ELEMENTE DE FIZICA APLICATA

- BIOFIZICA-

ISBN 973-8114-59-4 / 2004

 CAPITOLUL 1

NOTIUNI INTRODUCTIVE

1.1. OBIECTUL BIOFIZICII

Stiintele biologice studiaza natura vie reprezentata prin plante,

animale si oameni si relatiile complexe dintre ele. Acesti
reprezentanti ai naturii vii au o structura foarte variata. Functiile
vitale se complica si se perfectioneaza progresiv, de la formele
simple la cele complexe, ca rezultat al adaptarilor foarte numeroase
la conditiile de viata. Fiziologul roman, acad. E.Pora, sublinia
ca : .,viata se serveste de toate posibilitatile pe care lumea fizica i le
pune la dispozitie".
Pentru cercetarea si cunoasterea proceselor biologice trebuie
cunoscute, in primul rind, structura si insusirile fizico-chimice ale
materiei vii. La baza multor procese biologice stau anumite
fenomene fizice. De multe ori, aceste fenomene fizice sint corelate
cu fenomene chimice si, de aici, greutatea de a le studia separat. In
lumea vie gasim o asociere foarte strinsa a fenomenului chimic cu
fenomenul fizic, deoarece substantele actioneaza intre ele atit prin
proprietatile lor chimice, cit si prin cele fizice. Limitele intre fizica
si chimie se sterg in lumea vie, dar tocmai strinsa intrepatrundere a
fenomenelor fizice cu cele chimice caracterizeaza fenomenul vietii.
Legile fizice si chimice isi gasesc in procesele moleculare, din lumea
vie o expresie imediata. Desigur,
viata nu poate fi redusa la aspectele fizico-chimice ale materiel vii,
dar fara cunoasterea acestor aspecte nu este posibila intelegerea
vietii.
Biofizica este disciplina care s-a dezvoltat la granita dintre
fizica si biologic, datorita conlucrarii dintre aceste doua discipline.
Nu se poate stabili cu precizie, in timp, aparitia acestei
discipline ; as pectul fizic al fenomenelor biologice a preocupat de
mult timp pe oamenii de stiinta. Totusi, ca domeniu de sine statator,
ca obiect de studiu cu metodologie proprie de lucru, biofizica are o
virsta relativ tinara.
Inca din secolul al XVI-lea Le on ar do da Vinci, marele pictor,
om de stiinta si ganditor italian a studiat zborul pasarilor, folosind
legile mecanicii. In secolul al XVIll-lea fiziologul italian L. Gal vani
si fizicianul italian A. Vo l t a au studiat experimental in fluenta
fenomenelor electrice asupra tesuturilor vii ; la inceputul secolului al
XlX-lea savantul englez T. Young a fost unul dintre creatorii opticii
fiziologice si a analizat circulatia sangelui din punct de vedere
hidrodinamic. Medicul german R. M ay er, fizicianul irlandez J.
Tyndall, s.a., prin lucrarile lor, si-au legat numele de cercetarile cu
caracter biofizic.
In acele timpuri, cercetarea stiintelor naturii cu ajutorul fizicii era
dictata de dezvoltarea fizicii, pe de o parte, si a stiintelor naturii, pe
de alta parte.
0 caracteristica a lucrarilor clasice de biofizica a fost efortul pe
care-1 faceau oamenii de stinta de a gasi explicatii fizice pentru
fenomenele biologice, explicatii care reduceau citeo data fenomenele
biologice la fenomene fizice. Astfel, marele filozof si om de stiinta
francez din secolul al XVII-lea, R. D e s c a r t e s , sustinea ca animalele
nu sunt decat masini, creind astfel o fiziologie mecanicista. Acest
reductionism a avut o latura pozitiva, marcind tendintele materialiste
din biologie, dar a avut si o latura negativa, ducand la pierderea din
vedere a specificului calitativ al fenomenelor biologice (organizarea
sistemica a materiei vii).
Conceptia materialista arata ca viata este o forma superioara de
miscare a materiei, care nu se poate reduce.la formele ei inferioare
(fizice, chimice), forme pe care le inglobeaza in organismele vii.

