Coperta:

Larisa Barbu Preot Prof. Dr. Ene Branişte

LITURGICA SPECIALA
© Gheorghe Branişte
pentru facultăţile de teologie
© Oferta SRL
pentru prezenta ediţie - 2005

Ediţia a IV-a
Lumea Credinţei - Magazin ilustrat
Str. Armenească 13, sector 2,
Bucureşti, cod 021042;
Retipărită cu binecuvântarea
tel./fax: 021/211.16.62;
e-mail: r_ bucuroiu@yahoo.com Înalt Prea Sfinţintlui LAURENŢIU,
Mitropolitul Ardealului
Director: Răzvan Bucuroiu
Redactor-şef: Răzvan Codrescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BRANIŞTE, ENE
Liturgica specială: pentru facultăţile de teologie / pr.
Prof dr. Ene Branişte. - Bucureşti: Oferta, 2005

ISBN: 973- 87506-2-8

.~ t~. : '}
·
Un produs
1
?::.
1
.·'
·1Ei1e> ■ 'T"._.n..-..

Bucureşti - 2005
:: .· .• '
 Preot Prof. Dr. Ene Branişte

LITURGICA SPECIALĂ
pentru facultăţile de teologie
 I

Prefată
,
I
II
În vastul şi importantul domeniu al studiului Liturgicii, atât de necesară vieţii cul-
tice a Bisericii, Părintele profesor Ene Branişte şi-a dobândit locul de cinste, impunân-
du-se prin Întreaga sa activitate de maiestuos litu1JJhisitor) de dascăl de mare vocaţie şi
de teoloff de mare profunzime. Bogata şi prodigioasa sa operă de istorie, teoloffie şi
spiritualitate litur;1 ică:, de pastorcdd şi de artă creştină a completat şi fundamentat aceste
discipline a.le Teologiei. S-au înt;;1lnit, întotdeauna, în lucrările şi în studiile Părintelui
Branişte, seriozitatea şi acri.via cercetătorului, dublate de dragostea şi sensibilitatea
1
;I tr:ăitorului, toate redate de măiestria condeiernlui.

l
'I
;.1
lvlai presus de toate: ,)":Jărintele profesor ne-a învăţat ce este Sfânta Litur;:Jhie") s-a
apreciat într-una din cuvântările la înmormântarea magistrului nostn1, la care noi pu-
tem adăug't: ))ne-a înwiţat ce este sfinţenia _şi cum se poate dobândi prin rânduielile cultu-
lui divin/). In acest scop, Părintele Branişte a lăsat învăţământului teologic universitar
un curs de Liturgică; în două volume: Litur:JJica ;:Jenerală) care studiază cultul divin,
1 persoana liturgică, timpul şi spaţiul liturgic, şi Litur;.qica specială) care prezintă institui-
rea, rânduiala şi semnificaţia mistico-simbolică a tuturor slujbelor cultului ortodox,
împărţite în trei mari capitole: Cele şapte Laude, Sf.înta Liturghie şi Tainele şi Ierur-
giile bisericeşti. Pragmatismul, sistematizarea şi sintetizarea materialului, prin planşe şi
tablouri sinoptice, adaugă o notă valorică acestei cărţi.
Necesitatea şi utilitatea practică a acestor manuale, la care se adaugă şi valoarea lor
teologică, au determinat apariţia acestora în mai multe ediţii. Litu11:JJica ;:Jenerală apare
în prima ediţie, din multiple pricini, abia în 1985, la un an după moartea autorului,
Distribuţie:
iar în a doua ediţie, ))reJJi:zuită _şi completată" de către doamna profesoară Ecaterina
Branişte, în 1993. Litu1'Jjica specială apare în prima ediţie în 1980, spre bucuria şi
Supergraph Prest Corn SRL mulţumirea autorului, în. ediţia a doua în 1985, prin stăminţa şi grija doamnei
Str. Ion Minulescu 36 Ecaterina Branişte, şi în ediţia a treia, la Editura Nemira, în 2002.
031216, Sector 3, Bucure~ti Editura Luniea Credinţei din Bucureşti împlineşte acum o cerinţă a tineretului stu-
Tel. 021/320.61.19; 021/319.10.83 dios şi a tuturor celor dornici de a pătrnnde misternl slujbelor liturgice săvârşite în ca-
Fax: 021/319.10.84 drul Bisericii noastre, ceea ce duce implicit la o participare reală şi conştientă în cadrul
serviciului liturgic, sfânt şi sfinţitor. Ediţia a patra, pe care o binecuvântăm şi o reco-
Mateiaş Media SRL mandăm iubitorilor de cele sfinte) respectă întrn rond ediţiile precedente.
B-dul Regina Maria 50,
Sector 4, Bucureşti Dr. Laurentiu STREZA
Tel. 021/335.42.23; 0723/192.909; 0788/635.186 Mitropolit~! Ardealului
Sibiu;) 30 noiembrie 2005
Distribuţie directă: Sf Apostol Andrei; cel f'ntâi chemat)
Sorin Savin ocrotitorul României
Tel. 0788/456.090

5
 Prescurtări folosite

AS - Patr. Justinian al Bisericii Ortodoxe Române, Apostolat Social - Pildei îndeni-.

nuri pentru cler, 12 vol., Bucureşti, 1948 ş.u.
BOR - Revista „Biserica Ortodoxă Română" (a Sfânmlui Sinod al Bisericii Ortodoxe
Rom~_ne), Bucureşti, 1874 ş.u.
BCMI - Buletinul Co11·iisi1.mii Monumentelor Isto1'ice„ Bucureşti, 1908-1945.
BMI - Buletinul Moniunentelor Istorice, Bucureşti, 1970 ş.u.
BRV - I. Bianu şi N. Hodoş, BiblwJJrcr:fie românească veche„ 1508-1830„ 3 tomuri,
Bucureşti, 1903, 1910, .1912-1916 (t. III, în colaborare cu Dan Simionescu).
CBO -- Dr. Nicodim Milaş, Canoanele Bisericii Ortodoxe„ însoţite de comentarii„ traci. de
Uroş Kovincici şi Dr. N. Popovici, 2 vol. în 4 părţi, A.rad, 1930-1936.
CLEU - Codex Litu111icus Ecdesiae Universae ..., edit. Jos. Aloys. i\ssemanus, 15 vol.,
Roma, 1749-1766.
Const. Ap. - Constituţiile Apostolice (Aşezămintele Sfinţilor Apostoli).
CSEL - Corpus Scriptormn Ecclesiasticorum La.tinorum .. .., Viena, 1866 ş. u.
DAC - J. Martigny (L'Abbe), Dictwnnaire des Antiquitis chritiennc:,~ ed. a Il1-a, Paris,
1889.
DACL - Dictionnaire d'ArchioloJJie chitienne et de Liturgic„ editat de F. Cabrol, H.
Ledercq şi H. Marrou, Paris, 1907-1953 (15 tomuri în 30 volume).
DB - Dictwnnaire de. La Bibic„ ed. F. Vigouroux, P.S.S. 5 vol., 1895-1912;
Suplement ed. par. S. Pirot, Paris, 1912 ş.u.
DHGE - Dictionnaire tl'Histoire et de Gio)Jniphie ecclisiastiqucs ed. de A. Baudrillart, A.
Vogt et U. Rouzies, Paris, 1912 ş.u.
DSp. - Dictionnaire de Spiritualiti; Ascitiquc ct Mistique„ Doctrine et Histoire„ publie
sous la direction de M. Viller, S.J., assiste par. F. Cavallera et J. De Guibert,
S.J., Paris, 1932 ş.u.
DTC - Dictwnnaire de ThiolOffie Catholiquc„ red. de A. Vacant, E. Mangenot, E.
Amaim, ITI-e tirage, Paris, 1923-1950.
EL -EasternLitu111ics) ed. by F.E. Brightman, Oxford, 1896.
Ene. gr. - MqaÂTJ 'EÂÂTJVlKTJ 'Ey1<u1<Âorrm8da (Marea Enciclopedic greacă), 24 to-
muri, Atena, 1926-1934.
Ene. relig. şi morală - 0prpKEUTIKT] Ka't 178tKT] 'EyKUKAorrm8Eta, publicată de profesorii
facult~iţilor de Teologie din Grecia, 12 volrnne, Atena, 1962-1968.
EO - Rev. ,,Echos d'Orient", Paris, Constantinopol, Bucureşti, 1897-1942 (39 vol.).
GB - Rev. ,,Glasul Bisericii", a Mitropoliei Ungrovlahiei, Bucureşti, 1941 ş.u.
Ir. -Rev. ,,Irenikon". Prieure d'Amay-sur-Meuse, Chevetogne (Belgique), 1926 ş.u.
JMP - ,,Jurnal Moskovskoi Patriarhii" (Revista Patriarhiei de Moscova).
Liturgia - Litu1;qia. En~yclopidie populaire des connaissanccs litu111iques; publiee sous la
direction de R. Aigrain, Paris, 1930 (un singur volum).
LOC -Litu1y:Jiaru1n Orientaliinn Collcctw. Collegit Bus. Renaudot. Ed. secunda, 2 to-
muri, Francofurti ad Moenum, 1847.

7
 I
PREOT PROF, DR, ENE BRANIŞTE

LThK - Lexilwn _fiir Theologie und Kirche. Zweite Auflage des IGrchlichen Handlexilwn PARTEA ÎNTÂI
în Vcrbindung mit Fachgelehrten und mit Dr. K. Hoffmann als Schriftleiter,
herausgegeben von Dr. M. Buchberger, 10 vol., Freiburg im Breisgau,

MA
1930-1938.
- Rev. ,,Mitropolia Ardealului", Sibiu, 1956 ş.u.
Introducere
MB
MD
- Rev. ,,Mitropolia Banatului", Timişoara, 1951 ş.u.
- ,,La Maison-Dieu". Revue fran~aise du Centre N ational de Pastorale în :Liturgica specială
Limrgique, Paris, 1945 ş.u.
.MELV - kfonumenta Eucharistica et Littu;qica Vetustissirna, Collegit, notis et
prolegomenis instruxit J. Quasten, Bo1mae, 1935-1937 (volmn unic).

I
MMS - Rev. ,,Mitropolia Moldovei şi Sucevei", Iaşi, 1949 ş.u.
MO - Rev. ,,Mitropolia Olteniei", Craiova, 1949 i1.u.
oe - Rev. ,,Oriens Christianus"', Leipzig, 1901 ş.u.
OCP - Rev. ,,Orientalia Christiana Periodica", Roma (Inst. Pontifical de Studii
Orientale), 1935 ş.u.
Ort. - Rev. ,,Ortodoxia", a Patriarhiei Române, Bucureşti, 1948 ş.u.
OT - Opuscula et :textu:,: h1'.storia1n Ecclesiae ~fusque vitarn atqne doctrinarn illustrantia,
Series liturgica, edita curantibus R. Stapper et A. Riicker, .Miinster, 1933 ş.u.
PG - J.P. Migne, Patrologiae cursus cornpletusJ Series graeca, Paris, 1857-1866 (161
vol).
PL - J. P. Migne, Patrologiae cursus cornpletus, Series latina, Paris, 1844-1864 (221
vol.).
PO -Patrologi::r- Orientali:,~ Editee (d'abord) par R. Graffin et F. Nau, Paris, 1903 ş.u.
POC - Rev. ,)Proche-Orient Chretien", Jerusalem, 1951 ş.u.
RAC - Reallexilwn for Antilze und Christentum) Sachworterbuch zur Auseinan-
der-setzung des Christentmns mit der antiken Welt, in Verbindung mit F. J.
Dolger - H. Lietzmann und unter besonderer Mitwirkung von J.H. Waszing -
L Wenger, herausgegeben von Th. Klauser, Stuttgart, 19.50 ş.u.
ROAS - H. Denzinger, Ritus Orientaliurn) Coptorurn) Syrorurn et Arrnenorum in admi-
nistradis sacramentis... 2 tomuri, Graz-Austria, 1961.
ROC -- Revue de !'Orient chretien) Paris, 1896-1946.
SC - Sources chretiennes. Colecţie de texte patristice, ed. de H. de Lubac S.J. et J.
Dan.idou S.J. (t), Paris, 1942, ş.u.
SCNAC - Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio. Edidit J.D. M:ansi, Floren-
ţa - Veneţia, 1757-1798, 31 vol. (reprod. fasc. şi continuare), Paris-Leipzig-Arn-
hem, 1901-1927, 53 vol. Reproducere fotografică la Graz-Austria, 1960.
i
Sint. Aten. -- Lunarµa 'tWV cf>Eiwv Kat i.epcov Kav6vrov. (Colecţia dumnezeieştilor şi sfinte- .I
lor canoane), ed. de G.A. Ralli şi M. Potli, 6 vol., Atena, 1852-1859. I
SPA - Scrierile Părinţilor Apostolici dimpreună cu A/ezdmintele şi Canoanele apostolice, '
traduse din original de Pr. I. Mihălcescu, Ec. M Păslam şi Ec. G.N. Niţu, 2 vol, !
1927,1928.
ST - Studii Teolo._Jjice) Revista Institutelor teologice din Biserica Ortodoxă Română,
Bucureşti, 1949 ş.u. (Serie nouă).

8
 CAPITOLUL I

Liturgica specială
ca disciplină
de învăţământ teologic

1. Obiectul sau materia de studiu

a Liturgicii speciale
A doua parte a cursului de Liturgică se intimlează, în general, Litin;qica specială. Ea
se ocupă cu smdiul special, sistematic şi amănunţit al unităţilor cultului divin public
ortodox., pe care le numim de obicei slu:fbe reli;;rioase sau servicii bisericeţti.
Acestea vor fi prezentate dintr-un întreit punct de vedere: tipiconal; istoric _fi exo/{e-
tic. Vom descrie, adică, mai întâi, rdnduiala sau înfiî.ţişarea lor, aşa cum o găsim în Ti-
pic sau în alte cărţi ?e slujbă (Litu1;qhier; Moli-tfelnic:, Ceaslov> Catavasier ş. a.) şi cum se
oficiază în biserici. In al doilea rând, ne vom ocupa de istoria lor, adică de modul cum
au luat naştere şi au evoluat de-a lungul vremii, cu diferitele forme sau înfăţişări pe
care le-au avut în trecut şi cu modificările (adăugirile, dezvoltările, prescurtările etc.)
survenite treptat în rânduiala lor, până la forma pe care o au astăzi; informaţiile de
această natură, privind adică istoria sfintelor slujbe, vor fi date însă cât mai pe scurt, în
măsura în care ele vor fi absolut necesare pentru lămurirea acelor ·rituri şi ceremonii
din ritualul actual al serviciilor divine,., care nu pot fi Înţelese exact fiî.ră cunoaşterea
trecutului, a originii şi a evoluţiei lor. In al treilea rând, vom expune interpretarea; tâl-
cuirea sau explicarea ritualului sfintelor slujbe, arătând rostul sau scopul pentru care
au fost introduse în uzul liturgic al Bisericii diferitele mgăciuni, imne, rituri şi cere-
monii de cult, nevoile cărora ele corespund în evoluţia pietăţii sau a vieţii religioase
creştine, precum şi sensurile diferite (istorico-simbolice, doctrinare, mistica-eshatolo-
gice), care li s-au atribuit de către tâlcuitorii cultului, prin punerea lor în legătură cu
istoria sfântă a mântuirii, cu dogma sau învăţătura de credinţă creştină ortodoxă, cu
doctrina despre sfârşitul lumii şi viaţa viitoare etc.

2. Izvoarele Liturgicii speciale

Izvoarele pe care le vom folosi în această parte a cursului nostru vor fi mai întâi
cărţile de cult, indispensabile pentm partea descriptivă a rânduielii sfintelor slujbe.
Vom lua, desigur, ca normative pentru aceasta ediţiile cele mai noi ale cărţilor de
slujbă folosite azi în Biserica Ortodoxă Română; vom apela şi la cărţile folosite în ce-
lelalte Biserici ortodoxe (greacă, rusă etc.), numai atunci când va fi nevoie, spre a
semnala unele practici, rituri sau rânduieli deosebite de cele din Biserica noastră. Vom
indica, de asemenea, în măsura în care va fi necesar, şi diferitele variante de practică,
mai importante, din diferitele regiuni (eparhii) ale Bisericii Ortodoxe Române, spre a
desprinde concluziile care se impun în vederea. uniformizării cultului.
Pentru expunerea istorică a sfintelor slujbe (originea, dezvoltarea şi evoluţia rân-
duielii lor) vom face apel la toate informaţiile pe care ni le oferă, în acest sens, diferi-

11
 Pllr::GT PIWfa. DR.. ENE! BRANISTE
tele d?,cumente şi izvoare liturgice: manuscrisele şi ediţiile vechi ale cărţilor de slujbă
colecţ11le de texte liturgice vechi, editate mai ales în Apus din sec. al XVI-lea înaint~
(ve_zi la_ ca~. despre Literatura litur;rrică, din Lit1,t1;qic,,,1, generală); vechile „Rânduieli bi-
senceşn: dm_ s~colele IV-V, e:1110~1:ele. Sfinţilor _Părinţi şi ale sinoadelor ecumenice şi
local~, rar:duiehle monahale, t~î.lc~u:ile hru~~~ce drn_ li~eratura patristică şi bizantină ş.a.
Cat pnveşte expunerea exegetica a serviculor rel1g1oase, adică explicarea sau tâlcuirea
lor, ea se ~a ~n:er:1ei~ în pr~mul r2,nd pe comentariile sau tâlcuirile limrgice, clasice, din
~poca patnsnca ş1 b1zannna; ceea ce au spus r~frinţii şi scriitorii bisericeşti din secolele
I-XV (ca de ex. Sfiî.ntul Chirii al Ierusalimului, Sfântul Ambrozie al Milanului. Sfântul
Ma..-xim Mărturisitorul, patriarhul Gherrnan al Constantinopolului, Nicolae Cab:1sila, Si-
meon al Tesalonicului ş.a.) în domeniul.interpretării culn1lui rămâne pentru noi norma-
tiv, căci numai în aceast{L perioadă se poate vorbi de o exegeză onirinală a cultului orto-
I acordă, în cadrul cursului nostru, o extindere proporţională cu importanţa ei în cadrul
dox. !nt~rpretările şi pă~·erile pers<;male ale ~mora dintre teologii o~todocşi de mai târziu
(dupa_ caderea Constantmopolulrn sub turci), care se ocupă cu t{Hcuirea culmlui -- ca de
ex. Nicolae Vulgaris, Mdetie Sirigul (sec. XVII), arhiep. rus Veniam..in Krasopievkov
(sec. XVIII) ş.a. -· vor fi luate în consideraţie numai în măsura în care ele aduc contri-
buţii noi, de un real progres în dezvoltarea literamrii mistagogice ortodoxe.
3. Metoda folosită
1\lletoda pe care o vom folosi la redactarea acestei părti din cursul nostm va fi o
îmbinare a metodei descriptive cu cea istorică şi exegeticei, potrivit celor trei aspecte
sau ~u~1cte de vedere clin care vom prezenta materia tratată. Fără îndoială, în expune-
rea np1con~l~ a servi~iilor_ divjne va pre~omina metoda descriptivă (expozitivă); în ex-
punerea pnv1toare la 1stona sfmtelor slu1be vom face uz de metoda interpretării istorice
iar 5:ând va fi vorba de_ tâlcuirea sau explicarea lor, vom folosi metoda exegetică. ' că, din punct de vedere practic (profesional), această parte a studiului Liturgicii este şi
In ~eneral, cele trei aspecte sub care vom trata serviciile divine (tipiconal, istoric şi
ex~genc) v<?r_ fi_ expuse sepa:~t, pe rând. Spre deosebire de alţi liturgişti (ca de ex V.
l\}-1.tro~anov1~1 ş1_ ~olab_ora~orn), care prezintă concomitent, în una şi aceeaşi lecţie, atât
randmala, cat şi istona ş1 explicarea fiecărui serviciu divin în parte, noi preferăm să
d~scriem mai !ntâi rân~uiala ~ctu;:1lă a ~iecărui serviciu d~vi~ (în~~obşte cunoscută),
pentm ca dupa aceea sa revemm, 111 capitole separate, cu rnformatule de ordin istoric
şi_ ex~g~tic care sunt necesare pentm "inţelegerea justă şi deplină ~ ritualului actual al
B1senc11 Ortodoxe. V or fi mai rare cazurile când informatiile de această natură se vor
~a concom~tent cu descrierea tipiconală, într-unul şi acelaşi capitol, fie în text, la loc~-
nle_ res~ec~1vem fie în n?te su_bsidiare; aşa vom proceda, de exemplu, la unele slujbe,
mai puţm importante, dm capitolul ultim al cursului (taine şi ien1rgii).
_Cu toate ~ă n~ vom stră?ui să dăm expunerii noastre un caracter cât mai ştiinţific -
once afirmaţie fond întemeiată pe consultarea şi folosirea, cinstită şi obiectivă, a izvoa-
relor celor mai demne de încredere - totuşi, ne vom feri de excesul de eruditie care
în?ireui~ză de obicei lecmra şi utilizarea de către nespecialişti a unor astfel de' tratate
m:1vers1tare; de aceea vom reduce la minimum posibil aparaml critic şi trimiterile bi-
bliografice, care vor fi date în cursul expunerii numai în măsura în care vor fi absolut
necesar_~ pe1~~ru ~indicarea ~urs~l~r ?e informaţie şi pentru sprijinirea ori verificarea
un~r ahrmaţ11, paren sau antudmi discutate sau controversabile. In schimb, la sfârşitul
c_ap1;olel?r principale ':'.°o_m in~ica ?i?liow_afia principală a chestiunii respective, men-
ţ1onand 111deoseb1 lucranle mai 1101 şi ma1 importante.
12
LITURGICA SPECIALĂ
4. Împărţirea materiei
Îrnpărţirea ~ur~ului nostru de Litu'JIJjicti specialâ va fi cea îndeobşte urmată în mai
roate tratatele s1111ilare. După această scurtă introducere despre cuprinsul (obiecml sau
materia) Litm;qicii speciale şi despre izvoarele, metoda şi împărţirea ei, prima parte a
cursului va fi consacrat~:i. serviciil?r divine din grupa numită Laudele bisericefti (cele
fapte Lrudc), care alcănuesc servicrnl divin public al Bisericii pentru fiecare zi liturgică
(V e:cernia, Utrenia, Ceasurile etc.). '
Partea a doua se va ocupa cu studiul separat al Sfintei Liti•t7JThii, slujbă căreia i se
cultului divin.
Partea a treia va prezenta serviciul celor fapte sfinte taine ale Bisericii noastre, care
consrimie o grupă aparte în cadrul cultului, atât prin stnicmra (rânduiala) lor, cât şi
prin scopul şi destinaţia lor în viaţa religioasă. ·
. Partea a patra şi ultima va cuprinde smdiul celor mai importante servicii religioase
clm grupa crn:oscută sub denumirea de ie1·u1';t,7ii, adică acele slujbe din Molitfelnic, care
au ca sc?p ?mecuvântarea şi sfinţirea credincioşilor, în anumite împrejurări şl mo-
mente dm viaţa lor religioasă, precum şi a lucrurilor de care omul are nevoie în viata
sa religioasă, Î:n general. '
5. Folosul şi importanţa studiului Liturgicii speciale
Despre aceasta s-a vorbit îndeajuns, credem, la începutul primului volum din cur-
sul de faţă (Lititrjfica generctlă). În plus faţă de ceea ce s-a spus acolo, subliniem numai
mai importantă şi mai utilă decât prima, deoarece ea are o legătură mai directă c11
for:~ţia. ~ac;ran:e~tală ( sfinţitoare;) a ~reoţi_ei,_ familiarizându-i pe s!11~~1:1ţii teologi şi pe
slu)ltOrn b1senc1lor noastre cu randrnala ş1 ntualul sau modul săv~1rşir11 corecte a servi-
ciilor divine. Căci la aceasta ţinteşte, în primul rând, acea parte diri cursul nostm care
se ocupă cu expunerea tipiconală a serviciilor divine.
Cât priveşte cunoştinţele cu caracter istoric şi exegetic, care se adaugă la cele
tipiconale, acestea nu trebuie considerate ca adaosuri ale unei erudiţii superflue din
punct de vedere practic, ci ca nişte completări necesare ale culturii limrgice a oricărui
cl~_ric_ iti teol~g, men~te să-i lărgească orizontul şi să-i dea o înţelegere mai înaltă şi mai
ştnnţihcă a ntualuhu sacm al cărui interpret este; căci, cu cât slujitorii culmlui nostru
vor cunoaşte mai bine rânduiala, istoria şi explicarea serviciilor divine pe care ei le
săvârşesc, cu atât se vor strădui să le oficieze cu mai multă pătrundere, pietate şi
credinţă, cu demnitate şi cu respecnil integral al rânduielilor tipiconale, consfintite de
Biserică, de tradiţie şi de practica unanimă a slujitorilor. Un îndoit câştig indit:ect va
rezulta din acest spor al instruirii noastre limrgice: pe de o parte, uniformizarea mo-
dului de săvârşire a serviciilor divine de către toţi sfinţiţii slujitori, conform indicaţiilor
date de Sfantul Sinod al Bisericii noastre, iar pe de alta, sporirea frecvenţei şi a partici-
pării active a credincioşilor noştri la sfintele slujbe oficiate în biserici - două obiective
deopotrivă de importante şi deopotrivă de vrednice de urmărit în activitatea noastră
pastorală. Studiul aprofundat al Lititr;;Jiâi speciale ne va ajuta să le atingem pe amân-
douft, aşa cum ne îndeamnă şi conducerea Sfintei noastre Bisericî.
13
 CAPITOLUL II

Slujbele bisericeşti
şi împărţirea lor

1. Ce sunt slujbele bisericeşti

Încă din partea întâi a Liturgicii (cap. despre Cultul public _fi cel particular)) am
v..:î.zut că, atunci când este vorba de rugăciunea particulară, personală sau individuală,
pc care fiecare credincios o înalţă lui D1.m111ezeu, aceasta se poate face oricând şi ori-
cum, adică în forme neîngrădite de nici o regulă sau rânduială. Pentru o astfel de
rugkiune nu există, deci, nici termene sau soroace anumite şi nici formulare sau rân-
A

duieli oficiale, fixate sau stabilite dinainte. In cultul particular, putem să ne rugăm lui
Dumnezeu, să-L cinstim şi să-L lăudăm în orice vreme, necontenit, precum zice psal-
mistul: ,,Binecuvânta-voi pe Domnul în toată vremea, punirea lauda Lui în gura mea"
(Ps. XXXJII, 1). Tot aşa ne îndeamnă Mântuitorul însuşi: ,,Privegheaţi, deci, rugân-
du--vă în toat~i vremea ... " (Le. XXI, 36; comp. Mt. XXIV, 42 şi Mc. XIII, 33; XIV,
38); iar Sfântul Apostol Pavel repetă această recomandaţie: ,,Rugaţi-vă neîncetat" ( 1
Tes. V, 17) şi: ,,.Mulţumiţi pururea pentru toate, În numele Domnului nostru Iisus
Hristos!" (Efes. V, 20).
Cu totul altfel stau însă lucmrile când este vorba de rugăciunea obştească a Biseri-
cii, adică mgăciunea făcută în comun, de către toţi credincioşii, sau pentru nevoile spi-
rimale şi materiale ale obştii credincioşilor, prin mijlocirea sfinţiţilor slujitori. Pentru a
se putea crea şi păstra atmosfera de linişte, de ordine şi de rânduială, necesară bm1ei
desfăşurări a rugăciunii co.lectivc, ea se face după tm „tipic", adică după rânduieli di-
nainte stabilite, în forme şi cu cuvinte fornte, ştiute şi reglementate precis de către
Biserică ( consfinţite de practica şi tradiţia bisericească). Ea se săvârşeşte, de asemenea,
la termene sau momente anumite din cursul timpului, pe care toţi slujitorii ~i credin-
cioşii 1.mei Biserici sw1t obligaţi să le respecte, anmci când vor să ia parte la cultul pu-
blic, fiindcă ele sunt aceleaşi pentru toţi.
Aceste rânduieli sau formulare de rugăciune, potrivit cărora se oficiază cultul pu-
blic al Bisericii, adică prin care obştea credincioşilor, aduce lui Dumnezeu prinosul ei
de cinstire, de laudă, de mulţumire şi de slăvire şi prin care ea cere şi obţine de la El
harul şi ajutorul Său, se numesc sl-ufbe bisericefti) slvdbe sfinte) oficii (serJJicii) relwioase
etc. Fiecare din ele are un scop anumit, care determină şi forma, structura sau rându-
iala fiecărei slujbe în parte.

2. Alcătuirea ( componenţa)
slujbelor bisericeşti

Din puncnll de vedere al structurii lor externe (ca formă verbală), formularele ver-
bale sau textele slujbelor bisericeşti se prezint;i ca nişte opere literare (unităţi euholo-
gice) cu o individualitate distinctă, perfixtă, având un cuprins (o parte principală), în
care se exprimă scopul de căpetenie al slujbei respective şi care este încadrat la început

15
 PREOT FROF. DR.. ENE BKANlŞTL\
de o formulă de introducere (binecuvântare), iar la seirşir de una de încheiere (otpust
sau a polis).
Rânduială serviciilor religioase e alcătuită din rituri sau ceremonii liturgice corn-·
plexe, compuse, la dndul lor, din formele generale de exprimare a cultului, adică:
a) R„t·tfJdciuni (sub fr)rm5 de molitfr şi ectenii) şi diferite formule sacramentale, cm:
alcă.tuiesc partea verbală a slujbei respective şi în care se exprimă, de obicei, scopul
(scopl;rile) de căpetenie ale fiecărui serviciu religios, adică ideile, simţămintele şi cere-
rile sau nevoile imedi:=ttc ale Bisericii;
b) Cân tdri sau imnc litzn:JŢice, sub diversele forme şi numiri (tropare, stil1iri, con-
dace, canoane, catavasii etc.) care exprimă mai ales funcţia latreutie:\ a cultu.lui, ad.id
cinstirea şi lauda lui Dumnezeu;
c) Lecturi din d.rţile sfime (citiri de pericope biblice), sub diferi.tele lor forme ~i
denumiri ( paremii, psalmi izolaţi s;_::iu în grupe, carisme, aposrole, evanghelii) sau chiar
lecturi ziditoare de suflet, din operele Sfinţilor Părinţi (sinaxare sau vieţi de stinţi,
omilii sau cuvinte de învăţJtriră etc.), prin care cultul divin îşi îndeplineşte mâi aks
funcţia lui didactică sau învăţ/itorească;
d) Acte littt1;qice_, adică gesturi sau mişcfri rituale (îngenuncheri, facerea semnului
crucii, vohoade sau procesiuni, binecuvântări etc.), care alcătuiesc partea ceremonială
( ritualistică) a cultului:,
e) La acestea se adaugA uneori nuirt:urisirea credinţei, sub forma simbolului de
credinţă, sau a diferitelor formule sacramentale ~i imne, în care se exprimă, în forme
poetice ~i pe înţelesul rnmror, diferite adevăruri de credinţă şi care contribuie la in-
struirea religioasă a cr,:dinciosilor.
În rând{1ială sfintelor slujbe, toate aceste forme de exprimare a ideilor ~i a semi-
mentelor religioase ale „Bisericii rug;'itoare" se înlănţuiesc într-o ordine dată sau di-
nainte stabilită pentru fiecare serviciu divin; proporţia în care sunt dozate (combinate)
şi ordinea în care ele se succed variazc'i de la slujbă la slujbă. Astfel, în unele slujbe, lo-
cul predominant din punct de vedere cantitativ îl ocupă rugăciunea, .în diferitele ei va-
riante (de cerere, de pocăinţă, de laud.'1 şi de mulţumire ere.), cum se întârnpH, de ex.,
în Rltnduictla î1npărtâ§irii (din Litur;qhier şi din Ceas/.op), în care rugăciunea de cerere
predomină în prima parte (înainte de împărtăşire), iar cea de mulţumire în a doua
parte ( dup,1 împărt.î.şire); în alte servicii divine predomină lecturile biblice (ca la Ve-
cernia din Sâmb..'ita Paştilor, unit:'i. cu Lirnrghia Sfântului Vasile), în altele, imncle sau
cântările liturgice (ca în serviciul Prohodului de la Denia din Vinerea Patimilor)
ş.a.m.d. Proporţia aceasta a ekmentdor componente ale rânduielilor de slnjb,\ est(~
determinară de legea (principiul) echilibrului litU1:~qic) despre care am vorbit mai îna-
inte şi care cerc ca, înăuntrul oricărui serviciu religios, fiecare din cele trei foncţii s~rn
scopuri fundamentale ale cultului (larrcutic, harismatic şi didactic) să fie satistacur în
chip just, proporţional cu scopul principal sau particular al fiecărei slujbe ., cn ideile .~i
sentimentele sau nevoile religioase ale credincioşilor, care se cer exprinute 1n siruaria
sau împrejurarea respecrivă etc.
De asemenea, din punctul de vedere al ordinii sau succesiunii acestor forme, unde
slujbe încep cu citirile şi conrimd cu rugăciunea şi cântările (cade ex. slujba Vecerniei
şi cea a Utreniei), altde încep, dimpotrivă; cu rug:ckiunea şi continuă cu citi1:ea -:i
cântările (ca de ex. rânduială botezului şi cea a cununiei) ş.a.m.d. Tocmai din aceasd
variaţie a proporţiei în care sunt dozate şi a ordinii în care se succed aceste elemente
c~:m1p_oneme_ ale rânduielii slujbelor bisericeşti (rugkiunea, cântarea, lectura re!igioas;:Î.
ŞI acţiunea liturgică sau ritualul) în cuprinsul slujbelor bisericeşti, rezultă forma s:1u
16
LITURGICA SPECIALĂ
structura individuală, specifică, a fiecărei slujbe divine, şi de aici provin deosebirile de
strucmră dintre diferitele servicii religioase.
3. Împărţirea slujbelor bisericeşti
Slujbele bisericeşti se pot împărţi în mai multe categorii sau grupe, atât după
strucmra sau extensiunea lor, cât şi după scopul sau destinaţia, locul şi timpul în care
se s;lvârşesc.
Astfel, după extensiunea (mărimea sau lun)Jimea) lor, găsim trei feluri de servicii di-
vine) deosebite Între ele chiar prin numirile pe care le poartă în cărţile de slujbă.
a) Cele mai reduse ca mărime sm1t alcătuite din simple r191ăciuni sau molitfe
\ ellx_cd, orationes, molitfa) I, citite de preot pentru diferite scopuri sau nevoi din viaţa
credincioşilor. Aşa avem, de ex., B...it)Jdciime la. însemnarea pruncului (Eux11 E'tc; -co
Ka·tcx.a<\)pcx:y\.am rcm8iov), Riwăciune la a opta zi după cununie, lliwăciune (de citit) la
temeliei casei) Moliifa Sfântului lviucenic 1rffim, la )Jrădini) la vii ,fi la holde) Moljftele.
(blestem-ele) $fântului Vasile, care se citesc în biserici la 1 ianuarie ş.a. (a se vedea Mo-
litfelnicul). Unele din acestea sw1t de fapt menite să fie citite în cadrul altor servicii re-
ligioase mai mari, ca de ex.: Rugăciunile la binecuvântarea salciei din Duminica Flori-
ilor şi Rugăciunea pentm binecuvântarea diferitelor prinoase aduse la biserică, care se
citesc după Rugăciunea amvonului clin rânduiala Limrghiei, Rugăciunea pentru bine-
cuvântarea artosului (anafurei) din ziua de Paşti (în Moliţfelnicul ed. 1937 şi 1950)
ş.a.; cele care se citesc singure sunt încadrate de obicei între o formulă de binecuvân-
tare simplă (ca la iemrgii), urmată de rugăciunile introductive, şi o formulă de înche-
iere (apolis sau otpust).
b) Ceva mai mari sunt aşa-numitele rânduieli (la sing. = 'tciţtc; btCX.'tciţu;, ordo)
cin); acestea, pe lângă mgăciunea în care se exprimă scopul şi care alcătuieşte partea
principală a rânduielilor respective, conţin şi imne (tropare, condace etc.), lecmri şi
acte liturgice ( rituri sau ceremonii diverse). Aşa avem, de ex.: Rânduiala binecuvân-
tării colivei (în Lititt;ffhier şi lviolitfelnic)J care se citeşte ori la Limrghie, după Rugăciu­
nea amvonului (ca o simplă rugăciune), ori seara, la sfârşim! Vecerniei, înainte de ot-
pust, ]{Jinduiala împărtăşirii (în Litu1'1fhier şi în Ceaslov), Rânduiala parastasului pentru
morţi, Rânduiala în ziua întâi (după naştere) la femeia lăuză) Rltnduielile pentru binecu-
vântarea .fi sfinţirea d~feritelor obiecte bisericeşti (cruce, troiţă) clopot) icoane) steajfuri s.at
Rânduielile pentru consacrarea celor ce in:tră în călujfărie (Rânduiala la facerea
rasoforului, la schima mică, la schima mare) ş.a.
c) Cele mai întinse ca dimensiune sunt slidbele divine propriu-zise (la sing. =
aKoÂou<\)icx.2, latinescul officium) slavo-rus posleadovania), care, pe lângă părţile compo-
1
Credincioşii ortodocşi români întrebuinţează de preferinţă termenul de molitvă (rnoliftă) pentru
rugăciunile bisericeşti citite de preot din cărţile de slujbă, iar pe cel de ru__Jjăciime (rugă) pentru cele
pe care şi le fac credincioşiisinguri (comp. Pr. Nic. M. Popescu, Diortosind Moliifelnicul, Buc., 193 7
- extr:1s din „B.O.R.", pp. 11 şi 13).
·
2
1n unele ediţii vechi ale Molitfelnicului românesc 6'.KoÂ.ou81a s-a fradus cu imnare: ,,Urmarea
chipului celui mic" ş.a. (vezi, de ex . , Evhologhiu Buc., 1854, şi 1858). In terminologia liturgică, fa-
0
a1:cil;l<; înseamnă şi rânduiala unei slujbe redată pe scurt (tipicul ei), spre deosebire de cx.Ko11.ou01..a.,
care indică rânduiala completă a unui serviciu divin, cuprinzând adică nu nu~ai _regulile de tipic,_ ci
şi formularul sau textul rugăciunilor, al imnelor şî aJ lecturilor ei (vezi Pr. P. Vmnlescu, Sensul cuvin-
telor Ola1:al;l<; şi <XKOÂ.ou81a în tenninologia liturgică, în vol. ,;Prinos la sărbătorirea a optzeci de ani
de vârstă ai Patriarhului Nicodim al României", Buc., 1946, pp. 299-310).
17
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
nente ale rânduielilor ( mgăciuni, cântări, acte rituale etc.), au in plus Apostol şi Evan-
;rhelz'e) În această categorie intră, de ex.: sltţfba botezului) slt~fba Sfintei Litu1:tJh#, slufba
sfinţirii apei (niici_şi mari)) slu_fba Îmnormântării) slu_fha~·fi,nţirii bisericii ş.a. 3
Din punct de vedere al timpului şi locului în care se săvârşesc) precum, şi al destinaţiei sau
scopului !01,,. special în cadrul cultuiui public, slujbele bisericeşti. se pot împărţi, de ase-
menea, în mai multe grupe sau categorii .
a) Astfel, unele dintre ele, ca Vecernia, Utrenia şi Liturghia, au un caracter perio-
dic, săvârşirea lor fiind legată de termene stabilite în timp (perioade şi zile anumite din
cursul anului bisericesc, ceasuri sau momente anumite din cursul zilei), repetându-se
în fiecare zi (la mânăstiri şi la catedralele episcopale), sau măcar în fiecare sărb{ttoare
(la bisericile de enorie) şi succedându-se într-o ordine fod, aceeaşi de fiecare dată. (Ve-
cernia -Pavecerniţa - Miezonoptica şi Utrenia - Ceasurile I-VI··- Liturghia-·- Ceasul
IX). Toate laolaltă alcătuiesc serviciul divin public al Bisericii pentru fiecare zi
liturgică, adică rânduiala de slujba prin care Biserica aduce lui Dumnezeu şi sfinţilor
cuvenitul prinos zilnic de rugăciune, de nmlţumire, de laudă şi cinstire, din partea şi în
numele tun1ror credincioşilor. Ele sunt cunoscute sub mm1irea îndătinată de ~:,Cele
_şapte LaudeJJ sau ,,Laudde bisericeşti" (vezi despre ele mai pe larg în cap. următor).
Rânduiala lor o aflăm În Ceaslov ( pentm cântăreţii de strană) şi în Litu1'Jjhier ( pentru
diaconi şi preoţi).
Atât prin destinaţia lor, cât şi prin locul unde se săvârşesc, slujbele din această cate-
gorie au, deci, un caracter prin excelenţă colectiv şi totodată eclesiolo,JJicJ adică ele se să-­
vârşesc numai în biserica', în ambele înţelesuri ale acestui cuvânt: acela de locaş de cult
şi acela de colectivitate sau obşte a credincioşilor, deoarece ele se oficiază în prezenţa
sau în numele şi spre folosul tuturor credincioşilor care alcăn1iesc Biserica, în totalita--
tea ,ri (Biserica universală), sau în părţile ei componente (eparhii, parohii, filiale etc.).
In ceea ce priveşte scopul pentre care se săvârşesc, Laudele bisericeşti satisfac· mai
ales funcţia sau latura latreutico-euharistică a cultului ortodox; în ele predomin{t nota
doxologică:, adică lauda şi slăvirea lui Dumnezeu şi venerarea sfinţilor, adusă neconte-
nit de către Biserică, de unde şi denumirea colectivă de „Laude bisericeşti".
Rânduiala acestor slujbe este alcătuită din două părţi:
Una invariabilă (neschimbătoare), format::\ din rugăciuni, rituri şi imne, care se
repetă în fiecare zi (ca de ex. Ps. 103, ,,Doamne, strigat-am ... ", imnul "Lumină li-
nă ... '', rugăciunile „învredniceşte-ne, Doamne ... " şi „Acum slobozeşte ... ", în rânduiala
Vecerniei); această parte constituie cad.ml, tiparul sau tipicul fix al rânduielii acestor
slujbe, pe care îl găsim în Ceaslov ( pentm cântăreţi) sau în Litiu;qhier ( pentru sfinţiţii
slujitori).
Alta variabilă sau schimbătoare, alcătuită din rugăciuni şi mai ales cântări care se
schimbă după zjle (sărbători), după săptămâni, sau după diferitele perioade mari ale
anului bisericesc, cum sunt, de ex.: stihirile de la „Doanme, strigat-am ... " şi de la sti-
hoavna din rânduiala Vecerniei, sau cele de la „Laude", din slujba Utreniei şi de la
,,Fericiri", din rânduiala Liturghiei ş.a. Pe acestea le găsim în cărţile de slujbă care cu-
prind imn ele schimbătoare (variabile) din nî.nduiala slujbelor: Octoih, Triod) Penticos-
tar şi lvfineie.
~ Atât în ediţiile greceşti, cât şi În cele româneşti ale .A1olitfilnicului şi Litit1:ghierului se întrebuin -
ţeaz~ m1e?ri termenu!_ de r1nduiald, und~ ar trebui slz~jbă şi invers. Pentru ediţiile vechi ale.Molit:felni-
culuz, vezi de ex. Molttfilmc, 1937: ,,Shl-Jba (a.KoÂou0ta) plecării genunchilor în ziua de Rusalii" (în
loc de ,.ftânduiala ... "); ,.ftânduiala. de rugăciune la vreme de secetă sau neplouare" în loc de ,.,duj-
bă ... ", cum este în Evhologhiul grecesc (' AKoÂot>0ta 1::'u; cx.voµ[3piav).
18
LITURGICA SPECIALĂ
b) Pe lângă cele şapte Laude, mai există în cultul ortodox şi alte slujbe, rânduieli şi
rugăciuni cu car~Kter pe~io~ic, de o _importanţă secundară, a!cătu_ite tot spre slăvir~a
lui Dumnezeu ~l _spre ~1n~t1:,rea s?nţ~l<?~, dar care nu fac a part~ dm pr?wa~:1u1 cl~s1:=
(oficial) de rugacmne ~ilmca a Bisene1: .. Acestea sun~: Rd:1-·i~u~ala ru)Jacii:n_ii de d~m~:
neată (după scularea dm somn), Rugaciunea la masa) Rzdicana Pa:iaffhtet (specifica
vieţii mănăstireşti), Ru,JJăciunea de seară (dinainte de culcare), Paraclise~e,_ Canoane!~- d~
ruf]r,friune şi Acatistele alcătuite în cinstea diferiţilor sfi~1~i. El~ sunt la ongi:1e expre~u şi
manifestări mai noi ale pietăţii personale a unor clenci, mai ales monahi, sau chi~r a
unor simpli credincioşi. Menite la început să satisfacă nevoile r~ligioase ~le monal:11lor
din mânăstiri şi ale credincioşilor cu pietate mai profundă, fond pract:1cate, deci, ca
forme ale culndui particular, ·ele au intrat apoi în circulaţia generală şi în cuprinsul
Ceaslovului. Cu excepţia Acatistelor - care au pătnms şi în practica bisericilor de eno-
rie, mai ales la oraşe, devenind, deci, forme ale cultului public -:- celelalte au_ răm~s
până acum în practica exclusjvă a,măn~s-~irilor, :a_ fo~me de ex~re~1e ale cul~ll~l par:i-
cular al călugărilor, care le citesc 111 ch1l11 (Rugacmmle de se~ra ş1 ~ele de d1_m111eaţa),
la trapeză (Rugăciunea la masă), sau chiar în biserică (Par~chsel~ ş1 Panag!11~), _ele ~-
ind menite să încadreze în rugăciune toate momentele de capeteme ale fiecare1 zile dm
viata lor ori ale unor zile mai importante din cursul anului bisericesc.
~) o' altă categorie de numeroase slujbe bisericeşti sunt_ d~stin_~teA pent1:-1 ?i?ecu-
vânrarea şi sfinţirea diferitelor lucruri, persoane, mome1?-te ş~ ~1tuaţ1~. (imprqura:1) _din
viaţa religioasă a credincioşilor. Acestea sunt ~fintele taine ş1 ~erur;qii(eJ car: ;1lc~tmesc
cuprinsul Molitfelnicului ortodox. Din punctul de vedere al timpului de savarşire, el~
au caracter ocazional sau întâmplător, adică nu sunt legate de termene sau date fixe ŞI
nici nu se repetă zilnic (sau în fiecare sărbătoare), ca cele şapte Laude, ci se oficiază
atunci când cer credincioşii sau când se ivesc cazurile speciale pentru care au fost
alcătuite astfel de slujbe.
Prin destinatia lor, ele au o sferă de aplicare mai restrânsă decât aceea a Laudelor
bisericeşti, fiind menite s:i satisfacă nu nevoile religioase ale Biserici~ sau ale unei pa-
rohii în întregimea ei, ci ale membrilor ei izolaţi sau ale unor grupun restrânse de ere~
dincioşi (ca familia sau diverse comw1ităţi)4. Cât priveşte scopul lor, ele cor~spw1d 1:1a1
ales laturii harismatice sau sfintitoare a cultuh1i divin, deoarece mai ales prm ele Bise-
rica cere şi obţine de la Dumn~zeu harul, ajutornl ~i darurile Sale, necesare credincio-
şilor ei, 'iii diferi.tele nevoi sau împrejurări ale vieţii omen~şti. V •
Privite deci mai ales din punctul de vedere al scopului pentru care au fost alcatuite,
slujbele bisericeşti se pot împărţi în două mari cate,JJorii) după cele două scopuri (func-
ţii) fondamentale ale cultului, la care ele corespund: .
a) Cele de la punctele a şi b (Laudele bisericeşti şi slujbele speciale din CeasloJJ)_ sunt
alcătuite spre cinstirea lui Dunmezeu şi a sfinţi_lor, fiind deci 1~ijloace _de expresie ale
cultului de adoraţie şi de venerare adus de Biserică persoanelor şi lucrunl~r sfin.te.
b) Cele de la pwKtul c (S.fintele taine _şi ieru1'Jjiile) sunt forme de expresie, pnn exce-
lenţă, ale funcţiei harismatice sau sfinţitoare a cultului, adică mijloace de împărtăşire a
harului divin.
O poziţie intermediară între aceste două ca;eg~rii o ~cupă 5_(ânta_ Litu1'Jjhi~, care
ţine şi de una, ~i de cealaltă; în d.nduiala ei se ~mbmă slu}ba cele! ma! ~finte tame d~
care pot beneficia credincioşii (Sfânta Euharisue), cu sluJba celei mai malte laude şi
4
Aceasta îi făcea pe unii liturgişti (ca V. M~trofan~vici şi colab., f..:iturgfc'!-, ed. _19?9, P,; 718) să
considere tainele şi iernrgiile ca „rânduieli liturgKe partICulare sau, mai potnv1t, penodICe ....
19
cinstiri pe care Biserica o poate aduce lui Dumnezeu prin jertfa liturgică (a se vedea
capitolul despre Sfânta Liturghie ca act de cult).
***
După această introducere generală în slujbele bisericeşti., ne vom ocupa în continu-
are de fiecare slujbă în parte, începând cu grupa Laudelor bisericcţti zilnice, con6nuând
cu Sfănta Liturjfhie, asupra căreia vom stărni mai mult, dată fiind importanţa ei, şi PARTEA A DOUA
terminând cu ~fin.tele taine şi ieritrjfiile sau slujbele de binecuvântare şi de sfinţire acre-
dincioşilor şi a hJ.Crnrilor. La fiecare din ele vom expune, în primul rând, rânduiala sau
modul săvârşirii de azi, apoi - în măsura în care este posibil şi necesar - istoria sau
evoluţia şi dezvoltarea în timp a rânduielii lor, precum şi explicare.a sau Eîmurirea
Laudele bisericeşti
acestei rânduieli, dând informaţiile istorice, exegetice, doctrinare, simbolice etc. 1 nece-
sare pentru a pătrunde şi a înţelege scopul, spirinil şi diferitele semnificaţii (istorice, sau slujbele serviciului divin zilnic
simbolice, doctrinare etc.) legate de riturile sau ceremoniile lor.
al Bisericii Ortodoxe
 CAPITOLUL!

Noţiuni generale
despre cele şapte Laude bisericeşti

1. Care sunt cele şapte Laude bisericeşti

Am spus că Biserica aduce prinosul său de slăvire, laudă şi mulţumire lui Dunme-
zeu, printr-o serie de slujbe care se săvârşesc în fiecare zi (în mănăstiri şi catedrale) sau
cel puţin în fiecare sărbătoare (în bisericile de enorie) şi care se numesc în general, cu
un termen consacrat, cele şapte Lctude 1• Ele sunt următoarele:
a) Vecernia (slujba de seară);
b) Pa1Jecerniţa sau După-cinarea (rugăciunea de după cină sau dinainte de culcare);
c) Polunop-tiţa sau Aiiezonoptica ( rugăciunea de la miezul nopţii);
d) Utrenia (slujba de dimineaţă) şi
e-h) Orele sau Ceasurile_, în număr de patru (I, III, VI, IX), adică rugăciunea de la
începutul celor patru sfermri ale zilei.
Şirul lor începe cu Vecernia, adică slujba de seară, pentru că, precum am văzut 2 ,
Biserica creştină a moştenit din Vechiul Testament, între altele, şi tradiţia de a socoti
începutul zilei liturgice sau bisericeşti nu de la miezul nopţii, ca în viaţa civilă, ci cu
seara3 • De aceea, în _Mineie, Octoih_, Triod şi Penticostar_, lauda liturgică a fiecărui sfânt
sau a fiecărei zi.le bisericeşti începe cu slujba de seară, adică cu Vecernia. Arhiepiscopul
Simeon al Tesalonicului găseşte acestui fapt şi o explicaţie simbolică: ,,începem cu Ve-
cernia laudele sfinţilor şi ale praznicelor, ca şi cum aceştia ar vieţui ca ziua cu lumina
darului lui Dumnezeu şi ca sfârşindu-şi viaţa în lumea aceasta într-o zi. Cu sufletele, ei
sunt în lumina cea neapusă, iar cu trupurile sunt încă ţinuţi de moarte, aşteptând ziua
de apoi cea neînserată, când, potrivit ragăduinţei, vor învia împrew1ă cu noi, spre a
primi acolo starea cea desăvârşită împreună cu trnpul" 4 .

2. Pentru ce sunt şapte Laude bisericeşti

De ce li se spune acestor slujbe cele _şapte Laude? Ele stmt de fapt opt, dar Utrenia
şi Ceasul I se socotesc de obicei amândouă ca o singură Laudă, aşa că rămân şapte. De

1
Mai găsim şi demm1irea de ore canonice, adică momente reglementare şi obligatorii de rugăciune
zilnică, pentru clerici şi credincioşi, numire întrebuinţată mai ales la catolici şi tmiţi, dar şi la unii
litm;pişti ortodocşi bucovineni (vezi, de ex.,Littt1;gica de Juvenal
Stefanelli, Bucureşti, 1886, p. 83 ş.u.).
Vezi Liturgica !Jene1·ală, ia cap. despre Anul bisericesc.
3
Unii încep însă enumerarea Laudelor bisericeşti tu Miezonoptica, adoptând deci uzul civil de a
socoti începuml zilei la miezul nopţii. Aşa face, de ex., Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului (Despre
sfintele rugăciuni, cap. 298 şi 329, în trad. rom., tip. de Toma Teodorescu la Bucureşti, 1865, pp.
196-213). Aceeaşi enumerare o găsim şi în cartea numită Synopsis a mitropolitului Iacov Putneanul al
Moldovei (Iaşi, 1751, f. 47), precum şi în prefaţa Ceaslovului românesc revizuit şi editat de mitropo-
litul Nifon, la Bucureşti, 1854. ·
4
Despre sfintele rugăciuni, cap. 300, trad, rmn. cit. p. 197 (reprodusă şi de mitropolitul Iacov
Putneanul al Moldovei, în Synopsis, Iaşi, 1751, f. 49 v-50 r).

23
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
LITURGICA SPECIALĂ

aceea Ceasul I se citeşte totdeauna îndată după Utrenie, înainte de otpustul acesteia şi
fără binecuvântarea de început, obişnuită la celelalte slujbe. 5
D_e cev s-a frxat_nurnărul Lau~elor _zilnice la şa~te, iar n~ mai multe sau mai puţine?
Se ştie ca la vechile popoare dm Orientul apropiat:, ca as1ro-babilonienii, şi ;1poi şi la
evrei, numărul şapte juca un rol Însemnat, ca simbol în viaţa religioasă. Astfel z11ele
creaţiei lumii erau socotite şapte (comp. şi leş. XXXI, 15-17); şapte zile aveai săptă­
mâna (erau şi săptămfini de luni şi de ani~ vezi Lev. XXV); şapte braţe avea sfeşnicul din
Cortul măm1riei şi şapte candele ardeau deasupra, ca simbol al pliniităţii dmnnezeieşti
(Ieş. XXV, 31 ş.u.); şapte zile stăteau pâinile punerii înainte la altar, şapte zile tinea săr­
bătoarea_Paştilor sau Azimile (Lev. XXIII, 4 ş.u.) etc. (vezi şi în Noul Testame1;t) Apoc.
V, 1, 6 ş1 VIII, 6) . De la evrei a moştenit şi Biserica creştină numărnl de şapte a.l slujbe-
6
lor sau momentelor din zi, în care ea se simte îndatorată să-şi aducă aminte de Dmn-
nezeu, să-L slăvească, să-I mulţumească şi să I se roage, după cuvântul psalmistului: ,,De
şapte ~ri_pe zi Te laud 1 Doamne, pentru judecăţile Tale cele drepte" (Ps. CXVIII, 164).
L1mq~;1şt11 ortodocşi pun ele obicei numărulacesta simbolic în legătură şi cu cek şapte
damn ale Sfânntlui Duh, deoarece rugăciunea este privită, în viaţa religioast-1. creştină, ca
un dar sau o roadă a Sfi.ntnlui Duh: ,,Vremile orânduite şi rugăciw1.ile sunt în număr de
şapte, după numărul darurilor Duhului, căci şi sfintele rugăciuni sunt prin Duhul" zice
Simeon al Tesalorricului7, referindu-se la spusele Sffmtului Apostol Pavel că J~1suşi
Dltlml se roagă pentru noi, cu suspine negrăite" (Rom. VIII, 26).
3. Temeiurile biblice şi religioase
ale instituirii Laudelor bisericeşti
Pentru fiecare din aceste laude găsim, de altfel, temeiuri scripturistice în textele V e-
cţ1iului 1:es~ainent şi. mai ales în Psalmi. Astfel, Vecernia, Utrenia şi rugăciunile din
timpul zilei (Ceasurile) pot fi considerate ca o aplicare a cuvintelor psalmistului:
,,S_eara ţi dimi~eaţa şi la amiază mă voi ruga şi voi striga şi El va auzi glasul meu" (Ps.
LlV, 19). Mai ales rugăciunea ele dimineaţă este amintită des în multe locuri din
Ps_a~i: ,,Dimineaţa vei auzi glasul meu, Împăratul meu şi Dumnezeul meu ...
Di1;11meaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea" (Ps. V, 2-3. A se vedea pentru aceasta
mai ales psalmii de la începutul Utreniei: Ps. LXII, l; LXXXVII, 14. Comp. şi Ps.
CXVIII, 147; CXLII, 8 ş.a.). Cât priveşte Pavecerniţa, adică rngăciunea dinainte de
culcare, şi Miezonoptica sau rngAciunea de la miezul nopţii, sunt şi ele amintite şi
practicate de psalmist: ,,Spăla-voi în, toate nopţile pan1l meu, cu .lacrimile mele voi uda
aşternutul meu" (Ps. VI, 6); sau: ,Jn miezul nopţii m-am sculat să Te slăvesc, pentru
jud~căţile Tale cele drepte" (Ps. CXVIII, 62 ş.a.)8.
In afară de aceste temeiuri biblice, fiecare din cele şapte Laude zilnice are şi anu-
mite Înţelesuri istorice sau sinibolice)· ele sunt puse adică în legătură cu unde evenimente
V~zi, ~e ex., Simeon al Tesalonicului, op: cit., cap. 324, pag. 211. Alţii socotesc însă Utrenia şi
5
sau rnomente din istoria sfântă a mânn1irii, pe care le comemorează zilnic sau le
·
sim.bolizează, împrospătându-le astfel în amintirea noastră şi făcându-ne să ne aducem
aminte totdeauna de ele9 • Ele corespund totodată unei nevoi psihologice a credincioşi­
lor (îndeosebi a celor mai zeloşi), de a-şi aduce aminte necontenit de Dumnezeu şi a I
se ruga în momentele mai importante ale fiecărei zile din viaţa noastră religioasă. Atât
scopul particular, cât şi înţelesurile istorico-simbolice ale fiecărei slujbe în parte vor fi
arătate, mai pe larg, la capitolele respective; aici le vom enunţa numai pe scurt, pentn1
roate laolaltă.
Astfel, Vecernia se aduce ca o rnulţ:mnire la sfârşiml zilei, pentru că am ajuns cu bine
la apusul soarelui şi că am adăup;at încă o zi la vârsta noastră. Ea ne aduce totodată
aminte şi de răstignirea şi punerea Donumlui în mormânt, care a avut loc spre seară.
Pavecerniţa este slujba prin care cerem de la Dmm1ezeu ajutor şi pază pentru trece-
rea în pace a nopţii care începe 1 rugându-L să ne dea odihnă nemlburată şi să
ocrotească somnul nostru de primejdii, de năluciri şi de ispitele păcatelor, care ne
pândesc mai ales noaptea, din întuneric. Ea ne duce cu gândul la moarte - noaptea
vieţii - care este închipuită prin înnmericul nopţii şi pentru care ne rugăm lui Dumne-
zeu să ne ajute a o întâmpina pregătiţi şi fără teamă. Ne aduce aminte totodată de co-
bodrea la iad a Mântuitorului, cu sufletul şi cu Dumnezeirea, spre a-i slobozi pe cei
din veac legaţi.
· _.,_M.-"iezonoptica. sau rugăciunea de la miezul nopţii este expresia nevoinţei monahale şi
pustniceşti a privegherii (slujbei de noapte) şi totodată simbol şi imitaţie a laudei ne-
curmate pe care îngerii o aduc pururea lui Dumnezeu, în ceruri. Ea ne aduce totodată
aminte de începutul patimilor Domnului (prinderea Lui în grădina Ghetsimani şi
aducerea la judecată), dar .şi de Învierea Lui, precum şi de judecata din urmă.
Utrenia exprimă primele gânduri ale sufletului credincios, îndreptate către Dumne-
zeu, după scularea clin somnul nopţii, cuprinzând mulţumirea pentru trncerea în pace
a nopţii şi rugăciunea pentru trăirea cu folos şi cuviinţă a zilei care începe. Ea ne aduce
aminte de patimile îndurate de Domnul, de la miezul nopţii până la ziuă (ducerea Lui
de la Ana la Caiafa, scuipările şi lovirile etc.).
Ceasurile de riwăciune (I, III, VI, IX) cuprind rugăciunea adusă lui Dumnezeu în
momentele cele mai de seamă ale zilei (începutul zilei, al doilea sfert din zi, miezul zi-
lei şi ultimul sfert al zilei), simbolizând astfel lauda necurmată pe care Puterile cereşti
o aduc lui Dumnezeu în tot timpul. Revenind din trei în trei ore, prin multiplii cifrei
trei, de au şi un simbolism. trinitar, exprimând lauda neîncetată adusă de Biserica
pământească· Sfintei Treimi şi aducându-ne aminte, totodată 1 de evenimentele din is-
toria patimilor Domnului, întâmplate la ceasurile respective (judecata în faţa lui Pilat
şi osândirea la moarte, răstignirea şi moartea pe cruce).
Ceasul 1X încheie serviciul divin public al fiecărei zile liturgice, care începe cu V e-
cernia şi se termină cu Ceasul al nouălea.
Serviciul divin zilnic al celor şapte Laude este completat, desăvârşit şi încununat de
slu_7ba S.fintei Litu1~qhii) care se săvârşeşte după Ceasul VI, sau de Obedniţă (Tipică sau
Prânzândd)) în zilele în care nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie.

Ceasul _1 ca laude S<:_p~rate, dar ur:esc V ~cerma cu Pavecerniţa_, făcând din ele o singură laudă, sub
denum1rea de_,,Ri~gaciimea de seara)) (vezi Ceaslovul rom. ed. N1fon, Bucureşti, 1854, în Prefaţă).
; C~Jinp. ŞI Pr. V. Ag~, SirF~bolica bfbli!căşi crep:ină. Dicţionar enciclop~dic: Timiş?ara, 1935, p. 287.
~11neo1:1 al Tesalomculu1, op. cit., cap. 298, p. 196. Comp. ş1 mitropolitul Iacov Putneanul,
Syn<:fsis, Iaşi,. 175 ~, f 47. A se vedea şi J. Pineil, El niimero sagrado de las horas de! ofi,cio, în
,,Mi;cellanea li_turg1ca Card. G. Lercaro", Roma, 1967, pp. 887-934. · ·
Comp. S1meon al Tesalonicului, op. şi loc. cit., supra.
9
Despre aceasta vezi îndeosebi: Sfântul Ciprian, De dominica oratione, cap. 34 (P.L., t. IV, col.
559-560); Sfântul Vasile cel Mare, Regulile rnonahale pe larg, 37 (P.G., t. XXXI, col. 1009-1016);
Constituţiile Apostolice, cart. VIII, cap. 34 (traci. rom. din col. SPA, vol. II, _1928, p. 258); S_fânn~l
Ioan Cassian, De instfrutis coenobiorum, III, 3 (P.L., t. )CLK, col. 53-476); S1meon al TesaJomculrn,
De)pre sfintele rugăciuni, cap. 299 ş.u. (trad. rom. p. 196 ş.u.); Liturghierul, la începuml Povăţuirilor
(ed. 1956, pp. 414-417); Pr. P. Vintilescu, JHisterul liturgic, Bucureşti, 1929, p. 10 ş.u.

24 25
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
•4. Împărţirea (gruparea) Laudelor bisericeşti
după momentele din zi când se săvârşesc
Astfel, după timpul din zi în care se săvârşesc, slujbele care alcituiesc sen:iciul divin
public al unei zile liturgice se pot împărţi în trei cicluri sau grupe, formate fiecare din
câte trei slujbe, şi anume:
Ciclul întâi) în care intră Ceasul al nouălea, Vecernia şi Pavecerniţa, aldtuicştc
rugăciunea de seară;
Ciclul al doilea) în care intră M.iezonoptica, Utrenia ş1 Ceasul întâi, alcătuieşte
rugăciunea de noapte şi de dimineaţă;
Ciclul al treilea) în care intră Ceasul al treilea, Ceasul al şaselea şi Liturghia (sau
Obedniţa, în zile.le în care nu se face Liturghie), aldtuie.şte rugăciunea din timpul zilei.
Gruparea aceasta a slujbelor zilnice într-o triplă triadă de slujbe, adică în trei etape
sau momente de rugăciune din cursul zilei, formate fiecare din d.te trei slujbe, are şi o
semnificaţie trinitară: ca s-a făcut pe de o parte în cinstea şi spre slava Sfintei Treimi, iar
pe de alta, după asemănarea celor nouă cete îngereşti, Împărţite în triade de dte trei
cete;_, care-L laudă necontenit pe Dumnezeu şi pe care Biserica le imit,'i 'in acest chip 10 •
In practică, acolo unde se săvârşesc zilnic toate cele şapte Laude, adică la mănăstiri
şi la catedralele episcopaie, ciclul al do.dea se împreună de obicei cu ciclul al treilea;
toate slujbele din aceste două cicluri se săvârşesc adică în timpul dimineţii, una după
alta, fără pauze sau întrernperi. La bisericile de mir - cu rare excepţii - nu se mai
săvârşesc de fapt decât cele trei mai importante dintre ele, adică Vecernia) Utrenia-li Li-
tut;qhia, şi numai în zilele de sărbătoare. De fapt, numai pentru săvârşirea acestor trei
slujbe zilnice este ab~.olută nevoie de prezenţa preoţilor şi a cântăreţilor, ele fiind
alcătuite mai ales din cântări, pe când restul celorlalte Laude, fond alcătuite aproape
numai din citiri, se pot citi şi fără preoţi, chiar afară din biserică, de către. fiecare creş-
tin la el acasă sau de către călugfo·i în chilii 11 • Importanţa şi întâietatea acestor trei
sfinte slujbe~ faţă de celelalte, reiese şi din aceea că ele singure se încep şi se termină în
altar, adică în partea cea mai din::iuntru şi cea mai sfântă a bisericii; celelalte .se
săvârşesc în întregime fie în naosul, fie în tinda sau pronaosul bisericii.
La slujbaVecerniei şi a Utreniei s-a aplicat, de altlel, îndeosebi, calendarul ortodox; în
rânduiala .lor a intrat cea mai mare parte a poeziei i1Tmografice creştine, adidi acele cântări
(canoane, condace, tropare, seddne, svetime şi stil1iri), în care imnografii sau poeţii
creştini îi laudă şi îi preamăresc pe sfinţi sau evenimentele sărbătorite în fiecare zi lirurgid.;
textele acestor cântări, care variază de la zi la zi, alcătuiesc cuprinsul de azi al lvfineielor, al
Octoihului, al T1iodului şi al Penticostantlui 12 . Participarea la cele trei slujbe zilnice princi-
pale constimie o datorie sau o obligaţie liturgică minimală. a fiecărni credincios 1.11.irean, pc
când participarea la celelalte, obligatorie pentrn monahi, este facultativă pentru credin-
cioşii mireni: ,,Orice credincios este dator s:ă asculte negreşit aceste slujbe (adid Vecernia,
Utrenia şi Liturghia), iar pentrn celelalte să se îngrijească pe cât îi va sta în putinţă" 13 .
De aceea, în studiul separat al fiecărei laude bisericeşti, vom stărni ceva mai mult
asupra Vecerniei şi Utreniei şi vom trece mai repede peste rânduiala ~i explicarea
Pavecerniţei, a Miezonopticii şi a Ceasurilor.
10
Vezi mai ales Dionisie Pseudo-Ateopagitul, DeJpre ierarhia cerească şi deJpre Ie1-adJia bisericeas-
că, trad. rom. de Pr. Cic. Iordăchescu, 1932. Comp. şi Simeon al Tesalo.nicului, Despre sfintcfo rz-t-
găciuni, cap. 327-328, trad. ronz. cit, p. 213. · Hristos, ca unui zeu ... După aceea se despărţeau, spre a se aduna din nou, pentru ca să ia împreună o
11
Vezi Simeon al Tesalonicului, op. cit., cap. 301 şi 303, trad. roni. cit., pp. 198-199.
12
Vezi cursul de Litm;gicăgenerald, la cap. despre Cântarea bisericeasca şi fannele ei i'n cult.
13
Simeon al Tesalonicului,Desp1··e{fintele rugiî.citmi, cap. 331, trad. rom. cit., p. 214.
26
CAPITOLUL II
Istoria Laudelor bisericeşti. Formarea serviciului
.divin public zilnic al Bisericii
l. Caracterul nocturn al serviciului divin public în Biserica primară
i,: Serviciul divin public al primelor conmnităţi creştine (epoca Sfinţilor Apostoli) se
j
săvârşea noaptea, şi anume în noaptea de sâmbătă spre duminică, precum reiese, de
exemplu, din descrierea activităţii Sfântului Apostol Pavel la Troia (Fapte XX, 6-11) şi
din scrisoarea proconsulului Pliniu cel Tânăr al Bitiniei către împăratul Traian, scrisă
prin anii 111-113 1 .
La aceasta au contribuit mai multe cauze:
Mai îndj, prif11ii creştini 1 recrutaţi mai mult dintre iudei, căutau să- L imite astfel
pe .Mântuitornl Insuşi, care instituise Sfânta Euharistie într-o seară, la Cina cea de
taină; ei alegeau pentrn aceasta seara de sâmbătă, păstrând oarecwn importanţa pe
,\. : care o avea această zi la iudei.
În al doilea rând, trebuie să avem în vedere concepţia despre parusie, adică despre a
doua şi apropiata venire a Domnului, idee atât de răspândită şi familiară primelor
generaţii creştine. Primii creştini credeau şi nădăjduiau că Mântuitorul va veni a doua
oară în timpul nopţii din ziua întâi a săptămânii, când a şi înviat. De aceea, ei aşteptau
această venire petrecând noaptea de sâmbătă spre duminică în rugăciuni până la ziuă.
Aşa,_ a rezultat forma de priveghere a serviciului lor divin public.
In al treilea rând, împrejurările istorice în care trăieşte Biserica creştină până la în-
ceputul veacului al IV-lea au favorizat în mare măsură, ba chiar au impus menţinerea
acestei situaţii; din pricina persecuţiilor, creştinii primelor trei veacuri erau nevoiţi să se
adune pentrn rugăciune, de preferinţă în timpul nopţii, în locuri ferite şi ascunse, ca de
ex. în catacom~e, pentm a scăpa astfel mai uşor de vigilenţa şi urmărirea persecutorilor.
La aceste explicări fireşti ale caracterului nocturn al serviciului divin public de la în-
ceputurile Bisericii s-au adăugat Cl!,- timpul şi altele, de ordin teologic şi simbolic. Astfel,
autorul lucrării anonime cu titlul Intrebări căt:re conducătorul Antioh ( atribuită odinioară
Sfântului Atanasie) spunea că serbarea duminicii începe de sâmbătă seara, pentrn ca să
simbolizeze chemarea lumii de la întunericul neştiinţei la lumina ctmoştinţei2.
1
Ep. _)[, 97: )) Ei susţin că toată greşeala şi vina lor constă în aceea că aveau obiceiul să se adune
Într-o anumită zi (stato die), înainte de ivirea zorilor (ante lucene) şi cântau alternativ un imn lui
hrană (cibuni), de altfel obişnuită şi nevinovată ... " (textul latinesc al epistolei la J.P. Kirsch,
Enchi1jdion fontiuni historiae ecclesiasticae antiquae, Freiburg im Br., 1910, pp. 18-19).
2
Intrebdri către conducătorulAntioh, întreb. LIV, P.G., t. XXXV1II, col. 632 A.
27
PREOT PROF, DR, ENE BRANIŞTE
2. Scin_darea serviciului divin şi formarea primelor Laude bisericeşti
Pentru a se preîntâmpina oboseala privegherii continue de toată noaptea, serviciul
de sâmbătă spre dtm1inică s-a împărţit, curând, în două: o parte care se oficia de-
vreme, seara, şi alta care se oficia după miezul nopţii sau către dimineaţă; între ele
rărn{inea deci t~n răstin1p de odihnJ. şi somn, aşa cum reiese chiar din felul cum descrie
Plinin cel Tânăr adunările de cult ale creştinilor, în scrisoarea menţionată mai înainte.
Astfel, din această scindare a serviciuiui nocturn al primilor creştini, au rezultat cele
două slujbe zilnice de căpetenie, care sunt totodată şi cele mai vechi dintre cele şapte
Laude bisericeşti: Vecernia sau slujba de seară (1:6 AUXVlKOV, Lucernare sau Vesperae) şi
Utrenia) sau sl~1jba de dimineaţă (b op<j)poc; sau 1:0 bp<j)ptvov). La acestea se adaugă Li-
tu1;qhia) oficiată în continuare, tot în timpul nopţii ( dis-de-dimineaţă), şi formată şi ea
din două părţi: ..
a) Litu7'Jlhia catehumenilor, care - precum vom vedea - nu este la ongme altceva
decât transpunerea creştină a serviciului sinagogii iudaice - şi
b) Litin;qhia, credinâofilor (Liturghia euharistică sau specific creştină), în timpul
căreia avea loc frângerea pâinii sau imitaţia Cinei Domnului (împărtăşirea).
Toate acestea la un loc: Vecernia, Utrenia şi Liturghia, alcătuiesc serviciul divin pu-
blic sau oficial al Bisericii primare, la care luau parte toţi membrii primelor comunităţi
creştine, cel puţin o dată pe săptămână, şi anume sâmbătă spre duminică.
3. Ceasurile de rugăciune zilnică a Bisericii în primele trei secole
Mântuitorul ne îndemnase însă să ne ru;pirn în toată vremea (Le. XXI, 36), sfat pe
care Sfântul Apostol Pavel îl repeta, cu alte cuvinte, astfel: ,,Rugaţi-vă neîncetat l" ( 1
Tes. V, 17). De aceea, în afară de participarea obligatorie la serviciul comun sau pu-
blic şi oficial de noapte, primii creştini au adoptat şi alte ore sau momente de
rugăciune, în timpul zilei. Şi cum aceştia erau recrutaţi mai ales dintre evrei, ei au
pa.strat orele oficiale iudaice de rugăciune, cu care erau deprinşi: în primul rând Ce:asul
ul treilea ( ora de dimineaţă), Ceasul al .faselea ( ora de amiază) şi Ceasul al nouălea. (ora
de seară), care erau orele de rugă.ciune zilnică la mai toate popoarele antichităţii şi pe
care le adoptaseră şi evreii (vezi, de exemplu: 1 Paralipomena XXIII, 30-31)3.
Sfinţii Apostoli înşişi au dat, cei dintâi, exemplu în acest sens. Astfel, Sfântul
Apostol Pavel se roagă la Iope în foişorul de sus, la vremea Ceasului til.faselea (Fapte X,
9). Tot el, împreună cu Sfântul Ioan, se suie la templul din Ierusalim la vremea
rugăciunii şi anume la Ceasul al nouălea, (Fapte III, 1 ), iar în ziua Cincizecimii, toţi
Sfinţii Apostoli se aflau adunaţi pemru rugăciune în foişorul Cinei, la Ceasul al treilea)
în clipa pogorârii Sfântului Duh (Fapte II, 15).
Puţin mai târziu (pe la sfârşitul secolului I), Sfântul Clement Romanul face aluzţe
clară la existenţa unor ore stabilite (re)Jlenicntare) pentru rugăciune, deosebite de Li-
turghia euharisticd4) iar Didahia celor 12 Apostoli (cap. 8) reglementează numărul aces-
tor ore şi caută să le imprime totodată un conţinut sau un caracter creştin, recoman-
ii Vezi cap. Anul bise1icesc (liturgic) şi subdiviziunile l~f-i, din Litu1:5icagenerală.,
4
Vezi Epist. I către Corinteni, cap. XI (trad. rom. din col. SPA, vol. 1, p. 119): ,,. .. Daton suntem
să facem cu bună rânduială toate câte ne-a poruncit Stăpânul să facem la anumite tim.puri. Să
săvârşim jertfele şi liturghiile a poruncit şi ca aceasta să se facă nu numai de formă sau firă rânduială,
ci la animiite timpuri şi ceasuri... J>_
28
LITURGICA SPECIALĂ
dând credincioşilor să se roage de trei ori pe zi, zicând Tatăl nostru, în opoziţie cu
prac:ticiie fariseice 5 . Desigur, se ve<.~e _de a_ici şi ~~eocupa1:~a de a-i sust:a~e pe prii:i-iii
creştini de la frecventarea templulm ş1 a smagogn, prescnmdu-le o rugacmne specific
creştină, acasă la ei. Aceste ore de rugăciune zilnică. aveau deci, la început, un caracter
I
par~icular? neoficial ~i to0todată facultati:V~sa1;_ benevol. .
V _ • • • V
1.
Inel dm a doua iumatate a secolulm 111t:a1, cultul creştm era alcanut, deci, dm doua
cicluri de rugăciune:
a) Unul nocturn (rcavvux1a, viqiliae)) cu caracter public şi oficial, care se săvârşea o
dată pe săptămână, adică în noaptea de sâmbătă spre duminică, de care era legată
amintirea învierii Domnului şi nădejdea parusiei Lui, precum şi în ajunul aniversărilor
I
martirilor, iar mai târziu, şi în fiecare miercuri şi vineri ;
b) Alnll, de ziuă, cu caracter neoficial sau particular şi facultativ, care se săvârşea
zilnic, fiind l:ăsat pe seama evlaviei sau pietăţii persoi1ale a fiecăruia.
Siniaţia aceasta se menţine în tot timpnl, până în a doua jumătate a secolului al
IV.-lea. Chiar atunci când cele două părţi ale privegherii originare de no~pte (Vecernia
şi Utrenia) au început să fie oficiate zilnic, ele au rămas singurele Laude.sau slujbe zil-
nice cu caracter comun şi obligatoriu, adică intrate în canonul oficial de rug-ăciune al
Bisericii; de aceea, Tertulian le numeşte le,qiti1nae orationes (De oratione, 23, 25, P.L) t.
I, col. 1191-1192, 1193), pe când celelalte aveau caracter facultativ, depinzând de pi-
etatea sau râvna individuală a fiecăruia.
Astfel, în sec. III, Tradiţia 1,1,postolică; atribuită de obicei lui Ipolit Romanul, dar
care era poate de origine orientală, prescrie următoarele momente de rugăciune
particulară zilnică, obligatorii pentm orice creştin:
Dimineaţa, îndată după scularea la Ceasul al IX-lea;
din somn şi spălare; înainte de culcare;
la Ceasul al III-lea; la miezul nopţii;
la Ceasul al VI-lea; la cântarea cocoşului (dimineaţa) 6 •
Aceleaşi momente de mgăciune zilnică sunt prescrise şi într-un alt. document de
mai târzit{, derivat din Tradiţia apostolică, şi anume Testamentum Domini7.
În Constituţiile apostolice) redactate în forma de azi spre sfârşitul secolului la IV-lea,
este păstrat acelaşi program al rugăciunii zilnice, dar rară rugăciunea .de la miezul
nopţii., dându-se şi o explicare a rostului fiecăruia din aceste momente, în viaţa
religioasă a crqtinilor: ·
,J)iminuiţa) (nigati-vă) pentru că Domnul v-a luminat, alungând noaptea şi adu-
când ziua.
s Nu vă rugati ca tâtarnicii ci cum a poruncit Domnul în Evanghelia Sa, asa să vă rugati: Tatâl
nostn;: .. De trei 01:i pe zi s,'i vă 1~1gaţi aşa" (trad. r01n. din c~l. ~it. supr~., vol. I, p. '87); .
0
' .,
6
Toti credincioşii bărbati şi temei când se scoală dumneata dm somnul lor, 1namte de a-ş1 111-
cepe :;1rn~ca îşi vor splla mâi{1ile şi se ~or ruia lui Dun~ne~eu 'ş"i numai, aşa se vor ap~Ka ?e lu~ru.
Dacă este (la biserică) cuv{mt de învăţătură, frecare e mat bme sa mearga acolo ... Daca eşti acasa h~
tine, roag,'i-te lui Dumnezeu şi adu-I laudă la Ceasul al treilea ... Roagă-te şi la Cea~~l a! şaselea ... _';:e1
. face, de asemenea, o rugăciune şi laudă ITI,\Î lungă la _<;:easul-al IX-lea:·· _Ro~is~-te ş1 mau:te de ~:ţ1y1-
tinde trupul în pat pentru odihnă, iar la miezul nopţu scoala-te, spala-ţr rnair~1le ş1 roag~-te ... F,~ca1:1~
deci astfel toţi credincioşii, învăţ,î.ndu-vă unii p0 alţii şi dând pildă catehumernlor, nu veţi putea h mc1
ispititi şi nu veti fi pierduti câd vreme vă veti aduce continuu aminte de Hristos" (Trad. apost. cap.
41, t1:ad. de B. Botte, Par{s: 1968, pp. 125-133).
7
Cartea a II-a, cap. 27 (ed. Rabmani, p. 144).
29
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
La Ceasul al treilea, pentru că în acest moment a primit Domnul de la Pilar '
hotărârea de osândă.
La Ceasu.l al 1aselea, pentn1 că atunci a fost răstignit.
La Ceasul al nouălea, pentru că toate s-au cutremurat când Domnul a fost răstignit,
înfricoşându-se de îndrăzneala nelegiuiţilor iudei şi neputând răbda batjocura adusă
Domnului.
Seara (la Vecernie), drept mulţumire pentru că v-a dat noaptea spre odihnă de os-
tenelile clin timpul zilei.
La cântatul coco1ilor (Ia Utrenie), penttu că acest ceas vesteşte sosirea zilei, spre a
8 cum 'in chip practic Ceasul I nu putea fi oficiat decât unit cu Utrenia, adică după ea, ca
facePrecum
lucrnrileseluminii"
vede, repetarea
• rugăcilmii la aceste momente din cursul fiecărei zile • · .·'•.·•, .·.••··
ţintea la aplicarea pornncii Mântuitornlui de a se ruga neîncetat (Le. XXI, 36) şi de a
Întreţine permanentă amintirea Sa, care-i întărea pe credincioşi în osteneli şi ispite.
4. Fixarea nmn:ărului de azi al Laudelor bisericeşti (sec. IV ş.u.)
Consacrarea oficială ca servicii divine publice şi, deci, obligatorii, a orelor de
rugăciune din timpul zilei, alături de cele din serviciul de noapte, s-a făcut în cursul
jumătăţii a doua a secolului al IV-lea. Orele de rngăciune din timpul zilei, care până
aici constituiau un sfat sau o problemă de pietate individuală, deveniră acum o
pornncă valabil:i pentm toţi credincioşii.
La aceasta a contribuit, în cea mai mare parte, influenţa crescândă a monahismului
asupra vieţii religioase a laicilor. Se ştie că vechii asceţi din timpul primelor trei vea-
curi creştine trăiau în general în mijlocul lumii, sub numele de solitari (µovciţovi::Ec;)
sau asceţi şi fecioare (n:ap0evm), ducând o viaţă de înfrânare şi de continuă rugăciune;
ei alcătuiau un fel de stare sau categorie intermediară între clerici şi laici. Se Înţelege că
zelul lor pentru rugăciune, mult mai mare decât al laicilor, era pilduitor şi molipsitor
pentru mulţi dintre laici9. Dar începând din epoca de pace a Bisericii, în viaţa vechilor
asceţi se întâmplă o schimbare fundamentală. Ei pă.răsesc de aici înainte lumea, pe:ntm
a se retrage în pustie, punând temelia vieţii chinovitice şi eremitice (iclioritmice),
pentm a se putea astfel ~onsacra mai uşor şi deplin desăvârşirii spirituale, prin asceză
şi neîncetată rugăciune. In bisericile lor se îndeplinea în chipul cel mai complet şi mai
riguros, ba chiar cu prisosinţă, pravila de rugăciune zilnică, a cărei practică însă ei o
aduceau de fapt, după mărturia Sfântului Vasile cel Mare, tot din bisericile de enorie,
de unde proveneau10 . Prestigiul monahismului a făcut ca bisericile mănăstireşti să
devină apoi exemple şi modele în această privinţă, mai întâi pentrn bisericile catedrale
(din oraşe) cu cler mai numeros şi apoi şi pentru bisericile de enorie.
Cel mai mult a contribuit la generalizarea serviciului Laudelor bisericeşti, aşa cum se
oficia în mănăstiri, Sfântul Vasile cel Mare, prin Re,qulile sale pentru viaţa monaha~ în
care el enlm1eră şi consideră obligatorii pentm toţi creştinii nu numai Laudele existente
până atunci, ci şi altele noi, care se dezvoltaseră Între timp în serviciul mănăstiresc,
8 11
Const. Apost. 1 cart. VUI, cap. 34, trad. rom. din col. SPA, vol. II, p. 258.
9
Vezi mai ales Aetheria (alias Silvia), Peregrinatio ad loca sancta, cap. XXIV ş.u. (ed. IV de vV.
Heraeus, Heidelberg, 1939, p. 28 ş.u.).
10
Scrisoarea CCVII (din 375, către clerul din Neo-Cezareea), 2-4, unde descrie serviciul
rugăciunii de noapte, aşa cum se făcea el pe aumci în bisericile de enorie din Cezareea, Egipt, Libia,
Siria, Fenicia, regiunile din părţile Eufrau1lui etc. (P.G. 1 t. XXXII, col. 764).
30
LITURGICA SPECIALĂ
expunând şi temeiurile sau motivele lor biblice şi disciplinare sau morale. El enumeră în
plus: ruJJliâunea din amm;q sau de la începutul nopţii (deosebită de cea de la Ceasul al
J.X-lea şi cea de la sfârşitul zilei sau Vecernia), cea de la niiezul nopţii şi ru!Jăciunea de
diniineaţd; care se făcea după revărsatul zorilor (deosebită de Utrenie), înainte de Ceasul
al treilea 11 • Rugăciunea aceasta de dimineaţă, de care vorbeşte Sfântul Vasile, nu poate fi
altceva decât Ceasul I; după care veneau Ceasul al fil-lea) al VI-lea _şi al IX-lea) precmn şi
rugăciunea de seară (Vecernia), mai dinainte cunoscute şi practicate; mgăciunea din
amurg sau de la începutul nopţii (la care se citea Psalmul XC) nu e altceva decât
Pavecerniţa., cea de la miezul nopţii e Jvliewnoptica) iar cea din zorii zilei, Utrenia. Iar
~i azi) putem spune că spre sfârşitul secolului al IV-lea găsim deja încheiat numărul de
şapte Laude; preconizat de glasul psaLmistului (Ps. CXV1II, 164: ,,De şapte ori pe zi Te
·laud, Doanme, pentru judecăţile Tale cele drepte"), număr la care Biserica a rămas şi pe
care l-a consacrat oficial în cele din urmă, adică:
a) Ceasul al IX-lea 12 , e) Utrenia cu Ceasul I,
b) Vecernia, f) Ceasul al III -lea şi
c) Pavecerniţa, g) Ceasul al Vl-lea.
d) Miezonoptica,
Dup,'i cum se vede, toate aceste slujbe şi-~u luat denumirea după momentul clin zi ·
în care se săvârşeau la început în mănăstiri. Impăcând astfel, pe de o parte, recoman-
darea apostolică de a se ruga neîncetat (1 Tes. V, 17), pe de alta, datoria monahilor de
a lucra zi şi noapte, după pilda Sfântului Apostol Pavel (2 Tes., III, 8), se ajunge la
împlinirea idealului muncii şi mgăciunii continue, cărora se vor consacra vieţuitorii
mânăstirilor de obşte 13 .
Rânduiala serviciului divin zilnic din mănăstirile Sfântului Vasile a fost adoptată apoi
de mănăstirea Sfântului Sava de lângă Iernsalim, care a dat Ortodoxiei răsăritene, dintre
călugării ei, teologi şi imnogTafi iluştri, ca Sfântul Sofronie al Ierusalimului, Sfântul Ioan
Damaschinul, Cosma de Maiuma şi Ştefan Melodul, ale căror irnne şi rngăciuni au
contribuit mult la dezvoltarea cultului ortodox În general şi îndeosebi a serviciului
Laudelor zilnice. Din mfo1ăstiâle savaite, rânduiala aceasta a trecut mai târziu (secolele
VIII-IX) în cele studite., din jurul Constantinopolului, înfiinţate sau organizate de cei
doi fraţi: Teodor şi Iosif StuclituL dintre care al doilea a ajuns mai târziu episcop al
Tesalonicului. O ultimă fază de dezvoltare, în care se ajunge aproape de rânduiala de azi,
capăt::\ serviciul Laudelor zilnice în mănăstirile din Atos, începând din secolul X, când
Sfântul Atanasie Atonitul fondează (în 963) Marea Lavră. De aici, datorită mai ales
expansiunii panortodoxe a marii mişcări spirituale a isihasmului; rânduiala s-a întins şi
s-a generalizat în mănăstirile din Balcani, prin traducerile slave ale cârţilor de slujbă
datorate patriarhului Eftimie al Bulgariei (sec. XIV), în cele din Ţările Române, prin
călugărul Nicodim şi mitropolitul Antim Critopulos, iar în Rusia prin mitropolitul
Grigore (Ciprian) Ţamblac (tl406), recunoscut în 1390 ca mitropolit al întregii Rusii.
Vezi Regulile mari) răsp. la întreb. 37 (P.G.) t. XXXI, col. 1016).
12
.Menţionat şi în canonul 18 al sinodului din Laodiceea (a doua jumătate a sec. IV): ,,Aceeaşi
slujbă a rugăciunilor trebuie să se facă totdeauna, şi la Ceasul al nouălea şi seara" (CBO, vol. II, part.
1, p. 96).
13
Cf. Sfântul Vasile cel Mare, Cuvânt ascetic: ,,Toată viaţa trebuie să fie un timp de rugăciune ... "
(P.G., t. XXXI, col. 877).
31
PREOTPROF. DR. ENE BRANIŞTE
Generalizarea tuturor celor şapte Laude în pravila sau canonul oficial de slujbă a
Bisericii nu s-a făcut dintr-o dată peste tot. Completarea numămlui Laudelor biseri-
ceşti şi generalizarea lor în practica tuturor bisericilor mânăstirqti şi de enorie se
datoreşte nu numai :influenţei monahismului, precum am spus, ci şi ·ierarhilor care
fiind recrutaţi în general dintre monahi şi având strânse legături cu aceştia, erau un
de exponenţi ai vieţii monahale în mijlocul lumii şi căutau să impună astfel şi biserici-
lor de mir rânduiala de slujbă cu care erau obişnuiţi în mănăstiri. Definitiva~ea şi uni-
formizarea rânduielii de slujbă a celor şapte Laude, care au intrat în cuprinsul cărtii de
slujbă numit:\ Ceaslov sau Orolo)Jion, a fost realizată, în sfârşit, prin tipărirea a~estei
c_ărţi, încep~nd cu ediţiile slave de la sfârşitul secolului XV (Cracovia, 1491, şi Vene-
ţia,)493) ş1 cea greacă de la începutul secolului XVI (Venqia, 1509).
In Apus, introducerea şi generalizarea Ceasurilor zilnice de rugăciune s-a facut sub
influenţa Regulilor monahale ale Sfănmlui Ioan Cassian, organizatorul monahismului
apusean din Galia (ţ435) 14 şi ale Sfânmlui Benedict de Nursia (sec. VI) 15 . lJn rol im-
port~nt îl avusese de asemenea, încă mai dinainte, Sfântul Ambrozie, episcopul l\1ila-
nulrn (t397), care a introdus acolo, cel dintâi, modul de ctintare antifonică a psalmilor
şi . a imnelor noi în cursul laudelor bisericeşti, ca mijloc de luptă ·împotriva ereziei
anene.
O dezvoltare mai nouă a serviciului Ceasurilor din mănăstiri o reprezintă ..1.Hezorele
(MEcrwpw:) sau lvI~florn1surile (mgăciuni care se citesc numai în mănăstiri, între Cea-
suri,) şi Obedniţa sau Prânzânda ( rugăciunea de la amiază).
In ceea ce priveşte elementele constimtive care au intrat treptat în rânduiala slujbei
Laudelor din Ceaslovul ortodox ( rugăciuni, lecturi biblice, cântări etc.), acestea vor fi
arătate mai departe, la studiul separat al fiecărei Laude (cap. Istorie şi simbolism sau e:x:-
plicare). Precum se va vedea din capitolele următoare, rânduiala ·de azi a Laudelor
no~stre bisericeşti este rezultatul unei evoluţii dinamice şi continue, la care au contri-
bmt _toate epocile istoriei bizantine, cu centrele, personalităţile şi curentele teoloo-ice
mai ~mportan~e ale vieţii lor spirituale, în necontenită mişcare şi prefacere. Intlu~1ţe
multiple la angine, în care se amestecă substanţa spirituală a cultului sinagogal cu
demente ale cultului Bisericilor celor mai vechi din Ierusalim şi Antiohia, cu spiriml
ascetic al i:nănăstirilor Sfântului Vasile din Capadocia, alcămiesc nucleul originar al
acestor slu1 be, la care apoi, mari ierarhi şi teologi, ca Sfânntl Sofronie al Iemsalimului
mari întemeietori şi organizatori de obşti monahale, ca Sfântul Sava, Sfântul Teodo;
şi Iosif Stucliml şi Sfânml Atanasie Atonitul sau smeriţi monahi, ca Sfântul Efrem
Sirul ori Sfânn1l Ioanichie cel Mare, ba chiar şi simpli laici~ martiri, ca Sfânml
tv1ardarie şi Sfânml Evstratie, şi-au adăugat partea de contribuţie, cu n1găciuni şi imne
rămase în întrebuinţare până azi în rânduiala acestor slujbe. · de A. Martimort, Paris, 1961, p. 787 ş.u.
BIBLIOGRAFIE
B. Batiffol, Histoire du Brr!.JJiaire romain) cd. a III-a, Paris, 1911.
~- !3audot, Le Breviaire romain) ses ori,qincs, son histoireJ Paris, 1907 (Col. l,Science et
Rehg1on").
1
~ Vezi l?an_ Cass_ian,_J?e institutis coenobiormn, P.L.) t. XLIX, col. 53-476. Ed. mai nouă; Jean
Cas~~an, Instititttons cenobitiques, ed. par J.C. Guy, S.J. Paris, 1965 (Col. SC, 109).
. Regula (manachonmt), cap. 16-18, P.L., t. LXVI, col. 455-456; matutinae (utrenia), prim.a,
tertm, sexta, nona, vesperae, cmnpletorium (Pavecerniţa).
32
LITURGICA SPECIALĂ
Acelaşi, Le Bnfviaire ... Paris, 1929 (ed. nouă: 1941, Bibl. Cath. ,des Sciences
religîeuses).
S. Baumer, Gcschichte des Breviers) Freiburg, 1895. Trad. fr. de R. Biron, Histoire
du Bnfviaire r01nainJ Paris, 1983, ed. a III-a, 1911.
fe! ~ilo ~orfia_, _Orolo)fion G;Diurno>) delle chies,: di rito bizantino)) Roma, 1929,
(Onentalia Chnstia.na, vol. XVI, 2).
B. Botte, Les Heures de priere dans la)) Tradition Apostolique)) et les documents dirivis
în „La priere des heures", Paris, 1963 (,,Lex Orandi", 35), pp. 101-ll.5. .,
F. Ca.bro!, Les oriJJines lit1,n;qiqueJ~ Paris, 1906.
Acelaşi, artic. None, Sexte) Tierce, în „Catholic Encyclopedia" (New York), vol. XI
(1911), p._ 97 ş.u., _v<;>L XIII (1912), p. 747 ş.u. şi vol. XIV (1912), p. 514 ş.u.
P „ Cagm, Les On)fines de la MesseJ Paris 192 l. ..
C. Callewaert, De parvis horis romanis ;nte Re;pdam Sancti BenedictiJ î1; ·:Collationes
Brugenses", XXIX (1929), pp. 481-492 (retip. în vol. Sacris Emdiri, Steenbrugge,
1940, pp. 119-126).
I.H. ~almais, Ori)Jine et constitution de /'office„ M.D., 21 (1950), pp. 21-39.
1:-cel~ş1, Les s~ns ~es he~tres dans le~ litur;qi~s orientalesJ M.D., 64 (1960), pp. 53-64.
E. Diako':'sk1, _Rânduu1-la Cea.surilor (sliybelor) de noapte. Studiu în Lucrările (Trudi)
Acrul. Teol. din Kiev„ 1909, t. II, pp. 546-595.
L. Duchesne, Ori)Jines du culte chretien, ed. V, Paris, 1925. ·
L. Eisenhofer, Handbuch der Katolischen Litur)Jik, vol. II (1933), pp. 527-537.
J. Lebreton. La. vie chretienne a-u I-er siecle de l1E)flise, Paris, 1927.
H. Leclercq, Briviaire) în DACL, t. II, col. 1262-1316.
Acelaşi, Laudes, ibidem, t. VIII, col. 1887 ş.u. ,
Acelaşi, None) Sexte et Tierce, ibidem, t. XII, col. 1554-1557 şi t. XV, col. 1396.
J. Mateos, L'office rnonastique ,} la_fin du IV-e siecle: Antioche Palestine Cappadoce în
OCP, 47 (1963 ), 53-88. ' ' )
Muller Joh. Bardorff~ Nachtlicker Gottesdienst im apostolischen Zeitalter în
,,Theologische Literamrzeitung", 81 (1956), pp. 347-351. .,
_P. Paris, BreviaireJ în „Dict. pratique des connaissances religieuses", red. de J.
Bncout, t. l, col. 961 ş. u. ·
O. ~ouss~au, La priere des moines au temps de Jean Cassien, în vol. 35 din col. ,,Lex
Orand1" (Pans 1963), pp. 117-138.
Salmon ~~erre, L'Office divin. Histoire de laforrnation du Breviaire, Paris, 1959 (col.
,,Lex Oranch ·, 2 7).
Acelaşi, La priere des heures„ în vol. L'EJJlise en priere. lntroduction a la Litin;qie red.
.,
M. Scabalanovici, Tipicul comentat (în ms.), ed. II, Kiev, 1913.
J.B. Thibaut, Ordre des offices de la sernaine sainte â Jerusalem du IV-e au X-e siecleJ
Paris, 1929.
, J. Tyci_ak, Moranatha. Die !feheirne Qffenbarun)f und die kirchliche Litur)Jie)
I W arendorf, 194 7.
_Pr. Pr~f. P. Vint~lescu, Încercări de istoricir Litut;qhiei. Litur;qhia creştină în primele
II
f
trei veacuri, B ucureşt1, 19 3 O (extras din rev. S. T.).
Acelaşi, Curs (litografiat) de Istoria Liturghiei, Bucureşti, 1940, p. 305 ş.u.
Ii
! 33

CAPITOLUL III
Vecernia
A. RÂNDUIALA SLUJBEI
l. Denumirile slujbei
Vecernia sau slujba de seară este prima dintre cele şapte Laude bisericeşti, adică.
slujba cu care se începe serviciul divin public al fiecărei zile liturgice.
Termenul de Veceniie) întrebuinţat astăzi în chip curent pentru denumirea acestei
slujbe, este de origine slavonă (de ia veceru - seară); el traduce exact cuv~i.ntul grecesc
ECJ7tcptv6c; (de la Ecrrrtpa - seară), care la greci înseamnă „vecernie". Echivalenml lati-
nesc al acestuia este vej;fJerae sau vespertina collecta (n1găciunea de seară), de unde vine
şi denumirea româncal,că latinizată de vesperină) Întrebuinţată uneori 1, precum şi cea j
franceză (vepres). Se mai întrebuinţează, de as,emenea, în unele regiuni ale ţării, şi ter- ':· 1
menii româneşti Serâre) Serar şi Serânda'?- sau Jnsărat3 •
2. Timpul săvârşirii
În vechime, Vecernia se săvârşea după apusul soarelui, la ieşirea luceafărului de
seară sau pe la aprinsul luminilor, de unde vine şi denumirea grecească cea mai ·veche:
AUX,VtKOV (fat. lucernare)) pe care o găsim în scrieri din sec. IV4 • Astăzi, după Tipic)
vremea săvârşirii Vecerniei este ceasul al zecelea din 1,i, adică aproximativ ora. ,4 P-11}•,
deci înainte de căderea serii (iarna pe la orele 34 p.m., iar vara pe la 5-6 p.m.) 5 • In
mănăstiri, la sărbătorile cu priveghere (sâmbătă seara, în ajunul praznicelor împără­
teşti şi al sărbătorilor sfinţilor mai importanţi), Vecernia se oficiază după apusul soare-
lui, urmată de Litie şi Utrenie. Ca excepţie de la regula generală, în ceea ce priveşte
timpul săvârşirii, Vecernia se face în timpul dimineţii în următoarele cazuri: în Dumi-
nica Rusaliilor (Vecernia Lunii Rusaliilor, care se săvârşeşte în ziua de Rusalii, îndată
după Liturghie), în Vinerea Patimilor (Vecernia Sâmbetei Patimilor,. care în unele
părţi, mai ales la bisericile de enorie, se face dimineaţa; după slujba Ceasurilor împără­
teşti), şi în toate cazurile când Vecernia se uneşte cu una din cele trei Liturghii: cu Li-
turghia Sfântului Grigore Dialogul (în toate miercurile şi vinerile din Păresimi, afară
1
Vezi, de ex., Dimmezeieştile Litiu;ghii... , Bucureşti, 1886, ] 895 şi Juv. Stefanelli, Litu1;gica
Bisericii ortodoxe-catolice, Bucureşti, 1886, p. 86 ş.u. (la Ghenadic Enăccanu, Litttt;[riat, Bucureşti,
1877, p. 54, găsim şi forma Vesperă).
2
Vezi, de e:x., Liturgica... , de Cal. Coca, Cernăuţi, 1905, p. 83 ş.u.
-~ I. Bojor şi P. Roşianu, Tipic bisericesc, ed. II, Blaj, 1931, p. 77 ş.u., p. 84 ş.u.
4
Vezi, de ex., Aetheria (Silvia), Peregrinatio ad loca sancta, cap. XXIV (ed. vV. Hcraeus, IV,
Heidelberg, 1939, p. 29): ,,Hora autem decima, quod appellant hic licinicon, nam nos dicimus
lucen1are ... " etc. Termenul grecesc i.:uxvucov vine de la Â:u:x,111.a sau 1cu:x,vor; (opaiţ, lampă, lumânare,
sfeşnic) şi corespunde cu cel latinesc lucema, de la lux-lucis (lumină), de unde şi termenul francez
lucen-,aire, Întrebuinţat uneori pentru vecernie.
s După w1cle vechi cărţi româneşti de învăţătură pentrn preoţi (ca Synopsis, Iaşi, 1751, f. 48 v.),
Vecernia se face la Ceasul al 12-lea din zi (adid. fa trei ceasuri după Ceasul al IX-lea).
34
LITURGJCA SPECIALĂ
de Vinerea Patimilor); cu cea a Sfiî.ntului Vasile (de patru ori pe an: în ajunul Crăciu­
nului, în ajunul Bobotezei, în Joia şi în Sâmbăta Patimilor), sau cu cea a Sfânnilui
Ioan Gură de Aur (la Buna-Vestire, în cazul când acest praznic cade într-una din zilele
de rând ale săptămânii, .:1.dică de luni până vineri, inclusiv, în Păresimi.).
3. Scopul Vecerniei
Scopul sau rostul rugăciunii de seară. este să aducem lui Dumnezeu mulţumire
pentru ziua care a trecut şi să-l cerem ajutorul pentru petrecerea în pace a nopţii care
se apropie 6 .
In legătură cu istoria sfântă a mântuirii, Vecernia ne aduce aminte de ridicarea de
pe cruce şi :înmormântarea Domnului, care, precum ştim, au avut loc spre seară 7 • Ve-
chii Părinţi bisericeşti o puneau în strânsă legătură cu Cina Domnului şi cu moartea
Lui pe cruce 8 •
4. Rânduiala Vecerniei
Rânduiala Vecerniei diferă, ca dezvoltare sau extensiune ş1 solemnitate, după
importanţa zilei liturgice, adică după cume vorba de:
- zi de rând peste S~tptămână;
- ziua unui sfânt cu doxologie mare (însemnat în calendar cu cruce neagră);
- ziua unui sfânt cu polieleu (însemnat cu cruce roşie);
- sâmbătă seara (Vecernia duminicii);
6
Vezi, de ex.: Sfântul Ciprian, Despre rugăciunea domnea.scă cap. 35 (P.L, t. IV, col. 559-560):
„După ce a apus soarele şi ziua s-a sfârşit, din nou, trebuie să ne rugăm; căci Hristos fiind soarele cd
adevărat şi ziua cea adevărată,, de aceea şi noi, când ne rngăm la apusul soarelui şi al zilei din acest
veac şi cerem ca să răsară din nou lumina peste noi, ne rugăm pentru venirea lui Hristos, Care ne va
da harul luminii celei veşnice"; Const. Apost., VlII, 39 (trad. rom,. cit., p. 258): ,,Rugăciuni faceţi ...
seara, drept mulţumire că v-a dat noaptea spre odihnă de ostenelile din timpul zilei"; Sfântul Vasile
cel Mare, Regulile mari, 37, 4 (P.G., t. XXXI, col. 1016 A): ,,Iar când ziua se sfârşeşte, se cade să
mulţumim pentru toate câte am luat în curgerea acesrci zik şi pentru cele ce am împlinit cu bun
spor, apoi să mărturisim toate câte nu le-am împlinit. .. " etc.; Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele
rugăciuni; cap. 299, trad. rom. cit., p. 197: ,,Cântarea Vecerniei înseamnă că lăudăm pe Făcătorul
nostru că am ajuns la apus, adică la sfârşitul zilei şi hărăzim lui Dumnezeu tot ce am făcut într-însa.
De aceea, mulţumim pentrn viaţa noastră, pentru hrana, pentru cugetele, cuvintele şi faptele noastre.
Ne rugăm totodată să petrecem noaptea în pace, fără păcat şi fără sminteală. Căci noaptea este ca un
simbol al sfilrşitului vieţii noastre; căci ca o moarte ne vine nouă noaptea".
7
Vezi, de ex., Pm,tiţuirile din Litin~qhier (ed. 1956, p. 417); ,, ... Slujitorul altarului ... dator este ...
să săv:irşească Vecernia (sau s-o asculte); la care, cu cucernicie să gândeasdî. în sine şi cu umilinţă să
cugete, cum Domnul... Hristos., după mânmitoarele Sale patimi, vineri seara s-a răstignit pe cruce
pentrn păcatele noastre şi a murit pentru mântuirea noastră ... " etc.
~ Vezi, de ex., Sfânud Ioan Cassian, De institutis coenobiont1n, cart. III, cap. 3 (P.L., t. XLIX, col.
123-125): ,,Cum că jertfele de seară se aduceau în biserică, o putem dovedi chiar din cuvintele lui
David: Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicai·ea mâinilor mele ca o jertfă de
seara (Ps. CXL, 2); cuvinte prin care se poate înţelege şi acea adevărată jertfă de seară pe care, de
asemenea, seara a dat-o Domnul şi Mânu1ironil Apostolilor Săi, care şedeau la Cină, când a încre-
dinţat Bisericii Sfintele Taine, precum şi acea jertfă de seară, pe care El însuşi în ziua următoare, la
~fârşitul veacurilor, a adus-o Tatălui Său prin ridicarea mâinilor Sale pentru mânmirea a toată lumea.
Intinderea mâinilor Mântuitorului pe cruce pe drept cuvânt se nume~te ri.dicare .. -".
35
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
- praznic împărătesc sau hramul bisericii.
Mai simplă, mai puţin dezvoltată şi mai puţin solemnă este Vecernia zilelor de
rând (de lucru) din cursul săptămfi.nii, adică zilele sfinţilor care nu sunt însemnaţi în
calendar cu nici un semn; e formată mai mult din lecmri şi se săvârşeşte de obicei nu-
mai în mănăstiri şi în catedrale.
Ceva mai dezvoltată, mai solemnă şi cu cântări mai multe e Vecernia sărbătorilor
cu ţinere clin cursul săptămânii (sfinţi cu doxologie sau cu polieleu, praznice şi hra-
m uri), precum şi Vecernia de sâmbătă seara (Vecernia duminicii).
Vom descrie, pe larg, mai întâi rânduiala Vecerniei sărbătorilor (singura care se
oficiază, de fapt, la bisericile de mir), şi apoi, mai pe scurt, rânduiala Vecerniei zilelor , strană se cântă după aceea „Doamne, strigat-am ... ", pe glasul de rând al Octoihului
de lucm. Descriind în amănunt rânduiala Vecerniei sărbătorilor, vom stărui îndeosebi . \:
asupra_ rolului preotului, slujind singur (fără diacon), aşa cum e cazul în majoritatea
biserici1or. :i,
a. Rânduiala Vecerniei s)irbătorilor. La vremea cuvenită, cânti.'ireţul sau paracli-
serul toacă (în toaca mare), trage clopotul şi aprinde candelele. Inţrând În biserică,
preoml zice rugăciunea: ,,Intra-voi în casa Ta ... " (vezi Litur;ffhierul). Înainte de Vecer-
nie se citeşte Ceasul al nouălea, cu care încheiem slujba zilei respective şi despre care
vom vorbi mai târziu9 .
În timp ce la strană se citqte rugăciunea de la sfârşitul Ceasului al IX-lea (,,Stăpâne
Doamne, Iisuse I-Iristoase, Dumnezeul nostru ... ") preontl „ia vremea" (binecuvânta-
rea) pentru începerea slujbei zilei care urmează, în chipul următor: lasă epitrahilul pe
Sfânta .i\,fasă, iese pe uşa dinspre nord, trece printre strana stângă şi masă, vine în
mijlocul bisericii sub policandru, se închină de trei ori spre răsărit, depune metanie la
scaunul arhieresc (fără a se închina) şi intră în altar pe uşa de sudJ trecând printre ico-
nostas şi strana dreaptă, sărută Sfânta Masă şi îşi pune din nou epitrahilul. Deschide
dvera (perdeaua uşilor împărăteşti) şi dă binecuvântarea (,,Binecuvântat este Dumne-
zeul nostru ... "), stând înfi1,ţa c~finte'i..1..7Y.Iese şi închinându-se 10 .
Cântăreţttl (sau cel mai mare, dacă este ele faţă) răspunde: ,,Amin. Veniţi să ne
închinăm ... " şi citeşte Psalmul CIII (,,Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul...").
În acest timp~ preotul, cu capltl descoperit ( dacă poartă culion), îşi ia Liturghierul) iese
pe uşa dinspre miazănoapte şi vine înaintea uşilor împărăteşti, unde, stând cu faţa spre
altar, se închină de trei ori şi citeşte în taină cele _şapte rugăciuni ale luminilor., închi-
nându-se la sfârşim! fiecăreia.
După ce se termină citirea PsaL.1mlui CIII, preoml zice ectenia mare clin faţa uşilor
împărăteşti, având capul acoperit (dacă poartă culion). La sfârşitul ei, se închină şi
intră în altar, pe uşa dinspre miazăzi. Dacă până atunci preoml n-a avut timp să ter-
mine citirea celor şapte rugăciuni, le termină în altar.
9
Vezi mai departe, la cap. despre Ceasurile litin;gice.
10
Vezi Simeon al Tesalonicului, DeJpre Jfintele rugăciuni, titlul cap. 331, trad. rom. p. 214;
Liturghierul, Bucureşti, 1937, p. 11 şi Bucureşti, 1956, p. 21; Gherasim Saftirin, Tipic asupra servici-
ilor divine> Bucureşti, 1905, p. 6; Ic. D. Lungulescu, Manual de practică liturgică, Bucureşti, 1926, p.
9; F. Balamace, Explicaţiuni la practica liturgică (curs litogr.), p. 5, 130; A. Popoviciu, Tipicul Biseri-
cii Ortodoxe, ed. a II-a, Sibiu, 1927, p. 57; B. Cireşeanu, Tezaurul liturgic, vol. III, p. 127; V.
Mitrofanovici şicolab., Litmgica Bisericii Ortodoxe, ed. 1929, p. 472 ş.a. Numai câteva tipice parti-
culare, ca cel de P. Prornpoviciu (Ritualistica, p. 18) şi cel de C. Teleaga (Tipicon) p. 49), precum şi
Litur;_qhierul din 1950 (p. 21 ), recomandă binecuvântarea din faţa sfintelor uşi ca la Ceasul al IX-lea,
conform practicii mănăstireşti, după care preotul, îmbrăcat numai cu epitrahilul, nu zice nimic din
altar, ci numai din faţa uşilor împărăteşti.
36
LITURGICA SPECIALA
Urmează citirea Catisrnei de rând din Psaltire, pe analogul fără acoperământ, aşezat
din vreme în mijlocul bisericii. Sâmbătă seara, în mănăstirii se citeşte Carisma întâi în
trei stări: la fiecare stare, preoml zice ectenia mică. În timpul citirii Carismei, preoml
poate sta jos, sculându-se numai la ectenii. La bisericile de enorie, atât sâmbătă seara,
cât: şi la sărbătorile din timpul săptămânii (mai ales la praznice şi la hramuri), se cântă
de obicei: ,,Fericit bărbatul...", adică stihuri alese din prima stare a Carismei I (Ps. I,
vers. 1, 6; Ps. II, vers. 11 şi Ps. III, vers. 7-8), urmate de „Slavă ... , Şi acum ... Aliluia"
(de trei ori) 11 .
După Carisma (sau după „Fericit bărban1l. .. "), preoml zice ectenia mic~ iar la
(sâmbătă seara) sau pe glasul indicat de Minei (la sărbătorile din cursul săptămânii),
f cu stihurile şi stihirile sărbătorii la care ne aflăm, precum ne arată Tipicul şi Mineiul
resP.ectiv, Triodul sau Penticostarul - la fiecare sărbătoare 12 .
:în timp ce la strană se cântă „Să se îndrepteze n1găciunea mea ... ", în altar preotul
începe şi fi:1.ce cădirea rnare.
După ce termină cu căditul, sau în timp ce la strană se cântă ultima stihiră de la
„Doamne, strigat-am ... " (înainte de „Slavă ... "), preoml îşi descoperă capul şi îmbracă
felonul.
Când la strană începe să se cânte „Slavă ... " de la „Doamne, strigat-am ... ", preotul
dtschide Ufile împărătef#, plecându-se către credincioşi. Iar când se începe ştihira de la
,,Şi acum ... " se face vohodul (iefirea) cu cădelniţa) în chipul următor: stând în faţa Sfin-
tei Mese, preotul prirneşte cădelniţa binecuvântând tămâia, se închină În faţa Sfintei
i\kse şi, ocolind-o pe dreapta, fără a cădi 13 , iese pe uşa dinspre miazănoapte, fiind
precedat de paracliser cu o lumină ( dacă vrem să dăm mai mare strălucire slujbei, ies
doi purtători de lumini). Ajungând în mijlocul bisericii, sub policandru, stă cu faţa
spre răsărit, se pleacă şi zice în taină Ri!;J!dciunea intrării (,,Seara şi dimineaţa şi la
amiază ... " etc.). Apoi, trecând cădelniţa în mâna stângă, binecuvântează intrarea, zi-
când încetişor: ,,Bine este cuvântată intrarea Sfinţilor Tăi ... ". Purtătoml făcliei merge
cu lumânarea în faţa icoanei Mântuitontlui, unde rămâne până când preotul intră în
altar, iar preoml înaintând pe solee face cădirea mică, astfel: cădeşte icoanele
împărăteşti şi pe cele laterale, iconostasul, strana arhierească, strana dreaptă şi cea
stângă, apoi spre răsărit. de trei ori şi din nou strana arhierească, iconostasul şi icoanele
11
Cântarea ao.-:asta corespunde simbolic polieleului de la Utrenie şi de aceea nu se cântă în ajunul
praznicelor cu polieleu care cad în rimpul Postului Mare. De asemenea, nu se citeşte carismă la ve-
cernii]<:, dintre Miercurea Săptămânii Sfintelor Patimi (după Liturghie) şi Duminica Tomii, la Ve-
cernia !nălţării Domnului (atât în ajunul serbării, cât şi în însăşi ziua serbării seara) şi la Vecernia din
Duminica Rusaliilor. La Vecernia din ajunul şi din ziua Schimbării la faţă citim carismă numai dacă
este duminică ori luni seara. .
12
Odinioară, atât cântarea stihirii precedată de ultimul stih din psalmi (,,Că s-a întărit mila Lui
spre noi ... "), cât şi a stihirilor cu „Slavă ... , Şi acum ... " se făcea de ambele strane (coruri) reunire în
mijlocul bisericii, ceea ce reprezenta un moment solemn (festiv) al slujbei, închipuirid unirea a toată
lumea, care s-a făcut prin venirea Mântuitonilui (vezi Simeon al Tesalonietilui, Despre sfintele
rugiiciuni, cap. 332, P.G., t. CL\r, col. 605 şi trad. rmn. cit.> p. 217, - Comp. şi V.N. Iliin, Vseno}"noe
vdeanie (Privegherea de toată noaptea), Paris, 1927, p. 43).
13
Unii, înainte de a ieşi, cădesc altanu ca şi la cădirea mare (vezi, de ex., Liturghierul, 1956, p.
29 şi Tipicele de: Saffirin, p. 31; Balarnace, p. 68, 131; Lun~es_cu, p. 25). Râ1~duia:a ':7ecern!ei
mari din Tipicul ntare, din Litwt;ghiere!e slave (ca de ex. Slu:febmli, Kiev, 1907, t. 5 ş1 Sli1jebntk) Sofia,
1928, p. 16) şi din fruntea Liturghierelor româneşti (vezi de ex. ed. 1950, p. 10) nu pomeneşte însă
nimic despre o astfel de cădire; Litu1';ghierul din 1937 (p. 23) chiar precizează că nu se cădeşte altanil
înainte de ieşire.
37
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
împărăteşti, oprindu-se pe solee, în faţa uşilor împărăteşti. Când strana a terminat
c~ntarea stihirei de 1a „Şi acum ... ", preotul cădeşte cruciş spre sfântul altar, rostind:
„Inţelepciune, drepţi!", după care intră în altar, prin uşile Împărăteşti, continuând
că.direa în jurul Sfintei Mese şi cădind tot altarul.
Cântăreţul sau cel mai mare, rosteşte (ori cântă, dacă e cazul) ,,Lumină lină ... ".
După aceasta, preontl stând în spatele Sfintei Mese, cu faţa spre credincioşi, zice:
,,Şă luăm aminte ! Pace tuturor!" (La strană: ,,Şi duhului tfo").
,,Inţelepciune! Să luăm aminte!", iar la strană se cântă prochimenul zilei s~îptămânii,
de trei ori, cu stihurile indicate în Ceaslov (Catavasier).
La sărbătorile care au paremii ( citiri din cărţi.le sfinte ale Vechiului ş(Noului Testa-
nient)) îndată după prochimen se citesc pare11niile, din mijlocul bisericii. In timpul citi- .
rii lor, preotul, rămânând înapoia Sfintei Mese, poate sta jos.
La sfârşitul paremiilor sau îndată după prochimen, când nu sunt paremii, preotul
închide u_~·ile împărăteşti şi rosteşte ectenia întreită: ))Să zicem toţi din tot sufletul şi din
tot cugetul no.stru, să zicem ... ", din altar, fiind îmbrăcat în felon. A •
După aceasta) cântăreţnl (la mănăstiri, cel mai mare) citeşte mgăciunea „Invredni-
ceşte-ne, Doamne ... '', după care preotul rosteşte, tot din altar; ,ectenia cererilor: ))Să
plinim rugăciunea noastră cea de seară ... ". Preotul se întoarce apoi spre credincioşi şi îi
binecuvântează, zidind: ,,Pace tuturor !"; apoi, întorcându-se din nou spre răsărit,
zice: ;,Capetele noastre Domnului să le plecăm!", după care citeşte în taină
Ru)!ăciunea plecării capetelor> pe care o încheie cu ecfonisul: ,,Fie stăpânirea împărăţiei
Tale binmecuvântată !".
La str~nă se cântă acum Stihoavna cu stihirile şi stihurile ei, apoi cântăreţul citeşte
,,Acum liberează ... , Sfinte Dumnezeule ... " şi celelalte rugăciuni introductive (în
mănăstiri şi la catedrale, ,,Acum liberează ... " îl citeşte cel mai mare, iar cântăreţul
continuă cu „Sfinte Dumnezeule ... " şi celelalte).
După „Tatăl nostru" şi ecfonisul respectiv, la strană se cântă troparele, cu rânduiala
lor. Sâmbătă seara: troparul Invierii glasului de rând, ,,Slavă ... ", al sfântului de la Mi-
nei, ,;Şi acum ... ", al Născătoarei de Dumnezeu, din ale Învierii, dar pe glasul troparu-
lui sfânndui; la praznicele împărăteşti, troparul praznicuJui respectiv de trei ori; la
sărbătorile sfinţilor, troparul sărbătorii de două ori, ,,Slavă ... , Şi acum ... " al Născă­
toarei d~ Dumnezeu din ziua săptămânală respectivă, pe g_Jasul troparului srn.ntuluî.
După tropare, preotul deschide uşile împărăteşti şi zice: ,,Inţelepciune!'', după care
face otpustul, după regula arătată în LitU11JJhier (vezi ed. 1956, pp. 33-36). Apoi în-
chicje uşile împărăteşti şi dvera.
In toate .duminicile Postului Mare (începând cu cea a lăsatului sec de brânza şi ter-
minând cu cea a Floriilor), seara la Vecernie se cântă, alternativ, cele două prochimene
mari, specifice posn1lui; ,,Să nu întorci faţa Ta ... " şi: ,,Dat-ai moştenire ... ". De aceea, în
a~e?te duminici, seara, se face slujba Vecerniei mari, până la prochimen, punându-se sti-
hmle de la „Doanme, strigat-am ... " pe 10 (ca sâmbătă seara), făcându-se vohod cu cădel­
niţa şi cântându-se prochimenul mare, de rând (unul din cele două indicate mai înainte).
Dar de la prochimen înainte, slujba urmează după rânduiala Vecerniei din zilele de rând,
din cauza postltluii lăsându-se deci ectenia Întreită la sfârşit (înainte de otpust) 14 „
Tot după rânduiala sărbătorilor se face V ccernia în zilele de rând din Săptăm:îna
Luminată, care au prochimene speciale în Penticostar, în seara duminicii Sfânndui
Toma şi în seara Duminicii Rusaliilor (stihirile de la „Doamne, strigat-am ... 1 ' pe şase,
Vezi Triodul, la Vecernia din Duminica lăsatului sec de brânză şi la Vecernia Duminicii I din
14
Păresimi (ed. Bucureşti, 1946, p. 120 ş.u., 238-239) şi Tipicul de G. Teleaga, p. 310.
38
LITURGICA SPECIALĂ
vohod cu cădelniţa, prochimenul mare al Paştelui: ,,Cine este Dumnezeu .. /') 15 . Se
face, de asemenea, voJ10d şi la Vecernia din seara următoarelor praznice: Joia !nălţării,
Schimbarea la faţă şi !nălţarea Sfintei Cruci; precum şi a zilei hramului bisericii .....
b. Vecernia mică şi Vecernia mare. Sărbătorile mari (duminicile, praznicele împă­
răteşti şi sfinţii mai importanţi) care au slujbă cu Priveghere, au de regulă în cărţile de
cult (.A1ineie, Triod) Penticostar şi Octoih) două Vecernii: Vecernia m.ică şi Vecernia mare.
l) Vecernia 1nică a acestor sărbători este un fel de anticipare şi prescurtare a Vecer-
niei mari. Ea se săvârşeşte numai la mănăstiri, înainte de apusul soarelui, după ceasul
al IX--lea (adică la vremea obişnuită pentm Vecernie) şi numai arunci când urmează a
se face Priveghere de toată noaptea (vezi denie). După Vecernia mică se ia cina şi
apoi, după apusul soarelui, se începe Vecernia mare cu Priveghere. Dacă, deci, nu se
face Liti.e sau Priveghere, Vecernia mică nu se face nici în mănăstiri, în bisericile de
mir, Vecernia mică nu se săvârşeşte niciodată.
Prin ce se deosebeşte Vecernia mică de cea mare ? - La Vecernia mică se toacă în
roaca cea mică (rochiţă); nu se zice nici ectenie mare, nici ectenie mică şi nu se citeşte
C:atismă, ci îndată după Psalmul CIII se cântă: ,,Doamne, strigat-am ... " cu stiluri mai
puţinr (numai patru). Nu se face vohod şi nu se zic nici ecteniile de după vohod. La
sfarşit ( după tropare) se zice ectenia întreită scurtă (ca la începutul Utreniei). Iată deci
schema rânduielii Vecerniei mici:
Binecuvântarea; Stihoavna;
Psalmul CIII; „Acum liberează ... " şi rngăciunile
,,Doamne, strigat-am ... " introductive;
(numai 4 stihiri); Troparul;
,,Lumină lină ... " (citit); Ectenia întreită (scurtă) şi
Prochimenul zilei săptămânale; Apolisul (mic),
,,Învredniceşte-ne, Doa1mne ... ";
2) Vecernia mare a sărb~horilor cu Priveghere este de fapt Vecernia sărbătorilor, aşa
cum am descris-o mai înainte, având în vedere îndeosebi practica bisericilor de enorie.
Dar la mănăstiri şi catedrale, unde Vecernia aceasta se face în cadrnl Privegherii,
după regula din Tipicul mare (înscrisă şi la începutul Litu1Jfhierului)) ea are unele
particularităţi care ţintesc să dea slujbei o solemnitate mai mare şi pe care le vom
enumera la rânduiala Privegherii din cap. despre Utrenie.
c. Rânduiala Vecerniei din zilele de rând, în perioada Octoihului şi a Penticos-
talului se deosebeşte de cea pentru duminici şi sărbători prin următoarele amănunte:
- Carisma de rând se citeşte fară a fi întreruptă de ecteniile mici, la cele două stări 16 .
- La „Doamne, strigat-am ... " nu· se cântă decât primele două stihuri (pe glasul in-
dicat de .iliinei), iar celelalte se citesc; stihirile se pun mai puţine (pe şase).
0
1
" Vezi Penticostarul la locurile respective (ed. 1936, pp. 53-54 şi 316), Tt"pic itl mare, pp. 589 şi
591 7,i ,G. Teleaga, Tipic, p. 310.
1
' In tot cursul anului, duminica seara nu se citeşte carismă la Vecernie, dar la „Doamne, stri-
gat-am ... " se cântă toate stihurile (se citeşte carismă ori se cântă „Fericit bărbatul..." numai dacă luni
cade praznic împărătesc, ori sfânt cu Polieleu); luni seara se citeşte Carisma a 6-a, marţi seara
~atisma a 9-a, miercuri seara Carisma a 12-a, joi seara Carisma a 15-a şi vineri seara Catisma a 18-a.
ln timpul Postului Mare (cu excepţia săptămânii a cincea), în toate zilele de rând de peste săptămână
!a Vecernie se citeşte numai Catisma a 18-a; la fel ÎJ:l răstimpul dintre 22 sept. - 20 dec. şi dintre 15
ian. - sâmbăta dinaintea duminicii Fiului risipitor. In săptămâna a cincea din Postul Mare, la Vecer-
nie, se citesc următoarele catisme: luni seara, a 10-a; marţi seara, a 19-a; miercuri seara, a 7-a; joi
seara, a 12-a; iar vineri, a 18-a; ( vezi Rânduiala citirii Psaltirii, în Psaltirea, cd. Bucurqri, 1978).
39
 PRBOT P1wr.. D!1. EN'h 8I1A.NI~Tf'. LITURGICA SPECIALĂ

