute intra in coma, dar o coma vigila,
examenul obiectiv punand in evidenta semne de focar.
Evolutia poate merge prograsiv, agravant, spre coma profunda cu accentuarea
fenomenelor clinice vegetative si exitus in cateva zile, iar alteori evolueaza spre stergerea
starii de coma vigila bolnavul supravietuind, dar cu sechele neurologice severe: pareze,
paralizii, hemiplegii.
Hemoragia cerebrala subacuta: debuteaza de obicei cu simptomele prodromale
amintite, in acest context instalandu-se o stare de obnubilare asociata frecvent cu agitatie.

Examenul obiectiv pune in evidenta un tablou focal, cu deficit motor pe un hemicorp.

Evolutia poate fi progresiva, cu accentuarea starii de coma si aparitia manifestarilor
vegetative ce anunta deznodamantul final, dar exista cazuri cand bolnavul supravietuieste
cu grave sechele neurologice.
Diagnosticul pozitiv si diferential al
AVC
Diagnosticul pozitiv - se stabileste pe:

anamneza
examenul clinic si
examenele paraclinice
Prin anamneza se stabileste in general relatia dintre manifestarile prodromale
simptomatice si obiective si debutui afectiunii ca si existenta si rolul factorilor etiopatogeni
declansanti, favorizanti si de circumstanta.
In general se constata aparitia afectiunii la persoane in jurul varstei de 50 de ani si
de varsta a-II-a, uneori chiar mai tineri, la care afectiunea debuteaza in plina sanatate
aparenta sau in urma asocierii nefavorabile a mai multor factori etiopatogenici.
La examenul clinic se constata prin examenul neurologic ca si prin examenul pe
aparate si sisteme, semnele obiective de aparitie a hemoragiei cerebrale.
Marea hemoragie cerebrala nu ridica dificultati mari de diagnostic, ictusul
survenind, in general la barbatii activi, hipertensivi, in plina zi, fara simptome premonitorii,
cu instalarea unei stari de coma profunda insotita de mari fenomene vegetative si redoare de
ceafa.
Pentru diagnostic sunt de luat in considerare 6 elemente clinice,
si anume: hipertensiunea arteriala; debut brusc si profunzimea comei; dezvoltarea in
cateva secunde sau minute a hemiplegiei si a altor semne focale; instalarea ictusului in
conditii de stress' psihic sau efort fizic; violenta durere de cap in momentul apoplectic,
depistabila daca pierderea de cunostinta nu este fulgeratoare si LCR xantocromic saumediu
sangvinolent.

In cazul formelor acute si subacute, indoielile asupra diagnosticului pot persista

cateva zile, fiind necesare o serie de examene paraclinice.
Punctia lombara pune in evidenta a in LCR sau unui lichid cefalo-rahidian rozat
sau xantocrom. In ceea ce priveste oportunitatea efectuarii punctiei aceasta este un subiect
de disputa pentru ca extragerea LCR poate declansa fenomenul de angajare in
cazul exitentei unui edem cerebral
important sau poate sa declanseze o
noua sangerare.
Punctia lombara poate fi efectuata in
orice afectiune a sistemului nervos,
efectuandu-se cu multa precautie la
bolnavii cardiaci, hipertensivi, la cei cu
compresiuni medulare, morb, fiind
contraindicata in tumorile cerebrale si alte
procese expansive craniene.

Lichidul cefalo-rahidian
La examenul LCR se apreciaza:
- Aspectul - in mod normal este clar ca apa
de stanca prezentand, in patologie, diferite
aspecte: limpede, hemoragic, xantocrom
si tulbure. In AVC este evident ca
LRC este hemoragic in toate cele trei
eprubete,deosebindu-l astfel de lichid
accidental hemoragic din cursul unei
punctii rahidiene prin inteparea unui vas

meningean.
Punctia lombara cu analiza LCR
- Examenul citobacteriologic - normal LCR contine 1-3 elemente/mmc care, in general,
sunt limfocite. Polinuclearele cresc in meningitele septice la cateva zeci de mii pe mmc.
Astfel lichidul devine tulbure si se face determinarea calitativa a elementelor prin
centrifugare, frotiu colorat cu albastru de metilen sau hematoxilina.
- Examenul chimic - consta in dozarea albuminei, clorurilor si glucozei. Albumina se
determina prin reactia PANDY. Normal nu trebuie sa apara nici o reactie, in timp ce, in
patologie apare un nor fin alb albastrui.
Cantitatea normala de albumina este de 0,2-0,3 g/l.

Clorurile in mod normal sunt egale cu 7,3 g/l, scazand mult in meningitele
tuberculoase, la fel ca si glicorahia care normal este de 0,5-0,8
Examenul fondului de ochi pune in - evidenta existenta unui edem cerebral important sau
declansarea unei noi hemoragii, aratand o retinopatie hipertensiva severa.
Este indicat sa nu se apeleze Ja substante pupilodilatatoare pentru a nu masca aparitia unor
modificari pupilare cum ar fi midriaza aparuta in cursul formarii unui hematom intracranian
acut.
O eventuala staza pupilara este un indiciu deosebit ce contraindica efectuarea punctiei
rahidiene examenul fundului de ochi, ofera informatii asupra starii arterelor mici si arterelor
cerebrale si mai putin a arterelor cerebrale mari.
Timpul este critic in diagnosticarea unui accident vascular cerebral. Un diagnostic pus
rapid poate duce la administrarea de medicamente care asigura o recuperare mai buna.
Prima prioritate va fi sa se determine daca accidentul vascular cerebral este ischemic sau
hemoragic. Aceasta distinctie este critica deoarece medicamentele administrate pentru un
AVC ischemic (cauzat de un cheag de sange) poate fi amenintatoare de viata daca accidentul
vascular cerebral este hemoragic (cauzat de o sangerare).
Doctorul va trebui de asemenea sa ia in considerare si alte afectiuni care pot da
simptome asemanatoare unui AVC si sa vada daca exista complicatii.
Primul si cel mai important test care trebuie efectuat dupa un accident vascular
cerebral este tomografia computerizata (TC) cerebrala, care reprezinta o succesiune de
radiografii ale creierului; aceasta poate identifica existenta unei sangerari. Acest test va pune
diagnosticul de AVC ischemic sau de AVC hemoragic. De asemenea se poate face RMN
(rezonanata magnetica nucleara) cu scopul determinarii extinderii leziunii cerebrale; el poate
ajuta la prezicerea recuperarii.
Alte teste care pot fi recomandate
initial intr-un accident vascular cerebral
ischemic includ:
- electrocardiograma (ECG, EKG) pentru a
cauta afectiuni cardiace, precum aritmiile si
fibrilatia atriala
- teste sanguine, cum ar fi hemoleucograma
completa (HLG), glicemia (glucoza din
sange), electrolitii, testele pentru evaluarea
functiei ficatului si rinichilor si timpul de
protrombina(un test care masoara cat timp este nevoie pentru ca sangele sa se
coaguleze). Aceste teste il ajuta pe doctor sa aleaga conduita terapeutica si sa caute alte
afectiuni care pot cauza simptome asemenatoare cu cele ale accidentului vascular cerebral.
- in cazul in care doctorul suspecteaza, sau alte teste sugereaza existenta unei ingustari a unei
artere carotide, se poate recomanda efectuarea unei ecografii Doppler pentru evaluarea
fluxului sanguin din artera. Poate fi necesara de asemenea o angiograma cu rezonanta
magnetica (MRA), o angiograma cu tomografie computerizata (CT angiograma) sau
o angiograma carotidiana.

- in cazul in care se suspecteaza ca accidentul vascular cerebral ar fi putut fi provocat de o

afectiune cardiaca, se poate efectua o ecocardiograma sau o monitorizare
electrocardiografica Holtersau un test telemetric.
- este de asemenea recomandata evaluarea factorilor
de risc pentru afectiunile cardiace cu scopul
prevenirii dizabilitatilor sau decesului datorate unei
probleme cardiace, care ar putea aparea in viitor.
- Electroencefalograma (EEG) - este o metoda de
explorare a activitatii bioelectrice cu o valoare
importanta ce contribuie la
certificarea diagnosticului de accident vascular
cerebral putand aduce clarificari privitoare la patogenia si topografia AVC precum si la
stadiul lui evolutiv. In perioada initiala se constata o depresiune moderata a ritmului alfa iar in
cursul evolutiei traseul este invadat de unde delta mai bine exprimate de partea leziunii.
Pe acest fond se poate contura focarul lezional format din unde delta polimorfe uneori intricat
cu varfuri spike-uri.
In cazul unor forme foarte grave, traseul este dezorganizat
difuz fiind format din unde de voltaj crescut.
Diagnosticul diferential
Diagnosticul diferential in
cazul AVC hemoragic se realizeaza, cu urmatoarele afectiuni:
- Hematomul spontan al tinerilor - boala ce este
apanaj al varstei tinere produs de o malformatie vasculara si care se dezvolta in substanta
albaa emisferei cerebrale spre deosebire de hemoragia cerebrala ce se
dezvolta topografic in zona capsulo striata, diferentierea se face pe
angiografie,scintigrama si EEG si dau posibilitatea diferentierii si stabilirii
deciziei operatorii.
- Hemoragia meningeana - se caracterizeaza prin debut brusc insotit de stare de
agitatie psihomotorie cu semne de focar putin importante, iar daca exista coma-aceasta este
superficiala si rapid reversibila.
- Embolia cerebrala - survine de regula la persoanele tinere suferind de
valvulopatii cronice, fibrilante, avand un debut, brusc cu ictus in plina sanatate si
intrare in coma imediata dar o coma fara semne vegetative.
Diferentierea se face pe absenta sangelui in LCR, pe ameliorarea
simptomatologiei generale si de focar si pe existenta unei embolii in
teritorii extracerebrale.
- Encefalopatia hipertensiva - se intalneste la bolnavii hipertensivi ce prezinta
brusc un sindrom de hipertensiune intracraniana (H.I.C.) la care pierderea de
cunostinta este putin importanta, semnele focale lipsesc adeseori,iar evolutia este remisiva
imbracand un caracter pseudotumoral.
- Hematomul subdural - are un debut progresiv, cu evolutie ondulatorie si
semne de focar putin exprimate. Dupa o perioada lunga de timp se instaleaza un sindrom de

H.I.C. ce se accentueaza progresiv. Diferentierea certa este facuta prin examen

arteriografic.
- Tumorile cerebrale - se traduc uneori printr-un ictus tumoral ca modalitate
de debut a unei tumori cerebrale, evolutia mergand de cele mai multe ori spre deces.
Diferentierea se face prin scintigrama cerebrala.
Cel mai important diagnostic diferential este cel dintre hemoragia cerebrala
si ramolismentul cerebraldatorita atitudinii terapeutice diferite pentru cele doua afectiuni.
Diagnosticul diferential al A.I.T. are in vedere excluderea unor manifestari ce nu
sunt determinate de o ischemie cerebrala tranzitorie:
- vertijul labirintic - ce se manifesta izolat sau insotit uneori de fenomene
cochleare si vegetative; se diferentiaza prin probele vestibulare instrumentale, pozitive
pentru vertijul labirintic;
- crizele epileptice senzitive - care cuprind progresiv encefalul, spre deosebire
de cele din AIT ce cuprind dintr-o data tot teritoriul interesat;
- unele tumori cerebrale (meningioame sau glioame) - care debuteaza
si evolueaza lent, progresiv si de care se diferentiaza prin EEG si prin
scintigrama cerebrala:
- hipoglicemia la diabetici - ce poate provoca manifestari senzitive si
motorii;
- migrenele de acompaniament - ce insa debuteaza la varste mult mai tinere,
aparand progresiv, in 5-45 minute si care se insotesc de tulburari vizuale si parestezii;
- tulburari nevrotice - ce se intalnesc la pacientii sub 50 ani, apar in urma
unor conflicte psihogene, lipsind simptomatologia organica neurogenica.
In general pentru a diferentia cele doua tipuri de ictus utilizam o constelatie
simptomatica clinica si paraclinica in care elementele de luat in considerare sunt:
- varsta: hemoragia survine la varste mai tinere 40-60 de ani, in timp ce ictusul
ischemic sever si durabil se intalneste dupa 60 de ani, insa variatiile de varsta sunt foarte mari
in cele doua afectiuni.
- valorile tensionale crescute - indeosebi ale diastolei pentru hemoragia 'cerebrala, in
tim ce in ectusul ischemic, valorile tensionale pot fi normale sau scazute,
- dintre semnele prodromale, cefaleea este considerata caracteristica pentru
hemoragia cerebrala fiind rara in cazul ramolismentului in timp
ce parezele, afaziile, hemianopsiile tranzitorii, limitate in spatiu, si fara durabilitate
sunt caracteristice ictusul ischemic.
- modul de instalare este diferit in cele doua afectiuni nepunand nici un
fel problema in cazul hemoragiilor cerebrale mari ci ridicand probleme in cazul formelor
subacute. De regula instalarea actului ischemic este mai lenta durand de la cateva ore la 2-3 zile
in timp ce, daca cel din hemoragia cerebralasurvine ziua in plina activitate cel din

ramolismentul cerebral survine de cele mai multe ori noaptea;la varstnici cu hipertensiune
moderata sau mare.
- starea de coma este caracteristica prin gravitate si profunzime de la debut in
hemoragia cerebrala in timp ce in ictusul ischemic este vorba mai mult de obnubilare sau
o coma superficiala. De asemenea, febra este precoce si ridicata, in hemoragie fiind de
natura central diencefalica, in timp ce, in ictusul ischemic apare tardiv ca expresie a unei
complicatii infectioase;
- instalarea semnelor neurologice este rapida in hemoragie cu bilateralitate
a semnelor obiective: hemiplegie masiva, deviatia conjugata a ochilor si capului.in timp
ce, in ictusul ischemic, instalarea si
definitivarea simptologiei obiective este lenta, unilateralitatea este stricta, deviatia
conjugata absenta, hemipareza disociata, iar tulburarile sfincteriene,
foarte marcate in hemoragia cerebrala, sunt absente in ictusul ischemic. De aseme
mea sindromul meningeal ce constituie regula in hemoragia cerebrala lipseste intotdeauna
in ictusul ischemic.
- modul de evolutie - in cel mai mare numar de cazuri de ictus hemoragie
merge inexorabil spre deces in timp ce forma ischemica este oscilanta uneori cu
caracter partid remisiv.
- semne paraclinice. Dintre ele cel mai important este LRC care este clar si
nemodificat in ictusul ischemic si hemoragie sau xantocrom in forma hemoragica.
Evolutia, complicatiile si prognosticul accidentelor vasculare cerebrale
Evolutia AVC este imprevizibila mergand de la una favorabila cu recuperare
definitiva si fara sechele, cum este cazul formelor ischemice tranzitorii, pana la o
evolutie nefavorabila, infausta, cu deces, in cazulformelor hemoragice masive.
Prognosticul vital al ictusului hemoragie este extrem de sumbru, ierarhizarea in
ordinea gravitatii fiind urmatoarea:
- hemoragia pontina - moare inainte de 24 de ore
- hemoragia cerebeloasa - deces intre 24 - 48 ore
- hemoragia in teritoriul striat - daca nu intervine inundatia ventriculara permite
supravietuirea pana in a 14-a zi.
O categorie deosebita o reprezinta evolutia formelor cronice cu ramolisment
cerebral ce duc la sechele definitive de la monopareze la tetrapareze, hemiplegii sau
tetraplegii cu tulburari neurovegetative intense.
Acestea pot fi considerate atat forme evolutive cat si complicatii.
Dintre toate complicatiile insa cea mai grava ramane desigur decesul, ca si forma
nefavorabila de evolutie in ciuda tuturor progreselor din medicina, si a progreselor in
ingrijirile de sanatate.
Prognosticul variaza in functie de evolutia bolii si de gradul de dependenta
al bolnavului referindu-se la prognosticul imediat si la cel quo ad vitam.

