Principii teologice care stau la baza dialogului Bisericii

cu Mass-media

-Cum ajută Biserica restructurarea interioară a omului și a mijloacelor

de informare-

Programul de studiu: Comunicare și consiliere psihologică și spirituală

Anul I

Masterand:
CIOHODARU Lucian-Constantin

octombrie 2020
Cuprinsul
Introducere.............................................................................................................................................3
Capitolul 1. Raporturile Bisericii cu mass-media...................................................................................4
1.1. Raporturile Bisericii Ortodoxe cu mass-media............................................................................4
1.2. Raporturile Bisericii Romano-catolice cu mass-media...............................................................7
Capitolul 2. Pericolele Mass-media.......................................................................................................8
2.1. Mass-media și secularizarea........................................................................................................8
2.2. Dependența de mass-media.........................................................................................................8
2.3. Câteva exemple de manipulare...................................................................................................9
2.3.1. Manipulare prin puterea cuvântului......................................................................................9
2.3.2. Cazul orbului de pe podul Brooklyn..................................................................................10
Concluziile............................................................................................................................................11
Bibliografie...........................................................................................................................................12
Cărți teologice..................................................................................................................................12
Cărți sociologice...............................................................................................................................12
Webgrafie.........................................................................................................................................12
 Introducere

Lucrarea de față dorește să analizeze principiile teologice care stau la baza dialogului
dintre Mass-media (a patra putere în stat) și Biserică (puntea de legătură a omului cu
Dumnezeu – corabia mântuirii noastre). Din nefericire, constatăm că mass-media critică unele
măsuri ale Bisericii, considerând Dogma Bisericii ca demodată și înapoiată.
În cele ce urmează, vom analiza care este raportul Bisericii Ortodoxe, respectiv a
Bisericii Romano-catolice cu privire la mass-media, care sunt soluțiile pentru a ameliora
relația tensionată și care sunt pericolele dependenței de mass-media.
 Capitolul 1. Raporturile Bisericii cu mass-media
1.1. Raporturile Bisericii Ortodoxe cu mass-media

Într-o lume modernă secularistă, stăpânită de tehnica digitală a noilor mijloace de

comunicare, omul erei informaţionale ar fi îndreptăţit să pună o întrebare crucială referitoare
la posibilitatea şi eficacitatea dialogului între Biserica creştină (considerată desuet) şi mass-
media (percepute ca instrumente ale secularizării). Care dintre repere şi obiective i-ar putea
lega şi ar putea constitui o bază reală pentru un dialog constructiv şi folositor societăţii
întregi? La această întrebare teologii ortodocşi corespund cu claritate: ceea ce apropie este
conceptul de comunicare. Pe de o parte Biserica îşi împlineşte misiunea pe pământ printr-o
întâlnire a oamenilor între ei, în lumina credinţei, prin spiritualizarea comunicării lor şi
comuniunii tuturor cu Dumnezeu. De cealaltă parte, mass-media, ca totalitatea mijloacelor de
comunicare socială, manifestă sub diferite modalităţi de expresie aspiraţia general-umană spre
comunicare. Persoana umană este intenţionalitate spre comuniune, iar comunicare este calea
devenirii ei într-o fiinţă.
Omul şi comunicarea sunt cele două obiective nedespărţite care fac posibil, şi în
contextul actual, chiar necesar dialogul între Biserica şi mass-media în scopul actualizării
valorilor creştine într-o societate bolnavă de lipsa comunicării şi comuniunii cu Dumnezeu.

Comuniune a oamenilor cu Dumnezeu, Biserica este întemeiată obiectiv de Hristos pe

