Sfântul Maslu.

Taină a vindecării trupești și sufletești

-Lucrare semestrială la disciplina

Metode filocalice de consiliere psihologică și spirituală-

Programul de studiu: Comunicare și consiliere psihologică și spirituală

Anul II

Masterand: Coordonator:
CIOHODARU Lucian-Constantin Pr. Prof. Dr. Ioan Cristinel TEȘU

Iași, 2021
Cuprinsul
Introducere.............................................................................................................................................3

Scurte definiții........................................................................................................................................4

Semnificații............................................................................................................................................7

Taina vindecării......................................................................................................................................8

Cum îi vindeca Hristos pe cei bolnavi?................................................................................................10

Fundamente dogmatice ale Tainei Sfântului Maslu..............................................................................15

Puterea credinței și a rugăciunii oferă vindecare mai mult decât știința medicală................................17

Anexă: RÂNDUIALA SFÂNTULUI MASLU....................................................................................19

Concluzie.............................................................................................................................................21

Bibliografie..........................................................................................................................................22

Izvoare..............................................................................................................................................22

Dicționare.........................................................................................................................................22

Cărți teologice..................................................................................................................................22

Studii teologice.................................................................................................................................23

Studii de specialitate.........................................................................................................................23

Webgrafie.........................................................................................................................................23
Introducere
Lucrarea „Sfântul Maslu. Taină a vindecării trupești și sufletești” dorește să prezinte
efectul duhovnicesc și vindecător al rugăciunilor rostite în cadrul aacestei Sfinte Taine.
Maslul are efect vindecător asupra tuturor sufletelor necăjite și întristate. După cum știm,
principala cauză a bolilor trupești o reprezintă dezechilibrul sufletesc cauzat de păcate și
depărtarea de Dumnezeu. Pentru a primi vindecarea este necesar mai întâi să avem credință în
Dumnezeu, apoi să avem sufletul ușurat de păcate, de accea se recomandă a ne spovedi
înainte de a participa la Taina Sfântului Maslu.
Prezenta lucrare însumează 6 subcapitole ce descriu importanța vindecării și a Tainei
Sfântului Maslu pe plan spiritual, dogmatic, dar și medical.
Prima secțiune se intitulează „Scurte definiții”și oferă definiții ale termenilor.
Cea de a doua secțiune se intitulează „Semnificații” și oferă explicații privitoare la
practicile liturgice și însemnarea acestei Taine.
Cea de a treia secțiune, „Taina vindecării”, precum și cea de a patra secțiune „cum îi
vindecă Hristos pe cei bolnavi” preznită puterea tămăduitoare a acestei Sfinte Taine.
A cincea secțiune, „Fundamente dogmatice ale Tainei Sfântului Maslu” oferă temeiuri
scripturistice și dogmatice ale acestei Taine.
Ultima secțiune „Puterea credinței și a rugăciunii oferă vindecare mai mult decât
știința medicală” reliefează faptul că prin credință se pot petrece adevărate minuni, au fost
întâlnite situații în care medicii nu dădeau șanse de vindecare, dar acest lucru a fost posibil
datorită puterii credinței și a rugăciunii.
În Anexă este redată în linii mari rânduiala Tainei Sfântului Maslu.
Scurte definiții
Etimologic, termenul „maslu”, pe care îl folosim în spațiul liturgic exprimând o
acțiune de vindecare, provine din limba greacă, de la cuvintele ευχή (rugăciune, făgăduință,
legământ, jurământ)1 și έλαιον (untdelemn, ulei, ulei pentru uns, parfum)2 , însemnând
„rugăciunea untdelemnului”3 , „sfințirea untdelemnului” sau „binecuvântarea untdelemnului”4
. Maslul este slujba religioasă săvârșită în cadrul eclezial, care are în centrul său rugăciunea
adresată lui Dumnezeu și ungerea bolnavilor cu untdelemnul sfințit, fiind „una dintre cele mai
solicitate și frecventate slujbe ale Bisericii Ortodoxe. Acest lucru se datorează faptului că prin
această sfântă slujbă ne rugăm pentru tămăduirea de boală a tuturor celor care sunt în suferință
trupească și sufletească”5.
„De fapt, Taina Sfântului Maslu se fundamentează pe cuvintele Mântuitorului, Care i-a
îndemnat pe apostolii și ucenicii Săi să fie permanent în legătură cu El, mandatându-i să
vindece întreaga lume de boală și păcat: «Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți,
curățiți pe cei leproși, demonii scoateți-i, în dar ați luat, în dar să dați.» (Matei 10, 8). Prin
acest mandat oficial primit de la Doctorul Hristos, ucenicii au căpătat puterea necesară să
vindece bolile și să scoată demonii (Marcu 3, 15): «Și în orice cetate veți intra și vă vor primi,
mâncați cele ce vă vor pune înainte. Și vindecați pe bolnavii din ea și ziceți-le: S-a apropiat
de voi împărăția lui Dumnezeu» (Luca 10, 8-9). Fiind convinși de misiunea specială de
vindecare la care au fost chemați de Mântuitorul Hristos, ucenicii «mergeau prin sate
binevestind și vindecând pretutindeni» (Luca 9, 6), încât «scoteau mulți demoni și ungeau cu
untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau» (Marcu 6, 13).
Din aceste texte scripturistice se poate constata faptul că scopul întrupării și cea mai
importantă preocupare a Mântuitorului în lume este vindecarea și înfierea omului, recăpătarea
sănătății, trupești și spirituale, pierdute în spațiul paradisiac.”6

1
Maurice CARREZ & François MOREL, Dicționar grec-român al Noului Testament, traducere de Gheorghe
Badea, Societatea Biblică Interconfesională din România, București, 1999, p. 125 apud Pr. drd. Dragoș
UNGUREANU, „Sfântul Maslu – Taină a vindecării” în Teologie și viață, nr. 9-12 septembrie-decembrie 2012,
p. 59.
2
Maurice CARREZ & François MOREL, Dicționar grec-român...., p.97.
3
Pr. dr. Ioan MIRCEA, „Maslu”, în Dicționar al Noului Testament, Editura IBMBOR, București, 1995, p. 306.
4
Pr. prof. dr. Ion BRIA, „Maslu”, în Dicționar de teologie ortodoxă. A-Z, Editura IBMBOR, București, 1994,
p. 248.
5
Pr. prof. dr. Nicolae D. NECULA, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. II, Editura Episcopiei Dunării de
Jos, Galați, 2001, p. 405.
6
Pr. drd. Dragoș UNGUREANU, „Sfântul Maslu – Taină a vindecării” în Teologie și viață, nr. 9-12 septembrie-
decembrie 2012, p. 60.
 Mitropolitul Kalistos Ware a alcătuit o carte în care a cuprins prelegerile ținute în
cadrul confeințelor desfășurate la Vézelay, Franța în zilele de 16-19 aprilie 1999. În
introducerea conferinței, afirma următoarele: „Tema noastră, în vremea șederii noastre
împreună aici, la Vézelay, este Tainele vindecării. Reflectați, vă rog, la cuvântul «taină» și la
semnificația lui. Sfântul Nicolae Cabasila spunea: «Sacramentele sunt cele ce constituie viața
noastră în Hristos». (...) Să ne amintim de termenul grecesc corespunzător celui de
«sacrament»: «mysterion» (mister, taină). Acesta are un întreg șir de semnificații pe care
cuvântul latinesc «sacramentum» nu le are. O taină, în sensul religios autentic, nu este doar o
enigmă, o problemă neexplicată. O taină este ceva care-i revelat pentru înțelegerea noastră, și
totuși nu e niciodată pe deplin revelat, deoarece atinge infinitatea lui Dumnezeu. (...)
Al doilea cuvânt din titlul meu, pe care vom avea nevoie să îl păstrăm în minte de-a lungul
acestor zile, este vindecarea. (...) Vindecarea înseamnă deplinătate. (...) Vindecarea înseamnă
o recuperare a unității. Să gândim ne fiecare dintre noi că nu pot aduce pace și unitate lumii
până ce nu sunt în pace și unitate cu mine însumi (...) Marile dezbinări din lume între națiuni
și state izvorăsc din multele dezbinări dinăuntrul inimii omenești a fiecăruia dintre noi.”7.
Părintele Ioan Bria spunea următoarele despre Sfintele Taine: „Tainele sunt
eminamente creștine: ele sunt lucrarea eficace a harului izvorând din umanitatea îndumnezeită
a lui Hristos, care se împărtășește, ca anticipare a Împărăției Sale eshatologice, printr-un rit de
sfințire săvârșit de slijitorii bisericești și prin puterea Duhului Sfânt.(...) Tainele transmit un
har divin, care inițiază menține și desăvârșește viața omuui în Hristos, Care Însuși Se oferă și
se împărtășește în Tainele Sale”8.
În Dicționarul de teologie ortodoxă și știință 9, citim următoarele: „Se vorbește de un
număr de șapte Taine: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Nunta, Maslul și
Hirotonia. Tainele au toate, epicleză – adică invocarea de pogorâre a Duhului Sfânt. Numărul
de șapte taine apare în Mărturisirea de credință a împăratului Mihail Paleologul, pregătită în
vederea sinodului unionist de la Lyon, din 1274. Este un număr care trece cu vederea faptul
că, până în secolul al XIII-lea, monahismul, înmormântarea sau sfințirea bisericilor au fost
privite și ele ca niște Taine. Și mai mult, ne întrebăm astăzi, ce nu este taină în Biserică? ”
„În Taina Maslului se împărtășește credinciosului bolnav în chip nevăzut harul
tămăduirii sau ușurarea durerilor trupești, al întăririi sufletești și al iertării de păcate rămase

