Note de curs Exigențe etice ale comunicării omului cu Dumnezeu și

cu seemnii

Exigențele etice țin de voința noastră liberă.

Etica operează cu conceptul de libertate, niciodată cu conținut ce ține de constrângere.
Exigențele țin de libertatea voinție orientate spre criterii etice sau morale.
Comunicarea este un proces existențial, ține de dimensiunea vitală a existenței
noastre.
În Teologie, comunicarea dobândește înțelesuri specifice. Teologia operează cu conceptul
de ​comuniune.
Comunicarea e un dialog ratat (M. Șora).
Se operează pe intenție și introspecție, o interogație are mai multe răspunsuri.
Comunicarea se circumscrie unei interogații. Comunicarea se accentuează prin dialogul
tainic dintre două persoane, o iradiere spirituală, interogațiile cad pe plan secund.
Comunicarea începe în momentul în care apare un dialectician (Duhul cel rău, șarpele).
Până atunci nu apare comunicarea, Dumnezeu se dăruiește omului.
După binecuvântarea primită ("creșteți și vă înmulțiți"), omul e așezat într-un concept de
rodire.
Sf. Apostol Pavel vorbește de roadele Sfântului Duh. Omul e chemat să aducă roade:
"creșteți, vă înmulțiți, umpleți pământul și îl stăpâniți".
Omul e iconom al lui Dumnezeu (Sf. Pavel)
Adam e realitatea iconică a Creației.
Relatarea comunicațională începe cu o interogație.
Roade din pomii raiului puteți să mâncați, numai din pomul din mijlocul raiului nu puteți
mânca.
Interdicția- exigența etică
Noi comunicăm în ziua de azi cu întregul univers.
Nu e o interdicție la cunoaștere, ci e o interspusă (dialog edificator) - invitație la conștiința
euharistică.
Datorită faptelor se strecoară îndoiala și are loc interogația dialectică ce pervertește
comuniunea omului cu Dumnezeu.
Femeia pe care mi-ai dat-o tu să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom. ​Se transferă
responsabilitatea atunci când suntem în situație critică.
Fac. 2:23: ​os din oasele mele și carne din carnea mea.​ (Iș/Ișa)

Factorii constitutivi procesului de comunicare

1. Locutor
2. Persoana căreia se adresează locutorul (alocutor)
3. Mesajul
4. Codul
5. Canalul (mijlocul, vehicolul) - cuvântul (oral sau scris)
6. Situația de comunicare (contextul în care comunicăm).

Factorii comunicării constituie teme de reflecție.

 Alocutorul este omul, care transmite lui Dumnezeu gândul său; omul strigă către
Dumnezeu. Generalul dă terț individulaului.

În Teologie, folosim termenul "agrăire". Sunt două planuri: planul simbolic și dimensiunea
spirituală.

Etică: datină, tradiție, obicei.

Exigențele etice sunt sistematizate pe tradiție.
Tradiția este constitutivă nouă.
Sf Ioan Evanghelistul: ​Pe Dumnezeu nimeni niciodată nu L-a văzut.
Nu putem spune că am ajuns la cunoașterea deplină a lui Dumnezeu.
Nu avem acces direct la Tatăl decât prin Fiul: Hristos e un mijlocitor.
Nu voi m-ați ales pe Mine, ci eu v-am ales pe voi.

Agrăire - Dumnezeu e în comuniune cu noi în orizontul smereniei.

Agrăire - tăcerea lui Dumnezeu

Argumente raționale pentru existența lui Dumnezeu

Teologia e conștiința reflexivă a Bisericii.

1. Argumentul ontologic (știința despre ceea ce este): în Teologie românească,
argumentul a fost adus de G. Savin (decan al Facultății de Teologie de la Chișinău
între 1929-1948)
2. Argumentul etic sau moral a fost valorificat în ​Critica rațiunii practice - Kant​, răul nu e
întotdeauna descoperit și sancționat în această lume, de aceea există o instanță
morală supremă care răsplătește răul cu rău și binele cu bine.
3. Argumentul teleologic​ ceea ce există cu un scop
Teleologia - știinta despre țel, despre scop

Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului păstra raportul la ființa supremă, Dumnezeu
în viziunea deismului- Dumnezeu a creat lumea așa cum un ceasornicar a creat un
ceasornic.
Declarația universală a drepturilor omului și cetățeanului din 1948 nu se mai raportează
la Dumnezeu.

Modele de comunicare a lui Dumnezeu cu omul

Se observă două generații de oameni:

- fiii lui Dumnezeu (fiii/urmașii lui Set, al treilea fiu al lui Adam) - au vârstă și nume,
deci au identitate și inserție în timp și spațiu
- fiii oamenilor (urmașii lui Călin, cel care l-a ucis pe Abel) - nu au nici nume, nici vârstă
- deci nu au identitate
- Uriașii din vechime (mutație genetică)
O dată cu apariția uriașilor, se înmulțește în lume și răul, iar oamenii au devenit trup (trup-
carne, bassar).
 Omul drept e norma (cu toate că e în minoritate).

