Ingrijiri in AVC PDF

MINISTERUL EDUCAŢIEI
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

“CAROL DAVILA”
PROIECT DE ABSOLVIRE
EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICĂRI

PROFESIONALE NIVEL 5
DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA : ASISTENT MEDICAL GENERALIST
INDRUMATOR:
PROF: MOCANU ELENA
CANDIDAT:
DINU(VASILE) MARIANA
Sesiunea
AUGUST 2022
1
PARTICULARITĂŢI DE ÎNGRIJIRE A
PACIENTILOR CU ACCIDENT VASCULAR
CEREBRAL ISCHEMIC
2
CUPRINSUL LUCRĂRII
ARGUMENT..........................................................................................pag.4
CAPITOLUL 1: Noţiuni de anatomie şi fiziologie a sistemului nervos central.....pag6

1.1 Noţiuni de anatomie a sistemului nervos................................................................pag.6
1.2 Noţiuni de fiziologie a sistemului nervos..............................................................pag.11
CAPITOLUL 2: Prezentarea teoretica a Accidentului vascular cerebral .........pag.19
2.1 Definiţia AVC ischemic .......................................................................................pag.19
2.2 Clasificare ............................................................................................................pag.19
2.3 Etiologie........... ....................................................................................................pag.20
2.4 Simptomatologie ..................................................................................................pag.23
2.5 Diagnosticul clinic, paraclinic şi diferenţial .........................................................pag.24
2.6 Tratamentul ......................... ................................................................................pag.25
2.7 Prevenire......................... .....................................................................................pag.26
2.8 Complicaţiile ........................................................................................................pag.27
CAPITOLUL 3: Îngrijirea pacienţilor cu accident vascular cerebral
ischemic ……...................................................................................................…….pag.27
3.2 Studii de caz..........................................................................................................pag.29
CONCLUZII.............................................................................................................pag.46
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................pag.47
ANEXE......................................................................................................................pag.48
3
ARGUMENT
Un accident ischemic tranzitor este un semn care poate anunţa apariţia unui
accident vascular cerebral constituit. Accidentul ischemic tranzitor apare când fluxul
sanguin către o parte a creierului este temporar redus sau blocat (obstrucţie parţială sau
totală) adesea, datorită unui cheag de sânge. Această obstrucţie produce aceleaşi
simptome cu cele ale unui accident vascular cerebral constituit, dar diferenţa este că
fluxul de sânge se restabileşte în câteva minute şi simptomele dispar complet. Spre
deosebire de accidentul ischemic tranzitor, în accidentul vascular cerebral constituit
obstrucţia nu dispare, fluxul de sânge nu se restabileşte, iar leziunile cerebrale care apar
sunt definitive. Deşi manifestările accidentului ischemic tranzitor sunt temporare şi dispar
complet, pacientul necesită obligatoriu un consult medical pentru stabilirea diagnosticului
şi tratamentului corespunzător, cu scopul de a împiedica apariţia unui accident vascular
Mulţi pacienţi nu ştiu că au avut un accident ischemic tranzitor până la efectuarea unei
consultaţii medicale, în general pentru un alt motiv, ocazie cu care, medicul, pe baza
relatărilor pacientului poate stabili un diagnostic retrospectiv. Majoritatea autorilor admit
că limita maximă de reversbilitate 24h de la debut, iar pentru fenomenele reversibile în
24-72 de ore la 3 săptămâni folosesc termenul de atac ischemic reversiv care poate
fi precoce, când simptomatologia cedează în 24-72 ore şi tardiv când simptomatologia
dispare complet în 3-21 zile. După un accident vascular cerebral pot apărea complicaţii
ameninţătoare de viaţă. Ne administrarea precoce a unui tratament poate scădea numărul
celulelor din creier care ar putea fi lezate permanent, accentuând amploarea dizabilităţii.
Accidentul vascular cerebral este cea mai frecventă cauză de dezabilitate fizică datorată
unei afecţiuni ale sistemului nervos. La persoanele care supravieţuiesc după un AVC,
jumătate din ei vor mai prezenta un deficit încă lunide zile după aceea.
Mi-am ales această temă AVC ischemic deoarece în urma stagiului efectua în
Clinica de Neurologie am avut posibilitatea de a îngriji aceşti pacienţi. Rolul Asistentei
medicale în recuperaea acestora este foarte important, pacientul având nevoie de mult
suport emoţional şi fizic pentru a se putea recupera. Lucrarea este structurată în 3
capitole, primul capitol ne oferă Noţiuni de anatomie şi fiziologie a Sistemului nervos, al
4
doilea capitol ne oferă noţiuni generale despre boală iar al treilea capitol se referă la
Rolul asistentei medicale în ingrijirea acestor pacienţi pe baza studiilor de caz clinice
luate din practica medicală. Concluziile fac referire la cele 3 studii de caz dar şi la boală
în sine.
5
CAPITOLUL 1
Noţiuni de anatomie şi fiziologie a sistemului nervos central
1.1Noţiuni de anatomie a sistemului nervos central

Sistemul nervos, împreună cu sistemul endocrin, reglează majoritatea funcţiilor
organismului. Sistemul nervos (SN) are rol în special în reglarea activităţii musculaturii şi
a glandelor secretorii ( atât exocrine cât şi endocrine), în timp ce sistemul endocrin
reglează în principal funcţiile metabolice. Reglarea activităţii musculaturii scheletice este
realizată de SN somatic, iar reglarea activităţii musculaturii viscerale şi a glandelor (exo-
şi endocrine) este realizată de SN vegetativ. Între SN şi sistemul endocrin există o strânsă
interdependenţă.
Sistemul nervos periferic acţionează doar ca un releu pentru transmiterea
mesajelor între sistemul nervos central şi muşchi, glande şi organe de simţ. Practic, nu
joacă niciun rol în analiza informaţiilor senzitive sau în iniţierea impulsurilor motorii.
Ambele activităţi şi multe altele apar în sistemul nervos central. Creierul şi măduva
spinării formează unitatea centrală care prelucrează impulsurile. Ele primesc mesaje prin
fibrele senzitive de la organele de simţ şi receptori, le selectează şi analizează şi după
aceea, transmit impulsurile de-alungul fibrelor motorii, producând un răspuns adecvat al
muşchilor şi glandelor. Funcţia de analiză sau de procesare poate fi relativ simplă pentru
unele activităţi ce se desfăşoară în măduva spinării, dar analiza la nivelul creierului este
de obicei de o înaltă complexitate, implicând participarea a mii de neuroni diferiţi. Deşi
mulţi neuroni senzitivi se termină şi mulţi neuroni motori au originea în creier,majoritatea
neuronilor cerebrali sunt interneuroni care au funcţia de a filtra, analiza şi stoca
informaţiile. Întregul sistem nervos central necesită un aport substanţial de sânge, care
furnizează oxigenul şi substanţele nutritive. El este de asemenea protejat de două tipuri de
învelişuri. Primul este osos: craniul, care adăposteşte creierul, şi coloana vertebrală, care
adăposteşte măduva spinării. Cel de-al doilea este constituit din trei membrane fibroase
denumite meninge. Acestea acoperă în întregime creierul şi măduva spinării.
6
Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede, apos, care circulă în meninge, în
măduva spinării şi în ventriculii cerebrali (cavitali). Lichidul are un efect de amortizare,
ajutând astfel la protejarea ţesutului nervos vital faţă de agresiuni. Fluidul este produs
continuu din sânge de către celulele specializate ale plexurilor coroide din ventriculii
cerebrali. Spre deosebire de ventriculii inimii, care au nume specific, ventriculii cerebrali
sunt numerotaţi. Numerotarea începe de la emisferele cerebrale în jos, către măduva
spinării, iar primii ventriculi (denumiţi ventriculi laterali) sunt şi cei mai mari. Lichidul
circulă de la ventriculii laterali, printr-un orificiu îngust, în ventriculul al treilea şi apoi,
printr-un canal şi mai îngust, apeductul cerebral, în cel de-al patrulea, care este puţin mai
larg. De aici iese prin orificii ale planşeului ventriculului în nişte spaţii (cisterne) pline cu
lichid care înconjoară trunchiul cerebral la baza creierului. După aceea, lichidul
circulă către partea superioară a creierului (emisferele cerebrale) şi este reabsorbit de
către proeminenţe speciale, denumite vilozităţi arahnoidiene, de pe arahnoidă, una dintre
cele trei meninge. În principiu, creierul poate fi împărţit în trei regiuni distincte: creierul
posterior, creierul mijlociu şi creierul anterior. Fiecare din aceste regiuni este divizată în
zone separate, care controlează funcţii distincte, toate interconectate cu alte porţiuni ale
creierului.
Cea mai mare structura a creierului posterior este cerebelul. Această zona are în
principal, activităţi motorii. Ea trimite impulsuri care produc mişcările inconştiente ale
muşchilor, astfel postura şi echilibrul sunt menţinute şi acţionează în perfect acord cu
ariile motorii ale emisferelor cerebrale pentru coordonarea mişcărilor corpului. Trunchiul
cerebral, care leagă creierul cu măduva spinării, cuprinde părţi din creierul posterior, tot
creierul mijlociu şi o parte din cel anterior. Aici este locul de încrucişare al tuturor căilor
aferente şi eferente, astfel încât partea stângă a corpului este controlată de partea dreaptă
a creierului şi viceversa. Variatele structuri ale trunchiului cerebral - incluzându-le pe
cele denumite bulb (medulla oblonga) şi punte, care fac parte din creierul posterior, şi
formaţia reticulată (uneori, denumită sistem reticulat activator), care face parte din
creierul mijlociu - au funcţii vitale. Ele controlează frecvenţa cardiacă, presiunea
arterială, deglutiţia, tusea, respiraţia şi somnul. Controlul gradului de conştienţă este una
dintre cele mai importante funcţii ale creierului. Formaţia reticulata este cea care filtrează
7
fluxul de informaţii, decide care este destul de important pentru a fi transmise la creier.
Căile nervoase din întregul organism trimit ramuri către formaţia reticulata şi o
alimentează cu un flux constant de semnale cu origine în celulele nervoase. În consecinţă,
acest fapt determină formaţia reticulata să emită semnale către toate zonele creierului la
centrii adecvaţi, unde semnalele sunt preluate, colecţionate şi prelucrate. Dacă această
capacitate de conducere scade sau este împiedicată să apară, partea din creier
denumită cortex cerebral devine inactivă şi persoana devine inconştientă.
Fig. 1 Sistemul nervos central-secţiune

Cortexul cerebral
Cortexul cerebral este un strat gros de aproximativ 3 mm (1/8 inci) de materie
cenuşie cu aspect cutat reprezentând suprafaţa exterioară a creierului. Această parte a
creierului a devenit atât de dezvoltată la oameni încât a necesitat plieri repetate pentru a
avea loc în craniu. Depliat, ar acoperi o suprafaţa de 30 de ori mai mare. Între pliuri
există câteva şanţuri adânci, care împart fiecare din cele două emisfere ale cortexului în
patru zone numite lobi. Fiecare din acesti lobi îndeplineşte una sau mai multe funcţii
specifice. Lobul temporal serveşte pentru auz şi miros, lobul parietal pentru pipăit şi gust,
lobul occipital pentru văz, iar cel frontal pentru mişcare, vorbire şi gândirea superioară.
În fiecare din aceşti lobi există porţiuni specifice ce recepţionează mesajele senzoriale
dintr-o singură zonă a corpului. De exemplu, simţul tactil este localizat pe o arie mică în
lobul parietal, care nu recepţionează decât senzaţiile de la genunchi şi o arie întinsă
pentru police. Aceasta explică de ce policele este mai sensibil decât genunchiul. Acelaşi
principiu se aplică şi altor arii senzoriale din cortex, ca şi ariilor motorii.
8
De aceea, cortexul cerebral este locul unde informaţiile primite de la cele cinci simţuri -
văz, auz, pipăit, gust şi miros - sunt analizate şi prelucrate astfel încât alte părţi ale
sistemului nervos pot reacţiona la informaţie dacă este necesar. În plus, ariile premotorii
şi motorii ale cortexului cerebral conlucrează cu alte arii ale sistemului nervos central şi
periferic pentru a produce mişcarea coordonată care este vitală pentru orice activitate
conştientă.
Emisferele cerebrale şi hipotalamusul