7
†Kalistos WARE, Mitropolit de Dioklea, Tainele vindecării, Traducerea din limba engleză de Florin Caragiu,
Editura Basilica, București, 2013, pp. 7-9.
8
Pr. Prof. Dr. Ion BRIA, Dicționar de teologie ortodoxă, Editura IBMBOR, București, 1994, pp. 163-165.
9
Pr. Răzvan Andrei IONESCU, Adrian LEMENI, Dicționar de teologie ortodoxă și știință, Ediția a doua,
Editura Doxologia, Iași, 2016, p. 334.
după mărturisire, prin ungerea cu untdelemn sfințit, însoțită de rugăciunea preoților.
Practicarea ei în timpul apostolilor, deci provenirea ei prin apostoli de la Hristos însuși, e
atestată în Epistola lui Iacob: «De este cineva bolnav, să cheme preoții Bisricii și să se
roagepentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va
mântui pe cel bolnav și-l va ridica pe el Domnul, iar de va fi făcut păcate se vor ierta lui.»
(Iacob 5, 15)”10.
În Slujba Sfântului Maslu și Rugăciuni pentru bolnavi11, citim următoarele: „Această
Sfântă Taină este folofitoare tuturor creștinilor bolnavi de boală trupească sau sufletească,
dăruindu-le tămăduire trupului și iertare sufletului. Pentru aceasta, se cuvine preoților să
sfătuiască pe toți creștinii, care vor cere a li se săvârși această Taină, ca mai întâi să-și
cerceteze cugetul și să se mărturisească la duhovnic. Apoi, adunându-se șapte preoți sau trei
numai, în biserică sau în casă, se îmbracă cu epitrahile și feloane; se așază o masă, pe care se
pune un vas cu făină de grâu și în mijlocul lui o candelă cu untdelemn curat; în făină se înfing
șapte bețișoare înfășurate cu vată pentru ungere. Lângă vas se așază lumânări, Sfânta
Evanghelie și Sfânta Cruce”.
Despre Taina Sfântului Maslu, Arhimandritul Meletios WEBBER spune următoarele:
„În Taina Sfântului Maslu – ungerii celor bolnavi – se manifestă convingerea profundă a
Bisericii că bolnavul este în mâinile lui Dumnezeu și El oferă vindecare. Cu toate acestea,
rugăciunile nu încearcă să-i impună lui Dumnezeu cum să ofere acea vindecare. Departe de a
fi un ritual prin care Dumnezeu este forțat să acționeze într-un fel anume – tămăduindu-l pe
bolnav – , Taina este, mai degrabă, un angajament solemn al bolnavului, susținut de Biserică,
de a se încredința complet și fără rezerve în mâinile lui Dumnezeu”12.
„După predania veche a Bisericii, pentru slujba Sfântului Maslu trebuie șapte preoți,
închipuind cele șapte daruri ale Duhului, numărate de proorocul Isaia (11, 2-3)”13.
Despre Sfintele Taine, Părintele Dumitru Stăniloae spune următoarele: „Ca urmare, în
toate Tainele omul se înnoiește, murind omului vechi și înviind la viața nouă, cea din Hristos,
murind egoismului și înviind unei vieți de autodăruire.”14.

10
Pr. Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Teologie Dogmatică Ortodoxă, Volumul III, Ediția a doua, Editura
IBMBOR, București, 1997, p. 136.
11
Slujba Sfântului Maslu și Rugăciuni pentru bolnavi, Editura IBMBOR, București, 2012, pp. 3-4.
12
Arhimandrit Meletios WEBER, Pâine, apă, vin, ulei: trăirea ortodoxă a celor Șapte Sfinte Taine, Traducerea
din limba engleză de Mihaela Adina Eros, Editura Meteor Press, București, 2020, p. 217.
13
Învățătura de credință ortodoxă, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, p. 313.
14
Preot Profesor Dumitru STĂNILOAE, Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă, Ediția a II-a, Editura
IBMBOR, București, 2004, p. 677.
 Semnificații
În Învățătura de credință ortodoxă, aflăm următoarele lucruri privind semnificația
acestei Sfinte Taine, în special a numărului 7: „Numărul acesta simbolic amintește și de unele
fapte din Sfânta Scriptură a Legii Vechi, din care se vede mila și îndurarea lui Dumnezeu.
Astfel, de șapte ori s-a aplecat proorocul Elisei peste un copil mort pe care l-a înviat (4 Regi,
4, 34-35). De asemenea, șapte au fost preoții care au sunat din trâmbițe și de șapte ori a fost
înconjurată cetatea Ierihonului, când a fost cucerită de israeliți, la intrarea lor în Pământul
Făgăduinței (Iosif 6, 13-16). Și iarăși de șapte ori s-a rugat proorocul Ilie pe muntele Carmel,
până când Dumnezeu dat ploaie pământului ars de secetă. (3 Regi 18, 42-45). La nevoie pot
sliji însă Sfântul Maslu și mai puțini preoți: trei (pentru numărul Treimii) sau cel puțin doi.”15.
În cadrul Tainei Sfântului Maslu, sunt rânduite 7 pericope apostolice, 7 pericope
evanghelice și 7 rugăciuni pentru iertarea păcatelor.
Ne vom axa acum pe următoarele momente: denumirea Tainei, rugăciunea de sfinţire a
untdelemnului; lecturile biblice; rugăciunile speciale; ungerea credincioşilor; întrebuinţarea
undelemnului sfinţit.
 Cuvântul Maslu vine din paleoslavul „maslo-masla” (de unde şi cuvântul „măslin”),
care înseamnă „untdelemn”, avându-se în vedere faptul că untdelemnul (uleiul) reprezintă
materia de bază întrebuinţată la săvârşirea Tainei;
 Rugăciunea de sfinţire a untdelemnului (Doamne, Carele cu mila şi îndurările
Tale…), rostită de şapte ori, are darul de a-i da uleiului putere tămăduitoare. Iniţial materie
simplă, uleiul devine, după sfinţire, materie transfigurată, plină de har, ce se va transmite prin
ungere, apoi, credincioşilor;
 Lecturile biblice (7 Apostole şi 7 Evanghelii) nu sunt selectate întâmplător. Toate au
legătură cu felurite vindecări săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos şi de Sfinţii Apostoli, dar
conţin şi mesaje pedagogico-creştine ce vizează însănătoşirea sufletească şi trupească;
 Cele 7 rugăciuni  ce se citesc după citirea pericopelor evanghelice au în cuprinsul lor
expresii care se aseamănă mult cu cele pe care le auzim la molitva ce se face la Taina
Spovedaniei, întrucât ambele Taine au în vedere iertarea păcatelor, fără de care nu-i posibilă
vindecarea deplină.
 Numărul „7” nu este nici el întâmplător, desigur. Această cifră este simbol al
deplinătăţii, cu temeiuri în Sfânta Scriptură (şapte zile ale Creaţiei; şapte braţe ale sfeşnicului
din Sfânta Templului; mai ales, şapte daruri ale Sfântului Duh: „O Mlădiţă va ieşi din
tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da. Şi Se va odihni peste El Duhul lui
Dumnezeu,  duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei,  duhul