- Nu se face vohod sau ieşire cu cădelniţa ( de aceea preotul nu îmbracă

rămâne până la sfârşit cu epitrahilul, şi nici nu se deschid uşile împărăteşti~ care rămân ·
felonul, ci - îmbracă felonul, deschide
Preotul
închise în tot timpul slujbei); deci, îndată după „Slavă ... , Şi acum ... ", de la „Doamne, uşile împărăteşti ş1 face
strigat-am ... ", se citeşte „Lum¾nă lină ... ", apoi se cântă prochimenul zilei săptămânii şi Vohodul (ieşirea) cu că­
delniţa, cădind în naos şi
îndată se citeşte rugăciunea „lnvredniceşte-ne, Doamne ... ", urmată de ectenia cereri-
altar
lor: ,,Să plinim rugăciunea noastră cea de seară ... ", pe care preotul o zice din faţa uşi-
lor împirăteşti şi cu capul acoperit. Apoi, ca de obicei, Stihoavna (de la Octoih) glasul i Preorul ( cădind, de pe solee: ,,În-
de rând al săptămânii), după care „Acum liberează ... '' şi celelalte, troparele, ectenia ţelepciune, drepţi !"
întreită, începând de la ,,Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule ... ", pe care preotul o zice ,
din faţa uşilor împ„frăteşti închise, de unde, întorcându-se cu faţa spre credincioşi, face .~, Cânt. ,,Lumină lină ... " (cântat) ,,Lumină lină ... " (citit) ,,Lumină lină ... " (citit)
îndată şi otpusml 17 . . li
1) Vecernia. din zilele de rând ale Păresimi/or) care se face de altfel numai în mănăstiri
;
Cânt. Prochimenul zilei săptă­ Prochimenul zilei săptămâ­ Prochimenul zilei săptă­

şi catedrale, se deosebeşte de cea a zilelor de rând din restul anului prin următoarele mânale (cântat) nale (cântat) mânale ( cântat)
particularităţi (pe care le indică Triodul şi Ceaslovul):
Cânt. Paremiile (numai la praz-
nice şi sărbătorile sfinţilor)
Tabloul comparativ al rânduielii Vecerniei de diferite categorii Preotul (din altar): Ectenia între-
ită (,,Săzicem toţi ... ")
VECERl"JIA. SARBATORILOR VECERNIA ZILELOR VECERNIA MICA
(la sărbătorile cu Priveghere -- DE RÂND (numai la sărbătorile cu Cânt. Rugăciunea „Înv~~dni- Rugăciunea „î~;1redniceş­ Rug~ciuriea „înv,~edniceş­
Vecernia mare) Priveirhere) cqte-ne, Doanme ... te-ne, Doamne ... te-n1a, Doamne ...
Preotul (îmbrăcat cu epitrahilul, (îmbrăcat cu epitrahilul, (îmbrăcat cu epitrahilul,
din faţa Sfintei Mese): din faţa Sfintei Mese): ,,Bi- din fara Sfintei Mese): Preotul (din al tar) : Ectenia cereri- Ectenia cererilor (,,Să pli-
,,Binecuvântat este Dum- necuvântat este Dumne- ,,Bineci:{vântat este Dum- lor (,,Svă plinim ru~ăc!~nea ni1n rugăciunea noastră cea
nezeul nostn:L ... " zeul nostru ... " nezeul nostru ... " noastra cea de seara... ) de seară ... ")

Cânt. ,,Amin. Veniţi să ne în- ,,Amin. Veniţi să ne închi- ,,Amin. Veniţi să ne în- Cânt. Stihoavna, cu stihurile şi Stihoavna, cu stihurile şi sti- Stihoavna,, ru stihurile şi sti-
chinăm ... ", Psalmul 103 năm ... '\
Psalmul 103 chinăm ... ", Psalmul 103 stihirile ei, ,,Acwn liberea- hirile ei, ,,Acum liberează ... " hirile ei, ,,Acum liberează ... "
ză ... " şi rugăciunile în- şi rugăciunile începătoare şi rugăcimule începătoare
Preotul (iese în faţa Sfintelor Uşi La fel ca la Vecernia sărbă­ La fel ca la Vecernia săr­ cepătoare
şi citeşte rugăciunile lu- torilor bătorilor
minilor) Preotul (după „Tatăl nostru... ") (după „Tatăl nostru ... ") (după „Tatăl nostru ... ")
,,Că a Ta este împărăţia ... " ,,Că a Ta este împărăţia ... " ,,Că a Ta este împ1răţia ... "
Preotul (din faţa Sfintelor Uşi) La fel ca la Vecernia sărbă­ La fel ca la Vecernia săr­
Ectenia mare torilor bătorilor Cânt. . Troparele rânduite Troparul sfântului zilei din Troparul Sfântului zilei
Mineişi al Născătoarei din Minei şi al Născătoarei
Cânt. ,,Fericit bărbătul..." (cân- Carisma de rând ( citită în
tat) mijlocul bisericii) Preotul (din faţa Sfintelor Uşi) Ec- (din faţa Sfintelor Uşi)
tenia întreită Ectenia întreită
Preotul Ectenia mică (,,Iară şi Ectenia mică (,,Iară şi iară,
iară, cu pace ... ") cu pace ... ") Preotul deschide Sfintele Uşi ş1 (din faţa Sfintelor Uşi) (din faţa Sfintelor Uşi, în-
face Apolisul (Otpustul) Apolisul (Otpustul) chise) Aoolisul (Oroustul)
Cânt. ,,Doamne, strigat-am ... ", ,,Doamne, strigat-am.:.", ,,Doamne, strigat-am ... ",
cu stihirile şi stihurile stihirile pe 6 stihirile pe 4 Luni, marţi.fi.foi seara) după prochimen (din Triod sau din Ceaslov) se :adaugă două
rânduite (stihirile pe 10,
pc 8 ori pe 6)
paremii, iar finalul (începând de la troparele apolisului) este mult mai lun_g ca ~el
obişnuit, şi anume: troparele Mineiului se înlocuiesc cu ~ele 4 tr_opar~ dm Triod
Preotul (La „Să se îndrepteze ... ", La fel ca la V ecemia sărbă­ La fel ca la Vecernia săr­ ( Născătoare de Dumnezeu Fecioară bucură-te ... !; Botezatorul lm Hnstos ... ; Ru-
cădi re mare) tori1 or bătorilor g;ţi-vă pentru ·noi Sfinţilor Apostoli ... ;' Sub milostivirea Ta ... "), urmate fiecare de cât~
o metanie. Apoi: ,,Doamne miluieşte", de 40 de ori, ,,Slavă ... , Şi acum ... , Ceea ce eşti
17
Ceaslovul adaugă la sfârşitul Vecerniei o trumoasă rugăciune a Sfântului Vasile (,,Bine eşti cuvân- mai cinstită ... Întru numele Domnului ... ". Preotul: ,,Cel ce este binecuvântat...", iar la
tat, Stăpâne Atotţiitorule ... "), de citit benevol (,,de-ţi este voia"; vezi Ceaslov, Bucureşti, 1945, p. 14). strană se citeşte rugăciunea „Împărate ceresc. .. " (în Ceaslov). Apoi, preotul zice rugăi-
·.
40 ' 41
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
ciunea Sfântului Efrem Sim1 (,,Doamne şi Stăpânul vieţii mele ... "), cu metaniile şi sti-
hurile ei; urmează rngăciunile Începătoare (,,Sfinte Dumnezeule ... " şi celelalte), iar
după „Tatăl nostru.'-', ,,Doan.. ne miluieşte" de 12 ori: rugăciunea Preasfântă Treime
s~âpânie deofiinţă ... , Fie numele Dom{rnlui binecuvântat" (cu tref' metanii), ,,Slavă ... :
Ş1 ac~1m ... ", Ps. XXXIII (,,Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea ... )' 18 . Apoi:
„C~1v11:ie-se ~u adevărat să te fericim ... ", ,,Slavă..., Şi acum ... , Doamne miluieşte" (de
trei on), ,,Bmecuvântează ... ", după care preon1l face otpustul Vecerniei.
Acest final se adaugă (numai până la rugăciunea Sfânmlui Efrem Sirul inclusiv
urmată de otpust) :şi la Vecernia de duminică seara în Posnil lvfare, care, pentru rest,
urmează rânduiala obişnuită a Vecerniei duminicilor (vezi mai înainte).
2) Vecernia de rnienuri /i JJineri sr:ara în Păresimi se tmeşte cu Limrghia Darnrilor
mai înainte sfinţite, după o rânduiala specială, pe care o vom descrie pe larg, mai de-
parte, la cap. despre LiturJJhia Darurilor mai înainte {finţite.
Dăm acum într-un tablou sinoptic (comparativ) schiţa rânduielii Vecerniei săr­
bătorilor (mică şi mare) şi a zilelor de rând, pentru a se vedea deosebirile dintre ele
(vezi pp. 40-41).
d. Vecernii cu rânduiala specială (deosebită), în cursul anului biserice:sc. Pen-
tru unele zile liturgice m;::ti importante din cursul anului bisericesc avem Vecernii care,
deşi urmează rânduiala obişnuită a Vecerniei sărbătorilor, se deosebesc, prin unele
amănunte, care le sunt specifice, adică prin rin1ri şi ceremonii care se săvârşesc o sin-
gur/ dată pe an, în amintirea unor evenimente de căpetenie din viaţa .iVlânmj·torului.
In această categorie intră următoarele:
1. Vecernia Simbetei celei mari, care se oficiază în Vinerea Patimilor fie lavre-
mea ei reglementară, adică în jurul orei 4 p.m. (în mănăstiri), fie înainte' de amiază
(cum se obişnuieşte în bisericile de enorie). Rânduiala ei este ca la Vecernia sărbăto­
ril~r. Preotul îmbracă de la început toate veşmintele (de culoare neagră). Nu se citeşte
c1t1smă, se face vohod cu Evanghelia; după prochimen, care este special, al zilei:
„Impărţit-au hainele Mele ... ", se citesc pareniii) Apostol şi Evan,qhelie_, iar la stihoavnă
preotul scoate Sfântul Epitaf din altar _şi î! aşază în m{flocu.l bisericii (sub policandru).
Triodul nu spune nimic despre scoaterea Sfânmlui Epitat~ dar rirualul acesta este des-
cris mai pe larg într-un capitol deosebit din Litin;qhier, intitulat: ,,Înv{tţătură pentru
- t erea SJ:A
scoa . bo li zeaza~ co borarea d e pe Crnce a trupulm. Don1nu-
iann1lm. A er" 19 ; el s1m A
lui şi pregătirea lui pentru înmormântare 20 . La sfârşit, se rosteşte apolisul special al
Vecerniei Patirnilor (vezi în Litur;qhier). · fată, deci, schiţa rânduielii acestei Vecernii (cu sublinierea părţilor proprii):
Schema rânduielii acestei Vecernii este, deci, următoarea (sublinierile indică părtile
specifice): ' Preotul şi cânt.: ,,Hristos a înviat ... ", de trei ori.
Preon1l (îmbrăcat i'n toate vepnintele): Binecuvântarea obişnuită.
Cânt.: ,,An~.tin. Veniţi să ne închinăm ... ", Ps. CIII (preotul c·iteşte rugăciunile în rdtar).
Preotul (dm altar): Ectenia mare.
. 111 Î n C eAaslov_ se ad auga aici ş1 p s:1.11~ml
V • • • I.
CXLIV (,,Inălţa-Tc-voi, Dumnezeul meu ... "), care însă 'tn
A
Tn.od este randmt pentru vremea 1nese1.
19 V
_ . ez1. d ~ ex., L"itut;g,~ter)
1 • B ucureştr,. 1956, p. 404, ş.u. După învăţătura clin Liturghiere., scoate-
rea ~p1taful~11 are loc în timp ce se cântă „Slavă ... " de la Stihoavnă (,,Pe Tine, Cela ce Te îmbraci cu
lumma c~ ~1 cu o haină ... "); dar după învăţătura corespunzătoare din Tipicul bisericesc (vezi, de ex.,
ed_. Ce1~111~a, 1 ~25, pp. 259-26A0), scoaterea începe mai devreme, şi anume încă de la prima stihiră a
Strhoavnet (,,Cand Te-a pogorat de pe lemn, mort ... ").
20
Vezi mai pe larg Pr. M. Apostol, Epitaful liturgic /i întrebuinţarea lui în cultul ortodox) în G.B ..
an. 1961, nr. 7-8, p. 124.
42
LITURGICA SPECIALĂ
Cânt.: ,,Doamne, strigat-am ... \ cu stihirile din Triod (preotul, cădire mare).
Preotul: Vohod cu Evanffhelia. ~
Cânt.: ,,Lumină lină ... " (citit), Prochimenul special al zilei (,,Im.părţit-au hain.de
Mele ... "), Paremiile (trei, precedate fiecare de câte un prochimen special), Apostolul
(preotul, cădire mică).
Preotul: EJJat'l;fJhelia ( din faţa uşilor împ[irăteşti).
Preotul: Ecteqia întreită (din altar).
Cânt.: Rug. ,,Invredniceşte-ne, Doamne ... ".
Preotul: ,,Pace tuturor! Capetele noastre ... ". Ecf.: ,,Fie stăpânirea împărăţiei Tale
binecuvântat;1.,.", ectenia cererilor (,,Să plinim n1găciunile noastre cele de seară ... ").
Cânt.: Stihoavna, cu stihirile din Triod şi scoaterea Sfântului Epitaf de către preot,
în mijlocul bisericii.
Cânt.: ,,Acum liberează..." şi mg. începătoare.
Troparele zilei (,,Iosif cel cu bun chip ... " şi ,,Mironosiţelor femei ... ").
Preonil: Apolisul special al zilei: ,,Cela ce pentru noi oamenii şi pentru a noastră
mântuire ... " (vezi Litur;qhierul).
2„ Vecernia zilei de Luni din Săptămâna Luminată se face în Duminica Paştilor,
fie la vremea ei reglementară (după-amiază, cum se face în mănăstiri şi la bisericile de
1 ţară).; fie către amiază (orele 11-12, cum se obişnuieşte la unele bisrrici de enorie, mai
ales la oraşe), fiind cunoscută în general sub denumirea de a. doua Inviere. ,,Ea ne aduce
aminte de prima arătare a .Mântuitomlui către ucenicii Săi, în însăşi ziua Invierii, spre
seară (Ioan XX, 19 ş. u.); rânduiala ei se deosebeşte prin următoarele:
Preotul îmbracă de la început toate veşmintele (luminate) şi dă binecuvântarea ca
la Priveghere (,,Slavă. Sfintei şi Celei de o fiinţă ... Treimi ... ") 21 , după care se cântă
,,Hristos a înviat..." (de trei ori) şi stihurile Paştilor {,,Să învieze Dumnezeu... "), cu în-
conjurarea şi cădirea Sfintei Mese ca şi în noaptea Invierii, la Utrenie şi la Sfânta Li-
turghie. Nu se citeşte nici Psalmul CIII, nici catismă, ci îndată după stihurile Paştilor,
preotul rosteşte ectenia mare, din sfântul altar. După „Doamne, strigat-am ... ", cu sti-
hirile prevăzute în Penticostar, preotul face vohod cu Evanghelia. După „Lumină
lină ... " se cântă prochimenul praznicelor mari (,,Cine este Dumnezeu ... "), iar îndată
după prochimen, în loc de paremii se citeşte Evanghelia de la Ioan XX, 19-25 (la ca-
tedrale, în 12 limbi) 22 • Apoi obişnuitele ectenii, Stihoavna (fără ,,Acum liberează ... " şi
rugăciunile începătoare) şi otpusml Paştilor, :facându-se la sfârşit sărntarea Sfintei
Cruci şi a Sfintei Evanghelii, lângă iconostas, cu mirnirea credincioşilor.
Preotul (în toate JJeşniintele luminate): Binecuvântarea (,,Slavă Sfintei ... Treimi ... ").
Preotul: Stihurile .Pa:Ştilor, cu încon.furarea _;,i cădirea S.fintei Aiese.
Preotul: Ectenia mare (din sfânml altar).
Cânt.: ,,Doamne, strigat-am... ", cu stihurile din Penticostar ( preotul cădire mare).
Preotul: Vohod cu Evanghelia.
21 Aceasta este o practică mai nouă, prevăzută în Tipicul bisericesc al Sfântului Sinod (vezi, de ex.,
ed. Bucureşti, 1893, p. 331, nota 1). Dar după Penticostar şi Tipicul mare (al Sfântului Sava), se dă
binecuvântarea obişnuită la Vecernie în tot timpul anului (,,Binecuvântat este Dumnezeul nostru").
Pentru justificarea practicii mai noi vezi C. Erbiceanu, Tipicul în Biserica Ortodoxă, în B.O.R., an.
XVI (1892), nr. 7, p. 536.
22 La bisericile de enorie se obişnuieşte să se bată clopotul şi toaca după fiecare verset al
- Evangheliei.
43
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Cânt.: ,,Lumină lină ... ". Prochimenul (,,Cine este Dumnezeu ... ").
Preotul: EvrmJJhelia ( dintre uşile împărăteşti).
Preotul ( din sfântul altar): Ectenia întreită (,,Să zicem toţi ... ").
Cânt.: Rug. ,,Invredniceşte-ne, Doamne ... ".
Preotul: Ectenia cererilor (,,Să plinim mgăciunilf noastre cele de seară").
Cânt.: Stihoavna, cu „Slavă ...., Şi acum ... , Ziua Invierii ... ". ,,Hristos a înviat..." (de ,
trei ori).
Preotul: Apolisul Paştilor şi mimirea credincioşilor, lângă iconostas, cu sărutarea
Sfintei Cruci şi a Sfintei Evanghelii.
După aceeaşi rânduiaHi se face Vecernia şi în celelalte zile ale Săptămânii Luminate,
cu deosebirea că nu se mai citqte Evanghelia şi de aceea vohodul se face cu cădelniţa,.
ca la sărbătorile obişnuite, iar prochimenele obişnuite ale zilelor săptămânii se înlocu-
iesc cu prochimenele speciale ale zilelor Săptămânii Luminate, din Penticostar.
3. Vecernia pentru Luni după Rusalii (Lunea Sfintei Treimi), a cărei rânduială o
găsim atât în Penticostar, cit şi în )Yf.oliţfelnic (sub titlul Slufba plecării)Jenunchilor)., se
oficiază, atât în bisericile de enorie, cât şi în m{tnăstiri, îndată după Liturghia ,iin Du-
minica Rusafalor. Ea aminteşte de pogorârea Sfântului Duh, precum şi de procesiu-
nea care se făcea odinioară (secolele IV-V) la Ierusalim, în ziua Rusaliilor, după Li-
turghie, când se mergea de la biserica de pe Golgota la Muntele Măslinilor, unde se
făcea slujba Vecerniei 23 . Slujba are următoarele particularităţi:
Preotul oficiază îmbrăcat în toate veşmintele, ca la Lil:4rghie;
După binecuvântarea preotului, începutul se fa.ce cu „lmpărate ceresc. .. ", de obicei
cântat, ,,Sfinte Dumnezeule ... " şi celelalte;
Ectenia mare, de la început, are, în plus, cereri speciale pentru coborârea Sfântului
Duh asupra Bisericii;
Nu se citeşte carismă (deci nu :,e cântă nici ,):lericit bărbatul..:");
Se cântă prochimenul sărbătorilor mari (,,Cine este Durm1ezeu ... ");
După prochimen, în loc de paremii, preotul, stând în genunchi între uşile împără­
teşti, cu faţa spre credincioşi, citeşte şapte rugăciuni (molitfe), aşezate între prochimen
şi ectenia cererilor şi împărţite în trei grupe, prin două ectenii mici ( după prima gru-
pă, de două rugăciuni, şi ectenia mică, se adaugă ecteni~ întreită, iar după a doua gru-
pă, tot de două mgăciuni, şi ectenia mică, se adaugă „Inyredniceşte-ne, Doanme ... ";
urmează apoi a treia grupă, de trei rugc1.ciuni, şi ectenia). In aceste rugăciuni se invocă
Sfânta Treime şi se aminteşte despre cele şapte darnri ale Sfântului Duh, coborât peste
Biserică, în ziua Rusaliilor, fâcându-se totodată mijlociri pentru morţi. Dupc1 unii,
aceste frumoase rugăciuni se datoresc Sfântului Vasile cel Mare 2 4, iar dup;;1 alţii, Sfân-
ntlui Sofronie al Ierusalimului sau Sfântului Mitrofan Mărturisitorul, din secolul IX25 .
23
Vezi, Pereg1inatio Aetheriae (zfferiae) ad loca sancta) XLIII, 4-7 (ed. Helene Petre, pp. 248-250).
24
Vezi, de ex., V. Mitrofanovici, Litm;gica, ed. 1929, p. 204 şi Pr. D. Buzatu, în rev. ,,Renaşte­
rea" (Craiova), an. 1945, nr. 7-8, p. 322.
25
Vezi, de ex., V. ~✓Iitrofanovici, op. cit., p. 717. De fapt, cele şapte rug:c'iciuni din rânduială aces-
tei Vecernii alcătuiesc o dublură a celor şapte rugă.citmi ale luminilor, pe care preotul le citeşte în
taină la orice Vecernie, în timpul Psalmului CIII. Dintre ele, patru (şi anume: prima, a treia, a cincea
~ia şasea) sunt rugăciuni speciale ale Vecerniei Rusaliilor; pt·irnele două dintre acestea conţin cereri.
legate de evenimentul prăznuit (Pogorârea Sfântului Duh), iar celelalte două sunt rugăciuni pentru
iertarea păcatelor şi oJihna celor morţi, fiind legate de pomenirea morţilor clin sâmbăta precedentă.
Celelalte trei rugăciuni (a doua, a patra şi a şaptea) sunt rugăciuni ale serii, fiind deci legate de
momentul din zi în care ai· trebui oficiată slujba. Acestea sunt luate din rânduială altor siujbe. Prima
dintre ele este rugăciunea de la sfi.rşitul primei părţi a Pavecerniţei mari, din Ceasloi;•) unde este
44
LITURGICA SPECIALĂ
Otpustul are o formulă specială, unică prin lungimea ei (a se vedea L#u'fJ!hierul).
fată, deci, sub formă de schiţă, rânduiala acestei Vecernii:
Preotui (în toat~ vefmintele): vBinecuvântat este Dumnezeul nostru ... ".,
Cânt.: ,,Amin. lmpărate ceresc ... (cântat), Sfinte D1mmezeule ... " şi celelalte; după
,,Tatăl nostru .... Veniţi să ne închinăm ... " şi Ps. CIII (preotul citeşte rugăciunile lumi-
nilor, în altar).
Pre o ml (din altar): Ectenia mare (cu cereri speciale„ potrivite sărbătorii).
Cânt.: ,,Doamne, srrigat-am ... ", cu stihirile din Penticostci,r ( preotul, cădire mare).
Preotul: V ohod cu cădelnita.
Cânt.: ,,Lumină lin{L .. ". Pr~xhimenul (,,Cine este Dumnezeu ... ").
Preotul (i'n ,qcnunchi, dintre tt#le îrnpărăte~·t~): Cele fapţe n1:ffăciuni (împărţite în trei
qrupe„ prin două ectenii mici)) ectenia întreită şi rugăciunea „lnvredniceşte-ne, Doa1nne ... ".
' Preotul: Ectenia cererilor, ,,Pace tuturor, Capetele noastre ... " etc.
Cânt.: St.iboavna, ,,Acum .liberează ... ", rugăciunile începătoare şi celelalte, Tropan1l
praznicului (,,Bine eşti cuvântat, Hristoase, Dumnezeul nostru ... ").
Preotul: Otpustul special al sărbătorii: JJ Cela ce din părinteştile şi dumnezeieştile
sânuri ... " (vezi LituryJhierul).
4. Tot ca Vecernii deosebite putem considera şi cazurile când Vecerl}ia se săvâr­
şe~te împreună cu Sfânta Liturghie, oficiindu-se în cursul dimineţii. In aceste ca-
zuri, începuml '/ecerniei ţine locul primei părţi din Liturghia catehumenilor (până la
vohodul cu Evanghelia) şi prezintă unele deosebiri faţă de Vecernia obişnuită.
Astfel, Vecernia se poate uni cu Lituwhia Dannilor mai înainte sfinţite„ aşa cum se
face în toate miercurile şi vinerile din Păresimi; particularităţile ei în acest caz le vom
arăta la rânduiala Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.
Vecernia se uneşte şi cu Lituwhia Sfăntului Vasile de patru ori pe an (în ajunul
Naşterii qi al Bobotezei, în Joia şi în Sâmbăta Patimilor), precum şi cu Litumhia Sfân-
tului Ioan; într-un singur caz, şi anume, în ziua Bunei-Vestiri, atunci când acest pra7--
nic cade în zilele de rând ale săptămânii, adică de l1mi şi până vineri, în Păresimi. In
toate aceste cinci cazuri, preotul îmbracă de la început toate veşmintele, deschide uşile
împă.răteşti şi dă binecuvântarea, ca la Liturghie (,,Binecuvântată este împărăţia Tată­
lui ... ="). La strană se citeşte Psalmul CIII, în timp ce preotul citeşte mgăciunile Vecer-
niei (în altar); apoi preotul rosteşte, din altar, ectenia mare, după care îndată se cântă
,,Doamne, strigat-am ... ", cu stihurile şi stihirile prevăzute în Mineiy sau în Triod (Ca-
rismă nu se citeşte). La „SI se îndrepteze ... " preotul face obişnuita cădire mare, iar la
,,Şi acum ... " face Vohod cu Evanghelia. La strană: ,,Lumină lină ... ", apoi prochime-
nul26 şi parern.ii.le sărbătorii 27 , după care îndată preotul rosteşte ectenia mică şi se în-
atribuită Sfantului Vasile cd Mare; a doua este rugăciunea pe care o găsim în Ceaslov la sfârşitul Ve-
cerniei, fiind atribuită tot Sfântului Vasile cel Mare; iar ultima este de fapt a şaptea rugăciune a lu-
m1nilor din rânduiati Vecerniei, din Lintrghier. Toate aceste şapte rng,kiuni se disting prin remarca-
bila lor frumusete de fond si de formă.
26
În ajtmul' Crăciunui"ui şi al Bobotezei se cântă prochimenul zilei săptămânale; în Joia di~1
Săptămâna Patimilor se cântă prochimenul special din Triod (,,Scoate-mă, Doamne, de la omul vi-
clean ... "); în Sâmbăta cea Mare nu se cântă prochimen, iar la Buna-Vestire se cântă prochimenul zi-
lei, din 7 hod.
27
În ajunul Crăciunului se citesc opt paremii, împărţite în trei grupe prin tropare cu stihuri; în
ajunul .Bobotezei sunt 13 paren:1ii, îrnpărţite de asen:ienea în trei gr_upe, prin t:ro~are -:ar:e se _câr1t:ă.
precedate de stihuri; la Buna-Vestire se pun întâi ale T1iodului şi apoi trei ale prazmculm; în Jma c~a
Mare sunt trei paremii, iar în .Sâmbăta Mare, I S paremii, împărţite de asemenea în trei grupe, pnn
cântarea lui Moise (din Ieşire) şi prin cântarea celor trei tineri (din profeţia lui Daniil), cu stihurile
lor (vezi Triodul).
45
PREOT PROF. DR. ENE BRAN1$TE ·
cepe partea de Liturghie, de la _,,Sfinte Dumnezeule ... " înainte (în Sâmbăta Patimilor, ,
În loc de „Sfinte Dumnezeule.;,", se cântă „Câţi în Hristos v-aţi botezat ... ").
Iată, deci, schiţa 1·ânduielii Vecerniei~ În cele cinci cazuri În care ea se bnbină cu Litur-
J,Jhia Sfântului Vasile _şi cu Litu1'J{hia Sfântului Ioan (cu sublinierea particularităţilor):
Preotul (în toate vepnintele): ))Binecuvântată este împădţia Tatălui ... ". , lui Dumnezeu, ca pe o „jertfă de seară", ofranda laudei lor de mulţumire pentru ziua
Cânt.: ,,Amin. Veniţi să ne închin.1111 ... ", Ps. CIII (preotul citeşte rugăciunile lumi-; ' 1
nilor, în altar). ' pace a nopţii care se apropia; de aceea rugăciunea de seară era socotită ca o datorie de
Preotul (din altar): Ectenia mare.
Cânt.: ,,Doamne, strigat-am ... ", cu stihurile şi stihirile respective (preotul, cădire
mare).
Preotul: Vohod cu EvanJJheliri ..
Cânt.: ,,Lumină lină ... ", prochimenul; paremiile (din.Jl1inei, respectiv Triod).
Preotul: Ectenia 1ni:că, cu ecfonisul „Că sfiî.nt eşti, Dumnezeul nostru ... ".
Cânt.: ,,Sfinte Dumnezeule ... " (în Sâmbăta P~timilor: ,,Câţi în Hristos ... :,,) şi cele-
lalte, ale Liturghiei obişnuite.
***
Unirea Vecerniei cu Liturghia, în toate cazurile menţionate mai înainte, constituie
o reminiscenţă a timpurilor vechi, când Liturghia se săvârşea, în zilele de ajunare, nu
dimineaţa, ca azi, ci spre seară, după vremea Vecerniei. Cum în zilele acestea se ajuna,
adică nu se mânca nimic până după Ceasul al IX-lea sau după Vecernie, pentru a nu se
întrcrnpe ajunarea, Liturghia se săvârşea spre seară, după Vecernie, când ,.. .."~r.Ji'!'.'La-!.S:rJ'."""u
se împărtăşeau şi apoi puteau mânca (vezi şi la cap. despre Liturghia Darnrilor
înainte sfinţite) 28 . De altfel, pe atunci Liturghia se începea (în toate zilele) de la
vohodui\ cu Evanghelia (intrarea slujitorilor în altar), însoţit de cântarea „Sfinte Dum-
nezeule ... " (vezi mai departe, la cap. despre Istoria Litur;qhiei).
Cu timpul, pravila tradiţională a ajun;lrii nu s-a mai respectat cu stricteţea de
odinioară şi nici credincioşii nu se mai împărtăşeau în aceste zile; de atunci, Liturghia
a început a se oficia şi în zilele de ajunare tot dimineaţa, ca în zilele fără ajunare, iar o
dată cu ea a fost atrasă ia ora dimineţii şi Vecernia (până la parernii), care o preceda
odinioară şi care constituie şi acum partea introductivă a Limrghiei din zilele de aju-
nare, ţinând locul părţii respective a Liturghiei catehumenilor din celelalte zile .
B. ISTORJA ŞI EXPLICAREA VECERNIEI
1. Scopul şi semnificaţia religioasă a rugăciunii de seară
Sfârşitul zilei şi apropierea serii sunt momente de popas important în viaţa noastră
zilnică. O zi trăită înseamnă un pas în plus spre sfârşitul fatal şi ireversibil al viet)i
noastre pământeşti; întunericul nopţii care se apropie ne duce cu gândul, Îară să vrem,
la apusul vieţiinoastre, la moarte, iar gândul morţii i-a făcut întotdeauna pe oameni
să-şi aducă aminte şi de Dumnezeu, Stăpânul vieţii şi al morţii.
28
CanonisUll bizantin Matei Vlastare (Sint. Aten., VI, 345, 460-462) explică săvârşirea Litur-
ghiei serale (sau chiar nocturne) în aceste zile liturgice prin aceea că evenimentele istorice comemo-
rate în ele (Naşterea şi Botezul Domnului, Cina şi Invierea Domnului) s-au petrecut noaptea (Cf. şi
Placide de Meester, Rituale benediz;ionale bizantino, Roma, 1929, p. 419). · Cart. VIII, cap. 34 (SPA, II, p. 258).
46
LITURGICA SPECIALĂ
Asemenea gânduri şi stări sufleteşti trăiau, mai intens decât noi, creştinii Bisericii
pri.mare~ care raportau totul la Dumnezeu. După cum am văzut, seara reprezenta pen-
tru ei nu numai Încheierea unei zile de muncă, ci şi începutul unei noi zile. În mon.1.en-
ml de răscruce dintre două zile consecutive din viaţa lor, ei se simţeau datori să aducă
încheiată şi totodată să-l ceară, prin rugăcim1e smerită, ajutorul pentm trecerea în
căpetenie a vechilor creştini şi ea avea, în viaţa lor religioasă, o semnificaţie şi o im-
portanţă deosebită.
Identificarea lui Hristos cu Lumina spiriuială şi veşnică, pe care ,,înnmericul nu a
cuprins-o" (In. I, 5) şi care nu apune niciodată, inspira şi caracteriza mgăciunea de
seară a Bisericii primare. Ideea aceasta o dezvoltă, printre cei dintâi, Sfântul. Ciprian,
episcopul Cartaginei (ţ258): ,,Ni se cuvine a ne ruga din nou la apusul soarelui şi la
sfârşin1l zilei; căci Hristos este soarele adevărat şi ziua adevărată. Şi aplmând soareie şi
(sfârşindu-se) ziua lumii, când ne rngăm şi cerem ca să vină peste noi iarăşi lumina,
implorăm venirea lui Hristos, Cel ce ne va da harul luminii veşnice" 29 .
Cu un veac mai târziu, vorbind despre datoria creştină a rugăciunii de seară, Sfân-
tul Vasile cel Mare spunea: ,, ... Când ziua se sfârşeşte, se cade să mulţumim pentru
toate câte am primit în curgerea zilei aceleia şi pentru toate câte am împlinit cu bun
spor; apoi să mărturisim toate câte nu le-am împlinit, fie că greşeala noastră e cu voie,
sau fără voie, sau în taină fa.cută, fie prin cuvinte, ori prin fapte, ori ascunsă în inimă;
pentru toate trebuie sit-L facem pe Dumnezeu îndurător, prin rngăciune. Căci cugeta-
rea asupra celor trecute e de mare folos, ca să nu cădem iară.şi în asemenea păcate; căci
de aceea s-a ş.i. spus (Ps. JV, 4): ,J)e cele ce ziceţi în inimile voastre:, întru afternuturile
voastre vă căiţi;.i.w_ Cam în aceeaşi vreme (secolele IV- V), autorul anonim ai Afezămin­
telor apostolice îi îndemna pe creştini: ,,Seara (faceţi rugăciuni) drept mulţumire (lui
Dumnezeu) că v-a dat noaptea spre odihnă de osteneala din timpul zilei" 31 •
Ideile Sfânn1lui Ciprian şi ale Sfântului Vasile despre scopul şi semnificaţia mgă­
ciunii de seară în viaţa religioasă creştină au inspirat, în cea mai mare parte, şi textul
celor şapte rngăciuni ale .serii ( ale luminilor), citite de preot în taină la începutul V e-
cerniei (a se vedea textul lor, în Litur;qhier).
2. Originea ritualului principal al Vecerniei.
Descrieri vechi ale Vecerniei
Obiceiul de a sfinţi seara printr-o rugăciune sau slujbă specială exista la evrei. Esen-
ţialul acesteia îl constituia ritul aprinderii fi afezării sfepiicului cu liunini) în fata căruia
arhiereul aprindea tămâie şi care apoi trebuia: să ardi toată noaptea „înaintea Domnu-
h.1~", adică în faţa perdelei din Corntl mărturiei (vezi leş. XXX, 6-8 şi Lev. XXIV, 14).
Ritul acesta a trecut şi în viaţa religioasă a primelor generaţii creştine, alcătuite în cea
mai mare parte din foşti evrei, el căpătând o se1m1ificatie nouă creştină: lumina lină" a
sfeşnicului aprins la vreme de seara le aducea aminte c~eştinilo; despre „Cuvâna.tl (care)
era lumina cea adevărată şi Care, venind în lume, luminează pe tot omul" (In., I, 19).
29
De dorninir:a oratione, cap. 35 (P.L., t. IV, col. 560).
~
0
Regulile 1nonahale 1nari, XXXVII, 4 (P.G., t. XXXI, col. 1016 A).
31
47
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Încă din veacul al doilea, Tertulian aminteşte despre obiceiul aprinderii sfeşnicului la
adunările de seară pentru rugăciune, în desfaşurarea cărora domnea încă improvizaţia 32 .
Curând însă s-a constituit un ritual întrebuinţat peste tot, în cadrnl cărnia rugăciunea
principală, care însoţea ritul aprinderii sfeşnicului de seară, avea ca temă predo:minantă
exprimarea mulţumirii pentrn lumina naturaiă a zilei şi pentru cea spirituală adusă de
Mântuitorul. De o astfel de „mulţtu11.ire de seară" (En::111:ux,vwc; EUX,ap1a1;1a) aminteşte
atât Sfântul Grigore de Nisa, în Viaţa Sfintei' lvfacrina33 , cât şi Sfântul Vasile cel Mare,
care vorbeşte despre obligaţia creştinilor de a aduce lui Dumnezeu laudă de mulţumire
la sfârşitul zilei, prin cântarea immilui ,,Lumină hnă ... ", din care el citează un scurt
fragment 34 . Cam în aceeaşi vreme, in Apus, Fericim! Ieronim o îndemna pe tma din
corespondentele sale ca:, ,,aprinzând sfeşnicul, să aducă jertfă de seară" 35 .
Cea dintâi descriere a ritualu.iui mgăciunii de seară o găsim în aşa-numita
Rânduială bisericească eJJipteană_, care este o prelucrare a lucrării Tradiţia apostolică, a
lui Ipolit Romanul din secolul III (cap. 25) 36 •
Un ritual asemănător ne transmite şi un alt document, similar, din aceeaşi grupă a
,,Rânduielilor bisericeşti", şi anume Testamentitm Domini (cart. II, cap. 11) 37 .
Mai amănunţit ni se des.::rie rânduiala slujbei de seară în al treilea document, din
aceeaşi categorie cu cele dinainte, adică în Constituţiile apostolice (Aşezămintele Sfinţi­
lor Apostoli) din secolele IV- V 38 .
Informaţii interesante despre felul cum se săvârşea slujba de seară la Ierusalim, mai
ales în Săptămâna Patimilor, slujbă care prezenta multe analogii cu cea descrisă până
aici, ne dă, prin anii 380-385, pelerina apuseană Etheria sau Egeria (alias Silvia), în în-
semnările ei de călărorie la Locurile Sfinte 39 •
Din informaţiile date de aceste izvoare, vedem că în a doua jumătate a secolului IV
se frn:ase deja o rânduiala a slujbei de seară, cu ritul originar şi central al aprinderii lu-
minilor, cu rugăciuni şi cântări de imne şi de psalmi (antifoane), care erau în general
întrebuinţate în rot Răsăritul creştin; la această rânduiala făcea aluzie şi sinodul din
Laodiceeci (can. 18) .
În jurul anului 600, călugărul Ioan Moshos şi Sofronie (viitornl patriarh a.l Iemsa-
liinului), vizitându-l pe stareţul Nil al Mănăstirii din Sinai, asistă acolo la slujba unei
vecernii de sâmbătă seara, pe care ei o descriu. Ea cuprindea, între altele: Psalmul I
(,,Fericit bărban1l. .. "), Psalmul CXL (,,Doamne, strigat-am către Tine ... '='), imnul „Lu--
mină lină ... ", rugăciunea ,,Învredniceşte-ne, Doamne ... " şi rugăciunea lui Simeon
(,,Acum slobozeşte ... :") 40 .
Către sfârşitul secolului VII.) Sinodul trulan (692) vorbeşte, în canonul 90, despre
intrarea preoţilor în altar (vohodul de astăzi), la Vecernia de sâmbătă seara şi dumi-
nică seara.
32
Apologeticu1n, cap. 39 (P.L.; t. 1, col. 540 A).
3
·' P.G.) t. XLVI, col. 985.
34
Despre Sfiîntu!Duh, XXL"'{, 73 (P.G., t. XXXII, col. 205 A).
i\S Epistola ad Laetam, 9 (P.L., t. XXII, col. 8 75). ·
36
Hippolyte de Rome, La Tradition Apostolique d'apres Ies anciennes versions. lntrod., trad. et no-
tes ~ar B. Borte, 2-e ed., Paris, 1968 (SC, 11 bis), p. 100.
7
• Ed. Ign. Ephraem II Rahmani, Mainz, 1899 (reed. la Hildesheim 1968), p. 135.
8
~ Cart. VIII, cap . .35-37 (în traci. rom. din SPA; II, pp. 259-260).
39
Peregrinatio ad Loca sancta, cap. 24 (Etherie,Joumal de voyage, texte latin, introd. et trad. de H.
Petre, nouveau tirage, Paris, 1971, p. 188 ş.u.) .
•HJ Povestirea lui Ioan lVIoshos /ia ltti Sofronie, ed. de J. B. Pitra, înjuris ecclesiastici Gr.aecorum histo-
iia et inonmnenta, I, Roma, 1864, pp. 220-221.
48
LITURGICA SPECIALĂ
Cele mai vechi manuscrise de cărţi liturgice care se păstrează (ca de ex. Codice-
le-Evhoto,qhiu Ba,rberini )frec 336 din Biblioteca Vaticanului, secolele VIII-IX) ne trans-
mit t:exrul rngăciunilor citite astăzi de preot în timptil Vecerniei, iar mamiscrise din se-
colul X înainte ne dau şi alte amănunte din rânduiala Vecerniei de odinioară, cu varia-
tiîle ei de timp şi loc.
' Pe l.a începutul secolului XV, Sinieon al Tesalonicului ne dă cea dintâi descriere amă­
nunţită şi explicare a Vecerniei din timpul său, care era absoiur identică cu cea de azi,
atât pentru zilele de rând, cât şi pentrn cele de sărbătoare41 . 1n afară de vecernia obiş­
nuit~L, Simeon a mai descris şi o rânduială mai dezvoltată, a Vecerniei cu cântări
(ct0~ta't1K6c; 1::0rcep1voc;), care se făcea mai mult la mănăstiri şi catedrale, în ajunul du-
minicilor şi al sărbătorilor mari, fiind combinată cu Litia, ca la Privegherea mănăsti­
rească de azi. Ea urma schema obişnuită a Vecerniei, dar avea în plus unele antifoane,
adică grupe de psalmi cântaţi antifonic.
Chiar de pc vremea arhiepiscopului Simeon acest gen de Vecernie solemnă ieşise
din uz mai peste tot, din cauza lungimii ei excesive şi a lipsei de cântăreţi buni.
La uniformizarea rânduielii Vecerniei, adică la fixarea ei în forma pe care o are azi,
a contribuit şi apariţia cărţilor liturgice tipărite ( Ceaslovul, EvholoJJhiul şi Tipicul), de la
sfirşitul secolului XV înainte.
3. Explicarea rânduielii actuale a Vecerniei
a. Partea introductivă. Precum am spus, toate cele şapte Laude sunt puse în legă­
tud intimă cu istoria sfântă a mântuirii neamului omenesc. Fiecare dintre ele amin-
teşte sau simbolizeaz~i una ori alta dintre perioadele sau din momentele şi faptele cele
mai însemnate a.le iconomiei mântuirii. Din punctul acesta de vedere, Vecernia evocă
epoca cea mai veche din istoria sfântă: epoca Vechiului Testament, adică vremea
reveiaţiei nedepline, dinainte de venirea Mântuitomlui.
Formula de binecuvânta:re de la începutul Vecerniei (,,Binecuvântat este Dumnezeul
nostru ... ") arată că, în epoca de început a istoriei mânmirii, pe care o reprezintă aceas-
tă slujbă, omenirea nu ştia altceva despre Dumnezeu decât că El există şi că e Unul
singur. Caracteml nedes~î..v:îrşit al revelaţiei din acele îndepărtate vremuri este simboli~
zat şi prin faptul că, la începutul slujbei, se deschide numai dvera ( perdeaua uşilor
împărăteşti), pe când uşile împărăteşti rămân închise, închipuind astfel cunoaşterea
nedesluşită şi vagă, pe care lumea o avea anmci despre Dwnnezeu şi care se întemeia
mai mult pe an1.imjrea revelaţiei primordiale, de la creaţie.
Preotul dă binecuvântarea de început, din altar, deoarece altarul bisericii închipuie
cerul sau paradisul, iar preotul îi închipuie acum pe primii oameni, în timpul cât erau
încă în rai, înainte de căderea lor în păcat.
Psalmul CIII (,:,Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul..."), care, în Psaltire„
are ca suprascriere (titlu) ,,Pentru facerea lurn.ii", ne· vorbeşte despre creaţia lumii, de-
spre frumuseţea şi minunăţiile firii, aşa cum se înfăţişa ea atunci când ieşise din mâna
Ziditorului şi când toate câte fa.cuse Dumnezeu erau „bune foarte" (Facere, I, 31); el
zugrăveşte totodată, cu măiestrie, providenţa sau purtarea de grijă a lui Dumnezeu
faţă de făpturile Sale. De aceea, Biserica l-a găsit potrivit: pentru preaină.rirea lui Dum-
nezeu-Creatorul la începutul unei noi zile şi de aceea i se mai spune şi psalmul intro-
41
Despre dumnezeiasca rugăciune, cap. 331-334, 336-348, în traci. rom. tip. de Toma Teodores-
cu, Tra!?tat asupra tuturor dogmelor credinţei noastre ortodoxe ... , Bucureşti, 1865, pp. 214-229.
49
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
dt-tctiv sau începător (al Vecerniei şi totodată al zilei: rrpoo1µ1aK6<; \j/<Xµo<;, prednaci-
natelni'i psalorn). El a fost consacrat ca psalm specific al slujbei de scară (,va11,µoc,;
l::an:1::p1.voc;), rr1ai ales pentru că în versetele 20-21, care se repetă la sfârşitul psalsnului,
se vorbeşte şi de apusul soarelui: ,,Soarele şi-a cunoscut apusul său; pus-ai întuneric şi
s-a făcut noapte, întru aceea vor trece toate fiarele pădurii".
Jefirea preotului din altar şi rămânerea lui în faţa uşilor Împărăteşti închise, unde el
cite.şte (în taină) rugăciunile luminilor şi de unde rosteşte apoi ectenia mare, închipuie·
alungarea din rai a primilor oameni, după căderea lor în păcat; preotul reprezintă ,
acum omenirea de dinainte de venirea Mântuitorului, implorând mila dumnezeiască, ·
în faţa porţilor zăvorâte, ale cernlui.
RuJ7ăciunile pe care preotul le cite~·te în tct,ină, în faţa uşilor împărăteşti, se numesc ru~
11dciunile Vecerniei sau ale luminilor de seară (1:.bxaVcou A:uxvn:ou) pentru că ele se ci-
teau odinioară la vremea când se aprindeau în biserici luminile sfeşnice.lor şi ale can-
delelor, menite să risipească. înnmericul nopţii. De aceea, în ele este vorba de lumina
spirituaLî a cunoştinţei de Dt\nrnezeu, care luminează cărările oamenilor în înnmericul :
necunoştinţei şi al păcatului. ln rânduiala de azi a Vecerniei, ele sunt în număr de ~ap-
te, număr socotit sfi'int, care aminteşte atât cele şapte zile ale creaţiei lumii, c(it şi nu- ·
mărnl Laudelor bisericeşti ale unei zile limrgice. Ele alcătuiesc una dintre părţile cele
mai vechi ale slujbei de seară, păstrând reminiscenţe (formule şi expresii) din rugăciu­
nile serviciului divin zilnic, de seara şi dimineaţa, al sinagogii iudaice. Texml lor de azi ·
îi putem urmări în manuscrise până în secolul VIII. O astfel de rugăciune ne transmite
chiar cea mai veche rânduiala a Vecerniei, păstrată în „Tradiţia apostolică" a lui Ipo-
lit42. Dintre cele şapte rugăciuni ale luminilor, cea mai frumoasă şi mai expresivă pen-
tru scopul Vecerniei ca rugăciune de seară este ultima; ea seamănă mult cu rugăciunile
corespunzătoare din rânduiala sluibei de seară în vechile Rânduieli hisericeşti43 .
Ca şi la cele 12 rugăciuni ale dimineţii, de ia începuml Utreniei, despre care vom
vorbi mai târziu, mgăciunile luminilor din rânduiala Vecerniei actuale erau odinioară
mai numeroase (în unele manuscrise erau, de ex., nouă) şi ră.spândite de-a lungul în-
tregii slujbe, fiind citite de preot în timpul ecteniilor rostite de diacon ( prima rugăciu­
ne se citea în timpul ecteniei mari de la începutul slujbei; a doua, în timpul ecteniei
mici de după prima stare a Carismei din rânduiala Vecerniei sărbătorilor; a treia, con-
comitent cu ectenia mică de după starea a doua ş.a.m.d.); cu timpul, au fost gtupate
toate la un loc, la începuml slujbei (în timpul citirii Psalmului CIII), pentru ca preoţii
să rămână liberi şi să poată rosti ei înşişi ecteniile rostite odinioară de către diaconi,
după împuţinarea şi dispariţia treptată a acestora din serviciul bisericilor parohiale. De
altfel, cele mai vechi manuscrise ale Litu1;qhierului nu cuprindeau decât rugăciunile
preomlui, aşezate una după alta, fară ecteniile diaconale, care se scriau în manuscrise
aparte; de aceea Linu-ghierele noi au preluat aceste rugăciuni aşa cum erau aşezate în
manuscrisele vechi.
Catisma de rând> adică psalmii care se citesc la Vecernie după ectenia mare ( azi nu--
mai la Vecernia zilelor de rând), reprezintă perioada de pregătire a omenirii de dinain-
te de venirea Mântuitonllui, cu ajutorul învăţămrilor divine date de LeJ7ea Veche, prin
patriarhi şi prooroci.
Psabnul CXL (,,Doamne, strigat-am către Tine ... "), care se cântă după carismă, e
psalmul propriu şi caracteristic al Vecerniei (psalmus lucernalis). E menţionat ca făcând
42 Vezi în urn1ă, nota 8.
4
il Vezi, de ex., Const. apost., VIII, 37, În trad. 1"01n. cit., pp. 259-260.
50
LITURGICA SPECIALĂ
Jarte din rândui~la rugăciunii de seară_ chiar _în (}onstitu_ţiile afostolice \ la ~fânntl ~oan
4
~ură de .Aur45 ş1 la Sfântul Ioan ~as_s1Aan 46 ş1 e 1?tr~bm~1ţat, _m aceas~a ca!1tate, at:t la
vciunea de seară a evreilor, cat ŞI ID toate nu1nle liturgice creştine, m,preuna cu
· n;;J~ii următori, cântaţi (citiţi)
- în acest moment al _yecernieiv încă din v~~hime_ (~s.
, tXLI, CXXIX şi CXVI) şi mm1iţi în general ps~b-ni! _de seara_ sau psalmii luminilor
, ~ nu că ei se cântau odinioară în timp ce în b1senc1 se aprindeau sau se aduceau
lPC 11 . d . .. .
sfecnicek cu lumini) - psalmul CXL exprimă, în accente moase ş1 ~mpres10~1ante, sta-
. re} de dttăcire şi de deznădej~e. a omului devspă~ţi~ d~ Dumn;zeu, izv?~ul şi dreptat~l
vietii sale spirimalc, precum şt ideea de pocamţa, mtnn legata de rugacmnea de seara,
încă din eul ml -iudaic. . . V V • • •
Cidirca de la >,Doamne, stn)Jat-am ... >-' este simbolul vazut al rugacmn11 noastre, p_e
care O înălţăm spre Dumnezeu, aşa cum se în~lţă fomu~ de tămJie, ~erând să fie b!-
ne-primită de El ca o jertfă_ de seară, l?r~cum zic~- P:almistul: ,,Sa ~e mdrepteze vmga-
ciunea mea, ca tămâia, înamtea Ta; nd1carea ma1ml0r mele _(~~) ier~l d~_s4:ara, _al:-
7î-mă Doarnne !" (Ps. CXL, 2), care se cântă la începuml cădim. Dupa unu limrg1şti,
~ădir;a aceasta ar fi, totodată, _o re1:niniscenţă a ritualului i~1daic ?ri!~ care se î~pl~ne_a
porunca dată de Du~1~zeu lm Mm~e ~e _a se ad~1ee ofranda de tamaier~ seara ş1 dum-
neaţa, îp f~ţa ~Jta~llrn_ 1~1 semi~ de 1spaş1re a pa~atelor (leş. ?CT?C? 7_? Nm?-1: ~VII,
6--15). In ntunle B1sencilor Onentale necalcedomene (la copţi, sme~11 Iaco biţi_ ş1 n:ia-
roniti) ea s-a dezvoltat mai mult decât în ritul bizantin, luând extensmnea unei sluJ be
deos~bite de Vecernie (slujba tămâierii de seară), în care se accentuează ideea origina-
ră de pocăinţă, legată de ritualul rugăciunii de seară. . . .
b. Ritualul vohodului (ieşirea cu cădelniţa). Cu toate că sluiba Vecerme1 repr~-
zintă, în general, vremea de dina~nte de venirea Mân:11-ito~lui, ~~mş\ rân:1:3:ial_aAei anti-
cipează, oarecum, veni~ea -~c:elma. ~are este felul _ultim al IS~one! ~a?mi:11 _şi m C~re
s-au împlinit toate aspiraţnle lumu precreştme ŞI toate pre_m~hipuml<:_ ŞI s11?-bolunle
Legii Vechi. De _aceea, stihu:ri di1: unii _psalmi, ca: ,,D~ Ţe v:,1 mta la făra<l,elegi, D~ai1:-
ne Doamne, cme va sufe:n? Ca la Tme este milostivirea! (Ps. CXXJX, 3) expnma,
de' fapt, încr~derea omului vechi-testamentar în mila şi îndurarea lui Dmru~ezeu, deci
nădejdea lui în mânmirea după care suspină. Astfel de _vers~te _serv<:.,sc d~-~l?t mt:oduc;-
re la stihirile din rânduiala Vecerniei, compuse sub mspiraţia mannurn realizate m
Noul Testanient.
Cântările Lc,rJii Vechi, adică versetele sau stihurile din Psalmii CX~, s=XLr, CX?X
şi CXVI, cântare irmologic înainte de fiec~re _stihir~, vse ~mpletesc deo y alt~rnea~a cu
cele ale Legii Noi, arătând astfel legămra 111disolub1la dmtre cele doua man penoade
ak istoriei mânn1irii.
Stihirile de la „Doamne, strigat-am ... ", ca şi cele de la Stihoavnă, comemorează şi
slăvesc fie învierea Domnului (la Vecernia din ajmml duminicilor), fie praznicul res-
pectiv sau faptele sfinţilor sărbătoriţi în zilele respective. Numărul lor este în raport cu
gradul de importanţă al fiecărei sărbători: la Vecernia învierii (dumin~cilor) se cân~ă
1O stihiri, la Vecernia sfinţilor mari 8, la Vecernia zilelor de rând 6, iar la V eccrma
· mică (a sărbătorilor cu Priveghere) numai 4.
Venirea Domnului în lume este simbolizată mai sugestiv de ritualul vohodului de la
Vecernia sărbătorilor, adică ieşirea cu cădelniţa sau intrarea mică.
44
Cart. II, cap. 59, t1-c1.d. rom. cit., p. 80.
4
~ Ca1n. laPs. CXL, P.G., t. LI.X, col. 426,427.
4<, Collationes Patn.1111, IX, 36 (P.L, t. XLIX, col. 818).
51
PREOT PROF. DR. ENE BRANISTE
Deschiderea U§ilor frnpăn#e1ti lnainte de vohod simbolizează redeschiderea raiului
pentru 0111, prin venirea lui Adam cel Nou, iar lumina purtată înaintea slujitorilor în-i
chipuie lumina adusă în lume de Mânn1itorul, Care a spus despre Sine: "Eu sunt lumi1
na lumii" (ln. VIII, 12). După cum spunea Simeon al Tesalonicului, prin ieşirea preo-:
tului în mijlocul bisericii şi apoi prin intrarea lui din nou în altar „se arată cum că
Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, pogorându-Se până la noi din crugurile cerului>'
iarăşi la cer S-a înălţat şi pe noi ne-a suit. .. Pentru că ieşirea şi pogorârea ( preomlui)
însemnează şi smerenia lui Hristos; îmbrăcarea în veşminte (felon) simbolizează în-,
truparea; şederea în mijlocul bisericii şi plecarea capului înseamnă că Mânmitorul S-a
răstignit în mijlocul pămânn1lui, a murit şi S-a pogorât în iad pentru noi ... întoarcerea
din nou şi intrarea în altar înseamnă că (Domnul) S-a înălţat de pe pământ la cemri ş.i
S-a suit acolo de unde a venit, cu trupul pe care l-a luat ... Vohodul Vecerniei înseam-
nă totodată şi pogorârea lui Dumnezeu, care va fi în veacul cel de apoi" 47 •
Cddirea de la vohod reprezintă tămâia despre care este vorba în rugăciunea intrării,
ca simbol al rugăciunii noastre. Ea se aduce spre slava şi cinstea lui Hristos:, a Clrui
venire în lume este înfăţişată de vohod şi a Cărui viaţă şi lucrare răscumpărătoare a
constituit o adevărată jertfă bine-plăcută lui Dumnezeu. După unii .liturgişti, fumul de
tămâie simbolizează acum norul în care Domnul S-a înălţat În cele cereşti !
Imnul „Lumină lină ... " (<De.oe; D„apov, lunienjucundinn; slav. = sviate tihii - lumină ·
veselă, aducătoare de bucurie), care se cântă sau se citeşte la vohod, este unul dintre
cele mai vechi imne de inspiraţie creştină, jntrate în uzul liturgic. După unii istorici,
imnul provine chiar din secolele II sau III. Intrebuinţarea lui în cuk, ca imn specific al
rugăciunii de seară, prin care creştinii aduceau lui Dwnnezeu „mulţw11ire pentru sfeş­
nic", esre menţionatii în chip expres, încă din secolul IV, de către Sfântul Vasile cel
Mare48 , care citează un fragment din el, numindu-l „cântare veche" (apxa:.ia (j)wv17),
cunoscută încă de pe atunci ca fiind a Sfântului Antinoghen martirul, episcop originar
din Sevastia Capadociei, martirizat în persecuţia lui Diocleţian (303 sau 311) şi amin-
tit în sinaxarul ortodox, la 16 iulie. Vechimea imnului este confirmară şi de faptul că îl
găsim, ca parte a rânduielii Vecerniei, şi în riturile liturgice ale Bisericilor orientale ne·-
calcedoniene, adică la monofiziţii sirieni (iacobiţ.i) şi egipteni (copţi), cu mici variante
de text. Numai Ceasloavele slave şi româneşti îl pun greşit sub numele Sfântului Sofro-
nie, patriarhul Ierusalimului (ţ638), căruia îi putem atribui, cel mult, consacrarea ofi-
cială sau generalizarea acesmi imn în serviciul liturgic al Bisericii de răsărit.
După cuprins, imnul „Lumină lină ... " are un caracter hristologic şi totodată trinitar.
El este, adică, adresat lui Hristos, Care este ,/umina cea lină ( aducătoare de bucurie) a
slavei Tatălui ceresc", - dar, totodată, afirmă cu precizie atât distincţia celor trei per-
soane ale Sfintei Treimi, cât şi unitatea lor în dumnezeire (,, .. .lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi
pe Sfânntl Duh, Dumnezeu.·.. ''). Texml imnului ne face deci să bănuim că alcătuirea şi
introducerea lui în serviciul liturgic s-a făcut pe vremea discuţiilor trinitare şi hristologi-
ce, din secolele III-IV. Textul acesta constituie, de altfel, un ecou fidel ai celei mai vechi
rugăciuni de mulţumire pentru lumina de seară, care ni s-a transmis în cadrul ritualului
descris în Rânduiala bisericească e;Jipteană (sec. III), amintită mai înainte.
În vechime, imnul se cânta în momenn1l când pe cer se ivea luceafărul de scară, iar
în biserici se aprindea (se aducea) sfeşnicul cu lumina menită să împrăştie întunericul
serii, sfeşnic a căn1i :i.m.intire dară o păstrează, de altfel, atât textul irnnului C, ... văzând
47
Desp1-e sfintele rugticizmi, cap. 333-334 şi 347, în trad. rom. cit., pp. 218, 226.
48
Despre Sf?intul Duh, XXIX, 73 (P.G., t. XXXII, col. 205).
52
LITUR:.GICA SPECIALĂ
lumina cea de seară" = cpcoc; EO'îCEptvov), cât şi luni.ânarea aprinsă sau sfeşnicul purtat
înaintea preotului la vohodul Vecerniei sărbătorilor, dar mai ales ritul h1minii (sfeşni­
cului) din rânduiala Vecerniei unite cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, în
Păresimi (a se vedea mai departe, la rânduiala şi explicarea acestei Liturghii). Lumina
~are apărea în mijlocul credincioşilor adunaţi pentru ri1găciunea de seară era ca o pre-
zenţă simbolică (spirituală) a Mântuitontlui, Care se identificase pe Sine cu lumina lu-
mii (In. VIII, 12). Rostirea sau cântarea imnului în acest moment, voia să spună că,
în haosul şi întunericul în care se zbătea omenirea din perioada Le;Jii Vechi, aşteptarea
şi venirea lui Mesia erau ca luceafărul de seară, ca o stea călăuzitoare, dătătoare de în-
credere şi de nădejde. A
De aceea, importanţa momenmlui e~te marcată prin formula '· ,,Inţelepciune,
drepţi!'\ care - ca şi cea de la vohodul cu Sfânta Evanghelie din rânduiala Liturghiei -
vrea să atrai~ă luarea-aminte a credincioşilor asupra prezenţei simbolice a lui Hristos,
Care este ,Jnţelepciunea de la Dumnezeu" (1 Cor. r, 30) şi trebuie întârnpinat prin ati-
tudine fizică de respect., adică prin poziţia dreaptă a corpului şi prin cuviinţa şi atenţia
cu care trebuie să ascultăm imnul care se va cânta (citi) şi care ne vorbeşte tot despre
Hristos-M~întuitorul.
· c. Partea de după vohod. Prochimenele şi stihurile care le însoţesc sunt resmri din
psalmii care se cântau printre lecturile biblice de la Vecernie (paremii), Utrenie şi Li-
turghie. Aceşti psalmi se cântau odinioară în întregime, dar cu timpul au răinas sub
forma unor simple versete aşezate înainte ·de paremii (la Vecernie), de Evanghelia di-
mineţii (la Utrenie) sau de Apostol şi Evanghelie (la Liturghie). De aceea şi poartă
denumirea de npOKEl/..tEvoc;, adică aşezat înainte. ·
Prochimenele de la Vecernie sunt rânduite pe zilele săptămânii, fiecare zi având
prochimenul ei, iar cele de la Utrenia duminicilor, pe glasurile Octoihului. La Utrenia
altor să.rbători se cântă prochimenul propriu al sărbătorii respective, iar la Liturghie
fiecare Apostol are prochimenul şi stihul lui.
La Vecernia din Sâmbăta Patimilor prochimenul nu se cântă, în semn de întristare
pentru Domnul, Care atunci Se află în mormânt.
Paremiile, care se citesc astăzi după prochimen, la Vecernia sărbătorilor din pe-
rioada Octoihului şi a Penticostarului şi la Vecernia zilelor de rând din perioada Trio-
dului (miercuri şi vineri seara din săptămâna brânzei şi toate zilele din Păresimi), sunt
lecturi (pericope biblice) alese din anumite cărţi ale Vechiului şi Noului Testament. Cu-
vântul grecesc napmµia însemnează, de fapt, proverby parabolă, pildă şi se aplică Pro-
verbelor (Pildelor) lui Solornon. Cu timpul, denumirea de paremie s-a generalizat pentru
toate lecturile biblice folosite la Vecernie, pentru că de cele mai multe ori aceste lecturi
se iau din Proverbele lui Solomon. Numărul lor e variabil. La Vecernia sărbătorilor din
perioada Octoihului şi a Penticostamlui sunt, de obicei, trei parem.ii. La Vecernia de
miercuri şi vineri seara în săptămâna brânzei, se citeşte o singură paremie (cu câte
două prochimene). La Vecerniile zilelor de rând din Păresimi sunt câte două. V ecer-
nna din ajunul marilor praznice împărăteşti se distinge şi prin numărul mai mare ~e
paremii care se citesc: la Vecernia din ajunul Naşterii Domnului sunt 8; la cea dm
ajunul Bobotezei sunt 12; iar la cea din Sâmbăta Patimilor (unită cu Liturghia Sfân-
tului Vasile) sunt 15 (vezi şi nota 27 a capitolului precedent). _ . .
Rugăciunea ,,Învredniceşte-ne, Doamn~···" p~re să fie ~e _ov adâ~c~ v~ch1m~, p~1::
stilul ei, care aminteşte nota de smerenie ş1 evlavie caractenstICa rugacmmlor B1senc!1
primare. Ea apare ca fa.când parte din rânduiala Vecerniei de sâmbătă seara în Povesti-
rea lui Ioan Moshos {i a lui Sofronie de pe la începunil: secolului VII (vezi în urmă).
53
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Cât privqte ectenia ceren:for (,,Să plinim rugăciunea noastră cea de seară, Domnu-
lui''), care se rosteşte îndată după rugăciunea ,,Învredniceşte-ne, Doamne ... ",
Întrebuinţarea ei În slujba de seară se ridică la o adâncă vechime; în rânduiala slujbei
de seară, descrisă în secolele IV-V în Constituţiile apostolice49J găsim texml ei actual re-
dat în formă de rezumat.
Tot atât de veche trebuie să fie şi ru;1ăciunea plecării capetelor (,,Doamne Dumne-
zeul n?stru, Cel ce ai plecat cerurile ... ':'), pe care preontl o citeşte în taină după ectenia
de mai sus; ea corespunde, ca idee şi foncţie, celor două rugăciuni citite odinioară de
către episcop pentru binecuvântarea credincioşilor, 1nainte de concedierea lor din
biserică, la sfârşitul mgăciunii de seară, rugăciuni al căror text ni s-a păstrat în
Constituţiile apostolice 50 .
St~hoavna _sau _apostihurile (1:ci a:c6c:ntxa), care urmează după ectenia cererilor, est~
o se,:1e de s~1ht:m, strofe s~u tropare (de obicei patru sau cinci), numite aşa fiindcă
doua sau trei dmtre ele - ŞI anume a doua, a treia (şi a patra dnd e cazul) - stmt tot-
deauna precedate de câte un stih ( prima se cântă fără stih, iar a patra si a cincea cu
„Slavă ... , Şi acum ... "). Acest stih poate fi un verset din psalmi sau mai rar din alte
cărţi ale Vechiului Icsti:r,nient (ca, de ex., Pildele lui Solomon). ' '
Ca şi stihurile de la prochimen, stihurile de la Stihoavnă reprezintă resturi ale unor
psalmi care se cântau odinioară în întregime în acest moment al Vecerniei. Din secolul
V înainte, printre vers~tele_ lor_ au în~eput a fi intercalate, ca şi în gmpul psalmilor de
la v<?h?d (Ps. CXL ş1 _c~1l~lţ1), n~1lc strofe :le poeziei imnografice, de inspiraţie
creştma (troparele sau stihmle de azi). Acestea mlocuiesc apoi cu încetul stihurile ve-
chilor psalmi cântaţi, dintre care au rămas până azi numai două sau tr~i adică cele
care preced stihirile a doua, a treia şi a patra. ' Raportată la fazele vieţii şi activităţii Mânn1itorului, Vecernia aminteşte răstignirea
. R11;q~ciune!! drep~ului _Simeonu C,,Acum libere_ază pe robul Tău, Stăpâne ... "), care se
~1teşte _mdat~ dupa Stihoavna, este una dintre mgăciunile de origine biblică,
mtrebmnţate 111 culnil o_rtodox. Tex~ul _ei îl aflăm în Evanghelia de ia Sfântul Luca (II,
29-32); este exclamaţia dreptulm ŞI bătrânului Simeon în momentul când el
întâmpi~1ă şi ţi12e în braţele sal_e ~e pruncu] Iuisus, adus de Sfânta Sa Maicii la templu, la
40 de zile dupa naştere. Ca ŞI cantarea ,,Mareşte, suflete al meu, pe Domrn.tl ... ", text
consemnat de acelaşi sfânt evanghelist ca fiind exprimat de Maica Domnului., a~east,1
rugăciune de origine biblică aparţine perioadei de întrepătrundere a celor d~uă Tes-
tamente,_ adică ~po~ii }n car~ amurgul Legii Ve~hi se amestecă cu zorile Legii Noi.
Autorn~ 1mn~1~u~, ~at~anul S1mc~m,, fac; parte ~m lume~ Ve~hiului Testament, ca şi
alte pe1sonahtaţ1 biblice pomenite 111 Sfintele Evanghelu ( Sfantul Ioan Botezătorul
Sf~nn~l Iosif şi Sfânta Fecioară, Ana prorociţa ş.a.). Toţi reprezintă apusul epocii Ve~
chm~m Testa_ment,. dup~ _cum V ~~~rr~ia ~ste amurgttl zilei naturale. Cu ei se încheie şi
~e ~tmg_e penoa?~. 1stone1 omemru dmamte de Hristos; după ei, se începe o eră nouă
111 1stona_ omem;·u: era c~-e~~ină: .i:1es_ia _ce~ aşteptat venise, dar era încă pmnc şi nu se
des:?pense decar la puţmu pnv1leg1aţt a1 cemlui, ca bătrânul Simeon, care închide
ochu cu suflenil Împăcat şi plin de bucuria venirii h 1i Jvlesia.
Pe bm:ă dreptate s-a aşezat deci către sfârşiml Vecerniei cântarea de multu.mire a
u
b~trânulm Simeon, care uex~rimă _linţştea împlinirii unui ţel şi împăcarea p~ care o
da~eau_ a~estor suflete nadqde~ ŞI siguranţa apropiatei veniri a Răscumpărătorului
făgadmt ŞI aşteptat de atâta amar de vreme. Ca şi Simeon, putem închide şi noi ochii
49
Cart. VIII, cap. 36, în trad. rom. cit., p. 259.
5
°Cart. VIII, cap. 37, în trad. r01n. cit., p. 260.
54
LITURGICA SPECIALĂ
în pc:1cea nopţii şi a somnului aducător de odihnă şi întrernare. Iar cun1 somnul nopţii
îl închipuie pe cel al morţii, rugăciunea drepmlui Simeon ne aduce aminte şi de sfâr-
~iml vieţii noastre, când va trebui ca şi noi să spunem, cu conştiinţa liniştită şi cu
111.irna împăcată: ,,Acum liberează, Doamne, pe robul Tău în pace ... ".
În cultul creştin, rugăciunea drepmlui Simeon s-a întrebuinţat din cea mai adâncă
vechime. O găsim în cele mai vechi Rânduieli bisericeţtiJ ca de exemplu în Constituţiile
apostolice5 \ unde este aşezată ca final al doxologiei (,,Slavă întru cei de sus lui Dumne-
zeu ... ", cu titlul „Imn de seară" (i::crncptvoc; uµvoc;), fiind folosită, probabil, încă de pe
atunci, ca rugăciune de seară.
Troparele) care se dntă la sfârşiull Vecerniei, înainte de otpust, şi în care se
proclamă pe scurt virtuţile de căpetenie ale sfinţilor zilei sau măreţia şi importanţa
sărbă.torii, se numesc la greci ano11. u1:1 Kl.a ( slavo-rusă: otpustitelnîi tropari)) adică tro-
parele apolisului, tropare finale sau de încheiere a slujbei.
Pentrn motivul arătat mai sus, la otpustul (apolisul) Vecerniei îi pomenim, printre
alţii, pc Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Născătoarei de Dumnezeu. Ei îi reprezintă aici
pe drepţii Vechiului Testament, care L--au aşteptat pe Mesia, fără să fi avut bucuria de
a-L vedea. Cu ei se încheie şirul sfinţilor pomeniţi la otpustul de la sfârşim! Vecerniei,
deoarece cu ei s-a încheiat epoca Legii Vechi, pe care o reprezintă sau o simbolizează
această slujbă sfântă.
4. Simbolismul Vecerniei în raport cu viaţa Mântuitorului
Mântuitorului şi patimile Sale, care au avut loc spre seară: ,,Dator este preotul să
săvârşească sau să asculte, seara, Vecernia, la care cu cucernicie să gândească în sine şi
cu umilinţă să cugete cum Donuml şi Mântuitornl nostru Iisus Hristos, după mântu-
itoarele Sale Patimi, vineri seara S-a răstignit pe cruce pentrn păcatele noastre şi a mu-
rit pentru mântuirea noastră ... " 52 .
BIBLIOGRAFIE (Izvoare şi lucrări auxiliare)
M. Arranz, S.J,, Le§ prieres sacerdotales des JJepres byzantines) în O.C.P., vol. XXXVII
(1971), pp. 85-124.
Dr. A. Baumstark,Abend,qebet_, în R.A.C., Band I (Stuttgart, 1950), col. 9-12.
lerom. Nilo Borgia, Orolo,qhionJ ))Diurno delia chiese di rito bizantino) Roma, 1929
(,,Orientalia Christiana", vol. XVI, 2, num. 56).
Pr. Prof. E. Branişte, Istoria şi explicarea Vecerniei) în rev. B.0.R., an. 1966, nr. 5-6.
A.A. Dmitrievski, Descrierea manuscriselor litin;qice păstrate în mănăstirile Răsări­
tului ortodox (în ms.), 3 vol., Kiev, 1895, 1901, Petrograd, 1917.
Acelaşi, Serviciul di1Jin din Săptămâna Patimilor ~-i din cea luminată la Ierusalim (în
rus. L Kazan, 1894.
·
LM. Funtu.li, Vecernia mănăstirească (în grec.), Tesalonic, 1971.
V.N. Iliin, Denia (Privef_qherea) de toată noa,ptea (în ms.), Paris, 1927.
Veniamin (Krasnopievkov) Novaia Saifal (Tablă. Nouă), ed. XVII, Petersburg, 1908.
51
Cart. VII, cap. 48, în trad. roni. cit., p. 215.
52
Vezi PoJJăţuirile din Litu72:7hier, Bucureşti, 1956, p. 414.
55
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE

Juan Mateos, Un 1-Iorolo.ffion inedit de Saint-Sabas) în ,,Melanges Eugene Tisserant\ CAPITOLUL IV

vol. III, Roma, 1964.
Acelaşi, QJ4e.lques anciens docinnents sur l'~ffece du soir) în OCP, vol. XXXV, fasc. IL
(1969), pp. 34:7-374.
Acelaşi, La synaxe monastique des vepres byzantines) în OCP, t. XXXVI (1970), PP·:
248-272.
Acelaşi, De offecio i,natutino et vespertino in ritibus orientalibus) Roma, 1968/1969.
F. Mercenier, L'Q_ffece des Vepres selon le rite byzantin) Amay-sur-Meuse, fa.
V. Mitrofanovici şi colaboratorii, Litur;rica Bisericii Ortodoxe) Cernăuţi, 1929.
E. Samoilov, Vec;rnia ortodoxă (în rus.), în JMP, an. 1971, nr. 2, pp. '.71-78 şi nr.
3, pp. 66-70.
M. Scaballanovici, Tipicul comentat (în rus.), Kiev, 1910.
Silviae vei potius Aetheriae pere,qrina-tio ad loca sancta) Heidelberg, 1939 (ed. a IV-a
îngr. de W. Heraeus).
Simeon al Tesalonicului, Tracta,t asupra tuturor do;pnelor credinţei noastre ortodoxe)
trad. rom. tip. de Toma Teodorescu, Bucureşti, 1865-1866.
E. R. Smothers, <'Pc.6s \J\.,cx,pov, în „Recherches de Science religieuse", 19 (1929):,
pp. 266-283.
P. Trembelas, Ruqr'iciunile Utreniei fi ale Vecerniei (în grec.):, în rev. 0EOÂoyia
Atena), an. XXIV (1953), pp. 41-48, 175-189, 359-374, 520-535 şi an. XXV
(1954), pp. 71-87, 244-259, 337-352, 497-520.
Prof. N. Uspenski, Vecernia ortodoxă (în ms.), în BoJJoslovskie Trudî (Opere teolo-
gice), vol. I, Moscova, 1960. .
Pr. P. Vintikscu, Despre poezia imnografică din cărţile de ritual... ) Bucureşti, 1937.
Acelaşi, Vohodulşi partea.finală a Vecerniei~ în rev. G.B., an. 1961, nr. 7-8.
Aceiaşi, LiturJJhierul explicat) Bucureşti, 1972, pp. 27-54.
Winkler G., Uber die Kathedralvesper in den w:rschiedenen Riten des Ostens und
WestenJ~ în ,,Archiv for Liturgiewissenschaft", 16 (1974), pp. 53-102.
Acelaşi, L 'a:,pect pinitentiel dans ies Offeces du soir en Orient et en Occident) în vol.
O)Liturgie et remission des peches", Roma, 1975, pp. 273-293.
;
Litia
1. Ce este Litia şi când se săvârşeşte
La unele din bisericile de enorie (mai mult la oraşe), în ajunul sărbătorilor mari
(praznice, sfinţi cu Priveghere, hramuri)_, iar la r~1ănăs_ti_ri şi în ajunul ~u~1inicilor_ s~
une:ite cu Vecernia o rânduială deosebită, numită Litie. Ea nu constmue o sluJ~~
apa~·te, de sine st_ătătoar-e, neavând nici formulă ?eA binecuv~r!tare Ula' _încep~1t, _mei
1
formulă de încheiere (otpust); de aceea nu se savarşeşte mciodata smgura, ci se
încadrează fie în slujba de seară (Vecernia sau Privegherea), fie (mai rar) în cea de
dimineaţă (Utrenia). . . . .
Acest serviciu liturgic, propriu la început măm'istmlor, nu este generalizat sau
Dracticat în roate bisericile de enorie, deoarece el nu face parte dintre c,ele /apte Laude
. 6fic:iale ale cultului ortodox, adică slujbele care alcătuiesc oficiul divin al unei zile l~-
turgice şi care au un caracter normativ şi obligatoriu, _atât pentrn _biseric_ile mănă_sti­
re:şti şi catedrale, cât şi pentru cele de enorie (Vecerma, Pavecermţa, M1e~onopn~a,
Utrenia şi Ceasurile). De aceea, în bisericile de enorie Litia se oficiază numai sporadic,
mai mult pe la oraşe şi mai rar la sate.
2. Rânduiala Litiei
Î:n ceea ce priveşte rânduiala Litiei, putem distinge două variante principale:
Una mănăstirească - adică Litia aşa cum se săvârşeşte de regulă în mânăstiri, înca-
drată în serviciul Privegherii; aceasta este rânduiala corectă şi completă a ~itiei; _
„Alta, mai simplă, care se oficiază de obicei în bisericile de enorie, umtă numai cu
Vecernia.

E.

N ~
8
Vin Untdelemn
®Grâu
V.
Fig. 1. A'jezarea artoselor şi a celorlalte ofrande pe masă la Litie.

a) Vom descrie aici mai pe larg pe cea dintâi, arătând apoi numai prescurtările şi
simplificările
care se fac la cea de-a doua.

57
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Când se face Litia, se aşază din vreme în mijlocul bisericii, sub policandm, o masă
pe care se pun: artose) o sticluţă cu JJin) alta cu untdelemn şi un vas mic (o farfurioară.) cu:
pi-ttin JŢrdu, aşezate în chip de cruce, astfel: artosele spre răsărit, grâul spre apus, vinul
sp~·e miazănoapte, iar untdelemnul spre miazăzi (a se vedea Fig. 1 de mai sus).
Se pun, de asemenea, sfeşnice mici cu lumânări aprinse sau trei lumânări aşezate
cruciş.
Făcându-se, după regulă, slujba Vecerniei mari (vezi în urmă, cap. Ul); îndată
după ecfonisul de dinaintea Stihoavnei (,,Fie stăpânirea împarăţiei Tale binecuvân-
tată ... "), cântăreţiiîncep să cânte stihurile Litiei, sau, cel puţin, ,,Slavă ... " de l.a Litie,
iar preotul, cu capul acoperit, ţinând cădelniţa în dreapta şi precedat de un purtător de,
lumină (sfeşnic), iese pe uşa de miazănoapte a altarului (uşile împărăteşti fiind închise)
şi merge în pronaos, unde se aşază cu faţa spre răsărit în faţa unei mese (unui analog),
pe care unii aşază şi icoana sărbătorii şi Ungă care se pune şi un sfeşnic cu lumină
aprinsă sau două sfeşnice, de o parte şi de alta. Când este şi diacon, el merge înaintea
preotului, ţinând cădelniţa.
Aici preotul e:1.dcşte masa în cele patru laturi, icoanele din pronaos şi pe credincioşi
(dacă este şi diacon, ,d merge cu lumânare înaintea preotului); iar după ce cântăreţii
au terminat de cântat stihirile (,,Slava") de la Litie, diaconul (dacă nu este diacon,
preotul însuşi) rosteşte ectenia Litiei, din Litu,;qhier (,,.Mântuieşte, Dumnezeule, po-
ponll Tău ... " etc.). La ultimul alineat: al ecteniei se face pomenirea nominală a celor
pentru care s-au adus ( de obicei se pomenesc acum numai credincioşii vii). După
ecfonisul ecteniei, preotul, cu faţa spre credincioşi, zice: ,,Pace tuturor!"; diaconul
(preotul): ,,Capetele noastre ... ". Credincioşii îngenunchează, iar preotul, cu capu! des-
coperit, citeşte cu glas mare mgăciunea Litiei: ,,Stăpâne, mult-.Milostive ... " (după tipi-
cele vechi, preotul o citeşte cu faţa spre apus).
După aceasta, cler şi credincioşi, precedaţi de purtătorii luminilor, se întorc în
naos, în timp ce cântăreţii continuă slujba Vecerniei, cântând stihirile Stihoavnei, şi
celelalte până la tropare. Cleml se aşază în faţa mesei cu artosele şi cu celelalte prinoa-
se, iar după ce a rostit ecfonisul mgăciunii „Tatăl nostru ... ", preotul (cu capul acope-
rit) cădeşte în cele patm laturi ale mesei cu prinoasele, ocolind-o împrejur, făd să~şi
plece capul (când este şi diacon, el stă. în faţa preotului, cu lumânarea aprinsă). In
timpul cădirii se cântă troparele rânduite 1, începând de obicei preotul (primul tropar),
continuând cântăreţii ( al doilea tropar) şi încheind preotul împreună rn cântăreţii şi
credincioşii (al treilea tropar). După a treia înconjurare şi cădire a mesei, preotul că­
deşte, în continuare, icoanele împărăteşti, iconostasul, jeţul arhieresc, apoi clerul şi pe
credincioşi, încheind cădirea în faţa mesei cu artosele.
După cădire şi cântarea trop,u-elor, preotul ia în mâna dreaptă un artos, face cu d
semnul crucii peste celelalte şi îl aşază la loc (unii îl şi sărută, înainte de a-l pune la loc,
pe masă). Diaconul (preotul, dacă nu este diacon) zice: ,,Domnului să ne rugăm!", iar
preotul, cu capul descoperit, citeşte n1găciunea pentru binecuvântarea prino?selor de
pe masă (,,Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru ... "); când spune: ,,Insuţi bi-
necuvântează ... ", face semnul binecuvântării Întâi spre artoase, apoi pe rând, spre cele-
lalte prinoase de pe masă. După aceea, preotul îşi acoperă capul, iar cântăreţii cântă
(ca şi la sfârşitul Liturghiei): ,,Fie numele Domnului binecuvântat. .. " (Ps. CXII, 2), de
trei ori. Apoi preotul (clerul) cântă: ,,Bogaţii au sărăcit ... " (de obicei pe glasul al
Sâmbătă seara se cântă „Născătoare de Dumnezeu-Fecioară, bucură-te ... " de trei uri; la
1
sărbătorile sfinţilor de două ori troparul sfântului, iar a treia oară „Născătoare de Dumnezeu ... "; la
praznicele împărăteşti numai troparul praznicului, de trei ori.
58
LITURGICA SPECIALĂ
V1I-lea):. iar cântăreţii repetă aceeaşi cântare de încă două ori 2 , în tirnp ce preoml ia
un artos, îl sărută, îl frânge în chipul cmcii şi îl pune înapoi pe masă.
Preotul merge apoi pe treptele altarului şi, cu faţa spre credincioşi, îi binecuvântea-
ză zicând: ,,Binecuvântarea Domnului peste voi ... ". Cântăreţii: ,,Amin. Slavă întru cei
dr: sus, lui Dumnezeu ... " (de trei ori) şi se începe citirea celor şase psalmi ai Utreniei,
continuându-se astfel serviciul Privegherii, în timp ce preotul, mergând în altar pe uşa
dinspre miazăzi, citeşte acolo primele şa~e rugăciuni ale dimineţii ( a se vedea mai de-
parte, la serviciul Utreniei sărb{ttorilor). In timpul cântării Laudelor, preoml iese la te-
trapod (iconostas) şi îi miruieşte pe credincioşi. Tot atunci se împart şi artosele bine-
cuvântate, care s-au tăiat Între timp în bucăţi.
Rezumată într-o schemă grafică, rânduiala Litiei mănăstireşti (încadrată în serviciul
Privegherii) e:ste următoarea:
Preotul (din sfântul altar), ecfonisul: ,,Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată ... ";
Glnt.: Stihirile (sau numai „Slava ... ") Litiei, concomitent cu ieşirea clerului din
altaL, pe uşa de nord, mergerea în pronaos şi cădirea în jurnl mesei (analogului) cu
icoana sărbătorii, şi în tot pronaosul;
Preotul ( diaconul, dacă este), ectenia Litiei: ,,.Mântuieşte, Dumnezeule, poporul
Tfo ... ";
Preotul: ,,Pace tuturor!'\
Preotul (sau diaconul): ,,Capetele noastre ... ";
Preotul: Rugăciunea Litiei: ,,Stăpâne, mult-Milostive ... ";
Cant.: Stihoavna Vecerniei - concomitent cu mergerea clernlui în naos, ,,Acmn
liberează ... ",,_mgăciunile începătoare (,,Sfinte Dumnezeule ... " şi celelalte.
Preoml: Intreita înconjurare şi cădire a mesei cu prinoasele, concomitent cu cânta-
rea troparelor rânduite, de către cler şi cântăreţi (credincioşi);
Preotul: Rugăciunea pentn1 binecuvântarea prinoaselor: ,,Doamne Iisuse Hristoa-
se, Dumnezeul nostn1 ... ";
Câ.nt.: ,,Fie numele Domnului binecuvântat... " (de trei ori);
Preotul şi cânt.: ,,Bogaţii au sărăcit ... " (de trei ori: o dată clernl, de două on
cântăreţii).
Preotul: Frângerea simbolică a artosului binecuvântat, mergerea pe solee şi bine-
cuvântarea finală: ,,Binecuvântarea Donu1ului peste voi ... " sau otpustul Vecerniei,
dacă nu se face Priveghere.
b) La bisericile de enorie) unde în ajunul sărbătorilor mai importante de obicei nu se
face Priveghere., ci numai Vecernia unită cu Litia, aceasta din urmă se face mai simplu,
cu următoarele deosebiri faţă de serviciul mănăstiresc, descris până aici:
Ieşirea din altar a p,._reoţilor pentru începerea Litiei se face prin uşile Împărăteşti,
care rămân deschise. lntreaga slujbă a Litiei se oficiază în naos, lângă masa cu
prinoasde (cu litierul), unde clericii se aşază de la început. Unii adaugă partea finală a
Vecerniei (de la Stihoavnă înainte), între prima parte a Litiei (cea care la mănăstiri se
oficiază în pronaos) şi a doua parte (binecuvântarea artoselor); alţii însă o omit, şi de
aceea, îndată după rugăciunea Litiei (,,Stăpâne, mult-Milostive ... "), urmează cântarea
troparului „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ... ", cu întreita cădire şi în-
conjurare a mesei cu prinoasele, apoi binecuvântarea pâinilor şi celelalte; iar după ce
se cântă „Bogaţii au sărăcit ... ", preotul merge spre altar şi face otpustul Vecerniei, ca
2
Cântarea „Bogaţii au sărăcit ... " este vers. 10 al Psalmului XXXIII (,,Bine voi cuvânta pe Dom-
nul în toată viaţa mea ... ", care, în unele mănăstiri, se citeşte până la acest verset, iar versetul se cântă
de trei ori.
59

PREOT fROf. DR. BNB BRANIŞTE
de obicei. După otpus_t, preo"tul vine 1~ ~etr~po~ _(i_conos_tas) şţ îi_m~1:'1ieşte pe_ credi1;ci-:'
oşi cu unt?elemrn~l bme~uvant:.t la Litie? ~mp~"rţmdt~-lt-se Şf ~m. ~-rto~elea bmecuvan-,
rate, stropite cu vmul bmecuvancat la Lme (cand preotul ms uşi im parte. artosul, el
spune JÎ formula: ,,Hrană se d~ celor ce se tem de Do!11m~l")_. . " .
c) In unele p·ărţ:i, Litia se face nu seara h~ Ve~~r~1ie, ~i d1m1;1eaţa, mam_r~ de U'."re:
nie, fie după Miezonoptică, fie în Jocul e1. P_au~ile. bmecu;'antate "la Lma. o:fioat~
dimineata se taie în bucăti mici şi se împart credmc1oş1Jor, făcandu-se 111 acelaşi timp şi
mirnirea' acestora ori după Evanghelia de la Utrenie, ori la sfifrşitul Liturghiei. .
În ziua Naşte1\i Domnului, a Bobotezei şi a Bunei-V~stiri, când aces!e prazmce n~
cad duminica Nliezonoptica fiind înlocuită cu Pavecermţa mare (care ţme !oe
_d~ Pn-'
veghere şi se' face fie seara în ajun, ca la mănăstiri, fie diminea_ţa, ca la ~1sen~1le d~
enorie), Litia se uneşte cu Pavecerniţa, precum se arată la locurile respective dm Mi-'
nciele pe decembrie, ianuarie şi martie.
3. Istoria Litiei. Originea şi formarea rânduielii de azi
După cum s-a putut vedea din cele expu~e _p~nă acum, râ!1duiala ?-e azi a !--,itiei este'
compusă din două pă.rţi distincte, care au ongiru, caract~re ~1 -~c~~un deose~b!te.
Prima parte, destinată să fie săvârşită în pronaos1:ll ~1sencn ~1 _m~er~alat~ mtre ecte-·
nia cererilor şi Stihoavna Vecerniei, cup~·ii:1de mgăcmm de mmlmţa JI fe 1mp}orare a
lui Dumnezeu (ectenia şi n1găciunea L1t1e1); partea a doua, care se savarşeJte m naos,
este de fapt o rânduială ~ binecuvântării_ solemne a _p~inilor şi a celorlaţte p~moase. , rugăciunile de implorare citite în vechile procesiuni, devenind o adevărată rânduială
Prima parte este şi cea mai veche şi are, la on~11:1e, _caracter pemtenţial; e~ a dat
numele ei întregii slujbe de azi a Litiei. Cuvân~:u! liŢie vi;1e de ~~ g:eces~u! 1,,u1y~are
înseamnă mgăciune de implorare. De la el denva ş1 cuvantul lnanie) .adica rngacm_ne;
lungă, repetată, stăruitoare şi pL;mgătoare, în care invocăm pe 0ân_1:-uroml, P:
-~·/fa1~a,
Domnului şi pe toţi sfinţii. Odinioară, prin litie se Înţelegeau litaniile sat: rngacmml_e
ob~teşti, fa.cute de mulţimea credincio_şilor, î? f1;l.mte cu cl~ml, sub forma de proces1-
:me solemnă afară din biserică, sau chiar afară dm sat sau dm oraş.
1.. . . .·
Litie, în înţelesul de ieşire procesională d_in bise;ică sau ?in cerat~, cu rugă~l\ll11 ŞI·
cu cântări, se făcea încă din vechime, ma1 a~es 111 cazu1:i de man nenoroci,~1 sau
calamităţi publice (secetă, inundaţii, boli şi molime, războaie, cutren~t~re ş.a.), cand se
invoca mila şi îndurarea lui Dumnezeu penr~-u î:1?epărtarea _nenor~cm1?r. <?~
alte ~~u-
vinte, în antichitatea creştină_ se .înţde_gea pnn litie ceea ce facem__ ş1 ,~01 astaz1 la ~Le}e
litanii sau procesiuni cu rugăcmrn ocazionale, cad~ ex., la „sfeştanule pentr~ ploaie, u_
vreme de secetă. Aşa a procedat, de ex., patnarhul Produ al C01~s~antU1?P?lu.lm
( 43 7-4-46) cu prilejui unui cutremur r:e pământ, care în~rozise oraşul şi_ imprep~1r_umle
Se spune că la una din litaniile orgamzate de el s-ar fi cantat pentru pnrn,a d~ta un~t'.
întreit-sfânt, Trisaghionul liturg~c, generalizat apoi î~1 toate slu(bele b1scnc~şt1.u Tot lttti
(litanii) se numeau şi procesiumle de noapte, or_gamzate de Sfanm1 Ioan Gura de Au
la Constantinopol, ca şi de alti mari ierarhi din secolele IV-V, pentru corn batere~ _ere
ziilor cu ajutorul imnelor ortodox~ câtit~te de_ credincioşi. ~e _aAltfell t~rmenul ţi~:e -~
mai găseşte întrebuinţat, pe alocun, atat 111 graml popular, cat ŞI 111 carţ1le de slu1ba, ,_t
vechea lt1i însemnare, de procesiune pentn1 n1găciune. . . .
Vechile ruo-ăciuni ale litiilor procesionale din creştmătatea de odm1oara au
V
păstrate în uz ;ână acum, dar au fost încadrate în serviciul divi~ din_ biseri~ivşi ,,..=,..,, .. :,11!111:-
iesc prima parte a Litiei de azi. Ele au un accenn1at caracter pemtenţ1al, adica
60
LITURGICA SPECIALĂ
cu insistenţă sentimentul de pocăinţă şi implorare pentrn iertarea păcatelor, deoarece
îo o?ncepţia vec}1~lor creştini, nenorocirile, pentrn înlăturarea cărora se rugau, erau
considerate urman sau pedepse ale păcatelor.
La rugăciunile vechilor litii procesionale s-a adăugat cu timpul un ceremonial nou,
care alcătuieşte a doua parte a Litiei de azi şi în cadrul căruia se binecuvântează pâinile
(artosele) aduse de credincioşi la biserici, spre cinstea şi pomenirea sfinţilor sărbăto­
riţi, sau a praznicelor respective. Această parte a Litiei, care se intercalează la sfârşitul
Vecerniei.
(între. tropare şi otpustul Vecerniei, sau începutul Utreniei), are ori~ine h
mănăstireasd. Ea a luat fiinţă şi se săvârşea adică la început numai în mănăstiri, atunci
când se fa.cea Vdenie sau Priveghere mare de toată noaptea, adică Vecernîa mare, uni-
tă cu Utrenia. Cum această Priveghere se Începea de cu seară şi se prelungea până
noaptea târziu (în unele biserici chiar până dimineaţa), către sfârşinll Vecerniei se adu-
ceau 'tn biserici vreo câteva pâini, care erau binecuvântate de către cel mai mare. Apoi
se frângeau şi se împărţeau fraţilor şi celor ce luau parte la slujbă, care îşi astâmpărau
astfel foamea şi căpătau puţină putere, pentru a putea suporta până la sfârşit osteneala
Privegherii şi pentru a putea ajuna până a doua zi 1a vremea împărtăşirii. Apoi se
începea Utrenia sau Privegherea propriu-zisă (serviciul de noapte).
Obiceiul acesta era cunoscut, până nu de mult, sub numele de apwKĂ-acria (ffactio
panis, bulg. petohleabne)) adicăfrânjferea pâinii (comp. Fapte II, 42), denumire care se
întrebuinţează încă şi azi pentrn Litie în Lituwhierul grecesc şi cel bulgăresc. Ritualul
binecuvântării, frângerii şi împărţirii pâinilor, care nu avea la început caracter liturgic,
a luat treptat o dezvoltare şi o solemnitate din ce în ce mai mare şi s-a unit cu
sau slujbă aparte.
Din mănăstiri, Litia a trecut cu timpul şi în uzul bisericilor de enorii, unde se să­
vârşeşte nu numai anmci când se face V denie mare sau Priveghere ( adică la sărbătorile
care au în Mineie stihiri speciale pentru Litie), ci şi dnd se oficiază numai Vecernia
obişnuită. Atât în mănăstiri, cât şi în bisericile de enorii, binecuvântarea pâinilor nu
mai are astăzi rostul de odinioară, când se fâcca Priveghere de toată noaptea, ci a
căpătat un rost simbolic, ca şi prima parte a Litiei, precum vom vedea mai departe.
Deosebirea de origine şi de scop dintre cele două părţi componente ale serviciului
de azi al Litiei se vede şi din faptul că astăzi chiar, rngăciunile din prima parte a Litiei
se citesc uneori de monahi, rară a fi urmate de ritualul binecuvântării pâinilor.
4. Explicarea rânduielii actuale a Litiei
În vechime, când litiile se făceau afară din biserici sau afară din cetate, ieşirea cre-
dincioşilor afară din biserică simboliza alungarea omului din rai: ,, ... Fiind noi afară
din biserică, arătăm căderea din rai şi cum că ni s-a încuiat raiul şi cerul", zicea Simeon
al Tesalonicului, în secolul XV3 . Semnificaţia aceasta· simbolică a Litiei se păstrează şi
atunci când ea se săvârşeşte în biserică, precum explică acelaşi mare liturgist al Bisericii
Ortodoxe. După el, iefirea clerului fi a credinciofilor în pr01iaosul sau tinda bisericii ( adică
în încăperea în care odinioară şedeau penitenţii), la începunll Litiei, închipuie alunga-
rea primilor oameni din rai şi pocăinţa noastră, unită cu rugăciunea pentru redeschi-
derea uşilor cerului şi a milostivirii dumnezeieşti. Când făceau Litie, credincioşii de ';jI'
11:
3 '':1Jij'/-'
Despre sfintele rttgăciimi, cap. 342 şi 353, în trad. 1wn. cit., pp. 224, 236. ;qj
'1_:_:_'1!.'11i
61 'i.l.
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
odinioară se rugau cu atitudinea umilită a vameşului din Evanghelie, care, intrând ' '
templu să se roage şi fiind conştient de mulţimea păcatelor sale, s-a oprit într-un un+
gher din fundul templului, ne:îndrăznind măcar să-şi ridice ochii spre cer sau spre alta
şi nezicând decât: ,,Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului !':i (Le. XVIII, 13).
De aceea, după regula veche din LiturJJhiere şi Tipicuri, pă.strată încă În unele mă.
nă.stiri, uşile împărăteşti răm:în închise în timpul Litiei, iar clerul iese pe uşa dinspre
nord a altarului. Iar la bisericile de tip vechi, la care naosul este despărţit de pronaos
prin zid, uşi sau perdele (,,perdeaua uşilor frumoase"), aceste uşi sau perdele se închid
după ieşirea derului şi a credincioşilor În pronaos şi se redeschid după sfârşitul părţii
întâi a Litiei, atunci când clericii şi credincioşii revin în naos.
llit,fftiâunile rostite de lituwhisiim·i în pronaos - adică ectenia: ,,Mântuieşte, .Dumneze•
ule, poporul Tău ... " şi rugă.ciunik Litiei: ,,Stăpâne, mult-Milostive ... " - au un caracter
larg, universal, iar prin mulţimea. sfinţilor pe care îi invocăm în cursul lor se subliniază
ideea culmh1i sfinţilor şi a puterii lor de mijlocire pe lâng~i Dumnezeu pentru noi.
Reîntoarcerea clerului din pronaos în naos) unde se va săvârşi partea a doua a Litiei,
închipuie redeschiderea uşilor raiului şi a milostivirii dumnezeieşti faţă de noi. Este „ca
şi cum s-ar fi deschis cerul pentru noi şi ca şi cum ne-am fi unit cu îngerii prin Hristos",:
precum zice Simeon al Tesalonicului'1• De aceea, după cum ne informează acelaşi autor/
odinioară cele două strane (coruri) se uneau simbolic în acest moment, cântând.
împreună stihirile Stihoavnei. Din nefericire, această frumoasă semnificaţie simbolică a
primei părţi a Litiei, ca şi conştiinţa despre originea şi natura deosebită a celor două
părţi componente ale acestui serviciu divin, s-au pierdut cu desăvârşire din vedere în
practica actuală a bisericilor de enorie, unde întregul serviciu al Litiei se oficiază în naos.:·
Pâinile care se binecuvântează la Litie (,,artosele" sau „litiile") amintesc şi simboli•
zează cele cinci pâini cu care Mântuitorul a sănirat mulţimile în pustie, în chip minu-
nat prin frângerea şi înmulţirea lor. De aceea, după unii limrgişti, ieşirea clerului şi a
credincioşilor în pronaos înseamnă mergerea poporului în pustie spre a-L căuta pe
Hristos, iar binecuvântarea artoselor de către preot în mijlocul bisericii înseamnă bi-
necuvântarea pâinilor de către Hristos, în mijlocul adunării poporului.
Simbolismul acesta este, de altfel, indicat chiar în texml rugăciunii de bine:cuvân~
tare: ,,Doamne ... , Care ai binecuvântat cele cinci pâini şi ai săturat cu de cinci mii de
bărbaţi În pustie ... ". De aceea, anmci când preotul ia în mâini artosul pentru a-l bine-
cuvânta şi când apoi îl frânge şi îi împarte în patru, el imită pe MânnlÎtorul însuşi,,
Care, cu prilejul acelei minuni, a procedat aşa, după cum ne istorisesc Sfinţii Evan-_
ghelişti (Mt. XIV, 15-21; XVI, 9-10; Mc. VI, 31-44; Le. IX,
12-17 §i In. VI, 5-13); 't
de altfel, tot aşa a făcut El la Cina cea de taină (vezi Mt. XXVI, 26 şi loc. par.). };·
Cât priveşte _qrâul) vinul fi untdeleninul) care se aduc la Litie şi se binecuvântează o j
dată cu pâinile, ele reprezintă prinosul sau ofranda adusă de noi lui Dumnezeu din 1
r<?adel~ de ~ăpetenie ale pământului şi di~, -~le. men:ele principa!e ale hrane.~i noasn:e, după·•·.~.:.··:. •·
pilda 1e1îfe1 aduse la inceputul omemrn de catre Abel ş1 după modelul Jertfelor j ·
nesângeroase aduse la templul Legii Vechi, care constau din grâu, vin şi untdelemn :r!f.
(comp. Num. XVIII, 12 şi Neem. X, 39). Când ne rugăm deci ca Dumnezeu să bine-·•~,
cuvânteze şi să înmulţească pe pământ aceste roade, ne rugăm de fapt pentm binecu- ,;
vântarea ~i îmbelş~1gar~a, principalel<:r _sur~e -~e Întreţin~re a e~stcnţei noastre fizice, ceea iţ
ce facem, de altfel, ş1 111 alte rugacmm, 111 care-L imploram pe Dumnezeu pentru I!;
îmnulţirea aceloraşi roade, ca de ex., prima rugăciune din slujba Cununiei: ,,Umple
4
Despre sfintele rugăcittn~. cap. 341, trad. rom. cit., p. 221.
62
LITURGICA SPECIALĂ
caseie lor de Jfrâu, de vin) de untdelemn şi de toate btmătăţile, ca toată îndestularea având,
să dea şi celor lipsiţi ... ". Grâul este, de altfel, roadă pămânmlui din care se face pâinea
(prescura), care, ca şi vinu.I, este întrebu.inţată În cult ca materie a jertfei liturgice, acestea
două devenind, prin sfinţire, trupul şi sângele Domnului din Sfânta Euharistie. Cât
priveşte untdelenuml binecuvântat la Litie, aminteşte, după unii, w1tdelemnul din
urciorul văduvei din Sarepta Sidonului, care, datorită puterii dumnezeieşti ce lucra prin
prorocul Ilie, trebuia să nu se mai termine în timpul secetei (3 Regi XVII, 12-16).
Troparul Născătoarei de Dumnezeu) specific Litiei (,,Născătoare de Dumnezeu,
fecioară, bucură-te ... ':'), este alcămit în cea mai mare parte din salutarea adresată de
'inger şi de Sfânta Elisabeta Sfintei Fecioare, la Buna-Vestire (Le. I, 28-42). De aceea
se cântă la sfâqiml Vecerniei (Litiei), pentru că, după tradiţie, Buna-Vestire ar fi avut
loc seara. Este considerat ca unul dintre cele mai vechi imne de inspiraţie creştină, dar
cu bază biblică, introducerea lui în cult fiind atribuită patriarhului Chirii al Alexandriei
(sec. V)5; în tot cazul, alcă.tuirea lui constituie probabil unul dintre produsele imno-
o-rafiei prin care Biserica a căutat să dezvolte cultul Maicii Domnului, în urma dis-
~uţiilor mariologice provocate, în sec. V, de erezia lui Nestorie şi de cea a lui Eutihie.
Un echivalent latinesc al acestui imn îl constituie în cultul catolic cunoscutul imn
Ave-.Maria) introdus în secolul XIII de Bonavenmra.
Cântarea „Bogaţii au sărăcit ... ", care se cântă după binecuvântarea pâinilor, este de
fapt un rest (şi anume versetul 10) din Psalmul XXXIII (,,Bine-voi-cuvânta pe Dom-
nul. .. "), psalm care odinioară se cânta sau se citea în întregime, atât la sfârşitul Linu--
ghici, după împărţirea anafurei, cât şi la sfârşind Litiei, după împărţirea pâinilor bine-
cuvântate. De altfel, încă şi acum în unele mănăstiri psalmul acesta se citeşte de la în-
ceput, iar verseml al -10-lea se cântă, aşa cum prevede încă rânduiala Litiei din Tipicul
111-arc şi de la începunll LiturJJhierului.
Tot 1m rest dintr-un psalm cântat odinioară în întregime este şi cântarea „Fie munele
Domnului binecuvântat ... :" (Ps. CXII, 2), care se cântă înainte de „Bogaţii au sărăcit ... "
şi pe care Simeon al Tesalonicului6 o numeşte „mulţwnirea lui Iov" (cf. Iov I, 21).
Desp1·e calităţile prinoaselm,.. binecuvântate la Litie _şi despre întrebuinţarea lor) învăţă­
tura de la sfârşind rânduielii Litiei, din Litu1'lfhier) spune; ,,Cade-se a şti că pâinea) care
s-a binecuvântat, este izbăvitoare de toate relele, pentn1 cel ce o va lua cu credinţă ... Şi
aceasta să ştii, preotule:, şi să păzeşti, ca să se ferească untdelemnul acesta, ce s-a bine-
cuvântat:, ca nu cumva şi a doua oară să-l binecuvântezi; asemenea nici vinul, nici
grâul., nici pâinile, când vei face (din nou) Priveghere; ci altele, nebinecuvântate, să
pui, fie cât de puţine. Iar untdelemnul acesta care s-a binecuvântat, de este candelă la
tetrapod, unde stă sfânta icoană spre sărutare, punându-l în candelă, să miruieşti cu el
pe popor; şi poţi să-l mănânci şi în bucate. Iar vinul să-l bei cu bună cucernicie, ca pe
:jl un lucru binecuvântat. Pâinile să le tai şi să le împarţi credincioşilor, care pot să le
mănânce cu cinste, fie în biserică, fie acasă, mai înainte de alte bucate. Iar JJrâul) sau
să-l semeni, sau cu altul să-.l amesteci şi cu mulţnmită să-l Întrebuinţezi. Să nu îndrăz­
neşti a face Liturghie cu aceste pâini sau cu acest vin, după cum zic sfintele canoane
pentru lucrarea celor sfinte" 7 •
În mănăstiri, împărţirea şi consumarea pâinilor binecuvântate la Litie se face în
· cursul serviciului Privegherii, de la 1 septembrie până la Duminica Tomii, pentru os-
j s Pr. Prof. P. Vintilescu, Poezia imnografică din cărţile de ritual şi cântarea bisericească, Bucureşti,
193 7, pp. 58-59.
1 6
De~pre fintele rugăciitni, cap. 342, trad. r01n. cit., p. 222.
7
Litu1:gh.ier, Bucureşti, 1956, p. 47.
63
 LITURGICA SPECIALĂ

teneala slujbei şi mărimea nopţii, iar de la Du111.inica Tomii până la l septembrie, Pr. Prof P. Vintilescu, Litia, în rev. G.B.) an. 1961, nr. 7-8.
împărţirea lor se face a doua zi la Liturghie (Tipicul mare) p. 598). Acelaşi,Litu,;qhierul explicat, Bucureşti, 1972, pp. 54-57.
La unele biserici, de obicei la ora şase, din untdelemnul binecuvântat la Litie se fac.
aşa-numitele „miruri'', adică bucăţele de vată înmuiate în acel untdelemn şi puse în d) Manuale de liturgică:
cornuleţe de hârtie; acestea se împart la credincioşi, care le păstrează la icoane, ca bune. Episc. Ghenadie, Litu,;qica_, Bucureşti, 1877, pp. 133-135.
de leacuri. · P. Lebedev, Litu,;qica sau explicarea serviciului divin, traci. şi prelucr. de Icon. N.
Filip, Bucureşti, 1899. .
V. Mitrofanovici şi colab., Liturjfica Bisericii Ortodoxe - Cursuri univ., Cernăuţi,
BIBLIOGRAFIE (izvoare şi lucrări auxiliare) 1929, pp. 618-621.
Ierom. G. Răşcanu, Liturgica ... , Bucureşti, 1876, pp. 86-87.
a) Cărţi de slujbă şi manuale de tipic:
Arhim. F. Balamace, E.'>,.,plicapiuni la practica liturjfică) Manual de Tipic dactilogr.,
Bucureşti, 1924.
V. Bojor şi Şt. Roşianu, Tipic bisericesc) ed. a II-a, Blaj, 1931, p. 225 ş.u ..
Nl. Dracinsk.i, Ritualul bisericii ortodoxe-catolice (Manual de Tipic dactilogr. ), ,
Cernăuţi, 1888 .
Pr. F. Geomoleanu, Ma.nual de Tipic ortodox) Cluj, 1940, pp. 50-51.
Liturjfhier) Bucure~:ti, 1956, pp. 9-10, 39-47 (şi alte diverse ed. rom. mai vechi).
Litu~Jfhier rusesc (Slidebnilz); Kiev, 1907, foaia 43 v, ş.u.
Litur;Jhier JJrecesc ( !Epcx:nK6v), Constantinopol, 1895, pp. 13-17; Alte ediţii,
Atena, 1924şi 1968 (p. 22ş.u.).
Litut),7hier bul;frăresc (Slu_febnili); Sofia, 1928, p. 166 ş.u. (altă ed. Sofia 1951).
Ic.D. Lungulescu, Manual de practică litu1;qică) Bucure.şti, 1926.
Melchisedek al Romanului, 1\IJ.anual de Tipicul Bisericii Ortodoxe Râmnicu-Vâlcea,
1912.
Dr. P. Procopoviciu, Ritualistica ... , Oradea, 1936, pp. 21-22.
Gherasim Saffirin, Tipic asupreii serviciilor divine) Bucurqti, 1905, pp. 79·-80.
G. Teleaga, Tipiconul cu note ritualistice) Nlanual dact., Cernăuţi, 1901.
Tipic (ul 1nare); Iaşi, 1816, cap. 2, pp. 5-6.
Tipic bisericesc (ed. Sf. Sinod), Cernica, 1925; Bucureşti, 19'76.

b) Tâlcuiri liturgice:
Pr. V. Aga, Simbolica biblica .fi creftină, Timişoara, 1935.
Pr. C. Moisiu, ,,Să stciln biru:) să stăm cu .frică... ))) PoJJăţuitor litu1;qic pentru preoţi p.
popor, Bucureşti, 1941.
Simeon al Tesaloniculni, Despre 4intele riwfriuni (slujbe)_, cap. 339-342, 348, în
P.G., t. CLV, col. 613-638, şi trad. rom. cu titlul Tractat asupra tuturor dojfrnelor
credinţei noastre ortodoxe_, Bucureşti, 1865, pp. 220-222, 227-229.

c) Studii:
Pr. Prof. Ene Branişte, Litia - Studiu comparatiJJ a./ rânduielii ei în djferite litu,;qhiere
ortodoxe fi manuale de tipic„ în rev. S.T., an. 1956, nr. 5-6.
J. Braun, S.J., Litit1;qisches Handlexilwn, R.egensburg, 1924, pp. 195-196.
Ic. D. Georgescu, Obserpaţiuni asupra serviciilor divine) Bucureşti, 1911. pp. 5-6.
V. N. Iliin, VÎc1wpwe Vdeanie (Pri11e1fherea de toată noaptea); Paris, 1927.
Prof. N. Uspenski, Vecernia ortodoxă (în rus.), în „Bogoslovskie Trudî", vol. l,
Moscova, 1960.
Pr. Prof. P. Vintilescu, Despre poezia i1nnografică din cărţile de ritual...) Bucureşti, 1937.