Partea cea mai mare din creier este reprezentată de emisferele cerebrale
(cerebrum) localizate în creierul anterior. Acestea sunt mai dezvoltate la om decât la orice
alt animal şi sunt esenţiale pentru gândire, memorie conştientă şi procesele mentale
superioare. Acesta este locul unde toate celelalte părţi ale creierului transmit mesajele
pentru a fi luata o decizie. Creierul mare este împărţit pe linia mediană în două jumătăţi,
cunoscute sub numele de emisfere cerebrale. Ele sunt unite la bază printr-un fascicul gros
de fibre nervoase, denumit corp calos. Deşi fiecare reprezintă imaginea în oglindă a
celeilalte, ele au funcţii complet diferite şi conlucrează prin intermediul corpului calos.
În interiorul emisferelor cerebrale există o aglomerare de substanţă cenuşie (celule
nervoase) denumiţi ganglioni bazali. Aceste celule formează un sistem complex de
control, care coordonează activitatea musculară,ceea ce permite corpului să îndeplinească
diferite tipuri de mişcări libere şi inconştient. Acest tip de activitate musculară este
implicat în balansarea braţelor în timpul mersului, în expresia feţei şi în poziţionarea
membrelor înainte de ridicarea în picioare sau de mers.Hipotalamusul se află la baza
creierului, sub cele două emisfere cerebrale. El este situat imediat sub o altă structură
importantă din creierul anterior, talamusul, care funcţionează ca un releu telefonic între
măduva spinării şi emisferele cerebrale. Hipotalamusul este, în fapt, o colecţie de centri
nervoşi specializaţi, care sunt conectaţi cu alte zone importante din creier şi cu glanda
hipofiză. Este regiunea creierului implicată în controlul unor funcţii vitale, cum ar fi
mâncatul, dormitul şi termoreglarea. Este strâns legat de sistemul hormonal endocrin.
Hipotalamusul are căi nervoase care îl conectează cu sistemul limbic, care este strâns
legat de centrul olfactiv din creier. Această porţiune a creierului are, de asemenea,
conexiuni cu arii ce controlează alte simţuri, comportamentul şi organizarea memoriei.
9
Măduva spinării
Măduva spinării este o coloană de ţesut nervos aproximativ cilindrică, în lungime
de circa 40 cm (16 inci), care este situată în interiorul canalului vertebral de la creier până
la vertebrele inferioare. Este compusă din aglomerări de neuroni şi fascicule de fibre
nervoase. Materia cenuşie - denumire a aglomerărilor neuronale - are forma de H pe
secţiune transversală, cu un corn posterior şi unul anterior în fiecare jumătate.Cel anterior
este compus din neuroni motori, în timp ce cornul posterior conţine corpii celulari ai
neuronilor de asociaţie şi senzitivi. Materia cenuşie este înconjurată de materia albă,
aceasta este împrăştiată în trei cordoane şi conţine fasciculele ascendente şi descendente
care conectează creierul la măduva spinării în ambele direcţii. Fasciculele descendente
propagă impulsurile motorii de la creier la sistemul nervos periferic; fasciculele
ascendente duc impulsurile senzitive către creier.
Funcţiile măduvei spinării
Măduva spinării are două funcţii principale, în primul rând, ea funcţionează ca
un sistem de conducere în ambele sensuri între creier şi sistemul nervos periferic. Această
funcţie este îndeplinită prin intermediul neuronilor senzitivi şi motori; fibrele acestora din
urmă formează fascicule lungi, ce pleacă din diferite părţi ale creierului. Ele coboară pe
distanţe variate prin măduva spinării şi la capătul lor, la mare distanţă de creier, vin în
contact cu dendritele sau cu corpii celulari ai neuronilor senzitivi sau motori aparţinând
sistemului nervos periferic. Mesajele pot fi transmise prin intermediul sinapselor, între
neuronii periferici şi cei spinali.
A doua funcţie a măduvei spinării este de a controla activităţile reflexe simple,
aceasta se obţine prin neuroni, ale căror prelungiri se extind pe distanţe mici în sus şi în
jos prin măduva spinării şi prin interneuroni care transmit mesajele direct între neuronii
senzitivi şi cei motori. Dacă puneţi mâna pe o sobă fierbinte, receptorii pentru durere din
piele transmit mesaje la măduva spinării. Unele dintre acestea sunt transmise imediat prin
interneuroni la neuronii motori ce controlează mişcările muşchilor braţului şi ai mâinii şi
mâna este retrasă rapid şi automat. Mesajele urcă prin măduva spinării şi sunt conectate
prin interneuroni cu nervii motori care controlează mişcările gâtului.În acest fel, capul se
întoarce automat către sursa dureroasă. Alte mesaje sunt transportate până la creier şi
determină senzaţia conştientă de căldură şi durere.
10
Un nerv este un fascicul alcătuit din fibre motorii şi senzitive, împreună cu ţesutul
conjunctiv şi vasele sanguine. Nervii principali, în număr de 43 de perechi, îşi au originea
în sistemul nervos central: 12 perechi se desprind din porţiunea inferioară a creierului
(nervii cranieni) şi 31 perechi din măduva spinării (nervii spinali). Nervii cranieni
inervează, în principal, organele de simţ şi muşchii capului, deşi un nerv cranian foarte
important, vagul, inervează organele digestive, inima şi căile respiratorii din plămâni.
Unii nervi cranieni, cum ar fi nervul optic, conţin doar fibre senzoriale. Nervii spinali se
desprind la intervale regulate din măduva spinării şi conţin întotdeauna atât fibre motorii,
cât şi senzitive. Ei inervează toate regiunile corpului situate mai jos de gât. Fiecare nerv
spinal este ataşat de măduva spinării prin intermediul a două rădăcini, una alcătuită din
fibre motorii şi cealaltă din fibre senzitive. După unirea rădăcinilor, cele două tipuri de
fibre se alătură pentru a forma nervul, deşi fiecare acţionează independent de cealaltă, ca
două fire ale unui cablu electric (în timp ce la nervii cranieni, de asemenea ataşaţi de
regiunea inferioară a creierului prin rădăcini, fibrele senzitive şi motorii formează, de
regulă, nervi separaţi). La mică distanţă de măduva spinării, fiecare nerv spinal se divide
în ramuri care, la rândul lor se divid în numeroase ramuri mai mici, formând o reţea care
inervează tot corpul. Atât fibrele senzitive, cât şi cele motorii sunt doar părţi ale
neuronilor senzitivi şi motorii. Fibrele motorii şi senzitive sunt prelungirile cele mai lungi
ale neuronilor.
1.2Noţiuni de fiziologie a sistemului nervos

Fiziologia neuronului şi a sinapsei
Neuronul reprezintă unitatea morfofuncţională a sistemului nervos din punct de
vedere al formei şi al dimensiunilor, sunt foarte diferiţi forma neuronilor este variabilă:
stelată ( coarnele anterioare ale măduvei), sferică sau ovalară (în ganglionii spinali),
piramidală (zonele motorii ale scoarţei cerebrale), şi fusiformă (în stratul profund al
scoarţei cerebrale).
11
Fig. 2 Structura neuronului
În funcţie de numărul prelungirilor, neuronii pot fi:
- unipolari - au aspect globulos cu o singură prelungire;
- pseudounipolari – se află în ganglionul spinal şi au o prelungire care se divide
în T dendrita se distribuie la periferie iar axonul pătrunde în sistemul nervos
central;
- bipolari de formă rotundă, ovală sau fusiformă, cele două prelungiri pornind de la
polii opuşi ai celulei (neuronii din ganglionii spiral Corti şi vestibular Scarpa, din
retină şi din mucoasa olfactivă);
- multipolari – au o formă stelată, piramidală sau piriformă şi prezintă numeroase
prelungiri dendritice şi un axon (scoarţa cerebrală, cerebeloasă, coarnele
anterioare din măduva spinării).
După funcţie, neuronii pot fi: receptori, care, prin dendritele lor, recepţionează stimulii
din mediul exterior sau din interiorul organismului (somatosenzitivi şi viscerosenzitivi)
motori, ai căror axoni sunt în legătură cu organele efectoare(somatomotori sau
visceromotori), intercalari (de asociaţie ) care fac legătura dintre neuronii senzitivi şi
motori. Neuronul este format din corpul celular (pericarionul) şi una sau mai multe
prelungiri care sunt de două tipuri dendritele- prelungiri celulipete (majoritatea neuronilor
au mai multe dendrite ) şi axonul care, funcţional este celulifug, prelungire unică a
neuronului. Corpul neuronului este format din neurilema (membrana plasmatică)
neuroplasma (citoplasma) şi nucleu. Neurilema celulei nervoase este subţire, delimitează
neuronul şi are o structură lipoproteică. Neuroplasma conţine organite celulare comune
(mitocondrii, ribozomi, reticul endoplasmatic, cu excepţia centrozomului, deoarece
neuronul nu se divide), incluziuni pigmentare şi organite specifice: corpii tigroizi (Nissl)
din corpul celular şi de la baza dendritelor, cu rol în metabolismul neuronal şi
12
neurofibrilele care se găsesc atât în neuroplasmă cât şi în prelungiri având rol mecanic, de
susţinere şi în conducerea impulsului nervos.Nucleul conţine celulele nervoase motorii
senzitive şi de asociaţie au un nucleu unic, cu 1-2 nucleoli. Celulele vegetative centrale
sau periferice prezintă deseori un nucleu excentric, aceste celule pot avea nuclei dubli
sau multipli.Dendritele, în porţiunea lor iniţială sunt mai groase, apoi se subţiază. În ele
se găsesc neurofibrile, acestea recepţionează impulsul nervos şi îl conduc spre corpul
neuronului.
Axonul este o prelungire unică, lungă (uneori de 1m) şi mai groasă. Este format
dintr-o citoplasmă specializată numită axoplasma, în care se găsesc mitocondrii, vezicule
ale reticulului endoplasmatic şi neurofibrile.
Fig. 3 Structura axonului
Membrana care acoperă axoplasma se numeşte axolema şi are un rol important în

propagarea impulsului nervos. De-a lungul traseului său, axonul emite colaterale
perpendiculare pe direcţia sa iar în porţiunea terminală se ramifică; ultimele ramificaţii –
butonii terminali – conţin mici vezicule pline cu mediatori chimici care înlesnesc
transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor. Butonul mai conţine neurofibrile şi
mitocondrii. În jurul axonului, se deosebesc, în funcţie de localizare –sistemul nervos
periferic (SNP) sau sistemul nervos central (SNC) – şi de diametrul axonului,
următoarele structuri: nevroglia este celula nervoasă are proprietăţile de excitabilitate şi
conductibilitate, adică poate genera un potenţial de acţiune care se propagă şi este
condus.
13
Conducerea impulsului nervos
Fig. 4 Conducerea impulsului nervos