15
Învățătura de credință ortodoxă, p. 313.
 cunoştinţei şi al bunei-credinţe. Şi-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu – Is 11, 1-
3). În contrast, numărul şase este semnul nedeplinătăţii, iar de trei ori şase (666) este un
simbol al imperfecţiunii maxime. De aceea, în Biblie apare ca număr al „fiarei” apocaliptice,
adică a lui Antihrist (Apoc 13, 1-18).
 Ungerea credincioşilor cu untdelemnul sfinţit se face în urma citirii rugăciunii
speciale, Părinte Sfinte, Doctorul sufletelor şi al trupurilor…, rugăciune ce reprezintă esenţa
(„formula”) Tainei; la sfârşit, în anumite biserici se împart credincioşilor beţişoare cu vată,
impregnate cu untdelemn sfinţit, pentru a fi utilizate şi ulterior, atât de cei care au participat la
slujbă, cât şi pentru cei bolnavi de acasă, ori de la spital. După folosire, aceste beţişoare se
adună şi se îngroapă, ori se ard, iar cenuşa se aruncă într-un loc curat. Pentru credincioşii
bolnavi care, din felurite motive, nu pot participa la slujba din biserică, este bine să fie aduse
şi anumite obiecte de îmbrăcăminte (de obicei, cămăşi), care vor fi binecuvântate de preot
prin ungerea cu acelaşi untdelemn sfinţit. 
 Untdelemnul sfinţit, care se ia acasă, se va păstra într-un loc curat. El poate fi folosit
atât pentru ungerea bolnavilor, cât şi la candele. De asemenea, se poate pune şi în aluatul
pentru pâinişoarele ce se fac în casă, din care pot mânca bolnavii, spre mângâiere şi
însănătoşire. Pentru aceste pâinişoare, credincioşii aduc la slujbă şi făina necesară, pentru a fi
binecuvântată, alături de alte alimente sau fructe care mai pot fi aduse. Tot din făina
binecuvântată la Sf. Maslu se pot face şi prescurile pentru Sfânta Liturghie.”16

Taina vindecării
„Sfântul Iacov (Iacov 5, 14-16) vorbește despre vindecare într-un sens atotcuprinzător, al
sufletului și al trupului, luate împreună. Vorbește despre persoana bolnavă care e vindecată
prin ungerea cu ulei sfințit, dar spune și că persoanei bolnave i se vor ierta păcatele. Astfel,
tămăduirea trupului și a sufletului merg împreună. Trebuie să vedem persoana umană în
termeni holistici – ca pe o indivizibilă unitate: trupul nu e vindecat separat de suflet, nici
sufletul separat de trup. Cele două sunt interdependente. Sfântul Iacov vorbește în același
timp despre persoana bolnavă care e ridicată din patul său tămăduită fizic, și despre iertarea
păcatelor sale prin mărturisire. El vorbește despre vindecarea duhovnicească. (...) ungerea
celui bolnav și mărturisirea sunt corelate în mod esențial ca două aspecte indivizibile ale unei
singure taine a vindecării și iertării.”17.
16
Pr. Prof. Vasile GORDON , „TAINA SFÂNTULUI MASLU. Importanţa şi simbolismul” în Itinerar
catehetic| AUG. 20, 2020, https://radiorenasterea.ro/taina-sfantului-maslu-importanta-si-simbolismul/ , data
accesării: 26.10.2021.
17
†Kalistos WARE, Mitropolit de Dioklea, Tainele vindecării, p. 38.
 Despre mărturisire, Mitropolitul Kalistos afirmă următoarele: „Așadar, Hristos cel
Înviat dă ucenicilor săi puterea de a lega și dezlega păcatele – o putere juridică.”18
Pentru o vindecare deplină, Mitropolitul Kalistos spune că sunt necesari anumiți pași:
„Dacă accentuezi elementul tămăduirii, mărturisirea e mai puțin neplăcută. Este un timp
pentru o adevărată deschidere a inimii.”19
„Biserica slujește pentru vindecarea întregii persoane prin Sfintele Taine. Botezul,
Mirungerea, Euharistia, Mărturisirea, Cununia, Hirotonia și Sfântul Maslu au drept scop
vindecarea firii nosastre căzute, trup și suflet. Aducându-ne aminte de misiunea plină de
vindecări a Domnului nostru, nu ar trebui să fie surprinzător faptul că Ortodoxia acordă un rol
atât de important vindecării trupului ăn cadrul mântuirii. A oferi îngrijire trupească celor
bolnavi este un mijloc de a participa cu Hristos la viața Împărăției.”20
„Pentru ortodocși. Bunul suprem al existențeoi noastre este mântuirea, vindecarea
noastră deplină ca ființe create după chipul și spre asemănarea cu Dumnezeu.”21.
„Păcatele personale ale cuiva nu ar trebui să fie văzute drept cauza directă a bolii sale,
ci ca semne ce indică faptul că acesta suportă consecințele înstrăinării omenirii de
Dumnezeu.”22.
„Dacă boala poate fi o unealtă pentru creșterea în sfințenie, înseamnă că ea nu poate fi
pur și simplu condamnată și considerată rea.”23.
„Biserica folosește rugăciunea, Sfântul Maslu, Agheasma, semnul crucii și exorcismul
ăentru a-i vindeca pe cei bolnavi. De la Sfântul Luca până în prezent, au existat medici
creștini care au folosit tratamente medicale convenționale pentru a-și îngriji pacienții.”24.
„Continuăm ciclul de cateheze dedicat simbolismului sfintelor slujbe şi vorbim astăzi
despre importanţa şi simbolismul Tainei Sf. Maslu, plecând de la o realitate evidentă:
participarea credincioşilor la această slujbă este întotdeauna sporită, comparativ cu prezenţa la
celelalte slujbe de seară (Acatiste, Vecernii etc.). De ce? Pentru că binefacerile ei se răsfrâng
direct asupra sănătăţii trupeşti şi sufleteşti, pe care tot mai mulţi creştini o caută, pentru ei, ori
pentru cineva drag din familie. Prin faptul că ea este săvârşită de mai mulţi preoţi, iar numărul
creştinilor participanţi este semnificativ, Taina Sf. Maslu poate fi socotită o Taină a

18
†Kalistos WARE, Mitropolit de Dioklea, Tainele vindecării, p. 39.
19
†Kalistos WARE, Mitropolit de Dioklea, Tainele vindecării, p. 47.
20
Pr. Prof. Philip LeMASTERS, Valoarea creației lui Dumnezeu: cum să trăiești ca un creștin ortodox,
traducerea din limba engleză: Ioan-Lucian RADU, Editura Doxologia, Iași, 2018, p. 81.
21
Pr. Prof. Philip LeMASTERS, Valoarea creației lui Dumnezeu.., p. 83.
22
Pr. Prof. Philip LeMASTERS, Valoarea creației lui Dumnezeu.., p. 85.
23
Pr. Prof. Philip LeMASTERS, Valoarea creației lui Dumnezeu.., p. 86.
24
Pr. Prof. Philip LeMASTERS, Valoarea creației lui Dumnezeu.., p. 87.
comuniunii, întrucât nimeni nu se roagă doar pentru sine, ci toţi (şi) pentru ceilalţi, fie
prezenţi, fie că se află pe patul suferinţei, la spital, ori acasă.  
 

