Evoluționism

CLS A VIII-A
Există diverse ipoteze și teorii cu privire la când și cum a apărut viața pe
Pământ. Oamenii de știință se preocupă constant pentru a putea
demonstra aceste ipoteze și teorii, cercetând și adunând dovezi.
S-a estimat faptul că viața a apărut pentru prima dată în ocean acum
aproximativ 3,5-4 miliarde de ani. A urmat o evoluție lentă, timp de
aproximativ 2 miliarde de ani, bacteriile au fost singurele forme de viață
de pe Pământ. Ulterior, formele de viață s-au multiplicat și s-au
diversificat.
 IPOTEZĂ
idee ce poate fi testată printr-un experiment ce confirmă sau infirmă
ideea respectivă;
TEORIE
set de idei verificate și testate prin experimente repetate, care explică
fapte, observații sau măsurători;
 IPOTEZE ȘI TEORII DESPRE ORIGINEA VIEȚII

Ipoteza creaționistă (DIVINĂ) – CREAȚIONISMUL

Teoria creaționistă este impropriu denumită astfel, deoarece NU este o
teorie, ci doar o IPOTEZĂ imposibil de verificat. Aceasta are la bază
ideea conform căreia caracterele organismelor sunt moștenite din
generație în generație și au fost prezente încă de la momentul creației.
Creaționiștii, spre deosebire de evoluționiști adoptă ipoteza prin
credință, nu prin metode științifice. Creaționismul NU este o teorie, nu
poate fi contestată, pentru că nu a fost formulată, nu a fost
experimentată, nu a fost observată, nu s-au făcut analize și observații
prin modul empiric de a testa o teorie.
 IPOTEZE ȘI TEORII DESPRE ORIGINEA VIEȚII

Ipoteza panspermiei:
Numeroși oameni de știință au sugerat faptul că primele forme de viață,
erau deja prezente în univers și ar fi ajuns pe Pământ prin coliziunea
acestuia cu meteoriții ce conțineau organisme unicelulare. Această
ipoteză NU explică cum ar fi putut să apară viața în Univers.
IPOTEZE ȘI TEORII DESPRE ORIGINEA VIEȚII

Ipoteza panspermiei
 IPOTEZE ȘI TEORII DESPRE ORIGINEA VIEȚII

Teoria Oparin-Haldane – TEORIA EVOLUȚIEI CHIMICE

Abiogeneza sau originea vieții, este procesul natural prin care viața a apărut din
materie nevie, cum ar fi compușii organici simpli.
Această teorie, bazată pe munca individuală a biochimistului sovietic Aleksandr Ivanovici
Oparin și a lui John Burdon Sanderson Haldane (J.B.S Haldane) biolog evoluționar și
genetician scoțian, sugerează că viața a apărut prin reacții chimice, în mediul acvatic, în
condițiile existenței unei atmosfere lipsite de oxigen dar bogată în dioxid de carbon, amoniac
și vapori de apă.
Oparin a sugerat faptul că, în lipsa oxigenului din atmosfera primitivă și în prezența unor
forme de energie (fulger, lumina UV) au putut fi sintetizați, prin reacții chimice, o serie de
compuși, ce au dus la formarea unor molecule organice, din ce în ce mai complexe.
Similar, Haldane a sugerat că primele forme de viață au apărut în oceanul primitiv. Prin
combinarea dioxidului de carbon cu amoniacul din atmosferă și în prezența radiației UV au
rezultat compuși organici ce s-au acumulat în apă. În ocean, prin diferite reacții chimice s-au
format primele organisme unicelulare – asemănătoare bacteriilor.
 IPOTEZE ȘI TEORII DESPRE ORIGINEA VIEȚII

Teoria BIOGENEZEI
Biogeneza este producerea de noi organisme vii sau organite. Într-un alt sens,
biogeneza este o generalizare empirică care să ateste că toată viața provine numai
din viață.
Apariția microscopului, a condus la dezvoltarea conceptului de BIOGENEZĂ.
Primele forme de viață, asemănătoare procariotelor, au fost organisme anaerobe.
Ulterior au apărut organisme unicelulare, aerobe, capabile de fotosinteză. Soarele a
contribuit la dezvoltarea organismelor aerobe complexe, prin formarea stratului de
ozon.
Cele mai complexe organisme, sunt cele pluricelulare, care au continuat să se dezvolte
de-a lungul erelor geologice.
 TEORII ALE EVOLUȚIEI
Evoluția este fenomenul prin
care o populație de organisme vii
își transformă treptat caracterele
fizice și comportamentul,
pierzând anumite caractere sau
obiceiuri sau căpătând caractere
și obiceiuri noi, ceea ce modifică
specia, și uneori creează, dintr-o
populație unică, două populații
diferite
Acest proces de evoluție a dat naștere biodiversității la toate
nivelurile de organizare biologică, inclusiv la nivelurile speciilor,
organismelor individuale și moleculelor.
 TEORII ALE EVOLUȚIEI
Teoria evoluției propusă de Jean Baptiste Lamarck

Conform teoriei propusă de biologul francez, viața evoluează pe

măsura modificărilor mediului. J. Baptiste a concluzionat că părțile
corpului mai des utilizate, se dezvoltă mai mult, iar aceste
modificări se pot transmite urmașilor – ereditatea caracterelor
dobândite.
 TEORII ALE EVOLUȚIEI
Teoria evoluției propusă de Charles Darwin