64

CAPITOLUL V
Pavecernita
, noaptea aceasta ... ", Simbolul credinţei, Canonul - al Născătoarei de Dumnezeu, al
1. Ce estePavecerniţa. Timpul săvârşirii.
Pavecerniţa mică şi Pavecerniţa mare
Pavecerniţa sau Dupăcinarea ( 'A),.,68Etnvov, popecerie_, co1nplet01-iurn_, fr. complies))
numită de unii şi Noptânda, este slujba de seară, care - precum arată şi denumirea ei-:-
se săvârşqte fie după cină, ca în unele mănăstiri, adică la începutul nopţii, fie -- mai
ales - îndată după Vecernie, ca în bisericile de enorie, adică la ceasul al zecelea din zi
(circa ora 4 p.m.), cum wecizează Tipicul cel mare şi Triodul. Cu ea se încheie ciclul
slujbelor divine de seară. In mănăstiri şi în unele catedrale, Pavecerniţa se face în tinda
bisericii (nartex sau pronaos), ca toate Laudele mici, aducându-se acolo sfeşnicele; În
bisericile de enorie se face în naos; în unele chinovii se citeşte însă în chilii, de către fi-
ecare monah în parte.
Rânduiala Pavecerniţei are două variante: mare şi mică..
PaJJeceniiţa rnare se săvârşeşte în toate zilele din Postul Mare, afară de sâmbete şi
duminici (zilele care sunt exceptate de la regulile speciale ale Postului Paştilor) şi afară
de miercuri şi vineri din săptămâna a cincea a Păresimilor, precum şi de miercuri, joi
şi vineri din Săptam1na Patimilor, pentru că în aceste zile se face denie şi de aceea se ,
citeşte Pavecerniţa mică.
Pavecerniţa mică_, având o rânduială mult mai scurtă, se săvârşeşte în toate zilele din
afara Postului Paştilor, iar în timpul acestui post numai în următoarele zile: în toate
sâmbetek şi duminicile ( afară de Sâmbăta Patimilor, când nu se mai citeşte
Pavecerniţa), miercuri şi vineri din săptămâna a cincea~ fiindcă anmci se face denie, în
ziua Bunei-Vestiri, .~i miercuri, joi şi vineri din Săptămâna Patimilor, fiindcă Jn aceste
zik fiind denie în biserici, la mănăstiri se citeşte Pavecerniţa mică în chilii de către fie-
car~ monah în parte.
In general, P,:1-vecerniţa mică se săvârşeşte munai la mănăstiri şi foarte rar la biseri-
cile de enorie. In bisericile parohiale nu se face decât Pavecernita mare mai mult
miercurea şi vinerea din Postul Paştilor şi mai mult la bisericile din ;raşe. '
•Rânduiala Pavecerniţei mici şi mari se află în Ceaslov. · Precum se vede, rolul preotului în oficierea Pavecerniţei (ca la toate Laudele mici)
2. Rânduiala Pavecerniţei mici
Se compune din trei părţi distincte, spre închipuirea şi cinstirea Sfintei Treimi, al
căror început este marcat de n1găciunile introductive. · În partea întdi predomină
n1găciunea de mulţumire, pentrn ziua care a trecut; partea a doua are caracter mai
mult penitenţial, exprimând mărmrisirea şi pocăinţa pentru păcatele săvârşite, iar par-
tea a treia. conţine îndeosebi rugăciuni de cereri, invocând ajutorul de sus pentru trece-
rea în pace a nopţii care începe . Pe scurt, rânduiala este următoarea:
Partea întâi
Preon1l (cu epitrahilul pe grumaz, în faţa uşilor împărăteşti, perdeaua fiind închisă
de la sfârşitul Vecerniei): ,,Binecuvântat este Dumnezeul nostn1... ,, .
66
LITURGICA SPECIALĂ
Cânt.: ,,Veniţi săne închinăm ... " (preotul se închină şi intră în altar), Psalmii L,
LXIX şi CXLII (se citesc în mijlocul bisericii), slavoslovi,.,a mică (,,Slavă întru cei de sus
lui Dumnezeu ... ", citită după Ceaslov„ cu rugăciunea „Invredniceşte-ne, Doamne, în
glasului de rând din Octoih) sau al sfântului zilei, din Minei - (se citeşte numai la
mănăstiri) şi „Cuvine-se cu adevărat ... " (cântat).
Partea a doua
Cânt.: ,,Sfinte Dumnezeule.,.", şi celelalte rugăciuni introductive, Troparele ( al
sfântului zilei, din 1\1inei, al hramului bisericii şi al zilei săptămânale, din Ceaslov), tro-
parele de invocareA, din Ceaslov (,,Dumnezeul părinţilor noştri ... " şi celelalte), condacul
(sâmbătă seara al Invierii glasului de rând, în celelalte zile ale sfânn1lui sau al sărbătorii
respective, din 1\1inei), ,,Doamne, miluieşte!" (de 40 de ori), rugăciunea „Cela ce în
toat,'i vremea şi În tot ceasuţ ... ", ,,Doamne, miluieşte ! ( de trei ori), Slavă ... , Şi acum ... ,
Ceea ce eşti mai cinstită ... , Intru numele Domnului ... ".
Preollll: în Postul !viare: Ecfonisul „Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi ... " ( din
altar) şi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, cu metaniile şi închinăciunile obişnuite ( din
fa.ţ3;, uşilor împărăteşti, sau între sfeşnice).
In tot restul anului: Ecfonisul „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri ... "
(din altar).
Partea a treia
Cânt.: (numai în timpul Posmlui Mare): ,,Sfinte Dumnezeule ... " şi celelalte rugă­
ciuni introductive (cu metanii); (î'n tot timpul anului): Se citesc cele două rugăcim1i,
înaintea icoanelor împărăteşti, în faţa cărora s-au pus dinainte sfeşnice aprinse, astfel:
1. (la icoana Maicii Domnului): ,,Nespurcată, neîntinată ... ";
2. (]a icoana Mântuitorului): ,,Şi ne dă nouă, Stăpâne, celor ce mergem spre
somn ... "; (la strană): Troparele de umilinţă (,,Miluieşte-ne pe noi, Doamne, milu-
ieşte-ne pe noi ... " şi celelalte).
Preotul ( din faţa uşilor împărăteşti şi cu capul acoperit): Ectenia întreită ,,Milu-
ieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta ... " (o găsim în Ccaslo1J) la sfârşitul
Miezonopticii de toate zilele), apolisul mic (,,Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeul nos-
tru ... "), ectenia de obşte (,,Să ne rugăm pentru pacea lumii", ,,Pentru 1ugăciunile Sfin-
ţilor Părinţilor noştri ... " (în mănăstiri, aceasta o zice cel mai mare).
este foarte redus, constând în binecuvântarea de la început, ecfonisul de după tropare şi
condace, cele două ectenii de la sfârşit şi otpusntl, iar în Păresimi, în plus, rugăciunea
Sfântului Efrem Sirul, cu metaniile şi închinăciunile cuvenite, în tmele părţi (cade ex., în
Bucovina) preoţii citesc ei înşişi cele două rugăciuni care se zic, alternativ, În faţa icoa-
nelor împărăteşti; unii citesc aceste rugăcimii stând în genw1Chi, cu faţa către icoane.
3. Rânduiala Pavecerniţei mari
_ Este mai dezvoltată decât cea a Pavecerniţei mici, fiind împărţită şi ea în trei părţi
distincte, ca şi Pavecerniţa mică. O redăm mai departe, pe scurt.
Partea întâi
_Preotul (cu epitrahil de culoare neagră, în faţa sfintelor uşi, perdeaua fiind închisă):
,,Bme este cuvântat Dumnezeul nostn1. .. " (apoi se închină şi merge în altar).
67
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Cânt.: ,,Slavă 'Ţie, Dumnezeul nostru ... Împărate ceresc. .. '' etc. Numai în prima •
săptămână a Postului Marc: Ps. LXIX şi parte din Canonul cel marc al Sfântului Andrei
Criteanitl) precum arată Triodul.
În celelalte. săptămâni ale postului, după „Veniţi să ne închinăm ... ", citim: Psalmii
IV, VI, XII, XXIV, X.XX şi XC (în mijlocul bisericii, împărţiţi în două stări 11i racân-
du-se metanii la „Aliluia ... "). Cântarea prorocului Isaia (,,Cu noi este Dumnezeu ... ")
cu stihurile n.~spective, cântate alternativ, la cele două strane. Troparele din Ceaslov:
;;Zi~1a trecând ... " şi celelalte (citite). Crezul (în mânăstiri îl citeşte cel mai mare). Sti-
hunle de invocare a sfinţilor, din CeasloJJ (,,Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născă­
toare ... " şi celelalte. ,,Sfinte Dumnezeule ... ", şi celelalte (fără metanii). Troparele zilei'·
s~ptăn~ân~le, din CeasloJJ (la sărbători, troparul s:fantului sau al sărbătorii respective~
t
dm Minei „Doamne., miluieşte!" ( 40 de ori), Slavă ... , Şi acum ... , Ceea ce eşti mai •
cinstită ... , Intru numele Domnului ... ".
Preotul (din altar): ,,Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri ... ".
Cânt.: Rugăciunea Sfântului Vasile, din Ceaslov (,,Doamne, Doamne, Cela ce ne-ai
mântuit pe noi ... ").
Partea a doua
Cânt.: ,, Veniţi să ne închinăm ... " ( cu metanii). Psalmii L şi CI. Rugăciunea lui
Manase (,,Doamne atotputernice, Dumnezeul părinţilor noştri ... "). ,,Sfinte Dumneze-
uie ... " şi celelalte rugăciuni introductive. Troparele de umilinţă (,,Miluieşte-ne pe
noi ... " şi. celelal~te). ,,Doarn11e, miluieşte!" (40 de ori), Slavă ... , Şi acum ... , Ceea ce esti
1nai cinstită ... , Intru numele Domnului ... ". '
Preotul (din altar): ,,,Pentm rugăciunile ... ".
Cânt: Rugăciunea Sfântului Mardarie (,,Stăpâne Dumnezeule, Părinte atotputer-
nice ... ").
Partea a treia
(Aproape identică cu Pavecerniţa mică).
Cânt.: ,, Veniţi să ne închinăm ... " şi Psalmii LXIX şi CXLII (care se citesc la înce-
putul Pavecerniţei mici). Slavoslovia mică ( citită: ,,Slavă întrn cei de sus .. "), Jnvred-
niceşte-ne, Doamne, în noaptea aceasta ... ". Canonul ( citit în mijlocul bisericii, pe te-
trapod): în săptămâna întâi, al zilei respective, din Triod) în celelalte săptămâni, al
Născătoarei de Dumnezeu, glasul de rând, din Octoih) şi al sfinţilor care cad între
Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Tomii. Cântarea „Doamne al Puterilor, fii cu noi ... " cu
stihuril~ respective. Troparele din Ce:as/011 (,,Doamne, de n-am avea pe sfinţii Tăi
rugăton ... "), iar la sărbători, condacul sărbătorii respective.
Preotul: Rugăciunea Sfânntlui Efrem (între sfeşnice sau pe solee), cu cele treime-
tanii şi 12 închinăciuni.
Cânt: ,,Sfinte Dumnezeule.,.", şi celelalte nLgăciuni introductive. Cele patru
rugăciuni citite alternativ la icoanele împărăteşti, cum se arată în rânduiala din Ceaslov.
Prcontl: (numai în prima săptămână din post) îmbracă felonul deschide sfintele
u.1i şi citeşte Evanghelia, apoi închide uşile şi dezbracă sfita. (În tot' timpul postului):
Rugăciunea „Stăpâne mult-milostive Iisuse Hristoase ... ", care ţine iacul otpustului
(citită de pe solee, cu faţa spre credincioşi şi cu capul acoperit). Ectenia de obşte (,,Să
ne mgăm pentru pacea lumii"). ,,Pentru n1găciunile ... ".
68
LITURGICA SPECIALĂ
4. Observaţii tipiconale În legătură cu Pavecerniţa
, Î~1 afară de zil~le _a~-ă~ate mai î!1ainute, UPa~ecerni5a n~are se săvâ~-ş~şte~ în mănăstiri, şi
111 zilele de marţi ş1 101 seara dm saptamana branzei, ca o anticipare a rânduielilor
Postului Mare_. Se face, de asemenea, şi în ajunul Naşterii Domnului, al Bobotezei şi -
în unele cazun - la Buna-Vestire, fie seara (la ceasul I din noapte), în loc de Vecernie
fie dimineaţa, înainte de Utrenie sau în loc de Miezonoptică. În aceste cazuri, Pavecer~
niţa marc se face unită cu Litia Praznicului respectiv, înlocuind Vecernia mare a Praz ..
nicului, care s-a săvârşit dimineaţa, fiind unită cu Liturghia Sfântului Vasile (în ajunul
Naşterii şi în cel al Şobotezei), ori cu Linughia Darurilor mai înainte sfinţite (în aju-
nul Bunei-Vestiri). In toate aceste trei cazuri, Litia împreună cu stihirile Stihoavnei se
pun după slavoslovia mare din rânduiala Pavecerniţei, înlocuind astfel restul acestei
slujbe (a se vedea rânduiala pe larg înlv[inciele respective). În unele părţi, ca de ex.: în
nordul Nloldovei, Pavecerniţa acestor trei praznice, cu ori fară Litie, se face dimineaţa
înainte de Utrenie, înlocuind astfef Miezonoptica.
Uneori, vineri seara, în Păresimi, Pavecerniţa mare este înlocuită eti cea mică, dacă
se citeşte o parte din icoasele Acatistului Maicii Domnului (trei), până la a cincea
săptămână, când se citeşte Acatisnll întreg.
Pavecerniţa mică nu se săvârşeşte nici în Sâmbăta Patimilor, şi nici în toată -Săp­
tămîna Lurninată, când este înlocuită cu slujba specială a Ceasurilor Paştilor (vezi mai
departe la slujba Ceasurilor).
5. Scurte lămuriri în legătură cu istoria şi explicarea Pavecerniţei
a) Ponnarea slujbei }'i intrarea ei i'n uzul cultului
Slujba Pavecerniţei s-a dezvoltat din rugăciunea de mulţumire pe care credincioşii
o aduceau lui Dumnezeu, în particular, înainte de culcare, încă din primele trei secole
ale istoriei creştine, prccum1 se vede din recomandarea pe care o face, de ex., Clement
Alexa:ndrinul) în secolul III: ,,E sfânt lucru să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate,
înainte de a merge la culcare, căci ne-am bucurat de bunătatea şi iubirea Lui de oa-
meni, încât să mergem la somn cu Dumnezeu în suflet"i. La începutul secolului al
IV-lea, Eusebiu al Cezareei vorbeşte de a şaptea laudă zilnică de rugăciune, care se
săvârşea între masa de seară şi cukare 2 .
Se pare însă că, până în a doua jumătate a secolului al IV-lea Pavecemita nu făcea
încă parte din programul zilnic, oficial şi obligatoriu, de rngăciu1;e, al Biseri~ii. Consa-
crarea ei definitivă ca slujbă zilnică a serviciului divin, cu o rânduiala stabilă, a avut loc în
comunitatea monahală organizată de Sfântul Vasile cel Mare în pustietatea Pontului,
pentru care el a scris, între anii 358-362, Re,ţJulile monahale mari) unde aflăm şi cele mai
vechi menţiuni despre rânduiala unei astfel de slujbe. Aici (Renula XXXVII)~ Sfânntl
°".7 asile vorbeşte despre o slujbă intermediară, care se oficia între Vecernie şi Miezonop-
tică, la începutul nopţii (1:fJ<; VUKtoc; cipxoµtvric;), când se citea printre altele şi Psalmtll
XC (1:ou EVEVT)Kocnou \jfaµou), în care se cerea lui Dumnezeu o noapte paşnică şi firă
1
Pedagogul, II, 4 (trad. rom. de Prof. N. Ştefănescu, în col. ,,Izvoarele Ortodoxiei", Bucureşti,
1939, p. 174). .
2
Comentar la Ps. CXVIII, 161-164, P.G., t. XXIII, col. i391.
69
 PREOT PROF.-DR. ENE BRANIŞTE
prihană. Psalmul acesta (,,Cel ce locuieşte sub acoperământuJ Celui Preaînalt...") s-a
păstrat până azi, atât în rânduiala Pavecerniţei mari din ritul liturgic ortodox, cât şi în
slujba corespunzătoare (Completoriuniy Coniplies)y din ritul liturgic catolic.
Se poate spune deci că, pe la anul 360, Pavecerniţa se adăugase ca a şaptea Laudă
la programul celor şase momente de rngăciune zilnică a sihaştrilor din Pont, adunaţi
în jurnl Sfântului Vasile cel Mare. Puţin mai târziu, Sfântul Ioan Gură' de Aur se pare
că se referă la acelaşi lucru, vorbind despre viaţa monahilor din vremea sa. După ce
enumeră slujbele zilnice (cea de noapte, cea de dimineaţă, Ceasurile şi Vecernia), el
adaugă: ,,După Vecernie, stând puţin, sau mai bine zis încheind totul cu imne, se
culcă fiecare pe aşternutul său de paie" 3 •
Săvârşirea Pavecerniţei rămăsese însă deocamdată o practică izolată şi limitată la
monahismul r.1.săritean din părţile Pontului şi Antiohiei, pentru că nici Etheria (Ege-
ria) nu poineneşte despre Pavecerniţă în informaţiile ei despre cultul din Iemsalim şi
nici Sfânt).11 Ioan Cassian, în descrierea rânduielilor comunităţilor mon.ahale din Egipt,
Mesopotamia ş.a., vizitate de ei. S-ar putea însă ca o slujbă analoagă să fie acea adu-
nare (synaxis) a celor şase rugăciuni dinainte de culcare (Vespertina s.ex orationu:1n), din ,
rânduiala călugărilor egipteni, despre care aminteşte de patru ori Rc!fula Sftfntului
Pahpmie) p;1strată în traducerea latină a lui Ieronim4 •
In Via.ţa Sfântului Ipatie (Hypatius, episcop de Rufiniana, t44), scrisă de discipo-
lul său Ca/inic în secoJuJ V, se spune că, pe când era într-o mănăstire din Tracia, după
opt zile de postire deplină, sfânntl a primit de la stareţ un pahar şi pâine, la
Dupăcina.re, numită aici Slujba dinaintea somnului (npco<j)unvta). Slujba aceasta el a
săvârşit-o apoi, în fiecare zi, alături de celelalte laude zilnice, împreună cu ucenicii săi,
în mănăstirea sa de la Rufiniana5.
În Apllls, Pavecerniţa a fost consacrată oficial în oficittl mănăstiresc abia în secolul
VI, prin regulile monahale ale lui Benedict de Nursia (ţ543), care întrebuinţează cel
dintâi denumirea latină de azi a acestei slujbe: Completoriuni) Tempus Completorii) sta-
bilind şi rânduiala ei din vremea aceea6 • Dar şi în Apus, rugăciunea dinainte de culcare
era practicată în pietatea particulară a monahilor şi a credincioşilor cu mult înainte, ea
fiind recomandată, de exemplu, de către Sfânnil Ambrozie al Milanului, în a doua
jumătate a secolului aJ IV-lea 7 •
IniţiaL, a existat o rânduiala unică a Pavecerniţei, şi anume cea numită azi
Papecernita mare) singura de care pomeneşte, Tipicul cel ,nare (călugăresc) al Sfântului
Sava. Cea mică a luat naştere, probabil, prin secolul XIII, ca o prescurtare a celei mari,
Pavecerniţa mare rămânând rezervată numai pentru vremea Postului Mare, aşa cum o
prezintă Simeon al Tesalonicului, în prima jumătate a secolului XV 8 . · persecuţia lui Diocleţian (t303), pomenit în sinaxarul ortodox la 13 decembrie. Ea
b) Explicarea slufbei. Scopul şi sinibolismul ei
Slujbă de origine evident mă9ăstirească, Pavecerniţa nu a putut intra decât spora-
dic în uzul bisericilor de enorie. In programul zilnic de rugăciune al monahilor, la În··
ceput ea era destinată - aşa cum arată şi denumirea - să fie săvârşită după cină, în
primele ore ale nopţii, cu un întreit scop: · somnului şi pentru ferirea odihnei din noapte de primejdiile care, în vremurile de de-
3
01niliaXIT,~ 5 la I Tim., PG., t. LXII, col. 577.
4
P.T.,, t. XXTII, col. 67, 76, 77, 79, 84.
5
A se vedea Mi11eiul pe februarie, ziua 25, la sinaxar.
~ Regula, cap. XVI-:XVIII, XLII (P.L._, t. LXVI, col. 456,460,470, 672).
' De viwinibus, III, 18-19 (P.L, XVI, col. 23 7 B).
8
Despre sfintele rugăciuni, cap. 3-43, trad. rom. cit., p. 223.
70
LITURGICA SPECIALĂ
1) Exprimarea mulţumirii către Dumnezeu pentru ziua expirată, care constituie
obiectul mai ales al scurtelor tropare din partea întâi a Pavecerniţei mari (,,Ziua tre-
când, mulţumescu-Ti Tie, Doamne ... ");
2) Exprimarea sentimentului de pocăinţă şi implorarea iertării dumnezeieşti pentru
păcatele săvâ.rşite în ziua trecută. Noaptea a fost privită totdeauna cu teamă, ca o
r)rdnchipuire sau ca un simbol al morţii, care poate să survină oricând, pe neaşteptate;
de aceea, rugăciunea pentru iertarea păcatelor la începunll nopţii era o grijă firească şi
0 datorie în viaţa monahilor de odinioară. Aşa se explică prezenţa în rânduiala
pavecerniţei a unor citiri 1 n1găciuni, cântări cu caracter evident penitenţial, ca de
exemplu, Psalmul L, troparele de umilinţă şi rugăciunea Sfântului Efrem Sirul din
pavecerniţa mică, rugăciunea lui Manase, regele iudeilor, şi cea a Sf.întului Mardarie,
din a doua parte a Pavecerniţei mari, unde caracterul penitenţial al slujbei apare şi mai
vizibil decât în partea corespunzătoare a Pavecerniţei mici.
Ruffăciunea atribuită /iţi 1Hanase) regele iudeilor, se zice că a fost alcătuită de acesta
în Babilon, unde fusese dus în robie de către asirieni, din pricina păcatelor lui şi unde
el, ,,fiind în strâmtorare, s-a rugat fierbinte Donmului Dtmmezeului său şi s-a umilit
tare în faţa Dumnezeului părinţilor săi, şi I s-a mgat şi I s-a închinat, iar El i-a ascultat
rugăciunea lui din inimă ... " (2 Paralipomena, XXXIII, 12-13). După însemnarea din
cartea a doua Paralipomena (cap. XXXIII, 18-19), texn1l acestei rugăciw1i ar fi existat
în două cărţi pierdute, care au servit ca izvor de informaţie autorului anonim al celor
două cărţi Paralipomena, şi anume: Istoria re!filor lui Israil şi Istoria proorocilor. Critica
biblică o socoteşte neautentică; rugăciunea ar fi fost compusă ~de un iudeu palestinian
în limba gread, probabil în epoca Macabeilor (sec. II î.Hr.) 9 . In orice caz, ea este una
dintre cele mai vechi rug;iciuni folosite în cultul creştin. Exprimând un sentiment
profund de căinţi sinceră, a fost primită în Septuajfinta, între cărţile necanonice (bune
de citit) cu cuprins poetic (liric), iar Biserica Ortodoxă o foloseşte în timpul Posnllui
Mare, ca una dintre rugăciunile menite să trezească în suflen1l credincioşilor senti-
mente de umilinţă şi pocăinţă pentru păcate. Texn1l îl găsim şi în Constituţiile aposto-
lice10, care ne--o dau ca pe un model de rugăciune de pocăinţă, încfdrând-o în locul ei
firesc din cartea a doua Paralipomena (cap. XXXIII, vers. 12-13). In unele manuscrise
vechi, rugăciunea aceasta făcea parte dintr-un serviciu pentru morţi, care constituia
partea a treia a Pavecerniţei mari.
Rugăciunea care încheie partea a doua a Pavecerniţei mari (,,Stăpâne Dumnezeule,
Părinte atotputernice ... ") se citeşte şi la Miezonoptica de toate zilele (vezi mai de-
parte), precum şi la Ceasul al treilea, w1de este atribuită Sfântului Mardarie; martir în
este luată din Pătimirea Sfinţilor Mucenici Evstratie, Au.'-Cenţiu, Evghenie, Mardarie şi
Oreste, pomeniţi în această zi 11 . Mucenicul l\llardarie ar fi rostit această rugăciune îna-
inte de a primi cununa martiriului. Unii o atribuie însă Sfântului Vasile cel Mare.
3) În aJ treilea rând, Pavecerniţa este menită să dea !flas rtfffăciunii de· cerere pentru
solicitarea ajutorului divin în vederea trecerii în pace a nopţii care începe) pentru paza
mult, erau mult mai dese şi mai mari ca azi, ca şi de nălucirile şi ispitele diavoleşti, care
9
A se vedea Studiul Vechiului Testa1nent. Manual pentru uzul institutelor teologice, Bucureşti,
1955, p. 257.
1
11
° Cartea a II-a, cap. 22, în trad. rom. din SPA, II, pp. 41-42.
La H. Delehaye, Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae (Propylaeum ad Acta Sanctonun
Novembris), Bruxelles, 1902, col. 305.
71
PREOT PROF. DR. ENE BRANISTE
sunt mai stărnitoare noaptea, când paza cugemlui şi a minţii este adormită sau mai 1
?ecât în timpul zile( ~ceste~ nevoi îi coresp~mde 11:ai întâi seria celor şase psalmi de"
~1cepuml Pavec~r~11ţe1 ~nan,_ care forme~a un. fel de paralelă la exapsalmul det
mcepu~l Utreme1 (vezi ma~ departe). Dmtre ei, cel mai important şi mai de m
atest~t m ~ocw1:ent~le vechi este Psalmul ..,_YC (,,Cel ce locuieşte sub acoperămân
Celm Prea1:1alt ş1 odihneşte sub umbra Celm Atotputernic ... "), care, precrnn am văzu
s-a întreb.umra~ înc~ de !a începu~ în s~ujba Pavecerniţei at~t ~n ri~l ortodox, .cât şi
cel~lalte ~itun ~mrgice. ~l exp~1ma sent.1menml de pace, de liruşte ş1 siguranţă al celui c
se ~cre?m}e:aza scutu~m. ocrotitor al ~m. Dun~nezeu. Aceeaşi încredere o exprimă şi cd
d~u~ _~an_tan carac:enstlce Pavecerru_ţei ~11an,,..., de c~ remarcabilă frnmuseţe poetică .
rrustl~a, ş1 ~nume. cantarea proorocului Isaia (,,Cu no1 este Dunmezeu... ") şi J)oanine .
P.utenlor)~_fii cu noi .. JJ_ .A--1:nândouă. s_ c~ntă şi astăzi în mod antifonic (alternativ), de cătr ·
1
.:":
cele doua strane (corunL ca în Bisenca veche. Cea dintâi, cu stihurile ei, este luată c·
unele prescurtări, ,cfu~ car;ea Proorociei lui Isaia_ (c~p. ,_VIII, .versetd~ 9-11, 12·•15,
c~:i.p. ~' versetele ~ ş1 6~ m ~rn~ucerea Septua,qintez); m ea, concepţia celor vechi despr
s1mb~lismul morţu (premch1pmrea morţ11) este amestecată cu speranta venirii lui Mesîa
care î1 însufleţea şi îi întărea pe cei vechi în necazurile şi suferinţele l~r: ,,Poporul cel c
um~l~ întm Î:,1mr~eric a văz?t l~~nă mare; cei ce locuiţi în latura şi în w11bra mo1ţii
ll1111ll1a va străluci peste voi. .. Caci prnnc S-a născut nouă Fiul ... " etc. Cea de-a dou·
cânta:e, _lu3:tă ~n Proorocia li,~i Isaia- (~ap. XXVI, 13, în trad. Septua,qintei), se cântă c
cele cmc1 stihun ale Psalmulm CL (pnmul repetându-se la sfârşit).
C:ât priveşte ce_le patru ru;:Jticiuni care se citesc alternatiJ? în faţa icoanelor i'm.pdrdtefti l
A
sfarp.tul Pav~cenizţei) toate de o rară frumuseţe euhologică şi literară, sunt specific
p~nt;:-1 ~xpnmarea scop~lui Pa~ecerf.liţei ca slujbă de cerere la începuml nopţii. ce:
dmtai d_mtre ele, adresata Sfintei Fec10are (,,Nespurcată, neîntinată ... ''), este fa.cută de;
Pavel din_ Amoreon., ~ondatorul mănăstirii S_fintei Fecioare „Binefăcătoarea" ( Hetep~;
ye:t1:]c;) du~ ~?nstantmopol sec. XI), care a Jucat un rol important în istoria cultului şi
A(
a spmtuahtaţu ~~todoxe 12 • Intrucât somnul era privit în general ca o imagine preînchl-
pmtoare a morţ11 13 , autonll acestei frumoase rugăciuni invocă ajutorul Maicii Domnu-.
lui nu ~mmai pentru timpul vieţii noastre pământeşti, ci şi în clipele grele ale ieşirii' su-
flenilm din trup (,,şi fii lângă mine... şi în vremea ieşirii mele, ticălosul me11 suflet ·
pă_~in~u-l..."). De aceea, mai ales în Apus, Pavecerniţa se oficiază şi ca o mgăciune de·
m11locire pentrn un sfârşit creştinesc şi uşor al vieţii 14 •
Cea de-a doua rugăciune, adresată Mântuitornlui (,,Şi ne dă nouă, Stăpâne celor
ce n_iergem spre somn, odihnă suflemlui şi trupului ... "), este opera monahului' savait
Antiochus„ din secolul VII, supranumit Pandectul„ pentru că a scris o lucrare intintlatii
Pandectele 5_fintei Scripturi (ITavMKTr]c; 1:fjc;' Ay. f'pmpfjc;), în 130 de capitole 15 .
Cea de-a patra rngăciune (,,Nădejdea mea este Tatăl..."), remarcabilă prin concizi-
unea cu care exprimă, în partea finală a Pavecernitei credinta ortodoxă în Sfânta
Treime şi speranţa puternică pe care o inspiră celo; c~ se înc~edinţează ocrotirii Ei
12
A se vedea îndeosebi Fr. Gheorghe (V. Cândea), Un dascăl icunienic uitat: Cuviosul Pavel
Ever;ghetin~tl. Ctitoria }·i sr:rierile sale, în rev. MO, 1956, pp. 456-481.
. ·' Vezi, ~e ex., Sf~n~tl Ioan _Gud de Au~.' Oniilfa.K>07I, la Fapte (P.G., r. LX, col. 202): ,, ... Ave-
n~t _sommtl ş1 fir~a a b~~1t; este 1~0~1a IT.1orţ11, e~te_ 11:1agme~ sfârşitului. Dacă te uiţi pe drum, nu auzi
mc1 -~m glas, claca te rnţ1 sp~e casa, 11 vezi pe toţi zacand cam mormânt ... ". Cf. şi Amalarius. De eclts.
officns, IV, 8: ,,Somnus est unago mortis".
;; Cf. L.. Eisenhc:fer, Katholische Litutgih,_ vol. li, Freibu~g. im Br~isgau, 1933, p. 546.
D~spre el,vez1 K. Krombacher, Geschichte der byzantmischer Lzt:eratur) e<l. II, Mtinchen, 1897,
p. 146, ş1 A. Prevost,Antiochus, în DHGE, t. III, col. 209-210.
72
LITURGICA SPECIALĂ
înainte de a se cufunda în somnul nopţii, este atribuită Sfăntului Ioanichie, supranumit
cel Mare) călugăr la mănăstirea Olimpului din Bitinia (sec. IX), sărbătorit la 4 noiem-
brie 16, dar ea face parte dintr-o serie de tropare mai vechi, dintre care unele se găsesc
în Viaţa Sfântului Au,xenţiu din Bitinia (ţ470) 17 , fiind deci anterioară cu câteva secole
Sfintului Ioanichie. . . ,.
Tot semnificaţie trinitară au, după Simeon al TesaloniculuiJS, şi cei trei psalmi care
_A
se citesc la începuml Pavecerniţei mici (Ps. L, LXIX şi CXLII); îndeosebi ultimul
dintre ei este expresiv pentru scopul Pavecerniţei ca rugăciune de invocare a ajutorului
dumnezeiesc împotriva primejdiilor nopţii, asemănată cu înmnericul morţii (vezi ver-
setele 7-8: ,,Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu! Nu-ţi întoarce faţa de la
mine, ca sd nit mii. aserndn cu cei ce se poffoard în nwnnînt. Fă să aud dimineaţa mila Ta,
că la Tine îmi este nădejdea ... ").
Raportată la istoria vieţii păi11fu1teşti a Mfu1tuitorului, Pavecerniţa, împretm~î cu rugă­
ciunile celor ce merg spre somn, ne aminteşte de pogorârea Mfu1tuitorului, cu sufleml, la
ş'
18 iad, după moartea Sa cu trupul, spre a dezlega din robia morţii sufletele drepţilor .
19
il(··X·*
În Ceasl01J) Pavecerniţa mică este urmată de Rz.~qăciunile de seară (ale celor ce merg
spre somn), care alcătuiesc un capitol deosebit al programului zilnic c;le rugăciune a
monahilor, ele fiind destinate să fie citite de către fiecare călugăr în parte, în chilia sa,
, fie în continuarea Pavecerniţei (când aceasta nu se citeşte în biserică), fie separat, ime-
diat înainte de culcare. Rugăciunile acestea, emoţionante prin puterea. credinţei şi a
pietăţii de care sunt inspirate, sunt îndeaproape înrudite ca idei, conţinut şi semnifica-
ţie cu cele din rânduiala Pavecerniţei, aicămind un fel de continuare a acestora.
BIBLIOGRAFIE
a) Cărţi de slujbă şi manuale de tipic
Ceaslov) Bucureşti, 1945; Litur,.qhier) Bucureşti, 1956; Triodul, Bucureşti, 1946.
Diverse manuale de tipic şi de liturgică, indicate la bibliografia capitolelor anterioare.
b) Explicări şi studii:
A. Baumstark, Abend,qebet) în „Reallexikon for Antike und Christentum", Band I,
Stuttgart, 1950, col. 9-12.
A. Dmitriewskii, Descrierea rnanuscriselor litur;yice păstrate în mănăstirile Orientului
ortodox„ vol. I şi III (TumKă), Kiev, 1895, şi Petrograd, 1917.
Dr. L. Eisenhofer, Ka.tholische Litur,qilz, II Band, Freiburg im Breisgau, 1935, pp.
54:3-555.
E. Fehrenbach, Cornplies) înDA.C.L., III, 2466-2470.
S. Petrides,Apodeipnon„ înDA.C.L) I, 2579-2589. .
Prof. Pr. Vlad. Prelipceanu şi colab., Studiul Vechiului Testament. Manual pentrn
uzul studenţilor insrimtelor teologice, Bucureşti, 1955, p. 257 (pentrn originea
rugăciunii lui Manase, regele iudeilor). -
16 Vezi Mineiul pe noiembrie, ziua 4, la sina..xar.
17 P.G., t. CGV, col. 1416 (între scrierile lui Simeon Metafrasml). Dar unii teologi apuseni atri-
buie acest imn lui Auxenţiu, episcopul Milanului (vezi DTC, t. I, col. 2585).
18
Despre sfintele rugăciuni, cap. 343, trad. rom. cit., p. 223.
19
Vezi, de ex.,Liturghier, Bucureşti, 1956, p. 415.
73
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE

A. Raes, Les Conzplies dans les 1ites orientaux) în O.C.P.; 17 (1951), pp. 133--145. CAPITOLUL VI
V. Raffa, FD.P.) Alcuni problemi relativi a C01npieta (Unele probleme referitoare fa'
Pavecerniţă), În rev. ,,Ephemerides liturgicae" an. 1968, fasc. IV-V, pp. 315-334. d
Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele ri1;.JJăciuni (slujbe), cap. 343, şi Răsp. la în~ Miezonoptica
treb. 79) în trad. rom. cu titlul Tractat asupra tuturor do;pndor credinţei noastre ortodoxe;.
Bucureşti, 1865-1866, pp. 223, 341, 342. (Polunoşniţa)
Vandepîtte, Saint Basile et l'orijfine des Complies) în „Revue A ugustinienne",
t. II, pp. 258-264.
RÂNDUIALA SLUJBEI. ISTORIA ŞI EXPLICAREA EI
1. Ce este Miezonoptica. Timpul săvârşirii.
Cele trei variante ale slujbei
Mîezonoptica (MEcrovuK1:tKov) sau Poluno~niţa (Nocturnum,) este cea dintâi dintre
slujbele divine care alcătuiesc ciclul rugăciunii zilnice de dimineaţă. Odinioară, ca şi
azi~ numai în unele mănăstiri se săvârşea la miezul nopţii, în tinda bisericii. Azi se
săvârşeşte în general dimineaţa, înainte de Utrenie, în naos.
Rânduiala Miezonopticii, pe care o aflăm în Ceaslov) are trei variante, şi anume:
a) Una pentru toate zilele din cursul săptămânii, afară de sâmbete şi de duminici;
b) Alta pentru sâmbete şi
c) Alta pentru duminici.
Toate aceste variante sunt alcătuite după acelaşi plan, variind doar citirile ş1
iugăciunile care le alcătuiesc.

2. Rânduiala Miezonopticii de toate zilele

Este alcătuită din două părţi, dintre care cca dind.i are caracter doxologic, adică se
aduce spre slăvirea lui Dumnezeu, iar a doua este o rugăciune de mijlocire pentm morţi.
Partea întâi se începe astfel: După ce s-a bătut roaca, preotul, având epitral1ilul pe
grumaz, dă binecuvântan~a obişnuită (.,,Binecuvântat este Dumnezeul nostru ... "), din
faţa uşilor împărăteşti (dvera fiind închisă). <;ântăreţul răspunde zicând rujfăciunile în-
cepătoare (,,Slavă Ţie, Dumnezeul nostru ... , Impărate ceresc ... " şi celelalte); la „Veniţi
să ne închinăm ... ", preotul se închină de trei ori şi intră în altar pe uşa dinspre miazăzi
(sau trece la strană, dacă vrea), iar la strană citeşte, în continuare, Psalmul L) apoi (în
mijlocul bisericii) Catisma a J\.17II-a) adică Psalmul CXVIII (,,Fericiţi cei fără prihană
în cale, care umblă în Legea Domnului ... "), împărţit în trei stări. Apoi se citeşte Sini-
holul credinţei) urmat de ru,JJăciunile începătoare (,,Sfinte Dumnezeule ... " şi celelalte).
Se citesc troparele din Ceaslov: JJiată, Mirele vine în miezul nopţii ... " şi celelalte, care la
sărbătorile Mântuitorului, ale Sfintei Fecioare şi ale Sfântului Ioan Botezătorul, pre-
cum şi la hramul bisericii, sunt înlocuite cu troparul sărbătorii respective. Apoi:
„Doamne, miluieşte !" de 40 de ori şi rugăciunea „Cela ce în toată vremea şi în tot
ceasul,:··, Doamne miluieşte (de trei ori), Slavă ... , Şi acum ... , Ceea ce eşti mai cinsti-
tă ... , Intru numele Domnului ... ", iar preotul (din altar): ,,Dumnezeule, milostiveş­
te-Te spre noi ... " ( dacă suntem în Postul Mare, preotul iese acum în faţa uşilor împă­
răteşti şi zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, cu metaniile şi închinăciunile obişnui­
te). Apoi la strană se citeşte rujfăciunea Sfântului Mardarie (,,Stăpâne Dumnezeule,
Părinte Atotputernice ... "), cu care se încheie partea întâi a slujbei.

75
PRfiOT PROF. DR. ENE BRANI5TB
Partea a doua, a Miezonopticii de toate zilele se începe cu „Veniţi să ne înch:
năm ... ", după care se citesc Psalmii CXX.fi CXXXIII) urmaţi de rugăciunile începătoa
(,,Sfinte Dumnezeule ... " şi celelalte) şi de o serie de tropare şi o ruJJticiune pentru pom
nirea 1norţilor, din Ceaslov (,,Pomeneşte, Doamne, calm bun, pe robii Tăi ... "). Apoi s
zic cele tre1: tropare de umilinţi.i (,)viiluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi .. }
şi celelalte). După aceasta, preotul zice, din faţa uşilor împărăteşti, ectenia i'ntreit.
)_;.Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule ... " (în Ceaslov), face otpustul n·iic (,,Slav;l Tie, Hris
toase, Dumnezeul nostrn ... "), se pleacă spre credincioşi cerându-şi iertare şi se întoar
ce spre răsărit, zicând ectenia de obr1·te (,,Să ne rugăm pentrn pacea lumii .. .''), după car
încheie cu „Pentru rugăciunile ... ".
Partea finală a Miezori.opticii de toate zilele este deci la fel cu cea de la sfârşitu
Pavecerniţei mici (vezi în urmă).
3. Rânduiala Miezonopticii pentru sâmbete
Se deosebeşte de cea pentru toate zilele prin următoarele:
În partea întâi, 1in loc de Carisma a XVII-a, se citeşte Carisma a IX-a (Psalmi
LXIV- LXIX, împărţiţi în trei stări);
Troparele de după Sirnbolul credinţei sum altele (,,Nezidită Fire, Făcătornle ·
toate ... ");
La sfârşitul părţii întâi, după rugăciunea finală (,,Stăpâne Dumnezeule, P~\rint
Atotputernice .... "), ~;e adaugă o altă rugăciune, a Sfântului Evstratie (,,Slăvindu-Te, Te
slăvesc pe Tine, Doamne ... "). După aceasta urmează partea a doua a Miezonopticii de
toate zilele, fară nici o schimbare, aşa cum a fost expusă mai înainte.
Sâmbăta, în timpul postului:, nu se fac metanii şi deci nu se citeşte nici rugăciunea
Sfântului Efrem.
4. Miezonoptica pentru duminici
Se deosebeşte de celelalte prin următoarele: ; a nevinovăţiei monahale şi pustniceşti a privegherii, adică a stării de trezie din timpul
În partea î~tâi, după Psalmul L~ în loc de Catismd şi de Sinibolul credinţei, se citeşte,
Canonul Sfintei Treimi (Troieşnicul) al glasului de rând, din Octoih) pe analogul aşezat
în mijlocul bisericii, lângă care se pune un sfeşnic cu trei lumini, iar după el se cântă,
pe glasul II şi tot în mijlocul bisericii, cele 12 tropare treimice sau Triadicalele (,,Cu~
vine-se cu adevărat a lăuda pe Treimea cea mai presus de dumnezeire ... ").
În loc de troparele de după Tatăl 11ostru şi rngăciunea '"Cela ce în toată vremea şi în
tot ceasul...", se zice numai Ipucoi al Invierii) pe glasul de rând, sau troparnl praznicu"
lui, dacă se întâmplă vreo sărbătoare 'impărătească. ,. .
Rugăciunea finală este adresată Sfintei Treimi (,,Intn1 tot puternică
făcătoare; Preasfânta Treime ... "), şi o citeşte preotul însuşi, înaintea uşilor
cu faţa spre răsărit.
Partea a doua, 2~dică rugăcim:ea pentru n1orţi, se suprimă, deoarece du1ninica
ziua de pomenire" săptămânală a Invierii; deci îndată după rugăciunea de mai sus, preo-
tul face otpustul (,,Cel ce a înviat din morţi ... "), apoi îşi cere obişnuita iertare şi zice ecte-
nia de o~~·te) încheind cu „Pentru rugăciunile ... ", ca şi la Miezonoptica din celelalte zile.
76
LITURGICA SPECIALĂ
5. Observaţii tipiconale
.' a) Din miercurea Săptămânii Patimilor până la Duminica Tomii, nu se mai oficiază
rânduiala obişnuită a Miezonopticii; în noaptea Paştilor ea este înlocuită cu Canonul
Sâmbetei celei Mari (din Triod)J în Săptămfina Luminată - cu Ceasurile Paştilor (vezi
inai departe, la cap. despre Ceasuri); iar la Naşterea Domnului, la Bobotează şi la
Buna-Vestire se face în locul ei Pavecerniţa cea mare cu Litia (vezi În urmă, la
pavecerniţă).
b) Când Utrenia se face din ajun seara, sub formă de Priveghere, atunci de obicei
nu se mai citesc nici Pavecerniţa şi nici Miezonoptica. Numai în unele mănăstiri,
Miezonoptica se citeşte, în acest caz, dimineaţa înainte de Ceasuri.
6. Tablou sinoptic
Din tabloul sinoptic al celor trei rânduieli ale AiiezonopticiiJ se pot sesiza mai uşor
părţilecomune şi cele deosebitoare dintre ele.
Precum se poate vedea, atâc din expunerea rânduielii slujbei, cât şi din tabloul
comparativ de aici, rolul preotului la serviciul divin al lviiezonopticii se reduce la
urmJtoarele:
a) Două formule de binecuvântare, dintre care prima pentru începerea slujbei, iar a
doua în cursul ei (,,Durnnezeule., milostiveşte-Te spre noi ... ");
b) Ecfonisul rugăciunii domneşti;
c) Rugăciunea Sfântului Efrern Sirul (numai în Păresimi);
d) Ectenia întreită, apol.isul şi ectenia de obşte, de la sfârşit, la care se adaugă:
e) Rugăciunea către Sfânta Treim.e, la Miezonoptica de duminica.
7. Explicarea Miezonopticii
a. Scopul şi istoria slujbei de noapte. Miezonoptica este expresia cea mai concretă
nopţii şi totodată simboJ şi 'inchipuire a laudei necurmate pe care îngerii o aduc pururea
lui Dumnezeu în cemri şi pe care îndeosebi monahii - adică cei ce se străduiesc să fie
,,îngeri în tmp" - se sârguiesc să o imite pe pământ .. Prin ea, În timp ce fomea doarm~,
Biserica, reprezentată îndeosebi prin călugări şi prin credincioşii ei mai zeloşi, îşi îndepli-
neşte datoria de a lăuda toată vremea pe Dumnezeu şi de a face neîncetat rugăciuni de
mijlocire pentru lume. În secolul III, Ipolit Romanul se referea chiar 1a o veche tradiţie,
potrivit căreia la miezul nopţii întreaga creaţie - pământul, astrele, arborii, apele -
răm.îne un moment în stare de repaus, pentru a lăuda pe Creator împreună cu îngerii şi
cu sufletele drepţilor, la care credincioşii trebuie să se alăture şi ei prin rugăciunea din
acest moment (Tradiţia apost. cap. 42, trad. B. Borte, pp. 130-131).
Îndemn pentru rugă.ciunea de noapte găseau primii creştini în exemplul Mântuito-
rului însuşi Care obişnuia să Se roage adesea noaptea, fie singur (Le. VI, 12), fie împre-
ună cu uce~1.icii Săi ( cf. In. XVIII, 2), cărora le recornanda: ,,Privegheaţi şi vă rugaţi în
toată. vremea!" (Le. XXI, 36 şi XVIII, 1). De altfel, rugăciunea din timpul nopţii era
practicată în pietatea iudaică încă din epoca Vechiului Testament, precum confirmă
insisrem mai ales Psalmul CXVIII (,,Fericiţi cei rară prihană în cale ... "), care,alcătuieşte
77
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

singur Carisma a XVII-a şi a fost rânduit să se citească la Miezonoptica de toate zilei· C~ R.ugăcitmea Sfântului Mar- ~ugăciunea Sfântului Marda- Rugăciunea către Sfânta Tre-
ime, a lui Marcu Monahul
tocmai pentru că în el este de mai multe ori vorba despre rugăciunea .fa.cută de: psalmi& darie ne
(citită de preot)
în timpul nopţii: ,,Adusu-mi-am aminte noaptea de nu.niele Tău, Doarnne, şi am păz1
Legea Ta" (vers. SS); ,În miezul nopţii m-am sculat ca să Te slăvesc pentru judecăţii Rugăcitmea Sfântului Evstra-
Tale cele drepte" vers. 62); ,,Până nu răsar zorile Te chem, căci în numele îă, tie
nădăjduiesc. Înainte de straja dimineţii deschide ochii mei, ca s.i-i adâncesc în învăţăturiţ
Tale" (vers. 147-148). Referinţă şi îndemn la rugăciunea din timpul nopţii se face şi~­ ,,Veniţi să ne închinăm ... " „Veniţi să ne închinăm ... " şi
Psalmul CXXXIII din a doua parte a Miezonopticii de toate zilele (vezi vers. 3: ,.;Noa· şi Psalmii 120 şi 133 Psalmii 120 şi 133 ·
tea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul"). Urmând în
Rugăciunile începătoare Rugăciunile începătoare
demnul psalmistului şi exemplul Mântuitomlui, Sfiîntul Apostol Pavel, împreună cu Sil (,,Sfinte Dumnezeule. .. " şi (,,Sfinte Dumnezeule ... " şi
(ca toţi iudeii mai zeloşi), când SC aflau în temniţă la Filipi, în Macedonia, ,,s-au sculat_\ celelalte) celelalte)
miezul nopţii) s-au rugat şi au cântat laude lui Dumnezeu" (Fapre VI. 25). .·
Troparele şi rugăciunea Troparele şi rugăcitmea pcn-
Tablou sinoptic pentru pomenirea morţilor tn.1 pomenirea mo1ţilor
.Miezono tica de duminic (,,Pomeneşte, Doamne ... ") (,,Pomeneşte, Doamne ... ")
Miezono tica de toate zilele Miezono tica de sâmbătă
Preoml (cu epitrahilul, din faţa uşi­ La fel ca la Miczonoptica de La fel ca la Miezonoptica de
toate zilele Troparele de tm1ili.nţă (,,Mi- Troparele de umilinţă (,,Mi-
lor împărăteşti, închise): toate zilele luieşte-ne pe noi, Doanu1c,
luieşte-ne pc noi, Doamne,
,,Binccuvânt~1t este Dumne- ni.iluieşte-ne pe noi ... ") milt1ieştc-nc pe noi ... ")
zeul nostru .... " ·

La fel ca la Miezonoptica de La fel ca la M.iezonoptica de!: Preotul (din faţa uşilor împără­ La fel ca la Miezonoptica de
Cânt. ,,Amin". RugăciunjJe înce-
toate zilele · teşti): .Ectenia întreit{t: toate zilele
pătoare şi Psalmul 50 toate zilele
,,Miluieşte-ne pe noi,
Canonul Trcimic al glasului Dumnezeule... ''
Catisma a XVII--a (Psalmul Catisma a IX-a (Psalmii
118) 64-69) de rând, clin Octoih
Otpustul: ,,Slavă Ţie, Hris- Otpustul: ,,Slavă Ţie, Hris- Otpustul: ,,Slavă Ţie, Hris-
Troparele Trcimice (Triadi-' toase Dwnnezeule ... " toase Dunmezeulc ... " toase Dtmu1ezcule ... "
Simbolul credinţei Simbolul Credinţei
calele) din Ceaslw (,,Cuvi-
,,Hristos Adevăratul Dum- ,,Hristos, Adevărand Dum- ,,Cel cc a înviat clin morţi ... "
ne-se cu adevărat a lăuda pe"
Treimea .... ") nezeul nost11.1 ... " nezeul nostn.1. .. "

Rugăciunile începătoare
(,,Sfinte Dumnezeule ... " şi
celelalte)
Troparele glas 8: ,,Iată Mi-
rele ... " şi celelalte
„Doanu1e, miluieşte!", de
40 de ori
,,Ceea ce eşti mai cinstită ... "
,,Înnu numele Do11111ului ... "
(din altar): ,,Dumneze:ule,
Preotul
milostiveşte-Te spre noi ... "
Rugăciunea Sfantului Efrem
Sirul, cu metanii (numai în
post)
Rugăciunile începătoare Ectenia de obşte: ,,S:J ne n1- Ectenia de obşte: ,,Să ne ru- .Ectenia de obşte: ,,Să ne ru-
Rugăciwi.ile incepătoare
găm pentru pacea lumii ... " găm pentru pacea lumii ... " găm pentru pacea lumii ... "
(,,Sfinte Dmnnezeulc ... " şi (,,Sfinte Dumnezeule ... " şi
celelalte) celelalte)
,,Pcntm mgăcitmile Sfmţi­ „Pentm rugăciunile Sfinţilor Pentm rugăciw1ile Sfinţilor
lor Părintilor no.<tri ... " Părinti.lor nostri ... " Părintilor no tri ... "
Troparele glas 2: ,,Nezidită Ipacoi al .Învierii glasului dt
Fire ... " şi celelalte rând, din Octoih
Prin caracte1ul ei cu totul nocturn, Miezonoptica ne aduce cel mai bine aminte de
„Doamne, miluieşte !", de 40 „Doan111c, miluieşte !", de slujbele sfinte ale creştinilor din Biserica primară, când întreg serviciul divin avea ca-
de ori 40 de ori r~cter nocmrn sau sub formă de priveghere, cuprinzând în el şi rugăciunea de seară, ca
ş1 pe c~a de dimineaţă, a Bisericii (vezi în urmă, la cap. despre Istoria Laudelor biseri-
eşti cinstită ... " ,,Ceea ce eşti mai cinstită .. .
,,Ceea ce mai Ctfti). Intr-adevăr, la început Miezonoptica era parte integrantă din slujba Privegherii
~e toată noaptea, obişnuită în Biserica veche mai ales în nopţile dinspre duminici, rna-
,,Întm numele Domnului ... " ,,Întru numele Domnului .. .
nle praznice şi sărbătorile martirilor mai importanţi. Cu timpul, sistematizându-se
La fel ca la Miezonoptica de La fel ca la Miezonoptica acest serviciu, pentru prescurtarea lui, oficiul Miezonopticii a fost scos şi a rămas ca un
toate zilele toate zilele se~i:il~ _separat şi indepe_n~~nt, c~re se săvârşeşte ori la miezul nopţii (în unele
manastm cu respectul trad1ţ1e1 vechi), ori dimineaţa (în bisericile de enorie, mai ales la
ţ~ră şi numai în zilele de sărbătoare); dar şi într-un caz, şi într-altul este unită cu servi-
cml Utreniei, ca un preambul al acesteia.
Desp_re adunările de noapte ale creştinilor pentru rugăciune aminteşte, la începutul
secolulm al II-lea (c. 111-113), scrisoarea proconsululuiPliniu cel Tânăr '.11 Bitiniei d-

78 79
 LITURGICA SPECIALĂ
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE I

iul şi preînchipuirea învierii. noastre din vmorţi, ne 1duce cu gâ~dul §i 1~ j~1decata_ din
tre împăraml Traian1; iar pe la sfârşitul aceluiaşi se~ol şi îr~cept~tulv c~l\1i următor]
urrnJt, când Domnul va vem a doua oara, pe neaşteptate, la miezul nopţu, ca mirele
Tertulian le sfătuieşte pe ferneile creştine să nu se mănte cu barbaţi pagam, pentrn ~
din pilda celor zece fecioare (Mt. XXVI, 6). De aceea, toaca de la miezul nopţii a fost
aceia 1lu le-ar permite să participe la a~unările creştine d~ 1:oapte (:1-oc~urnae convo~_atio-
asemănată cu trâmbiţa îngerilor din vremea de apoi 11 • Ideea aceasta o exprimă în chip
nes)2. In secolul al III-lea, Ori;ren ammteşte despre rugac1~mle dm tunp~l 1:opţu\ fă„
minunat cele două frnmoase tropare din partea întâi a Miezonopticii de toate zilele:
cute de creştin?. Cam în acda~i timp, -~fântul Ciprian) episcopul Cartagme~, ple_can_
Iată, Mirele vine în miezul nopţii ... " şi „La ziua cea înfricoşătoare gândind, suflete al
de la identificarea lui Hristos prin lmT1ină (vezi în urmă, l.a exp~carea V ~cermei), 1usti " . h V " '

fica şi recomanda credincioşilor lui rugăciunea de noapte_, asctelv: ?,Aceia. c~u~e SL~ntem rneu, pnve~. eaza._.." . . . . . . . V • " - • • • •

Ele se gasesc ş1 111 ntul copt şi sub d1fente vanante le gasim m celelalte ntun htur-
rotdeauna în Hristos, adică în lumin,\, să nu încetăm dm rugacmne mc1 m timpul
g-ice orientale, ceea c_e _î;nseamnă că_ sunt n~ai vechi ~e~ât secolele V-VI. Acves~e trop~re
nopţii". El dă, în continuare, exemplul yrorociţei Am, c;re" pet:e~~a zi _ş~ noapt~ în care dau Miezonoptic11 culoarea e1 propne, reflecta ideea - foarte curenta şi familiara
2
rugăciune, la templu (Le. II, 37). ,,No1, care V;)ln_ avea 111 im_?arapa ~Ul Dumn~z~~1
nurn.ai zi - fiiră intervenirea nopţii -- să veghem 111 timpul nopţ11 ca 111 timpul lummu:
ir1 Biserica primară - a Parusiei, adică creciinţa vie în a doua venire a Domnului, ve?ire
pe care P:imii creşti::i o sperau ca foarte aprop~ată, trevbuind să a~bă loc,_ după cr~dmţ_a
Şi fiindcă acolo ne vom ruga totdeauna şi vom aduce mulţumită lui Dumnezeu, să nu
lor, la miezul nopţn, deoarece Domnul msuşi le atrasese atenţia: ,,Pnvegheaţi deci,
încetăm nici aici a ne ruga şi a aduce mulţumită lu~ Dumne~e~"4._ ln. v_eacul al IV-le"a,
dtci nu ştiţi când va veni stăpânul casei: seara, ori la miezul nopţii, or~ la cântatul co-
în Răsărit, Sfântul Vasile cel Mure consfinţeşte oficierea serv1cmlm d1v11~ d~ noa~te .m coşilor, ori dimineaţa, ca nu cwnva venind fără veste, să vă afle dormmd. Iar ceea ce
pravila zilnică a monahilor, justificând necesitatea ~i a~ât cu exei:nplele b1bl~ce _an~mtlteî zic vouă, tuturor zic: Privegheaţi!" (Mc. XIII, 35).
mai înainte (Ps. CXVIII, 62, şi Fapte VI, 2S), cat ~1 pe c011s1d~re1:tul ca dimmeaţa Cominutul celor două tropare ne îndeamnă să ne gândim şi la sfârşitul vieţii noas-
trebuie să ne găsească n-eji şi meditând la îm~ăţătur!le_ dumneze1~şt1, conform re~o- .: tre, car~ poate verii pe neaşteptate, şi să ne rngăm pentru ca el să fie în pace şi sub
mandărilor psalmistului (Ps. CXVIII, 148) 5 • Catre sfarş1tul .vea~1:!m al IV-:lea,, pe~enna ocrotirea sfinţilor îngeri. De aceea Biserica pune la îndemâna creştinilor o rngăciune -
apuseană Egeria ne spune că, duminica, la Ierusalim uşile bisenc11Anasta~1a (In_v1e~·ea)
model în această privinţă - intercalată la sfârşitul primei părţi din Miezonoptica pe1-:i--
se deschi<le,au înainte de cântatul cocoşilor (,,ante pullorum cantum") şi c~edmci?ş1~. tnl sâmbete: R:i4jfăciunea Sfântului Evstratie, unul din cei cinci martiri din persecuţia
zăboveau până dimineaţa în rugăciuni şi im.ne, la care luau parte to~d~auna ŞI preoţu ş1:
lui Diocleţian (t303), pomeniţi în sinaxarnl ortodox la 13 decembrie (vezi _în urmă, la
diaconii, pregătiţi pentru privegheri (,,ad vigilias") 6 • Cam în ac~l~11 timp: Sfâ:"tuJ lo~n
Explicarea Pavecerniţei). Sfântul ar fi rostit ~ceastă fn~moasă ~găci~n~ î?-~_mte de _a ~
Gură de Aur afirmă, de asemenea, că în vremea sa, creştmu zeloşi stanuau m
urcat: pe rugul pe care a fost ars şi ea se află mcadrată 111 descnerea Panmirn celor nnci
rugăciunea de la miezul nopţii până dimi1~eaţ_a 7 ; ,,în timpu_l ~cesta -- zice el în altă parte:
8 mucenici din sinaxarul de .la 13 ·decembrie 12 • Ca şi rngăciunea Sfântului Mardarie din
- şi rugăciunile sunt mai curate, precum ş1 mmtea es_te ma~ limp_e~e • V " V V _
rânduiala Pavec:ernicei mari şi a !v1iezonopticii de toate zilele, rngăciunea Sfântului
b. Simbolismul slujbei. Din pui:ict de vedere s11:1bolic, "adica pusa i1?- l~gatura cu Evstratie reprezintă ~ugăciunea exemplară a unor mucenici creştini pe pragul morţii şi
istoria sfântă a mântuirii, Miezonoptica ne aduce ammte de m~eputul p~tlm1l_or Dom: care poate fi rostită de orice credincios în clipe grele şi de aceea a fost încadrată în
nului, mai ales de rugăciunea Sa cu sudori de sânge din grădma Ghets1ma1111 urmata;
rânduiala slujbei de la miezul nopţii pentrn sâmbete. . ... . .. "
de prinderea şi aducerea Lui _în faţa arhiereului Ana, care a avut loc în noaptea· Dar gândul la a doua venire a Domnului, când El va Judeca vm ŞI morţu, ne m-
trădării, după Cina cea de taină •
9
,. . "
deamnă să ne aducem aminte şi de cei morţi şi să ne rngăm şi pentrn ei în ceasul a~es-
Dar A1iezonoptica ne aduce aminte şi de Invierea Domnulm, <:?~e a av:u.t lo_c m a ta de noapte. Aşa se expl.id prezenţa troparelor şi a rngăciunii pentru cei morţi, dm ~
doua parte a nopţii, către ziuă 10 ; iar scularea din somn pentru rngacmne fond s1mbo- doua parte a Miezonopticii de toate zilele şi de sâmbăta: ,,Pomeneşte, Doamne, pe cei
ce întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice_au ad?rm~t, pări~1ţii şi ~raţii °:oştri ... " ~t~.
1
Epist. X, 97; ,, Ei ( creştinii) susţin că t?ată gr~ş~ala şi vjna lor constă în ac,eea că aveau <::biceit~ să
se adune într-o anumită zi (stato dic), î11amtt de ivirea zonlor (ante lu_cem), cantau altern~~1v ,un 1~:n
Canoanele treimice ale celor opt J!lasuri (Tr01eşmcul) dm slu1ba MiezonoptICll de
lui Hristos ca unui zeu ... După aceea se despă1-ţeau, spre a se aduna dm nou, p~ntru _ca sa ia rn;prnl- duminică sunt opera marelui dogmatist şi imnograf răsăritean, Sfântul Ioan Damas-
nă O hrană (cibu111), de altfel obişnuită şi nevinovar_,L." (_texml ~atinesc al ep1srok1 la J.P. Kirsch, chinul (sec. VIII); iar Troparele Treimice (Triadicalele) din rânduiala a~eleiaşi slujbe· s:
Enchi1-idion fantium hist01-iae ecclesiaticae antiquae) Freiburg 1111 Bre1sgau, J910, pp. 18-19). datoresc Sfântului Grigore Sinaitul (tl310) 13 • Aceste două grnpe· de imqe, împreuna
2 Ad uxornn, cart. II, cap. 5, şiApolog·eticuni, 39 P.L) t. I, col. 1408 ŞI 540).
3
cu rngăciunea finală datorată lui Marcu Monahul, episcop~l Idrnntului ~.,,I?tn~ tot p_u-
Despre rugdciuue 12 (P.G., t. XI, col. 453 A). ternică şi de viaţă făcătoare, Preasfântă Treime ... "), alcătu1e~c partea J?Dnc~pa~a a -~·1ie-
4
De clo1ui11ica oratio11e 35-36 (P.L.) t. IV, col. 560 C - 562 A).
5
Regulile nwnahale mm-i, XXXVII, 8 (P.G., t. XXXI, col. 1016). . .
zonopticii de duminici, în care predomină lauda şi prea.măn_rea Sfintei Tre1m~. ~iezo:
6
Peregrinatio ad locasrmcta, cap. 24 (în ed. Ethcrie,Joun1al de poyage„ I'ans, 1?71_, pp.188-190) .. noptica de duminică este, astfel, una dintre puţinele slu1be şi forme de expre~1e dir~cta
7
01nilia IV, J la cuvintele prorocului Isaia: >.,Am vă~ut p~ Domnul..." (P.~G., t. LVI, rnl.420). Aio a cultului de latrie (adoraţie) a Sfintei Treimi, cu accentuat caracter cloxolog1e, în ntul
Sfântul Ioan întrebuintează termenul de ncx.vvu:x,ic;, adICă priveghere de roata noaptea. liturgic bizantin.
8
Conzentarla Ps. CXXXIII) 3 (P.G., t. LV, col. 586).
Vezi Povdtui;·ile din Liturghier, Bucureşti, 1967, p. 393. Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele rugăciuni> cap. 304 (P. G., t. CL V, col. 5 57}. . .
9 11
10
Vezi scrierea Despre feciorie, atribuită Sfântului Atanasie cel Mare, cap. 12, 16, 2? (P~Cj--! t. 12
P.G., t. CXVI, col. 468-505 (între scrierile lui Simeon Metafrastul). Cf. ş1 Bibliotheca
XXVIII, col. 276): ,,La miezul nopţii te vei scula şi vei lăuda pe Domn~l D~1mnez~ul" ta~. (::'aci hagioşraphicagraeca, ed. III, de Fr. Halkin, Bruxelles, 1957, col. 646.
acea oră Domnul a înviat din morţi şi a lăudat pe Tatăl; de aceea s-a randmt noua sa laudam pe: 1. Pomenit în sinaxarul slujbei din Mineiul pe aprilie, ziua 6.
Dumnezeu la acea oră".
81
80
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
BIBLIOGRAFIE
A. Baumstark, Nocturna Laus. Typen _fruhchristlicher Vi,qilltienfeier und ihr Fortle
vor altein ini rihnischen und monastichen Ritus... ) jyfunster im vVestfalienJ 1957 (Li
gie-wissenschaftlichen Quell.en und Forschungen, 32).
Ierom. N ilo Borgia, · QpoÂoywv ,.)Ji'.unw)) delie Chiese di rito bizantino,
1929 (Orientalia Christiana, vol. XVI-.2, Num. 56).
Ceaslov) R ucureşti, 1945.
Henry Cbadwick, Pra_yer at Midni,.qhţ în vol. ,,E,pel,tasis)).
t?fferts au Ccwdinal Jean Danie/ou, Paris, 1972.
Dr. Ludwig Eisenhofer, Handbuch der Katholischen Litu1JJi,k, I~ Band
Liturgik), Freiburg im Breisgau, 1933, pp. 500-!517.
A. Gastoue, Les Vl;ffiles nocturnes, Paris, 1908.
Litu1;crhie1~ Bucureşti, 1956 şi 1967.
Jyianuale de tipic/ide liturjfică (enumerate în bibliografia cap. IV şi V).
In plus: Isidor Marcu, Curs de TeoloJJie pastorală, vol. I.
Litu1J!ica_, Blaj, 1906, pp. 309-310.
J. Mateos, Office de minuit et office du matin chez Sa-int Athanase) în O. C.P. XXVI
(1962), 173-180.
Simeon al TesaJlonicului, Despre -~fintele rugăciuni, cap. 304--305, şi Răspunsuri l
întrebările unui a.rhiereu, 79, (în P.G., t. CLV şi trad. r01n. cit. .la cap. anterioare).
Pr. P. Vintilescu,Istoria Liturjfhiei. Curs dactilografiat, Bucureşti, 1940.
Idem, QficiulJ}f.iezonopticii)·în rev. G.13., an. 1961, nr. 7-8.
Vykoukal, Vigil, în LThI~ t. X, 606-607.
CAPITOLUL VII
Utrenia
A. NOŢIUNI INTRODUCTIVE ŞI RÂNDUIALA SLUJBEI
1. Numirile slujbei
Cuvântul Utrenie, întrebuinţat de obicei în limba noastră pentru desemnarea sluj-
bei de dimineaţă, este de origine slavonă (de la Utro = dimineaţă) şi traduce cuvântul
grecesc ' O "Op0po~ ( auror,ă, zorii zil~i, !"e;'ărsatu~ zoril~r) sau forma lui, adjectivală
V
bp0ptv6v, de unde vme romanescul ortnna) mtrebumţat pana nu de mult, 111 unele re-
giuni româ~1eşti, î~ loc de utre~iie. , . . . . .. . .
Se mai mtrebumţează (ma1 ales m Transilvama ŞI Bucovma) termenu, de ongme
latinească, mânecaţ mânecare şi mânecândă) derivaţi de la cuvântul latinesc manicare ( a
se scula de dimineaţă, în zori, înainte de răsăritul soarelui), derivat şi el din mane -
. dimineaţă. S-a mai întrebuinţat şi denumirea de Laude (chvot, Laudes) Hvalite)) folosi-
tă şi acum în Biserica Romano-Catolică pentru indicarea slujbei de dimineaţă, pentru
că una dintre părţile cele mai importante ale acestei slujbe o alcătuiesc psalmii de laudă
(Ps. CXLVIII ş.u.),cântaţi spre sfârşitul ei.
2. Timpul săvârşirii
Cât priveşte timpul (m01nentul din zi) la care se săvârşeşte, odinioară (ca şi azi, în
unele mănăstiri), slujba Utreniei se săvârşea în ultima parte a nopţii, adică Începea
dis-de-dimineaţă, cam cu două-trei ore înainte de răsăritul soarelui, aşa cum arată
rugăciunile citite de preot în taină, în timpul celor şase psalmi (vezi mai departe). Se
potrivea aşa ca svetilna sau luniinânda să se cânte când începe să se lumineze de ziuă,
iar doxolo,,gia (,,Slavă Ţie., Celui ce ne-ai arătat lumina...") coincidea cu ivirea primelor
raze ale soarelui.
Astăzi, numai Utrenia Paştilor mai păstrează, peste tot, caracterul nocturn al Utre-
niei de odinioară (iar pe alocuri şi cea a Crăciunului), săvârşindu-se, după miezul
riopţii; în celelalte zile, Utrenia se săvârşeşte de obicei dimineaţa, după răsăritul soa-
relui. In m;lnăstiri şi în 1mele catedrale, sau chiar biserici de enorie şi mai ales la oraşe,
în ajunul duminiciior, al sărbătorilor împărăteşti şi al sfinţilor cu priveghere, Utrenia
se săvârşeşte de cu seară, în continuarea Vecerniei şi a Litiei, şi atunci poartă denumi-
rea de P1,iveJJhere (slujbă de noapte). Tot de cu seara se face, de regulă (atât în mănăs­
tiri, cât şi în bisericile de enorie), miercuri şi vineri în săptămâna a cincea a Postului
Mare, precum şi în toată Săptămâna Patimilor, dar singură, adică fără să fie unită cu
Vecernia, şi atunci poartă denumirea de Vdenie sau denie (de la slavonescul vdenia =
veghere, priveghere).
83
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
3. Rânduiala Utreniei sărbătorilor
Ca şi la Vecernie, rânduiala Utreniei diferă ca rr~ărime şi solemnitate după gradul 'ş
importanţa zilelor limrgice în care se săvârşeşte. In această privinţă, putem disting:
trei variante mai importante :-1le Utreniei:
Utrenia duminicilor;
Utrenia praznicelor împărăteşti şi a sfinţilor cu serbare şi
Utrenia zilelor de rând (mai simplI şi mai scurtă).
Cum însă între Utrenia duminicilor şi cea a siîrbătorilor din cursul săptămânii sun·
prea puţine deosebiri, noi vom expune, ca şi la Vecernie, mai întâi rânduiala Utrenie·
sărbătorilor în general, menţionând, la timpul cuvenit, micile deosebiri dintre rânduiai
duminicilor, de o parte, şi rânduiala celorlalte s~Lrbători, de alta. ,•'.
La vremea rânduii=ă, paracliserul ( cântăre·ţul) trage clopotele şi toacă pentru intrar
(toaca rnare). · '
Preotul intră în biserică şi apoi în altar, după aceeaşi regulă ca şi seara la Vecerni
(vezi în urmă, la cap. respectiv).
Se citeşte mai întâi lviiezonoptica;,. după rânduiala ei din Ceaslov (vezi la cap. respe<;:
tiv); iar dnd trebuie să înceapă Utrenia, preotul vine în mijlocul bisericii, se închin
de trei ori spre răsărit, depune metanie la tronul arhieresc (în mănăstiri îşi ia binecu
vântarea de la cel mai mare, dacă e de faţă), apoi intră în altar pe uşa dinspre miazăzi
se închină în faţa Sfintei Mese, îşi pune epitrahilul qupă regula ştiută şi ia cădelniţa îr
mână, binecuvântând tămâia, cu formula: ,,Tămâie Iţi aducem ... " . .Apoi deschide dve,
ra şi stând în faţa Sfintei Mese, cu capul acoperit, dă binecuvântarea (,,Binecuvânt~
este Dumnezeul nostru ... "), cădind totodată cruciş. Continuă apoi să citească în sfân
ntl altar, făcând cădire mare (în toată biserica).
Câmăreţii răspund: ,,Amin. Veniţi să ne închinăm ... " (în Posml Mare, încep cu
rngăciunile introductive obişnuite: ,,Sfinte Dumnezeule ... " şi celelalte) şi citesc Psalmii
XIX şi XX (,,Auză-te Domnul în ziua necazului ... " şi: ),Doamne, întru puterea Ta se va
veseli împăratul ... "), continuând îndată cu rugăciunile inJroductive obişnuite: (.,,Sfinte
Dumnezeule ... , Preasfântă Treime ... , Tatăl nostru ... "). In timpul acesta preotul face
cădirea, în aşa fel ca Ia „Tatăl nostm .... " să fie reîntors în i1aos şi stând în mijloc, sub,
policandru, să rostească ecfonisul: ,,Că a Ta este împărăţia ... "; iar când zice: ,, ... a
Tatălui şi a Fiului şi a Sfânn1lui Duh ... " cădeşte de trei ori spre aitar, după cam
continuă cădirea, ca de obicei, reintrând în altar pe uşa dinspre miazăzi.
După ecfonisul de mai sus, la strană se citesc cele trei tropare ale crucii (,,Mânri.b
ieşte, Doamne, poporul Tău ... , Slavă..., Cel ce Te-ai înălţat pe crnce de bunăvoie ... , Şi
acum ... , Ocrotitoare, înfricoşată şi neînfnmtată ... ") 1 .
După aceasta, preoml, stând în faţa Sfintei Mese cu cădelniţa în mân~, zice ectenia:
întreită scurtă: ,,Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule ... " şi celelalte (vezi Litin;qhierul)/
cădind de câte trei ori spre Sfânta Masă, la~ fiecare cerere ( alineat) din ectenie. După.
ecfonisul ecteniei, cântăreţii zic: ,,Amin. Intru numele Domnului binecuvântează;··
părinte". Iar preoml dă binecuvântarea pentrit i'nceputul propriu-zis al Utreniei: ;,_,Slavă·
1
Aceasta este rânduiala prevăzută în Tipicul cel niare (faţa 15), de acord cu cea din Ceaslov şi din
Cat1,ivasierul Practic (Octoihul mic). Dar după Tipicul bisericesc (de ex., ed. Cernica, 1925, p. 16, 23,
221, n*), Psalmii XL'( şi XX nu se citesc decât în zilele de rând din Postul Mare, pe când în sambe-
tele şi duminicile Postului Mare şi în zilele din resml anului, îndată după binecuvântarea de început,
se citesc rugăciunile introductive (,,Sfinte Dumnezeule ... " şi celelalte), apoi îndată troparele ,Jvlân-
tuieşte, Doamne, popornl Tău ... " şi celelalte.
84
LITURGICA SPECIALĂ
Sfintei ... Treimi .. ;", cădind în faţa Sfintei Mese, în chipul crucii. La strană (în mănăs­
ciri, cel mai mare, dacă e de faţă): ,,Amin. Slavă întn1 cei de sus lui Dumnezeu ... " etc.
şi se începe citirea celor şase psalmi ai Utreniei (de re~lă în mijlocul bisericii).
În timpul dintre Duminica Tomii şi Înălţare<1, Domnului, toată partea introductivă de
până aici se omite, Utrenia începând atunci direct cu binecuvântarea preotului: ,,Slavă
Sfintei ... Treimi ... ", după care preotul cântă imediat „Hristos a înviat ... ", o dată, iar la
st:rane încă de două oâ, pe larg, ca în acest timp preotul să poată face obişnuita cădire în
roată biserica. Apoi îndară la strană se începe: ,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu ... " ~i ci-
tirea celor şase psalmi2.
Tot cu „Slavă Sfintei ... Treimi ... " se începe Utrenia şi în zilele Săptăm.ânii Luminate, dar
cu unde deosebiri faţ,1. de restul perioadei Penticostarului, pe care le vom arăta mai departe,
la cap. despre Utreniile cu rânduiatti "peciald din cursul anului bisericesc.
În timpul citirii psalmilor, preoml îşi descoperă capul şi citeşte. în taină cele
douăsprezece ru,rrăciuni ale Utreniei. Primele şase le citeşte în altar, în timpul primilor
trei psalmi, după care iese pe uşa dinspre miazănoapte a altamlui şi, stând cu capul
descoperit în faţa uşilor împărăteşti, citeşte acolo ultimele şase rugăciuni, în timp ce la
strană se citesc ultimii trei psalmi.
Dup:ă ce :s-a terminat citirea celor şase psalmi, preoml îşi acoperă capul şi rosteşte
ectenia mare) din faţa uşilor împărăteşti ( dacă slujeşte şi diacon, ectenia o zice el, din
mijlocul bisericii, iar preoml, la încheierea citirii psalmilor, se închină şi intră în altar).
După ecfonisul ecteniei, preotul se închină şi intră în altar, închide dvera3, îşi lasă epi-
trahilul şi iese în mijlocul bisericii, se închină pentru Liturghie\ intră înapoi în altar,
se îmbracă cu toate veşmintele şi începe Proscomidia 5 •
În timpul acesta, la strani se cântă „Dumnezeu este Domnul. .. ", cu troparele
rânduite: 6 •
2
Vezi Penticostarul şi Tipicul cel mare, la rânduiala Utreniei de luni dup,'i Duminica Torn.ii. Cf. şi
V. Mitrofimovici, T. Tarnavschi şi N. Cotlarciuc, Litur,_qica ed. 1929, p. 712; Catavasier (Octoih
mic), Bucureşti, 1959, p. 28 noră.
3
Aşa e practica grncrală în bisericile româneşti din Muntenia, Oltenia şi Moldova (vezi, de ex.,
Arhim. F. Bahmuce, R"Cplicaţiuni fa practica liturgică, ed. cit., p. 29, şi Litin;ghierul, Bucureşti, 1967,
p. 68); iar după indicaţiile din Tipicul cel mare dvera rămâne deschisă până la sfârşinll Utreniei, cum
prescrie şi Tipicul rusesc (vezi, de ex., S. Bulgakov, o-p. cit., p. 536, n. 1). Numai Liturghierul românesc
de Buctm:şti, 193 7 (p. 5 7) prescrie închiderea dverei mult mai devreme decât se obişnuieşte în
practică, şi anume după citirea primilor trei psalmi din cei şase, când preoml trebuie să iasă în faţa
u~ilor împărăteşti spre a citi ultimele şase rugăciuni ale dimineţii.
4
ţUtu-alu1 închinării e descris înLitm;ghier, la începutul Proscomidiei (ed. Bucureşti, 1967, p. 83 ş.u.).
5
ln cazul că preotul s-a închinat la icoane şi a îmbrăcat toate veşmintele înainte de începerea
Utreniei, el nu mai iese pentru citirea ultimelor şase rugăciuni, ci le citeşte tot din altar, de tmde
rosteşte şi ectenia mare, după care poate începe sau continua, dacă a început-o mai înainte, lucrarea
Proscomidiei. Acolo unde intre Utrenie şi Linu-ghie se citesc, după rânduială, Ceasurile, ritualul
închinării pentru Liturghie şi îmbrăcarea veşmintelor pentrn începerea Proscomidiei poate avea loc
mai târziu, şi anume dup.'i ectenia de la cântarea a şasea a Catavasiilor, Proscomidia putându-se face,
în acest caz, în timpul Lau,~elor şi al Ceasurilor.
6
Duminica: tropam1 Invierii de două ori (o dată la strana dreaptă şi o dată la cea stângă),
,,Slavă~ .. ",
troparul sfânrului din Minei, ,,Şi acum ... ", ţropan1l 1:'lăscătoarei de Du.rru~ezeu (Bogoro~
dişna Invierii) pe glasul troparului sfânmlui. Dacă sfântul zilei nu are tropar, se zice „Slavă ... , Ş1
acum ... ", troparul Născătoarei de Dumnezeu pe glasul de rând al Octoihului: La praznicele împără­
teşti, se cântă numai troparul praznicului respectiv, de trei ori, iar la sărbătorile sfinţilor şi în zilele de
rând se cântă troparul sfântului de două ori, ,,Slavă ... , Şi acum ... ", troparul Născătoarei de Dumne-
zeu după glasul troparului sfântului.
85
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
După tropare, la strană se zice: ,,Doamne, miluieşte!", de trei ori, ,,Slavă .. , Şi_
acum ... " şi îndată se începe citirea catisnielor de rând din Psaltire_, pe analog, în mijlocut·
bisericii. După prin}a catismă_, preotul zice ectenia mică, iar la strană se cântă primul/
rând de sedelne ( ale lnvierii, din Octoih_, duminica, ori ale sărbătorii respective, din Mi-
nei, Penticostar sau Triod_, la celelalte sărbători). Apoi: ,,Doamne miluieşte!" de trei
ori, ,,Slavă .. , Şi acum .. /', se citeşte a doua ca.timid_, după care din nou ectenia niică şi se
cântă al doilea rând de sedelne. Apoi se citeşte a treia catismă de rând.
În practică, la cele mai multe biserici de enorie, catismele nu se mai citesc, ci îndată ·
după troparele ele la „Dumnezeu este Domnul..." se zice ectenie mică şi apoi se cântă
sedelnele, fie cu ectenie mică între ele, fie fără ectenie. În puţinele biserici m~de se mai citesc
catismele, ele se Acitesc toate trei una după alta, fără, întrerupere, apoi se cântă sedelnele ş·i
Binecuvântările Invierii, cum prevede Tipicul bisericesc.
Îndată,după a treia catismă (sau după ultimele sedelne), duminica se cântă Binecu-
vântările lnJJierii (,,Bine eşti cuvântat, Doamne ... Soborul îngeresc. .. "), iar la sărbători­
le din celelalte zile, în loc de a treia catismă şi Binecuvântări, se cântă Polieleul (,,Robii
Domnului ... )' Ja sărbătorile Mântuitomlui şi ale sfinţilor, ,,Cuvânt bun ... " la sărbătorile
Născătoarei de Dumnezeu), cu stihurile şi Mărimurile sărbătorii respective, care se
găsesc în Catavasier şi în Psaltire.
La Duminica Fiului risipitor, la cea a lăsatului sec de carne şi la cea a lăsatului sec de
brânză, după Pqlieleul obişnuit, se cântă şi „La râul Vavilonulu.i ... " (Ps. CXXXVI) şi apoi
Binecuvântările Invierii.
În duminicile În care cade vreun praznic Împărătesc sau sărbătoarea vreunui sfânt cu
Polieleu, se cântă întâi Polieleul şi apoi Binecuvântările Învierii, îndată după Mărimurile de
la Polieleu, fără a se mai cânta „Slavă ... Şi acrun ... ".
În timpul Binecuvântărilor Învierii (sau a Mărimurilor de la Polieleu), preotul face
cădire mare_, după rânduială; dacă este şi diacon, acesta îl însoţeşte pe preot, mergând
cu lumânarea aprinsă în mână.
După Binecuvântările Învierii, duminica preotul zice ectenia mică, la strană se ci-
teşte stihira numită Ipctcoi (subascultător) şi îndată se începe cântarea Antifoanelor gla-
sului de rând; la sărbătorile din celelalte zile, după Polieleu şi Mărimuri_ ui·mează ecte-
nie mică, ultimul rând de sedelne ale serbării şi apoi antifonul I al glasului IV (,,Din
tinereţile mele ... "); acelaşi antifon se cântă şi în Duminica Floriilor, Duminica Tomii
şi Duminica Rusaliilor, deoarece acestea sunt praznice.
. La ultjmul antifon, preotul deschide dvera (dacă a fost închisă) şi uşile împărăteşti,
zicând: ,,Inţelepciune! Să luăm aminte!". Cântăreţul cântă îndată prochimenul glasului
de rând, duminica, ori al sărbătorii respective, în celelalte zile.
Apoi preotul (diaconul, dacă este) zice: ,,Domnului să ne mgăm !'', După răspun­
sul obişnuit, preotul rosteşte ecfonisul: ,,Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru ... ". Cântăre­
ţii: ,,Amin" şi cântă îndată: ,,Toată suflarea să laude pe Domnul!", de regulă după gla-
sul prochimenului.
. ~poi preotul (diaconul, dacă este) zice: ,,Domnului să ne mgăm !", către credin-
c10ş1: ,,Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie ... " şi celelalte
formule introductive la citirea Sfi,ntei Eva1whelii (vezi Litur:.qhierul). În duminici, pre-
o~l ~a Sfânta Evang~elie, punând Crucea în locul ei pe antimis şi, stând în latura de
nua2:anoapte a S:Şnte1 Mese, cu faţa spre miazăzi şi cu capul descoperit, citeşte Evan-
ghelia de rând a Invierii; în timpul citirii, diaconul (dacă este) sau un paracliser stă cu
86
LITURGICA SPECIALĂ
un sfeşnic sau cu o raclie aprinsă în latura 9pusă a Sfintei Mese. După citire,A preotul
(diaconul) ori cântăreţul cânt~ (c_it<;şte) ,lnvierea lui ~ristos. văzând./' 7 ._ In acest
timp, preotul, cu capul acoperit, ţ1nand Stanta Evanghelie la piept ( cu Inv1erea spre
credincioşi) şi precedat de un purtător de lumină, iese prin uşile împărăteşti, vine la
analogul pus din vreme în mijlocul bisericii şi aşaziî Sfânta Evanghelie pe el, iar lângă
analog se aşază sfeşnicul adus de paracliser. Preotul face două închinăciuni, sărută
Sfânta Evanghelie şi face încă o închinăcitme. Apoi, plecându-se spre credincioşi în
dreapta şi în stânga, se întoarce şi intră în altar, tot prin u„şile împărăteşti, după care
închide uşile împărăteşti şi dvera 8 • După ce s-a cântat „lnvierea lui Hristos ... ", la
strană se citeşte Psalniul L_, în timp ce credincioşii vin şi sămtă Sfânta Evanghelie.
La celelalte sărbători (afară de duminici), preotul citeşte Sfânta Evanghelie dintre
uşile împărăteşti, cu faţa spre credincioşi. DuRă citire, Sfânta Evanghelie nu se mai
scoate în mijlocul bisericii şi nici nu se cântă „Invierea lui Hristos ... ", ci îndată se ci-
teşte Psaltnul L_, iar preotul face cruce cu Sfânta Evanghelie spre credincioşi şi apoi o
a.5~1ză la locul ei, pe antimis 9 •
· După Psalmul L,\ la strană şe. cântă ,,Mărire ... , Şi acum ... , Pentrn mgăciunile ... " şi -
duminica - stihira Invierii (,,Inviind Iisus din mormâqt ... ") cu stihul. respectiv, iar la
celelalte sărbători, stihira corespunzătoare din Minei. In timpul Triodului (începând
I din duminica Vameşului şi a Fariseului pâ.nă la duminica a cincea din Postul Mare in-
clusiv), în locul acestora se cântă „Uşile pocăinţei ... , In calea mântuirii ... , La mulţimea
faptelor mele celor rele ... ", din Triod.
După regula din Tipic_, ar trebui să urmeze acum citirea sau cântarea canoanelor_, cu
rânduiala Jor 10 , aşa cm11 se face încă în general la mănăstiri, precum şi la unele biserici
din nordul Moldovei. 1n practică, la majoritatea bisericilor de enorie, Canoanele nu
mai cite:sc; de obicei, după ecfonisul „Cu mila şi cu îndurările ... ", urmează cântarea
Catavasiilor11 • După Cântarea a treia a Catavasiilor, preotul zice ectenia mică; la strană
se cântă sau se citesc Condacul, Icosul şi Catismala (sedealna) sărbătorii (sfântului)
din Minei; după Cântare~, a şasea a Catavasiilor, preotul zice iarăşi o ectenie mică şi se
citesc Condacul şi Icosul Jnvierii (din Octoih) şi sinaxarul zilei din Minei. La multe bi-
serici, mai ales la oraşe, Catavasiile se cântă rară întrerupere, adică fără ecteniile mici,
fără. condac, fără icos şi fâră sinaxar.
7
Tot Fvangbelii dintre cele 11 ale Învierii se citesc şi în Joia Înălţării Domnului, în Sâmbăta lui
Lazăr, la foălţarea Sfintei Crnci (în orice zi, a săptămânii ar cădea) şi în toate zilele Săptămânii Lu-
minate; oe aceea, în aceste zjle se cântă şi „Invierea lui Hristos vă~ând ... ", fără ca să se sc;;oată Evan-
ghelia în mijlocul bisericii. In duminicile dintre Sfintele Paşti şi !nălţarea Domnului, ,,Invierea lui
Hristos văzând ... " se cântă de trei ori .
8
La greci, uşile împărăteşti şi dvera rămân deschise tot timpul cât Sfănta Evanghelic rămâne în
mijlocul bisericii. ,
9
Nu se cântă „lnvierea lui Hristos ... " şi nu se scoate Sfânta Evanghelie nici în Drnninica Florii-
lor şi pici în Dumi11ica Rusaliilor, căci atunci se citeşte EvangheliaA praznicului, dintre uşile împără­
teşti. ln schimb, la linălţarea Domnului, în Sâmbăt,a lui Lazăr şi la !nălţarea Sfintei Crnci (În orice zi
a săpt;1mâ1:ii ar cădea), se citeşte din Evangheliile Invicrii (deci din latura de nord a Sfintei Mese) şi
se cântă „Invierea lui Hristos văzând ... ", dar nu se scoate Evanghelia în mijlocul bisericii (vezi în
urmă, nota 7).
A
10
Duminica avem patru rânduieli de canoane, dintre care trei din Octoih ( unul al Invierii, altul al
Crucii şi altul al Născătoarei de Dumnezeu) şi unul de la Minei. Stihirile se pun de obicei pe 14 la fi-
ecare peasnă sau cântare (vezi regula combinării lor mai clar la Gherasim Saffirin, Tipic, pp. 21-22, şi
la I.D„ Lungulescu, op. cit, p. 28).
11
Despre rânduiala cântării Catavasiilor în cursul anului bisericesc (vezi: Tipicul mare, cap. 21. (pp.
35-36); Mdchisedec, Tipic, ed. III, Bucureşti, 1900, p. 29 n. l;, Ic.D. Lungulescu, op. cit., pp. 30-32;
Pr. C. Moisiu, op. cit., pp. 201-202; Catavasierul (Octoih mic); Bucureşti, 1959, pp. 44-45, notă.
87

La_ Cântarea a noua a Catavasiilor, preotul (sau diaconul, dacă este) ia cădelni
~esch~de dvera şi cădeşte în faţa Sfintei Mese, zicând: ,,Pe Născătoarea de Dunuie'
ş1 _Ma~ca Luv~inii ~ntru cân~ări ~insrind-o, să o mărim!". La strană se cântă du111im
stihunle Marnnunlor Sfintei, Fecioare (,,M.ăreşte, suflete al meu., pe Domnul !" cu · c·:-
ce ~ş_ti m~i ci,nst~tL:~', iar ia praznicele !mpărăteşti (şi în ziua odovaniei lor) se'~â~
Maprnunle sarbatom respec1:1ve, de la Cantarea a noua a Canonului sărbătorii ; ant:imis, aşază Sfanta Evanghelie la locul e1.
In timpul cântării Mărim urilor, preotul (diaconul) continuă să cădeasci tâcâ
c~dir~ 1::are. Duminica:'. în mo~e~~l acesta, Sfânta Evanghelie fiind scoasă în ~11ijlo
b1senc11, preot:,11, ~upa ce a cadit ico.:nele de la catapeteasmă, îndată cădeşte se -
Ev2:nghehe, stand 111 faţa teţrapodulm pe care ea este pusă şi făcând de acolo toa
că?irea din n~osul b~sericii. In unele biserici, la Cântarea a noua se trage şi clopo -
on se loveşte m toaca.
~upă irm?sul Cântării a noua urmează ectenia mică, după c~re la strană se cad
dmmmca „Sfant este Dumnezeul nostru ... " şi Svetilna de rând a Invierii (una din&'
11), ,,Slavă ... ", cu Svetilna sfântului de la Minei, ,,Şi acum ... " cu a Născătoarei-Învf
rii 12 . Dacă este şi diacon, începe el cântarea, zicând prima dată „Sfânt este Dumnez~
nostru ... " (cântăreţii repetă aceeaşi), a doua oară .Că Sfânt este Dumnezeul nostru'.
~ar a treia oară „Şi ~es~e t~t poporul Dum11:ezeul '~"ostru:' (v~zi Litu1';Jfhierul) Bucur~~·
1967, p. 74). La sarbatonle dm celelalte zile se camă Svetilna de la Minei fâră să
mat cânte „Sfânt este Dmnnezeul nosrru" 13 .
· ' '' ·
Indată după svetilne la strană se începe cântarea Laudewr (,,Toată suflarea să laud:
pe D_o':llnul..."), _cu stihurile şi stihirile respective, duminica pe glasul de rând al Octoi
hulu1') iar la celelalte sărbători pe glasul indicat de stihirile clin Mine?4. Duminica ·1
Slava La1:-de~or ~c dmă _Vos_c~easna sau Stftir_a EvanJJ~eliei (Eotinala) de rând (una
c~le 1~, if1:dICata de obicei 111 calendar) , iar la „Ş1 acum ... " se cântă „Preabinecti
vantata eşn, de Dumnezeu Născăroare, Fecioară ... ", pe glasul Voscresnei de rând.
celalalte:_ sărbători se cântă stihirile de la „Slavă ... Şi acum ... " ale zilei, arătate la ..Zkiinei.-
AJ::01 preotul ( diaconul, dacă este) deschide uşile împărăteşti şi zice încl1in~lndu-s
d_tre icoana Mântuitorului: ,,Slavă Tie, Celui ce ne-ai arătat nouă ·lumina!". Cântăre:tfr
cântă dct"ColoJJia (slavoslovia) mare pe glasul Voscresnei de rând (duminica) ori al Slav~i
Laudelor (în celelalte sărbători). ' ·
DmTtinica, în• timp ce se cântă ultimele stihuri ale doxologiei şi „Sfinte Dumneze-
ule ... ", preotul iese printre uşile împărăteşti şi vine în faţa analogului pe care se asazi.
Sfânta Evanghelie, se închină ~i sărută Sfânta Evanghelie, după aceeaşi rânduială ~a şi
_
12
În Duminic_a :Ioi:i~~r, _se cânt~ ?,Sfâm este Do_mnul Dumnezeul nostru ... " firă svetilnă (în;
rzw1) locul acestei cant~n il ţme rugac1w1ea pentru bmecuvânrarea sălciei sau a stâlpărilor). Nu se
c~nta, de asen,e~1ea, ,,,Sfant este Domnu_l Durnnezeul nostru ... " nici în dwninicile în care cad praz-,
mce _cu date schur\batoare, la care trebme să se cânte svetilna praznicului respectiv (Naşterea Dom,
nulm, ,~obotează, Inălţarea Sfintei Cruci).
13
In afară de duminici, ,,Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru ... " se mai cântă şi în Sâmbăta lui ·
L~zăr~ î~1aint~ d~e svetilnă, precum şi în Sâmbăta din Săptămâna Sfintelor Patimi (benia Prohodu";
lm), fara svenlna.
14
Duminica avem opt stihiri ale Octoilntlui; dacă şi sfântul zilei de la Minei are stihiri la Laude
se P~t,patru ~e_l3; Oc~o~h şi p~t1:-1 de la_M~nei. La c<':lelalte sărbători avem, de regulă, patrn s'cihiri. ' ·.
. In d;:1m1rnc1l_e Jnodulm ş1_ ale Penticostamlm ( afară de cea a Mironosiţelor şi de cea a Tuturor
S~nţilor), m Dt~n:mtca Strămoş:lo: şi Î!1 _cea a Părinţii?~ du_pă trup ai Domnului (penultima şi ultima
?m~mt: ~e C1:acmn), nu se canta st1h1ra Evanghehe1, c1 stihira respectivă de la Slava Laudelor
m~ic.,3-t~ _m Trzod) Penticos~a~, ori - respectiv - în _Mineiul pt· decembrz·e. În aceste duminici, la
manastm voscreasna, sau st1h1ra de rând a Evangheliei se cântă după otpusml Utreniei.
88
LITURGICA SPECIALĂ
'1 :,scoaterea ei în mijlocul bisericii; apoi o ia ş1 merge spre altar, precedat de un
: aurtător de lumină (făclie ori sfeşnic).
,.p Când a ajuns pe treptele din faţa altarului, se întoarce cu faţa spre credincioşi, îi
•bin.ecuvântează făcând semnul Sfintei Cruci cu Sfânta Evanghelie spre ei, apoi se în-
, toarce, intră în__ s"fântul altar p~ uşile împ~rătqti şi, luând Sfânta Cruce de pe sfântul
; . ,După ce s-a cântat pentru ultima oară „Sfinte Dumnezeule ... " de la sfârşitul doxo-
l~g(ei, la ~-t~an~ ~c cânt~ t_rop':rul _rânduit: ~uminica, unul d};1A cele d?~ă _tr~pare finale
ale Invieru (adica, ,,Asta.zi mantuirea a toat~ lumea s-a făcut m dumm1c1le m care este
de rând unul dintre primele glasuri, ori „Inviat-ai din mormânt..." în duminicile în
care este de rând unul din celelalte patru glasuri), iar la celelalte sărbători, troparul
sărbătorii respective.
Apoi preotul (ori diaconul, dacă este) rosteşte ectenia întreită (,,Miluieşte-ne pe
noi Dumnezeule ... ") şi îndată ectenia cerc-ritor (,,Să plinim rngăciunea noastră cea de
din~ineaţă Domnului"). După ecfonisul celei de-a doua ectenii, întorcându-se cu faţa
spre credincioşi îi binecuvântează, rostind: ,,Pace tuturor!" şi „Capetele noastre Dom-
nului să le plecăm". Apoi întorcându-se iarăşi cu faţa spre Sfânta Masă, în timp ce la
strană se cântă rar „Tic, Doamne!", preotul citeşte în taină, cu capul plecat şi descope-
rit: rtt/Jăci-unea plecării capetelor, din Litit1;_qhier (,,Doamne Sfinte, Care întru cele de sus
lo~uieşti ... "). După ecfonisul acestei rugăciuni, preontl se întoarce spre credincioşi şi
fa.:::e otpustul (apolisul), după regulă, dintre uşile împărăteşti .
16
În practică„ la bisericile de enorie din unele părţi, mai ales în Muntenia şi Oltenia,
partea_ finală a Utreniei (de după_troparele de_ 1~ sfârşitul d~xologiei) s_e suprimă,_ a_şa c~
îndad după troparul de la sfarş1tul doxologiei preotul on face apolisul Utreme1, on
di'. începe îndată Sfânta Linirghie.
4. Rânduiala Utreniei în cadrul Privegherii mănăstireşti
Precum am spus, la sărbătorile mai importante ( duminici, praznice împărăteşti şi
zilele sfinţilor cu Priveghere), la mănăstiri şi la catedralele chiriarhale Utrenia se săvâr­
\ şeşte seara, în ajunul sărbătorilor respective, în cadrul slujbei numită PriveJJhere. ,.,Pri-
vegherea" (NuK'CtKT] a.Ko11,ou8ia, Diurnum„ Perpf_qiliae} slav. Vdenie, germ. Nachtwa-
che) - sau slujba de toatd noaptea (TTavvuxic;, c:xypu·rrvf], napaµovTJ), adică rămânerea în
biserică (slav. Ţisenotînoe Vdenie) este o slujbă complexă, cu caracter nocturn, alcătuită
din trei servicii divine deosebite, săvârşite unul după altul, ca o singură slujbă, şi anu-
me: Vecernia (mare), Litia şi Utrenia. Dintre acestea, cea mai importantă este, în
acest caz, Utrenia, care constin1ie partea centrală şi esenţială a Privegherii.
Privegherea aminteşte de vremurile Bisericii primare (epoca persecuţiilor), când
întreg serviciul divin zilnic al Bisericii se oficia noaptea, fiind unit uneori cu masa de
seară (cina) a comunităţilor creştine, luată în cadrul a/Japelor şi cu pomenirea muceni-
cilor şi a morţilor în general, precum şi cu Sfânta Liturghie, care se săvârşea spre ziuă
(aşa cum se face şi azi, în noaptea Paştilor, în toate bisericile ortodoxe).
u·
16 La 1nănăstiri, dacă se citeşt:e îp contirmare Ceasul I, nu se_ face otpustul complet la sfârşiu1l
Utreniei, ci preotul zice numai: ,,Inţelepciune!, Cel ce este bmecuvântat. .. ", la ~are cântăreţul
răspunde: ,,Întăreşte, Dumnezeule ... " şi începe îndat:l citirea psalmilor de la Ceasul I. In cazul acesta,
otpustul Utreniei se face la sfi.rşitul Ceasului I, începând preoml: ,,Slavă Ţie, Hristoase Dumne_z~-
ule ... " etc. Când se citesc în continuare Ceasurile, uşile împărăteşti se închid la apolisul Utreme1;
dacă însă urmează îndată Liturghia, ele rămân deschise.
89
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
În cărţile de slujbă (Octoih) Triod, Penticostar şi Mineie), sărbă.torile cu Privegh
se recunosc prin ~tceea că au câte două vecernii: Vecernia niică şi Vecernia mare.. ' .
Precum am spus deja (când am vorbit de slujba Vecerniei), atunci când se să
şeşt~ Privegherea, în mănăstiri, la timpul obişnuit al Vecerniei ( după Ceasul al IX-I
se oteşte munai Vecernia mică. După cină Începe apoi slujba Privegherii cu "Vece„
mare, urmată de Litie şi Utrenie, în chipul următor: ' '
A Pr~o~ul,~ în:br~_cat_ cu ~pitrahilul şi....,ct: felo1~u~, deschide d':'era _şi~ uşi~e Smpărăteşti ·
11~c~pe sa cadeasca dm sfantul altar, tacand cadirea 1nt:tre) ob1şnmta la mcepuml Utr,
m~1, dar rară să spun~i nimic, ceea ce creează în biserică o atmosferă de adâncă linişte
mister. . stihurile (1V1ărimurile) din Ceaslov sau Catavasier. Apoi ectenia mică şi svetilnele, fără
În ~oment11l când preotul iese din sfântul altar prin uşile împărăteşti, spre a cădi•.
naos, ~haco~~nl (_?ri, ~1! lipsa ~ces_tt~a, paracliserul,~1;i!1~nd îr: i:1;~.nă o fâclie sau un sfeşi'
Pot!at_1v), stand 11:1 n111lon1l b1senc11, cu faţa spre rasant, stnga cu glas tare: ,,Sculaţi-vă!'
ammtmd astfel strigarea făcută odinioară monahilor sau celor care moţăiau de somn J
st~ane, spre a sta în s.~a~e ~e trezire şi cu_ atenţie la_ slujba care se facea în timpt11 nopf
Diaconul merge apoi mamtea preotulm, n1 lumma. După ce cădeşte şi în pronao
preoml se reîntoarce, şi ajm1gând în mijlontl bisericii glăsuieşte: Doamne binecuvA
t~ază }"17 ,V cJ.dind crn_ciş ~pre răsă~it. ~T?oi ~ont:ll:uă căd..ir~~' intră ~t~' a~tar pri~ uşile imp
rateşt1, sta 111 faţa Sf111te1 Mese ŞI, cad1nd m chipul oucu de trei on., da btnecuvântarb.
pentru fnceputulslz~fbei:_J)Slavă Sfintei_. .. Treimi, totdeauna ... " (ca la începutul Utreniei).<·
Se mch1d acum uşile împărăteşti. Cântăreţnl (la mănăstiri cel mai mare dacă e d
f~ţă) răspunde: ,,A.rnin" şi începe să cânte, pe larg: ,, Veniţi sd 1;e închinăm ... )); după car
citeşte Psalmul CIII de la începutul Vecerniei, până la stihul: ,,Deschizând Tu mâri
Ta ... " (vers. 1-28), iar restul stihurilor se cântă alternativ de către cântăretii celor dou
strane; ~tihuril~ ac<;stea se numesc anixandare) de la cuvântul cu care începe texntl gri
fesc? prunul stih cantat: 6.voi~a.vwc; erou 'Cl7V XEipcc .. (,,Deschizând Tu mâna Ta ... ");
In_ timpul ~c~sta,_ pr~otul dezbracă f~lo_nul şi J~se pe uşa dinspre miazănoapte în faţi
uşllo; 1mpa~ateşt1, ci~eşte, ~a de obicei, ruf!aciunile Vecerniei, apoi zice· ectenia mare
(claca es~e _d1ac<:m, o zice el, iar preotul intră în altar pe uşa dinspre rniazăzi).
De„ aici în2:,mte, urm~ază slujba ob~ş~mită a Vecerniei mari, combinată cu Litia,.
P;ecum am a~;~tat 1~ (~af?1to;,nl" despre Lme. La sfâ~şitu~ Vecerniei ~Litiei), după ce s-~.
cantat „Bogaţu au sarac1t... , m loc de otpustul ob1şnmt al Vecermei s~frbătorilor pre/
ond !nerge pe ~olee ~i, stând cu faţa spre credincioşi, rosteşte: ,,Binecuvântarea Dom~
nulu~ peste vv?1, toţi.:·", făcând_ în acelaşi timp semnul binecuvântării. Cântăreţii:'
„A:,mm. S!ava !!1t~~ cei ~e su~ Im Dur:n_nezeu ... '' (de trei ori), ,,Doamne, buzele mele
v~1 ~esc?1de... Şl mdata se mcepe cltlrea celor şase psalmi şi celelalte ale Utreniei·
sarbatonlor, cum s-a arătat în urmă 18 . · gîasull de rând al Octoihului (cu stihurile din Ceaslov) şi Cântărite Treimice ale f!lasului de
5. Rânduiala Utreniei din zilele de rând
. Î~ zilel~ de. rând, rânduiala Utreniei este mtdt mai simplă şi mai scurtă. Ea cu-
pnncte mai puţme cântări, predominând citirile; chiar unele cântări pe care le are co~
J7 A 1
1 Ttpti;ut mse~c ac~asta fo1„mulă e pusă pe seama diaconului sub forma: ,,Stăpăne, biinecuvân-
'.._ • . v La „Bine este a ne mărturisi Domnului ... , Sfinte Dm1111ezeule ... ", şi celelalte rugăcimu
V ~}
teaza ! ( ceea cc c mai logic).
: Despre r,ânduia.ia şi i~toria Privegherii să se vadă mai ales: V.N. Iliin, Denia (Piive;Jhena) de
1
toatll: noaptea (m rus.}, Pans, 1927; N. Uspenski, Rânduiala Privegherii de toată noatJtea· (în ms.),
Lenmgrad, 1949 (teza de doct.); A Baumstark, NoctuniaLaus, Miinster, 1957. ,..
90
LITURGICA SPECIALĂ
:rnune cu Utrenia sărbătorilor (Canoanele, Laudele, doxologia) sunt citite. Dar ceea ce
·: •. deosebqte în primul rând de Utrenia sărbătorilor este lipsa citirii Evangheliei, citire
:''~are alcătuieşte, precurn am văzut, ~na din părţile esenţiale ale slujbei sărbătorilor.
, : a) În perioada Octoihului .fi de la I nălţarea Domnului până la începutul acestei perioade,
fucepuml slujbei se face absolut la fel ca la Utrenia s:ărbătorilor, până la carisme; acestea
5
~ citesc fără ectenii între ele. După sedelne, se citeşte îndată Psalmul L (de la Paşti până
la Înălţarea Donmului după sedelne se citeşte şi „Invierea lui Hristos văzând ... ", o dată, şi
apai Pscdmul L). După Psalmul L) îndată se începe citirea Canoanelor, cu regula ştiută; la
Cântarea a noua se cădeşte ca de obicei şi se cântă „Ceea ce eşti mai cinstită ... ", cu
Sfânt este Donmul Dunmezeu nostrn" 19 . Dacă slujba zilei respective are stihiri la laude,
;e cântă numai primele două stihuri de la Laude (,,Toată suflarea să laude pe Dommd ... "
şi „Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui ... ") pe glastd stihirilor, apoi citim Laudele după Ceaslov
(Psabnii CXLVIII, CXLIX şi CL) până la stilrnl cu care se leagă prima stihiră a Laudelor
şi se cântă stihirile, cu Slava lor (dacă există). Dar dacă slujba zilei nu are stihiri la Laude,
arunci citim Laudele în întregime, după Ceaslov.
Apoi preotul: ,,Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina!". Uşile împărăteşti se
deschid acum numai dacă după Utrenie urmează îndată Liturghia; dacă urmează Cea-
surile (la mănăstiri) uşile rămân închise şi se vor deschide numai pentru otpust, în ca-
zul când preotul este deja îmbrăcat penţru Liturghie. La strană se citeşte doxolo)fia
mică~ după Cea.r;lov (unită cu rugăciunea „Invredniceşte-ne, Doamne ... "). Apoi preotul
rosteşte ectenia „Să plinim rugăciunea noastră cea de dimineaţă, Domnului"; după
ecfoni.s: ,,Pace tuturor!" şi „Capetele noastre ... " şi rugăciunea plecării capetelor (în
taină), cu ecfonisul ei (,,Ci Ţie se cuvine a ne milui ... ").
După aceasta, se cântii la strană Stihoavna Laudelor (specifică Utreniei zilelor de
rând):, apoi „Bii1e este a ne mărturisi Domnului ... , Sfinte Dwnnezeule ... " şi celelalte
rugăciuni începătoare, după Ceaslov. După „Tatăl nostru ... " se cântă troparul sfântului
zilei, ,,Slavă... Şi acum ... ", troparul Născătoarei de Dumnezeu (Bogorodişna) al zilei
săptămânale respective, pe glasul troparului sfântului.
Apoi preotul rosteşte ectenia 1,11,-treită (,,111:iluieşte-ne pe noi, Dumnezeule ... ") şi
îndată face otpustul) ori se citeşte Ceasul I şi apoi se face otpustul deplin al Utreniei.
Dacă preotul şi-a pus numai epitrahilul, atât ectenia întreită, cât şi otpustul le zice din
faţa uşilor împărăteşti închise. Dacă însă a îmbrăcat toate veşmintele pentru Liturghie,
ectenii!e le zice din altar, iar pentru otpust deschide uşile împărăteşti.
b) Jn Postul Mare) la Utrenia zilelor de rând (de luni până vineri inclusiv), în loc de
„Dunmezeu este Domnul ... " şi troparele obişnuite, se cântă ,,Aliluia" (de trei ori), pe
rând (câte trei la fiecare glas) din Ceaslov) ori din Triod (unde sunt aşezate la sfârşi ml
cărţii). La svetilne se cântă (se citesc) sJJetilnele speciale ale Postulu~, după glasul de rând, pe
care le găsim în Ceaslov (câte una pentru fiecare glas), repetând fiecare svetilnă de trei ori.
La Canoane (ale Triodului şi ale Mineiului) se adaugă aşa-numitele Cântări. ale lui Moise)
care sunt de fapt cântări biblice, luate din diferite cărţi ale Vechiului şi Noului Testanient;
textul lor îl aflăm în Psaltire, iar regula citirii lor o aflăm atât în Triod (la Utrenia de lur1i
din prima săptămână a Posntlui), cât şi în Psaltire (imediat înainte de Cântări.le lui Moise).
Îndi cea de la Octoih, apoi: ,,Slavă ... ", a sfântului de la Minei, dacă există, ,,Şi acum ... " a
19
Născătoarei de Dunmezeu di.t1JWinei. Sâmbăta se pune întâi a sfântului dinMinei, apai „Slavă... ", cea de
la Octoih, şi a Născătoarei tot de acolo (Tipicul mare, cap. 18, faţa 32 şi Ic. D. Lrmgulescu, op. cit., p. 20).
91
 LITURGICA SPECIALĂ
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE

ir1troductive, dup;i ecfonisul rugăciunii „Tatăl nostru", in loc de troparele zilei, se zic
tropaml special al Postului, din Ceaslov sau din Triod (,,In biserica slavei Tale stânq.;;~,,
apoi „Doamne, miluieşte!" de 40 de ori, ,,Slavă ... , Şi acum ... , Ceea ce eşti mai cinstită.,
Întn1 numele Domnului ... ", iar preotul zice ecfonisul: ,,Cel ce este binecuvântat...)';
strană se citeşte n,Jfj'ăciunea ;)mpă.rate ceresc, pe conducătorii noştri întăreşte-i ... ", prea
rosteşte ru)Jăciunea ~fântului Ff'rem Sirul (,,Doamne şi Stăpânul vieţii mele ... ") cu stihu(
şi metaniile rânduite şi apoi se citeşte Ceasul I.
6. Utrenii cu rânduială deosebită din cursul anului bisericesc
Câteva dintre Utreniile 1.mor ziie liturgice mai importante din cursul anului bîserices
'se citesc în tot cursul slujbei (Sfânta Evanghelie stând pe analogul aşezat în faţa uşilor
'.îropărâteJti). Pe lângă a~e~tea, ~ve?1 în pl~s cele 15 antifoane ~peciale _ale zilei,~ care de-
!scriu pammle Dommtlm ş1 secanta, alternand cu Sedelnele, pnntre pnmele 6 Evanghe-
llii precum şi scoaterea Sfi,ntei Cruci în mijlocttl bisericii (după a cincea Evanghelie), care
1a~1.i.nteşte şi simbolizează purtarea Crucii de către Mântuitorul, de la locul judecăţii la
;Golgota, înainte de răstignire 20 . După a şasea Evanghelie se adaugă Fericirile cu stihirile
'· llor (în număr de no~ă), iar după ele (înainte de a şaptea Evanghelie), se cântăprochime-
, ;nul special al zilei (,Jmpărţit-au hainele Mele loruşi şi pentru cămaşa Mea au aruncat
sorti"). Canonul (facerea lui Cosma Smditul), care se adaugă după Evanghelia a opta,
are 'forma unui tripesniţ sau a unei triode, neavând decât cântările a cincea, a opta şi a
noua; între d.ntările a cincea şi a opta se adaugă c;.ondac, icos şi sina.xar, iar după cânta-
rea a noua urmează ectenia mică, svetilna zilei (,,Intru o zi ai învrednicit,· Doai1u1e, pe
- i tâlharul de rai ... ", apoi a noua Evanghelie, Laudele, a zecea Evanghelie, slavoslovia mică

în care comemorăm evenimente sau persoane importante din istoria sfântă a mântuir' (citit{i), ectenia cererilor (,,Să plinim rugăciunea noastră cea de dimineaţă..."), Evanghe-
au o rânduială deosebită de cea a zilelor de rând şi de cea a sărbătorilor, ele cuprinzân ' lia a ll-a şi apoi Stil1oavna, urmată de ultima Evanghelie (a 12-a).
unele rugăcimii, cânt;\ri ori rituri şi ceremonii care nu se săvârşesc decât o singură dată · · Denirt de Vineri seara (Utrenia Sâmbetei celei Man) 21 este de fapt slujba înmormân-
an. Cele mai i1nportante dintre acestea sunt Utreniile tmor mari sărbători care au păstr tării Domnului nostru Iisus Hristos şi de aceea are w1 caracter profund funebru, rân-
până acum, chiar la bisericile de enorie, forma veche de Priveghere, adică de sluj , ;duiala ei cu prinzând următoarele părţi specifice:
oficiată în timpul nopţji. Ele se oficiază şi astăzi, de regulă, seara sau în prima parte·
nopţii dinaintea sărbătorii respective şi poartă în general denumirea de denii (de, Tablou comparativ cu rânduiala Utreniei de diferite categorii
slavonescul vdenie = priveghere sau slujbă nocturnă). Una singură se fac~ în a doua par: r Utrenia duminicilor Utrenia praznicelor i sfinţilor Utrenia zilelor de rând
a nopţii (spre ziuă), şi anwne Utrenia duminicii Sfintelor Paşti (Utrenia Invierii). Deos Preotul 1
1 (îmbrăcat in epitrahil cu cădel­ La fel ca la Utrenia La fel ca la Utrenia dumi- ~
birea dintre Pnve;rhere şi Denie este că, pe când Privegherea înseamnă, precmn am văz niţa, din fata Sfintei Mese), ,,Bi- duminicilor nicilor
o slujbă complexă, formată din combinarea a trei servicii divine deosebite (Veceri necuvântat este Dum.nezeul
mare, Litia şi Utrenia, săvârşite în continuare, una după alta), prin denie înţelegem•· nostru ... » şi face d.dire mare (în
obicei slujba Utreniei, săvârşită în ajunul zilei respective, dar singură, independent toad biserica)
Vecerniie sau de Litie. Slujbele deniilor sunt specifice Posntlui Mare. . Cânt. ,fi.rnÎn. Veniţi să ne închinăm .. " La frl ca la Utrenia La fel ca la Utrenia dumi-
i1i Psalmii 19 şi 20. Rugkiunile duminicilor nicilor
a) Cele dintâi denii, în ordinea anului bisericesc, sunt cele de rniercun fi vineri sea
introductive (,,Sfinte Dumneze-
din săptămâna a cincea a Postului Mare. Ele sunt de fapt slujba Utreniei de j ule ... " şi celelalte)
dimineaţa şi-;: respectiv - sâmbătă dimineaţa din această săptămână, s;'ivârşită în sear Troparele Crucii (,,Mânruieşte, La fel ca la Utrenia La fel ca la Utrenia dumi-
precedentă. In general, rânduială lor o urmează pe aceea a zilelor de dtnd di Dumnezeule, poporul T;fo ... " şi duminicilor nicilor
Păresimi, dar cea dintâi se caracterizează prin aceea că, în locul canoanelor obişnuit celelalte)
se citeşte în întregime Canonul cel lviare (Canonul de pocăinţă) al Sfântului Andre Preorul ( din altar) Ectenia „M iluieş­ La tel ca la Utrenia
Criteanul, iar cea de-a doua, prin aceea că slujba are în plus Acatistul Bunei-Vesti. te-ne pc noi, Dumnezeule ... ", duminicilor
,,Slavă Sfintei ... TreÎJni"
(Acatistul Maicii Domnului);, compus din 24 de icoase şi con.dace, care alternează C: . Cânt. Citirea celor şase Psalmi Citirea celor şase Psalmi Citirea celor şase Psalmi
citirea catismelor de rând şi cu primele şase ode din canoanele zilei.
Rânduială pe larg a ambelor denii o găsim în Tnody la zilele respective.
b) Tot sub formă de deDie se săvâqesc şi Utreniile zilelor din toată Săptămâna $fintel· 20
Practica scoaterii Sfintei Cruci în mijlocul bisericii în acest moment al slujbei este specific
Patimi, începând cu cea din seara Duminicii Floriilor, care este de fapt Utrenia de luni,', româneasdi; ea nu este menţionat~\ nici în d.nduială slujbei din Triod şi nici în Tipicul cel Mare, ci e
terminând cu cea din seara Vinerii Sfintelor Patimi sau Utrenia Sâmbetei celei Mari. amintită numai în Tipicul bisericesc_, într-o notă subsidiară, unde se descrie mai pe larg cum se
procedează (vezi, de ex., ed. Cernica, 1925, p. 256, nora 1). Acest ceremonial se constată numai la
Deniile din Săptămâna Sfintelor Patimi se oficiază de fapt după rânduială Utrenie
unii ortodocşi din Orient, ca de pildă la sirienii melchiţi ortodocşi şi uniţi (vezi stud. nostru Unitate
zilelor de rând din Păresimi, cu deosebirea că au Evanghelie. De aceea, preo ş/ Pari,~tate în cultul liturgic al Bise1'icilor ortodoxe autocefale, în rev. S.T. an. 1955, nr. 7-8, p. 438). -
îmbracă şi felonul, fie după sedcalna de la ultima carismă, fie îndată după troparul 4 1n bisericile rnseşti, toate cele 12 Evanghelii de la Denia din Joia Sfintelor Patimi se citesc ori din
la ,,~AJiluia", iar la timpul cuvenit se deschid uşile împărăteşti, pentru ca preotul .Ş, : altar - şi atunci nu se scoate Sfânta Cruce -, ori în mijlocul bisericii, în t;1ţa Sfintei Cruci, care este
citetscă Sfânta Evanghelie din faţa uşilor. . ii 'aşezată acolo din timp, fără un ceremonial deosebit (Cf. S.V. Bulgakov, Indrumător pentru cler, ed.
Intre aceste denii, o grupă aparte o alcătuiesc cele din Joia şi Vinerea Sfintelor Patim li, Harkov, 1900, p. 545). .
numite în popor, prin părţile Munteniei, denia mică şi denia marey care au o rânduiaJ.:
21
In unele biserici din Banat, denia aceasta nu se oficiază vineri seara, cun1 se face peste tot, c1
mai dezvoltată, cuprinzând în plus rituri şi cântări în legătură cu patimile Domnului. ., sâmbătă dimineaţa (Vezi ai.-ticolul nostru .Câteva ldmuriri în legătură cu vremea săvârşirii Utreniei
Astfel, cuprinsul priqcipal al deniei de Joi seara (Utrenia Vinerii Sfintelor Patirr, Sâmbetei celei Mari; Sâ,nbătă diniineaţa, ori Vineri seara?, în rev. ,,Mitrop. Banatului" (Timişoara), an
1956, nr. 4-6, pp. 46-60).
numită în Triod)) Slujba Infricoşătoarelor Patimi ... ", îl alcătuiesc cele 12 Evanghelii car:

93
92
 LITURGICA SPECIALĂ
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE

stihurile glasului de rând, din rile sărbătorii, din Minei; la stihiri la Laude, acestea se cântă
Preotul Citirea celor 12 rugăciuni ale Citirea celor 12 mgăciuni ale Citirea celor 12 rugăciuni
ale
Octoih; la „Slavă ... " voscreasna „Slavă..., Şi acum ... , stihirile
dimineţii dimineţii dimineţii ·; 1
(stihira Evanghelici) cca de rând sărb,1torii
Preotul (din faţa uşilor împ.h-ătcşti) La fel ca la Utrenia duminicilor La fel ca la Utrenia duminicilor., „Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat
(din faţa uşilor împă1·,1tcşti des- La fd ca la Utrenia duminicilor
Ectenia 111arc lumina !" (uşile împărăteşti ră­
„Dumnezeu este Domnul..." şi „Dumnezeu este DornnuL .. " şi tro chise şi inchin.îndu-se spre icoa-
C,î.nt. ,,Dumnezeu este Domnul..." şi mân Închise)
troparele rânduite parul Sfintului zilei (în Postul Md na Mântuitorului): ,,Slavă 'Ţie,
tropar.ele rânduite
re: ,,Aliluia ... " şi Cântiirilc rrcimice) Celui ce ne-ai Arătat lumina !"
Doxologia mare (cântată) Doxologia mare Doxologi,1 mică (citită după
Catismele de rând şi Sedelnde Catisme!e de rând şi primele două Catismele de rând şi Sedelnelt
CeasloP, cu rugăciunea „Învred-
Învierii, din Octoih, cu ectenii dnduri de Sedelne ale sărbătorii, (citite), fără ectet1ii ,,~ici între elci
niceşte-ne, Doamne ... ")
mici între ele cu ectenii mmici între ele Ectenia cererilor (,,Să plinim
Cânt. Binecuvântările Învierii (,,Bine Polieleul şi MJrimurile Sfilnrnlui rngăciunea noastră cea de
eşti cuvântat, Doamne ... , Sobo- (Praznicului) din CatamsitT sau di111i11L';1r.1 ... "\
rul îngeresc. .. ") Pmltire \11h".1111.1 I..Hlckl"r • cli11 ,\[!lll'I.
Preon1I face cădire mare (I'reornl face cădire mare) 1 lJ I c\JJl /)({Oi/II
Preotul (din altar) Ectenie mică La fel ca la Utrenia duminicilor
Cî.nt. lpacoi al Învierii, glasul de
rând, din Octoih
Antifoanele Învierii, glasul de
d1nd, din Octoih
Prochimenul glasului de rând,
Al treilea rând de Sedelnc ale
sărbătorii
Antifonul I al glas. IV (,,Din
tinereţile mele ... ''
Prochimenul sărbătorii din JHinei
(ori din Ti-iod sau P,:ntÎ..\'ostm·)
Cânt. Troparnl de rând al Învierii
(unul din cele două)
Troparul sărbătorii, di11Mi11ei
:~~ii:~; ,;~1~~:~;~; ;~:~,
:~\
1 ril,,uLl· /~L:, J111 .r/111,r · v
G qw:; CJGL i! c1.r.q1uc!o2(

dio Octoih
Freonii (din lan1ra de nord a Sf. Mese)
Evanghelia Învieri.i, cca de dnd
din cele 11
Cânt. (sau preond) ..,Învierea lui
Hristos văzând ... "
Preotul Scoaterea Sf. Evanghelii în
naos, pentn1 sărutare
Psalmul 50 (,Jvliluieşte-mă,
Cânt.
Dumnezeule ... "
,)',1ărire ... , Pentru mgăciuni­
lc ... '' şi celelalte (în duminicile
Triodului: ,,Uşile pocăinţei ... "
şi celelalte
Preotul R.ugăciunea ,,lviântuieştc, Dum-
nezeule, poporul Tă.u ... ", ori
numai ecfonisul „Cu mila şi cu
îndurările ... "
Cânt. Canoanele şi Catavasiile de
rând, cu ectenie mică după
cânt. III şi VI
Preon1I (cu cădelniţa, din faţa Sf. Mese)
„Pc Născătoarea de Dumnezeu
Evanghelia sărbătorii din (faţa
uşilor împărăteşti)
Freonii pune Sf. Evanghelie la loc,
pe Sf Masă
Psalmul 50 (,,Miluieşte-mă,
Dumnezeule ... ")
,Jviărire ... , Pentru rugăciunile ..." şi
celelalte
La fel ca la Utrenia duminicilor
Canoanele şi Catavasiile, cu ecte-
nie mică după cânt. III şi VI
La fel ca la Utrenia duminkilor
(numai Între Paşti şi Îmlllţare)
,,Învierea lui Hristos văzând ... "
Psalmul 50 (,,Miluieşte-mă,
Dumnezeule ... "
L - - - _ J . __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __,__ _ _ _ _ _ _ _ _ _
Canoanele de la Minei şi Octoih
(citite)
La fel ca la Utrenia duminicilor
,,Miluieşte-ne
1
Preotul Ectenie întreită ,,Miluieşte-ne
pe noi, Dumnezeule ... "
Ec~enie întreirii
nm, Dumnezeule .. "
!¾~Hl?~HrrMff 1
1F 111 ,1. J l1111111<:1c11k..9ft·~.~.I~ftl.GlJ!rt.!.I
Ectenia cererilor: ,,Să plinim Ectenia cererilor: ,,Să plinim ruJ!JH" C, +JUJ '21,C[!f!JJ, bLGCfJJJJ ?.I
rugăciunea noastră cea de di- ciunea noastră ce~ de d~i~~aţ;ilIJt ':JCfIIJJ CJIJC:':JU;.':J ,,?.\~Hţ t,-1.ţ~
mineaţă ... ", ,,Pace nin1ror ! Ca- La fel ca la Utrema dum1mc1lo~Lob :101 2'.J !111,!GI.C'
petele noastre ... " şi rugăciunea c;zb!IJJ'.JLJ !JJ qurn1.<:':J Frucpr.ş
plecării capetelor (în taină), cu
Ef<:f~" CJUq '.JCflUJ, bcuun c1;
ecfonisul „Că al Tău este a ne
:\ (,, )!IJ<:Cfl/,1IJ(':Jr. G?.C:( JJO'.JIJJ-
milui ... "
Otpustul (apolisul) ( )q,11.,wl 1.1p,,l1.,ul>. i11 111,i1u,11r1
Otpustul (apolisul)
ff!J 41 ,i1.oit~~-~CJtcl;f-jlffJ1'<JlJ.i'J?!t1 11 \TT
__-1._Q!P_ffi~-!~·1y1.n1 1oqrqr;i:'._ b1 cc;mj
0B_SERV AŢIE: ~ ,mea fin~l.1. ~ ?t1 eniei _dumin~cilor şi a ,celor~alte,sărb~to1:1,t~-ll'I-\ ~\\! lt¼(,liiţ'rl~t«\i~ ·'1.t'i.t.\ti\~)'
log1t:, se supnma 111 unele btsenc1 d1c· enone, clupa tropare mcepand tndata Lll'l)1r!ft:Hr
. '2T':JJJLfJJfll
tv . Et A ,
, J f (':J~ J ~r:G:S:.J(
.., • V • • l CULUJ
" • u10:1uc.~ 21 iu'ri'.iob'.-ftc.~,
Cele trei stan ale Prohodului sau cantarea de 1a e p
Domnului, care se când de către preot şi credincioşi, în
în mijlocul bisericii încă din timpul Vecernjei (vezi la Vt
ca sjmbol al trupului mort al Do~mnului. In tot timpu
rămâne în faţa Sfântului Epitaf. Intre stările Prohodul
căd~şt:e Sfântul Epitaf. A

şi Maica Luminii ... " şi face
cădire mare
Cânt. ,,Măreşte, suflete al meu, pe
Domnul. .. " şi „Ceea ce eşti mai
cinstită ... ", încheind cu Irmosul
câ1m'irii a IX-a a Catav;1.siilor
Preotul Ectenie mică
Cânt. ,,Sfânt este Domnul Dumneze-
ul nostru" şi Svetilna de rând a
Învierii
Laudele (,,Toată suflarea să la- ·
ude Domnul..." cu stihirile i
La sfinţi: la fel ca duminica
La praznice: stihirile şi stihurile
cânt. a IX-a a Canonului
Ectenie mică
Svetilna (Luminânda sărbătorii)
Laudele (,,Toată suflarea să laude
e Domnul. .. " cu stihurile i stihi-
La foi ca la Utrenia duminicilor
Irmosul cânt. a 1:x-a a Canonu-
lui de la Mimi şi „Cuvine-se cu
adevărat ... " amândouă stranele
Ectenie mică
Svetilna Sf. de la Minei ori a zilei
săpt. din Ceas/m.;
Laudele citire din Cef!,rs/.a1. (Ps.1
I 48-150 , iar dacă la Minei sunt
Indată după Prohod se cântă Binecuvântările Invien
ne ... ", ,,Sobonil îngeresc ... "), ca la Utrenia dlm1inicilor.
după jalea pentru moartea şi îngroparea Celui răstignit,
a Prohodului, să ni se insufle speranţa şi încrederea în aJ=
Tot în rânduială Utreniei duminicii (Paştilor) se pl
D01nnul Dumnezeul nostru ... ))' care se cântă înainte de L
doxolof]ia rnare) după Laude.
Pe lângă cântarea Prohodului, al doilea rit principal ŞJ
constituie procesiunea impresionantă a înconjurării biserit
cu Sfântul Epitaf; care are loc după doxologie şi simbol-'
mormântarea trupului mort al Dommilui, amintind te

