Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
preznten bioolsag
Biologie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigareSari la căutare
asdasdasdsa
apaapa
Cuprins
1 Istorie
1.1 Apariția termenului
1.2 Începuturile biologiei
1.3 Biologia modernă
1.4 Biologia în România
2 Principii fundamentale
2.1 Teoria celulară
2.2 Evoluția
2.3 Genetica
2.4 Homeostazia
2.5 Energia
3 Studiu și cercetare
3.1 Structural
3.2 Fiziologic
3.3 Evolutiv
3.4 Sistematic
3.4.1 Regnuri
3.5 Ecologic și de mediu
4 Subdomenii
5 Definiții ale diverșilor autori
6 Ramuri ale biologiei
7 Clasificarea organismelor
8 Vezi și
9 Note
10 Bibliografie
11 Legături externe
Istorie
Articol principal: istoria biologiei.
A drawing of a fly from facing up, with wing detail
O reprezentare grafică a unei muște, preluată din lucrarea Micrographia a lui
Robert Hooke, din anul 1665
Apariția termenului
Termenul biologie este derivat din cuvântul grecesc βίος, bios, „viață”, la care s-
a alipit sufixul -λογία, -logia, „studiu”.[10][11] Versiunea în limba latină a
termenului a fost utilizată pentru prima dată în anul 1736, când savantul suedez
Carl Linnaeus (Carl von Linné) a folosit termenul biologi în lucrarea sa,
Bibliotheca botanica. Termenul a reapărut în anul 1766 în lucrarea Philosophiae
naturalis sive physicae: tomus III, continens geologian, biologian, phytologian
generalis, realizată de către Michael Christoph Hanov, discipolul lui Christian
Wolff. Prima variantă a termenului în limba germană, Biologie, a fost utilizat abia
în anul 1771 în traducerea cărții lui Linné. În 1797, Theodor Georg August Roose a
utilizat denumirea într-o prefață a cărții sale, Grundzüge der Lehre van der
Lebenskraft. Karl Friedrich Burdach a folosit termenul într-un sens mai restrâns,
indicând studiul ființei umane din punctul de vedere morfologic, fiziologic și
psihologic (Propädeutik zum Studien der gesammten Heilkunst). Utilizarea modernă a
termenului a fost implementată odată cu publicarea tratatului Biologie, oder
Philosophie der lebenden Natur (1802–22) de Gottfried Reinhold Treviranus, care
prevedea:[12]
După cum s-a menționat, printre savanții din lumea Islamică medievală cu importanță
asupra dezvoltării domeniului biologiei se numără al-Jahiz (781–869), botanistul
Al-Dīnawarī (828–896),[22] și anatomistul și fiziologul Rhazes (865–925). Medicina
a fost studiată în special de către cărturarii islamici, care s-au bazat pe
tradițiile filozofice grecești, în timp ce istoria naturală s-a bazat foarte mult
pe gândirea aristoteliană.
Biologia modernă
Peste secolele XVIII și XIX, științele biologice cum ar fi botanică sau zoologie au
devenit din ce în ce mai rapid discipline științifice profesionale. Antoine
Lavoisier și alții chimiști și fizicieni au început să conecteze lumea animată și
neanimată prin chimie și fizică. Naturalist–exploratorii au cercetat interacțiunile
între organismele și ambianța și metode prin care aceste legături depind de
geografie — fondând discipline precum biogeografie, ecologie și etologie.
Naturaliștii au început să nu mai sprijine esențialismul și să ia în considerare
importanța extincției și caracterul schimbător al speciilor. Teoria celulară a dat
o nouă perspectivă asupra bazelor fundamentale ale vieții. Aceste dezvoltări,
precum și rezultatele cercetărilor embriologiei și paleontologiei, au fost
sintetizate în teoria evoluției prin selecția naturală a lui Charles Darwin. La
sfârșitul secolului XIX a fost părăsită teoria generației spontanee fiind înlocuită
de teoria microbiană de boală. Totuși, mecanismul ereditării biologice a rămas un
mister[20][28][29].
Biologia în România
Contribuții remarcabile în domeniul biologiei au avut: Grigore Antipa, Dimitrie
Brândză, Aristide Caradja, Radu Codreanu, Constantin Motaș, Emil Racoviță, Dimitrie
Voinov, Alexandru Borza, Florian Porcius, Iuliu Prodan.
Principii fundamentale
Sunt cinci principii fundamentale care stau la baza teoriei biologice:[34]
Teoria celulară
HeLa cells stained with Hoechst blue stain.
Celule canceroase umane, cu nucleii colorați în albastru. Celula din centru și cea
din partea dreaptă se află în interfază, de aceea nucleul este bine delimitat, iar
celula din stânga se află în mitoză, așadar ADN-ul se regăsește sub formă
condensată.
Articol principal: Teoria celulară.