Apariţia unui potenţial de acţiune într-o zonă a membranei neuronale determină
apariţia unui nou potenţial de acţiune în zona vecină. Aşadar, apariţia unui potenţial de
acţiune într-un anumit punct al membranei axonale este consecinţa depolarizării produse
de un potenţial de acţiune anterior. Aceasta explică de ce toate potenţialele de acţiune
apărute de-a lungul unui axon sunt consecinţa primului potenţial de acţiune generat la
nivelul axonului respectiv .
• Conducerea la nivelul axonilor mielinici
În acest caz, potenţialul de acţiune poate să apară în orice zonă a membranei.
Proprietăţile electrice ale membranei permit depolarizarea regiunilor adiacente iar
potenţialul de acţiune este condus într-o singură direcţie opusă, unde s-a produs
potenţialul de acţiune anterior, membrana este în stare refractară absolută. De fapt,
termenul de conducere este impropriu deoarece orice nou potenţial de acţiune este un
eveniment complet nou, care se repetă, se regenerează de-a lungul axonului.
14
• Conducerea la nivelul axonilor mielinizaţi
Datorită proprietăţilor izolatoare ale mielinei potenţialul de acţiune apare la nivelul
nodurilor Ranvier şi sare de la un nod la altul într-un tip de conducere numit săltătorie.
Acest tip de conducere permite viteze mult mai mari (100m/s faţă de 10m/s în fibrele
amielinice ). Aceasta explică apariţia mai rapidă a unor reflexe decât altele . Sinapsa este
conexiunea funcţională între un neuron şi o altă celulă. În SNC, a doua celulă este tot un
neuron dar în SNP ea poate fi o celula efectoare, musculară sau secretorie. Deşi similară
cu cea neuroneuronală, sinapsa neuromusculară se numeşte placa motorie sau joncţiune
neuromusculară. La nivelul sinapselor, transmiterea se face într-un singur sens. Sinapsele
neuroneuronale pot fi axosomatice sau axodendritice, axoaxonice sau dendrodendritice.
Din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea, sinapsele pot fi
chimice sau electrice.
• Oboseala transmiterii sinaptice
Stimularea repetată şi rapidă a sinapselor excitatorii este urmată de descărcări foarte
numeroase ale neuronului post sinaptic, pentru că, în următoarele milisecunde, numărul
acestora să scadă accentuat. În acest caz, avem de-a face cu un mecanism de protecţie
împotriva suprastimulării care se realizează prin epuizarea depozitelor de mediator
chimic de la nivelul terminaţiei presinaptice. Unele medicamente cresc excitabilitatea
sinapselor (cofeina), altele o scad (unele anestezice).
• Reflexul
Mecanismul fundamental de funcţionare a sistemului nervos este actul reflex,
reflexul reprezintă reacţia de răspuns a centrilor nervoşi la stimularea unei zone
receptoare. Termenul de reflex a fost introdus de către matematicianul şi filozoful francez
Rene Descartes (1596-1650). Răspunsul reflex poate fi excitator sau inhibitor. Baza
anatomică a actului reflex este arcul reflex alcătuit din 5 componente anatomice:
receptorul, calea aferentă, centrii nervoşi, calea eferentă şi efectorul.Receptorul este o
structură excitabilă care răspunde la stimuli prin variaţii de potenţiali gradate proporţional
cu intesitatea stimulului. Majoritatea receptorilor sunt celule epitoriale, diferenţiate şi
specializate în celule senzoriale(gustative, auditive, vestibulare). Alţi receptori din
organism sunt corpusculii senzitivi-mici organe pluricelulare alcătuite din celule, fibre
conjunctive şi terminaţii nervoase dendritice.
15
Uneori rolul de receptor îl îndeplinesc chiar terminaţiile butonate ale dendritelor. La
nivelul receptorului are loc transformarea energiei stimulului în impuls nervos.
În funcţie de provenienţa stimulului se deosebesc:
- Exteroreceptori - primesc stimulii din afara organismului
- Interoreceptori - primesc stimulii din interiorul organismului
- Proprioreceptori - primesc stimulii de la muşchi, tendoane, articulaţii şi informează
despre poziţia corpului şi permit controlul mişcării, în funcţie de tipul de energie pe care
o prelucrează
- Chemoreceptori - stimulaţi chimici: muguri gustativi, epiteliul olfactiv, corpii
carotidieni şi aortici, nociceptorii sunt consideraţi ca făcând parte din această categorie
deoarece sunt stimulaţi de substanţe chimice eliberate de celulele distruse
- Fotoreceptori - sunt stimulaţi de lumină: celule cu conuri şi bastonas
-Termoreceptori - răspund la variaţiile de temperatură: terminaţii nervoase libere
- Mecanoreceptori – stimulaţi de deformarea membranei celulare:receptori pentru tact,
vibraţii şi presiune .
În funcţie de viteza de adaptare :
- Fazici - răspund cu o creştere a activităţii la aplicarea stimulului, dar, în ciuda
menţinerii acestuia, activitatea lor scade ulterior: receptorul olfactiv
- Tonici - prezintă activitatea relativ constantă pe toată durata aplicării stimulului:
receptorul vizual. La nivelul receptorului are loc traducerea informaţiei purtate de stimul
în informaţie nervoasă specifică (impuls nervos ).
- Calea aferentă – receptorii vin în contact sinaptic cu terminaţiile dendritice ale
neuronilor senzitivi din ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi cranieni prin
centrii unui reflex se înţelege totalitatea structurilor din sistemul nervos central care
participă la actul reflex respectiv.
16
Sistemul nervos periferic
Sistemul nervos periferic (SNP) conţine prelungirile neuronilor care constituie
nervii pe traiectul cărora se pot găsi şi ganglioni (aglomerări de corpi neuronali situaţi în
afara SNC;cei senzitivi sunt aşezaţi pe rădăcina posterioară a nervilor spinali şi pe
traiectul unor nervi cranieni şi sunt alcătuiţi din neuroni senzitivi;cei vegetativi se află de
o parte şi de alta a coloanei vertebrale în apropiere de viscere sau în peretele acestora şi
sunt alcătuiţi din neuroni vegetativi).
Prelungirile axonilor sunt :axonul (prin care influxul nervos pleacă de la celulă )şi
dendritele(prin care influxul vine la celulă).Corpii neuronali formează substanţa cenuşie a
sistemului nervos iar prelungirile acestora formează substanţa albă . Nervii periferici sunt
fascicule de nervi individuali care sunt fie senzitivi fie motori sau micşti,din nervii
periferici fac parte nervii cranieni în număr de 12 perechi nervii rahidieni .
Nervii cranieni transmit mesaje de la şi către muşchii care-i prmit persoanei
mişcarea şi activităţile zilnice. Afectarea nervilor cranieni produce următoarele
dereglări:
- Nervul I - olfactiv(senzorial):anosmie, hiposmie, parosmie.
- Nervul II - optic(senzorial): amauroza, îngustarea câmpului vizual, acromatoxie
hemeralopie, nictalopie .
- Nervul III - oculomotor(motor): ptoza palpebrală superioară, strabism, diplopie,
midriază
- Nervul IV - trohlear(motor): diplopie prin paralizia muşchiului oblicul mare .
- Nervul V - trigemen- cel mai mare nerv cranian :are o componentă motorie care
inervează muşchii temporali şi maxilar şi o componentă senzitivă care inervează
corneea, faţa, capul şi membranele mucoase. Lezarea acestui nerv produce:
nevralgie facială, anastazia mucoasei bucale, trismus (încleştarea maxilarului ),
paralizia muşchilor masticatori .
- Nervul VI - oculomotor-extern (motor): diplopie, strabism intern.
- Nervul VII - facial(motor): paralizia feţei, faţa asimetrică, imposibilitatea
încreţirii frunţii şi a închiderii ochiului, comisura bucală coborâtă, tulburări de
gust,scăderea secreţiei lacrimale şi salivare .
17
- Nervul VIII - acustico-vestibular (format din nervi auditivi şi vestibulari din
punte ): surditate, nigstagmus şi tulburări de echilibru .
- Nervul IX - glosofaringian (mixt): tulburări de gust, paralizia muşchilor
faringelui cu dificultate de deglutiţie.
- Nervul X - vag (mixt, motor senzitiv, secretor pentru toate organele interne
toraco-abdominale): tulburări de ritm cardiac tulburări respiratorii, deglutiţie,
digestive, fonaţie intestinale.
- Nervul XI – spinal (accesor; motor): tulburări de fonaţie, paralizia laringelui şi
vălului palatin, paralizia muşchilor trapez, şi sternocleidomastoidian.
- Nervul XII - hipoglos(motor): hemiparalizia şi hemiatrofia limbii, tulburări în
articulaţia cuvintelor, tulburări în masticaţie şi înghiţire.
18
CAPITOLUL 2
Prezentarea teoretică a Accidentului vascular cerebral ischemic
2.1 Definiţia AVC ischemic

Accidentele vasculare cerebrale(AVC) sunt suferinţe grave ale sistemului nervos
central, determinate de modificări circulatorii cerebrale şi se caracterizează prin pierderea
motilităţii unei părţi din corp, asociată sau nu cu tulburări de echilibru, sensitive,
senzoriale şi de limbaj. Un accident vascular cerebral apare atunci când un vas de sânge
(o arteră) care furnizează sânge la nivelul unei zone a creierului se sparge sau este blocat
de un cheag sangvin. În câteva minute, celulele nervoase din acea zonă sunt afectate şi
ele pot muri în câteva ore. Ca rezultat, acea parte a corpului care este controlată de zona
afectată a creierului nu mai poate funcţiona adecvat.
În momentul în care apar simptome ale unui AVC este necesar un tratament de
urgenţă, exact ca şi în cazurile de infarct miocardic. În cazul în care tratamentul medical
este început cât mai curând după apariţia simptomelor, cu atât mai puţine celule nervoase
vor fi afectate permanent. Accidentul vascular cerebral care se instalează brusc în plină
sănătate aparentă este denumit şi ictus apopletic(ictus = brusc, subit; apoplexie = lovitura,
suprimarea bruscă a funcţiilor unui organ).
2.2 Clasificare
Din punct de vedere al sindroamelor anatomo-chimice, accidentele vasculare
cerebrale pot fi clasificate în:
- Ischemia cerebrală - suspendarea temporară sau definitivă a circulaţiei cerebrale
pe o anumită zona a creierului în care sunt cuprinse:
a) infarctul cerebral care poate fi dat de: tromboza arterelor cerebrale, embolia
arterelor cerebrale
b) ischemia cerebrala tranzitorie (fara infarct)
- Hemoragia cerebrală - concepţia actuală precizează că AVC hemoragic poate fi
dat la rândul lui de 2 afecţiuni complet diferenţiate şi anume:
a) Hemoragia cerebrală - revărsare sanguină difuză în ţesutul cerebral
19
b) Hemoragia intracerebrală- colecţie sanguină bine delimitată, localizată în substanţă
albă
- Hemoragia subarahnoidiană
a) Hemoragia intracerebrală
b) Encefalopatia hipertensivă
c) Trombofeblitele venelor cerebrale sunt procese inflamatoii ale vaselor şi sinusurilor
cerebrale
2.3 Etiologie
AVC ischemic este cauzat de un cheag de sânge care blochează circulaţia
sangvină a creierului. Cheagul de sânge se poate dezvolta într-o arteră îngustată care irigă
creierul sau poate ajunge în arterele din circulaţia cerebrală după ce a migrat de la nivelul
inimii sau din orice altă regiune a organismului.
Cheagurile sangvine apar de obicei ca rezultat al altor defecte din organism care
determină afectarea circulaţiei sangvine normale, cum ar fi:
- rigidizarea pereţilor arterelor (ateroscleroza), aceasta este cauzată de tensiunea
arterială crescută, de diabetul zaharat şi de nivelul crescut al colesterolului sangvin
- fibrilaţia atrială sau alte aritmii cardiace (ritmuri cardiace neregulate)
- anumite afecţiuni ale valvelor cardiace, cum ar fi o valva cardiacă artificială, o
valva cardiacă reparată, o boală cardiacă valvulară precum prolapsul de valva mitrală sau
stenoza (îngustarea) orificiului valvula
- infecţia valvelor cardiace (endocardita)
- un foramen ovale patent, care este un defect cardiac congenital
- tulburări de coagulabilitate a sângelui
- inflamaţie a vaselor sangvine (vasculita)
- infarctul miocardic.
Cu toate ca este mai rar, tensiunea arterială scăzută (hipotensiunea) de asemenea
poate să cauzeze un accident vascular cerebral ischemic. Tensiunea arterială scăzuta duce
la scăderea circulaţiei sangvine la nivelul creierului; ea poate fi determinată de o
îngustare sau o afectare a arterelor, de infarctul miocardic, de o pierdere masivă de sânge
sau de o infecţie severă.
20
Stenoze de valve cardiace
Anumite intervenţii chirurgicale (precum endarterectomia) sau alte procedee(cum
ar fi angioplastia) folosite pentru tratamentul arterelor carotide îngustate, pot duce la
formarea unui cheag sangvin la locul unde s-a intervenit, cauzând ulterior un accident
vascular cerebral.
Cauzele accidentului vascular cerebral hemoragic
Accidentul vascular cerebral hemoragic este cauzat de o sângerare în interiorul
creierului (numită hemoragie intracerebrală) sau în Ruptura anevrism spaţiul din jurul
creierului (numita hemoragie subarahnoidiană).
Hemoragia în interiorul creierului poate fi rezultatul unei valori crescute pe un
timp îndelungat a tensiunii arteriale. Sângerarea în spaţiul din jurul creierului poate fi
cauzată de ruperea unui anevrism sau de tensiunea arterială crescută care nu a fost ţinută
sub control.
Alte cauze de AVC hemoragic, mai puţin frecvente, sunt:
- inflamaţia vaselor sangvine, care poate apărea în sifilis sau tuberculoză
- tulburări de coagulabilitate ale sângelui, precum hemofilia
- leziuni ale capului sau gâtului care afectează vasele sangvine din aceste
regiuni
Traumatisme craniene
- iradierea terapeutică pentru cancere ale gâtului sau creierului
- angiopatia amiloidică cerebrală (o tulburare degenerativă a vaselor sangvine).
Alte cauze:
- etilism acut
- diabet
- intoxicaţie acută
- tumori cerebrale
Factori de risc
Pentru un accident vascular cerebral, factorii de risc pot fi modificaţi sau nu,
anumite afecţiuni pot creşte riscul de AVC. În cazul în care aceste afecţiuni pot fi ţinute
sub control, riscul de AVC poate scădea.
21
Factorii de risc care pot fi controlaţi sunt:
- tensiunea arterială crescută (hipertensiunea) este al doilea factor de risc ca
importanţă după vârstă
- diabetul zaharat, aproximativ un sfert din persoanele cu diabet decedează prin
AVC. Prezenţa diabetului creşte de 2 ori riscul de accident vascular cerebral din cauza
afectării circulaţiei care apare în această boală.
- nivelul crescut de colesterol din sânge poate duce la afecţiuni ale arterelor coronare
şi la infarct miocardic, care la rândul lor determina lezarea musculaturii inimii
(miocardului), iar aceasta la rândul ei poate determina creşterea riscului de AVC
- afecţiuni ale arterelor coronare, care pot determina apariţia unui infarct miocardic şi
a unui accident vascular cerebral
- alte afecţiuni cardiace, precum fibrilaţia atrială, endocardita, afecţiuni ale valvelor
cardiace, foramen ovale patent sau cardiomiopatie
- fumatul, inclusiv fumatul pasiv
- lipsa activităţii fizice
- obezitatea
- folosirea unor medicamente, cum sunt anticoncepţionalele orale - în special la
femeile care fumează sau care au avut până în prezent tulburări de coagulare - şi
anticoagulantele sau corticosteroizii. Se pare că la femeile aflate în menopauză, terapia de
înlocuire hormonală are un risc mic de accident vascular cerebral
- consumul crescut de alcool, persoanele care consumă excesiv alcool, în special cele
care au intoxicaţii acute cu alcool (beţivi) au un risc mare de AVC. Beţia alcoolică se
defineşte prin consumul a mai mult de 5 pahare de alcool într-o perioadă scurtă de timp
- folosirea de cocaină sau de alte droguri ilegale.
Factorii de risc care nu pot fi modificaţi sunt:
- vârsta, riscul de accident vascular cerebral creşte cu vârsta, riscul se dublează cu
fiecare decadă după 55 ani. Cel puţin 66 de procente din toate persoanele cu AVC au
vârsta de 65 de ani sau mai mult.
- rasa, americanii negri şi hispanici au un risc mai mare decât persoanele de alte
rase. În comparaţie cu albii, americanii negri tineri, atât femeile cât şi bărbaţii, au un risc
de 2 -3 ori mai mare de a face un AVC ischemic şi de a deceda din această cauză.
22
- sexul, accidentul vascular cerebral este mai frecvent la bărbaţi decât la femei până
la vârsta de 75 ani, dar după această vârstă femeile sunt mai afectate. La toate vârstele,
mai multe femei decât bărbaţi decedează din cauza unui AVC
- istoricul familial, riscul de AVC este mai mare dacă un părinte, un frate sau o soră a
avut un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor
- prezenţa în trecut a unui accident vascular cerebral sau a unui accident ischemic
tranzitor.
2.4 Simptomatologie
Simptomele generale ale accidentului vascular cerebral includ debutul brusc al:
- stării de amorţeală, slăbiciune sau paralizie a feţei, braţului sau piciorului, de obicei
pe o parte a corpului
- tulburări de vedere la un ochi sau la ambii, precum vedere neclară, înceţoşată, cu
pete, vedere dublă sau pierderea vederii
- confuzie, tulburări de vorbire sau de înţelegere a cuvintelor celorlalţi
- tulburări de mers, ameţeală, pierderea echilibrului sau a coordonării
- dureri de cap severe
- simptomele datorate accidentului vascular cerebral ischemic diferă de cele ale celui
hemoragic.
- simptomele depind de asemenea de localizarea cheagului sangvin sau a
hemoragiei şi de extinderea regiunii afectate
- simptomele AVC ischemic (cauzat de un cheag ce a blocat un vas sangvin) apar de
obicei în jumătatea corpului de partea opusă zonei din creier în care este cheagul. De
exemplu, un AVC în partea dreaptă a creierului dă simptome în partea stângă a corpului.
- simptomele unui AVC hemoragic (cauzat de o sângerare în creier) pot fi similare
celor produse de AVC ischemic, dar se deosebesc prin simptome legate de tensiunea
crescută în creier, cum ar fi dureri de cap severe,greţuri şi vărsături, 'înţepenirea' gâtului,
ameţeli, convulsii, iritabilitate, confuzie şi posibil inconştientă
- simptomele unui AVC pot progresa în curs de câteva minute, ore sau zile, adesea în
mod treptat. De exemplu, slăbiciunea uşoară poate evolua spre o incapacitate de a mişca
braţul şi piciorul de pe o parte a corpului.
23
În cazul în care accidentul vascular cerebral este provocat de un cheag de sânge
mare (ischemic), simptomele apar brusc, în decurs de câteva secunde. În cazul în care o
artera care este îngustată deja de ateroscleroza este blocată, de obicei simptomele se
dezvoltă gradat, în curs de câteva minute sau ore, sau mai rar, în câteva zile.
Dacă în cursul timpului apar mai multe accidente vasculare cerebrale de mici
dimensiuni, persoana respectivă poate prezenta o modificare treptată a gândirii,
comportamentului, echilibrului sau a mişcării (demenţa multi-infarct).
Nu sunt întotdeauna uşor de recunoscut simptomele unui AVC mic. Ele pot fi atribuite
greşit vârstei mai înaintate sau pot fi confundate cu simptomele provocate de alte
afecţiuni şi care pot fi asemănătoare.
2.5 Diagnosticul clinic, paraclinic şi diferenţial

