Universitatea ,, Alexandru Ioan Cuzaʾʾ , Iaşi

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

Masterat Didactic – Teologie Ortodoxă
AN I

LUCRARE DE SEMINAR PENTRU DISCIPLINA

,, DIDACTICA RELIGIEI ”
CONF. DR. CARMEN BOLOCANU
TEMA : METODE DIDACTICE FOLOSITE DE
MÂNTUITORUL
IISUS HRISTOS ÎN SFINTELE EVANGHELII

REALIZATĂ DE COŢOVAN CĂS.MARIN ANA-

MARIA
METODE FOLOSITE DE MÂNTUITORUL ÎN EVANGHELIILE
SFINŢILOR EVANGHELIŞTI MATEI, MARCU, LUCA ŞI IOAN
DEFINITIE :
METODA ESTE UN MOD DE ACŢIUNE (SUITE DE OPERAŢII) CU AJUTORUL
CĂRUIA PROFESORUL, ÎMPREUNĂ CU ELEVII, REALIZEAZĂ OBIECTIVELE
PROPUSE.

ETIMOLOGIE:
METODĂ VINE DIN GRECESCUL ODOS “CALE” ŞI METHA “SPRE, CĂTRE”, ŞI
ARE ÎNŢELESUL DE “DRUM” (CĂTRE), “CALE” (SPRE).

ÎN DIDACTICĂ, METODA SE REFERĂ LA CALEA CARE URMEAZĂ, DRUMUL CARE

CONDUCE LA ATINGEREA OBIECTIVELOR EDUCAŢIONALE

PROCEDEELE DIDACTICE SUNT AUXILIARE METODEI, AJUTĂ METODA.

ELE REPREZINTĂ PRACTICI ÎNSOŢITE DUPĂ CAZ DE TEHNICI ŞI
MIJLOACE DIDACTICE PENTRU REALIZAREA METODELOR.
ŞI PENTRU A RELIEFA MAI BINE MODUL CUM NE ÎNVAŢĂ, CUM NE EDUCĂ
SAU CUM NE ÎNDREAPTĂ HRISTOS SPRE ŢINTA PE CARE NOI TREBUIE SĂ O
ATINGEM, MÂNTUIREA, CLEMENT NE PREZINTĂ “METODA PEDAGOGIEI LUI
CEA IUBITOARE DE OAMENI”.

OPERA ŞI ÎNVĂŢĂTURILE MÂNTUITORULUI LE GĂSIM ÎN SFINTELE

EVANGHELII, PRIN ELE FĂCÂNDU-SE MEREU EDUCAŢIA CREDINCIOŞILOR
DUPĂ IZVORUL PRINCIPAL AL ÎNVĂŢĂRII, CLASIFICAREA METODELOR
CLASIFICARE:
PROPUSĂ DE I. CERGHIT, METODELE SPECIFICE EDUCAŢIEI RELIGIOASE,
AVEM:

METODE DE COMUNICARE ŞI ASIMILARE A CUNOŞTINTELOR:

I. I. METODE DE COMUNICARE ORALĂ

I.1.METODE EXPOZITIVE :
-POVESTIREA
DESCRIEREA
EXPLICAŢIA
ARGUMENTAREA
PRELEGEREA
EXPUNEREA CU OPONENT
I.2. METODE INTEROGATIVE:
L.1.2.1. CONVERSAŢIA
1.1.2.2. PROBLEMATIZAREA

I.II. METODE DE COMUNICARE SCRISA

LECTURA
LECTURA I INTERPRETAREA TEXTULUI BIBLIC
REFERATUL
ESEUL
Metode de cunoaştere a realităţii religioase :

Observarea
 directa a realiăţii religioase ;
Studiul şi interpretarea simbolurilor ;


Analiza documentelor ;


Studiul de caz ;


Exemplul ;


Rugăciunea;


Meditaţia religioasă ;


Deprinderile morale ;


Cultul divin .