Se cosidera in general ca prognosticul hemoragiei cerebrale este mai putin

sumbru la persoanele de sex feminin, in cazurile de hemoragie subacuta sau
acutajinortalitatea putand scadea pana la 50 %.
Exista o serie de circumstante care marcheaza gravitatea evolutiei si iminenta
prognosticului fatal:
- Invadarea sangelui in spatiile subarahnoidiene cu instalarea concomitenta
sau succesiva si a unui sindrom meningeal;
- Inundatia ventriculara - este evenimentul clinic, care spulbera orice speranta de
supravietuire, prognosticul letal fiind inevitabil.
- Hemoragiile secundare de trunchi cerebral - traduse prin coma profunda,
areactiva, cu pierderea timpului reflex al deglutitiei, disparitia reflexului cornean,
respiratie Cheyne-Stockes sau inversarea tipului respirator, rigiditate pupilara;
- Instalarea unui mare sindrom de HIC prin edemul cerebral concomitent
si fenomenele de angajare.
- Hemoragiile digestive ca si complicatii redutabile si de rau augur pentru
bolnav.
Istoria naturala a accidentelor ischemice cerebrale constituite cuprinde factorii de
prognostic imediat si de prognostic indepartat.
Prin prognostic imediat se intelege mortalitatea survenita in cursul primelor patru
saptamani dupa accidentul ischemic cerebral, riscul vital imediat variind intre 13 si 42
% mortalitate.
Cel mai mare numar de decese survin in cursul primelor trei pana la zece zile,
urmatorii factori fiind importanti pentru supravietuirea imediata a bolnavilor:
varsta si sexul - cu cat bolnavul este mai varstnic cu atat efectele infarctului
cerebral sunt mai grave, datorita starii sistemului vascular si predispozitiei la
infectii respiratorii prin imobilizarea la pat; In ceea ce priveste sexul nu exista
diferente semnificative;
viteza de instalare - debutul rapid al deficitului neurologic este asociat cu o mortalitate
crescuta comparativ cu debutul progresiv.
antecedentele de boala cerebro - vasculara - cresc mortalitatea prifl A.I.T. pana la 60
%.
tulburarile starii de constienta - supravietuirea este mai mare la cei ce nu prezinta stare
comatoasa.
localizarea infarctului cerebral - leziunile de trunchi cerebral au ur prognostic mai
bun decat cele din teritoriul emisferelor cerebrale.
Factorii de prognostic indepartat sunt:

hipertensiunea arteriala sistemica;

complicatiile cardiace, indeosebi infarctul de miocard;

recidivele;
starea mentala si fizica, prezenta tulburarilor psihice agravand prognosticul;
localizarea leziunii;
varsta si sexul, rata de supravietuire fiind mai mare la femei decat la barbati.
Tratamentul AVC
Tratament - generalitati

Tratamentul prompt al accidentului vascular cerebral si al problemelor medicale

asociate cu acesta, cum ar fi tensiunea arteriala crescuta si presiunea intracraniana crescuta,
poate minimaliza lezarea creierului si poate imbunatati sansele de supravietuire. Inceperea
unui program de reabilitare cat mai curand posibil dupa un AVC creste sansele de recuperare
a unora din abilitatile care au fost pierdute.
Tratamentul initial al accidentului vascular cerebral
Tratamentul initial al unui accident vascular cerebral este diferit, depinde de cauza daca a fost provocat de un cheag sanguin (ischemic) sau de o sangerare in creier (hemoragic).
Inainte de inceperea tratamentului, se recomanda efectuarea unei tomografii
computerizate (TC) craniene sau, daca este posibil, o rezonanta magnetica
nucleara (RMN) pentru a se vedea tipul de AVC. Alte teste pot fi efectuate in continuare
pentru a se determina localizarea cheagului sau a hemoragiei si pentru evaluarea extinderii
leziunii creierului. In timp ce se determina optiunile de tratament, se vor monitoriza cu
atentie tensiunea arteriala si capacitatea respiratorie si poate fi necesara administrarea de
oxigen.
Tratamentul initial este centrat pe restabilirea circulatiei sanguine (in AVC ischemic)
sau pe controlarea hemoragiei (in AVC hemoragic). Ca si in cazul infarctului miocardic,
lezarea permanenta datorata unui accident vascular cerebral se dezvolta adesea in primele
cateva ore. Cu cat se administreaza mai repede un tratament, cu atat lezarea este mai mica.
Accidentul vascular cerebral ischemic
Tratamentul de urgenta in cazul unui accident vascular cerebral ischemic depinde de
localizarea si de cauza formarii cheagului. Se vor lua masuri pentru stabilizarea semnelor
vitale, folosindu-se inclusiv medicamente.Daca AVC este diagnosticat in primele 3 ore de la
debutul simptomelor, se administreaza medicamente pentru dizolvarea chegurilor,
numite activator tisular de plasminogen (t-PA), care ar putea creste sansele de supravietuire
si de recuperare. Totusi, t-PA nu se poate administrata in siguranta la orice pacient. In cazul in
care accidentul vascular cerebral este hemoragic, utilizarea de t-PA este periculoasa.Alegerea
optiunii de a utiliza sau nu t-PA trebuie evaluata rapid in camera de
garda.
Examenul Doppler transcranian

Se poate administra de asemenea aspirina,

singura sau in asociere cu un alt
medicament antiagregant plachetar. Totusi, aspirina nu
se recomanda in urmatoarele 24 ore dupa administrarea
de t-PA. Se pot da si alte medicamente: pentru
controlarea nivelurilor sanguine ale glucozei
(glicemiei), pentru febra sau pentru convulsii. In
general, tensiunea arteriala crescuta nu va fi tratata
imediat decat daca tensiunea sistolica este mai mare de
220 mm Hg si cea diastolica este peste 120 mm Hg
(220 cu 120).
Accidentul vascular cerebral hemoragic
Tratamentul initial pentru accidentul vascular cerebral hemoragic este dificil. Se fac
eforturi pentru controlarea sangerarii, pentru scaderea presiunii intracraniene si pentru
stabilizarea semnelor vitale, in special a tensiunii arteriale.
Exista cateva medicamente care se administreaza in AVC hemoragic. In unele cazuri,
se pot da medicamente pentru controlarea tensiunii arteriale, scaderea tumefierii cerebrale, a
nivelului glicemiei, febrei sau convulsiilor. Se monitorizeaza indeaproape semnele de crestere
a presiunii intracraniene, precum nelinistea psihomotorie, confuzia, dificultatea de a efectua
comenzile si durerea de cap. Alte masuri pot fi luate pentru ameliorarea eforturilor provocate
de tusea excesiva, de varsaturi, de ridicarea din pat, de schimbarea pozitiei sau de eliminarea
scaunelor.
De regula nu se recomanda interventii chirurgicale pentru controlarea sangerarii
usoare sau moderate. Totusi, daca a avut loc o sangerare in cantitate mare si daca starea
generala a persoanei se inrautateste rapid, poate fi nevoie de o operatie cu scopul indepartarii
sangelui care s-a acumulat in creier si a scaderii presiunii intracraniene
In cazul in care sangerarea se datoreaza rupturii unui anevrism, se face
o interventie chirurgicalapentru a se repara anevrismul. Repararea poate include:
- folosirea unui clip de metal pentru clamparea anevrismului, cu scopul prevenirii unei noi
resangerari
- embolizarea endovasculara, o procedura care consta in insertia unui mic 'coil' in interiorul
anevrismului care sa-l blocheze.
Decizia de efectuare sau nu a acestor interventii chirurgicale depinde de localizarea
anevrismului si de starea generala a persoanei respective dupa accidentul vascular cerebral.
Tratament de intretinere
Dupa ce s-a administrat tratamentul de urgenta si dupa ce starea generala a pacientului
s-a stabilizat, tratamentul are ca scop recuperarea si prevenirea aparitiei unui alt accident
vascular cerebral. Este importanta controlarea factorilor de risc pentru AVC precum tensiunea
arteriala crescuta, fibrilatia atriala, nivelul crescut al colesterolului sau diabetul.
Se poate recomanda administrarea de aspirina sau alt medicament antiagregant
plachetar. In cazul unui accident vascular cerebral ischemic (cauzat de un cheag sanguin),
poate fi nevoie de anticoagulante pentru a se preveni un alt AVC. Poate fi nevoie de
asemenea de medicamente precum statine, pentru scaderea colesterolului sau de medicamente
pentru controlarea tensiunii arteriale.
Medicamentele care scad tensiunea arteriala includ:

- inhibitori ai enzimei de conversie ai

angiotensinei (IEC)
- blocanti ai receptorilor angiotensinei II
- betablocante
- diuretice
- blocanti ai canalelor de calciu.
De asemenea se poate recomanda
oendarterectomiechirurgicala carotidiana cu scopul
indepartarii placii de aterom formate in arterele
carotidiene.
O
procedura relativ noua care consta in
motarea
de stenturi in artera carotida este o
alta optiune
pentru persoanele care au un risc
crescut de
AVC. Aceasta procedura seamana
mult
cuangioplastia, care este folosita
frecvent pentru
deschiderea arterelor inimii
(coronarele)
care sunt blocate. In timpul acestei
proceduri, un
chirurg de chirurgie vasculara insera
un tub de
metal numit 'stent' in interiorul
arterei
carotide, cu scopul cresterii fluxului sanguin in ariile blocate de placa de aterom. Chirurgul
poate folosi un stent in asociere cu medicamente, pentru a preveni blocarea ulterioara a
carotidei.
Reabilitarea precoce poate permite recuperarea partiala a functionarii
normale. Reabilitarea se va centra pe abilitatile fizice care au fost pierdute, bazandu-se pe
starea generala de sanatate de dinainte de accidentul vascular cerebral si pe capacitatea
pacientului de a indeplini sarcinile. Reabilitarea incepe cu planificarea activitatii cotidiene,
precum mesele, dusurile si imbracarea.
Modificarea stilului de viata poate fi de asemenea o parte importanta a tratamentului
de intretinere, avand ca scop reducerea riscului de aparitie a unui nou accident vascular
cerebral. Este importanta efectuarea de exercitii fizice atat cat este posibil, respectarea unei
diete echilibrate, renuntarea la fumat. Se poate recomanda o dieta speciala care sa ajute la
scaderea tensiunii arteriale sau la scaderea colesterolului. Aceste diete recomanda
consumarea alimentelor cu continut scazut in grasimi (mai ales grasimi saturate) si contin mai
multe cereale, fructe, legume si produse lactate sarace in grasimi.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Dupa un accident vascular cerebral, tratamentul la domiciliu este o parte importanta a
procesului de reabilitare.
Poate fi nevoie de dispozitive care sa usureze activitatea cotidiana:
- alimentarea: daca mana este slabita, se pot folosi dispozitive de agatat, din metal prin a
caror manevrare cu usurinta, se pot apuca si utiliza obiectele in cazul persoanelor slabinte
- imbracarea: dispozitive denumite 'reachers' pot ajuta la punerea sosetelor sau a ciorapilor
daca mana sau bratul este slabit
- mersul, plimbarea: pot fi folosite carje pentru a se preveni caderile.
Optiuni de medicamente

Este foarte importanta efectuarea unui consult medical de urgenta daca exista simptome de
accident vascular cerebral. Daca este vorba de un AVC ischemic, care este cauzat de un cheag
sanguin, se poate administra un activator tisular de plasminogen (t-PA), un medicament care
dizolva cheagurile. Acest medicament este recomandat cu tarie, dar este cel mai eficient daca
este administrat in primele 3 ore de la debutul simptomelor. Daca se administreaza t-PA in
acest interval de timp, pot fi sanse mari de imbunatatire a vindecarii. Noi studii arata ca ar
putea fi un oarecare beneficiu si in cazul in care t-PA s-ar administra si dupa primele 3 ore.
Totusi, t-PA poate fi periculoasa (potential letala) daca se da la un pacient cu un accident
vascular cerebral hemoragic, cauzat de o sangerare.
De vreme ce majoritatea accidentelor vasculare cerebrale sunt provocate de chegurile
sanguine, medicamentele care impiedica formarea de cheaguri sunt folosite pentru prevenirea
AVC-urilor ischemice ulterioare. Aceste medicamente sunt de obicei administrate dupa
tratamentul initial. Ele nu sunt recomandate in primele 24 de ore de la administrarea de t-PA.
Cele doua tipuri de medicamente folosite pentru prevenirea formarii chegurilor sunt:
- antiagregantele plachetare, care impidica cele mai mici celule din sange sa formeze
agregate. Aspirina este cel mai frecvent folosit antiagregant plachetar care este folosit pentru
prevenirea accidentului vascular cerebral. Doua studii de amploare au aratat ca aspirina luata
in primele 48 de ore de la un AVC poate reduce sansa aparitiei unui alt AVC si poate preveni
decesul. Persoanele care nu pot lua aspirina sau cele care au accidente ischemice tranzitorii
(AIT) sau un accident vascular cerebral fiind sub tratament cu aspirina, sunt sfatuite uneori sa
ia alte medicamente antiagregante plachetare, cum ar fi clopidogrel sau ticlopidina. Aggrenox
este o combinatie de aspirina si dipiridamolcu eliberare prelungita, si care previne aparitia
unui AVC ischemic. Aggrenox reduce riscul unui AVC la fel de eficient ca si aspirina si
semnificativ mai mult decat clopidogrelul. Aspirina nu se recomanda in primele 24 ore de la
administrarea de t-PA
- anticoagulantele, care previn producerea de proteine necesare pentru formarea normala a
cheagurilor sanguine. Administrarea de anticoagulate (in principal de warfarina) este cea mai
buna metoda pentru prevenirea formarii cheagurilor in inima din cauza fibrilatiei atriale,
a infarctului miocardic, a afectiunilor valvulare cardiace si ainsuficientei cardiace. Ele nu se
dau ca tratament de urgenta in accidentul vascular cerebral.
La persoanele cu boala arterelor coronare, tratamentul cu medicamente care scad
colesterolul, numite statine, poate incetini dezvoltarea aterosclerozei in arterele carotide si
poate, de asemenea, scadea riscul aparitiei unui AIT sau AVC. Studiile arata o reducere de 20
pana la 31% a riscului de AVC la persoanele care iau statine.
Tratament chirurgical
In cazul in care se ia in considerare o interventie chirurgicala dupa un accident
vascular cerebral, factorii majori de decizie sunt varsta, starea de sanatate generala de
dinainte de eveniment si starea de sanatate actuala. Chirurgia nu este recomandata ca parte a
tratamentului initial sau a celui de urgenta a unui AVC.
Medicul chirurgul poate efectua:
- endarterectomie carotidiana. Aceasta este o interventie chirurgicala care consta in
indepartarea placii de aterom formata pe peretii arterelor carotide la persoanele care au
ingustare moderata sau severa a arterelor carotide. Aceasta interventie poate ajuta la
prevenirea altor accidente vasculare cerebrale
- interventie chirurgicala pentru drenarea sau indepartarea sangelui din interiorul sau din
jurul creierului, sangerare cauzata de ruperea unui vas sanguin (AVC hemoragic)

- interventie chirurgicala (embolizare endovasculara) pentru repararea unui anevrism

cerebral care a cauzat accidentul vascular cerebral hemoragic. Se introduce un mic carlig in
interiorul anevrismului ca sa il blocheze. Daca aceasta interventie chirurgicala se poate face
sau nu depinde de localizarea anevrismului, de marimea lui si de starea de sanatate a
pacientului (daca poate suporta aceasta procedura terapeutica)
- interventie chirurgicala pentru repararea vaselor sanguine anormal formate (adica
malformatiile arteriovenoase) care au cauzat sangerarea in creier. O malformatie
arteriovenoasa este o afectiune
congenitala
care formeaza o retea anormala a
vaselor sanguine din creier sau din
maduva spinarii. Peretii vasculari ai
unei malformatii arteriovenoase pot
deveni mai subtiri si se pot fisura sau
rupe.
Endarterectomia carotidiana nu se recomanda urmatoarele situatii:- ca tratament de urgenta
pentru persoanele care au avut un AVC provocat de un cheag sanguin (AVC ischemic)
- la persoanele la care este improbabila supravietuirea dupa accidentul vascular cerebral
- cand riscurile interventiei chirurgicale depasesc beneficiile ei. Persoana respectiva poate
avea anumite afectiuni medicale care fac ca operatia sa fie prea riscanta sau nu este nici un
doctor specializat in aceasta procedura
- la persoanele care au un accident ischemic tranzitor (AIT) sau un accident vascular cerebral
in arterele din partea posterioara a creierului (arterele vertebrobazilare)
- la persoanele care au o rigidizare si o ingustare minima a arterelor carotide (o ingustare mai
mica de 50 de procente din sectiunea vasului), chiar daca ei au avut un accident ischemic
tranzitor (AIT). La aceste persoane, riscurile chirurgicale depasesc beneficiile.
- la persoanele care au o rigidizare si o ingustare moderata a arterelor carotide (ingustare de
50% pana la 69%). La aceste persoane, beneficiul interventiei chirurgicale este inca
investigat.
Persoanele cu anevrism cerebral au nevoie de o evaluare completa a tuturor
simptomelor lor pentru a se determina daca este indicata o operatie. Embolizarea
endovasculara este tratamentul preferat la acesti pacienti. De asemenea, mai este recomandat
la cei care au un risc crescut de a face complicatii dupa o operatie de reparare a anevrismului
cerebral. In cazurile la care embolizarea endovasculara nu este posibila, se face o craniotomie
cu punerea de clipuri la nivelul anevrismului.
Tratamente noi
Montarea de stenturi in artera carotida poate fi utilizata uneori pentru a se deschide
arterele ingustate in incercarea de a preveni un accident vascular cerebral. Denumita
siangioplastia percutanata transluminala cerebrala, aceasta procedura este asemanatoare cu
cea folosita pentru deschiderea arterelor ingustate care furnizeaza sange inimii (angioplastia
cardiaca). In timpul acestei proceduri, un chirurg de chirurgie vasculara insera un tub de

metal numit stent in interiorul arterei carotide cu scopul cresterii fluxului sanguin in zonele
blocate de placa de aterom.
Studiile arata ca montarea
de stenturi pe artera carotida este
la fel de eficienta ca si
endarterectomia carotidiana in
prevenirea accidentului vascular
cerebral, a infarctului miocardic
si a altor complicatii la persoanele
cu risc crescut de AVC. In prezent
se fac studii pentru a se clarifica
in ce situatii se indica montarea
de stenturi in artera carotida.
Montarea stenturilor in artera carotida