Primul pas pe care medicul trebuie să-l facă pentru a stabili diagnosticul este să
realizeze anamneza. Medicul va obţine informaţii detaliate - de la bolnav sau de la rude în
cazul în care bolnavul nu poate comunica - cu privire la simptomele prezente, la modul
de instalare, la factorii de risc prezenţi, la afecţiunile pe care bolnavul le prezintă sau de
care a suferit, la bolile prezente în familia bolnavului. Apoi se va efectua un examen
fizic al suferindului şi doctorul va recomanda o serie de investigaţii pentru a stabili
diagnosticul cu exactitate. Printre investigaţiile pe care doctorul le poate recomandă, se
numără:
- CT: permite stabilirea rapidă a diagnosticului, ajutând la alegerea celei mai eficiente
metode de tratament
- IRM (RMN): ajută ca şi CT-ul la stabilirea diagnosticului şi tratamentului
- ecografia sau ultrasonografia Doppler: permite observarea fluxului sanguin
- puncţia lombară: este utilizată în cazurile în care se suspectează că există o hemoragie la
nivelul creierului care să fie responsabilă de instalarea unui AVC.
- angiograma cerebrală: utilă în identificarea unor obstrucţii ale vaselor cerebrale
- electrocardiograma sau monitorizare electrocardiografică Holter în cazul în care se
bănuieşte ca o afecţiune cardiacă poate fi cauza AVC-ului.
- electroencefalografia (EEG)
24
- analize sanguine: hemoleucograma, glicemia, teste pentru evaluarea funcţiei
rinichilor,ficatului.
2.6 Tratamentul
Conceptul "timpul înseamnă creier" subliniază faptul că în cazul accidentelor
vasculare cerebrale tratamentul trebuie să fie făcut de urgenţă. De accea este foarte
important ca bolnavul, familia sau rudele să recunoască cât mai precoce semnele şi
simptomele unui AVC şi să ceară ajutor specializat. În funcţie de tipul de accident
vascular cerebral, de zona pe care acesta a afectat-o, de rezultatele investigaţiilor
paraclinice se poate opta pentru: tratamentul medical sau tratamentul chirurgical.
Tratamentul medical se poate administra pacienţilor care nu au indicaţie
chirurgicală sau celor ce refuză intervenţia chirurgicală:
- Terapia trombolitică:utilizează activatorii plasminogenului, precum streptokinaza
- Terapia antiagregantă plachetară:Aspirina, Clopidogrel, Dipiridamol, Trifusal
- Terapia anticoagulantă:heparina, warfarina
- Terapia diuretică:manitol
- Tratamentul hipertensiunii arteriale
- Tratamentul convulsiilor
- Steroizi
- Tratamentul febrei
- Medicaţie pentru controlul glicemiei
- Calmante
În cazul unui AVC hemoragic se încearcă controlul sângerării şi scăderea presiunii
intracraniene iar dacă acest lucru nu reuşeste, se apelează la intervenţie chirurgicală.
25
2.7 Prevenire
Prevenirea apariţiei unui AVC sau a recidivei se face corectând factorii de risc:
- controlul greutăţii corporale;
- controlul tensiunii arteriale şi menţinerea acesteia în limite normale
- controlul regulat al glicemiei şi tratarea diabetului zaharat
- menţinerea în limite normale a colesterolului, sau administrarea de medicamente ce vor
scădea nivelul colesterolului
- tratarea afecţiunilor cardiace
- renunţarea la fumat sau cel puţin reducerea numărului de ţigări fumate zilnic
- efectuarea de exerciţii fizice
- reducerea consumului de alcool
- evitarea administrării de anticoncepţionale orale
- evitarea consumului de droguri
Vizitele regulate la medic pot identifica o serie de probleme de sănătate (ateroscleroza) ce
nu determină niciun simptom sau determină simptome minime şi care ne pot pune în
pericol viaţa. Schimbarea stilului de viaţă şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos
protejează organismul nu doar de un accident vascular dar şi de alte afecţiuni.
2.8 Complicaţiile
- Hiperglicemia
- Hipertensiunea
- Febra
- Extensia infarctului sau reapariţia sângerării
- Edemul cerebral, hernierea, conurile de presiune
- Aspiraţie
- Pneumonia
- Infecţia de tract urinar
- Aritmiile cardiace
- Recurenţă
- Tromboza venoasă profundă, embolia pulmonară
26
CAPITOLUL 3
Îngrijirea pacienţilor cu accident vascular cerebral ischemic
Cu toate că 15-30% dintre pacienţii cu accident vascular cerebral rămân cu cel