Cum îi vindeca Hristos pe cei bolnavi?25

În cele mai multe cazuri îi vindeca prin atingerea cu mâna de trupul și de rănile celor
ce veneau la El cu credință. Așa a vindecat Domnul pe soacra lui Petru. Numai s-a atins de
mâna ei și au lăsat-o frigurile și s-a sculat și Îi slujea Lui (Matei 8, 14-15). Iar când veneau la
El bolnavi mulți, Iisus Hristos, punându-Și mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoși (Luca
4, 40). Prin atingerea cu mâna de ochii celui orb din naștere și prin ungerea cu tină și spalare,
l-a vindecat de întunericul orbirii (Ioan 9, 2-7). Prin atingerea cu mâna de veșmintele
Domnului, s-a vindecat de curgerea sângelui femeia bolnavă de 12 ani (Luca 8, 43-46).
Aceeași putere a Duhului Sfânt iese din Mântuitorul Hristos și o primim când ne
atingem cu credință de El și ne hrănim în chip tainic prin Sfânta Împărtășanie, când ne
atingem de Sfintele Icoane, de Sfintele Moaște, de Sfânta Evanghelie, de untdelemnul sfințit
de la Sfântul Maslu, de Sfântul Potir și de mâinile și de veșmintele preoților care săvârșesc
cele sfinte în Biserica lui Dumnezeu. De aceea credincioșii se ating cu evlavie de toate cele
sfinte și le sărută, căci poartă în ele har sfințitor și tămăduitor.
Iată pentru ce părinții își duc copiii la Sfintele Slujbe sau cei sănătoși își duc bolnavii
la Sfântul Maslu, ca, prin atingerea de Evanghelie, de Cruce, de aghiasmă și de mâinile și de
veșmintele preoților să-și vindece bolile sufletești și trupești, să se izbăvească de patimi, de
diavoli, de vrăjitorie, de toată răutatea și să se întoarcă sănătoși și mângâiați la casele lor. Iar
când nu pot fi de față – deși taina prevede prezența primitorului, nu se poate săvârși în lipsa
lui – sunt aduse măcar hainele lor, unele lucruri cu cinste și evlavie la Sfântul Maslu să
dobândească și aceștia ușurare și tămăduire prin credință, atât a lor cât și a celor ce vin
rugându-se pentru ei. Deci simpla aducere de haine, prosoape, batiste, fotografii, etc. nu
înseamnă că cei în cauză au participat integral la Sf. Maslu. Și vom fi cu luare aminte ca nu
cumva deschizând Sf. Evanghelie deasupra capului celui bolnav (mai ales la sfârșit), să
transformăm totul în „ghicitorie”, să compromitem slujirea și valoarea Tainei Sf. Maslu sau a
Preoției. De aceea Tipicul Bisericesc și Manualul de „Liturgică specială” (Pr. Prof. Ene
Braniște) prevede faptul că Sf. Evanghelie, la sfârșit, să fie deschisă de preotul-protos, nu de

25
„TAINA SFÂNTULUI MASLU ”– puncte de vedere liturgice , în Matricea Românească, 05 ian. 2021,
https://matricea.ro/taina-sfantului-maslu-puncte-de-vedere-liturgice/ , data accesării: 26.10.2021
cel bolnav (a nu ne folosi de culoarea vinietelor, nici a interpreta ceva, nici a profita de
încrederea credincioșilor).
Citind Evanghelia cu vindecarea slăbănogului de 38 de ani, vedem că el era bolnav din
cauza păcatelor sale din tinerețe. De aceea, când zăcea bolnav, Domnul l-a întrebat: „Voiești
să te faci sănătos? Iar el a răspuns: Doamne, nu am om care să mă arunce în scăldătoare”.
(Ioan 5, 6-7) Scăldătoarea bolnavilor este Sfânta Spovedanie, numită și „al doilea botez”. Iar
omul care poate spăla sufletul în această baie este preotul. El este dator, ca duhovnic, să
spovedească pe cei ce așteaptă vindecarea și, numai după mărturisirea lor, să săvârșească
slujba Sfântului Maslu, cu multă credință, evlavie și post, apoi împărtășindu-i, după rânduială.
După vindecare l-a întâlnit Hristos în Biserică pe cel ce fusese slăbănog și i-a zis:
„Iată, te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai greșești, ca să nu-ți fie ceva mai rău!”(Ioan 5,
14) Prin aceste cuvinte, Mântuitorul face atenți pe toți credincioșii care iau parte la Sfântul
Maslu să părăsească definitiv păcatele făcute până atunci, ca să nu se îmbolnăvească mai greu
după vindecare sau să le fie „mai rău”, adică să moară în păcatele lor, fără pocăință.
Înainte de toate, noi trebuie să cunoaștem limpede un lucru: Dumnezeu nu ne-a creat
pentru a pătimi, ci pentru a ne bucura. În care loc anume îl vedem pe om? În rai! După
mărturia Sfintei Scripturi, mai cu seamă a Noului Testament, omul a fost hărăzit pentru a
moșteni Raiul, nu iadul. Faptul că o mulțime de oameni pier, aceasta nu înseamnă că scopurile
lui Dumnezeu față de om au suferit vreo schimbare. Nu, Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8).
El nu voiește moartea păcătosului (Iezechiel 33, 11), ci dimpotrivă – voiește ca toți oamenii să
se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină (I Tim. 2, 4). Plină de învățăminte este
următoarea împrejurare când, la Înfricoșătoarea Judecată, Domnul va spune celor drepți:
„Veniți, binecuvântații Părintelui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la
întemeierea lumii!”, iar celor păcătoși le va spune: „Duceți-vă de la Mine blestemaților, în
focul cel veșnic, care este gătit diavolilor și îngerilor lui”(Matei 25; 34, 41). De aici se vede
limpede că după planul cel bun al lui Dumnezeu, Raiul a fost pregătit pentru oameni, iar iadul
pentru demoni.
Încercările sunt îngăduite de Dumnezeu chiar și pentru cei credincioși, dar mai ales ca
o „pedeapsă” ce cade asupra fiilor celor păcătoși. Suferința urmează păcatului, căci ordinea
morală fiind distrusă, trebuie restabilită. Așadar, dacă dorim să fim fii ai lui Dumnezeu, să nu
ne așteptăm să fim scutiți de suferință, căci zice Însuși Dumnezeu: Eu pe câți îi iubesc îi
mustru și îi pedepsesc; sârguiește dar și te pocăiește (Apoc. 3, 19).
Dumnezeu l-a așezat pe Adam în Rai. În acest loc minunat al desfătărilor, primul om a
fost privilegiat nespus, căci se afla în preajma lui Dumnezeu. Fericirea ne este dată de
Dumnezeu. În afară de El sau departe de El nu există bucurie adevărată și trainică. În
Împărăția cerurilor, în care Însuși Dumnezeu va domni, nu va fi nicio durere. Dumnezeu va
șterge orice lacrimă din ochii lor ( Apoc. 7, 17). Fericirea lui Adam a durat atâta timp, cât el s-
a aflat legat lăuntric de Dumnezeu prin har. De unde a început însă pătimirea lui? Din păcat,
prin voința liberă cu care a fost înzestrat la creație spre desăvârșire. Îndată ce Adam a
păcătuit, a început să pătimească, cu toate că se afla încă în Rai. Păcatul poartă întru sine și
pedeapsa.
Diavolul îi pierde pe cei care îi devin prieteni, împlinindu-i voia. Conștiința îl mustră
pe acela care merge împotriva ei și încalcă poruncile lui Dumnezeu. Înainte ca Dumnezeu să-
l izgonească pe Adam din Rai, Adam însuși, înlăuntrul său, îl părăsise, încălcând legea Lui și
pierzând harul. El a început să pătimească încă din momentul căderii sale. Prin urmare, nu
Dumnezeu este vinovat de suferința lui Adam, ci însuși Adam. Dumnezeu l-a creat pe om
pentru bucurie, pentru fericire, însă el, de bună voie, a ales pătimirea.
Dar în ochii lui Hristos, fiecare om prețuiește cât o lume întreagă. Cu toate acestea ne
putem întreba: Care om nu a cunoscut boala? Cine spune că viața l-a ținut departe de orice
suferință trupească? De aceea una din cele mai arzătoare întrebări pe care și-o pune omul este
cea a rostului pătimirilor, suferințelor. Mulți își spun: de ce ne-a creat Dumnezeu? Ca să
suferim în această lume de felurite boli, scârbe, necazuri, neizbânzi, să suferim din pricina
semenilor noștri, a zavistiei celor din jur din cauza răutății vrăjmașilor, etc.?
Pentru cei care nu cred în Dumnezeu, această lume este o vale a plângerii, a petrecerii
în felurite necazuri; viața pentru ei este asemănătoare unei simfonii triste, plină de jeluire fără
seamăn. Sunt unii care în deznădejdea lor, își spun că n-ar mai exista un alt iad după viața de
acum, că iadul ar fi aici, pe pământ. Dacă pentru necredincioși, boala este lipsită de sens, fiind
o piedică în năvala lor de a se bucura de desfătările trupești, pentru creștini, boala este un
prilej de curățire sufletească, de apropiere de Dumnezeu, de Izvorul Bunătăților.
Prin urmare, pătimirile pământești, neașezate în lumina nădejdii descoperirii
dumnezeiești, conduc către o deznădejde totală. Sfântul Ioan Gură de Aur zicea: Regula pe
care trebuie să o urmăm este să suferim cu mulțumire fiecare lovitură a bolii, pentru că
acestea ne sunt trimise pentru păcatele noastre. Iar Sfântul Tihon de Zadonsk spunea că: în
suferință putem afla dacă credința noastră este vie sau teoretică. Ca o dovadă amintim că Sf.
Serafim de Sarov, către sfârșitul vieții sale, suferea ulcerații deschise la picioare.