94 95
PREOT PROF. DR. ENE BRANI.ŞTE
făcea odinioară în această seară, la Ierusalim, de la Golgota la Sfântul Mormânt. R A
duiala acestei procesiuni este descrisă amănunţit în Litur;qhier) la capitolul „Învăţătu
penp·u scoatera Sfântului Aer (Epitaf)".
In al treilea rând, specifice sunt, de asemenea, acestei denii cele trei lecturi biblice>
La ~fâriitul sliy'bei (o paremie, un apostol şi o evanghelie), care se citesc după readuc·
rea Sfânmlui Epitaf în biserică şi aşezarea lui pe Sfânta Masă, unde va rămâne până
Înălţarea Domnului. Aceste lecturi constituie un indiciu de ~dâncă vechime a slujb
Prohodului. Este unul dintre puţinele cazuri din tot cursul anului bisericesc când.
găsesc tmite cele trei genuri de lecturi biblice (paremie, apostol, evanghelie), înşirui
una după alta, în cadrul aceleiaşi slujbe (numai la Vecernia aceleiaşi zile şi la servici
Agheasrnei mari se mai găsesc toate aceste trei lecturi).
Precum se vede, rânduiala Utreniei Sâmbetei celei Mari a fost asimilată Cll cef:
Utreniei duminicilor, ceea ce se constată încă în tipicurile din secolele XI-)31 22 . Inde''
sebi prin di.marea duioasă a Prohodului şi prin ritualul solemn al înconjurării biserici
cu Sfi.mul Epitaf, denia din Vinerea Sfintelor Patimi constituie una dintre cele ma
impresionante slujbe ale cultului divin public ortodox, fiind socotită de către unii te
ologi, pe drept cuvânt, ca ,,punctul culminant al c~eaţiei liturgice ortodoxe"23 . : d) .Aceeaşi rânduială o are slujba Utreniei în toate zilele Siiptămân~i Sfintelor Pa~ti
c) O rânduială cu totul aparte are Utrenia Invierii /Utrenia Dinninicii Sfintel
Patti)) cunoscută cu denumirea, mai curentă, de Slujba Invierii„ Ea este de fapt tot
p~vwhere sau denie, cu deosebirea că se face în a dm.ia parte a nopţii, începând de 081
cei la orele 12 noaptea. Structura ei se deosebeşte însă mult de a Utreniei obişnuite
sărbătorilor precum şi de a deniilor din timpul Postului Mare24 . Astfel, începutul ei s
face, în chip neobişnuit, prin ritul aprinderii luminilor de către credincioşi de la preo
la chemarea acestuia: ,,Veniţi de luaţi lumină!", continuându-se apoi prinA ietire
procesion1,,1,lă a clerului) a cântăreţilor şi a credinciotilor din ~iserică) cu cântarea, )_,Inviert:
Ta) Hristoase Mântuitorule ... )-' şi prin citirea Evan)fheliei Invierii (Mt. XXVIII, 1-lS)s
înainte de binecuvântarea de început, ca un fel de trâmbiţare a veştii minunate a învie
rii Domnului în toată lumea. Preotul care citeşte Evanghelia le închipuie acrnn pe fe
meile mironosiţe care, după ce văzuseră mormânn1l gol, au alergat, pline de bucurie
s:1 spună ucenicilor că Donmul a înviat.
Ca Ia orice priveghere, toată partea de la început a Utreniei se omite, aşa că:, îndat
după citirea Evangheliei, binecuvântarea de înaput se dă afară din biserică, cu „Slav"
Sfintei ... Treimi ... ", după care se d.ntă ,j-Iristos a înviat ... -'J de trei ori. Preotul rosteşt
apoi stz'hurile Paştilor (,,Înviind Dumnezeu, se risipesc vrăjmaşii Lui ... ' şi cele.laiţe), în1
'
conjurând masa pe care se află aşezate Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, icoana Invieri
şi sfeşnice cu lumini şi cădind succesiv în faţa fiecărei lan1ri a mesei. După fiecare stili
rostit de preot, cântăreţii (credincioşii sau corul) cântă „Hristos a înviat". Urmeaz~i,!fJ 1
apoi îndată ectenia mare, după Cc:;re slujitorii şi credincioşii se reîntorc în biserică25 fll.
începându-se cântarea Canonului lnV?:erii) alcătuit de Sfânnll Ioan Damaschinul (,,Ziu~f
.. Cf. Pr. M. Apostol, Epitaful lit,1t1:!jic/i hi~sebufnţrirea lui î7: ~ulti~l ort~dox, în r~v. :''Glasul Biseri"::Î
22
ca", an. 1961, nr. l-2, p. 115. - -vez.1 ş1 S. Corbm, La depositzon litur;gique du Chnst au Vendredi,~~,
Saint. Sa place dans Fhistoire desrites et du thiatn religieux, Lisabona, 1960 (,,Coll. Portugaise").
23
S. Boulgakoff, L'Urthodoxie, Paris, 1932, p. 183.
u Despre evoluţia ritualului specia.I al Privegherii pascale vezi mai pe larg: Gabriel Bertoniere;f' ·
The Hist:orical develop1n,:nt: of t:he East:er Vigil and relat:ed services in t:he Greeli Church_, Roma, 1972 :~ţ; ·
(,,Orientalia Christiana A.nalecta", 193 ). . - - • '.j'
2
s Reintra;-ea cieru.lui şi a credincioşilor, din întunericul de afară în biserica luminată, simboli- i~
zează lumina Invierii, care ,1 strălucit la mormânt (H.J. Schulz, Kultsvmbolih der byzantinischen IG.rche; .J.
în vol. colectiv Symboli!? des orthodoxen und orientalischen Christenturr;J~ Stuttgart, ·1962, p. 46.). ·{;
96
LITURGICA SPECIALĂ
Învierii, P<?poa~e, să ne ~ve~elim ... "), car~ s~ câ1;tă în _în~regime (repetând:1-se] la ne-
oie stihinle) ş1 care alcatu1eşte partea pnncipala a sluJ bei. La fiecare peasna (cantare),
;reotul cădeşte toată biserica; purtând în mâna stâr_igă ~fânta Cruce şi o lumânare
(făclie) aprţns!, iar_ după fiecare peasnă rosteşte ~c~enir: mică. V • • • ,, •
Se supnma deci partea de la mceput a Utreme1, dmtre „Slava Sfintei. .. Tre1m1... ş1
crenia mare (adică citirea celor şase psalmi şi a celor 12 rugăciuni ale dimineţii), pre-
~un1 şi roată partea Utreniei sărb~tori::lo; ~n~re Aect~ni? mare şi can~ane sau _catava_si~,
dică: catisrnele sau sedelnele, Bmecuvantanle Inv1er11 ( care s-au cantat; pnn antic1-
;are, la slujba P~~h~dt:lui, în n?aptea _precedentă), a~1tifoanele, p~oc?imenul şi Evan-
ghelia (care s-a c1t1t !na~nt-~ de bmecvuvantarea p~nt~-u mcel?u~:ul slujbe~) ...
După Canonul Invierii nrmeaza, ca de ob1ce1,, Luminanda Invierii · (,,Cu trupul
adormind ca un muritor. .. "), fără „Sfânt este Domnul D1,_1mnezeul nostru ... " (care s-a
cântat la Utrenia Prohodului), apoi Laudele cu stihirile Invierii, ,,Slavă ... , Şi acum ...
Z,iua Învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea ... ", ectenia întreită şi ectenia cererilor ~e
dimineaţă, omiţându-se, deci, doxologia ( care s-a cântat şi ea, prin anticipaţie, la sluJ-
ba Prohodului) şi apoi otpustul special al Paştilor2 6 • .. -. .
(S:ăptămâ1;1a Lumina~ă)? ~u d_eos~~irea că în~eputul _slujbei_ n1:1 s~ mai ~face afară Adu~
biserică ci ca de obicei, 111 b1senca, cu „Slava Sfintei... Trelffi1. .. , duea care se canta
Hristo~ a'înviar", de trei ori, apoi stihurile Paştilor, ca şi în noaptea fo.vierii, ectenia
;nare şi îndată canonul, apoi Svetilna şi Laudele, fără d?xologie (a se vedea mai pe
larg în Penticostlir, ediţia 1973, revizuiţă de autorul acestm curs). . .
e) De la Duminica Tomii până la !nălţarea Domnului; î?cepu~1l :Utrem~1 se fa~e,
adît la sărbători, cât şi în zilele de rând, tot cu „Slavă Sfintei... Tre1m.1. .. , Hnstos a 111-
viat.. . " ( de trei ori) ş1. îndată, citirea celor şase psalmi, în timp ce preotul face obişnuita
cădire mare de la în.ceputul slujbei27 . Apoi ectenia mare şi rânduiala obişnuită a Utre-
niei cu deosebirea că ,,Învierea lui Hristos văzând .. '_:,, se cântă (sau se citeşte) şi în zi-
lele 'de dnd, o singură dad (după sedelne), iar în duminicile din acest interval de timp
se cântă de trei ori (după citirea Evangheliei). ,.. . .
f) La Utreniile cu rânduială deosebită, descrise pânăA aici, putem adăuga ş1 Utrenia
sărbătorilor Sfintei Cruci ( l august, 14 septembrie sau !nălţarea Crucii şi Duminica a
treia din Postul Paştilor sau Duminica Crucii), la care se adaugă, faţă de Utrenia ce-
lorlalte sărbători, r/,tualul solemn al scoaterii şi închinării (cinstirii) ~fintei Cruci în naos,
între doxologie şi ecteniile finale (vezi rânduială pe larg la locurile, ~espective din
Triod) _lv.[ineiele pe august şi septembrie şi din Litur;qhier) la cap. Ecteniile la scoaterea
Cinst#ei Cruci la 14 septembrie).
':J[.
• 1îl
1, '.
26 Despre particularităţile rânduielii slujbei din 1:oaptea Sfinrelor Pa.şti în Biserica rusă, :'ezi descrie-
rea din PraJJoslavnîi Terlwvni'i I<alendari (Calendar b1sencesc ortodox), Moscova, 1970, _PP· b2-69. .
27 Vezi Penticostarul la rânduiala Utreniei de luni a doua săptămână după Paşti (cd. Bucureşti,
1973, p. 78).
97
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
B. ISTORIE ŞI EXPLICARE
1. Originea U tren.iei. Evoluţia slujbei până la rânduială actuală
Ca şi Vecernia.) Utrenia îşi are originea şi nmdelul în mgiîciunea de dimineaţă
cultul 1udaic, de la templu şi sinagogi, prescrisă În Legea Veche şi numită „şem>
(vezi, de q., Ieş. XXIX, 38-42; Num. XXVIII, 2-8; I Paral. XVI, 40; 1I Parai. X:tt
11 ş.a.). Mântuitornl însuşi a practicat-o (vezi Mc. I, 35 şi Le. VI, 12). ·.
Dar în cultul Bisericii primare, Utrenia a fost de la început încadrată în servici
divin de toată noaptea (Priveghere), care, precum am văzut, s-a scindat mai târziu
cele trei slujbe deosebite ale serviciului divin zilnic: Vecernia, Miezonoptica şi Utr
nia, aceasta din urmă. fiind ultim,1 parte a serviciului divin nocturn de odinioară. · parte a nopţ~~' spre dimine_a~ă. . _
Mărturii despre o rngăciune publică de dimineaţă a cre~tinilor avem întâi în cuno:
cuta epistolă a lui Pliniu cel Tânăr către împăratul Traian, de la începutul secolului ·•
II-lea; apoi, la Tertulian, care ne dă şi cea dintâi descriere sumară a rugăciunii tj
dimineaţă, precum şi explicarea ei (De orationeJ 23-25), la Clement AJ.exandrinul (Pe
dajjOf!Ul II, 10), la Origen (Despre r14;,qăciu1·ieJ XII, 2), în aşa-numita Rânduia
bisericească e;Jipteană, care este de fapt Tradiţia apostolici,i a lui Ipolit?-8J la Sfântul Vasil
cel Mare (Re!Julile monahale 1natiy XXXVII), Canoanele 25 §i 26 atribuite lui Ipoji
Romanul ş.a. ·,;
Cea mai veche descriere completă a rânduielii Utreniei din Biserica veche o aflăn,
înA1ezămintele (Constituţiile) apostolice2 9„ scrise pe la sfârşitul secolului al IV-lea sau în~
ceputul secolului al V-lea, care are probabil în vedere uzul de atunci din părţil~
Antiohiei. ·\
Cam în aceeaşi vreme (circa 385 ), pelerina apuseană la locurile sfinte, Aetheriti (Silj
via)J descrie cu aproximaţie rânduiala serviciului divin din a doua parte a nopţii, aşa
cum se: desfăşura el la Ierusafon, serviciu care se compunea din două părţi. Prima
parte, alcătuită din psalmi, imne, antifoane şi rugăciuni, se oficia după miezul nopţii,
înainte de cântatul cocoşilor (ante puUorum cantum). La ea luau parte asceţii, fecioa~ . :
rele şi credincioşii mai zeloşj, conduşi de câţ:iva clerici (preoţi şi diaconi). A doua1, ·
parte, la care, duminica, asista şi episcopul însuşi, începea cu cântarea imne.lo1)J
dimineţii (,,încipiunt matutinos hymnos dicere"). Episcopul însuşi citea pericopaÎ
evanghelică de duminică, în care se vorbea despre învierea Domnului. Rugăciunile,1~ ·
continuau apoi până la ziuă (usque in luce) 30 • Jj
Aşadar, în rânduială Utreniei din acea vreme ( a doua jumătate a secolului al IV-lea) iÎ.
intrau două servicii, distincte la început: oficiul propriu-zis al Privegherii (Vijfiliae„ Noe- •Jî)
turnae)., care se oficia dinspre ziu<'t, şi Laudele dimineţii (Laudes .1.liatutinac)., care, după.,~;:
informaţiile Aetheriei şi ale lui Cassian (vezi mai departe), se cântau la Ierusalim în con-·'.I
tinuarea serviciului de noapte ca o încheiere a lui. In rânduială Răsăritului, aceste două ;~f.
servicii s-au contopit de fapt într-o singură slujbă, cea a Utreniei de azi. În rânduială ;j :.
28
Cap. 35, 39 şi 41, la B. Botte, La Tradition Apostdique de Saint Hippo[vte1 .Miinstc:r Westf.,)~i
;:f
1963, pp. 83, 87, 89. · t{
Cartea VIII, cap. 34, 38-39 (vezi trad. rom. de Econ. C.N. Niţu, în SPA„ II, pp. 260-261).
29
}~['
Vezi Silviae vei potius Aetheriae peng1--inatio ad loca sanda, cap. 24 (în ediţia H. Petre, pp. "~ ;
0
" 33
188-189). Comp. ~.i Can. 21 din cele atribuite lui Ipolit (citat la H. Leclercq, Laudes, în DA.C.L._, t. J'.
VIII, col. 1892): ,,In fiecare zi, la cântarea cocoşului (gallicinium = cu 2-3 ore înainte de zori), pre- :j
oţii, ipodiaconii şi lectorii şi tot poporul să se adune şi să se îndeletnicească cu rugăciunea, cântarea .f.'
psalmilor, citirea Scriphirilor şi cu rugăciuni ... ". 5 35
98
LITURGICA SPECIALĂ
Apusului, ~le ~~ ră1:1as însă mai departe două servicii u~dependente unul de al~, cum le
f}ăm pâna azi .in nutl roman: Nocturnum sau Matutinum (NocturneJ Matutmes)., care
:orespund prin:1:ei părţi ~n Utren~a c:rto~ox_ă, p~ă la canoane; şiALa_udes (Aîvat), care
corespund părţn a d~~a "dm_Utrema n~m b~zantm (de l_a ,_canoane. mam~et . V
Săvârşirea Utreme1 m tunpul nopţn a ramas numa1 m pr~c~1~a m~nastireasca ~ub
forma Privegherii din ~junul praz1!icelor împărăte~.ti, al_ du~mmolor ŞI al. sărbătonlo~
,fintilor mai importanţi, precum şi sub forma deniilor dm tunpul Postulm Mare (vezi
~-ap.' anterior)._ ~tât ~rivegherea, cât ~-i ~enia ~u fost atrase însă de yecernie: ~câ1:-
du-se seara on m pruna parte a nopţu, 1ar nu 111 a dot~a parte_ a nopţu, ca od~m~ara.
Excepţie face (precm1:. am văzut Î?, cap. anteri?r! numai Utrema Sfi_n~elorv P~ştl (ş1, pe
alocuri, cea a Naşteru Domnulm), care se savarşeşte exact ca od1111oara, 111 a doua
. . V A V • • • "
Informatu despre servicml d1vm de d1mmeaţa m parţ1le Eg1ptulu1, 111 secolul al
V-lea, ne dă Sfâ1~tul Ioan Cassia~1 31 , ~ar ÎI; prima jumătate a secolulu~. al VI-le~1 S~ânnd
Benedict de Nursta (ţ530) desene, ş1 el, 111 Rwula sa pentru monahu apusem, randu-
iaJa Utreniei duminicilor şi a zilelor de rând din mănăstirile Apusului 32 .
În rânduielile enumerate până acmn întâlnim deja elemente care fac parte din fon-
dul comun al oficiului Utreniei în toate riturile liturgice creştine: Psalmul LXII şi
Psalmii Laudelor CXLVIII-CL, moşteniţi din cttltul iudaic, Psalmul L, m1ele din câ1;1-
t.'î.rile biblice care vor forma mai târziu izvorul de inspiraţie al cântărilor respective 1m
cadrul canoanelor imnografice, diferite grupe de psalmi ( cântaţi sau citiţi) şi rugăcm~
nea Tatăl nostru. La acestea se vor adăuga în Răsărit, începând din secolele al V-lea ş1
al VI-lea, noile cântări ale poeziei imnografice sub diferitele ei forme şi numiri (tropa-
re sau stihiri sedelne., condace şi canoane) care vor îmbogăţi treptat cuprinsul Utre-
niei, încât ac~asta va deveni cea mai dezvoltată slujbă a serviciului divin zilnic, nu nu-
mai în ritul bizantin, ci în toate riturile liturgice răsăritene.
2. Scopul Utreniei şi simbolismul ei, în general
Utrenia este serviciul divin în care obştea credincioşilor (Biserica) îndreaptă, îndată
după scularea din somn, primele ei gânduri către Dumnezeu, aducându-I mulţumire
pentm odihna ca pace din noaptea trecută şi cerându-I ajutorul pentru trăirea creştineas­
că a zilei care începe, şi care este asemenea cu lumina care alungă întunerintl necunoş­
tinţei şi al păcatului 33 . Ea este ca o „jertfă de mulţumire Celui ce aduce lumina şi Celui
ce a risipit înumericul înşelăciunii şi ne-a dat lumina dreptei-credinţe" 34 . Rugăciunea de
dimineaţă face ca „cele dintâi mişcări ale sufletului şi ale minţii să fie închinate lui Dum-
nezeu ca să nu ne întoarcem grija spre nici un fel de lucru, până când nu ne vom înălţa
cu gâi;dul la Dumnezeu, după cume scris: ,,Către Tine mă voi ruf!aJ Doamne. Dimineaţa
vei auzi glasul meu: dim.ineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedeaY) (Ps. V, 3-4) 35 .
31
De institute coenobiomm, cart. II, cap. 2, şi cart. III, cap 5-6 (Migne, P.L._, t. XLIX, col. 78-79
şi 132-136).
32
Regula, cap. 12-13, P.LJ t. LXVI, col. 443-448 (Comp. şi trad. rom. din Vechile rânduieli ale
vieţii monahale, Dobrusa, l.929, pp. 693-694).
Comp. Const. apost. cart. VIII, cap. 34 (trad. rom. cit., p. 258): ,,Dimineaţa (faceţi rugăciuni),
mulţumind pentru că Domnul v-a luminat alungând noaptea şi aducând ziua". .
34
Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele rugăciuni (slujbe), cap. 299, P.G., t. CLV, col. 552 A ş1
trad. rom. cit., pp. 196-197.
Sfântul Vasile cel Mare, Regulile monahale pe lar;g) XXXVII, 3, P.G., t. :x::)G'XI, col. 1013.
99
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Din punct de vedere istorico-simbolic, rugăci1..inea de dimineată ne duce cu gând
la patimile îndurate de Mântuitoru.I de 1a miezul nopţii până la ziuă, adică de clucer'
Lui de la Ana la Caiafa, de scuipări.le, lovirile şi batjocurile îndurate de El 36 • Utren
ne aduce aminte, totodată, de cele două mari evenirnente din viata Mântuitorului .î
tâmplate în ultima parte a nopţii (spre ziuă), adică naşterea şi învi~rea Lui 37 . ' numite uneori „tropare împărăteşti", adică: ,,Mânmieşte, Doamne, poporul Tău ... "
3. Explicarea rânduielii actuale a Utreniei
Precum am văzut, ca slujbă a dimineţii sau a începutului zilei, Utrenia închipuie;:·
general, începutul sau zorile creştinisrnului, ivirea luminii sau a revelaţiei dumnezeieş 1
care a urmat după noaptea întunericului, a păcatului şi a Recunoştinţei. De aceea, rri"
mult decât Vecernia, slujba Utreniei constituie o împletire de elemente din Vechinl
Noul Testanienţ reprezentând în general epoca de tranziţie de la Legea Veche la c~
Nouă) epocă pe care, precum am văzut, o întrezărim încă de la sfârşitul Vecerniei. Ast
fel, psalmii profetici, care prorocesc şi exprimă presimţirea ve11irii Mânn:titoruhl
alternează cu cândri ca „Dumnezeu este Dorn.nul...", care vestesc venirea Mânmito
lui în lLUTle, sau cu troparele şi stihirile diferitelor gmpe de cântări (sedelne, antifoan'
::I:aude e~c), ca_re sl:!v~sc atât lucrarea r_ăscumpărătoare a Mântuitontlui, cât şi viaţ
!aptele ~1 virtuţile sfmţilor care au conrnbuit la răspândirea credinţei creştine în lum'
Dar .i:na1_ a~~s vohodul Utreniei duminicilor, adică scoaterea Sfintei Evanghelii în miji;
eul 61ser\c11, este actul care, precum vom vedea mai pe larg ceva mai târziu, închipuie·~
vesteşte Invierea Domnului. Totuşi, pw1etul de greutate în alcătuirea şi cuprinsul râ1
duielii Utreniei rămâne, mai ales în prima ei parte, tot elemenn1l din Vechiul Testamen
adică cel care simbolizează şi reprezintă epoca anterioară venirii Domnului.
a) Partea de la inceput a Ut,.-eniei (până la „Slavă Sfintei ... Treimi ... "), numită d
liturgişri prolo,q sau proimion) adică introducere, cuprinde rugăciuni pentru autoritatea
sau conducerea supremă a statului, concretizată odinioară (în epoca sclavaP-istă şi cea
feudală), în persoana împăratului. " ·
Rugăciunea pentrn conducătorii stantlui îş.i are temeiul scripturistic în îndemnul
Sfânmlui Apostol Pavel, din prima sa epistolă către Timotei (cap . II, 1-2): ,,Vă în,
denu1 deci înainte de toate, să faceri cereri, rugăciuni multumiri pentm toti oameni(
pent~u conducători /i pentru toţi c'are sunt în înalte' dregdtoriiJ 'ca să petr~cem viaţi!
p~şmcă şi liniştită, Întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă ... ". Una dintre obligaţiile reli:::
g10ase elementare ale oricărui creştin, înscrisă în porunca a cincea a Bisericii, estţf
rugăciunea pentru cârmuitorii ţării din care facem parte ca cetăteni.
De aceea, toate elementele care alcămiesc această parte a' Utreniei ne amintesq'.
într-un fel sau altul, despre împăraţii de odinioară. Astfel, cei doi psalmi, care se citesc la
început, adică Psalmul Y.JX (,,Să. te audă Domnul în ziua necazului ... ") şi Psalmul XX
(,,Doamne, Întn1 puterea Ta se va veseli împăratul...") se numesc, uneori, şi „psahni
împărăteşti", pentru că în ei se vorbeşte, între altele, despre prerogativele, puterea şi
strălucirea cu care era învestit odinioară cel ce reprezenta suveranitatea absolută în stat,
despre supw1erea pe care i-o datorau cetăţenii şi despre datoria lor de a se mga pentru
"V_,ezi P?vdţuirii~ din Litut;ghier (e_d. Bucureşti. 1?56,.p. 415): ,,Săvârşind (preotul) Utrenia, cu
3
. ~
um1l111ţa sa gandeasca cum Domnul a fost dus cu defâ1măn de la Ana la Caiafa ... " etc.
.
37
Yezi Sfân~ul Cipria1;,.D~ orat~one dmninica, XXXV, P.G., t. IV, col. 559 şi Simeon al Tesalo-
LITURGICA SPECIALĂ
sănătatea şi liniştea lui (vezi, de exemplu, versetul ultim al primului psalm: ,,Doamne,
mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema !").
Acelaşi caracter îl au şi cele trei tropare ale Crucii din partea introductivă a Utreniei,
(troparul Crucii, cf. Psalmul XXVII, 12), ,,Cel ce Te-ai înălţat pe cruce de bunăvoie ... "
şi ,,Folosit~are~ înfricoş~tă şi ne~nfi:1!1tat~ ..~"; în vac~sta ~in uri:nă_ nev r~găm: ,Mânm-
1eşte pe aceia carora le-a1 porunot sa 1mparaţeasca ş1 le da lor b1nunţa dm cer. .. ".
· Ectenia tntreită scurtă) de la sfârşitul prologului Utreniei, ,c;uprinde de asemenea un
alineat special de rugăciune pentru conducătorii statului. f ·
Acest exordiu al Utreniei constituia, la origine, ui1 serviciu religios deosebit de sluj-
ba propriu-zisă a Utreniei şi analog cu Tedeumul sau Polihroniul de azî (vezi la cap.
despre JerurJJii). La început, acest serviciu se săvârşea, între Miezonoptică şi Utrenie,
numai în mânăstirile care erau ctitorii sau ftmdaţii împărăteşti. Cu timpul, a intrat şi
în practica celorlalte mănăstiri, apoi s-a extins şi .În rânduiala bisericilor -de enorii,
contopindu-se cu Utrenia şi rămânând astfel ca un prolog sau o introducere insepara-
bilă a acestei slujbe.
Precum am văzut (în cap. anterior, la rânduiala Utreniei), în timpul de la Paşti la
Înă.lţarea Domnului, prologul Utreniei se suprimă, deoarece Utrenia din acest răstimp
a rămas încă de la început scutită de el, predominând mgăciunea şi lauda adresată lui
Dumnezeu; el se suprimă de asemenea şi în resml anului, atunci când Utrenia se face
în ajun~1l sărbătorilor mari, sub forma de Priveghere (vezi în urmă). ··
b) In partea unnătoare a Utreniei) adică începând de la „Slavă Sfintei ... Treimi ... "
până la Canoane (Catavasii), predomină lecturile sau citirile biblice; începutul acestei
părţi reprezintă prin excelenţă epoca Legii Vechi. .·
Formula „Slavă ~fintei .... Treimi ... '}) cu care începe această parte, constituie binecu-
vântarea pentru începutul propriu-zis al Utreniei (în forma ei originară). Ea are un ca-
racter trinitar destul de vădit; în loc să-L preaslăvim pe Dumnezeu în unitatea esenţei
· (fiinţei) Sale, ca la începutul Vecerniei, îl preaslăvim pe Dumnezeu Cel în Treime lău­
dat38. Cu Utrenia ne aflăm deci într-o perioadă mai avansată a istoriei mântuirii şi a
revelaţiei despre fiinţa şi însuşirile lui Dumnezeu. Li.icrul acesta îl exprimă şi formula
cu care se începe răspunsul credincioşilor la binecuvântarea dată de preot: ,,Slavă întm
cei de sus lui Dumnezeu ... " care precede citirea celor şase psalmi şi care nu este altceva
decât d.ntarea îngerilor din noaptea naşterii Domnului (Le. II, 14). Astfel, de la înce-
put, Utrenianc duce cu gândul înapoi la naşterea Domnului, care s-a întâmplat noap-
; tea, precum am spus deja.
Laturile din această parte a Utreniei sunt alcătuite din gmpul de psalmi pe care îl nu-
mim Era,psalmul (b t~ci\lfaµoc;), adică cei _şase psalmi ai dimineţii sau ai. Utreniei: IIl,
XXXVII, LXII, LLUVII, CII şi CXLII. Aceşti psalmi exprimă sentimente şi stări sufle-
teşti foarte variate: când tânguirea omttlui Legii Vechi pentru păcatele, deznădejdea şi
neputinţa sa (mai ales Ps. LXXXVII), când speranţa şi încrederea sa _în mântuirea
fagăduită, care trebuia să vină (vezi, mai ales:, Ps. CII). Citirea lor simbolizează vremea
de întuneric de după căderea în păcat a primilor oameni; de aceea, în mănăstiri, când
U tren.ia se face seara în cadrul Privegherii, se sting ·în acest timp toate luminile din
biserică, afară de cea de la analog, lucru care se făcea ()<linioară în. toate bisericile .
~ Comp. Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele rugăciuni, cap. 309, P.G.) t. CLV, coi. 565 A şi
8

111culu1, Despre sfintele rugaciuni (slu;be), cap. 309, P.G.) t. CLV, col. 568 A, şi trad. rom. cit .., p. 205. trad. rom. cit., p. 202 (la Simeon, formula de binecuvântare apare adăugată cu atributul „şi întru tot
puternicei (Treimi)" ( 1ecd. nmrcoouvcxµw Tp16.ot...).
100
101
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Cei fase psalmi au fost rânduiţi să se citească la slujba dimineţii pentru că în tex
lor se vorbeşte şi despre scularea noastră din somnul nopţii şi despre rugăciunea de
1T1ineaţă: ,,Eu m-arn culcat şi am adonn.it; sculatu-n1-an1, că Domnul 111ă va sprijini .. ,:
(Ps. III, 5); ,,Iar eu către Tine, D9a1m1e, am strigat şi dim.ineaţa rugăciunea mea Te :v
întâmpina" (Ps. LXXXVII, 14). Indeosebi Psalmul LXII (,,Dumnezeule, Dw1meze
meu, pe Tine Te caut clis--de-dimineaţă ... ") este psalmul dimineţii prin excelenţ
(i::rn8w6c; sau bp8ptvoc; \VClAµoc;, matutinus psabnus); împreună cu Psalmul III, el est
moştenit din serviciul sinagogii iudaice, în întrebuinţarea cultului creştin. tl găsi
menţionat ca făcând parte din rugăci1mea de dimineaţă în Constitt-tţiile apostolia (II, 5.
şi VIII, 38), ca şi în alte documente vechi 39 ; el s-â păstrat, de asemenea, în sluj
dimineţii în toate rituri.le liturgice creştine. .·
Cele 12 riu3ăciuni citite în taină de către preot în timpul celor şase psalmi, Ri!qi
âunile diniineţii sau a.le Utreni'ez~ au un conţinut variat. Textul, numărul şi aşezare'
acestor rugăciuni în rânduiala Utreniei nu au fost de la început cele de azi. Astfel, ,.·
unele manuscrise vechi ele erau ori mai multe (13-14), ori mai puţine (1, 3, 6, 9 sa
11) şi nu se găseau gn1pate ca astăzi sau strânse la un loc, în Liti·n;qhier) ci risipite A
cursul Întregii slujbe, deoarece ele erau citite concomitent cu ecteniile rostite de câtr
diacon printre psalmii cântaţi odinioară în chip antifonic, aşa că ecfonisele lor alcătu
iau o încheiere logicii a acestor ectenii. Cu timpul, numărul lor a fost fixat definitiv l
12, după numărul orelor nopţii sau al orelor zil.ei care începe. În LitutJJhi:erele tipărit
au fost strânse şi grupate toate la un loc, adică înşirate una după alta la începutul Utre~
niei, pentru ca, după citirea lor, preotul să rămână liber pentru lucrarea Proscomidiei.'
Aşezarea actuală a acestor rugăciuni în cadrul rânduielii -Utreniei clin Litu1:ffhiere dateac,
ză, după unii, aproximativ din sec. al IX-lea înainte. '.
Numai ecfoniseie acestor rugăciuni au rămas în locurile lor de odinioară din cadrul
slujbei, fie pentru a încheia ecteniile în timpul cărora erau rostite rugăciunile respec~'
tive, fie pentru a marca începutul diferitelor lecturi sau cântări din rolul cântăreţilor de
strane. Legănira acestor ecfonise cu rugăciunile pe care le încheiau odinioară se ved~
încă }ămurit. Astfel, ecfonisul ecteniei de după cântarea a şasea a Catavasiilor (,,Că Tu
eşti Impăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre ... ") nu e altceva decât ecfonisul
rugăciunii a şasea, pe care preotul o citea, probabil în taină în timpul rostirii acestei
ectenii. Din cuprinsu] rugăciunii a noua (,,Străluceşte în inimile noastre ... ", care e ace-:
eaşi cu tu)făciunea dinainte de Evm~qhclie din rânduiala Liturghiei~ se vede că această
rugăciune trebuie să se fi citit odinioară înainte de pericopa evanghelică a Utreniei; a·
zecea rugăciune are caracter penitenţial, ea fiind legată probabil de Psalmul L (psalmul·
pocăinţei), iar a unsprezecea şi a douăsprezecea au conţinut doxologic, fiind amân-.
două în legătură cu psalm.ii Laudelor şi cu doxologia.
Cât priveşte cuprinsul acestor rugăciuni, ele exprimă, mai toate, mulţumirea de la·
sfârşitul nopţii şi cererea de la începutul zilei, adresate lui Dumnezeu din partea cre-
dincioşilor, prin preot, în calitatea lui de interpret al dorinţelor şi simţămintelor reli-
gioase ale comunităţii. Ideea generală pe care sunt brodate - aceea a lmninii naturale
ca simbol al celei supranaturale, adică al revelaţiei divine, dată în Vechiul Testament
39
Vezi, de ex., Despre feciorie (atribuit Sfântului Atanasie cel Mare), cap. 12, 16, 20., P.G.) t.
X:>i..'VIII, col. 265, 272, 276 (fecioarele îl recitau ca rugăciune de dimineaţă); Sfântul Vasile cel Mare,
Epist. CCVII (Către clericii din Neocezareea)) nr. 3, P.G.) t. XXXII, col. 764; Sfântul Ioan Gură de
Aur, C01nentar la ps. CXL) P.G.. t. LV, col. 427; Sfântul Ioan Cassian, op. cit.) cart. III, cap. 6, P.L) t.
XLIX, col. 135-136, şi Sfântul Benedict de Nursia, op. cit.) cap. 12, P.L) t. LXV1, col. 443-444 (îl re-
citau şi monahii din Palestina şi cei din Apus).
102
LITURGICA SPECIALĂ
rin Lege (Thora), iar în cel Nou prin Iisus Hristos - este comună cu tema proprie
~găciu;1il~r_ de dimineaţă divn. cu~tul ebraic, ceea ce constituie şi un indiciu despre
adânca vedn~ne a acestor ~ugacmm. V • • • • • V
Din cuprinsul unora dintre aceste rugacmm (m:a1 ales a şasea ş1 a opta) se vede ca
le se citeau odinioară în timp ce afară era încă noapte şi întuneric, deoarece, precum
~ 1 văzut, ~ncepu~l ~tren~ei _se făcea _în vechime, m~i ~Ies_ în n:iănăsti.ri,v cu_ două-tr„ei
ceasuri înamte de zma. Ult1m1le şase dmtre aceste rugacmm se citesc afara dm altar,_ 1~1
fata uşilor împărăteşti închise, ca şi rugăciunile luminilor de _la încep~1?1l Vecen~1e1,
pr~otul în~ţiş~ndu-1 ~e- o°:ml iz~?ni; din_ r~i. Pe1~tru acest 1;1ot1_v, atât cmrea psa~m~or
Utreniei, cat ş1 a rugacmmlor cltlte 111 tama de catre preot 111 timpul lor se _supnn1a la
Utrenia din noaptea Paştilor şi din toată Săptămâna Luminaţă, _în~'?cumdu-se . ct~
cântări care au menirea de a vesti şi a sărbători marea minune a Inv1er11 Domnulm ŞI
de a exprima sentimentele de bucurie ale credincioşilor. _
Ectenia ma.re (ti µqaATJ CY1wanu7), care urmează după citirea celor şase psalmi, e
aceeaşi de la începutul Vecerniei şi al Liturghiei; ea reprezintă rugăciunea comună a
crediricioşilor, rostită prin glasul preotului ori al diaconului, şi constin1ie tranziţia de
la lecturiie biblice (psalmi) la cântările următoare, care, precum vom vedea, anunţă
zoriie epocii Noului Testament sau prevestirea mântuirii care se apropie.
Cântarea „Dumnezeu este Domnul...", formată clin versetele 26 şi 27 ale Psalmu-
lui CXVII, se cântă de patru ori, ca o trâmbiţare a veştii venirii Domnului în cele pa-
tru laturi ,{le lumii. Spre a se arăta că este vorba de o „arătare" sau manifestare a Don~-
nului, odinioară, în momentul când se începea această cântare, se aprindeau toate lu-
minile (care, precum am spus, fuseseră stinse la începutul citirii celor şase psahni, ceea
ce se face şi azi prin unele biserici). ,,Se aprind acum toate făcliile - explică arhiepisco-
pul Simeo·n al Tesalonicului - pentru cuvântul ce zice: Slava lui Dumnezeu a strălucit
peste ei) adică peste păstori (Le. II, 2), şi se cântă „Dumnezeu este Domnul ... ", pentn:
că este cu cale a se face noaptea închipuirea naşterii şi a arătării Mântuitomlui celei
după trup, de vreme ce noaptea S-a născut. Pentru că Isaia zice: ,,Nouă, celor ce şe­
dem întru înumeric şi în umbra necunoştinţei, lumină mare s-a arătat ... " 40 .
Atât :,,Dwnnezen este Domnul. .. ", cât şi stihurile următoare (care pe alocuri nu se
mai citesc deloc) sunt resturi din Psalmul CXVII (,Jvlărturisiţi-vă Domnului, că este
bun, că în veac este mila Lui ... ''), care odinioară se cânta în întregime în acest moment
al Utreniei, fiind apoi înlocuit treptat de imnele cele noi (tropare), rămânând sub
forma celor câteva stihuri izolate (vers. 27, 26, 1, 11, 17, 22 şi 23), care exprimă mai
pregnant simbolismul momentului respectiv din rânduiala slujbei, adică vesteşte apro-
piata venire a Domnului.
Troparele inaugurează şirul cântărilor de inspiraţie sau origine nouă, pur creştină,
în rânduiala Utreniei, fiind primele producţii ale poeziei inmografice încadrate în
această slujbă. De aici înainte, cântările şi citirile din Vechiul Testament se împletesc în
serviciul Utreniei cu cele ale Noului Testament. Dintre toate slujbele serviciului divin
zilnic, Utrenia este aceea a cărei rânduiala a fost cel mai mult îmbogăţită cu producţii­
le poeziei imnografice creştine (bizantine), care este reprezentată aici sub toate forme-
le şi denumirile ei: tropa~e, stiluri, condace, icoase, antifoane, canoane etc. 41 şi prin
care Utrenia se adaptează la calendarul anului liturgic (ciclul sanctoral sau minea.l).
40
Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele rugăciuni (slufbe), cap. 309, P.G.) t. CLV, col. 568 şi
tvad. roni. cit., pp. 202-203.
41
Vezi cap. despre Fonnele şi denumirile poeziei imnografice din Liturgica generală.
103
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Cântdrile Treintice, care înlocuiesc cântarea „Dumnezeu este Domnul. .. " in zile!
de rând din Păresimi, exprimă participarea Bisericii la cântarea îngerilor. Creştinul ~"
scoală din noapte pentn1 a veghea cu îngedi şi a aduce împreună cu ei laudă necont
nită lui Dumnezeu. De aceea, toate scurtele tropare treimice din această parte a Utr
niei se termină, invariabil, pdn întreitul imn „sfânt" al îngerilor, din viziunea lui Isai
(VI, 6) şi din Apocalipsă (IV, 8). .· .
Cu citirea Catismelor de rând din Psaltire 'incepe o subdiviziw1e nouă şi distinct.i'
serviciului Utreniei, care ţine până la canoane. · de carne şi duminica lă.satului sec de brânză) se adaugă, la Polieleul obişnuit al sărbă­
Catisrnele de rând din Psaltire) adică grupele de psalmi a căror citire urmează ac
se numesc aşa de la cuvântul grecesc Kâ8tcrµa, adică /ederf ( de la Ka8i~w, a şedea
pentru că în timpul citirii lor se poate şedea jos în strane42 . In unele din cărtilc noastr
de slujbă (Litur;qhier) Tipicul bisericesc) Octoih) Triod ş.a.), ele mai sunt nudiite şi „s ;
hologii" (ale Psaltirii), adică citirea psalmilor alcătuiţi din „stihuri" sau versete. Fiecar
carismă e împărţid în trei stări (părţi), în cinstea Sfintei Treimi. La Utrenie se cites·
în timpul verii ,.,două carisme, iar iarna trei catisme, după cwn arată Re,qula de /a, înce
putul Psaltirii. In timpul citirii lor, dvera stă închisă, simbolizând vremea de pocăint
dinainte ele venirea l'v1ântuitorului. ' pe tine ... " (MeyaÂuvoµEv crE, Velicaem). Acestea alcătuiesc primul rând de Măr.imuri
Se poare şedea jos, de asemenea, în timpul cântării acelor stihiri care alternează c'
citirea catismelor şi care, pentru acest motiv, sunt numite sedelne) ~-sezânde sau catismai
( după termenul grecesc Ka8icrµa--ca), adică cântări ale catismelor.· Întrebuintarea lor îi
cult se pare că este anterioară secolelor VIII-IX, când Sfântul Teodor Studitu! le meu·
ţiona ca pe un lucru nou ( Cuvânt din postul Naşterii ... ).
Catismele şi sedclnele reflectă - ca şi stihurile de la nDumnezeu este Domnul. .. "·~
troparele - antagonismul sau lupta dintre elementele Le)!ii Vechi de o parte şi cele al'
Le)!ii Noi de altă p.:1rte, în evoluţia cultului creştin. Şi aici se vede, încă de mult, tendid
ţa de suprimare sau comprimar: a elementului vechi precreştin, în favoarea celui ma"
nou, de origine pur creştină; în bisericile de enorii, precum am văzut, de cele mai'ţ
multe ori se suprimă citirea catismelor şi se cântă numai sedelnele.
Aceeaşi lege a procesului de suprimare sau comprimare şi-a făcut deja ekctul ş·i·
asupra altor grupe de cântări din restul Utreniei. Astfel, stihul „Binecuvântat eşti,''
Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptări!~ Tale!", care se repetă înaintea fiecărei stihiri'
(fiecărui tropar) de la Binecuvântările Invierii din rânduiala Utreniei de duminica, nu1
este altceva decât versetul 12 al Psalmului CXVIII, psalm care alcătuie§te singur Catis~1
ma a XVII-a, adică a treia carismă din rânduiala Utreniei de duminica. Acest psalm s.e,,
cânta deci odinioară Jn întregime, dar cu timpul a fost subplantat de cântă.rile cele noi
ale Binecuvântărilor Invierii, intercalate l~ început printre stihurile lui.
Cădirea din timpul Binecuvântărilor Invierii închipuie aromatele ,.,(miresmele) adu-,
se de femeile mironosiţe la mormântul Domnului, în dimineaţa Invierii, pentru a .
completa ungerea trupului Domnului, potrivit rânduielilor tradiţionale pentru morţi.
Polieleul (de la TCOA 'UEAEOc;, mult-milostiv) este o cântare care h praznice şi la sărbă ~:
tarile sfinţilor mai importanţi înlocuieşte Binecuvântările Învierii de duminica. La săr-,,
bătorile Mântuitorului şi ale sfinţilor, Polieleul este alcătuit din versetele alese din:
Psalmii CY,.XX[V (,,Robii Domnului, Aliluia ... ") şi CXXXV (,,Mărturisiţi-vă Domnu-
lui că este bun ... "), care preamăresc în chip deosebit şi laudă rn.ilostivirea lui Dumne-:,
zeu43 ; după fiecare verset al Psalmului CXXXV se repetă refrenul „Că în veac e
42
Vezi Simeoi: al Tes.,,ap. ci~., cap. 311, P.G., t. CLV, col. 569-572 şi trad. rom. cit., p. 204.
4
Despre Polieleu vezi la Suneon al Tesalonicului, op. cit., cap, 309, P.G., t. CLV, col. 568 şi
"'
trad. rom. cit., p. 203.
104
LITURGICA SPECIALĂ
rui j>J (61:t Etc; 'CTJV a'w'.Sva --co tAEOc; auwu), ceea ce a şi Îacut ca această cântare să ca-
;ere den;-111:,irea, de ~?liel~u (rn_ult-rnilosti·~ sau mul#f, milâ). . '
, La sarbatonle St111te1 Fec10are, Polieleul este format dm versete ale Psalmului
XLIV (,,Cuvânt bun răspuns-a inima 111.ea ... "), după care se repetă un fel de refren
(pripeală), care Începe cu „Bucur~-te ... " şi care reprezintă frânturi din diferite imne şi
rug,ăcium pentru lvla1ca Domn.ulm. ·
În trei din dum.inicile Triodului (duminica Fiului risipitor, duminica lăsatului sec
torilor (Psalmii CXXXIV şi CXXXV), şi Psalmul CXXXVI (,,La râul Vavilonului ... "),
care exprimă plângerea şi nostalgia poporului evreu pentru Ţara Sfântă., atunci când se
afla în robia babilonică, simbolizând acum plângerea creştinilor, după raiul pierdut,
patria originară şi fericită a omului, din care l-au izgonit păcatele.
J\..1.ciriniurile (Ta MqaAuvâpux, la ruşi Velicanie, germ. Verherrlichurwslied)) cu sti-
hurile lor, care urmează după Polieleu, sunt o particularitate a ritului românesc şi slav
(grecii nu le au). Se numesc a~a pentru că ele preaslăvesc măreţia praznicului sau a mi-
nunilor şi meritelor sfinţilor sărbătoriţi, începând totdeauna cu cuvintele: ,,Măr.imu-te
(propriu-zise) şi sunt de origine rusească, fiind atribuite, după suprascrierile din unele
ediţii ale Psaltirii şi Catavasierului) Fericitului Maca.rie) filozof şi ritor (predicator), la
care tmele ediţii îl adaugă pe Timotei Monahul. · ·
Unele sărbători mai au şi al doilea rând de Mărimuri sau „Pripele", care încep de
regulă cu „Veniţi toţi (,;::redincioşii) ... " şi care sunt opera unui imnograf român din se-
colul al XIV-lea: K_yr Filotei A1onahul ( probabil de la Cozia), fost logofât al lui Mircea
cel ,Mare, cu numele mirenesc de Filos.
Stihurile A,1.dri1nU1il01· sunt de fapt diferite versete din psalmi, potrivite cu eveni-
menml sau cu sfântul sărbătorit în ziua respectivă. Alegerea stihurilor pentru fiecare
sărbătoare (de regulă câte şase) este atribuită, în suprascrierile din cărţile de slujbă, lui
Nichifor Vlemide (teolog bizantin, 1197-1272). Ideea exprimată în textul Mărimurilor
era concretizată odinioară în ritualul scoaterii şi închinării icoanei sfântului sau a praz-
nicului respectiv, ritual care avea loc în timpul cântării Măr.imurilor şi care se mai
păstrează încă în unele mănăstiri, când se face Priveghere.
Strofa sau stihira numită Ipacoi .(urcaK017 = ascultare, răspuns, ecou; rasunet) sau
subascultdtor (cwn a fost tradus cuvântul respectiv în unele ediţii ale Octoihului" mare şi
mic), precedă cântarea Antifoanelor, în rânduiala Utreniei de dwninica; la celelalte
sărbători, Ipacoi e aşezat după Cântarea a treia a Canoanelor. ,,Ipacoi" însemna la în-
ceput refrenul care se intercala printre versetele psalmilor cântaţi în cântarea psalmo-
dică. Astăzi, stihirile dumipicale numite astfel sunt dnduite pe cele opt glasuri şi toate
proclamă în chip solemn Invierea Domnului; de aceea li s-a dat această denumire, ca
unele care trebuie să fie ascultate cu deosebită luare-aminte şi rară să stăm jos. După
vechii tâlcuitori ai cultului, denumirea de „ascultare" (ascultător sau stil1iră. a ascultă­
rii) se referă la Hristos-Mântuitorul - Adam cel nou- Care, prin ascultare, adică prin
Împlinirea voii Tatălui, a anulat neascultarea vechiului Adam şi l-a adus la vrednicia
cea dintâi; se poate referi şi la sfintele femei-mironosiţe care, în frunte cu Maica Dom-
nului, au venit cele 9-intâi la mormânt şi, ascultându-L pe Hristos cel înviat, au vestit
apostolilor bucuria Invierii, anulând astfel neascultarea Evei, prin care s-a călcat po-
runca şi a venit blestemul44 •
44
Vezi, de ex., Tâlcuire pe scurt, tălmăcită din cea pre larg ellinească, a lui Nichifor Catlist
Xantopulul, la. antifoanele celor opt glasuri ..,, de ierom. Gherontie, Neamţu, 1817, t. 98 r.
105
 PREOT PROF. DR. ENE BRANJ.ŞTE
Antţfocinele
sau Treptele antifoanelor (avo:./3a8µ01) din Octoih sunt cântan scurt·
numite „antifoane" pentrn că se cântă alternativ de către cele două strane sau corurid
cântăreţi. Ele sunt compuse de Sfântul Ioan Damascbinul ori, după cum cred unii, d
Sfântul Teodor Studitul45 , pe baza Psalmilor CXIX-CXi'C..t'aII (CXX-CXXXIV), car
formează Catţsma a XVIII--a, _m~mită şi ,,_cântarea treptelor", pentru că se cânta p
treptele de la mtrarea templuhu dm Ien1sahm, de către două coruri (cete) de cântăret"
care stăteau faţă în faţă şi cântau pe rând. Fiecare dintre antifoanele celor opt glasuri'
format din nouă tropare sau stihiri scurte, grnpate trei câte trei, în trei antifoane pe·
tru fiecare glas, cu excepţia celui de la glasul VIII, care este împărţit în panu an
foane, având astfel 12 tropare sau stihiri scurte. Împărţirea aceasta a antifoanelor a
deci o evidentă semnificaţie trinitară, referindu-se la cele nouă cete ale ierarhiei cereş
a îngerilor, care cântă Sfintei Treimi lauda cea necurmată sau neadormită, cu care Î:i
unim şi noi spre a-L lăuda pe Domnul.
Citirea Eva.n!fhclici este partea principală şi specifică a Utreniei sărbătorilor. În jurii
ei se grup~ază o serie într~agă de cântări şi formule (~inecuv~întările Învierii ori Poff
eleul, Antifoanele, Prochunenul, ,,Toată suflarea ... , Invierea lui Hristos vh~1.nd ... '
ş.a.), menite să încadreze şi să pună în lumină această lectur;:i biblică, prin care,
sărbătorile din cursul săptămânii, se simbolizează arătarea sau venirea lui Hristos u'
lutne şi învăţătura Lui mântuitoare, iar duminica, Învierea Lui. · ·.
Duminica se citeşte la Utrenie una din cele 11 Evmwhelii ale Învierii (ElxxyyEÂtc°
i::w8111a), deoarece duminica este ziua săptămânală închinată comemorării Învierii Dom
nului. Citirea celor 11 pericope duminicale ale Evangheliei începe de la prima duminic~
după Rusalii (Duminica Tuturor Sfmţilor), ciclul lor repetându-se astfel, din 11 în 11
duminici, în tot cursul anului, cu excepţia perioadei Penticostarului, când ~irul ior suferă
unele modificări. Ciclul celor 11 Evanghelii duminicale ale Utreniei era deja fixat în se~
col?-1 al VIII-lea, dar momentul în care se citea Evanghelia în cursul Utreniei nu era pre.:'
tutmdeni acelaşi. Astfel, la Iernsalim se citea (ca azi) după antifoane, pe când la Con
st;mtinopol se citea după doxologie, fiind încadrată de cele două tropare ale :[nvierii,
care şi-au păstrat până astăzi locul lor de la sfâ~şitul Utreniei (vezi mai departe). d1;;';
Pentrn ce sunt numai 11 Evanghelii ale Invierii şi nu mai multe ori mai puţine ~.niJ\ţ ·
Pentrl! că mai toate vorbesc despre ar:itările Mântuitomlui către Sfinţii Săi .Apostoli,Jl
după Inviere, când aceştia rămăseseră numai 11, din pricina căderii lui Iuda (vezi, de1.:j
~~eml?lu,_ 1"1:~- XXVI~I, 18; 1\1c. XVI, 14; Le. XXIV, 22 ş.u.). După numărnl Evanghc iif 0 sie poetică, în cultul ortodox, a legăturii strânse dintre Vechiul şi Noul Testament.
lu lor Inviem avem şi 11 Luminânde şi 11 voscresne sau stihiri ale Evangheliilor, pre-':
cum se va arăta puţin mai 1eparte. ; J:f ;·
Pentm ce v~vangheli~le Inv~erii se ~itesc în latur~ din~pre m~az~noapte a_ Sfintei MeJi~
se ? ~evntn1. ca m aceasta latura este situat capul Mantmtorulm, dm scena iconografica,
numita Epitafi-os (punerea în mormânt), zugrăvită pe sfântul antimis şi pe sfântul epi- -li·
taf (câ~1d acesta se află aş"ezat pe Sfânta MasăJ adică de la Paşti la Înăiţare), iar preotu(l
ca~·e cite_şte" E~anghelia Invierii îl închipuie acum pc îngeml care a vestit femeilor'.}~
mironosiţe mvierea, _şezând pe piatra răsturnată a mormântului40 , ,,în partea dreaptă", \~. ·
unde era căzută năframa capului, cum precizează Sfântul Evanghelist Marcu (cap::
~VI:' 5~. De aceea citeşte el Evanghelia dinăuntrul altarnlui, lângă Sfânta Masă care<J
mch1pme Morrn8.ntul Domnului, iar nu dintre uşile împărăteşti şi nu în văzul mulţimiL:î~
s Nichifor Callist Xantopulos, op. şi trad. rom. cit., f. 1 verso.
4
p. :'limeon al Tesalonicului, Dejpre sfintele slujbe, cap. 335, P. G., t. CLV, col. 608 şi trad. r01n. rit.,
2
106
LITURGICA SPECIALĂ
din biserică, deoarece Învierea nu este cunoscută încă decât femeilor mironosiţe, care
au auzit cele dintâi vestea fericită a marii minuni
47
.
La sărbătorile din cursul săptămânii, Evanghelia este citită însă dintre uşile Îll1,pără-
reşti (cala ~iturghie) deoare~e 1:u mai ';ste :'orba ?espr~ cele ~l E;7anghelii ale_ If1:vie-
rii şi arunci preotul 1ii reprezmta pe Mantmton1l msuş1, vorbmd m faţa mulţimilor,
î.nainte de patima şi învierea Sa48 . Evangheliile respective se aleg atunci dintre perico-
pele al ~ăr'?\ conţinut 2'or~eşte despre ev:enim_en_tul s_ărbăt01~it (la pra~nicele împără­
teşti) on sta 111 vreo legatura oarecare cu viaţa ş1 virtuţile sfinţilor serbaţi.
Scoaterea Sfintei Eva,tlffhelfr în niHlocul bisery,cii la Utrenia de duminica închipuie ară­
tarea Domnului după Invierea Sa şi vestirea Invierii l<\ toată lumea. De aceea se cântă
acum „Veniţi., toţi crediqcioşii, să ne închinăm Sfintei Invierii lui Hristos ... ".
Alcătuirea imnului „Invierea lui Hristos văzând ... " este atribuită Sfântului Ioan
DamaschinuL
Psalmul L este întrebuinţat încă din vechime în rânduiala Utreniei 49 , în acelaşi loc
în care îl găsim şi azi în toate riturile liturgice răsăritene; el exprimă aici sentimentele
de umilinţă şi smerenie, cu care credincioşii îl întâmpină pe Hristos, Cel ce S-a arătat
rnai înainte prin citirea Evangheliei ori prin cântările care ne vorbesc despre El. Odi-
nioară, el se cânta antifonic şi constitui?- începutul vechiului oficiu al dimineţii sau al
Utreniei propriu-zise (în Apus, Laudes niatutinae).
Cu stihira Învierii (,,Înviind Iisus din mormânt ... ") se termină ciclul cântărilor în le-
gătură cu Evanghelia, care alcătuiesc o parte distinctă - şi anume partea cea mai im-
portantă şi mai caracteristică - a Utreniei duminicilor, prin care aceasta se deosebeşte
de Utrenia zilelor de dind . Stihira aceasta este de o a9-âncă vechime, fiind socotită, de
unii J.iturgişti, ca fiind de provenienţă egipteană 50 . lntr-o formă puţin deosebită se
cântă şi în cultul catolic, la venerarea Sfintei Cmci din Vinerea Patimilor.
c) După aceasta urmează, precum am văzut, citirea Canoanelor sau cântarea Cata-
vasiilor~ care alcătuiesc parte:cr. a treia a serviciului Utreniei şi despre care am vorbit în
capitolul despre Poezia inino,qrafi,că din cursul de „Liturgică generală" (tot acolo, des-
pre condac şi icos) iar despre sinaxar a se vedea, în acelaşi curs, cap. despre Lecturile din
serviciul divin).
Canoanele alcătuiesc una dintre cântările caracteristice serviciului Utreniei. Fiind
produse ale poeziei religioase creştine, inspirate - precum am văzut - din cântări.le po-
etice ale cărţilor Vechiului şi Noului Testament) ele reprezintă cea mai strălucită expre-
l• Cântările numite svetilne sau luniinânde (1:cx. <j)w1:aywy11<:a), care se cântă înainte de
Laude:, se numesc aşa fie pentn1 că odinioară ele se cântau în momentul când începea
să se lumineze de ziuă, fie pentru că în mai toate cântările care poartă această numire e
vorba de lumină: lumina naturală a zilei, adusă de soare, ori - mai ales - lumina cea
sl adevărată şi veşnică, întmchipată şi adusă în lume de Hristos-Mântuitornl . Ele sunt
51
47 Excepţie se face, precum am văzut, numai în noaptea Paştilor, când Evanghelia se citeşte nu
numai în afara altarului, ci chiar afară din biserică, în mijlocul şi în văpil credincioşilor şi chiar la în-
ceputul slujbei, pentru a se vesti astfel la toată lumea marea minune a Invierii, a cărei amintire anuală
t o comemorăm atunci (comp. şi Pr. Prof P. Vintilescu, Litin;ghierul explicat, pp. 70-71). ·
48 Simeon al Tesalonicu.lui, op. cit., cap. 335-336, P.G._, t. CLV, col. 608-609 şi trad. rom. cit., pp.
218-219 .
.t~' 49 Vezi, de ex., Sfântul Vasile cel Mare, Epist. CCTl7I (Către clerul din Neocezareea Pontului),
P.G., t. XXXII, col. 764.
so A. Baumstark, Litu1';gie companie, ed. a 3-a, p. 112.
51 Simeon al Tesalonicului, op. cit., cap. 313, P.G., t. CLV, col. 572 şi trad. rom,. cit., p.204.
107
 PREOT PROF. DR. ENE BRANL$TE
a~e~ăr1te „epicl~ze (invocări) ale lui Hristos-Lumină, pipărate în cursul întregii ur·
Indeosebt, p~nt~7:-1 cele 11 svetilne duminicale ale lnvierii se întrebuinţează şi,
1111,,::,~.
mmurea de exapostiltim (i::ţarco01:nÂ.cipw. de 1a Eţ-6-rco-01:!'.::11,Â.w = a trimite) red
• t,, (\ • • • ...,. • ~ '
une<:m m romanqte pnn trmnţatoare on tropare ate trimiterii)· denumirea aceasta\;
explică prin aceea că î~ ek este vorba ori ~e tri~niterea sfintelor femei către apostol(
a acestora la neamuri pentru propovădmrea Invierii 53 ori de făo-ăduinta trimite
S_fântului Duh, făcută de Mântuitorul înainte de Înălţare~ Sa la cer. ·se
ma(numesca
ş1 pe_nt~u că, odin~oară, !n L~ise1:i~a ce~. mare (_cat~~~ala patriarhală) din Constantinop·
se tnm1tea unul dmtre cantareţ1 111 m1Jlocul b1senc11, spre a executa aceste cântări.
Cele 11 sveti1J1e duminicale (l::ţarco01:EtÂ.cip10: 6,vcx,01:cicrtµa) sunt ca si voscresn-
le, în legătură cu Evangheliile corespunzătoare ale Învierii, pe care el~ k parafrazeaz
Ele ~unt„alcătuite, vdup~ unii, ~e:: Împăratul bizantin Le~m Filozofi.11 (Înţeleptul) 5 4, Î<\
clupa _alţn, de fiul sau, Constantm al VII-Lea Porfirogemtul (sec. al X-lea) 5·5 •
Stihul ,,Sfânt este Dornnul Dumnezeul nostru ... " şi celelalte, care se cântă <lumini
î1:-aintea svetilnelor, sunt luate din Ps. XCVIII (vers. 2, 3, 5 şi 9), psalm care, prob:
611, se cânta odinioară în întregime, imediat înainte de Laude.·
Cu Laud.ele începe a doua subdiviziune a acestei ultime părti a Utreniei care ti
până la .sfârşitul slujbei. ' ' ' ,
Laudele) Lăudările sau Hvalitele (oi Atvat, 1:6 Ilacrmwocipwv) sunt câ.ntările pri''
cipale şi caracteristice ale rânduielii Utreniei. Ele sunt alcătuite din o serie de stihiri l:
număr variabil (duminica 8, la praznice 6, la sărbătorile mai mici şi în zilele de râ ·1
4), e:~re. aţternează cu versete din Psalmii CXLVTII, CY,..LIX şi CL, numiţi şi psa
alle}inat~cz sau de laudă, fijndcă se termină cu refrenul ebraic nAlleluia", care înseamri'
„Laudaţ1 pe Domnul!". Intrebuinţarea acestor psalmi în serviciul divin al dimineti
menţionată în documente încă din sec. al IV-lea 56 , reprezintă o moştenire străvech
din ~ultul ~inag-ogii iudai~e şi ~:ste universală în toate rin.1rile liturgice creş6ne, cu ex
cepţ1a celm romano-catolic, dm care a fqst suprimată în 1911 de către reformatori
Psaltirii romane. Odinioară, ei se cântau .În întregime~ după fiecare verset cântat sa·
rostit de către solist sau conducătorul cântării, popontl cânta refrenul: ,,Toată suflare
să laude pe Domnul!". Ast;;'izi, numai în zilele de rând care nu au stîhiri la Laude î
Minei aceşti. psalrn.i se mai citesc în întregime, ca odinioară, a.şa cum îi găsim încă
Ceaslov. La slujba din duminici şi sărbători au rămas din ei numai primele două vei-'
s:te ale ~s~h:nului CXL ~III, :1ers~te care se cântă pe larg la început, precum şi celelafr
careva snhm (versete) dm cella.Iţi psalmi (Ps. CXLIX, 9 ; Ps. CL, 1-5 ; Ps. IX, 32 {
Ps. CXX,,XVII, 1), cântate recitativ printre stihirile Laudelor. Stihirile acestea reprezin
tă compo~iţii n:iai noi, ~e inspiraţie c;eştină, alcătuite de diferiţi imnografi din sec. a~
VT-lea mamte ş1 care au mtrat treptat 111 Mineie) Octoih) Triod şi Penticostar.
~lti~ele d~mă stihiri de la_ ~aude se cântă precedate nu de versetele din psalmi, cî;'
de „Slava ... , Ş1 acum ... "; durrnmca, la Slava Laudelor, se cântă una dintre cele 11 si-ihiri
ale Bvarwheliei) numite şi voscresne (termen slav, care înseamnă înviere) sau Eot(h)i-
nale (de la cuvântul grecesc E(O(j)lV6<;-17-6v, care înseamnă matinal) sau rnânecânde (de
la cuvânt latinesc manico-circ = a se scula dis-de-dimineaţă), pentru că mai toate vor"'
besc despre „mânecare", adică mergerea foarte de dimineaţă a femeilor mironosiţe la
:: N. ~ge~d':r: înf~a _priere des Heum, ed: de Cheveto$ne, 1975, p. 137.
Vezi N1ch1fur 1....,alhst Xantopulos, op. ş1 trad. rom. cit., f. 101 v. 102 r.
:: Vez~ Nichifor Callist Xant~pt~os, op. şi trad. rom. cit., f. 102 r.
~~ Vez:, de ex., Pr. Prof. P. Vmttlescu, Despre poezia i1nnograficd... , p. 128.
·' Vezi, de ex., Ioan Cassian, op. cit., III, 6, P.L., t. XLIX: col. 135-136.
108
LITURGICA SPECIALĂ
1.11ormth1mJ Dop1.nului, în ziua Învierii. Ele corespund - ca şi svetih1ele - celor 11
.:Evanghelii ale Invierii, p~ care le comentează sau le parafrazează, şi sm1t alcătuite de
tcnpăraml bizantin Leon Inţeleptul sau Filozoful ( ţ9 l l).
Doxologia sau Slavoslovia (numită uneori şi Mărinda)) sau hnnul ÎnJJeresc (deoarece
primul _ei verset - ,,Slavă î~1trn cei de sus lui J:?m:nnezeu .._." - este imn_ulcâ1~tatv d~ în-
l!.erî la Naşterea Don1nulrn, Le. II, 14), constinue una dmtre cele mai vechi parţi ale
.~~rviciului Utreniei. In forma sa de azi, doxologia este un imn cu caracter trinitar,
adid alcătuit „în cinstea Treimii", cum zice Simeon al Tesalonicului 57 • Dar în serviciul
liturgic ea a fost întrebuinţată la început în forma sa originară şi cea mai simplă, 9-e
iinn al îngerilor, adică aşa cum o aflăm în Evanghelia de la Sfântul Luca (II, 14). In
această formă o găsim, de ex., în Constituţiile apostolice (cartea a VIII-a, cap. 13), inse-
rată î:n rânduiala Liturghiei, îndată după „Unul Sfânt, unul Domn ... "; dar în acelaşi
document o găsim, în alt loc (cartea a VII-a, cap. 47 şi 48), deja amplificată aproape
în forma de azi, ca un imn de laudă către Dumnezeu-Tatăl şi Fiul, amplificare provo-
cate\, desigur, de discuţiile dogmatice hristologice din secolul al IV-lea, provocate de
arie;1i. Ulterior, din pricina ereziei pnevmatomahe a lui Macedonie, s-a ad~ugat şi
menţiunea Sfântului Duh, cea ele-a treia persoană a Sfintei Treimi (,,Doamne, Impăra­
te ceresc, Dmnn.ezeule ... şi Du.hule Sfinte!"), imnul căpătând astfel un caracter expres
tdnitar, adică alcătuit „în cinstea Treimii", cum zice Simeon al Tesalonicului 58 , şi de-
venind un mijloc de luptă al Ortodoxiei împotriva ereziilor antitrinitare. Amplificarea
s-a făcut, ca de obicei, rnt pe bază de texte biblice, îndeosebi cu versete din psalmi, lu-
ate textual sau cu mici adaptări.
Odinioară, doxologia se cânta în momentul când se ivea pe cer prima rază de soa-
re, adică lumina zilei. De aceea, cântarea ei era introdusă, ca şi azi, prin ecfonisul rostit
de diacon: ,,Slavă Ţie, Celui cc ne-ai arătat nouă lumina!", prin care îl slăvim pe Acela
care nu numai că ne dă lurni.na naturală a zilei, dar ne-a adus şi lumina spirituală, a
cunoştinţei de Dumnezeu:, El fiind „Soarele ~el adevărat şi lumina cea adevărată" 59 , iar
noi „întru lumina Lui vom vedea lumină". In cadrnl Utreniei, slavoslovia ocupă deci
un loc şi are un rost analog cu cel ocupat de imnul „Lumină lină ... " în cadrul Vecer-
A niei (vezi în urmă, la explicarea Vecerniei). Ea înseamnă momentul culminant, apo-
geul budei aduse de Biserică lui Dumnezeu, ca izvor al luminii naturale şi totodată ale
celei spirimale, laudă care constituie scopul de căpetenie şi elementul predominant al
părţii a doua a Utreniei, începând încă dinainte de svetilne. Intr-adevăr, formula ros-
tită de preot (dîacou) înainte de Cântarea a noua a Catavasiilor (canoanelor) ne pre-
vesteşte venirea lui Hristos, ,,Lumina lumii", mărind pe ,,Născătoarea de Dumnezeu şi
_; Maica Luniinii ... ". Cântarea svetilnelor, care coincidea odinioară cu începutul lu-
minării de ziuă, ne aduce aminte de zorile mântuirii, pentn1 ca, ceva mai·târziu, cânta-
rea doxologiei să ne anunţe atât revărsarea luminii, cât şi venirea lui I-lristos, ca pe un
fapt împlinit: ,,Sbvă Tic, Celui ce ne-ai arătat nouă· lumina!". Atât laudele, cât şi do-
xologia sunt, de fapt, imne ale slăvirii lui Dumnezeu ca izvor al luminii, atât de
necesari pentru viaţa omului, ca şi pentru aceea a întregii existenţe organice.
Ideea şi termenul de „lumină" sunt deci predominante şi centrale în stnicmra şi
simbolismul părţii finale a Utreniei, care ar putea fi numită slujba prin excelenţă a zo-
s7 Despre sfintele ru.1yiciuni (slujbe), cap. 313, P.G., t. CLV, col. 572, .şi trad. rorn. cit., p. 697.
sH Ibidem. ,
s
9
Sfântul Ciprian, De dominica oratione, cap. 35, P.L, t. IV, col. 560 B-C.
109
-P~EOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

rilor sau a luminării, dar şi a bucuriei, precum o caracterizează Sfântul Vasile cel Pr.. Prof. Ene Branişte, Slu/ba Utreniei - Istorie şi explicare) în rev. S.T.) an. 1972,
re~ 0 • Dacă 1·11 slujba de seară (Vecernia) răzbate melancolia discretă a amurgului · r. 1-2, pp. 70-89.
~icşorării şi a dispariţiei treptate a luminii, în cea de dimineaţă (Utrenia) dimpotri '; C. Cailewaert, Laudes matutines, Briigge (Bruges), 1928.
1zbu~~1eş~c e?.u~eranţa bucuriei, a jubilării pentru lumina care revine, car~ creşte tr , B. Cireşcanu, Tezaurul litu17Jic al Sfintei Biseriâ Ortodoxe de Răsărit~ t. III, Bucu-
tar ş1
mvalme dm nou lumea, aducând cu ea nădejdea şi f;kând s~i pulseze viata red rj,eşt:i, 1914.
teptată din amorţirea somnului şi din întunericul nopţ.{i, aşa cum venirea lui I-Iristos {., · I.M. Funtuli, Slu:J°ba Utreniei (în grec.), Tesalonic, 1966 (extras din rev. ,,Grigorie
lume a adus bucuria mântuirii. · .: •·•ţp;ilama").
În diferit~le p~~ţi care alcă1:u~esc serviciul U~reniei se exprimă astfel un şir întreg.t_ _h Acelaşi, Utrenia niănăstirească (În grec.), Tesalonic, 1972.
a:pe~te. a_l~ s1mţ1_m _nqastre rehg;1oase, pe care m le trezesc, pe rând, mgă.ciunile, cân' li J.M._ H~~1ssens, Nature et ;1enese de l'offi.ce des .lviatines) Roma, 1952, (,,Analecta
nle ~1 c1t_1r~le sl:1tbef · Incq~em_ cu~ sentime1~tul de trţsteţe, cu tânguirea şi podinţa cel ţGregonana , 5 7).
apaţ1 od1111oara, m !1:1tune~IC ş1 p"aca_t, expnmate p~m cei şase psalmi; gustăm apoi s
fr J. Jw1gmann, .Beitr1,we zur Geschichte der Gebetslitu17Jie. I. Die EntstehunlJ der
t1mentul de manga1ere ş1 de nadqde, pe care 111 le aduce cântarea „Dumnezeu e 'fµ.atutin) în rev. JJZeitschrift fi.ir katholische Theologie" (Innsbruck), 72 (1950), pp.
D~mnuL.." ~i cele. urm~t<?are; _jubilăm _î1~ sentimentul de bucurie şi preaslăvire, pr{ 66-79.
mute ?e Pohel:1;1 ŞI de c1tir_e~ Evanp;hehe1; ~upă sentimentul de linişte şi împăcare,'
' H. Leclercq,Matines, în DACLJ t. X (1932), col. 2677-2679.
care n~-1 toarna m suflete ntlrea (cantarea) lmă a Canonului (Catavasiilor), cântăm l lckm, La.udes (Oficiul Laudelor), în acelaşi dicţ., t. VIII, col. 1887-1898.
~da lm Dumnezeu prin intonarea Svetilndor şi a Laudelor, iar în cele din urmă bu
J. Mateos, Q_uelques probleni.es de l'Orthros byzantin) în rev. ,,Proche Orient
na noa.s~r~ explo<lează, culminând în slăvirea entuziastă a lui Dumnezeu, din cântar' Chretien", 11 (1961) şi extras aparte, Jerusalem, 1961.
Acelaşi, Office de minuit et o.ffi.ce du niatin chez St. Athanase) în O. C.P.J vol. XXVIII,
doxolog1e1. ·
Cele două trop1-t1;e) care se cântă după doxologie la U tren.ia de duminic~ft vorb fasc. l (1962), pp. 173-180.
Acelaşi 1 De offi.cio matutino et vespertino in ritibus orientalibus) Roma 1968/69.
amândouă dfspre Inviere, de aceea în greceşte se şi numesc 1:pamxp1.cx. ava~'t<icrt V. Mitrbfanovici, T. Tarnavschi şi N. Cotlarciuc, Litur;qica Bisericii Ortodoxe) Cur-
(~ropare ale ~nvierii). După supraînsemnarea din vechile Evholo;;rhii mari greceşti ti
suri universitare, Cernăuţi, 1929.
nt~ la Veneţia, aceste tropare fll11t opera Sfăntului Ioan Damaschin; ele au fost Înt Office de Matines selon le rite byzantin) traci. fr. par P. Mercenier, în rev. ,,Irenikon",
bum~ate la încel?ut în slujba Invierii şi încadrau odinioară Evanghelia care, la OJ
an. 1934 (suppJ.), pp. 138-142.
stantmo._p<_)I, se c1t:~avîn_ acest moment al Utreniei duminicale (vezi în urmă). · M. Scaballanovici, Tipicul comentat (în rus.), t. I, Kiev, 1910.
R14_:1Jaciunea (fa.ra titlu)) pe care preotul o citeşte în taină la sfârşitul Utreniei du Pr. S. Teodor (Arhiereu Tit Simedrea), trei articole despre Filotei Monahul de la Cozia
ectem_a cererilor (,,Doamne Sfinte, Care întru cele de sus locuieşti ... "), este de fa -ininogra,fronzân) în rev . .l\,f.O.J an. 1954, nr. 1-3, nr. 4-6, şi an. 1955, nr. 10-12.
rugăc1:11:ea de binecuvântare şi de concediere a credincioşilor diO: biserică la sfârşi Ambrozios .Stavrinos, Contribuţie la sfintele rânduieli ale Vecerniei şi Utreniei (în
Utreme1. _Ca sens, ea core~punde ~eci c~ I:-u!făciunea amvonului de la Liturghie (as grec.), Constantinopol, 1923-1924. ·
vedea mai departe, la explicarea L1turgh1e1). Ea trebuie să fie destul de veche căci, Tipicon) siest Ustav) Moscova, 1954 (retip. după ed. din 1906).
rugăciune similară, dar cu alt text, găsim şi în rânduiala Utreniei des~rise d Prof. P. Trembela, Rujfăciunile Utreniei _şi ale Vecerniei (în grec.), în rev.
Constituţiile apostoli'ce (cartea a VIII-a, cap. 39). · ,,0eoÂoyt.a" (Atena), XXIV-XXV (1953-54), retip. în „MtKpov Eux0My10v", t. II,
Atena, 1955, pp. 188-274.
P.V. (Vetelevski), .lnţelesul _1,i structura celor _şase psalmi (în rus.), în JM.P.J an.
BIBLIOGRAFIE (lucrări auxiliare) 1968 1 nr. l O, pp. 63-64.
P_r.. Pr<_:>f. P. Vintilescu, Desp1~e poezia imno1Jrt1:fică din că11ile de ritual_# cântarea
„
Ev. Anton.iadu, Despre ru;;piciunile Veceniiei şi Utreniei din sfintele noastre rânditie
btscnceasca) Bucureşti, 1937.
(în grec.), în rev. ,,Byzantinisch N eugriechische JahrbiidÎer'' (Atena), t. XII
Acelaşi, Qficiul Utrenie1~, în rev. G.B., an. 1963, nr. 7-8, pp. 683-699.
(1936-1937), pp. 245-280.
Acelaşi, Liturghierul explicaţ, Bucureşti, 1972, pp. 59-75.
I_d~m; Dcsp~e varianta cu cântări. sau bizantină-lumească a slujbelor senJiciului divi ,
de zi _şi noapte (111 grec.), Ate1:i,a, 195 l. · +
M. Arranz, S.J., Les pneres presbyterales des matines byzantines) în O.C.P., voL
XXXVII, fasc. II (1971), pp. 406-436. . -
Acelaşi, Le Sacerdoce ministeriel da.ns prieres secretes des Vepres et des
byzantines) Roma, 1971.
Nilo Borgia) ' OpoÂ.bywv., ,:,Diimio)J delte Chiese di rito bizantino în __ C)n,en,ta.lllaiill
Christiana", vol. XVI, 2, 56 (nov. 1929), 209-218.

60
Regulile ma1'i, 3 7.

110

CAPITOLUL VIII
Ceasurile Liturgice
( orele canonice)
1. Ce sunt Ceasurile Liturgice. Locul şi timpul săvârşirii
Ceasurile sau orele canonice fac parte dintre Laudele „1,nici))' adică cele alcă.
mai mult din citiri fii.cute la strană, rolul preotului în oficierea lor fiind foarte red
De aceea, rânduiala lor se află în Ceaslov, cartea prin excelenţă a cântăreţilor de straI
La noi, nwnai ediţiile din 193 7, 1956 şi 1967 ale Lititr;Jhierului au adfogat, pent
preot, rânduiala Ceasului IX, înainte de cea a Vecerniei. Slujbe de o importan
secundară, astăzi Ceasurile se citesc aproape numai în rnăn~îstiri şi în unele catedr
chiriarhale, la care se păstrează regula de slujbă a mănăstirilor .
De regulă, ele se citesc în tinda (pronaosul) bisericii, ca şi Pavecerniţa şi Miezonopti
Cât priveşte rnonientul din zi în care se oficiază) odinioară ele se citeau aproxima
în momentele din cursul zilei indicate de însăşi denumirea lor: Ceasul I, la începţ1
primu.lui sfert din zi (aproximativ ora 6 dimineaţa); Ceasul III, la începutul sfertul ·
doilea din zi (aproximativ, ora 9 dimineaţa); Ceasul VI, la miezul zilei (aproxima,
ora 12 ), iar Ceasul IX, la începutul ultimului sfert al zilei ( aproximativ ora 3 p.rrl
Cu vremea însă, ele s-au grupat în jurul Laudelor mari (Vecernia şi Utreni·
citindu-se în legătură cu acestea, astfel: Ceasurile I, III şi VI se citesc dimineaţa, în
Utrenie şi Limrghie, iar Ceasul IX seara, imediat înainte de Vecernie.
Ceasul I încheie ciclul Laudelor de noapte (dimineaţă) şi se citeşte totdeauna înd·'
după Utrenie, ca o continuare sau completare a ei, chiar atunci când Utrenia se face
cu seară, sub formă de Priveghere. De aceea, în astfel de cazuri, otpustul desăvârşit
Utreniei se face la sfârşitul Ceasului I. Aşa se explică pentru ce slujba Ceasului I nu.
o formulă de binecuvântare pentru început, ca şi Ceasul VI, care se citeşte în contin
area Ceasului III.
Cectsurile III şi VI alcămiesc ciclul Laudelor de zi şi se citesc îndată după Ceasul
înainte de Liturghie sau înainte de Obedniţă, în zilele în care nu se face Liturghie.
Ceasul IX începe grupa Laudelor de seara; el se citeşte după-amiază, imediat în
inte de Vecernie. Cu el se încheie serviciul divin al fiecărei zile limrgice. Dar în zile
de rând de peste săptămână ( de luni până vineri) din Postul Mare, precum şi miercu
şi vineri în săptămâna brânzei, Ceasul LX se citeşte dimineaţa, îndată după Ceasul
şi înainte de Obedniţă şi Vecernie (Liturghie); de altfel, în timpul Postului Mar
Ceasurile în general alcătuiesc o parte importantă şi un moment central al serviciul
divin zilnic 1 •
2. Rânduiala Ceasurilor comune (obişnuite)
Rânduiala tut1,,:ror Ceasurilor este alcătuită după acelaşi plan. Ea e compusă
părţi: şi
prima parte cuprinde lecmri din psalmi, anume câte trei psalmi la fieca
1
V. N. Iliin, Denia sau Privegherea de toată noaptea, p. 141.
112
LITURGICA SPECIALĂ
Ceas, reprezentând deci epoca Vechiului Testament, în care s-a prezis şi s-a preînchi-
puit mâ~tuirea; partea a doua oA alcătuiesc o ~erie _d~ tropa_re?. car~ ne c~uc c_u g_â~1dul _la
faptele ş1 la persoa1;1ele sfinte m ~are s-~u implimut profeţu~e şi premch1pumle d111
Vechiul Testament, iar partea a treia cuprinde o rugacmne de mcheiere 2 • ·
Ceasurile III.Şi IX se încep cu binecuvântafea preotului (cu epitrahilul, din faţa uşi­
lor împărăteşti) şi rugăciunile începătoare (,,Impărate ceresc ... , Sfinte Dumnezeule ... "
· şi cel~lalte), pent~ că cel d!i~tâ~ ina;1gur_ea~ă ciclul slujbelor Ade ~iuuă, iar c~l d~-~l _doi:
lor iea, c1dul de seara (la „Vemţi sa ne 111d11nam ... ", preqnil se 111ch111a de trei on şi 111tra
în altar).
Ceasurile 1 /i VI se încep fără binecuvântarea preotului, direct cu ,~Veniţi să ne
închinăm ... ", deoarece unul se citeşte în continuarea Utreniei, iar celălah- în continu-
area Ceasului III.
După aceasta, la fiecare Ceas se citesc câte trei psalmi, şi anume: la Ceasul I, Psal-
mii: V, LX)CXIX şi C; la Ceasul III, Psalmii: XVI, XXIV şi L; la Ceasul VI, Psalmii:
LIII., LIV şi XC, iar la Ceasul IX, Psalmii: LXXXIII, LXXXIV şi LXXXV.
După psalmi, se zice „Slavă ... " şi se citeşte troparul sfânmlui zilei din Minei 3 , ,,Şi
acum ... ", troparul Născătoarei Ceasului respectiv, din Ceaslov, apoi o serie de tropare
mai mici. Urmează din nou rugăciunile începătoare şi apoi Condacul sfântului sau al
sărbătorii 4 ( duminica, ipacoi al glasului de rând).
in timpul Postului Mare, precum şi miercuri şi vineri în săptămâna brânzei, în loc
de troparul sfântului sau al sărbătorii se zic troparele specifice fiecărni Ceas ( adică: la
Ceasul I: ,,Dimineaţa ;mzi glasul meu ... "; la Ceasul III: ,,Doamne, Cela ce pe Preas-
fântul Tău Duh ... "; la Ceasul VI; ,,Cela ce în ziua şi în ceasul al şaselea ... ", iar la Cea-
sul IX: ,,Cela ce în ceasul al nouălea ... ", de câte trei ori, cu stihurile respective), iar în
loc de condacul sfântului sau al sărbătorii, se citesc câte trei tropare, care se schimbă
după Ceasuri şi după zile (vezi Ceaslovul).
Dup;l tropare şi condace, se zice „Doamne, miluieşte", de 40 de ori5, rugăciunea
„Cela ce în toată vremea şi în tot ce~sul ... , Doamne miluieşte (de trei ori), Slavă..., Şi
acum ... , Ceea ce eşti mai cinstită..., Intru numele Domnului ... ", iar preonil (din altar)
răspunde: ,,Dmnnezeule, rnilostiveşte-Te spre noî. .. ". .
Dacă suntem în Postul Mare, preoml iese acum şi citeşte, în faţa uşilor împărăteşti,
mgăciunea Sfântului Efrem, cu metaniile şi închinăciunile cuvenite (la Ceasurile I, III
2
Comp. Ghen.?.die, Lit11127ica, Bucure~ti, 1877, p. 53.
3
Dacă sunt doi sfinţi şi au amândoi tropare, se citeşte întâi, Îară „Slavă ... ", troparul ~fiî.nmlui din-
tâi, apoi ,,Slavă ... " şi tropaml sfântului al doilea. Duminica se pune întâi troparul Invierii, apoi
,,Slavă ... ", troparul sfântului, ,,Şi acum ... ", troparul Născătoarei Ceasului respectiv.
4
Dacă Sllnt doi sfinţi şi au amândoi condace, atunci la Ceasul I şi VI se pune c0ndacul sfântului
dintâi,, iar la Ceasul III şi IX, condacul sfânmlui al doilea (Saffirin, Tipic, p. 27, ş} LLmgulescu, Ma-
nual de practică litttr;J,Jică) p. 8). Duminica, se pune de obicei tropan.11 şi condacul Invierii la Ceasul I,
ale sfantului zilei la Ceasul III şi ale hramului la Ceasul VI (Lungulescu, op. ci(,J p. 28). Dacă însă
cade duminica un sffrnt cu doxologie mare, se citeşte condacul lui la Ceasul I, al Invierii la Ceasul III
şi aşa mai departe, alternativ ( Saffirin, Tipic, p. 45). ':· A
Această regulă pentru aşezarea troparelor şi a condacelor la Ceasuri este în Tipicul cel mare. In
practică însă, se obişnuieşte să se pună la Ceasurile I şi III troparul zilei şi al sfântului, iar condacele:
al zilei la Ceasul I şi al sfântului la Ceasul III. La Ceasul VI se pune numai troparul şi condacul hra -
din tr mului bisericii (cmnp. şi Saffirin, Tipic, 28, n. 1, şi Lungulescu, op. cit., p. 21). ·
Numărnl de 40 (sau de 12) al rostirii formulei Doamne, miluie}'te este - după unii - un rezumat
5
sau o rămăşiţă a ecteniei mari care, odinioară, s-ar fi aflat şi în rânduiala Laudelor mici (Ceasuri,
Pavecerniţă şi Miezonoptică), după cei trei psalmi de la început, ca şi la Vecernie şi Utrenie, şî care a
fost suprimată (Bojor şi Roşianu, op. cit., p. 92, n. 2).
113

CAPITOLUL VIII
Ceasurile Liturgice
( orele canonice)
1. Ce sunt Ceasurile Liturgice. Locul şi timpul săvârşirii
Ceasurile sau orele canonice fac parte dintre Laudele „1nicF'\ adică cele alcătui
mai mult din citiri facute la strană, rolul preotului în oficierea lor fiind foarte red1
De aceea, rânduiala lor se află în Ceaslov, cartea prin excelenţă a dntăreţilor de stran
La noi, numai ediţiile din 1937, 1956 ~i ] 967 ale Litu1;qhierului au adăugat, pent
preot, rânduiala Ceasului •IX, înainte de cea a Vecerniei. Slujbe de o irnportan
secundară, astăzi Ceasurile se citesc aproape numai în mănăstiri şi în unele catedra
chiriarhale, la care se păstrează regula de slujbă a mănăstirilor.
De regulă, ele se citesc în tinda ( pronaosul) bisericii, ca şi Pavecerniţa şi Mieronoptici
Cât priveşte niomentul din zi în care se oficiază, odinioară de se citeau aproxima{
în momentele din cursul .zilei indicate de însăşi denumirea lor: Ceasul I, la începu
primului sfert din zi ( aproximativ ora 6 dimineaţa); Ceasul III, la începutul sfertului :
doilea din zi (aproximativ, ora 9 dimineaţa); Ceasul VI, la miezul zilei (aproxima
ora 12), iar Ceasul IX, la începutul ultimului sfert al zilei (aproximativ ora 3 p.m.:
Cu vremea însă, ele s-au grnpat în jurul Laudelor mari (Vecernia şi Utrenia
citindu-se în lqţătură cu acestea, astfel: Ceasurile I, III şi VI se citesc dimineaţa, înt
Utrenie şi Liturghie, iar Ceasul IX seara, imediat Înainte de Vecernie.
Cec.~sul I încheie ciclul Laudelor de noapte ( dimineaţă) şi se citeşte totdeauna îndat
după Utrenie~ ca o continuare i;au completare a ei, chiar atunci când Utrenia se face d
cu seară, sub formă de Priveghere. De aceea, în astfel de cazuri, otpustul desăvârşit·:
Utreniei se face la sfârşitul Ceasului I. Aşa se explică pentru ce slujba Ceasului I nu ar'
o formulă de binecuvântare pcntrn început, ca şi Ceasul VI, care se citeşte în contin ·
area Ceasului III.
Ceasurile 17I şi VI alcătuiesc ciclul Laudelor de zi şi se citesc îndată după Ceasul' ,
înainte de Liturghie sau înainte de Obedniţă, în zilele în care nu se face Liturghie. '
Ceasul IX începe grupa Laudelor de seara; el se citeşte după-amiază, imediat îna
inte de Vecernie. Cu el se încheie serviciul divin al fiecărei zile liturgice. Dar în .zilel
de rând de peste săptămână ( de luni până vineri) din Postul .i\1are, precum şi miercu
şi vineri în săptămâna brânzei, Ceasul IX se citeşte dimineaţa, îndată după Ceasul
şi înainte de Obedniţă şi Vecernie (Liturghie); de altfel, în timpul Postullui Mar
Ceasurile în general alcătuiesc o parte importantă şi un moment central al serviciul
divin zilnic 1 .
2. Rânduiala Ceasurilor comune (obişnuite)
Rânduiala tuturor Ceasurilor este alcătuită după acelaşi plan. Ea e compusă din
părţi: prima parte cuprinde lecturi din psalmi, şi anume câte trei psalmi la fiecare
V. N. Iliin, Denia sau Prive,.gherea de toată noaptea) p. 141.
1
112
LITURGICA SPECIALĂ
·Ceas, reprezentând deci epoca Vechiului Testament, în care s-a prezis şi s-a preînchi-
puit mântuirea; partea a doua~ alcătuiesc o ~erie _d~ tropare?. car~ ne ~uc c_u g_â~1dul _la
faptele şi la persoar:iele sfinte 111 ~are s-~u 1mpl11u-t _profeţu~,e Şl premch1pumle dm
Vechiul Testament, iar partea a treia cuprinde o rugac1une de mche1ere 2 •
Ceasurile III.fi IX se încep cu binecuvântarea preotului (cu epitrahilul, din faţa uşi­
lor împărăteşti) şi rngăciunile începătoare (,,Impărate ceresc. .. , Sfinte Dumnezeule ... "
şi cd~J.alte), pent~ că cel d!1~tâ~ im:1gur_ea!~ă ciclul slujbelor Ade ~i1~ă, iar c~l d~-~l _doi:
lor lea, ciclul de seara (la „Ve111ţ1 sa ne mchmam ... ", preotul se mchma de trei on ş1 mtra
în altar).
Ceasurile I.# VI se încep fără binecuvântarea preotului, direct cu „Veniţi să ne
închinăm ... ", deoarece unul se citeşte în continuarea Utreniei, iar celălalt - în continu-
area Ceasului III.
După aceasta, la fiecare Ceas se citesc câte trei psalmi, şi anume: la Ceasul I, Psal-
mii: V, LXXXIX şi C; la Ceasul III, Psalmii: XVI, XXIV şi L; la Ceasul VI, Psalmii:
LIII, LIV şi XC, iar la Ceasul IX, Psaln1ii: LXXXIII, LXXXIV şi LXXXV.
După psalmi, se zice „Slavă ... " şi se citeşte troparnl sfânmlui zilei din Minei3, ,,Şi
acum ... ", troparul Născătoarei Ceasului respectiv, din Ceaslov, apoi o serie de tropare
mai mici. Urmează din nou rngăciunile începătoare şi apoi Condacul sfântului sau al
sărbâtorii 4 ( duminica, ipacoi al glasului de rând).
În timpul Postului Mare, precum şi miercuri şi vineri în săptămâna brânzei, în loc
de troparul sfântului sau al sărbătorii se zic troparele specifice fiecărui Ceas (adică: la
Ceasul I: ,,Dimineaţa auzi glasul meu ... "; la Ceasul III: ,,Doamne, Cela ce pe Preas-
fântul Tău Duh ... "; la Ceasul VI; ,,Cela ce în ziua şi în ceasul al ~aselea ... ", iar la Cea-
sul IX: ,,Cela ce în ceasul al nouălea ... ", de câte trei ori, cu stihurile respective), iar în
. loc de condacul sfântului sau al sărbătorii, se citesc câte trei tropare, care se schimbă
după Ceasuri şi după zile (vezi Ceaslovul) . _
Dup~i tropare şi condace, se zice „Doamne, miluieşte", de 40 de ori:,, rngăciunea
„Cela ce în toată vremea şi în tot ce~sul..., Doamne miluieşte ( de trei ori), Slavă ... , Şi
acwn ... , Ceea ce eşti mai cinstită ... , Intru numele Domnului ... ", iar preotul (din altar)
răspunde: ,,Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi ... ".
Dacă suntem în Postul .Mare, preotul iese acum şi citeşte, în faţa uşilor împărăteşti,
rugăciunea Sfântului Efrem, cu metaniile şi închinăciunile cuvenite (la Ceasurile I, III
2
Comp. Ghenadie, Litn,:_qica) Bucureşti, 1877, p. 53.
3
Dacă sunt doi sfinţi şi au amândoi tropare, se citeşte întâi, fără „Slavă ... ", troparul ~fântului din-
tâi, apoi ,,Slavă ... " şi
troparul sfântului al doilea. Duminica se pune întâi troparul Invierii, apoi
,,Slavă ... ",
troparul sfânntlui, ,,Şi acum ... ", troparul Născătoarei Ceasttlui respectiv.
4
Dacă stint doi sfinţi şi au· amândoi condace, anmci la Ceasul I şi VI se pune condacul sfânmlui
dintâi, iar la Ceasul III şi IX, condacul sfânmlui al doilea (Saffirin, Tipic, p. 27, şj Lungulescu, Ma-
nual de practică litur;qică) p. 8). Duminica, se pune de obicei troparul şi condacul Invierii la Ceasul I,
ale sfântului zilei la Ceasul III şi ale hramului la Ceasul VI (Lungukscu, op. cit.) p. 28). Dacă însă
cade duminica ltn sfiint cu doxologie mare, se citeşte condacul lui la Ceasul I, al Învie1;ii la Ceasul III
şi aşa mai departe, alternativ (Saffirin, Tipic) p. 45). ·-./ ,
Această regulă pentru aşezarea troparelor şi a condacelor la Ceasuri este în Tipicul cel mare. In
practică însă, se obişnuieşte să se pună la Ceasurile I şi III troparul zilei şi al sfântului, iar condacele:
rr~: al zilei la Ceasul I şi al sfântului la Ceasul III. La Ceasul VI se pune numai troparul şi condacul hra-
mului bisericii (comp. şi Saffirin, Tipic, 28, n. 1, şi Lungulescu, op. cit., p. 21 ).
5
Numărul de 40 (sau de 12) al rostirii formulei Doanine) niiluie}"te este - după unii - un reztunat
sau o rămăşiţă a ecteniei mari care, odinioară, s-ar fi aflat şi în rânduiala Laudelor mici (Ceasuri,
Pavecerniţă şi Miezonoptică), după cei trei psalmi de la început, ca şi la Vecernie şi Utrenie, şi care a
fost suprimată (Bojor şi Roşianu, op. cit., p. 92, n. 2).
113
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

şi VI câte 4 metanii şi 12 închinăciuni, iar la Ceasul IX numai trei metanii mari). , Ceea ce eşti mai cinstită ... "
fel facem şi miercuri şi vineri în săptămâna brânzei. ., )ntrtl nrn1:el: ~omnului ...'~ ::::::::::::::::::::::::::::::::::::I:::::::::::::::::::::::::::::::::::: I::::::::::::::::::::::::::::::::::::
preorul: Edornsul (numai ,,Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi ... " ..................................................... .
Dacă nu suntem în Posml Nlare, urmează îndată rugăciunile începătoare (,,Sfi ,,Doamne şi Stăpânul vieţii mele ... " rn metaniile şi închinăciunile .. .
în post):
Dumnezeule ... " şi celelalte) şi se încheie cu o rngăciune) care are text propriu la fieca Sfinn: Dumnezeule ... " şi
Ceas şi pe care o citeşte în mănăstiri cel mai mare, iar în bisericile de enorie cântăre ;~ldalte.
dândt1-se jos din strctnă (la Ceasul I: ,,Hristoase, Lumina cea adevărată...", urmată, Rng.~ciunca ,~Hr~st~;se, Rug. Sf. Mardarie: ,,Stăpâ- Rug. Sf. Vasile cel Mare: Rug. Sf Vasile cel Marc:
Lumm,1 cca adcvarata ... ne Dumnezeule, Părinte „Dumnezeule şi Doamne al „Stăpâne Doamne, Iisuse
condacul „Apărătoare Doamnă ... "; la Ceasul III, rugăcitmea Sfânn1lui .Mardari Atotputernice ... ". Puterilor. .. ". Hristoase, Dumnezeul nos-
,,Stăpâne Dumnezeule, Părinte atotputernice ... "; la Ceasul VI, rngăciunea Sfântul - (ondacul ,,ApărMoarc tru ... "'.
Vasile cel Mare: ,,Dumnezeule şi Doamne al Puterilor ... ", iar la Ceasul IX rugăciun Doamnă ... " Otpustul mic (dacă urmea- Otpustul mic (numai dad
Sfânnllui Vasile cel iVlare: ,,Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru ... : Preotul: Otpustul mic (ori z,1 Limrghia). Ceasul IX s.-a citit în pro-
0 rpusml desăvârşit al Utrc-
naos).
în timpul căreia preoml, lăsând epitrahilul pe Sfânta Masă, iese pe uşa de miazănoap
nîei)
şi merge de se închină în mijlocul bisericii sau la iconostas, pentru Vecernie, intrăn
apoi din nou în altar, pe uşa de miază.zi).
La sfârşitul Ceasului I se face otpusml mic (sau otpusml desăvârşit al Utrenie 3. Observaţii tipiconale şi rituale
dacă nu s-a Bi.cut h sfârşitui Utreniei); de asemenea, la sfârşitul Ceasului VI, dac
urmează îndatI Sfânta Liturghie (anmci se deschid perdeaua şi Sfintele Uşi, înainte d
Înainte de Ceasul IX se toacă pentm Vecernie şi se aprind lumini; una în altar, câte
otpust, care se dă dintre Sfintele Uşi)6; dacă însă urmează Obedniţa sau Ceasul IX (î
una la icoanele împărăteşti şi alta la iconostas.
Păresimi), anmci nu se face otpust. La sfârşim! Ceasului LX, se face otpustul mic n
În timpul Ceasurilor, atât perdeaua, cât şi uşile împărăteşti stau închise. Se deschid
mai dacă s-a citit în pridvor, cum se face în mănăstiri; dacă s-a citit în naos, ca în bis
numai la sfârşitul Ceasului VI, pentru otpust, şi rămân aşa dacă urmează Limrghia. Se
ricile de mir, nu se face otpust, ci îndată după rugăciunea finală se dă binecuvântare
pentru începun1l Vecerniei. La sfârşim! Ceasului III nu se face otpust. ; deschid, de asemenea, pentrn Evanghelie, la Ceasurile împărăteşti, despre care vom
T'nUoul con1pa.rntiJJ de m;1i jos lasă să se vadă mai bine identitatea planului <lup vorbi mai departe. ".
care este compusă rânduiala tumror Ceasurilor. . În un~l~_biserici mi.i~1:ăstireş~i e <?biceiu~ de a se ci~ dimi_neaţa, dup%Si~.rsul I, Aca-
tistul M~ic11 ~om;mlm? al !"1a_nnutontl_m s~u al ~fa1:tul1=1 ~ic<?la~; ~~·ţ\Ful ~ces~a,
Tablou comparativ preotul, unbracat 111 epitrahil ş1 felon, deschide uşile unparateşti şi, tan\,;amd b1senca
Ceasul I Ceasul III Ceasul VI Ceasul IX
întrpag~~ vi1:1e ~aJcoa:1-ă şi ,~it~:şte A~atism~. . . . 1
} V V ••

Preoml: ,,BinecuvJntat este Preotul: ,,Binecuvântat est

In Pares1m1 (afara de sambete ş1 dum1mc1), la fiecare qeas se adauga/idupa psalm11
Dun111ezeul nostru ... " Dumnezeul nostru ... " respectivi, câte o carismă, după regula pe care ne-o arată Invăţătura cum·'se citefte Psal-
Cânt.: ,,Împ,1.rate ceresc ... " Cânt.: ,,Împ,'iran: ceresc. .. tirea în Sfiintul _şi Marele Post, de la începutul Psaltirii. Excepţie se face lunea şi vinerea
şi celelalte_ şi celelalte. la Ceasul I, precum şi luni, marţi şi miercuri în Săptămâna Patimilor la Ceasurile I şi
Cânt.: ,,Veniţi s.\ ne închi- ,,Veniţi să ne închin,1111 ... ". C.1nt.: ,,Veniţi s:'i ne închi- ,,Veniţi s.~ ne :închinăm ... '.,
năm ... " Psalmii 5, 89 şi 100. Psalmii 16, 24 şi 50. năm ... " Psalmii 53, 54 şi 90. Psalmii 83 84 şi 85.
IX, când nu se pune Carismă.
Troparele: al sfănmlui (al sărbătorii) şi al Născătoarei În primele trei zile ale Săptămânii Patimilor, în unele părţi se obişnuieşţe a se citi la
(În post: trop. Ceas. I din (În post: trop. Ceas. III ·din (În post: trop. Ceas. VI din (În post: trop. Ceas. IX dirn Ceasuri aşa-numiţii „stâlpi ai Evangheliei" (Tetraevangheliu), adică EV:a:ngheliile si-
Cens/mi: ,,Dimineaţa auzi Ceas/.w: ,,Doamne, Cela ce Ceaslov: ),Cela ce în ziuf şi Ceaslov: ,,Cela cc în ceasu!' nopti,ce în întregime, iar cea de la Ioan până la începutul Patimilor, adicţ până la cu-
glasul meu ... ", cu stihurile pe Preasfrintul Tău Duh ... ", în ceasul al şaselea_ .. ", cu al nqt1~lea ... ", cu srihuril~:
resp.). · ··
vintele: ,,A ve'nit. ceasul să Se proslăvească Fiul Omului ... " (cap. XII, :p)k Se fac trei
resp.) ' cu stih. resp.) stih. rcsp. )-
,,Sfinte Dumnezeule ... '' şi celelalte rugkiuni începătoare. citiri de la Luca, iar de la ceilalţi evanghelişti câte două; de toate, nouă tţ~i. ~f
Condacul sfăntului (al sărbătorii) Pentru aceasta, în fiecare din aceste zile, la Ceasul III se scoate Sfân,:t'1!1Evanghelie,

.~·• prin uşile împărăteşti, în mijlocul bisericii şi se aşază pe un analog, între )4iouă sfeşnice
(În post: unul din trop. (În post: trop. gl. 8: ,,Binern- (În post: trop. zilei din s,'i.p- (În post: cele trei rrnn;irf';l,iîi!'
Născătoarci, indicat pentru vânut eşti, Hristoase Dum- tăm,111,1, după Ceas/op).
ziua resp-, în Ceoslm') nc:zcul nostru ... " şi cele dorn1
din Ceaskm: ,,V,'izând
ruL" şi celelalte).
o
(alţii scot chiar de la începuml Ceasului I). Preotul cădeşte apoi Sfâp : Evanghelie
unnltoare, din Cens/op)_ împrejur şi toată biserica, apoi, după troparele Născătoarei, citeşte pe ele respec-

~r::m:: ::1
,,Doamne, mi te" (de .,_ ...... _,., ... _.... _......... -....... -.... _,_, .................. . tive, zicând: ,,Şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Eva,i elie ... " etc.
40 de on) După aceea intră în altar şi închide uşile împărăteşti (Sfânta Evangh . rămâne în
,,Cel,1 ce în toat emea ~i in tot ceasul. .............. _... . ................... _............. .. mijlocul bisericii). Aşa se citeşte şi Ceasul VI, după Paremie, când c ·_ ţşte numai

(' ( de 31 •.... .• ••• ••• •••••• ••• ••• ••• ••• ••••• ••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Sfânta Evanghelie, şi Ceasul IX, când cădeşte din nou în toată biseric' · după citire,
preotul ia Sfânta Evanghelie şi o duce în altar 7 • ~
f
6
Dup5. Saffirin (Tipic, p. 28), la otpustul Ceasului VI se pomeneşte sfântul autor a! .L;"-~"F."''-·
7
Vezi Triodul, însemnarea de după Utrenie şi Ceasul VI de luni Săptămâna Pat,nilor (ed. 1946,
care se va s,1.vârşi (ca la Proscomidie). pp. 608 şi 609). Comp. şi P. Procopoviciu, op. cit.) pp. 65-66. f":
114 115 ,,ţ
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
4. Ceasuri cu rânduială specială
a) Ceasurile :,:,ÎmjJdrăteftiJJ_ În trei zile liturgice din cursul anului bisericesc -:;,
anume: ajunul Naşterii Domnului (24 dec.), ajunul Bobotezei (5 ianuarie) şi Vine
Sfintelor Patimi - slujba Ceasurilor are o rânduială deosebită, mai dezvoltată şi ·
solemnă, care se caracterizează îndeosebi prin aceea că se citeşte apostol şi evanght'.;.ij
Aceste Ceasuri se numesc „Ceasurile -'-71,lfarF) sau „Ceasurile împdrătcţti')) deoarece
sunt de fapt Ceasurile celor mai rpari praznice împărăteşti din cursul anului (Naşter
Domnului, Botezul Domnului şi Invierea) şi deoarece în vechime la oficierea lor în
serica Sfânta Sofia din Constantinopol asista şi împăratul Bizanţului cu toată curt
lui\ iar la noi - domnitorii ţării, făcându-se şi pol.ihroniu pentru împărat (domn)9. :_
In ajunul Naşterii şi al Bobotezei, Ceasurile acestea se săvârşesc dimineaţa,
zori, iar în Vinerea Patimilor, cam de la ora zece dimineaţa înainte. lviineiele pe dece
brie fi ianuarie) precum şi Triodul:, la zilele respective, prevăd ceasul al doilea din
adică aproximativ ora 7 din1ineaţa. Rânduială lor o aflăm în lviineiul pe decembrie (1
ziua 24), în cel de pe ianuarie (la ziua 5) şi în Triod (la slujbele: din ziua Vinerii cer
Mari, îndaţă. după Utrenie). ·
Alcăniirea rânduielii Ceasurilor împărăteşti din Vinerea Patimilor e atribuită, î
Triod, Sfântului Chiril al Alexandriei 10, iar desăvârşirea sau generalizarea ei s-Jr dato
Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului (ţ639), căruia Mineiele de pe decenibtie
ianuarie îi atribuie compoziţia stihirilor (troparelor) din rânduiala Ceasuri!,
împărăteşti din ajunul Naş terii şi din ajunul Bobotezei.
Atât în ajunul Naşterii, cât şi în cel al Bobotezei şi în Vinerea Patimilor, toate Cea
surile se citesc fără întrerupere unul după altul, fără otpust şi fără binecuvântarea prJ
otului intre ele.
Rânduiala Ceasurilor înipdrătefti e alcătuită după acelaşi plan. Pe scurt, la fiecar'
Ceas se citesc: câte trei psalmi (aleşi dintre psalmii profetici), se cântă o serie de stihir
imnografice în legătură cu evenimentul comemorat în ziua respectivă, apoi se citeşte
câte o paremie, un apostol şi o evanghelie, se cântă condacul zilei respective §i se În··
~heie cu o rugăciune finală.
La Ceasul I, preotul, îmbrăcat în epitrahil şi felon şi având în dreapta cădelniţa, dă
binecuvântarea obişnuită la Ceasuri (,,Binecuv.lntat este Dumnezeul nostru ... "), din faţa'.
Sfintei Mese, făcând semnul Sfmtei Cruci cu cădelniţa spre răsărit. Apoi face cădirea;
mare, în timp ce la strană se zic rugăciunile începătoare (,,Slavă Ţie, J)umnezenl nos-\
tru ... , Împărate ceresc. .. " şi celelalte) şi se citesc trei psalmi pe analogul aşezat din vreme,
în mijlocul bisericii (fiecare Ceas are psalmii lui, alţii decât cei de la Ceasurile obişnuite;'<
iar la Ceasul III, ultimul dintre cei trei psalmi este totdeawu Ps. L). Apoi se cântă o se-'
rie de stihiri în legătură cu sărbătoarea respectivă, după care urmează o paremie; la pro-:
chimenul dinainte de paremie se deschid uşile împărăteşti. Urmează apostolul şi
evanghelia. (la apostol se cădeşte). După citirea evangheliei, se închid uşile, iar la strană
se citeşte rntJragment de_ psalm, rugă.ciurule :începătoare (,,Sfinte Dumnezeule .... " şi:
' ~· ,1"
8
Vezi Geo1:ge C~dinos Curopalata, De officiis Magnae Ecclesiae, cap. 6, 8 şi 13 (P. G.:, t. CL'VII,
col. 64-65, 81 şi 88-89).
9
Vezi Dan Simionescu, Literatura românească de cerenwnial. Condica lui GheorlJa!li, Bucure:~ti,
1939, pp. D5-U8 ŞI 120-122.
111
Acesta apare, de altfel, ca organizator al troparelor din rânduiala Ceasurilor împărăteşti din
Vinerea Patimilor, în majoritatea manuscriselor liturgice (H. Leclercg, Aexandrie, în DACL, t. I,
col. 1187).
116
LITURGICA SPECIALĂ
. ·l 1, [te) un condac care arată rostul şi însemnătatea sărbătorii, ,,Doamne miluieşte"
c(dc e 4,~0 d; ori) rugăciunea Cela ce în toată vremea şi în tot ce.asul..., Doamne miluieşte
e ' . " . . . . I D tl . ,,
de trei ori), Slavă ... , Şi acwn ... , Ceea ce eşt:I 1na~ o,1;st1ta ... , Intt~u nUD?e e omnt m ... ;
V "
( reotul: ,,Dumnezeule, miJostiv~şte-Te_ spre 1101..." (la ~asunle VI _şi V1) sau „r:_en_tru
~găciwule ... " (~a Ceasur~le _III y ~), iar la st~ana s~ ot~şte rugacmnea de la sfarşitul
Ceasului respectiv (aceeaşi dm randwala o~asu~ilor ob1şn:1ite). .
e A •
Urmează îndată Ceasurile celelalte (III, VIp IX); dupa ace~aşi randt~1ala ca şi <:.easul
V •
I, cu deosebirea că se începe cu „Veniţi să 1:e_ Î~1Chi1~ăm.. ~'',_ iar lecnmje (psalmu, pa-
remia, apostolul şi evanghelia), troparele. (stihm!e )_ şi rugacmnea Afinala sunt la fiec~re
Ceas altele. La Ceasul III şi VI nu se mai face cadire mare ca la mcep:u,tul Ceasulm _I,
Cl· Ill1m·'1·
a..
cădire mică , înainte de evancrhelie
h '
iar la începutul Ceasulm IX se face .
dm
,.,
nou cădire mare, ca şi la Ceasul L La sfârşitul Ceasului IX nu se face otpust, o se 111-
cepe îndată_ Obedniţa. .. . . A V • • ••
Când ai unul N aştern ş1 cel al Bobotezei cad samb~ta. sau dum!m~a, C~asuule
împărăteşti cu Obedniţa se citesc î:n vinerea pr~cedentă, d\mi:1e~ţa _(făr~ Liturgh1~)-
La Ceasurile împărăteşti din V merea Patimilor _nu s~ can~a 1:m1:ic, c! toavte se citesc.
, o rânduială specială aveau odinioară şi 11Ceasunle dm J01a şi dm Sambata Sfintelor
Patimi, precum şi cele din ajunul Rusaliilor • . V A •
b) Ceasurile Paţtilor) în ziua de Paşti şi ~nA t~atJ ?ăpt!mâ~a Lummat~, prec:,1m JI 111
ziua odovaniei Paştilor (Miercurea ajmmlm_Inalţa:11), r~n?u~a_la,,,Ceasunlor ob1şnmt~ ~
înlocuită cu alta, mult mai scurtă, care se citeşte,_ 111 manastm, 11: ~oct:~l Laud~lor mic~
· (Ceasuri, Pavecerniţă şi Mtezonoptică) 12 . Rândmal~ ac~asta o ~as1111; 111 Penticos~ar, Ş~
în cartea .intitulată „Slujba Invierii", după Utrenia dm zma Paştilor ş1 se c~ractfnz:ea~_a
prin aceea că nu are lecturi din Psaltire) ci este akăn1ită numai din cântări ale Inv1er11,
·r precum se poate vedea din următoarea schiţă:
Preotul (cu epitrahil): ,,Binecuvântat este Dumnezeul nostru ... ";
Cânt.: ,,Hristos a înviat" ( de trei ori);
Învierea lui Hristos v:ăzând ... ", de trei ori (cântat ori citit);
Ipacoi al Învierii, glasul IV (,,Venit-au mai înainte de dimineaţă ... ");
·~ Condacul Înyierii (,,Deşi Te-ai pogorât în mormânt ... "); . V •
Troparele: ,,In mormânt cu trupul..., Slavă ... , Ca un purtător de vraţ~·-·, Ş1 acwn ... ,
Ceea ce: eşti locaş sfinţit ... , Doamne miluieşte (de 40 de ori), Slavă ... , Ş1 acum ... , Ceea
ce estimai cinstită ... , Intru numele Domnului ... ";
Preotul: ,,Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilo~ noştri ... "; . .
V •
Cânt: ,,Hristos a înviat (de trei ori), Slavă ... , Ş1 acum ... , Doamne mrlmeşte, pannte
binecuvântează!".
Preotul: Otpustul Paştilor (vezi Penticostarul).
11 Vezi Prof. I. Funduli, Ceasurile Mari ale joii celei Mari, ale Vine~ii celei lvf.a1i şi r:te Sâmb~tei cele~
A1mi, după Cod. 7 din Biblioteca Naţională dinA_~eni:, (în grec.), !,~saloruc, 19?4; .Acelaşi, C~ci:,urile Man
ale Ajunului Rusaliilor (în grec.), în ,,Anuarul ştunţ1fic al F_a~ultaţu .de Te?lo~1e dm Te~alom~ , 1971. .
12 De altfel, în uzul mănăstirilor studite, adoptat ş1 m Tipicul ct!toncesc al Sf~ntulrn Athanas1~
Athonitul (P.G., t. XCIX, col. 1709 ş.u.), citirea Ceasurilor era suprimată în tot timpul de la Paşti
până la postul Sfinţilor Apostoli.
117
 PIU;'.OT Prwi;-_ QR_ ENE BRANISTE
5. Explicarea slujbei Ceasurilor
a) Slujba Ceasurilor constitu~e una dintre cele mai interesante vestigii ale trecu,
îndepărtat, păstrate în cultul 01:todox, care ne amintesc de un străvechi siste .
împărţire a zilei în patru sferturi, corespunzătoare străjilor din cursul n.opţii, sist;:
uzitat la multe din popoarele vechi ale Orienmlui mijlociu şi apropiat (ca de['
asiro-babilonienii), de unde a trecut şi în viaţa civilă a greco-romanilor şi în vi'
religioasă a evreilor, iar de ele la aceştia s-a perpetuat şi în cultul creştin (vezi ma'
larg la cap. despre Anul litur;JJic .# subdiviziunile lui> din Litur;JJica JJenerală). ţ
Ceasurile liturgice se succed din trei în trei ore, marcând începutul celor p
sferturi din zi. Vechii creştini, care trăiau în general o viaţă religioasă inten~ă şi
fundă, simţeau nevoia să-şi îndrepte J:?Jndul către Dumnezeu, să-L laude şi să, I se rb
ge nu numai la cele două Laude zilnice principale ( cea de seară şi cea de dimineaţă};(:
care erau obligaţi să participe, ci şi în cursul zilei, adoptând pentru aceasta momente
care marcau pe atunci, la mai toate popoarele orientale, începuturile celor patru sfe
ale zilei, adică cele patm Ceasuri sau Ore de rugăciune. Dintre acestea, cele car
trecut cel mai devreme în cultul creştin (încă din epoca apostolică) sunt, precum
văzut, Ceasurile III, VI şi IX, pe când Ceasul I a intrat în uz ceva mai târziu (veac
patrulea), fiin,q o creaţie nouă şi originală a pietăţii monahale (vezi în urmă la __
Ori11inea _şi isti "· :a La-udewr bisericeşti) 13 . K(f
De aceea, âlcuitorii serviciului divin anteriori secolului al patrulea, ca Tertuli;irl1;
15
Ipolit şi Sfâ tul Ciprian 16 menţionează şi explică în scrierile lor Ceasurile III, V1, ·"
atribuindu-l semnificaţie trinitară. ,,Noi vedem că la facerea rugăciunilor - spUti
de exemplu ntul Ciprian - Daniil cu cei trei tineri tari în credinţă şi biruitord
robie au pă . -,easul al treilui) al _şaselea _şi al nouălea ca pentru taina Sfintei Treirri'
care avea să se arate în timpurile mai din urmă. Căci întâiul până la al treilea (ceas
arată numărul.Treimii depline; de asemenea, al patrulea până la al şaselea arată o alţ
treime şi de la/,al şap,~elea până la al nouălea alta, aşa că Treimea deplină se arată ca d ·
trei c'.ri trei ci)1s1:ri. I:1c~1~năto~ii lui Dumnezeu, stat~r:1icin~ d~ mult_ într-u? ,_chip dµ·
hovrncesc ace· te 1mparţ1n de timp, le foloseau la rugacmne m tunpunle hotarate.
Apoi s-a : }: ,ătat pe fată că aceasta a fost o semnificatie plină de mister că cei drep
îşi făceau în(1iF.est mod' rugăciunea loL Căci în ora a, trei"a S-a pogorât' Sfântul D '
asupra apos/tt®mor, împlinind harul făgăduinţei Domnului. De asemenea, Petru în or.·
a _şasea_, suindu-·se Într-un loc mai înalt a fost învăţat, atât prin semn, cât şi prin glas
lui Dumnezeu Care povăţuieşte toml, ca să-i primească pe toţi la haml mântuirii
pentrn că el se îndoia mai înainte dacă păgânii se pot curăţi (vezi Fapte X, 9 ş.u.). Ş
Domnul în ora a _şasea> fiind răstignit, la a noua a spălat păcatele noastre prin sângel
Său, pentru"ca să ne poată răscumpăra şi să ne dea o nouă viaţă; amnci prin patimă
săvârşit biruinţa Sa" 17 .
Explicaţii asemănătoare s-au dat mai târzill şi Ceasului I, după ce el a intrat)
de celelalte, fa programul oficial al rugăciunii zilnice din pravila mănăstirilor şi apoi
l:1 Cf. şi J. Frnger, Les origines de Pri-1ne, Roma, 1946 (Bibl. ,,Ephemerides Liturgicae", 19).
De O,vatione_, 25 şi De jejunio, 10 (P.L, t. I, col. 1193, şi t. II, col. 966-968).
14
" Tradiţia apostolică, cap. 35 (ed. B. Borte, pp. 69-73). Cf. şi B. Borte, Les heures de prih-es
1
la,,TraditionApostoli.que''etlesdocumentsderi.ves, în rev. ,,Lex Orandi" (Paris), 35 (1963), 101-US.
16
De dominica oratione, cap. 34-35 (P.L, t. IV, col. 559-560).
Ikiden-;:. Cf. şi P. Salmon, L~s ~rigines de la pri.ere des Heu.res d'apres le temoigncrt,re de Tertullien et
17
de Cypn.en, m vol. ,,Melanges Chnstme Mohrmann", Nimegue, 1963, pp. 202-210.
118
LITURGICA SPECIALĂ
Sn cea a bis~ric~lor de ~n?rii. Aşadar, ~ecare d}n c~le pat~~ Ce~suri s.a': rr_ipmente ~~
";rug,kiune _du~ timp:1-Jv z1le1 are un anui:n:t „scop ~n v1,aţa 1:elig1.oas~ cr~ştma„ ş1 o_ ~~mm1ta
·•5emnificaţ1e sunbohca sau comemorativa 111 legatura cu 1stona sfanta a mantum1.
Astfel, Ceasul I, adică începun1l zilei, corespunzător cam cu ora 6 dimineaţa în
eooca echinocţiului de primăvară şi a celui de toarnnă, este pârga sau începătura prin
;găcim1e, deciv? je~tfă de laudă, ad:1să l~i Du:11nezeu pentrn ziua_ ~e~ nou~ pe care El
.. ne-o dă s~ o traun ş1 pe care _n~ rugam s~ ne_ aiute_ a o petrece ca t_1! a1 lum~nu, c~ pe~
. naştere dm nou de fiecare z1 ş1 ca pe o 111v1ere dm somnul nopţu, care s1mbohzeaza
moartea. ,,Pentrn aceea se împreună aici citirea Ceasului I cu slujba dimineţii - zice
Simeon al Tesalonicului -, căci şi el, ca o pârgă· fiind începătură zilei, se aduce
împreună cu dimineaţa şj ca un dar şi ca o jertfă de laudă lui Dumnezeu şi, pentru că
roate fapnirile s-au arătat cu lwnină, de aceea le cheamă împreună cu îngerii spre la-
uda lui Dumnezeu" 18 • Ceasul I ne aduce totodată aminte de ducerea Domnului de la
Caiafa la Pilar, de judecata şi de osândirea Lui la moarte, care au avut loc în cursul
dimineţii (Mc. XIV, 65 şi XV, 15) 19 .
Ceasul III (începutul sfem1lui al doilea din zi, corespunzător cam cu ora 9
dimineaţa) se citeşte în cinstea Sfintei Treimi2°, ca o mulţumire pentru trecerea unei
pătrimi _din zi, şi ne ~i~inteşte totodată atât de răstignirea D<;>mnuţui P.~ crn„ce ~are,
dup~t Sfântul Evanghelist Marcu, a avut loc la ceasul al treilea dm zi- 1, cat ş1 de
pop;orârea Sfânmlui Ouh în ziua Cincizecimii (Fapte II, 15) 22 . · ·: .
Ceasul VI (începutul sfertului al treilea din zi, care corespunde totdeaqna cu amiaza
sau 1nijlocul zilei), adică rugăciunea de la amiază sau de la mijlocul zilei ·~~e citeşte tot
întru slava Sfintei Treimi, ca o mulţumire pentrn înjumătăţirea zilei şi \o rugăciune
spre a ne feri de „dracul cel de amiazi", de care vorbeşte Psalmul XC· .e se citeşte
acum 23 deoarece în acest ceas strămoaşa Eva a pierdut raiul prin amăgf · · di~volului,
iar samarineanca de la puţul lui Iacov l-a recâştigat prin credinţa în Hristos 24 . In gene-
w Despre sfintele rugăciuni (,!ujbe), cap. 299 (P.G., t. CLV, col. 552 A şi trad. rom. cit., p. 19!)_-
19 Comp. Povăţuirile din Litu1lJhie1' (ed. Bucureşti, 1967, p. 393): ,,Iar după Utrenie, la cmrea
Ceasului I., cu cucernicie să g?tndeşri cum !vlânmitorul şi Făcătorul nostru de bine, fiind legat, în cea-
sul I al zilei, a fost dus de la Caiafa la Pilat în pretoriu, la locul de judecată, ca un Îacător de rele, şi
cum acolo Judeditorul a toată lumea, de arhiereii cei fără de lege şi de bătrânii iudei~or a fost clevetit
şi de judecătorul cel nedrept osândit". . •·... __
20
„Cel de al treilea din Ceasuri cu adevărat a câştigat darul ca să ne înveţe a clhsţi cele trei ipos-
tase îmr~o Stăpânire ... " (Penticostarul, la slujba Duminicii Rusaliilor, Canonul al doilea, Cântarea a
şaptea, stihira a patra).
21
Vezi Ipolit al Romei, Tradiţia apostolică (alias Rânduiala bisericească egipteană), cap. 41:
,,Rocrră-tc la Ceasul ~-,,/ treilea şi laudă pe Dumnezeu ... , căci la acest ceas Hristos a fost răstignit pe
cruce. De aceea Legea Vechiului Testament poruncea să se aducă ofrandă la această oră pâinile pu-
nerii-înainte - închipuire a trupului şi a sângelui lui Hristos --: şi să se jertfească mielul ce!
necuvântător, care-L preînchipuie pe Mielul cel desăvârşit. Căci Hn~ros este cu adevă~-at Păstor1:1l ş1
Pâinea coborâtă din cer" (Hippolyte de Rome, La Tradition apostolique d'apres les anciennes versions.
lmrod., trad. er notes par B. Borte, O.S.B ..... " ed., Paris, 1968, pp. 126-127). .
22
„Al treilea Ceas îl cântăm pentru cinstea Treimii, pentru că a trecut o pătrime a zilei lui:iii z~-
dite clin patru stihii, şi pentru venirea Sfântului Duh întru. al treilea ceas" (S1meon al Tesalom_cuhu,
op. şi: loc, cit., la nota 16). Comp. şi Sfântul Ciprian, op. şi loc. cit., supra (în text); Sfântul V~s1le cel
~are, Regulile monahale rnari, XXXVII, 3 (P.G_., t. ~ , ~?L ~013 ~); Sfân~ul Ioan Cassian, De
mst. coenobiorum, III, 3. (P.L, t. XLX, col. 116) ş1 Povaţuinle dm Liturghier (ed. cit., p- 393).
23
Comp. Sfântul Vasile cel Mare, Reguli.le monahale mari, XXXVII, 4 (P.G., t. XXX.I, col.
1013-1016). Comp. şi trad. rom. din Vechile rânduieli 1n01tahaley Do?ruşa, 1929, p. 352. _ .
24
Vezi prima stihiră idiomelă a samarinencii, de la ,,Doamne, stngat-am ... " la Vecerma mare dm
. slujba Duminicii a V-a după Paşti: ,,Venit-a la fântână, în ceasul al şaselea, Izvorul minunilor spre a
119

PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
r~l, _du~ă majoritatea_ tâlcuitorilor cultului, Ceasul al şaselea ne aminteşte mai ale ·
rast1gmrea Domnulm, pentru că la acel ceas ar fi fost răsti2:nit El după cum reies
la Sfântul Evanghelist Ioan (XIX, 14 ) 25 . Această tradiţie·~ fost' oficial consacrat
cărţii~ ortod?xe d~ sl_uj~ă, _ca de ex. în Ceaslov (vezi troparul ceasului al şaselea), în
ti:,1JJhier (vezi Povaţuirue catre preot) de exemplu ed. Bucureşti, 1967, p. 394) şi în,,
ti!os~a1~ 6 . Deoarece, . însă, precum am-· văzut, Sfânnil Evanghelist Marcu fuce
rast1gmrea D?mnulm la ~easul al„ treilea 21 , unii vechi tâlcuitori ai cultului spun că , .
sul VI ne ammteşte de timpul car Domnul a stat spânzurat pe cruce, când, încep
de la ceasul al şaselea, s-a Îacut întuneric mare peste tot pământul (Mt. XXVII 45_;
Mc. XV, 33 şi Le. XXIII, 44) 28 . ' ·
Ceasul _IX (ţ~1eeputul_ ultimului sfert al zilei, corespunzător cam cu ora 3 p:tn:
epoca echu;1ocţ11lor) se citeşte: tot spre slava Sfintei Treimi, ca o mulţumire pentrn
cer~a a trei ceasuri de la mijlocul zilei şi pentru apropierea serii2 9 • Totodată, el
ammteşte de moartea pe cruce a Domnului (Mt. XXVII, 46-S0; Mc. XV, 34) 30 •
aduce_ la viaţă pe rod~1l Evei; că Eva întm acest ceas a ieşit din rai, din pricina amăgirii şarpelui!
(Penticostm•j Bucureşti, 1953, pp. 200 şi 229). i
25
• Ve_~i, de ex., S~ântul Ciprian, De dominica oratione, cap. XXXJV (textul citat mai înaint
Const~tuţitle ap~st~ltc~, VIII, 34 (trad._ rom. cit., p. 258): ,,Rugăciuni faceţi ... Ja Ceasul VI pentru
atunci a fost: rast1gmt (Domnul)"; Stmeon al Tesalonicului Despre sfintele slujbe cap. 299 P G
CLV, col. 552 B şi trad. ro1n. cit., p. 197: ,,Asemenea zicem' şi la al {aselea Ceas întru slava'T;e/·
Care le-a a9u~ re toa~e _într~ ~~nţă, re1:t~ că a trecut o altă pătrime de trei ceasuri din zi a lumei
cu pat;° parţi ŞI este m;~mataţirea zilei ŞI pentru cd în cel de al şaselea ceas S-a răstignit ·IJentru noi ''
ce S;! intrn:P';!t f!enm: noi;,; -~r. Pr?f. P._ Vintilescu, Misterul litu,;gic, p. 12 ş.a. .I
." Ve2'.i ~~1pes.mţele Sfantt~t~1 Iosif Irnnog~a~, la Pavec~rniţ~ de ~iercu~i, săptămâna a do
1upa Pa~t;, Cantarea a IX-a, s~ihira_a 1oua: ':.F~ca~orul ceasuril9r ş1 al zilelor.fiind Tu, . Mântuitorn
t~i z;ua f! tn cer:sul al ş~w;,tea, vo~nd at răbdat rastigmre cu ocară, Indurate, ca să ştergi păcatele noas
şi sa ne impact cu Tatal (Pent1co::tar, Bucureşti, 1953, p. 442). · ··
27
S-ar p~rea deci că exist~ oarecare c~ntradicţie între_Sfântul Evanghelist Marcu de o parte şi Sfânî~f
tul Evanghe!1st Ioan de alta, ~n ce«=:,a ce pnveş~e ~ro:1olog1a, exa~tă a Patimilor, că.ci Sfântul Marcu (xy;\\:
25) spu1:e _ca ~ra ceasul al treilea cand L-au. ras1:_rgnit pe Mântutt°?ul _(fi M 0Pa 1:pt.UJ Kal ccnm'.lpo.icr<t~;;ţ
cdrn:lv), iar Sfantul Ioan (XIX, 14) ne spune ca Dmnnul a fost osandtt de Filat l.a moarte cttm la ceasulii/J;;
şaselea (c.o~ ~v cb<; EK'tTJ). Contradicţ~a este ~s~ apar~1:tă şi r~zuţtă dit: faptul că Sfinţii Evanghelişiţj 1
n-~u ~doc scopul ?e a. fac[ cronologia exa<:_t~ ŞI prec1_~a a Paumilor, o localiz.ează faptele în timp îri;i
chip vag sau_ aproxtma_tiv. In fon_d, c_ek_ doua mformaţu se pot pune de acord, dacă avem 'in vedere·c;\{
Ce~st~ al ,tr:tlea (al doilea sfert din z1) ţmea de la ora 9 a.m., până la amiază, iar Ceasul al saselea, dd~J
amiaza pana la,_ ora. 3 J:-m~ Operaţia des~l de complicat~ a Răstignirii a putut începe, de ~x., pe 'ia
11 l/2 a.m., cand era mea Ceasul al treilea, cm:n z_ice Sfantul Marcu, dar de fapt ne apropiem de Cea+"
sul al ~aselea, sau ~ra spre Ceasul ::i.l şaselea, cum zice Sfântul Ioan. Vezi Chanoine A. Weber, Le Saint.;
Eva~ştle, c?1nm.ente par l~s apdtres d11:ns leu~s epître.~, Vardun (rară an), p. 562.
A V:ez1, _de ex, Ipoţ1t al Romei, op. şt cap. cit.: ;,Roagă-te de asemenea, la Ceasul al şaselea, adu~•,,
candu-ţt ammte d~ 1:fnstos sp~nzurat f!e. c~_ce, când ziua era oprită şi domnea înttmericul. La acest
cca~ ve! fac~ C? ru~ac1une ficrbmte, ca sa uniţi pe Cel cc S-a rugat când lumea a fost cuprinsă de înttF
nen~ d1~1 pncma JUdecătc,>rilor_ necre?incioşi" (ed._ cit., pp. J.26-127).
"Suneon al T~salomc_ulm, op. şi trad. rom.. cit., p. 197: ,,Asemenea şi al nou·ălea ceas se zice pen'c
9
tru ca au trecut trei ceasun după al şaselea întn1 cinstea Treimii".
30
Srn11n~l Cipri_an, Despre ru;1pictunea domnească, cap. XXIV (P.L, t. IV, col. 559-560); Ipolit Ro~
mam~l, op. şi cap. ci:., p. 129; ,,La ceasul IX prelungeşte rugăciunea şi lauda, pentru a .imita sufletul
d~-epţtlor care lauda pe Dwn~1e:zeul adevărului, Care Şi-a adus aminte de sfinţii Săi şi a trimis Cu-
vam:u! pentru a l_i: : ~duce lumma. La acest ceas, Hristos, cu coasta străpunsă a tâşnit apă si sânge a
luminat apusul ~1le~, pân! la sfârşittll Său. Şi fâcând să coincidă reîntoarcerea' lu~inii cu so~111ul Siiu •
El a dat o înch1pmre a Invierii". Cf. Sfântul Vasile cel Mare, Re,.qulile monahale mtiri) XXXVII,
(P.G., _t. XXXI, col. lpl?_A): ,,Câ~. ~espre ceasul al IX-lea, în acesta se cade să săvârşim rugăciunik,
cum ms-a predat de mşiş1 apostolu m cartea Faptelor, unde ni se istoriseşte că Petru şi Ioan se suiau
120
LITURGICA SPECIALĂ
cea din urmă dintre cele şapte Laude sau slujbe zilnice. Ceasul al nouălea încheie deci
:erviciul divin public al fiecărei zile liturgice, care începe cu Vecernia şi se termină cu
asul al nouălea.
t. b)
1
1
Precum am văzut, în prima parte a slujbei fiecărui Ceas se citesc psalmi. Aceştia
:,~1.câtniau încă de la început conţinutul principal al serviciului Ceasurilor. Astfel, Psal-
)nul L de la Ceasul III şi Psalmii LIV şi XC de la Ceasul VI sunt deja amintiţi în Re-
·gulile monahale ale Sfântului Vasile cel Mare 31 • Dar numărul psalmilor citiţi la fiecare
Ceas nu era acelaşi peste tot. Astfel, după informaţiile date de Cassian, în unele locuri
'era obiceiul de a se citi' atâţia psalmi cât indică numărul ceasului respectiv, adică trei la
Ceasul III, şase la Ceasul VI ş.a.m.d. Într-un Orolo,qiu - manuscris din secolul LX - la
fiecare Ceas sunt prevăzuţi câte opt psalmi32 • Obiceiu] cel mai răspândit era însă ca să
se citească la fiecare Ceas câte trei psalmi, ca şi azi 33 , adică în total 12 psalmi pe zi,
.;,după numărul orelor zilei. Se·,citesc câte trei psalmi, ,,pentru cinstea Treimii şi pentru
cunoştinţa tainei ce s-a racut într-acel ceas", precum zice Simeon al Tesalonicului . Ei
34
sunt, adică aleşi în concordanţă cu semnificaţia specială a momennilui din zi pe care îl
reprezintă Ceasul respectiv. De exemplu, Psalrnul V - primul dintre cei trei care se
1
citesc la Ceasul I - cuprinde pe de o parte rugăciunea potrivită pentru momentul
dimineţii, ,,arătând dumnezeiasca luminare din strălucirea soarelui celui văzut" , ca de
35
ex., vers. 3: ,,Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei
vedea", ori versenil 16 al psalmului următor, LXXXIX: ,,Umpluni-ne-am dimineaţa de
mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre"; pe de alta, ele
-conţin versete profetice în legăniră cu patimile Domnului, de care ne amintesc Ceasu-
rile, ca de ex. vers. 9 al Psalmului V de la Ceasul I: ,,Căci nu este adevăr în ?;lJ;ra lor,
inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc". Îndeo-
I_
sebi primii doi psalmi de la ~asul al treilea (Ps. XVI şi XXIV) şi de la Ceasul al şase­
lea (Ps. LIII şi LIV) prorocesc pornirea cărnirarilor şi a fariseilor împotriva U osului
lui Dumnezeu şi patimile îtndurate de EL
Dar ultimul psalm de la fiecare Ceas arată şi milostivirea şi ajutorul lui Dumnezeu,
invocate de psalmist şi acordate celor ce pătimesc pentru El. Aşa, de ex., Psalrnµl L -
al treilea care se citeşte la Ceasul III - pomeneşte de venirea Sfântului Duh (vers.
11-13). Psalmul XC (,,Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul
Dumnezeului cerului se va sălăşlui"), - ultimul care se citeşte la Ceasul VI - (amintit
încă de pe vremea Sfântului Vasile cel Mare )36, pomeneşte de ajutorul dat Fiului
o~r?' }.'./'
împretmă la templu, la·mgăciunea de la ceasul al IX-lea (Fapte III, l )". Cf. şi Ceaslovul, trop. Cea-
sului al IX-lea, şi Litu1';ghierul la Povăţuiri (ed. cit., p. 394).
: Alţi int:erpreţi din epoca patristică raportează toate ceasurile de rugăciune din timpul zilei la Cru-
cea răstignirii, cum face autorul necunoscut al scrierii Despre feciorie, atribuită Sfântului Atanasie cel
Mare (P.G., t. XXVIII, col. 265-272): ,,Trebuie să te rogi la ceasul al treilea, pentru că la această oră
s-a pregătit lemnul Cmcii; la ceasul al şaselea, pentru că Fiul lui Dumnezeu a fost înălţat (atunci) pc
: cmce; la al nouălea, trebuie să te rogi din nou, pent1u că la această oră Domnul Şi-a dat sufletul pe
cmce. Când soseşte ceasul al XII-lea (miezul nopţii), când Domnul a coborât la iad, trebuie să facem
rugăciuni mai lungi şi mai stă1uitoare".
31 Regulile niari, XJC),,_'VII, 3-5, P.G., t. XXXI, col. 1013-1046.
32 Vezi J. Mateos, Un Horologion inedit de Saint-Sobas: Le Cod. Sinaiticus grec. 863 (9-e s.), în
,,Studie Testi'' (Citd del Vatican), 233 (1964), pp. 70-75.
33 Vezi Cassian, op. cit.) lib. III, cap. 3. P.L, t XLIX, col. 116 A.
34 Despre sfintele slujbe (rugăciuni), cap. 327 (P.G., t. CLV, col. 592 B şi trad. rom. cit., p. 212).
4 ~s Simeon al Tesaloninllui op. şi loc.cit.) supra.
36 Vezi Regulile monahale 111.ari, XXXVII, 4 (P.G.) t. XXXI, col. 1016 A.
121
PRROT PROF_ DR_ ENE BRANISTE LITURGICA SPECIALĂ

pătimitor de către Tatăl şi arată biminţa asupra iadului, dobândită de cel ce, înarm ,c:ediere sau a polis), fiind asemanatoare cu tmele rugăciuni din Constituţiile apostolice
cu putere de sus, e în stare să calce peste aspidă şi peste vasilisc şi peste leu şi pes /de ex. cele din cartea VIII, cap. 15, 7) 42 .
balaur. (vers. 13). Psalmii Ceasului LX: (Ps. LXXXIII, LXX.XIV şi LXXXV) ,,ar~ ' În slujba Ceasurilor şi a mmror Laudelor mici din perioada Păresimilor este
mântmrea noastră cea prin moartea lui Hristos şi prin omorârea Sfântului Său Tru": caracteristică Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul (,,Doamne şi Stăpânul vieţii mele ... "),
şi cum că Dumnezeu este viL1, rnkar că a şi murit cu trupul pentru noi, dci S-a fac·· rugăciunea prin excelenţă a monahilor şi asceţilor, expresie a smereniei şi a pocăinţei,
jertfă şi folosire celor vii şi celor morţi din iad, care erau la locul plângerii; şi a făcut p subliniată şi prin metaniile cu îngenuncherile care însoţesc de regulă rostirea ei.
pământ bună voi.re, a întors robia noastră (izbăvind) sufletele noastre; a ierta Atât troparele, cât şi rugăciunile exprimă în general funcţia simbolică a fiecărui
fârădelegile noastre şi întorcându-Se ne-a înviat, a veselit poporul Său cu învierea Lui Ceas în parte, referindu-se la momentul respectiv din cursul zilei, la care se citea
a grăit: Pacea şi Mila şi Adevărul s-au întâmpinat şi a privit din cer Dreptatea şi, d odinioară fiecare Ceas, precum s-a arătat mai înainte.
vreme ce Hristos a sfărâmat cu moartea pe moarte, pământul va da roada sa, adică'µ• În vechile evhologhii-manuscrise greceşti, preotul era mai mult angajat decât azi în
Cel înviat cu tn1pul" 37 . Iar psalmul cel de pe urmă: ,,Pleacă, Doamne, urechea Ta ..,f oficierea Ceasurilor, prin rugăciuni pe care el le citea în taină, intercalate printre părţile
(Ps. LXXXV), ,,însemnează toate acestea şi cum că Cel ce S-a răstignit şi a murit pen componente al slujbei, rugăcitmi care au dispărut apoi din uz43 . Acestea constfruiau o
tru noi este preacuvios şi fără pkat, îndurat şi mult-milostiv şi adevărat, Care ne-a da variantă mai dezvoltată a slujbei Ceasurilor, numită „Slujba catedrală", care s-a păstrat la
stăpânirea şi semn bun Fiului celui ce S-a născut din roaba Sa, Maica lui Dum.nezeu, ş
Constantinopol până prin secolttl al XII-lea. Amintirea ei se pare că s-a păstrat până azi
CnKea şi învierea Lui, prin care s-au ruşinat vrăjmaşii'''rn. ;, în slujbele speciale ale Ceasurilor împărăteşti, despre care am vorbit mai înainte.
c) Troparele speciale ale Ceasurilor, c~ şi trop-are!; Născătoarei, c~re le însoţesc, suri
desntl de vechi, cel puţin din secolele V- ,n, deoarece ele se găsesc şi în slujbele cores
ptmzătoare din ritul Bisericii Copte39 . Cel de la t2easul III (,,Doamne, Cela ce pe Preas
tantul Tău Duh ... ") :are forma tmei adevărate epicleze şi de aceea el este întrebuinţat·ş·
ca formulă de invocare a Sfânmlui Duh înainte de epideza propriu-zisă din Limrghie40 .i
d) în afară de psalmii de la început, în rânduiala Ceasurilor intră ca părţi compo
nente, precum am văzut, troparele şi condacele care se cântă după psalmi şi care variaz
după zilele săptămânii, precum şi ru11ăciunea cu care se încheie slujba şi al cărei text"
altul la fiecare Ceas. Cea de la sfârşitul Ceasului I, pe care de regulă o citeşte preotul
însuşi (:tn mănăstiri, cel mai mare), este anonimă, iar textul ei îl aflăm încă· în cel mai
vechi EvholoJJhiu - manuscris gr,~cesc (Cod. Barberini, din secolele VIII-IX). Cea de la
~easul HI este atribuită Sfânmlui Mardarie (vezi despre el la explicarea Pavecerniţei);· __ _
iar cele de la sfârşitul Ceasurilor VI şi IX sunt atribuite în Ceaslov Sfântului Vasile ceLI:'
A1are 41 • Ele sunt o mărturie a rolului important pe care 1-a avut acest mare părinte{-,
bi~e:i~esc ~n org:iniz~rea ţi gener~li_zarea slujbei Laudelor zilnice în serviciul divin
Rasantulm creştm. Ş1 claca aute:nt1c1tatea lor este greu de susţinut, este şi mai greu să
al:f;f
fie respinsă; limba, stilul şi conţinutul teologic al acestor rugăciunf poartă bine,Î -
întipărită amprenta originii lor capadociene din secolul al IV-lea. Tot Sfântului Vasikti
':el ~~re îi este atribuită, în ediţiile catolice ale Orologiului (pentru uniaţi), şi frumoasa'.~~i
rugacmne „Cela ce în toată vremea şi în tot ceasul...", care face parte din rânduiala j
tuturor Ceasurilor şi provine din stratul cel mai vechi al componenţei acestor slujbeJil
Ea este luată din serviciul Miezonopticii şi are caracterul unei rugăciuni finale (de con- fl
i
_
37
V~zi J?s. L ~ V (al doilea_de la Ceasul IX), vers. 8, 11-13: ,,Că va grăi pace peste popon11.~ji
S_au .._. Mila ş1 ţdevarul ~-~u î1?:âmpmat, Dreptatea ş~ Pace~ s-_au Sărutat. Ade;~rnJ din pământ a răsărit'\'
0
ş1 Drep~atea dm cer a pnv1t. Ca Dorruml va face bunatate ş1 pamantul nostn.11ş1 va da rodul său ... ". ~,
42
La priere des Heures (La priere des Eglises de rite byzantin, I, ' O pot.6ywv), Ed. de Chevetogne,
38
S1meon al Tesalonicului, Dejpre sfintele rugăciuni (slujbe), cap. 327, după rrad. rom. cit., p. 212. ,,;, 1975, pp. 77-78 şi 252-253. .
4 ~ Vezi M. Arranz, op. cit., supra. Cf. Acelaşi, Les JJrandes tftapes de la litin;q:ie byzantine: Pales-
39
Cf. A. Baumstark, Litur;gie c01nparie, ed. cit., p. 107. I~
41
} J\zi numai în Litu1';ghierul slav şi cel românesc_, căci din cel grecesc a fost înlăturat (vezi Pr. Prof. 11 tine-Byz;ance-Russie, în vol. ,,Liturgic de l'Eglise particuliere et Liturgie de l'Eglise universelle" (Conf.
Saim-Serge a Paris), Roma, 1976, pp. 50--51.
P. Vmplesrn, Ceasul ;if treilea în rânduiala epiclezei, Bucureşti, 1937, extras din rev. B.0.R). iţ~ ·
41
I_ntr-un E~hol~ghiu 4recesc_ manuscris din se~olul al XII-lea, _mgăciunile de la toate cele patru
Ceasun sunt atnbmte Sfantulm Gherman I, patnarhul Constantmopolului din secolul al VIII-lea '.:i:(
I De văzut şi: La priere des Heures, ed. par Mgr. Cassien et B. Botte, Paris, 1963 (Col. ,,Les
Orandi", 35), H. Dalmâis, Le sens des Heures dans Ies litu1;gies orientalcs, în M.D., 64 (1960), p.
(M. Arranz, Les prieres presbytt!rales des Petites Heurts dans l'ancim Euchologe byzantin Roma 1973 }{ 53-64, P. Salmon, La priere des Heures, în vol. L'Eglise en priere. Inrroduction a la litin;gie, Tournai,
(extras din OCP, vol. XXXIX, fasc. I, 1973), p. 77. , ' -. 1961, p. 789 ş.u.