Legatura organica dintre diferitele forme de miscare a materie,

care deriva din diversitatea calitativa a formelor concrete de
existenta ale ei, a facut necesara aparitia in secolui al XX-lea a
numeroase stiinte numite ,,de granita" sau ,,interdisciplinare", ..de
tranzitie". De aceea, in etapa actuala, o caracteristica importanta a
dezvoltarii stiintei in general este nu numai d i f e r e n t i e r e a tot
mai marcanta a stiintelor ci, paralel cu aceasta, integrarea ramurilor
clasice in discipline de granita. Astfel, suprapunerea dintre forma
de miscare fizica si forma de miscare chimica a dat nastere
disciplinei de chimie-fizica; intrepatrunderea formei de miscare
chimica cu cea biologica a dus la aparitia biochimiei ; biofizica este
stiinta care studiaza inter dependenta dintre forma de miscare fizica
si forma de miscare biologica si cerceteaza aspectele sub care se
manifesta procesele fizice in cadrul proceselor biologice. Metodele de
cercetare proprii unor stiinte se aplica tot mai frecvent si mai fecund
si in alte stiinte.
0 alta caracteristica a stiintelor contemporane este si matematizarea
lor. Matematica — stiinta care studiaza relatiile cantitative si
calitative ale obiectelor si fenomenelcr — devine tot mai mult un
auxiliar universal al celorlalte stiinte; este mult folosita azi in
cercetarea si exprimarea fenomenelor biologice, carora le confera
precizie si ordonare. In literatura mondiala biologica se folosesc
curent metodele de analiza si inter pretarea matematica a fenomenelor
de viata. Prelucrarea statistica a rezul tatelor experimentale este
prezenta in toate revistele si tratatele moderne de biologie. Multe
din fenomenele vietii sint exprimate prin formule matematice sau
reprezentate prin grafice. Intelegerea fenomenelor si proceselor
biologice va fi posibila numai folosind cunostinte de chimic, fizica
si matematica, precum si cele mai moderne metode de investigare si
de prelucrare a datelor. Folosind fizica in studiul materiei vii,
biofizica devenita disciplina de sine statatoare, cu obiective si
metode de cercetare specifice, deschide largi pers pective in cele
mai diferite domenii ale biologiei teoretice si aplicative.
Din cele aratate rezulta ca este foarte greu sa se cuprinda intr-o
fraza scurta si clara definirea biofizicii.
Pentru a inlelege scopul si metodele de cercetare ale biofizicii
trebuie sa se aiba in vedere ca obiectul cercetat de biofizica este
materia vie, respectiv viata, iar metodele de cercetare ale bios-ului
sint metodele fizicii si chimiei pe de o parte, si ale biologiei si
matematicii, pe de alta parte.
Pina in prezent s-au dat diverse definitii pentru biofizica, dar
inca nu s-a ajuns la un consens in ceea ce priveste definirea
completa a ei.
 Astfel, profesorul Tarusov de la Universitatea Lomonosov din
Moscova arata in cartea ,,Bazele biofizicii" ca : .,biofizica consta in
studiul fenomenelor si transformarilor moleculare fizico-chimice care
stau la baza meca nismelor primare ale proceselor biologice".
Profesorul W. Beier (1968) de la Universitatea din Leipzig, in
lucrarea ,,Introducere in biofizica teoretica" defineste biofizica
drept ,,stiinta care se ocupa cu analiza fizica a structuri lor functionale
si a comportarii biologice".
Dupa parerea acad.prof. Grigore Benetato , ,,biofizica este stiinta
care studiaza structura si functiile sistemelor vii cu ajutorul teoriilor
si tehnicilor fizice".
Dupa prof. dr. doc. Vasile Vasilescu, de la Universitatea de Me-
dicina si Farmacie din Bucuresti,,.biofzica este stiinta care studiaza
fenomenele fizice din sistemele biologice, in lumina si cu ajutorul
teoriilor si tehnicilor f izico-matematice".
Din definitiile care s-au dat pentru obiectul biofizicii, rezulta ca
aceasta este stiinta care studiaza :
— structura fizica a sistemelor biologice ;
— proprietatile fizice ale acestor sisteme ;
— fenomenele fizice care stau la baza (care determina)
fenomenele bio logice cu ajutorul teoriilor si tehnicilor fizico-
matematice.