Cu toate acestea la înfățișare era totdeauna vesel, luminos și zicea: Cum voi răsplăti Domnului
pentru că mi-a trimis o boală, pe lângă toate celelalte binecuvântări ale Lui?
 Deci oricât de mult s-ar strădui omul să scape de suferință nu va reuși decât dacă
transformă suferința într-o perlă a mântuirii sufletului.
Din păcate noi trăim mitul progresului permanent, mitul tehnologic care ne promite să
ne rezolve totul în chip miraculos. Poate că este un proces tehnologic util, dar noi avem
nevoie de afecțiune, de dragoste. Fiecare om de asta are nevoie.
Însă izvorul iubirii este Iisus Hristos și dacă nu-L avem, dacă nu ajungem la izvor, la
sursă, atunci nu avem nici dragoste. Și atunci căutăm alte surse, orice: faimă, bani, adrenalină,
desfătări, plăcere, din dorința de a simți că trăim plenar. Și nu putem trăi plenar decât în Iisus
Hristos. Omul contemporan caută de fapt cu disperare sensul vieții sale, caută izvorul iubirii,
dar nu găsește decât surogate și atunci rătăcește tot mai mult.
Pentru a ajunge din „robia egipteană” în „Țara Făgăduinței”, trebuie traversat un
deșert. Tot astfel, fiecare om trebuie să treacă prin deșertul momentelor de necazuri, boli și
suferințe. Aceasta este crucea de purtat. Și nu există nicio altă cale spre cer (Țara Făgăduinței)
în afara crucii.
Și mai vedem că Dumnezeu nu pedepsește păcatul imediat după săvârșirea lui, căci
oamenii ar face binele din frică, și atunci mântuirea ar fi cu de-a sila, iar Dumnezeu ar părea
că se teme de rău și își apără stăpânirea. Îngăduind păcatului să-și facă de cap, ne arată
atotputernicia ( Părintele Arsenie Boca).
Dar Dumnezeu nu se grăbește să pedepsească răul, așa cum fac oamenii, căci la
oameni unitatea de măsură pentru timp este secunda. La Dumnezeu unitatea de măsură pentru
timp este mia de ani ( Traian Dorz). Dumnezeu va cere socoteală pentru atâția ani în care ne-a
așteptat și nu ne-am pocăit ( Visarion Iugulescu).
Distinsul profesor-teolog, Teodor M. Popescu, în lucrarea sa Meditații teologice
spunea: „Omul smerit este într-adevăr modest și sfios, nu-și iese din firea lui, nu strigă, nu
cere, este fără pretenții și fără ambiție, blând, pașnic, răbdător, sincer, îngăduitor, curat și
drept. Omul smerit nu este încrezut, nu se laudă singur, nu caută nici laudele altora. Se
mulțumește cu puțin, nu cere și nu primește ceea ce nu i se cuvine, stă la urma tuturor, și chiar
nedreptățit și păgubit, îndură supărările, bolile și necazurile fără a se plânge și a se răzvrăti…”
Frumos, dar greu de îndeplinit cuvânt!
Tot creștinul ortodox trebuie să mai știe că această cruce nevăzută a suferințelor este
de mai multe feluri. Un om este orb și rabdă toată viața cu mulțumire această suferință. Altul
este surd, altul este mut, iar altul este șchiop și lipsit de putința de a merge. Alții duc cu
răbdare crucea căsătoriei, care nu este ușoară, deoarece multe și mari datorii au creștinii
căsătoriți. Grea este și crucea celor săraci și necăjiți care trăiesc în lipsuri și se luptă cu
multele nevoi ale vieții pământești, mai ales în vremurile pe care le trăim.
Există o concepție greșită privitoare la suferință, potrivit căreia timpul vindecă totul.
Singur timpul nu poate face decât să transforme un păcătos tânăr într-un păcătos bătrân. Un
cot dislocat care nu a fost tratat la vreme, nu se va vindeca numai prin trecerea timpului. Mai
degrabă, brațul întreg va deveni neputincios. Cu alte cuvinte, timpul poate vindeca doar
durerea, dacă acesta este petrecut în credință, post, rugăciune, participare în fiecare duminică
la Sfânta Liturghie, spovedanie, împărtășanie, iar toate acestea să fie însoțite de milostenie și
fapte bune. Suferința, ori de câte ori este îndurată cu mulțumire către Dumnezeu, dovedește
că Răstignirea și Jertfa lui Hristos nu au fost inutile, ci roditoare.
Un distins cuvios al vremurilor noastre spunea: „Oamenii senini, care nu au pe
conștiință păcate mari și grele, care nu sunt datori nimănui, nu se grăbesc niciodată, se opresc
și vorbesc cu fiecare, cu vecini, cu frate, cu mamă. Aceștia au timp și pentru un bolnav și
pentru un sărman și pentru un semen care are nevoie de un sfat, de ajutor. Pe când cei care au
ceva pe suflet, care sunt cuprinși de patima de a aduna continuu averi, fără măsură, cu lăcomie
feroce și sfidare de semeni, aceia sunt bolnavii adevărați ai vremurilor noastre. Cu ei nu poți
vorbi normal, ei nu se coboară din rangul lor, nu știu ce este lipsa, nevoia, durerea, ci „petrec
în chip strălucit în porfiră și vison”, la mese și desfătări alese, dar ei au ceva pe suflet, îi
apasă, ei evaluează continuu, dar nu după măsura lui Dumnezeu, ci după măsura oamenilor.”
Însă omul are toate răspunsurile în sine însuși: despre naștere, despre viață și despre
sensul mântuirii sale. Dacă vrea să afle răspunsuri la întrebări fără sens, va fi un nefericit.
Dacă vrea să afle răspunsuri la întrebări care țin de credința sa, de profesia sa, de rostul său ca
om, va găsi lesne fericirea. Iată cât de mângâietoare pentru suflet sunt aceste versuri: Ceas cu
ceas și dor cu dor,/ Slavă urc, slavă cobor, / Prea sunt vreme, prea mi-s trup, / Prea mă frâng și
prea mă rup / Și mi-i teamă c-am să pier, / Pe drumeagul către cer, / Că-i prea-i, bat-o, lungă
cale, / Pân’ la raiurile Tale, / Și-a-nceput în mine Doamne, / Să se-nsere, să se-ntoamne…
Nenorocirea este că mulți oameni nu simt existența văzduhului până ce nu începe să
bată vântul. Alții nu se gândesc la lumină până ce nu se lasă întunericul. Așa și mulți creștini,
nici nu simt existența lui Dumnezeu, până ce nu se ridică asupra lor viforul bolilor și al
suferințelor.
Fundamente dogmatice ale Tainei Sfântului Maslu
„Omul căzut cunoaşte binele şi răul, adică fiinţa şi nefiinţa din care a fost creat.
Această cunoaştere care devine pentru acesta o stare fiinţială, de fapt, îl conduce la trăirea în
mod nemijlocit a răului. Răul va constitui partea parazitară a firii omului. Acest răul l-a
experiat omul întâi ca moarte sufletească şi rupere de Izvorul Vieţii – Dumnezeu, apoi ca
stricăciune şi corupere biologică, pentru ca în final să îl cunoască deplin prin moartea sa
trupească. Prin urmare, firea umană, dincolo de darurile fiinţiale cu care a fost înzestrată prin
creaţie, este definită şi de stigmatele căderii. Cu alte cuvinte, omul în starea postparadisiacă
este un om ce cunoaşte stricăciunea, boala (sufletească şi trupească), coruperea, şi mai mult
decât acestea moartea. Aceste realităţi îl urmăresc din momentul căderii şi îl vor urmări până
la consumarea istoriei în actul ei eshatologic.
Acestea sunt premisele antropologice ale Sfintei Taine a Maslului. Înţelegerea corectă
a acestei Taine a Bisericii este direct legată de cunoaşterea naturii şi vocaţiei omului, precum
şi de consecinţele căderii suferite de firea umană. Fără cunoaşterea acestor realităţi Sfânta
Taină a Maslului al cărui subiect este omul, primeşte înţelesuri şi forme practice străine de
credinţa ortodoxă. Sfânta Taină a Maslului se săvârşeşte asupra unui subiect uman ce este
creat după chipul lui Dumnezeu fiind destinat îndumnezeirii, subiect ce suferă sufleteşte şi
trupeşte ruperea sa de Dumnezeu prin păcat.
Sfântul Maslu, însă, nu operează asupra unei firi umane în starea sa ultimă. Cum bine
ştim, în vederea restaurării omului şi a refacerii calităţii acestuia de chip al lui Dumnezeu,
apare în istorie şi în timp Fiul lui Dumnezeu – Logosul divin, Cel ce este şi temeiul şi fiinţa
Sfintelor Taine ale Bisericii şi a Sfântului Maslu. Iisus Hristos, Fiu al Omului şi al lui
Dumnezeu, a doua mare Taină a existenţei create, restaurează şi tămăduieşte deplin firea
umană de toate suferinţele şi imperfecţiunile ei. Aceasta este, însă, misiunea implicită a
lucrării iconomice a lui Hristos. Motivul esenţial pentru care S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu a
fost îndeplinirea vocaţiei genetice a omului, unirea creatului cu necreatul. Numai astfel creaţia
îşi poate justifica sensul ei, şi numai în acest mod şi-ar putea consuma finalitatea. Identificăm,
astfel, în lucrarea Mântuitorului Hristos două momente principale: restaurarea şi unirea.
Aceste momente sunt foarte importante în vederea înţelegerii Sfintelor Taine, în general, şi a
Sfântului Maslu, în special.”26