122 123

CAPJTOLUL IX
Mijloceasurile şi Obedniţa
Oficiul divin mănăstiresc al zilei liturgice, alcătuit din slujbele celor şapte Laud
care le-am studiat până acum, a fost amplificat, în ultima lui fază de dezvoltar ;
unele creaţii mai noi ale pietăţii monahale răsăritene şi anume: Mezorde (Mc:crwp_
sau M~floceasurile şi Obedniţa, care au fost induse şi ele în pravila mănăstirească
rugăciune zilnică din Ceaslovul ortodox. ·
1. Mijloceasurile sunt grupe de rugăciuni, care se citesc numai în mănăstiri, pri
Ceasurile liturgice. Ele sunt în număr de patru, şi anume:
a) Mijloceasul 1,, care se citeşte între Ceasul I şi Ceasul III;
b) Mfrloceasul Il~ care se citeşte între Ceasul III şi Ceasul VI;
c) Mfrloceasul VI, care se citeşte Între Ceasul VI şi Ceasul IX;
d) M~floceasul LK, care se citeşte Între Ceasul IX şi Vecernie.
Originea Mijloceasurilor o aflăm în lecturile de pietate şi în rugăciunile persan.
pe care călugării erau obligaţi în vechime să le facă fiecare în particular, în chilia
între slujbele Ceasurilor, pentm a-şi ocupa timpul liber. Mai târziu, s-a luat obicei
pe alocuri să se citească aceste mgăciuni chiar în biserică, fie în naos, fie în nartică s,
pronaos, de obicei, în continuarea Ce~surilor respective, cum prescrie Tipi{
î1npărătesei bizantine Irina din secolul XII 1 • In alte mănăstiri, aceste rugă.ciuni au răin
însă pe seama monahilor, spre a fi citite în chilii. Unele manuscrise prevăd citirea ţ
în biserică (:su; 'CTJV cruva~t v) numai luni, miercuri şi vineri, iar în celelalte zile :,
recomandă citirea în chilii2 •
În tot cazul, rânduiala Mij.loceasurilor a rămas o creaţie liturgică destinată exclus
mănăstirilor şi n--a intrat niciodată în practica sau obligaţia tipicului de slujbă al bise
cilor de enorii. Astăzi, în mănăstiri, ele se citesc de către monahi mai mult în chilii şi m
ales în postul Crăciunului şi în postuJ Sfinţilor Apostoli, pe când în posntl Paştilor e.
.sunt înlocuite prin Catismele care se citesc dup;i Ceasuri (câte w1a pentm fiecare Ceas)}
RJnduiala lor (în Ceaslov) este următoarea:
Se: începe cu „Veniţi să ne închinăm ... " (numai la începutul Mijloceasului I şi la
treilea se prevăd binecuvântarea preotului şi rugăciunile începătoare, de la „Sfint
Dumnezeule ... " înainte), după care se citesc trei psalmi potriviţi cu momenml respe'"
tiv al zilei; apoi rugăciuniie începătoare (,,Sfinte Dumnezeule ... "), urmate de trei tr6;
pare, proprii fiecămi Mijloceas: ,,Dpamne miluieşte" (de 40 de ori), ,,Sfavă ... , Ş
acum ... , Ceea ce eşti mai cinstită ... , Intiu numele Domnului ... ". După ecfonisul pre
otului (,,Pentru rugăciw1ile Sfinţilor Părinţilor ... "), se rosteşte rugăciunea Sfântul ·
Efrem Simi. După aceasta, se încheie cu citirea unei rugăciuni al cărei text diferă dupv
Mijloceasul respectiv, dar toate cele patm mgăciuni sunt atribuite Sfântului Vasile cţ
Mare. Formulă de otpust (~polis) se prevede numai la sfârşitul Mijloceasului IX, deoa
rece cu el se încheie serviciul divin al zilei respective. ·'\
2. Tot o creaţie mai nouă decât Ceasurile şi tot de origine monastică este şi Obedniţi
sau Prânzânda, care se citeşte în mănăstiri după Ceasul VI (ori după Mijloceasul VI, dac
se citeşte şi acesta), înainte de prânz, în zilele în care J?.U se face Liturghie (iar în pos
1 .
Pr. Prof P. Vintilescu, Curs litografiat de istoria Liturghiei, Buc., 1940, p. 334.
V. Mitrofanovici şi colab., Liturgica, ed. 1929, p. 496.
2
124
LITURGICA SPECIALĂ
chiar când se face Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite). I se mai spune şi Tipica sau
. .(Td Tum.\a sa1;1 : AKOÂ.Otxp~a ;WV :U7?-KCDV)? de~1UJ?Îre c~~,?, ?upă mi~-~poli_n1l Simeo~
:ahTesalo17:1cuh.~1, 111se1m~eaza „ll1;ch1p~r~a. Sf111te1 :I:1tu~·glm ş1 s; explica ~r~1 acee~ ca
ceastă slujbă ţme uneon locul L1mrgl11e1, iar alteon - ş1 anume cand ea se savarşeşte ma-
;~rea Lirurg~1iei - anticii::~ază s~u preînchipuie L~mrghia3 . AD~r după alţii, această ~er~u:
mire vine on de la Psalmii CI.I ş1 CXLV, care se citesc (secanta) la mceputul Obedmţe1 ş1
care sur:it nun~ţi psalmi tipici (f:r~încl~ipuitori sau ~esi~cvii, o~i de _la cartea mu1:11tă
Tipic, sm~;1ra 111 care. era prescris~ la m~eput ace~sta slt11b~ . Cat pAnveşte Adenunur~a
„ slavoneasca de Obedniţa (de la obed - pranz, masa), tradusa corect 111 romaneşte pnn
· prânzândă, i s-a dat pentru că, de regulă, ea se săvârşeşte înaintea mesei de prânz.
· Astăzi, Obedniţa (Prânzânda) se citeşte în mănăstiri în zilele de rând (în care nu se
săvârşeşte Liturghia) sau în unele zile din perioada Octoihului, în care Ceasurile se
cu
1inesc Vecernia şi cu Liturghia Sfânmlui Vasile ( ajunul Crăciunului şi al Bobotezei)
sau cu Liturghia Sfânmlui Ioan (când Buna-Vestire cade într-una din zilele de rând
din Păresimi), iar în Posn}1 Mare, se citeşte în toate zilele de rând ale săptămânii ( de
\w1 i până vineri inclusiv). In perioada Octoihului şi cea a Penticostarului, Obedniţa se
citeşte îndat~î. după Ceasul VI, ca o prelungire a lui, deci înainte de masa de prânz, iar
în rlmpul postului, în ajunul Naşterii şi al Bobotezei, precum şi miercuri şi vineri în
săptămâna brânzei, se citeşte după Ceasul IX, înainte de Vecernie şi Liturghie, adică
în momentul clin zi, când odinioară, în mănăstiri, se întrerupea ajunarea. Deci şi
într-un caz şi în altul, Obedniţa şi-a păstrat caracterul iniţial de slujbă dinaintea mesei.
a) .R.ânduiala slujbei se află în CeasloJJ
· Obednita începe cu binecuvântarea preotltlui, ea fiind socotită ca o completare sau
~tregire a C,easului VI (ori a C,easului IX), cu care e îmbinată de obicei. Atw1ei când se
· citeşte în continuarea Ceasului 'll (în perioada Octoihului şi a Penticostantlui), se înce-
pe cu citirea Psalmilor CII (,,Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul...") şi CXLV
(,,Laudă, suflete al meu, pe Domnul ... "), urmaţi de „Unu}e-născut ... " (de obicei citit).
Se cântă apoi, rar şi cu glas liniştit, stihurile Fericirilor (,,Intru împărăţia Ta pomeneş­
te-ne pe noi, Doanme ... " şi celelalte din Ceaslov), la care se pun stihirile de la Cântarea a
treia şi a qasea a Canonului zilei (de la Minei ori de la Octoih). Dacă nu urmează Litur-
, ghia, se citesc acum apostolul şi evanghelia care ar trebui citite la Liturghie, apoi Simbo-
lul credinţei (dacă urmează Liturghia, acestea nu se citesc acum). Urmează rugăciunea
penitenti;::Jă „Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule, greşelile noastre ... " (în CeasloJJ) şi rugă­
ciunea domnească, după care se cântă (se citesc) condacele rânduite (al zilei săptămânale
din Ceaslov, al hramului bisericii, ,,Slavă ... ", al morţilor: ,,Cu sfinţii odilmeşte ... ", ,,Şi
acum.'"", al Născătoarei de Dumnezeu, din CeasloJJ). Apoi: ,,Doamne, miluieşte!" de 12
ori şi rugăciunea către Preasfânta Treime (,,Preasfântă Treime, Stăpânie de o fiinţă ... ").
Dacă nu urmează Liturghia, se citeşte acum inmul „Să se umple gurile noastre de lauda
Ta, Doamne ... ", se cântă „Fie ntm1ele Domnului binecuvântat... " (de trei ori) şi se citeş­
te Psalmul XXXIII (,,Binecuvânta-voi pe Domnul în toată vremea ... "), urmat de ;1,Cu-
vine-se cu adevărat..., Slavă ... , Şi acwn ... , Doamne, miluieşte ! (de trei ori), Intru
numele Domnului ... ". Preontl face acum otpustul mic, cu care se încheie slujba.
:i Sirneon al Tesalonicului, Despre sfintele rugăciuni (slujbe), cap. 329 P.G., t. CLV, col. 593-596
şitrad. ro1n. cit., p. 213.
4
V. Mitrofanovici şi colab., op. cit., p. 494. Comp. şi Pr. Prof. P. Vintilescu, Curs litografiat de
trtoiiaLiturghiei, Bucureşti, 1940, pp. 334-335.
125
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

Dacă însă se face şi Liturghie, nu se mai citeşte „Să se umple gurile noastre.:·.?.· în anumite zile serviciul Ceasului III şi al Ceasului IX. Prin secolele XII-XIII, partea
nici cele următoare, ci îndată după rngăciunea către Sfânta Treime, se zice: ,,Ceea: de la început a Obedniţei a fost încadrată la începutul Limrghiei euharistice, adăugân­
eşti mai cinstită ... , Slavă..., Şi acum ... , Doamne, miluieşte ! (de trei ori), Intru nurn du-se Psalmii CII şi CXL V 10 .
Dop111ului ... " şi otpustul. .. .Fericirile de la începutul Obedniţei dau acestei slujbe nota ei caracteristică, legând-o
In perioada Triodului, când Obedniţa se citeşte după Ceasul IX, nu se mai cit de momenml în care Mânmitornl, răstignit pe cruce, acordă iertarea Sa tâlhan1lui ce-
Psalmii CII şi CXLV de la început~ ci îndatţ după rugăciunea de la sfârşitul Ceas Jni drept şi întregului neam omenesc. Obedniţa este deci slujba iertării pentru care se
IX se începe direct cu cântarea Fericirilor (;,Intru împărăţia Ta pomeneşte-ne pe roagă cei ce urmează să se împărtăşească. Cu acelaşi sens, de rugc.1.ciune pentrn iertare,
Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta") cu stihurile respective, dir. Ceaslov; şi găsim fericirile încadrate şi în slujba deniei de Joi noaptea din Săptămâna Patimilor
metanii 5 • Se omite, de asemenea, rugăciunea către Preasfânta Treime de după co (Utrenia Vinerii celei Mari), între evangheliile a 6-a şi a 7-a, care odinioară se citeau,
dace; deci, îndată după condace, se zice: ,,J?oamne, miluieşte ! ( de 40 de ori), Slavă; la Ierusalim, pe drumul Cruci.i (via dolorosa)) între locul casei lui Pilar şi Golgota. Le
Şi acum ... , Ceea ce eşti mai cinstită ... " şi „Intru numele Domnului ... ", după care pr găsim, de asemenea, încadrate şi în rânduiala marelui Canon de pocăinţă, după conda-
oml, din altar, rosteşte ecfonisnl: ))Dumnezeule, milostiveşte-Te: spre noi ... " şi a cul şi sinax:arul de după Cântarea a 6-a. De altfel, Fericirile, care fac parte dintre
iese şi zice rugăciunea Sfânmlui Efrem Sirul (,,Doamne şi Stăpânul vieţii mele ... ") cântările biblice, sunt menţionate de Sfânml Ambrozie ca fa.când parte din rânduiala
mer.miile rânduite:, după care îndată începe Vecernia, fară binecuvântare, ci direct unei slujbe de dimineaţă încă din secolul IV 11 , iar în ritul sirienilor iacobiţi sunt înca-
,,Veniţi să ne închinăm ... "' şi Psalmul CIII. drate şi azi în serviciul divin de dimineaţa (Utrenia) 12 . .
Tabelul de pe pagipa următoare arată mai bine deosebirile dintre cele două variante .
rânduielii Obedniţei. In zilele de rând fără Limrghie, din Păresimi (luni, marţi şi joit Schemă cu rânduiala. Obedniţei
sfârşintl Vecerniei se adaugă cele de la sfârşim! Obedniţei din zile.le din afara posmlui, a C'md se citeşte dup,'i Ceasul IX
Când se citeşte dup.'i Ceasul VI
că: rngăciunea către Preasfânta Treime (citită de cel mai mare), ,,Fie numele Domnului (Perioada Octoihului şi a Penticostarului) (Perioada Triodului)
(de trei ori, SlavL.:, Şi acum ... ", Psalmul XXXIII, ,,Cuvine-se 01 adevărat să te fericim: Cfot. Psalmii 102 şi 145
Slavă ... , Şi acum ... , Doamne, miluieşte! (de trei ori), Binecuvântează ... " şi otpustul6 • ,,Unule-Născut ... "
Fericirile pe glasul VIII (,,întru impăr;'iţia Ta po- Fericirile pe glasul VIII (,,întru Împărăţia Ta
b) Originea ;;i explicarea Obedniţei meneşte-ne pe noi, Doamne ... "), cu stihurile res- pomeneşte-ne pe noi, Doamne.,."), cu stihurile
pective din Ceaslm 1 respective din Cmslol'
Cea dintâi menţiune docwnentară despre existenţa acestei slujbe o avem într-l Apostolul
OroloffiU - manuscris grecesc din mănăstirea Sinai (sec. IX), care cuprinde şi rânduiaj Preoml Evanghelia Acestea se citesc numai
slujbei, aproape ca cea de azi. Ea constimia de fapt q slujbă a împărtăşirii ia vreme 4 Cânt. Simbolul credin\ei dnd nu urmează Liturghie Simbolul credinţei (numai dacă nu se face Li-
turghie)
seară, încadrată între Ceasul a.l IX-lea şi Vecernie. In mănăstirile smdite, în care Rug,'iciunea „Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule
Rugkiunca „Slăbeşte, lasă, iart.'i, Dumnezeule
întrebuinţa această rânduiala, la sfârşim! ei se împărţea anafura 7 • , greşelile noastre ... " greşelile noastre ... "
Originea Obedniţei este probabil Orienml, şi anume mănăstirile din jurul Iernsa ,,Tatăl nostru ... " ,,Tatăl nostru ... "
!imului, căci rânduiala ei se află la început expusă. amănunţit în Tipicul iemsalimite- Condacelc, după rânduda din Ceaslov (al zilei, al Condacele, dup;'i rânduiala din Ceaslov (al zilei,
hramului etc.) al hramului etc.)
atribuit Sfânmlui Sava. Dacă avem În vedere cuprinsul sau rânduiala ei, se pare că ea „Doamne, miluieşte !" de 40 de ori
„Doamne, miluieşte!" de 12 ori, Rugăciunea d.tre
fost creată la început ca un rezumat al Liturghiei, mai ales pentru uzul schivnicilo· Sfânta Treime (,,Preasfi.ntă Treime, Stăpânie de o
care, trăind izolaţi şi depărtaţi de obştea mănăstirilor, nu puteau lua parte zilnic l fiinţ,L.")
Linirghie; această slujbă era destinat::'i deci să ţină locul Limrghiei în astfel de cazud ,iS,'i se umple gurile noastre de Acestea se zic
când se făcea împărtăşirea, servind şi ca pregătire pentru cei ce voiau să se împărtă Htuda Ta~-Poarnnc ... '' numai dind nu
,,Fie num.ele Domnului binccu- se face Litur-
şească, şi. ca mulţumire dup:ă împărtăşire. De aceea, ea corespunde - după unii - c
\lftntat ... '"' (de rrei ori) ghie
Missa sicca (La Messe seche - liturghia seacă) a catolicilor, din evul mediu 8 , care const Psalmul 33 (,,Binecuvânta-voi
în recitarea rngăciunilor ,din formularu! Missei, fără partea ei esenţială (Ofertoriul pe Domnul în toată vremea ... ")
Consacrarea Darurilor şi Impărtăşirea). In Tipicul monahilor studiţi 9 Obedniţa înlocuia\~: ,,Cuvine-se cu adevărat ... "
···;1 ,,Ceea ce eşti mai cinstiră ... "
„Slav,'î.. .. , Şi acum ... , Doamne, miluieşte! (de trei
,,Ceea ce eşti mai cinstit,'i ... "
,,Întru numele Domnului, binecuvântează,
5
În unele părţi din Biserica noastră (ca în Bucovina), cântarea Fericirilor o începe preorul însuşi;.Jl ori), Binecuvânreaz<'t !" Părinte!"

stând în faţa Sfintelor Uşi. Miercuri şi vineri din săptămâna brânzei, precum şi la sărbătorile sfinţilor'.~ Preotul (din altar) Ecfonisul „Dumnezeule, milostiveş­ Ecfonisul „Dumnezeule, milostiveşte-Te spre
cu Polieleu din Păresimi, Fericiriie nu se câmă, ci se citesc. · · 'ţ te-Te spre noi ... " noi ... "
Otpustul mic Rugăciunea Sf. Efrcm Sirul, cu metanii (îndată
6
Vezi Tipicu! mare, Iaşi, 1816, faţa 502 sus. 1.•·'.'.:
7 începe Vecernia)
La J. Mateos, Un Horologion inedit de Saint-Sabas: Le Cod. Sinaiticusgrec. 863 (9-e s.), în „Srudif:);
e Testi" (Cirta del Vaticano), 233 (1964), p. 54 ş.u. Cf. şi La priere des Heures des eeglises de rite§
byzantin, pp. 325-326. f~
8
Comp. S. Heitz, Der orthodoxe Gottesdienst; Band I.: Gottliche Litiu-;gie und Saliramente, Mainz; Io Pr. Prof I'. Vimi.lescn, Litiu:ghierul explicat, pp. 163-164.
1965, p. 354. II Comentarlaps. CXVIII) vers. 148, homilia XIX 32 (P.L, t. XV, col. 1556)-
Editat la B. Montfaucon,.Analecta Graeca, Paris, 1688, şi la Migne, P.G., t. CXXVII, col. 985 ş.u.
9
12 N. Engender, în La prien des Heures des iglises byzantines, pp. 327-328.

126 127
 PARTEA A TREIA

Sfânta Liturghie
 SECfIUNEAl

,., A

LITU.RGHIA CREŞTINA- IN BISERICA VECHE

(până la formarea Liturghiilor ortodoxe)

CAPITOLUL!

Fiinţa şi instituirea Sfintei Liturghii

1. Liturghia, jertfa Legii celei Noi. Instituirea ei

Centrul activităţii răscumpărătoare a Mântuitorului în lume îl constituie patimile şi
moartea Sa pe Cruce, adică jertfa sângeroasă adusă de El pentru mântuirea lumii.
Aceasta s-a adus o dată pentru totdeauna (vezi Evr. VII, 27; IX, 27-28; X, 10-14);
dar pentru ca toate generaţiile viitoare de credincioşi de pretutindeni să se poată
împărtăşi din roadele ei bindăcătoare, Mântuitorul ne-a lăsat un mijloc de a o face
veşnic prezentă în lume. Cum? - Prin întemeierea Jertfei celei Noi, care avea să se
adud de aici înainte pururea în Biserica Sa, în locul jertfelor Legii Vechi.
Întemeierea acestei jertfe fusese prevestită de Mânm.itorul cu mult înainte încă de
patima Sa, şi anume în cuvântarea ţinută mulţimilor, după ce săvârşise rninm1ea
înmulţirii pâinilor în pustie: ,,Eu sunt pâinea cea vie care s-a pogorât clin cer. De va mânca
cineva din pâinea aceasta, va fi viu în veci. Şi pâ.inea pe care Eu o voi da este trupul Meu,
pe care ii voi da pentru viaţa lumii" (In. VI, 51). Instituirea însăşi, pe care ne-o relatează
evangheliştii sinoptici şi Sfflntul Apostol Pavel în prima sa epistolă către: Corinteni, a avut
loc în ajunul morţii Domnului pe crnce, adică joi seara, la Cina cea de taină. Cwn ? -
Stând atunci la masă împreună cu ucenicii Săi, ,,în timp ce mâncau ei, Iisus a luat pâinea
şi mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor Săi, zicând: Luaţi) mâncaţi) acesta este -rrupulMeu.
Luând apoi paharul şi mulţumind, le-a dat lor, zicând: Beţi dintr-acesta toţi; acesta este
sânffele JvieuJ al Le;Jii celei Noi care pentru mulţi se varsă_, spre iertarea păcatelor) Mt. XXVI,
26-78. - Comp. şi Mc. XIV, 22-24; Le. XXII, 19-20; 1 Cor. XI, 23-25).
In iocul jertfelor Legii Vechi, pecetluite cu sânge de animale (vezi leş. XXIV, 8),
Mântuitorul întemeiază deci o Le:fJe) un Testament sau un Le!Jământ ( 8ta.<j)TJK11) nou
între Dumnezeu şi oameni, pecetluit cu însuşi trupul şi sângele Său, care aveau să fie
jertfite peste o zi în chip real, pe Golgota, şi care, în seara Cinei, erau oferite Sfinţilor
.Săi Apostoli, prin anticipaţie, sub forma sacramentală, nesângeroasă, a pâinii şi a vi-
nului întrebuinţate la mese. Această jertfă trebuia să o aducă de aici înainte ucenicii
Săi, căci, la cuvintele de m:ii sus, Mântuitorul adaugă şi porunca: ,,Aceasta să faceţi
spre pomenirea (în amintirea) Mea!" (Le. XXII, 19 şi 1 Cor. XI, 24). Prin aceste cu-
vinte, El îi sfinţeşte pe ucenicii Săi ca arhierei sau preoţi slujitori ai Jertfei celei Noi,
înfiinţate amnci de El, iar aceştia, la rândul lor, au lăsat această ponu1că, precum şi
dreptul şi puterea de a o îrnplini, urmaşilor lor legiuiţi, arhierei şi preoţi.
Slujba sau rânduiala sfântă, în cursul căreia se săvârşeşte sau se aduce această jertfă
a Noului Aşezământ, este Sfânta LiturJJhie. Obârşia sau originea ei, precum şi funda-
mentul ei este deci Jertfa Sfântă, adusă în chip sângeros de către Mântuitbml pe Crnce

131
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
p~nt~-u m~ntuir~a lumii şi prevestită sau anticipată de El, în chip nesângeros, în s
Cme1 celei de tamă. ·
2. Raportul dintre ritualul pascal iudaic,
Cina cea de Taină şi Liturghia creştină
1
Precum reiese clar din datele Sfintei Evanghelii, ,,Cina cea de taină" in cadml căr
Mântuitorul a instituit Sfânta Liturghie, adică jertfa Noului Legământ, a fost de_fa
ori o serbare anticipată a Paştelui iudaic din acel an (vezi Mt. XXVI, 17; .Mc. XIV, i
L~. XXII, 8, 11, 13, 15), cum interpretează chiar unii dintre vechii exegeţi creştin
0~·1 o masă specială, anume pregătită de Mântuitorul la sfârşitul activităţii Sale me•si
rnce, masă căreia El i-a dat însă caracter religios, instituind în cursul ei Sfânta Eu.h'
ristie ş~ rostind atât cuvântarea Sa de despărţire către Sfinţii Apostoli, cât şi rngăciun
Sa arhierească, aşa cum cred exegeţii mai noi 2 . Dar chiar în acest din urmă caz, nu .8
poa~e. tăg~dui orice relaţie a Cinei cu masa rituală, prin care se inaugura serbarea Pa
telm mdaic. Această mas:ă pascală avea loc în fiecare familie, în seara zilei de 14 Nis :
şi se desra~ura după un ceremonial mai mult sau mai puţin uniform peste tot, stab.i"'
de Lege şi de tradiţie, Care era acest ceremonial, pe care l-a respectat .~i Mântuitoru.f ,
După ce veneau de la templu sau de la sinagogă, toţi ai casei, în frunte cu şe.fulJ
miliei, îşi spă.lau mâinile şi se aşezau în jurul mesei, dinainte pregătite, pe care se afli
dou8. pâini (azime), mielul pascal fript, un vas cu vin şi pahare, ierburile amare şil
vas cu oţet care aminteau de suferinţele evreilor în robia Egiptu.lui. Şeful familiei.(
una din pâini, o binecuvânta cu o formulă rituală scurtă ( Binecuvântat fii Doa
Dumnezeul nostm, împărate al veşniciei, Care ai Îacut să ~ăsară pâinea din pământ~
rupea dintr-însa şj mânca el mai întâi, apoi dădea şi celorlalţi. Luând apoi paharul s~i
îl umplea cu vin, În care amesteca şi puţină apă, îl binecuvânta cu o altă formul
asemănătoare cu cea dintâi (,,Binecuvântat fii, Doamne Dumnezeul nostru împăra
al v~şniciei, Care ai 6.cut roadă viţei"), bea dintr-însul şi apoi dădea şi celor1alţi ~ă be
pe rand. Urma masa, în cursul căreia se beau, în total, patru rânduri de pahare ritual ·
La sfâ.rşitul mesei se aducea întâistătătomlui ul.timul pal1ar umplut cu vin amestecat c:
apă, cum prescrie ritualul iudaic. Acesta spunea: ,,Să mulţumim Domnului Dumnez~
t~ui nostn1... !", iar cei de faţă răspundeau: ,,Binecuvântat fie numele Domnului, ac ··
Şt totdeauna!". Şeful familiei începea apoi mulţumirea, rostind o mare rugăciun
euharistică, de laudă şi de mulţumire, evocând toate binefacerile lui Dumneze~ de la
creaţi~_lumii şi sfârşind cu cererea pentru împlinirea făgăduinţei divine; se cânta~ apq'
Psalmu CXI~I .- S:XVI_II şi_ CXXXV _(~XXXVI), numiţi hallel (de laudă), care cuprin:,
evocarea rob1e1 dm Egipt şi mulţumm pentn1 eliberarea evreilor din ea. ·A
1
Vezi, ~e- ex., Origen, _C01nenta1· la Jvl.atei, 79 (P.G., t. XIII, col. 1728 C-D); Sfântul Ioan Gură
de_Aur, 0~1nl1avLXXXI (alias LXXXII) lail1atei, l (P.G., t. LVIII, col. 729-730); Proterius Akxad~
dnnul, Ep:st. cat:re Leon cel Ma:e) cap. 2 (în~re epistolele lui Leon, nr. CXXXIII, în P.L., t. LIV, coL
}-086); Sfannil Ioan pam~sc?muul_, DOJ!,n':'tica) IV, 13 (trad. rom. de D. Fecioru, p. 262): ,,Aşadaq
~~:a~1era_ d_e sus a sfantulm Şl slav1tuhu S1on, după ce (Hristos) a mâncat P~,tile cele vechi cu Ucenicii
.Sat ~1 a pl!mt testam~ntul cel vechi:··" etc.
Vc~1, de ex., dmtre orto_d<;)CŞI, Pro_f. Cl~r. N. Ghiaouroff, Le jo11r de la Sainte Cene, Sofia, 1952
(extras dm „Anuarul Academ1e1 Teologtce dm Sofia"); dintre catolici; P. Batiffol Et11des d'Histoin: et
d~ Thiologie positive) II-e serie, L'Eucharistie) I0-e ed. Paris, 1930, p. 138, ş.u; di~tre protestanţi: H:
L1etzmann,J\,iesse undHerremnahl ed. III, Berlin, 1955.
132
LITURGICA SPECIALĂ
; ,, 11 ,La vremea când începea să se întunece, se aprindea şi o lumină, care era şi ea
, binecuv~n~ată cu c_uvintel<:_: ,,~inecuvân,~at fi~, poamne Dumn~z~ul no~tm, împărat_~
V
l veşniciei, Care a1 făcut lampile de foc ( adica stelele). Cel mai tanar dmtre membru
;amiliei adt~cea ar:oi un lighe~ şi vu!1 şer~e~ pentru a ~p_ăla n~~inile ~omesenilor; l~
Cină, Iisus indeplmeşte acest nt, spaland piooarele ucernolor Sai, clupa cum relateaza
Sfântul Ioan (XIII, 3-15). . . . . .
DupJ un ritual asemănător se desfăşurau de altfel ş1 alte mese nuiale evreieşti, mai
ales cde de sabat (care aveau loc vineri seara), al căror ecou se resimte şi el în ritualul
Euharistiei creştine, alături de cel al meselor pascale.
Unui astfel de ritual s-a conformat şi Mântuitorul la Cina cea de taină. După opi-
nia celor mai mulţi cercetători, pâinea pe care Domnul a binecuvântat-o şi a dat-o
Sfintilor Săi Ucenici era una dintre cele două pâini obişnuite Ia cina pascală a iudeilor,
pe c;re şeful fat_?iliei l~ bin~cuvânta ~a începutul mesei şi le fo111gea, împ;;\rţindu-le c~-
mesenilor, clupa ce el msuş1 gusta dm ele. De asemenea, paharul pe care El l-a ofent
Ucenicilor:> după ce l-a binecuvântat, a fost ori cel de-al treilea pahar ritual, din care
beau comesenii, începând de la şeful familiei, ori al patrulea şi ultimul pahar ritual.
Deosebirea dintre ritualul observat de Mântuitorul la Cină şi cel prescris de Lege şi
tradiţie, constă mai întâi în faptul că El a folosit nu azimă, ci pâine obişnuită
/dospită), deoarece Cina a avut loc cu o zi mai înainte de începerea serbării Paştilor,
~clică în seara zilei de joi, 13 Nisan, când azimele încă nu se puseseră în folosinţă; al
. doilea, la formulele rituale pentru binecuvântarea pâinii şi a vinului, El a adăugat pro-
priile Sale cuvinte (,,Acesta este tmpul Meu ... " şi „Acesta este sângele Meu ... "), prin
care se indică sensul nou şi grav al celor săvârşite: prevestirea sau anticiparea
sacramentală a jertfei sângeroase şi mântuitoare, care se va consuma peste o zi şi care
inaugurează sau consfinţeşte un nou legământ sau testament ( 81acj)T]K1l) între I!_umne-
zeu şi oameni, pecetluit cu sângele sfant al Celui ce Se va da spre răstignire. In mo-
mentul când Mânmitorul. adaugă, la rugăciunea solemnă şi finală de mulţumire şi de
laudă, cuvintele „Beţi dintru acesta toţi ... " (Mt. XXVI, 28 şi loc. par.), ia naştere Li-
turghia creştină, prin anunţarea Paştelui celui nou, al noului legământ veşnic, adăugat
memorialului Vechiului Testament, legământ care ia fiinţă în preajma morţii şi învierii
Domnului şi ţinteşte la a doua Sa venire. Liturghia creştină reprezintă deci împlinirea
organid a făgăduinţelor date de Dumnezeu poporului evreu, promisiuni evocate în
manitest:ările sale lin1rgice, prin care se întreţinea flacăra nădejdii realizării lor3 •
Dintre cele trei sinoptici care descriu Cina, singur Sfântul Luca aminteşte despre
primul (ori al doilea) pahar rin1ai, din timpul mesei: ,,Şi luând paharul, mulţumind, a
zis: ,,Luaţi acesta şi împărtiţi-l între voi; căci zic vouă: Nu voi mai bea din rodul viţei,
până când va veni împărăţia lui Dumnezeu" (Le. XXII, 17-18). Tot el reproduce cu-
vintele Mântuitorulului: ,,Cu dor am dorit siî mănânc cu voi acest Paşte ... ", pe care El
le-a rostit, probabil, în continuarea formulei rin1ale prin care şeful familiei amintea
despre „pâinea suferinţelor" din timpul robiei egiptene. ,,Laudele" cântate de Domnul
cu Ucenicii Săi la sfârşiull Cinei (Mt. XXVI, 30 şi Mc. XIV, 26) ar fi ultima parte a
psalmilor hallel (Ps. CXXXV) şi acea cuvântare mai mare, cu caracter istoric? exegetic
şi moral (numită hagadah), rostită de şefol familiei, în legătură cu evenimentele co-
:
memorate la sărbătoare. După unii, acestea însoţeau binecuvântarea şi consumarea ul-
timului pahar ritual (al patrulea), cu care se încheia masa pascală.
,i M. Kovalevski, 01,igines et developpe1nent de la lituT;gie chretienne, în rev. ,,Presencc ortbodoxe"
(Paris), an. 1968, nr. 3, p. 47.
133
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Legătura dintre Liturghia creştină (Euharistie) şi formele vechi a.le cultului iud
despre care se vorbeşte din ce în ce mai insistent în ultimul timp, nu numai de ca
teologii protestanţi, ci şi de către catolici şi ortodocşi, este firească şi de netăgăduit:,
orice_ organism spiritual, _nici Liturghia creştină n-a luat naştere· dintr-o dată, ca
creaţie spontană, în întregime nou~i şi fără nici tm precedent în trecut. Istoria ei nu~-
cepe abia o ~ată cu apariţia creştinismului; dacă în ceea ce priveşte esenţa ei - adi
nusteml în sme - ea este întemeiară de Mântuitornl la Cina cea de tain:1 în ceea.:
J?riveşte ideile principale care alcătuiesc nucleul sau s:1mburele ei originar şi, torodat
fondul comun al tuturor anaforarelor liturgice creştine de azi, precum şi formele;}
externe de exprimare, acestea provin dintr-o vechime, continuând o traditie şi un ·.
tual inspirat din Vechiul Testament şi legându-se astfel de revelaţia primo,rdială şi·
începumrile istoriei sfinte a mânmirii noastre. · tele materiale ale Jertfei, adică pâinea şi vinul întrebuinţate la Sfânta Euharistie.
Dar faptul că .Mântuitorul a întemeiat Euharistia creştină în cadrnl ritual al un
ci:1e _asen:iănătoare 1~1eselor pascale iudaice, nu însearnnă că Liturghia creştină ar cor
st1n~1 o s1mpl~. contmt~are sau o copie a unor uzuri rituale iudaice în creştinism, cu··
pretmdeau unu teologi protestanţi. Ecouri mai puternice ale rimalului meselor iudaic
se pot constata în ritualul agapelor, care însoţeau în epoca apostolică Sfânta Euharis
{vezi cap. următor). Dar între acestea şi masa euharistică sunt deosebiri fundamental
In afară de pâine şi vin, masa euharistică nu cunoaşte nici un a.lt fel de bucate; la Ei
haristie s-a întrebuinţat totdeauna pâine dospită, iar nu azimă, s-a folosit un sin
pahar comun etc. Deosebirile acestea arată că Euharistia nu era o masă cornu
(obişnuită) şi nu avea caracter particular, ca mesele cvasi-rituale din sânul familii!
iuda~ce, ~i er~. p~~l_ică, part~cipând la ea toţi membrii Bisericii. Ea aminteşte de moa,
t~a ş1 _de 1ertta lm Iisus (vezi 1 Cor. XI, 26: ,,Căci de câte ori veţi mânca pâinea aceast
ş1 v~ţl- bea paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până când va veni)"; de aceea
partloparea la ea, adică împărtăşirea cu trupul şi cu sângele Domnului, nu era admis •
decât celor botezaţi şi vrednici (curaţi) din punct de vedere moral4 •
3. Diferitele numiri ale jertfei liturgice
Slujba sfântă a Legii celei Noi nu a fost cunoscută de la început sub denumirea d
Litu11fhie~ îndeobşte folosită astăzi mai ales în creştinătatea ortodoxă. Înainte de intra
rea în uz şi generalizarea acestei denumiri, au fos·t folosiţi pentru aceasta alti termeni,·
care indicau fie fiinţa sau esenţa şi scopul sfintei slujbe, fie un rit sau aln{I, care era;.
considerat ca o parte de căpetenie a rin1alului sacn1. ·. '
a) Astfel, cele mai vechi numiri, care se întrebuinţau în epoca apostolică şi
le găsim chiar în cărţile Noului Testament, sunt: frânjferea pâinii (KÂâcru; 1:ou
fractio panis, Fapte II, 42, 46, şi XX) 7), Cina Domnului (KuptaK6v OEinvov,
Cor. X, 21 şi XI, 20)5, binecu1Jântare ( EUAoyio:.) 6 sau paharul binecitvântării
4
Vezi Didahia (Învăţătura) celor 12 Apostoli, cap. 9: ,,Nimeni însă să nu mănâ1ice din .tunainsc1a
voa~tră, a~ară de ~ei botezaţi în numele Domnului ... " (trad. ro1n. cit., p. 88).
· Cf. ş1 Tertuhan, Ad uxorem, II, 4 (P.L., I, 1294).
6 înfricoşata Jertfă"; Const. apost. II, 57 j'i VIIIY 5, 46: ;yjertfa curată şi fără de sânge)) (Ka8apciv Kat
_1vţ_ai Lâr~iu, f.tiA.~y1a s_~ n~mea pâ~nea binecuvân~ată care prisosea de la Sfânta Jertfa şi pe care
creşt1~111 (mat ales ep1scop11) ş1-o tnm1teau unul alnua în semn de iubire frăţească (vezi Can. 14
I~ao?iceea)v' sau _care ~e î~npărţea Într~ clerici, după Liturghie (vezi Const. apost. VIII, 31 ), iar
:arzm se dade a ş1 cred111c10şilor (la 1101: anafură). Vezi Pr. Prof. P. Vintilescu, Anafora sau antidordn,
rn rev. ST, an. ] 953, nr. 1-2, p. 116 ş.u.
134
LITURGICA SPECIALĂ
1to'tf}p1..v --c17c; EUÂoyiac;, Ep. 1 Cor. X, 16), pâine (ăpwc;) şi paharul Domnului (w
1to,;·t7pt0V wu Kupiou, Ep. 1 Cor. XI, 26-27).
Cea dintâi dintre numirile enumerate aici se referea la esenţialul ritualului săvârşit
de Mântuitorul însuşi, atât în momenml instimirii Jertfei (,,mâncând ei, a luat Iisus
pâinea şi mulţpmind a.frânt şi a dat Ucenicilor. .. ", Mt. XXVI, 26 şi loc. par.), cât şi la
Emaus, după Inviere (Le. XXlV, 30, 35). Cea de-a doua, întrebuinţată astăzi mai ales
la pror:estanţi şi la neoprotestanţi, sugera strânsa legămră cu Cina cea de taină, în ca-
drul căreia Domnul a întemeiat Jertfa Legii celei Noi şi a cărei repetare sau imitare era
ritualul euharistic creştin din această vreme. A treia indica un amănunt al acestui ri-
tual, care şi el reprezenta tot o imitaţie a ceea ce făcuse Domnul la Cină (,, ... a luat
Iisus pâine şi binecitJ?ântând, a frânt ... " etc., 1\1c. XIV, 22). Celelalte indicau elemen-
b) Nre numiri, pe care le găsim întrebuinţate în epoca imediat următoare celei
apost:olice şi mai târziu, indică valoarea de jertfa a Liturghiei ori caracteml ei supra-
na1tural şi scopul aducerii ei: înâlţaire, aducere sau ofrandă (avwpopâ şi nwcrcpocpa.)7,
Euharistie sau mulţurnire (eu:x,ap1cr1:1a, Eucharistia, gratiarum actio) 8 , mister sau taină
(,µ1.JO"'G1lPlOV)9, acest din urmă termen fiind însoţit de obicei de diverse atribute: minu-
nat (napâ8ol;ov), dumnezeiesc (0Eiov), sfânt (ăywv) 10 , înfricoşător (cpp1K1:6v) ş.a;
ji:rtfiJ sau sacrificiu (Sucria, sacrificium) 11 ' Masa Domnului (1:pârcEsa Kupiov) sau
°JJ1asd tainică (~1ucr--ctKT] 1:pâneso:.) 12 • Nte numiri se referă la caracterul ei de lucrare
sfântă şi publică, săvârşită de sfinţiţii slujitori în mijlocul şi spre folosul obştii credin-
7 Sfânt1.1l Clement Romanul, Epist. I Cor., cap. 40: ,,(Stăpânul) ne-a pomncit să săvârşim ofran-
dele şi slujbele ... (-cac; 'te ICpocr(ţK>p<X(, KO'..t Â.ctwpy10:c; em-ci::Â.i::icr0m, P.G., t. I, col. 288); Eusebiu al Ce-
zareii, Istoria bisericeascd, cart. VI, cap. 43: ,,Căci făcând ofrandele (n:ou']crap yac; -cac; npompopac;)",
P.G., t. XX, col. 625 A; Can. 19 şi 58 Laodiceea; Sfânml Ioan Gură de Aur, Omilia la Sfântul Filo-
goniu, P.G., t. XL V1II, col. 7S5; sub forma latină (oblatio) vezi la Tertulian, De exhort. castitatiJ~ 11
(P.L, t. II, col. 926).
8 Sfântul Iustin Martirul, Apologia I, cap. 65: ,,Şi această hrană se numeşte la noi Euharistie
(EUX,Ctptcr'tia) ... ·'Y; Acelaşi, Dialogul cu iudeiul Trifan, 41 (trad. rom. de Pr. O. Căciulă, Bucureşti,
194.-1., pp. 96-97); Clement Alexandrinul, Pedagogul II, 2 (traci. rom. de N. Şt:ef'anescu, Bucureşti,
1939, p. 150); Termlian, De coron,.i militis, 3 (P.L., t. I, col. 99A: Eucha1'istiae sacranienturn):, Sfânnil
Ciprian, Epist. X ad 111artyers et cor~fessom~ 1 (,, ... et Eucharisti,un clari ... ") şi De oratione dmninico, 18:
;;Eucharisti,un guotidie ad cibum salutis accipimus" (P.L, t. IV, col. 260 C şi 549 A).
9 Sf:întul Ignarie al Antiohiei, Epist. către Tralieni, II, 3; Eusebiu al Cezareii, Den10nstratio evange-
lica, l, 10 (P.G .., t. XXlI, col. 928); Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia LXXXII (alias LXXXIII) la
.Matei, l (P.G .., t. LVIII, col. 737-738 (1:0 µucr1:iJp10v şi 1:a µuo-ciJpw.); Const apost. VIII, 5 (P.G., t.
I, coL 1073): ,,taina. Noului Aşezământ)) (1:0 µucr1:iJpt0v --cfic; KO'..l vfic; lna017Kr1c;); Sfântul Atanasie cel
Mare, Apolo,,_gia hnpotriva Arienilor, 11 (P. G .., t. XXV, col. 268 A); Sfântul Grigore de Nissa, Cuv. la
Botezul Domnului, P.L., t. XL VI, col. 5 81 C.
10 Sfântul Ioan Gură de Aur, De1pre preoţie, VI, 4 (P.G., t. XLVIII, col. 681); Omilia XLI, 4 la
Epist. I, Cor. (P.G., t. LY.l, col.361); Ava Nil, Epistole, cart. I, 44 (P.G., t. LXXix, col. 104) ş.a.
11 Didahia, cap 14: ,, ... pentru ca să fie curată jertfa voastra"'' (ti 8ucria uµcov); Tertulian, De
oratim.e, cap. 14 şi 18 (P.L, t. I, col. 1170 şi 1182); Sfântul Ciprian, Epist. XXXIV, 3; LXIII, 15-17;
De Lapsis, 25 (P.L., t. IV, col. 323, 386-387 şi t. IV, col. 485); Sfânml Vasile cel Mare, Epist. XCIII
(ad. Caesmiam patricimn), P.G., t. XXXII, col. 485 A; Sfânnil Chiril al Ierusalimului, Cateh. XXIII,
8-9 (P.G., t. XXXIII, col. 1116-1117); Sfântul Ioan Gură de Aur,Desprepreoţie, loc. cit. supra: ,,prea
avo:.î.fmKwv 0uotav, P.G., t. I, col. 1073); Sfântul Ioan Damaschinul, Dogmatica, IV, 13 (trad. rom.
de D, Fecioru, p. 267): ,,jertfa cea curată, adică nesângeroasă".
12 Sfântul Ioan Gură de Aur, 01'nilia XXVII la Epist. I Cor., P.G., t. LXI, col. 229; Sfântul Ioan
Damaschinul, Dog1'natica, IV, 13 (trad. rmn. cit., p. 267).
135
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

cioşilor: 'tEÂE't::17 tEpâ sau, ăyta (săvârşire sau plinire a unui act sfânt), tEpoupyia. (1
crare sau slujbă sfântă, prin excelenţă) 13 , µucr-ca:ycoyia (slujbă tainică, mister, slavo~
să = taino-deastvie) 1\ ţar altele, ca cruvcx.l;ic; (ăy1cx.) şi cruvaycoy17, collecta (adună
sfântă, de la cn.wâyco, a aduna) 15 se referă la forma externă a adunării credincioşi!
pentm săvârşirea slujbei (comp. Fapte XIV, 27), fiind socotite ca cele mai vechi
numiri ale Limrghiei propriu-zise. ,L
c) Cuvântul Întrebuinţat astăzi în Biserica şi teologia ortodoxă, aproape exclus·
pentm denumirea acestei sfinte slujbe, este cel de Litu1;qhie ( ÂEl wupyia.). Termem
origine greacă, el este destul de vechi, fiind întrebuinţat încă dinainte de era creştin
dar în înţelesul său actual s-a întrebuinţat mult mai târziu. La început, ÂEL wupyia. î
semna orice serviciu sau slujbJ. publică, adică orice funcţiune sau lucrare de inter
public sau obştesc (ÂEi wv de la ACXO<; = popor + tpyov, lucrn, lucrare, operă), de
orice activitate depusă de un s!u.jbaş al statului spre folosul poporului, în interesul g
neral al cet,\ţenilor w1ei ţări. In antichitatea greacă precreştin:'i, cuvânml a avut m
întâi însemnare şi. întrebuinţare nereligioasă, dar în scrie1:ile profane se intrebuin ·
spr<; a indica şi activitatea slujitorilor cultului din religiile păgâne. . .
In creştinism, termenul AEt wupyîux a căpătat întrebuinţa.re religioas:ă datori
Septuqqintei (tradu.cerea grecească a Vechiului Testament), care il foloseşte pentru,;
traduce cuvântul evreiesc abodah) indicând funcţiunile preoţilor şi leviţilor LeJJii Vech
în legătură cu cultul îndeplinit la Cortul Mărturiei şi la templu16 . Cu acest înţeles::
folosesc apoi autorii cărţilor Noului Testament. A<itfel, Sfântul Evanghelist Luca (
23), vorbind despre Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătoml, care era preot la tem
plul din Iemsalirn, spune: ,,Şi împlinindu-se zilele sli~jbei (slujirii) lui ... (ai t1µtpm 1:fj
ÂEt1:0upy'la.; cx:u1:ou)". De asemenea, autorul Epistolei către Evrei (IX, 21), v9rbeşt
despre „vasele de slujbă" (1:a CTKEU17 'tfi<; Act wupy'la.<;) de la Corml Mărmriei. In feliif~i;
, săvâr~ite de slujitorii culmlui creştin, începând cu Sfinţii Apostoli. Astfel, Epistola
, către Evrei (VIII, 2 şi 6) întrebuinţează cuvintele AEt'Wupyoc; şi AEt'toupyia pentrn a
e:x:prima chemarea sau misiunea sacerdotală (preoţească) a .i\1ântuitorului: ,,El (Mân-
t ruitoml) este slujitorul celor sfinte (1:c.ov c'x.y1wv AEl wupy6<; ... ) şi al Cortului celui
'i,, adevărat..."; ,,Iar acum mai deosebită slujire a dobândit ... " (Nuv 8e 8tacpopw1:tpa<;
1 t1:uxEv AEt'COt)pyia.<;); în Faptele Apostolilor (XIII, 2) verbul AEtwupytw arată servi-
ciul divin public oficiat de colaboratorii Sfinţilor Apostoli în primele comunităţi creş­
tine: ,,Şi slujind ei ... " (Kal. AEl -r:oupyouncov a 'lnc.ov). Uneori însă, acest cuvânt are şi o
însemnare mult mai largă, indicând toată lucrarea apostolică şi misionară în slujba
.Evangheliei creştine, ca în Epistola către Romani (XV, 16 ), unde Sfântul Apostol Pa-
, vel spune despre sine: ,, ... ca să fiu slujitor al lui Iisus Hristos" (El.<; 1:0 E'ivm 1<.,Et'tOupyov
Xp1m:ou' Irpou), Comp. şi Rom. Xlll, 6; XV, 27; 2 Cor. IX, 12; Filip. VI, 25 ş.a.
În antichitatea creştină, cuvântul liturghie avea deci un înţeles mult mai larg decât
cel de azi; el indica totalitatea actelor de cult sau a serviciilor divine, precum şi admi-
nistrarea lor, adică ceea ce înţelegem astăzi prin cult şi prin slujire preoţească în general.
În acest Înţeles îl folosesc, de ex.: Sfântul Clement Romanu.1 17 , Sfântul Irineu 18 ,
Eusebiu al Cezareei 19 , sinoadele locale din i\ncira (314) 20 , Antiohia (341) 21 , Sardica
(343, can. 12) şi Laodiceea 22 , Teodoret al Cirului 23 ş.a. Numai cu timpul, şi anume
cam prin secolele V-VI, înţelesul lui s-a restrâns, aplicându-se mai întâi la Cina cea de
taină 24 şi apoi la ceea ce înţelegem azi prin Litur;qhie) adică slujba sfântă a Jertfei Legii
celei Noi şi a împărtăşirii credincioşilor cu Sfintele Damri 25 .
17
Epist. I Cor., cap. 40 (vezi textul citat la nota 6); Ibideni,, ... arhiereului îi sLmt încredinţate anu-
mite sl11Jbc (slujiri = AE1wupyîcx.1.)" P.G., t. 1, col. 288. _A

18
ereziilor cartea III, cap. 3 (P.G. t. VII, col. 849): ,,Intemeind fericiţii Apostoli (Pe-
acesta, cuvântul /\,El 'toupyia a intrat în terminologia creştină, fiind Întrebuinţat îii~!i!r tru şi Impotriva 1 1

Pavel) Biserica (Romei), au încredinţat lui Linus slujba episcopiei (1:TJV 1:17<; tm0Ko1t17<;
cărţile sfinte ale Noului Testament pentm a indica atât oficiul sacramental sau calitate.âI~[:: · A.El 'tOUpyta: V)".
de slujitori ai celor sfinte, cât şi lucrarea, exercitarea sau îndeplinirea actellor de eul(~~, · 19
Ist. bis. IV, 1, (P.G., t. XX. col. 303): ,,Ca al patrulea de la apostoli a fost ales l)rimus în aceeaşi
slujbă (1:TJV 'tCDV cx.in681 AEt'tomy1cx.v)". ..
13
Origen, Împotriva lui Celsus1 Ill, 59 (P.G., XI, col. 997 şi 1000); Pseudo-Dionisie Areopagiutli~~ 2
°
Can. 1 Ancira (Sint. Ate.n. 1 t. III, p. 21 şi la Nic. Milaş, Canoanele ... , trad. rom., voL. II, partea
Despre ierarhia biser-ice11.scă1 III, 2 .şi 3; Can. 32 trulan (SCNAC, t. XI, 956); Nicolae Cabasila, Tâlcui~f;} , I, p. 1): ,.preoţii can au jertfit itWlilor sunt opriţi să mai săvâ1;rească ceva din slujbele preoţclti 11

re·adumnezeiey-teiLitu~Jhii, cap. I,P.G., t. CL, col. 368 ,.\:
14
Sfântul Ma.xim Mărturisitoml, Mu01:cx.ycoy1cx. (însuşi titlul lucrării), P.G., t. XCI, col. 657. r!
1t:.
lS Clement Alex., Pedagogul1 III, 11, 80, 3 şi Stroniata, VI, 3, 34 (bt\. 'tTJV cruvct.ywyT]V ,:~~-iţJI:
E.KKATJO'tcx.<;); Origen, Omilia La San1.uel1 I, 28 ed. E. Klostermann, în „Die griechischen christlichen:::,
Schriftsteller ... ", vol. III (Leipzig, 1901), p. 283 (0vvcx.~1c;); Acelaşi, Omilia IVii ){VIII la lire-mia}t,,,:
ibidem, p. 25 şi 157; Eusebiu al Cez., Viaţa lui Constantin, III, 67; IV, 45 şi 71 (în titlurile capito•~t
(... ÂE1wupyc:'iv n 1:cov tEp<X'tlKCDV Â.€1."COUpyu1.)V). Comp. şi Can. 2 al aceluiaşi sinod.
21
Vezi, de ex., Can. 4 (textul grec în Sint. Aten. 1 t. III, p. 132 şi trad, rom. cit., p. 65 ş.u): ,,Dacă
vreun episcop caterisit de sinod, ori preot ori diacon ... ar îndrăzni să săvârşească ceva din slujba
(preoţească) ... " etc. (wAµ·q0E1.E 'tl npa~m 'tll<; AEt"COupyicx.c;). Comp. şi Can. 12 al Sin. Sarclica (343).
22
,'~an. 18 Laodiceea: ,,Aceeaşi slujbă a rugăciw1ilor ('tTJV CX.U'CT]V AEl'toupytcx.v 1:cov Eux,civ) să se
0

lelor); Sfântul Chirii al Iemsalimului, Catehezele, I, 5-6; IV, 25; XIV, 24; XVIII, 32-33; XXIII, l;,;;'
(r:_.G., t XXXIII, col. 376-377; 488 B; 856 C; 1053-1056; 1109 A); Sfântul Epifanie, Împotriva ere-'t
zttlor) III_, ll (P.G., t. XLII, col. 825-828); Const. apost., II, 39; Sfântul Ioan Gură de Aur, Omil. Vşî 1~
IX către poporulAntiohiei_: Omilia XXV, 3 lahf.atei; OmiliaI'Vli ViaAna, ş.a, (P.G, t. XLIX, col. 79,ti:
1_03-1~4; t. LIV, col. 660, 669; t. LVII, col. 331); Can. 17 Laodiceea; Pseudo-Dionisie Areop., op;,ţ1~(
şi loutt. (în .MELV, p. 294; Socrate, Istoria bisericească, V, 22 (P.G., t. LXVII, 636 A-B); Sfântul;~
Anastasie Sinaitul, Cuvânt desp;·e adunare (A6yoi; nc:p't cr,ivci~Ewc;), P.G.., t. LXXXIX, col. 825 ş.u. :i{
Vezi, de ex., leş. XXX, 20: ,,Aaron şi fiii săi să se spele ... când se vor apropia ele jertfelnic, casă}!:
16
faca ....
-~ Acesta îl întrebuinţează spre a indica rânduiala slujbelor de seara şi dimineaţa: 'tct.<; tcrnc:ptvd.c,;
2
~ 1:âc; Eco8wd.c,; AEl"COupyicx.<; (în Epist. CLllI, P.G., t. LXXXIII, col. 1441), precum şi slujba botezului
(Âa'toupylcx. ,:ou 8dou Banucrµcx.wc;), în Ist. Bis., II, 23 (P.G., t. LXXXII, col" 1065C). Comp. şi Is-
toria religioasd P.G.) t. LXXXII, col. 1333: 'tTJV 1:17<; · Evvcx.'tTJ<; ... AEtwupy1cx.v. In acelaşi înţeles găsim
întrebuinţat cuvântul 11,nwupytcx. şi în actele Sinodului III Ec1.m1enic, Efes, 431 (Epistola Sinodului
către împărat, despre Chiril al Alexandriei şi Memnon): ,,Şi neadunându-se (neîngăduind) să
săvârşească nici sărbătoarea Sfintei Cincizecimi, nici slujbele (Ân 'toupylac;) de seară sau cele de
dimineaţă ... " (citat la Joh. Caspari Suiceri, 111esaurus ecclesiasticus ex .Patribusgraecis...;1 Ed. secw1da,

silească;:isă aducăje11fe (Act'toupyeiv KCX.t ex, vcx.cpl::pc:1.v) înaintea Domnului ... "; Num. X:VIII, 6: ,,Am luat}if. t. II, At11sterdam, 1728, col. 221).
pe leviţi ... ca să facă slujbă la Cortul Mărturiei (Ac:twupydv "Cd.<; A€1.'toupytcx.<; 'tex.<; AEl'COupyta<; 1;1;4:Df 24
Vezi, de ex., Teodoret al Cirului, Epist. CXLVI (reproducând cuvintele Sfântului Apostol Pa-
O'Kllitfjc;);. I ParaL. IX, 13: ,, ... bărbaţi destoinici pentru slujbă la lucrul locaşului lui Dumnezeu~&: vei din Epist. 2 Cor. XIII, 14: ,,Daml Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu-Ta-
(AEl'toupy't.cx. di; iopycx.otcx.v 01.Kou wu 8rnu)" ş.a. (vezi loc. biblice indicate în A Concordance to the:~. tăi..." etc.), adaugă: ,,Că în toate bisericile aceasta este începăn1ra slujbei celei de taină (1:17<; µup1:1xfic,;
Sep_tuagint and the Othcr Greck Versio1:5 ofthe Old Testament, de Edwin Hatch and Henry A. Redpath;'J;: A-Enoupyta<; npootµwv)", adică a Linu-ghiei euharistice (.P.G., t. LXXXII, col. 1393 A).
voi. II, Oxford, 1897, pp. 872-873 ŞI la W. Bauer, Griechisch-Deutsches Wărterbuch zu den Sch1iften des;;- 25
Vezi, de ex., Codicele Justinian, Nov. VII (citat la Suicems, op. cit., II, 221): ,, .. .în care a întemeiat
Neuen Testanunts und der ii.brigcn urchristlichen Litemrur-, III, Aufl., Berlin, 1937, col. 780-782. · o mănăstire şi a făcut SfântaLitU1':ghie ('tTJV tc:pav AEtwupyî.cx.v); Can. 32 trulan (SCNAC1 XI, 956).

136 137
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

d) În Biserica şi teologia apuseană, cuvânntl l#u1-;qhie a continuat însă să-şi păstre W.D.E. Oes_terly, The Jeivish Baclwround ofthe Christian Lituwy, Oxford, 1925.
până azi sensul vechi, de cult în general sau orice slujbă bisericească, iar pentrn sluj F. Probst, L1tu1:'J]ie der drei ersten christlichen Jahrhunderte, Tiibingen, 1870.
pe care noi o numim Liturghie, apusenii întrebuinţează termenul de missa (la Mess C. Ruch, DEucharistie d'apris la Sainte Ecriture, în DTC V, 1109-1112.
die Messe), provenit din formula finală cu care se încheia altădată Limrghia apuse H. Strathmann - R. Meyer, Actwupyia., în ,~Theologische Wărterbuch zum
şi cu care credincioşii erau concediaţi din biserică: ]te! A1issa est! (Me1:'ffeţi .' Sli~jb :Neuen Testament)), Stuttgart, 1933.
sfântă s-a săvârfit. Sau: Este tim,pul iefirii din biserică). Forma latină târzie, rnissa (în lo Max Thurian, frere de Taize, L'Eucharistie. Memorial du Sei;fneur, Sacriffice d'action
de missio = trimitere, concediere), se întrebuinţa la început cu sensul de concediere de .ffrâ.ce et d'intercmion, II-e, ed., Neuchâtel (Suisse), 1963 (Coli. Comnmnaute de
catehumenilor din biserică la sfârşitul primei părţi a Limrghiei26, apoi şi a credincioş· Taize).
lor, la sfârşiml Limrghiei. A rămâne deci până la missa catechumenoru:rn (fideliitm) P. Trembela, OriJJ,inile_fi caracterul cultului creftin (în grec.), Atena, 1962, pp. 1-80.
adică până la sfârşinil Liturghiei, a însemnat, de la o vreme, a rămâne pentru (la N. Uspenski, Cina cea de taină ii Masa Domnului (în ms.), în JMP, an, 1967, nr.
niissa, adică la Limrghie. 3, pp. 70-75.
Pr. Prof. P. Vintilescu, Curs de Istoria Litu'Y)fhi'ei' (ms. dactil.), Bucureşti, 1940, p.
89 ş.u.
BIBLIOGRAFIE Pr. Prof. P. Yimilescu, Principiilqifiinţa cultului ordodox. - Curs de Liturgică ge-
nerală (ms. dactil.), Bucureşti, 1940, pp. 12-15.
Arhim. Evangelos Antoniadis, Caracterul ultimei Cine a Dotnnului ii pâinea Du V on cler Goltz, Tisch;rebete und Abendmahlsgebete in der altchristlichen und in der
nezeieftii Euharistii (în grec.), în „Anuarnl ştiinţific al Facultăţii de Teologie di griechischen K:irche) Leipzig, 1905.
Atena:•,, XIV, 1958-1960 (dedicat lui G. Sotiriu), Atena, 1963, pp. 309-384.
G. Bickell, .N[esse und Pascha. Der Apostolische Ursprunfi der Aiesslitu11JJie und ih
genauer AnschlusJ~ an die Einsetzungsfeier der heili;fen Eucharistie durch Christus aus de
Paschctritiu1l nachpewiesen, Moguntii, 1872.
P. Borella, Litin;qia ebraica e litur,qia crestiana, în „R..ivista Liturgica", 4 (1959), pp
332-347.
L. Bouyer, La premiere Eucharistie dans la demiere Cene_, în rev. lvfD, nr. J 8, 1949
pp. 34--47.
L. Eouycr, Eucharistie - 171eoloJJie et Spiritualiti de la priere eucharistique_,
Paris, JL966, p. 21 ş.u. (Liturgie juive et limrgie chretienne).
F. Cabrol, OrijJines litiu;qiques, Paris, 1906.
F. Cabrol, Litin;qie, înDTC, IX, 787-844.
D. Doikos, La Pâque _iuive biblique, în ,,Anuarnl Facultăţii de Teologie
Tesalonic" (în grec.), t. XIV (1969), pp. 125-233.
Adr. Fortescue, La. messe, trad. fr., III-e ed., pp. 523-528 (Appendice I: Les 111Ju1.,•,n1,.r
de la Messe).
H. Haag, Pâque, în DB, Suppl., vol. VI, Paris, 1960, col. 1144-1149 (cu b1t>llo1gfliJr~I
la zi).
J.M. Hanssens, De ritibus eucharisticis et paschalibus in ultirna cena, în rev.
dica de re morali ... ", XVI (1927), pp. 238-257).
Acelaşi, L'Affape et l'Eucharistie, în rev. ,,Ephemerides liturgicae" (Roma),
(1927), pp. 525-548; 42 (1928), pp. 545-571 şi 43 (1929), pp. 177-198.
J.M. Hanssens, Institutiones Litin;qicae de riiibus orientalibus, t. II, p. 407 ş.u., 21 ş.u.
Fr.J. Leenhardt, Le sacrament de la Sainte Cene, Neuchâtel - Paris, 1948 (mai
pp. 948).
H. Ligier, Textus selecti de rnaJJna oratione eucharistica, addita Ha,qJJadach Paschae
nonnullis Judaeon,1m benedictiones, Romae, 1965.
H. Ligicr, De la Cene de ]esus 1,Î l'anaphore de l'Eglise, în rev. MD, cah. 87 (1966).
26
Vezi, de ex., Peregrinatio SilJJiae (Etheriae), ll (Ed. IV de W. Heraeus Heidelberg, 1939, P·
31): ,,Item (episcopus) benedicit fideles et fit missa"; Fer. Augustin, Senno LXIX, 8 (P.L„
XXXVIII col. 324): ,,Post semonem fit 111issa catechmnenoru1n".

138 139
 LITURGICA SPECIALĂ

CAPITOLUL II
Istoria Liturghiei creştine
A .entt1Zia~1:-1.ul ~POl!tan, specific prunciei tuturor religiilor, a Îacut loc unor reguli şi
LITURGHIA CREŞTINĂ ÎN PRIMELE TRE,J VEACURI
1. Liturghia î.n epoca Sfinţilor Apostoli
Precum reiese din cele spuse până acum:, cea dintâi Liturghie a fost săv:ârşită
Mântuitorul însuşi, la Cina cea de taină, când, în cadrul ritualului unei mese pasca
iudaice, El a înfiinţat Sfânta Euharistie, temelia şi sâmburele cultului Legii celei N
cultul creştin 1 • Ceea ce a făcut El atunci constituie elementul esen\':ial şi sâmbure.le o·
giriar din care s-a dezvoltat treptat toată rânduiala de mai târziu a Sfintei Liturghii ...
Precum am spus, Mântuitoru] a lăsat Sfinţilor Săi Apostoli porunca de a face şr
ceea ce făcuse El la Cină: ,,Aceasta faceţi întru pomenirea Mea" (Le. X„"XJI, 19 şi•
Cor. XI, 24). Conformându-se acestei porunci, Apostolii şi, mai apoi, ucenicii. lor '
noiau în fiecare duminică jertfa Mântuitorului întru continua aducere-aminte de
Pentru aceast?.., ei îl imitau pe Mântuitorul însuşi, Care la Cină, înainte de a frân
pâinea şi a o impărţi ucenicilor, a binecuvântat; iar când le-a întins paharul, a multu
(vezi Mt. Uvl, 26-27; Mc. XIV, 22-23; Le. XXII, 17-18; l Cor. XI, 23 ş.u.). Câ
se adunau deci pentru rugăciune, Sfinţii Apostoli mulţumeau şi apoi se rugau înd
lung ca Domnul să prefacă pâinea şi vinul de pe masa lor în însuşi Sfântul Siu Trup ş
Sânge, cu care apoi se împărtăşeau. Ritualul acesta sumar, imitat după modelul Cinei,
constituie nucleul esenţial al Sfintei Liturghii în toate riturile liturgice creşrcine sa:
sâmburele originar care a rămas constant în toate Liturghiile şi din care a crescut şi s/
dezvoltat, cu timpul, rânduiala de azi a Liu1rghiei creş6ne.
Pe baza diferitelor menţiuni şi aluzii incidentale din scrierile Noului Testmnent; re
feritoare la săvârşirea Sfintei Euharistii şi mai ales din instrucţiunile date de Sfân
Apostol Pavel corintenilor cu privire la aceasta (l Cor. Xl, 23-26), se poate presupun,
că ritualul euharistic consta în următoarele: se aduceau pâine şi vin, iar liturghisitort
făcea rugăciuni de laudă şi mulţumire (comp. I Cor. XIV, 16), apoi, amintind de p
timile şi de moartea lui Hristos, pronunţa cuvintele rostite de Mântuitorul însuşi l
Cină şi binecuvânta pâinea şi vinul_ după care urmau frângerea pâinii şi împărtăşire
Se făceau şi rugăciuni pentru diferite categorii de credincioşi (I Tim. II, l); la rug"
ciunile de laudă şi mulţumire, poporul se asocia, răspunzând la sfârşit cu vechiul te
men ebraic Amin (I Cor. XI, 16).
La aceste elemente principale ale rânduielii Liturghiei din această primă perioadă
istoriei Bisericii creştine se vor fi adăugat şi altele, secundare, amintite sporadic şi iJ_
cidental în unele din cărţile sfinte ale Noului Testmnent) singurele noastre izvoare d
informaţie asupra cultului creştin din acea epocă.
Astfel, nu e tocmai sigur dacă ,şărutarea păcii))) de care se vorbeşte în unele locur
din Noul Testament (I Tes. V, 26; Rom. XVI, 16; I Cor. XVI, 20 şi I Ptr. V, 14), s
1
Comp. ~i Simeon al Tesalonict1lui, Despre dunmezeie/tile taine, cap. 44, trad. rom cit., p. 64-.
140
va fi pr_acticat !11Că de pe at~mc~ în ~~u_nările. liuirgice; tot aşa de puţin sigură este şi
fotrebumţarea m cult a unei martunsin publice de credintă, Ja care face aluzie Sfântul
C;Apostol Pavel (I Tim. VI, 12). . .
; ,. Tot în legătură cu Euharistia aveau loc şi harismele) adică acea revărsare abundentă
·de diverse_ şi. :nultipl~ daruri spirituale, caracteristică Bisericii primare ( revelaţii, proro-
ciri, glosolal11, exorc1sme, tălmăciri şi darul facerii de minuni, vezi I Cor. XIV); ele au
.dispărut în chip firesc, atunci când ardoarea iniţială a creştinismului s-a atem~at şi când
orândmn mst1tuţ1onale. ·
În afară de ritualul eul1aristie propriu-zis, în cadrul adunărilor de cult din această
epocă intrau şi următoarele elemente componente, care se pot deduce din aluziile in-
directe ale cărţilor Noului· Testament:
a) Lecturile din epistolele Sfinţilor Apostoli, alături de cele din cărtile sfinte ale Ve-
ch.i-ului Test-arnent, care făceau parte din riuialul sinagogii (vezi Fapte 'xnr, 15; I Tes.
V, 27; Col. IV, 16);
b) Predica:, sub forma ei cea mai simplă şi cea mai familiară, de omilie adică
explicaţii asupra textelor citite (vezi Fapte XX, 7, 11, w1de se întrebuinteazi chiar
termenul de b~nUw; I Tim. IV, 13; I Cor. XVI, 26); ,
.c) Cântăn'le reli:!fioase (psalmi, imne şi cântări duhovniceşti: I Cor. XVI, 26; Efes.
V, 19; Col. III, 16_); între_ acestea vor fi fost, probabil, imnele din cărţile Noului Tes-
tam~nt:_ al preotulm Zahana, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul (Le. I, 68-79), al drep-
tulm S1meon (Le. II,_29-32) şi al Sfintei Fecioare (Le. I, 46-54), precum şi unele
fragmente de proză ntmată, citate în scrierile Sfântului Apostol Pavel (Roi11. XII
11-1~; :8fes. V_, 142; I Tim. III, 163; II Tim. II, 11-13), care sunt privite de unii
liturg1şt1 cav r~d1mente ale primelor imne specific creştine;
d) Ru;ra~iunea) ca1~e forma preocuparea de căpetenie a celor dintâi creştini (Fapte
•U, 42), cu mvocarea frecventă a numelui lui Iisus sau cu refrenul: ,Prin Domnul nos-
tru Iisus Hristos" (Rom. V, 11, 21; IV, 11 ş.a.); '·
el_ Colectele pen~ru săra~i (I Cor. XVI, 1-2), care erau obişnuite şi în serviciul sina-
gog1~, _ca o aplicaţie practid a îndemnurilor morale, la iubire şi întrajutorare, date în
pred1c1.
2. Liturghie şi agapă
Tot cu E;1haristia e:au conexate În veacul apostolic şi 1neselefrăţeşti (de dra11oste) sau
a!Jcipele ~ cx:ywra1) ( vezi _lud_a, 12), pe care unii le consideră - nu fără dreptate - ca o
prelungire sau o suprav1eţmre a meselor rituale iudaice de sâmbăta, păstrate în obişnu-
2
„De aceea zice:
Deşteaptă-te, cela cc dormi,
Şi te scoală din morti
Şi te va lumina Hris,tos".
",,Cu adevărat mare este taina dreptei credinte (creştinătătii):
Dumnezeu S-a arătat în trup, ' · ·
S-a îndreptăţit în duh,
A fost văzut de îngeri,
A fost propovăduit între neamuri,
A fost crezut în lume,
S-a înălţat întru slavă".
141
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
inţa primilor creştini, recrutaţi dintre evrei. Din indicaţiile date de Sfântul Apostol' ,
vel (I Cor. XI, 20-22), de Sfântul Apostol luda (Epist. lui Iuda, 12), precum şi de·
cumentele din epoca post-apostolică (Didahia celor 12 Apostoli_, capitolele IX şi X; Ep
tola către Smirneni a Sfântului Ignaţiu al Antiohiei) cap. VIII), nu reiese clar da
agapa preceda sau urma cina euharistică. Cei mai mulţi istorici şi lirurgişti cred însă~
agapa preceda Euharistia, deoarece primii creştini căutau să-L imite întru totul.
Mântuitorul, Care a înfiinţat Euharistia la sfârşiull unei mese rituale iudaice (vezi '
urmă); agapa reprezenta astfel Cina cea de tc\ină şi de aceea ceremonialul ei imita î
deaproape rânduiala meselor rituale iudaice. In unele scrieri vechi (ca de ex. Didal)
celor 12 Apostoli) capitolele IX-X) ni s-au păstrat chiar formule rituale de binecuvânta
a pâinii şi a vinului, întrebuinţate la agape. ,·
În tot cazul, indiferent de ordinea dintre de, Euharistie şi a)fapă au fiinţat de la î
ceput ca două lucruri distincte, care au coexistat până la începuml veacului al doile
Între ele nu există un raport genetic, aşa cum pretind unii dintre teologii protestan,
dup:I care la început nu au existat decât agapele, iar Euharistia s-ar fi născut din agap-"
ca un rit prescurtat al acesteia, pe la sfârşiull secolului I, atunci când edictele prohib"
torii ale împăratului. Traian n-au mai permis practicarea agapelor în întinderea şi.c
ceremonialul de până atunci. Agapa, care imita ritualul meselor iudaice, ar fi serv''
astfel ca punte de trecere de la ritualul iudaic la cel euharistic creştin.
Ca şi harism.ele, specifice Bisericii primare, agapele se pretau foarte uşor la abuzu,
şi excese (dezordine). Chiar în veacul apostolic, Sfântul Apostol Pavel mustră abuzll
rile ce se fa.ceau la aceste mese (cel puţin, la Corint) şi porunceşte ca ele să aibă loc
aici înainte prin familii, iar nu în adunările de cult (vezi I Cor. XI, 21-22 şi 33-34
Aceasta dovedeşte d. agapa n-a fost niciodată parte esenţială în ritualul euharisf
creştin şi că ea a trebuit să se despartă foarte de timpuriu de Euharistie. Fiind m
degrabă o formă sau o expresie a vieţii de obşte ( KOt vwvicx) caracteristică prim
comunităţi creştine din Ierusalim (vezi Fapte II, 42, 46 ), agapa a şi dispărut: probabi
o dată cu această formă de viaţti., -pe când Euharistia, legată de rugăciune, adică fiind
formă de cult, a supravieţuit. Acolo unde ea s-a menţinut mai mult timp, agapa a fos
despărţită de Euharistie şi a evoluat, luând aspectul şi sensul unui ospăţ pentrn săr,ţd
cum se constată, de exemplu, din menţiunile de la Tertulian (Apolo)feticum) cap. 39)
din Constituţiile apostolice (Cart. II, cap.,_ 28) sau din lucrările Fericiu1lui August~
(Contra Faustum Manichaeimi, X.}C, 20). In cele din urmă, ea se confundă cu pomeni
sau ospeţele _funerare) care au .încă loc, în unele părţi ale Ortodoxiei, la înmormânt~fri ş
la parastasele pentrn morţi. Tot ca resturi din vechile mese frăţeşti din Biserica vech
pot fi socotite şi mesele comune care au loc la noi în jurul bisericilor, la unele din ma
rile praznice, mai ales la hramurile de biserici şi la Paşti (când mesele de praznic a
fost înlocuite pe alocuri orin ofrandele care se aduc în biserici, se binecuvântează şi
împart celor ~rezenţi: pli~e sau „pască", brânză sau peşte, carne de miel şi vin). ·
3. Liturghia creştină În veacul al doilea
Izvorul cel mai important pentru reconstituirea rânduielii generale a Liturghiei
secolul II e ApolqţJia [ a Sfânutlui Iustin Martirnl, scrisă pe la anul 150, şi îndeobşte
pitolele 65-67, unde autorul descrie şi explică pe scurt rânduiala Liturghiei din vn~n1,eat~H
sa, cu scopul de a-i apăra pe creştini de calonmiile care circulau pe seama lor, în k:.r!)itUr~.:oJf;:
cu adunările lor de cult. Aceste capitole alcătuiesc cea mai amănunţită expunere
142
LITURGICA SPECIALĂ
r.,imrghiei creştine din prim.ele trei secole, deşi nu e vorba de o descriere dezvoltată şi
completă (cu formule de rugăciune, ca în LitU1JJhier)., ci de o simph:i schemă a rânduielii
generale a ~-iturghiei, indicând pe ~curt n::iomer~tele sa~ părţ~le ei principa!e, în ordinea
lor de destaşurare; cap. 65 desene o liturghie baptismala, cap. 66 da o explicare
dogmatică a ritului euharistie, iar cap. 67 descrie o linu'ghie duminicală obişnuită 4 •
Litit1tJJhia ccttehurnenilor (cap. 67) consta din următoarele:
a) Citiri din „memoriile Apostolilor sau din scrierile profeţilor", adică din Sfânta
Scriptură a Noului şi a Vechiului Testanient) atât cât îngăduia timpul; ·
b) Predica sau omilia proestosului liturghisitor (cu caracter exegetico-moral: sfat şi
îndemn).
La acestea se va fi adăugat, desigur, cântarea religioasă (psaln1ii), de care însă
Sfântul Iustin nu pomerieşte.
, LitinJ!hia euharistică se săvârşea stând toţi în pidoare (cap. LXVII, 5; deci la Li-
rurp;hia catehumenilor se putea sta şi jos) şi se compunea din următoarele:
a) O rugăciune generală, făcută de toţi credincioşii (cap. LXV, 1 şi LXVII, 5),
probabil ectenia mare de mai d.rziu;
b) Săruta.rea _fi„ăţească (a păcii)., pentru prirna oară menţionată clar ca act litur;.qic
(cap. LXV, 2);
c) Se aduc proestosului pâine şi vin amestecat cu apă (cap. LXV, 3); e cea dintâi
indrturie documentară despre întrebuinţarea apei la Sfânta Euharistie;
d; Proestosul înalţă asupra lor rugăciuni şi mulţumiri (cl>xa1 KCXt c:uxapw1:icn),
atât dtt poate ( cap. LXVII, 5 ), iar poporul se asociază, răspunzând la sfârşit: ,,Amin".
În cursul rugăciunii se face amintirea Patimilor Domnului, rostindu-se şi cuvintele
Mântuitorului de la Ci.na cea de taină (A.pol. I., cap. LXVI, 2-3 şi Dialogul cu Iudeul
Trifbn XLI, CXVII);
e) Urma împărtăşirea: diaconii dădeau celor de faţă şi tot ei duceau Sfânta Euha-
ristie şi celor absenţi (cap. LXV, 5 şi LXVII, 5).
4. Liturghia în veacul al treilea
(Liturghia descrisă în „Rânduielile bisericeşti'')
O descriere completă a Liu1rghiei, în felul celei din prima Apologie a Sfântului
Iustin 1 nu întâlnim în scrierile din secolul III. Cauza? Fie rigoarea disciplinei arcane,
care imerzicea expunerea misterelor creştine sub ochii celor neiniţiaţi, fie lipsa prileju-
riior de a pune în discuţie culu1l creştin, fie că Liturghia era pentru creştini un lucru
prea familiar şi cunoscut, ca să facă obiectul unor expuneri sau tratate ·speciale. De
aceea, în scrierile Părinţilor bisericeşti din secolul III. ( Clement al Alexandriei, Origen
şi Dionisie al Alexandriei pentru Egipt, Terutlian şi Ciprian pentm Africa, Firmilian al
Cezareei Capadociei pentrn Asia Mică ş.a.), nu aflăm decât menţiuni sau aluzii izolate
şi incidentale sau indirecte despre starea Liturghiei din vremea lor.
Izvoare preţioase pentru starea Liturghiei din primele trei secole sunt scrierile pse-
udo-epigrafe din grupa cunoscută sub denumirea colectivă de „Rânduieli bisericeftF)
(Kirchen-ordnungen) Ordonnances ecclisiastiques), dintre care cele mai importante sunt
următoarele trei:
4
Text în P.G., t. VI, col. 428-432. Textul grecesc al capitelor de interes liturgic (6J, 65-67) cu
trad. şi adnot.'iri, înlvLELV, pp. 13-21.
143
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
LITURGICA SPECIALĂ
a) Rânduiala bisericească egipteană 5 ;
Urma o serie de patru ectenii, rostite de diacon, dintre care prima pentru catehu-
b) Constituţiile apostolice (A~ezărnimele Sfinţilor Apostoli)6;
meni, a doua pentru energumeni, a treia pentrn candidaţii la botez (competentes sau
c) Testamentum Domin?. . . , V ,

ifotiZ?1~ieni) şi _a patra pentru peniten~i. Fiecare ectenie era ~rmată de. c~te o_ rugăci„une
Cea dintâi provine din secolul al ~II-l_ea, 1ar ceklalte dou~, m forma lor _actua
··rosnta de episcop pentru fiecare dm cele patru categoru de part1opanţi la sfanta
provin din secolele IV-V, dar ele conţmy f~losesc sau transmit ?e f~pt matenale,,
slujbă, care stăteau în timpul acesta cu capul plecat; apoi ieşeau succesiv din biserică,
vechi din secolul III sau chiar şi de mai înamte. Ele sunt cele dmta1 documente c
pe măsură ce enw binecuvântaţi de episcop, trecând pe sub mâna lui.
ne tr~nsmit adevărate formulare liturgice, adică descrieri ale rânduielii lit?~gice
După ieşirea penitenţilor, toţi cei rămaşi se sculau în picioare şi începea Litur;qhia
desfăşurarea ei normală, cu textul mgăciunilor şi ~J diferitel<;>r for1:1ule, ~·:a în_ fat;t1'Jf
credinciwilor (cap. XI ş.u.), cu o nouă ectenie (ectenia mare) şi o rngăciune a episco-
rul de azi. Aceste reguli şi formule sunt puse, pnntr-o ficţ~une l:ter~r!, chiar 111 gu
pului pentru credincioşi, după care urma sărutarea păcii şi spălarea mâinilor
Mântuitorului sau a unora dintre Sfinţii Apostoli, care le dicteaza Im Clement Rom
Jiturghisitorilor. Se luau măsuri pentrn asigurarea odihnei şi a liniştii în biserică. Dia-
nul sau lui Ipolit (t235). S~ socoteşte, î~1 gen~ral, c~ ma} toa~e- rânduie~il: hiserice:
conii aduceau apoi episcopului, la Sfânta Masă, pâinea şi vinul alese pentru Sfânta
enumerate mai sus derivă dm lucrarea Im Ipolit cu titlul Tradiţu:i apostolica- ( Anocr
fertfă, iar episcopul rostea asupra lor o lungă rugăciune euharistică, asemănătoare mai
Al K17 mxpcii5ocru;), care era soc_otită pierdu~ă, dar ca:e s-a_r reg~si !n tra?uc_erea ( F:rrel
ales cu anaforaua din Liturghia ortodoxă a Sfânnllui Vasile. Urma o nouă ectenie, o
crarea) egipteană cunoscută azi sub denum1~ea ?e RJ!,nduial1,i bis~n,ceasr:a e_.qzp!ean'!'. ·:
rugăciune citită de episcop ca pregătire pentru împărtăşire şi se făcea împărtăşirea, în
Cea mai importantă dintre rânduielile b1senceşn este colecţia cu titlul Constitu.ţt
timpul căreia se citea Psalmul XXXIII. Se rostea o nouă ectenie şi o rugăciune de
sau Aşezămintele Sfi,nţilor Apostoli (6ta'CO'.)'~Xt _1:?5v 6.y\wv 'Arro0:c61-.~v), opera un
mulţumire după Împărtăşire, apoi se făcea concedierea credincioşilor, cu formula:
compilator necunoscut, de origine probab1.l smană, dm a doua 1umatate a secolu\ Jeţiţi în pace, rostită de diacon. ·
IV. E împârţită în 8 cărţi. . . A • • .'
Rânduieli ale Liturghiei, asemănătoare cu cea din Constituţiile apostolice, găsim des-
Material de interes liturgic - privitor la locaşul b1sencesc, la randmehle de cult ş1
crise şi în celelalte două documente literare din această categorie, adică în Testamen-
funcţiile liturgice ale membrilor ierarhiei bisericeşti :: cupr:i1~d cărţile: a doua (ca
tumDomini şi în Rânduiala bisericească e..qipteană (Tradiţia apostolică a lui Ipolit).
V

57-59), a şaptea (~=ap. 33-~9) ~i a o~ta ,.(_cap. 4-42). Ce~ ma1 t?iportanta es:e ~arte~
opta (cap. 5-15), 111 care gas1m cel dmta1 formular de Li~rgh1e ~ur~.oso~t pan~ ~c
Este vorba de o Liturghie de tip sirian ( antiohian), săvâ.rş1tă cu pnle1ul h1rotome1 un
episcop. Această Litu~ghie este denumită de obicei Litur;qhi'!: Clement~nă) _deoarecet
5. Uniformitatea liturgică în primele trei secole
cart. VI, cap. 18, se spune: Constituţiile sunt date de Sfinţu Apostoli, prm Cleme
Cu toate că scrierile din grupa „Rânduielilor liturgice" provin din regiuni diferite
epi~copul Romei, care le-ar fi consemn~t în scris. . . . V V

ale creştinătăţii (Siria, Egipt şi Roma), totuşi textele (formulele) şi regulile liturgice
In ambele rânduieli ( cartea a doua ş1 cartea a opta), se d1stmg clar cele doua pa ,
din ele se aseamănă Între ele, uneori până la identitate verbală, ceea ce indică pentrn
Liturghia catehumenilor şi Liturghia credincioşilor. .
toate o sursă comună, care poate fi lucrarea Tradiţia apostolică a lui Ipolit. Toate des-
Iată rânduiala Liturghiei Clementine descrisă în cartea a opta, cu menţnmea de
criu deci starea Liturghiei de la începutul secolului III, adică tipul primitiv al Litur-
sebirilor fată de rânduiala din cartea a doua:
ghiei din diferitele regim1i ale Bisericii. Consonanţa generală a rânduielii din aceste
Lit:ur;.qhia catehunienilor (cap. 6-10) începe cu 4 sau 5 lecturi biblice, dintre car
documente, care merge uneori până la cele mai mici amănunte, este o dovadă în spri-
primele două din Vechiul Test'!'ment (Lege_şi .Pr?feţi), ia~. celel~lte din N?ul Test':men, jinul uniformităţii liturgice care a dominat în Biserica primelor trei veacuri.
(Epistolele sau Faptele Sfinţilor Apostoli şi ţ',vanghe~u). Pnmele tre\ lectun er~
făcute de anagnost (citeţ), iar a patra (Evanghelie), de diacon sau pr~ot. Intre le~°:1ril
din Vechiul Testament şi cele din Noul Testament se cântau psalnu responsonah d BIBLIOGRAFIE
către cântăreti şi popor.· Îndată după citirea Evangheliei~ urma omilia sau predica (at'
cântarea psahn1lor, cât şi omilia sunt menţionate numai în cartea a doua). Protos. Gr. Băbuş, A11apa şi Litur;qhia în Biserica pri11uiră) în rev. S. T., an 1954, nr.
7-8.
s Text la H. Achelis, Die i:iltesten Q;1ellen des 01"ientalischen Kirchenrechts, I, Leipzig, P. Batifol, L'A11ape) în „Etudes d'Histoire et de Theol. positives", ed. VI, Paris,
F.X. Funk, Didascalia et Constitutiones Apostolorzt1n, II, P:idcrborn, 1906, pp. 97- l_ 19. ' 1920.
6
Text în P.G., t. I, col. 555 ş.u. şi la P.A. Lagarde, ConsâtutionesApostolorum, ~~1p:~ca-Londra:, 186
Acelaşi,A11apes) În DTG_, I, 551-555.
Textul grecesc al. capitolelor de interes liturgic, ÎI1 .2\.iEL Ţ,7, pp. 179-233. Trad. rom. ~ SPA, voi. Il.
7
Text siriac cu trnd. lat., editat de patriarhul s~rian unit !gn. E~rem Rahmam, Test~n~entum D. E. Baumgartner, Eucha1'istie undA11ape im Urchristentum) Solon1rn, 1909.
!
mini nostri jesu Christi, Moguntiae, 1899 (reimpnm~t ~a Hildeshe1m 969). Ţra~. latma a textd Dom. F. Cabrol, Les orijfines litur;qiques) Paris, 1906.
de interes liturgic, în MELV, pp. 235-273. O succinta exp~U1ere a i::andutel11 __d111 ~cest ~ocrn~e Idem, La priere des premiers chretiens (col. La vie chretienne, 8), Paris, 1930.
(cart. I, cap. 23), precedată de o prezentare a documentulm, pe baza de stud11 mai vechi, la .l. rCJ Idem, La messe dans la litu1;qie) în DTC X, 1346 ş.u.
Prot. L. Voro11ov, în „Bogoslovskie Trudî''; voi. VI (Moscov~, 1971), pp. 20~-219).
8
Ed. mai nouă: Hippolyte de Rome, La tradition a:p_o?olique, t~xte latin, _mtro?. et notes par
. .. ' t F. Cabrol şi H. Leclercq, Monumenta Ecclesiae litit1;qica) Vol. I: Reliquiae litUJ;qicae
vetustissimaey Paris, 1900-1902.
Botte, Paris, 1946 (SC, 11 bis); Vezi şi B. Borte, La Tradttton Apostolique de Saint Hzppolytr:. fara! ~ r,
constitution, Mti.nster-Westfalen, 1963 (Liturgiewissenschaftliche Quellen und Forschungen, Heft 39f Dom. P. Cagin, L'anaphore apostoliquc et les temoins„ Paris, 1919.

144
145
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Idem, L'Eucharistie) canon prfrnitifde lalviesse) Paris-Tournai, 1912.
H. Chirat, L'asseniblee chretienne a l'â:qe apostDlique, Paris, 1949 (,,Lex Orandi", n. 10)
O. Culimann:, La s-Î:JJn{fication de la Sainte Cine dans le christianisrne primit{{;'
,,Revue d'Hist. et de Philos. relig.", XVI ( 1936 ), 1, pp. 1-22.
J. Danielou, Les repas de la Bible et leur si;:rnification) în rev. Ml)_, 18 (1949), •
7-33.
L. Deiss, Aux sources de la Litur,,qie) Paris, 1964 ( texte privitoare la Liturghia pri
tivă, de la origini până în sec. V. Trad. engl.: Early Sources of the Litur;cJy) Lond ·
1967).
L. Duchesne, Ori_.;:rines du culte chrritien) ed. a V-a, Paris, 1925, pag. 47 ş.u.
L. Einsenhofer, .l-landbuch der !?.atholischen Litur;.qih, t. II, Freiburg im. Br.,
pp. 27-33 (o bună sinteză despre agapă şi Euharicstie).
V. Ermoni, L'A,,qape dans l'E,qlise primitiPe, Paris, 1906.
A. Fortescue, La JH.esse. Etude sur la liturgic roniaine. Trad. din eng-L
Boudinhon, ed. III, Paris, f.a., pag. 101 ş.u.
A.B. Golubţov, Litur;rhia în primele veacuri ale cr9tinisrnului (rus.), în r
,,Bogoslovschii Vcsmic" (Vestitorul teologic), Aug. -Dec. 1913.
J.1-1. Hanssens, L'4JJape et l'Eucharistie) în rev. ,,Ephemerides liturgicae",
(1927), 525 ş.u. · Dar atât Sfinţii Apostoli înşişi, cât şi ucenicii şi urmaşii lor la conducerea Biserici-
J.A. Jungmann, S.J., La litit1-;qie des premiers siecles) _jusqu a Gre,,qoire le Grand) P
1
1962 (Col. ,,Lex Orandi", 33), apărută şi în trad. engleză: The Early Litur:qy to the ti
of Gre,.qory the Greai'., 1960 şi în 1. genn.: Litin;qie der christlichen Friihzeit bis au:f Gre;J
den Grossen, Friebourg-Schweiz, 1973.
J. F. Keating, The 4.JJape and the Eucharist in the early Church) Londra 1901.
Dom. H. Leclercq, artic. A,,qape) în DACLJ I, 775-848.
W, Nagel, Geschichte des christlichen Gottesdienst) Berlin, 1962.
F. Probst, Litur:qie der drci ersten christlichen Jahrhunderte, Tiibingen, 1870.
C. Ruch, LaMesse, în DTC, t. X, 1, col. 795 ş.u.
S. Salaville, La litu11Jie decrite par Saint Justin et l'ipiclese, în EO, XII (1909:
129-1.36, 222-227.
Ed. Schweitzer, Gottesdienst im Ne·uen Testamen~ în rev. ,,Zeichen der Zeit" (Be
lin), 1965, nr. 11, pp. 393-400.
P. Trembela, Ori,,qinile .fi caracterul cultului creştin (în grec.), Atena, 1962, p. 113 Ş;
N. Uspenski, Cina cea de tainilşi trapeza Domnului (în rus.), în J.lv.f.P, an. 1967, n
3, pp. 70-75 (trad. rom. în rev. MB, an. 1969, nr. 4-6).
Pr. Prof. P. Vintilescu, Curs lit. de Istorirr..Litur:qhiei, Bucureşti, 1940.
E. Werner, The sacred brid,,qe. Litu1;qical parallels in sina,,qo,,que and earfr church, Ne,
York, 1970.
LITURGICA SPECIALĂ
B
LITURGHIA CREŞTINĂ DIN SECOLUL IV ÎNAINTE.
· RITURILE LITURGICE ŞI LITURGHIILE CREŞTINE DE AZI
1. Originea şi formarea riturilor liturgice
Precum am văzut, unitatea fondului sau rânduiala generală a Liturghiei a fost
respectată pretutindeni în Biserica primelor trei veacuri, ceea ce s-a văzut din unifor-
mitatea liturgică pe care am constatat-o în tot cursul acestei epoci. Cu alte cuvinte,
Liturt2;hia primelor trei veacuri se înfăţişează „ca un tip uniform, dar încă fluid şi sus-
ceptibil de modificări de amănunt" 9 ; el are la bază rânduiala Liturghiei Bisericii pri-
mare din Iemsalim, oficiată de Sfinţii Apostoli, înainte de dispersarea lor pentru misi-
une, Liturghie pusă mai târziu pe seama Sfântului Iacob, fratele Domnului.
lor au adăugat contribuţia lor personală la ritul primitiv uniform, adapdnd rânduiala
Litur~;hiei la nevoile şi credinţele locale, la caracterul etnic al credincioşilor respectivi
sau la diferitele practici ~i datini care constituiau specificul vieţii lor religioase.
Diversificarea tipurilor locale (regionale) de Liturghii a început prin multiplicarea şi
diversiitatea textelor anafora/ei) adică ale rugăciunii Sfintei Jertfe, care constituia partea
principală. din formularul sau textul verbal al Liturghiei Euharistice. La început, fiecare
ierarh avea drepml să improvizeze această n1găciune, dându-i o redactare personală,
brodată pe canavaua aceloraşi idei sau sentimente, cunoscute şi respectate de toţi
lirurghi-sitorii 10 . Se păstrează mai ales în Bisericile răsărîtene necalcedoniene (îndeosebi
la sirienii iacobiţi), o mulţime de astfel de anaforale, care, pentru a li se da o mai mare
! autoritate, sunt atribuite, de obicei, unuia sau altuia din Sfinţii Apostoli sau dintre ma-
rii ierarhi şi teologi, deşi nu toate provin de la aceştia. Unele dintre acestea, distingân-
du-se prin adâncimea ideilor lor teologice ori prin frumuseţea expresiei literare, au fost
întrebuinţate mai mult decât altele, devenind uzuale în anumite Biserici locale şi dând
numele autorilor lor Liturghiei întregi în care erau folosite, deşi, precum vom vedea,
Liturghiile nu reprezintă niciodată, în întregimea lor, opera unei singure persoane, ci
sunt totdeauna rezultatul unei evoluţii progresive şi îndelungate 11 ; ele sunt o operă
colecrilvă, a Bisericii întregi, formată din clerici şi credincioşi, operă la care elementul
monahal va avea, ca şi în evoluţia Laudelor bisericeşti, rolul cel mai important.
Alte anaforale au rămas nmnai ca piese de schimb, care se întrebuinţează, în unele
dintre Bisericile necalcedoniene, în cadrul Liturghiei comune (uzuale) numai la anu-
mite zile liturgice din cursul anului, înlocuind anaforaua principală a Liturghiei res-
pective. Un element principal, care a introdus de la început o variaţie în textul şi struc-
tura feluritelor anaforale, a fost modul diferit cum au fost aşezate dipticele sau rugă­
ciunile de mijlocire generală pentru vii şi morţi 12 ; în unele anaforale, acestea au fost
9
Adr. Fortescue, LaMesse, ed. cit., p. 70.
10
L. Bouyer, L'intprovisation litin;gique dans l'Eglise ancienne, în rev . .MD, nr. 111 (1972), pp. 7-19.
11
Comp. Adr. Fortescue, op. cit., p. 140, nota 3.
12
S. Salaville, Litin;gies orientales. Notiansginirales ... , p. 15.
147
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
LITURGICA SPECIALĂ

plasate înainte de sfinţirea J?arurilor ( anafora!~ de tip ~lexan~rii;1), în altele, }~

puse după de sfinţirea Darunlor (anaforale _de tip ant1ohi~n),_ iar 111 altele, rugacn.i
acestea se află risipite în tot cursul anaforale1 (anaforalele ntunlor apusene).
Dar elemente.le care reprezentau contribuţia personală a marilor limrgbisitori ş1„
rarhi; mămntele adaptări i'ocale, precum şi micile modificări provenite di11 dezvoltaţ'
sau accentuarea unui amănunt într-o regiune, a altuia în altă regiune ş.a.m.d., si'-
exercitat nu numai în textul anaforalelor, ci şi asupra celorlalte rugăciuni şi rituri _
s-au adăugat, cu timpul, atât înainte, cât şi după anaforâ. Ele au dus treptat la inev
bile variante sau diferenţe liturgice, dintre care unele se pot constata încă din secol
III-lea, prin compararea între ele a textelor liturgice din diferitele documente pro
nite din acea epod. şi enumerate mai înainte.
Aceste diferente sunt la început mici şi neînsemnate. Ele se reduc la vanaţmn'
divergenţe verbal~ î:n textul rugăciunilor, la ordinea şi numărul lecturilor folosite,
la tex,tul şi numărul imnelor religioase cântate la slujba Liturghiei etc.
· Dar aceste mămnte deosebiri se accentuează, se dezvoltă şi se înmulţesc trept
Astfel, ritul liturgic primitiv uniform, încă fluid şi inconsistent, r:ornit d_in lcrusa~nţ-­
răspândit de Sfintii Apostoli în diferite.le Biserici locale create ş1 orgamzate de e1,
cristalizat cu timpul în diferite forme, îndeosebi de atunci când rugăciunile au înce
de a mai fi improvizate şi au început să fie aşternute în scris. Puţin câte puţin., simple
obiceiuri în materie de cult, de la început, au devenit rituri; riturile s-au dezvoltat'.;!
ceremonii din ce în ce mai importante şi mai complicate; totodată s-a fixat te.
rugăciunilor şi a formularelor; uzul indica slujitorilor ideile pe care trebuiau să le de:
v;lte şi ordinea în care trebuiau să Je trateze. Mai târziu se făcu un ultim pa
adoptindu-se formele fixe, care nu mai lăsară nimic pe seama arbitrarnlui individu
În Răsărit, u!! eveniment de~eArminant pen~~ f~rmarea, ~L:a~ea şi consa~rarea_ defir~iti-
vă a Litu~ghulor aflat~ as_t~z1. m uz a fost _ta_ram!ţarea u!11~aţ11 c~l01:. ~ou~ man patn~r-
, hale răsănter:ie: 3:l Ant1o~·ue1 ş1 al Alexa~1dr~e1? pnn _desparţirea B1ser_,ic!l?r 1;1ecalcedorne-
ne (monofi~1te _şi_ nestonene) de la p~r:fena impenulm roman de_ rasant ~1 transfor~na-
e·i lor în B1senc1 locale autonome ş1 mdependente de Constantmopol, 111 urma smo-
~~lui de Ia Calcedon (451). Secolul al V-lea constituie deci _o perioadă_ c1:1cială p~ntt~
formarea riturilor liturgice răsăritene; Bisericile necalcedomene, constituite pe _cnteru
naţionale, se vor dezvolta de aici înainte nu nuny:1i i~1d~pen~ent de Co~1stantmopol,
dar şi separat una de alta, creându-şi fiecare propn:1l nt liturgic. _Conco~1itent, Apusul
creştin se dezvoltă şi el, din punct de vedere litur~ic, pe _d~-umtm P1:~prn, de_o~eb1te_ de
. cele ale Răsărit-ului creştin şi determinate de gemul ( spmtul) spec1hc ~l latu~Ilor ŞI al
popoarelor formate pe vechiul teritoriu al Imperiului roman de Apus ş1 creştmate sub
rutela religioasă a Romei.
.
2. Clasificarea riturilor liturgice
Clasffi,carea riturilor litu1;qice-surse şi a diferitelor tipuri sau grupe de Limrghii deri-
vate din ele nu este însă uniformă la toţii liturgiştii.
Noi. adoptăm, conform metodei celei mai mult acceptate, Împărţirea tun1ror Li-
turn:hiilor creştine în patru grupuri sau familii, reducându-le la cele patrurituri-surse
pri~cipale, şi anume: ritul antiohian (sirian), ritul alexandrin (egiptean), ritul galican
. . I 14
ş1 ntu roman . . . . .
A

Vom vorbi, pe scurt, despre fiecare dm aceste ntun m ~:arte, ~tab1lmd la fiecar~
••

sau a hazardului improvizaţiei 13 .
Dintre diferitele variante liturgice, derivate din ritul uniform primitiv, s-.au impt
în uz îndeosebi cele din metropolele sau centrele cele mai importante din punct de v ,
dere religios sau misionar şi politic sau administrativ. Biserici!~ locale mai 1:1ici ~i m~
noi sau din localităţi mai puţin importante au luat ca model on au adoptat randmala ş)
formularul liturgic aflate în uz în oraşele de căpetenie ale i1:nperiul1:1i r?man, Lndeo_seb:
pe cele din oraşele de reşedinţă ale patriarhalelor (Iemsahm, 1.~.nt1ohia, i\Jexan1na_,ş
Roma, iar mai târziu Constantinopol). Acestea le-au înlăturat dm uz pe cele pe~1fenc_,
şi au rămas cu timpul singurele în circulaţie) fiind puse de obicei sub mrn1ele ş1 a~to~
ritatea unora dintre marii teologi sau ierarhi şi Părinţi bisericeşti, care au p;Istont ÎLi
centrele respective ori au .avut legături mai strânse cu ele. Astfel, o dată cu înfiinţareâ.
patriarhalelor în secolele IV şi V, se ivesc şi diferitele forme sau tipuri localizate de_
Liturghii, corespunzătoare acestor patriarhate; cu un termen tehnic, acestea se n1:1111esc&\
rituri litu11;1Jice-surse) adică rituri originare sau principale, din care vor deriva cu tunpul,i& r
alte _grupe (tipuri) de Linirghii. !7'
Înainte de a se stabili o uniformitate absolută pe tot întinsul domeniului de răspân-1J
dire a fiecăruia din aceste rituri-surse, rămăsese încă Joc pentn1 oarecare diversitate!
până la un timp, adică se stabiliseră unele diferenţe şi particularităţi: într-o parte s-a1/f
introdus schimbări în ritul existent, în altele s-au adăugat ceremonii noi ori s-au am·:1f1,
plificat ceremonii deja existente ş.a.m.d. , 1,iţ
În felul acesta, fiecare dintre. riturile originare, legate de patriarhale, se va ramifica;W
pe încetul în ma1 multe Liturghii derivate, aşa precum o limbă se ramifică în dialecte·.]1f
13
L. Duchesne, Ori;__qines du culte chritien, ed. V, Paris, 1925" pp. 55-56.
148
originea şi caracterele distinctive (specifice), formele cele mai vechi (documentele) ş1
Liturghiile derivate din ele:, întrebuinţate astăzi în diferite Biserici creştine.
Toate Liturghiile existente azi în Bisericile răsăritene derivă din cele două Liturghii
de origine apostolică: cea a .Sfântului Iacob şi cea a Sfântului Marcu. Cea dintâi a dat
naştere Liturghiilor din grupa ritului liturgic antiohian (Liturghiile de tip sirian), iar
cea de-a doua a dat naştere Liturghiilor din grupa ritului liturgic alexandrin (Litur-
ghiile de tip egiptean).
a. Liturghia. Sfântului Iacob şi Liturghiile derivate din ea
(Liturghiile ritului antiohian sau Liturghiile de tip sirian)
Liturghia uzuală şi reprezentativă a vechiului patriarhat al Antiohiei a fost Litur-
ghia Sfântului Iacob ( cel Tânăr), fratele Domnului şi primul episcop al Ierusalimului.
Alcătuită la Ierusalim, Liturghia Sfântului Iacob, a trecut la Antiohia, unde a înlo-
cuit Liturghia ma.i. veche a acestui oraş, adică ritul antiohian pur, oglindit în Litu1,;qhia
nuniită Clementină descrisă în cartea a opta a Constituţiilor Apostolice) despre care am
vorbit mai înainte. Plednd de aici, ea a devenit apoi Liturghia întregului patriarhat al
Antiohiei, adică a întregii Sirii răsăritene. Rânduiala ei generală din epoca veche se
poate reconstitui cu ajutorul datelor din unele scrieri patristice şi docwnente din se-
colele IV-V, care descriu întâmplător momente din serviciul litutgic, sau explică rituri
şi formule din Liturghia timpului şi locului respectiv.
14
Vezi, de ex., Pr. Prof. P. Vintilescu, Curs de IstoriaLitin;ghiei, p. 232.
149

Astfel, cea mai dezvoltată descriere a Liturghiei complete este cea din cane
VIII -a a Constituţiilor Apostolice, pe care am numit-o ,,,Liturghia Clementină" (vez·
urmă) şi care este de fapt o varianta antiohiană a Limrghiei Sfânmlului Iacob din
IV; o altă variand, tot siriană, o găsim descrisă în „Testarnenturn Doniini))15•
În Cateheza a V-a ni_yst"U;JJO!Jicdj Sfântul Chiril al Ierusalimului descrie şi explică
mrghia credincioşilor aşa cum se sJ.vârşea la Ierusalim pe la mijlocul secolului;
(circa 348) 16 • Acelaşi lucru îl face Teodor al Mopsuestiei ( t c. 428) în Catehezele ,s.
baptismale) explicând Limrghia sirienilor răsăriteni 17 . Date întâmplătoare şi izolate â
pra forrnei aceleiaşi Limrghii la Antiohia spre sfârşim! secolului IV ne furnizeazv
unele din Omiliile exe,qetice ale Sfăntului Ioan Gură de Aur) iar pentru Asia Mică d
aceeaşi vreme, unele din canoanele Sinodului local de la Laodiceea 18• ~ scurtă. Urmează trisaghionul (,,Sfinte Dumnezeule ... ") şi citirea Apostolului, în timp ce
Linu-ghia Sfânmlui Iacob a fost cea mai ră.spândită dintre Limrghiile vechi. Inj'
colele IV şi V era folosită aproape în tot Răsăritul (Siria, Palestina, Asia Mică) şi ap
în Grecia. La sfârşitul secolului VII, p..'îrinţii sinodului quinisext: (canonul 32) o p
menesc ca pe o liturghie normală a Răsăritului creştin, alăniri de cea a Sfântului Vasi
(vezi CBO) I, 2, p. 397). Din ea au derivat toate Liturghiile ulterioare folosite la siri
rui de vest şi de est. În Asia Mică şi în Grecia ea a dat naştere Limrghii lor mai noii,.
Sfântu,!ui Vasile şi cea a Sfântului Ioan (Limrghiile bizantine), care i-au luat curâd
locul. In Ierusalim era încă în întrebuinţare În secolul IX, iar în resml Oriennilui ort)
dox (Siria apusean~t şi răsăriteană) s-a menţinut până prin secolul XII, când a început
fi treptat înlocuită de Liturghiile bizantine.
Încă din secolul IV, Liturghia Sfântului Iacob se oficia în două limbi: greceşte
oraşe, unde se vorbea această limbă, şi în siriacă> la sate. După despărţirea Biseric'
monofizite şi nestoriene (sec. V), redactarea greacă a rămas numai în intrebuinţar
ortodocşilor din vechile patriarhale, al Amiohiei şi al Ierusalimului (numiţi şi me
chiţi), care au tradus-o şi în limba siriacă veche, întrebuinţând-o până prin secolel
XII-XIIl, când au adoptat riml bizantin. Astăzi, redactarea greacă se oficiaz.i numai î
unele biserici ortodoxe ele limb{i greacă, o singură dată pe an şi anume la 23 oct. (ziu
Sfântului Iacob) sau în duminica cea mai apropiată de această dată;. iar la Ierusalim s
oficiază şi în prima duminică după Crăciun, când se face pomenire şi de Sfântul Iaco
cel Mic, între rudele apropiate: ale Mâ.nmitorului. f punerii-înainte a Darurilor, de după vohodul mare, din Liturghia bizantină a Sfântului Vasile.
Manuscrisele în care s-a păstrat textul grecesc al acestei Liturghii (cele mai vech
din secolele X--XII) ne transmit însă o form;:i evoluată, cu dezvoltări care reprezint
. ~~;~f;
·qit
15
Trad. latină în MELV: pp. 239-259. \:5U
16
Text grec. şi trad. lat . .lVLBLv: pp. 97-111. Text grec. şi trad. fr.: Cyrille de JerusalemtiU
Catecheses 1nystologiques. Introd., texte critigue et notes de Aug. Piedagnel, trad. de P. Paris, Parişifţ, 1
1966 (SC 126), pp. 146-175. Trad. rom. de Pr. D. Fecioru: Sfânnil Chirii al Ierusalimului, Cateh~ţ}j\
zele, fartea II, Bucureşti, 1945 (Col. ,,Izv. Ort."), pp. 566..S-77. ,,.Jj(:
1 rile pregătitoare pentru împărtăşire, asemănătoare cu cele din ritul bizantin: frângerea Sfân-
Trad. engl. la A. Mingana, Woodbroohe Sti~dies, vol. VI_: C01n~nenta1y oj_' 1heoiy.ore of„o/1.opsitestia,;J ,
on the Lord's Prayer a.nd on the Sacranients of Baptism and the Eucharist, Cambndge, 1933. Fragmenter~J
în trad. lat., ed. de A. Ri.icker, Ritus Baptismi et hiissae quem descripsit Theodonts episcopus Mopsuesten~ii\!'.'
in sermonihits catecheiicis... , Mi.inster, 1933. Trad. fr.: Theodore de Mopsueste, Les homelie:lţif:
catechetiqueJ~ trad., introd., index par R. Tonneau et R. Devreesse., Citta del Vaticano, 1949 (,,Stud.hft
e Testi", 145). Trad. rom. de I.V. Paraschiv (Georgescu) în rev. G.B., 1972 (9-10), 1973-1974. •~!;
18
Vezi reconstitllirile acestei rânduieli, cu indicarea amănunţită a izvoarelor, la: EL, pp. XVII ş.u.i;J:
J.M. Hanssens, Institutiones litin;gicae de n'tibus orientalibus, t. II, Romae, 1930, p. 436 ş.u.; F. Van l)~~
Paverd, Zur Geschichte der Messlitur;gie in Antiocheia und K)mstantinopel gegen des vierten ]ahrhimderts/tj:
Analyse der Q]tellen bei Johannes Chrysostom.os, Roma, 1970 (,,Orient. Chris. Analecta", 187); .M'fJ;
Hamman, La Messe, litur;gies andt:nnes et textes patristiques, Paris, 1964 (Lettres chretiennes, 9). t'.i
150
LITURGICA SPECIALĂ
, t}uenţe
1 ale Lin1rghiilor mai noi, derivate din ea (mai ales cele bizantine) 19 . Iată, pe
::~urt, rânduiala acestei Liturghii,aşa cum se săvârşeşte ea la greci:
După pregătirea Darurilor la proscomidiar:, preoml, stând în faţa Sfintei Mese şi uşile îm-
pc'iriîteşti ţiir~d închise, zice o rugăciune pentru iert:ti~e~ p~catelor. A~oi d~s~hide uşile
împărăteşti ş1 rosteşte, cu voce tare, o fornmhi doxologica m cmstea Sfintei Treurn (care ser-
veşte ca forrn.ulă de binecuvântare pentru încc:puml slujbei), apoi o rugăciune pentru Biserică
şi o a treia rugăciune pentru cădire. Cădeşte Sfiî.nta Masă, dă Sfânta Evanghelie diaconului şi
fac amândoi vohodul cu Evanghelia, cântând împreună imnul „Unule-Născut ... "; lasă Stănta
Evanghelie pc amvonul din mijlocul bisericii şi se întorc în altar, preotul zice în taină o nouă
rugăciune (a intrării şi a trisaghionului), iar diaconul, cu faţa spre credincioşi, zice o ectenie
diaconul cădeşte, iar preotul zice în taină o rngăciune a cădirii. Diaconul zice o a doua ectenie
(ascmănă.toare cu ectenia întreită şi cu ectenia de la Litie din ritul bizantin), în timp ce preoml
zice în taină n.1g-ăciunea Evanghelici (aceeaşi din ritul ortodox). Diaconul citeşte apoi
Evanghelia, preotul predică de pc amvonul din mijlocul bisericii, apoi se întoarce în altar,
uncie zice în taină o r1.1g,kiunc a Evangheliei, în timp cc diaconul zice o a treia ectenie, mai
lungă, care cuprinde şi ectenia de cerere din ritul bizantin; după ecfonisul acesteia, asemănător
cu cel dinaintea Heruvicului din riml bizantin, diaconul rosteşte o formulă care aminteşte de
evacuarea catehumenilor de odinioară din biserică. Credincioşii cântă apoi Heruvicul „Să tacă
tot trupul...:,, (care la noi se cântă la Limrghia Sfânntlui Vasile din Sâmbăta Patimilor), în
timp ce diaconul cu preotul fac, în tăcere, vohodul mare, aducând Darurile de la proscomidiar
la Sfânta Masă; în faţa Sfintelor Uşi, la intrarea în altar, se întrerupe cântarea Heruvicului şi
preoml rosteşte cu voce tare rugăciw1ea punerii înainte a Darurilor (cea de la proscomidie din
ritul bizantin: ,,Dumnezeule, Dumnezeule, Cela ce pe pâinea cea cerească ... "). După
depunerea Darurilor pe Sfilnta Masă, preotul le cădeşte, zicând în taină o rugăciune a cădirii.
Se rosteşte Simbolul credinţ"ei, preoml zice în taină rugăciunea păcii şi se face sărutarea păcii;
preoml zice din nou o rugkiune a plecării capetelor, după care urmează un fel de dialog între
preot ~ii diacon, apoi între clerici şi credincioşi pentru binecuvântarea reciprocă, necesară ca
pregătire pentru săvârşirea Jertfei, asemănător cu dialogul dintre preot şi diacon ele după
intrarea cu Darurile, din Liturghierul ortodvx. Diaconul rosteşte apoi o lungă ectenie mare
(mult mai frumoasă şi mai cuprinzătoare decât cea din ritul bizantin), în timpul căreia preoml
citeşte în taină patru rug:kiuni deosebite şi consecutive, dintre care a treia este rugăciunea
Urmează apoi formulele introductive la ani'1[or~ inclusiv dialogul prefeţei, cu unde mici
variante verbale faţă de ,:ele corespunzătoare din riml bizantin. Preontl începe apoi să citească
în taină marea Rugkiune a Sfintei Jertfe (anafora), întreruptă de aceleaşi ecfonise şi
răspunsuri ale credincioşilor ca şi la ritul bizantin, dar cu o participare mai largă a acestora.
Texml anafora/ei seamănă mai mult cu al anaforalei din Limrghia bizantină a Sfântului Vasile,
mai ales în partea finală (dipticele), unde rugăciunile de mijloc încep cu pomenirea celor vii şi
continuă cu pomenirea morţilor, deci invers decât în riml bizantin.
Urmează o ectenie diaconală, rugăciunea domnească, apoi rugăciunile, formulele şi rin1-
n1lui Trup, plinirea potirului, n1rnarea apei calde, încă o rugăciune pregătitoare, apoi îm-
părtăşirea clericilor şi a credincioşilor, un imn de mulţumire al preotului pentru împărtăşire
(rezumat al celui corespunzător din Limrghia noastră), o rugăciune a cădirii Darurilor,
19
Ediţii şi traduceri ale textului grecesc: EL, pp. 31-68; Hrisostom Papadopulos, Dumnezeiasca
Liturghie a Sfâ1ttuliti Jacob, fratele Domnului, ed. VII--a, Atena, 1959, ed. X-a, 1976; La Litur;gie de
Saint Jacques, Edition critique du texte grec, trad. latine, par Ch. Mercier, Paris, 1946 (Col. ,,Patro-
logia Orientalis"). - Trad. rom. de T. Tarnavschi, în rev. ,,Candela" (Cernăuţi), an. 1892, pp.
328--335; 391-402; 455-466. Alta, mai nouă, publicată de Pr. Nex. Ionescu, în rev. GB, an. 1963,
nr.7-R, pp. 663-682.
151

PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
ectenia zisă _ele di~c?n, rugăciunea plecării capetelor zisă de preot în taină, apoi O ru ă'
a amv~nulm: r?~t1ta de pr~ot de pe ~!1.1yonul din mij_locul bisericii;. diaconul rosteşte1o
1~ de_ co~Ked1er e ·. ~.::1:1-erg~ţ1 cu pace ~ , iar preotul, din altar, încheie cu o scui-tă form ,,
V
bmccuvantare,. z1s~ 117 ta1~1a (:,S-a bmecuva°:tat Dumnezeu. Cel ce ne binecuvânteaz
V ,:de cele latine primite începând din timpul cruciadelor.
~finţe~~e pc_ not pn~1 11npartaş1rea Sfintelor ş1 a Preacuratelor Sale Taine, acum şi pun;
111 vec11 vecilor, anun !"). · ·
. ~rec.um_ am _văzut, din Liturghia Sfântului Iacob, derivă toate LiturghiiJ.e f~'.l
az1 m d~fente ~1ser.ici răsăritene, cakedoniene şi necakedoniene, şi anume: · d) Sirienii răsăriteni sau nestorienii persani (chaldeeni) din Iran (Persia de altădată),
a) L~mrgh~~le d~n uz~1l sirie.nilor iaco biţi (sirienii de vest); · Curdistan şi Malabar (din sudul Indiei) şi chaldeenii uniţi (numiţi şi creştini de rit
b) L_1turgh_ule ?Iz~n-~me (L1tur~hia Sfântului Vasile şi Liturghia Sfântului Ioan)
c) Liturghia B1senc11 armene ş1 ·1
. d) Li~1rghiile sirienilor orien.tali (persanii nestorieni), numite uneori Liturgh
nt cbaldeian. · Tadeu, unul din cei 70 de ucenici, iar Marii e discipolul lui) . Ea se foloseşte tot în
a)_ S~r~cnii de vest (~aco~if9) din f<?stul patriarhat al .A.ntiohiei şi cel al Ieru:salirrt;
despa:ţ1ţ1 ~e resn.~l.. B1:encu după smodul din Calcedon (4S 1) au păstrat în uzuf
nu~a1 versiu_~z-ea m:ac~ t:1 L_itur;qhiei 5_(ânt14:lui Iacob) pe care o folosesc şi azi ca Li
gh~e)1'.?~1~al~, _r~=· ~r1; smaca v:ecl:e (azi o hmbă moartă), introducând însă unele p'
culantaţ1 -:-:,ra:tcmtice d<?crru1:e1 lor -~~a ~e exe~npl.u? a9aosul „Cel. cc Te-ai răsti
pentru n?I ~m textul Tnsagh1onulm . Liturghia smaca a Sfântulm Iacob .se între
mţe~~ă ş1 la s1rienii răsăriteni din Malabar (lndia)21, precum şi la maronitii din fi
(umţ1 cu Roma), care au primit însă multe influente latine. · ' r
_Precum am vă~ut, deoar~ce în Biserica veche te'xtul rugăciunii principale din Li
gh1e, pentru s~11ţJ:rea ~~1.run.l<?r (anaforaua sau rujjăciunea Sfintei Jertfe)) era impt'
zar de fiec~re. dm ierarhu mai importanţi, a existat în Răsărit w1 mare.număr de ana.
rale eu~ansttce. Biser~ca sirienilor de vest (iacobiţi) a păstrat până astăzi cele •.· ·
mu!te_?-mtre aceste_a, ş.1 anume 67.anaforale i?1_-trebuinţate de sirienii iacobiţi) compust;_
confeu _lor sau atr!bmte unora dmtre Sfinţu Apostoli şi Sfinţii Părinti. A·â numai
par~e du!tre elev se 1ntr<:ţ,uiŢ1ţeazăJn diferite ~cazii ca piese de schimb c;re se adapte" ·
la randmala fixa a vechu L1turgh11 a Siantulm Iacob 22 •
Există şi o Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite pentru uzul sirienilor iacobi
cu o formulă de epideză adresată Mântuitorului 23 . , '
. b) D,_espre 1-:itur;qhiile bizantine) derivate din Litur;qhia Sfântului .Iacob) vom vorbi rri
pe larg m capitolele următoare. ·
.c) Biseri-ca_ a~'1neand întrebuinţează ? sin~ră Li1:1-irghie, numită uneori a Sfântul ·
~rw~re Lu1;1:1,na_t~i'!:'l ( apos~o~ul _armen!lor). ş1 fol?s1tă~ azi atât de armenii gregorieni
cat ş1 de cei umţ1 . Ea denva d1rect dm L1turgh1a Sfantului Iacob, aşa cum se locali_
20
1?dit. În trad. cngl. În EL, pp. ~9-110. V~zi ş_i A. Riicker, Die syrische Jalwbusanaphora nach
R_ezenstm~ des JaJwb(h) von Edessa. Mit dem gnech1schen Paralleltext, Mi.i.nster im W ] 923 (Litt1
g1egeschicht. Quellen u. Forschungen, 4). · prefacerea Darurilor;
21
O trad. rom. a ~c~steia _a publicat Pr. Alex. Ionesl:'.u, în rev. GB) an. 1963, nr. 5-6, p
442-467. Tra~. germana ş1 studm de Job. Madey u. G. Vavanikunnel, Qyrbana. Die Eucharistiefe"
der Thonu-tschns_ten Indiens Paderborn 1968 p ll 5 ş u · studiu introd. şi aparat critic, la Arhim. Zareh Baronian, Litm;ghia Bisericii Annene în cadrul celorlalte
22 . J ' • • •
Edi~. în f(?C, voi. II, şi de A. Riicker, 1:-· R..aes, H.W. Codrington, ş.a.: Anaph01'ae syriac
quotquot tn c~cucibt~s adhuc repertae ,sunt... , ed1_tae et_ lati-?e ver_sae, Romae (Pontif. Inst. Orient.
Stut), t. ~' fa.,c. 1.:. m 1939, t:asc. IV m 1940 ţL1tu~gh1a_ Sfanmlm Ioan Hrisostom). Jwtf
~dit. de _h;,w. Codnngton, The synan lztm;g_ies of the Presanct{fied, în „The Journal of;:
the~iog1~al s_~d~e,s, an. 4 (1902_-1903), PI?· 69-~00, ş1 an. 5 (1903-1904), pp. 369-377., 535-545.·,r,1,t
. . Ţradusa Şl m rom. _de mat multe on. Vez:1, de ex.: ed. lui V. Mestugean, Sfânta· Litu,;ghic aff;
Btsenczi armene, Bucureşti, 1937 (text armean ş1 trad. rom.). Cea mai bună trad. rom. însoţÎtă def
152
LITURGICA SPECIALĂ
:z;ase ace~sta Îf1: s~colul ry în r:ărţile Capadoc~ei, d~ unde au ven~t primii m1s1onar~
ţ:van?;hehz:aton ~1-ar:111-en~lor, ş1 poate fi c<?ns1?-e~·ata ca reprezenta~1d un sta~iu ma:
yeGhi al L1turgh1e1 b1zantme, de la care a ş1 pnm1t, de altfel, unele 111.fluenţe, 111. afara
Specific ritului liturgic armean este întrebuinţarea azimei (care nu este o influenţă
catolică) şi excluderea apei de la pregătirea Sfintei Eul1aristii. Biserica armeană este, de
asemenea, singura Biserică orientală care nu foloseşte anaforale de schimb în formula-
rul Liturghiei.
choll1ean) întrebuinţează azi o variantă a vechii Liturghii siriene a Sfântului Iacob, cu
unele particularităţi specifice Bisericilor nestoriene, şi numită Litu.r;;rhia Sfin,tilor Apos-
toli A.dda.i şi Marii (Maris)) întemeietorii Bisericii din Edesa şi Seleucia (Addai e
25
limba siriacă veche.
Pe lângă anaforaua proprie acestei Liturghii, nestorienii mai folosesc încă două din
vechile anaforale liturgice răsăritene, ca piese de schimb, şi anume: anafbraua lui Teo-
dor Interpretul (adică Exe;Jetul sau Tâlcuitorul - Teodor de Mopsuestia, ţ428) care e
întrebuinţată în duminicile dintre ajunul Crăciunului şi Florii, şi anafbraua lui Nestorie)
întrebuinţată la cinci sărbători pe an.
Între alte vestigii de ad.incă vechime, care o apropie de tipul sirian primitiv din
cartea a opta a Constituţiilor apostolice) Liturghia nestoriană păstrează în rânduiala ei
patru lecturi biblice, dintre care una sau două din Vechiul Testanient: Lege şi Profeţi,
care se menţin şi în riml sirienilor de vest sau iacobiţi.
Caracteristicile ritului nes:torian su.nt: frământarea şi coacerea de către clerici a pâi-
nii dospite întrebuinţate la Liturghie, care alcătuieşte o parte a Proscomidiei, apoi
lipsa djn textul anaforalei a cuvintelor Mântuitorului de la Cină (,,Luaţi, mâncaţi ... "
etc.) şi aşezarea elipticelor înainte de epicleză •
26
4. Liturghia Sfântului Marcu şi Liturghiile derivate din ea
(Ritul liturgic alexandrin sau liturghiile de tip egiptean)
FormularuJ. liturgic originar şi clasic, întrebuinţat de Biserica Egiptului, a fost cu-
noscut sub numele de Liturjjhia Sfântului Marcu, deoarece tradiţia atribuie acestui
sfânt evanghelist activitatea de evanghelizare a Egiptului. Documentele care ne-au
transmis formele ei cele mai vechi, cunoscute până acum, sunt: 27
a) Anaforaua din Evholojjhiul lui Serapion) episcop de Thmiiis (sec. IV) , care se
caracterizează prin aceea că, la epicleză, se cere coborârea Cuvântului (b Â.hyoc;) pentru
rituri litu1;gice răsăiitene. Bucureşti, 1975.
25 După o tradiţie nestoriană, fixarea definitvă a textului acestei Liturghii, în forma transmisă
până azi, se datoreşte patt·iarhului nestorian J esuyab III, pe la începutul secolului VIL
26 Liturghiile nestoriene au fost editate, în tracl. lat., în LOC. val. II. Trad. engl. în EL, p. 247
ş.u. Trad. rom. de T. Tarnavschi, în rev. ,,Candela", an. 1892, pp. 617-621, 669-682 şi 683-686.
Trad. gern1. şi studiu de Joh. Madey u. G. Vavanikunnel, op. cit., p. 12 ş.u.
27
Ed. mai nouă în .MEL V, pp. 59-64.
153