Teoria celulară spune că toate organismele vii sunt compuse din cel mai puțin o
celulă, aceasta fiind unitatea fundamentală a vieții și cea mai mică unitate
funcțională a acesteia. Se consideră că toate organismele vii au apărut ca urmare a
diviziunii celulelor pre-existente. În cazul organismelor pluricelulare, fiecare
celulă care alcătuiește organismul derivă dintr-o singură celulă. De asemenea, se
mai consideră că celula este unitatea de bază a multor procese patologice.[35] Un
ultim aspect al teoriei celulare are în vedere modul în care celulele prezintă
reacții de adaptare față de schimbările condițiilor externe și interne, ceea ce
duce la studiul metabolismului.
Celulele sunt sediul informației ereditare (ADN-ul), așadar aceasta este transmisă
celorlalte celule prin intermediul diviziunii celulare. Studiul originii vieții,
denumit abiogeneză, are în vedere și determinarea originii primei celule.[36]
Evoluția
diagram showing Natural selection favoring predominance of surviving mutation
O diagramă reprezentativă pentru conceptul de selecție naturală.
Articole principale: Evoluție și Originea vieții.
Teoria evoluției este un concept central în biologie și face referire la idea că
viața suferă schimbări continue și se dezvoltă, astfel că fiecare formă de viață
(încă prezentă sau dispărută) prezintă o origine comună, un strămoș comun, sau
altfel spus prezintă un singur genofond antic. Se crede că ultimul strămoș comun al
tuturor organismelor a apărut acum aproximativ 3,5 miliarde de ani.[37] Biologii
privesc omniprezența codului genetic ca un indiciu evident în favoarea aprobării
teoriei strămoșului comun, pentru bacterii, arhebacterii și eucariote..[38]
Teoria lui Darwin presupune ideea că speciile pot să prospere sau să dispară, fiind
supuse proceselor de selecție naturală sau de selecție artificială.[44] Conceptul
de derivă genetică a fost ulterior adoptat ca un mecanism adițional al dezvoltării
evolutive în contextele moderne ale teoriei.[45]
Genetica
two by two table showing genetic crosses
Un pătrat Punnett în care se poate observa încrucișarea dintre două soiuri de
mazăre heterozigote pentru petalele de culoare mov (B) și albe (b)
Articol principal: Genetică.
Teoria genelor spune că trăsăturile unui organism viu sunt codificate de către
acidul dezoxiribonucleic, care este componenta esențială a genelor. Genele,
unitățile primare ale transmiterii ereditare a caracterelor, corespund anumitor
regiuni din macromolecula de ADN, astfel că trăsăturile sunt moștenite de la una
generație la o altă prin aceste gene. Toate organismele, de la cele mai simple până
la cele mai complexe, prezintă același mecanism de bază prin care ADN-ul este
copiat și este tradus în proteine specifice. În celule, are loc transcrierea unei
gene din ADN într-o versiune ARN, iar în ribozomi are loc așa numita sinteză
proteică ce presupune traducerea ARN în secvența specifică de aminoacizi din
molecula polipeptidică. Codul de translație utilizat de ribozomi pentru codificarea
aminoacizilor este aproape identic pentru majoritatea organismelor. De exemplu,
secvența de ADN corespunzătoare pentru sinteza de insulină în organismul uman de
asemenea codifică sinteză de insulină și când este inserată în alte organisme (de
exemplu, în organisme vegetale).[48]
ADN-ul se regăsește sub formă de cromozomi, iar aceștia pot fi liniari, în cazul
eucariotelor, sau circulari, în cazul procariotelor. Cromozomul este o structură
organizată alcătuită din ADN și proteine histonice. Genomul reprezintă totalitatea
cromozomilor și a altor informații ereditare prezente în celulă (în acest caz,
informația genetică extranucleară din mitocondrii și cloroplaste). În cazul
eucariotelor, ADN-ul genomic este localizat în nucleul celular și în cantități mici
în mitocondrii și în cloroplaste. În cazul procariotelor, ADN-ul genomic se
regăsește sub forma unei structuri neregulate din citoplasmă, cunoscută sub
denumirea de nucleoid.[49] Informația genetică corespunzătoare unui genom este deci
depozitată în gene, iar totalitatea acestor informații dintr-un organism sunt
cunoscute sub denumirea de genotip.[50]
Homeostazia
Articol principal: Homeostazie.
diagram showing feedback loop of hormones
În hipotalamus are loc secreția de CRH, care stimulează glanda pituitară să secrete
ACTH. La rândul său, ACTH-ul stimulează cortexul adrenal să secrete
glucocorticoizi, precum cortizolul. Odată produși în cantitate suficientă,
glucocorticoizii reduc rata de secreția a hipotalamusului și a glandei pituitare.
[51]
Homeostazia reprezintă abilitatea unui sistem deschis de a regla mediul său intern
pentru menținerea unor condiții stabile, ceea ce se realizează prin diferite
mecanisme de ajustare a echilibru dinamic intern. În cadrul organismelor,
homeostazia este realizată prin procesele fiziologice care permit acestuia să
mențină ambianța sa internă. Toate organismele, unicelulare sau pluricelulare,
prezintă homeostazie.[52]
diagram showing human energy process from food input to heat and waste output
Rolurile energiei în funcționarea organismului uman.