1.2. DIVIZIUNILE BIOFIZICII

Multiplele preocupari si cercetari din biofizica se pot grupa in

urma toarele patru directii principale :
 1. Studierea structurii si proprietatilor fizice ale materiei vii. Biofizica
studiaza structura atomica, moleculara, macromoleculara a materiei
vii, proprietatile fizice ale structurilor si sistemelor biologice.
2. Studierea fenomenelor fizice (mecanice, termice, electrice
etc.) prin care se realizeaza procesele biologice din plante si
animale, in general, diferite de la un grup de vietuitoare, la altul.
Aceste fenomene fizice care stau la baza proceselor biologice se
manifesta prin diferite tipuri de energie, care se transforma unele in
altele. De aceea, biofizica studiaza si energetica proceselor vitale.
3. Studierea actiunii factorilor fizici ai mediului asupra
organismelor, in scopul de a-i utiliza pe cei favorabili ca agenti
terapeutici sau de a realiza profilaxia (prevenirea) actiunii lor nocive
asupra organismului.
4. Folosirea tehnicilor fizice in abordarea unor probleme de
biologie. Astfel, biofizica include si fizica experimentala in studiul
organismelor vii,
Aceste multiple preocupari ale biofizicii pot fi sistematizate atat in
functie de domeniul din fizica pe a carui aplicare se bazeaza, cat si
in functie de nivelul de organizare a materiei vii care, se studiaza.
In functie de primul criteriu, privita in sens de fizica aplicata,
biofizica foloseste aproape toate domeniile clasice si moderne ale
fizicii, astfel :
Biomecanica studiaza diferitele tipuri de locomotie animala pina
la moti litatea celulara si la proprietatile mecanice ale constituentilor
celulari.
 Bioelectricitatea studiaza ansamblul fenomenelor electrice din
lumea vie de la nivel celular, tisular si de organ, fenomene care
exprima functionali tatea structurilor respective si constitute baza
unui grup important de inves tigatii clinice.
Biotermodinamica si Bioenergetica se ocupa atit de generarea,
stocarea si conversia energiei la nivel celular si de organism, cit si de
problemele ener getice ale marilor sisteme biologice de nivel
supraindividual. In ultimul timp, in cercetarile de biofizica se
folosesc capitole moderne din fizica atomica si nucleara, mecanica
cuantica, fizica moleculara, fizica corpului solid, optica, etc.
Biocibernetica studiaza principiile si mecanismele concrete ale
comenzii, reglarii, conservarii, prelucrarii si transmiterii de
informatii in sistemele biologice.
Bionica studiaza structurile si mecanismele din sistemele vii,
pentru a gasi solutii unor problemele tehnice ; este un capitol modern
al biofizicii.
Radiobiologia este un capitol al biofizicii care studiaza
interactiunile dintre energia radianta si materia vie.
Clasificarea metodologica a problemelor biofizicii in functie de
capitolele de fizica folosite pun in evidenta diversitatea si
complexitatea problemelor cercetate de biofizica. Importanta si
semnificativa este, insa. definirea si sistematizarea cercetarilor in
functie de nivelul de organizare a sistemului biologic studiat. Din
acest punct de vedere. se disting : Biofizica moleculara, care studiaza
proprietatile fizice ale moleculelor si fenomenele fizice ce se produc la
nivel molecular si supramolecular : Biofizica celulara, care studiaza
proprie tatile fizice ale celulelor si fenomenele fizice (electrice,
mecanice, termice etc.) ce se petrec la nivel celular si Biofizica
sistemelor complexe, care studiaza aspec tele biofizice incepind de la
nivel tisular si de organ si pina la nivelul siste melor biologice
supraindividuale.
Structurarea pe capitole a acestei lucrari incearca , in masura
posibilitatilor, sa se studieze structura, proprietatile si fenomenele
fizice care au loc la nivelul tuturor treptelor de organizare a materiei
vii.

1.3. METODELE DE CERCETARE IN BIOFIZICA

Fenomenele fizice care se petrec in organismele vii sint

exprimate prin diferitele forme de miscare a materiei si prin
transformarile acestor miscari. Ceea ce este comun fizicii si
diviziunii acesteia, biofizica, este faptul ca in acelasi mod urmaresc
sa descopere, sa cerceteze si sa explice aceste fenomene, pentru ca sa
poata stabili relatii cantitative, matematice intre cauzele care produc
aceste fenomene si efectele lor. Studiul fizicii , in general, este bazat
pe descoperirea si punerea in evidenta a unor modele care sa imite
comportarea structurilor materiale in natura, care sa poata fi folosite la
explicarea unor fenimene si legi ale acesteia Descoperirea si
cercetarea fenomenelor se realizeaza prin metoda observatiei si
metoda experimentului. Observarea atenta a unui fenomen arata
producerea si desfasurarea lui naturala. Prin experiente facute cu
ajutorul unor aparate, in laborator, se reproduce artificial fenomenul
in conditii care pot varia, astfel incit sa se gaseasca factorii care
determina (cauzele) si factorii care influenteaza (conditiile)
fenomenul.
In urma observatiilor si experientelor facute asupra fenomenului, se
formuleaza concluzii care conduc la stabilirea relatiei cantitative,
matematice, dintre cauze, conditii si efecte, ceea ce constituie legea
fenomenului respectiv. Ulterior, se cauta ca fenomenul si, respectiv,
legea de guvernare a lui sa se foloseasca la studierea sub aspect biologic,
medical a subiectului respectiv (animal, organ, tesut, celula etc.), sau
chiar in tehnica (bioinginerie, bionica).