Cruce, intrând în istorie ca o comunitate concretă, văzută a oamenilor cu Dumnezeu, la
Cincizecime. În concepţia părintelui profesor Dumitru Stăniloae: „Biserica e imanentul care
are în ea transcendentul, comunitatea treimică de Persoane plină de o nesfârşită iubire faţă de
lume … Biserica este Hristos extins cu trupul Lui îndumnezeit în umanitate, sau umanitatea
aceasta unită cu Hristos şi având imprimat în ea pe Hristos cu trupul lui îndumnezeit. (…)
Biserica are prin aceasta o constituţie teandrică. Conţinutul ei constă din Hristos cel unit după
firea dumnezeiască cu Tatăl şi cu Duhul, iar după firea omenească cu noi”.1
„Prin natura ei, Biserica este mediul de comunicare între Dumnezeu şi umanitate, între cer şi
pământ, între persoanele umane create după chipul Creatorului a toate, între om şi creaţia
divină în totalitatea ei. Paradigma cerească a Bisericii este Sfânta Treime, structura supremei
iubiri în care comunicare este deodată comuniune. „Căci în comunitatea perfectă şi veşnică a
celor trei Persoane, în care subzistă supraesenţa unică a dumnezeirii, e dată infinitatea şi
desăvârşirea vieţii iubitoare a Treimi şi a fiecărei Persoane. Şi ca atare numai prin Ea ne este
1
Acad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, ediţia a II-a, vol. II, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1997, p.137-138 .
asigurată comuniunea noastră eternă cu viaţa infinită a lui Dumnezeu şi comuniunea
neconfundată între noi, părtaşi ai acestei infinităţi”.2
„Bisericile trebuie să se raporteze la mass-media într-o manieră pastorală, evanghelică şi
profetică. Pastorală: să încerce să înţeleagă tensiunile pe care le suportă oamenii care lucrează
în mass-media şi să-i ajute să-şi facă meseria într-un mod care respectă valorile
umane. Evanghelică: Biserica trebuie să reziste tentaţiei de a se servi de mass-media
încălcând demnitatea publicului şi manipulându-l. Ea trebuie, mai degrabă, să propovăduiască
smerit şi convingător adevărul care i-a fost încredinţat. Biserica are, de asemenea un rol
profetic: ea trebuie să aibă mereu o viziune critică asupra realizărilor, conţinuturilor şi
tehnicilor mediatice, precum şi asupra ideologiilor care le susţin. Ea trebuie să ajute
comunităţile umane în dezvoltarea conştiinţei lor mediatice în aşa fel încât o analiză critică să
se poată constitui în Bisericile şi întrunirile locale (…).3
 Trebuie să remarcăm că, în general mass-media laică românească, deci non-bisericească, are
o preocupare mult mai mare pentru problemele religioase în comparaţie cu cele occidentale.
Această preocupare se manifestă prin două extreme: pe de o parte clerului i se acordă generos,
pentru lucrarea lor misionară, pagini întregi în ziare şi reviste, emisiuni la posturi de radio sau
televiziune; pe de altă parte se desfăşoară o companie anti-bisericească, de ponegrire a
ierarhilor şi preoţilor care sunt acuzaţi în diferite articole şi emisiuni de tot soiul de fărădelegi,
fără să li se acorde dreptul la replică sau în cel mai bun caz i se acordă mult mai târziu, ceea
ce nu mai schimbă opinia publică formată unilateral. Cel mai recent caz în această privinţă a
fost îndreptat în primăvara anului 2001 împotriva patriarhului Teoctist care a fost acuzat de
aservirea regimului ceauşist, de apartenenţa la mişcarea legionară dar şi calomnia nefondată
de sodomie.
               Aceste atacuri îndreptate întotdeauna asupra ierarhiei şi clerului urmăresc principiul
vechi: „Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”. În acest fel se urmăreşte discreditarea Bisericii