Energia
Articol principal: Energie.
Supraviețuirea unui organism viu depinde strict de cantitatea de energie
disponibilă. Reacțiile chimice care sunt responsabile de structura și de funcția sa
sunt astfel utilizate pentru a extrage energia din substanțele chimice ingerate și
pentru a le transforma în procesele de regenerare celulară și de susținere a
celulelor. În cadrul acestui proces, moleculele substanțelor chimice care se
regăsesc în hrană joacă două roluri majore. În primul rând, acestea constituie o
sursă de energie care poate fi transformată și reutilizată prin reacții biochimice
specifice organismului. În al doilea rând, hrana poate fi transformată în noi
structuri moleculare, cunoscute sub denumirea de biomolecule, care au diverse
roluri pentru acel organism.
O parte din energia astfel captată produce biomasa și energia care este disponibilă
pentru creșterea și pentru dezvoltarea altor forme de viață. Restul biomasei și a
energiei sunt pierdute sub formă de căldură și de moleculă reziduale.
Metabolismul[57] și respirația celulară[58] sunt cele mai importante procese prin
care are loc transformarea energiei înmagazinate în substanțele chimice în energie
folositoare pentru susținerea vieții.
Studiu și cercetare
Structural
Articole principale: biologie moleculară, biologie celulară, genetică și biologie
de dezvoltare.
Biologia moleculară este studiul biologiei la nivelul moleculelor. Coincide parțial
cu alte domenii, cum ar fi genetica și biochimia. Această disciplină se
concentrează la înțelegerea interacțiunilor între diverse sisteme ale celulelor,
incluzând o legătură între ADN, ARN, sinteza proteinelor și învățarea mecanismelor
acestor procese.
Fiziologic
Articol principal: fiziologie.
Fiziologia studiază procesele mecanice, fizice și biochimice ale organismelor vii
cu scopul de a înțelege cum funcționează toate structurile ca un întreg. Studii
fiziologice au fost împărțite tradițional în fiziologia oamenilor, fiziologia
plantelor și fiziologia animalelor. Totuși, regulile principale ale fiziologiei
sunt aceleași pentru orice organism. Fiziologia animalelor folosește metodele și
uneltele fiziologiei oamenilor pentru a cerceta alte animale, iar fiziologia
plantelor de împrumută tehnici ale ambelor discipline.
Anatomia este un subdomeniu important al fiziologiei și cercetează funcțiile și
interacțiunile sistemelor de organe ale animalelor. Acest studiu își are
subdiscipline orientate spre medicină, cum ar fi neurologia — studiul sistemului
nervos, sau cardiologia — studiul sistemului cardiovascular.
Evolutiv
Articol principal: evoluție.
Evoluția se preocupă cu originea și descindența speciilor și schimbările lor peste
timp și include oameni de știință din multe discipline legate de taxonomie. În
general, studiul evoluției are nevoie de oameni de știință specializați în anumite
grupuri ale organismelor: mamifere, păsări, plante sau reptile, comparând
rezultatele cercetărilor făcute de ei. Biologia evoluționară este bazată pe
paleontologie, studiul care folosește fosile pentru a răspunde la întrebări legate
de mod și timp al evoluției, dar și pe genetica populației și teoria evoluției.
Sistematic
Phylogenetic tree.svg
În teoria mai veche, organismele vii erau împărțire în cinci regnuri: Monera,
Protista, Fungi, Plantae și Animalia.[61] Totuși, în prezent majoritatea oamenilor
de știință consideră că acest sistem ar fi unul învechit. Sistemele moderne
alternative de clasificare încep având la bază un model bazat pe trei domenii
principale: Archaea (original Archaebacteria), Bacteria (original Eubacteria) și
Eukaryota (incluzând protistele, fungii, plantele și animalele)[62] Fiecare dintre
aceste domenii sunt caracterizate prin prezența sau lipsa nucleului celular, dar și
prin diferențele date de compoziția chimică a principalelor biomolecule componente,
precum sunt ribozomii.[62]
Regnuri
Articol principal: Regn (biologie).
Mai jos se regăsește câte un reprezentat din fiecare dintre regnurile prezentate.
Au fost incluse în această galerie și virusurile.
Archaea – Halobacteria
Ecologic și de mediu
Subdomenii
Majoritatea științelor biologice sunt discipline specializate, grupate în
subdomenii după tipul de organism care se cercetează în cadrul lor:
În alte limbi
Български
Deutsch
Ελληνικά
English
Español
Français
Magyar
Српски / srpski
Türkçe
Încă 215
Modifică legăturile
Ultima editare a paginii a fost efectuată la 17 noiembrie 2020, ora 20:32.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire
în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii
de utilizare.
Politica de confidențialitateDespre WikipediaTermeniVersiune
mobilăDezvoltatoriStatisticsDeclarație cookieWikimedia FoundationPowered by
MediaWiki