Arca, în Teologia patristică, e o prefigurare a Bisericii. (40 de zile și 40 de nopți cât a ținut
potopul e o cifră sacră).
Mai târziu, Moise va posti 40 de zile pe muntele Sinai, apoi Mântuitorul va posti 40 de zile
înainte de a începe activitatea misionară.

Simboluri
- porumbelul: s​ imbol al păcii și al împăcării
- ramura de măslin: ​împăcarea omului cu Dumnezeu
- legământul (testamentul) lui Dumnezeu cu Noe
Dumnezeu nu va mai pedepsi omul prin potop. ​Curcubeul​ e simbolul legământului.
Curcubeul exprimă unitatea în diversitate și diversitatea se cuprinde în unitate.

Avraam
După Potop, s-a dorit crearea unei generații de oameni credincioși.
Turnul Babel ​- oamenii au dorit să se salveze de un eventual potop.
Amestecarea limbilor​ confuzia sensurilor cuvintelor, pervertirea înțelesurilor cuvintelor.

Avraam a fost chemat de la baza Turnului Babel.

"Ieși din casa tatălui tău și vino în pământul pe care ți-l voi da" (mergi spre tine însuți, spre
adâncul sufletului tău)
Avraam e invitat să facă un pelerinaj.
Grea cale așteaptă un călător și orice călătorie are o țintă finală, pelerinul cunoaște de la
început acea țintă (destinația finală de o realitate istorică, dar rămâne în sufletul nostru
obârșia).
Avraam e așezat într-un viitor de așteptare, el ascultă chemarea și devine la Sf. Apostol
Pavel modelul omului credincios; el se află într-o stare de receptivitate activă.
Jertfa lui Isaac e o prefigurare a jertfei Mântuitorului.
Jertfirea lui Isaac e substituită cu jertfirea unui miel, prefigutare a jertfirii Mielului lui
Dumnezeu.
Avraam mijlocește pentru salvarea celor 2 cetăți: Sodoma și Gomora
Realitatea credinței ne determină să fim persoane libere.

Sfânta Treime și arătarea la Stejarul lui Mamvri sub forma a trei îngeri
Avraam e un negociator: 50, 45...10 drepți
Credința lui Avraam se arată când împarte pământul cu Lot (îl lasă să aleagă).

Chemarea lui Moise

Poporul ales era în sclavie în Egipt. 430 de ani, poporul ales a fost în robie.
Moise eliberează poporul prin experiența pascală.
Primul Paște: poporul trece de la sclavie la libertate
Reperele etice (morale) oferite de Dumnezeu lui Moise sunt reprezentate de Decalogul (10
cuvinte, 10 porunci, Tablele legii, Tora)
Legi care implică aspectul religios, juridic și ritualic).
 Metode de interpretare a textelor

Metoda tipologică
Un eveniment se aranjeazează pe axa istorică și anticipează un alt eveniment în istoria
mântuirii.
Dumnezeu e unul în ființă și întreit în persoană. Fiul comunică direct cu omul.
Isaia e poetul Vechiului Testament.
Dumnezeu se descoperă omului prin Fiul în Duhul Sfânt.
Mielul e o prefigurare a imaginii Fiului lui Dumnezeu.
Abel era păstor și aducea jertfă un miel fără meteahnă. Cain nu a adus din roadele sale cele
mai bune.
Mielul apare ca jertfă substituită jertfei lui Isaac de către tatăl său, Avraam.
De atunci, nu se mai aduc jertfe umane, omul nu mai e ucis de comunitate și adus ca jertfă.
Mielul Pascal apare la ultima plagă, înainte de eliberarea poporului ales. Mielul e prezent și
în vremea Mântuitorului - ​Iată Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatele lumii (​ Sf. Ioan
Botezătorul)
Paradisul se regăsește și în Apocalipsă, firul roșu ce traversează istoria, jertfa Fiului lui
Dumnezeu pentru umanitate.

Vechiul Testament și Noul Testament, Primul Testament și Al Doilea Testament (conform lui
Origen).

Imaginea Bisericii e prefigurată prin imaginea paradisului - pomul vieții (în centrul Paradisului
era Pomul Vieții care e Hristos -Altarul Bisericii, Arca lui Noe, Cortul Legămâmtului, Tablele
Legii și Toiagul lui Aaron, Templul Vechiului Testament, apoi Templul - Trupul lui
Mântuitorului).
Biserica e Trupul tainic al lui Hristos, iar El este capul.
Dumnezeu are inițiativa în actul de comunicare.

Cine este omul?

Nu se mai ia în seamă dictonul "cunoaște-te pe tine însuți", azi cunoașterea se utilizează
superficial, omul nu se cunoaște pe sine ca locutor secund.
N. Steinhart- ​prin alții spre sine
Apoftism antropologic (pr. Dumitru Stăniloae)
Omul se cunoaște prin lucrările sale, prin atributele sale.
Omul e slava lui Dumnezeu (Sf. Irinel de Lyon). Omul e cea mai slabă trestie bătută de vânt,
dar totuși e trestie cugetător (Blaise Pascal).