Ortodoxe care după cuvintele inspirate a lui Mihai Eminescu este ,,Maica poporului român’’.
               Abuzurile şi provocării din parte „puterii a patra” la adresa Bisericii Ortodoxe
Române sunt consecinţele unei politici de secularizare şi „europenizare” a societăţii româneşti
în faţa căreia valorile creştine păstrate cu fidelitate de Biserica Răsăritului reprezintă in real
obstacol, ceea ce împiedică crearea Europei Unite, uniformizate după principiul utopic al
paradisului terestru. Poziţia fermă a Bisericii Ortodoxe în privinţa articolului 200 a Codului
2
Acad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă, vol. I, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1978, p.284, citat de Pr. Nicolae Dascălu în Biserica şi mass-
media, p.108
3
John Bluck, Beyond Technology. Context for Christian Communication, W.C.C. Publications, Geneva, 1984,
citat de Pr. Nicolae Dascălu în Comunicare pentru Comuniune, p.114-115
Penal care prevede pedeapsa perversiunilor sexuale, deci condamnarea homosexualităţii, de
asemenea, condamnarea practicii de eutanasie, propovăduirea vieţii decente şi nu de plăceri
carnale, păstrarea tradiţiei şi spiritualităţii creştine vis-a-vis de tradiţia şi cultura naţională,
toate aceste irită şi supără nu numai pe unii occidentali, dar şi pe unii compatrioţi „civilizaţi”.
Împotriva calomniilor şi acuzaţiilor la adresa Bisericii Ortodoxe Române ierarhii şi clericii
împreună cu mirenii trebuie să răspundă prompt, uniţi în gândire şi simţire, cu demnitate, fără
a polemiza şi coborî la certuri şi polemici inutile, bune numai pentru show. Nu putem admite
o reacţie indiferentă sau întârziată, potrivită formulei lui Mark Twain: ”O minciună sfruntată
străbate jumătate de lume înainte ca adevărul să apuce să se scoale din pat”. Un răspuns
întârziat sau absenţa acestuia este interpretată de mass-media secularizată ca o confirmare a
acuzaţiilor sau în cel mai bun caz ca o manifestare a slăbiciunii şi desuităţii.4
               După părerea unor teologi cauza imobilismului a clerului din cadrul Bisericii
Române este adaptarea mentalităţii majoritare susţinută de sondaje ale căror rezultate afirmă
apartenenţa la Ortodoxie a 87% din populaţia României. Însă din aceşti 87% numai
Dumnezeu cunoaşte câţi sunt trăitori şi practicanţi autentici ai Ortodoxiei. În perspectiva
secularizării şi occidentalizării societăţii româneşti Biserica Ortodoxă ar putea ajunge (dacă
deja nu este) din punct de vedere al practicării spiritualităţii creştine minoritară. De aceea,
după părerea acestor teologi, activitatea clerului trebuie să se bazeze pe conştientizarea acestei
situaţii precare de care este responsabilă atât Biserica cât şi mass-media. „Dacă Biserica şi
mass-media au conştiinţa unor instituţii fundamentale în societate, oricare ar fi sistemul politic
ce deţine puterea în stat este firesc ca şi în raporturile directe să primeze conştiinţa
responsabilităţii comune faţă de comunitatea socială şi, implicit, respectul reciproc. Este
regretabil că în anumite atitudini mediatice faţă de Biserică persistă mentalitatea presei
totalitare, cu dispreţul şi intoleranţa celui care trăieşte sub spectrul complexului, că aflat sub
umbrela puterii poate să nu mai ţină cont nici de elementarele reguli de civilizaţie şi
comportament. De partea noastră, ne-am putea reproşa iritările uneori prea grăbite atunci când
presa înfierează aspecte din viaţa unor membrii ai Bisericii care nu corespund moralei
creştine. Simţul pocăinţei este recomandabil şi de o parte şi de cealaltă întrucât asumarea
responsabilă a greşelilor este temelia iertării şi împăcării”.5