Anexe
Capitolul 3
Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului cu
AVC
3.1 Anexa 1 - Rolul AM in profilaxia AVC
Profilaxia bolilor, in general, cuprinde ansamblul masurilor medico-sanitare impuse
pentru prevenirea aparitiei si a raspandirii bolilor.
AVC constituie in prezent a treia cauza de deces dupa bolile cardiace si neoplazice.
Exista o serie de factori de risc a caror prezenta reprezinta un pericol ridicat in
dezvoltarea unei maladii vasculare la nivelul creierului. Trebuie precizat ca in majoritatea
cazurilor nu e vorba de un singur factor de risc, ci, de obicei, de o combinatie de mai multi
factori.
Gravitatea maladiilor vasculare impune aplicarea unor masuri care vizeaza - in
prima linie - factorii de risc ai acestor afectiuni. Deoarece marea parte a tablourilor clinice
de suferinta cerebrala vasculara apare pe un fond de ateroscleroza, se impune luarea din timp
a unor masuri de profilaxie.
Profilaxia primara - se adreseaza intregii populatii si se refera la echilibrarea
modului de viata si munca:
alimentatie rationala, evitand depasirea necesitatilor cal orice ale organismului
prin administrarea unui regim alimentar hipolipidic,normoglucidic.
si bogat in acizi grasi nesaturati, consumul de alimente sarac in colesterol;
respectarea normelor de igiena a muncii cu regularitate fireasca a perioadelor de
activitate si de odihna;
evitarea fumatului si a consumului abuziv de bauturi alcoolice si cafea;

 participarea zilnica a unor exercitii fizice sau cel putin a miscarii

in aer liber cu scopul de a ameliora respiratia, de a mobiliza capacitatile de
rezerva ale aparatului cardiovascular si de a activa metabolismul lipidic si glucidic.
Modificarea stilului de viata si a factorilor de risc
Medicamente antitrombotice si anticoagulante
Profilaxia secundara - se adreseaza bolnavilor ce au reprezentat un AIT sau un AVC si
pe langa cele mentionate mai sus, include si tratamentul afectiunilor de baza si al
complicatiilor lor.
Medicatie antitrombotica si anticoagulanta
Aspirina in doze de 50-325 mg/zi trebuie administrat ca prima alegere in reducerea
recurentei AVC.
Clopidogrelul este mai eficace decit aspirina in preventia accidentelor
aterotrombotice si se poate administra de prima intentie, sau cel putin pacientilor cu risc
crescut, cei care nu tolereaza aspirina, cei care au avut un nou AVC in timpul trat cu aspirina.
Pacientii cu AVC si Fibrilatie atriala sau alta conditie cardioembolica, trebuie
anticoagulati pina la un INR de 2-3, daca riscul recurentei este mare.
Pacientii cu proteze valvulare trebuie sa primeasca intotdeauna tratament
anticoagulant pe termen lung cu INR intre 3 si 4.
Tratamentul transvascular si chirurgical
Endarterectomia carotidiana (EAC) este indicata la pacientii cu stenoza carotidiana
mai mare de 70%, fara a aveaun deficit neurologic sever (in 180 zile de la AVC). Pot
beneficia de EAC si barbati cu simptome neurologice hemisferice recente, cu stenoze
carotidiene de 50-69%. Stenozele mai mici de 50% nu au indicatie.
Angioplastia transluminala percutana carotidiana cu montarea unui stent poata fi
indicata la pacienti cu stenoza in locuri inaccesibile chirurgical sau la pacienti cu restenoza
dupa EAC initial.
Pacientii selectionati dupa efectuarea echodoppler carotidian, vor fi dirijati in
servicii de chirurgie cardiovasculara cu experienta in aceste tehnici.
Pentru unele persoane, prevenirea accidentului vascular cerebral poate incepe dupa ce
au avut un accident ischemic tranzitor (AIT) - care este un semnal de alarma ca un AVC ar
putea sa apara in curand. Consultarea cu promptitudine a unui doctor ar putea ajuta la
prevenirea unui accident vascular cerebral.
Este imperios necesara solicitarea unui ajutor medical de urgenta in cazul in care apar
simptome de AIT, care sunt asemanatoare celor ale unui accident vascular cerebral si care
cuprind probleme de vedere, de vorbire, de comportament si a procesului de gandire. Un AIT
poate provoca o pierdere de cunostinta, convulsii, ameteala (vertij), o slabiciune sau

amorteala intr-o parte a corpului. Simptomele unui AIT, totusi, sunt temporare si de obicei
dispar dupa 10 pana la 20 de minute, desi uneori ele pot persista pana la 24 ore.
Multe AVC-uri pot fi prevenite prin controlul factorilor de risc si prin tratarea altor
conditii medicale care pot duce la aparitia unui accident vascular cerebral.
Daca la pacientul respectiv s-a spus ca are o rigidizare/ingrosare a arterelor
(ateroscleroza), poate fi nevoie sa ia o aspirina pe zi si/sau medicamente care sa scada
colesterolul. Administrarea unei tablete de aspirina zilnic poate reduce riscul de aparitie a
unui accident vascular cerebral la o persoana care
a mai avut deja un AVC ischemic.
Daca se aude un sunet ca un fosnet la
auscultarea fluxului sanguin din vasele sanguine
mari de la nivelul gatului (arterele carotide), se
recomanda continuarea examinarii, de obicei cu
efectuarea unei ecografii carotidiene. Poate fi
folositoare administrarea de aspirina sau o
interventie chirurgicala pentru redeschiderea
arterei carotide
blocate.
La unele persoane cu un risc crescut de accident vascular cerebral poate fi necesara
inserarea unui stent (un tub de metal) in interiorul arterei carotide cu scopul cresterii fluxului
de sange in zonele blocate de placa de aterom.
Prevenirea aparitiei unui accident ischemic tranzitor se face prin controlul factorilor
de risc.
Pacientul trebuie sa faca periodic, examinari medicale pentru controlul hipertensiunii
arteriale, hipercolesterolemiei, afectiunilor cardiace (in special fibrilatia atriala), diabetului
zaharat si bolilor hematologice care favorizeaza coagularea sanguina cum sunt policitemia si
siclemia.
Intreruperea fumatului este necesara. Fumatul zilnic creste riscul de aparitie a unui accident
vascular cerebral de 2,5 ori. Fumatul pasiv (o persoana nefumatoare care inhaleaza fumul de
tigara) poate creste, de asemenea, riscul de aparitie a unui accident vascular cerebral.
Medicul va stabili daca este necesar un tratament cu aspirina sau medicamente
hipocolesterolemiante. Studiile au aratat ca tratamentul zilnic, cu aspirina sau alte
antiagregante plachetare, ca aspirina asociata cu dipiridamol, la pacientii care au avut un
accident ischemic tranzitor, un accident vascular cerebral sau au suferit o endarterectomie,
poate preveni aparitia unui alt accident vascular cerebral. Medicamentele care scad nivelul
seric al colesterolului, numite si hipocolesterolemiante, cum sunt statinele, sunt indicate la
pacientii cu hipercolesterolemie sau care au avut un atac cardiac. Daca pacientul este
hipertensiv si a avut deja un accident ischemic tranzitor, medicamentele antihipertensive pot
preveni aparitia altui accident ischemic tranzitor sau unui accident vascular cerebral.
Este importanta mentinerea unei greutati corporale adecvate. Excesul ponderal
sau obezitatea cresc riscul de aparitie a hipertensiunii arteriale, afectiunilor cardiace
si diabetului zaharat, toate aceste boli fiind factori de risc pentru aparitia unui accident
ischemic tranzitor sau accident vascular cerebral.

Este indicata o dieta echilibrata: saraca in colesterol, grasimi saturate si sare, scaderea
consumului de grasimi animale, cresterea consumului de legume si fructe care aduc un aport
crescut de potasiu si vitamine B, C, E si riboflavina.
Exercitiile fizice efectuate regulat scad riscul de aparitie a unui accident vascular
cerebral. Cel mai simplu exercitiu fizic este mersul pe jos.
Consumul de alcool in cantitati scazute sau moderate (1/saptamana - 2/zi) scade riscul
de aparitie a unui accident vascular cerebral prin mecanism ischemic (prin blocare unei artere
cerebrale). Consumul excesiv de alcool creste riscul de accident vascular cerebral.
Trebuie evitat tratamentul cu anticonceptionale orale la pacientele care mai au si alti factori
de risc pentru accidentul ischemic tranzitor sau accidentul vascular cerebral; acestia sunt
fumatul, hipercolesterolemia sau o alta afectiune produsa de un cheag sanguin. In cazul
acestor paciente medicul va prescrie o alta metoda contraceptiva, care nu creste riscul de
aparitie a unui accident ischemic tranzitor sau accident vascular cerebral.

3.2 Anexa 2 - Rolul AM in asigurarea conditiilor de ingrijire

Asistenta medicala asigura si indeplineste o serie de sarcini, avand ca scopuri
principale: ingrijirea omului bolnav si prevenirea complicatiilor.
In cazul bolnavilor cu accident vascular cerebral, masurile de igiena ocupa un loc de o
importanta deosebita, deoarece acesti bolnavi sunt de cele mai multe ori imobilizati la pat
datorita plegiilor sau parezelor.
Elementele principale care constituie igiena unui bolnav sunt:
Repausul la pat - este obligatoriu pentru orice bolnav cu accident vascular cerebral.
El are rolul de a reduce la minimum eforturile si arderile din organism si asa exagerate prin
metabolismul crescut alpacientului cu AVC, contribuind astfel la crutarea fortele de aparare a
organismului obligat sa lupte cu boala. Acest repaus va fi pastrat in toata perioada acuta a
bolii si se va prelungi in functie de aparitia unor noi elemente simptomatice sau daca evolutia
este severa.
Igiena corporala - se adreseaza rufariei de corp, tegumentului si mucoaselor
bolnavului.
Rufaria trebuie confectionata dintr-un material moale, care sa nu irite pielea, sa nu fie prea
stramta, sa nu-1 jeneze pe bolnav in nici un fel. Ea trebuie sa fie in permanenta foarte curata,
urmand sa fie schimbata cat mai des.
Tegumentul bolnavului va fi intretinut intr-o stare de perfecta curatenie. Orice bolnav
trebuie spalat zilnic pe toata suprafata corpului cu apa si sapun, si atunci cand este necesar
chiar de mai multe ori pe zi, pentru a evita formarea escarelor de decubit.
Mucoasele constituie de asemenea o preocupare deosebita, mai ales in cazul cand
pacientul prezinta pareze faciale. De multe ori, ele sunt inflamate si prezinta secretii, fiind
predispuse la infectii supraadaugate, fapt pentru care la orice bolnav vor trebui luate masuri
riguroase de igiena. Astfel, se vor indeparta secretiile oculare, prin stergerea ochilor, cu un
tampon de vata muiat intr-o solutie slaba de acid boric (2%). Narile vor fi curatate de secretii
si se vor picura in ele 2-3 picaturi fedrocaina de 2-3 ori pe zi, aceasta avand pe langa o usoara
actiune antiseptica si rolul de a usura respiratia bolnavului prin micsorarea secretiilor. De

asemenea, se vor face gargarisme si spalaturi bucale si faringiene cu ceai de musetel sau
solutii slabe de permanganat de potasiu.
Asistenta medicala este un cadru sanitar cu o pregatire pluridisciplinara, cu
responsabilitati in pastrarea si restaurarea sanatatii, prevenirii imbolnavirilor, inlaturarea
suferintei. Rolul sau este de a suplini independenta, de a incerca sa inlocuiasca necesitatea in
asa fel incat persoana sa-si satisfaca cerintele mai usor si fara handicap.
Asistenta medicala nu trebuie sa piarda din vedere omul in globalitatea sa, interventia
va fi orientata asupra lipsei de autonomie si consta in a spori, a creste independenta fizica,
psihica si morala a bolnavului.
Salonul
Temperatura optima a saloanelor sa fie de 20-220C, pacientii cu afectiuni neurologice
necesitand o temperatura constanta. Salonul trebuie aerisit ori de cate ori este necesar,
avandu-se grija ca bolnavii sa fie protejati de
curentii de aer rece.
Curatenia se va efectua zilnic:
dimineata si dupa-amiaza. Curatenia de
dimineata se va incepe imediat dupa
terminarea toaletei bolnavilor si se termina
inainte de inceperea vizitei medicale, iar cea de
dupa-amiaza se va efectua dupa odihna pasiva
a bolnavilor, inainte de servirea cinei, iar in
zilele de vizita se va face imediat dupa
plecarea vizitatorilor.
Mobilierul sa fie cat mai simplu pentru a facilita executarea curateniei si pentru a nu
retine praful. Curatenia se va face exclusiv cu aspiratoare si carpe umede pentru a evita
ridicarea prafului si a nu antrena inhalarea germenilor existenti.
Bolnavii vor fi plasati in saloane in functie de afectiunile lor, varsta, sex, tinand cont
de similaritatea bolii, avandu-se in vedere posibilele propagari a heteroinfectiilor (infectii
incrucisate).
Igiena salonului - incaperea in care sta bolnavul trebuie sa fie spatioasa, curata si
bine aerisita. In saloanele de bolnavi nu trebuie sa fie mai mult de patru paturi, iar distanta
intre ele sa fie de minimum un metru.
In anotimpul rece, aerisirea se va face de 2-3 ori pe zi, fereastra ramanand larg
deschisa 20 de minute, timp in care bolnavul va fi bine invelit; in anotimpul cald, fereastra
poata sa ramana deschisa in permanenta. Temperatura camerei trebuie sa fie constanta in jur
de 200C.
La curatenia incaperii se va evita maturatul, folosindu-se tehnica umeda sau mai bine
aspiratorul de praf. In acest fel, se evita ridicarea in aer a particulelor de praf incarcate cu
microbi.

Patul si accesoriile sale

Paturile trebuie sa fie deplasabile pe roti, rabatabile, prevazute cu rezemator mobil la
care treimea cefalica a somierei poate fi ridicata in pozitie oblica de 450, necesara pentru a
asigura confortabilitatea in pozitie semisezanda, in scopul favorizarii respiratiei.
Salteaua optima este cea din burete sau cauciuc umplut cu apa, pentru a preveni
escarele de decubit la bolnavii imobilizati. Pernele, in numar de doua, una mai mica si alta
mai mare pentru a asigura bolnavului o pozitie comoda. Patura trebuie sa fie confectionata
din lana moale. Lenjeria trebuie sa fie alba, din bumbac, cu cat mai putine cusaturi.
Patul reprezinta pentru fiecare bolnav spatiul unde isi petrece majoritatea timpului si i
se asigura ingrijirile necesare. De aceea toate aceste accesorii au atat rolul de a proteja
bolnavul impotriva umiditatii, frigului si impotriva producerii leziuniloe tegumentare
(escare), cat si de a usura munca asistentei medicale.
Toaleta bolnavului
In functie de starea generala a bolnavului, asistenta medicala va efectua toaleta
acestuia pe portiuni, respectand intimitatea acestuia si masurile de igiena sau daca pacientul
este independent, il va educa pe acesta sa efectueze toaleta generala, in salile de baie/dus ale
salonului.
Va insista asupra regiunilor inghinale pe care le va pudra apoi cu talc, pentru a evita
aparitia eczemelor si iritatiilor pielii.
Unghiile si parul vor fi curatate regulat, avand in vedere faptul ca la acest nivel
stagneaza un mare numar de agenti patogeni, iar bolnavul cu dizabilitati motorii se poate
accidenta in cadrul crizelor de agitatie.
Efectuarea toaletei are efecte benefice asupra circulatiei cutanate, pe care o
stimuleaza, favorizeaza mobilizarea anticorpilor formati de celulele reticuloendoteliale din
tesutul celular subcutanat, are efect relaxant si sedativ asupra organismului
Alimentatia
Alimentatia constituie substratul vital in ingrijirea bolnavului, constituind un obiectiv
important de realizat pentru asistenta medicala, alimentatia mentinand energia organismului.
Aportul alimentar trebuie sa tina cont de nevoile organismului, diferentiat in functie de varsta,
starea de sanatate sau boala, precum si de munca (efortul) depusa.

In cazul pacientilor cu accident vascular cerebral, in

perioada acuta cand poate prezenta si febra, regimul alimentar
va fi hidrozaharat, bogat in vitamine, mai ales vitamina C,
sucuri de fructe, siropuri, ceaiuri calde, lapte. Progresiv dupa
ameliorarea simptomelor, se va trece la regimul lacto-fainozaharat si apoi la o alimentatie mai substantiala, hipercalorica,
usor digerabila, incercand sa se respecte si preferintele
culinare ale pacientului.

Pacient cu afectare mana dreapta

Asistenta trebuie sa educe pacientul in ceea ce priveste
alimentatia sanatoasa, aportul de elemente nutritive de care are nevoie organismul sanatos si
calitatile energetice ale alimentelor, pentru a le aplica acesta dupa ameliorarea bolii si chiar
dupa externare. Tinand cont de gravitatea acestei afectiuni si de faptul ca unii pacienti
prezinta plegii sau pareze, alimentatia este facuta la pat de catre asistenta medicala.
Lichidele se vor administra in doze mici, fractionate, in acest timp bolnavul stand in
pat pentru conservarea energiei, iar asistenta medicala va urmari si calcula cu atentie ingestaexcreta, pentru a elimina posibilitatea unei deshidratari masive sau aparitia unui dezechilibru
electrolitic.

3.3 Anexa 3 - Rolul AM in stabilirea diagnosticului

Continua multiplicare si dezvoltare a mijloacelor de investigatie din toate domeniile
medicinei impun o revizuire periodica a cunostintelor si o permanenta completare. Progresele
realizate in ultimul timp in domeniul inverstigatiilor, ofera medicului practician posibilitati
reale de obtinere a unor date pe baza carora este posibila conturarea unui diagnostic cat mai
precis, precum si in profilaxia, diagnosticul si tratamentul multiplelor maladii cu care se
confrunta oamenii.
Diagnosticul si tratamentul afectiunilor SNC necesita o anamneza foarte atenta,
un examen fizicsistematic, un examen radiologic, examene complementare.
Rolul asistentei medicale consta in pregatirea pacientului pentru
executarea investigatiilor paraclinice si chiar efectuarea unora dintre acestea, precum si
asistarea medicului.

In cadrul vizitei medicale, asistenta medicala are indatorirea:

de a explica pacientului (sau apartinatorilor) in ce consta aceasta, de a-l sprijini, de a-l
linisti si de a explica cele ce se vor petrece;
de a dezbraca bolnavul pentru consultatie daca este necesar, in functie de starea sa
fizica si psihica;
de a pozitiona pacientul conform cerintelor etapei de investigare;

de a prezenta medicului evolutia starii bolnavului si interventiile efectuate.