26
Protos. dr. Nathanael NEACŞU, „Premise teologice şi conotaţii practice cu privire la Taina Sfântului Maslu”
în Altarul Banatului, ediție electronică, https://altarul-banatului.ro/?page_id=438#_ftn3, data accesări:
26.10.2021.
 „Cum Hristos prin Sfântul Duh rămâne extins în istorie şi umanitate prin trupul Său
îndumnezeit în Taina Bisericii, putem înţelege de ce Sfântul Maslu are şi un profund caracter
ecclesiologic. Nu întâmplător la săvârşirea lui este necesar un număr de şapte preoţi, sau la
nevoie trei. Este un prim aspect ce ne atrage atenţia că Taina Sfântului Maslu revendică în
săvârşirea ei întreaga pliromă ecclesială. La rigoare, Sfântul Maslu ar trebui săvârşit în
continuarea Sfintei Liturghii cu participarea activă a tuturor membrilor comunităţii locale la
această Sfântă Taină. Acesta este un principiu esenţial în trăirea credinţei, ca la suferinţa
unuia din membrii Bisericii să participe întregul sobor bisericesc – cler şi popor: „Când un
mădular suferă tot trupul suferă…“ (I Corinteni 12, 26). Prin urmare, premisa teologică
esenţială a Sfântului Maslu este Biserica. Cazurile când Sfântul Maslu se săvârşeşte la casa
bolnavului, ar trebui să fie extensii ale participării şi rugăciunii întregii comunităţii bisericeşti
pe temeiul participării tuturor la Sfânta Liturghie ce ar trebui săvârşită în prealabil pentru cel
bolnav.”27.
„Pentru a ne convinge pe deplin de legătura intrinsecă dintre boală și păcat, dintre vindecare și
pocăință, trebuie să facem apel la momentul biblic al vindecării paraliticului de către Hristos
la scăldătoarea Vitezda, când i-a spus acestuia: „Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai
păcătuiești, ca să nu-ți fie ceva mai rău” (Ioan 5, 14). Aceasta dovedește, încă o dată, că boala
trupească a paraliticului a fost cauzată de păcatul sufletesc, că nu se poate vorbi de un trup
vindecat și sănătos dacă sufletul nu este în stare de pocăință și de raportare la Hristos și la
Biserica Sa. Din această relatare biblică reiese că în Biserică noi conștientizăm cauzele mai
adânci ale bolilor noastre și putem sesiza că suferința devine cel mai scurt drum care ne duce
la Hristos, că în suferință ni-L dorim pe Hristos din ce în ce mai aproape. Însă nu trebuie să
căutăm suferința, ci trebuie să învățăm din suferința altuia, să descoperim sensul ei terapeutic.
De aceea, dacă din spital pleci fără să înțelegi ceva legat de viața umană și de sensul său,
atunci suferința se amplifică și devine o cruce din ce în ce mai greu de purtat. Un suflet
detașat de Dumnezeu prin păcate și patimi nevindecate, un suflet care nu-L primește pe
Hristos în casa și în intimitatea sa se poate considera lipsit de viață. De aceea, „noi suntem
chemați să fim în comuniune veșnică cu El, împreună cu cei care reflectă în veșnicie sfințenia
Sa strălucitoare.”28.