4
http://www.biserica-petru-si-pavel.net/articole/dialogul-intre-mass-media-si-biserica-intr-o-societate-
democratica-si-pluralista/?fbclid=IwAR2V-d0X-Cf8wCZKznPGmgEQqZbtD4-
MlMC0m9eP3O4_n_YjjKpQRStrU_4 , data accesării: 20.10.2020
5
Pr. Nicolae Dascălu, Biserica şi mass-media, p.117
 1.2. Raporturile Bisericii Romano-catolice cu mass-media

 Biserica urmărește două obiective în ceea ce privește mass-media6. Unul dintre ele
este încurajarea dezvoltării corespunzătoare a mijloacelor de comunicare socială, și a folosirii
lor corecte, pentru binele progresului uman, al dreptății și al păcii – pentru ridicarea societății
la nivel local, național și comunitar, în lumina binelui comun și în spiritul solidarității. Luând
în considerare marea importanță a comunicațiilor sociale, Biserica dorește „un dialog onest și
respectuos cu cei responsabili de mass-media” – un dialog care se referă în primul rând la
elaborarea politicii mass-media.  „Acest dialog implică din partea Bisericii efortul de a
înțelege mass-media – cu obiectivele, metodele, formele, regulile, structurile interne și
modalitățile lor – și de a oferi sprijin și încurajare celor implicați în activitatea mediatică.
Pe baza acestei înțelegeri și a acestui sprijin, devine posibilă oferirea unor propuneri
semnificative pentru eliminarea obstacolelor care stau în calea progresului uman și a
proclamării Evangheliei” 7.
Biserica se preocupă însă și de comunicarea ei, atât cu exteriorul, cât și din interiorul
ei. O astfel de comunicare este mai mult decât un exercițiu tehnic, deoarece ea „își are punctul
de start în comuniunea de iubire dintre persoanele divine și în comunicarea lor cu noi”,
precum și în înțelegerea faptului că comunicarea trinitară „se extinde asupra omenirii: Fiul
este Cuvântul ‘rostit’ din veșnicie de către Tatăl și, în și prin Isus Cristos, Fiul și Cuvântul
întrupat, Dumnezeu se comunică pe Sine oamenilor, și le comunică mântuirea Sa”8.
„Comunicarea în Biserică și dintre Biserică și lume este în esență comunicarea Veștii
Bune a lui Iisus Hristos. Este proclamarea Evangheliei ca și cuvânt profetic și eliberator
adresat oamenilor timpului nostru; este mărturia dată în fața procesului de secularizare
radicală despre adevărul divin și despre destinul transcedental al persoanei umane; este
mărturia dată, în solidaritate cu toți credincioșii, în ciuda conflictelor și a diviziunilor, despre
dreptate și despre comuniunea dintre popoare, națiuni și culturi”. 9
Capitolul 2. Pericolele Mass-media
2.1. Mass-media și secularizarea

6
https://www.magisteriu.ro/biserica-si-internetul-2002/?
fbclid=IwAR3tcvpDb83Lnm2eCgZDbijDB4NkWlVaI1-ySjeZuKGa47mMCSzLUiiU6ig 20.10.2020.
7
„Aetatis Novae”, 8.
8
„Etica în comunicații”, nr. 3.
9
„Aetatis Novae”, nr. 9.
 Comunicarea eficientă cu ajutorul new media, adaptarea ofertei spirituale și sociale la
cerințele imediate ale virtualilor prozeliți plasează comportamentul acestor mișcări religioase
protestante în sfera de interes a sociologilor econimiști, dacă putem folosi o asemenea
expresie. Este vorba de o pleiadă de sociologi occidentali, în primul rând americani, care
interpretează fenomenul religios prin grila reducționistă de tip economic. Noile mișcări
religioase nu ar face decât să funcționeze asemenea unor firme private sau ONG-uri pe piața
liberă a cererii și ofertei de bunuri și servicii religioase.
În aceiași termeni, preponderent economici, se discută astăzi acest subiect.
Bisericile devin veritabile instituții sociale ce concurează pe o piață liberă.
Dimensiunea lor sacramentală este estompată. Rămâne doar prestigiul și autoritatea lor
clasice. Ele vor fi „împrumutate” ulterior de noile religii seculare (corectitudinea politică,
tehnologiile viitorului și transumanismul) pentru a se impune pe plan social.10

2.2. Dependența de mass-media

Din nefericire, mass-media creează starea de dependență în rândul populației și din

oameni liberi devenim sclavi ai tehnologiei.
Unele surse media au fost create special pentru a dezinforma auditoriul și a inculca
unele concepte eronate.
Din acest motiv, nu trebuie să acordăm credibilitate tuturor surselor media. Dacă avem
dubii cu privire la autenticitatea unei informații, ne documentăm cu privire la acel subiect din
mai multe surse.
Linia dintre proăagandă și dezinformare este extrem de subtilă, căci foarte des cele
două fenomene se suprapun. Se pare că termenul dezinformare a apărut în anul 1949 în
Dicționarul limbii ruse cu sensul de „acțiune de inducere în eroare cu ajutorul unei informații
mincinoase”. Majoritatea specialiștilor care au studiat problema consideră într-adevăr că
dezinformarea se definește prin caracterul organizat al minciunii (fabricarea unor documente
false sau falsificarea documentelor existente, difuzarea unor știri false etc.) – metodă folosită
de țările totalitariste, ca și de cele democratice.11
Din nefericire, în ziua de azi, mass-media este invadată de imagini cu caracter erotic,
care pervertesc inocența copiilor de la vârste fragede.
Din ecranele televizoarelor, se revarsă în sufletele copiilor tot felul de netrebnicii.
Așa-numitele centre de planificare familială difuzează reviste și cărți ilustrate care fac
propagandă unor idei corespunzătoare. Eu sunt profund convins că toată această problemă
căreia i s-a dat viață în mod artificial este o viclenie demonică. Cineva a decis că trebuie, cu
orice preț, să li se facă cunoștință cât mai de timpuriu copiilor cu fiziologia relațiilor sexuale –