Plll10T PlWR_ Dll_ ENE BRA.NISTE
b) Fragmentul de anafora egipteană din secolele VI-VII, scris pe un
coperit între ruinele unei mănăstiri copte de la Der-Balyzeh28 .
c) Limrghia descrisă în aşa--nurnita Rânduia,/ă bisericească e;Jipteană_, care, prec'
am si::us, n~1 e _altceva decât o .;ra~ucere (preh~c~are) .a l_~crării T':adiJia apostolică a p·
on1lm Ipoht dm Roma (sec. ltl)···; dar nu toţi hrurg1şt11 o considera o sursă pentru
constimirea vechii liturghii egiptene.
Până în secolul V, Limrghia Sfiîntului Marcu :a circulat în tot Egiptul în Jim
greacă. Redactarea IJreacd a rămas mai departe în Îhtrebuinţarea ortodoqilor până!;
secolele XII-XJU, când a fost înlocuită la ei cu Liturghiile bizantine, din partea căro
primise de altfel încă mai dinainte multe influenţe (ca de exempl{1: un rit sumar,
proscomidiei la început, riml vohodului mare, imnul „Unule-Născut" şi Heruvicul);,
După .ce însă copţii (populaţia indigenă a Egiptului) s-au desp;'irţit de :Biserica d'
Const~ntmop?l, adoptând monofizitismul (451), ei şi-au tradus şi Limrghia în lim
lor naţională (coptă), punând-o totodată sub numele Sfiîntului Chfril a./Alexandriei,,.
a
.Această versiune coptă (Liturghia Sffmn1lui Chirii) păstrat mai bine cadrul pri.ni'
tiv al Limrghiei egiptene, deşi a primit şi ea multe influenţe bizantine (limba coptă,
anume dialectul ei bohairic, se păstrează încă în serviciul limrgic, pe când în uzul ci
a fost înlocuit;:'i cu araba). Versiunea coptă a Liturghiei Sfântuiui Marcu păstrează îns
şi unde expresii in J.imba greacă) ca: Kup1c EÂf:TJCTOV, EtpT)VTJ rccim (scrise cu caracte
copte.) Anaforaua acestei Limrghii se întrebuinţează azi la copţi în timpul Postul
Mare, în posml Crăciunului şi la pomenirea morţilor 30 . ,
In a~a':"ă d~ Litu~ghia zisă a Sfânmlui _C:hiril cu anaforaua ei originaHi, copţ"
monofiz1ţ1 mai au azi două anaforale de ongme mai nouă ( de tip sirian), dintre ca
tma numiti!- a Sfântitlui Vasile) care e anaforaua normală a copţilor, fiind întrebuinţa
în cea !11a1 mare parte a anului, şi alta numită a Sfântului Gri1Jore (de Nazianzr
întrebmnţată la sărbătorile Mfmtuitorului şi în ocazii mai solemne. An1ândouă s~
întrebuinţează în limba coptă, dar există şi redactări ale lor în limba greacă, din care au
fost traduse31 • •'
Din riml alexandrin derivă şi Litin;qhia Bisericii etiopiene sau abisini.ene) oficiată îri::
vechea limbă etiopiana (dialectul gheez). Ea este numită Litur;qhia celor 12 Apostoliy,
care nu e în fond decât o traducere etiopiană şi prelucrare mai dezvoltată a Limrghiei.\
copte a Sfânmlui Chiril. Există şi 14 anaforale de schimb, traduse după cele ale
copţilor şi ale iacobiţilor sirieni şi atribuite la diferiţi autori, ca de exemplu: anaforaua
Domnului nostru Iisus Hristos, anaforaua Sfintei Fecioare Maria, anaforaua Sfântului
Ioan - fiul nmetului (Evanghelisml), anafor.ma Sfântului Atanasie) anaforaua lui Di~
oscur ş.a. 32 . Toate sunt însă de origine mai nouă (unii le socotesc abia din sec. XIII.
sau după această dată).
Particularităţile principale ale Linu-ghiilor de rit alexandrin (copte şi etiopiene) sunt:
n Vezi textul şi cornenr. din DACL, II, 1881-1895.
29
Ed. de B. Borte, La Tradition Apostdique de Saint Hyppolyte. Essai de reconstitution,
ster:\Vestfalen, 1963; Acelaşi, Hyppolyte de Rome, La Tradition Apostolique d'rtpres les anciennes
verswns. Introd., trad. et notes, 2-e ed., Paris, 1968 (SC, 11 bis).
"'.' Edit. de~. R.i.~cker, Die Ana.phora des Patriarchen Kyrilws von Alexandreia (Denkmăler altar-
mernscher Messlirurg,e, 4), în rev. OC, 31 (1927), 143-157.
31
Ambele editate în l. coptă şi trad. lat. în CLEU, t. VII (R.omae, 1754), pp. 45-133. Trad. lat.
reed. î~1 LOC, vol., l,_pp. 57-115. Vezi şi J. Doresse et E. Lanne, Un te11win archaique de Saint Basik,
Lm~vam, 1960; E._ ţiam:11e1:schmidt, J:ie I&ftische Gregoriosanaphora, Berlin, 195 7. Există şi ediţii
oficiale pentru serv1c1ul b1sencesc, ale L1turgh1ilor copte.
32
Editate: începând din secolul XVI. Există şi ediţii oficiale, recente, în L abisiniană şi tracl. engl.
154
LITURGICA SPECIALĂ
. a) La Limrghia catehumenilor se fac pariu lecturi'. clin !'{oul Testamen!) şi _anum~:
rima din epistolele Sfântului Apostol Pavel, a doua dm epistolele sobormceşn, a treia
~n Fapte şi a patra din Sfintele Evanghelii. : . · _
b) Epi~leza (form~la d_e i1:vocare a Sfân~lui J?uh pent~ s?nţ~rea D?rur~lor),_ care
_ A liruro-hule grupulm ant1oh1an este aşezata <lupa anamneza, 111 limrghule ntulm ale-
lll h :l . l M" .
andrin este împărţită în două formule) dintre care tma mamte ce cuvmte e antmto-
A •
~ui de la Cină, iar alta după anamneză. . , . u . . . u u
c) Rugăciunea de mijlocire generală pentru B1senca (~1pt~ce) e aşez~ta clupa :m
epicleză, ca în ritul bizantin şi antiohian, ci mult înaintea e1, ş1 anume chiar 111 cursul
rugăciunii_euhar~stic~ ~e la ~nc_eput1:1l an~fora.lei (~ref~ţ~) .
33
. . u .
De reţ111.ut ca ed1ţ11le carţ1lor liturgice ale B1sencilor necalcedomene, npante de
c~tolici pentru uzul Uniţilor orientali, nu merită toată încrederea, d111 ~a~a
n10
dificărilor introduse în ele de editorii catolicizanţi; de aceea, pentru restabilirea
. . . . H
textului autentic trebme apelat la vechile manuscnse· .
5. Riturile liturgice apusene
a) Atât la ~orna,. c~t. şi în ~elelalte p~rţi ale. ~pus1:-1-lui „cr~ştin, a fo~t 1~ \?cepu~ ~:1.
întrebuinţare nnll pnmltlv, umform, a~ L1m~gh1e1 oficiate m 111tr~aga .B1ser~ca c:eşnna.
Poarte curând însă Roma s-a singularizat dm punct de vedere hnirgicJ avand 111 uz o
Liturghie cu caracter aparte, de origine foarte obscură, deouseţ>ită de t~at: uc~~elalte
derivatii ale rimlui liturgic primitiv, în timp ce în celelalte parţi ale creşt111ataţ11 apu-
sene s~ păstra riml liturgic primitiv, adus din Răsărit, o„ dată cu prifl;ii ~isior:~ri creş­
tini. De aceea, începând cel puţin din secolul V, avem 111 Apus d~ua ~1turgh1~ ~eose-
bite: cea de la Roma - din care s-a dezvoltat ri.tttl roman - ş1 cea dm sudul ltahe1, care
a dat naştere ritului numit IJCdican. De fa~t~ denu~irea de rit IJali~an pr~pri_u-~is ~e ~ă
ritului liniro-ic dezvoltat la tnceput numai 111 Galia (sudul Franţei de azi) ŞI raspand1t
apoi (~ecolcle V-VI) şi în Bretania \nordul Franţe~), ~rl~n~a şi ~gliaJ în_ difer~te vari-
ante. In înţeles general, sub denumirea aceasta se 111dica L1~rgh11l~ loca~1~at~ 111 t~a:,e
celelalte părţi ale Bisericii apusene vechi, afară de Roma, adica: Italia sudica Şl nordica,
Galia, Spania şi chiar Africa. . . " u u . . u
.A.supra originii rituJui galican părerile sunt împărţite. E s111guru msa_ca a~e~t nt ~env:a
direct din Limrghia orientală, adică reprezintă dezvoltarea locala a nntlm limrgic pn-
mitiv şi universal, adus în Galia de misionari veniţi din Asia mică, de un?~ era şi Sfânml
Irineu·, episcopul de Lugdunum (Lyon), cel mai important centru al Galiei de sud. . .
Riml galican a fost înlocuit treptat d~ către c~l r<?man, ~recum .v?m ve~ea. Cel m~1
îndelung s-a menţinut în Spania. El mai „supr~v1eţmeş:e azi n~1ma1 :11 ~oua o_raşe: ~1:
lano (nordul Italiei) şi Toledo (Spania). In Milano se mtre.bumţeaza Litu:,:'lfl,na nu_mita
ambroziană sau a Sfântului Ambrozie (cel mai cunoscut episcop al_ a~esnu _oraş), iar ~a
ToledoJ Litu1:J:Jhia nu.mită mozarabă ( adică întrebuinţa~ă de ~reşt1111~ ?e. hmba ~rab~,
aflati odinioară sub dominatia califului de Cordova), L1mrgh1e nurmta ŞllfOto-hispam­
că s'au isidoriană) pentru că' e pusă de obicei sub numel~ ~fântului lsi_?-or de Se_villa
(t636)J cel mai ilustru dintre Părinţii bisericeşti ai Spame1. Amândoua aceste L1tur-
3~ Mai pe larg despre Limrghiile m<?nofiz~filor_ şi 1~estor~enilor ~ăsăriteni, vezi s1:1~,iul nostru Cul-
creştine vechi din Orient. Li~urgl~iile rtttm!or on~t~tal? :n. rev._ ,,?rtodoxia , an. 1965, nr.
titl Bisericilor
1, pp. 83-131, şi P. Trembela, Riturile liturgice ale Egiptului şi Rdsarz-tului (m grec.), Atena, 1961.
:l4 Vezi L. Duchesne, op. cit., p. 72, n. 2.
155

PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
ghii reprezintă supravieţuiri romanizate ale vechiului rit galica1i5; ele poart~l urme·
adânci ale unor influenţe de origine orientală, precum şi ale influenţei Romei, prov
nite din perioada sforţărilor de suprenîaţie a ritului ronun. Dintre acestea, cea mai,;
seamă e aplicarea calendarului la Liturghie, adică variaţia rugă.ciunilor după. ziJlele an
lui bisericesc. '·
Dintre formele vechi ale rindui galican, întrebuinţate odinioară în diferitele regim
ale creştinătăţii apusene, ne-au rămas cele descrise în două scrisori .ale ~'fân tul,
Ghennan al Parisului ( din secolele VI sau VII) 36 şi în diferite manuscrise cuprinzân
colecţii de Liturghii (misse) apusene, ca: Missale Gothicwn (secolele VII-VIII), Sacrrţi
nientarium Gallicanum (Bobbio )., .lviissale Gatticanuni vetus ş.a. 37 • :·~
b) Cât priveşte Liturghia ritului ronian (missa), e o Liturghie anonimă, care: se deo~
sebeşte prin particularităţile sale de toate Liturghiile celorlalte rituri liturgice creştine
fiind în general mult mai îndepărtată de tipul primitiv uniform al Liturghiei creştin~
din primele trei veacuri. Data când începe izolarea Romei din ecumenicitatea liturgică
a Bisericii nu e sigură. Poate d. traducerea în limba latină a ritului primitiv, oficiat la
început în limba greacă., a pricinuit unele dintre deosebirile originare ale Liturghiei
apusene. Unii cred că modificarea fizionomiei Liturghiei romane ar fi opera lui papa:
Damasus (366-384), pe cînd alţii o atribuie lui papa Ghelasie I (492-496). E sigur
însă că modificarea alceasta s-a făcut în etape, fiind accentuată prin revizuirea în stil ma-'
re, făcută la sfârşitul secolului VI, de Sfântul Grigore cel Mare (500-604) şi apoi conr
tinuată de papii şi Sinoadele de mai târziu, termitiând cu sinodul Tridentin (sec. XVI).;·
Deşi, precuni. am spus, Roma s-a găsit de la o vreme izolată de restul Apusului din
punct de vedere liturgic, totuşi episcopii Romei au făcut sforţări încă de la începutt.tl
secolului V de a impune Liturghia lor celorlalte Biserici din restul Italiei şi ale Apu7
sului creştin, ceea ce se vede dintr-o scrisoare a lui papa Inocenţiu I către episcopul,
Decent1lus din Eugubium, pe la anul 416 38 . Totuşi, încercările lor au rămas încă multă
vreme fără succes. Acţiunea de înlocuire forţată a Liturghiei galicane prin cea de rit
roman s-a intensificat în secolele VI-VII şi a culminat în secolul VIII, când alianţa ·
politică, dintre papi şi regii carolingieni ai Franţei a înlesnit înlăturarea completă din
uz a Linn-ghiei galicane . Indeosebi Pepin cel scurt şi fiul său Carol cel Mare au impus
de-a dreptul rinll roman în imperiul lor; cel din urmă a silit sinodul. de la
Aquisgranum (Aix la Chapelle, 802) să ia măsuri constrâng2ttoare în acest sens împo-
triva preoţilor care s-ar fi opus. Prin astfel de măsuri, precum şi prin misionarii ro-
mani care au creştinat, popoarele din imperiul lui Carol cel Mare, până prin secolele
XI-XII Roma şi-a impus treptat Linirghia sa în tot Apusul (afară de oraşele „Milano şi
Toledo ), nu fară opoziţie şi concesiuni; Linu-ghia romană însăşi a primit şi ea w1ele
infl11enţe din partea celei galicane.
In Evul Mediu s-au format însă diferite tipuri localizate ale acestei Liturghii, având
fiecare unele caractere specifice, fără prea mare însemnătate. Astfel de Liturghii pro-
:1s Deşi unii lirurgişti le tratează ca pe rituri liturgice independente şi deosebite de cel galican (vezi,
de ex., Prof Panaghiou, Trembela, lntrod. în Litu..1;gicd, în rcv. ,,Grigorie Palama" (Tesalonic), an.
1963, nr. 5-6, p. 176; Acelaşi Riturile litin;gice ale Apusului... , (în grec.), Atena, 1966, p. 128 ş.u.).
6
;1 Ed. de Joh. Quastcn, Expositio antiquae Littt1;giae gallicanae Gennano Parisiensi ascripta,
Monasterii, 1934 (Col. OT, fasc. III). Vezi şi A. Wilmart, Gennain de Patis (Lettres attribuies a
Saint) în DAC[,_, t. VI, part. I (Paris, 1924), col. 1049-1102.
"' Despre Liuirghia arnbroziană, vezi mai ales Prof. Pan. N. Trembela, Ritul anibrozian sau lituv-
7
ghia Mi/anului (în grec.), în rev. ,,0e.oAoyia" (Atena), tom. LIV, caiet l (ian.-martie 1963), pp.
26-41; Acelaşi, Riturile liturgice ale Apusului... , pp. 128-183.
•~H Epist. XXV, P.L.J t. XX, col. 551-561.
156
LITURGICA SPECIALĂ
)rii (particulare) aveau unele dioceze mai def?ărtate de. Rom~, ca: _L?on, Ţari?, Tr~ves~
ţork, Salis~.m,: (us1:s Sa1::-1m) ş.a.,_ pr~_cum ş1 unel~ _dm ma~1~~~ ordm~ calt!ga~eş~~' ca.
Dominicanu, Franciscanu, ~artus1en11 (Leş. q1art1en,~) ş.a: . .f\cest: Lmu_gh~1, p~
r ă elemente locale sau reg10nale, au sufent ş1 unele mfluenţe dm p:'rtea L1nugh1~1
Jnfs.t galican ba chiar şi din partea Liturghiilor răsăritene. Cu.toate ca ele sunt cons1-
de -~~ de mu!ti liturgişti ca reprezentând rituri litu1JJice deosebite de cel roman, ele nu
51~~~ âe fapt d~câ~ v;rÎante_ lo~al~ alAe acest~ia, aşa c_um ,sun: ~alectele_ a~el_eiaşi li!nbi .
40
De altfel, multe dm ele a_u 1e~1t ~111 mtrebumţ~r:, fond tnl?:wte ,de ~1s~a r~muana. u .
Am putea spune deci că 111 m~reaga creştm.atate ~atohca se mnebmr~ţeaza _astaz1 o
singură Liturghie: Liturghia de nt ~0~11a~1, ct~n?s:u~a sub numele de !'1iss.a (~ie.Mes~e)
la ]llesse )41 • Există deci în această pnvmţa o ~1g1da ş1 apro~pe absoluta 1:1m!o~m1ta_~e 111
Biserica papală. Puţinele excepţii_ sau abaten ?e
la ~e,gu~a, car: 1~eprezmta ~es~r~ al~
altor rituri liturgice apusene vechi. (ca _de ex: L1~1rghia m1laneza sa~1 a1:nb~~z~~n~ ş1 c~a
mozarab-ă) sau variante locale mai 1101 ale ntt.dm t?man.~ca d_e e~ .. L1nu.~J:11,1 h~nez~,
Liturghiile celtice 42 , Liturg1.1iile ne<?galicane43 , L1t:1rghu_le d1fent:_lor_ o~du:e :_aluga:
reşti), se deosebesc prea puţm de }.1.issa) pcn~ru c~ ~a mente numele de L~nighu apar
te, diferite de cea romană, în general întrebmnţata 111 cultul romano-catolic .
6. Rit liturgic şi confesiune
Dată fiin<l strânsa .legătură dintre sistemul doctrinar (învăţătura de credinţă). şi cultpl
miei confesiuni, rinll liturgic poartă, prin definiţie, un car~ct~r profun? ~0~1fes10nal. _In
dezvoltarea de azi a culmlui, precum am văzut, fiecare confes_mne ~r~ştma ŞI fiecar~ din-
tre Bisericile separate ale Orientului îşi are ritul liturgic propn\1, a?-I~a un mod l?a.rtic1.~la~
de a oficia cultul divin public, mod deosebit de al alt~r confesm:11 ŞI ~decvat s~mn1l_:11 ş1
doctrinei confesiunii respective. Pecetea aceast~ ~_pecifi_c _con(es10t:ala. caract~r~zeaza n~~
numai Liturghia, ci şi întregul ansamblu al serv1culor d1vme ş1 al nnml.or relig10.ase ~ar.c
alcătuiesc cultul oricărei confesiuni. Am arătat, de ex., c~ra~terele_ speofice ale ntulm li-
turgic ortodox, în comparaţie cu riturile celorlalte confes1~uu creştm~. .. . .
Avâ.nd în vedere importanţa cultului ca formă de mamfestare a v1eţ11 r~lig~oase? apa:··
tenenta confesională a nnor grupuri de credincioşi este indicată adesea pnn n~ hrurg1~
respe~tiv, deoarece acesta exprimă ~nai_ pr~cis şi mai pregnar:it ~ar~ct~ru! sp~~:fic al une~
confesiuni decât doctrina sau orgamzaţ1a et. Aşa, de ex., credmooşilot B1senc11 armene ~
se spune „creştini de rit armean", pentrn că această Biserică ~e ~eos~beşte de celelalte Bi-
serici şi confesiuni creştine nu atât prin doctrina sau o:g~.111~aţ.1a e1 _- care sunt aproape
identice cu cele ale Bisericii Ortodoxe - cât prin cultul ş1 d1sciphna _e1. . A • u
•
Constatarea aceasta rămâne valabilă chiar pentru acele confes1tm1 111 limitele carora
s-au dezvoltat ori s-au păstrat mai multe rituri limrgice, ~um am _văz~t ~ă es~e cazul_ cu
Biserica Romano-Catolică, în care ritul roman şi resnmle vechmlm nt galican ( nrul
Vezi descrierea acestor tipuri de Liturghii romane, în Litu1;gia) pp. 792-872.
-~ 9
4
° Comp. Adr. Fortescue, La !de~se, p. 2~~' ş.u. "
41 Despre originea tcrmenulrn M1ssa vezi 111. un~na, p. ~ 9"1. . _ _. ~ _ . -"
42 Întrebuintate în insulele britanice cu populaţie catolica de ongu:e ŞI lu:nba cclt1ea.
. .
43 Întrcbui,;ţate în diferitele părţi ale Franţei catolice de azi (vezi H. Leclercq, Litu 1;gies
neo-gallicanes, în DACL, IX, 1636-17~2). . . . . . . _.. .. _ _ r
44 Despre caracterele specifice al L1turgh1e1 catolice vezi studml nostru LituTglmle 1 omm~o-aito ice
în cornparaţie cu cele ortodoxe, in rev. ,,s>rtodoxia", an. 1957, nr. 1, pp. 119-138. Comp. Şl Pan. N.
Trem bela, Riturile liturgice ale Apusului (în grec.), Atena, 1966 .
157
PREOT PROF, DR, ENE BRANIŞTE
ambrozian şi cd mozarab ), deşi deosebite între ele, au totuşi un aer comun care tr
dează identitatea familiei confesionale din care fac parte. Cazurile când grupuri de cr
dincioşi aparţin altui rit linirgic ded.t cel al confesiunii din care fac parte administra
trebuie privite ca excepţii de la regula generală sau chiar ca anomalii. Aceasta este si
aţia uniaţilor de diverse naţionalităţi, care apaţin administrativ Bisericii Catolice, d,
şi-au păstrat riml liturgic al Bisericilor de origine: ,,catolici" de rit grecesc (ortodo i
sau „greco-catolici", catolici de rit armean etc. Un caz similar îl reprezintă comunităf
le de francezi de curând trecuţi la ortodoxie, care nu au adoptat ritul liturgic ortod6
(bizantin), ci şi-au confecţionat un rit propriu (Liturghia de rit galican după Sfân '
Gherman al Parisului), care nu e decât o încercare de reînviere a vechiului rit galic
odinioară în vigoare în Franţa; este vorba deci de ortodocşi cu un rit limrgic apuse.ar
oficiat în limba franceză45 .
7. Liturghiile oficiate astăzi
în creştinătatea răsăriteană
şi la romano-catolici
Recapitulând deci în lumea creştină de azi 46 se săvârşesc următoarele Liturghii:
a) în Răsărit:
Î;i Bisericile ortodoxe (calcedoniene), de rit bizantin:
Litu1;qhia Sfântului Vasile cel Mare şi
Litu.r;Jhia Sfiintului Ioan Gură de Aur47 ( ambele derivate din redactarea greacă a V!;'
chii Liturghii apostolice a Sfântului Iacob, ieşită din întrebuinţare de prin secolel
XII-XIII). Limbile principale de oficiere: greaca, paleo-slava (din sec. IX), romârÎ,
(di9 secolele XVI-XVU), georgiana ( din secolele X-XI) şi araba (din sec. XVII).
ln Bisericile necalcedoniene (h~ monoffaiţifi nestorieni):
Litu1;qhia Sfântului Iacob (ieşită din versiunea siriacă a vechii Liturghii apostolice,a:
Sfântului Iacob), cu circa 67 anaf'orale de schimb, folosită în Biserica sirienilor iacobiµ_
( din vechiul patriarhat al Antio hi ei), în Biserica maroniţilor din Liban (monoteliţi
uniţi cu Roma) şi în Biserica creştinilor tomiţi din India (Malabar). ' R.G. Coquin, L'anaphore alexandrine de Saint Marc, în rev. ,,Le Museon", 82
Litur;Jhia Sfinţilor Apostoli Addai (Tadeu) şi .iYf_ari:J~ derivată tot din versiunea siriacă ·
Liturghiei Sfânmlui Iacob, folosită în Biserica nestorienilor persani, în limba siriacă v~~
che, cu două anaf'orale de schimb (tma a lui Nestorie, alta a lui Teodor de Mopsuestia). ;:;;
Liturghia Sfântului Grigore Luminătorul (dată uneori ca o Lin1rghie anonim~H
derivată din redactarea greacă a Liturghiei Sfântului Iacob şi folosită în Bisericile a.,
mene, în limba armeană veche.
Litur;qhia Sfântului Chirii (al Ale.xandriei) (forma evoluată a traducerii copte a
chii Linu-ghii apostolice a Sfânndui Marcu), cu două anaforale de schimb (una a Sfân
4
s Vezi studiul nostru: O noud liturghie întrebuinţată de ortodocşii apuseni: Lititt;ghia după Sfântiţ/
Gherman al Pmisului sau Litu1';ghia de rit ,_,1-r1trlican, în rev. ,,Ortodoxia", an. 1959, nr„ 1, pp. 36-47,
Cf şi rec. noastn'i la canea lui E. Kovalevsky, La Sainte l\llesse selon Saint Gennain de Paris, Paris,
1956, în.lvIO, an. 1958, nr. 9-10, pp. 711-717.
46
Ne referim aici numai la Bisericile răsăritene (calcedoniene şi necalcedoniene) şi la Biserica R
nuno-Catolică, excluzând deci confesiunile protestante de toate nuanţele şi Bisericile anglicane,
nu au Liturghie în sensul de slujbă a Jertfei creştine.
47
Lăsăm la o parte aşa-numita Litm;ghie a Darurilor 1nai înainte ~finţite din rim1 liturgic
(bizantin), deoarece, precum vom vedea, ea nu este o Liturghie în sensul propriu al cuvânn1lui
mai departe, la cap. respectiv).
158
LITURGICA SPECIALĂ
cnlui Vasile cel Mare şi alta a Sfântului Grigore de 1':Jazianz), folosită în Biserica Coptă
(vec~iul pa~riarhat al Alexan~riei), în limba copt~ (~gipte~nă). . . V • • _
- Litur;rrhia celor 12 Apostoli (traducere remamata, 111 limba etiopiana, a L1turgh1e1
copte, folosită în Biserica Etiopiei, în limba etiopiana veche ( dialogul gheez), c'u 14
anafor9-le de schimb.
b) In Apus (Biserica Romano-Catolică):
A1issa ritului roman) Limrghie anonimă, de origine obscură, folosită peste tot la
romano-catolici, exclusiv în limba latină până la Conciliul II de la Vatican (1963), iar
după aceea tradusă în limbile naţionale ale mturor popoarelor catolice.
Litu1JJhia SfăntuluiAmbrozie (Liturghia ritului milanez) şi
LitznJJhia Sfântului lsidor de Sevilla (Limrghia ritului mozarab sau spaniol), ambele
fiind resmri romanizate ale vechiului rit galican, cea dintâi folosită la Milano (Italia),
cealaltă la Toledo (Spania) în Jimba latină, italiană şi spaniolă.
În total deci se oficiază azi în toată lumea creştină ortodoxă şi catolică zece Litur-
!fl~ii:, ~t~ aprC?ximativ 87 anafora_le de schini~) a~est~a din urmă fii1:id fol<?site e~clusi:V în
B1senole orientale (necalcedomene). Daca adaugam la acestea L1nirgbia de nt galican
numită a Sfântului Ghennan al Parisului) experimentată acum de ortodocşii de limbă
franceză din Franţa, avem 11 Limrghii; iar dacă avem în vedere că cele două Liturghii
ortodoxe (cea a Sfântului Ioan Gură de Aur şi cea a Sfântului Vasile cel Mare) nu se
deosebesc între ele decât prin textul anaforalelor şi al câtorva alte rngăciuni 48 , putem
spune d. la ortodocşi se oficiază de fapt o singură ( rânduială de) Limrghie, cu două
anafc,rale de schimb: una a Sfântului Ioan Gură de Aur şi alta a Sfintului Vasile cel
Mare. În cazul acesta, numărul total al Limrghiilor din lt1mea ortodoxă şi catolică se
reduce la 10, iar al anaforalelor de schimb creşte la circa 88.
BIBLIOGRAFIE
a. Despre Liturghiile apostolice (a Sfânntlui Iacob şi cea a Sfântului Marcu):
Anagnostes, La litur;qie de Saint Jacques a Jerusalem) în rev. E.O.) an. 1900, t. IV.
(1969), pp. 307-356.
J.M. Funnlli, Dumnezeiasca litur;qhie a lui Jacob, fratele D01nnului (în grec.),
Tesaionic, 1970.
Acebşi, Dumnezeiasca litit1;qhie a apostolului Marcu (în grec.), Tesalonic, 1970.
A. Gasroue, E;Jypte (Lituwie)) în DACL) IV, 2, 2483-86.
H. Leclercq, ]âcques (Litur;Jie de Saint)) în DACL) VII, 2, 2116-2121 (cu biblio-
grafie bogat~\).
Acelaşi, .Alexandrie (Litur11ie)) în DA CL) I, 1182-1204.
I-Iris. Papadopulos, DeJpre litin;qhia apostolică a Sfântului Jacob (în grec.), Atena,
1901.
P. Rodopulos,Anaf'oraua litu'Jl)Jică a Sfântului Marcu (în grec.), Tesalonic, 1959.
A. Tarby, La- priere eucharistique de l'Eglise de Jerusalem) Paris, 1972 (despre anafo-
, raua Liturghiei Sfântului Iacob).
b. Despre riturile liturgice răsăritene, vechi şi noi:
A. Baumstark, Die 111.esse im Morgenland) lCempten) l 906.
48
A se vedea mai pe larg în capitolul următor.
159
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

F.E. Bright:man, Eastern Litţt1;1ies) Oxford, 1897 (reimpr. 1965, 1967). , d. Lucrări cu caracter general despre riturile liturgice vechi şi Liturghiile
J.H. DaL11ais._, Les LiturJJies d'Orient) Paris, 1959 (trad. engl. de D. Attwat
Eastern Lit1,t1;qies) Ne-w York, 1960, şi trad. germ. de R.V. Lizenzaugs: Die Litii~
der Ostkirchen) Zi.irich Aschaffenburg, 1960).
J.H. Dalmais, 01ri;rines IJf.OJJmphiq·ues, historique et doctrinales de la differentiation·
rites orientaux, în „Recherches oecumeniques", I (1963 ), pp. 27-46.
J. Godart, Traditions andennes de la /]rande pri.ere eucharistique. La traditini :iyrien
occidentale,• î:n rev. ,,Les Questions liturgiques et paroissiales", an. 46 (1965),,
248-278.
J .M. Hanssens, Institutionis litu.1;qicae de ritibus orientalibus, 2 vol., R.orna,
1932,
R: Janin„ Les EJ]lises Orientales et les rites 01rientatt..'<; Paris, 1955.
King A1·chdale, Litur/Jie d1Antioche: Rite ~Jwien et 1rite chaldeen) Paris-Tours
Mame) 1967.
Acelaşi, The rites ofEastent Christend01n, Londra, 1950.
N. Liescl, Die Litur;Jien de1~ Ostkirche) Freiburg im Breisgau,
Eastem Catholic Litm;qiesJ 1960).
A. Racs, S.J., Introductio in Litu1;qia111. mient.alem) Roma, 1947.
S. SalaviHe, Litu1;r7ies orientales. - La Jvlesse, 2 vol., Paris, 1942.
T. Tarnavschi, Despre cele mai i"nsemnate littt1';qhii ale Bisericii Orientale_., în
,,Candela", an. XI şi XII ( 1892 şi 1893 ), şi extras, Cernăuţi, 1893.
Card. E. Tisserant, Nest01rienne (E;Jlise), în DTC, t. XI (1931), col. 157-323.
P.N. Trembela, Riturile litury,Jice ale E;Jiptului_şi 01rientului (în grec.), Atena, 196
Fr. Van de Paverd, Zur Geschichte der Messlitit1;qie in Antiocheia und Knnstantinop
,qeJJen Ende des 4. ]ahrhunderts) Roma, 1967.
I
creştine de azi:
A. Baul)'.lstark, LituY;JJie comparee) Chevetogne, 1939 (ed. UI-e, rev. de B. Botte,
1953), trad. engl.: Comparative Litur;qy) London, 1958.
B. Botte, Rites et .families litu1;qiques, în vol. L'EJJlise en priere, edite par A.G.
, :Martimort, Paris, 1961, p. 15 ş.u.
L. Bouyer, Euchanstie. - TheoloJJie et spiritualitt! de la priere eucharistique, ed. II, Pa-
ris, 1968.
, Bucharisties d'Orient et d'Occident (lucrare colectivă), 2 vol., Paris, 1970 (Col. ,,Lex
Orandi", n. 46 şi 4 7).
A. Hănggi- Irmgard Pahl1 Prex eucha1,istica. Textus et variis litu,:,qiis antiquioribus
selecti) Fribourg-Suisse, 1968.
H. Ligier, Textus selecti de maJJna oratione eucharistica) addita HaJIJJadah Paschae et
11onnulis Judaeorum benedictionibitS) Roma, 1965.
F. Probst, Litur;qie des IV Jahrhunderts und deren Refonn) Mtinster, 1893.
I.E. Rahmani, Les litu1;qies onentales et occidentales, Beyrouth, 1929.
A. Stavrinu, LituY;JJhiile cele mai vechi .fi cele de azi (în grec.), 2 voi., Constantinopol,
1922.
E. Theodoru, Riturile liturgice (în grec.), în „Ene. relig. şi morală", VIII, 207-21 O.
•

I
I. Ziade, Messe Orientale) în DTC,, t. XI, part. 2 col. 1434-1488.
I'
Acelaşi, Syrienne (EJJlise),, ibid., t. XIV, col. 2024:-2028.

c. Despre riturile liturgice apusene, vechi şi noi:

P. Borella, Il rito ambrosiano, Ed. Marcelliana, Brescia, 1954.
F. Cabrol, La litury,Jie rnozarabe) în DACL) XII, 391.
Acelaşi, LaMesse en Occident, Paris, 1932.
L. Eisenhofer-Lechner, TheLitu1;qie of Roman Rite) 1961.
A. Fortescue, La }\,,:;[esse. Etude sur la litury,Jie romaine, trad.
ed. III, Paris, f.a.
J.A. Jungmann, lviissaruni.So!le1nnia. Eine ;renetische Erldărun;J der rihnischen .Jvies.i
2 vol., ed:V, Viena, 1962.
Acelaşi, LitUJ;qie dr:r christlicben Friihzeit bis auf GreJJor den
Fribourg-Schweiz, 1973 (cap.IV).
Tb. Klauser, The lVestem Litur,fJY today, 1963.
W.S. Porter, The Gallican I(ite) London, 1958.
J.-B. Tibaut, La litup;qie romaine, Paris, ] 925.
Acelaşi, L'ancienne litUJ;qie,qallicane, Paris, 1930.
P .N. Trembela, Riturile litur;Jice ale Apusului _fi aJJendele pr01:estante ('î:n
Atena, 1966.
S.J.P. Van Dyck - J. Hazelden Walker, The OriJJins of the Modem Roman Litur;
London, 1960. · ·

160
-

SECfIUNEA A II-A
LITURGHIILE RITULUI BIZANTIN
(Liturghiile ortodoxe)
CAPITOLUL!
Noţiuni introductive
Originea şivechimea, autorii (autenticitatea)
şi răspândirea Liturghiilor ortodoxe
1. Originea, formarea şi răspândirea Liturghiilor ortodoxe
După prezentarea sumară, de până aici, a Liturghiilor creştine vechi şi noi, ie.
din uz sau întrebuinţate încă în diferitele Biserici creştine de azi, ne vom opri mai·
delung, în cele ce urmează, .asupra Liturghiilor întrebuinţate azi în Biserica noast.
LiturJJhiile ortodoxe sau bizantine) pe care le vom studia dintr-un întreit punct de ,
dere, .şi anume:
a) Tipiconal, adică rânduiala lor actuală,
b) Istoric, adică evoluţia rânduielii lor de la naştere până azi şi
c) Exegetico-lirurgic, adică interpretarea lor doctrinară, simbolică şi mistică. Biseri
Ortodoxă Rornână - ca toate Bisericile ortodoxe de azi - întrebuinţează trei Liturghii;_
anume: Limrghia Sfântului Ioan Gură de Aur, Limrghia Sfântului Vasile cel Mare ş
Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite (nwnită şi a Stantului Grigore Dialogul). El.
sunt nwnite Litin;qhii de rit bizantin) pentru că în forma lor de ~lzi s-au dezvoltat •·
Bizanţ (Constantinopol), capitala imperiului bizantin, de unde s-au răspândit: în toa
lumea ortodoxă. Ne vom ocupa, deocamdată, numai de primele două: originea, istor·
şi rânduiala celei de-a treia vor constitui obiectul unui capitol separat.
Originea Liturghiilor ortodoxe este siriană (antiohiană). Precum am spus, ele derivă '
Liturghia de tip sirian a Sf'antului Iacob, şi anume din varianta grecească a acesteia, aşa
se localizase ea mai întâi în Ac;ia Mică - mai ales în Cezareea Capadociei - priLn secolul IV
şi apoi, puţin mai târziu, în Constantinopol. Lucml se explică prin legăturile istorice care ·
existat între cele trei 11-1ari centre ale creştinătăţii antice răsăritene: Antiohia, Cezaree~
Capadociei şi Bizanţ. Inainte ca vechiul Bizanţ să se bucure de importanţa politică ,·şi
bisericească pe care a dobândit-o prin alegerea lui drept capitală a Imperiului de Răsărit sug
Constantin cel Mare şi sub numele de Constantinopol sau noua Romă, centrul cel m. ··
important al lumii creştine de Răsirit era Antiohia. De aici pornise, încă din vea
apostolic, ~cţiw1ea de evanghelizare a regimu.lor din Asia Mică, începând cu Sfântul Apo
tol Pavel. In veacul al treilea se ţinuseră aici primele sinoade locale, provocate de novaţi
nism şi de erezia lui Pavel de Samosata (251, 264-268), sinoade la care au luat parteA :~i re
prezentanţi ai Bisericilor din Siria, Palestina, Asia Mică, Pont, Bit:inia, Capadocia ş.a. Inaiu
te de a intra în sfera de influenţă a Constantinopolului, Cezareea Capadociei - cel mai ÎII1
portant centru al Asiei Mici - gravita în jurul Antiohiei. E lL~or de înţeles deci cum felul ad
tiohian de a oficia Liturghia s-a răspândit în părţile Cezareei Capadociei şi ale A-.iei Mici.
162
LITURGICA SPECIALĂ
Pe de altă parte, Biserica din Constantinopol, tânăra capitală a Imperiului de
Răsărit, e c'.J1:dus_ă,_ toc~ai în vren:ea organiAzării ei ~efi~itive (sec<?lele IV-V), de către
. iscopi ongman he dm Capadocia - ca Sfanml Gqgone de Naz1anz (379) sau Nec-
;:ie din Tars (381-387) - fie din Antiohia - ca ?u?oxiu ~360), Sf~ntul Ioa~1 G:1ră d~
"Aur (398) sau Nestorie (428-431), care era ~nt1oh1an'pr111 formaţie. _A~eşti ~p1sco~1,
; · cându-se pe scaunul patriarhal al Constantmopolulm, au adus cu e1 ş1 au impus u1
mseric:il~ de s:1b a;uorita_tea şi dependenţa Io~, Liturghia din ~raşele" lor de ~ri~i_ne,
.adică L1turgh1a .sfan~l1:1 Iaco~, care se o~c1~,. p1:e:=um a1:1 v:a~ut, m tot~ Ra~a~1t;il
creştin de amnc~, .~d1~a 1_11. patnarhaml A:1t1oh1e1 ş1 111 roata Sma ortodoxa, pana m
'.\momentul separam B1sencilor necalcedornene (secolele V-VI).
2. Autorii Liturghiilor ortodoxe. Autenticitatea acestor Liturghii
a. Litt,tr,>1hia Sfântului Vasile cel Ma.re este, rară îndoială, cea mai veche din cele tr~i
Limrghii bizantine.. Ea este, la origine, o variantă a ~iturghiei Sfân~~ui Iacob? l~cah:
zară în Cezareea Capadociei, variantă care, cel puţm p~ntm mgacmnea prmc1pal~
. (anaforau~), a primit o ~or~ă. de~nitivă prin Sfântul Vasile cel Mare (t3?9), c~l mai
ilustru episcop al acestei cetan, ş1 de aceea, _rrecui:n. vopi ve~ea, e~te ~e tunpun'.1 cu:
noscută sub numele acestuia. lntr-adevăr, L1turgh1a Sfanmlm Vasile, 111 forma e1 mai
veche, urmează întru totul rânduiala Liturghiei Sfântului Iacob, faţă de care are însă
unele mgăciuni mai scurte. . .
Vechimea şi autenticitatea Liturghiei Sfântului Vasile stmt, de altfel, î~1dea1~s con-
firmate atât de contemporanii Sfântului Vasile, cât şi de documente postenoare lrn.
: Astfel, Sfântul Gri,ff.orie de Nazitmz) în Cuvântarea sa funebră ţinută 1upă '!11-~ar1;_ea
Sfântului Vasile (cap. 34), spune că acesta a compus „formulare de rugacmm ş1 ran-
duiala altaru.lui" 1 .
.fn bio;Jfrafi,a Sfântu,lui Vasile) atribuită lui Amfilohie, ep~scop de Iconi~ (t c. 403),
ni se relatează că, la hirotonia sa de episcop, Sfântul V .ţs1le s-a rugat lm Dumnezeu
şase zile în şir să-l învrednicească să-I aducă .iertfa cea nes~n~ero~să cu propriile sale
cuvinte adică să compună un formular propriu al anaforale1 limrgice, cum era uzul pe
atunci. Într-adevăr, în a şaptea zi, i s-a arătat Mântuitorul în vis, împlinindu-i dorinţa •
2
La începutul secolul11i VI (520), Petru Diaconul şi alţi călugări din Sciţia, într-o
scrisocwe adresată episcopului Ful,qenţiu şi altor episcopi africani, exilaţi pe arunci în Sa~:
<linia, citează un text din dipticele Liturghiei Sfântului Vasile, despre care autoru
acestei scrisori spun că se întrebuinţează în tot Răsăritul3.
Putin ·mai târziu (circa 531), istoricul Leonţiu din Bizanţ spune că Teodor de
Mops~1estia (considerat ca părintele doctrinar al nestorian.is~~1lui) a îndrăznit să
compună o anaforă ( mgăciunea Sfintei Jertfe) ,,plină de blasfemu", care se de?sebeşte
atât de „cea a Apostolilor" ( adică cea de origine apostolică, atribuită Sfânmlm Iacob),
cât şi de cea a Marelui Vasile4 •
1 P.G., r. XXXVI, col. 341 şi trad. rom. de Pr. N. Donos, în v?l. ~fânml Gr~gore de Nazianz,
Apolo!Jia ... şi Elogiul Sfântului Vasile, precedate de o biografi_e a Sf1ntulitt Qri,_g~re, Huşi,_ 1931, p. 1~3. _
2 P.G., t. XX.IX, col. CCCI-CCCII (lucrarea e considerata neautentica, provenmd probabil dm
sec. VIII). · -. · · · ·
·' P.L., t. LXII, 90 C şi t. LXV, 449 CD: ,,Hinc etiam beatus Bas1lius Caesane~s1s e_piscopu~ m
oratione sacri altaris, guam pene universus frecucntat Oriens, i.nt~r caete_ra: Dona, 1nqu1t, D_omu:i,e,
virtutem ac tutamentum: malos quaesumus bonos f~cito, bonos m bomt~t~ conserva:_ omms,,ernm
potes, et non est gui contradicat tibi: cum eris voluens, salvas, et nullus res1st1t voluntat1 niae ....
4
Împotriva Nestorienilor şi~ Eutihienilor, cart. III, cap. 19, P. G., t. LXXXVI, col. 1368 C.
163
 A.
~i~il
I B.
Rituri liturgice-surse
C.
Formele cde mai vechi
D.
Liturghii derivate din riturile-surse
ongmar ale rirurilor-surse (aflate în uz, ie~ite din uz)
(Ien~~alim) (azi ieşite din uz)
~ Versiunea arabă din
.g
Did;1scalia
~
,(2 Apostolilor
[j

8 Anaforaua din Evh. lui Sera pion de Thmi.iis (sec. I V)

H II. RITUL ALEXANDRIN Anaforaua din M-sul de la Der-Balizeh
g_ (EGIPTEAN) Lit. Sf. Chirii al Alex.
Redact. greacă ((întreh.

fl
-- >
~ 2
la egiptenii

azi inuzitată
ortodocşi
până în sec. XII-XDI), Lit. copţilor de "zi
(monofiziţi) {
Anaforan.i Sf. Vasile

- c.. Lit. Sf Mm-cu Anaforaua Sf Grigore

~ E {
V:rs. c_opră (sub num. de Nazianz
8:~ St. Chml al Alex.)
-~V .5J~r;:J:E { Lit. celor 12 Apost.
·§ 2 ~ Lit. bis. abisiniene
~ B:J Lit. descrisă la (Ps.) Gherman (etiopiene) { dikritc amforalc de
schimb (14)
'.~~~ al Parisului (sec. VI-VII)
R.irul -ambrozian (!ir. rnilanez<1)
~ ~
CQ ~ Missale Gothicum (colecţie de missc
c2 5 llI. RITUL GALICAN din sec. VI-VU) { PJrul moz,u-al1
~ ~)
liturghia spaniofa (în uz azi la Toledo ), sau
garo-hispanică, sau a Sf. Jsidor de Sevilla
~ţ
:; ..,..,.
Sacramentarium Gallicanum (Bobbio)
.§
Missalc Gallicanum vetus ş.a.
t
w
"§";
]
Forma primitiv;\ neuzitată azi Formele medievale ale lirnrghiilor ordinelor Riml rom;111 acmal
~i nccunoso.1tă (d.escrisi parţial ..:ălugăreşti sau ale ditcrirclor dioceze şi
-; 111. De: Saci-mim-,tis, sec. lil)

Liturghii dcrivatl'. din riturile-surse

origi11;1r (aflare în Ui'-. ic.~itc din uz)
(knisalirn)
l':'";j
-; Lit. dmtmtind din Lit. Sf. V.1sik
·5 carr. \'TIT-a Const. cel Marc (rirul
-g Cczarcei
~ [: aposr. (ritul pur
anriohian) Lirurghiik de C1p;1dociei)
,j

s
rir bi7.,1nrin (în
m .1zi h rori
J
]·-;
~tJ
o..

tJ ....
I. RITUi. ANTIOHIAN
Ralntt. qra1Cii
(înrreb.~h sirienii
i'nckhiti p;inJ în
orrodoc~ii)
l Lit. Sf. Ioan
Hrisnstom
(ritul
c-puliun) Fornu sirian,i
.~--~
Lit. Sf Iacob (forma sec. XIII)
Lit. arn1crn,1 ( ,1 (hi Nesrorienii
1} '.)
icrus:1limit. ,l ritului
anriohian)
Sf. Grigore
Luinin.'irorul) Lit. Sf.
neuniri)
~-~
Af1osroli 'fodt:u

1l~ ~i Maris { Fornu _1?m:111iz,1r;i

m
Ritul sirienilor (ia Crnţ11 d111
de ds,1rit ,\falabar şi
An.li". lui Nrstoric Ca!Jee11i)
(Nestoricni)

-~t Vn~·iimea siri11d1 RimJ sirirnilor AmL lui 11.'.odor

;
:,
(în uz la sirirnii de Apus (rnonof. Inrerpretll I
~;
monofiziţi şi sau iacobiti) l.it
{{
3·v;.
nestorieni) siria:.:.1 a Sf Iacob
cu 64 amforale
de schimb

ci Ritul rnaronit
'.J
'§, (forma romani-
g '" zara a lit. Sf
Iacob) în si1iid,
i:2 în uz la maronirii
din Liban
(monorclitii)
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Liturghia Sfântului Vasile este pomemta ş1 111 can. 32 al Sinodului trulan (6
apoi de ~fântu-l Ioan DamaschinuF, de părinţii Sinodului al VII-lea ecumenic (Ni
787)3, de regele Carol Pleşuvul al francilor (877) 4 ş.a. Numele .Sfântului Vasile se g
te apoi în titlul Liturghiei lui în cele mai vechi manuscrise care ne transmit textul L;
ghiilor bizantine, începând cu Codicele Barberini) din secolul VIII. Sfântul Vasil
gurează şi ca autor al uneia dintre cele trei anaforale liturgice din uzul Bisericii Copf
b. Ceva mai puţin sigură şi clară este OriJJinea _fi autenticitatea LitUt)qhiei Sfăn
Ioan Gură de Aur. Nici contemporanii acestui ilustm Sfânt Părinte, nici istoricii;2.·
grafii şi panegiriştii săi de mai târziu nu spun că el ar fi alcămit vreo Liturghie. I,i.
giştii de până acum socoteau că cea dintâi menţiune directă despre aşa ceva s-ar'. 1
într-o mică scriere intitulată Despre predania du:mnezeitJtii Litur!Jhii şi atribuită patri
hului Produ al Constantinopolului, în care se pune pe seama Sfântului Ioan o pre
crare (sau mai exact o prescurtare) a Liturghiei timpului său, posterioad. celei fă
de Sfânml Vasile cel Mare după Limrghia mai veche a Sfânmlui Iacob5 • Mă
aceasta nu are însă nici o valoare documentară, deoarece opusculul menţionat c
stituie un fals târziu6 •
Cel mai vechi manuscris cu textul mgăciunilor Limrghiei Sfântului Ioan - şi
me Codicele Barbe1rini din secolele VIII-IX (azi 'in bibliotc:ca Vaticanului din Rom
pune numele Sfântului Ioan Gură de Aur în fruntea a demă dintre mgăciunile de.,
ale acestei Liturghii, şi anume rugăciunea pentru catehumeni şi n1găciunea prosco-'
diei de după Vohodul mare; tot aşa găsim şi în Codicele 15 (474) din Muzeul
mianţev din Moscova (Fondul Sebastianov) din secolele X-XI. Titlul de Liturg
Sfântului Ioa.n Gură de Aur ( · H <PEia AEl wupyicx. 1:cx. u) în fruntea unei Liturghii ap '
pentru prima oară într-un manuscris din secolele VIII-IX (Cod. Bibl. Sin. rus. 2'
din Leningrad) şi apoi în altul din secolele XI-XII (Cod. gr. 1790 sau Rossanen
din Bibl. Vaticanului, Roma)7. .:i
Dacă n-avem izvoare directe care să confirme existenţa şi întrebuinţarea LiturgRi
Sfântului Ioan înainte de sec. VII, în schimb, vechimea acestei Liturghii este confi
mată indirect de unele Liturghii ale Bisericilor necakedoniene, cărora ea le-a servit1,
surs~L sau ca model. Asde(, rugăciunea euharistică din anaforaua numită a celor)
1
Apoi şi Iacob, fratele după trnp al lui Hristos Dumnezeul nostm, căruia cel di.ntâi i s-a încr
,, ••
dinţat scaunul Bisericii Iernsalimului, şi Vasile arhiepisco-pul Cezareei, al căruia renume s-a răspândit!
lumea întreagă, cari ne-au predanisit tn scris tainicii lucrare sfinţită_, au rânduit ca lti dimineze:iasca ·
turghie s.ă punem tn potir apă şi vin ... " (C.B.O., vol. I, part. II, Arad, 1931, p. 397).
2
DeJpre credinţa ortodoxă, cart. IV, 13 (P.G., t. XCIV, col. 1152-1153): ,,Dar dacă unii au n.
pâinea şi vinul antitipuri (avtl-i;un:a) ale trupului şi sângelui Donmului, după cum se exprim4,
purf:ătm7,tf de Durnnezeu Vasile, nu le-au numit aşa după ce ele au fost sfinţite, ci înainte de a fi sfinţite:;
(CL şi trad. rom. de Pr. D . Fecioru: Sfcî.nutl Ioan Damaschin, Dogmatica, Bucureşti, 1938, p. 268).
3
Acta sess. VI (SCNAC, XII, 265 D) citează un text din anafnraua Sfânmlui Vasil(t
(<Pappouv1:ec; rcpooEyyU~oµev 1:c() ay\.w <t>umacrTrJpiw ... ), editat în EL, p. 329, col. 1, r. 21 ş.u.
4
Epistola ad clerum Ravennatem (la Mabi.Uon, De liturgia Gallicana, Praefatio, III): ,,Celebrat
etiam sunt coram nobis missarum sollemnia more Ierosolymitano, auctore Iacobo apostolo, et ·.
Constontinopolitano, auctore Basilio: sed nos seguendam ducimus Romanam eccksiam in missarurriW
cele~rati~ne".
- Ilep1 rcapa.Maoc.ecoc; -cijc; <Peia.c; ÂE1wvpy1.ac;, P.G., t. LXV, col. 852 B.
6
Vezi Leroy F.J., Proclus, ))de traditione d,iFinae Missae)): un faux de C. Paleocappa_, în OCP,Jif
XXVIII (1962), pp. 288-299.
7
Vezi, mai pe larg, la Placide de Meester, Les origines et Ies diveloppernents du text gn:c ele la liturgic def!
Saint Jean Chrysostorne, în vol. ,,Hpucrocr-i;oµn;:d.", Roma, 1908, pp. 259-262; Idem. (Liturgies) CrrecqtteS,,(
înDACL, t. VI, col. 1603-1604; J.M. Hanssens,Institutionesliturgicae, t. III, pp. 578-580.
166
. LITURGICA SPECIALĂ
posto!i, car~ a fo~t în_ uzul_ s~rienil?r iac~biţi, este aproap~ identică ct~ c~a cor~sp_unz~-
(bare din 1:1turg~11a bizantma a Sfantulm Ioan. P_e de_ alta P?·rte, pa~a1e mtreg~ di~1 Li-
curgfria Sfantulm Ioan. se găsesc 111 anaforale~e ~m Lr~rghule_ perş1l~r ne~tonem, cu-
oscute sub numele im Teodor de Mopsuesna şi al lm Nestone (vezi lecţia preceden-
'~i). A.ce~sta în~~am?ă că Limq~;hia numită azi aA St~.ntului Ioan, care a serv~t ca 1;1-1?d~!
celor L1mrgh11, exista probabil sub alt nume, ma111te de secolele V-V1, cand smenu
racobiiţi şi nestorieni~ persani se ~eAspart de Biserica Orto~o!ă, căci după aceast~ dată
Bisericile necalcedornene n-au mai 1mprm11utat aproape nume de la cele calcedomene.
3. Raportul dintre Liturghia Sfântului Vasile şi cea a Sfântului Ioan
şi raportul lor cu Liturghiile de rit antiohian
Precum s-a văzut deja din cele spuse până acw11, cele două Liturghii bizantine ( a
Sfânrnlui Vasile şi cea a Sfântului Ioan) sunt amândouă prelucrări ale uneia şi aceleiaşi
Lituq~hii mai vechi, adică aceea a Sfântului Iacob. Ele sunt deci Liturghii surori, for-
:rnate· aproape în acelaşi timp; cea dintâi reprezintă probabil varianta capadociană, iar
cea de-a doua, varianta constantinopolitană a vechii Liturghii, care se întrebuinţa în
secolele IV-V, în tot Orientul creştin, adică Limrghia, de origine apostolică, a Sfân-
tului Iacob. Amândouă urmează îndeaproape rânduiala generală, adică succesiunea
momentelor din Liturghia Sfânmlui Iacob, dar întrebuinţează alte rugăciuni, în gene-
ral, rnai scurte. Ele au aceeaşi rânduiala şi nu se deosebesc între ele decât prin texml
diferit al anaforalei (Rugăciunea Sfintei Jertfe), mult:mai scurt la Sfântul Ioan Gură de
Aur decât la Sfântul ·vasile, precum şi prin alte câteva dintre rugăciunile citite azi de
preot: în taină, care au texte deosebite în cele două L~turghii •
8
Era obiceiul în Biserica veche (continuat până azi în Bisericile orientale necalce-
doniene) ca în cadrul rânduielii stabilite (foce) a Liturghiei, să se adopte rugăciuni - şi
mai ales· ;naforale - brodate pe tema sau schema tradiţională şi compuse de diferiţi li-
turghisitori sau ierarhi iluşui prin pietatea sau prin reputaţia lor cărturărească, morală
etc. Este deci probabil d opera Sfântului Vasile şi a Sfântului Ioan constă, în primul
rând:, în compunerea celor două anaforale personale, mai scurte ~ecât cea vec~e. a
Sfântului Iacob, pe care apoi au înlocuit-o, fiind introduse în rândmala.de pânii aici a
Liturghiei, care a rămas până la un timp neschimbată. Cele două an~for~l~ - ~ Sfâ~1tu-
lui Vasile si cea a Sfâmului Ioan - sunt deci singurele care au suprav1eţmt m nutl litur-
· gic bizantin dintre diferitele ortiines missae ( anaforale liturgice) întrebuinţate odinioară
atât în Bizanţ9 , cât şi în tot Răsărin1l creştin. Am putea spune deci că şi ~n Bis~ricile
Ortodoxe de rit bizantin se oficiază de fapt o singură (rânduială de) Liturghie, cu
dou~L anaforale de schimb, aşa precum am văzut că este uzul în toate celelalte Biserici
''f
răsăritene (necalcedoniene), în care nmnărul anaforalelor încă folosite astăzi vari_ază.
·-c\, De altfel, de la Sfântul Vasile şi Sfântul Ioan - sau din vremea lor - nu provme. ~e-
câ.t partea din Liturghia de azi cuprinsă între lecuiri!~ biblice (Apo~t<?l şi Evangh~he)
şi rugăciunea amvonului; această parte reprezintă deci elementul on_g111ar, de sorgm!e
siriană şi capadociană, în Limrghia noastră. Partea de la început ş.1. cea de la sfârşit,
, . i!t,
'lf_,f 8 Şi anume: n1găciunea pentru „cei chemaţi" (catehumeni), cele două 1:'1găciuni pen~ru ~redinci-
·)t oşi (dinainte de Heruvic), rugăciunea punerii-înainte a Darurilor (de ?upă mtrarea "c:1 C1~st~t~le Da-
ruri)'., rugăciunea din timpul ecteniei dinainte de Tatăl nostru, rugăcmnea de d\1pa unpartaşirea cu
Sfintele Daruri şi rugăciunea din timpul „potrivirii" (consumării) Sfintelor Darun.
'J' 9
Comp. S. Salaviile, în Liturgia, p. 886.
167
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
precum şi unde piese din restul Liturghiei noastre (ca Heruvicul, Crezul Axi
ş:a.) ~un_t . ad~ose posteriqare epocii celor doi Sfinţi Părinţi sau dezvoltări ~rdpt,:
ntulm b1zantm, precum vom vedea n1ai pe larg î:n capitolul despre istoria Litu ·•
Ortodoxe.
4. Răspândirea Liturghiilor Ortodoxe.
Traduceri şi limbile În care se săvârşesc
~doptate de Biserica din Constantinopol, varianta capadociană şi cea constan/
politană a Litur_ghiei_ Sfâ~tului Iacob au primit o dezvoltare şi o strălucire nouă,·
elementele specific b1zantme, care s-au adăugat cu timpul în rânduiala şi ceremoni
lor, racâr:idu--le să se _deosebească din ce în ce mai mult de vechea Liturghie a Sfân
Iaco~, d1~ care descmdeau. Cu alte cuvinte, Bizanţul şi-a făurit propriul rit liturgid:'
tul bizantin, pe care l-a pus, cu vremea, sub autoritatea paternităt:ii celor doi rn.ari s.
Părinţi r~săriteni: ya~ile cel Mar~ şi Io~. Hri~ostom. Frumus~ţea inegalabilă, şi,
contestata a a~estm nt, precum. ŞI' prestigml Bisericii constantinopolitane, ridicat
ran~lude pa1~n~rhat_ (38~), prest1gm care: a crescut mereu, proporţional cu import
politica, adm1mstrat1vă ŞI culturală a Bizanţului, au contribuit ca modul constantino
litan de a oficia Liturghia să se răspândească încetul cu încetul în toate Bisericile O
doxe din r~giunil~ care ~epir:i~eau, yolitic. sa"? bisericesc, de Constantinopol., sau·
s-au creat ~1 <:'.rg~mz~t pnn m1s1~man ple~aţ1 dm Bizanţ (ca Bisericile bulgară şil rusă)
Aceasta raspandire s-a mamfestat la 111ceput sub forma numeroaselor influent
care" Litur~+1iile mai vechi ră1:11a_se Î? uz - cea ~iriană a Sfântului Iacob şi cea egipte
a Sf~ntulm .tvt:arcu ~.le-au. pnn~1t dfn l?artea ~~turghiilor bizantine, apoi prin traduă
parţiale ale L1turghulor b1zant:me m limba smacă. · în sfârşit cu timpul vechile Li
ghii au fost înlocuite cu totul. ' · ' ' . :·
Procesul acest~ de ~n~ocuire a fost înlesnit mai întâi de faptul că noile Liturghi_ii.,n
:eprezenta1; mo~1ficăn ~nda~ental~ ale rându~elii Liturghiilor mai vechi, aflate .dej
m uz (a Sfantulm Iacob ŞI a Sfantulm Marcu), ş1 de aceea au putut coexista multă vt
11_1e cu acest~a. Răspândire~ rn:ml1;1i ~i~ a fost Î-?lesnit_ă,, ap?i şi de unele împrejurări is{
~ICe ~av;>r~bile. _Astf~l, ~Ant10}11a ~1 Sma, ~uc~nte mai mamte de arabi, ajunsed din•n:
in staramrea b1za?tm_a sub 1.~ni::aratul N1Ch1f?r Foca, spre sfârşitul secolului X (989
Incep~nd cu ~011_1maţ!a Cruoaţ_Ilor _(1084), timp de două veacuri, patriarhii .Antiohi
- ale~1 uneon ~h1ar dintre greo ·- ş1-au avut reşedinţa în Constantinopol (unul din
aceştta a fost ş1 Teodor IV Balsamon, marele canonist al Bisericii Ortodoxe. ţl203
Spre sf~rşitul secol~1l_ui ţIII,_ cân~ ei şi-au re!uat se?iul la Antiohia, au transpi'antat a:i
sau au impus defimt1v ntul liturgIC constantmopohtan, cu care se obişnuiseră.
Pe ?e altă pa~te, m,ănăst~rile ~in restul Ortodoxiei - ca cele ale Savaiţilor de lâng
Ie:11-sali~ s~.u Sfanta Ecatennau dmJ,:lunte~e Sinai -:: ~rau mai toate ori curat greceş ·
on locm~e 111 _mare parte de calugan greci, care ohc1au Liturghia în limba lor dup
?'1-~du~ ~1zant:_m. _P_resti_gi1:11 acestor mă~ăstiri a făcu~ ca ritul !iturgic bizantin' să s
mtmda ŞI la b1senc!le d1? J"?f_ll~ l<?r sau dm raza lor de mfluenţă. In sfârşit, toate popoâ
rele ortodoxe creştme dm 1.mţ1at1va sa_u sub patronajul Bizanţului (bulgarii., sârbii, ruşii
ş. a.) sa~ cel~ ca:e au. fâ~ut ~arte d111: s~er~ lui de influenţă politică bisericească şi
culturala - directa sau mdirecta - au pnm1t ş1 ele ritul liturgic bizantin.
Pr~xesul de înlocuire a vechilor Liturghii prirt cele bizantine s-a intensificat
ales dm sec. VIII Înainte şi s-a încheiat în sec. XIII. De atunci, Liturghiile bizantine
168
LITURGICA SPECIALĂ
devenit Liturghiile întregii creştinătăţi ortodoxe, întrucât deci domeniul de răspândire
1 acestor Liturghii coincide ca întindere cu teritoriul întregii Ortodoxii de azi, ele se
mai nnn1esc - pe drept cuvânt - şi Litur:ffhii Ortodoxe.
· · Din punct de vedere al extensiunii geografice, ritul bizantin este ritul liturgic cel
rnai răspândit în toată lumea creştină, după cel roman (latin). Liturghjile bizantine
s·unt folosite în toate Bisericile Ortodoxe de azi şi chiar la uniţii rupţi din ele, fiind
traduse din limba originală (KotVTl 8ui'.A,EKW~) în limbile naţionale folosite în Biseri-
cile respective. Astfel, există traduceri vechi ale Liturghiilor bizantine în liniba siriacd şi
armeană, care însă nu se mai întrebuinţează. Astăzi, în afară de lim.ba oriJJinală greacă)
folosită la grecii din Elada sau din diferite părţi ale lumii (numeroşi mai ales în Ame-
rica), Liturghiile Ortodoxe se oficiază în lirnbti arabă, care a înlocuit siriaca, prin sec.
XVII, la melchiţi (ortodocşii din Egipt, Siria şi Palestina) şi în limbaJfC01YJiană (Iviria
sau Gruzia de azi), din secolele X-XI înainte. Paralel cu creştinarea popoarelor slave
(sec. IX), Liturghiile bizantine au foat traduse :în vechea slavă (paleoslava sau slava
bisericească)) folosită încă în toate Bisericile Ortodoxe slave de azi: rusă, ruteană,
ucraineană, bulgară, cehoslovacă, sârbă şi polonă. Se manifestă acum tendinţa de a se
'traduce Liturghiile şi în limbile vii, vorbite azi, ale popoarelor ortodoxe neoslave: ru-
şii, cehii, boemii, polonezii, mtenii, bulgarii, sârbii etc.
· În româneftC) Liturghiile Ortodoxe au fost traduse şi tipărite încă din secolul XVI
(:tntâi în Ardeal), deşi limba slavă n-a fost înlocuită definitiv în slujba bisericească de-
cât abia spre sfârşitul secolului XVII şi începutul secolului XVIII. Paralel cu misiunile
Bisericii Ortodoxe Ruse, Liturghiile bizantine au fost traduse în limbile şi idiomurile
mai tuturor popoarelor de sub dominaţia vechiului imperiu rusesc (limba finlandeză,
chineză:, japoneză etc.).
E:x:istă, în sfârşit, numeroase traduceri ale Liturghiilor bizantine în limba latină şi în
mai toate limbile moderne (germană, franceză, engleză, italiană, rusă, spaniolă,
olandeză, ungară etc.), făcute la început pentm interese propagandistice sau ştiinţifice
(pentru studiu), apoi chiar pentru uzul liturgic al comunităţilor de apuseni,, de diverse
limbi şi naţionalităţi, care au trecut la Ortodoxie.
5. Manuscrise şi ediţii
Cel mai vechi manuscris în care aflăm textul grecesc al Liturghiilor Ortodoxe, adi-
că cel mai vechi Litur;qhier care ni se păstrează, este Codicele JJrecesc Barberini nr., 3 36
din Biblioteca Vaticanului (Roma), provenit din Biblioteca Barberină (unde avea nr.
IL 55 sau LXXVII). E un Evhologhiu:, scris pe la sfârşitul secolului VIII, în Răsărit,
. care conţine deci şi diferite rugăciuni din rânduiala sfintelor taine şi a ierurgiilor. Nu-
mai prima Liturghie poartă aici un nume de autor, cea a Sfântului Vasile; celelalte
două, a Sfântului Ioan şi a Sfântului Grigore, sunt fără titlu (anonime). Acest manus-
cris, ca toate manuscrisele vechi ale Litur;qhierului:, nu cuprinde din Liturghie decât
textul rugăciunilor citite în taină de preot; lipsesc atât instrucţiunile de tipic, precum şi
ecteniile (rolul diaconului), care se scriau în manuscrise aparte, numite diaconicale
(Ota KOVl KCX.) I O.
' 1
°Textul grecesc al Liturghiilor din acest manuscris a fost tipărit în mai multe ediţii, dintre care
cea mai bună în EL, p.308 ş.u. Despre manuscris vezi A. Strittmatter, The Barbe1'-inum S. Ma,rci of
Jacques Goar, în „Ephemerides Liturgicae", Roma, 1933, pp. 329-367. Cf. şi Pr. Prof. Câ.ndea, Cel
mai vechi lituT;ghier din lume, art. în rev. MB, an. 1965, nr. 1-3, pp. 224-225.
169
 LITUIZOICA SPECIALĂ
YKBOT I'KOr. DK. 15.NE 'Bft..J'i.NIQTIS

Manuscrisele ulterioare, dintre care cele rn.ai numeroase provin din secol· 111itrop?li°:1l D<:>softe~. Traducerile acestora au fos't înlocuite însă de· cea definitivă
XI-XVII, se îmbogăţesc treptat cu îndrumări de tipic din ce în ce mai bogate. datonta lm ~.nt1_1:1 Ivireanul, tipărită la Râmnic în 1706 şi în 1713 şi răspândită apoi
mai multe se păstrează în bibliotecile mănăstirilor atoni te, în marile biblioteci de ,s în roate provmcule româneşti. Pentru foştii uniti ardeleni s-au tipărit editii la Blaj în-
din Apus şi Răsărit (Biblioteca Vaticanului din Roma, Biblioteca Naţională din Pari cepând din anul 1756 înainte 18 . · ' ' '
Biblioteca Naţională şi BîbJ.ioteca Muzeului Bizantin -- Atena, BibliotecaSfântuluicS
nod din Moscova ş.a.) şi au fost editate de dominicanul Iacob Goar (EuxoÂ6ytovisi
Rituale Graecoru-111) Paris, 1647, Veneţia, 1730, retip. 1959), de savantul liturgist;. BIBLIOGRAFIE
A. Dmitrievski (Descrierea nianuscriselor litm;qice păstra,te în bibliotecile Răsăritului orti
dox~ 3 vol., Kiev, 1895 şi 1901, şi Petrograd, 1917), de liturgistul grec Pan. Trembe A. Baumstark, Die Messe im Mor;qenland) Kempten, 1906.
( Cele trei litttY)fhii după nianuscrisele din Atena) Atena 19 3 5) ş. a. 11 • · Idem, Die Knnstantino-politanisclu kiesslitu1'Jfie von dern IX Jahrhundert. Ubersichtli-
Cea dintâi ediţie tipărită a Liturghiilor bizantine în greceşte apare în 1526 la R che Zusammenstellung des wichtigsren Quellenmaterials (Kleine Texte ... 35) Bonn
ma, din iniţiativă catolică, şie ficută pentru studiu şi propagandă! Tot în 1526 apti 1909. ' ' '
însă la Veneţia şi cea dintâi ediţie liturgică, pentru slujba bisericească, în cadrul Ei1ho Idem, Z.ur U'f'Jjeschichte der Ch1ysustomuslitu1'Jfie, în rev. ,,Theologie und Glaube" 5
11hiului mare grecesc tipărit amnci. Cea dintâi ediţie veneţian~\. a Liturghierului, separ (1913), 299-313 şi 392-395. ·, '
de Evholo11hiu apare abia în 15 78. Ediţii cărturăreşti (neliturgice:), ieşite din iniţiari · Idem, Denlunăler der Entstehu1wweschichte des_ byzantinischen Ritus în Oriens
catolică, mai apar în cursul secolelor XVI şi XVII şi în alte centre apusene, ca: Pari: Christianus", sec. III, t. II (Leipzig, 1927), pp. 1-32. · ) ''
Bruxelles şi Anvers. Pentru nevoile limrgice ale Bisericilor Ortodoxe de limbă gre~c· Ide_m, Die Chrysostomusliturnie und die Jyrische Litur;qie des NestorioJ~ în Xpucmcr-
Liturghiile se tipăresc, precum toate celelalte cărţi de slujbă greceşti, aproape excluşţ t0µuw., Roma, 1908, pp. 771-857.
la Veneţia, până către sfârşitul secolului XIX. Abia de la începutul secolului XIX înc~ :t<filo Borgia, Ori)!ine delta litur.ffia bizantina - Conferenza ... , II-e ed., Grottaferrata,
să apară şi ediţii tipărite în centre ortodoxe ca: Atena, Constantinopol, Ierusalim,
1
• 1933. •
xandria şi Tripolis. L. Bouyer, Eucharistie. Thiolo11ie et Spiritualite de la priere eucharistique) ed. II, Pa-
Din secolul XVII înainte, au apărut şi ediţii tipărite la mănăstirea vasiliană Gr6 ris, 1968, pp. 273-304. .
ta-ferrata din Munţii Albeni (lângă Roma), pentru folosinţa grecilor uniţi din Itali C. Charo;1, !-,es sai~tes et divines litur;qies de nos saints Peres Jean Chrysostome, Basile le
precum şi la Roma, pentru uniţii de rit bizantin şi de limbă greacă din diferitele pă' Grand et GreJ!oire le (,rand_, Paris, 1903.
ale lumii. Idem, Le rite byzantin et la litut:;Jie chrysostomienne dans les pattiarcats melkites; în
Există numeroase ediţii critice (ştiinţifice) ale Liturghiilor bizantine în greceşte~ î vol. :,,XpucrocrwµtKd", Roma, 1908, pp. 473-716 (şi extras).
cepând cu cea din EvholoJJhionul lui Iacob Goar din secolul XVII 12, până la ediţiile m' ţ~- ~ngb~r~ing, Di~ A,1:_JJleichunJ! der byzantinischen Chrysostomuslitut;qie an die
deme de azi, din care le menţionăm pe cele tipărite de liturgistul englez F.E. Brig Basihuslitur;qie) m „Ostkirchuche Studiem, 13 (1964), pp. 105-122.
man 13, de liturgistul italian Placide de Meester 14 (numai Liturghia Sfântului Ioan)- p. Evdokimov, La friere de l'E)!lise d'Orient - La litur;qie de St. Jean Chrysostome)
de prof. grec Pan. Trembela 15 . Preface du R.P. Dalma1s, O.P., Paris-Tournai, 1966.
Prima ediţie tipărită a Litu-J'Jfhierului ortodox în limba slavă se datoreşte călugărul G. Khouri-Sarkis, La litur;qie de Saint Jean Chrysostome et son ori)!ine syrienne)
muntenegrean Macarie, care a tipărit-o la noi în tară (probabil la Târgovişte sau, Fontenay-Le-Comte, 1962 (Col. ,,L'Orient Syrien", vol. II, fasc. I).
Mănăstirea Dealul), în 1508 16 . ' .} .ca?imir Kucharek, The byzantine-slav litur;q_y of St. John Chrysostom) Its ori11in and
În româneşte, Liturghiile Ortodoxe au văzut pentru prima oara lumina tiparului) ţJJOlution) Allendale (Canada), 19 71.
Braşov, în 1570, sub îngrijirea diaconului Coresi 17, apoi la Iaşi în 1679 şi 168.3 S1'.( PI. de Meester, Genese) sources et developpements du texte nrec de la litur;qie de S. Jean
1
,{l Ch1ysostome:1 Roma, 1908. -
11
Mai pe larg despre manuscrisele Liturghiile bizantine, vezi la A. Jacob, La tradition nianusc:·
Raes, A., L'authenticite de la lititY)fie byzantine de S. Jean Chrysostome, în OCP; 24
de la Litu1';gie de Saint Jean Ch„ysost01ne (VIII-e - _)(JJ-e siecles), în lucr. colectivă „Eucharisties d'Ori
(1958), pp. 5-16.
et d'Occident", vol. 2, Paris, 1970 (col. ,,Lex Orandi", nr. 47), pp. 108-138. ·· Acelaşi, L'authenticite de la litur;qie byzant'ine de S. Basile) în „Revue des Etudes
12
(EuxoÂ.oywvsiveRituale Graecorum, Paris, 1647, Veneţia, 1730, retip. 1959. byzantines", 16 (1958), pp. 158-161.
Op. cit., p. 353 ş.u. Acelaşi, Un nouveau document de la litu'rffie de S. Bas-ile în OCP 26 (1960) pp.
13

' H <I>dcx Â.ct'toupy\.cx 't0-6 ev ~y\.ou; rm-cpoc; tjµo3v · Iwcivvou -cou 401-4] 1. . ) ) '
14
Xpuao01:6µ01.i. Tesro gr
solo con le parti proprie delia messe di Maria SS-ma et clei De unti. Nero e rosso, Roma, 1926.
15
Cele trei liturghii după 1nani.tscrisele din Atena (în grec.), Atena, 1935. .,
16
Vezi BRV, vol. I, Bucureşti, 1903, pp. 1-8. Reeditat, prin fotocopiere, de Acad. Ro mul Liturghier românesc tipărit (Coressi, Braşov, 1570), în aceeaşi revistă, an. 1959, nr. 9-10, pp.
Litin;ghierul luiMacarie, cu un studiu de P.P. Panaitescu şi un iodice de .Angela şi Alex. Duţu, Bu. . 722-771 ). Nouă reeditare: Litu1';ghientl lui Coressi. Text stabilit, studiu introd. şi indice de Al. Mareş,
reşti, 1961. - Studiu liturgic la Pr. Prof. E. Branişte, Liturghierul slapon tipărit de Macarie la 1508,' Bucureşti, 1969.
BOR, an. 1958, nr. 10-11, pp. 1035-1068 (a se vedea şi celelalte studii din această revistă).
17
· ·,' 18
Yezi Gh. Auner, Les versions roimiaines de la liturgic de SaintJean Chrysost01ne, Rome, 1908 (ex-
Retip. prin fotocopiere de Pr. Prof. Sp. Cândea, Textul Liturghierului românesc publicat tras clm "_'01. Xpucro01:0µ1 Ka., şi Ene Branişte, Liturghierul ~ Studiu istorico-liturgic, teză de licenţă
diaconul Coresi~ în rev. M4, an, 1960, nr. 1-2, pp. 70-92 (vezi de acesta şi studiul introductiv: P: (manuscns dact.), Bucureşti, 1938.

170 171
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
CAPITOLUL II
S. s·alaville, Litu1Jfies orientales. LaMesse (2 voL), Paris, 1942.
Hans-Joachim Schulz, Die byzantinische Lfru1'Jfie. Vom lVerden ihrer Syrnbol;ies A
Freiburg im Breisgau, 1964, p. 17 ş.u.
1
Intrebuinţarea liturghiilor ortodoxe
M. Meletij Solovij, BojestJJenna Litur;qhia (Divina LiturJJhia)) Histmia.
Con1,1nentarium) Roma, 1964. În cursul anului bisericesc
T. Tarnavschi, Stud. cit) din rev. ,,Candela", an. 1892, p. 527 ş.n.
P. Trem bela, Riturile litu1';qice ale E)Jiptului .şi Răsăritului (în grec.) Atena,
J

pp. 323-349. TIMPUL ŞI LOCUL SĂVÂRŞIRJI. OBIECTELE NECESARE

Prof. Dr. N. Uspenski (Leningrad), Riwăciunile euharistice ale Sfinţilor Vasile, PENTRU SĂVÂRŞIREA SFINTEI LITURGHII
},;fare şi Ioan Gură de Aur (în rus.), în „Bogoslovskie Trudî", caiet 2, Edit. Patr.'
Moscova, 1961, pp. 63-76.
Pr. Prof. P. Vinti.lescu, Curs (litogr.) de Isto1'ia Litur;qhiei) Bucureşti, 1940, p. 250 ş'
G. Wagner, Der UrsprunJ! der Chrysosto1nuslit111;qie) Miinster, 1973 (Litur l. Întrebuinţarea celor trei Liturghii în cursul anului bisericesc
wissen-schaftliche Quellen und Forschungen, Heft 59).
a. Liturghia Sfântului Vasile a fost la început Liturghia normală sau obişnuită în
Biserica Ortodoxă; de aceea, în unele din cele mai vechi manuscrise ca, de exemplu,
Codicele Barberini;, ea era aşezată înaintea celorlalte d9uă liturghii şi înscrisă sub de-
ii.µmirea de Liturghia zilnică (de toate zilele: Ka<jn1µEptv17 ÂElwupyta). Cu timpul
însă, şi anume de prin secolele IX-X, din pricina lungimii excesive a anaforalei ei, a
J~st î~locuită treptat cu Liturghia, mai scurtă, a Sfântului Ioan Gură de Aur, iar
tiăvârşirea ei a fost limitată la un număr restrâns de zile, din cursul anului bisericesc.
De aceea, astăzi ea se săvârşeşte numai de 1O ori pe an, şi _anume:
- În primele cinci dumii1i~i ale Postului Mare; ·
- ţn ziua Sfântului Vasile ( 1 ianuarie);
- In Joia şi Sâmbăta din Săptămâ.na Patimilor;
. - În ajw1{1l Crăciunului (24 dec.) şi în ajunul Bobotezei ( 5 ian.).
11
I

Atât în Joia şi în Sâmbăta Patimilor, cât şi în cele două ajunuri, Liturghia Sfântului Vasile
se face unită cu Vecernia (adică se dă binecuvântarea ca pentru Liturghie, dar începem cu
Vecernia până după Paremii sau Vohodul cu Evanghelia, după care urmează Liturghia, de la
„Sfinte Dumnezeule" înainte). Când însă cele două ajunuri cad sâmbăta sau duminica, atunci
în ziua ajunului se oficiază Liturghia Sfântului Ioan, iar Liturghia Sfantului Vasile se face în
înseşi zilele Praznicelor (al Naşterii şi al Bobotezei), rară să se mai combine cu Vecernia.

b. Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite se oficiază de obicei miercurea şi vi-

nerea din Păresimi (afară de Vinerea Patimilor, când nu se face nici o Liturghie), luni
şi marţi În Săptămâna Patimilor şi în câteva sărbători bisericeşti mai importante din
perioada Păresimilor, ca: Sfântul Haralambie (10 febr.), a doua şi a treia aflare a Cin-
stitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul (la 24 febr. ), Sfinţii 40 Mucenici (la 9 mar-
tie) şi ajunul Bunei-Vestiri (24 martie), dacă acestea cad într-una din zilele de rând de
peste săptămână (de luni până vineri inclusiv) 1 •
c. Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur se săvârşeşte în toate celelalte zile de
duminici şi sărbători, în care nu se face una din celelalte două Liturghii. Ea este Litur-
ghia normală sau obişnuită în Biserica Ortodoxă, săvârşindu-se de cele mai multe ori
în cursul anului bisericesc.

1
Mai amănunţit despre timpul săvârşirii Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, vezi mai de-
parte, cap. privitor la această Liturghie.

173
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
În afară de vremea Posmlui !viare, Limrghia Sfânmlui Ioan se savarşeşte în r
sărbătoriledin rnrsul anului, cu excepţia celor trei zile din perioada Octoihului, cân
face Limrghia Sfânmlui Vasile: 1 ianuarie, ajunul Naşterii şi ajunul Bobotezei!
perioada Postului Mare, Liturghia Sfânutlui Ioan se face numai de opt ori, şi anume
primele şase sâmbete, în Durrunica Floriilor şi în ziua Bunei-Vestiri (în orice zi ar căd
În Biserica grecească, în afară de cele trei Liturghii bizantine, se mai săvârşeşte Litur
Sfântului Iacob., o singură dată pe an, şi anume în ziua Sfântului Apostol Iacob (23 oct
brie), sau în Duminica cea mai apropiată de această zi, iar în unele biserici greccşti·eâ
face şi în prima duminică după Crăciun, când Sfântul Iacob e pomenit între rudele d
trup ale Domnului.
2. Timpul săvârşirii Sfintei Liturghii. Zile liturgice şi aliturgice
Precum am văzut, în prima comunitate creştină din Ierusalim, Limrghi~:
săvârşea la început zilnic (vezi Fapte II, 46). Curând însă, mai ales în comunităţile
diaspora, săvârşirea Liturghiei s-a limitat la o singură zi pe săptămână, adică <lumi ·1
zi care a devenit astfel zi liturgică săptămânalf.i. prin excelenţă. Cu timpul, număru'r,
lelor liuirgice din cursul săptămânii a sporit la două (sâmbăta şi duminica), uneoi"
patru (miercurea, vinere~~' sâmbăta şi duminica), iar în unele părti din Apus, Liturg
se săvârşea chiar zilnic. In trecut, n-a existat deci o perfectă concordanţă între difi'
tele regiuni ale Bisericii în ceea ce priveşte numărul zilelor liturgice, care a variat d
epocă la epoci şi de la regiune la regiune 2 •
Astăzi, în mănăstirile mai mari şi chiar la unele catedrale chiriarhale, se ofici
Liturghie în fiecare zi, aşa cum recomandă de exemplu Sime~:m al Tesalonicului, c
vorbeşte despre obligaţia preoutlui de a liturghisi zilnic3 • In mănăstirile mai mi
(schituri) şi la bisericile de enorie se săvârşeşte Liturghia numai în zilele de duminici,
sărbători, iar în zilele de rând din cursul săptămânii, numai atunci când este nevo'
(depbicei, sâmbăta, când se fac parastase pentm pomenirea morţilor)'1 . .· ,
In ceea ce priveşte vremea sau ceasul din zi la care trebuie să înceapă slujba Sfint
Liturghii, după predania veche a Bisericii, este ceasul al treilea din zi (aproximativ o.
9 dimineaţa), când Domnul a fost r~stignit pe cruce (Mc. XV, 25) şi când S-a pogor•
Sfântul Duh peste Sfinţii Apostoli. In practică, această oră variază, dar nu se poate ~
cepe Sfânta Liturghie nici înainte de răsăritul soarelui şi nici după-amiază 5 •
Excepţii la această regulă se fac numai la câteva praznice împărăteşti, şi anume:, ·
Paşti, la Crăciun şi (în unele părţi) la Bobotează, când Liturghia se săvârşeşte du
miezul nopţii sau .dis-de-dimineaţă ( reminiscenţe ale epocii Bisericii primare, câ.
serviciul divin al tuturor sărbătorilor avea caracter nocturn, de priveghere) 6 •
2
Comp. Pr. P. Vintikscu, BinaţiaLiturghiei, în ST, seria II, an. II, nr. 3-6, p. 132.
'.{ Despre preoţie, rrad. rom. cit, pp. 354-355.
4
După Pm7ăţuiri.lt din Liturghier (vezi, de ex., ed. 1956, p. 432), săvârşirea Liturghiei în fiec~[
sâmbără este oblîgatorie pentru toţi preoţii de enorie. Simeon al Tesalonicului (Despre preoţie, tra.
rom. cit., p. 355) prescrie, de asemenea, preotului obligaţia de a liturghisi negreşit cel puţin de do·.
ori re săptămână.
· După Tipi·cul cel 1nare (cap. 10, p. 16), începutul Liturghiei variază în mănăstiri între ceasur
3 şi 5 din zi, după zile şi praznice.
6
Pentru acest paragraf, vezi: Tipicul cel mare, cap. 10: Pentru Sfânta Liturghie (la cap. Pen&
vremea slujbei); Scrisoarea sinodală a patriarhului ecumenic Paisie I către patriarhul Nicon al Mos(::
174
LITURGICA SPECIALĂ
;, Sunt însă în cursul anului bisericesc câteva zile alitur;rice) adică zile în care, după
rradiţîa ved~e .a Bi~er~ci~, nu se ~ă~ârşeşt~ L~turghie· ni~i ~hiar_ în mănăstiri. Ele sunt
zile în care tipicul şi carţ1le de sluJ ba prevad a1unare deplina, ad1eă post desăvârşit până
seara., şi anume: ·
a) Vinerea Patimilor, zi de întristare şi de post, pentru că aumci a fost răstignit şi
; îngropat Domnul; de aceea, în popor, ziua aceasta se mai numeşte şi Vinerea seacă7J·
b) Luni şi marţi din prima săptămână a Postului Paştilor - fiind primele zile de
: past, cu ajunare deplină;
:· , c) .lvI.iercurea şi vinerea din săptămâna brânzei, pentm că în mănăstiri, în aceste
zile, premergătoare şi pregătitoare pentru Postul Păresimilor, se cântă ,;Jiluia" în loc
de ,Dumnezeu este Domnul", se fac metanii şi se ajunează;
'ci) Vinerea dinaintea Crăciunului şi a Bobotezei, când aceste două praznice cad
duminica sau lunea, pentn1 că arunci se ajunează; se fac numai Ceasurile şi Vecernia,
la vremea ei, fără Liturghie.
Spre deosebire de romano-catolici, unde se pot săvârşi mai multe Liturghii în ace-
eaşi zi şi în aceeaşi biserică (de aceea, la ei bisericile au mai multe altare), la noi, orto-
docşi 1, nu se săvârşeşte Liturghia decât o singură dată pe zi în fiecare biserică şi de
c:itre fiecare preot slujitor; de aceea, bisericile noastre n-au decât un singur altar, cu
rare excepţii. ,,Această tmicitate a Sfintei Jertfe însemnează munai. o moarte a lui
Hristos., moarte pe care o dată a luat-o pentru noi, şi numai o patimă a Lui, pe care o
dată a răbdat-o pentru noi" 8 • Cu alte cuvinte, precum explică marii teologi ai Ortodo-
x.iei, M.~1.ntuitorul s-a răstignit nu de mai multe ori în lume, ci o dată pentru totdeauna,
iar fiecare zi este ca o icoană a veşniciei şi fiecare biserică, o icoană a h„unii întregi9.
3. Locul săvârşirii Sfintei Liturghii
Sfânta Liturghie se săvirşeşte numai în biserică, inclusiv paradise sau capele sfinţite
şicu antimis, şi anume în partea ei cea mai sfântă, adică în sfântul altar.
Dacă printr·-O întâmplare oarecare, biserica s-a întinat prin vărsare de sânge ome-
nesc, prin vreo necurăţenie omenească, prin năvălirea ereticilor sau a păgânilor
într-însa sau prin îngroparea vreunui eretic, nu se mai poate sluji în ea înainte de a fi
curăţită prin binecuvântarea episcopului.
Canoanele interzic săvârşirea Liturghiei prin case particulare 10 . Numai în cazuri cu
totul excepţionale, ca de exemplu pe câmpul de luptă, la hramurile de mănăstiri sau la
vei (1655), r'cl.sp. la întreb. 2 (la C. Delikanis, CTa-i:pwpxu(ci eyypap<j)a, t. III, Constantinopol, 1905,
p. 55).
7
Vezi Triodul, note\ la sfârşitul rânduielii Ceasului al nouălea din Vinerea Patimilor (ed. 1946, p.
704); Tipicul bisericesc, Bucureşti, 1893, pp. 191-192; Simeon al Tesalonicului, Riispuns ta întrebarea
56. Unele tipice prescriu îns:î să se facă Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur în Vinerea Patimilor,
dacă în acea zi cade Buna-Vestire (vezi de ex. P. Procopoviciu, Ritualistica, p. 25).
8
Lit11rghierul, laPaPăţuiri (ed. 1956, p. 432).
9
Amănunte şi bibliografie vezi la Pr. P. Vinrilescu, Binaţia Litm;ghiei, în S7~ seria II, an. II, nr.
3-6 (martie-iunie 1950), pp. 125-136. Ca o derogare de la tradiţia ortodoxă şi ca o influenţă din
'f p~rtea catolicisn1ului, Biserica greacă a îngăduit În ultin1a vreme săvârşirea a două sau chiar a trei
Liturghii în aceeaşi zi într-o biserică, motivată fie de lipsa bisericilor, fie de nevoile credincioşilor
(Hot~irâre a Sin. Bis. Greciei din 1957, veziMO1 1962, 34, p. 255),
'
0
Vezi Can. 58 Laodiceea şi 31 trulan; Sfântul Vasile cel Mare, Regulile monahale mici, 310
(P.G'., t. XXXI, col. 1304 C).
175
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
sfinţirile de biserici la care vine multă lume, şi numai cu învoirea episcopului locul'
se poate săvârşi Liturgh,te în afară de biserică, într-o casă particulară sau într-uni.
curat, pe o masă pe care se Întinde sfântul antimis; acesta ţine locul Sfintei Mes
fără el nu se poate oficia Sfânta Liturghie nici în afară de biserică şi nici în biserică,:·;
4. Obiectele necesare pentru săvârşirea Sfintei Liturghii
În afară de ~fiîntul antimis) mai sunt necesare pentru săvârşirea Sfintei Liturg
următoarele luciuri:
a) Sfintele veşminte;
b) Sfintele vase (discul, potirui, copia, linguriţa, steluţa) şi acoperămintele ( pocr·
veţele);
c) Prescuri (de di.ferite forme) făcute din făină de grâu şi dospite (de regulă cine
iar în caz de lipsă, cel puţin două: una pentru Sfântul Agneţ şi alta pentru miride)
dacă n-avem prescură, putem folosi o bucată de pâine, pe care înscriem semnul cmG
cu copia în locul peceţii;
d) Vin curat (din struguri) şi apă. Culoarea vinului este indiferentă (preferabil·[
şie, dacă nu, şi albă) 11 ;
e) Cărţile de slujbă necesare: pentm preot, Sfânta EvanJJhelie şi .Litur;JJhieru~, i ·
pentru cântăreţi, Apostolul şi Octoihul mic (CataJJasierul practic) sau Litur;JJhierul d
strană. cu cântări;
f) Mai multe lumini: cel puţin două pe Sf;inta Masă, una la proscomidiar şi câ.t:
una în sfeşnicele împărăteşti, iar în caz de mare lipsă, cel puţin una ( fară de care nu s
poate săvârşi Sfânta Liturghie).
11
Vezi Pr. Prof. P. Vintilescu, Culoareavinuluipentrtt SfântaEuharistie, în rev. B.0.R. , ian.-febr.
1941 (şi extras). · 1_
176
CAPITOLUL III
Săvârşitorul Sfintei Liturghii
şi pregătirea lui pentru slujbă
1. Cine poate săvârşi Sfânta Liturghie
Pot săvârşi Sfânta Liturghie numai arhiereii şi preoţii care nu sunt opriţi de la a
sluji, prin impedimente morale sau. can_onice.. . V V V
Astfel, preotul nu poate săvârşi Sfanta L1turgh1e claca se ~fla sub _ble:tem, vdaca_ e
afurisit de'. arhiereu sau e oprit în chip expres de că~~e autontatea b!senc~ascav (pn!1
caterisire sau numai prin oprire temp~)rară de la slu1~re) 1, precu}l: ş1_. claca a s~varş15
vreun păcat de moarte. ,,Cel ce va fi vmovat de greş_:h p~ care Pannţu le-a;i arat~t ca
opresc de la Sfânta Liturghie să se păzească de a slu11. Ca ~el. ce nu face Sfa1:ta L1nir:
ghie dupăv aşezăm~tul Părinţilor, Îf11p~trivva sa lucrează Şl _v:novat ;1a fi :ra:nelor lm
Hristos; ca de este vmova~ ~el ce ~e 1mpartaşeşte cu nev~ed111_~1e, cu cat mai vartos va fi
cel ce slujeşte (cu nevredmcie)", zice Simeon al Tesal~:miculm: . .
A •
Preotul poate sluji singur sau cu diacon(i), iar arhiereul sluieşte de obicei 111con1urat
de sobor de preoţi şi diaconi. V A • •
Diaconul nu poate sluji singur Sfânta Liturghi:, după cum ~u poate savarş1_ smw1r
nici o altă slujbă, ci numai cu preotul sau cu arhiereul, executand, cu delegaţia ş1 cu
binecuvântarea acestora unele lucrări mai mărunte din rânduiala slujbei şi rostind ec-
teniile, precum vom ară~a mai pe larg, când vom expune rânduiala Sfântei Liturghii.
2. Necesitatea pregătirii speciale a slujitorilor pentru Sfânta Liturghie
Săvârşirea Sfintei Liturghii este actul sublim ~e care îl poate_ săvârşi preo?-1-1 în ca-
drul misiunii lui sacramentale. Dacă celelalte sluibe, ca Vecerma sau Utrerua, pot fi
oficiate de preot şi fără () pregătire specială, lucrnl acesta nu este posibil pentru Sfânta
Liturghie.
În timpul slujirii Sfintei Liturghii, preotul vine în contact nemijlocit cu însuşi Sfân-
tul Tmp şi Sânge al Domnului, pe care el îl atinge, îl poartă în mâini şi î~ co1:sumă :au
A
îl împarte credincioşilor. Este de la sine înţeles că, pentru o astfel de m\nco~atoar~ 111.1-
prennă-petrecere a credinciosului cu Dumnezeu, preonli nu se poate mfaţişa oncum
ar fi. Oare cine ar cuteza să se prezinte în chip necuviincios în faţa acelora de care atâr-
nă soarta lui pe pământ? Cu atât mai mult, nu ne putem înfăţişa înaintea lui Dun~.ne-
zeu fără cuvenita haină de nuntă", pe care trebuie să o îmbrace tot cel ce e poftit la
ospăţul Stăpânului' (comp. Mt. XXII, 11-12). Şi dacă Pr'4:vila bisericea:_sc1 impune c~1ifr
credincioşilor de rând o riguroasă şi îndelungată pregăt1re. trupeasca ş! su~ete~sca m
vederea împărtăşirii cu Sfintele Taine, cu atât mai mult se 1mp1me deci slu1itonlo~ de
cele Sfinte o asemenea pregătire, de.oarece ei sunt obligaţi să se împărtăşească on de
câte ori oficiază Sfânta Limrghie.
1
A se vedea Can. 29 Cartagina (C.B.O., 11, l, 186) şi cap. 148-149 şi 151 din Nomocanonul slav
în 228 titluri.
2
Despre preoţie, trad. rom. cit., p. 354.
177
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Tocr1;1ai de aceea toată viaţa preornlui ar trebui să fie o continuă pregătir
mulţurn1re pentru Sfânta Liturghie, a cărei săvârşire constituie cea mai înaltă vredn
cu care J:?un'.:11ezeu i-~ cinstit pe oameni şi pe care îngerii din cernri n-o pot săvâ
~~r., P~ langa sfinţeru~ sa:1 ~urăţ}a n~orală ireproşa?ilă, ~rin care preotul trebuie să
d1st111ga de restul cred111c1oş1lor m viaţa de toate zilele ş1 pe care am putea-o n
pn;q1!ir~ î~idep~r!ată sa.u p~r,nanentă, el ~re nevoie, în plus, de o pre;Jătire apropiată s
nenu7loczta) adica de o purificare deosebită, expresă, ori de câte ori trebuie să slujeas
Sfânta Liturghie. . să tulbure buna dispoziţie cu care preotul se cuvine să intre în slujbă. ,,Nimeni din cei
Str:idania de purificare personală a preotului, premergătoare slujbei, a fost î
reglementată mai amănunţit şi oarecum codificată în acele norme precise, formulate
începutul Povăţuirilor din Litur;:rhier, care nu reprezintă altceva decât sistematizar
unor_ sfaturi, îndrumări, canoane: ,ji hotărâri patristice, sinodale şi chiriarhale 1 '
vech_1, date pe baza unei îndelm1gate experienţe în această materie·. Aceste Povăti,
precizează de la început că pregătirea impusă preotului este îndoită: trupeas;d ·
sufieteascd: .J.' Pentru slujirea dumnezeieştii Liturghii, (preotul) dator este a fi c:ur;1·
precum cu sufletul, aşa şi cu trupul..." (ed. 1937, p. 356). / ci ,,i liniştea sau curăţia conştiinţei, nu numai pacea :_cu alţii, ci şi cu noi înşine. De
Să. _vedem mai îndeaproape condiţiile de ordin moral şi fizic pe care trebuie să'-1
!ndeplmeasd. ?rc_;ot.ul care vr~a ~ă sluj~~scă, precum şi impedimentele care îl pot fa~
mapt pentru savarşuea Sfintei .L1turgh11, aşa cum le găsim expuse îndeosebi în primu
paragraf al Povăţuirilor amintite. ·'
3. Pregătirea sufletească (morală)
În ce constă în esenţă această pregătire, ne-o spun, pe scurt instnictiunile de
tipărjte în I~itut;ql~ier, În fruntea rânduielii Proscomidiei: ,,Avâ1;d să să;ârşească -r-.,."-'"'·,·•
n~zeias~a L1turgfoe, preotul dator este mai întâi să se fi mărturisit şi împăcat cu
sa ;1u ~1bă supărare cu ni1:;eni_, s:ă-şi păzească inima de gânduri rele pe cât va putea,
se mf;ane:z:e de cu seara, sa privegheze până la vremea Sfintei Liturghii şi să-şi citească
c~k randmte de sfintele Canoane ... " (ed. 1937, p. 89). Pregătirea sufletească (psiholo-•
g1~ă? morală.) a preontlui pentru săvârşirea .Linu-ghiei poate fi deci concretizată în îm-
phmrea ~a trei condiţii principale: pacea sufietulu::1,~ mărturisirea păcatelor şi ru,rm.,t:itJme·a
personala-.
a. Pacea sufletului. Conform poruncii .Mântuiton1lui, care spune: ,,De-ti aduci
darul tău la altar şi acolo Îţi aduci aminte că fratele tău are ceva asupra ta, la;ă acolo
d~rul tău înaintea altarului şi me~gi mai întâi de te împacă cu fratele tău şi anmci ve--
mnd, adu darul tău" (Mt. V, 23)-\ cea dintâi condiţie de ordin sufletesc pentru cel ce
se pregăteşte de slujbă este pacea inimii. El trebuie să fie împăcat cu toată lumea să nu
a~bă nimic Aasupra_ cuiva_ şi să nu intre în slujbă purtând ură, mfmie sau gânduri de
razh1:ma~~ ,;mpotnva cmva .. Pr~cu~ sp~ne Sfântul Ioan E:1angh~lisn1l, ,,Dumr:1-e~eu
e~te 1~1b11e (1 In. IV, 16) ŞI cei ce 11 slu1esc nu se pot apropia de El decât tot pnn m-
bire, iar. nu cu St.~fl~n1l încărcat de pizmă, vrăjmăşie şi răutate. Vechile Pravile preve-
deau ~h~ar canoms~re pentru preotul care calcă această condiţie: ,,Preotul, de va sluji
cu vra1ba asupra crnva, să fie oprit de la Sfânta Liturghie 60 de zile"4 •
JÎ Mc. -~\ 2~:. ,,Şi când s_taţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl
3
Comp.
vostru Cel dm cerun sa va ierte greşelile voastre".
_~ezi ~ra-Pi~,~ de la Govora, gl. 139, al. 6, şi Mofi-t.[elniettl, Bu_cure}ti, _18~2, p. 479. Comp. şi „Mo-
4 A
_ 7
lztfelnn, Bucureşti, 1937, p. 68: ,,Cel ce va avea vraJba asupra cmva, m b1sencă să nu intre p:h1ă nu se
178
LlTU RGIC,:A SPECIM,Ă
Pentru asigurarea echilibrului şi a împăcării sufleteşti depline, preotul liturghisitor
este dator ca di1;11ine~ţ~, înai~t~ de ~lujb~, vsă se ferească de tC?t c~ j-ar pAute~ ris_ipvi sa~
\ -jJ1ăcar mlb. ur~
. ~1sroz1ţ1a vde hmşte Şl senmatavte, ~u c~re. tre~me sa lvntre l11 ~1s_en~a .. Lt-
ţ"ttrJJhierul mşira cateva pacate care ar putea sa pnme1dmasca aceasta pace a 1mm11 ş1 de
care preotul trebui~ să s~ ?ăzea~că 1?ăcar în zfua _slujir~i: s. .upăvra_rea_gâ_ndurilor de ri:u_lte
fduri, tulburarea launtnca sau mtnstarea, n-iahmrea ş1 trandavia, 1sp1ta sau zburdac1u-
nea trupească ş.a. 5 • Nimic din cele ale lumeştilor griji nu trebuie deci să întunece sau
le?;aţi cu pofte ori cu desfătări trupeşti nu este vrednic să vie sau să se _apropie sau s_ă
slujească Ţie, împărate al slavei" (Litut;qhi,~r) Rugăciunea în taină din timpul Heruv1-
rului). Toată grija cea lumească să o lepădăm!" când intrăm în biserică. De aceea,
bine es~~ ca toate treburile, grijile şi nevoile de ordin gospodăresc din zilele de sărbă­
~oare să fie satisfăcute din ajun sau să fie lăsate pe seama maicii preotese, ori a celorl-
aki membri ai familiei preotului. .
' b. Spovedania. Pac.ea inimii presupm~e nu numai relaţii norn1ale cu semenii noştri,
ace~a, in cazul că preotul are pe conştiinţă vreun păcat mai mare, el nu trebuie să litur-
ghisească până ce nu se va mărturisi la duhovnicul său şi nu va lua canon şi dezlegare
de .la acesta6 . Mârturisirea preoţilor înainte de Litut;qhie este deci obligatorie în astfel de
cazuri. De altfel, chiar când preotul nu-şi simte conştiinţa împovărată de pă.cate grave, i
se recomandă spovedania din când în când (cel puţin o dată pe an, în Postul Mare), în
fata pă.rintdui său duhovnicesc (arhiereu, un preot sau călugăr mai bătrân)7.
'c. Rugăciunea. Tot la pregătirea sufletească ţinteşte şi contribuie şi altă condiţie
pe care preornl liturghisitor trebuie s-o îndeplinească, şi anume săvârşirea sau citirea
Pravilei de ruJJăciuni, prin care preotul se pune în legătură cu Dumnezeu. Aceasta
constă. mai întâi din cele şapte Laude sau slujbe ale oficiului liturgic zilnic, care preced
Liturghia (începând cu Vecernia) şi pe care orice slujitor al altarului ar trebui să le să­
vârşească ori de câte ori are: de oficiat Sfânta Liturghie, aşa cum de fapt se şi întâmplă
la mănăstiri sau la catedralele chiriarhale. La bisericile de mir, unde de obicei preotul
nu face în biserică decât Vecernia şi Utrenia (t.meori Utrenia fiind precedată de
Miezonoptică), el este obligat să le citească, cel puţin singur, şi pe toate celelalte
(Pavecerniţa, Ceasurile), de cu seară, sau ~a vreme~ rânduită pe_ntru fie~are. V
Pe lângă cele şapte .Laude se adaugă ş1 alte slu1be de devoţ1e sau pietate personala,
din Ccasl,'JV) prescrise chiar pentru laici înainte de împărtăşire, ca de ex.: Canonul ÎnJJe-
ntlui păzitor; A,;atistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu) Acatistul Mântuitorului
(care la unde mănăstiri se citesc în biserică dimineata, înainte de Liturghie), dar mai
prest.~s de toate Rândui;ta Sfintei Împărtăşiri (care s~ găseşte atât în Ceas/op) cât şi în
va împăca, că rugăciunea lui spre blestem şi spre păcate se socoteşte, şi să facă pe toată ziua câte 50
de met:anii".
~Sjtntele şi Dumnezeieştile Liturghii, Bucureşti, 1937, p. 351. " _
6
Vezi Povăţuirile din Litu1;ghier, Bucureşti, 1967, pp. 388-389: ,,Iar preotul, de-1 va vad1 pe el
cugenlli pennu păcate de moarte, să nu îndr~znea~că ~ sluF Sf~n_ta Linu-ghi~, ~ână câ?~ nu ~e ~a
curăţi pe sine de păc_aml în care se află, ~~ cămţă ŞI pni; mart~nsire cu, gur,:t u~amtea __paAnnte}m sau
duhovnicesc, făgădumd că nu se va mat mtoarce la pacat. Ca de va mdrazm. a sluJt, 111 p~cat de
moarte fiind, şi nu se va mărmrisi şi prin pocăinţă mai în_ain~e nu _se va_ cur~ţ1_ de el, alt ra~3:t d_e
moarte mai greu îşi agoniseşte, şi împărtăşirea cu Dumneze1eşt1le Tame, dm pncma nevredrnc1e1 lui,
îi va fi spre judecată şi spre osândă". . . ., . ., . .
A se vedea mai pe larg la Pr. Prof. Ene Branişte, Viaţa launtnca a preotului. Irn:portanţa ei in
pastorc.qie şi rnifloacele pentru cultivarea ei, în rev. B.O.R, an, 1956, nr. 1-2, pp. 123-138.
179
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Lituwhie1). Aceasta este compusă din două părţi: una înainte de impărtăşire, în·.
intră Canonul împărtăşirii şi 12 rugăciuni pregătitoare, şi alta după împărtăş:
(rugăciunile de mulţumire pentru Îml?ăr~ăşire). Din _pr~m_a parte se cit_eşute, d': 1:e~
de cu seară, Canonul urmat de rugănumle Pavecern1ţe1, iar restul (adica rugacmn,c
se citeşte dimineaţa, înainte de slujbă.
Îndeplinirea Pravilei acesteia de rugăciuni, pregătitoare pentru Sfânta Liturghi
mai ales pentru 'impărtăşire, nu trebuie să se reducă însă la o simplă recitare seac
mecanică a rugăciunilor respective, ca o obligaţie profesională, ci trebui,~ să fie însa,
de meditaţie, adică să constituie un prilej de gândire şi de înălţare a sufletului nost
Mântuitorul şi la patimile Lui, precum şi la toate momentele din istoria sfântă, pe c
aceste slujbe le amintesc şi le simbolizează: ,,Spre vrednica slujire, mai înai
gătindu-se slujitoru.I Akarului, d:1tor este, după :rânduiala -~isericii, să săvârşească se
Vecernia, la care cu cucernicie să gândească în sine, cu umilmţă să cugete cum Dorn
şi Mântuitornl nostru Iisus Hristos, după mântuitoarele Sale patimi, vineri seara,i
Cruce, pentru păcatele noastre s-a răstignit... Săvârşind Utrenia, cu umilinţă·;
gândească cum Domnul cu defaimări a fost dus de la Ana la Caiafa şi cum acolo a
ferit de bunăvoie palme peste obraz, scuipari, batjocuri şi lovituri fără de milă, de·
miezul nopţii şi până la ziuă, pentru păcatele noastre" 8 •
La fel ne povăţuieşte Lituwhierul) În continuare, pentru slujba Ceasurilor (I, IlL
VI), care se săvârşesc la mănăstiri între Utrenie şi Liturghie, sfârşind astfel: ,,La ace
tea, în scurt amintice, şi la alte mântuitoare Patimi ale Domnului, cu cucernicie gâ.
dind 1 întru zdrobirea inimii, cu osârdie, iar de va fi cu putinţ:ă chiar şi cu lacri11
rugăciunile Ceasurilor să le săvârşească" .
9
Citirea Pravilei de rugăciuni - şi în primul rând a Rânduielii pentru împărtăşir
constituie o obligaţie atât de imperioasă în cadrul pregătirii pentru Liturghie, încât.rl'
respectarea sau neîndeplinirea ei e considerată în Povăţuirile din Lituwhier ca un păc
de moarte: ,,Iar dacă preotul şi diaconul pravila Bisericii de mai sus şi c:uviincio
pregătire pent1u dumnezeiasca împărtăşire, de bw1ăvoie, din lene sau din nepui:-are '
grijă o va lăsa cu totul sau numai o parte dintr-însa, de moarte va greşi'' 1 (). Nurn,a1 atun
când, din pricina tmor lucrări urgente din obligaţiile sale pastorale in vederea rnântuir_
sufletelor (ca, de exemplu, spovedania şi Împărtăşirea celor pe moarte ş.a.), nu şi-a pu:
îndeplini toată pravila, preotul poate intra în slujbă cu obligaţia de a împlini, dup
Liturghie, cele de lipsă. Orice ar fi însă, Litu1JJhierul precizează că „rugăciw1ile împă. ·
şirii negreşit să le citească (preotul) mai-nainte de Liturghie" (ed. cit.) p. 356).
4. Pregătirea trupească
a) Aceasta începe, pentru preoţii căsătoriţi, cel puţin cu o zi înainte„ prin abţinere
de la împreunarea trupească cu soţia) măsură care ţinteşte, de altfel., tot la desăvârşire
de ordin sufletesc-moral a lit:urghisitorului. Lituryr,hierul pretinde preoţilor căsători,
abstinentă chiar cu câteva zile înainte: ,,Preoţii şi diaconii care au soţii sunt datori,~.
nu se în;preuneze cu ele câteva zile mai înainte ·de a sluji Sfânta Liturghie, precu~:
în acea zi, căci cel ce nu se va înfrâna şi va sluji foarte greşeşte" 11 •
8
Sfintele şi Dtmmezeieştile Lit"utghii) ed. cit., pp. 353-354.
9
Sfintele 1~i Dumnezeie_ştile Liturghii) ed. cit., p. 355.
10
11
Sfintele /i Dum-11-ezeie/tile Litm;ghiz~ ed, cit., p. 356,
Sfintele şi Dumneieieştile Litu1;ghii, ed. cit., p. 351.
180
LITURGICA SPECIALĂ
Simeon al Tesalm~icului precizează că „dacă nu mai mult, cel puţin în ziua şi în
' noaptea cea dinaintea Liturghiei şi cea de după Liturghie, trebuie neapărat a se feri"i 2 _
b) A,. doua condiţie de ordin fizjc este ferirea de îrnbuibareci pântecelui. Ştiut este că
Sfânta Impărtăşanie se ia pe nemâncate. Trebuie deci nu numai ca preotul să nu
mănânce şi să nu bea nimic în dimineaţa zilei când slujeşte, ci încă din ajun să nu-şi
îngreuneze pântecele cu prea multă mâncare şi băutură, căci aceasta pleacă trupul sp~e
moleşeală şi desfrâu şi tulbură somnul de noapte cu visuri păcătoase. Lituwhierul
rec~mandă chiar ajunarea, adică, de se poate, să nu mâncăm nimic în seara dinainte de
slujire, aşa precum - de altfel - impuneau vechile canoane 13 ; pentru s.lăbiciunile firii, e
îngăduit să gustăm ceva, dar în nici un caz după miezul nopţii, când începe cursul zi-
Jei14. Prescripţia de a ajuna de cu seara este de fapt întemeiată, dacă avem în vedere că
ziua bisericească (liturgică) începe cu seara.
c) Cei ce nu se pot lăsa de urâtul obicei de a fuma, să nu pună în gura lor ţigara cel
puţin în noaptea şi în ziua slujirii. Căci cum vor îndrăzni să ia Sfântul Trup şi Sânge
s cu gura, împuţită mai dinainte de buruiana diavolului ?
d) In sfârşit, pregătirea completă pentru Liturghie necesită şi o desăvârşită
cu,răţenie corporală a preotului liturghisitor, precum şi luarea tuturor măsurilor menite
să asigure sau să. contribuie la buna desfăşurare sau reuşita slujbei. Baia sau spălarea în
întregime a trupului, din ajun, constituia pentru preoţii de odinioară o poruncă de la
îndeplinirea căreia nu s-ar fi sustras pentru nimic în lume. Ei respectau, de altfel, o
obligaţie prescrisă chiar în Sfânta Scriptură; ,,Având deci, fraţilor, încredere ca să
intrăm în Sfânta Sfintelor prin sângele lui Iisus ... , să ne apropiem cu inimă curată în
deplinătatea credinţei, curăţindu--ne prin stropire inimile de cuget rău şi spălându-ne
trupul cu apă curată ... " (Evr. X, 19-22).
e) G11ja pentru o ţinut/:i vestimentară decentă şi pentru tot ceea ce contribuie la o
înfaţişare cuviincioasă şi vrednică de respect din partea credincioşilor, trebuie de ase-
menea să nu fie uitată.
De aceea, Povăţuirile din Litu1J!hier adaugă în chip expres că, ,,pentru slujirea dum-
nezeieştii Liturghii, preotul şi diaconul este dator a fi curat, precum cu sufletul, aşa şi
cu tmpul. Şi precum trupul să-l aibă curat, aşa şi veşniintele cele de pe el se cade a le avea
curate _şi i'ntre;p~ căci de vor fi pătate foarte şi rupte şi va îndrăzni preotul a sluji cu ele,
va greşi de moarte, deo:arece înaintea lui Hristos Dumnezeu, Care este cu adevărat în
Sfintele Sale Taine, se arată cu nebăgare de seamă. De aceea, slujitorii celor Sfinte sunt
datori să std.ruiască "În tot chipul ca veşmintele sfinte, măcar de vor fi din materii sim-
ple, dar să fie cuviincioase şi curate. Pe lângă aceasta, capul sa_fi,e pieptănat_, faţa _şi gura
spălate·, unJJhiile curate _şi tăiate. Toate acestea pentru respectul şi cinstea dumnezeiq-
tilor Taine, ca şi credinciosul ce-l priveşte şi-i sărută mâna să nu se scandalizeze de
ceva. Deci, bine va face de-şi va curăţi dinţii de cu seară şi gura şi-o va spăla, ca nu,
făcând acestea a doua zi, să înghită cumva apă, şi astfel să fie împiedicat de a sluji sau
de a se împărtăşi. Iar de-şi va spăla gura şi dimineaţa, negreşit că nu va fi rău, numai
să facă aceasta cu luare aminte ca să nu înghită apă, şi aşa rară de teamă să slujească
· sau să se împărtăşească" (ed. 1937, p. 356).
Răsp. la întreb. 14şi 15, trad. mni. cit., pp. 314-315.
12
1
~Vezi Can. 41 Cartagina: ,,Sfintele Altarului să nu se săvârşească decât de persoane cari au aju-
nat". Comp. şi Can. 47 Cartagina şi Can. 29 trulan (CBO, vol. II, part. I, p. 197, 203 şi vol. I, part.
II, Pf-
1
391-392).
Sfintelq·i Dunmezeieştile Litu1;ghii, ed. cit., p. 351.
-.
181
 PREOT PROF, DR. ENE BRANIŞTE
De~i ţn. aparenţă_ neînse1;1nate, toat~ ~ceste. l?rescripţ-ii privitoare la în.făţiş,
externa ş1 ţmuta vestunentara a preorulm lirurgh1s1tor au importanta lor căci d ·•
p~c;ar~a sau împlinirea ,_lor atârnă ? bună p~rte din succesul şi reuşita st'intelor s
sava~ş1t_e ~e" preo~. Pe ~at de 1:ml\ 1?1pupe ş1 _este revspectat "de ~redinci<?şi preotu),
V
se prezmta m faţ,t lor mtr-u pnuta mgn11ta ş1 curata, pe atat displace ş1 este desc:)
~era~ preotul c~ o întaţişare exterioară neglijentă, dezordonată · sau neplă~
m:faţ1~area acestma e în dezacord cu atmosfera şi ambianţa estetică ( de frumos) în '
trebme să se desraşoare serviciul divin. · ,
5. Efectele şi folosul pregătirii pentru slujbă
Care e~tefolosul ,fi care sunt efectele acestor măsuri preventiJ.1e, în vederea slujirii ? _
sunt men~te să cree~e, în fiinţa sacer~otului, acea ambianţă, atmosferă sau dispo:z;·
suflet_easca ?~ eleva1;1e,_ de smulgere dm preocupările terestre şi cotidiene; cu ajuto
lovr, ~1turgl:11s1torul ::;e izolează oarecum de restul lumii, se dezlipeşte treptat de t'
pamanteşt1, pentru a se putea apropia, în aceeaşi măsură de Dumnezeu Cărnii'
pregăte~re să-~ slujească. ,,Apropiindu-se de altar şi săvârşind Taina, (~reotul)i
dez~rac~, ca ~a spunem aşa, natura umană; luând odăjdiile sacerdotale, se îmbrac{
ele Şl duar pnn aceasta se detaşează temporar de această lume pentru a atinge sanc ·
rul Sinaiului" 15 .
Pregătit astfel sufleteşte şi trupeşte, preotul poate păşi împăcat spre sfântuhil
spre a săvârşi, cu vrednicie şi după cuviinţă, Sfânta Jertfa. ·
S. Bulgakoff, Cerul pe pământ, trad. rom. de St. Dobra, în rev. ,,Raze de lumină'",. Bucureş1j
15
an. V, nr. 1, p. 50.
182
CAPITOLUL IV
Rânduiala Liturghiei Sfântului Ioan
şi a Liturghiei Sfântului Vasile
Sluj\-:ia Sfintei Liturghii se împarte, de obicei, în trei părţi mari:
A. Prosc01nitiia,
B. LiturJJhict catehumenilor şi
C. LitttrJlhia credinciofilor.
Pentru necesităţi metodice de sistem în studiul Sfintei Liturghii, vom respecta
această împărţire atât în expunerea rânduielii (tipicului) slujbei, cât şi În expunerea
istoriei şi a explicării ei.
A. RÂNDUIALA PROSCOMIDIEI
1. Ce este Proscomidia
Proscomidia (ti np6q>Ecnc;, tJ npo01rnµ1811) este prima parte a Sfintei Lîturghii. Ter-
menul prosconiidie virn;, de la verbul grecesc npo01wµ'i.~E1v, care însemnează: a aduce, a
pune înainte, a oferi. Jn Înţelesul curent astăzi, proscomidia este ritualul sau rânduiala
pregforii şi a binecuvântării (afierosirii) Cinstitelor Daruri, adică a materiei jertfei li-
turgice. In Litu1JJhiery această rânduială are forma şi întinderea unei adevărate slujbe
aparte, cu un titlu propriu, cu o formulă introductivă, de binecuvântare, la început şi
cu una de încheiere, otpust sau apolis, la sfârşit.
Cu toate acestea, Proscomidia nu trebuie socotită ca o slujbă deosebită de Litur-
ghia propriu-zisă sau independentă de ea, ci ca o parte integrantă şi indispensabilă a
rânduielii Liturghiei.
2. Timpul săvârşirii Proscomidiei
L.a mănăstiri şi la catedralele episcopale, unde se oficiază ciclul complet al celor
şapte Laude zilnice, Proscomidia se săvârşeşte, de regulă, în timpul Ceasurilor (I, III
~i VI), care se citesc între Utrenie şi Liturghie. Dar la bisericile de enorie, unde Ceasu-
rile nu se mai citesc şi deci Liturghia urmează îndată după Utrenie, Proscomidia se
face de obicei în timpul Utreniei. Când Liturghia Sfântului Vasile se face unită cu Ve-
cernia, atunci Proscomidia se face în timpul Ceasului IX şi al Vecerniei.
3. Locul săvârşirii Proscomidiei
Spre deosebire de celelalte două părţi ale Liturghiei, Proscomidia se săvârşeşte
toat~i în sfântul altar - şi anume în partea lui de nord-vest, la masa numită proscomi-
. diar (altarul proaducerii):, care are fie form.a unei firide (scobituri) în peretele de nord
183
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
al altamlui, fie forma unei cămăruţe sau încăperi aparte, care comunică cu alt
printr-o deschidere terminată sus în formă de arc. De asemenea, Proscomidia se d
sebeşte de.celelalte două părţi.ale Sfintei Liturghii şi prin aceea că ea e săvârşită
tregime numai de preot, fără participarea credincioşilor ( a cântăreţilor) şi fad. să v'
sau să audă ceva din ea credincioşii. · pro~comidi_aru~ui, . zi_când ,,d~ fie~are dată: :'D\1mr1:ezeule, curJţeşte-rr!ă pe mi~~e
4. Pregătirea slujitorilor înainte de începerea Proscomidiei
J?acă pr~otul a început Utrenia, după regulă numai cu epitrahilul, atunci, după C'
rostit ecrema mare de la începutul Utreniei în faţa uşilor împărăteşti, intră în sfân
~ltar pe uşa de miaz:ăzi, închide dvera, lasă epitr::J1ilul, se închină în faţa Sfintei M~
iese pe uşa de miazănoapte a altarului şi, trecând printre strana stângă şi sfeşnicul îm
răt~sc, _vine Aîn m~jlocul biserzâi (sub P?licand~1). Stând cu faţa spre răsărit, se închină.'
trei on, se mtoarce spre scaunul arhieresc ş1 depune metanie, apoi se închină din h
spre. răsărit, zicân~ în şoaptă:_ ,,Binecuvântat est~ Dumnezeul nostru, totdeauna .. ;'
contmuă cu mgăcrnnile începătoare obişnuite (,,Impărate ceresc. .. , Sfinte Dumne
ule ... " şi ce_l~lalte), iar după Tatăl nostru şi „Că a Ta este împără.ţia., .. ", zice cele trei tro
pa1:e ele u11nlinţă prescrise în Litu1;qhier (,#iluieşte-ne pe noi, Doamne ... , Doamne, mî
lmeşte-ne pe noi ... , Uşa milostivirii ... "). Inaintează printre sfeşnicele împărăteşti şi zi
câ1;d t:opan~ ,,Preacur~tului Tău chip ... ", se închină şi sărută icoana împăr;lteas~ă/
Mantmtorulm; trece la icoana împărătească a Maicii Domnului se închină şi ·o sărut"
zicâ1;d tro~arul resr:ectiv (,,C?ee~ ~e eşti izvorul milei ... "). Acelaii lucru îl face mergâ.11
pe_ r3:1<l la icoa?a dmspre m1azaz1 (unde e de obicei icoana hramului) şi la cea dinsp't
~azanoapte? zicând troparele sau condacele sfinţilor zugrăviţi pe ele. Se întoarce af
pnntr~ sfeş1:Kele împărăte_şti, s~: înch~n~ şi sămtă i~oana_ de pe iconostas, zid.nd trapa
rul sfantulm sau al prazmculm zugrav1t pe ea. Vme dm nou în mijlocul bisericii şi
stând îi:3- locul de la început, cu faţa spre răsărit, îşi descoperă capul, dacă poart.1 culion
se. închmă de două ori şi, plecându-şi capul, zice în taină rugăciunea „Doamne. trimit
mâna Ta din înălţimea locaşului Tău ... ". Se închină încă o dată şi face apolisull mic c
!a sfâr~i~ Pros:omidi~i. Se_ pleacă spr~: credincioşi, în dreapta ş1 în stânga ( cerând~Ff
1ei:=ar? )_, ş? tr:can? prmtre icono~tas ş1 strana dreaptă, intră în sfântul altar pe uşa· d
rmazaz1, samtand icoana sfântulm arhanghel zugrăvit pe ea şi zidl.nd: ,Jntra-voi în cas
ta ... ~'- Vine în faţa Sfmtei Mese, se închină de două ori până la pămint (face metarrii
man), sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Masă şi Sfânta Cruce c:i se închini încă o dată
(face încă o metanie). · " ·
Cu aceasta, ritualul pregătitor. al închinării pentru Liturghie s-a terminat. Preotul
~rece acAum Î? partea de ţniazăzi a; altai;ilui (?-nde de obicei se află veşmâ.ntarul) şi ai~t.
mcepe mibracarea cu sfintele veţmint,;) m ordmea prevăzută de Litu1')jhier şi cu formtl-'
lele sacramentale respective. · · '.
Trece apoi la spălător, unde-şi spală mâinile, rostind rugăciunea: Spăla-voi întru
nevinovăţie mâinile mele ... " etc. " ·'
. Dacă µreotul s-a închinat la sfintele icoane şi a îmbrăcat toate veşmintele încă di··
namt~ de încep_utu,!_~ Utreniei (cum fac unii preoţi de enorie), atunci, -după ce a rostit
ectema mare, dm srantul altar, el poate începe îndată serviciul Proscomidiei.
184
LITURGICA SPECIALĂ
5. Rânduiala Proscomidiei
îni Preotul merge la proscomidiar, unde orânduieşte toate cele de trebuinţă pentru
: slujbă, dacă n-a făcut-o mai înainte. Când toate sunt gata, se închină de trei ori în faţa
A
păcatosu! ? _:11,a milmeşte ! · ş1_~p~n,_ luand copia ş1 ?nma ~rescura c1:1 ama.11?01:1ă ma1-
nîle, le ndica 111 dreptul frunţu ş1 zice troparul „Rascumparatu-ne-a1 pe 1101 dm bles-
temul Legii ... " (vezi Litur;qhier) Bucureşti, 1967, p. 90).
a) PretJătirea Sfântului Agneţ şi a potirului
După aceasta, trecând copia şi prescura în stânga, se închină şi dă binecuvântarea
pentrn începutul Proscomidiei C,Rinecuvântat este Dumnezeul nostru ... "), binecu-
vândnd totodată prima prescură (din care va scoate Agneţul), prin facerea semnului
Sfintei Cruci cu dreapta deasupra ei. Apoi, ţinând-o în stânga, trece copia în dreapta şi
însemnează cu vârful ei, crnciş, de trei ori peste pecetea prescurii, zicând de fiecare
dată: (când atinge sus:) ,,Întru pomenirea Domnului Dumnezeu, (când atinge jos:) şi
N[ântuitomlui nostru (stânga:) Iisus (dreapta:) Hristos !".
Pune apoi prescura pe taleml de lemn, înfige copia în dreapta peceţii (stânga pre-
otului) şi, tăind, zice: ,,Ca un miel spre junghiere S-a adus". Face acelaşi lucru în
stânga peceţii (dreapta preotului), zicând: ,,Şi ca o oaie nevinovată ... "; apoi în partea
de sus, zicând: ,,Intru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat" şi, în fine, în marginea de
jos a peceţii (cea dinspre preot), zicând: ,,Iar neamul Lui cine-l va spune ?".
După aceasta, înfige copia în prima t::îietură, până aproape de coaja de jos a prescu-
rii, .şi scoate pecetea (Agneţul), desfăcând-o de restul prescurii şi zicând: ,,Că s-a luat
de pe pământ viaţa Lui". O întoarce şi o aşază cu faţa (pecetea) în jos pe sfântul disc şi
taie cruciş miezul, până aproape de coajă ( dar fără să o străpungă), zicând: (când taÎe
de s_us în jos:) ,,J unghie-Se Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ri<:lică păcatele lumii", ( tăind
apoi de la dreapta la stânga:) ,,pentru viaţa şi pentru m_{i_ntuirea lumii". Apoi întoarce
din nou Agneţul cu pecetea (faţa) în sus şi împunge cu vârful copiei în partea dreaptă
a ei (unde e scris IS)) zidnd: ,,Iar unul din ostaşi cu suliţa coasta Lui a împuns".
Acum preotul lasă copia, ia în dreapta vasul cu vin, iar în stânga pe cel cu apă, şi
toarnă din amândouă odată în sfântul potir, zicând: ,,Şi îndată a ieşit sânge şi apă, iar
cel ce a văzut a mărturisit şi adevărată este mărturia lui".
Să aibă grijă preotul ca, atunci când toarnă vin şi apă în sfiî.ntul potir, să pună mai
puţină apă decât vin (cel mult 1/4), pentru ca nu cumva apa să schimbe firea vinului căci
taina nu se va săvârşi cu vinul care se va schimba în gustul apei, şi preotul de mo;r~~ va
greşi" 1 • De asemenea, la Liturghia în sobor, sau când vor fi credincioşi mulţi de împărtăşit,
preoml proscomiditor va avea grijă să scoată un agneţ mai mare ca de obicei şi să toarne din
vreme în potir atâta vin şi apă cât să ajungă tumror celor ce se vor împărtăşi. Căci după
sfinţirea Darurilor nu mai este îngăduit a turna vin şi apă în sfântul potir •
2
Apoi preotul face semnul binecuvântării deasupra sfântului potir, zicând: (,,Binecu-
vântatăeste amestecarea Sfintelor Taine, totdeauna ... ". Acoperă sfântul potir cu m1
acoperământ mic şi îl dă mai la o parte.
i Vezi capitolul ,,Penuu materia Sângelui lui Hristos", în Povăţuirile clin Litinghie-r (ed. 1956, p. 422).
2
VeziLitu1ghierul (ed. 1956, p. 438).
185
:FKnOT FKOP. DK. EN.E Irn.ANI~TE LITURGICA SPECIALĂ