Anamneza reprezinta un interogatoriu la care este supus pacientul sau apartinatorii

(in cazul afectarii grave neurologice a pacientului) in vederea depistarii cauzelor ce au dus la
imbolnavire si la prezentarea acestuia la medic, momentul aparitiei primelor simptome si
caracterul acestora, a atitudinii adoptate de pacient sau apartinatori in aceste circumstante.
Pentru realizarea planului de ingrijire, asistenta medicala va purta o discutie similara
cu pacientul sau apartinatorii (in cazul pacientilor cu dizabilitati), denumita culegere de
date, insistand asupra sferei socio-familiale. In timpul anamnezei asistenta medicala va
indemna bolnavul sa vorbeasca deschis medicului, il va incuraja si sustine si va interveni
numai la cererea medicului sau cand pacientul se abate de la raspunsurile cerute.
Examenul clinic / fizic este realizat de catre medic, bazandu-se pe date obiective
furnizate de metodele utilizate in acest scop.
Inspectia are drept scop depistarea modificarilor locomotorii, faciesului si culoarea
tegumentelor precum si alte semne care pot orienta diagnosticul.
Auscultatia permite sesizarea si interpretarea diverselor zgomote cardiace, care pot
sugera o fibrilatie atriala sau o stenoza aortica. Auscultatia se poate realiza: direct cu urechea
pe torace, sau indirect prin intermediul stetoscopului aplicat pe cutia toracica.
Pozitia bolnavului trebuie adaptata: in picioare sau semisezand cand starea bolnavului
o permite, pozitia de decubit sau pozitia in care se afla pacientul.
Asistenta medicala trebuie:
sa cunoasca etapele examenului clinic pentru a putea explica bolnavului in ce
constau tehnicile;
asigura confortul fizic si psihic al acestuia;
pozitioneaza pacientul conform indicatiilor
medicului sau etapei din cadrul examenului clinic;
asigura instrumentarul necesar efectuarii
tehnicilor.
Examenele paraclinice
Examenele de laborator se pot grupa in doua
categorii:
- examene curente:
VSH, glicemia, ureea sanguina
creatinina), sumar de urina;
nivelului seric
al colesterolului si trigliceridelor
acestora pot creste riscul de
cheagurilor sanguine si

hemoleucograma,
(eventual si
determinarea
(valorile crescute ale
aparitie a
a aterosclerozei).

.
Aceste teste il ajuta pe doctor sa aleaga conduita terapeutica si sa caute alte afectiuni
care pot cauza simptome asemenatoare cu cele ale accidentului vascular cerebral.

Asistenta medicala trebuie sa respecte regulile de asepsie in timpul recoltarii, sa

cunoasca foarte bine tehnica pentru a nu aduce noi suferinte pacientilor, care au in majoritatea
cazurilor deficit senzo-motor.

Recoltarea
Rolul asistentei medicale in efectuarea punctiei lombare:
Pregatirea materialelor necesare;
Organizarea mediului -punctia se executa in cabinetul de tratamente sau in
salon la patul bolnavului;
-luminozitate adecvata, temperatura camerei de cca 20s
C;
-se interzic activitatile de curatenie, servitul mesei,
activitati
zgomotoase ale celorlalti pecienti sau prezenta
vizitatorilor;
Pregatirea pacientului:
-Pregatirea psihica -Informeaza pacientul asupra necesitatii efectuarii punctiei
si minimele riscuri ce le comporta;
- Pozitionarea pacientului
pentru punctie:
- Pozitia sezand: pacientul este pozitionat pe
pat sau scaun cu mainile pe coapse sau incrucisate pe
piept sau spatar; capul pacientului este aplecat
inainte; spatele este incovoiat in forma de arc spate
de pisica; asistenta medicala sta in fata pacientului
si apasa moderat capul acestuia in regiunea occipitala (pentru a-si indoi spatele) iar cu
mana cealalta impinge inapoi epigastrul, accentuand pozitia dorita;
- Pozitia decubit lateral: pacientul este pozitionat la marginea patului ghemuit;
genunchii sunt cat mai ridicati spre gura si coapsele pe trunchi; capul pacientului este
aplecat inainte; spatele incovoiat in forma de arc pozitie embrionara; asistenta
medicala ce sta in fata pacientului fixeaza cu o mana coapsele, iar cu cealalta ceafa
acestuia (daca pacientul este agitat vor participa pentru mentinerea pozitiei doua
asistente medicale; copiii in timpul punctiei sunt tinuti in brate, pe genunchii
asistentei, fata in fata sau intr-o parte; aceasta ii poate fixa cu o mana umerii si ceafa
iar cu cealalta va efectua o presiune moderata asupra regiunii epigastrice;

Procedura de laborator numita

electroforeza lichidului cefalorahidian este o
metoda folosita pentru studiul nivelul de
proteine in LCR

Ingrijiri acordate pacientului

post-punctie:
transportul pacientului este
asigurat obligatoriu numai in decubit dorsal pe targa .
pozitia pecientului in pat este in decubit dorsal sau ventral fara perna.
Servirea alimentelor si lichidelor se face la pat dupa cca 2 ore de la punctie.
In caz de evacuare a unei cantitati mari de LCR, pacientul este asezat in pozitie
moderat Trendelenburg.
Supraveghere atenta a functiilor vitale (P, R, Ts).
Medicul va fi informat de aparitia unor manifestari ca: greata, durere de cap,
ameteala, varsaturi sau rahialgii.
Dupa 6-8 ore pacientul poate folosi perna.
Dupa 24 h pacientul se poate mobiliza activ.
Administrarea de calmante, antiemetice, solutii perfuzabile se va face numai la
indicatia medicului.

Computer tomograf
Examenul CT este de examenul paraclinic de electie in cazul AVC pentru depistarea
caracterului ischemic sai hemoragic al acestuia.
Tomografia computerizata (CT) utilizeaza razele X pentru a crea imagini detaliate a
structurilor din interiorul corpului. In timpul examinarii, pacientul sta intins pe o suprafata
plana conectata la scanner. Scannerul trimite impulsuri de raze X spre partea corpului ce este
examinata.CT se utilizeaza pentru examinarea craniului, toracelui, abdomenului, pelvisului,
membrelor. De asemenea, poate oferi informatii asupra vaselor sanguine (Angiografia CT),
oaselor si coloanei vertebrale.
Substanta de contrast este o substanta pe
baza de iod folosita pentru o vizualizare optima a
structurilor si organelor investigate. Substanta se
administreaza intravenos si se foloseste pentru a
examina fluxul sanguin, pentru a evidentia tumori
sau alte afectiuni.
Tomografia computerizata nu este dureroasa.
Unii pacienti (care sufera de claustrofobie) se pot simti neconfortabil in interiorul scanerului.
Substanta de contrast administrata da senzatia de caldura si cateodata senzatie de greata si
dureri de cap. Pacientul trebuie sa informeze tehnicianul radiolog cu privire la toate
simptomele pe care le are. Dupa examinarea cu substanta de contrast, pacientul trebuie sa bea
cat mai multe lichide pentru a grabi eliminarea substantei iodate din organism.
Asistenta medicala insoteste pacientul la sala de examinare, a carei temperatura este
climatizata, indeparteaza obiectele radioopace, il linisteste, deoarece izolarea in sala de

examinare timp indelungat ii determina o stare de nesiguranta, teama si anxietate. Explica

caracterul nonagresiv al investigatiei, conditiile in care se desfasoara aceasta, privind gradul
de luminozitate, posibilitatea de mobilizare, durata examinarii (aprox 30 minute),
obligativitatea folosirii unei substante de contrast in caz de necesitate, inainte de care AM
efectueaza testul de sensibilizare.
Nu pot efectua aceasta investigatie pacientii purtatori de: tije metalice, valve
cardiace metalice, pacemaker
cardiac.
Contraindicatii majore:
Graviditate
Alergie la iod
Insuficienta renala
Examinarea radiologica
Pentru preciarea diagnosticului afectiunilor neurologice contribuie in mod decisiv si
examenul radiologic simplu sau cu substanta de contrast.
Mult timp radiografia standard a capului era o investigatie de rutina a pacientilor cu
afectiuni neurologice, dar de la aparitia metodelor de diagnostic moderne aceasta si-a pierdut
din utilitate.
Sunt folositoare pentru a observa: modificari de forma, dimensiuni si structura a
segmentelor osoase, modificari de transparenta ale sinusurilor paranazale, modificari de
forma, dimensiuni si contur a seii turcesti. Pe radiografie se pot observa calcificari
intracraniene patologice: tumorale - craniofaringiom, psamom, oligodendrogliom, pinealom
si cordom; vasculare, infectioase - parazitare, facomatoze, boala Fahr; dar si calcificari
fiziologice: glanda pineala, plexuri coroide, coasa creierului, cortul cerebelos, granulatiile
Pacchioni, ligamente interclinoidiene si petroclinoidiene.
Imagistica prin Rezonanta Magnetica (RMN sau IRM)
Imagistica prin rezonanta magnetica este un test care se foloseste de un camp
magnetic si de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe si
tesuturi ale corpului omenesc. In multe din cazuri, IRM ofera informatii care nu pot
fi vizualizate prin radiografie, ultrasonografie sau tomografie computerizata.

In timpul IRM, regiunea corpului ce

trebuie investigata, este plasata intr-un aparat
special care reprezinta un magnet urias.
Informatiile furnizate de IRM pot fi stocate
si salvate intr-un computer. De asemenea pot
fi facute poze sau filme daca situatia o cere.
In anumite cazuri se poate utiliza o substanta
de contrast pentru a vizualiza mai clar
anumite structuri ale corpului.
Imagistica prin rezonanta magnetica
este un test care se foloseste de un camp
magnetic si de pulsuri de radiofrecventa pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe si
tesuturi ale corpului omenesc.
IRM se efectueaza pentru diagnosticarea anumitor afectiuni ca tumori, sangerare,
leziuni, afectari vasculare sau infectii. Prin folosirea unei substante de contrast in timpul
IRM, se pot vizualiza clar anumite tesuturi. O IRMeste indicata pentru:
- regiunea cefalica - IRM poate detecta tumoti,anevrisme, sangerari la nivel cerebral, leziuni
nervoase si alte afectiuni, ca si cele cauzate deaccident vascular cerebral; IRM poate de
asemenea detecta afectiuni ale nervului optic si globului ocular, ale urechilor si nervului
auditiv
- regiunea toracica - IRM poate
vizualiza cordul, valvele cardiace si
vasele coronare; poate stabili daca
plamanii sau inima sunt afectate; de
asemenea poate fi folosita pentru
diagnosticarea cancerului de san sau
pulmonar
- vasele sanguine - IRM poate fi
folosita pentru vizualizarea vaselor de sange si a circulatiei sangelui prin vase, in acest caz
purtand numele de angiografie prin rezonanta magnetica; poate depista afectiuni ale venelor
sau arterelor, ca anevrisme vasculare, un cheag la nivel vascular sau ruptura partiala a
peretelui vascular (disectie); uneori se foloseste substanta de contrast pentru vizualizarea mai
clara a vaselor sanguine.
Ecografia Doppler
Ecografia Doppler este un mod de investigare
aparatului cardiovascular, care se foloseste de
ultrasunete si se bazeaza pe efectul Doppler.

Cu ajutorul acestei tehnici se vizualizeaza organe

interne,
poate fi folosita pentru a ghida explorarea chirugicala,
dirijeaza
gesturile punctiei sau biopsiei si se poate vizualiza fara probleme fatul in uterul mamei.
Tot acest tip de ecografie ajuta ajuta la observarea fluxurilor de urina, sange si alte
fluide, fiind chiar posibila ascultarea semnalelor emise de acestea.

Pentru prima oara descris in 1842 de catre Christian Doppler, efectul care ii poarta
numele consta in modificarea frecventei receptionarii semnalului, in momentul in care sursa
de emisie sau receptorul sunt in miscare unul fata de celalalt.
Intre frecventa undei initiale si cea reflectate intervine o variatie ce poarta denumirea
de semnal Doppler.
Prin analiza semnalului obtinut, se obtin informatii despre viteza si directia de deplasare a
sangelui in diverse regiuni ale organismului.
Luam ca exemplu aparatul cardiovascular. In acest caz, sursa este una fixa. Se
studiaza modul in care se modifica frecventa ultrasunetelor pe care hematiile aflate in miscare
le reflecta, fata de frecventa initiala.
Exista mai multi factori de care depinde normalitatea semnalului Doppler inregistrat la nivel
vascular:

De modul in care ventriculul stang realizeaza ejectia eliminarea sangelui, actiune

care duce la cresterea vitezei sangelui unda a.

De tonusul muscular activ al peretelui vascular si de elasticitatea acestuia. Acestea

doua permit inmagazinarea in sistola a unei cantitati de energie, energie ce va fi
restituita sub forma unei usoare accelerari diastolice unda c.

De repartitia vitezelor hematiilor din coloana de sange, caci semnalul Doppler

reprezinta o medie a acestora.

La nivelul vaselor de sange, se intalnesc doua fenomene:

1. Stenoza este o ingustare a calibrului vascular. In cazul stenozei, observam doua consecinte
hemodinamice:

Local avem o crestere a vitezei de circulatie.

Distal de stenoza se observa o scadere a amplitudinii semnalului Doppler.

2. Obstructia asa cum arata si numele, vorbim despre o intrerupere a circulatiei intr-o regiune
vasculara a organismului.
Local, semnalul Doppler este absent, iar distral de obstructie, el poate sa apara cu o amplitudine
scazuta. Acest lucru se datoreaza existentei circulatiei colaterale.

Ecografia Doppler color

Dezvoltarea rapida a aparatelor de
explorare cu ultrasunele a dus la crearea
ecografiei Doppler color. Acest lucru este
posibil prin prelucrarea semnalelor cu
ajutorul microprocesoarelor, ce realizeaza
imagini color ale circulatiei sangelui.
Semnalul este afisat in timp real si este
codificat in doua culori:

rosu, reprezentand fluxul sanguin

ce vine spre transductor.

albastru, reprezentand fluxul sanguin ce se indeparteaza de transductor.

In cazul in care viteza creste, culoarea, fie ea rosie sau albastra, va deveni mai
stralucitoare. Daca viteza scade, culoarea se intuneca.
In prezent, ecografia Doppler color este folosita pentru a se realiza o apreciere
calitativa si cantitativa, a sunturilor intercardiace, a regurgitarilor valvulare, a curgerii
sangelui. Totul cu o mare acuratete.
Electroencefalograma (EEG)
EEG consta in culegerea biocurentilor
produsi in tunelul cerebral cu ajutorul unor electrozi
de Ag sau Pb, aflati la o distanta minima de 2
cm intre ei si plasati pe pielea capului, intranazal si
intraauricular.
Biocurentii sunt amplificati,
encefalografe electrice cu 4, 6, 8, 10,12
derivatii.

inregistrati de
sau 24

Inregistrare EEG
Pregatirea pacientului :
-asistenta medicala va pregati fizic si psihic bolnavul , va interzice bolnavului cu 24h inaintea
examenului orice medicatie, sedative sau excitatoare;
-capul pacientului va fi curat, parul curat si despletit, pozitia pacientului va fi asezat pe un
fotoliu sau culcat pe pat cu ochii inchiti. Camera va fi izolata fonic si de lumina.

Modificari patologice :
epilepsie
traumatisme cranio-cerebrale
neuroinfectii
AVC
tumori cerebrale
modificari EEG pot sa apara in hipofizie , hipoglicemie, hiperhidratare

Arteriografia cerebrala
Consta in injectarea unei substante de contrast in sistemul carotidian sau vertebrobazilar
Tehnica : In sistemul carotidian:
punctia directa a vaselor la nivelul gatului
cateterismul femural
pe cale humerala (pe dreapta)
In sistemul vertebrobazilar
punctia directa a arterei vertebrale pe cale
humerala (stanga , dreapta)
cateterism femural
Pregatirea pacientului: se pregateste fizic si psihic pacientul, se pozitioneaza in
decubit dorsal cu gatul in extensie si capul rotit opus locului de punctie, se fac teste de
toleranta de iod, se sedeaza pacientul, se supravegheza functiile vitale ale pacientului pe tot
parcursul examinarii
Complicatiile care pot apare in timpul examinarii:
- hematom local
- lezarea arterei
- crize comitiale Jacksoniene
- crize grand mall
- tulburari de sensibilitate : afazie, hemipareza,
hemiplegie
- exitus
Manifestari patologice: anomalii vasculare cerebrale, procese expansive intracraniene,
stenoze, modificari ale dinamicii circulatorii cerebrale, obstructii vascul

3.4 Anexa 4 Rolul AM in semiologie

Asistentele profesioniste sunt implicate in aprecierile initiale si continue ale starii
neurologice a pacientului.
Cu toate ca datele colectate vor folosi si medicului, primul scop este de a permite
asistentei sa identifice gradul in care pacientul este capabil sa efectueze activitati de
autoingrijire si de a aprecia modul in care aceste activitati sunt limitate de deficitele
identificate la nivelul capacitatilor motorii, senzoriale, afective sau intelectuale.
-

In ingrijirea bolnavului asistenta are obligatia:

sa-l supravegheze pentru a culege toate datele privind starea generala si evolutia bolii
acestuia;

sa comunice medicului tot ce a observat la bolnav, in cursul zilei sau noptii.

Daca observatiile sale sunt sistematice si complete, vor putea fi valorificate de medic.
Asistenta va sta cat mai mult la patul bolnavului si va urmari:

comportamentul bolnavului (faciesul, starea psihica, reactivitatea generala, somnul);

functiile vitale si vegetative ale organismului;
aparitia unor manifestari patologice.