puţin o dizabilitate permanentă, mai mult de jumătate din restul pacienţilor reuşesc să-şi
recâştige majoritatea funcţiilor, independent. Recuperarea depinde de localizarea şi
extinderea ţesutului cerebral afectat de accidentul vascular cerebral precum şi de
capacitatea de preluare a funcţiilor neurologice deficitare a porţiunii de encefal sănătos.
De asemenea, creierul are o capacitate mare de adaptabilitate şi ajută organismul să
găsească noi metode de a desfăşura activităţile obişnuite. Nu trebuie să uităm şi de
recuperarea emoţională a pacienţilor care au suferit un accident vascular cerebral, care
poate fi realizată prin consiliere psihologică sau tratament medicamentos.
Recuperarea pacientului poate fi destul de dificilă, fiind necesare o răbdare şi
gândire pozitivă pe tot parcursul acesteia. Sprijinul moral şi fizic din partea familiei şi
prietenilor este de asemenea foarte important în reabilitarea pacienţilor. Primele 36 de
luni de la accidentul vascular cerebral constituie perioada de timp în care sunt recuperarte
majoritatea dizabilităţilor, cu toate că unele probleme sunt ameliorate pe parcursul anilor
şi depind de mai mulţi factori (întinderea şi localizarea leziunii cerebrale, vârsta
pacientului, patologia asociată, tratamentul efectuat).Perioada de recuperare diferă de la o
persoana la alta şi este de cele mai multe ori un proces care durează întreaga viaţă.
Recuperarea se poate iniţia după 24-48 de ore de la accidentul vascular cerebral,
imediat ce pacientul este stabil hemodinamic. Reabilitarea iniţială necesită supraveghere
medicală atentă. Pacientul este încurajat să se ridice din pat şi să încerce să facă câţiva
paşi. În unele cazuri acest proces poate să dureze până ce pacientul îşi reface forţa
musculară şi învaţă să păşească din nou (învaţă să meargă a doua oară).Recuperarea
iniţială variază de la un pacient la altul, în funcţie de mai mulţi factori, precum:
localizarea şi extinderea leziunii, vârsta pacientului şi bolile asociate. De asemenea,
recuperarea necesită multă răbdare şi sprijin din partea personalului sanitar (asistente,
infirmiere, fiziochinetoterapeut) precum şi a familiei şi prietenilor.
27
Reabilitarea iniţială continuă şi după externarea sau transferul pacientului într-o altă
secţie medicală (de recuperare medicală). Medicul specialist fiziochinetoterapeut sau de
recuperare medicală va stabilii împreună cu pacientul un program de reabilitare care
include o serie de exerciţii fizice, tratament medicamentos (dacă este necesar) şi
consiliere psihologică.
Reabilitarea este un proces îndelungat care poate să devină frustrant şi care poate
să declanşeze episoade recurente de depresie. În acest caz se recomandă consilierea
psihologică şi tratamentul medicamentos de specialitate. Tulburările de limbaj şi
comunicare pot încetini recuperarea pacientului, astfel că reintegrarea socială poate fi de
asemenea mai grea. Este bine ca pacientul să discute cu familia despre frustările pe care
le are, pentru a trece mai uşor peste acestea. Pentru majoritatea persoanelor care au suferit
un accident vascular cerebral, reabilitarea este un proces care se desfăşoară pe parcursul
întregii vieţi şi necesită uneori tratament zilnic (de exemplu aspirina, pentru a
preveni atacurile ischemice viitoare, medicaţia antihipertensivă, care scade riscul apariţiei
unui accident vascular hemoragic). Îngrijirea unei persoane cu dizabilităţi secundare unui
accident vascular cerebral poate fi uneori dificilă din mai multe motive. Recuperarea
pacienţilor cu dizabilităţi necesită multă răbdare, minime cunoştinţe medicale precum şi
un suport material adecvat. Majoritatea aparţinătorilor sunt îngrijoraţi de faptul că nu vor
putea oferi sprijinul corespunzător pacienţilor cu dizabilităţi. Pe lângă ajutorul fizic, de
cele mai multe ori contează şi sprijinul emoţional, în special în momentele în care apare
depresia.Echipa de reabilitare care se ocupă de pacient pe parcursul internării acestuia
poate oferii toate informaţiile necesare îngrijirii ambulatorii (pentru acasă) a acestuia.
Îngrijirea pacienţilor cu dizabilităţi după un accident vascular cerebral presupune:
- oferirea unui suport fizic şi emoţional corespunzător
- integrarea într-un program de recuperare
- încurajarea activităţilor sociale (plimbările, cititul, privitul televizorului, etc)
- participarea în diferite programe educaţionale
- încurajarea unor activităţi care îi pot oferii independenţa necesară desfăşurării unei vieţi
normale
- supravegherea tratamentului recomandat de medicul specialist (tratament
medicamentos, exerciţii fizice).
28
3.2 Studii de caz
Caz nr.1
Doamna P.O. în vârstă de 75 ani, se internează în data de 20.02.2022 în Spitalul
Clinic Colentina, secţia neurologie cu diagnosticul prezumtiv AVC hemoragic,
hemiplegie stângă, HTA, Obezitate gradul II
Domiciliul: mediul rural
Condiţii de viaţă şi muncă: locuieşte împreună cu fiul ( căsătorit) într-o casă cu patru
camera şi dependinţe, încălzire cu lemne, condiţii relative igienice. Munceşte în
gospodărie şi agricultură.
Mod de petrecere a timpului liber: lecturarea unei cărţi, emisiuni TV
Motivele internarii: deficit motor hemicorp stâng
Antecedente medicale
- Fiziologice: menarha- la 13 ani; menopauza – la 54 ani; sarcini: 2; nasteri : 1 ; avort
spontan 1
- Patologice: bolile copilăriei fără să poată preciza care anume;
Antecedente heredo-colaterale: - neaga luesul , TBC-ul, infecţia HIV în familie
Istoricul bolii: Pacienta P V , în vârstă de 75 ani cunoscută ca hipertensivă, care nu
urmează cu regularitate tratamentul prescris de medic. Din relatările însoţitorului reiese
că bolnava, cu circa 5 ore înaintea internării, în urma unui efort fizic acuză brusc : cefalee
brutală accentuată, în cască, urmată de ameţeli, vărsături, fotofobie, incontenienţă
urinară, diminuarea forţei musculare pe partea stângă a corpului, obnubilare,
agitaţie, dispnee, cu sete de aer, transpiraţii abundente. Se internează de urgenţă pentru
investigaţii şi tratament de specialitate.
Examen fizic general şi pe aparate: La examenul clinic pe aparate şi sisteme efectuat de
medic s-au constatat următoarele aspecte patologice: stare generală: modificată, bolnav
inconştient, subfebril T = 38,2°C. Tegumente şi mucoase: normal colorate, hiperemie
intensă la nivelul feţei de partea stângă a corpului; Sistem limfoganglionar, superficial:
nepalpabil, nedureros. Ţesut celular subcutanat: reprezentat în exces, obezitate gradul II.
Sistem osteoarticular şi muscular: integru morfofuncţional, hipotomie musculară de
partea hemicorpului stâng;
29
Aparat respirator: R=2l/min;,CRS obstruate, dispneică în repaus, respiraţie stentertoasă,
torace uşor emfizematos; la palpare- vibraţii vocale transmise pe ambele arii pulmonare
până la bază; la percuţie – sonoritate pulmonară crescută; la auscultaţie: murmur
vezicular prezent pe ambele arii pulmonare. Aparat cardiovascular: cord în limite relativ
crescute, cu şocul apexian în spaţiul intercostal stâng, în afara liniei medioclaviculare
stângi, cu zgomote cardiace intens bătute; TA= 210/120 mmHg, AV=72bat/min; artere
superficiale indurate, sinuoase, vene permeabile. Aparat digestiv şi anexe: abdomen
hipoton de partea hemicorpului stâng, cu aspect batracian, nedureros la palpare, ficat la 3
cm sub rebordul costal drept pe linia medioclaviculară dreaptă, splina în limite normale,
tranzit intestinal încetinit. Aparat urogenital: loji renale libere, micţiuni fiziologice, cu
incontinenţă urinară la intenare, semnul GIORDANO negativ bilateral.
Sistem nervos şi organe de simţ:dezorientat tempo-spatial, ROT abolite de partea
stângă, BABINSKI pozitiv bilateral, RFM=prezent bilateral, afazic, apraxic, pareză flască
a hemicorpului stâng, agitaţie psihomotorie, tiroida nepalpabilă, nedureroasă.
Examen neurologic: Atitudine = absente; Ortostatiune = mers – imposibil ;
Mobilitate = deficit motor drept; Coordonare M J =4/5 OMS =5/5; Sensibilitate = normal
Vorbire = normal; Psihic GCS =15
Diagnostic clinic:AVC hemoragic; Regiune examinata:craniu; Rezultat RMN: plaja
hiperdensă hematică situate capsule renticular de partea dreaptă cu fin edem perifocal.
Plaja hipodensă situată occipito-parietal dreapta cu topogafie pasagitată. Sistem
ventricular uşor asimetric situate pe linia mediană.
În urma analizei datelor se constată că pacienta are perturbate următoarele nevoi
fundamentale: Nevoia de a bea şi de a mânca, Nevoia de a respira, Nevoia de a se
deplasa.
1. Nevoia de a bea şi de a mânca

Manifestări de dependenţă:
• Anorexie
Probleme de dependenţă:
• Alimentaţie inadecvată prin surplus
30
Diagnostic de nursing (PES):
1. Alimentaţie inadecvată prin surplus datorită dezechilibrului metabolic
manifestată prin anorexie.
Obiective:
a)Pacienta să se poate alimenta în funcţie de regimul său alimentar.
b) Pacienta să fie echilibrată psihic şi fizic.
Intervenţii proprii:
• Asistenta medicală explorează împreună cu pacienta alimentele permise şi va
stabili un regim alimentar conform indicaţiilor primite de la medic.
• Va servi masa în condiţii bune, estetice , o va ajuta să se alimenteze dacă acesta
nu poate.
• Va asigura repaus la pat postprandial.
• Va îndemna pacienta să-şi exprime sentimentele de tristeţe.
Intervenţii delegate:
• Asistenta medicală la indicaţia medicului va administra dozele de insulină
indicate de medicul nutriţionist.
Evaluare: Pacienta a înţeles necesitatea regimului alimentar, acesta se alimentează
singură, respectă orele de masă şi îşi face dozele de insulină coform prescripţiilor
medicului. Aceasta se externează ameliorat şi revine la control peste 2 luni, va respecta
dozele de insulină şi îşi va monitoriza valorile glicemiei.
2. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie

• Fatigabilitate
• Alterarea respiraţiei şi a circulaţiei
• Dispnee
1.Dispnee datorită insuficientei oxigenări a plămânilor manifestată prin
fatigabilitate şi alterarea respiraţiei.
31
Obiective:
a)Pacienta să prezinte căi respiratorii permeabile şi o bună respiraţie.
• Asistenta medicală aspiră secreţiile dacă este cazul.
• Învaţă pacienta să facă gimnastică respiratorie.
• Asigură poziţia şezândă sau semişezândă a pacienţilor cu dispnee.
• Umezeşte aerul din încăpere cu apă alcoolizată.
• Asistenta medicală asigură o poziţie antalgică.
• Asistenta medicală pregăteşte psihic pacienta în vederea oricărei tehnici la
care va fi supusă.
• Asigură un aport de lichide pe 24 h.
• Asistenta medicală sfătuieşte pacieta să renunţe la fumat deoarece este un
factor nociv pentru organismul uman.
• Asistenta medicală la indicaţia medicului administrează tratamentul prescris de
către medic (HHC100mg I.V ora 9.00).
Evaluare: Pacienta a fost educată cum să facă exerciţii de mic efort, să utilizeze diferite
tehnici de relaxare, şi a fost sfătuită să renunţe la fumat.
3. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură

• Impotenţă funcţională
• Postură inadecvată
• Circulaţie inadecvată
1.Postură inadecvată datorită hemiparezei manifestată prin impotenţă funcţională.
32
Obiective:
a) Pacienta să aibă o postură adecvată.
b) Pacienta să nu prezinte complicaţii.
• Asistenta medicală va schimba poziţia pacientei la 2 ore pentru a preveni
complicaţiile.
• Asigură igiena tegumentelor şi a lenjeriei de pat şi de corp.
• Învaţă pacienta care este postura adecvată.
• Asistenta medicală pregăteşte psihic pacienta în vederea efectuării oricărei tehnici
de îngrijire.
• Asistenta medicală redă încrederea pacientei că imobilitatea sa este o stare
trecătoare şi că va putea revenii la starea sa normală.
• Asistenta medicală la indicaţia medicului va administra medicaţie antialgică:
Algocalmin 1f I.V la 12h
Evaluare: În urma administrării tratamentului chirurgical dar şi cu medicamente
antialgice durerile au scăzut în intensitate, astfel că pacienta nu mai prezintă dureri.
33
Caz nr. 2
Doamna L.I. în vârstă de 45 ani, se internează în data de 10.03.2022 în Spitalul
Clinic Colentina, secţia neurologie cu diagnosticul prezumtiv AVC ischemic dreapta,
hemiplegie stângă, HTA, Diabet zaharat tip II.
Condiţii de viaţă şi muncă: locuieşte împreună cu soţul, ambii pensionari, într-un
apartament cu trei camere.
Motivele internării:hemiplegie stânga, vărsături alimentare, insomnie.
Antecedente medicale:Fiziologice: menarha- la 15 ani; sarcini: 5; naşteri : 2 ; avort 3;
Patologice: bolile infecţioase ale copilăriei. Antecedente heredo-colaterale -mama
hipertensivă, decedată în urma unui stop cardio-respirator.
Istoricul bolii: Pacienta este cunoscută ca o veche hipertensivă în tratament cu Enap ,
Nifedipin etc., pe care-l urma inconstant şi diabet zaharat de tip II , ultima valoare în luna
martie a glicemiei 180mg/dl menţinuta prin: regim alimentar, prescris de cabinetul de
nutriţie şi hipoglicemiante Maninil 2tb/zi; de circa 1 săptămână a observat o scadere de
forţă discretă la membrele de partea stângă şi tulburări de echilibru. În dimineaţa
internării este găsită căzută în casa prezentând :vărsături alimentare în jet şi relaxare
sfincteriană.
Examen fizic general: Pacientă conştientă , orientată temporo-spaial prezintă :labilitate
psihoemoţională, fără redoare de ceafă, pupile egale reactive, pareză facială stângă de tip
central, hemiplegie stângă, Romberg nesistematizat, tulburări de vorbire de tip afazic,
stare generală bună , ţesut adipos bine reprezentat, stare de nutriţie b,
T.A=235/140mmHg , AV=88/min , T=36,9°C, sfinctere incontinente pentru urină,
medicul neurolog decide efectuarea în urgenţă a testarii glicemiei cu glicotest valoare de
320 mg/dL.
Examen neurologic: Atitudine = absente; Ortostatiune = mers – imposibil; Mobilitate =
deficit motor stang; Coordonare M J =4/5 OMS =5/5; Sensibilitate = normal; Vorbire =
normal; Psihic GCS =15
Investigaţii:Examen IRM cerebral cu substanţă de contrast descrie:
-mica reţea de structuri vasculare serpinginoase cu „signal void” de reflux rapid în toate
secvenţele , vizibilă superficial parietal posterior pe partea stângă ,fără modificări de
semnal în parenchimul adiacent ; secventele angio IRM evidenţiază malformaţie
34
vasculară cu ramuri de hrănire din ACM stg şi ACP stg şi drenaj venos prin vene
corticale în sinusul sagital superior şi în sinusul transvers stg aspect îngroşat al mucoasei
ce tapetează ambele sinusuri maxilare.
Analize de laborator: HB=16,20g%; Ht=45,6%; trombocite=176.000/mm³;
leucocite=8.200/mm³; formula leucocitara : Neutrofile segmentate=62% ;Limfocite=27%
Euzinofile=3% ; Monocite=6%; Bazofile=2%;VSH=14mm/h;uree=31mg%;
glicemie=320mg% (la internare); colesterol=240mg%; tymol=20;TQ=14 sec (la
internare);TH=100sec (la internare);coeficient protrombina=80%;creatinina=0.90mg%
urocultura=sterilă; glucozurie /24h=fără albumină , glucoză=130mg%.
În urma analizei culegerii de date s-a constatat că pacienta prezintă perturbate
următoarele nevoi: Nevoia de a elimina, Nevoia de a dormi şi de a se odihni, Nevoia
de a bea şi de a mânca, Nevoia de a se mişca.
1. Nevoia de a elimina
• Scădere ponderală
• Deshidratare
• Vărsăturile alimentare
1. Vărsături alimentare datorită dezechilibrului metabolic manifestate prin scădere
ponderală.
Obiective:
a) Pacienta să nu mai prezinte vărsături.
b)Pacienta să aibe greutate ponderală conform vârstei.
c)Pacienta să nu devină sursă de infecţie nosocomială.
• Asistenta medicală va îndemna pacienta să consume lichide şi alimente conform
regimului său alimentar.
35
• Asistenta medicală corectează starea de deshidratare printr-o alimentaţie corectă
şi o hidratare corespunzătoare.
• Rehidratarea orală va începe încet cu cantităţi mici de lichide oferite cu linguriţa.
• Face bilanţul ingesta-excreta pe 24h.
• Monitorizează funcţiile vitale şi vegetative(T.A, puls, temperatură, respiraţie,
diureza) şi le notează în foaia de observaţie.
• Asistenta medicală va încuraja pacienta, o susţine psihic, va avea grijă ca aceasta
să se alimenteze zilnic(3 mese pe zi şi 2 gustări în cantităţi mic şi dese).
• Asistenta medicală o va susţine în timpul vărsăturilor şi la nevoie va păstra
conţinutul într-o tăviţă renală pentru a o arăta medicului.
• Asistenta medicală la indicaţia medicului va hidrata pacienta parenteral cu
perfuzii cu Glucoză 10% 500ml tamponata cu 12U.I Insulină la 12h, vit B1 şi B6
1f I.M dimineaţa.
Evaluare: Obiectivele propuse au fost atinse pacieta nu a mai prezentat vărsături
alimentare, acestea au încetat din prima zi de începere a tratamentului medicamentos, a
reuşit să ia în greutate circa 2Kg pe perioada spitalizări, a înţeles necesitatea respectării
regimului alimentar.
2. Nevoia dea dormi şi de a se odihni