1.3.1. Observatia

Este, in toate stiintele, una dintre metodele importante de

cercetare. Trebuie sa fie riguroasa, sistematica sau continua, detaliata,
ceea ce-i confera caracter stiintific.
In biofizica se observa, atit sub aspect cantitativ, cit si calitativ :
miscarile celulelor, manifestarile electrice care au loc la nivel celular,
tisular sau de organ, fenomenele optice care au loc in organismele vii
etc. si rezultatele se exprinra numeric (observatie cantitativa). Simturile
omului sint imperfecte si au o sensibilitate limitata calitativ (organele
de simt nu percep, de exemplu, radiatiile ionizante) si cantitativ (ochiul
nu observa obiecte oricit de mici). De aceea, in observatia stiintifica se
folosesc instrumente si aparate (detectoare-contoare pentru radiatiile
ionizante, microscoape pentru observarea obiectelor invizibile cu
ochiul liber etc.), care permit o observatie cit mai obiectiva.
 1.3.2. Experimentul

Permite verificarea ideilor prin intermediul faptelor. Inca din

secolul al XVII-lea, medicul Italian M.Malpighi spunea : ,,nullius in
verba'" (vorbele fara fapte nu spun nimic). Abstractizarea trebuie sa se
faca pe baza unor rezultate obtinute in experientele concrete.
Metodele fizice (mecanice, optice, electrice, electronice, magnetice,
cu radioizotopi, fizico-chimice) au determinat obtinerea de rezultate
deosebite in domeniul biofizicii. Progresele disciplinelor tehnice ale
stiintei (in special fizica si chimia) au permis in ultimul timp, trecerea de
la studiul macrostructurilor biologice (a organelor, a tesuturilor) si a
fenomenelor fizice care au loc in ele, la studiul microstructurilor
(celulelor, organitelor celulare) si a feno menelor fizice legate de acestea.
Astfel, ultracentrifugarea, difractia radiatiilor X, spectrofotometria,
spectrofluorimetria, microscopia electronica, electroforeza,
cromatografia, folosirea izotopilor radioactivi, perfectionarea metodelcr
de cultivare a celu lelor ,,in vitro" (in eprubeta) si alte descoperiri si
inovatii tehnice au modificat radical conditiile de cercetare, permitand
elucidarea fenomenelor biologice si interpretarea lor la nivel celular,
molecular si chiar atomic. Se poate vorbi, astazi, de o biofizica celulara,
precum si de o biofizica moleculara in plina dezvoltare, care au obtinut
rezultate remarcabile.
Stiinta si tehnica moderna deschid largi perspective in domeniul
cercetarilor, examenelor clinice si de laborator.
Utilizandu-se in acest scop aparatura electrica respective, se
determina cu cea mai mare precizie temperatura corpului in orice
punct al suprafetei lui, tensiunea arteriala, tensiunea intraoculara,
tensiunea lichidului cefa-lorahidian, viteza de circulatie a singelui
etc.
Electrofizica a deschis calea studiului biocurentilor si a pus la
indemina medicului electrocardiografia si electroencefalografia,
metode foarte pre tioase de diagnostic si studiu in bolile de inima si
ale sistemului nervos.
Progresele din domeniul opticii au adus biologiei si medicinei
posibilitatea de a utiliza aparate de marire a imaginii, contribuind in
mare masura la dezvoltarea microbiologiei, histologiei,
histopatologiei etc.
Progresele din domeniul electronicii au dat posibilitatea crearii
microscoapelor electronice prin care, expunindu-se preparatul de
examinat intr-un fascicul de electroni a carui viteza este accelerata cu
ajutorul unor cimpuri electromagnetice asezate in serie, se ajunge in
final la impresionarea unui ecran fluorescent pe care imaginea
preparatului apare marita de zeci de mii de ori. Exista microscoape
6
electronice cu putere de marire de 10 ori.
Ca si radiatiile X, cele radioactive au aplicatii pe de o parte in
domeniul investigatiei clinice, iar pe de alta parte in terapeutica. In
plus, radioizotopii pot fi utilizati in cunoasterea factorilor de mediu,
in cercetarile epidemiologice, microbiologice si, mai mult, se poate
afirma ca nu exista domeniu de studiu in orice specialitate
medicala in care izotopii radioactivi sa nu-si gaseasca aplicare.
Astfel, cu ajutorul izotopilor radioactivi se studiaza digestia si ab-
sorbtia intestinala, absorbtia vitaminelor, metabolismul proteinelor,
se de termina volumul singelui circulant, durata de viata a hematiilor,
leucocitelor si trombocitelor, se studiaza dinamica lichidelor intra-
si extracelulare, functia glandei tiroide, functiile ficatului etc.

