Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
VS
evolutie
Creationismul
Creaționismul este credința că universul și toate formele de
viață au fost create de Dumnezeu sau de o altă formă de
inteligență. Creaționismul nu este știință, ci fie teologie, fie
pseudoștiință. Până pe la mijlocul secolului al XIX-lea, practic
toată lumea în Occident credea relatarea biblică a creației.
După ce Charles Darwin a propus în Originea Speciilor (1859)
evoluția naturală a formelor de viață, creaționismul a început
să piardă teren.
Forme si versiuni ale creationismului:
a. Creaționismul biblic
Plecând de la Cartea Facerii sau Geneza din Biblie (care prezintă concepția biblică asupra
apariției Universului și omului și a mersului ulterior al istoriei), creaționismul biblic afirmă că
speciile au fost create ca atare, dintru început, de Dumnezeu și că ele au fost concepute ca perfecte,
așa încât orice fel de evoluție de la o specie la alta este imposibilă.
• Creaționismul deist
consideră că după ce Dumnezeu a creat Universul, El s-a retras, lăsându-l să funcționeze mai departe
dupa legile pe care i le-a dat. Unii din adepții acestui curent consideră că Dumnezeu intervine totuși
pentru a menține Universul în existență, alții că Dumnezeu intervine chiar și în istorie, uneori, dar sub
rezerva respectării legilor Universului.
b. Creaționismul evolutionist
Creaționismul evoluționist pornește de la ideea creării Universului de către Dumnezeu din nimic,
însă promovează ideea unei "retrageri" a lui Dumnezeu din lume, astfel că, după ce a fost creată
de Dumnezeu, lumea s-a supus unor legi evoluționiste, care au determinat o schimbare a speciilor
dintr-una într-alta, până la formele actuale.
Din punct de vedere al opiniilor referitoare la umanitate,
specii, Pământ și Univers, concepțiile creaționiste cele mai
importante se pot clasifica astfel:
• Creaționismul "progresiv"
– Umanitate: Creată direct de către Dumnezeu
– Specii: Creație, apoi evoluție. Nu există un strămoș comun
– Pământ: Concordanță cu evoluționismul (vârsta științifică). Nu a existat potopul
– Univers: Concordanță cu evoluționismul (vârsta științifică)
• Evoluție "teistică"
– Umanitate: Evoluție din primate
– Specii: Evoluție dintr-un singur strămoș comun
– Pământ: Concordanță cu evoluționismul (vârsta științifică). Nu a existat potopul
– Univers: Concordanță cu evoluționismul (vârsta științifică)
• "Design inteligent"
Toate speciile au fost create prin intervenție divină.
Evolutionismul
2.Preformism
-organismul se naste absolut format numai ca in
dimensiuni microscopice, de aceea dezvoltarea
individului se reduce numai la fenomenul cresterii, deci
a schimbarilor numai cantitative.
3.Transformismul
-curent progresiv in biologia de pana la Darwin,
deoarece reprezentantii acestui curent afirmau ca speciile
nu sunt stabile, ele se schimba sub influenta factorilor de
mediu.
Conform teoriei lui Darwin, factorii ai evolutiei
sunt:
Ereditatea
-este proprietatea organismelor de a avea informatie
genetica, pe baza careia sunt transmise de la
ascendenti la descendenti, caractere morfologice,
fiziologice, biochimice si comportamentale.
Variabilitatea
-reprezinta procesul ce reflecta legatura reciproca
dintre organism si mediu.
Clasificare:
a) neereditară
• decurge fără a afecta materialul ereditar;
• este cauzată de mediul de trai (hrană, temperatură, lumină etc.);
• asigură adaptarea organismului la condițiile de mediu;
• are o semnificație evolutivă mai puțin pronunțată;
b) ereditară
• afectează materialul ereditar;
• este cauzată de factori mutageni (fizici, chimici, biologici);
• asigură adaptarea speciei;
• are o semnificație evolutivă pronunțată.
CONCLUZIE
Dezbaterea dintre creaționism și evoluție evidențiază tensiunea fundamentală
dintre credințele religioase și explicațiile științifice cu privire la originile
vieții. Ambele perspective au susținătorii lor dedicați care sustin cu pasiune
punctele lor de vedere. Este important să recunoaștem că știința și religia
servesc unor scopuri diferite și răspund la întrebări diferite. În timp ce
creaționismul oferă un cadru spiritual pentru înțelegerea lumii, evoluția oferă
o relatare naturalistă și bazată pe dovezi a dezvoltării vieții pe Pământ. Într-o
societate din ce în ce mai diversă, coexistența acestor două perspective rămâne
un aspect provocator, dar vital al dialogului în curs despre locul nostru în
univers.