Urmarind comportamentul bolnavului, asistenta culege observatiile, in mod stiintific

si obiectiv. Notarea incorecta, fara pricepere si cunostinte obiective a modificarilor, impiedica
asigurarea unor ingrijiri de buna calitate a bolnavilor.
Datele culese de asistenta, in urma supravegherii bolnavului, prin masurarea functiilor
vitale si vegetative se noteaza grafic in foaia de temperatura, componenta a foii de observatie.
Observarea faciesului, a starii psihice, a somnului bolnavului si a reactivitatii generale
Scop: cunoasterea starii psihice si a reactivitatii generale a bolnavului este necesara in
stabilirea diagnosticului si aprecierea evolutiei anumitor boli. Acestea determina bolnavului
un anumit comportament, tradus prin cateva elemente care, impreuna cu caracteristicile lor,
trebuie bine cunoscute si observate de asistenta, raportate la timp medicului pentru
interpretare.
Elemente de observatie:
a) Pozitia bolnavului in pat:

bolnavul cauta sa menajeze partea

dureroasa (in pleurita sau fractura costala
bolnavul sta pe partea sanatoasa; in ulcerul
gastric sau duodenita bolnavul sta in
decubit ventral sau in decubit lateral
stang);
pozitie ghemuita (in ulcerul gastric
penetrant bolnavul exercitand si o presiune cu pumnul asupra regiunii dureroase);
pozitie sezanda (ortopnee) (in afectiuni cardiace insotite de insuficienta circulatorie, in
afectiuni pulmonare);
decubit lateral cu spatele indreptat spre lumina (foto-fobie, meningita tuberculoasa);
pozitie in cocos de pusca (capul in hiperextensie si membrele inferioare flectate
articulatia coxofemurala si cea a genunchiului);
opistotonus (bolnavul se afla in hiperextensie sub forma unui arc cu concavitate dorsala,
corpul sprijinindu-se pe ceafa si calcaie: in tetanos).
Expresia fetei bolnavului:

fata anxioasa, cianotica (bolnavii cu insuficienta circulatorie grava);

fata acoperita cu sudori reci, ochii infundati si inconjurati de cearcane albastre, nasul ascutit
si privirea anxioasa fata peritoneala) in peritonita, ileus, alte afectiuni abdominale grave;
fata congestionata, agitata, cu ochii sclipitori (boli infectioase grave);
fata exprima spaima (boala Basedow);
fata rotunda, asemanatoare cu luna plina (in mixedem);
trasaturile fetei din jurul gurii, ochilor si narilor simuleaza un ranjet, cu fruntea incretita
adanc, intristata (in tetanos).
Starea psihica a bolnavului:
bolnavul isi pastreaza constienta;
starea tifica: constienta tulburata, privirea absenta, sta in pat nemiscat (formele grave de febra
tifoida);
carfologie (stare tifica insotita de miscari automate, asemanatoare cu prinderea mustelor din
aer);
obnubilatie bolnavul are functiile psihice incetinite, sesizeaza numai partial evenimentele;
delir stare de obnubilatie insotita de iluzii, halucinatii, hiperexcitatii (boli infectioase acute,
afectiuni cerebrale, intoxicatii);
apatie stare de dezinteres fata de mediu si propria persoana;
stupoare bolnavul sta in stare de imobilitate si insensibilitate, poate fi trezit, dar nu
raspunde la intrebari;
somnolenta necesitatea de a dormi indelungat, bolnavul se trezeste usor, dar adoarme
imediat;
sopor bolnavul poate fi trezit numai la excitatii foarte puternice;
coma stare patologica de inhibitie profunda a activitatii nervoase superioare, caracterizata
prin pierderea completa sau partiala a cunostintei, a miscarilor voluntare si a sensibilitatii,
fiind pastrate functiile vegetative fundamentale (circulatia si respiratia).
d) Somnul bolnavului:
somn linistit, odihnitor, fara intreruperi, neagitat;
somnolenta - instalata imediat dupa alimentare (in insuficienta hepatica);
stare de insomnie (reala sau falsa raportul dintre somn de zi si de noapte se inverseaza);

somn agitat intreruperi repetate (dureri de foame, diaree, necesitate de mictiuni, stari de
tensiune nervoasa).
e) Durerea:
intensitate mica suportabila (dureri articulare reumatismale) pana la durere de mare
intensitate (colica renala, hepatica);
spontana sau provocata prin palpare, se poate defini ca jena, apasare, presiune, crampe,
ruptura, sfasiere, tensiune, arsura;
de durata, de la cateva ore la cateva zile, in functie de cauza, avand un caracter de
permanenta sau intermitenta;
directia in care iradiaza durerea in ulcerul gastric sau duodenal, durerea iradiaza din
epigastru in spate, in colelitiaza din hipocondrul drept in umarul drept, in apendicita acuta in
fosa iliaca dreapta etc.
f) Convulsiile si contractiile (convulsia = succesiune de contractii puternice involuntare ale
unor grupe musculare; contractia musculara = punerea in tensiune sau scurtarea fibrelor
musculare):

convulsii locale sau generale;

convulsii clonice (scurte);

convulsii tonicoclonice (scurte, ritmice asociate cu altele cu caracter permanent).

g) Parezele si paraliziile (pareza = o scadere a functiei motorii musculare; paralizia =

disparitia totala a functiei motorii musculare):

paralizii periferice scaderea tonusului muscular (miscarile pasive se pot efectua cu o amplitudine mult mai
mare);

paralizii centrale sunt spastice, cu tonusul muscular pastrat;

hemiplegia sau paralizia unei jumatati laterale a corpului;

paraplegia paralizia membrelor inferioare;

tetraplegia paralizia celor patru membre;

paralizia musculaturii vezicii urinare sau a rectului se manifesta prin retentie de urina sau materii fecale;

paralizia sfincterelor cauza a incontinentei de urina si materii fecale.

3.5 Anexa 5 - Rolul AM in aplicarea tratamentului si recuperare

Conduita de urgenta :
-atitudinea este legata de locul de manifestare a accidentului vascular cerebral

-se va masura tensiunea arteriala si pulsul de urgenta

Conduita de urgenta in spital :
-se va examina bolnavul de urgenta
-se vor urmari functiile vitale si vegetative
-in caz de cianoza se va administra oxigen
-se urmareste pulsul si TA si se anunta medicul la
orice schimbare
-se urmareste diureza
-asistenta medicala va urma tratamentul indicat de medici
Una dintre cele mai importante atributii ale asistentei medicale este administrarea
tratamentului, implicand in cazul AVC in special tratamentul medicamentos.
Medicamentele sunt substante folosite in scopul de a preveni, a ameliora sau a
vindeca bolile, extrase sau sintetizate din produse vegetale, animale sau din substante
minerale. Actiunea lor asupra organismului depinde de structura lor chimica, de doza
administrata si de calea de administrare. Aceeasi substanta poate functiona ca aliment,
medicament sau toxic, dupa cantitatile introduse in organism, asistenta medicala avand rolul
de a cunoaste foarte bine prezentarea medicamentelor, cantitatea de substanta continuta,
dozarea si timpul de actiune al acestora.
Diferentierea actiunii medicamentelor asupra organismului este in functie de dozele
de administrare. Se deosebesc:
doza terapeutica doza utilizata pentru obtinerea efectului terapeutic dorit, fara ca
prin aceasta sa se produca vreo actiune toxica asupra organismului;
doza maxima este doza cea mai mare suportata de organism fara sa apara fenomene
toxice reactionale;
doza toxica este cantitatea care, introdusa in organism, provoaca o reactie toxica
periculoasa;
doza letala este doza care produce exitus-ul.
In vederea urmaririi efectului medicamentelor, asistenta medicala trebuie sa cunoasca:
efectul ce se asteapta de la medicamentul respectiv, pentru care a fost de fapt administrat,
timpul necesar dupa care poate fi asteptat efectul, efectele secundare ale medicamentelor,
fenomenele de obisnuinta si de acumulare, fenomenele de hipersensibilitate.
Administrarea medicamentelor se face tinand cont de anumite reguli, dintre care
amintim: respectarea intocmai a medicamentului prescris, identificarea medicamentelor prin
citirea etichetei si a datei valabilitatii, verificarea calitatii acestora, respectarea cailor de
administrare, a dozajului prescris si a orarului de administrare, respectarea somnului
pacientului, evitarea incompatibilitatii intre medicamente, administrarea imediata a
medicamentelor deschise, respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor
(solutii, picaturi, injectii, ovule vaginale, supozitoare), administrarea medicamentelor in
prezenta asistentei, servirea bolnavului cu doze unice de medicament, respectarea asepsiei si
antisepsiei la administrarea parenterala, pentru evitarea infectiilor nozocomiale.
Asistenta medicala trebuie sa lamureasca bolnavul asupra efectelor medicamentelor
prescrise si sa raporteze imediat medicului o greseala care a intervenit in timpul administrarii
medicamentelor sau la aparitia unor efecte secundare severe.

Caile de administrare ale medicamentelor sunt:

respiratorie,
orala / bucala,
percutana,
rectala,
parenterala,
prin aplicatii locale.

Pe cale respiratorie se administreaza gaze sau substante gazeificate, lichide fin

pulverizate sau sub forma de vapori.
Scopul administrarii pe cale respiratorie este: dezinfectia, decongestionarea mucoasei
cailor respiratorii, imbogatirea aerului inspirat in O2 (oxigenoterapie), pentru combaterea
hipoxiei, tinand cont ca in cazul accidentului vascular cerebral starea generala este total
afectata.
In cazurile grave se administreaza oxigen pentru combaterea hipoxiei determinata de
scaderea oxigenului alveolar.
Sursele de oxigen sunt: statia centrala de oxigen, microstatia de oxigen si butelia de
oxigen.
In cazul utilizarii surselor de oxigen sunt necesare anumite precautii, dintre care
enumeram:
- pacientii si vizitatorii vor fi atentionati asupra pericolului
reprezentat de fumatul in preajma sursei de oxigen;
- se vor verifica echipamentele electrice din incapere,
evitandu-se utilizarea materialelor generatoare de
electricitate statica si a materialelor inflamabile;
- aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate in partea
opusa sursei de oxigen;
- buteliile de oxigen vor fi asezate in pozitie verticala, pe un
suport si fixate de perete cu inele metalice;
- cunoasterea de catre personalul ce manevreaza oxigenul, a locului de plasare a
extinctoarelor si a modului de utilizare a acestora.
Metodele de administrare a oxigenului
prin sonda nazala este metoda cea mai frecvent utilizata. Permite
administrarea O2 de concentratie de 25-45%. Nu poate fi utilizata la pacientii cu
afectiuni ale mucoasei nazale. Oxigenul introdus trebuie umidificat (instalatia este
dotata cu un vas cu apa numit barbotor), pentru a evita lezarea mucoasei cailor
respiratorii superioare.
prin masca permite administrarea O2 in concentratie de 40-60%, insa este
incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare, accentuand starea de
anxietate mai ales la copii. Poate cauza iritatia tegumentelor fetei, fapt pentru care
este contraindicata la pacientii cu arsuri la nivelul acesteia.
prin ochelari pentru oxigen ochelarii sunt prevazuti cu doua sonde ce se
introduc in ambele nari. Se utilizeaza la copii si pacienti agitati, fiind mai bine tolerati de
catre acestia.
prin cort de oxigen utilizat frecvent la copii. Concentratia oxigenului nu
poate depasi 50%. Are dezavantajul ca atmosfera de suport se incalzeste si se

supraincarca cu vapori datorita aerului expirat de pacient in acelasi mediu cu aerul

inspirat. Oxigenul introdus in cort nu poate fi umidificat ci trecut prin instalatii de
racire.
Asistenta medicala va efectua pregatirea psihica a pacientului, pe care il va linisti
asigurandu-l ca s-au luat toate masurile de precautie. Pacientul va fi asezat intr-o pozitie
corespunzatoare, decubit dorsal sau de preferat in pozitie semisezanda, pentru favorizarea
expansiunii pulmonare.
Asistenta va dezobstrua caile respiratorii in cazul in care constata ca acestea nu permit
trecerea aerului cu usurinta si va aplica tehnica de administrare a oxigenului, care consta in:
- introducerea sondei umectate cu apasterila pentru facilitarea insertiei si prevenirea
mucoasei nazale (se masoara lungimea sondei pe obraz, de la nara la tragus)
- fixarea sondei pe obraz cu benzi de leucoplast;
- fixarea debitului de administrare a oxigenului
- urmarirea raspunsului terapeutic al administrarii oxigenului observarea culorii
tegumentelor, masurarea respiratiei si a pulsului;
- supravegherea pacientului si a echipamentului de administrare;
- mobilizarea periodica a sondei, cu scoaterea ei o data pe zi si introducerea in cealalta
nara.
Asistenta medicala trebuie sa cunoasca accidentele si incidentele care pot interveni in
timpul administrarii oxigenului (rasturnarea barbotorului si inhalarea lichidului impins de
oxigen), iritarea locala a mucoasei, congestie si edem alveolar, hemoragie intaalveolara,
atelectazie, distensie abdominala in cazul patrunderii gazului prin esofag in tubul digestiv,
precum si metodele de interventie cat mai rapida in cazul semnalarii acestora.
Calea orala sau bucala este calea naturala de administrare a medicamentelor, acestea
putand fi introduse sub diverse forme: lichide (solutii, infuzii, decocturi, tincturi, uleiuri,
extracte) sau solide (prafuri, tablete, granule, substante mucilaginoase).

Se renunta la aceasta cale de administrare cand:

medicamentul se descompune sub influenta sucurilor gastrice sau este inactivat de
acestea;
bolnavul refuza luarea medicamentelor pe aceasta cale;
medicamentul are proprietati iritante asupra mucoasei digestive;
bolnavul este inconstient (coma, are trismus)
medicamentul nu se resoarbe pe cale digestiva;
medicul doreste sa ocoleasca sistemul venei porte.

Medicamentele astfel introduse au efect: - local sau general, acestea se resorb la

nivelul mucoasei digestive, patrund in sange desfasurandu-si efectul asupra intregului
organism sau doar asupra unor anumite organe. Medicamentele lichide se pot administra ca
atare sau diluate cu apa, ceai, lapte, iar pentru mascarea gustului dezagreabil pot fi indulcite
cu mire, siropuri. Cand medicamentele solide nu pot fi inghitite ca atare, se mojareaza (se
piseaza) apoi pot fi diluate cu apa sau ceai.
Administrarea medicamentelor pe cale parenterala ofera anumite avantaje ce nu pot
fi neglijate:

 absorbtia este usoara, iar efectul se instaleaza rapid;

dozajul este precis, absorbtia nefiind in functie de conditiile speciale ale tubului
digestiv;
medicamentele sensibile la actiunea sucurilor digestive, nu sunt alterate sau
modificate in stomac sau intestin;
se pot introduce medicamente si in caz de intoleranta digestiva sau cand calea enterala
este contraindicata.
Prin calea parenterala se intelege de obicei ocolirea tubului digestiv si administrarea
medicamentelor prin injectare. Injectia reprezinta introducerea substantelor in stare lichida in
organism prin intermediul unui ac ce traverseaza tesuturile.
Astfel:
se utilizeaza calea subcutana cand substantele sunt usor resorbabile, au densitate
mica si presiune osmotica apropiata cu cea a organismului, nu provoaca iritatia sau
lipoliza tesutului celular adipos de sub piele;
se recurge la calea intramusculara daca
densitatea medicamentului este mai mare, daca
prin stagnarea in tesuturi ar provoca iritatia
acestora, iar efectul urmarit trebuie sa se instaleze
rapid sau daca intarzierea absorbtiei ar produce
modificari in compozitia medicamentului
injectat;

.
calea intravenoasa se foloseste cand se asteapta o actiune prompta si cand substanta
medicamentoasa introdusa printre tesuturi ar provoca distructii tisulare, nefiind
suportata de celulele tesuturilor moi;
Asistenta medicala are un rol deosebit de important in
administrarea medicamentelor pe cale parenterala, de aceea ea
trebuie sa cunoasca fiecare tehnica foarte bine, locurile de
electie, tipul solutiilor care pot fi injectate pe cale s.c., i.m. sau
i.v., regulile de asepsie precum si modalitatea de a interveni in
cazul unor accidente sau incidente, dintre care amintim: durere
vie prin lezarea nervului sciatic (situatie in care se impune
retragerea acului), hematom prin inteparea unui vas (se evita
aceasta situatie printr-o aspirare dupa introducerea acului daca apare sange se retrage sau se
introduce acul mai profund,pana trece de vasul de sange respectiv), supuratie aseptica datorita
unor substante ce nu sunt resorbite, ruperea acului ce impune extractia chirurgicala (toate
acestea pentru injectia intramusculara); injectarea solutiei in tesutul perivenos, manifestata
prin tumefierea tesuturilor si durere, flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a
unor substante iritante, hematom prin strapungerea venei, ameteli, lipotimie sau colaps (toate
acestea in cazul injectiei i.v.);
Perfuzia endovenoasa urmareste introducerea in circuitul sangvin, picatura cu
picatura a unor solutii izotone, hipertone sau hipotone cu scopul de a sustine aportul necesar

de lichide si electroliti sau pentru reechilibrare hidroelectrolitica, hidroionica si volemica si

introducerea unor medicamente prin care se urmareste efectul prelungit.
Deoarece tratamentul medicamentos de electie in cazul meningitelor este cel
antibiotic, asistenta medicala are sarcina de a face testul de hipersensibilitate la respectivul
antibiotic, pentru a evita un soc anafilactic care ar agrava si mai mult starea pacientului.
Pe langa administrarea tratamentului asistenta medicala are rolul de a monitoriza
functiile vitale: respiratia, tensiunea arteriala, temperatura, pulsul, diureza si scaunul.
Asistenta medicala masoara dimineata si seara functiile vitale, vegetative si le noteaza in
FO; urmareste zilnic comportamentul bolnavului pozitia, atitudinea, expresia fetei, somnul
si starea psihica.
Sesizeaza aparitia unor modificari patologice, modificari de culoare a tegumentelor,
eruptii cutanate, edeme si transpiratii.
Realizeaza zilnic bilantul ingestie-excretie, masoara zilnic diureza.
Realizeaza educarea pacientului cu privire la regimul de viata pe care trebuie sa-l adopte dupa
externare: se interzice consumul de alcool, cafea, tutun, explicand efectul nociv al acestora
asupra organismului.
Se combate obezitatea prin respectarea unui regim hipocaloric, hipoglucidic (mai ales
in cazul AVC ischemic).
Supravegheaza anumite efecte secundare: greturi, varsaturi, diaree.
Recuperarea deficitului motor consta in :

reducerea miscarii
procesul de recuperare etapizat
individualizarea recuperarii
continuarea recuperarii
stimularea pacientului pentru propria recuperare
supravegherea factorilor de risc
evitarea efortului prelungit al pacientului
terapia recuparatorie sa fie obligatoriu avizata de catre medic
Etapele recuperarii :
- reeducarea functionala trebuie inceputa in perioada acuta
- mentinerea pozitiei corecte a membrelor paralizate
- combaterea pozitiei de flexie a genunchilor , rasuciri ale trunchiului , rotatia externa a
coapselor