10
Nicu Gavriluță – „(Tele)evangheliștii americani” în Noile religii seculare, Editura Polirom, Iași, 2018, pp. 49-50.
11
Rémy Rieffel – Sociologia mass-media, Editura Polirom, Iași, 2008, p. 70.
subliniez, anume cu fiziologia! Nu este vorba ca din băiat să se scoată un tată, soț, ocrotitor de
nădejde, iar din fată- o mamă grijulie și o soție credincioasă12.
Așa cum am mai amintit, mass-media poate să ucidă sufletul. În Provocările lumii de
13
azi , părintele Nicolae Tănase afirmă următoarele: „Nu privi la televizor orice, deși ești
singur în casă și nu te vede nimeni. Nu privi orice dacă te respecți! Privește ce-i folositor.”
Din nefericire, în ziua de azi, foarte mulți tineri sunt dependenți de mass-media și de
tehnologie.
Omul dependent este, de obicei, „posedat”. Atenție la ghilimele! Nu este vorba de
îndrăcire și posesie demonică în sensul nemijlocit al cuvântului, ci de posesiunea demonică la
figurat, așa cum spunem, de exemplu „posedat de idee”14

2.3. Câteva exemple de manipulare

2.3.1. Manipulare prin puterea cuvântului

Să analizăm experiențele in vivo descrise de W. Sargant în Physiologie de la

conversion politique et religieuse (PUF, Paris, 1997, pp. 76-79).
Wesley începea întotdeauna prin a provoca emoții intense celor susceptibili de a se converti. Îi
era ușor să-și convingă numeroșii discipoli din acea vreme că, dacă nu reușeau să obțină mântuirea,
infernul îi va mistui pe veci. Insista apoi asupra necesității de a accepta pe loc acest mod de a scăpa de
soarta funestă, pentru că, spunea el, cei care ar părăsi adunarea fără să-și schimbe atitudinea și că ar
muri accidental înainte de a fi acceptat mântuirea ar ajunge direct în iad. Sentimentul acesta de urgență
intensifica starea de angoasă care cuprindea încetul cu încetul întreaga asistență, pe măsură ce
sensibilitatea la sugestie creștea. (...)
Monseniorul Ronald Knox citează pasajul următor, în care John Nelson (devenit apoi
unul dintre cei mai buni colaboratori ai lui Wesley) își descrie convertirea:
De îndată ce a urcat pe estradă, (Wesley) și-a răvășit părul cu mâna, a întors capulspre locul în
care mă aflam și am fost convins că se uită la mine. Expresia sa îmi inspira în același timp atât teamă
și atâta respect, chiar înainte de a-i auzi vocea, încât inima îmi bătea ca un clopot; când a început să
vorbească, am fost convins că întregul său discurs îmi era adresat numai mie. 15