27
Protos. dr. Nathanael NEACŞU, „Premise teologice...”
28
Pr. prof. dr. John BRECK, Darul sacru al vieții, traducere de Preasfințitul dr. Irineu Pop Bistrițeanul, Editura
Patmos, Cluj-Napoca, 2001, p. 17.
Puterea credinței și a rugăciunii oferă vindecare mai mult decât știința
medicală

„Medicina este știința și arta vindecării, dar există și reprezentanți ai ei, unii medici,
care omoară în fiecare an: milioane de prunci în pântecele mamei, mii de bolnavi în stadii
terminale prin eutanasie și alte câteva zeci de mii prin reacții adverse ale medicamentelor și
prin erori medicale. Nimeni nu se înspăimântă, nimeni nu se revoltă, nimeni nu își pune
întrebări. (...) De ce atitudinea și legile pro moarte sunt funcționale și uneori mai puternice
decât atitudinea și legile pro viață în majoritatea țărilor?”29.
„Am trăit un caz în experiența personală: fiindcă duhovnicul nu i-a îngăduit să
mărturisească minunea trăită și salvatoare a două vieți amenințate din cauza principiilor și
practicilor medicale, relatăm cazul fără nici o identitate pentru a respecta dorința și porunca
duhovnicului.
Este vorba despre o bolnavă care poartă diagnosticul de tumoră malignă stadiul IV. A
făcut 12 ședințe de citostatice, 4 radiografii, 3 CT. În ultimul CT află că este însărcinată. (...) I
se propune de către medici întreruperea sarcinii, cu amenințarea că dacă nu se conformează,
boala ei se va agrava și își va pierde viața. Credința mamei bolnave a învins; a fost mai
puternică decât toți doctorii și decât toată știința medicală contemporană; mai altfel spus,
bolnava i-a făcut de rușine pe doctori. A mers la Părintele Arsenie Papacioc, marele nostru
duhovnic – în vârstă de aproape 90 de ani – bolnav, operat recent, s-a rugat împreună cu
bolnava și soțul ei, două ore. (...) Astăzi copilul este mare – 12 ani – și mama continuă să fie
bine și să se bucure de viață și de familie.”30.
„Un studiu a arătat că eficiența unui program de reducere a stresului bazat pe
cultivarea atenției (metoda MBSR) desfășurat pe durata a 8 săptămâni, în cazul a 49 de
paciente cu cancer de sân și a 10 pacienți cu cancer de prostată, toți în stadiu incipient.
Programul a inclus reprize de relaxare, tehnici de meditație practicate zilnic la domiciliu.
Măsurătorile, făcute înainte și după intervenția chirurgicală, au evidențiat modificări în
parametrii endocrini, imuni și autonomi, în privința nivelurilor de cortizol salivar, în privința
numărului celulelor imune, a tensiunii arteriale și a ritmul cardiac.”31.
Un număr însemnat de rezultate fac referire la alte practici, cu caracter spiritual.

29
Prof. dr. Pavel CHIRILĂ, Fizician Nicoleta STURZU, Fața tristă a medicinei contemporane, Editura
Christiana, București, 2019, p. 9.
30
Prof. dr. Pavel CHIRILĂ, Fizician Nicoleta STURZU, Fața tristă...., pp. 83-84.
31
L. E. CARLSON, , M. SPECA, K. D. PATEL & E. GOODEY, „Mindfulness-based stress reduction in
relation to quality of life, mood, symptoms of stress, and immune parameters in breast and prostate cancer
outpatients” in Psychosomatic medicine, 2003, 65(4), pp. 571–581.
Avem în vedere aici efectul Maica Tereza, evidențiat de David McClelland 32, care semnalează
modificarea răspunsului imunitar ca urmare a unei experiențe cu un conținut spiritual, dar și
efectele terapeutice ale compasiunii, evidențiate de Richard Davidson33. La acest capitol sunt
relevante și studiile care identifică amprentele cerebrale și efecte psiho-emoționale distincte,
de pe urma diverselor practici spirituale sau religioase, evidențiate de Andrew Newberg, în
cercetările din cadrul neuroteologiei34 35.
Sunt remarcabile și concluziile meta-analizelor realizate de Harold Koenig, pe
marginea studiilor privitoare la efectele terapeutice ale vieții religioase sau spirituale. Într-una
dintre aceste meta-analize ample, evaluând 1.200 de studii medicale apărute între anii 1872 și
2000, și 2100 de studii apărute între anii 2000 și 2010, sunt evidențiate corelațiile strânse între
religie/spiritualitate și diverse aspecte ale sănătății36. Operând o selecție riguroasă, care a ținut
seama de criterii probitate științifică, schema experimentală și corectitudinea analizei datelor,
analiza a oferit o radiografie științifică a raportului dintre viața religioasă și sănătate, la nivelul
anului 2010. Concluziile meta-analizei indică un impact benefic semnificativ al practicilor
vieții spirituale și religioase în bolile coronariene, hipertensiunea arterială, bolile cerebro-
vasculare, boala Alzheimer și demența, în reglarea funcției imunitare și a funcției endocrine,
în evoluția cancerului, în calitatea motricitității (mobilitate și capacități fizice) și a sănătății, și
în privința speranței de viață37. În plus, viața spirituală are un impact benefic în configurarea
răspunsului la stres, în cultivarea emoțiilor pozitive, în starea de bine, în cultivarea speranței și
a optimismului, în consolidarea sentimentului unei vieți cu rost, în creșterea stimei de sine, în
trăsăturile de caracter pozitive, reducând totodată incidența depresiei și a sinuciderilor, a
anxietății și abuzului de substanțe, a delincvenței și instabilității maritale38.
„Cercetările inventariate pe scurt aici indică diverse posibilități de implicare a
subiectului, care pot ameliora suferința, pot contribui la recuperarea sau dezvoltarea unor

32
Cf. D.C. McCLELLAND, C. KIRSHNIT, „The effect of motivational arousal through films on salivary
immunoglobulin A”, in Psychology and Health, 1998, vol 2, pp. 31-52.
33
R.J. DAVIDSON, The Emotional Life of Your Brain: How Its Unique Patterns Affect the Way You Think,
Feel, and Live—and How You Can Change Them, Avery, 2012.
34
A. NEWBERG , „The brain and the biology of belief: An interview with Andrew Newberg, MD”. Interview
by Nancy Nachman-Hunt in Adv Mind Body Med. 2009;24(1), pp.32-36.
35
R.S. WERK, D.M. STEINHORN, A. Newberg, „The Relationship Between Spirituality and the Developing
Brain: A Framework for Pediatric Oncology” in J Relig Health, 2021;60(1), pp. 389-405.
36
H.G. Koenig, „Religion, spirituality, and health: the research and clinical implications” in  ISRN Psychiatry,
2012; 278730. Published 2012 Dec 16, 33 pages.
37
H.G. Koenig, „Religion, spirituality, and health...”, 33 pages.
38
H.G. Koenig, „Religion, spirituality, and health...”, 33 pages.
abilități, pot stimula emoționalitatea pozitivă, pot schimba patternuri de gândire și acțiune,
contribuind considerabil la îmbunătățirea calității vieții.”39. 

Anexă: RÂNDUIALA SFÂNTULUI MASLU40

– Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, un vas cu făină de grâu, o candelă sau un pahar cu
untdelemn, şapte beţişoare cu vată la un capăt şi şapte lumânări aprinse se aşează pe o masă,
în mijlocul Bisericii sau lângă patul bolnavului.

Binecuvântarea preotului
– Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Rugăciunile începătoare, troparele de umilinţă, psalmul 50.
Canonul Sfântului Arsenie (secolul al IX-lea), care îi pregăteşte sufleteşte pe primitorii
Tainei.
Binecuvântarea mare
– Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în
vecii vecilor.
Ectenia mare
– Cu pace, Domnului să ne rugăm…
– se adaugă cereri speciale pentru binecuvântarea untdelemnului şi tămăduirea celor bolnavi.
Rugăciunea de sfinţire a untdelemnului
– se rosteşte de şapte ori.
Tropare în care invocăm pe Mântuitorul, pe Maica Domnului şi pe unii sfinţi, pentru
tămăduirea celor în suferinţă.
Citirile din epistole şi din Evanghelii
– citirile din Apostol încep cu textul din Epistola Sfântului Iacov, capitolul al V-lea, unde se
vorbeşte despre puterea vindecătoare a Sfântului Maslu; toate scot în evidenţă importanţa
răbdării în suferinţă şi a nădejdii în vindecare;

39
Adrian Sorin MIHALACHE, „Liberul arbitru – o abordare din perspectiva neuroștiințelor” în Romanian
Journal of Medical Practice , Vol. XVI, No. 3 (80), 2021, pp. 335-341.
40
Taina Sfântului Maslu – rânduială și semnificație, http://www.parohia.org/2021/04/15/taina-sfantului-maslu-
randuiala-si-semnificatie/ , 15 aprilie 2021, data accesării: 26.10.2021.
– cele şapte Evanghelii ne prezintă modele de pocăinţă (Zaheu, Matei), pilde de milostenie şi
priveghere (Samarineanul milostiv, fecioarele înţelepte), dar şi vindecări minunate săvârşite
de Mântuitorul Hristos (vindecarea soacrei lui Petru şi a fiicei femeii cananeence).