Mobilizarea bolnavilor paralizati are trei etape:

1.Mobilizarea pasiva - se maseaza extremitatile pentru prevenirea complicatiilor
tromboembolitice
- se efectueaza miscari ale segmentului paralizat
- se mentine supletea articulara
- durata unei sedinte de mobilizare pasiva sa fie intre 10-30 minute
- intre mobilizari se vor face scurte pauze obligatoriu
2.Mobilizarea autopasiva educam pacintul ca miscarile desi sunt simple sa se
execute corect si eficient si anume: abductie, adductie, flexie, extensie, rotatie,
supinatie, pronatie
3.Mobilizarea activa - se vor supraveghea:
- calitatea miscarilor
- viteza de executie a miscarilor deficitare
- forta fizica
- excitarea miscarilor deficitare

Capitolul 4
Planuri de ingrijire ale pacientilor
cu A.V.C.
- Studiu de cazuri 4.1 Plan de ingrijire al pacientei P.V.
Perioada de ingrijire 24.02 27.02.2012
Prezentarea cazului
Doamna P.V. in varsta de 75 ani, se interneaza in data de 20.02.2012 in Spitalul Clinic
Colentina, sectia neurologie cu diagnosticul prezumtiv AVC hemoragic, hemiplegie stanga,
HTA, Obezitate gradul II
Domiciliul: mediul rural
Conditii de viata si munca: locuieste impreuna cu fiul ( casatorit); int-o casa cu patru camera
si dependinte, incalzire cu lemne, conditii relative igienice. Munceste in gospodarie si
agricultura.

Mod de petrecere a timpului liber: lecturarea unei carti, emisiuni TV

Motivele internarii
-deficit motor hemicorp stang
Antecedente medicale
Fiziologice

- menarha- la 13 ani;
- menopauza la 54 ani;
- sarcini: 2; nasteri : 1 ; avort spontan 1

Patologice

- bolile copilariei fara sa poata preciza care anume;

Antecedente heredo-colaterale - neaga luesul , TBC-ul, infectia HIV in familie

Istoricul bolii
Pacienta P V , in varsta de 75 ani cunoscuta ca hipertensiva, care nu
urmeaza cu regularitate tratamentul prescris de medic. Din relatiile insotitortilui
reiese ca bolnava, cu circa 5 ore inainteainternari, in urma unui efort fizic acuza
brusc : cefalee brutala accentuata, in casca, urmata de ameteli, varsaturi,
fotofobie, incontenienta urinara, diminuarea fortei musculare pe partea stanga
a corpului, obnubilare, agitatie, dispnee, cu sete de aer, transpiratii abundente. Se
interneaza de urgenta pentru investigatii si tratament de specialitate
Protocol medical
Examen fizic general
La examenul clinic pe aparate si sisteme efectuat de medic s-au
constatat urmatoarele aspecte patologice:
Stare generala: modificata, bolnav inconstient, subfebril T = 38,2C.
-Tegumente si mucoase: normal colorate, hiperemie intensa la nivelul fetei de partea
stanga a corpului;
-Sistem limfoganglionar, superficial: nepalpabil, nedureros.

-Tesut celular subcutanat: reprezentat in exces, obezitate gradul II.

-Sistem osteoarticular si muscular: integru morfofunctional, hipotomie musculara
de partea hemicorpului stang;
-Aparat respirator: R=2l/min;, CRS obstruate, dispneic in repaus, respiratie
stentertoasa, torace usor emfizematos; la palpare- vibratii vocale transmise pe

ambele arii pulmonare pana la baze; la percutie sonoritate pulmonara crescuta; la

auscultatie: murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare.
-aparat cardiovascular: cord in limite relativ crescute, cu socul apexian in
spatiul intercostal stang, in afara liniei medioclaviculare stangi, cu zgomote
cardiace intens batute; TA= 210/120 mmHg, AV=72bat/min; artere superficiale indurate,
sinuoase, vene permeabile.
- Aparat digestiv si anexe: abdomen hipoton de partea hemicorpului stang, cu aspect
batracian, nedureros la palpare, ficat la 3 cm sub rebordul costal drept pe linia
medioclaviculara dreapta, splina in limite normale, tranzit intestinal incetinit.
- Aparat urogenital: loji renale libere, mictiuni fiziologice, cu incontinenta urinara la
intenare, semnul GIORDANO negativ bilateral.
- Sistem nervos si organe de simt: dezorientat tempo-spatial, ROT abolite de partea stanga,
BABINSKI pozitiv bilateral, RFM=prezent bilateral, afazic, apraxic, pareza flasca a
hemicorpului stang, agitatie psihomotorie, tiroida nepalpabila, nedureroasa.
Examen neurologic
-Atitudine = absente
-Ortostatiune = mers imposibil
- Mobilitate = deficit motor drept
- Coordonare M J =4/5 OMS =5/5
-Sensibilitate = normal
-Vorbire = normal
- Psihic GCS =15
Investigatii
Sectia Radioimagistica
Diagnostic de trimitere:AVC hemoragic
Regiune examinata:craniu
Rezultat: plaja hiperdensa hematica situate capsule renticular de partea dreapta cu fin edem
perifocal. Plaja hipodensa situate occipito parietal dreapta cu topogafie pasagitata. Sistem
ventricular usor asimetric situate pe linia mediana
Analize de laborator
Analiza

24.02.2012

25.02.2012

26.02.20
12


HEMATOLOGIE

RBC= 5.14/10*10/
MCH=28.88/pg
WBC=14.08/*10/L
LY#=0.65/*10/L
HGB=14.85/g/dl
MCHC=33.47/g/dl
NEU%=91.2%
HCT=44.35%
RDW=14%
NEU#=12.84/*10/L
BAS#=0.07/*10/L
MCV=86.28/fL
MPV=10.24/fL

VSH(1h)=20/mm

BIOCHIMIE

NA(ser)=132/mm ol/l
LDH=193/u/l
GOT=20/u/l
K(ser)=3.4/mm ol/l
GPT=25/u/l
Cl(ser)=91/mm ol/l
D.Bilir=0.29mg%
Protein. Totala=8.3
Glucoza=127/mg/dl
T.Bilir=0.61mg%
Lipide=688/mg/dl

Trigl.=52mg/dl
Ca=9.0/mg/dl
GGT=26/u/l
CPK=298/u/l

EXAMEN LCR

LCR - aspect
Aspect sanghinolent
ENT(+++)
LCR - culoare
XANTOCRO M(+)
LCR - R Pandy
Pozitiv(++)
LCR Albumina 0.52/g
LCR - nr celule
256/mm
LCR - nr eritrocite
138.240/mm

Tratament medicamentos prescris de medic

24.02.2012

25.02.2012

26.02.2012

27.02.2

Enap

2f

2f

2f

2f

Miofilin

1f

1f

1f

1f

ACC

2f

2f

2f

2f

Algocalmin

2f

2f

2f

2f

Ranitidina

2 cp

2 cp

2 cp

2 cp

Metoclopramid

3f

3f

1f

Nimotop

2cp

2cp

2cp

2cp

Vit B2 , B6

2f

2f

2f

2f

Diazepam

1f

1f

1f

1f

3cp

3cp

3cp

3cp

Manitol 22 %

758 ml

758 ml

758 ml

758 ml

Solutie NaCl

500 ml

500 ml

500 ml

500 ml

Glucoza 10%

500ml+12 U.I insulina 500ml+12 U.I insulina

500ml+12 U.I
insulina

500ml+

Silimarina

Apreciere nursing
Analizand datele anamnestice, examenul clinic, paraclinic si observatiile personale, se
apreciaza din punct de vedere nursing ca pacienta PV prezinta:
alterarea mobilitatii fizice;
deficit de autoingrijire;
incontinenta urinara
risc de alterare a integritatii pielii;
risc de alterare a nutritiei;
incapacitatea de a comunica;
alterarea imaginii de sine;
circulatie inadecvata;
riscul de aparitie a sindromului de inutilitate social.

PLAN DE INGRIJIRE I (24.02-27.02.2012)

1. Nevoia de a respira a respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capata oxigenul din
mediul inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioxidul de
carbon rezultat din arderile celulare .
Diagnostic de
ingrijire

Obiective

-sa prezinte cai

respiratorii
Pacienta prezinta o
respiratie zgomotoasa permeabile si o
buna respiratie
cu dispnee, senzatie
-sa-si diminueze
de sufocare
dispneea
Probleme
-sa aibe un ritm
-dificultatea in a
respirator regulat
respira
-senzatie de sufocare
-dispnee

Interventii autonome si delegate

-monitorizarea functiilor vitale

R=21/min;T.A=210/120mmHg;AV=72b/min
-posturi adegvate care sa favorizeze respiratia(schimbam poz
-efectuam tapotaj
-educarea pacientului pentru executarea unor exercitii respira
-pregatesc bolnavul fizic si psihic pentu recoltarea de analize
grup sanguin,Rh,TS,TC,TQ,indice de protrombina,calcemie
-administrarea medicamentelor prescrise de medic

-zgomote respiratorii
Surse de dificulate
-durere
-anxietate
- diminuarea
mobilitatii
intoleranta la efortul
fizic
-lipsa cunosterii
despre boala sa
Manifestari de
dependenta
-senzatie de sufocare
2. Nevoia de a se misca si a-si mentine o buna postura: sunt o necesitate a fiintei vii de a fi
in miscare , de a-si mobiliza toate partile corpului prin miscari coordonate , de a pastra
diferitelor parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea functiilor organismului.
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Alterarea mobilitatii prin AVC deficit

- sa-si recapete forta

Interventii autonome si delegate

-mobilizez pasiv pacientul din 2 in 2h
-maseaz regiunile predispuse la escar

motor al membrelor pe partea stg

si tonusul muscular

Problemele

-autonomie in
deplasare si miscare

-deficit motor al membrelor

superioare/inferioare pe partea stg
-pacientul nu are voie sa se miste din
cauza hemoragiei
dificultatea de a se ridica, a merge

-ajut pacientul in satisfacerea nevoilo

pat cu cele necesare
-asigur conditiile necesare repausului
-iau legatura cu serviciul exploarari f
efectua EKG la patul bolnavului
-monitorizarea functiilor vitale T.A=1
R=20resp/min dispneic ; AV=70bat/m
T=38C;diureza=800ml/24h ; nu a av

-administrarea medicamentelor presc

medic+Aspatofort 2f/zi I.m

Sursa de dificultate
-hemoragia
-oboseala
-slabiciune
-lipsa de cunoastere a tehnicilor
mobilizarii
Manifestari de dependenta
- imobilizare la pat, grad limitat de
miscare
3. Nevoia de a se alimenta: oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba
alimente de buna calitate si in cantitate suficienta , pentru a-si asigura dezvoltarea ,
intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indisponibila unei bune functionari .
Diagnostic de ingrijire
Alimentatie inadegvata datorata
varsaturilor, greturilor, aportului insuficient
de alimente
Problemele
-alimentatie neadegvata:surplus
-varsaturi
-greturi
-hidratare neadegvata
-aport insuficient de alimente
Sursa de dificultate
-obisnuinta de hidratare deficitara si
alimentare deficitara
-lipsa de cunoastere a valorilor nutritive ale
alimentelor si nevoilor organismului

Obiective
- sa fie echilibrat din punct
de vedere fizic, sa nu mai
prezinte sindrom digestiv
-sa primeasca alimentatia
care sa corespunda din punct
de vedere calitativ si
cantitativ
-reechilibrare
hidro-electrolitica

Interventii autonome si del

- asigur stare de confort pen
varsaturilor si aspirari
-pregatesc tavita renala pent
capul bolnavului in timpul e
-diversificarea alimentelor i
alimentar prescris de medic
-rehidratarea dupa varsatura
venoasa pentru perfuzia cu N
10%+10 U.I de insulina
-ridic capul bolnavului in tim
-monitorizarea functiilor vit
; AV=72 bat/min T=37,9C
-asigur regimul igieno-diete
parenterala de glucoza 10%
-administrarea medicamente

Manifestari de dependenta
- grad de deshidratare
- odihna si somn deficitar prin stare de
disconfort
4. Nevoia de a dormi si odihni: este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se
odihni in bune conditii , timp suficient , astfel incat sa-i perita organismului sa obtina
randamentul maxim .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Disconfort prin tulburari de odihna si somn

manifestate prin agitatie,indispozitie
psihomotorie,iritabilitate

- satisfacerea nevoii de
somn a pacientului

Probleme
-incapacitatea de a se odihni
-epuizare fizica si psihica
-agitatie

Interventii autonome

-creez un climat de incredere

ii favorizez odihna
-invat pacientul cum sa execu
-educam familia cum sa comu
vederea diminuarii anxietatii
-observ si comunic medicului
in comportamentul pacientulu
-monitorizarea functiilor vital
AV=72 bat/min T=36,9C ;R=
administrarea medicamentelo
medic+HALDOL 1f/i.m seara

Sursa de dificulatate
-anxietate
-pacientul este agitat din cauza hemoragiei
-stare depresiva din cauza bolii
Manifestari de dependenta
-insomnie
-epuizare
5. Nevoia de a fii curat si ingrijit: a fi curat , ingrijit si a-ti proteja tegumentele si
mucoasele sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si pielea sanatoasa , asa incat
acestea sa-si poata indeplini functiile.
Diagnostic
de ingrijire
Degradarea
autonomiei
pentru
ingrijiri

Obiective
-pacientul
sa-si
pastreze
tegumentel
e integre

Interventii
autonome
si delegate
-asigur lenjerie
curata de corp si
pat
-asigur
microclimatul in

Evaluare
24.02.2012
-absenta alterarii pielii
26.02.2012
-tesutul adipos nu a fost afectat
27.02.2012

personale
Probleme
imobilizare
a
-transpiratii
abundente
subfebrilitat
e

-evitarea
riscului de
aparitie al
escarelor
-sa-i
asiguram
materiale
necesare
pentru
efectuarea
igienei la
pat

-dezinteres
fata de
masurile de
igiena
Sursa de
dificulatate
-dificultatea
de a se
misca
-stare
depresiva
din cauza
bolii
-slabiciune
perturbarea
imaginii de
sine
Manifestari
de
dependenta
incontinenta
urinara
-hemiplegie

salon si repaus la
pat absolut
-asigur regimul
igieno-dietetic si
hidratare
corespunzatoare a
bolnavului pe cale
parenterala
-explic
pacientului
consecintele
posibile ale
imobilizarii si
masurile de
prevenire luate
-schimb pozitia
pacientului din 2
in 2h
- monitorizarea
functiilor vitale
T.A=185/100mm
Hg ; AV=71
bat/min
T=38C ;R=20
resp/min
diureza=1000ml/2
4h
-administrarea
medicamentelor
prescrise de
medic+Aspatofort
2f/zi I.M
-ii recolteaz
analize de
laborator(HLC ,
TS ,
TQ,IP,glicemie) la
indicatia
medicului

-am mentinut legatura cu familia pentru educarea acesteia

fundamentale la pat
Obiective
realizate

-explic pacientului
acesta manevra

6. Nevoia de a elimina: eliminarea reprezinta necesitatea organismului de a se debarasa de

substantele nefolositoare , rezultate din metabolism .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Interventii autonom

Dezechilibrul in eliminarea urinara legat de

prezenta sondei

- sa-si recapete forta si

tonusul muscular

-am monitorizat permanent c

emisiei de urina si fecale

Probleme

-autonomie in deplasare
si miscare

-la indicatia medicului monte

respectand toate regulile de a
ale tehnicii de lucru stiind ca
ale tractului urinar survin in

-mobilizarea obligatorie la pat a pacientului din

cauza AVC hemoragic

-sonda urinara

- monitorizarea functiilor vit

AV=70 bat/min T=37,2C ;R
diureza=1100ml/24h

-mobilizarea pacientului la pat

-administrarea medicamente

Sursa de dificultate

Manifestari de dependenta
-disconfort, jena
Nevoi fundamentale la care pacientul prezinta independenta
Manifestari de independenta
Nevoia Fundamentala
Nevoia de a-si mentine temperatura
corpului in limite normale