Metode fundamentate pe acţiune :

Jocul
 didactic ;
Dramatizarea ;


Exerciţiul moral ;


Metoda ȋndrumării teoretice şi practice


I. I. METODE DE COMUNICARE ORALĂ

I.1.Metode expozitive :
a)Povestirea
b)Descrierea
c) Explicaţia
d) Argumentarea
e)Prelegerea
f) Expunerea cu oponent
A)POVESTIREA
Expunerea: metodă complexă de transmitere sistematică şi complexă a
cunoştinţelor prin intermediul limbajului oral îmbinat cu dialogul, discuţia,
limbajul audio-vizual şi experimental-aplicativ. Mântuitorul a folosit această
metodă la modul exemplar.
Povestirea reprezintă metoda expozitiva prin care sunt communicate oral intamplari
, fapte, evenimente cu scopul insusirii noilor cunsotinte, dezvoltarii unor
sentimente si formarii unor atitudini pozitive la ascultatori /elevi.
In textele biblice
Sunt prezente exemple de utilizare a povestirii in educatia religioasa sub forma
pildelor.
Aceste pot fi utilizate in educatia religioasa , la diferite clase,in functie de
dificultatea mesajului pe care isi propun sa-l transmita.
De exemplu, pilda datornicilor poate sa dezvolte la elevii de liceu puterea de a
ierta din inima celor care le-a gresit:,, Asemanatu-s-a imparatia cerurilor omului
imparat care a voit sa se socoteasca cu slugile sale.Si, incepand sa se socoteasca
cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti.Dar neavand cu ce sa
plateasca, stapanul sau a poruncit sa fie vanduta si el si femeia si copiii si pe
toate cate are, ca sa se plateasca.Deci cazandu-I in genunchi, sluga aceea I se
inchina zicand:
Doamne, ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot.Iar stapanul
slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a
iertat si datoria.Dar , iesind, sluga aceea a gasit pe unul
dintre cei ce slujeau cu el si care-I datora o suta de
dinari.Si punand mana pe el , il sugruma zicand:Plateste-
mi ce esti dator.Deci, cazand cel ce era sluga ca s el, il
ruga zicand: Ingaduieste-mi si iti voi plati. Iar el nu voia,
ci mergand, l-a aruncat la inchisoare, pana ce ii va plati
datoria.Iar celelalte slugi, vazand deci cele petrecute, s-
au intristat foarte si , venind au spus stapanului toate cele
intamplate.Atunci, chemandu-l stapanul sau ii
 Un alt exemplu ar fi pilda celor 10 fecioare
 Mesajul central al pildei este că noi trebuie să fim pregătiţi din punct de vedere spiritual în orice moment
al vieţii noastre pentru revenirea a doua oară a Domnului Isus Cristos sau pentru plecarea noastră la El.
Pilda aceasta se adresează tuturor oamenilor din această lume care într-un fel sau altul aşteaptă revenirea
lui Isus Cristos a doua oară sau sfârşitul lumii. Ea nu este doar pentru membrii bisericilor locale. Cele 10
fecioare sunt toţi oamenii care doresc într-un fel sau altul să fie primiţi în fericire lângă D-zeu, în Raiul
Său, şi care au trăit pe pământ de la venirea lui Cristos până astăzi.  În această pildă nu se vorbeşte deloc
despre mireasă şi de aceea nici noi nu avem ce vorbi despre ea. Mai există cel puţin încă două pilde în
Biblie unde se vorbeşte despre nuntă fără să se amintească însă nimic despre mireasă, şi anume Pilda
nunţii fiului de împărat (Matei 22) şi Îndemn la veghere (Luca 12:35-40). În toate aceste 3 pilde se
vorbeşte despre nuntă dar nu se vorbeşte nimic despre mireasă. Domnul Isus a dorit să dea o anumită
învăţătură în fiecare dintre aceste pilde dar nu a dat nicio semnificaţie miresei. Deşi noi când auzim ideea
de nuntă ne imaginăm imediat mirele, mireasa, nuntaşii şi alte elemente întâlnite la o nuntă, Domnul Isus
nu ia în discuţie toate aceste elemente în aceste pilde întrucât nu sunt necesare pentru a transmite
învăţătura dorită. Din acest motiv mireasa în aceste 3 pilde nu reprezintă nimic. Mireasa nu reprezintă nici
Biserica, nici pe Israel nici pe altcineva, căci ea nu este introdusă în decorul acestor pilde. Dacă cineva ar
dori să vorbească despre mireasă în aceste pilde, atunci, urmând această logică, ar trebui să vorbească şi
despre alte elemente de la o nuntă, despre mâncare, băutură, muzică, despre socrii mirelui şi ai miresei,
despre maestrul de ceremonii şi despre o mulţime de alte lucruri. Dar cum Isus nu vorbeşte despre aceste
lucruri înseamnă că ele nu reprezintă nimic în aceste pilde, ele nefiind necesare în transmiterea adevărului
dorit. Iar dacă cineva ţine neapărat să vorbească despre mireasă în aceste pilde, s-ar putea să strice
Cuvântul lui D-zeu dând o interpretare greşită unui element despre care Isus n-a vorbit în aceste pilde iar
acest lucru va atrage pedeapsa lui D-zeu asupra acelui om într-o zi.
                Dacă pilda aceasta ne spune că trebuie să fim pregătiţi pentru întâlnirea cu Mirele, atunci ne punem întrebarea firească ce trebuie să facem ca să fim pregătiţi. Observăm
din pildă că ceea ce face diferenţa dintre fecioarele înţelepte şi cele neînţelepte este untdelemnul de rezervă din vase (combustibilul), adică faptul că fecioarele înţelepte aveau
mai mult untdelemn cu ele decât cele neînţelepte. Toate cele 10 fecioare aveau candele şi în toate candelele exista ceva untdelemn dar numai 5 fecioare şi-au luat untdelemn de
rezervă în vase. Nu culoarea sau forma candelelor le făceau pe cele 10 fecioare diferite una de alta, căci probabil toate cele 10 candele erau asemănătoare şi în toate candelele
încăpea aproximativ aceeaşi cantitate de ulei. La fel şi oamenii, nu prin lucrurile lor exterioare, prin trupurile, îmbrăcămintea sau averea lor sunt diferiţi cu adevărat unul de altul şi
au valoare eternă, ci prin ceea ce au în interior, în sufletele lor, prin credinţa, înţelepciunea şi valorile lor spirituale.
             