1.3.3. Metoda matematica .

Este un instrument de lucru teoretic, ce se foloseste si in biofizica

pentru :
— exprimarea, prin numere, a rezultatelor de observatie si de
expe riment ;
— prelucrarea datelor de observatie si de experiment;
— gasirea explicatiilor pentru diversele fenomene, apreciate
statistic.
Biofizica teoretica (biofizica matematica) urmareste descrierea
cantitativa a fenomenelor biologice. Pentru aceasta, este necesar sa
se obtina mai intii ecuatii empirice pe baza prelucrarii datelor
experimentale si apoi sa se caute deducerea matematica a ecuatiilor
obtinute pe baza unor ipoteze asupra mecanismului fenomenului
studiat.
Asa dupa cum cercetatorul care executa o experienta face unele
simpli ficari, tot asa si matematicianul simplifica si abstractizeaza
unele aspecte ale fenomenului.
Metoda matematica da rezultate foarte bune in cazul fenomenelor
simple (in fizica, in general). In biologie, simplificarile sint mai
greu de facut, deoa rece fenomenele biologice sint fenomene
complexe si unele simplificari pot sa conduca la rezultate care sa nu
corespunda intrutotul realitatii. De aceea, fo-losirea metodei
matematice in studiul fenomenelor biologice nu este tot atit de
ampla ca in fizica si chimie.

1.3.4. Metoda modelarii

Este foarte utila in biofizica pentru studiul organismului viu, care

este un sistem complex. Metoda consta in crearea unor dispozitive
(modele) pe care se studiaza procese analoge celor care se petrec in
organismele vii. Astfel, anumite procese biologice pot fi studiate pe
modele electronice (modelul elec tronic al neuronului, modele electronice
ale anumitor mecanisine cerebrale etc.).
In functie de obiectul cercetat se preconizeaza, in general, pentru
studiul fenomenelor fizice si, respectiv, biofizice, doua metode : metoda
fenomenologica si metoda statistica.
Metoda fenomenologica. Studiaza fenomenele pornind de la citeva
principii fundamentale, rezultate din numeroase experiente, facind
abstractie de structura interioara, discreta a materiei.
Metoda statistica. Studiaza fenomenele pornind de la structura
interna, discreta, a materiei. Pentru studiul sistemelor cu un numar
enorm de parti cule se foloseste calculul probabilitatilor. Astfel,
proprietatile macroscopice masurabile apar ca niste valori medii
statistice ale proprietatilor particulelor individuate.
In biologic ,,discretul" este caracteristic, viata fiind o manifestare a
sistemelor individualizate (a organitelor, celulelor etc.). Organismele vii
prezinta diferite nivele de organizare incepind cu cel macroscopic
(individ, organ) si continuind cu cele microscopice (tesut, celule),
ultramicroscopice macromolecule , molecule) si nivelul atomic.
Fiecare treapta de organizare are legile sale specifice,
fenomenologice. Pentru a intelege aceste legi in mod cauzal, trebuie
cercetate procesele si feno menele cel putin la o treapta imediat
inferioara de organizare. In acelasi timp, la toate treptele de organizare
ale materiei (vii si inerte) actioneaza legi generale (legea conservarii
masei, legea conservarii sarcinii electrice, legea conservarii energiei)
ceea ce demonstreaza unitatea materiala a Universului.