~) Scoaterea. niiridelor , Apoi preotul scoate din prescura a patra (sau din bucata din care a· proscomidit
După ce pune de o parte (în anaforniţă) restul prescurii din care a scos Agne' f.pentnI v~~) 9 mjridă şi ?entrll: _sine1 pe care fie c~ă 6 -ad~~gă la gr~~joara mirid~!o~
preotul ia a doua prescură (sau al doilea corn de prescură., ori a doua peceteY ,pentr_u v;1-i,___ he ca o aşaza la m11loc mtre cel_~ dou~ gran:a1oar~ _de mmde l?entru vu ş1
binecuvântează şi:,,._ punând-o pc talerul de lemn, taie din ea o părticică în formă de--; 111orţL! ~ica~.d: ,,Pomeneşte, Doamne, clupa mulţ1rn.ea mduranlor Tale, ş1 a mea ne-
unghi, zicând: ,,Intru cinstea şi pomenirea Preabinecuvântatei, slăvitei, StăpA: ,: vredmc1e... etc.
noastre de Dumnezeu Născătoare ... "; luând pe copie această părticică, o aşazh Acum se scoate şi mirida pentru cerere specială (dacă este), citindu-se rugăciunea
respectivă din Litur)fhier (la cererile pentru felurite trebuinţe).
sf..î.ntul disc, de-a dreapta Sfântului Agneţ (în stânga preornlui), cu vârful în sus/-'
când: ,,De faţă a stătut împărăteasa ... ". Ia apoi a treia prescură (sau al treilea corn-/ Terminând de scos miridele, preotul lasă copia, ia buretele şi strânge cu îngrijire pe
disc miridele dedesubtul Agneţului, ca să nu cadă vreuna jos.
prescură), o binecuvântează şi scoate pe rând miridele celor nouă cete (ale sfinţilo
mai mici decât Panaghia, fie pătrate, fie (mai obişnuit) triunghiulare, aşezându-le, ur
câte una, pe sfântul disc, în stânga Agneţului (dreapta preotului), în şiruri verticale.·
câte trei (vezi fig. 2) şi rostind la fiecare din ele formula respectivă pentru categoria ·
sfinţi care trebuie pomenită (vezi LituJ'Jlhieruf) în ordinea următoare:
1. Sfânml Ioan Prorocul
"""... ,,_,
2. Ceilalţi Sfinţi Proroci
3. Sfirn;ii Apostoli
4. Sfinţii Ierarhi
:m~ E~
5. Sfinţii Mucenici şi 1\1.uceniţe "HH. ...ti~~
6. Sfinţii rnari pustnici ( Cuvioşii Părinţi şi Preacuvioasele Maici)
7. Sfinţii rară de arginţi
8. Sfinţii Ioachim şi Ana, sfântul zilei şi toţi sfinţii
9. Sfântul autor al Liturghiei pe care o săvârşim _
Apoi ia a patra prescură (sau al patrulea corn de prescură), o binecuvântează şi, p~
nând-o pe talerul de lemn, scoate pe rând cele trei miride speciale (pentru episcopul 1~
eului, pentn.1 conducătorii Statului şi pentru ctitori), aşezându-le pe disc sub Agneţ,
la dreapta alteia, şi zicând la fiecare formulele respective 3 • Când îl pomeneşte pe episc',
pul locului, îl pomeneşte şi pe arhiereul care l-a hirotonit, dacă e altul decât episcop
locului şi dacă e în viaţă. Apoi, ţinând aceeaşi prescură în stânga şi copia în dreapta, de
supra discului, scoate cu vârful copiei tarâminiri mici, aşezându-le în grămăjoară ded
subtul celor trei miri de, în partea stângă ( a preotului) şi citind în şoaptă rugăciun · Fig. 2. Aşezarea Agneţului şi a miriddor pe sfântul disc.
pentm pomenirea generală a celor vii (,,Primeşte 5 Doamne, jertfa aceasta ... "), după ca
îi pomeneşte pe nume pe credincioşii vii pe care îi are de pomenit, scoţând pentm fi Se aduce apoi cădelniţa aprinsă, pe care preotul o binecuvântează, zicând rugăciunea
care câte o miridă şi adăugând-o la grămăjoara rn.iridelor pentru vii, cu cuvintele: ;,P tămâii (,,Tămâie îţi aducem Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru ... "). Ţinând paracliserul
meneşte, Doamne, pe robul Tău (roaba Ta sau: robii Tăi) X ... ". cădelniţa aprinsă (sau fiind agăţată într-un cui) la îndemâna preotului, acesta ia steluţa şi
Ia apoi a cincea prescură (sau al cincilea corn de prescură), o binecuvântează şi o tăn1âiază, apropiind-o de fumul cădelniţei, o sărută şi o pune des:făcută peste sfântul
ţinând-o cu st{inga deasupra sfântului disc, scoate cu copia altă serie de fărâmituri mici disc, zicând: ,,Şi venind steaua, s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul".
pentru morţi, făcând cu ele a doua grămăjoară, la dreapta celei dintâi (în dreapta preotu.
lui) şi citind în şoaptă rngăciunea specială pentru cei morţi (,,Pentru pomenirea şi ierta c) Acoperirea Darurilor
rea păcatelor tuturor celor din veac adormiţi întru buna-credinţă ... "), la sfârşim! căreia î Apoi ia acoperământul discului, îl apropie de fumul cădelniţei, îl sărută şi acoperă
pomeneşte pe nume pe toţi morţii pe care îi are de pomenit, începând cu ctitorii dece;, cu el discul, zicând: ,,Domnul a împărăţit ... " etc. (Ps. XCII).
daţi ai bisericii şi continuâr1d cu arhiereul care l-a hirotonit, d;:ică acesta e decedat. Pen~ La fel face cu acoperământul potirului, zicând: ,,Acoperit-a cerurile bunătatea Ta,
tm fiecare nume scoate o miridă, adăugând-o la celelalte şi zicând: ,,Pentru pomenirea Şţ Hristoase, şi de lauda Ta plin este pământul" (Avac. III, 3).
iertarea păcatelor adormitului robului (adormitei roabei) lui Dumnezeu, X ... ". Apoi, ta.când la fel cu acoperământul cel mare (Aerul), acoperă cu el discul şi poti-
Pomenirea credincioşilor vii şi morţi continuă şi după sfârşitul Prosc:pmidiei, pe m~i rnl, zicând: ,,Acoperă-ne cu acoperământul aripilor Tale ... " etc. (comp. Ps. XVI, 8).
sura primirii pomelnicelor, scoţându-se pentrn fiecare nume câte o miridă din prescura a
patra (pentru vii) sau a cincea (pentru morţi) şi adăugându-se la grămăjoara respectivă. · d) Cădirea Darurilor) rugăciunea pentru binecuvântarea lor) apolisul şi cădirea finală
La urmă, preotul ia cădelniţa şi tămâiază Darurile, zicând de trei ori: ,,Binecuvân-
3
Vezi-le în Liturghierul de Bucureşti,] 937, pp. 101-102 şi 1967, p. 97. tat eşti, Dumnezeul nostru, Care ai binevoit aşa, slavă Ţie!". Apoi dă (lasă) cădelniţa,

186 187

PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
sau_?,.. tre_ce în mâna s~ângă, se închină de trei ori şi zice RitJJăciunea Prosconiidiei (;µ'
neru-mamte a DarunJor): ,,Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Cel ce pe pt.\.inea;r
cerească .. ,;" etc., fa.când cu mâna semnul Sfintei Cruci asupra Cinstitelor Daruri, la
vintele:,,Insuţi binecuvântează această punere-înainte".
După aceasta, face apolisul cel mic. Apoi ia din nou cădelniţa şi căde
proscomidiarul cu,,_ Darurile, Sfânta Masă şi tot altarul, zidnd în taină, în jurul Sfin
Mese, troparul: ,,In mormânt cu tn1pul..." şi, în continuare, Ps. L (,,M.iluieşte" -·
Dumnezeule ... ").
6~ Momentele distincte ale Proscomidiei
Recapitulând deci am putea împărţi întreaga lucrare a Proscomidiei în câteva pă
sau momente distincte, precum se vede din schiţa jjrafică a rânduielii Proscmnidiei de
p. 272:
a) Binecuvântarea (precedată de metanii ş1 troparul „Răscumpăram-ne-ai p
noi ... ");
b) Ritualul scoaterii (pregătirii) AJJneţului)·
c) Ritualul preg:ătirii potirului;
d) Ritualul scoaterii şi aşezării miridelm·:
- mirida Născătoarei de.Dumnezeu (Panaghia, Bogorodicina);
- miridele sfinţilor ( cele 9 cete);
-- miridele pentru vii (începând cu cele trei miride speciale);
- miridek pentru morţi;
- mirida pentru sine (şi, dacă e cazul, miridele speciale pentru trebuinţe diferite);
e) Tămâierea (cădirea) şi R1wăciunea pentru binecuvântarea Darurilor (Rugă.ciune·
Proscomidiei);
f) Apolisul şi cădirea finală ( a Darurilor, a Sfintei Mese şi a întregului altar).
7. Continuarea proscomidirii după începerea Liturghiei
La bisericile de enorie, unde credincioşii vin la biserică şi aduc pomelnice şi <lup~
începutul Liturghiei, mai ales la oraşe, putem proscomidi, adică putem sco;:1te miride'r
atâta timp cât Darurile stau la proscomidiar, adică până la Heruvic. Pentru aceasta;
unii preoţi fac, la timpul cuvenit, înainte de începerea Liturghiei, numai partea diri'.
Proscom~d~e. până la acoperirea Darurilor, urmând ca acoperirea Darurilor şi sfârşitu!'
Proscom1d1e1 să le facă înainte de ddirea de la Heruvic. In cazul acesta, cădirea
scrisă în Litur;qhier la sfărşitul Proscornidiei coincide cu cea de la Heruvic.
toată Proscomidia, deci şi acoperirea, tăm1ierea şi apolisul, la timpul cuvenit,
înainte de începerea Liturghiei, dar lasă răsfrânte marginile dinspre preot ale ,,,r,,n, r'.l-<'~''y
mântului discului şi ale Aerului, spre a putea pune miridele pentru vii şi mor1;i
de celelalte, în timp ce citesc pomelnicele venite după acoperire, până la Heruvic.
rneln_icele sosite după ieşirea cu Darurile se pomenesc la proscomidiar în timpul Axios,
nulm, dar fără să se mai scoată miride. Cele primite după A-x:ion se vor pomeni la Li-
turghia următoare.
188
LITURGICA SPECIALĂ
B. RÂNDUIALA LITURGHIEI CATEHUMENILOR
1. Ritualul pregă.titor pentru începerea Liturghiei
Partea a doua a Liturghiei - sau Liturghia pe care o numim „a catehumenilor" -
ţinf;_ de_ la bine:uvântarea d~ încer~t până la cuvint~le: ,,~âţi ,,_sun~eţi ch~m_aţi ieşiţi ... ".
-' Inamte de mceperea L1turgh1e1, preotul deschide uşile 1mparateşn ş1 dvera ( dacă
. o-au fost deschise mai înainte). Stând în faţa Sfintei Mese, face trei metanii mari, zi-
când de fiecare dată: ,,Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine P.ăcătosul şi mă miluieşte!"
Apoi, cu mâinile ridicate în sus, zice în şoaptă rugăciunea ,,Împărate ceresc. .. " (de trei
ori), închinâ.ndu-se de fiecare dată, ,,Slavă întru cei de sus lui Durnnezeu ... " (de două
ori\ şi „Doamne,,,_ buzele mele vei de~chide ... " ( o dată).
Intre Paşt( şi !nălţare, în loc de „lmpărate ceresc" se zice „Hristos a înviat", de trei
ori, iar de la Inălţare până la Rusalii nu se zice nimic, ci se începe cu „Slavă întru cei
de sus ... ".
Dacă preotul poartă. culion, 'işi descoperă capul, rămânând aşa până la Rugăciunea
.amvonului.
Se închină apoi de două ori, sărută Sf.î.nta Evanghelie, Sfânta Masă şi Sfânta Cruce,
precum şi chipul sfântului a cărui Liturghie o va săvârşi (din Litur;qhier) şi se mai
închină încă o dată.
2. Prima parte a Liturghiei catehumenilor
(până la Yohodul cu Sfânta Evanghelie)
După acest ritual preg~ititor, preotul începe Liturghia însăşi, astfel: Ia Sfânta Evan-
ghelie cu ambele mâini şi, ţinând-o drept în sus, dă binecuvântarea, cu glas mare:
„Binecuvântată este împărăţia Tat,._ălui ... ", făcând concomitent semnul Sfintei Cruci cu
Sfânta Evanghelie peste antimis. In timp ce zice cuvintele „acum şi pururea ... ", aşază
Sfâna Evanghelie la locul ei pe antimis, apoi -o sărută, se întoarce pe stânga, închide
uşile împărăteşti (dvera rămâne deschisă) şi, întorcându-se înapoi pe dreapta, începe
ectenia ,nare (,,Cu pace Domnului să ne rugăm"); când e nevoie, înainte de alineatul
„Pentru ca să ne izbăvim noi de tot necazul...", se intercalează cererile pentru diferitele
trebuinţe) de la sfârşitul Litzn;qhierului.
După ecfonisul ecteniei (,,C;;1 Ţie se cuvine toată slava ... "), la strană se răspunde
,,Amin" .şi se cântă Antifonul I, în timp ce preotul citeşte în taină riwăciunea Antifo-
nului I, din Litur;,7hier (,,Doamne, Dunmezeul nostru, a Cărui stăpânire este
neasemănată ... " etc.).
Când la stran:l se termină Antifonul I, preotul zice ectenia niică (,,Iară şi iară ... "),
3 încgeind-o cu ecfonisul: ,,Că a Ta este stăpânirea ... ". -
In timp ce la strană se cântă Antifonul II, preotul citeşte în taină 1,ujjăciunea Anti-
fonului II (,,Doamne, Dumnezeul nost1u, mântuieşte, popoml Tău ... ".
După ce la strană se termină Antifonul II, preotul zice din nou ectenia mică„ în-
cheind-o cu ecfonisul: ,,Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti ... "; la strană se
cântă Antifonul III (Fericirile ori troparul sărbătorii) după caz), Îar preotul citeşte
rugăciunea Antifonului III (,,Cela ce ne--ai dăruit nouă aceste rugăciuni obşteşti ... ").
189
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
:J. V ohodul mic (ieşirea cu Sfânta Evanghelie)
Când la strană începe să se cânte stihira de la „Slava" Fericirilor, preotul desch'
uşile împărăteşti (făcând o uşoară plecăciune spre popor) şi face vohodul mic (ie_firea'
Sfânta EvanJJhelie)) astfel: se închină de trei ori în faţa Sfintei Mese, ia cu multă evlai
Sfânta Evanghelie şi pune în locul ei, pe antimis, Sfânta Cruce. Tinând Sfânta Ev''
gheli~ înălţată îi: dreptul frunţii ( având mâna dreaptă pe cotoiul cărţii, iar stânga/
m~1rgmea cu tăietura foilor), ocoleşte pe dinapoia Sfintei Mese şi iese pe uşa,
miazănoapte, mergând înainte un purtător de lumină, cu lumânare sau sfeşnic por
tiv. Ajungând în mijlocul bisericii, purtătoml de lumină se întoarce printre sfeşnice
împărăteşti şi vine de stă cu lumina (sau lasă sfeşnicul) în dreptul icoanei împărăteşti,
Mântuitorului, iar preotul, rămânând pe loc, cu faţa spre răsărit, ţine Stama Evangh
lie cu stânga la piepr:, îşi pleacă uşor capul şi zice în taină Ru)Jăciunea intrifrii (,,Stăp
ne Doamne, Dumnezeul nostru ... ". Apoi îşi înalţă capul, face semnul binecuvântă
spre răsărit, zicând incet: ,,Binecuvântată este intrarea sfintilor Tăi Doamne totd ·
una ... ", face două închinăciuni adânci, sărută Sfânta Evanghelie şi se închi1;ă încă,
~iat~. Apoi, purtând din nou Sfânta Evanghelie cu ambele mâini, în
dreptul frunţii, c
Ir~v1er~a s_pre ~:edincioşi,. în~intează spr~ sfântul ~tar pri1;tre sfeşn_icele împărăte~ .
Aiuns 111 taţa Sfmtelor Uşi, cand la. strana s-a termmat de cantat Antifonul III (Penei
rile ori troparul), preotul înalţă Sfânta Evanghelie şi zice, cu glas mare: ,,Întelepciun
Drepţi !". Apoi intră în sfântul altar prin uşile împărăteşti şi, luând Sfânta Cruce de p
sfântul antimis, pune Sfânta Evanghelie la locul ei.
După ce la strană se cântă „Veniţi să ne închinăm ... " şi orânduitele tropare şi con
dace, preotul (din faţa Sfintei Mese) zice: ,,Domnului să ne rugăm!" şi îndată ecfo
nisul: ,,Că Sfânt eşti, Dumnezeul nostru, şi Tie slavă înălţăm ... " etc.
La praznice, hram sau sfinţi CLl Polieleu, dacă preotul vrea, se d.ntă: ,,Doamne, rnântu·,
ieşte pe cei binecredincioşi" astfel: după cuvintele din ecfonis ,, ... acum şi pumrea ... ", îndat~
cântă preotul „Doamne, mântuieşte pe cei binecredincioşi", din locui şi poziţia în care s; ,,..
află ( adică stând cu faţa spre Sfânta Masă); apoi la strană se cântă de două ori aceeaşi câit:,~f
tare. Preotul continuă, cântând din altar „Şi ne auzi pe noi!" şi, îndată sfârşeşte cu cuvintele}l:I.
de încheiere a ecfonisului: ,,Şi in vecii vecilor" (tot din faţa Sfintei Mese). }li'
.,
4. Partea a treia (după vohodul cu Sfânta Evanghelie) \hii
strană cântă
În timp4 ce la se .,,Sfinte Dumnezeule ... ", sau, când este cazul ) ,, Câti, îdjJ
HristOS ... " , ori „Crucii Tale ... "\ preotul citqte (în taină) Ru)Jăciunui cântării îrJ,::t:,'.ţ{.s
--:•,-J:.s'-y-
treit-sfinte) din Litu1';qhier (,,Dumnezeule cel Sfânt, Care între sfinţi Te odihneşti ... "t 11ţ
După aceea zice şi el, în şoaptă) ,,Sfinte Dumnefeule ... '\ de trei ori, fădnd de fiecare,
dată câte o închinăciune în faţa Sfintei Mese. Inainte de ultimul „Sfinte Dumnezl
ule ... ", cântat de crt"'.dincioşi, preotul zice cu glas mare: ,,Puternic!" (stând tot în faţ
Sfintei Mese); iar În timp ce la strană se cântă pentru ultima oară „Sfinte Dumnezd:_
4 La Naşterea i la Botezul Domnului, în Sâmbăta Floriilor, în Sâmbăta Patimilor (la Lrtm·gn1a~ţ[$).]
2
Sfânmlui, Vasile). ln Duminica Paştilor şi toată Săptămâna Luminată şi în Duminica Rusaliilor.
s La !nălţarea Sfintei Cruci ( 14 sept.) şi în Duminica a treia din Postul Mare (Duminica :)nnn:L,,ft
Cruci).
190
LITURGICA SPECIALĂ
·.·. ole ... ", el s~ îndreaptă către proscomidiar şi se pleacă spre Cinstitele Darnri zicând în
(şoapd: ,,1:3111ecu;ântat est~ ~el ce vine întn1 numele Donumlui". Apoi se î~toarce pe
rdreapta_ Şl~ ~recand p~ dmamt~a Sfintei Mese, se Închină (unii sărută şi colţul de
apus-r111azaz1 al Sfintei Mese) şi merge spre Scaunul cel înalt, zicând: .Binecuvântat
eşti pe scaunul ~lavei !n~p_ărăţ~ei
!~le, Cela c~ şezi pe Heruvimi, totdeam;~ ... ". Ajuns în
dreptul colţulm de rasant-miazaz1 al Sfintei Mese, se întoarce spre stânga şi rămâne
acolo, cu faţa spre apus. De aici, după ce se termină cântarea Trisaghionului el dă bi-
nec~v;În~!reav pei:tr~ citi~~a Apo~·t~lulu_,i (,,S_ă luă1? ~minte! Pva~ev tutur~)[", ,,Î~ţelepciu:
ne ! , ,,,~a lua_m ammte . . Apoi 1a cadelmţa, dmamte pregauta, o bmecuvantează ş1
face cădire mică, având grijă să cădească firă zgomot, iar atunci când trece cu căditul
de la strana dreaptă la cea stângă, îl cădeşte şi pe cititorul Apostolului. După ce lasă
cădelniţa',,el ~iteşte ~n tai?ă ~Ruf'ăcii:nea di1:ainte de Evan:JJhelie (,,Străluceşte în inimile
noastre ... ),, iar daca mai ramane nmp, sta tot în colţul ae răsărit-miazăzi al Sfintei
,Mese:, cu faţa spre credincioşi, ca şi înainte de cădire. Când revine în fata Sfintei
Mese, se pleacă şi se închină spre scaunul cel de sus. · '
S!ăr~in~l~1-se ci_ti~ea Apostolul~ti, preoml vine între uşile împărăteşti şi-l binecuvân-
t~aza_ l~~ cr~it<:r, zica~1d: ,,Pac~ pe!"~ De aceea, cititorul trebuie să rămână în mijlocul
b1s:enc11, pana ce pnmeşte bmecuvantarAea de la preot, plecându-şi atunci capul. La
str;~1ă se cântă rar: ,,Aliluia", de trei ori. In timpul acesta se pune îri faţa uşilor împără­
teşti, pe solee,._ a?alogul pentru citirea Evan11heliei) între două sfeşnice cu lumini (sau se
pune un sfeşmc m faţa analogului). ·
Preotul? ,~in mijl<?cul ~1:_~ilor î_mpărăte~ti şi cu faţa spre pop_or, rosteşte: ,,Înţelepciu­
ne! D~epţi sa ascultam Stanta Evanghelie! Pace tuturor!" (şi face semnul binecuvân-
tării). In timp ce strana răspunde „Şi duhului tău!", preotul ia Sfânta Evanghelie de
p_e Sfânt;J 0~să, pt~ne în locul ei Sfânta Cruce şi vine între uşile împărăteşti, de unde
zice, deschizand Sfanta s;::arre: ,,Din Sfanta Evanghelie de la ... citire".
Strana cântă: ,,Slavă Iie, Doamne, slavă Tie !".
Preotul: ,,Să luăm Aminte l" Şi citeşte pericopa rânduită.
1:erminând de citit, strana cântă rar: ,,Slavă Tie, Doamne, slavă Tie !'\ iar preotul
!!1cl~ide Sf~nta E_;an!,s~elie, o sămtă şi, îr:torcâ1~d-o cu faţa (Învierea) spre credincioşi,
11 bme:cuvanteaza, facand semnul Sfintei Cruci cu ea. Apoi se întoarce şi o aşază în
partea de ~-ăsărit a ASfin.rei Mese (mai ~us de sfântul antimis), cu cotorul spre apus. Se
u'.toarce d~n nou? .mch1de Sfintele Uşi (perdeaua rămânând deschisă); acum se citeşte
d:n Cazan~e (or1:uha 5,~u e~p_licarea „Evan~he~iei citite, <:=<;:>nform tradiţiei vechi, repuse în
vigoare prm n01le orandum ale Sfantulm Smod). Apoi preotul rosteşte ectenia întreită
(:,Să z:icem -~oţi di? t?t sufletul...'.,), iar în timpul răspunsurilor stra1~ei citeşte şi ruJJd-
ci~me,J- cereni cu osardie (,,Doamne, Dumnezeul nostru, primeşte această cerere cu osâr-
die"). Când e cazul, între penultimul şi ultimul alineat al ecteniei se intercalează cere-
rile respective, pentru diferite trebuinţe, aflate la sfârşitul LituFJJhierului. ·
_După ecfonisul ecteniei Întreite (,,Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu
eşti..:"), dacă s_e face pomenire pentru cei răposaţi, preoull adaugă şi ectenia pentru
morţi> cu rugăcmnea „Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul...".
Dacă nu, preotul zice ectenia pentru catehumeni (Rugati-vă cei chemati Domnu-
lui ... "), desfăcând în acelaşi timp sfântul antimis, astfel: ' ' ,' '
- L:1 primul alineat (,,Rugaţi-vă, cei chemaţi, Domnului!"), desface partea de dea-
supra (cea dinspre miazănoapte) a antimisului; ·
V .- la al doilea alineat (,,Cei credincioşi, pentru cei chemaţi să ne rugăm, ca Domnul
sa-1 miluiască pe dânşii !"), desface partea dinspre mniazăzi;
191
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
-- la al treilea alineat (,,Să-i înveţe pe dânşii cuvântul adevărului"), desface part
apus (dinspre preot);
- la al patrulea (,,Sa le descopere lor Evanghelia dreptăţii ,,), partea dinspre ră
răsfrângând-o peste Sfânta Evanghelie;
- la al cincilea alineat (,)Să-i unească pe dânşii ... "), preotul ia buretele şi strân
el rniridele (fărâmiturile) ce eventual s-ar mai găsi pe sfântul antimis, dându-l
mijlocul lui.
Când zice: ,,Cei chemati, capetele voastre Domnului să le plecaţi!~', la strană}
buie să se răspundă „Ţie, Doamne", cât mai pe larg (repetându-l, dacă e nev·.
pentru ca preotul să aibă timp să citească în taină Riwăciunea pentru cei che,'
(,,Doamne, Dumnezeul nostru, Care întiu cele de sus locuieşti ... ''), pe care o înc
cu ecfonisul: ,,Ca şi aceştia să slăvească împreună cu noi ... '\ făcând în acest timp,
buretele, semnul Sfintei Cruci peste sfântul antiIT1is.
Terminând ecfonisul, sărută buretele şi îl pune pe marginea de răsărit a sfintt
antimis (peste Sfiî.nta Evanghelie).
Apoi se întoarce şi închide dvera, zicând ectenia următoare: ,,Câţi sLmtet;i che
ieşiţi ... " etc.
Cu aceasta, s-a terminat partea din Liturghie pe care o numim „a catehumenilor'
C. RÂNDUIALA LITURGHIEI CREDINCIOŞILOR
1. Partea întâi (până la ieşirea cu Cinstitele Daruri)
Întorcându-se cu faţa spre Sfânta Masă, preotul continuă: ,,Câţi suntem
oşi, iară şi iară ... '', ,,Apără, mântuieşte ... '' şi ,Jnţelepciune !", citind în acest timp;'
taină:, şi R..uJJăciunea i'ntâi pentru credincioşi) pe care o termină cu ecfonisul: ,,Că Ţie
cuvine toată slava ... ".
Apoi repetă primele două alineate ale ecteniei mici şi zice: ,,Înţelepciune !", citi
apoi, în taină, şi Ru)!ăciunea a doua pentru credincioşi) pe care o termină cu ccfonis
,,Ca sub stăpânirea Ta, totdeauna fiind păziţi ... ".
La strană se începe Heruvicul (care trebuie cântat foarte rar).
Preotul citeşte în taină R14:qăciunea din tinipul cântării heruvimice (,,Nimenea din c
legaţi cu poftele ... "), după care zice şi el încetişor, de trei ori, Imnul heruvimic (,).\Joi c:a.' n-a avut vreme s-o citească şi înainte).
pe Hemvimi cu taină închipuin1 ... "), închinându-se de fiecare dată (nu se ridică mâinH
nefiind vorba de vreo invocare). Apoi deschide dvera şi uşile împărăteşti, făcA
plecăciune spre popor, ia cădelniţa, acoperă Darurile ( dacă nu le-a acoperit până acu ,
şi face cădire mică) zicând încetişor Psalmul L şi tropare de umilinţă câte va voi.
Terminând cu căditul, face două închinăciuni mari (metanii) în faţa Sfintei Mes
zicând de fiecare dată: ,,Dumnezeule, curâţeşte-rnă pe mine, păcătosul, şi mă ····--:,~,#, ,, virtutea mea ... " (sau îl cântă o dată, după ce la strană se termină de cântat „Pe Ta-
ieşte !"; apoi sărută Sfânta .Nlasă, sfântul antim.is şi Sfânta Cmce, face încă o 1nc:11u1a,~~1:'.I tăl..."), se închină de două ori, sărută discul şi potirul (acoperite), apoi Sfânta Masă şi
ciune, se întoarce şi, venind între uşile împărăteşti, se pleacă spre credincioşi, cet:an:~tţ,t se închină încă o dată.
du-şi astfel iertare (unii preoţi îi şi binecuvântează).
192
LITURGICA SPECIALĂ
2. Vohodul mare (ieşirea cwCinstitele Daruri)
:, Urmează vohodu.l mare sau iefirea cu Cinstitele Daruri) astfel: mergind la proscomi-
diar,. P:eotul zice: ,,Ri~ica}i mâinile voast~e la_ cele sfinte şi b~necuyâi:it~ţi ?e J?o~-
hu! !", 1a Aerul_(ac~peram~ntul ce~ mare~, ~l atrn~e de fumul cad~l.m~e1,,_ îl samta_ ş1 11
piine pe spate; 1a sfantul disc cu stanga, ţmfrndu-1 m dreptul frunţu, ş1 sfantul potir cu
dreapta, ~i1~ându-l ceya mai jos, car:i în ~reptul pieptului. V • V
/i .Termmandu-se cantarea Heruvicului) preotul, precedat de un purtator de lumina,
"~are ţine şi cădelniţa, iese pe uşa dinspre miazănoapte a altarului şi, păşind încet, cu
cuviinţă şi evlavie, rosteşte formula pentru pomenirea episcopului locului: ,,Pe (înalt)
prea Sfinţitul (Arhi-)episcopul (şi Mitropolitul) nostru X, să-l pomenească Domnul
pumnezeu întru împărăţia Sa". Ajungând în mijlocul bisericii, preotul rămâne pe loc,
cu faţa spre .credincioşi şi face pomenirile înscrise în LiturţJhier. La ultima formulă a
pomenirilor (,,Şi pe voi pe toţi, drept-măritorilor creştini ... "), atunci când zice: ,,tot-
deauna, acum şi pumrea ... ", face semnul Sfintei C1uci cu potirul spre credincioşi,
binecuvântându-i.
În timp ce la strană se cântă (rar) ,,Ca pe împăratul... ))) preotul se întoarce (pe stân-
ga) şi, ~recând print~e sfeşnicele cel~ mari, intră în ~tar„prip uşile î~părăteşti, zicâ°;~
·. cete trei tropare de mgropare (,,Iosif cel cu bun chip ... , ,,In mormant cu trupul... ,
.Ca un purtător' de viaţă ... "); pune sfântul disc şi sfântul potir pe sfântul antimis (dis-
~u1 în stânga şi potirul în dreapta preotului), ridică acoperământul discului şi pe cel al
potirului, le sărută şi le pune de o parte pe Sfânta Masă. Apoi ia Aerul de pe spatele
său şi, după ce îl apropie de fumul cădelniţei ( pe care paracliserul o ţine la îndemână
în dreapta), îl sărută ş.i acoperă cu el discul şi potirul. la cădelniţa şi tămâiază Cinsti-
tele Daruri, de trei ori, zicând încetişor ultimele versete ale Psalmului L (,,Fă bine,
Doamne, întru bunăvoirea Ta„ Sionului ... "). Apoi se întoarce şi închide uşile împă­
răteşti şi dvera. Dacă mai rămâne vreme, citeşte (în taină) şi Ru)!ăciunea punerii-înain-
te a Darurilor (,,Doamne Dumnezeule Atotţiitorule, Cel ce eşti singur sfânt ... ").
3. Pregătirea pentru săvârşirea Sfintei Jertfe
După ce se termină „Ca pe împăratul...", preotul rosteşe ectenia „Să plinim rugă­
ciunile noastre Domnului", citind totodată, în taină, futJJăciunea punerii-înainte ( dacă
După ecfonisu.1 ecteniei' (,,Cu îndurările Unuia-Născut Fiului Tău ... "), întorcân-
du-se cu faţa spre credincioşi, îi binecuvântează, zicând: ,,Pace tuturor !" ( pentru
aceasta se deschide dvera şi apoi se închide la loc). Revenind în faţa Sfintei Mese, pre-
otul zice: ,,Să ne iubim unii pe alţii ... "; iar în timp ce la strană se cântă rar: ,,Pe Tatăl,
pe Fiul şi pe Sfântul Duh ... ", preotul zice încetişor, de trei ori, ,,Iubi-Te-voi, Doamne,
După aceea, deschide dvera, zicând: ,,Uşile, uşile ... " şi, în timp ce se rosteşte Crezul:,
preotul ridică Aerul cu amândouă mâinile şi îl clatină uşor deasupra Cinstitelor Daruri,
având capul plecat şi zicând şi el, încetişor, Simbolul credinţei) la unison cu cel care îl
rosteştie în naos. Când se aud cuvintele: ,,Şi a înviat a treia zi ... ", încetează de a clătina
Aerul, îl sărută, îl întocmeşte şi-l pune deoparte, lăsând astfel descoperite discul şi poti-
ml cu Cinstitele Daruri şi continuând .să zică încetişor restul Crezului) până la sfârşit.
193
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
LITURGICA SPECIALĂ

4. Partea centrală a Liturghiei: Anaforaua '(şiMitropolitul) nostru X ... " şi îndată continuă a citi în taină ultima parte a rngăciunii
(Rugăciunea Sfintei Jertfe) cu sfintirea
) , Darurilor â"e mijlocire, încheind-o cu ecfonisul: ,,Şi ne dă nouă cu o gură şi cu o inimă ... ".

Când s~ :ermină r<::>stirea <:rezul-ui„ preotul zice, cu glas grav: ,,Să stăm bin
5. Împărtăşirea cu Sfintele Daruri
u

stam cu fr~ca ... ". Apoi deschide uşile împărăteşti, ia Sfânta Cruce şi., venind,.
Sfintele Uşi, cu faţa spre credincioşi, îi binecuvântează cu Sfânta Crnce zicând·
ml Dom_nului nostru Iisus Hristos ... ". Apoi, înălţându-şi ochii şi mâi~1ile cu ·s :.' După aceea, se întoarce cu faţa spre credincioşi şi îi binecuvântează ( cu mâna), zi-
~ruce, Zl~e: ,,_Sus să_ avem ini~21ile !". Întorcându-se (pe stânga)' şi plecându-se' când: ,,Şi să fie milele marelui Dumnezeu ... ". Apoi închide dvera şi, întorcându-se în
icoana ~annutonllm~ ~;-ece Sţanta Cruc"e în mâna stângă şi se închină, zicând:. faţa Sfintei Mese, zice ectenia -;,,Pe toţi sfinţii pomenindu-i... )-'. În timpul acestei ectenii
!1ml?-1:_111m_ J:?omnulu: ! ". ~po1 pune Sfanta Crnce pe Sfânta Masă şi închide.': citeşte:, în taină, rugăciunea: ,,Inaintea Ta punem toată viaţa şi nădejdea noastră ... ",
1mparat:şti ş1 dver~ _şi, 111 ~imp ce la strană se cântă: ,,Cu vrednicie şi cu dreptar: apoi ecfonisul „Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne ... " şi, în timp ce credincioşii cântă
pre<:8:11 mcepe a ~1.ti în tamă, cu toată cucernicia şi fără grabă, anaforaua sau ni Tatăl nostru„ zice şi el în taină această rugăciune, încheind-o cu ecfonisul: ,,Că a Ta
rzwacnme a Sfintei Jertfe (,,Cu vrednicie şi cu dreptate este a dnta tie a Te biii:' este îm pără.ţi a ... ".
v ân t a~-- " etc._) . I...,a ec t-omsu
. l „ C"anta.rea d e b.uuinţă cântând, strig~tnd ... ". ridică
' stelurf Se întoarce apoi spre credincioşi ~i îi binecuvântează, zicând: ,,Pace tuturor!"
pe sf~n~l disc, o şter~e de s_fântul_ antimis, o sărută şi o pune deasupra buret . (pentru aceasta se deschide dvera şi apoi se închide imediat la loc). Apoi, din faţa
(p~ste Sfan~a Evang~ehe), apoi contmuă să citească rngăciunea în taină (,,Cu acest' Sfintei Mese: ,,Capetele voastre ... ", la care strana răspunde: ,,Ţie Doamne!", cântat
nCite .Puten ... "), în timp ce la strană se cântă „Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot..." etc'· cât mai prelung, pentru s.a preotul să aibă timp a citi, în taină, Riff[ăciunea plecării ca-
ecf~msL~l „L~a5i, _m~î.ncaţi ... ",. ~;e?tul arată c1:1 dreapta către Agneţul de pe sfântul · petelor (,)\1ulţumim Ţie, Impărate nevăzut ... "), pe care o încheie cu ecfonisul: ,,Cu ha-
apoi se mchma ŞI zice: ,~Amm , iar la ecfomsul următor (,,Beti dintru acesta toţi. rul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni ale Unuia-Născut Fiului Tău ... ".
arată cu dre~pta d.tre sfântu:l potir şi se închină din nou, zicând: ,,Amin".. · : Citeşte apoi, în taină, Ru11ăciunea dinaintea împărtăşirii (,,Ia aminte, Doamne
~..,a ecfomsul ,,..Ale Tale dmtru ale Tale ... ", ia sfântul disc cu mâna dreaptă şi sfân: Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfânt locaşul Tău ... etc.)7.
potu-_ cu stânga (?reapta fiind deasupra), le ridică puţin, făcând cu ele semnul Sfii După aceea se închină de trei ori în faţa Sfintelor Daruri, zicând de fiecare dată:
Crqci deasupra stântului antimis, apoi le reaşază la locul lor. . :_ „Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine, păcătosul, şi mă miluieşte!". Apoi, ia Sfântul
Indată după acest ecfonis, adică în timp ce cântăretii cântă ,Pe Tine Te lăudăni' M;neţ cu ambele mâini şi îl înalţă deasupra sfântului disc, zicând cu glas înalt: ,,Să
preon.tl face trei închinăciw1Î în faţa Sfintei Mese, zicâi;d de fie~arc dată: ,,Dwnne ' luăm aminte! Sfintele sfinţilor!". La stană se cântă „Unul sfânt ... ~' şi apoi Chinonicul
cur~ţqte-mă pe mine, păcătosttl, şi mă miluiqte !''; apoi, ridicâi1d mâinile în sus în se'. (sau se,_ ţine predica, ori se citeşte Cazania, conform orânduirilor date de Sfântul Si-
de mvocare, zice încetişor, de trei ori, tropa1ul Ceasului al treilea ( Doamne Cela cei:, nod). In timpul acesta, preotul întoarce Sfântul Agneţ cu miezul în sus; în această
~reas:fâi1tul Tău Duh ... ") cu stihurile din Psalmul L (,,Inimă curată,~ideşte Î11~m ·'- poziţie îl frânge în două (pe tăietura verticală :racută la Proscomidie), zicând în şoaptă:
ş1: ,,Nu 1:1ă l~păda_de la fa~a Ta .. ~")), Îl:cl:inâi1du-~e de fiec~re dată (urui fac metan.ii). „Sfâdmă-se şi se împarte !vlielul lui Dumnezeu ... "; apoi îl suceşte spre dreapta şi îl
frânge din nou, pe tăien1ra orizontală. Ţinând cele patru părticele în mâna stângă,
<:01:nnua apoi :11gacr~.mea m t~1.na, cu e~1cleza: ,,Incă aducem Ţie această sluj
cu~antatoare ŞI rara de sange ... " ş1 face sfinţirea Darurilor„ precum se arată în Lit' deasupra sfântului disc, în poziţia în care au rămas după sfărâmare, preotul le ia pe
11!ner (ed. 19_~6, pp. 148-149). Apoi cade în genunchi, continuând a citi în taină rug rând cu dreapta şi le a 1 ază (tot cu miezul în sus) pe sfântul disc, în chipul Sfintei
cm!1ea de m11loc1re generală pentru vii şi morţi ( dipticele): Încă aducem Tie Cruci, astfel: partea cu IS spre marginea de răsărit a discului, partea cu HS în latura
sl\1Jbă cuvântătoare ... :", până la ecfonisul ,)\1ai ales pentru P~~easfânta ... ". Cind se ţe opus~t, cea cu NT spre miazănoapte, iar cea cu 101 spre miazăzi.
mmă de cântat „Pe Tine Te lăudăn1 ... ", preotul se ridică deschide dvera ia cădelnita' Preotul îşi şterge palmele cu buretele, peste disc. Ia părticica ISY face cu ea semnul
tăfr\âia~ă Sfintele de trei ori, zicând ecfonisul: .,.:,Mai ales .;entru Preasfânt~~--.". ' /Jf Sfintei Crnci deisupra sfântului potir şi o pune în el, zicând: ,,Plinirea paharului
In timp ce la strană s~ cântă Axionul ( pe care unii îl cântă în faţa icoanei Maic1ff , Sfânmlui Duh." Işi şterge din nou _degetele de la dreapta, cu buretele. Binecuvânteză
~or::inulrn), preotul commuă a ~iti mai întâi (toţ în taină) rugăciunile de mijlrn;ir~,ţt:, căldura şi o toarnă în sfântul potir, zicând: ,,Căldura credinţei, plină de Duhul Sfânt,
p~na ac?lo un~e se pomeneşte episcopul _locului (,,Intâi pomeneşte, Doamne ... "'). Apqj~' Amin !" ( şi aici trebuie să avem grijă, ca şi la Proscomidie, să nu turnăm prea multă
bmecuvameaza anafura cu formula înscnsă în Litur;qhier5„ :racând semnul Sfintei Crud1tc:- apă caldă în Sfântul Sânge, pentru ca să nu-l diluăm prea mult).
cu dreapta peste ~n~forniţă, p~ care o atinge apoi de sfânntl disc şi de sfântul potir:i:j;g: Urmează apoi împărtăşirea preotului, cu părticica IIS şi cu Sfântul Sânge, precum
Mer~~ 1~ prosco.:;:11d1~r, unde ci~eşt~ pomeh1icul ctitorilor şi pomelnicele eventual sositţtf aratăLiturJJhierul (ed. 1956, pp. 160-165).
clupa /eşirea cu C!nst1tele Darun, îşi spală mâinile şi revine în faţa Sfintei .Mese. )J: După împărtăşire, preorul ia buretele cu dreapta şi. ţinând, cu sdnga, sfântul disc
Can~ se ter!n11y1 ?.C cântat Axionuly preotul glăsuieşte ecfbnisul pentru pornenirea ie,r!lt plecat deasupra sfântului potir, toarnă în el, cu buretele, cele două părţi din Sfântul
rarhuluz locului: >>Inta1 pomeneşte, Doamne, pe (înalt) Prea Sfinţitul (Arhi) episcopul,i:' Trup (NI şi IG4), destinate pentru Împărtăşirea credincioşilor. Dacă nu sunt cr~dinci-
:y/ff' 7
Ultimele două rugăciuni în taină, fiind în practică greu de citit la locul şi în momentul exact în
Formule diferite în ultimele ediţii ale Liturghierului românesc: l 93 7 (p. 159), l %0 (p.
6
137)/ care sunt înscrise în Liturghier, se pot citi mai dinainte, şi anume în timp ce cântăreţii (corul) cântă
1956 (p. 152) şi 1967 (p. 150). ;1 ·
,,Tatăl nostru".

194 195
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
oşi de Împărtăş~\ se ~ot turna_ acum şţ miridele; dacă sunt credincioşi de împf ,.
a~~s~ea s~ toa1~na m ,sfantu1 ~otir 1JUn:1a1 dup~ îm~ărtăşireaA credincioşilor. Cândiţ
pa1ţ1l~ dm _Sfantul. Trup, zice: ,Jnv1erea lrn Hnstos văzand ... "; dnd toarnă 1
Sfintei Fec10are,, zice: ,,Luminează-te, luminează-te ... "; când toarnă miridele
nouă__ce_te (ale_ sfinţilor), zice: ),O ! Paştile cele mari ... ", iar când toarnă miâdel:
tru v11 ŞI morţi, zice: ,,Spalăt, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici ... " 8 ,
A . J?u~ă- aceea, acoperă sf~ntul potir cu acoperământul lui (dacă însă sunt crecilinci6
m~_partaş1t, nu-l _acoperă, c1 pune î,n el_li!1~1riţa), iar pe sfântul disc pune Aerul (ÎÎl
m~t) de~esu~t }1 '?este el Asteluţa (indusa), iar d~as~p~·a, acope1~ă.mântul discului, în
mit. Se .1:ichrna d1~1 n<:u v11: faţa Sfintelo_r Da_nm ~1 ~tteşte apoi în taină rugăciune,
mul~mue pentru_ 11npartaş1re (,,Mulţumim Ţie, Stapane, Iub1to1ule de oameni. ... " et
Cand deu tenrnnă de ~ântat <?hinonicul _( sau de citit Cazania, ori de rostit precli
preotul su~1a clopoţelul şi deschide dvera ş1 uşile împărăteşti. Se întoarce, se închil'.l
fa~a ~fint:i VMe~e\ i~ sf~1t1.1l P?tir cu dreapta, ţinând stânga dedesubt şi, venind ·În
~ş1le 1mparate?1, 11 i:1alţa, rostu?d ~hemarea la împărtăşire: ,,Cu fiica lui Dumnezed!
(1~1. faţa Sfintel?r Uşi se pun~ d1\1amte un sfeşnic cu lumină aprinsă). Cântăreţii cât:'
„Bu~e este ~m?ntat Cel ce vme mtru numele Domnului ... ') (în Săptămâna Lumin
„!fnstos a }n~1at...~', ~ dată)~ Dacă sunt credincioşi de împărtăşit, vin acum şi se 'itri
taşesc {_~up_a r~ndm~la-. Dac~ 111:, preotul ~ăm~ne între Sfintele Uşi şi-i binecuvâme
pe c~?d1?C10Jl c;1 s!.ar1tulv pot1r, ZICan{_~: ,:,Mantmeşte, Dumnezeule, pop01;_ul Tău ... ". <
C~nt~reţn„canta: ,~v_azut-am Ju~mna cea adev~_rat~<' (de la PaJti la Inălţare: ,,Ht:
t?s a mviat ... , o data, iar de la Inalţare la Rusalu: ,,Inalţatu-Te-at întru mărire ... ").:
tlfUPU} ace~ta, prsotul vse întoarce, pun~ sfântul potir pe Sfânta Masă şi îl tămâiazăt{
ca1'.d I?c~tişor: ,,Inalţa-Te peste cerun, Dumnezeule ... ''. Dă cădelnita se închină·1
trei o.n, 1~ t:fâi~n~l disAc ~~ ~tânp.;a şi ţi1:1ând P;>tirul deasupra lui, cu d~e;pta, vine în
Sfinte.I<: Cy, zicand. mt~1 1_11 ~me:, ,,Bmecuvantat este Dumnezeul nostn.1" şi apois:·,
glas, ~autan? spre cred111ooş1: ,,1 otdeauna, acum şi pururea ... " (unii fac ·şi semn ·.
Sfintei Cruci cu Sfintele spre credincioşi). · anafura, zicând: ,,Hrană a dat Domnul celor ce se tem de Dânsul").
A C~nt~re~Il răspun_de: !,Amin_. Să se ~mple gurile noastre de lauda Ta, Doamne.:!';
(1~1 Sapta1!1ana Lummata: ,,I-i:n~tos a 111v1at ... ", o dată), iar preotul se întoarce,. ·
dr_ e~pta, ? rn:rge ~a pr?scom1~1a11. aş!ză aco!.o ~fintele ( discul în stânga, potiruU
dreapt~) ŞI l~~n~ cadelmţa, le tamataz~ ?e trei on, rară să zică nimic, şi apoi face
~n~tanu man m~mtea lor. La proscom1diar se aprinde acum o lumină, dacă s--a
ieş1rea cu Darunle, şi rămâne aprinsă până după potrivirea Sfintelor.
6. Riturile finale
. Revenin~ în ~aţ~ Sfintei Mese, preotul rosteşte ectenia de niulţumirc pentru î1npărtă,
_ftn (,,Drepţi, p~11;11nd ... ")? stt~ân7~nd to~odată_ sfântul antimis, în chip invers de cu~;
1-~ de_sfacut (a?IC~ ~nt~xmmd ~nta1 m_argmea ~m~pre răsărit, apoi pe cea dinspre apus,,;&f,,
ceau dmspre_ miaz~z1 ş1 la urma cea dmspre nuazanoapte). Iar când rosteşte ecfonisul: .t ...
„Ca Tu eşn sfinţirea noastră .. /', ia în mâini Sfânta Evanghelie şi, racâncl cruce cu eai~f
_
8
L_itur:J!hie~'ele româneş;,i, _cu e~cepţi~ ultim~lor două ediţii
( 1956 1i 196 7), pun de obicei înt~kl'
fotm_~,la ,~.Spala, poan:ine... ŞI apoi „Im?cr~a _lm Hristos ... " şi celelalte. Pentru justificarea rânduielii ,{,/;;
deset tse ~ICI, vezi s_tud!ul nostm Observaţiuni ŞZ propuneri pentru Onouă ediţie a Littt1';ghieru.lui 1-mnânesc it: .
(extras
9vez1dm rev.' ,,B1senca Ortodoxă Română";' 1945-1946 pp 1 ::::_ 1 5
•mai A , ) • V j_ 0
r adică de mai mulţi sfinţiţi slujitori în acelaşi timp şi în jurul aceluiaşi sfânt altar. Sluji-
departe, la Rânduiala Impărtăşitii.
196
LITURGICA SPECIALĂ
ste sfântul antimis, o aşază deasupra antimisului întocmit, o dată cu cuvintele „acum
fpurure~.:. ".
Apoi 1ş1 acopera
V l d V1· . I . , . l . . d l
capu, acă poarta ·cu 1011 sau potcap, ia ..,ituryp,neru ş1, ţrnan u-
A
t'U stânga la piept, se întoarce pe stânga şi iese prin Sfintele Uşi, zicând: ,,Cu pace să
iesirn !" şi „Domnului să ne rugăm!". Ajuns în mijlocul bisericii, sub policandru, şi
d,_nd cu faţa spre răsărit, citeşte Rugăciunea amvonului (,,Cel ce binecuvântezi pe cei
5
te Te binecuvântează, Doamne ... ").
Dacă sunt colive sau prinoase de binecuvântat, se aduce preotului cădelniţa; după ecfo-
nisul Rugăciunii amvonului, la strană se cântă troparul şi condacul sfântului sau al săr­
bătorii zilei, în timp ce preotul cădeşte spre masa cu prinoasele. Apoi zice: ,,Domnului să ne
. rugăm !" şi citeşte Ru.lJăciunea binecuvâ11tiirii colivei sau a prinoasclor respective (artosul de
1
Pa~ti, struhrurii la 6 august etc.). Tot acum se pune, arunci când e nevoie, panihida 111ică (pa-
ras.t:asul pc scurt), ori doxologia de mulrumire (polihroniul de la Tedeum).
După aceasta, la strană se cântă: ,,Fie numele Domnului binecuvântat ... " de trei ori
(în Săptămâna Luminată: ,,Hristos a înviat ... ", de trei ori), iar preoml, plecându-se
puţin spre popor, în dreapta şi în stânga, intră în sfântul altar prin uşile împărăteşti şi
· merge la proscomidiar, unde îşi descoperă capul şi zice în şoaptă Ru;Jticiunea potrivirii
Sfintelor (,,Plinirea Legii şi a Prorocilor. .. ").
· Apoi vine îndată la Sfânta Masă, lasă Litur,qhierul) îşi acoperă capul şi face otpustul)
precum se arată în Litur,qhier. După aceasta intră în sfântul altar, închide uşile
împărăteşti şi dvera, apoi iese prin uşa de miazăzi şi, venind la iconostas, îi miruieşte
pe credincioşi cu untdelemnul binecuvântat din candela de la iconostas, zicând la fie-
care: ,,Ajutor de la Domnul, Cel ce a Îacut cerul şi pământul"; iar aceştia, după ce au
fost mimiţi, trec pe rând şi iau (ori primesc) anafura (în unele părţi, ca de ex. în Ar-
deal şi în Moldova, nu se practică miruirea credincioşilor, ci preoţii împart ei înşişi
Apoi preotul intră din nou în sfântul altar, pe uşa dinspre miazănoapte, merge la
proscomidiar şi, cu capul descoperit, potriveşte Sfintele, cu băgare de seamă şi cu
multă evlavie (având eventual un procovăţ sub barbă); la sfârşit rânduieşte sfintele
vase şi acoperăminte la locul lor, îşi spală mâinile şi citeşte ruJ!dciunile de mulţumire de
dupd împărtăşire, apoi dezbracă. sfintele odăjdii, zicând şi rugăciunile prescrise în Li-
tur;qhier (,,.A.cum slobozeşte ... ", troparul şi condacul sfântului autor al Liturghiei
săvârşite, tropaml Născătoarei de Dumnezeu şi apolisul).
Făcând toate acestea, se închină în faţa Sfintei Mese şi iese din biserică, mulţumind
lui Dumnezeu şi petrecând cu cuviinţă restul zilei, iar noaptea următoare (cel puţin),
se va feri de împreunarea trupească cu soţia, pentiu cinstirea Sfintelor, cu care s-a
.Împărtăşit.
D. RÂNDUIALA LITURGHIEI ÎN SOBOR
La catedralele chiriarhale, în mănăstiri, la bisericile din oraşe cu mai mulţi slujitori
permanenţi, în zilele de sărbătoare, precum şi în unele ocazii deosebite din viaţa
bisericească (ca, de exemplu, la cursurile de îndrumare a clerului, la sfinţiri de biserici,
la hirotonii şi instalări de preoţi etc.), Sfânta Liturghie se săvârşeşte de obicei în sobor,
rea În sobor, mult practicată în Biserica veche, a rămas astăzi o practică uzitată în Bi~
197
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

sericile Ortodoxe de rit bizantin, ca şi în celelalte rituri liturgice răsăritene (orient SCHEMĂ GRAFICĂ
pe când în riturile apusene a dispămt 10 • reprezentând părţile (unităţile)principale ~e rânduielii Liturghiei,
cu diviziunile şi subdiviziunile lor

1. Protia în sobor
. i a) îm:hinan:,1 ~i s:irur,irca ico,mdor
b) imbrkarea vr~mintdor
I. RITUALUL PREGĂTIRII UTURliHISITORILOR c) spjlarca 1~1;\inilo1: . .
Când slujeşte arhiereul (ca la catedralele episcopale), el este de drept primul d) rrop. ,,lt1sn11nparam-11e-a1 pe 1101. ..
slujitori, adică protosul (proestosul) sau prezidentul sobornlui de liturghisitori. El 2. BINECUVĂNl~-\REA PTR. ÎNCEPUTULSl.lJJBEI
drepu1l de a dispune atât asupra ordinei preoţilor coliturghisitori, cât şi asupra ac ŞI BINECUVA;,,;1~'\REA PRESCURILOR
amănunte din rânduiala slujbei, pe care Tipicul sau tradiţia le lasă la voia celui mai m''
Când slujesc numai preoţi (cu sau fără diaconi), cel dintâi lucrn care trebuie sta 1 3. RITIJ.'\1111. PREGATIRII AGNEŢULUI
este protia sau întâietatea în slujbă: care adică va fi primul dintre preoţi şi '
con,ducătornl sobornlui şi în ce ordine se vor aşeza ceilalţi preoţi. ·
ŞJ Al. l'OTIRULUI
, , , , • •
1 a) MiriJa Sf F(xioare
:v1iridek Sfinţilor (,,cek 9 cere")
I-i)
In această privinţă, unul dintre criteriile sau normele de care trebuie să ţiri •. 1
4. RITLALUL SCOATr.RII MIRIDEI.OR c) Cdc 3 miride speciale
seama este vechinmi în hirotonia de preot. Protosul soborului va fi deci preotul cel 1. PROSCOMIDI:\ d) ?vliridde ptr. vii ~i morţi
vechi în hirotonie, iar ceilalţi preoţi se vor aşeza în jurnl lui în ordinea descrescând·
vechimii în hirotonia de preot; mai aproape de protos vor fi adică cei mai vechi în · ·
5. TAMAJEREA ŞI ·1a)l' discul. l
rot<~mie, iar cel mai departe de el vor fi cei mai de curând hirotoniţi ca preoţi. ACOPERIREA DARURJLOR. 1
! potiru
c) ambde st vase
In cazuri speciale, se ţine însă seama şi de alte criterii sau consideraţii, cafuncţiu
administrative şi rangurile sau distincţiile onoriffre pe care le deţin clericii. De exemp
6. RUGĂCIUNEA PROSCOMIDIEI
între doi preoţi cu vechime egală în hirotonie, protia o va avea cel care deţin (bincrnv,întma Darnrilor)
funcţie sau o însărcinare administrativă (proestos, protoiereu, inspector, consjlier e a) Apolisul
sau e distins cu vreun rang onorific (sachelar, iconom, iconom stravrofor). Intre r 7. li.lTL'RILE FINALE b_) Cidirea finală rn rostirea troparului
mulţi preoţi cu ranguri sau distincţii onorifice diferite, protia o va avea cel cu ran 1
,,In morm:îm cu trupul..."
cel mai înalt (întâi iconomul stravrofor, apoi iconomul, apoi sachelarnl etc.); la feLJ
tre fei cu funcţii de conducere sau de administraţie bisericească. a) Închinarea în faţa Sf. Mese şi
In dernl monahal se ţine seamă aproape numai de rangurile onorifice: primiiSI sărutarea

rang sunt arhimandriţii - care, în slujbă, stau cel mai aproape de arhiereu - apoi vi l. 'Evcx.pl;u; (parrea b) Binernv. şi. ecr .. nure
intruductiv:1)
protosincelii, apoi sincelii şi apoi simplii ieromonahi. Intre clerici, monahi şi mireni
trepte sau ranguri egale, întâietatea o :au monahii.
Protosul are mare răspundere şi însemnătate la slujbele oficiate în sobor, căci de 1
atârnă, în mare parte, buna reuşită, corectitudinea, frnmuseţea şi succesul unor as
,
1c) A.ntifoande
r .\ntif. I şi Rug. Antif. I
Ectenia mic'i
Anrif. II .şi Rug.Amif. I[
Ectrnia mic\
de slujbe. De aceea, la alegerea lui trebuie să se aibă în vedere şi alee criterii, care'; \ 1\nrif. III şi Rug. Anrif. llI
referă mai mult la valoarea sa personală decât la criteriile enunţate mai înainte,.
anume la calităţile lui de bun slujitor: voce şi talent muzical, prestanţă fizică şi moral a) kşirca pr. cu Sf. Ev. şi rng. intr.'1rii
cunoaşterea şi respectarea Tipicului sau rânduielii slujbelor, evlavia şi pătrunderea li. LITURC;HJA
L VOHOl~UL Ml~ B1.·1~ecuv. intrării ş! sărutarea Sf. Evanghelii
b.)
(1eş1rea rn Evanghelia) c) Remtoarcerea pr. 111 altar
care slujeşte, simţul şi capacitatea de a conduce şi a dirija etc. C1\TEHUMF.Nl!,OR d) ,Yeniţi s:i ne închin:irn ... "
Cât îi priveşte pe ceilalţi preoţi, sunt datori să asculte de protos şi să păstreze în t \ e) "frop ..~i condacek
timpul slujbei o atitudine de perfectă cuviinţă, ordine, disciplină şi armonie, fiindJ
continuu cu ochii la protos, rugându-se toţi împrew1ă cu el şi slăvindn-L pe Dumne„ 3. TRISAl;HlONUL (,,Sfinte Dumnezeule") şi RU(;. TRISAGHIONULUI
zeu cu o gură şi cu o inimă, ca un singur om. a) Apostolul (şi c\direa)
4. LECTURILE BIBLICE bJ Rug. faanghdiei
(:ii râlcuin:a lor) c) Evanghdia
10
Vezi pe larg Placide de Meester, De concelebratione in Ecclesia Orientali prctcsei-tini secimdum ritu
byzantinu.m, în „Ephemerides Limrgîcae", 37 (1923), pp. 101-110, 145-154, 196-201; Pr. Prof. E
1
d) Omilia şi bUc. Ev. din Cnzm1ie

Bran.işte, RânduicJ.aslujbei în sobar, înB.O.R an. 1960, nr. 3-4, pp. 218-257; B. Botte,Note historique ·
S. RUGACIUNILE I) E I) LJJL'-n I ,1) Ect. întreit,'i şi rug. cererii st,\rniroare
la concilibration dans PEglise ancienne, înM.D., 35 (1953), pp. 9-23; Archdale R. King, Concilebnitiun· EVANGHELIE h) Ect. ptr. catehumeni cu desfacerea Sf Anrimis ,~i
the Christian Church, London, 1966; H. Brakmann, Kcd. avcx:y1.vo':>cYKOtxn rccx.vci::c; d1 îc:pcic; Rug. prr. catehumeni
i::'lJxcxptcr'tT]ptov c:llx,iJv - Zum gemeinschaftlichen Eucharistiegebet byzantinischer Konzelebranten,'
0.C.P., vol. XLII, fasc. II, 1976, pp. 319-367 şi Extras, Roma, 1976 (cu bogată bibliografie).

198 199
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

ectenia mică 2. Rânduiala Liturghiei oficiate în sobor de preoţi rară diaconi

a) Rugăciunile
cr..:Jincio~i
ptr.
I ectenia marc
două rug. (în
(prescurtată)
taii1ă) ptr. credincioşi

Hernvicul şi Rug. cânt. henwimicc

La slt.ţjba în sobor de preoţi fără diaconi) Prosco1nidia o face în întregime un singur
-- preot, şţ anun~e p~·eotul ~e râAnd, la mănăsti~i şi catedr~le, s_au pre<?~l cel mai nou î~1

l
b) Vohcxlul mare Chiirca mică hirotonie, deci ultimul dm stanga protosulm. El se va mchma deci smgur pentn1 Li-
l. Pregătirea Sf. Jntfr (ieşirea cu Darurile) ksirea cu Darurile turghie şi se va îmbrăca în toate veşmintele, după rânduiala ştiută, la vremea regle-
(partea introductivă)
!\;menirile (generale) mentară din cursul Utreniei, adică la „Dumnezeu este Domnul ... " sau în timpul citirii
lntrare,1 şi ~lc~t_merea Darurilor pe Catismelor (la mănăstiri în timpul Ceasurilor). Ceilalţi preoţi se închină toţi odată la
Sf. Masă, tamiuerea lor
mănăstiri şi catedrale de obicei în timpul Laudelor, iar la soboarele pentru slujbe oca-
c) Ect. cererilor şi Rug. punerii înainte a Dmirilor zionale se închină şi se îmbracă cu sfintele veşminte pe măsură ce vin în biserică. După
ce î~i spală mâinile, iau loc în jurul Sfintei Mese (precum se arată în fig. 3).
d) Simbolul Credinţei :La vremea cuvenită, înainte de Începerea Sfintei Limrghii (de obicei în timpul lui
„Sfinte Dumnezeule ... " de la sfârşitul~ Doxologiei), preoţii se închină, astfel: ridicând
roţi mâinile în sus, rostesc în şoaptă „lmpărate ceresc" şi stihurile celelalte, cu închină­
,1) nialog.11 introductiv dintre preot şi credincioşi
ciunile cuvenite, după care preotul se închină şi sărută Sfânta Masă şi celelalte obiecte
R.ugăciune.a teologică (d.tre Dumnezeu:Enăl) sfinte după regula de la slujba cu un singur preot; apoi ceilalţi preoţi, doi câte doi, fac
Srmctus (Tri,agbionul biblic) ·
b) Marca rngăciune acelaşi lucru şi se pleacă pe rând protosului, în semn de ascultare şi de supunere.
euharistică Rug. hristologid (despre Dumnezeu-Fiul)
{ Cuvintele Mântuitornlui
Protosul dă apoi binecuvântarea şi zice ectenia mare cu ecfonisul respectiv. Ecteni-
2. ANAfORAUA (,,Luaţi, mâncaţi ... " etc.) ile următoare le zic ceilalţi preoţi, în ordinea în care le vine rândul, sau cum va rândui
(Rug. şi rinialul protosul; la fiecare ecfonis, preotul care l-a rostit se pleacă spre protos, în semn de
Sfintei ,l ertfe) c) Anamneza
muJ.ţumire. Cât priveşte rugăciunile în taină, le citeşte fiecare penttu sine, în taină,
HI. LITURGHIA
d) Epiclcza (cu troparul Ceas. III şi stihurile respective) însoţindu-l pe protos, care le citeşte în şoaptă sau în auzul celorlalţi.
CREDINCIOŞILOR
(Euhari,tică) O atenţie deosebită se cere, la slujba în sobor, în acele momente când slujitorii tre-
c) Dipticele (mg . de mijlocire { pentrn ~~rţi buie să iasă în naos, adică h vohoduri.
generală) cu k<ionul pentru v11
Astfel, la vohodul cel mic sau ie_şirea cu Sfânta EvanJJhelie) la slujba în sobor de preoţi
Ect. cererilor şi rng. în taină
fără diaconi, Sfânta Evanghelie o poartă protosul, 11rmtt de ceilalţi preoţi în ordine
a) Rug. de pregătire
pentru împărtăşire
l Rug. Tatăl nostru
Rug. ptr. plecarea capetelor .5;
Rug. dinainte de împiirtăşire
Înălt;area S[ Agneţ
. descrescândă (de la cei mai mari până la cei mai mici). ln mijlocul bisericii, sub poli-
candru, preoţii se aşază ca în juml Sfintei Mese, avându-l în mijloc pe protos, care -zice
rugăciunea intrărji, binecuvântează intrarea, sămtă singur Sfânta Evanghelie şi zice
(stând pe loc): ,,Inţelepciune, drepţi l", după care intră cel dintâi în altar, urmat de
b) Actele manuale ptr. frângerea Sf Agneţ ceilalţi, în aceeaşi ordine ca la ieşire (fig. 4) 11 •
3. ÎMPĂRTĂSIREA prcgăt. Sf. împărtăşiri amestecarea (plinirea potirului)
1 Căldura

, { slujitorilor
c) imnărtăşirea
t credincioşilor
Rug. în taină (citită Je
• Imnul „Să se umple
d) Rug. de mulţumire după împărtăşire noastre ... "
1Ecteni~ mică

a) Rug. Amvonului
b) ,,Fie numele Domnului ... "
c) Psalmul 33
d) Rug. potrivirii Sfintelor
e) flinecuv. final., (apolisul)
4. ÎNCHEIEREA (pa1tea finală a Liturghiei)
f) Miruitul şi împărţirea anafurei
g) Potrivirea Sfintelor
h) Dezbrăcarea veşmintelor şi
citin.:a r;ug. de mulţumire din
R;înd. Impărtăşirii
Vezi această practică descrisă mai pe larg la: Gherasim Saffirin, Tipic asupra saviciilor diJJine)
11
Bucureşti, 1905, pp. 85-86; Icon. D. Lungulescu, Manual de practică litm;gică, Bucureşti, 1926, pp.
Ş8-59 şi 84; Pr. Gavril Teleaga, Tipiconul cu note 1~itualistire (litografiat), Cernăuţi, 1901, p. 224;
Indru1nător tipiconalpe anul 1951) e~itat de Episcopia Aradului, Arad, 1?51, pp. 29-30. Mai pe
scurt, a se vedea: Pr. P. Procopoviciu, Ritu,:iistica ... , Oradea 1936, p. 107; Indrumările de tipic asu-
pra Liturghiei în sobor, publicate de Sfântul Sinod al Bisericii, Ortodoxe Ruse, în Calendar bise1icesc
ortodox pe anul 1947 (în rus.), Moscova, 1947; C. Nikolski, Manual pentru îvăţarea Tipicului servici-
uţui divin al Bisericii Ot-todoxe (în rus.), ed. a IV-a, Petersburg, 1888, p. 453; Slujebnih. (Liturghierul
Bisericii Bulgare), ed. a II-a a Sfântului Sinod, Sofia, 1928, p. 394 (comp. şip. 391); Liturghierul
românesc) Bucureşti, 1956, pp. 117 şi 186. Cf. şi Pr. Prof. Vintilescu, Cont:ribuţii la lămu1irea unei
contrOJJerse de Tipic) privitoare la vohodu1ile Litur;ghiei) în S. T., an, 1951, nr. 3-4, pp. 121-134.

200 201
 LITURGICA SPECIALĂ

E.

SFÂNTA MASĂ ~
~4:2
N.
O ProtosvlO Protodiaconul N. SFÂNTA MASĂ s.
Diaconll O
Fig. 3. Aşezarea preoţilor în jurul Sfintei Mese la slujba În sobor
V.
F.. Fig. 5. Aşezarea preoţilor în timpul citirii Apostolului

Sfânta Evanghelie o citeşte de regulă protosul, încadrat de ceilalţi preoţi, care stau
înapoia lui, cu faţa spre credincioşi, fiecare în latura sa (fig. 6).

E.

SFÂNTA MASĂ

~ ~
N.

'r
IAşezarea preot ilar in
I mijlocul bisericii la
j ieşirea cu Evanghelia
Fig. 4. Aşezarea preoţilor în m.ijlocul bisericii la ieşirea cu Evanghelia
Ecfonisul dinainte de „Sfinte Dumnezeule ... " (,,Că sfânt eşti Dumnezeul nos-
tru ... ") îl zice protosul: În timp ce se cântă pentru ultima oară „Sfinte Dumnezeule.:."~
soborul slujitorilor trece în spatele Sfintei Mese, aşezându-se cu faţa spre cred:incioşf
aşa ca cei din dreapta protosului să vină tot în dreapta lui (în latura de miazănoapt_8
iar cei din stânga protosului să vină tot în stânga lui (în latura dinspre miazăzi). '1
această poziţie rămân preoţii în tot timpul citirii Apostolului (fig. 5).
Formulele ,,Pace tuturor!", dinainte de Apostol (ca şi în alte momente din curs
Sfintei Liturghii), şi „Pace ţie !", după citirea ppostolului, le zice protosul; restul for'1
mulelor introductive la citirea Apostolului (,,Inţelepciune !" şi „Să luăm aminte !") ~1-
împarte între ceilalţi preoţi. Cădirea din timpul citirii Apostolului o face unul dintr.,
preoţii din dreapta protosului.
'r----©-----
Fig. 6. Aşezarea preoţilor în timpul citirii Evangheliei
În ~im pul ecteniei pentru catehumeni, pe care o poate zice oricare dintre preoţi ( cel
care vme la rând), preotul desface sfântul antimis şi face semnul Sfintei Cruci cu bu-
retele peste el, după regula arătată în urmă, la rânduiala Limrghiei săvârşite de un sin-
gur preot. Ultima ectenie dinainte de Heruvic, cu ecfonisul respectiv (,,Ca sub
stăpânirea Ta totdeauna fiind păziţi ... "), o zice totdeatma protosul, care face şi cădirea
clin timpul Heruvicului.
După cădirea de la Heruvic preoţii se pregătesc pentru vohodul cel mare sau iefirea
c~- Cinstitele Daruriy închinându-se pe rând în faţa Sfintei Mese, începând cu protosul
Şl continuând cu ceilalţi, doi câte doi. Fiecare se închină şi sărută cele rânduite, apoi se
Întoarce şi se pleacă spre credincioşi ( protosul îi şi binecuvântează).
Apoi mer~ la proscomidiar, unde protosul îşi pune pe spate Aerul, ia sfântul potir
cu dreapta şi sfântul disc cu stângaşi iese cel dintâi, pomenindu-l pe episcopul locului
(,,Pe Prea Sfinţitul episcopul nostru ... "), fiind urmat de ceilalţi preoţi în ordine
descrescândă; aceştia poartă fiecare în mâini câte o sfântă cruce, iar proscomiditoml

202 203
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
ţine de regul~i copia şi linguriţa, încrucişate. În mijlocul bisericii se aşază toţi cu
spre credincioşi, unul de-a dreapta altuia, în linie dreaptă, între cele două strane:
rostesc, pe rând, formulele de pomenire prevăzute în LiturJJhier (fig. 7).
Aşezarea pceoţ{I~r:
in mUlocul b1ser~C11 la
ieşirea cu Darunle
Fig. 7. Aşezarea preoţilor în mijlocul bisericii la ieşirea cu Darurile
Protosul încheie cu: ,,Şi pe voi~ pe toţi ... ", binecuvântându-i pe credincioşi c
sfântul potir, şi întorcându-se intră în sfântul altar, urmat de ceilalţi, în aceeaşi ordin.
ca la ieşire.
După rostirea formulei: ,,Să ne iubim unii pe alţii ... ", în timp ce la strană se cântă,
foarte rar: ,,Pe Tatăl, Pe Fiul şi pe Sfântul Duh ... ", preoţii îşi dau sd'rutareafrăţească (a1
păcii sau a iubirii): ei sărută, rând pe rând) Cinstitele Daruri acoperite şi Sfănta Masă,1
începând cu protosul, şi apoi îşi sărută unul altuia umerii, zicând cel mai mare (cel
care stă pe loc): ,,Hristos în mijlocul nostru ... ", iar celălalt (cel care vine): ,,Este şi v
fi ... " etc.· Pentru aceasta, preoţii care stau în dreapta protosului vin prin dosul Sfinte'
Mese, trec prin faţa celor din stânga şi, venind în faţa Sfintei J\.1.ese, sărută sfântul dis
şi sfântul potir, în ordinea reglementară, apoi se aşază unul de-a dreapta altuia, înce
pând de la colţul de miazăzi-apus al Sfintei Mese, unde stă protosul (vezi fig. 8).
12
VeziLitur;ghierul de Bucureşti, 1956, p. 134, şi Bucureşti, 1967, p. 133.
204
LITURGICA SPECIALĂ
E.
s.
Fig. 8. Ordinea preoţilor la sărutarea păcii
În timpul rostirii Crezului) toţi preoţii, cu capetele plecate, ţin cu dreapta Sfântul
Aer, clătinându-l deasupra Cinstitelor Daruri, până la cuvintele: ,,Şi a înviat a treia
zi ... ", când îl sărută fiecare, iar ultimul îl întocmeşte şi îl pune deoparte.
Protosul zice: ,,Harul Domnului nostru Iisus Hristos ... ", binecuvântându-i pe cre-
dincioşi cu Sfânta Cmce, şi tot el zice şi formulele următoare: (,,Sus să avem inimile"
şi „Să inulţumim Domnului!"), fa.când aceleaşi mişcări ca şi Ja slujba de unul ~ingur 13 ._
· Părţile care se citesc în taină ale rugăciunii Sfintei Jertfe (anaforaua) le citesc toţi
preoţii, urmărindu-l pe protos, care le citeşte, în şoaptă, în auzul celorlalţi. Ecfonisul:
Cântarea de biruinţă ... " îl zice primul preot din dreapta; protosul pronunţă ecfonisele
~uvintelor rostite de Mântuitorul la Cină: (,,Luaţi, mâncaţi ... " şi „Beţi dintru acesta
toţi ... "), arătând cu dreapta spre Sfintele Daruri; ecfonisul „Ale Tale dintn1 ale Tale ... "
îl zice preotul proscomiditor, în timp ce protosul înalţă discul şi potirul. Protosul face
sfinţirea Darurilor; el ddeşte, rostind ecfonisul pentru pomenirea Sfintei Fecioare
( ,Mai ales pentru Preasfa.nta ... "); el binecuvântează anafura în timpul cântării Axionu-
A
l~i şi tot el rosteşte ecfonisul pentru pomenirea ierarhului locului: (,,Intâi pomeneşte,
Doamne ... "), precum ~i: ,,Să fie milele marelui Dumnezeu ... " (binecuvântând cu mâ-
na). EJ. zice, de asemenea, ecfonisul dinainte de Tatăl nostru (,,Şi ne învredniceşte pe
noi, Stăpâne ... :,); restul formulelor şi ecfonisdor se împart între ceilalţi preoţi.
La vremea cuvenită, protosul înalţă Sfântul Agneţ, zicând: ,,s; luăm aminte! Sfin-
tele, sfinţilor" şi face toate cele rânduite pentru pregătirea Sfintei Impărtăşiri: srarâm~-
rea Sfântului Agneţ, plinirea potirului, binecuvântarea şi turnarea căldurii. Apoi taie
cu copia partea HS în atâtea părticele câţi slujitori sunt de împărtăşit (toţi clericii care
slujesc în sobor trebuie să se împărtăşească) 14 •
La împd'rtăşire, preoţii vin pe rând, prin latura de miazănoapte a Sfintei Mese (ca la
sărutarea păcii), în ordine descrescândă, şi îşi iau părticica din Sfântul Trup, începând
cu protosul. Protosul s:e dă apoi puţin mai spre dreapta; ceilalţi, după ce-şi iau părtici­
ca, trec tot pe unde au venit şi, ocolind prin spatele Sfintei Mese (prin faţa ce.lor care
B Vezi în urmă, la Rânduiala Liturghiei, p. 266. , . .
14
Vezi despre aceasta mai pe larg la Pr. Prof Sp. Cândea, Intrebări şi răspunsuri referitoare la uni-
formitatea cultului Bisericii Ortodoxe Ro111âne, în MA., 1965, nr. 9-1 O, pp. 703-706.
205
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
n-au luat încă), vin de se aşază unul de-a dreapta altuia în latura de miazăzi a Sfi
Mese. Stând aşa, cu mâinile pe marginea Sfintei !vlese, după ce au zis în şoaptă. '
ciunile rânduite: (,,Cred, Doamne., şi mărturisesc ... ", şi celelalte, se împărtăşesc
Sfântul Trup. Apoi vin, în ordinea în care sunt aşezaţi, prin latura de miazăzi a· Sfi
Mese şi .se împărtăşesc pe rând cu Sfântul Sânge (fig. 9). Ultimul dintre preoţi (pr
comiditorul) face ştergerea miridelor în potir.
E.
SFÂNTA l\·lASĂ
I 1I
Fig. 9. Ordinea preoţilor la împărtăşire
La vremea cuvenită, protosul ia sfântul potir şi, din uşile împărăteşti, rosteşte
fi{
mula: ,,Cu frică de Dumnezeu ... ", îi împărtăşeşte pe credincioşi ( dacă sunt) şi apoi'.
binecuvântează ( cu sfântul potir), rostind: ,,Mântuieşte, Dumnezeule, popor,
Tău ... ". Apoi pune sfântul potir pe Sfânta Masă, îl cădeşte şi ia Sfintele, arătându~.· ,,cc./·
credincioşilor cu formula: ,,Totdeauna ... )' etc. şi le duce la proscomidiar, unde le ·că\if!
deşte pentru ultima dată. Tot el întocmeşte sfântul antimis şi face cruce cu Sfântâ.Jţ
Evanghelie peste el, în timpul ecceniei: ,,Drepţi, primind ... " şi al ecfonisului respectiy}~it
Rugăciunea amvonului o zice preotul proscomidi tor (la slujba pentru hirotonia. de·~ţ:
preot o zice noul hirotonit), care după aceea merge la proscomidiar şi potriveşte Sfini,i
tele, iar apolisul îl face protosul. Apoi ,..se dezbracă toţi de sfintele veşminte şi-şi cite~~ii
molitfr:le de mulţumire din Rânduiala Impărtăşirii. . ;1:/
3. Rolul diaconului (diaconilor) la slujba în sobor .t\t
Diaconii în sobor sunt ajutoarele protosului; de aceea ei stau totdeauna la dispozi~~i-.
şi la îndemâna acestuia, adică de-a dreapta şi de-a stânga lui, ceva mai înapoi, exec1..1\:itt
tând, în locul protosului şi cu binecuvântarea (delegaţia) expresă a acestuia, anun1.it~'i~'
părţi sau acte din rânduiala slujbei, care se cuvin, de drept, protosului" Ei se închină;t;t
atât în mijlocul bisericii cât şi în altar, înainte de începerea I,iturghiei şi la vohoade, îgl~t•
urma preoţilor, şi sărută totdeauna numai Sfânta Masă. Inainte de îmbrăcarea c~ikf?1
sfintele veşminte,' ei cer şi primesc binecuvântarea veşmintelor de la protos. .. ':·J'':.; ·
La începutul Liturgli.iei, diaconii cer şi primesc binecuvântarea protosului cu for)\}:,:
mulele prevăzute în Litu'l'Jfhier şi zic apoi pe rând ectenia, astfel: diaconul I (protodia;,::~j\i
conul sau arhidiaconul) - ectenia mare, diaconul al doilea - cele două ectenii mici, dijţ-. ;
aconul al treilea - ectenia întreită ş.a.m.d., ecfonisele respective zicându-le preoţii ~?f'
206
LITURGICA SPECIALĂ
ordinea ~erarh~c~, precum am arătat. Tot diaconii rostesc formulele mai mărunte din
. cu~sul ~~1~1~~gh1e1, ~a c~le dinainte de citi;ea _Aposto_lului şi a Eva~1ghe~îei (:'Î1;1ţelepciu­
ne , ,,Sa iu?m a1~1111te etc.). Apostolul 11 citeşte diaconul al doilea, iar cadirea de la
Apostol o tace pnmul diacon. ·
. , La i~şirea cl-1: ~fân ta Evanghelie, proto?i~conu} prime1te de la protos şi poartă
StU1ta Evanghelie
.C."
111 fruntea soborulm ., apoi zice: " Intelepoune
., '
drepti., !"' de pe solee ,
înălţând S1anta Evanghelie ( ceilalţi diaconi, dacă sunt, merg înainte cu cădelnitele).
Tot protodiaconul citeşte Sfânta Evanghelie în mijlocul bisericii sau în amvon iar la
ieşire;: cu Ci1-1stit~le. Danu-i, el poa~tă_ în l~cuJ pr_otosului sfântul disc şi sfântul Aer pe
urn_en, rnerg~n? mamtea protos_ulm _şi rost111d pnma formulă de pomenire: ,,Pe voi, pe
roţi ... ". La cadirea de. la Heruvic, diaconii merg cu lumânări în mâini înaintea proto-
sului, care cădeşte.
După intrarea cu Cinstitele Daruri, diaconul care vine la rând pentru rostirea ecteniei
urrnăroare (,,Să plinim rugăciunea noastră, Domnului!") primeşte binecuvântarea de la
procos, cu rânduiala prevăzută în Lituwhier. Tot el rosteşte, î1i. mijiocul bisericii for-
~1ulele: ,,Să ne iubim unii pe alţii ... , Uşile, uşile ... " şi „Să stăm bine, să stăm cu fri~ă ... ".
In ţlmpul sărutării păcii, diaconii îşi sărută fiecare orarul său, din locul în care se află.
In timpul rngăciunii Sfintei Jertfe, diaconii apără Sfintele cu ripidele sau cu câte un
ac?perăn:ânt; la vecf<:ni~ul: ,,Cântarea de bir°:inţă ... ", protodiac'?nul ridică steluţa de pe
sfantul disc, o saruta şi o pune de o parte, 1ar la: ,,Ale Tale d111tru ale Tale ... ", tot el
ridică Sfintele cu 4mbele mâini, în locul protosului. La sfintirea Darnrilor diaconii nu
z~: dec~t fovr~mlele ~e îndemn ad~esate protopuh~i, prevăz~te în Litur;qhier (,,,Binecu-
vanteaza, pannte, Sfantul Trup", ş1 celelalte). In tlmpul Axionului după ce protosul a
cădit Sfi1:i,t~le, dă cădelniţa diaconului, care continuă cădirea în ju~ll Sfintei Mese şi la
proscomid1~r. La „T~tăl nostru", diaconii, din locul în care se află fiecare, îşi încing
orarele cruciş, pregătmdu-se pentru împărtăşire.
La: în~~ărtăş~re, ei ~e aş::~ă în u:ma ultimulu~ preot şi primesc de la protos părtice­
l~le d1l~1 Sfantu~ Tn~~' iar_ Stan~d Sange de la ult:1mul preot (sau tot de la protos), după
randmala prevazuta 111 Litur:_;,7hier15•
Ultimul diacon toarnă miridele de pe sfântul disc în sfântul potir.
După împărtăşirea slujitorilor în altar, primul diacon primeşte sfântul potir de la
pr~)t_os ş\ ros~eşte: ,,Cu frică de Dumnezeu ... "; tot el duce apoi sfântul disc la prosco-
1111diar. _In t~mpul Rug:ăciunii amvonului, diaconul care a rostit ectenia precedentă
(,,Drepţi, pnmmd ... '') ~tă cu capul plecat în faţa icoanei împărăteşti a Mântuitorului
după. ca~e intră în alta~, În urma preo_~lui care a citit Rugăciunea amvonului, pe uş~
de miazanoapre, mergand la proscomidiar, unde el urmează să facă „potrivirea" (con-
sunprea rămăşiţei) Sfintelor, dacă nu o face un alt diacon rânduit dinainte .
In cursul_ slujbei, diaconii deschid şi închid uşile împărăteşti şi dvera (perdeaua), la
momentele mdicate în Liturghier ori în Tipic. ,
15
Co_rect ?escrisă în ed. Bucureşti, 1950, pp. 148-149, ed. Bucureşti, 1956, pp. 164-165, şi ed.
Bucureşti, 1907, p. 161. ·
207

CAPITOLUL V artici~e la Liturghia euh~ris_tică (a_ credi_?cioşilor), adţcă cei intraţi în creştinism prin
Istoria Liturghiei ortodoxe. Rându.iala ei iniţialu
şi evoluţia acesteia până azi
Liturghia ortodoxă nu a avut întotdeauna rânduiala pe care o are astăzi şi pe car~;,
descris-o până actm1. Ca orice organism viu, de natură spirituală, această r~lnduial
suferit, în cursul timpului, un proces de evoluţie, de variaţie formală. Ea are un trea.1
istorie a ei, a cărei cunoaştere ne ,,jută să-i înţelegem mai bine spiritul şi structma actu' ·x
Este adevărat că, în esenţa sau în miezul ei, Liturghia este instituită de M.ilntuit~·:~
însuşi, precum am ar~tat. Dar fon1:ele sau ri~u:ile exter~1e, în ~~re a fost îmbrăcat şiiî
care s-a dezvoltat cu timpul acest sambure ongmar al L1turgh1ei., au fost adăugate.su
cesiv de Sfinţii Apostoli şi de urmaşii lor, adică de Biserică. Ele n-au fost totdeauna'
pretutindeni aceleJ.Şi, ci au variat după loc, timp, după starea şi evoluţia pietăţii 'câ
generează ţ<:_rmele !iturgi~e, după gr~dul şi intensitatea vieţii religioase a fiecărei ep (
sau g~n~raţ11, clupa nevoile de expnmare, de fixare, de popularizare şi de apărare
d1:xt~111e1 _sau d,?g1:11ei ortodoxe, după nivelul şi posibilităţile culturale şi artistice }i
d1fentelor epoci ş1 popoare ortodoxe ş.a. Toate acestea au influentat într-o măs1î'
mai mare "sau mai mică, procesul de formare a slujbei liturgice de-a l~ngul vremii. J:
Privind deci retrospectiv, constatăm că, până să ajungă la forma pe care o are ast::-'
- formă care nouă ni se pare fixă şi imuabilă, dar care, în fond, nu reprezintă d~t
stadiul actual al unui proces de lentă, dar continuă evoluţie -, rânduiala Liturghiei
suţerit _destule schimbări sau modificări, adăugiri sau dezvoţtări şi suprimări sau co·'.
pnm~in. Expunerea pe scurt 2. acestor modificări, adică a evoluţiei pe care a suferit
rânduiala Liturghiei în diferitele etape sau faze ale istoriei sale va constitui obiec
capitolelor următoare. Informaţiile pe care le vom da în această' privinţă sunt: necesa
pentru a înţelege unele forme arhaice ale rânduielii actuale a Liturghiei, rostul, ori';
nea şi simbolismul lor; cu alte cuvinte, ne vor ajuta la explicarea acestei sfinte sluj
cu care ne vom ocupa după aceea.
A. PROSCOMIDIA
1. Locul şi ritualul Proscomidiei în Liturghie,
până în secolul al VI-lea
În germene, Proscomidia - înţeleasă ca depunerea sau punerea înainte a
de jertfa - a existat încă de la începutul Liturghiei creştine. Ea n-a avut însă de la
P.ut forma dezvolt::i.tă pe care o are astăzi. Pe cât de complicată astăzi, pe atât de smwl:~1;:{':l fost mutat înainte de începerea Liturghiei, adică în timpul Utreniei sau al Ceasurilor
ŞI de sumară a fost rânduiala ei originară . .Şi nici timpul de săvârşire adică locul
mornentul ei din cursul Liturghiei, n-a fost la început cel de astăzi. ' _ ~ d~tă_ cu ace~stă ?e~l~sare - ca tin:ip ~au ca mome~t de săvârşire - Proscomidia îşi
I~1 primele pa_~ru sau cinci veacuri, ritualul primirii şi pregătirii darurilor de pâine
de vm pentru Sfanta Jertfă avea loc la începutul Liturghiei credincioşilor., cam în
mentu1 corespunzător astăzi Heruvicului sau ieşirii cu Cinstitele Daruri. Lucrul era
resc, dacă ne amintim că puteau aduce daruri la Liturghie numai credincioşii admişi
208
LITURGICA SPECIALĂ
botez ş1 care nu se făcusera vmovaţ1 de pacate grele. El le prezentau diaconilor o·dată
po.rnelnicele respective. Diaconii le strângeau în încăperea sau cămăruta altarului
, 0 un1ită proscomidiar (np6c)>Em,c;) sau pastoforion. La timpul cuvenit, diaconii ~legeau di~
:pâinile aduse la pastoforiu pe cele mai proprii pentru materia Sfintei Jertfe şi,
· aducând~1-le la altar, le puneau, o dată cu cantitatea de vin necesară, pe Sfânta Masă,
; u.n_d~ ep1s~opul s~u preotul ~roestos le consacra sau le afierosea ca daruri de jertfa,
\adica le dadea calitatea de pnnos sau ofrandă, printr-o scurtă rugăciune sau formulă
, de binecuvântare, pe care o rostea asupra lor, înainte de a le sfinţi 1•
2. Deplasarea ritualului Proscomidiei şi cauzele ei
Când s-a făcut deplasarea sau transferarea ritualului Proscomidiei.) din locui ei oriJJinar
in locul pe care-l are astăzi) adică înainte de Liturghia catehumenilor? - Transferare~
aceasta s-a Bi.cut, aproximativ, prin secolele VI-VII. Bineînţeles că ea nu s-a efectuat
dintr:o d~tă peste tot, ci - ca atâtea alte modificări în rânduiala Liturghiei - trebuie să
, ?e~? mch1p1:11~ cav pe_ un proce~ lent: care a avut_ loc pe nesimţite şi care a început, mai
mta1 sp?r:d!c, ~nea dm sec. V ŞI ap01 s-a generalizat mtr-un lung interval de timp, care
se t:ermma mamte de sec. VIII. Două au fost cauzele mai importante care explică
această mutare:. m~i întâ_i, slăbirea şi dispariţia disciplinei penitenţi.ale şi a instituţiei
: ' catehumenatulm, ş1 al dodea, dezvoltarea crescândă a ritualului Proscomidiei.
. ~e i:năsură ce discipfo~a penitenţială slăbeşte (încă de la sfârşitul secolului IV), iar
ms~1tuţia catehumenatulw decade şi ea progresiv ( cam de pe la sfârşitul secolului V
înamt_e~, începe să se ~ter;u~ze în ~ceea.şi_ D:ăsură ~i deose~irea tranşantă ce se făcea până
arunc1v mtre ce:le doua parţi ale L1turglue1. Cu timpul, ş1 anume prin secolele VI-VII,
ace~sta ~eosebire se ~~erge cu totul, încât la Liturghia credincioşilor pot lua parte de aici
îna1h.t~ ~1 catehumeru~. Credincioşii n~ mai erau obligaţi să aştepte începutul Liturghiei
eul~anstlce pentru ~-ş~ prezenta ?arunle la altar toţi deodată, ca până acum, ci puteau să
fac~ acest lucru mai dm vreme, ş1 anume chiar de la intrarea lor în biserică.
, In chi? firesc deci_actde_ c~re al~ă~ia~ ritual~ prirnţti:' al Proscomidiej, legat până
acum de mceputul L1turgh1e1 credmcioşilor - adică pnrrurea darurilor la altar şi apoi
depunerea lor_ pe Sfânta Masă. spre a fi binecuvântate - se deplasează şi ele urmând
acelaşi curs, adică avansând din ce în ce mai mult spre începutul Liturghiei c;tehume-
nilor, până_ când_ ajung să fie fixate definitiv înainte de începerea Liturghiei.
Nu ma1 puţm a contribuit la aceasta şi cea de-a doua cauză adică dezvoltarea
_ treptată şi cr~scândă a ritualului sau a rânduielii Proscomidiei. Si~plu şi sumar la în-
1
, ceput, ~ces~ ntual s~ dezvoltă, cu timpul, în forme şi ceremonii din ce în ce mai nume-
roase ş1 mai ~omphcate, luând deci o extensiune din ce în ce mai mare. Săvârşirea sau
executar~a ţm cerea sfinţiţilor slujitori un interval de timp din ce în ce mai lw1g. Dacă
Prosc~)lmdia ar fi rămas în loct~ de 1~ Î!Keput, s-ar fi întrerupt sau ar fi fost ţinut prea
mult 111 loc cursul normal al L1turgh1e1. De aceea, locul acestei rânduieli dezvoltate a
când sfinţiţii slujitori, fiind mai liberi, puteau să o săvârşească pe îndelete. '
schimba ŞI locul din biserica unde se oficiaza. Pentru motive de ordin simbolic şi practic,
1
yezi, de ex., descrierea Liturghiei antiohiene din Constituţiile apostolice, cart. VIII, cap. 12 (sec.
IV), m SPA, vol. II, p, 235.
209
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
binecuvântarea sau afierosirea danu-ilor nu se mai săvârşeşte la Sfânta .M.asi, ta.-
acum, ci pe o masă mai mică din stânga Sfintei Mese, în încăperea ~a1;1 scobimra:
per~tele de miazănoapte al altarului, nmnită n:p6q>_ecn~, adică_ p~oscom1d1am~ ~~ azi-
In rânduiala Liru.rghiei persistă însă. până astăzi unele reminiscenţe sau vest'l;ffit _aţe
lui pe care Proscomidia îl avea odinioară în această rânduia-la.. Cea dintâi, şi cea mai un
tantă este rugăciunea pe care preoml o citeşte în taină după vohodul mare, la depun
Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masă şi care îşi păstrează încă în Litur;qhicr titlul· v
Ruffdciunea Proscomidiei sau (în ediţiile mai noi): Ru)fdâunea ei~nerj_i-înain'.'~ ,( E~X17
n:pocptoHD<;); ea a rămas astăzi ca o dublură (repetare) a RuJJaciuntt punen:i-inainte;
rânduiala Proscomidiei (dar cu text diferit) şi reprezintă, probabil, formula de bin
vântare sau consacrare, pe care odinioară o rostea episcopul (proestosul) asupra da ·
lor de pâine şi de vin alese de diacon din pastoforiu şi aduse de el la Sfi.1nta Masă.
3. Dezvoltarea ritualului Proscomidiei după secolul al Vl-lea
Acum să vedem cum a evoluat sau cum s-a dezvoltat ritualul simplu de altăda-t1
ProsconiidieiJ până s:i aiungă la rânduiala lungă şi complicată, de astăzi. .·
a) Procesul de modificare (variaţie) a atins întâi cantitatea ~-i_fiw11'ta materiei ~fi
JertfeJ adică a p{iinilor aduse şi folosite la Proscomidie. La început, se aduceau 'Ş
·alegeau pentru săvârşirea Sfintei Euharistii pâini întregi care nu se deosebeau pri
mic ca formă ~i mărime de cele din uzul comun şi care erau necesare având în vd
ma/ele număr ~l celor c~ se împărtăşeau la fiecare Limrghie 1 p,recum şi modul îm
tăşirii lor (vezi mai departe, la cap. ~fintelor TaineJ pgf despr~ Im_părtăşi1!). V "
De: la o vreme 1 împuţinându-se treptat numărul candidaţilor la 11npartaş1,
schimbându-se modul împărtăşirii lor, a fost de ajuns pentru aceasta o singură;p'
obişnuită iar mai târziu, pâinea aceasta s-a micşorat şi ea treptat, luând denumi'
forma şi ~ărimea tipizată sau rimală a prescurii de astăzi (n:pocrcpopa), fie rorundăi
cu 3, -4 sau 5 cornuri. Cu timpul, n-a mai fost nevoie nici de o prescură întreagăi
tru pregătirea Sfântului Trup, ci a început să se taie pentru aceasta numai o'
aleasă din ea (de obicei din mijloc), delimitată. mai târziu grafic, prin pecetea sarn.
liul întipărit pe ea (ti crcppa:yis). Această parte a luat denumirea sirr~bolică de A
(b 'Aµv6c;, Affnus), adică miel de jerda.2 : Aşa s-a ajm~s,__ trep~at, 1~ ritu~alu_l scoate.
prijfătirii AffneţuluiJ care, în::ipreună c~ n;ualu_l pregătim p~X_tr~lm, ~lcatweşte pa ,
esenţială şi totodată cea ma1 veche dm randu~ala Proscom1?1e1, afa~a ~e Ri.{ffaci1":
punerii-înainte. Acest rimal, în forma lui embnonară, era de1a în uz mamte de seco
VIII. Primul document, în care găsim o descriere indirectă a rimalului pentru preg~
rea Sfântului Agneţ, este comentarul litur;pic al patriarhu!ui G~erma~i I !il Con5.ta?ti,
polului ( sec. VIII). Din felul cum Sfântul Gherman explică Liturghia nmp~1lm sa_u
iese că ritualul Proscom.idiei se reducea pe acea vreme la următoarele acte: hmrghis
rii scoteau cu copia Agneţul, îl puneau pe disc, mrnau vin şi apă în potir; preomk
cea o rugăciune peste ele, învelea şi tămâia 3 • , ro
2 În română, termenul agneţ e provenit, probabil, din vechiul slav Cl:.__.Jfnici sau agniti c:are însem
niiel (vezi, de ex., L. Şăineanu, Dicţwnar universal al limbii r011u,.ne, ed. a III-a, Bucureşti, 1914, P·
fiind înrudit mai mult cu termenul latin care indică această noţiune (agnw), decât cu cel gr
corespunzător (6.µv6c;). Unii liturgişti români, ca V. Mitrofanovici şi colab. (Liturgica, ed. 19
525), derivă greşit cuvântul agneţ de la grecescul ayv6c;, care însemnează: curat, nepătat,, sfânt. ; ❖,
3 Vezi, 'Icrwpta. eKtcÂ:r1ma.crnKT] KO:t µ1XJUKTJ E>rnpia. (Descriere a bisericii şi explicare tai
P.G., L XCVIII,.col. 397 A-400 B.
210
LITURGICA SPECIALĂ
.\ Unde amănunte secundare ale rimalului pregătirii Agneţului şi a potirului se adaugă
!succesiv până în s~c. XIV, când sw1t definitiv stabilite de Filotei, pa"triarhul Constantinopolu-
lu~ în a sa R.iînduialii sau Călăuza a Sfintei Lituwhii (L1ta.1:a~u; sau' EpµrwEta: 'tTJ<; <l>eicxc;
l\,et:tOUjJ/ta.c;), care ne dă cea dintâi descriere amănw1ţită şi sistematică a rânduielii Pros-
comidiei, aproape exact în forma şi dezvoltarea ei de azi, aşa cum o aflăm în Litu111hier4•
b) Mult mai veche decât rimalul Agneţului trebuie să fie Rugăciunea numită în Li-
t1,trffhie-ritl de azi a Proscomidiei sait a. punerii-înainteJ adică rugăciunea -pentru oferirea,
: consacrarea sau afierosirea şi binecuvântarea Darurilor (E-Lix11 1:fJc; n:po<j>tcrrnc;), care
. este de fapt rugăciunea principală a Proscomidiei, pentru că prin rostirea ei, pâinea şi
·vinul pregătite la Proscomidie capătă caracterul şi valoarea de ofrande sau daruri de
jerdă . Textul ei de astăzi, întrebuinţat la ambele Liturghii (a Sfântului Ioan şi a Sfân-
tului Vasile), îl găsim pentru prima dad în Codicele Barberini, din secolul VIII, la în-
cepuru.l Liturghiei Sfântului Vasile, care pe amnci era Limrghia uzuală sau normală.
c) lVliridele ( părticelele, de la ti µEptc; µEpt8oc; = parte) derivă din pomenirile nomi-
nale, primordiale în rânduiala Limrghiei, care la început se făceau la Sfânta Masă în
cursul dipticelorJ adică al rugăciunii de mijlocire generală pentru vii şi morţi, îndată
după sfinţirea Darurilor; iar mai târziu ( prin secolele IV-V), cel puţin prin unele părţi,
se citeau înainte de anaforăJ după depunerea Darurilor pe Sfânta Masă (ofertoriul sau
Proscomidia de odinioară) şi după sărutarea păcii. De aici, ele au urmat acelaşi drum
ca tii întreg ritualul Proscomidiei, de care erau legate, adică au fost transferate, prin se-
colele VI-VII, înainte de începuml Limrghiei catehumenilor, în locul pe care îl au
astăzi. La început se aducea, de regulă, câte o prescură pentru fiecare nume de pome-
'.nit. Cu timpul, s-a făcut pogorămânml să se aducă o prescură pentru mai multe nume
•
.(pentru un pomelnic); mai târziu, pentru a putea fi pomeniţi şi cei care, din cauza lip-
sei, nu erau în stare să aducă măcar o prescură, s-a socotit de ajuns ca, pentru fiecare
·. nume pomenit, să se scoată şi s,l se depună pe disc - mai mult în chip simbolic - câte
·.· o simplă părticică sau fărâmitură din prescura adusă o dată cu pomelnicul respectiv
sau chiar din anumite prescuri, aduse de alţii. Aşa s-a născut şi s-a format practica scoa-
terii m:iridelorJ începând - se pare - cu cele pentru credincioşii vii şi morţi. Acestea au
avut la început un sens real: ele exprimau în chip concret o participare mai intimă a
credincioşilor la Sfânta Jertfă. Abia mai târziu vor fi dobândit sensul mistica-simbolic
care li s-a atribuit cu timpul (vezi mai departe la Explicarea Lituwhiei).
_ Miridele pentru sfinţi (cele 9 cete) sunt atestate în scris din secolul XI înainte; ori-
ginea rimlui lor trebuie să fie Athosul, după cum indică pomenirea Sfânmlui Atanasie
Atonicul, în urma celorlalţi mari pustnici (la mirida a şasea).
Amiinuntele secundare ale ritualului scoaterii miridelor, ca de exemplu forma şi nu-
mărul miridelor, numărul şi numele sfinţilor pomeniţi la fiecare din cele 9 cete, precum şi
;formulele respective, care au variat de la regiune la regiw1e, se dezvoltă. treptat până în
sec. XIV, când sunt sistematizate şi fixate definitiv, aproape exact în forma de azi, de că­
tre patriarhul Filatei al Constantinopolului în Diataxa sa limrgică, amintită mai înainte.
, d_) Cât priveşte cele două ruffăciuni care însoţesc scoatu·ea miridelor pentru vii _şi morţi
(,,Primeşte, Doamne, jertfa aceasta ... " şi „Pentru pomenirea şi iertarea păcatelor mm-
[7rror celor din veac adormiţi ... "), ele nu se află nici în Lituwhierul ffrecesc;, nici în cel ru-
i}:sesc;, ci constimie o particularitate a Lit:ur;Jhierului românescJ începând cu ediţia de Iaşi,
fl 1845. Cea dintâi este Împmmutată din ectenia de la Litie (,,Mântuieşte~ Dumnezeule~
1
~lpopoml Tău ... "), dar are şi analogii cu formularul de „Pomelnic" pentru vii, tipărit
!L/
..,.._..--------,----------
Vezi două variante greceşti ale acestei Rânduieli, publicat~ de prof. Pan. N. Trembella, Cele trei
4
•
liturghii după manuscrisele din Atena, pp. 1-16 şi 226-240.
211
 LITURGICA SPECIALĂ
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE

pentm călugări şi mireni la sfârşitul Psaltirii) precum şi cu unele părţi din di·
anaforalei din Liturghia Sfântului Vasile (memento vivoru.m).,
Rugăciunea pentru pomenirea morţilor este inspirată din Canonul 1norţilo
Sâmbăta ·lăsatului sec de carne (,,Moşii de iarnă") şi cel din Sâmbăta Rusaliilorr,
de vară"), când se face pomenirea generală a tuturor morţilor (vezi Triodul şi Pen,
rul la zilele respective). Forme mai vechi ale acestei rugăciuni se întâlnesc şi în•B
greacă 5 , tmde de au circulat însă sporadic şi de unde au fost traduse, probabil, şi·A
bisericească. După părerea tmora, această rugăciune a venit la rom~ini prin;.
rusească~ fiind adusă în ţară de mitropolitul Varlaam al Ungrovlahiei, după călăt"
în Rusia, şi înscrisă de el în pomelnicul Mitropoliei din Bucureşti, în anul 167.
(într-o formă puţin diferită de cea de azi), de uside a fost copiată ~i în alte pomeln;'
. V_ersiuni ale acestor două rLigăciuni circulau în stare de manuscrise încă <lina
tlpănrea lor în Litu1;qhierJ prin pomelnicele ele la proscomidiarul diferitelor
Aşa, de ex., pomelnicul ctitoricesc al bisericii din Gruşetu-Vâk:ea, scris în 180,'
ţine textul tmei interesante variante a rugăciunii de pomenire generală pentru m '
B. LITURGHIA CATEHUlv.IENILOR
1„ Originea, scopul şi caracterul Liturghiei catehumenilor
'1Liturghia catehumenilor îşi are originea şi modelul în serviciul de dimineaţă al si-
gogii iudaice. Rânduiala ei de la început păstra, adică, în linii generale, cam aceleaşi
Ieinente componente şi acelaşi plan sau aceeaşi ordine de înşiruire ca şi serviciul de
· inea·ţă - mai ales cel de sâmbăta - pe care primii crqtini, proveniţi dintre evrei, îl
ecventaseră şi cu care se obişnuiseră în adunările lor de cult dinainte de convertire.
,,·,tt=aracterul şi scopul Liturghiei catehumenilor era prin excelenţă didactic. Partea ei
re căpetenie o alcătuiau adică lecturile biblice şi predica (omilia), cele două elemente
rincipale prin care cultul creştin şi-a îndeplinit totdeauna funcţiunea lui didactică sau
îff~âţătorească, de catehizare şi edificare, adică de instruire şi întărire a credincioşilor
fi}:doctrina şi în viaţa morală creştină .

4. Ritualul pregătirii slujitorilor pentru Liturghie . 2. Rânduiala Liturghiei catehumenilor în Răsărit, în secolele IV-V
'nh
O parte sau o subdiviziune de origine mai nouă, încorporată azi în fruntea ';Ca să ne dăm seama mai bine de modificările survenite în cursul timpului în
ie!ii Proscomidiei din Litu1;qhie1~, o formează ritualul pn;,qdtirii litu1;qhisitorilor uctura Liturghiei catehumenilor din ritul bizantin, vom lua ca punct de plecare Li-
Litu7JJhie, adică închinarea la icoane, îmbrăcarea sfintelor veşminte şi spălarea '};hia SfânmJui Iacob, aşa cum era ea în uz în părţile Antiohiei şi Asiei Mici, prin se-
lor. In manuscrisele liturgice, acestea încep a fi consemnate din veacul Xl :inain .lele IV-V, adică aşa cum ne-o descriu mai ales Constituţiile Sfinţilor Apostoli (cartea
e lesne de presupus că un ritual al înveşmântării a existat cu mult înainte c ,~;cap. 57 şi cartea VIII., cap. 5 ş.u., aceasta din urmă reprezentând Limrghia de rit
înceapă a fi mentionat în manuscrise. tiohian a Sfântului Iacob).
Cât priveşte ~itualul spălării mâinilor liturghisitorilor, înainte de începere: ;'.rVom prezenta schema rânduielii acestei Liturghii, paralel cu cea a Liturghiei orta-
comidiei, el este cel mai vechi element ritual din această parte a Liturghiei. Or;. .xe de astăzi, pentru a se vedea mai dar atât părţile lor comune, cât şi deosebirile
spălarea aceasta avea loc la începutul Liturghiei credincioşilor, facând parte difr! · tre ele.
lui pregătitor pentru săvârşirea Sfintei Jertfe, unde o menţionează, de ex., Consti Rtmduiab Littu-ghiei Sfantului Iacob R,î.nduiala de azi
apostolice ( cartea VIII, cap. 11); de aici, ea a fost transferată înainte de începu; (sccok:lc IV V) a Lirurghiei catchu111cnilo1·
turghiei catehumenilor, o dată cu întreg ritualul Proscomidiei, de care erad Rimalul închinării slujitorilor pentru Lintrghic

l
Enarxa
Fragmentul din Ps. XXV (vers. 5-12), care constituie formula sacramentală înso, partea Binecuv.î.ntarea şi ectenia mare
a ri~lui spălării mâinilor (,,Spă.la-voi întru cei nevinovaţi mâinile mele ... "), tre·· introdm:til'.i
Antifoanele, cu n1g,kiunik şi ccrcniil~ ·dintre de.
fie şi el de întrebuinţare foarte veche, căci începutlll lui îl găsim citat chiar Iai S
Chitil al IerusalimuluiJ în explicarea sa liturgică pentru neofiţi (Cateh. V mystar,/ Intrarea epis~·opului (a liturghisimrilor) ... Vohodul mic (ieşirea şi intrarea cu Srnnca Evanghelic).
In_ liniile lui mari, ritualul pregătirii pentru începerea Proscomidiei poate fi,s, Trisaghionul liturgic (,,Sfimc Durnnezculc")
încheiat definitiv până în sec. XIV, de.şi unele amănunte secundare din rânduialalt
azi capătă consacrare grafică mult mai târziu, adică le găsim consemnate pentrw • 1. din \"ed1111I Tesr.1111ent: l. Apostolul (precedat de Prochimrn .~i urmat
dată În manuscrise abia din sec. XVI înainte (ca, de ex., rugăciunile de la început;'"
Cea mai recentă parte constitutivă a rânduielii de azi a Proscomidiei pare ·ai
Lccrur·I1 ·
c
,1) di_n Leg: ,
h) din Prolet1
Lecturile
hihlic:c
l de Alkluiarinn)
2. Evanghelia (cu R.ug)ciunca din,1inrca ci).