 I.1.Explicaţia

c) Explicaţia :

Cauzală;
Teleleologica: Ȋnălţarea Domnului şi ziua eroilor

Explicaţia se foloseşte deoarece duce la cunoşterea adevărurilor de credinţă

lămureşte o noţiune,o poruncă,o normă morală
Profesorul trebuie să ţinăn cont de pregătirea elevilor, să fie clară, cu caldură
Asemenea unei scurte naraţiunii, folosită des de Mântuitorul ȋn discuţia cu
cananeanca legat de apa vie : Ev.d.Ioan (4,13-14) ; In.( 3,5-6) : ,, painea
vieţii veşnice, viţa cea vie . ’’

d) Argumentarea ȋn Ev. d.Ioan (cap 10, 26-28)

PRELEEGEREA

Ca forme de expunere, Mântuitorul foloseşte prelegerea care are un caracter absolut şi cunoaşte două
forme:
 a) prelegerea magistrală;
 b) prelegerea dialog.
Ca exemplificare pentru prelegerea magistrală, formă de expunere cu un pronunţat caracter abstract,
Mântuitorul propune Predica de pe Munte (Matei 5, 6, 7, 1-11): ,, 1.Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în
munte şi aşezându-Se, ucenicii Lui au venit la El .Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând : Fericiţi cei
săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.Fericiţi cei ce plâng,că aceia se vor mângâia.Fericiţi cei
blânzi că aceia vor moşteni pământul.Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor
sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe
Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi
pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când ocărî şi vă vor prigoni şi vor
zice tot cuvântul rău împotiva voastră, minând din pricina Mea.Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata
voastră multă este în ceruri , că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.’’
Cadrul rostirii acestei prelegeri îl formează muntele (catedralele Palestinei erau munţii), iar El, “văzând
mulţimile”, acestea, “L-au determinat să vorbească”. O parte din predică se adresează:
a) ucenicilor: “Şi El, ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi zicea: Fericiţi…”, care se încheie prin trimiterea
la Tatăl: “Încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din Ceruri” (vezi
Luca 6);
b) o alta, mulţimilor: “Iar vouă celor ce ascultaţi, vă spun…” (Luca 6, 27); ,, Şi iarăşi a început Iisus să
înveţe, lângă mare, şi s-a adunat la El mulţime foarte multă, încât El a intrat în corabie şi şedea pe
mare, iar toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.Şi - i învăţa mmulte în pilde, şi în învăţătura Sa le
zicea: Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene.Şi pe când semăna el, o sămânţă a căzut lângă cale şi păsările
au venit şi au mancat-o .Şi alta a căzut pe
loc pietros unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult.
Şi când s-a rdicat soarele, s-a vejtejit şi, neavând rădăcină, s-a uscat.Altă
sămânţă a căzut în spini a crescut dar spini au înăbuşit-o şi rod n-a dat .Şi
altele au căzut în pământul cel bun, şi înălţându-se şi crescând, au dat roade
şi au adus: una treizeci,alta şaizeci , alta o sută.’’