Nevoia de a comunica

Obiective
-pacientul este afebril

- sa evite orice infecti

determina cresterea te

-pacientul comunica cu personalul

medical dar si cu ceilalti bolnavi din
salon

-sa prezinte independe

satisfacerea acestei ne
spitalizarii

-participa la slujbe religioase ocazional

Nevoia de a actiona conform
propriilor convingeri si valori, de a
practica religia
Nevoia de a fii preocupat in vederea
realizarii

-respectarea convinge
-integritate psihica
-manifesta ambitie in realizarea
activitatilor specifice varstei sale

-sa-si continue activit

varstei si aptitudinilor

-sa-si cunoasca resurs

Nevoia de a se recreea
Nevoia de a invata

-scaderea starii de incordare

-dezvoltare psihologica si emotionala
optima
-dorinta si interesul de a invata
-acumularea de cunostinte

-planific cu pacientul
recreative

-pacientul trebuie sa c

de mentinere a sanata
-pacientul se poate imbraca singur
Nevoia de a se imbraca si dezbraca
Nevoia de a evita pericolele

-sa fie echilibrat fizic

-pacientul nu prezinta teama

-sa nu prezinte stare d

disconfort

4.2 Plan de ingrijire al pacientei R.I.

Perioada de ingrijire 14.03 17.03.2012
Prezentarea cazului
Doamna R.I. in varsta de 45 ani, se interneaza in data de 10.03.2012 in Spitalul Clinic
Colentina, sectia neurologie cu diagnosticul prezumtiv AVC ischemic dreapta, hemiplegie
stanga, HTA, Diabet zaharat tip II
Conditii de viata si munca: locuieste impreuna cu sotul, ambii pensionari, intr-un
aprtament cu trei camere
Motivele internarii
-hemiplegie stanga
-varsaturi alimentare
Antecedente medicale
Fiziologice

- menarha- la 15 ani;
- sarcini: 5; nasteri : 2 ; avort 3;

Patologice

- bolile infectioase ale copilariei

Antecedente heredo-colaterale -mama hipertensiva, decedata in urma unui stop

cardio-respirator
Istoricul bolii
Pacienta este cunoscuta ca o veche hipertensiva in tratament cu Enap , Nifedipin
etc., pe care-l urma inconstant si diabet zaharat de tip II , ultima valoare in luna martie a
glicemiei 180mg/dl mentinuta prin: regim alimentar, prescris de cabinetul de nutritie si
hipoglicemiante Maninil 2tb/zi :
-de circa 1 saptamana a observat :
o scadere de forta discreta la membrele de partea stanga
tulburari de echilibru
- in dimineata internarii este gasita cazuta in casa prezentand :
varsaturi alimentare in jet
relaxare sfincteriana
Protocol medical
Examen fizic general

Pacienta constienta , orientata temporo-spatial prezinta :

labilitate psihoemotionala
fara redoare de ceafa
pupile egale reactive
pareza faciala stanga de tip central
hemiplegie stanga
Romberg nesistematizat
tulburari de vorbire de tip afazic
stare generala buna , tesut adipos bine reprezentat
stare de nutritie buna
T.A=235/140mmHg , AV=88/min , T=36,9C
Sfinctere incontinente pentru urina
- medicul neurolog decide efectuarea in urgenta a testarii glicemiei cu glicotest valoare
de 320 mg/d

Examen neurologic
-Atitudine = absente
-Ortostatiune = mers imposibil
- Mobilitate = deficit motor stang
- Coordonare M J =4/5 OMS =5/5
-Sensibilitate = normal
-Vorbire = normal
- Psihic GCS =15
Investigatii
Examenul RMN
Examen IRM cerebral cu substanta de contrast
-mica retea de structuri vasculare serpinginoase cu signal
void de reflux rapid in toate secventele , vizibila superficial
parietal posterior pe partea stanga ,fara modificari de semnal
in parenchimul adiacent ; secventele angio IRM evidentiaza
malformatie vasculara cu ramuri de hranire din ACM stg si
ACP stg si drenaj venos prin vene corticale in sinusul sagital
superior si in sinusul transvers stg aspect ingrosat al
mucoasei ce tapeteaza ambele sinusuri maxilare.
Analize de laborator
-HB=16,20g%
-Ht=45,6%
-trombocite=176.000/mm
-leucocite=8.200/mm

-formula leucocitara : Neutrofile segmentate=62% Limfocite=27%

Euzinofile=3%
Monocite=6%
Bazofile=2%
-VSH=14mm/h
-uree=31mg%
-glicemie=320mg% (la internare)
-colesterol=240mg%
-tymol=20
-TQ=14 sec (la internare)
-TH=100sec (la internare)
-coeficient protrombina=80%
-creatinina=0.90mg%
-urocultura=sterila
-glucozurie /24h=fara albumina , glucoza=130mg%
Tratament medicamentos prescris de medic
14.03.2012

15.03.2012

16.03.2012
17.03.2012

200ml

200ml

200ml

Manitol 20 %

200ml
500ml

500ml

500ml

Solutie Ringer
Glucoza 10%

500ml
1500ml + 12u.i
insulina/250ml

1500ml + 12u.i
insulina/250ml

1500ml + 12u.i
insulina/250ml

3f

3f

3f

Algocalmin

1500ml + 12u.i
insulina/250ml
3f

2f

2f

2f

Cerucal

2f
2f

2f

2f

Clexane (40mg)

2f
2f

2f

2f

1f

1f

1f

Furosemid

2f

Piracetam

1f
1f

1f

1f

Cerebrolysin
3tb

3tb

3tb

2f

2f

2f

1f
3tb

Maninil
Vitamina B1 100

2f
500 ml

500 ml

500 ml

4f

4f

4f

Vitamina B6 250

500 ml

Vitamina C 500

4f
10 ml

KCl 1g

10 ml

10 ml
10 ml

4 tb

4 tb

4 tb

Sintrom

4 tb
2tb

2tb

Enap

2tb
2tb

Apreciere nursing
Din analiza datelor anamnestice, examenul clinic, paraclinic si observatiile personale, se
apreciaza din punct de vedere nursing ca pacienta RI prezinta:
alterarea mobilitatii fizice;
deficit de autoingrijire;
incontinenta urinara
risc de alterare a integritatii pielii;
risc de alterare a nutritiei;
incapacitatea de a comunica;
alterarea imaginii de sine;
circulatie inadecvata;
riscul de aparitie a sindromului de inutilitate social.

PLAN DE INGRIJIRE I (14.03-17.03.2012)

1. Nevoia de a respira a respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capata oxigenul din
mediul inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioxidul de
carbon rezultat din arderile celulare .
Diagnostic de
ingrijire
Respiratie
zgomotoasa cu
dispnee, senzatie de
sufocare
Probleme
-dificultatea in a
respira
-senzatie de sufocare
-dispnee

Obiective

Interventii autonome si delegate

- cai respiratorii
permeabile si o buna
respiratie in perioada
spitalizarii
-diminuarea dispneei

-monitorizarea functiilor vitale

R=21/min;T.A=210/120mmHg;AV=72b/min
-posturi adegvate care sa favorizeze respiratia(schimbam po
-efectuam tapotaj
-educarea pacientului pentru executarea unor exercitii respi
-pregatesc bolnavul fizic si psihic pentu recoltarea de analiz
sanguin,Rh,TS,TC,TQ,indice de protrombina,calcemie

- ritm respirator
regulat pe timpul
spitalizarii

-administrarea medicamentelor prescrise de medic

-zgomote respiratorii
Surse de dificulate
-durere
-anxietate
- diminuarea
mobilitatii intoleranta
la efortul fizic
-lipsa cunosterii
despre boala sa
Manifestari de
dependenta
-senzatie de sufocare
2. Nevoia de a se misca si a-si mentine o buna postura: sunt o necesitate a fiintei vii de a fi
in miscare , de a-si mobiliza toate partile corpului prin miscari coordonate , de a pastra
diferitelor parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea functiilor organismului.
Diagnostic de ingrijire
Alterarea mobilitatii cu
reestrictie in miscare si

Obiective
-mobilizarea pasiva a
pacientul de 6 ori/12h

Interventii autonome si delegate

-mobilizez pasiv pacientul din 2 in 2h
-maseaz regiunile predispuse la escare
-ajut pacientul in satisfacerea nevoilor sale

autonomie
Problemele
-dificultatea in a se misca,
-pacientul nu are voie sa se
miste din cauza hemoragiei

-pacientul sa-si mentina

satisfacute celelalte nevoi
fundamentale pe timpul
spitalizarii

dificultatea de a se ridica, a
merge

cu cele necesare
-asigur conditiile necesare repausului la pa
-iau legatura cu serviciul exploarari functio
efectua EKG la patul bolnavului
-monitorizarea functiilor vitale T.A=190/10
R=20resp/min dispneic ; AV=70bat/min
T=38C;diureza=800ml/24h ; nu a avut sca

-administrarea medicamentelor prescrise d

medic+Aspatofort 2f/zi I.m

Sursa de dificultate
-hemoragia
-oboseala
-slabiciune
-lipsa de cunoastere a
tehnicilor mobilizarii
Manifestari de dependenta
- imobilizare la pat, grad
limitat de miscare
3. Nevoia de a se alimenta: oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba
alimente de buna calitate si in cantitate suficienta , pentru a-si asigura dezvoltarea ,
intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indisponibila unei bune functionari .
Diagnostic de ingrijire
Alimentatie inadegvata datorata
varsaturilor, greturilor, aportului insuficient
de alimente
Problemele
-alimentatie neadegvata:surplus
-varsaturi
-greturi
-hidratare neadegvata
-aport insuficient de alimente
Sursa de dificultate
-obisnuinta de hidratare deficitara si
alimentare deficitara
-lipsa de cunoastere a valorilor nutritive ale
alimentelor si nevoilor organismului
Manifestari de dependenta

Obiective
- sa fie echilibrat din punct
de vedere fizic, sa nu mai
prezinte sindrom digestiv in
48 ore
-sa primeasca alimentatia
care sa corespunda din punct
de vedere calitativ si
cantitativ in 72 h
-reechilibrare
hidro-electrolitica

Interventii autonome si dele

- asigur stare de confort pent
varsaturilor si aspirari
-pregatesc tavita renala pentr
capul bolnavului in timpul e
-diversificarea alimentelor in
alimentar prescris de medic
-rehidratarea dupa varsatura,
pentru perfuzia cu NaCl 500
U.I de insulina
-ridic capul bolnavului in tim
-monitorizarea functiilor vita
T.A=180/90mmHg ; AV=72
;R=19 resp/min
-asigur regimul igieno-dietet
parenterala de glucoza 10%
-administrarea medicamente

- grad de deshidratare
- odihna si somn deficitar prin stare de
disconfort
4. Nevoia de a dormi si odihni: este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se
odihni in bune conditii , timp suficient , astfel incat sa-i perita organismului sa obtina
randamentul maxim .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Disconfort prin tulburari de odihna si somn

manifestate prin agitatie,indispozitie
psihomotorie,iritabilitate

- satisfacerea nevoii de
somn a pacientului in
perioada spitalizarii

Probleme
-incapacitatea de a se odihni
-epuizare fizica si psihica

- diminuarea starii de
anxietate in 48h

-agitatie

Interventii autonome

-creez un climat de incredere

ii favorizez odihna
-invat pacientul cum sa execu
-educam familia cum sa comu
vederea diminuarii anxietatii
-observ si comunic medicului
in comportamentul pacientulu
-monitorizarea functiilor vital
AV=72 bat/min T=36,9C ;R=
administrarea medicamentelo
medic+HALDOL 1f/i.m seara

Sursa de dificulatate
-anxietate
-pacientul este agitat din cauza hemoragiei
-stare depresiva din cauza bolii
Manifestari de dependenta
-insomnie
-epuizare
5. Nevoia de a fii curat si ingrijit: a fi curat , ingrijit si a-ti proteja tegumentele si
mucoasele sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si pielea sanatoasa , asa incat
acestea sa-si poata indeplini functiile.
Diagnostic
de ingrijire
Degradarea
autonomiei
pentru
ingrijiri
personale

Obiective
-pacientul
sa-si
pastreze
tegumentel
e integre
-evitarea
riscului de

Interventii
autonome
si delegate
-asigur lenjerie
curata de corp si
pat
-asigur
microclimatul in
salon si repaus la
pat absolut

Evaluare

14.03.2012
-absenta alterarii pielii
16.03.2012
-tesutul adipos nu a fost afectat
17.03.2012
-am mentinut legatura cu familia pentru educarea acesteia
fundamentale la pat

Probleme
imobilizare
a
-transpiratii
abundente
subfebrilitat
e

aparitie al
escarelor
-sa-i
asiguram
materiale
necesare
pentru
efectuarea
igienei la
pat

-dezinteres
fata de
masurile de
igiena
Sursa de
dificulatate
-dificultatea
de a se
misca
-stare
depresiva
din cauza
bolii
-slabiciune
perturbarea
imaginii de
sine
Manifestari
de
dependenta
incontinenta
urinara
-hemiplegie

-asigur regimul
igieno-dietetic si
hidratare
corespunzatoare a
bolnavului pe cale
parenterala
-explic
pacientului
consecintele
posibile ale
imobilizarii si
masurile de
prevenire luate
-schimb pozitia
pacientului din 2
in 2h
- monitorizarea
functiilor vitale
T.A=185/100mm
Hg ; AV=71
bat/min
T=38C ;R=20
resp/min
diureza=1000ml/2
4h
-administrarea
medicamentelor
prescrise de
medic+Aspatofort
2f/zi I.M
-ii recolteaz
analize de
laborator(HLC ,
TS ,
TQ,IP,glicemie) la
indicatia
medicului

Obiective
realizate

-explic pacientului
acesta manevra

6. Nevoia de a elimina: eliminarea reprezinta necesitatea organismului de a se debarasa de

substantele nefolositoare , rezultate din metabolism .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Dezechilibrul in eliminarea urinara legat de

- montarea unei sonde

Interventii autonom

-am monitorizat permanent c

emisiei de urina si fecale

prezenta sondei

vezicale

Probleme

-evacuarea urinii prin

sonda

-mobilizarea obligatorie la pat a pacientului din

cauza AVC hemoragic

-la indicatia medicului monte

respectand toate regulile de a
tehnicii de lucru stiind ca cel
tractului urinar survin in urm

Sursa de dificultate

- monitorizarea functiilor vita

AV=70 bat/min T=37,2C ;R
diureza=1100ml/24h

-sonda urinara

-administrarea medicamentel

-mobilizarea pacientului la pat

Manifestari de dependenta
-disconfort, jena
Nevoi fundamentale la care pacientul prezinta independenta
Manifestari de independenta
Nevoia Fundamentala
Nevoia de a-si mentine temperatura
corpului in limite normale

Nevoia de a comunica

Obiective
-pacientul este afebril

- sa evite orice infectie

determina cresterea tem

-pacientul comunica cu personalul

medical dar si cu ceilalti bolnavi din
salon

-sa prezinte independe

acestei nevoi pe perioa

-participa la slujbe religioase ocazional

Nevoia de a actiona conform
propriilor convingeri si valori, de a
practica religia
Nevoia de a fii preocupat in vederea
realizarii

-respectarea convinger
-integritate psihica
-manifesta ambitie in realizarea
activitatilor specifice varstei sale

-sa-si continue activita

varstei si aptitudinilor

-sa-si cunoasca resurse

Nevoia de a se recreea
Nevoia de a invata

-scaderea starii de incordare

-dezvoltare psihologica si emotionala
optima
-dorinta si interesul de a invata
-acumularea de cunostinte

-planific cu pacientul a
recreative

-pacientul trebuie sa cu
mentinere a sanatatii

-pacientul se poate imbraca singur

Nevoia de a se imbraca si dezbraca
Nevoia de a evita pericolele

-sa fie echilibrat fizic s

-pacientul nu prezinta teama

-sa nu prezinte stare de

disconfort

4.3 Plan de ingrijire al pacientei M.L.

Perioada de ingrijire 21.03 24.03.2012
Prezentarea cazului
Doamna P.V. in varsta de 54 ani, se interneaza in data de 20.03.2012 in Spitalul Clinic
Colentina, sectia neurologie cu diagnosticul prezumtiv AVC aterotrombotic, hemiplegie
stanga de lob parietal nedominanta HTA
Motivele internarii
-deficit motor hemicorp stang
Antecedente medicale
Fiziologice

- menarha- la 13 ani;
- menopauza la 50 ani;
- sarcini: 3; nasteri : 2 ; avort 1

Patologice

- bolile copilariei

Antecedente heredo-colaterale - neaga luesul , TBC-ul, infectia HIV in familie

Istoricul bolii
Pacienta P V , in varsta de 75 ani cunoscuta ca hipertensiva, care nu
urmeaza cu regularitate tratamentul prescris de medic. Din relatiile insotitortilui
reiese ca bolnava, cu circa 5 ore inainteainternari, in urma unui efort fizic acuza
brusc : cefalee brutala accentuata, in casca, urmata de ameteli, varsaturi,
fotofobie, incontenienta urinara, diminuarea fortei musculare pe partea stanga
a corpului, obnubilare, agitatie, dispnee, cu sete de aer, transpiratii abundente. Se
interneaza de urgenta pentru investigatii si tratament de specialitate
Protocol medical
Examen fizic general
-Stare generala : mediocra
-Stare de nutritie : normo ponderal
-Stare de constienta : somnolent
-Facies : asimetic
-Tegumente : normal colorate
-Mucoase : normal colorate
-Fanere : fara modificari
-Tesut conjunctiv : adipos-normal reprezentate
-Sistemul osteoarticular : integre normofunctional

-Ap. Respirator : ampliatii respiratorii simetrice

-Ap cardio-vascular : T.A=150/70 AV=84
-Sfinctere si functia genetica : sonda urinara
-Limbaj : dizartrie
-Psihic : constient , somnolent
Examen neurologic
1.Atitudini particulare : nu are
2.Miscari involuntare : Fobille I
3.Semne meningeale : fara redoare de ceafa
4.Nervii cranieni
a.nervul olfactiv(acuitate olfactiva , halucinatii olfactive) : nu are
b.nervul optic(acuitate vizuala ,camp vizual ,fundul de ochi) : AS normale
c.nervul oculomotor ( per. III , IV , VI ) pozitia globilor oculari , mobilitatea globilor
oculari : pupile egale , RFM(+) bilateral
d.nerv acustico-vestibular : aude
e.nervul glosofaringian (examenul gustului in 1/3 posterioara a limbii , deglutitia pt
solide ) : fara tulburari de gust , deglutitie posibila
5.Mobilitatea
a.Ortostatiunea si mersul : imposibile
b.Miscarile active segmentare , forta musculara segmentara , probe pareza : hemiplegie
stg
c.Tonusul muscular : hipotonie mb stg
d.Coordonarea miscarilor : fara ataxie drp
Investigatii
CT cerebral nativ :
Rezultat : Arie hipodensa extinsa fronto-temporo-parietal , insular si caudato-capsulolenticular drp , cu stergerea reliefului cortical si efect de masa asupra sistemului ventricular .
Arii hipodense , infracentimetice , localizat pontin si axial si in nucleul lenticular stg . Sistem
ventricular asimetric prin colobarea V.
Concluzii : infarct subacut in teritoriul carotidian drp cu discret efect de masa . Infarcte
cronice lacunare pontin si lenticular stg .

