Evolutionism si creationism

Teoria evolutiei

Teoria evolutiei este una dintre cele mai importante teorii stiintifice, si totodata una
dintre cele mai putin intelese. Teoria evolutiei nu numai ca explica diversitatea vietii
pe pamant si aparitia unor specii noi, inclusiv aparitia omului, dar este singura teorie
care face acest lucru.

In limbajul de zi cu zi, prin „teorie” intelegem o banuiala care nu a fost inca

verificata. In limbajul oamenilor de stiinta, lucrurile stau altfel.

Astazi putem explica formarea

universului, a galaxiilor si a planetelor, aparitia primelor forme de viata in „supa
primordiala”, niste elemente unicelulare precum bacteriile sau algele fara nucleu in
atmosfera incarcata de metan.

Teoria evolutiei este controversata in randul oamenilor simpli, dar de ce este atat de
greu de acceptat? Evolutia, in sens biologic, poate fi descrisa ca procesul prin care
speciile se schimba prin transformari succesive pornind de la alte organisme si nu prin
generare spontana. Ideea evolutiei s-a dezvoltat incepand cu secolul XIX.
 Doua mecanisme majore dirijeaza
evolutia. Primul este selectia naturala, iar cel de-al doilea este driftul genetic. Selectia
naturala este procesul care face ca acele caracteristici ereditare care sunt mai eficace
pentru supravietuire si reproducere sa devina mai raspandite in cadrul unei populatii.
Indivizii cu caracteristici mai avantajoase se vor reproduce mai usor, astfel incat tot
mai multi indivizi din generatiile urmatoare vor mosteni acele trasaturi. Astfel are loc
adaptarea la medul inconjurator.
Driftul genetic este un proces independent care produce schimbari aleatorii ale
trasaturilor in cadrul unei populatii mici. Aici probabilitatea joaca un rol important.
Desi diferentele prin mutatie genetica sunt mici, in timp acestea se pot acumula,
producand adevarate schimbari la nivelul organismelor, astfel incat pot aparea noi
specii (speciatie). Similaritatile dintre organisme sugereaza faptul ca toate speciile
cunoscute provin dintr-un stramos comun printr-un proces de divergenta graduala.

Studiind fosilele si biodiversitatea formelor de viata existente, oamenii de stiinta si-au

dat seama, mai ales pe la jumatatea secolului al XIX-lea, ca speciile sufera schimbari
in timp. Acest mecanism a ramas necunoscut pana in 1859 cand Charles Darwin a
publicat cartea „Originea speciilor”, explicand aceasta teorie prin intermediul
conceptului de selectie naturala. Prin anii 1930 are loc combinarea dintre teoria
selectiei naturale ale lui Darwin cu legile lui Mendel privind ereditatea si se obtine
teoria sintetica a evolutiei, in cadrul careia se realizeaza legatura dintre unitatile
evolutive (gene) si mecanismul evolutiei (selectia naturala).

Ipoteza creationista

Teoria creationista este impropriu denumita, deoarece nu este o teorie, ci doar o

ipoteza imposibil de verificat. Ea isi bazeaza „tezele” si afirmatiile pe Geneza,
considerand ca lumea a fost creata conform unui „plan divin”.
Creationistii, spre deosebire de evolutionisti adopta ipoteza prin credinta, nu prin
metode stiintifice. Creationismul nu este o teorie.
Creationismul este credinta ca universul si toate formele de viata au fost create de
Dumnezeu sau de o alta forma de inteligenta extra-terestra. Creationistii accepta
relatarea din Cartea Facerii (Geneza), potrivit careia Dumnezeu creeaza totul in 6 zile,
pe cand adeptii creationismului stiintific cred ca un creator a facut tot ce exista,
acestia putand sa respinga teza creatiei in 6 zile.

Creationistii sustin ca evolutionistii nu au reusit sa demonstreze macro-evolutia ci

doar micro-evolutia. Dar acest lucru este fals, deoarece macroevolutia nu are
mecanisme specifice iar cauza ei este microevolutia; practic ambele au aceleasi
mecanisme de evolutie. Macroevolutia este practic continuarea neintrerupta a
microevolutiei.

Creationismul stiintific evolutionist

Creationismul evolutionist porneste de la ideea unui zeu care a creat totul din nimic.
Dar, militand pentru o retragere a lui Dumnezeu in raport cu lumea sau pentru o
proniere de un tip mai special, acest curent adauga la Creatie si evolutionismul.

Astfel, in conceptia acestui curent, dupa ce Dumnezeu a creat lumea ea a fost supusa
unor legi evolutioniste, care au determinat o schimbare a speciilor dintr-una intr-alta,
pana la formele actuale. Aceasta forma de creationism a aparut la finele secolului al
XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea printre savantii deisti ai vremii (Newton,
Voltaire, Hobbes, Paine, etc.) si dupa declinul ei printre savanti odata cu Hume, si-a
gasit o noua vocatie ca model sincretic de viziune despre lume ce faciliteaza
acceptarea de catre individ a cunostintelor stiintifice insusite prin educatia generala,
fara a respinge credintele religioase traditionale. Aceasta teorie imbina cumva Creatia
cu evolutia speciilor, insa atat timp cat in ecuatie raman cuvintele „Si Dumnezeu a
facut cerul si pamantul” teoria nu ne raspunde la intrebarile noastre ce treneaza
decand omenirea. Cine suntem? De unde venim? Si care este scopul nostru?

Evolutionism versus Creationism

Disputele dintre creationisti si evolutionisti treneaza de secole.

Tema evolutionism versus creationism este o absurditate si este neproductiva. Nu
serveste nici dezvoltarii societatii, nici gandirii umane, nici progresului cunoasterii.
Din aceasta disputa intre religie si stiinta ar trebui sa intelegem ca stiinta nu trebuie sa
se amestece in domeniul credintei. Credinta este o stare subiectiva, un sentiment, deci
este o reactiune a eului, ceva personal, pe cand stiinta este impersonala, precum este si
inteligenta. Nici credinta nu trebuie sa pretinda a da explicatii despre lucruri, nici
stiinta nu trebuie sa ravneasca a inlocui catehismul si sentimentul intim al dependentei
omului de o forta universala, fie cosmica cum zic unii, fie numai sociala cum sustin
altii. Credinta religioasa este asadar reactiunea emotionala a omului in fata lumii, iar
stiinta poate explica universul, insa aceasta explicatie nu impiedica omul de a simti
frica, speranta, iubire in fata acestei lumi si de a-si inchipui o alta lume, care sa
indestuleze si sa linisteasca crispatiile inimii.