1.4. LEGATURILE BIOFIZICII CU ALTE STIINTE

Una dintre caracteristicile dezvoltarii contemporane a tuturor

stiintelor este cercetarea complexa a obiectelor de studiu, cu metode cit
mai diferite. In cazul stiintelor biologice eforturile stiintifice sint
orientate, in prezent, spre descifrarea si intelegerea aprofundata a
intimitatii mecanismelor vietii, utili zand in special stiintele
fundamentale. Fiziologul francez Claude Bernard arata ca ,,biologia
trebuie sa preia de la stiintele fizico-chimice metoda experimentala,
pastrindu-si, insa, metodele specifice si legile proprii".
Legaturile biofizicii cu alte stiinte s-au realizat si se dezvolta rapid
datorita faptului ca biofizica primeste, pe de o parte, informatii de la
unele stiinte, iar pe de alta parte, ea insasi furnizeaza informatii pentru
alte stiinte.
 De aceea, biofizica are legaturi cu stiintele care-i furnizeaza idei,
concep tii, tehnici si aparate de cercetare. Dintre aceste stiinte, fac parte :
fizica, chimia, matematica, statistica, electronica, cibernetica, psihologia
s.a.
De asemenea, biofizica are legaturi cu stiintele biologice si medicale.
Aceste legaturi deriva din obiectul comun de studiu care este viata, care nu
poate fi obiectul exclusiv al unei discipline. Biofizica are legaturi cu
biologia, biochimia, fiziologia, fiziopatologia, microbiologia, virusologia,
anatomia macroscopica si microscopica (histologia), terapeutica, igiena s.a.
Din cele aratate rezulta ca biofizica, o disciplina relativ tinara, are
cone xiuni multiple cu numeroase stiinte si isi dezvolta si extinde
aceste legaturi datorita rezultatelor deosebite pe care le-a obtinut.
De aceea, biofizica este o disciplina care patrunde din ce in ce mai
mult in domenii ce apartin altor stiinte ca : histologia, fiziologia,
biochimia, medi cina si altele, folosind adeseori metode netraditionale
de cercetare si interpretare a rezultatelor.
Zi de zi se descopera noi fapte, se emit noi ipoteze, care de care
mai indraznete. Adeseori este greu sa se delimiteze ce apartine
biofizicii si ce o depaseste. Biofizica reprezinta un domeniu complex
al stiintei. De aceea in lucrarile de biofizica nu se poate face o
delimitare stricta intre ceea ce reprezinta fizica si ceea ce, face parte din
biochimie, histologie sau fiziologie.
 1.5. IMPORTANTA BIOFIZICII PENTRU BIOLOGIE SI
MEDICINA