Ectenie întreită scurtă

– se rostește după fiecare Evanghelie;
– preotul cheamă milostivirea lui Dumnezeu asupra celui bolnav şi asupra tuturor celor care
participă la slujbă.

Rugăciunea ungerii
– fiecare preot care citeşte Evanghelia şi rugăciunea, rosteşte: Părinte Sfinte, Doctorul
trupurilor şi al sufletelor…, ungând în semnul Sfintei Cruci pe cei bolnavi, la frunte, gură,
nări, urechi, piept, la mâini şi pe tălpi – dacă se află în casa lor – şi doar la frunte, dacă Taina
Sfântului Maslu se săvârşeşte în biserică.

Așezarea Sfintei Evanghelii peste capul bolnavului

– după ultima rugăciune, cel dintâi dintre preoții slujitori deschide Sfânta Evanghelie, o
aşează peste capul bolnavului, cu faţa în jos şi citeşte rugăciunea Împărate Sfinte, îndurate,
mult-milostive…
– așezarea Evangheliei închipuie mâna lui Hristos pe capul celui bolnav: nu pun mâna mea
cea păcătoasă […] ci pun mâna Ta cea puternică şi tare, arătând că vindecarea este lucrarea lui
Dumnezeu, Doctorul sufletelor şi al trupurilor şi nu lucrarea preotului;
– bolnavul sărută Sfânta Evanghelie care închipuie pe Hristos;

Ectenie întreită
– se pomenesc cei în suferinţă.

Apolisul (sfârșitul slujbei)

– participanţii cer binecuvântare şi iertare de la preoţii slujitori, zicând: Binecuvântaţi, părinţi
sfinţiţi, şi ne iertaţi pe noi, păcătoşii;
– preoţii slujitori răspund: Dumnezeu să vă ierte şi să vă binecuvinteze, sănătate să vă
dăruiască.
Concluzie
Mântuitorul Hristos este cunoscut drept doctorul sufletelor și trupurilor noastre. Prin
această lucrarea am încercat să demonstrez că ceea ce nu este cu putință oamenilor, este cu
putință la Dumnezeu. Nădăjduiesc ca în urma citirii acestui material să sporească în sufletele
oamenilor nădejdea că Dumnezeu este izbăvitroul nostru și că trebuie să îndrăznim să Îi
cerem ajutorul atunci când suntem în necazuri.
Am încercat să demonstrez că știința a progresat remarcabil, dar fără voia lui
Dumnezeu, nimic nu este posibil. Recomand cu căldură participarea la Taina Sfântului Maslu
oricând, nu numai în momentele de suferință, deoarece fiecare dintre noi avem o suferință pe
care poate că nu o știm, iar Dumnezeu ne va ajuta să ne vindecăm.
Bibliografie

Izvoare
 Învățătura de credință ortodoxă, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003.
 Slujba Sfântului Maslu și Rugăciuni pentru bolnavi, Editura IBMBOR, București,
2012.
 STĂNILOAE, Dumitru, Pr. Prof. Dr. - Teologie Dogmatică Ortodoxă, Volumul III,
Ediția a doua, Editura IBMBOR, București, 1997.
 STĂNILOAE, Dumitru, Pr. Prof. Dr. - Spiritualitate și comuniune în Liturghia
ortodoxă, Ediția a II-a, Editura IBMBOR, București, 2004.

Dicționare
 BRIA, Ion, Pr. prof. dr. - „Maslu”, în Dicționar de teologie ortodoxă. A-Z, Editura
IBMBOR, București, 1994.
 CARREZ, Maurice, MOREL, François - Dicționar grec-român al Noului Testament,
traducere de Gheorghe Badea, Societatea Biblică Interconfesională din România, București,
1999.
 IONESCU, Răzvan Andrei, Pr.; LEMENI, Adrian - Dicționar de teologie ortodoxă
și știință, Ediția a doua, Editura Doxologia, Iași, 2016.
 MIRCEA, Ioan, Pr. dr. - „Maslu”, în Dicționar al Noului Testament, Editura
IBMBOR, București, 1995.

Cărți teologice
 BRECK, John, Pr. prof. dr. - Darul sacru al vieții, traducere de Preasfințitul dr.

Irineu Pop Bistrițeanul, Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2001.

 LeMASTERS, Philip, Pr. Prof. - Valoarea creației lui Dumnezeu: cum să trăiești ca
un creștin ortodox, traducerea din limba engleză: Ioan-Lucian RADU, Editura Doxologia,
Iași, 2018.
 NECULA, Nicolae D., Pr. prof. dr. - Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. II,
Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2001.
  † WARE, Kalistos, Mitropolit de Dioklea - Tainele vindecării, Traducerea din limba
engleză de Florin Caragiu, Editura Basilica, București, 2013.

Studii teologice
 Pr. drd. Dragoș UNGUREANU, „Sfântul Maslu – Taină a vindecării” în Teologie și
viață, nr. 9-12 septembrie-decembrie 2012.

Studii de specialitate
 CHIRILĂ, Pavel, Prof. dr.; STURZU, Nicoleta, Fizician - Fața tristă a medicinei
contemporane, Editura Christiana, București, 2019.
 L. E. CARLSON, , M. SPECA, K. D. PATEL & E. GOODEY, „Mindfulness-based
stress reduction in relation to quality of life, mood, symptoms of stress, and immune
parameters in breast and prostate cancer outpatients” in Psychosomatic medicine, 2003, 65(4).
 Cf. D.C. McCLELLAND, C. KIRSHNIT, „The effect of motivational arousal
through films on salivary immunoglobulin A”, in Psychology and Health, 1998, vol 2.
 R.J. DAVIDSON, The Emotional Life of Your Brain: How Its Unique Patterns Affect
the Way You Think, Feel, and Live—and How You Can Change Them, Avery, 2012.
 A. NEWBERG , „The brain and the biology of belief: An interview with Andrew
Newberg, MD”. Interview by Nancy Nachman-Hunt in Adv Mind Body Med. 2009;24(1).
 R.S. WERK, D.M. STEINHORN, A. Newberg, „The Relationship Between
Spirituality and the Developing Brain: A Framework for Pediatric Oncology” in J Relig
Health, 2021;60(1).
 H.G. Koenig, „Religion, spirituality, and health: the research and clinical
implications” in ISRN Psychiatry, 2012; 278730. Published 2012 Dec 16, 33 pages.
 MIHALACHE, Adrian Sorin, „Liberul arbitru – o abordare din perspectiva
neuroștiințelor” în Romanian Journal of Medical Practice , Vol. XVI, No. 3 (80), 2021.

Webgrafie
 Pr. Prof. Vasile GORDON , „TAINA SFÂNTULUI MASLU. Importanţa şi
simbolismul” în Itinerar catehetic| AUG. 20, 2020, https://radiorenasterea.ro/taina-sfantului-
maslu-importanta-si-simbolismul/ , data accesării: 26.10.2021.
 „TAINA SFÂNTULUI MASLU ”– puncte de vedere liturgice , în Matricea
Românească, 05 ian. 2021, https://matricea.ro/taina-sfantului-maslu-puncte-de-vedere-
liturgice/ , data accesării: 26.10.2021.
  Taina Sfântului Maslu – rânduială și semnificație,
http://www.parohia.org/2021/04/15/taina-sfantului-maslu-randuiala-si-semnificati e/ , 15
aprilie 2021, data accesării: 26.10.2021.
 Protos. dr. Nathanael NEACŞU, „Premise teologice şi conotaţii practice cu privire la
Taina Sfântului Maslu” în Altarul Banatului, ediție electronică, https://altarul-banatului.ro/?
page_id=438#_ftn3, data accesări: 26.10.2021.