2.3.2. Cazul orbului de pe podul Brooklyn

12
Prof. Dr. Dmitri Avdeev – Nervozitatea la copii și adolescenți, Ediția a treia, Traducereaa din limba rusă de
Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2015, pp. 62-63.
13
Pr. Nicolae Tănase – „Provocările lumii de azi” în Tinerii la răscruce: Hristos sau idolii secolului XXI?, Editura
Agaton, Făgăraș, 2010, p. 125.
14
Konstantin V. Zorin – Dependența de computer, de jocuri, de nicotină, Traducerea din limba rusă de Adrian
Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2014, p. 13.
15
Alex Mucchielli – Arta de a influența, Editura Polirom, Iași, 2015, pp. 19-20.
 Pentru a ilustra faptul că a motiva înseamnă a da naștere unui sens prin intermediul
comunicării, reiau aici un exemplu de influențare publicitară prezentată în lucrarea mea
Les Motivations (PUF, col. „Que sais-je?”, 1996, p. 8).
Un specialist în publicitate ne povestește următoarea anecdotă, pentru a arăta că a motiva
„înseamnă o anume manieră de a spune adevărul”.
Pe podul din Brooklyn, într-o dimineață, un orb cerșește.
Pe genunchii săi se află un carton pe care scrie: „Orb din naștere”.
Mulțimea trece indiferentă prin fața lui. Un necunoscut se oprește.
Ia cartonul, îl întoarce, mâzgâlește câateva cuvinte pe el și pleacă.
Imediat după aceea, miracol! Fiecare trecător întoarce capul și mulți, înduioșați, se opresc și aruncă un
bănuț în cutie. Cele cîteva cuvinte au fost de ajuns.
Ele spun simplu: „Este primăvară, iar eu nu pot să o văd”.

De ce în prima situație trecătorii nu-i dădeau nimic cerșetorului? De ce, o dată cuvintele
schimbate, acceptă să ofere un ban?
Explicația care a fost dată este simplă: noul text de pe carton „atinge” una dintre motivațiile
profunde ale trecătorilor: compasiunea lor, în vreme ce primul text nu reușea să o facă. Forma
mesajului asigură deci producere efectului scontat.
 Concluziile

În lucrarea de față, am demonstrat faptul că Biserica și mass-media au o legătură

strânsă, Mass-media fiind un instrument de transmitere a mesajului evanghelic, prin
intermediul tehnologiei, credincioșii pot urmări transmisiuni directe a slujbelor religioase, pot
accesa publicații cu caracter religios, pot participa la conferințe și sinaxe cu duhovnici
renumiți.
De asemenea, mass-media are și latura sa negativă,a nume poate crea dependență și
are potențialul de a distruge inocența tinerilor, ținându-i apoi captivi într-o cușcă, pizonieri ai
plăcerilor efemere.
 Bibliografie

Cărți teologice

 Acad. Pr. Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE -  Teologia dogmatică ortodoxă, ediţia a II-
a, vol. II, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1997.
 Acad. Pr. Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE - Teologia dogmatică ortodoxă, vol. I,
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,
1978, citat de Pr. Nicolae DASCĂLU în Biserica şi mass-media.
 John BLUCK - Beyond Technology. Context for Christian Communication,
W.C.C. Publications, Geneva, 1984, citat de Pr. Nicolae DASCĂLU în
Comunicare pentru Comuniune.
 Pr. Nicolae DASCĂLU - Biserica şi mass-media.
 Prof. Dr. Dmitri AVDEEV – Nervozitatea la copii și adolescenți, Ediția a treia,
Traducereaa din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București,
2015.
 Pr. Nicolae TĂNASE –Tinerii la răscruce: Hristos sau idolii secolului XXI?,
Editura Agaton, Făgăraș, 2010, p. 125.
 Konstantin V. ZORIN – Dependența de computer, de jocuri, de nicotină,
Traducerea din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București,2014.

Cărți sociologice

 Alex MUCCHIELLI - Arta de a influența, Analiza tehnicilor de manipulare, Editura

Polirtom, Iași, 2002.
 Remy RYEFFEL - Sociologia Mass-media, Editura Polirom, Iași, 2008.
 Nicolas GUEGUEN - Psihologia manipulării și a supunerii, Editura Polirom, Iași,
2007.
 Nicu GAVRILUȚĂ – Noile religii seculare, Editura Polirom, Iași, 2018.

Webgrafie
 http://www.biserica-petru-si-pavel.net/articole/dialogul-intre-mass-media-si-biserica-intr-o-societate-
democratica-si-pluralista/?fbclid=IwAR2V-d0X-Cf8wCZKznPGmgEQqZbtD4-
MlMC0m9eP3O4_n_YjjKpQRStrU_4, data accesării: 20.10.2020
 https://www.magisteriu.ro/biserica-si-internetul-2002/?
fbclid=IwAR3tcvpDb83Lnm2eCgZDbijDB4NkWlVaI1-ySjeZuKGa47mMCSzLUiiU6ig , data
accesării: 20.10.2020.