Pina nu demult, in facultatile de medicina umana si veterinara,

printre disciplinele din planul de invatamint era si disciplina de fizica
medicala. Aceasta disciplina a adus mari servicii medicinii, in special
celei practice, mai ales in domeniul aparaturii medicale. Progresele
deosebite inregistrate atit pe plan teoretic, cit si pe plan tehnic, au dus
la necesitatea transformarii calitative a disciplinei de fizica medicala
in aceea de biofizica.
Saltul calitativ de la fizica medicala la biofizica moderna are doua
aspecte importante :
1. Din punct de vedere al conceptiei, el consta in trecerea de la
studiul legilor fizicii pentru a le cauta aplicatii in biologic, la studiul
aspectului fizic al legilor biologice.
2. Din punct de vedere structural, el reprezinta trecerea de la
studiul macrostructurilor, la studiul microstructurilor, la nivelul
carora reflectarea mai complexa a legilor fizicii descopera fenomene
mult mai complexe ale sub stratului material al fenomenelor biologice.
Tendinta de a studia microstructurile organismului si functiile lor
nu inseamna studierea ,,localicista", deoarece aceste structuri (de
exemplu, structurile subcelulare) sint ubicuitare (se gasesc peste tot in
organism) si, deci, reprezinta caractere ale organismului intreg, atit
prin structura, cit si prin functia lor.
 Din definitia biofizicii (v. 1.1.) rezulta clar importanta deosebita a
acestei stiinte pentru studiul sistemelor biologice atit din punct de
vedere struc tural, cit si functional.
Biofizica s-a impus rapid ca o disciplina absolut necesara formarii
generatiilor de medici umani si veterinarl, de ingineri zootehnisti, de
biologi in general, care prin insasi formarea lor trebuie sa posede o
imagine clara a legi tatilor proceselor care stau la baza lumii vii.
Biofizica este de mare utilitate pentru unele capitole esentiale din
morfologie, pentru studiul fiziologiei, analizand la nivel molecular si
submolecular procesele fiziologice.
Biofizica este in mare masura indispensabila intelegerii
proceselor bio chimice. Este usor de observat ca, in medicina, metodele
si conceptiile fizicii cauta sa completeze metodele chimice, care au
predominat in aceasta stiinta timp de multe decenii, deoarece
metodele fizice de investigate sint rapide si de o deosebita finete.
Biofizicii, alaturi de genetica si biochimie, ii revine un rol
important in dezvoltarea si perfectionarea productiei agricole animale
si vegetale, prin utilizarea cunostintelor de biofizica in rationalizarea
si cresterea eficientei valorificarii patrimoniului zootehnic si pentru
obtinerea de noi soiuri de inalta productivitate la toate plantele de
cultura.
Aplicarea metodelor biofizicii in controlul performantelor
morfologice si functionale ale animalelor, in conditiile unor factori de
mediu diferiti (in eco logie), face posibila crearea unor efective cu
potential biologic si productiv ridicat si imbunatatirea raselor de
animale la toate speciile.
 Biofizica isi aduce contributia in cercetarea proceselor studiate in
fizio patologie, microbiologie, virusologie, in cunoasterea patologiei
bolilor, in diag nosticul si terapia lor.
Importanta biofizicii in complexul domeniu al viului rezulta si din
rezolvarea multiplelor probleme ce-si asteapta solutionarea, corelate
cu o serie de procese biofizice si biochimice, cum ar fi : problema
cancerului, a bolilor nervoase si cardiovasculare, a bolilor
degenerative si genetice, cu implicatii directe in domeniul medicinii
veterinare si zootehniei.
Progresele obtinute de biofizica furnizeaza medicinii si biologiei, in
general, un permanent flux de date, idei si conceptii noi. Practica a
aratat si arata ca performantele in stiintele biologice se obtin in acele
domenii care cerceteaza in profunzimea structurilor si care studiaza
analitic mecanismele proceselor intime ce au loc la acest nivel.
Deoarece biofizica urmareste, prin excelenta, aceasta linie de evolutie
a stiintei, nu se poate concepe o activitate in domeniul medical, si in
general in domeniul biologic, fara cunostinte de biofizica.
Din cele aratate, reiese clar importanta deosebita pe care o au
cunostin tele de biofizica pentru sporirea insusirilor biologice si
productive ale animalelor si plantelor de cultura, a pastrarii sanatatii. In
plus, cunostintele de biofizica contribuie, alaturi de celelalte domenii de
studiu, la formarea si dezvoltarea competentei viitorilor medici
veterinari, ingineri zootehnisti, biologi, ce se bazeaza pe un ansamblu de
cunostinte teoretice si practice care sa determine la acestia :
— exactitate si precizie in stabilirea diagnosticului si a terapiei, in
organizarea, dirijarea si finalizarea unei cercetari ;
 — abilitatea tehnica in manuirea cunostintelor si a diferitelor
tehnici;
— modestie si devotament in practica meseriei.
Avind in vedere rolul deosebit pe care il are biofizica pentru
formarea gindirii independente in procesul de instruire a viitorilor
medici veterinari, ingineri-zootehnisti si biologi in general, aceasta
disciplina ocupa un loc bine conturat in planurile de invatamint din
domeniile respective.