Conform teoriei propusă de Charles Darwin, toate organismele vii

au evoluat din organisme mai simple, printr-un proces de filtrare –
selecție naturală.
Procesul natural prin care indivizii cu cele mai favorabile adaptări
la mediu, supraviețuiesc și se înmulțesc, se numește selecție
naturală. Prin acest fenomen, supraviețuiește cel mai bine
adaptat.
Teoria propusă de Darwin a fost acceptată numai după apariția și
dezvoltarea geneticii ca știință.
 TEORII ALE EVOLUȚIEI
Odată cu creearea teoriei evoluționiste, Darwin nu a dorit
anularea ideii divinității, doar a presupus un nou concept
realistic al dezvoltării vieții la nivel biologic. Astfel, teoria
elaborată de Darwin a câștigat tot mai mulți adepți dar în
același timp a intrat într-un conflict puternic și continuu cu
adepții teoriei creaționiste. evoluției propusă de Charles
Darwin
 DOVEZI ALE EVOLUȚIEI
Teoriile referitoare la evoluție, sunt susținute de dovezi,
împărțite în 2 categorii:
DOVEZI DIRECTE: DOVEZI INDIRECTE:
surprind procesul evolutiv în plină furnizate de diferite științe precum
desfășurare, prin observații asupra biochimia, citologia, anatomia
procesului de selecție naturală, sunt comparată, embriologia sau
reprezentate de adaptări fiziologice și paleontologia, dovezile indirecte arată
structurale ale organismelor; că toate organismele vii au aceleași
substanțe de bază. Oamenii de știință
studiază dovezile indirecte pentru a
interpreta relațiile dintre organisme,
structura lor, modul de hrănire și mediul
în care au trăit.
 DOVEZI ALE EVOLUȚIEI

DOVEZI DIRECTE:

1. Adaptări fiziologice:
- sunt schimbări în metabolismul
organismelor;
- exemplu: bacteriile rezistente la
antibiotice, buruienile rezistente
la erbicide;
 DOVEZI ALE EVOLUȚIEI

DOVEZI DIRECTE:
2. Adaptările structurale:
- părți ale corpului transmise ereditar, dinți, coarne, cioc, păr, blană, spini...etc;
- experimentele lui C. Darwin pe I. Galapagos:
În expedițiile sale în insulele Galapagos, Darwin a observat că păsările care
trăiesc pe o insulă au un cioc asemănător cu ciocul păsărilor care trăiesc pe
alte insule. Păsările cu ciocuri diferite au provenit dintr-un strămoș comun
(aceeași pasăre) al cărui cioc s-a adaptat diferit la mediu, în funcție de
resursele de hrană de pe insulă. Păsările fără cioc avantajos au trebuit să
migreze în căutarea altor condiții, a altor surse de hrană pentru a supraviețui.
De exemplu - păsările care consumă semințe au dezvoltat un cioc gros pentru
a putea sparge semințele, cele care consumă insecte au dezvoltat un cioc
ascuțit pentru a putea înțepa și omorî insectele.
 DOVEZI ALE EVOLUȚIEI

DOVEZI INDIRECTE:
- sunt furnizate de diferite științe precum: biochimie, citologie,
anatomie comparată, embriologie, paleontologie;

I. BIOCHIMIE - studiul biochimic al organismelor arată că acestea

au În alcătuirea corpului aceleași substanțe de bază. Structura și
funcțiile acizilor nucleici sunt aproximativ identice la toate
organsimelor vii.
 DOVEZI ALE EVOLUȚIEI

DOVEZI INDIRECTE:
II. CITOLOGIE (știința care studiază alcătuirea și funcțiile
celulelor) furnizează informații cu privire la asemănările structurale
(organite comune) și funcționale dintre diferite tipuri de celule.
 DOVEZI ALE EVOLUȚIEI

DOVEZI INDIRECTE:
III. ANATOMIE COMPARATĂ - arată existența unui plan comun al
alcătuirii organismelor, plan care suferă transformări în funcție de
mediul de viață.
Structuri omoloage - membre cu oasele aranjate la fel dar cu fucții diferite,
sunt structuri asemănătoare prezente la multe specii și care dovedesc evoluția
dintr-un strămoș comun

Structurile analoage - structuri care au aceeași funcție dar alcătuire diferite

(exemplu: aripile fluturilor și cele ale păsărilor)
DOVEZI ALE EVOLUȚIEI

STRUCTURI OMOLOAGE
 DOVEZI ALE EVOLUȚIEI

DOVEZI INDIRECTE:
IV. EMBRIOLOGIE - în primele stadii de dezvoltare, embrionii de
pești, păsări, reptile și mamifere au structuri similare, ceea ce
sugerează că aceste grupe au un strămoș comun;

V. PALEONTOLOGIE - știința care se ocupă cu studiul fosilelor;

Fosilele furnizează cea mai importantă dovadă a evoluției vieții pe
Pământ. O fosilă este o rămășiță de plantă sau animal care a
trăit cu mii sau milioane de ani în urmă, conservată în roci
sau gheață. Această dovadă susține T. Evoluției propusă de
Darwin, conform căreia organismelor complexe s-au format
din organisme primitive simple, unicelulare, prin selecție
naturală.
 DOVEZI ALE EVOLUȚIEI

V. PALEONTOLOGIE - știința care se ocupă cu studiul fosilelor