Analize de laborator
Analiza

21.03.2012

HEMATOLO
GIE

RBC= 4.59/10*10/
10/L
LY#=1.68/*10/L

MCH=34.58/pg

WBC=18.28/*

22.03.2012

23.03
0
12

HGB=14.55/g/dl

MCHC=33.12/g/dl NEU%=95.4%

BAS%=0.6%
HCT=43.65%
/L

RDW=13.56%

NEU#=15.54/*10

BAS#=0.12/*10/L
MCV=95.36/fL
VSH(1h)=22/mm
BIOCHIMIE

MPV=10.56/fL

LY%=7.5%

LCR-Aspect
sanghinolent
ENT(+++)
LCR-culoare
XANTOCRO

NA(ser)=142/mm ol/l
LDH=153/u/l
GOT=40/u/l
K(ser)=4.4/mm ol/l
CK-MB=6/u/l
GPT=25/u/l
Cl(ser)=95/mm ol/l
D.Bilir=0.29mg%
Protein. Totala=8.3
Glucoza=161/mg/dl
T.Bilir=0.71mg%
Lipide=628/mg/dl
Trigl.=132mg/dl
Ca=9.0/mg/dl
GGT=26/u/l
CPK=198/u/l

EXAMEN
LCR

M(+)
LCR-R Pandy
Pozitiv(++)
LCR-Albumina
0.52/g
LCR-nr celule
256/mm
LCR-nr
eritrocite
138.240/mm
Tratament medicamentos prescris de medic
Tazocin 2f (1f /12 h i.v)
Gentamicina 2f (1f/12h i.v)
Dexametazona 2f (1f/12h i.v)
Miofilin 1f in perfuzie
ACC 2f ( 1f I.v perfuzabil/12h)
Pentoxifilin 1cp ora 14
Vit B1 , B6 2f (in perfuzie)
Tarosin 3cp (1cp la 8h)
Algifen 3f (1f /8h i.v la nevoie)
Vit A 2 cp
Fenitoin 2cp (1cp/12h)
Fenobarbital 1cp seara
HIDRATARE : Manitol 20% 75ml / 3 ori pe zi (i.v)
Solutie Ringer 500ml / 2 ori pe zi (i.v)
Haloperidol 15 picaturi /zi (per os)
Apreciere nursing
Analizand datele anamnestice, examenul clinic, paraclinic si observatiile personale, se
apreciaza din punct de vedere nursing ca pacienta PV prezinta:
alterarea mobilitatii fizice;
deficit de autoingrijire;
incontinenta urinara
risc de alterare a integritatii pielii;
risc de alterare a nutritiei;
incapacitatea de a comunica;
alterarea imaginii de sine;
circulatie inadecvata;
riscul de aparitie a sindromului de inutilitate social.

PLAN DE INGRIJIRE I (21.03-24.03.2012)

1. Nevoia de a respira a respira reprezinta nevoia fiintei umane de a capata oxigenul din
mediul inconjurator, necesar proceselor de oxidare din organism, si de a elimina dioxidul de
carbon rezultat din arderile celulare .
Diagnostic de
ingrijire

Obiective

-sa prezinte cai

respiratorii
Pacienta prezinta o
respiratie zgomotoasa permeabile si o
buna respiratie
cu dispnee, senzatie
-sa-si diminueze
de sufocare
dispneea
Probleme
-sa aibe un ritm
-dificultatea in a
respirator regulat
respira
-senzatie de sufocare
-dispnee

Interventii autonome si delegate

-monitorizarea functiilor vitale

R=21/min;T.A=210/120mmHg;AV=72b/min
-posturi adegvate care sa favorizeze respiratia(schimbam poz
-efectuam tapotaj
-educarea pacientului pentru executarea unor exercitii respira
-pregatesc bolnavul fizic si psihic pentu recoltarea de analize
grup sanguin,Rh,TS,TC,TQ,indice de protrombina,calcemie
-administrarea medicamentelor prescrise de medic

-zgomote respiratorii
Surse de dificulate
-durere
-anxietate
- diminuarea
mobilitatii
intoleranta la efortul
fizic
-lipsa cunosterii
despre boala sa
Manifestari de
dependenta
-senzatie de sufocare
2. Nevoia de a se misca si a-si mentine o buna postura: sunt o necesitate a fiintei vii de a fi
in miscare , de a-si mobiliza toate partile corpului prin miscari coordonate , de a pastra
diferitelor parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea functiilor organismului.
Diagnostic de ingrijire
Alterarea mobilitatii cu

Obiective
-mobilizarea pasiva a
pacientul de 6 ori/12h

Interventii autonome si delegate

-mobilizez pasiv pacientul din 2 in 2h
-maseaz regiunile predispuse la escare

Problemele
-dificultatea in a se misca,
-pacientul nu are voie sa se
miste din cauza hemoragiei

-ajut pacientul in satisfacerea nevoilor sale

cu cele necesare
-asigur conditiile necesare repausului la pa
-iau legatura cu serviciul exploarari functio
efectua EKG la patul bolnavului
-monitorizarea functiilor vitale T.A=190/10
R=20resp/min dispneic ; AV=70bat/min
T=38C;diureza=800ml/24h ; nu a avut sca

dificultatea de a se ridica, a
merge

-administrarea medicamentelor prescrise d

medic+Aspatofort 2f/zi I.m

reestrictie in miscare si
autonomie

-pacientul sa-si mentina

satisfacute celelalte nevoi
fundamentale

Sursa de dificultate
-hemoragia
-oboseala
-slabiciune
-lipsa de cunoastere a
tehnicilor mobilizarii
Manifestari de dependenta
- imobilizare la pat, grad
limitat de miscare
3. Nevoia de a se alimenta: oricarui organism ii este necesar sa ingereze si sa absoarba
alimente de buna calitate si in cantitate suficienta , pentru a-si asigura dezvoltarea ,
intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentine energia indisponibila unei bune functionari .
Diagnostic de ingrijire
Alimentatie inadegvata datorata
varsaturilor, greturilor, aportului insuficient
de alimente
Problemele
-alimentatie neadegvata:surplus
-varsaturi
-greturi
-hidratare neadegvata
-aport insuficient de alimente
Sursa de dificultate
-obisnuinta de hidratare deficitara si
alimentare deficitara
-lipsa de cunoastere a valorilor nutritive ale
alimentelor si nevoilor organismului
Manifestari de dependenta

Obiective
- sa fie echilibrat din punct
de vedere fizic, sa nu mai
prezinte sindrom digestiv
-sa primeasca alimentatia
care sa corespunda din punct
de vedere calitativ si
cantitativ
-reechilibrare
hidro-electrolitica

Interventii autonome si dele

- asigur stare de confort pent
varsaturilor si aspirari
-pregatesc tavita renala pentr
capul bolnavului in timpul e
-diversificarea alimentelor in
alimentar prescris de medic
-rehidratarea dupa varsatura,
pentru perfuzia cu NaCl 500
U.I de insulina
-ridic capul bolnavului in tim
-monitorizarea functiilor vita
T.A=180/90mmHg ; AV=72
;R=19 resp/min
-asigur regimul igieno-dietet
parenterala de glucoza 10%
-administrarea medicamente

- grad de deshidratare
- odihna si somn deficitar prin stare de
disconfort
4. Nevoia de a dormi si odihni: este o necesitate a fiecarei fiinte umane de a dormi si a se
odihni in bune conditii , timp suficient , astfel incat sa-i perita organismului sa obtina
randamentul maxim .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Disconfort prin tulburari de odihna si somn

manifestate prin agitatie,indispozitie
psihomotorie,iritabilitate

- satisfacerea nevoii de
somn a pacientului

Probleme
-incapacitatea de a se odihni
-epuizare fizica si psihica
-agitatie

Interventii autonome

-creez un climat de incredere

ii favorizez odihna
-invat pacientul cum sa execu
-educam familia cum sa comu
vederea diminuarii anxietatii
-observ si comunic medicului
in comportamentul pacientulu
-monitorizarea functiilor vital
AV=72 bat/min T=36,9C ;R=
administrarea medicamentelo
medic+HALDOL 1f/i.m seara

Sursa de dificulatate
-anxietate
-pacientul este agitat din cauza hemoragiei
-stare depresiva din cauza bolii
Manifestari de dependenta
-insomnie
-epuizare
5. Nevoia de a fii curat si ingrijit: a fi curat , ingrijit si a-ti proteja tegumentele si
mucoasele sunt o necesitate pentru a-ti mentine o tinuta decenta si pielea sanatoasa , asa incat
acestea sa-si poata indeplini functiile.
Diagnostic
de ingrijire
Degradarea
autonomiei
pentru
ingrijiri
personale

Obiective
-pacientul
sa-si
pastreze
tegumentel
e integre
-evitarea
riscului de

Interventii
autonome
si delegate
-asigur lenjerie
curata de corp si
pat
-asigur
microclimatul in
salon si repaus la
pat absolut

Evaluare

21.03.2012
-absenta alterarii pielii
22.03.2012
-tesutul adipos nu a fost afectat
23.03.2012
-am mentinut legatura cu familia pentru educarea acesteia
fundamentale la pat

Probleme
imobilizare
a
-transpiratii
abundente
subfebrilitat
e

aparitie al
escarelor
-sa-i
asiguram
materiale
necesare
pentru
efectuarea
igienei la
pat

-dezinteres
fata de
masurile de
igiena
Sursa de
dificulatate
-dificultatea
de a se
misca
-stare
depresiva
din cauza
bolii
-slabiciune
perturbarea
imaginii de
sine
Manifestari
de
dependenta
incontinenta
urinara
-hemiplegie

-asigur regimul
igieno-dietetic si
hidratare
corespunzatoare a
bolnavului pe cale
parenterala
-explic
pacientului
consecintele
posibile ale
imobilizarii si
masurile de
prevenire luate
-schimb pozitia
pacientului din 2
in 2h
- monitorizarea
functiilor vitale
T.A=185/100mm
Hg ; AV=71
bat/min
T=38C ;R=20
resp/min
diureza=1000ml/2
4h
-administrarea
medicamentelor
prescrise de
medic+Aspatofort
2f/zi I.M
-ii recolteaz
analize de
laborator(HLC ,
TS ,
TQ,IP,glicemie) la
indicatia
medicului

Obiective
realizate

-explic pacientului
acesta manevra

6. Nevoia de a elimina: eliminarea reprezinta necesitatea organismului de a se debarasa de

substantele nefolositoare , rezultate din metabolism .
Diagnostic de ingrijire

Obiective

Dezechilibrul in eliminarea urinara legat de

- montarea unei sonde

Interventii autonom

-am monitorizat permanent c

emisiei de urina si fecale

prezenta sondei

vezicale

Probleme

-evacuarea urinii prin

sonda

-mobilizarea obligatorie la pat a pacientului din

cauza AVC hemoragic

-la indicatia medicului monte

respectand toate regulile de a
tehnicii de lucru stiind ca cel
tractului urinar survin in urm

Sursa de dificultate

- monitorizarea functiilor vita

AV=70 bat/min T=37,2C ;R
diureza=1100ml/24h

-sonda urinara

-administrarea medicamentel

-mobilizarea pacientului la pat

Manifestari de dependenta
-disconfort, jena
Nevoi fundamentale la care pacientul prezinta independenta
Manifestari de independenta
Nevoia Fundamentala
Nevoia de a-si mentine temperatura
corpului in limite normale

Nevoia de a comunica

Obiective
-pacientul este afebril

- sa evite orice infecti

determina cresterea te

-pacientul comunica cu personalul

medical dar si cu ceilalti bolnavi din
salon

-sa prezinte independe

satisfacerea acestei ne
spitalizarii

-participa la slujbe religioase ocazional

Nevoia de a actiona conform
propriilor convingeri si valori, de a
practica religia
Nevoia de a fii preocupat in vederea
realizarii

-respectarea convinge
-integritate psihica
-manifesta ambitie in realizarea
activitatilor specifice varstei sale

-sa-si continue activit

varstei si aptitudinilor

-sa-si cunoasca resurs

Nevoia de a se recreea
Nevoia de a invata

-scaderea starii de incordare

-dezvoltare psihologica si emotionala
optima
-dorinta si interesul de a invata
-acumularea de cunostinte

-planific cu pacientul
recreative

-pacientul trebuie sa c
de mentinere a sanata

-pacientul se poate imbraca singur

Nevoia de a se imbraca si dezbraca
Nevoia de a evita pericolele

-sa fie echilibrat fizic

-pacientul nu prezinta teama

-sa nu prezinte stare d

disconfort

Concluzii
Am ales aceasta tema deoarece sistemul nervos face legatura dintre organism si
mediul inconjurator ; controleaza si regleaza activitatea tuturor tesuturilor si
organelor.
Nu putem supravietui fara un sistem nervos functional.

AVC ul este o
suferinta grava a SNC care duce la modificari cerebrale, pierderea motilitatii unei
parti din corp asociata sau nu cu tulburari de echilibru. Alaturi de tulburarile de
motilitate apar si alte tulburari : de sensibilitate, sfincteriene, trofice, senzoriale, de
comunicare.

Factorii determinanti
o HTA, arteroscleroza, traume psiho-afective, stari de incordare, conflictuale si de
tensiune emotionala, oboseala fizica, excese alimentare si/sau alcoolice, insolatie,
variatii bruste de temperatura si de presiune atmosferica,

etc.
Discutii
Indiferent de cauza care a dus la producerea accidentului vascular, problemele pacientilor
sunt
-

alterarea mobilitatii fizice din cauza deficitului motor si senzorial, diminuarea

fortei musculare;
alterarea comunicarii verbale;
lipsa autonomiei in ingrijirile personale;
alterarea conceptiei despre sine;

alimentatie inadecvata prin deficit;

riscul alterarii tegumentelor;
risc de accidente ( caderi, loviri, raniri ).

Concluzii
1. AVC tranzitor reprezinta o urgenta neurologica deoarece netratat la timp si corect se
transforma dupa mai multe repetari in accident ischemic constituit ( infarct cerebral ). In
functie de vasul afectat, deci de nivelul circulator de la care nu mai trece sangele,
simptomatologia este caracteristica.
2. AVC hemoragic hemoragie subarahnoidiana se datoreaza sangelui care invadeaza
spatiul subarahnoidian care in mod normal contine LCR si circulatia acestui amestec pe
caile anatomice de curgere a LCR pana la nivel spinal, evolutia fiind rapida spre deces.
3. AVC hemoragic hemoragie cerebrala are drept cauza HTA si ateromatoza reprezinta
una din cele mai grave suferinte ale creierului, grefata de o mortalitate crescuta, iar
pentru supravietuitori, de sechele neurologice importante : paralizii, tulburari psihice.
BIBLIOGRAFIE
1. TITIRCA L.

URGENTE MEDICO - CHIRURGICALE

PENTRU CADRE MEDICALE, Editura
'Viata Medicala Romaneasca', Bucuresti, 2000.

2. TITIRCA L.

GHID DE NURSING, Editura

Romaneasca', Bucuresti, 2000

3. TITIRCA L.

TEHNICI DE EVALUARE Sl INGRIJIRE A

BOLNAVILOR, Editura 'Viata Medicala Romaneasca', Bucuresti,
2001.

4. TITIRCA L.

BREVIAR DE EXPLORARI -FUNCTIONALE SIINGRLJIRI SPECIALE, Editura 'Viata Medicala

Romaneasca', Bucuresti, 2001.

5. MOZESC.C

TEHNICA INGRIJIRII BOLNAVILOR, Editura Medical,

Bucuresti, 2001.

6. BALTAG. G

INGRIJIRI
GENERALE
Sl
SPECIALE
ALE
BOLNAVILOR, VOL. 1 - II, Editura Didactica si Pedagogica
, Bucuresti 1981.

7. MORARU I.

ANATOMIE PATOLOGICA VOL UI, Fd-ara Medicala,

Bucuresti 1980.

8. ARSENI C.

TRATAT DE NEUROLOGIE, VOLIV. PARTEA II Editura

Medicala, Bucuresti 1982.

'Viata

Medicala

9. CIMPEANU E.
10. WWW.AVC.ro
11. Atlas ADAM

NEUROLOGIE CLINICA VOL II, Editura Dacia, Cluj

1980.
Plansele , imaginile din lucrarea de diploma