1.6. BIOFIZICA PE PLAN MONDIAL SI NATIONAL

Marile succese ale biofizicii din ultimii ani justifies interesul si

sperantele puse in aceasta ramura a stiintei, pentru rezolvarea unor
probleme impor tante ale biologiei si medicinii. Succesele obtinute in
biofizica i-au accelerat dezvoltarea. permitind elucidarea unor
probleme deosebit de interesante la nivel subcelular si interpretarea
unor aspecte esentiale ale fenomenelor biologice. Astfel, cresterea
productiei animale si vegetale va putea fi puternic influentata prin
folosirea factorilor fizici in cunoasterea mecanismelor vietii.
0 privire asupra organizarii si investitiilor in domeniul
stiintei pe plan mondial arata ca biofizica se bucura de o atentie
speciala. In ultimii treizeci de ani o mare parte din premiile Nobel
pentru medicina si chiar pentru chimie au fost acordate pentru
cercetari in biofizica.
Trebuie mentionat faptul ca cercetarile de biofizica au o
amploare deosebita intr-o serie de unitati si centre de cercetare
mai ales cu profil medical, datorita importantei lor, pentru
 elucidarea mecanismelor sanatatii si bolilor. De fapt, marile
probleme ale medicinii, cum ar fi : cancerul, bolile nervoase,
cardiovasculare, bolile degenerative si genetice nu au putut fi
solntionale pe deplin, deoarece o serie de procese biofizice si
biochimice nu au fost inca elucidate.
Urmarirea prestigiului international in stiinta si considerente
de ordin economic (biofizica are implicatii si in agricultura,
zootehnie etc.) au dus la instituirea unor organisme guvernamentale
si Internationale de biofizica. Astfel, in unele tari ca: S.U.A., fosta
U.R.S.S., Japonia, Franta s.a. s-au alca tuit planuri pe anumite
perioade, referitoare la dezvoltarea biofizicii. In 1962, in Suedia, s-
a constituit ,,Uniunea Internationala de biofizica pura si aplicata",
la care au aderat numeroase organisme guvernamentale.
La noi in tara biofizica s-a afirmat initial pe linga catedrele de
fizio logie. Inca din 1910 cursurile de fiziologie ale lui I.
At hanas i u contineau numeroase elemente de fizica si chimie
biologica, idei care au fost continuate de acad. V.Rascariu si prof.
I.Kitescu. Scoala de fiziologie clujeana, condusa de acad. dr.
Gr.Benetato , a adus o contribute impor tanta la precizarea
continutului si orientarii biofizicii. Trebuie remarcat rolul pe care
1-au avut unii fizicieni care s-au ocupat de biofizica in cadrul
facul- tatilor de medicina. Astfel, prof. dr. doc. N. Barbulescu publica
in anul 1936 primul curs de fizica medicala.
Deoarece problemele ridicate de fizica, cum ar fi : receptia si
conducerea informatiilor in sistemele biologice, actiunea
ultrasunetelor asupra celulelcr, spectrele RES ale ADN si ARN,
prelucrarile de informatii in retina, rolul apei in functia membranelor
excitabile etc. au devenit atit de complexe, rezolvarea lor a impus
colaborarea specialistilor din diverse domenii de activitate, atit pe
plan national, cit si international. Dintr-o asemenea colaborare
apare, in 1967, si prima lucrare introductiva in problematica
biofizicii, in literatura stiintifica romaneasca, intitulata ,,Introducere
in Biofizica", semnata de Traian Gheorghiu, Teodora Grossu si
Victor Sahleanu
0 noua conceptie cu privire la natura vie este sustinuta de acad.
E. Macovschi in ,,Teoria biostructurii" care, desi relativ noua, s-a
impus in aten tia oamenilor de stiinta.
In ultimele trei decenii, un rol deosebit pentru dezvoltarea
biofizicii pe plan national 1-a avut activitatea colectivelor de cadre
didactice si cercetatori din cadrul universitatilor si institutelor de
medicina si farmacie din Bucuresti si din celelalte centre
universitare din tara. Ca rezultat al colaborarii multora dintre aceste
cadre didactice si de cercetare din domeniul biofizicii, a aparut, in
anul 1977, prima lucrare de Biofizica medicala din tara noastra sub
redactia prof. dr. doc. Vasile Vasilescu . Pe plan stiintific, se poate
vorbi de o afirmare internationala a cercetarilor romanesti de
biofizica.
Biofizica se impune rapid si in tara noastra ca o disciplina
absolut nece sara formarii generatiilor de medici si biologi. Ea
incepe sa aibe o pondere din ce in ce mai mare in preocuparile in
privinta mijloacelor de cercetare stiin tifica in biologie, deoarece
prezinta metode noi, precise, mai sigure si mai rapide, dand
posibilitatea studierii dinamice a materiei vii.
 Biofizica este una din preocuparile cercetarii stiintifice din
tara noastra. Prin specificul sau, invatamintul superior ofera largi
posibilitati pentru orientarea cercetarii spre o activitate complexa
interdisciplinara, spre rezol varea unor probleme stiintifice in
domeniul disciplinelor de granita.
Preluand tot ce s-a facut pana acum in acest domeniu,
viitorii specialisti vor trebui sa duca cercetarea mai departe, in
aceasta disciplina noua, plina de perspective si unde sint atit de
multe de facut.
Speram ca acest manual de biofizica va reprezenta pentru
viitorii specialisti un instrument de lucru necesar pentru inte-
legerea problemelor importante ale vietii si care poate constitui un
ajulor pretios in activitatea lor viitoare.