• Insomnie
• Stare de anxietate
• Oboseală
• Dificultatea de a se odihni
Diagnostic de îngrijire (PES):
1. Dificultatea de a se odihni datorită dezechilibrului metabolic manifestată prin
insomnie şi stare de anxietate.
36
Obiective:
a)Pacienta să beneficieze de somn calitativ şi cantitativ
b)Pacienta să se poată odihni noaptea.
• Asistentul medical înlătură stimulii externi: auditivi, vizuali, va face exerciţii
respiratorii cu 5-10 minute înainte de culcare.
• Observă şi notează calitatea , orarul somnului dar şi gradul de satisfacere al
celorlalte nevoi.
• Asistentul medical serveşte pacienta cu un pahar de lapte cald seara la culcare.
• Asistentul medical la indicaţia medicului va administra medicaţie sedativă: Xanax
0,25mg seara.
• Observă efectul acestora asupra organismului
Evaluare: Obiectivele propuse de către asistenta medicală au fost atinse astfel că
pacienta se poate odihni noaptea imediat după administrarea unor sedative uşoare(Xanax
0,25mg seara).
3. Nevoia de a se alimenta şi hidrata

• Greaţă şi vărsături
• Scădere ponderală
• Alimentaţie inadecvată prin deficit
Diagnostic de nursing (PES)
1. Alimentaţie inadecvată prin deficit datorită greţurilor şi vărsăturilor manifestată
prin inapetenţă scădere ponderală.
Obiective:
a) Pacienta să nu mai prezinte greaţă şi vărsături.
b)Pacienta să fie echilibrat hidro-electrolitic.
37
• Asistenta medicală va explora gusturile pacientei şi obiceiurile alimentare ale
acestuia şi în funcţie de boala sa va stabili regimul alimentar.
• Informează pacienta asupra importanţei regimului alimentar în menţinerea
sănătăţii.
• Face bilanţul hidric ingesta-excreta/24
• Serveşte paciena cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate, aspectul
să fie estetic.
• În caz de vărsătură asistenta medicală va susţine pacienta, o va servi cu un pahar
de apă pentru a-şi clăti gura.
• Va suprima alimentaţia normală şi-l va alimenta şi hidrata parenteral.
• Asistenta medicală asigură un climat cald, confortabil.
• Încurajează pacienta şi-l susţine psihic.
• Îi explică scopul intervenţiilor şi necesitatea acestora.
• Îi oferă informaţii în legătură cu boala sa.
• Asistenta medicală la indicaţia medicului va alimenta pacienta pe cale parenterală
cu Glucoză 5% 500ml la 12h tamponată cu 12U.I Insulină.
• Asistenta medicală la indicaţia medicului va administra
antiemetice(Metoclopramid 2f I.M pe zi, Arnetin 2f pe zi la 12h).
Evaluare: Obiectivele propuse au fost atinse, starea de greaţă a încetat imediat după
începerea tratamentului medicamentos cu antiemetice (Metoclopramid 2f pe zi I.M).
Pacienta a fost echilibrat hidro-electrolitic cu ajutorul perfuziilor cu Glucoză 5% 500ml
tamponată cu insulină administrate la indicaţia medicul. Acesta prezintă o stare de bine
fizic şi psihic.
38
• Dificultatea de a se deplasa
• Imposibilitatea de a se deplasa
1. Imposibilitatea de a se deplasa datorită hemiplegiei stângi manifestată prin
dificultate la mers.
Obiective:
a) Pacienta să se poată deplasa fără dificultate
b) Pacienta să fie echilibrat psihic şi fizic.
• Asistenta medicală va schimba poziţia pacientei la 2 ore.
• Va ajuta pacienta să se deplaseze şi o va însoţii la investigaţii.
• Observă şi notează funcţiile vitale(T.A, puls, respiraţie, temperatură).
• Asistenta medicală masează regiunile predispuse la escare, le pudrează cu talc.
• Învaţă pacienta care este postura adecvată şi cum să efectueze exerciţiile
musculare active.
de îngrijire.
• Asistenta medicală la indicaţia medicului va administra medicaţia antialgică
(Algocalmin 2f per-os la 12h cu protecţie gastrică Arnetin 2f pe zi I.M la 12h).
39
Evaluare: Obiectivele au fost atinse astfel că pacienta nu mai prezintă dureri, ele au
scăzut în intensitate imediat după administrarea tratamentului, va respecta regimul
alimentar conform bolii, se hidratează corespunzător, se poate odihni noaptea. Revine
la control periodic din 2 în 2 luni.
40
Caz nr. 3
Doamna L.V. în vârstă de 54 ani, se internează în data de 20.07.2021 în Spitalul
Clinic Colentina, secţia neurologie cu diagnosticul prezumtiv AVC aterotrombotic,
hemiplegie stângă de lob parietal nedominantă HTA.
Motivele internării: deficit motor hemicorp stâng , senzaţie de greaţă, mers cu
dificultate, dispnee.
Antecedente medicale:Fiziologice: menarha- la 13 ani;menopauza – la 50 ani;sarcini: 3;
nasteri : 2 ; avort 1. Patologice: bolile copilăriei. Antecedente heredo-colaterale - neagă
luesul , TBC-ul, infecţia HIV în familie.
Istoricul bolii: Pacienta P V , în vârstă de 75 ani cunoscută ca hipertensivă, care nu
urmează cu regularitate tratamentul prescris de medic. Din relatările însoţitorului reiese
că bolnava, cu câteva ore înaintea internări, în urma unui efort fizic acuză brusc : cefalee
brutală accentuată urmată de ameţeli, senzaţie de greaţă, vărsături, diminuarea forţei
musculare pe partea stângă a corpului, agitaţie, dispnee, cu sete de aer, transpiraţii
abundente. Se internează de urgenţă pentru investigaţii şi tratament de specialitate.
Examen fizic general şi pe aparate:Stare generală : mediocră;Stare de nutriţie : normo
ponderal; Stare de conştienţă : somnolentă;Facies : asimetic;Tegumente : normal colorate
Mucoase : normal colorate;Fanere : fără modificări;Tesut conjunctiv : adipos-normal
reprezentate;Sistemul osteoarticular : integre normofuncţional;Ap. Respirator : ampliaţii
respiratorii simetrice;Ap cardio-vascular : T.A=150/70 AV=84;Limbaj : dizartrie;Psihic :
conştientă , somnolentă.
Examen neurologic:Atitudini particulare : nu are;Mişcări involuntare : Fobille I;Semne
meningeale : fără redoare de ceafă;Nervii cranieni: a.nervul olfactiv(acuitate olfactivă ,
halucinaţii olfactive) : nu are; b.nervul optic(acuitate vizuală ,câmp vizual ,fundul de
ochi) : AS normale;c.nervul oculomotor ( per. III , IV , VI ) poziţia globilor oculari ,
mobilitatea globilor oculari : pupile egale , RFM(+) bilateral;d.nerv acustico-vestibular :
aude;e.nervul glosofaringian (examenul gustului în 1/3 posterioara a limbii , deglutiţia pt
solide ) : fără tulburări de gust , deglutiţie posibilă. Mobilitatea: a.Ortostatiunea şi mersul
: imposibile; b.Mişcările active segmentare , forţa musculară segmentară , probe pareza :
hemiplegie stg;c.Tonusul muscular : hipotonie mb stg;d.Coordonarea mişcărilor : fără
ataxie drp.
41
Investigaţii: CT cerebral nativ :
Rezultat : Arie hipodensă extinsă fronto-temporo-parietal , insular şi caudato-capsulo-
lenticular drp , cu ştergerea reliefului cortical şi efect de masă asupra sistemului
ventricular . Arii hipodense , infracentimetice , localizat pontin şi axial şi în nucleul
lenticular stg . Sistem ventricular asimetric prin colobarea V. Concluzii : infarct subacut
în teritoriul carotidian drp cu discret efect de masă . Infarcte cronice lacunare pontin şi
lenticular stg .
În urma analizei culegerii de date pacienta prezintă perturbate următoarele nevoi:
Nevoia de a bea şi de a mânca, Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie,
Nevoia de a se mişca.
1. Nevoia de a se alimenta şi hidrata

• Greaţă şi vărsături
• Alimentaţie inadecvată prin deficit
Diagnostic de nursing (PES)
2. Alimentaţie inadecvată prin deficit datorită greţurilor şi vărsăturilor manifestată
prin inapetenţă.
Obiective:
a) Pacienta să nu mai prezinte greaţă şi vărsături.
b)Pacienta să fie echilibrat hidro-electrolitic.
• Asistenta medicală va explora gusturile pacientei şi obiceiurile alimentare ale
acestuia şi în funcţie de boala sa va stabili regimul alimentar.
• Informează pacienta asupra importanţei regimului alimentar în menţinerea
sănătăţii.
• Face bilanţul hidric ingesta-excreta/24
• Serveşte paciena cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate, aspectul
să fie estetic.
42
• În caz de vărsătură asistenta medicală va susţine pacienta, o va servi cu un pahar
de apă pentru a-şi clăti gura.
• Va suprima alimentaţia normală şi-l va alimenta şi hidrata parenteral.
• Asistenta medicală asigură un climat cald, confortabil.
• Încurajează pacienta şi-l susţine psihic.
• Îi explică scopul intervenţiilor şi necesitatea acestora.
• Îi oferă informaţii în legătură cu boala sa.
• Asistenta medicală la indicaţia medicului va alimenta pacienta pe cale parenterală
cu Glucoză 5% 500ml la 12h tamponată cu 12U.I Insulină.
• Asistenta medicală la indicaţia medicului va administra
antiemetice(Metoclopramid 2f I.M pe zi, Arnetin 2f pe zi la 12h).
Evaluare: Obiectivele propuse au fost atinse, starea de greaţă a încetat imediat după
începerea tratamentului medicamentos cu antiemetice (Metoclopramid 2f pe zi I.M).
Pacienta a fost echilibrat hidro-electrolitic cu ajutorul perfuziilor cu Glucoză 5% 500ml
tamponată cu insulină administrate la indicaţia medicul. Acesta prezintă o stare de bine
fizic şi psihic.
2. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie

• Fatigabilitate
• Alterarea respiraţiei şi a circulaţiei
• Dispnee
1.Dispnee datorită insuficientei oxigenări a plămânilor manifestată prin
fatigabilitate şi alterarea respiraţiei.
Obiective:
a)Pacienta să prezinte căi respiratorii permeabile şi o bună respiraţie.
43
• Asistenta medicală aspiră secreţiile dacă este cazul.
• Învaţă pacienta să facă gimnastică respiratorie.
• Asigură poziţia şezândă sau semişezândă a pacienţilor cu dispnee.
• Umezeşte aerul din încăpere cu apă alcoolizată.
• Asistenta medicală asigură o poziţie antalgică.
• Asistenta medicală pregăteşte psihic pacienta în vederea oricărei tehnici la
care va fi supusă.
• Asigură un aport de lichide pe 24 h.
• Asistenta medicală sfătuieşte pacieta să renunţe la fumat deoarece este un
factor nociv pentru organismul uman.
• Asistenta medicală la indicaţia medicului administrează tratamentul prescris de
către medic (HHC100mg I.V ora 9.00).
Evaluare: Pacienta a fost educată cum să facă exerciţii de mic efort, să utilizeze diferite
tehnici de relaxare, şi a fost sfătuită să renunţe la fumat.