Avem trei modele de om care s-au accentuat: omul înțelept, omul drept, omul sfânt.
Omul înțelept - filosofia greco-latină (filosofie- prietenie cu înțelepciunea, prima dată
termenul îl găsim la Pitagora). Adevărată înțelepciune o găsim și la Zei.
​Omul drept ​- îl găsim în Vechiul Testament. Dreptul cunoaște și își asumă virtutea dreptății
IKEOS
​ Sfântul ​- virtutea e iubirea față de semeni și față de Dumnezeu.

Condiția noastră umană: Adam, om, antropos.

Adam: aleph- numele lui Dumnezeu (Elohim). Dumnezeu e prezent în viața noastră.
Adam era om integral: trup și suflet așezat în fața lui Dumnezeu.
În Vechiul Testament avem carne (sarx), nu avem trup (soma). Adam, o ființă bipolară
(unitatea în trup și suflet) creata de Dumnezeu. Sufletul e duh întrupat, iar îngerul e duh pur.

Omul- Homo (humus) - legătura cu pământul, antropos- ființa verticală cu privirea spre cer.
Omul e creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Chipul, înțeles ontologic, pecetea fințială așezată pe ființa umană de Dumnezeu, pecetea nu
se șterge niciodată.
Adevăratul chip al lui Dumnezeu e Fiul Lui Dumnezeu.
Omul nu e element de status temporal.
Asemănarea omului cu Dumnezeu (Theosis), îndumnezeire a omului.
Omul e ființa care a primit poruncă să devină dumnezeu prin mijlocirea lui Dumnezeu.

Secularizarea înseamnă individualizarea societății, fragmentarea cunoștinței.

Omul e măsură a tuturor lucrurilor, viziunea antropocentrică.

Mesajul
Mito, -ere a transmite

Dumnezeu- Cuvântul ne-a creat cu puterea de a crea cuvinte (de a comunica)

Smerenia lui Dumnezeu: ​Dumnezeu e un adânc de smerenie în fața omului (​ Sf. Isaac Sirul)

Creație versus naștere

Pentru realizarea mesajului "creșteți și vă înmulțiți" e nevoie de împlinirea unor condiții.
Pomul cunoștinței binelui și răului e un pom real, a existat - unii Sfinți Părinți spun că ar fi un
smochin.
În orizontul ontologic e prezentă iubirea lui Dumnezeu.
Moartea e separarea de Dumnezeu -izvorul vieții ca o consecință e separarea sufletului de
trup.

Condiția omului de astăzi

Cine este cel de lângă noi ?
Cum ne raportăm la creație?

Dreptatea lui Dumnezeu

Autosuficiența noastră prin folosirea greșită a libertății noastre.

Momente importante din istoria mântuirii:

​Noe​ (Dumnezeu îi transmite un mesaj personal lui Noe, era singurul drept)
​Avraam ​(Dumnezeu vorbește cu o persoană, turnul babel e simbolul unei generații
orgolioase)
Chemarea lui Moise și Aaron
Sfântul Apostol Pavel afirmă că ​Dumnezeu voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la
cunoștința adevărului să vină. -​ mesajul/voia lui Dumnezeu
Atât de mult a mituit Dumnezeu lumea încât L-a trimis pe Fiul Său -​ Ioan
Dumnezeu ne vorbește prin Fiul față către față.
Datoria
- Îți dau ca să îmi dai- reciprocitate
- Profficium- primirea cu recunoștință, TVA
- Sacrificium- sacrificiul, jertfa, disponibilitatea de a te jertfi fără a câștiga sau a avea la
schimb.

Cum ne situam în relația cu mesajul?

Respectarea naturii: legislația naționala ce promovează ecologia

Codul prin care se transmite un mesaj (Codul lingvistic), cunoașterea codului

Teorii ale limbajului - viziunea despre limbă și limbaj (de specialitate)

Mijloacele de comunicare

Comunicarea prin semne

Limbajul e un sistem de semne.
Semnul e expresia sensibilă a unei semnificații. Semnificația e obiectul sau realitatea căreia i
se atribuie un semn.
Semnificația nu se identifică cu ideea ce se naște în mintea noastră.
Pentru a putea comunica, e necesar sa cunoaștem semnificațiile.
Interpretarea falsă a semnificațiilor e erezie.
Înțelegerea semnelor și semnificațiilor nu sunt posibile decât în cadrul unui dialog
interprersonal.
Crucea Sf Andrei - semnul pentru intersecția cu calea ferata
Cuvântul articulat are pondere de 7% în comunicare.
Modul în care comunicăm în Biserică se diferențiază de modul de comunicare obișnuit.

Icoana ca mijloc de comunicare în Biserică

Icoana e prezența lui Dumnezeu și a persoanelor reprezentate în mijlocul credincioșilor.
Icoana se așază printr-un act de consacrare.
Taina e o lucrare nevăzută prin care primim harul lui Dumnezeu.
În lucrarea respectivă e prezent Lucrătorul (cel care săvârșește lucrarea e însuși Hristos).
​Distincția dintre taină, semnificație și simbol se accentuează dimensiunea ideologică a
comunicării dintre oameni.