• Impotenţă funcţională
• Postură inadecvată
1.Postură inadecvată datorită hemiparezei manifestată prin impotenţă funcţională.
Obiective:
a) Pacienta să aibă o postură adecvată.
b) Pacienta să nu prezinte complicaţii.
44
• Asistenta medicală va schimba poziţia pacientei la 2 ore pentru a preveni
complicaţiile.
de îngrijire.
• Asistenta medicală la indicaţia medicului va administra medicaţie antialgică:
Algocalmin 1f I.V la 12h
Evaluare: În urma administrării tratamentului medicamentos cu antialgice durerile au
scăzut în intensitate, astfel că pacienta nu mai prezintă dureri.
45
CONCLUZII
AVC tranzitor reprezintă o urgenţă neurologică deoarece netratat la timp şi corect

se transformă după mai multe repetări în accident ischemic constituit ( infarct cerebral ) .
În funcţie de vasul afectat, deci de nivelul circulator de la care nu mai trece sângele,
simptomatologia este caracteristică. AVC hemoragic – hemoragie subarahnoidiană se
datorează sângelui care invadează spaţiul subarahnoidian care în mod normal conţine
LCR şi circulaţia acestui amestec pe căile anatomice de curgere a LCR până la nivel
spinal, evoluţia fiind rapidă spre deces.
AVC hemoragic – hemoragie cerebrală are drept cauză HTA şi ateromatoza
reprezintă una din cele mai grave suferinţe ale creierului, grefată de o mortalitate crescută
iar pentru supravieţuitori, de sechele neurologice importante : paralizii, tulburări psihice.
Reabilitarea este un proces îndelungat care poate să devină frustrant şi care poate să
declanşeze episoade recurente de depresie. În acest caz se recomandă consilierea
psihologică şi tratamentul medicamentos de specialitate.
Tulburările de limbaj şi comunicare pot încetini recuperarea pacientului, astfel că
reintegrarea socială poate fi de asemenea mai grea. Este bine ca pacientul să discute cu
familia despre frustările pe care le are, pentru a trece mai uşor peste acestea. Pentru
majoritatea persoanelor care au suferit un accident vascular cerebral, reabilitarea este un
proces care se desfăşoară pe parcursul întregii vieţi şi necesită uneori tratament zilnic (de
exemplu aspirina, pentru a preveni atacurile ischemice viitoare, medicaţia
antihipertensivă, care scade riscul apariţiei unui accident vascular hemoragic).
Îngrijirea unei persoane cu dizabilităţi secundare unui accident vascular cerebral
poate fi uneori dificilă din mai multe motive.
46
BIBLIOGRAFIE
1. TITIRCĂ L. URGENŢE MEDICO - CHIRURGICALE

PENTRU CADRE MEDICALE, Editura
'Viata Medicala Romaneasca', Bucuresti, 2000.
2. TITIRCĂ L. GHID DE NURSING, Editura 'Viata Medicala

Romaneasca', Bucuresti, 2000
3. TITIRCĂ L. TEHNICI DE EVALUARE Şl ÎNGRIJIRE A

BOLNAVILOR, Editura 'Viata Medicala
Romaneasca', Bucuresti, 2001.
4. TITIRCĂ L. BREVIAR DE EXPLORARI -FUNCŢIONALE ŞI-

ÎNGRLJIRI SPECIALE, Editura 'Viata Medicala
Romaneasca', Bucuresti, 2001.
5. MOZESC.C TEHNICA ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR, Editura Medical,

Bucuresti, 2001.
6. BALTAG. G ÎNGRIJIRI GENERALE Şl SPECIALE ALE

BOLNAVILOR, VOL. 1 -
II, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1981.
7. MORARU I. ANATOMIE PATOLOGICĂ VOL VI, Fd-ara Medicala,

Bucuresti 1980.
8. ARSENI C. TRATAT DE NEUROLOGIE, VOLIV. PARTEA II Editura

Medicala, Bucuresti 1982.
9. CIMPEANU E. NEUROLOGIE CLINIĂ VOL II, Editura Dacia, Cluj

1980.
10. WWW.AVC.ro Planşele , imaginile din lucrarea de diplomă.
47
ANEXE
3.1 Anexa 1 - Rolul AM în profilaxia AVC
Profilaxia bolilor, în general, cuprinde ansamblul măsurilor medico-sanitare

impuse pentru prevenirea apariţiei şi a răspândirii bolilor.AVC constituie în prezent a
treia cauză de deces după bolile cardiace şi neoplazice. Există o serie de factori de risc a
căror prezenţă reprezintă un pericol ridicat în dezvoltarea unei maladii vasculare la
nivelul creierului.Trebuie precizat că în majoritatea cazurilor nu e vorba de un singur
factor de risc, ci, de obicei, de o combinaţie de mai mulţi factori. Gravitatea maladiilor
vasculare impune aplicarea unor măsuri care vizează - în prima linie - factorii de risc ai
acestor afecţiuni. Deoarece marea parte a tablourilor clinice de suferinţă cerebrală
vasculară apare pe un fond de ateroscleroză, se impune luarea din timp a unor măsuri de
profilaxie.
Profilaxia primară - se adresează întregii populaţii şi se referă la echilibrarea
modului de viaţă şi muncă:
• alimentaţie raţională, evitând depăşirea necesităţilor calorice ale organismului
prin administrarea unui regim alimentar hipolipidic,normoglucidic şi
bogat în acizi graşi nesaturaţi, consumul de alimente sărac în colesterol;
• respectarea normelor de igienă a muncii cu regularitate firească a perioadelor de
activitate şi de odihnă;
• evitarea fumatului şi a consumului abuziv de băuturi alcoolice şi cafea;
• participarea zilnică a unor exerciţii fizice sau cel puţin a mişcării în aer liber cu
scopul de a ameliora respiraţia, de a mobiliza capacităţile de rezervă ale aparatului
cardiovascular şi de a activa metabolismul lipidic şi glucidic.
Modificarea stilului de viaţă şi a factorilor de risc: medicamente antitrombotice şi
anticoagulante.
Profilaxia secundară - se adresează bolnavilor ce au reprezentat un AIT sau un
AVC şi pe lângă cele menţionate mai sus, include şi tratamentul afecţiunilor de bază şi al
complicaţiilor lor. Medicatie antitrombotica şi anticoagulantă:Aspirina în doze de 50-325
mg/zi trebuie administrat ca prima alegere în reducerea recurentei AVC.
48
Clopidogrelul este mai eficace decât aspirina în prevenţia accidentelor aterotrombotice şi
se poate administra de primă intenţie, sau cel puţin pacienţilor cu risc crescut, cei care nu
tolerează aspirina, cei care au avut un nou AVC în timpul trat cu aspirina. Pacienţii cu
AVC şi Fibrilaţie atrială sau altă condiţie cardioembolică, trebuie anticoagulaţi până la un
INR de 2-3, dacă riscul recurenţei este mare. Pacienţii cu proteze valvulare trebuie să
primească întotdeauna tratament anticoagulant pe termen lung cu INR între 3 şi 4.
Tratamentul transvascular şi chirurgical
Endarterectomia carotidiană (EAC) este indicată la pacienţii cu stenoză
carotidiană mai mare de 70%, fără a aveaun deficit neurologic sever (în 180 zile de la
AVC). Pot beneficia de EAC şi bărbaţi cu simptome neurologice hemisferice recente, cu
stenoze carotidiene de 50-69%. Stenozele mai mici de 50% nu au indicaţie.Angioplastia
transluminala percutană carotidiană cu montarea unui stent poate fi indicată la pacienţi cu
stenoză în locuri inaccesibile chirurgical sau la pacienţi cu restenoză după EAC iniţial.
Pacienţii selecţionaţi după efectuarea echodoppler carotidian, vor fi dirijaţi în servicii de
chirurgie cardiovasculară cu experienţă în aceste tehnici.
Pentru unele persoane, prevenirea accidentului vascular cerebral poate începe
după ce au avut un accident ischemic tranzitor (AIT) - care este un semnal de alarmă că
un AVC ar putea să apară în curând. Consultarea cu promptitudine a unui doctor ar putea
ajută la prevenirea unui accident vascular cerebral.Este imperios necesar solicitarea unui
ajutor medical de urgenţă în cazul în care apar simptome de AIT, care sunt asemănătoare
celor ale unui accident vascular cerebral şi care cuprind probleme de vedere, de vorbire,
de comportament şi a procesului de gândire. Un AIT poate provoca o pierdere de
cunoştinţă, convulsii, ameţeală (vertij), o slăbiciune sau amorţeală într-o parte a corpului.
Simptomele unui AIT, totuşi, sunt temporare şi de obicei dispar după 10 până la 20 de
minute, deşi uneori ele pot persista până la 24 ore.Multe AVC-uri pot fi prevenite prin
controlul factorilor de risc şi prin tratarea altor condiţii medicale care pot duce la apariţia
unui accident vascular cerebral.
49
Dacă la pacientul respectiv s-a spus ca are o rigidizare/îngroşare a arterelor
(ateroscleroza), poate fi nevoie sa ia o aspirina pe zi şi/sau medicamente care să scadă
colesterolul. Administrarea unei tablete de aspirină zilnic poate reduce riscul de apariţie a
unui accident vascular cerebral la o persoană care a mai avut deja un AVC ischemic.
Dacă se aude un sunet ca un foşnet la auscultarea fluxului sanguin din vasele sanguine
mari de la nivelul gâtului (arterele carotide), se recomandă continuarea examinării, de
obicei cu efectuarea unei ecografii carotidiene. Poate fi folositoare administrarea de
aspirina sau o intervenţie chirurgicală pentru redeschiderea arterei carotide blocate.La
unele persoane cu un risc crescut de accident vascular cerebral poate fi necesară inserarea
unui stent (un tub de metal) în interiorul arterei carotide cu scopul creşterii fluxului de
sânge în zonele blocate de placa de aterom.
Prevenirea apariţiei unui accident ischemic tranzitor se face prin controlul
factorilor de risc. Pacientul trebuie să facă periodic, examinări medicale pentru
controlul hipertensiunii arteriale, hipercolesterolemiei, afecţiunilor cardiace (în
special fibrilaţia atrială), diabetului zaharat şi bolilor hematologice care favorizează
coagularea sanguină cum sunt policitemia şi siclemia. Întreruperea fumatului este
necesară. Fumatul zilnic creşte riscul de apariţie a unui accident vascular cerebral de 2,5
ori.Fumatul pasiv (o persoană nefumătoare care inhalează fumul de ţigară) poate creşte,
de asemenea, riscul de apariţie a unui accident vascular cerebral. Medicul va stabili dacă
este necesar un tratament cu aspirină sau medicamente hipocolesterolemiante. Studiile au
arătat că tratamentul zilnic, cu aspirină sau alte antiagregante plachetare, ca aspirina
asociată cu dipiridamol, la pacienţii care au avut un accident ischemic tranzitor, un
accident vascular cerebral sau au suferit o endarterectomie, poate preveni apariţia unui alt
accident vascular cerebral. Medicamentele care scad nivelul seric al colesterolului,
numite şi hipocolesterolemiante, cum sunt statinele, sunt indicate la pacienţii cu
50
hipercolesterolemie sau care au avut un atac cardiac. Dacă pacientul este hipertensiv şi a
avut deja un accident ischemic tranzitor, medicamentele antihipertensive pot preveni
apariţia altui accident ischemic tranzitor sau unui accident vascular cerebral.
Este importantă menţinerea unei greutăţi corporale adecvate. Excesul ponderal
sau obezitatea cresc riscul de apariţie a hipertensiunii arteriale, afecţiunilor cardiace
şi diabetului zaharat, toate aceste boli fiind factori de risc pentru apariţia unui accident
ischemic tranzitor sau accident vascular cerebral.Este indicată o dietă echilibrată: săracă
în colesterol, grăsimi saturate şi sare, scăderea consumului de grăsimi animale, creşterea
consumului de legume şi fructe care aduc un aport crescut de potasiu şi vitamine B, C, E
şi riboflavina.
Exerciţiile fizice efectuate regulat scad riscul de apariţie a unui accident vascular
cerebral. Cel mai simplu exerciţiu fizic este mersul pe jos.Consumul de alcool în cantităţi
scăzute sau moderate (1/săptămână - 2/zi) scade riscul de apariţie a unui accident
vascular cerebral prin mecanism ischemic (prin blocare unei artere cerebrale). Consumul
excesiv de alcool creşte riscul de accident vascular cerebral.
Trebuie evitat tratamentul cu anticonceptionale orale la pacientele care mai au şi
alţi factori de risc pentru accidentul ischemic tranzitor sau accidentul vascular cerebral;
aceştia sunt fumatul, hipercolesterolemia sau o altă afecţiune produsă de un cheag
sanguin. În cazul acestor paciente medicul va prescrie o altă metodă contraceptivă, care
nu creşte riscul de apariţie a unui accident ischemic tranzitor sau accident vascular
cerebral.
51
3.2 Anexa 2 - Rolul asistentei medicale în asigurarea condiţiilor de
îngrijire
Asistenta medicală asigură şi îndeplineşte o serie de sarcini, având ca scopuri
principale: îngrijirea omului bolnav şi prevenirea complicaţiilor.
În cazul bolnavilor cu accident vascular cerebral, măsurile de igienă ocupă un loc
de o importanţă deosebită, deoarece aceşti bolnavi sunt de cele mai multe ori imobilizaţi
la pat datorită plegiilor sau parezelor.
Elementele principale care constituie igiena unui bolnav sunt:
Repausul la pat - este obligatoriu pentru orice bolnav cu accident vascular cerebral. El
are rolul de a reduce la minimum eforturile şi arderile din organism şi aşa exagerate prin
metabolismul crescut al pacientului cu AVC, contribuind astfel la cruţarea forţele de
apărare a organismului obligat să lupte cu boala. Acest repaus va fi păstrat în toată
perioada acută a bolii şi se va prelungi în funcţie de apariţia unor noi elemente
simptomatice sau dacă evoluţia este severă.
Igiena corporală - se adresează lenjeriei de corp, tegumentului şi mucoaselor bolnavului.
Lenjeria trebuie confecţionată dintr-un material moale, care să nu irite pielea, să nu fie
prea strâmtă, să nu-l jeneze pe bolnav în niciun fel. Ea trebuie să fie în permanenţă foarte
curată, urmând să fie schimbată cât mai des.Tegumentul bolnavului va fi întreţinut într-o
stare de perfectă curaţenie. Orice bolnav trebuie spălat zilnic pe toată suprafaţa corpului
cu apă şi săpun, şi atunci când este necesar chiar de mai multe ori pe zi, pentru a evita
formarea escarelor de decubit.Mucoasele constituie de asemenea o preocupare deosebită,
mai ales în cazul când pacientul prezintă pareze faciale. De multe ori, ele sunt inflamate
şi prezintă secreţii, fiind predispuse la infecţii supraadăugate, fapt pentru care la orice
bolnav vor trebui luate măsuri riguroase de igienă. Astfel, se vor îndepărta secreţiile
oculare, prin ştergerea ochilor, cu un tampon de vată înmuiat într-o soluţie slabă de acid
boric (2%). Nările vor fi curăţate de secreţii şi se vor picura în ele 2-3 picături fedrocaină
de 2-3 ori pe zi, aceasta având pe lângă o uşoară acţiune antiseptică şi rolul de a uşura
respiraţia bolnavului prin micşorarea secreţiilor. De asemenea, se vor face gargarisme şi
spălături bucale şi faringiene cu ceai de muşeţel sau soluţii slabe de permanganat de
potasiu.
52
Asistenta medicală este un cadru sanitarcu o pregătire pluridisciplinară,cu responsabilităţi
în păstrarea şi restaurarea sănătăţii, prevenirii îmbolnăvirilor, înlăturarea suferinţei. Rolul
sau este de a suplini independenţa, de a încerca să înlocuiască necesitatea în aşa fel încât
persoana să-şi satisfacă cerinţele mai uşor şi fără handicap.Asistenta medicală nu trebuie
să piardă din vedere omul în globalitatea sa, intervenţia va fi orientată asupra lipsei de
autonomie şi constă în a spori, a creşte independenţa fizică, psihică şi morală a
bolnavului.
Salonul pacienţilor
Temperatura optimă a saloanelor să fie de 20-22 grade C, pacienţii cu afecţiuni
neurologice necesitând o temperatură constantă. Salonul trebuie aerisit ori de câte ori este
necesar, avându-se grija ca bolnavii să fie protejaţi de curenţii de aer rece.Curăţenia se va
efectua zilnic: dimineaţa şi după-amiază. Curăţenia de dimineaţă se va începe imediat
după terminarea toaletei bolnavilor şi se termină înainte de începerea vizitei medicale, iar
cea de după-amiază se va efectua după odihna pasivă a bolnavilor, înainte de servirea
cinei, iar în zilele de vizită se va face imediat după plecarea vizitatorilor. Mobilierul să fie
cât mai simplu pentru a facilita executarea curăţeniei şi pentru a nu reţine praful.
Curăţenia se va face exclusiv cu aspiratoare şi cârpe umede pentru a evita ridicarea
prafului şi a nu antrena inhalarea germenilor existenţi.Bolnavii vor fi plasaţi în saloane în
funcţie de afecţiunile lor, vârsta, sex, ţinând cont de similaritatea bolii, avându-se în
vedere posibilele propagări a heteroinfecţiilor (infecţii încrucişate).
Igiena salonului - încăperea în care stă bolnavul trebuie să fie spaţioasă, curată şi
bine aerisită. În saloanele de bolnavi nu trebuie să fie mai mult de patru paturi, iar
distanţa între ele să fie de minimum un metru. În anotimpul rece, aerisirea se va face de
2-3 ori pe zi, fereastra rămânând larg deschisă 20 de minute, timp în care bolnavul va fi
bine învelit; în anotimpul cald, fereastra poate să rămână deschisă în permanenţă.
53
Temperatura camerei trebuie să fie constantă în jur de 20 grade C.La curăţenia încăperii
se va evita măturatul, folosindu-se tehnica umedă sau mai bine aspiratorul de praf. În
acest fel, se evita ridicarea în aer a particulelor de praf încărcate cu microbi.
Patul şi accesoriile sale
Paturile trebuie să fie deplasabile pe roţi, rabatabile, prevăzute cu rezemator mobil la care
treimea cefalică a somierei poate fi ridicată în poziţie oblică de 45grade, necesară pentru
a asigura confortabilitatea în poziţie semişezândă, în scopul favorizării respiraţiei.
Salteaua optimă este cea din burete sau cauciuc umplut cu apă, pentru a preveni escarele
de decubit la bolnavii imobilizaţi. Pernele, în număr de două, una mai mică şi alta mai
mare pentru a asigura bolnavului o poziţie comodă. Pătura trebuie să fie confecţionată din
lână moale. Lenjeria trebuie să fie albă, din bumbac, cu cât mai puţine cusături.Patul
reprezintă pentru fiecare bolnav spaţiul unde îşi petrece majoritatea timpului şi i se
asigură îngrijirile necesare. De aceea toate aceste accesorii au atât rolul de a proteja
bolnavul împotriva umidităţii, frigului şi împotriva producerii leziuniloe tegumentare
(escare), cât şi de a uşura munca asistentei medicale.
Toaleta bolnavului
În funcţie de starea generală a bolnavului, asistenta medicală va efectua toaleta acestuia
pe porţiuni, respectând intimitatea acestuia şi măsurile de igienă sau dacă pacientul este
independent, îl va educa pe acesta să efectueze toaleta generală, în sălile de baie/duş ale
salonului.Va insista asupra regiunilor inghinale pe care le va pudra apoi cu talc, pentru a
evita apariţia eczemelor şi iritaţiilor pielii.Unghiile şi părul vor fi curăţate regulat, având
în vedere faptul că la acest nivel stagnează un mare număr de agenţi patogeni, iar
bolnavul cu dizabilităţi motorii se poate accidenta în cadrul crizelor de agitaţie.
54
Efectuarea toaletei are efecte benefice asupra circulaţiei cutanate, pe care o stimulează,
favorizează mobilizarea anticorpilor formaţi de celulele reticuloendoteliale din ţesutul
celular subcutanat, are efect relaxant şi sedativ asupra organismului
Alimentaţia
Alimentaţia constituie substratul vital în îngrijirea bolnavului, constituind un obiectiv
important de realizat pentru asistenta medicală, alimentaţia menţinând energia
organismului. Aportul alimentar trebuie să ţină cont de nevoile organismului, diferenţiat
în funcţie de vârstă, starea de sănătate sau boală, precum şi de munca (efortul) depusă.În
cazul pacienţilor cu accident vascular cerebral, în perioada acută când poate prezenta şi
febră, regimul alimentar va fi hidrozaharat, bogat în vitamine, mai ales vitamina C, sucuri
de fructe, siropuri, ceaiuri calde, lapte. Progresiv după ameliorarea simptomelor, se va
trece la regimul lacto-făino-zaharat şi apoi la o alimentaţie mai substanţială,
hipercalorică, uşor digerabilă, încercând să se respecte şi preferinţele culinare ale
pacientului.Asistenta trebuie să educe pacientul în ceea ce priveşte alimentaţia sănătoasă,
aportul de elemente nutritive de care are nevoie organismul sănătos şi calităţile energetice
ale alimentelor, pentru a le aplica acesta după ameliorarea bolii şi chiar după externare.
Ţinând cont de gravitatea acestei afecţiuni şi de faptul că unii pacienţi prezintă plegii sau
pareze, alimentaţia este făcută la pat de către asistenta medicală.Lichidele se vor
administra în doze mici, fracţionate, în acest timp bolnavul stând în pat pentru
conservarea energiei, iar asistenta medicală va urmări şi calcula cu atenţie ingesta-
excreta, pentru a elimina posibilitatea unei deshidratări masive sau apariţia unui
dezechilibru electrolitic.
55

Ingrijiri in AVC PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ingrijiri in AVC PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICĂRI

DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

CAPITOLUL 1: Noţiuni de anatomie şi fiziologie a sistemului nervos central.....pag6

1.1Noţiuni de anatomie a sistemului nervos central

Fig. 1 Sistemul nervos central-secţiune

Emisferele cerebrale şi hipotalamusul

1.2Noţiuni de fiziologie a sistemului nervos

Fig. 3 Structura axonului

Membrana care acoperă axoplasma se numeşte axolema şi are un rol important în

Fig. 4 Conducerea impulsului nervos

2.1 Definiţia AVC ischemic

2.5 Diagnosticul clinic, paraclinic şi diferenţial

Cu toate că 15-30% dintre pacienţii cu accident vascular cerebral rămân cu cel

1. Nevoia de a bea şi de a mânca

2. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie

3. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură

2. Nevoia dea dormi şi de a se odihni

3. Nevoia de a se alimenta şi hidrata

1. Nevoia de a se alimenta şi hidrata

2. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie

3. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură

AVC tranzitor reprezintă o urgenţă neurologică deoarece netratat la timp şi corect

1. TITIRCĂ L. URGENŢE MEDICO - CHIRURGICALE

2. TITIRCĂ L. GHID DE NURSING, Editura 'Viata Medicala

3. TITIRCĂ L. TEHNICI DE EVALUARE Şl ÎNGRIJIRE A

4. TITIRCĂ L. BREVIAR DE EXPLORARI -FUNCŢIONALE ŞI-

5. MOZESC.C TEHNICA ÎNGRIJIRII BOLNAVILOR, Editura Medical,

6. BALTAG. G ÎNGRIJIRI GENERALE Şl SPECIALE ALE

7. MORARU I. ANATOMIE PATOLOGICĂ VOL VI, Fd-ara Medicala,

8. ARSENI C. TRATAT DE NEUROLOGIE, VOLIV. PARTEA II Editura

9. CIMPEANU E. NEUROLOGIE CLINIĂ VOL II, Editura Dacia, Cluj

10. WWW.AVC.ro Planşele , imaginile din lucrarea de diplomă.

3.1 Anexa 1 - Rolul AM în profilaxia AVC

Profilaxia bolilor, în general, cuprinde ansamblul măsurilor medico-sanitare

S-ar putea să vă placă și