1
?iblice 2. din Noul Te~t.tmcm:
mula de încheiere a acestei slujbe, adică apolisulJ precum şi cădirea finală. · , a) din scrn:rilc Sfinţiloi Apo,tol1
b) din Sfimclc E1 anghcli1

s Cod. mănăstirii Esfigmenu din Atos, anul 1306 (la A. Dmitrievski. Descrierea 1nanuscri;{ Predica ori explicarea Evanghelici, din Cazanie.
II: Euxo~6yta., pp. 264-265). ·, ,r
:Vezi Pr. C. Bobulescu, Obârşia molitvei pentru morţi de la Proscmnidie, Craiova, 194:4 (e~t
6 Ectenia întreită (şi Rugăciunea respectivă, in tain.'i)
,,Rev;sta ?e Istorie bisericească", an. I, nr. 3); Cf. şi Pr. N. Şerbănescu, Varlaam, mitropolt. · { I. pemru catehumeni Ectenia pc11tn1 catehumeni (cu Rugăciunea respectivă)
Romaneşti, pdrintele tipografiei bu1·eştene, în rev. BOR., an. 1958, nr. 12, p. 1139; · Ectenii şi 2. pcnrru energumeni
Popescu-~rlueni, Originea molitvei pentru n10rţi de la Prosc01nidie, în MO., 1964, nr. 1-2, PP·,} . hlg,kiuni 3. Pentru candid.u;ii la botc7.
Ve~1 A. Sacedorţeanu, Pomelnicul bisericii Gru/etu din Costeştii-Vâlcei, Bucureşti, 1933\.
7 4. pentru penin:nţi
•
dm ,,Arhivele Olteniei"), pp. 6-7.
213
212
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
3. Partea de la început
a Liturghiei catehumenilor (enarxa) şi formarea ei
Precum se vede din acest tablou comparativ, începutul Liturghiei catehumenil
odinioară (adică intrarea epÎ.$COpului) corespunde, în rânduiala Liturghiei actual'
momentul vohodului mic sau ieşirea cu Sfânta Evanghelie. Toată partea de
Liturghiei de astăzi, sau cum o numim cu un termen tehnic enarxa ( ti ~vapx,
adică partea introductivăy formată din ritualul închinării, binecuvântarea cu ect'
mare şi A11tifoanele, reprezintă un adaos posterior, format treptat ca efect fir •
deplasării sau avansării începutului Liturghiei, despre care am vorbit în capitolul,
cedent. Această deplasare a fost cauzată, precum am văzut, de dispariţia discip
catehumenatului, fenomen care a provocat, de altfel, mai toacă modificarea îni
structuri a Liturghiei catehumenilor de după secolul V.
a) Adaosul acesta a luat naştere ca tm serviciu neliturgic, menit, pe de o parte, să
timpul cât credincioşii strânşi în biserică şi liturghisitorii aşteptau sosirea episcopuh~
pe de alta, să încadreze într-o ceremonie solemnă intrarea acestuia în altar, înairi
începutul propriu-zis al Liturghiei. Formarea lui începe probabil încă din sec. VI,
după unii istorici bisericeşti, ar fi fost introdus în uzul liturgic imnul „Unule-Născ"'!
Movoy1=:v17~), a cărni compunere e atribuită de cei mai mulţi împăratului-teolog Jus ·
care l-ar fi alcătuit în scopul combaterii ereziei monofizite 8 • El se cânta odinioară
rânduiala solemnă a Vecerniei cu cântăriy descrisă atât de Simeon al Tesalonicului'
atribuie acest inm Sf'antului Chiril ( al Alexandriei)9, cât şi într-w1 Tipicon manusc
origine ierusalimiteană, din secolele XV-XVI 10 • S-a păstrat şi în liturghia sirienilor iac
b) Partea cea mai veche din enarxa Liturghiei de astăzi este ectenia ma·
µEya.΄ YJ a uva1t1:17.. ti µeya.Â. Tl EK1:Ev17, 1:6. ElPTJVl Kcx., miroamele), cu care se d~s
Liturghia noastră. Ea n-a avut însă de la •început locul pe care-l are astăzi, ci''
odinioară la începutul Liturghiei credincioşilor, înainte de prezentarea Darurilor
o găsim, de exemplu, în rânduiala Liturghiei clementine, descrisă în cartea· a· 0
Constituţiilor apostolice ( cap. X), care ne dă şi textui ei complet, foarte puţin de ,
faţă de cel de azi. După dispariţia disciplinei catehumen.atului (secolele VI-~It
fost transferată la începutul Liturghiei catehumenilor, rămânând în locul e1:.1.
(înainte de Heruvic) numai câteva alineate de la început.
c) Al doilea element în ordinea vechimii, din această parte introductivă a Litur
de astăzi, îl alcătuiesc Psalmii numiţi antifonici ( adică Psalmii: XCI:, XCII şi XCI
cele trei Ru,JJdciuni ale antifoanelory pe care liturghisitorii le citesc azi în taină la ,
purul Liturghiei, numite aşa pentru că se citeau între psalmii antifonici menţionaţi
Rugăciunile Antifoanelor sunt atestate pentru prim.a dată, în chip document
secolul VIII, când găsim textul lor în manuscrisul Barberini. Psalmii antifonici V
fost însă în uz încă mai dinainte de secolul VIII; ei reprezintă, probabil, uni"
psalmii cântaţi odinioară antifonic sau alternativ de către credincioşii aduna
biserică, în aşteptarea intrării episcopului şi a începerii Liturghiei. La 'Început;'·:
cântau în întregime; dar pe măsură ce între versetele lor s-au intercalat imnele n
compoziţie creştină, numărul versetelor sau stihurilor cântate s-a micşora~ t!ţ
până s-a ajuns la situaţia de astăzi, când au mai rămas în întrebuinţare numai ca~,
8
După unii liturgişri însă acest imn ar fi opera lui Sever al Anriohiei (513-536). Vezi, .
Adr. Fortescue,Lai'1esse, ed. cit. p. 119, n. 3.
9
Despre duumezeiasca ntgdciu;ie, cap. 348, P.G., t. CLV, col. 633 A şi trad. rom. cit., P· 2?i
10
Vezi şi V. Grumel, L'auteur et la date de la composition du tropaire Y,O Monogent}s», în rev:"
XXII, an. 1923, pp. 398-418.
214
LITURGICA SPECIALĂ
versete ?in fi~car_e, aş~ CUD: s-a întâmpl~t şi cu alţi psalmi din rânduiala Vecerniei şi a
btrenie1 ,(vezi la 1stona slu1be!?r r~spe~t~ve). . . .A .
• ·, până 1n secolul XIV, psalmu ant1fomc1 ( cu refrenele. 1111l1elor celor noi) se mtrebumţau
1
Î~ roate s~rb~torile (l~ orie~ Li~1r~h~e); ~e a~mcj în~oace~ ei ~u răm~s _în uz_ nu~a~ la_ Li-
turghia dm zil~le ~e rand (m n:a.t1~sur:1) ş1 la ~a~~at~:>r~le ~;;u~tu1ton~rn ŞI 1e Sfinte\ Fecio:3-~
te. La Lin1rglua din celelalte sarbaton (dumnucI ŞI sarbatorile sfinţilor) e1 au fost mlocwţl
până,
-y·
cu psalmiiA nlll:1iţi ~iJ?ici - a~cf Psalmii CII şi CXL şi Fericitile -:- d~1 s!uiba 0~~1.iţei
sau Prânza.t1d_e1 (Tipic~), sluJ?a care - precur~ am ':azut -. preu~chipwe ş1 preceda L1m_r-
hia, iar în zilele de ra.t1d (cand nu se face L1turgh1e) o ş1 suplineşte. Partea aceasta din
fimrghia duminicilor şi a sărbătorilor sfmţilor reprezintă deci o contopire a începutului
Liturghiei cu î:nceputul Obeclniţei, contopire care s-a realizat abia din secolul XIV înainte.
. Ca şi psahnii antifonici, psalmii tipici se cântau odinioară în întregime, aşa cum se
· citesc încă şi azi în rânduiala Obedniţei, dar cu vremea, numărul versetelor cântate s-a
redus treptat; astăzi se mai întrebuinţează din Psalmul CII numai primul _verset (,,Bine-
cuvântează, suflete al meu, pe Domnul..."), precedat de „Slavă Tatălui ... , Şi acw11 ... ", iar
·din Psalmul CXL V numai versetul ultim (,,Impărăţi-va Domnul în veac ... "), încadrat
între „Slavă ... i Şi acw11 ... " şi urmat de imnul „Unule-Născut ... ", amintit mai înainte.
4. Vohodul mic (ieşirea cu Evanghelia) şi Trisaghionul
>;' a) Vi?hodul mic sau iefirea (in"trarea) cu Sfânta. Evan,JJhelie (ti rcpc.61:TJ crau ti µ1Kpa
i::tooooc;, ]ntroitus), adică purtarea solemnă a Sf'antei Evanghelii, din altar prin mijlocul
· aosului şi apoi pe Sfânta Masă, este un ritual destul de vechi în Liturghie, căci în seco-
\1LVIII e menţionat în comentarul liturgic al patriarhului Gherman I al .Constantino-
' )ului 11. Acest rit are ca origine un act destul de simplu la început, şi anume scoaterea
vangheliei de către diacon, clin schevofilachion - unde se păstra de obicei - pe amvo-
ul clin naos, pentru a se citi din ea pericopa orânduită, la vremea cuvenită. Mai târziu,
cij}d .Sf'anta Evanghelie a încetat de a mai fi păstrată în schevofilachion şi. a început să
Şţea încontinuu pe Sfânta Masă, actul ducerii ei la amvon şi înapoi, simplu şi fără nici o
semnificaţie importantă la început, a luat o dezvoltare şi o notă de solemnitate clin ce în
ce mai mare, căpătând totodată semnificaţia simbolică a ieşirii Mântuitorului la propo-
, văduire. Aşa s-a ajuns cu timpul la ritualul solemn şi dezvoltat, de astăzi.
/:Ritualul vohodului mic reprezintă totodată substituirea unei intrări sfrnbolice a lui
l'Irisfos, înfăţişat prin Sfânta Evanghelie, în locul intrării de odinioară a episcopului şi
'fshijitorilor, care, în vechea Lin1rghie, avea loc în acest moment.
½;•rcu alte cuvinte, ritul de astăzi al ieşirii (sau, mai bine zis, al intrării) cu Evanghelia
ocuieşte şi ne a.tninteşte momentul şi ritualul de odinioară al intrării solemne a arhi-
eului în biserică şi apoi în altar, în vederea începerii slujbei.
b) Imnul „Sfinte Dunu1ezeule ... " sau trisaghionul liturgic a fost introdus, sau poate
neraJizat oficial în rânduiala Liturghiei, între anii 450-453, pe vremea patriarhului con-
tinopolitan Produ (437-446) şi a împăraţilor Teodosie II şi Pulheria, în urma unui
gel care a bântuit multă vreme Constantinopolul şi împrejurimile lui 12 • Imnule men-
·
11
Descriere a bisericii şi explicare tainică..., P.G., t. XCVIII, col. 405 C; Cf Juan M~teos, La petite
trie de la divine Litin;gie, în rev. ,,Grigore Palama", 63 7 ( 1973 ), pp. 365-381.
12
~- Vezi Teofan Preotul, Cronica (P.G., t. CVIII, col. 244 B-248 A); Evagt-ie, Ist. bis.. Ul, 44 (P.G.,
, ·. 'tXXXVI, col. 2697-1700); Anastasie Bibliotecarul, Ist. bis., (P.G., t. CVIII, col. 1226 A); Sf'antul ,,
' Damaschinul, Epist. deJpre imnul Trisaghion (P.G.) t. XCV, col. 37 B) şi Dogmatica, III, 10 (cap. I:
'Sjlr_e Trisaghion, P.G.) t. XCIV, col. 1021 şi trad. rom. de D. Feciorn, pp. 169-172); Nichifor Calist, ,:1
,bzs., XIV, 46 şi XVIII, 51 (P.G.) t. CXLVI, col. 1217 B-Cşi t. CXLVII, col. 436-437).
215 i
:_).li•.·.
li
,!\i
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
ţionat prima dată în actele Sinodului IV ecumenic de la Cakedon. Se află şi în Litu
Bisericilor necalcedoniene, ca şi în Liturghia de rit galican; la monofiziţi (armeni 8(
ia.cobiţi, copţi şi etiopieni) se cântă cu adaosul „Cela ce Te-ai răstignit pentm noi;'/
dus de patriarhul monofizit Petru Gnafevs (Fullo) al Antiohieî, în secolul V.
5. Lecturile din Sfânta Scriptură
a) Citirile biblice, adică Apostolul şi Evanghelia, reprezintă nu numai elementul
mai vechi, primordial, din această parte a Liturghiei, dar totodată şi cel mai inf
tant. Odinioară, lecturile biblice erau mult mai numeroase în Liturghia catehume .·
decât azi. Astfel, În rânduiala Liturghiei descrisă în Constituţiile apostolice ( cart.
cap. 11) sunt prevăzute patru până la şase pericope: două sau trei din Vechiul Te
nient şi două sau trei din Noul Testament. Lecturile din Vechiul Testament au dispf
din rânduiala Linirghiei, una câte una. Dispariţia ultimei lecturi din Vechiul Testa1:/,,
se poate socoti un fapt împlinit prin secolele VII-VIII; în Liturghiile răsărite11i
necalcedonieni s-au păstrat însă până azi atât lecturile din Vechiul Testamenty cât '1JI,
treia lecmră din Noul Testament. ··
Odinioară, lecturile din Cărţile Sfinte erau încadrate sau alternau cu cântări'..'
psalm( Di1: ac:ş_ti psalr1:.i - ale. . c~ror_ verset~ c,,,ântate s-_au împuţi1?at ~reptat, ca ş('
psalmu antifo111c1 -- au ramas pana azi numai cate un stih sau doua, dmtre care wie
preced r;,e:icopa d}n ~postol - şi de a~eea poartă numele de prochimen (b 11Cpo1edµ.
v0<;), adica aşezat rn.amte de Apostol - iar altele urmează după această pericopă. Ace
tea din urmă făceau parte de obicei din psalmii alleluiatici, ale căror versete erau îttt
ţite de refrenul Alleluia (,,Lăudaţi pe Domnul!"), cântat de popor după fiecare s'
sau verset. De aceea, stihurile rămase după pericopele din Apostol se şi numesc attf1
iarion (<XÂA17Âou1cx.pwv). De fapt, deşi ele continuă a fi înscrise încă ÎI~ Apostol, au)
cetat de mult de a mai fi cântate, din ele rămânând în uz numai vechiul refren ,Ar
luia" (de trei ori), care se cântă azi după pericopa din Apostol. ' '
b) Un element important din vechea Liturghie a catehumenilor, care urma o
nioară îndată după lecturi (după Evanghelie), era omilia sau predica) destinată în pri
m~l rân~ ~nstruirii catel;u~eni!or_ c~re urmau să iasă di1: biseri~ă. 1?a s-a menţinut pr~
tutmdem 111 acest loc; atat cat d1sc1pl111a catehumenatulm a fost m vigoare. Dar după c
această disciplină a fost uitată şi deci catehumenii (câţi mai erau) puteau rămâne ş
a~ista ş! ei la :L~turghia credincioşilor, predica se deplasează puţin câte puţin spre sfâr ..
şirul L1turghie1, când o puteau asculta toţj cei prezenti, fixându-se astfel mai ales î
timpul împărtăşirii liturghisitorilor şi umplând astfel locul rămas gol prin dispariti'
împărtăşirii generale a tuturor credincioşilor la fiecare Liturghie. Prin noile dispoz( ·•
a!e Sf~nnllui Sinod, în legătură cu lucrarea de catehizare, predica (citirea explicării p
ncope1 evanghelice, din Cazanii) a fost restabilită peste tot în locui ei originar, adie
îndată după citirea Evangheliei, ca în vechime. ·
6. Partea ultimă a Liturghiei catehumenilor
a! Ru)făci14:,nile de d14:p~ Evanjjheliey care formează ultima parte a Liturghiei
memlor, au ŞI ele o ongme destul de veche. Precum am văzut mai înainte în
Linirghie creştină - aşa cum o descriu Constituţiile apostolice (în cartea VIII, cap.
216
LITURGICA SPECIALĂ
",~·după predică urma o serie de ectenii şi rugăciuni speciale pentru fiecare clin cele pa-
; rru categorii sau clase de asistenţi care urmau să fie concediaţi din biserică: catehume-
tnii, energumenii, candidaţii la botez, ( <pCD1:t~6µEvot, illuminandi sau competentes, care
·alcămiau clasa cea mai avansată a catehumenilor) şi penitenţii.
Din aceste patru ectenii şi rugăciuni speciale, cu care se încheia odinioară Liturghia
· catehumenilor, cele pentru energumeni şi penitenţi au ieşit din uz destul de timpuriu, şi
anume prin secolul al VII-lea. Ectenia şi rugăciunea pentru candidaţii la botez au dis-
părut_ .şi el~ di? Li~rghi.a nor1:1~ă (a Sfân~ui. Ioan şi ~ea ~ Sf~ntului V a~i~e), dar s-au
menţmut :m randmala L1turgh1e1 Celor mai mamte sfinţite (cu titlul: R:u)factunea pentru
cei ce se jjătesc spre sfânta luminare, Eux11 un:sp 1:WV npoc; 1:0 ă'.:ywv cjx{moµa EtnpEm~oµE-
vwv), rostindu-se numai în a doua jumătate a Postului Mare (clin miercurea săptămânii
a patra înainte), adică perioada în care odinioară candidaţii la botez se pregăteau pentru
primirea tainei luminării şi a intrării în creştinism, care avea loc la Paşti.
_Ectenia /i ru;11ăciunea core!-punzătoare pentru catehumeni (oglaşenici sau cei chemaţi),
zisă astăzi în taină de către preot, sunt deci singurele care se mai păstrează din seria
celor patru ectenii şi rugăciuni speciale pentrn diferitele clase de participanţi la Litur-
ghia catehumenilor de odinioară. Deşi instituţia catehun1enatului a încetat de mult de
a mai exista, ectenia şi rugăciunea pentru catehumeni continuă a fi înscrise în Litur-
/J,~ier) ca şi foqnula întrebuinţată odinioară pentru concedierea lor (,,Câţi sunteţi che-
maţi, ieşiţi"). In toate celelalte Liturghii răsăritene ( folosite în Bisericile necalcedoni-
ene) ectenia şi rugăciunea pentru catehumeni au dispărut, păstrându-se doar formula
de concediere a catehumenilor de odinioară, la care în unele rituri sm1t adăugaţi şi pe-
nitenţii, păgânii şi cei opriţi de la Împărtăşire.
b) De origine ceva mai nouă pare a fi ectenia întreită (îndoită), numită şi ectenia ce-
mii stăruitoa·re (ti EK1:cv111; 'tKEma), care urmează astăzi îndată după citirea Evangheliei
(după predică), precum şi rugăcim1ea corespunzătoare, a cererii stăruitoare sau a cererii
cu osâ.rdie (EUX,T] i:;fic; EK1:Evouc; 'tKEmac;), pe care preotul o citeşte în taină în timpul ec-
teniei întreite. Textul acesteia din urmă îl găsim în Codicele Barberini (sec. VIII), ceea
ce înseamnă că şi ectenia respectivă intrase în uzul Liturghiei Înainte de această dată.
C. LITURGHIA CREDINCIOŞILOR
Liturghia credincioşilor sau Liturghia .eul1aristică, la care în vechime puteau parti-
cipa numai credincioşii (dt mcnci1), este partea cea mai puţin atinsă de modificări din
întreaga Liturghie a rin1lui bizantin. Lăsând la o parte unele adaose şi dezvoltări ulte-
rioare, care au avut loc mai ales în partea ei introductivă (dinaintea Sfintei Jertfe),
schema sau rânduiala ei a rămas, în general, aceeaşi ca în vechea Liturghie creştină.
Pentru a se vedea mai bine aceste adaose şi dezvoltări, vom începe - ca şi la Liturghia
catehumenilor - cu un tablou comparativ în care coloana din dreapta prezintă schema
rânduielii de azi a Liturghiei credincioşilor clin ritul bizantin, iar cea din stânga, o
schemă a Liturghiei credincioşilor din secolele IV şi V, aşa cum ne-o descriu docu-
mentele şi izvoarele liturgice din acel timp, ca de pildă: Catehezele mystajjojjice ale
S_fântului Chiril al Ierusalimului, cartea a opta a Constituţiilor apostolice) Omiliile catehe-
tice ale lui Teodor de Mopsuestia, scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, canoanele
unor sinoade (îndeosebi can. 19 al sinodului de la Laodiceea) ş.a.
. Din acest tablou comparativ se poate vedea lesne că nu nun~ai părţile sau momentele
principale care alcătuiau rânduiala vechii Liturghii a credincioşilor, ci şi înlănţuirea sau
217
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

ordinea succesiunii lor sunt aceleaşi şi întocmai ca în Liturghia de astăzi, cu excep 1. Partea introductivă (până la ieşirea cu Darurile)
lmor mici inversiuni sau deplasări survenite între timp. (Vezi tabloul de mai jos).
a) Astfel, rugăciunile pentru credincioţi ( două ectenii şi două rugăciuni în taină), cu
Litur hia Sfântului Iacob secolele IV-V) Litur hia Ortodoxă de azi care începe Liturghia euharistică, fac parte din rânduiala primitivă a Liturghiei. Ecte-
nia ,nare din acest loc o găsim, aproape cu acela.şi text ca şi azi, în Liturghia din
Ectenia mare rostită de diacon pentru credincioşi Ectenii pentru credincioşi (rostite de diacon) Const.ituţiile apostolice (cart. VIII, cap. 10); cele două rugăciuni pentru credinciofi) citite
azi în taină de către preot, corespund rugăciunii similare din Liturghia clen1entină,
Rugăciunea rostită de proestos pentru credincioşi 2 mg. în taină pentru credincioşi (citite de preot
rostirii de arhiereu cu voce tare, după ectenie (ibidem) cap. 11). De altfel, vechimea lor
Sărutarea păcii e confirmată şi de canonul 19 al sinodului din Laodiceea (circa 364-373); texnd lor
Sp~ilarea mâinilor liturghisitorilor (spălarea mâinilor arhiereului, la Liturghia cu ai' de azil - deosebit pentru fiecare din cele trei Liturghii Ortodoxe - îl aflăm în Codicele
reu) Barberini (secolele VIII -IX).
b) Heruvicul sau imnul heruvimic (b XEpoul31Koc; uµvoc;: ,,Noi, cari pe Hernvimi cu
Heruvicul
Alegerea şi pregătirea materiei pentru Euharistie, la taină închipuim ... "), care încadrează astăzi ritul ieşirii cu Darurile, este generalizat sau
pastoforiu (proscomidi.1, murată mai târziu la înce- Vohodul (ieşirea cu Darurile)
Pomenirile din mijlocul bisericii
consacrat în rânduiala Linirghiei în secolul VI (anul 5 74) printr-un decret al
putul Liturghiei) împăramlui bizantin Justin II. El înlocuia:, de altfel, un psalm care se cânta în acest loc
Depunerea Darurilor pe Sfănta Masă şi Rug. Pro încă mai dinainte, pe un tact papadic (adică foarte rar şi prelung), menit să umple
Depunerea Darurilor pe :Stănta Masă şi Rug. Pros-
comidiei golul creat prin Întreruperea cursului Liturghiei în timpul cât credincioşii se perindau
comidiei
Citirea dipticelor (pomelnicelor)
Ectenia cererilor (,,Să plinim rugăciunea pe: dinaintea altarului, pentru a preda diaconilor darurile de pâine şi de vin pentru
noastră ... ") Sfânta Euharistie.
Sărutarea păcii (numai între lin1rghisitori, la Litu .
La i:nceput, Heruvicul se cânta fără a fi întrerupt, ca azi, de ritul vohodului; intro-
ghia în sobor) ducerea şi dezvoltarea acestui rit - despre care vom vorbi îndată - a Împărţit texnil
unitar de odinioară al imnului în două părţi sau fragmente separate (,,Noi, cari pe He-
Simbolul credinţei
mvimi ... " şi „Ca cei ce pe împăratul..."), între care se intercalează pomenirile făcute de
Anaforaua (Rugăciunea Sfintei Jertfe), citită toată Anaforaua sau Rugăciunea Sfintei Jertfe (citită preot în mijlocul bisericii.
cu voce tare de către arhiereu sau proestos şi taină, paralel cu răspunsurile cântate de popor: Rugăciunea citită de preot în taină în timpul cântării Heruvicului (,,Nimeni din cei
neîntreruptă de răspunsurile credincioşilor vrednicie ... , Sfânt... , Pe Tine ... ", Axionul) legaţi cu pofte şi cu desflit:ări trupeşti ... ") se găseşte, cu textul ei de azi, în Codicele
Ectenia marc (diacon) .................................... . Ectenia cererilor (,,Pe toţi sfinţii pomenindu-i ... Barberini~ la Liturghia Sfântului Vasile.
Rugăciunea arhiereului (proestosului) Rugăciuni în taină, citite de preot
Rugăciunea domnească (menţionată la Sfântul Rugăciunea domnească 2. Vohodul mare sau ieşirea (intrarea) cu Darurile
Chirii al Ierusalimului)
Împărtă§irea (atât a slujitorilor, cât şi a credincio- Împărtăşirea slujitorilor (concomitent cu Predica Aceasta reprezintă o dezvoltare a unui act destul de simplu la început şi lipsit de
şilor) (Cazania) sau Chinonicul) orice semnificaţie simbolică: ducerea darurilor de pâine şi de vin, alese de către dia-
coni, de la pastoforiu în altar ( la Sfânta Masă), unde urmau să fie binecuvântate şi
Psalmul XXXIII (cântat de credincioşi) Rugăciunea de mulţumire pentru împărtăşire
sfinţite de către arhiereu sau preoml proestos. Cu timpul, concomitent cu dezvoltarea
taină)
crescândă a rimalului Proscomidiei mutat la începutul Liturghiei, acest act a luat o
,,Să se umple gurile noastre ... "
importanţă din ce în ce mai mare şi a împn1mutat un caracter din ce în ce mai solemn,
Ectenia de mulţumire pentru îrnpărtăşire Ectenia de mulţumire pentru împă.rtăşire atribuindu-i-se o deosebită semnificaţie simbolică.
Rug. de mulţUmire pentru împărtăşire, rostit;i de Rug,kiunea amvonului Dezvoltarea acestui ritual începe probabil în secolul VI, când patriarhul Eutihie al
proestos Psalmul XXXIII (păstrat numai în Liturghierul Constantinopolului îl menţionează ca pe o inovaţie 13 , ceea ce arată că el nu era încă
inânesc) generalizat.
Rugăciunea plecării capetelor
Apolisul
Împărţirea anafurei B .Epist. către papa Vigiliu, despre Paşti şi Sfânta Euharistie, 8 (P.G., t. LXXXVI, col. 2400-2401):
.Mirnirnl (numai în unele părţi din Biserica „Sunt fără minte cei ce au sfătuit poporul ca, atunci când e r!induiala Liturghiei de a duce la Sfânta
Concedierea credincioşilor Masă pâinea proscomidiei ('tOV 'tij<; rcprnptcrEw<; dpwv) şi potirul de curând amestecat (cu vin şi apă),
să _câme un oarecare psalm corespunzător acţiunii care se petrece, întrucât ei socotesc că poartă sau
chiar numesc „împărat al slavei" darurile pe care le duc în sfântul altar, cu toate că acestea sunt încă
nedesăvârşite, prin invocaţia arhierească şi prin sfinţirea care vine de sus".

218 219
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Ponieninle) care se fac astăzi în mijlocul bisericii în timpul ieşirii cu Darurile, s
de origine destul de veche. Ele reprezintă o prescurtare şi. o_ rămăşiţă a pomenirii
no1ninale sau a citirii dipticelor de către diacon, legate od1moară de actul depune
Darurilor pe Sfânta Masă şi care - precum am spus -- au fost transferate ulterior în
inte de începutul Liturghiei, o dată cu întreg ritualul Proscomidiei. , ',
Ru11ăciunea, nu11-iită a Proscomidiei sau a puneni-înainte, citită de preot în taină du
depunerea Darui-ilor pe Sfânta Masă (cu texte deosebite în cele două Limrghii), est
rămăşiţă care aminteşte locul de odinioară al Proscomidiei în rânduiala actuală a'· ·
turghiei. Textele rugăciunii din ambele Liturghii se găsesc în Codicele Barberini (s~c
lele VIII-IX).
3. Săruta.rea păcii
Un rit caracteristic acestei părţi din vechea Liturghie creştină, dispărut astăzi, est
sărutarea ~făntd (<j)D,17µ<:x. ăytov) sau frăţească, sărutarea păcii (Etpl7VT)), osculuni pac.
sau a iubirii (aycirrr1): bărbaţii se sărutau între ei şi femeile între ele, în semn, d
împăcare şi de iubire reciprocă. Din pricina tulburării şi a dezordinii la care dădea lo
în biserică, acest rit a fost înlăturat de mult, păstrându-se numai pentru preo1;i, la, .rn
turghia în sobor (vezi în urmă, la Rânduiala Litur11hiei în sobor). ..
Introducerea pentru prima oară a Crezului în rânduiala Liturghiei e pusă ·d
tradiţie pe seama patriarhului (monofizit) Petru Gnafevs (Fullo ), în anul 471 .da
Antiohia; iar la Constantinopol s-ar fi introdus ceva mai târziu, pe vremea patriarhulu:
Timotei (512-518) 14 • Crezul era întrebuinţat mai dinainte în slujba botezului.
4. Anaforaua sau Rugăciunea Sfintei Jertfe
Este rugăciunea în timpul căreia se săvârşeşte jertfa liturgică, adică sfinţirea
facerea Darurilor; este centrul şi miezul Liturghiei creştine. Cuvântul ava<j)opc(
avacptpw, a înălţa, a ridica) însemnează la origine: ndicare) înălţare,, şi apoi: offun.aa.,,c,,we~•,";'
jertfă ( corespunzător latinescului oblatio sau illatio), pentru că aducerea jertfei se
·exprimă în chip concret prin actul ridicării în sus sau prin legănarea darului de jertţă
arătând prin aceasta că e oferit Divinităţii (cp. leş. XXIX, 24; Lev. VII, 30 ş.a.) .. 1"
forma de astăzi a Liturghiei Ortodoxe numim anaforă tot complexul de rituri şi:
rugăciuni citite de preot ( cele mai multe în taină), care, în Liturghia Sfântului Ioan,
cuprind între cuvintele: ,,Cu vrednicie şi cu dreptate este a Te lăuda ... "' etc.
ecfonisul: ,,Şi ne dă nouă cu o gură şi cu o inimă a cânta ... ".
Urmărind firul conducător .al cuprinsului anaforalelor din toate Liturghiile
tine, vechi şi noi, textul lor se poate diviza în patru părţi bine distincte, şi anun:ie:
a) Ru11dciunea de laudă _şi de niulţurnire de la început, sau marea riwăciun;,
euharisticdy în care se exprimă în general mulţumirea sau recunoştinţa faţă de Dumne~
zeu, motivată de binefacerile pe care I le datorăm; în ea se înşiră sau se recapituleazăi
toate momentele principale a.le istoriei mântuirii, de la creaţie până la înălţarea Mân~
roitorului la cer. In Liturghia bizantină a Sfântului Ioan, rugăciunea euharistică ţiq~;'
14
Vezi Teodor Lectorul (Citeţul), Ist. bis., cart. II. cap. 32 şi 48 (P.G.) t. LXXXVI, coL
209A). . ghie, vezi la H. Leclcrcg, Diptyqu.es, în DACL) IV, col. 1045-1095, şi Pr. P. Vintilescu, Diptice sau
220
LITURGICA SPECIALĂ
,de la „Cu vrednicie şi cu dreptate este ... " până la „Aducându-ne, dar, aminte de
această poruncă mântuitoare ... ".
b) Ananineză este a doua parte constitutivă a anaforalelor creştine; în ea, luându-se
ca punct de. plecare porunca dată de Mântuitorul Sfinţilor Săi Apostoli, de a săvârşi
pomenirea lucrării Sale (,,Aceasta faceţi întru pomenirea Mea ... "), se face o scurtă
enumerare a faptelor sau momentelor principale din istoria Răscumpărării, considf-
.rate ca temei şi justificare a aducerii Darurilor de pâine şi de vin din jertfa liturgică. In
Liturghia Sfântului Ioan, anamneza are următoarea formt~lă: ,,Aducându-ne aminte,
aşadar, de această poruncă mântuitoare şi de toate cele ce s-au facut pentru noi: de
ciuce, de groapă, de învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de şederea cea de-a
dreapta, şi de cea de a doua şi slăvită iarăşi venire, ale Tale dintru ale Tale, Ţie-Ţi adu-
cem de toate şi pentru toate" 15 .
c) Epicleza,(de la ETCtKA170"ls = invocare, chemare) este a treia şi cea mai importan-
tă pa,_rte a anaforalei, pentru că în timpul ei se săvârşeşte sfinţirea şi prefacerea Daniri-
]o:r. In Liturghia Sfântului Ioan, ea începe cu cuvintele: ,,Incă aducem Ţie această
slujbă duhovnicească (cuvântătoare) ... ", şi se încheie cu cuvintele: ,,preracându-le cu
Duhul Tău cel Sfânt". Are forma unei n1găciuni adresate lui Dumnezeu-Tatăl, ca El
să-L trimită pe Sfântul Duh, prin puterea Căruia Darurile noastre să se prefacă în
Sfântul Trup şi Sânge al Domnului.
el) Ultima parte a anaforalei o alcătuiesc în ritul bizantin rulfăciunile de m~jlocin
;,renerală pentru întreaJJa- Bisencd) numite ~i diptice 16 • In anaforaua ortodoxă a Sfânmlui
Ioan, această parte ţine de la cuvintele: ,,Incă aducem Ţie această slujbă duhovnicească
pentru cei adormiţi în credinţă ... ", până la sfârşitul , anaforalei, Încheindu-se cu
ecfonisul: ,,Şi ne dă. nouă cu o gură şi cu o inimă ... ". In toate anaforalele creştine,
această parte are forma w1ei rugăciuni fierbinţi de mijlocire pentru toată Biserica,
pentru conducătorii şi membrii ei, pentru ocârmuitorii popoarelor, pentru feluritele
categorii de credincioşi vii şi morţi, pentru îndeplinirea tuturor cererilor, trebuinţelor
şi nevoilor lor: ,,Tu însuţi fii tuturor toate, Cela ce ştii pe fiecare şi cererea lui, casa şi
i1evoile lui", cum zice w1 fragment din anaforaua bizantină a Sfântului Vasile.
La început, adică până în veacurile V- Vl, anaforaua alcătuia o singură rugăciune,
de întindere destul de mare, pe care arhiereul sau preotul proestos o rostea în între-
gime cu glas tare, de la început până la s:f.-îrşit, în auzul credincioşilor; aceştia ascultau
în tăcere fără să-l întrerupă prin nimic pe liturghisitor, ci doar asociindu-se la ecfonisul
final cu răspunsul afirmativ ,,Amin".
De prin secolele V-VI înainte însă, anaforaua începe să fie citită în taină. de către
liturghisitori, cu excepţia unor mici fragmente, care continuă a fi rostite şi mai departe
cu glas tare, adică aşa-numitele ecfonise) şi anume:
a) Formula pentru introducerea imnului trisaghion: ,,Cântarea de biruinţă, cin-
tând, strigând ... ";
b) şic) Cuvintele rostite de Mântuitorul la Cina cea de taină: ,,Luaţi, mâncaţi ... " şi
„Beţi dintru acesta toţi ... " (în Liturghia Sfântului Vasile: ,,Au dat Sfinţilor.Săi Ucenici
şi Apostoli zicând: Luaţi, mâncaţi ... " etc.);
15
Litu.1;ghier, Bucureşti, 1967, pp. 144-145.
16
De la cuvânu1l grecesc Dt1t'tUX,O(;, to<;, -ov = îndoit în două, cu două aripi, de unde termenul
bisericesc ,;a, Dt1t1:uxa = cărţi, liste de nume sau pomelnice, sub formă de carte cu două coperte, care
se poate închide şi deschide. Amănunte despre <lipticc, adică listele cu nume de pomenit la Limr-
ponielnice, Piteşti, 1926.
221
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
d) Ecfonisul pentru ultima oferire (aducere) a Darurilor, înainte de sfinţire: ,
Tale dintru ale Tale ... ";
e) Formula pentru pomenirea Sfintei Fecioare, în cursul dipticelor: ,,Mai ales p
tru ( cu) Preasfânta ... '\ ,.
f) Formula pentru pomenirea nominală a episcopului locului: ,Jntâi pomeneş
Doan1ne ... ". · sa (,,Ceea ce eşti mai cinstită ... "), care nu e altceva decât irmosul Cântării a noua din
Aceste ecfonise sau fragmente din textul anaforalei, rostite în auzul credincioşi!
sunt deci pentru auzul acestora, ca un fel de insuliţe sau promontorii rămase la sup
faţa apei, resturi dintr-un mare continent evhologic scufundat pentm ei în oceanul ·
taină al tăcerii. Partea aceasta din rânduiala Liturghiei a luat forma şi caracterul un
serviciu dublu, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte părţi din sfânta slujbă: de o parte, t ·
cu caracter mistic, săvarşit în taină de către lirurghisitor, înăuntrul altarului, repreze
tând substratul vechi şi principal al formularului liturgic, iar de alta, cel alcătuit din ră
punsurile şi cântările executate, paralel şi cu voce tare, de către credincioşi în biseri<;ă.
reprezentând contribuţia pietăţii credincioşilor în momentul central al sfintei slujbe ... '.
Aşa s-au născut toate acele ră!ipunsuri sau imne ale credinciofilor ( cântăreţilor), ca1t
i sunt intercalate în LiturJJhierul ortodox în textul anaforalei şi care întrerup cursivitate
sau continuitatea acestei mari rugăciuni, fărâmiţându-i unitatea originară în mai mult
fragmente, care apar, în forma lor de azi, fără nici o legătură între ele. Aceste răspU:O:
suri sunt: ,·
a. ,,Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina ... ";
b. ,,Sfânt, Sfânt, Sfânt ... " (Trisaghionul biblic);
c. Cei doi „Amin" de după cuvintele Mântuitorului la Cină;
d. ,,Pe Tine Te Uudăm ... ";
e. ,,Axionul şi
f. ,,Pe toţi şi pe roate";
Ele reprezintă deci adaose posterioare textului iniţial al anaforalei, intrate totuşi
uzul liturgic destul de timpuriu (adică din secolele V-VI înainte). ,:~:'.'
De origine ceva mai târzie sunt cele două adaose introduse în a doua jumătate a,VJ;
anaforalei, şi anume troparul Ceasului cd treilea (,,Doamne, Cela ce pe Preasfântul TălU at .
Duh ... ") şi Axionul. ,·Jtf
Astfel, troparul Ceasului ctl III-lea şi stihurile respective din Psalmul L (,,Inimă curată Jef:
zideşte în mine ... " şi: ,,Nu mă lepăda de la faţa Ta ... "), pe care liturghisitorii le recită:2~I
în taină înainte de epicleză (unele ediţii le inserează chiar în textul epiclezei), apat)fi
pentru prima dată sporadic, în manuscrisele greceşti ale Liturghiilor din secolele';l
XII-XIII, dar se generalizează abia prin secolele XV-XVI. Ele au fost intercalate În'..:f
textul liturgic ca un mijloc de pregătire sufletească a liturghisitorilor, în apropierea)~fct
nemijlocită a clipei supreme a invocării şi pogorârii Sfântului Duh peste Darurile eu- i,f
haristice. Ultimele ediţii ale Litury1hierului )frecesc) începând cu Jeraticonul de la>f
Constantinopol, 1895, Ie-au suprimat, ca pe nişte adaose superflue şi specifice pietăţii iţ;
monahale. La fel au racut şi ediţiile mai noi ale LiturJJhierului buf;,ar (Sofia, 1924, \}~ .
1928 şi 1951). Se păstrează deci numai în LiturJJhierul rusesc şi în cel românesc 17 • '\~f
Cât priveşte A,vionul sau iinnul în cinstea Sfintei Fecioare, acesta îşi are originea în tt
diferite imne care însoţeau încă din vechime pomenirea nominală a Sfintei Fecioare în,.)l}f
17
Bibliografieşi amănunte şi
în plus, despre originea, rostul, vechimea locul troparnlui Ceasul~i:~f
III în rânduiala Limrghiei,, vezi la Pr. P. Vasilescu, Troparul Ceasului al treilea în rânduiala cpicleut! ,:ff'·
Bucureşti, 1937 (extras din rev. BOR); Cf. şi lucrarea noastră Obserwiţiuni şi propuneri pentru o noua ·
ediţie a Litw;ghierului românesc, Bucureşti, 19-±5-46 (extras din aceeaşi rev.), pp. 18-23 (cap. Epiclez.i
din Litu1lfhia Sfântuliti Vasile).
222
LITURGICA SPECIALĂ
cursul rugăciunii de mijlocire (mai ales după epoca ereziei lui Nestorie), ca o mani-
festare spontană a sentimentelor de iperdulie ( supraveneraţie) faţă de Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu. .
Ax:ionul obişnuit astăzi pentru mai tot timpul anului în Liturghia normală (,,Cu-
vine-se cu adevărat ... ") s-a întrebuinţat în această calitate mai Întâi ca partea a doua a
Canonul (trioda) de la denia din Joia Patimilor, datorat lui Cosma de Maiuma
(J\ghiopolitul, sec. VIII) şi care deci a fost întrebuinţat mai întâi în s.lujba Utreniei, ca
şi în alte slujbe. Ulterior, şi anume după secolul X, el s-a amplificat cu partea de la în-
ceput: (,,Cuvine-se cu adevărat..."), a cărei origine se pare că trebuie căutată în pietatea
monahală a Athosului (Sfântul Munte), cum pretinde o legendă din acele părţi,
consemnată chiar în.lvfinâele noastre 18 .
5. Împărtăşirea şi riturile finale
Partea următoare (a treia) din Liturghia credincioşilor, alcătuită din ru)ftiâunile _şi
riturde în ltffătură cu i'mpărtd§irea) a suferit, în general, prea puţi.ne, modificări în
structura şi în rânduiala ei.
Rt{JJl,iciunea amvonului (,,Cela ce binecuvântezi pe cei ce Te binecuvântează,
Doamne ... "), singura rugăciune din rânduiala Liturghiei pe care preotul o rosteşte
toată cu voce tare şi în afara altarului, este de origine destul de veche. Ea corespunde,
ca funcţie (idee) şi cuprins, ru;1răciunii pentru plecarea capetelor:, cu care se încheia
odinitoară Liturghia creştină, şi prin care arhiereul ( preotul proestos) îi binecuvânta pe
credincioşi, în timp ce ei îşi plecau capetele şi treceau fiecare pe sub mâna lui, ieşind
apoi pe rând din biserică 19 . Pentm că pe atunci arhiereul rostea această mgăciune
stând înapoia amvonului din mijlocul bisericii, ea se numeşte în vechile manuscrise
liturgice Rugăciunea de după amvon (UX.11 b1C1crcpciµ(3oovo<;).
Cu Rugăciunea amvonului se încheia odinioară Liturghia creştină; după rostirea
ei, concomitent cu binecuvântarea credincioşilor, care-şi plecau capetele, aceştia pără-
seau biserica, la invitaţia diaconului: ,,Ieşiţi în pace". ·
Toate rugăciunile care urmează deci în rânduiala Liturghiei de astăzi după Rugă­
ciunea amvonului şi ca.re alcătuiesc încheierea sau sfârşitul Liturghiei, reprezintă adao-
se posterioare, intrate în uzul liturgic din secolele VII-VIII înainte.
lv.firuitul crcdinciofilor) adică ungerea frunţilor lor de către preot cu untdelemnul bi-
necuvântat din candela de la iconostas, este o practică mai nouă. Ea reprezintă o imi-
taţie a ungerii similare care se face, încă din vechime, la sfărşin1l Litiei şi este specifică
unei regiuni din Biserica Ortodoxă Română (nu se practică în Transilvania şi în Mol-
18
Vezi Mineiul pe iunie, sinaxarul din ziua de 11. Amănunte despre originea şi istoria axionului
duminical vezi la E. Lamerand, La Legende de l'Ac;w11e0'1T11, în EO, an. II, nr. 6 (apr.-mai 1899), pp.
227-230. Cf. şi Pr. P. Vintilescu, Despre poezia irnnografică... , pp. 1~6-179. •..
19
Vezi dnduiala Liturghiei clementine din Constituţiile apostolice cart. VIII, cap. 15, textul gre-
cesc in MEL V, pp. 232-233 şi trad. rom, cit., pp. 248-24:9- O re1:1i~iscenţă 3: plec~rii capetelor cr~-
dincioşilor de odinioară în timpul citirii acestei rugăcium este ob1ceml de azi ca d1~co1:1ul ca:e a z1~
ectenia precedentă (,,Drepţi. primind ... ") să stea în acest rimp cu capul plecat, mam_cea ic~ane1
Mântuitorn1ui, ca şi când ar cere şi ar primi binecuvântare de ~a Dumnezeu . Î?suş1 (V~z~ V..
Mitrofanovici şi ceilalţi, Litu~-gica, ed. 1929, p. 600 şi P. Lebedev, Liturgica sau e>.,plicarea serviciului
divin, trad. şi prducrare de Ic„N. Filip, Bucureşti, 1899, p. 276).
223
 / LITURGICA SPECIALĂ
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE

Gabriel Khouri-Sarkis, La Litu1;.qie de Saint Jean Ch1ysostome et son ori,qine syrienne-

dova)_, dar are tendinţa de a se generaliza în toată. Biserica noastră. A fost mentio
în s~ns pentm prima dată î11Litu7JJhierul de Bucureşti, 193720 .,
Impărpi7:er.:i:
anafuni este o practică destul de veche şi generală în toată -lu
ortodoxă. In ceea ce priveşte originea anafurei, stmt două păreri. După unii anafil
ap~rut a:1-11:ci când cred_incioşii au început să nu se mai împ{-irtăşească la fie~are Li
~hie (s~arşitul se colulm _ry
sau începutu~ secolul~i V). Fiind făcută din preseµ
mtreb~1;nţate la I 1roscomid,ie pentru matena Sfintei Jertfe, ea este un fel de loctiito
S_fintei I~11pârtăşai~ii, _ca~e se dăd~a la început - ca semn sau simbol al comuniu'nfr:
~1tu_ale d!ntre cred11:ici?ş1 ~- 1~~rr:a1 celor care nu se put~a? !mpărtăşi şi care se mângA
astfe~ macar cu ,lin171ituqle ~azvute ?e 1~ masa euhanst~ca; de aceea anafura se şi,i
nemancate, ca ş1 Sfanta Imparta§ame, ş1 pentn1 acelaşi motiv, în greceşte anafur'
numeşte av1:18wpov (în loc de dar sau de Sfânta Euharistie). · PL de Meester, Genese) sources et developpements du texte JJrec de la litu1;.qie de Saint Jean
Anafura f)Oat~ fi considerată. ~n~ă şi ca un rest sau o reminiscenţă din vechile aga
sat:. n:iese ~r~ţeşn, care aveau od1111oară loc d.upă Sfânta Limrghie, aşa precum sus
unn hturg1şt1 21 . · ·
BIBLIOGRAFIE
A. Baumstark, Die Konstantinopolitanische Messlituwie
Bonn, 1909.
Nilo Borgia, Ori;Jine della litu1;qia bizantina, Grottafrrrata, 1933.
. L. ~ouye1:_, Eucharistie. Theolo,qie et Spiritualite de la priere eucharistique) II-e ,~d.~ i_f
ns, 1968, p. 273 ş.u.
F.E. Brightman, Eastem Litin;qies) Oxford, 1896, p. LXXXI-CI şi 308 ş.u.,
ş.u. (Appendices M, N, O, P, Q, R).
B. __ Capelle, _Les ţitu1Jfies ).,basiliennes)) et S. Basile) anexă la studiul Un tem~}
archaique ~e l~ lttu1Jfte copt~ de Saint Basile) ele J. Doresse et E. La1111e, Louvain, 1960'.
A. Dm1tnevsky, Descrierea manuscriselor litu.1;.qice păstrate în Rdsifritul ort:odox ('
rus.), t. II (EuxoMym), Kiev, 1901.
_Dr.. P.H. Engberding, Da-~ e14:c~a1istiche Hoch,qebet der .Basileios Litu1;.qie. Text)
schi~h~liche Untersuchun,qen una, liritische Aus,qabe) Miinster, 1931 (Col. ,,Thcologie.d
chnslichen Ostens", Heft 1).
~- Engdahl, Beitră;Je zur Kenntnis der ~yzantinischen Litur;qie. Texte und Studie:
Berlm, 1908.
A.P. Golubţov, Explicare istorică a ritu1ilor Litu,;qhiei
,,Bogoslovskij Vestnik" 24 (1915), II, 563-601.
LM. Hanssens, Institutiones fitu1Jficae de ritibus orientalibus
1930, 1932; . ' Acelaşi,
A. Jacob, Hist. duformulaire,qrec de la litur;qie de S. Tean Chrvsostmne I-II Louvai.
1968. P J ) '
ontenay-Le Comte, 1962 (extr. din rev. ,,Orient Syrien", Paris, 7, 1962, pp. 3-68). )
'
V. Laurent, Le rituel de la Proscomidie dans L1E,qlise byzantine aux XI-XIII-e siecles)
Revue des etudes byzantines", t. XVII (1959); Acelaşi, Le rituel de la Proscomidie et la
»,netropolitede CreteElie) în aceeaşi rev., t. XVI (1958),-pp. 116-142.
L. Ligier, La struttura della pre)Jhiera eucharistica: diversita e unita) în „Ephem
'I.,iturgicae", 82 (1968), pp. 191-215; Acelaşi, De la Ceene de Jesus a l'cmaphore de
t'E)Jlise) în rev„ M.D.) 87 (1966), pp. 7-51.
Marco Papas Mandata, La Protesi della Litu1Jfia nel rito bizantino-JJreco)
Grottaferrata, 19 3 5.
Juan Mat:eos, S. J., La cellbration de la parole dans la litu1Jfie byzantine. Etude
histonque) Roma, 1971 (Orientalia Christiana Analecta, 191).
Chrysostom.e) Rome, 1908 (extr. din vol. Xp1xmcnoµ1Ka) Roma, 1908); Acelaşi, (Litur-
nies) Grecques) în DACL) t. VI, col. 1591-1662; Acelaşi, The byzantine Litur;qy) în „The
'
Eastern Churches Quaterly" (Ramsgate), 3 (1938), 19-25, 63-71, 131-137, 189-192.
D. Moraitu, Fonna cunoscută mai veche a lituwhiilor Sfântului Vasile ţi a Sfântului
Ioan Gură de Aur (în grec.), Tesalonic, 1957 (extras din Anuarul· de Studii al
Facultăţii de Teologie din Tesalonic).
S. Petrides, La preparation des oblats dans le rit JJrec) în EO) t. III (1899-1900) pp.
65-78. '
'', , S. Salaville, Lituwies orientales. La.111.esse (2 voi.), Paris, 1942.
~ans-Joachim Schultz, Die byzantinische Litur,qie. Vom Werden ihrer Symbo{tfestalt,
,, Freiburg, 1964 (Col. ,,Sophia'\ Band 5).
s\ R. Taft, _Toward the ori;1Jins of the offert01y procession in the syro-byzantine East) în
OCP) t. XXXVl (1970), pp. 73-107; Acelaşi, The byzantine Divine Lituwy. History
a~d <:omment~1)', ÎI?- rev . ,,Diakonia", 2 (1973), pp. 164-178; Acelaşi, Evolution
histonque de la ut:u1Jfie de J,r:.an Chrysostome, în rev. POC, XXIV, 1 (1974), pp. 3-33.
T. Tarnavsch1, Despre cele mai înseninate litu1J!hii... , în rev. ,,Candela" (Cernăuti),
1892, p. 588 ş.u. ,
X.S. Ţiga, Imnul Trimnhion (în grec.), în vol. dedicat Prof. Hristu Panaghiotis
Tesalonic, 1967, pp. 275-287. '
, Prof. _Dr. N.D. Uspenski, R.u,qăciunile euharistice ale Sfântului Vasile cel Mare ţi ale
Sfântului Ior:,n, Gu;,f ~e Aur, . t"'n rânduiala Litu1J!hiei Ortodoxe (în rus.), în
', ,,Bogoslovskie frud1 , caiet 2, Edit. Patr. de Moscova, 1961, pp. 63-67.
Pr. P. yin~ilescu, Contribuţii la revizuirea Lituwhierului românesc, Bucureşti, 1930;
Acelaşi, Litu1Jfhiile bizantine privite istoric în structura ţi rânduiala lor Bucureşti
1943,. . ' . ,
Litu1JJhierul explicat, Bucureşti, 1972.
'

. )-~- ~ungmann, La .,.qrande priere eucharistique (Das eucharistische IIoch,qebet).

tdeesfonaamentales du Canon de la.lvlesse) Paris, 1955.
I. Karabinov, Rugăciunea euharistică sau anafora (în rus.), S. Petersburg, J.908. ,

~~ ~ănunt~ la Pr: P. Vi.nt~lesc1:,Mirnitul, în S.T., an. V, 1953, nr. 9-10, pp. 643-660. ,
Pentru pnma parere vezi 11:a1 pe larg Pr. P. Vintilescu, Anafura sau antidoron, în rev. S. T., an;
V, 1953, nr. 1-2, pp. 116-145, iar pentru ·a doua vezi V. Mitrofanovici "i ce1·1alti Li·t·,-~ai·ca ed
1929, p. 601. '] •' wlc_; •••J. '

224
PREOT PROF, DR, ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ,

1. Enarxa (partea intro- a) închinarea (în m-se, din sec. XII înainte).
ductivă), formată din sec. b) Ectenia mare (iniţial la începutul Lit. cre-
ISTORIA LITURGHIEI ORTODOXE ÎN REZUMAT
VI înainte dincioşilor, mutată aici din sec. VI înainte).
SUB FORMĂ DE SCHEMĂ GRAFICĂ
c) Antifoanele cu mg. antifoanelor şi ecteniile
reprezentând părţile principale ale rânduielii de azi a Liturghiei,
cu diviziunile şi subdiviziunile lor şi cu indicarea datelor aproximative mici (cei mai vechi = psalmii antifonici,
la care ele au intrat în uz sau la care apar pentru prima dată prescurtaţi cu timpul, înlocuiţi la unele săr­
în documentele şi manuscrisele liturgice. b,1tori cu psalmii tipici, din sec. XIV înainte.
Rugăciunile antifoanelor în Cod. Barbcrini,
sec.·vm)

a) închinarea (sec. XI şi urm.) , 2. Vohodul mic (ieşirea cu Sf. Evanghelie) menţion. la

1. Ritualul preg,1tirii
liturghisitorilor (src.
XI-XIV Unele ~rn1ă­
nuntc abia în sec. ;(VI).
2. Ritualul pregt1tirii Agneţului şi al potirului (format în sec. VIII-XIV; at~s
la Gherman al C-polei şi definitivat în Rând. liturgică a lui Pilotei al C~pol~-
I. PROSCOMIDIA
(originar la începurnl
Limrghiei 3. Rimalul miridelor, cu
credincioşilor; mutat:\ pomenirile nominale
înainte de Limrghia (pomenirile iniţiale la
catehumenilor prin se- începurul Lit.
colele VI-VII) credincioşilor. Mutate aici
o dară cu Proscomidia).
b) îmbrăcarea vesmimdor (rit. iniţ.) .i·. Gherman al C-polei (sec. VIII).
c) spălar.ca mJ._iniîor (originar la înccputuL1.•1
( cred., menţionată sec IV Mutată o dată.· 3. Trisaghionul, introdus în rând. Lit. la 450-453.
Proscomidia, înainte de Lit. catehumen,) II. LITURGHIA Rugăciunea Trisaghionului, în Cod. Barberini (sec. VIII).
CATEHUMENILOR
(modificări importante
a) Citiri [ Din Profeţi (cărţile istorice) ·) ieşite din uz
nwnai în prima parte)
din· V. Test. Din Lege (drţile didactice) sec. VII-VIII
4. Lecturile
bib. şi
b) Citiri [ Apostolul
a) mirida Sf Fee. (menţ. la patr. Nic. tâlcuirea lor din N Test. Evanghelia
Gramaticul sec. XI). (element
b) cele 9 cete (în doc. din sec. XI). primordial în c) Rugăciunea Evangheliei (în m-se, din sec. XI înainte,
c) cele 3 miridc speciale (de orig. nouă). Lit.\ dar generalizată abia după sec. XIV).
d) miridele pentru vii şi morţi (menţ. în se·
IX la patr. Nichifor Mărturisitorul). Rit>
d) Predica (Omilia), mutată din acest loc din sec. VI ş.u.
miridelor definitivat în Diataxa patr.
Pilotei al C-polei.

a) Ect. întreităşi Rug. respectivă (Cod.

a) tămâierea şi acoperirea Darurilor (sec. Barberini, sec. VIII).
VUI-XIV) 5. Rugăciunile de
b) Rug. Proscomidiei (text în Cod. Barberini, .
4. Riturile finale după Evanghelie Catehumeni (menţinură până azi)
sec. Vlll).
c) apolisul } (de origine b) Ectenii şi rug. Ene_rgm~1rni } i~şite din, uz .
d) cădirea finală mai nou~\)
speciale pt.: Pe111tenţ1 dm sec. \, II ş.u.
Fotizomeni (dmasă numai în Lir.
Darurilor 1mi înainte sfinţ.)

226 227
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

Ectenia cererilor şi 2 rug.

ectenie mică
în taină (vechi).
ectenie marc (prescurtată în s
Rug. Domncasd (menţ. în
a) Rugkiunilc XIH-XIV de Filotei al C-pole,i a) Rug,'h:iunik sec. IV la SC Chirii al
pt. credincioşi dou,\ rug. (În tain,1) pt. crcdi de pregătire. Ierusalimului).
cioşi (menţionare în sec. lV Rug. pt. plecm.:a capetelor
Textul de azi în Cod. Bn.rbciint şi Rug. "'la aminte ... " (text
Heruvicul (intr. în sec. \TJ)'., în Cod. Brerbcrini).

Ieşirea cu Darurile (dezvoltă Înălţarea Sf. Agneţ (mcnţ.

din ritualul primitiv al duce'' în sec. IV).

materiei Jertfei de la Frângerea Sf. Agneţ

b) Vohodul marc pastoforion la Sf. Masă). b) Acrele manu- (dezvoltat,\ din ritualul
(ieşirea cu ,1le pentru primitiv).
l. PREGATIREA
Darurile), menţ. 3. ÎMPĂRTĂŞIREA pregătirea Sf.
SE JERTFE diptice, care ave~u odinioar Amestecarea (plinire,
(rit primordial în împărtăşanii.
în sec.VI la potirului) - mcnţ. Cod.
loc aici, o dată cu depunere
Eutihic al C-polci rând. Lit.). Barbcrini.
Darurilor pe Sf. Masă).
Căldura (menţ. sec. VT).
Intrarea şi depunerea Da~1
III. LITURGHIA pe Sf Masă şi Rug. Prosto·' c) Împărtăşirea (instrucţiuni speciale asupra ci,
c) Ectenia cererilor diei (veche, menţ. sec. JVJ[,, din sec. XI ş.u. Preciziuni la Pilotei al C-polei).
CREDINCIOŞILOR.
(origine incertă) texttil de azi În Cod. BrirberH
(cea mai puţin atinsă Rugăciunea în taină ( ve-

de modifidri). che. Text în Const. apost. ) ..

d) Simbolul Credinţei Rug. teologică (adresată
Imnul „S,1 se umple gurile ·
introdus la 471 lui Dumnezeu~Tatăl). d) Rugăciuni de noastre ... " (introdus în sec.
Antiohia şi 512 VI de patt·. Serghie al C-polei.
Sanctus (trisaghionul bi- mulţumire
C-pol după
Dispărut din Litu1;ghicul grec.
blic: imnul de trc:i ori sec. XIII~XIV).
împ,'i.rtăşire
,,Sfînt ...").
a) Marea mg. Ectenia „Drepţi,
2. A1~AfORĂ. (Rugă­
euharistică Rug. h risrologid (despre· primind ... " (veche. Text
ciunea Sfintei Jertfe):
Dumnezeu-Fiul). similar în Const apost. ).
nucleul originar al Lit.
creştine. Odinioar,'i, citită Cuvintele Mânruitomlui a) Rllg. Amvonului(= vechea rug. a plcd.rii capetelor. Text
de la Ciria cca de Taină similar în Const. apost. Textul de azi în Cod. Barberi11i).
toată cu voce tare şi
(,,Luaţi ... ").
b) ,,Fie numele Domnului binecuvântat ... " (în m-sc, din sec.
neîntrernpră de ri~ptm-
b) Anamneza
xrn înainte). '
surilc popomlui. Din sec. 4. ÎNCHEIEREA c) Rug. P<?trivirii Sfintelor (a Schevofilachiului). Textul de azi
V-VI începe a fi citită în c) Epidcz,1, cu trop. ceas. III şi stih. m;pcctive (partea cea mai în Coc(Barbcrini.
taină şi fragmentată prin (trop. şi stihurile, in m-se din sec. Xl ş.u. d) Psalm'{~[ 33 (vechi, mcnţ. în Const. apost., păstrat numai în
nou{i a Lit.
răspunsurile parc1lclc ale Generalizat în sec. XV-XVI. Astăzi scoase din Littt1J]bierul românesc).
credincioşilor).
credincioşilor. Litmxrbicrul grecesc şi bulgăresc). e) Apolisul (otpusml). (Fprmule în.m-se din sec. XJI şi urm.).
t) M'iruitul (de origine nouă. Numai în unde părţi din Biserica
românească).
d) Dipticelc, paralel cu Axionul (Axionul, în
g) Împărţirea anafi..ll"ci (sec. VI înainte, în 111-se, mcnţ. din sec.
forma de azi - sec. X Ş. li.).
XIV ş.u.).

228 229

CAPITOLUL VI
Explicarea Sfintei Liturghii
A. SCOPUL SFINTEI LITURGHII.
SFÂNTA LITURGHIE CA JERTFĂ
A CULTULUI DIVIN PUBLIC ORTODOX
1. Scopul Sfintei Liturghii
Precum precizează u.n mare tâlcuitor al Liturghiei Ortodoxe 1 , săvârşirea Liturghi ·
urmăreşte un dublu scop: unul, direct sau apropiat, şi anume sfinţirea Darurilor ·.d
jertfă - adică prefacerea pâinii şi a vinului în Sfântul Trup şi Sânge al Domnului - ş
altul, indirect şi mai depărtat, adică sfinţirea credincioşilor prin împărtăşirea lor ·
Sfintele Taine. Cu alte cuvinte, în slujba Sfintei Liturghii trebuie să distingem dou
acte sau momente principale deosebite, deşi în strânsă legătură unul cu altul: de
parte _jertfa, prin care se sfinţesc Darurile, iar de alta taina (împărtăşirea), prin care:s
sfinţesc credincioşii, împărtăşindu-li-se efectele jertfei2.
La drept vorbind, sfinţirea credincioşilor, adică împărtăşirea lor cu Sfintele Tain
constituie scopul principal şi ultim al Sfintei Liturghii, sfinţirea Darurilor fiind m
mult un mijloc pentru atingerea acestui scop .. Aşa a fost cel puţin la origine, când .î
regulă generală se împărtăşeau toţi credincioşii la fiecare Liturghie. Aşa se face că Li-:
turghia Darurilor mai înainte sfinţite, care de fapt nu este decât o simplă slujbă mairft
solemnă a împărtăşirii, a putut fi socotită şi numită Lituwhie, deşi în rânduiala ei nuî~(;. ·
există o sfinţire a Darurilor, acestea fiind sfinţite dinainte (a se vedea la cap. respectiv),iÎ:
Spre împlinirea scopului Liturghiei tinde întreaga ei structură sau felul cum est~jîr
întocmită rânduiala ei. Toate rugăciunile, cântă.rile şi citirile din Sfănta Scriptură, pre-/f";
cum şi toate actele sau riturile sfinte care se săvârşesc în cursul Sfintei Liturghii, mtfji
sunt altceva decât mijloace de pregătire şi de realizare a acestui scop. Prin felul cum\\~t
este alcătuită rânduiala Sfintei Liturghii, ea urmăreşte deci o întreită pregătire: ·0·
a) Pregătirea Darurilor de pâine şi de vin aduse de credincioşi, în vederea sfinţirii şi\'
prefacerii lor în Sfântul Tmp şi Sânge ( pregătire care se realizează chiar în prima parte :.i
a Linirghiei, la Proscomidie); ..
b) Pregătirea preon1lui liturghisitor (a sfinţiţilor slujitori) pentru ca să poată\Z:
săvârşi după cuviinţă şi cu sfinţenie slujba înfricoşătoare a jertfei celei fără de sânge f,
(pregătire care începe încă dinainte de „slujbă şi continuă în tot timpul Sfintei Litur-?~.
ghii) şi ' Jt,
c) Pregătirea credincioşilor care iau parte la Liturghie, pentru a se face vrednici de':ji;;
împărtăşirea cu Sfintele Daruri ( pregătire care şi ea începe dinainte de slujbă şi
desăvârşeşte în cursul Sfintei Liturghii).
1
Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii, cap. I, trad. rom. de Diac. Ene Branişte, p. 25.
2
Cf. şi Otfried Milller, Die Eucharistie als Mahlopftr und Opftrmahl, în „Gott in Welt", U,
Freiburg (Herder), 1964, pp. 120-135.
230
LITURGICA SPECIALĂ
, Acest scop de triplă pregătire - a Darurilor, a sfinţiţilor slujitori şi a credincioşilor
_ a cărui realizare o urmăreşte săvârşirea Sfintei Liturghii este, de altfel, clar şi des
formulat în însuşi textul liturgic şi mai ales în unele din rugăciunile pe care preoml le
citeşte în taină, concomitent cu ecteniile rostite sau cu celelalte acte sfinte săvârşite în
văzul şi în auzul credincioşilor.
2. Caracterul de jertfă al Liturghiei
Culmi Bisericii Ortodoxe are caracter sacrificial, adică se întemeiază pe ideea şi pe
practica sacrificiului sau a jertfei.; este una din deosebirile esenţiale dintre cultul Biseri-
cilor ortodoxe şi al celei catolice de o parte şi cultul protestant, de alta. Sfânta Litur-
~hie nu este decât slujba dumnezeiască în care se aduce .ierifa cultului Lenii celei Noi)
înfiinţat de Mântuitorul însuşi. Esenţa sau centrul, miezul şi punctul culminant al Li-
mrghiei, este adică Jertfa euha1istică pe care Biserica creştină o aduce lui Dumnezeu,
prin sfinţiţii ei slujitori, pe temeiul mandatului pe care l-au primit de la Mâmuirorul
însuşi: ,,Aceasta să o faceţi, spre pomenirea Mea ... ".·
Credinţa că prin Sfânta Liturghie se aduce în Biserică o jertfă adevărată şi reală o
afirmă în unanimitate toţi Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti, precum şi teologii·
creştini răsăriteni şi apuseni, dinainte de Reformă; căci, precum se ştie, abia în secolul
XVI, reformatorii (protestanţii) au pus cei dintâi în discuţie caracterul de jertfă al Li-
turghiei, pe care Biserica Ortodoxă, ca şi cea Romano-Catolică, l-a ·susţinut şi l-a
apărat şi de anmci înainte cu atâta vigoare. Valoarea şi caracterul de jertfă al slujbei
liturgice sunt accenniate, de altfel, chiar în Liturghierul ortodox, mai ales în acele nu-
meroase rugăciuni în care: preotul se roagă lui Dumnezeu să-l învrednicească a-I aduce
după cuviinţă slujba jertfei celei fără de sânge şi în care Sfânta Masă e numită.fertfelnic
sau altar de _iertfă3 •
3. Raportul dintre jertfa Mântuitorului şi jertfa liturgică
Există vreo legătură între această jertfă şi cea adusă de Mântuitorul pe cruce ? Şi
dacă există, în ce const?t această legătură ?
- De fapt, se poate vorbi numai în chip impropriu de un raport sau o lenătură între
jertfit Crucii şi jertfa din Liturghie, căci noţiunea de raport presupune doi termeni
deosebiţi-· deci două ,jertfe deosebite una de alta, între care ar urma să se stabilească
tm raport. Propriu-vorbind, între cele două jertfe există nu numai o strânsă legătură,
ci şi o adernirată identitate: jertfa din Liturghie este adică, în esenţa ei, una şi aceeaşi cu
cea ele pe cruce. Lucrul acesta îl subliniază nu numai Sfinţii Părinţi .şi scriitorii biseri-
ceşti - ca de ex. Sfântul Ioan Gură de Aur -, ci îl stabilesc în chip dogmatic sinoadele
constantinopolitane din anii 1156 şi 11584 •
3
Vezi, de ex., rugăciunea pe care o zice preotul în mijlocul bisericii, la închinarea dinainte de
îmbrkarea cu sfintele veşminte: ,,Doamne, trimite mâna Ta ... şi mă întăreşte ... ca, fără de osândă
stând înaintea înfricoşătorului Tău altar, să săvârşesc Jertfa cea rară de sânge ... » (Litu1'l]hier, Bucu-
reşti, 1967, p. 85). . . .
4 Vezi amănunte în lucrarea noastră Fxplicareti Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila} Bucureşti,
1943, pp. 87-88. Despre importanţa hotărârilor celor două sinoade endemice de mai sus, ca izvoare
ale doctrinei ortodoxe despre esenţa jertfei euharistice, vezi şi Arhiep. Vasile, Les textes symboliques
231
 PREOT PROF. DR. ENE BRANI.ŞTE
Mai îndeapr?ape _lăm1;1-reşte cum ~e e~plică această identitate sau în ce constă,
mar~le teolog b1zantm Nicolae Cahastla dm veacul al XIV-lea, pe care îl luăm ca n
n1at1v În această privinţă5. . . _ _, ·• 'l
După acesta, unitatea sau identitatea celor două jertfe rezultă din identitatea M
tuitorulu_i atât ca s:lvârşitor, cât şj ca dar (materie) de jertfă în ambele cazuri. Lu'c:
acesta reiese limpede, dacă disecăm noţiunea de .ferifă litu1Jficd în elementele ei co
ponente, care sunt comune oricărei jertfe. Să vedem adică:
a) Cine este săvârşitorul acestei jertfe;
b) Care este materia ei sau darul de jertfa;
c) yui se aduce această jertfa sau cine este primitorul ei.
. a)_ In_ Liturf;hie, a~evăratul _rreot sa~r_ificator sau săvârşitor al jertfei - minist
. pnncipalts, ~upa expresia teolo.~ilor catolic1 - e~te -~lânn1itorul însuşi. Preotul slujit'
nu este decat un _organ sa~1 m;_1~strument a~ 11:11 Hn~t?s. Intr-adevăr, Hristos este Q
care sfinţeşte,_ pr~n ~ura ş1 ma!mle preotulm hturgh1s1tor, darurile de pâine şi de ,,
a~use de credmoo~1. El le preface c? puterea Sfântului Duh în adevăratul Săti Trup !ş
S~nge, cu care S-a }ertfit pe cru_ce; ŞI t?t El este ~cel~ ~-are le oferă sau le prezintă ap6
Im Dumnez~u-Tatal, ca dar ~e Jertfa dm p~rtea B1senc11 sau a obştii credincioşilor .. ,
b) Matena sau da.rul de Jertfă adus lw Dumnezeu în Limrghie este acelaşi: cu
adus de Hristos pe cruce, adică Sfântul Său Trup şi Sânge. · Hristos pătimeşte şi moare la fiecare L1turg:h1e, caci Sfanta Sc:ipti~ra ne spune lamunt ca
c). Pr~mito~:tl jertJ~ei din Liturghie ~ste ac~laşi cu al celei de pe Golgota. __.,n•.J~n~'I"~•-::-~:•.,......,,, _,:..e':7,', .. ,,.
doctn!1e1 sta?1ht~ la sm_oadele ~onstantmo_rohtane _din 11~6 şj 1158, jertfa de·pe cn1rp,,:'~lc',:,i,.r
- ca ŞI cea dm L1turgh1e, care m esenţa e1 e una ş1 aceeaşi cu cea de pe cruce·-- a
adusă nu m1?1~i ATată!ui .şi _Sfântul_ui Duh, ci S~nte~. Treimi în.· general, deci şi lui
Dumnezeu-Fm1. In L1turgh1e, ca ŞI pe cruce, Mantu1torul apare deci atât ca dar de
jertfa, cât şi ca săvârşitor sau aducător şi totodată ca primitor al jertfei. Acest întreit
al Mântuitorului în jertfa liturgică este, - de altfel, formulat chiar într-una
rugăciunile Litur;qhiendui ortodox, şi anume rugăciunea citită de preot în tainil t"n
pul H~r1ctvi~ul14:i: ,,,, ... C~ci "Ţn eşti CelA ce ad~ci (je~tfa) şi Cel ce Te aduci (ca jerrlâ), Cel
ce p_nmeşti (Jertfa) ş1 Cel ce Te 1mparţ1, Hnstoase, Dumnezeul nostru". Precum
precizează tâlcuitorii Liturghiei Ortodoxe, Hristos aduce şi primefte (jertfa-lituq~rjcă) ca
Dumnezeu şi Se aduce (jertfă) ca om 6 • · '
4. Liturghia ca formă de ,prelungire
a sacerdoţiului Mântuitorului în Biserică
Î?- esenţa ei, je~~a liturgi~ă este deci un~ şi aceeaşi cu cea de pe Golgota, dar cu
urmatoarele deosebtn deforma sau de aparenţa externă:
a) _J ert:f~ ?e pe G?lgo~a s-a _adus în chip" sângeros, prin junghiere dureroasă şi
moarte fizica; cea dm L1turgh1e se aduce m mod sacrame11tal, nesângeros, sub
dans L 'Eglise Orthod.oxe; în Messager de l'Exarchat du Patnarche russe en Europe Occidentale) an. XII,
nr. 48 (oct.-dec. 1964), pp. 211-212.
_Vezi îndeose?i cap. XXXII din lucrarea s~, Tâlcuirea dumnezeieştii Litut;ghii) trad. rom. de E.
5
Br~rnşte-:, B~cureşn, _I 916, pp. 80-82, precum ŞI lucrarea noastră mai veche, fu:plicarea Sftntc.i Lit'ur·'
ghtt dupa Nicolae Ca&astla) Bucureşti, 1943, p. 87 ş.u.
Ve~i ~icolae Cabasila, Ţâlcu_ireaAdun:znezeieşt# Litu1;gh#, cap. 49, în wad. rom. citata, p. 108.
6
Comp. ŞI S1meon al Tesal<?mc_ulm, Tâlcuire despre dumnezeiascul locaş, trad. rom. cu titlul Tra.ctat
asup1-a tuturor dogmelor credinţei noastre ortodoxe, Bucureşti, 1866, p. 264.
232
LITURGICA SPECIALĂ
• tlătişarea văzută a pâinii şi a vinului. Liturghia este adică o slujbă cuvântătoare
(spi;ituală) şi fără de ~ânge v(~oy1K17 K?-t a~a1µa1<1:0c_; Âa:tpda), cun1. o caracterizează
Litur11hierul ortodox, 111. rugacmnea ep1cleze~; .
A • ,
, , b) Jertfa de pe. cruce a fost a~usă de, Hnstos ~m~r, per:itru mantm:ea tuturo~ o~ -
:. _iuenilor, ea a fost Jertfa Sa propne, pe cand cea d~1 ~1turgl:1: est~ adusa nu numai d1?-
parte~ Lui,_ ci _şi ~in_ a Bis~ric~i s~u obştii credincirn11lo~. Caci „pnn pre~ace_:~a !)arun~
lor, ş1 ~edmc1oş~1 s~~1bolizaţ1 pn1?- ele ~e unesc cu _H~·1stos ~a pr_eot Jertte1 ş1 :a d~r !,\
de jertfa, sunt pnm1ţ1, cu alte cuvmte, 111 corpu~ m1st1_c al Im Hnst<?s . Aşada~, 111 L1-
,- rurghie, Biserica jertfeşte şi ea îmr:reună cu Hnstos ş1 se aduce Aca Jertfă ? _dat~ cu ~l,
prin mijlocirea preotului liturghis1tor, care este reprezentantul 1mputernmt ş1 sfinţit,
atât al Bisericii, cât şi al Mântuitontlui;
c) Jertfa sângeroasă de pe cruce s-a adus Într-un _sir:igur Io~ şi o ~ingură dată ~ent~~
totdeauna; jertfa din Liturghie se aduce de-a purun ş1 pretutmdem unde sunt b1senc1
şi altare creştine. . . . . . .
V
- Dar, deşi se săvârşeşte în multe locun ş1 de multe on, L:turgh1~ r~.u trebme ~onceput~
ca o repetare sau reînnoire a Patimilor de pe cruce - cum, dm nefericire, se expnmă mulţi
dintre autorii tâlcuirilor populare ale Liturghiei. Ea nu înseanmă, adică, un nou act de
jertfire fizică şi dureroasă a lui Hristo~, ca ~e G?lp;ot~. Nu tl~ebui:: să ne înch~ipui~ c~
Hristos, odată înviat, nu mai moare şi nu mai pătimeşte (vezi mai ales Evr. VII, 27; IX,
27-28; X, 10-14, unde se accentuează unicitatea jertfei de pe Cruce).
Precum am spus, corect vorbind, Jertfa noastră este întocmai cu cea de pe c1uce.
Actul sau momentul din rânduiala Liturghiei, în care cele două jertfe se întâlnesc, se
identifică sau se contopesc într-una singură, este prefacerea în Sfântul Trup şi Sânge a
elementelor euharistice care constituie temelia materială a Jertfei din Liturghie. Căci
Darurile care se prefac pot fi multe, atâtea câte Liturghii se săvâqesc pe toată faţa
pământului; dar Sfântul Trup şi Sânge, în care ele se prefac, este şi rămâne totdeauna
unul şi acelaşi: Trupul şi Sângele cu care Hristos S-a născut din Sfânta Fecioară, cu
care El a trăit pe pământ, cu care a pătimit şi s-a î11gropat, cu care apoi a înviat şi S-a
înălţat la ceruri, unde şade şi acum în slavă, de-a dreapta Tatălui.
d) Jertfa din Liturghie este deci mai pe înţelesul nostru, o reproducere, o formă de
prelungire în timp„ de actua!-izare sau de perpetu,ire în m{;wcul nostru) a prezenţei lui Hristos,
Cel funfjhiat o dată pentru totdeauna; este o multiplicare în timp şi spaţiu a unicei Jertfe
de pe Golgota. Este mijlocul,dumnezeiesc prin care ni se împrospătează de fiecare dată
şi devine astfel veşnic prezentă în fc1.ţa 904-stră Jertfa ciucii şi prin care se pun totodată la
îndemână, fiecăruia dintre rioi, 'efectele binefăcătoare ale acesteia. Cu alte cuvinte, Litur-
!fhia este 1ni71ocul fi prile.ful de aplicare individuală a roadelor.fertfei uniJJersale .fi f}enerale de
pe cruce) adusă de Mântuitorul. Prin jertfa nesângeroasă, noi dobândim roadele Jertfei
celei sângeroase. ,, ... Faţă de jertfa de pe cruce, jertfa lituq:~ică nu are scopul de a realiza
merite noi în plus sau de a însemna o ispăşire din nou a păcatului, ci ea reprezintă nu-
mai un mijloc pentru împărtăşirea fructelor morţii de pe Golgota, acelora care caută
ajutor pentru mântuirea lor... În raport cu Jertfa de pe Golgota, Sfânta Euharistie este o-
jertfă relatiJJă„ deoarece ea se referă la cea dintâi şi o reproduce 8 .
Astfel, LitufJJhia este totodatăfornia de perpetuare sau continuare a prezenţei 111.ântui-
torului în lume de-a lungul veacurilor şi centrul activităţii Lui în Biserică. Este mijlocul
7
Pr. P. Vintilescu, Sacrificiul religios ca principiu al Litur;ghiei, Bucureşti, I 927, p. 60.
8
Acelaşi, op. cit.)
pp. 52-53.
233
 PREOT PROF_ DR_ ENE BRANI5TE
1 prin :are El_ se af~~ veşnic î1:11~reună ~1:1 noi şi prin care îşi împlineşte deci fâgădu·:.;'
fâ~u~a Sfinţilor ~;11 Apostoli ş1 Uce~1.ic1: ,,Iată, Eu stmt cu voi în toate zilele, până:
sfarş1tul veacului (Mt. XXVIII, 20). Este, totodată, o formă de anticipare a Pa
Sale, ~e preînchip1:.ire şi d~ pregustare a ţmnătăţilor de la masa cerească pe care E
rezerva celor ce-L n3:besc (Mc. XJV, 25 ş1 loc. par.; Mt. VIII, 11; XXII, 1-14;
1-13, 21, 23; _Le. ~I,_ 30; XV, ~3 etc.); ~ospăţul euharistic are deci şi un pro
sens e_s~atologic. Mantu1torul este 1mpreuna cu Dumnezeu-Tatăl sus în ceruri, dan'
acelaşi timp est~ împreună c:~ noi în_ mod ~piritual, şezând pe sfintele altare, sub chţp
S~ntelor parun, precwn gra1eşte Litu1ţfhierul ortodox (Rugăciunea citită de preot,·,'
tamă,. înamte de •împărtăşire): ,,Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul do
tru, d1;11 sfânt locaşul Tă~1 JÎ de pe :ronu] sl~vei _în~p~r„ăţiei Tale şi vino ca să ne sfinţeş
pe n01. C~la ce sus şezi 1mpreuna cu Tatal ş1 aici 1mpreună cu noi nevăzut eşti,d
fa_ţă ... ". _Drn ~la~a Sa cer~~sc~, 0~~1.tuit?rul continuă astfel să-şi îndeplinească~ pr·
L1turgh1a oficiata de preoţu B1senc11, slu)lrea Sa preoţească 9 •
BIBLIOGRAFIE
O. Căciulă, Dumnezeiasca Euharistie cajertfă (în grec.), Atena, 1932 (trad. paro.'JJ;,rf:'\.
de Pr. ~-- Antofi_,Jevtfa euharistică, Buzău, 1940). ' j:}l lj
. Pr<?f.~ :t-J. Ch1ţescu, P~. P~of. I. Todo~an şi Pr. I. Petreuţ_ă, Teolqqia doJJmatică:,.H'.~~- J
simbolica, Manual pentru 111Stltutele teologice, vol..II, Bucureşti, 1958, pp. 888-892. ,)ir ;I
G. l~e Brofie, La Me.1:>e oblation collecti1Je de la communa.ute chretienne_, în rc:;yi~{2 ~I fj
,,Gregonanum , 30 (1949), pp. 534-561. >\it~:
0a_uriti~,s ~e la Taille, S. J., Mys~e:fum _fidei. De auJJustissimo Corporis et SanJJuini-$.\~(
Christi sacri_ficio atque sacramento) Pansus, 1921. . (;.[
P.I. Emery, L'Eucharistie sac11fice de Jesus et de l'EJJlise, 1965. · ··
~- Evdokimov, La priere de l'E)Jlise d'Orient. - La litu'l1!ie de Saint Jean Chrysostome~
Pans, 1966. · sfinte ale Bisericii, precum şi orice atitudine sau orice act, menite să exprime în afară
Pr. C.~. Galeriu,Jerifa_fi răscumpărare. Teză de doctorat, Bucureşti, 1973.
N. G1hr, Das heil-i:tfe Meswpfer, doJJmatisch, lituwisch und aszetisch erkliirt; ed,
XI-XIII, Freiburg im Breisgau, 1912 (trad. fr. par. Moccaud: Le Sa-int Sacrifice de
Messe, 2 vol., Paris, 1894-1900). · diferite proporţii prin celelalte servicii divine, care constituie mijloace de sfinţire a
M. Jugie,Messe (danslaLituwie), înDTG_, t. X, part. II (1928), cot 1317-1346. •:,
J .A. J ungmann, The Sacriffre of the Church) London, 1961; Idem, Oblatio und
saa~ficium in der Geschichte der Eucharistie - Verstăndnisses) în „Zeitschrift fi.ir
katolische Theologie", 92 (1970), pp. 342-350.
Joseph Kramp, S. J., Die OpferanschauunJJen der romischen Messlitit171ie. Zweite
Auflage Regensburg, 1924. · .•
Macarie, TeoloJJia do,qmatică ortodoxă) trad. de arh. Gherasim Timus Piteşteanul, r:
II, Bucureşti, 1887, p. 494 ş.u. · ..
., J. f½eyendorfl~ Le doJJme eucharistique dans les controverses theoloJJiquts du .xIV-ţ
siecle, 111 rev. grec. ,,Grigore Palama", 42 (1959), pp. 92-100. , e de exemplu cununia. Imprejurul Sfintei Liturghii gravitează şi se grupează deci toate
Epis. Nicol~ Makariopolski, Ideifundamentale în ~fânta Euharistie (în L bulg.), Sofi~~
1963 (extras dinAnuarulAcad. Duhovn. ,.,$fântul Clinient: de Ohrida" clin Sofia t. XII 1,
1962-1963), rez. în rec. noastră din rev . ,,Ortodoxia", an. 1964, nr. 2. pp. 261:270. '
9
Comp. acelaşi, op. cit., pp. 7, 50.
234
LITURGICA SPECIALĂ
Fr. Renz, Die Geschichte des Messo-pfer-Begriffs oder der alte Glaube und die neuen
fheorien iiber clas Wessen des unblut-i:tfen Opfers. I. Band (Altertum und Mittelalter),
freisilng, 1901.
Airhim. Pant. Rodopulos, Sfinţirea Dan,1,rilor Sfintei Euharistii după textele lituwice
.şi scriitorii răsăriteni.fi apuseni (în grec.), Tesalonic, 1968.
Joachim Schulz, Die byzantinische Lituwie. Vom Werden ihrer Symbolgestalt)
Freiburg, 1964.
AJlexis van der Mensbrugghe, TeoloJJia .ferifei euharistice în lumina S.fintei' Scripturi _şi
a Sf Părinţ-i; în ,,Messager de l'Exarchat du Patr. russe en Europe Occidentale", nr.
61, ian.-martie 1968, pp. 10-14, trad. rom. de I.V. Paraschiv, înM.O., 1968, nr. 7-8,
pP- 573-597.
B. LITURGHIA CA FORMĂ DE CULT
ŞI CENTRU AL CULTULUI DIVIN ORTODOX
1. Liturghia ca centn1 al cultului divin public ortodox
În Ortodoxie, Sfânta Liturghie, adică slujba jertfei Legii celei Noi) este cea mai im-
portantă dintre toate unităţile componente ale cultului divin, adică ,dintre sfintele
slujbe ale Bisericii noastre. Aşa precum jertfa de pe cruce a Mântuitorului a fost, din
punct de vedere soteriologic, centrul activităţii Sale .răscumpărătoare şi totodată faptul
cel mai de seamă din istoria mântuirii lumii, tot aşa Sfânta Liturghie - care actualizea-
ză acea Jertfâ - este temelia şi, totodată, centrul sau miezul întregului cult ortodox.
Sfera noţiunii de cult este mai largă şi mai cuprinzătoare decât cea de Litur;,qhie; în
cea dintâi intră atât slujba Sfintei Liturghii, cât şi toate celelalte slujbe şi rânduieli
sentimentele noastre de respect, adoraţie, mulţumire sau cerere faţă de Dumnezeu.
Liturghia stă însă în centrul cultului ortodox, prin aceea că Jertfa Mântuitorului, pe
care ea o reprezintă şi o continuă, este izvorul Harului dumnezeiesc care ni se dă în
vieţii. noastre şi de împărtăşire a Harului divin: taine şi ierurgii.
De aceea, fără să mai vorbim de cele şapte Laude, care toate constituie o introdu-
cere .la slujba Sfintei Liturghii, mai toate tainele şi ierurgiile stau în legătură directă
sau indirectă cu Sfânta Liturghie. Astfel, unele din ele se săvârşesc chiar în cursul Li-
turghiei, ca de exemplu hirotonia şi împărtă.şirea. Rânduiala altora este indisolubil
împletită cu cea a Liturghiei, ca sfinţirea sfântului şi marelui Mir la Liturghia din Joia
Patimilor, sfinţirea cea mare a apei (Agheasmă mare) la Bobotează, parastasul şi dife-
ritele ierurgii pentru pomenirea morţilor. Altele se săvârşesc fie înainte de Liturghie,
ca: hirotesiile, sfinţirea ~bisericii, botezul şi mirungerea de odinioară, fie după ea, cum
formele şi manifestările mai de seamă ale cultului ortodox, care-şi întemeiază puterea
şi efectele sale sfinţitoare pe jertfa Mântuitorului, actualizată în Liturghie 10 .
1
° Comp. Pr. P. Vintilescu, Curs (litografiat) de Liturgicăgenerală, Bucureşti, 1940, pp. 15-16.
235
 PREOT PROF, DR. ENE BRANIŞTE
2. Liturghia ca formă a cultului de adoraţie
Dar Liturghia este nu numai izv~rul şi temelia Sfintelor Taine şi ierurg-iil
totodată şi cea mai importantă dintre toate ·slujbele care alcătuiesc serviciul divin/'
9lic, de fiecare zi, al Bisericii creştine ortodoxe. Fiind instituită direct de Aiântuit '·
I,;sui). ea este _si1/1f!.ur~ slidb~ de on_JJine divină)· .sev poate spune că Mântuitorul însuş"
savarş1t cea dmta1 L1n1rgh1e, la Cma cea ele tama. De aceea, precum rernarcă Simeo
arhiepiscopul Tesalonicului 11 , Liturghia nici nu se numără între cele şapte Laude
care au origine omenească, adică sunt instimite de Biserică -, ci este în afară şi -.
presus de ele. Toate Laudele (slujbele zilnice) premergătoare Sfintei Liturghii, ca 1 •
cernia şi Utrenia, servesc numai ca un fel de introducere şi pregătire a Liturghi
Proeminenţa sau superioritatea Sfintei Liturghii asupra lor reiese din aceea că, pr';
cele şapte Laude, noi aducem lui Dumnezeu numai rugăciune -- fie ea de cerere d
laudă sau de mulţumire - pe când prin Liturghie, aducem lui Dumnezeu, pe lâ'ng
acestea, ceva mai mult: îi aducem Jertfă; care, precum am spus:, este forma cea m
înaltă şi mai aleasă şi, totodată, expresia deplină a cultului suprem de latrie (adoratie)
datorat şi adus numai lui Dumnezeu. ' ;,
Ac~~st~ se ~oate înţelevg~ cu atâ~ m~i bine, dacă. av~m în ~e~ere valoare~, ~reţul -~
vredmcia Jertfei care se savarşeşte m timpul Sfintei L1turghu ş1 care const1tme ac·.·
cenţral şi scopul ei de căpetenie.
Intr-adevăr, prin jertfa liturgică se dă nouă credincioşilor putinţa de a-I aduc~ lu
Dumnezeu culmJ, cinstirea şi preamărirea cea mai vrednică de majestatea Lui . Cu 1~1{
cuvinte, Lituwhia reprezintă fon-na cea mai înaltă _şi desăvilrfită a cultului nostrif'J
adoratie. De ce ?
- 1V[,}i întâi, pentru că - aşa cum am spus - sâvârfitorul adevărat al acestei Jertfe e~l
Hristos Insuşi, ;t)Fiui cel iubit al Tatălui, întru Care El a binevoit", e Arhiereul desăvâ'r
şit, ,,cuvios, fară răutate, fară pată, osebit de cei păcătoşi şi mai înalt decât cerurile
(Evr. VII, 26). El_jertfeşte _şi Se f ertfe~·te în Lituwhie pentru noi fi în unire cu noi_· .,_, Şi peii"J,:Ur?;
tru ei Mă sfinţesc şi pe Mine însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi în adevăr" (In. XVII, l 9f ',t;t!i(
- Al doilea, darul nostru de jertfă este tot ce s-ar putea aduce mai de preţ lui Dum::JB);;J
nezeu: însuşi trupul. şi sângele neprihănit şi nepreţuit al Fiului Său. Într-adevărţ:fJ~{
omenitatea (firea omenească) din persoana divino-umană a lui Iisus e tot ce a creât:{\
Dumnezeu mai sfânt, mai curat şi desăvârşit; e opera cea mai de preţ a lui Dumnezeti~:f',,
împodobită cu toate virtuţile~ harurile şi perfeqiunile. Aceasta are mai ales o valoate;iJit
nemăsurată prin aceea că, în persoana unică a lui Hristos, ea este unită, în chip indi·:\,/;I'>:
solubil, cu Dumnezeirea: ,,Căci în El sălăşluieşte trupeşte toat.1 deplinătatea Dun1rte,•J~z
zeirii" (Col. II, 9). Darurile aduse de credincioşi, care constimie materia jertfei, ne,1f
reprezintă pe noi înşine. După sfinţirea şi prefacerea lor, natura omenească este deci ,ii;
oferită lui Dumnezeu ca jertfă pentru noi, în starea ei de perfecţiune la care a ridicat~6Yft·
unirea ipostatică cu Cuvântul cel Veşnic. Iar întrucât cele două firi: dumnezeiască ,Şi;.,' .
omenească, sunt indisolubil unite şi nedespărţite în una şi aceeaşi persoană, noi le oret-·}''
rim pe amândouă deodată ca dar de jertfă lui Dumnezeu-Tatăl o· dată cu Iisus sau...;.. ·
mai bine zis - prin El, prin mijlocirea Lui. ' '
~ată ?e ce jertfa liturgică Întruneşte într-însa şi împlinqte, în chipul desăvârşit, sco~. {: ,
punle diferite ale tuturor jertfelor Le;rii Vechi) pe care ea le-a înlocuit. Ea este adică, în 'i:f/;'°
acelaşi timp, cea mai înaltă jertfă de laudă şi de mulţumire, de împăcare şi de ispăşire, /i'.'.
ca şi de cerere sau mijlocire, pe care o putem aduce lui Dun1nezeu.
11
Despre sfintele ngăciuni (slujbe), cap. 301, trad. rom. cit., p. 198.
236
LITURGICA SPECIALĂ
a) Astfel, Litur:JJhia este sublimul inin de slavă _şi de laudă pe care îl putem, aduce lui
i, J)t1,mnezeu pentru perfecţiunile) puterea _fi ma:festatea Sa. De ce ? - Pentru că acest imn
· este înălţat prin mijlocirea Fiului lui Dumnezeu, singmul Care, atât cât a trăit pe
, pământ:, a dat lui Dumnezeu-Tatăl, prin viaţa Sa neprihănită, slava şi cinstea ce I se
cuvin: ,,Eu Te-am proslăvit pe Tine pe pământ" (In. XVII, 4). Numai aşa Tatăl ceresc
~slăvit intr-un chip vrednic de Dânsul 12 . ·
Dar prin Lin1rghie cinstim nu 11umai pe Dumnezeu, ci şi pe sfinţi. Liturghia este
deci forma supremă de exprimare nu numai a cultului de adoraţie) ci şi a celui de
veneraţie. Liturghia prilejuieşte cea mai mare bucurie pe care o putem face îngerilor şi
sfinţilor şi cea mai aleasă cinstire pe care le-o putem da. Desigur, J ert:fa se aduce numai
lui Dunmezeu, iar nu tapturilor - oricât ar fi ele de superioare sau desăvârşite-, deci nu
se aduce nici îngerilor, nici sfinţilor. Ea se săvârşeşte însă nu numai spre slava lui
Dwnnezeu, ci şi „spre cinstea şi pomenirea sfinţilor", adică este adusă drept mulţumire
pentru cinstea şi mărirea pe care Dumnezeu le-a dăruit oamenilor, în persoana sfinţilor,
şi deci unul din motivele pentru care îi Slmtem datori recunoştinţă şi mulţumire. Pe de
altă parte, aducerea jertfei liturgice pricinuieşte sfinţilor mare bucurie şi desfătare, căci ei
se bucură de slava ce se aduce lui Dunmezeu prin Sfânta Jertfă. 13 . De aceea, dintru
început, martirii şi sfinţii au fost sărbătoriţi mai ales prin oficierea Sfintei Liturghii la
mormintele lor, în zilele comemorării anuale a morţii lor martirice.
. b) Limrghia este, totodată, sup.remul prinos de mulţumire, adică expresia desăvâr­
şită a sentimentelor noastre de recunoştinţă faţă de Dunmezeu, pentm binefacerile
primite de la El. Aşa precum jertfa Fiului Său reprezintă manifestarea şi dovada subli-
mă a milostivirii bunătăţii şi iubirii divine faţă de oameni, tot aşa şi Liturghia - care
actualizează acea jertfă - reprezintă desăvârşita formă de exprimare a sentimentelor
noastre de mulţumire şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu.
De aceea, ea se şi numeşte de preferinţă Euharistie) adică slujbă de mulţumire) obi-
ectul rugăciunilor ei fiind, în cea mai mare parte şi în primul rând, exprimarea
recunoştinţei noastre faţă de Dumnezeu. Funcţiunea aceasta euharistică a Jertfei litur-
gice este, de altfel, formulată în numeroase locuri din Litut;qhier. ;;, Să mulţumim
Domnului", ne îndeamnJ preoml. Iar poporul cântă, în timp ce preoml sfinţeşte Da-
rurile:,_,,Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Tie-Ţi mulţumim, Doamne ... ".
c) In al treilea rând, Liturghia este cea mai eficace jertfă de împăcare cu Dumnezeu
sau pentru iJpăfirea _şi iertarea păcatelor noastre. De ce ? - Pentru că prin ea se oferă lui
Durrmezeu acelaşi preţ de răscumpărare care s-a oferit pe cruce, adică Sângele
nepreţuit al Fiului Său (vezi Evr. IX, 13), Efectul expiator al Jertfei este afirmat în Li-
tu1'Jjhie1-~ ori de câte orie vorba de împărtăşirea cu Sfintele Taine: ,,Se împărtăşeşte ro-
bul (roaba) lui Dumnezeu X ... , spre iertarea păcatelor şi viaţa de veci".
3. Liturghia ca formă a rugăciunii de cerere (mijlocire)
Liturghia este, în sfârşit, cea mai puternică ruJJdciune de cerere sau mefilocire. Este
•t . supremul mijloc de a-L implora şi a-L îndupleca pe Dumnezeu în favoarea noastră sau
a morţilor noştri, pentru care aducem daruri la Limrghie. Unite cu ale preotului
liturghisitor, rugăciunile şi cererile noastre capătă în Liturghie o putere deosebită, pe
care n-ar avea-o altfel. De ce? Pentru că ele se unesc cu acelea - infinit superioare şi
' 0
'
12
Comp. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. 36, trad. r01n. cit., p. 88.
13
Vezi Nicolae Cabasila, op. cit., cap. 48, trad. roni. cit., pp. 103-106.
237
PREOT PROF, DR, ENE BRANIŞTE
mai cu trecere - ale lui Iisus, Care, prin Jertfa Sa, mijloceşte El Însuşi pe lângă I)
nezeu-Tatăl, pentru împlinirea cererilor noastre. De aceea, precum zice un mard
cuitor al Liturghiei, nu este o altă rugăciune care să poată atât de mult şi care s ','.
dea nădejdi mai tari ca cea adusă prin această înfricoşătoare Jertfă, care a curăţit,r
nici O plată, păcatele şi fărăde!cgile .lumii 14 • La aceasta se gândeşte şi Sfântul Apo~
Pavel, când ne îndeamnă, zicând: ,,Având deci Arhiereu mare, Care a străbămt ce
rile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu ... , să ne apropiem cu încredere de tronul Harului
să dobândim milă şi să aflăm har spre ajutor la timp" (Evr. IV, 14-16). , .:.'
Dar, mai ales, Litin;qhia ne oferă mUwcul cel mai bun pe care-l avem la îndemână-p
tru a 1nfrloci Ufurarea de păcate„ mân,qâiere _şi odihrui răposaţilor no_ftri dra;Ji; căci Je
Sfântă foloseşte nu numai celor vii, care o aduc, ci şi celor morţi, pentru care ne.·
găm şi pe care preotul îl pomene§te la Sfintele Darnri. Iată ce spune despre aceasta·
meon al Tesalonicului: ,,Celor adormiţi le sunt mai de folos Liturghiile, iar celei
(pomenirile şi milosteniile) îi ajută mai puţin; pentrn că omul, murind, a încetat d
păcat, iar prin jertfă se împănăşeşte cu Hristos, se umple de dumnezeiasca veselie;
dar, şi se izbăveşte cu dumnezeiasca milă, de toată durerea. Deci., înainte de toate'.
se facă Liturghie pentrn dânşii; după aceea, de vor avea avuţie, s.ă se facă şi râse":
părarea robilor, milostenie săracilor, zidiri de sfinte biserici şi altele care sunt 1s
mântuirea lor 15 . De aceea, toate slujbele pentrn morţi ( parastasele şi soroacele) sei-
în strânsă legătură cu Liturghia (de obicei după ea), pentru că din aceasta îşi trag
toată puterea şi valoarea . .Prin Liturghie se întreţine astfel şi sentimentul de comuniţ'.
a ~finţi!.or„ adică legătura de iubire care îi uneşte pe ce vii cu cei morţi şi cu sfinţi{ ·
ceruri, făcând din toţi un singur trnp: trupul tainic al Bisericii lui Hristos.
Cu un cuvânt, Liturghia constituie zestrea cea mai de preţ a Bisericii, slujba sauK
crarea cea mai sfântă, pe care o pot săvârşi sfin'ţiţii slujitori aici pe pământ, şi mijlcr
dumnezeiesc şi indispensabil, pe care Mânmitorul ni l-a pus la îndemână spre sfinţir
şi mântuirea sufletelor noastre. ·· ·
C. SIMBOLISMUL SFINTEI LITURGHII
(RÂNDUIALA LITURGHIEI CA FORMĂ DE COMEMO ................~.......
SAU ACTUALIZARE A ISTORIEI SFINTE)
1. Liturghia Bisericii primare ca „mister"
al patimii şi morţii Domnului
Privită în întregimea ei, prin felul cwn este alcătuită, rânduiala Sfintei Limrghii co
stituie nu numai un sublim mijloc de sfinţire, nu numai rngăciunea prin excelenţă a
sericii şi cultul suprem adus de ea lui DlL'Tlllezeu, ci şi o minunată formă de reprezenta
simbolică, de comemorare sau de reînnoire mistică şi sacramentală a istoriei mântuirii,r
Conform poruncii date de Mântuitorul Sfmţilor Săi Apostoli: ,,,Aceasta săfaceţi spre lj
menirea (ClvelµV11crtV) Mea" (Le. XXII, 19 şi I Cor. XI, 25), Liturghia creştină a fost.~R\
siderată dintru început ca o 6..va.µv11m<;, adică o pomenire„ amintire sau come-morar~·,
14
Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XXIV, trad. rom. cit., p. 67.
15
Riispuns la întrebarea 72, în trad. rom. cit., p. 339.
238
LITURGICA SPECIALĂ
crucii, adică a patinulor şi a morţii Domnului. Această comemorare nu era însă concepu-
~ ca ceva pur simbolic sau alegoric, ci ca un adevărat mister (µtxYcrip10v), în sensul antic
sau clasic ai acesmi cuvânt, adică o actualizare efectivă a patimilor Mântuitorplui, reîm-
prospiitate ~ faţa ochilor noş~ri, sub forma de dr~ă ~turgică (sacramenta_lă). In miste~
liruro-ic creştin, Jertfa sau Panma de pe crnce a lm Hnstos - punctul culminant al lucram
~:sa1e/'"'mântuitoare - devine oarecum din nou prezentă şi reală; credincioşii participă
'efectiv la ea, adică o retrăiesc şi beneficiază de efectele ei salutare, cu fiecare Liturghie.
Aşadar, în forma ei originară şi cea mai simplă - aceea de masă liturgică, imitaţie
. candÎdă a Cinei - Linirghia creştină era în primul rând o ananineză a patimii _fi a
rnortii Mântuitorn1ui, precum subliniază Sfânml Apostol Pavel: ,,De câte ori mâncaţi
pâii;ea aceasta şi beţi paharnl acesta, moartea Domnului vestiţi ( Ka:tayyEÂÂE'tE) 16 până
•va veni" (I Cor. XI, 26).
, :De altfel, chiar şi tâkuitorii de mai târziu ai cultului creştin au considerat Sfânta
Liturghie rot ca o comemorare a Patimii Domnului. ,;Să ştiţi, aşadar, toţi preoţii, care
staţi Htngă altarul sfânt şi săvârşiţi Jertfa cea fără de sânge, că noi vestim Patima cea
dătătoare de viaţă a lui Hristos", găsim scris în comentarnl liturgic din secolul VIII
atribuit Sfântului Gherman, patriarhul Constantinopolului 17. -·,
Dar patimile şi moartea Domnului nu pot fi desprinse din contextul istoric al vieţii
·şi,acti.vităţii Sale mâ_ntuitoare, adică nu pot fi. separate de n:iom~rntul~ I?':ierii al Ji
Jn:ălţă:rii Sale Ia cernn. De aceea, anamneza vechilor anaforale liturgice rasantene mfă­
i'ţişeazii Liturghia ca o fixmă de comemorare a tuturor evenimentelor dintre Patimă şi
Parusie: ,,Aducându-ne., dar, aminte (µEµV'flµevot) de această pornncă mântuitoare şi
de toate cele ce s-au făcut pentrn noi: de cruce, de ffroapă„ de învierea cea. de a treia zi, de
suirea la ceruri„ de _federea de-a dreapta, de a doua _şi slăvită iară_fi venire ... :,:, etc. 18 .
2. Extinderea simbolismului istoriei mântuirii în rânduiala Liturghiei
Cu timpul, paralel cu dezvoltarea progresivă a ritualului Limrghiei, aceasta a înce-
put să. comemoreze treptat şi celelalte episoade din istoria mântuirii„ anterioare Patimi-
lor. Diferitele ceremonii ~i acte liturgice care precedau acum ritualul euharistic primi-
tiv sau care au fost adăugate succesiv în rânduiala Liturghiei au primit, în ·afară desen-
sul lor direct sau literal, şi semnificaţii sau sensuri derivate, superioare. Dintre acestea,
unele sunt sensuri istorico-simbofice~ care închipuie sau amintesc amănunte din activita-
Miintuitorului dinainte de !nălţare, iar altele sunt sensuri spirituale, care ne suge-
·rează sau ne duc cu gândul· la realităţile din viaţa viitoare. Astfel, Liturghia creştină în
forma ei actuală a devenit, după expresia lapidară a Sfântului Teodor Smditul, un fel
de „recapitulare a întregii iconomii a mântuirii" 19 • ·
16
„Vestiţi (mai puţin prin cuvinte decât prin sărbătorire) moartea Domnului". W. Bauer, Grie-
chisch-deutsches Worterlmch zu den Sch1iften des Neuen Testaments ... III, Aufl., Berlin, 1937, col. 680-681.
17
Descriere a bisericii şi explicare tainică..., P.G., t. XCVIII, 400 D.
18
Anaforaua din Liturghia bizantină a Sfântului Ioan Gură de Aur (Dmnnezeieştile Liturghii, ed.
1950, p. 132). Comp. şi futgâciunea pentru potrivirea Sfintelor, din Liturghia Sfântului Vasile cel
Mare (ibidem, pp. 206-207): ,,Plinitu-s-a şi s-a desăvârşit, cât este după a noastră putere, Hr~st~ase
Dumm:zeul nostru, taina rânduielii Tal,: (-co -cfi<; crfJ<; ducovoµta.<; µucr-cl']piov); că avem arnmnrea
J': ('tfiv µ.v17µrw) morţii Tale, văzut-am chipul Învierii Tale ... " etc. Cf. şi Prof. J.J. von Allmen, Essai sur
!~', le ~as du Seigneu1-~ N euchâtel, 1966, pp. 23-26. . . . .
ţ,' ~:uyKE<jx:x.Ă.aiwcnc; 'tije; 0Ă.11c; c'tKovoµio:.c; 'tO◊E 'to µucr't11p10v (Antireticul I împotnva tconomahilor,
1
:': P.G., t. XCIX, col. 340 C).
239
 PREOT PROF,. DR. ENE BRANIŞTE
Aşadar, rânduiala de azi a Liturghiei noastre este astfel întocmită, încât simboliz
ză, adică reprezintă sau închipuie sub forma văzută a diferitelor ei acte şi cerem >~!i
întreaga iconomie a m.ântuirii noastre, de la Naşterea Domnului şi până la pogor
Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli. Ea înfaţişează astfel, sau face să se perinde p ._
naintea ochilor noştri, ca într-un film religios, mai toate faptele şi momentelefr
seamă din viaţa şi lucrarea de pe părnânt a Mântuitorului: întruparea şi naşterea Saf
şirea la propovăduire, învăţătura şi minunile Lui, răstignirea, patimile şi îngropat
învierea şi înălţarea Sa la ceruri. \ ·
La acestea se adaugă sensuri dogmatice şi morale, adică cele legate de doctrina s
de învăţătura de credinţă şi morală a Bisericii.
3. Scopul şi efectul simbolismului liturgic
Scopul pe care îl urmăreşte acest simbolism ~turgic este efecml psihologic bine·
cător, pe care îl exercită asupra sufletelor noastre. Infăţişând istoria sfântă a mântuirii;i•
chipul cel mai viu şi cd mai sugestiv cu putinţă, simbolismui liturgic urmăreşte să--i îm
presioneze mai adânc pe credincioşii prezenţi, să-i facă oarecum să retrăiască aieve
drama mântuirii, să li se întipărească în minte, să le înalţe cugetele la câte a îndurat Ei :
lui Dumnezeu pentm noi, să deştepte în ei gândurile şi simţămintele adecvate, care sa.t
cureţe şi să le sfinţească sufletele şi trupurile, pregătindu-i pentru participarea cu vre ·
cie la aducerea Sfintei Jertfe şi pentru primirea fără de osândă a Sfintelor Taine.
Cu alte cuvinte, sensurile simbolico-mistice ale rânduielii Sfintei Liturghii pot exe
cita o influenţă purificatoare şi iluminatoare asupra sufletelor celor care participă la-:e
şi care îşi dau seama de aceste sensuri, pregătindu-i şi îmbu11ătăţindu-i în vederea re~
lizării scopului ultirn al Liturghiei: împărtăşirea cu Sfintele Darnri, adică unirea tainic
cu Hristos euharistie. \'.
Iată ce spune în această privinţă Sfântul Maxim Mărturisitornl: La Liturghie, ha~-.
Sfântului Duh „preface şi schimbă pe fiecare dintre cei ce se află de faţă, rezidindu-l
chip mai dumnezeiesc, potrivit cu însuşirile lui şi înălţându-l spre ceea ce se indică pr'
tainele ce se săvârşesc, chiar dacă acela nu sin1te, în cazul că e încă dintre copii Îff ~el
după Hristos şi nu poate vedea în adâncul celor ce se petrec. El activează în acela ha
mântuirii, indicat prin fiecare dintre dumnezeieştile simboluri ce se săvârşesc, conducân
du-l pe rând şi după o ordine, de la cele mai aprnpiate până la capătul fmal ai' tutu.ror',2.°.i
Mai lămurit şi mai pe larg vorbeşte însă despre simbolismul Sfintei Liturghii şi, de,
spre influenţa ei purificatoare asupra sufletelor marele tâlcuitor: bizantin al Liturghiei
Nicolae Cabasila) din secolul XIV. După ce el stabileşte că scopul Sfintei Liturghii eşt
sfinţirea Darurilor şi a credincioşilor, arată că mijloacele de care dispune Sfânta Litu,
ghie, pentru atingerea acestui scop, sunt rugăciunile, cântările şi citirile din care ş
compune rânduiala ei. · acum, fiind contemplată cu toată osârdia de către cei ce deja au crezut, nu creează în
,,Acestea - continuă el - ne sfinţesc într-u11 îndoit chip. În primul rând, ne sfinţes
prin însăşi puterea pe care o au rugăciunile, cântările şi citirile ... Astfel,. rugăciunile ne
întorc. gândul către Dumnezeu, mijlocindu-ne iertarea păcatelor; cântările, de asemenea
îl fac să Se milostivească şi să Se îndure de noi, precum ne spune Psalmistul: inaltăl ·
Dumnezeu jertfă de laudd (de cântare).,- _fi te voi izbăvi _fi Md vei preamări (Ps. XLi
14-15); în sfârşit, citirile din Sfânta Scriptură, care ne învaţă atât bunătatea şi iubirea „
20
Mystagogia„ cap. XXIV, trad. rom. de rr. D. Stăniloae, în „Revista teologică", (Sibiu),
1944, p, 347.
240
LITURGICA SPECIALĂ
arneni a lui Dumnezeu, cât şi dreptatea şi judecata Lui, sădesc şi aprind în sufletele
0
:noastre nu numai iubirea, ci şi teama faţă de El, făcându-ne astfel mai zeloşi întru păzi­
rea pon1ncilor Sale. Iar toate la un loc îmbm1ătăţesc sufletul şi apropie de Dumnezeu
atât pe preot, cât şi pe credincioşi, făcând şi pe unul, şi pe ceilalţi destoinici pentru pri-
mirea şi păstrarea Cinstitelor Daruri, care este scopul ultim al Sfintei Liturghii. Dar ele
. pregătesc îndeosebi pe preot să săvârşească cu vrednicie Jertfa (sfinţirea Damrilor), care
este scopul cel dintâi al Sfintei Liturghii; de aceea vedem, în multe din rugăcitmile sfin-
tei slujbe, cum preotul se roagă în taină ca să nu fie socotit nevrednic de a aduce Jertfa,
· ci să slujească Tainei cu suflet curat, cu limbă şi cu mâini curate. lată deci cum sunt
pregătiţi pe~.1tru l;1crarea s!c½1tă? prir~ în~ă~i pu~e_r~a ~vintelor rostite şi ':â1;tate. " ,
Jn al doilea rand, rugacmmle, cantanle, ot1nle ş1 toate cele ce se savarşesc m sfanta
slujbă ne sfinţesc prin aceea că )ntr-însele noi vedem cu închipuirea pe Hristos, lucra-
. rea şi patimile Lui pentru noi. Intr-adevăr, atât în cântări şi în citiri, cât şi în toate cele
săvârşite de sfinţiţii liturghisitori în cursul întregii slujbe este simbolizată lucrarea
izbăvitoare a Mântuitorului: partea întâi a .sfintei slujbe ne arată începutul acelei
lucrări, cea de-a doua, pe cele următoare, iar cea de la sfârşit, pe cele de după aceea.
Aşa încât, urmărind cu privirea aceste părţi ale slujbei, putem avea în faţa ochilor toată
lw:rarea mântuirii. Căci sfinţirea Darurilor - adică Jertfa însăşi - aminteşte moartea,
învierea şi înălţarea Mântuitorului, deoarece Cinstitele Daruri se prefac În Însuşi dum-
nezeiescul Trup, cu care El a fost răstignit, a înviat şi S-a înălţat la cer; cele dinainte de
Jertfă închipuie cele petrecute înainte de moartea Domnului, adică întrnparea, ieşirea
la propovăduire şi arătarea cea deplină în lume; iar cele de după Jertfă aratăfdlfăduinţa
Tatălui_, cum a numit-o Domnul însuşi (Le. XXIV, 49 şi Fapte I, 4), adică pogorârea
Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, întoarcerea neamurilor la Dumnezeu şi părtăşia
lor cu Acesta, printr-înşii.
Astfel, întreaga slujbă este o icoană care ar înfăţişa un singur trup al lucrării Mân-
tuitorului în lume, făcând să se perinde pe dinaintea privirilor noastre toate părţile ei
de la început până la sfârşit, după rânduiala şi urmarea lor firească. Aşa, de pildă, an-
A tifoanele care se cântă Ia începutul Sfintei Liturghii, precum şi cele ce se săvârşesc şi se
rostesc mai înainte, la Proscomidie, închipuie: cea dintâi treaptă din lucrarea mântui-
toare a lui Hristos; iar cele de după antifoane, adică citirea din Sfânta Scriptură şi ce-
lelalte, închipuie treapta următoare.
Toate cele ce se săvârşesc la Sfânta Liturghie ne duc cu gândul la lucrarea mântui-
toare a lui Hristos, pentru ca priveliştea ei fiind în faţa ochilor noştri, să ne sfinţească
sufletele şi astfrJ să devenim vrednici de primirea Sfintelor Daruri. Căci după cum,
odinioară, această lucrare a izbăvit din moarte, tot aşa şi acum, fiind mereu contem-
plată, ea îmbunătăţeşte şi apropie de Dumnezeu sufletele celor ce o au în faţa ochi-
lor... Anmci când era propovăduită, ea sădea în sufletele celor ce nu o cunoscuseră
cinstirea lui Hristos, credinţa şi iubirea, pe care aceia nu le aveau mai înainte; iar
suflet acele frumoase simţiri, ci numai le păstrează pe cele existente, le împrospătează
şi le sporeşte, racându-ne mai tari în credinţă şi mai fierbinţi în evlavie şi în iubire.
Căci dacă a racut să răsară simţăminte noi, cu mult mai uşor poate să le păstreze, să le
întreţină şi să le învioreze pe cele vechi.
Dar tocmai acestea sunt simţămintele cu care se cuvine să ne apropiem de cele
Sfinte şi rară de care ar fi o nelegiuire chiar şi numai să privim: evlavie, credinţă şi
dragoste fierbinte faţă de Dumnezeu. De aceea, trebuie să se înfăţişeze în rânduiala
Sfintei Liturghii o astfel de privelişte, care să poată să sădească în noi aceste simţiri,
Încât să ne facă nu numai să ne închipuim cu mintea, ci oarecum să vedem cu ochii
241
PREOT PROF. DR. ENE BRANISTE
sărăcia Celui ce stăpâneşte toate, pribegia pe pământ a Celui · ce este în tot J ;:
ocările îndurate de Cel binecuvântat, patimile Celui fără patimă; să vedem cât de: .
ne-a iubit Cel care a fost răsplătit cu atâta ură, cât S-a smerit pe Sine Cel care est
cuprins de fire, cât a pătimit şi câte a făcut, pentru ca să ne pregătească nouă
dumnezeieştilor Daruri. Şi astfel, cutremuraţi de măreţia n1ântuirii noastre, păt
de marea îndurare a lui Dumnezeu faţă de noi, să-L adorăm pe Cel ce S-a milosti~
ne-a mântuit în acest chip, să-I încredinţăm sufletele, să-I dămim viaţa şi să
înflăcărăm inimile cu focul iubirii Lui; şi aşa pregătiţi, să ne apropiem cu credin·,
cu dragoste de focul Sfintelor Taine.
Iar pentru aceasta nu e de ajuns să înveţi o dată şi apoi să cunoşti cele ce a
Hristos, ci trebuie ca în timpul Sfintei Liturghii să ne aţintim spre ele ochii cugen
şi să le contemplăm, alungând cu tărie orice gând străin, dacă vrem să <lobând'.
pregătirea sufletească despre care am vorbit, în vederea sfinţirii. Pentm că noi suntc(
înrâuriţi de g~1.ndurile ce ne stăpânesc şi trăim acele stări sufleteşti pe care le pot i1'.,,
acele gânduri. De aceea s-a şi izvodit o astfel de reprezentare simbolică ( a fapt:e
Mântuitorului), care pe de o parte, să ni le amintească nu numai prin cuvinte, ci să
le şi aduc1 pe toate sub ochi, iar pe de alta, să se vadă de-a lungul întregii slujbe; p
tru ca, prin ea să se lucreze mai uşor asupra sufletelor şi să ni se ofere nu numa
simplă privelişte, ci să ne insufle şi o simţire, deoarece acea vedere se întipăreşte:
adânc în noi, datorită ochilor; dar totodată să nu se dea loc uitării (neatenţiei) şi iir
mintea să nu fie lăsată să alerge spre alte lucmri, până ce ne vom apropia de durrur
zeiasca Masă ... 21 .
După ce am aflat astfel, în general, semnificaţia simbolică a rânduielii Sfintd':
turghii, să vedem acum, în amănunt, atât sensurile istorico-simbolice, cât şi pe 'c'°
doctrinare şi morale legate de fiecare dintre părţile componente ale acestei rânduieliJ
Precum se va vedea mai pe larg în capitolele următoare, slujba Sfintei Liturg
reprezintă cele trei stadii sau perioade ale istoriei mânmirii: prima ei parte, adid. Pi'
comidia, prin împletirea ei de simboluri ~i referinţe ale Vechiitliâ Testament cu eve,
mente din Noul Testament) reprezintă legătura mesianică dintre preistorie şi isto ·
sfântă; partea a doua, adică Liturghia catehumenilor (sau liturghia „cuvântului"),'t.
produce în ansamblu activitatea învăţătorească a Mântuitorului (vestirea cuvântu(
Evangheliei); iar partea a treia (Liturghia credincioşilor sau Liturghia euharistică)"It••;
acmahzează pe „Cuvântul făcut trup" (In. I, 14), adică patimile, moartea şi învierţa}1f omului şi se foloseşte pentru curăţenia lui corporală, ca şi pentm atâtea nevoi gospo-
Domnului, înălţarea la cer şi a doua Sa venire, sau pe Hristos, Cel ce Se dăruieşte ~Hf{
sericii Sale în Sfânta Euharistie22 .
D. SIMBOLISMUL PROSCOMIDIEI
Precum am spus, Proscomidia este ritual.ul sau rânduiala alegerii, pregătirii şi
cuvântării ( afierosirii) Darurilor de pâine şi de vin pentru Sfânta Jertfa. Cu alte
te, ea este acţiunea sacramentală în timpul căreia şi prin care materia bn1tă de:st1nata,~Jiif:J . 24 Vezi Dihadia celor 12 Apostoli, cap. 9. Comp. şi Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia XXIV, 2, la
Sfintei Jertfe este prelucrată ,'.ii ridicată la starea şi calitatea de Cinstite Daruri,
fie sfinţite şi pretâcute în Sfântul Trup şi Sânge.
21
Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dmnnezeieltii Lituwhit~ cap. I, trad. mm. de diac.. Ene
Bucureşti, 1946, pp. 25-30.
22
Cf. P. Evdokimov, L'Orthodoxie, p. 253.
242
LITURGICA SPECIALĂ
1. Semnificaţia simbolică a materiei Sfintei Jertfe ·
Înainte de a trece la explicarea ritualului propriu-zis, să ne ocupăm deci de rostul şi
.de semnificaţia simbolică a materiei ~'fentei Jertfe) adică a darnrilor de pâine şi de v1n
; aduse de credincioşi. ·
a) Să vedem, în primul rând, de ce materia jertfoi liturgice constă exclusiv din pâi-
. ne şi din vin amestecat cu apă ? De ce nu se pot aduce şi alte lucrnri ca <lanu-i pentru
/Sfânt~ Jertfii, aşa cum se aduceau, de pildă, pentm jertfele de la templul Li,qii Vechi?
- Intâi, pentm că această materie este de institutie divină: ea a fost orânduită de
Mânntitoml Însuşi„ întemeietoml Jertfei LeJJii celei Noi. EI Însuşi la Cina cea de taină,
. când a întemeiat Sfânta Euharistie, a folosit pâine şi vin.
- Al doilea, pentru că jertfele Le,qii Vechi constau din cărnuri sau din roadele pă­
rnânmlui, din care se hrănesc nu numai oamenii, ci şi animalele; spre deosebire de ele,
pâinea şi vinul sunt alimente care constituie numai hrana omului, şi încă hrana lui de
căpetenie; ele nu numai că întreţin existenţa lui fizică, ci o şi simbolizează, în chipul
cel mai expresiv şi mai potrivit: pâ.inea e s-imbolul cel mai adecvat al tn1pului omenesc,
iar vinul este simbolul sângelui. Prin urmare, darurile de pâine şi de vin, aduse de ere-
!· dincioşi pentm Sfânta Liturghie, reprezintă sau simbolizează pe de o parte însăşi fiinţa
' Jor rrupească şi sufletească, pe care ei o aduc drept jertfă lui Dumnezeu, sub această
formă. 23 . Spre deosebire de alte alimente, care se consumă în starea lor naturală,
neprelucrată, pâinea şi vinul sunt obţinute prin munca, strădania şi priceperea omului,
sunt rezultatul unei prducră.ri, al unei activităţi care necesită efort şi cheltuială de
energie, înainte de a fi sfinţite la Liturghie ca daruri de jertfă, ele sunt - ca să zicem
aşa - deja sfinţite prin tmda şi sudoarea omului, ceea ce le dă o valoare deosebită ca
materie de jertfă.
Pe de altă parte, pâinea - făcută din atâtea boabe de grâu strânse laolaltă - şi vinul -
rezultat din zdrobirea, în acelaşi teasc, a atâtor ciorchini şi boabe de struguri - simboli-
zează totodată şi mlitatea sau comuniunea spirituală, care-i leagă între ei pe toţi membrii
. Bisericii, fa.când din toţi un singur trup: Tmpul tainic al Domnului, adică Biserica24 •
Darurile aduse de credincioşi la Liturghie simbolizează deci nu numai propria lor fiinţă,
~· adusă ca ofrandă de jertfa individuală, ci şi Biserica din care ei fac parte.
Apa, turnată în vinul de la Proscomidie este elementul natural care astâmpără setea
1
· !·; ~~'.tt 23
,. •,'.,,,,., • V,:::zi Fericitul Augustin (De civitate Dei, cart. X, cap. 6, 20): ,,Tota ipsa redempta civitas, hoc
,Jc1ţ(
est congregatio societasque sanctorurn, universale sacrificium offeratur Deo per sacerdotem
.,)Iff ,'
magnum, gui etiam se ipsum obn1lit in passione pro nobis, ut tanti Capitis corpus essemus
'J,}I)fr „
secundum formam servi. Hanc enim obmlit, in hac oblan1s est; quia secund1.m1 hanc Mediator est,
irr h_ac Sacerdos, în hac Sacrificium est. .. Hoc est sacrificium christianum: nzulti umnn corpus in
Chnsto. Quod etiam .Sacramemo altaris, fidelibus noto, frequentat Ecdesia, ubi. ei demonstrarur,
guod in ea re, quam offcrt, îpsa offeratur"' (P.L, t. XLI, col. 284. Comp. şi col. 297); Nicolae
Cabasila, op. cit., cap. III-IV, trad. rom. cit., pp. 31-32.
~ ,.,,,c,..., Epist. I Cor. (P.G., t. LXI, col. 200): ,,După cum pâinea, deşi alcătuită din multe boabe, este, totuşi,
,c:_u ... ..
astfel unită încât boabele ( de grâu) nu apar niciodată, ci cu toate că sunt ele însele., deosebirea dintre
ele nu se vede din cauza unirii lor, tot aşa ne unim şi noi unii cu alţii şi toţi cu Hristos";· Fericintl
At~gustin, Sermo CCXVII (Ad Infantes, De Sacramente), P.L, t. XXXVIII, col. 1100: ,,Aposrolus
enirn dicit: Unus paniJ~ unum corpus, nntlti simzus (I Cor. X, 17) ... Comendatur vobis in isto pane
guornodo unitatem amare debetis. Numguid enim panis ille de uno grano factus est? Noime multa
eram tritici grana? ... " etc.
243
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
LITURGICA SPECIALĂ

dăreşti. După o veche interpretare, ea îi simbolizează pe credincioşii laici, iar

Jescurile c~ cinci cornuri, folosite în unele părţi, ne amintesc de cele cinci pâini cu
carea ei cu vinul Înseamnă încorporarea acestora la Hristos, pentru că Hristos~ A
· re Mântmtom1 a săturat, în chip minunat, mulţimile în pustie, după aceea a rostit
vântarea În care prevestea instituirea jertfei trupului Său Plinea cea vie a Sfintei
timile Sale, ne-a purtat pe noi şi păcatele noastre 25 •
.,uharistii,_ din care cine va mânca nu va mai flămânzi în v~ac (In. VI, 1 ş.u.) 29 • De
._
Cu un cuvânt, damrile de pâine şi de vin, aduse de credincioşi la Proscomidie
expresia ,sau dovada văzutăt a participării sau colaborării Jor materiale, concrete şi; ceea s-a ~1 fixat n:i!mărul rf;fJlementar de cinci pentru prescurile folosite la Proscomidie.
Sunt ş1 prescun cu trei cornuri, care simbolizează Sfânta Treime.
la Jertfa Sfântă care se aduce, prin preot, la Sfânta Liturghie. :'. ,
b) Precum ştim, pâinea întrebuinţată de noi, ortodocşii, la Liturghie, este ·fil
din aluat dospit_, iar nu azinui'J cum întrebuinţează de exemplu romano-catolicihş
menii. De ce? ;·
2. Simbolismul ritualului pregătirii Sfântului Agneţ
- Întâi', pentru că o astfel de pâine a întrebuinţat Mântuitorul însuşi la c:ina c
Să trecem acum la însuşi ritualul sau lucrarea, sfântă a Proscomidiei.
taină, când a întemeiat Sfânta Euharistie. Deşi El a serbat atunci cu anticipaţie Pa
Spălarea mâinilor preotului înainte. de începerea· Proscomidiei simbolizează curătia tru-
iudaic, azimile încă nu ieşiseră, căci nu era ziua azimilor sau a Paştelui evreiesc, iar·
peasc~ şi s~tlletească cemtă liturghisitomlui înainte de a intra în slujbă; lucrul acesta îl arată,
Sfinţii Evanghelis.ti spun lămurit: ,,Luând pâine (ăpwv = pâine dospi.tă, iar nu ăs
de ald~l, ŞI formula sacramentală pe care preotul o rosteşte în timpul spălării şi care, ca mai
ăpwv) ... " (Le. XXJI, 19 şi loc. par.) .
26
,
roa~e torn:ule~e de a~~st fel, nu e altceva decât un fragment de psalm (Ps. XXV, 6-12) 30 .
- Al doilea, pentru că ·pâinea adevărată, dospită cu aluat, simbolizează mai bine/
fletul desăvârşit şi întruparea desăvârşită a Domnului, fiind fa.cută din trei eleme .fr~bme s: ~t~bd:?1 de ~a început că, în general, tâlcuitorii bizantini ai Liturghiei
atnb_m_e _pregatm1 St~ntulm Agneţ, care constituie partea principală a ritualului Pros-
care reprezintă şi cele trei părţi ale sufletului şi cinstea Treimii, adică:
co~11d1:1, un_ d1;1bl~1 s1.r:nbolism: unul Î1: legătură cu Na~terea Mântuitorului şi altul în
- făina cu aluat, care înseamnă sufletul,
legamra cu Patmule ŞI cu moartea Lm. Cu alte cuvinte, cele săvârşite la Proscomidie
·- apa, care înse~mnă botezul, ·
- sarea, care înseamnă gândul şi învăţătura Cuvântului (,,Voi sunteţi sarea p~ ne d~c. cu gândul pe de o parte la evenimentele din jurul Naşterii ş{ al copilăriei Dom-
'. nulm, 1ar pe de alta, la Patimile şi la moartea Lui pe cruce.
tului ... '\ Mt. V, 13). ·w a) ~stfel? ca să începem cu sinibolismul Naşterii„ prima prescură (primul corn de
Aducem deci pâine dospită pentru că ea simbolizează desăvârşit trupul Domnul'
prescura), dtn care se scoate Sfântul Agneţ, închipuie pe Sfânta Fecioară, din care S-a
27
în care se va preface, prin sfinţire • , . \:
~~ăscut Domnul cu trup, iar scoaterea ._~făntului AJJneţ din prescură înseamnă întruparea
Aluatul ne aduce aminte şi de aluatul nestricăciunii cu care Mântuitorul a asernărî
şi_ naşterea J?o"mrn:lui. din Sfânta Fecioară 31 . Căci Sfântul Agneţ, adică pecetea scoasă
împă.răţia cerurilor (Le. XIII, 20-21) şi care este El însuşi, Cel ce dos peşte toa:
frământătura Bisericii Sale, adică firea creată, până la unirea şi asemănarea cu El, pf d!n prescura, 11:ch1pme trupul omenesc al Mântuitorului. Se numeşte aşa, de la cu-
vantul _grecesc C:-µvoc; (~at. twnus, slavo-rusă = aJJniţ)., adică miel„ pentru că Mântuito-
împă.rtăşire şi înviere. .:!,~
- Al. treilea, aducem pâine dospită, pentm că trebuie să ne deosebim de evr rul, pnn anal?g1e c:1 mielul pascal al iudeilor, a fost văzut mai dinainte de Isaia proro-
cul, ca un miel de Jertfă (Is. LIII, 7-8), iar Sfântul Ioan Botezătorul L-a numit chiar
care-şi fac Paştile cu azimă. .
- Şi în sfârşit, chiar în jertfa lui Melchisedek (Fac. XIV, 18), care este cea mii!,i,~: ,,Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii" (In. I, 29).
desăvârşită dintre preînchipuirile jertfei creştine în Legea Veche, s-a adus tot pâi.tî~~ţi:: Pro!co~idiarul - sau locul din sfântul altar unde se săvârşeşte lucrarea Proscomidiei
dospită, iar nu azimă . 28 ;:'.;:
- înch1pme acum locul ~aşteriţ (Vitl:iemul), iar discul, pe care se aşază Sfântul Agneţ,
peştera, staulul sau ieslea vitelor, m care S-a născut Domnul3 2 .
c) Pâinea folosită la Proscomidie poartă tnsăfonna _şi denu1nirea. de prescură (de1Jif- este
rcpompopa = ofrandă, jertfa., aducere). Prescurile sunt făcute uneori în formă rotund~ji' .
Asteriscul (zveazda) 5au steluţa„ care se aşază peste disc, ne aduce aminte de steaua
(mai rar), simbolizând rotunjimea pământului, dar de cele mai multe ori în formă:dţ}5; care s-a arătat fa. Na~tere şi a călăuzit paşii magilor spre Vitleiem (,,Şi venind steaua, a
cruce cu patru cornuri, care ~im?olizează atât cele patru l~~uri ale lumii întreg\ p~ntffii~.; '1 stat deasupra loculm unde e_ra ~tunc?l născut", Mt. II, 9); pocroveţele sau acoperămin­
care S-a mtrupat Domnul, cat ş1 cele pattu braţe ale crucu, pe care El a fost rast1gm.ti\:A· tele) care se pun peste Da1un, simbolizează scutecele cu care a fost înfăşat dumnezeies-
,,.. ·,.,.,,.,§
i ·.~1Jt~/, ·~
2~ 29 Amă2mnte despre ~iferitele f~rme de prescuri folosite în Biserica românească şi simbolismul
Sfânnd Ciprian, Epist. LXIII (Ad Caecilium), 13, (P.L, t. IV, col. 395-396); Isidor de SevillaVt,:
De ecclesiasticis offiâis, 1, 18, 4 (P.L., t. LXXXIII, col. 755 ). ,t\~} J?.
lor, Jc~ Pr. Buzan1 (Craiova), Pa~ii_ornanientica, în rev. M.O., an. 1963, m. 7-8, p. 568 ş.u.
După alţi scriitori bisericeşti, amestecul vinului cu apa la Euharistie înseamnă unirea Duhului'.ctf;c. . Cf. ş1 Iaco~ 1\\8; Sfănntl C:hml al Ierus:, Cat~he~ ~-a niys_:agogică, 2; Constituţiile apostolice_, VIII,
omul, împărtăşirea credincioşilor din nestricăciunea Stăpânului (Clement Alexandrinul, Pedagog1fll1: · 11, _(Pseudo) D1orus1e Areopag1tul, Despre terarlna bisericeasca. III, 3 (trad. rom. de Pr. Cicerone
II, 2, tr.i.d. rom. de Dr. N. Stefăncscu, Bucureşti, 1939, p. 150). ,>,,, Ior~~'~chesc:ub 1.932, pp. 100-101); ~hennan al Constantinopolului, op. cit, P.G., t. XCVIII, col. 424.
26 Vezi Simeon al Tesalonicului, Despre Sfânta Liturghie, cap. 91, trad. rom. cit) pp. 95-96'!( . Vezi _,,fantul Gherman, op. cit., P.G., t. XCVIII, col. 397 CD şi 452 D· Teodor de Andida Tâi-
Mărturisirea lui Mitrofan Critopulos, cap. 9 (la I. Mihălcescu, erioaupoc; -cfic;' Op4•oo8oţ,iac;, Leipzig~( c~we pe,capttole, ~.G., t. ~~'- col. 4?5 ~; Simeo1_1 a! TesaJ,ornrnl_ui,_I?eJpre_1intelc mgăciuni, cap.' 357,
1904, p, 221 ş.u.); Comp. şi N. Nicolaescu, Cele patru Evanghelii, doPadă pentru folosire-a pâinii diis'.!, trnd,. rom:, .P· 23?, Melet1e ?mgul, Tâl~u._irca Sfintei Ltttt'l}htt, cupnnsa 111 Scnsoarea sinodală a patr. ECll-
pite}~ Sfân_ta.ţ',uha.ristie, în rev. _,,Stu?ii teol?gicc", an. 1951, nr. 9-l_O, PP·. 552-558, . , .
Vezi Suneon al Tesalomculrn, op. cit., cap. 86, trad. rom. cit, p. 93. Comp. ş1 Synopsis, Iaşr?j
}:5~. met~;c Pais1e I catre patr. :t-:Jicon al Rus1e1 (1667), la C. Delikanis, Tia-cpwpx,tKa !':yypa:,cjxx., t. III, p. 41.
Sf. Gherm:3-n, Of!- czt, P.G.J ,t XC':7Ill, c_ol. 40_0 A; Mele~ie Sir~gul, op. şi loc. cit., la nota 9; Si-
1751, f. 57. · ,np; meon al Tesalomculm, Despre Sfanta LituT;glne, capitolele 85 ş1 96 ş1 Despre sfânta biserică, cap. 138,
28 Vezi Simeon al Tes., op. cit., pp. 88-91, trad. rom. cit., pp. 94-97. ,j,f trad. rom. pp. 93, 101, 125).

244 245
PREOT PROF. DR. ENE BRANLŞTE
eul Prunc (Le. 11, 7), iar cădirea sau tămâierea Darurilor înseamnă ofranda om.r'
de smirnă şi tămâie adusă de magii de la Răsărit dumnezeiescului Prunc33 . \.
Acoperirea Dt'irurilor şi rămfinerea lor tainică la proscomidiar până la vohod.
mare însernneaz{i vremea necunoscută a vieţii lui Iisus, petrecută de El la Naz
Capernaum, înainte de ieşire:1 şi începerea lucrării Sale în J.ume 34 • ,,,
b) Pe de altă parte, am spus că ritualul pregătirii Sfântului Agneţ simbolizeai?
chipul cel mai intuitiv, răstignirea, patimile şi moartea Domnului. Simbolismul ac~
mai evident mai ales în formulele sacramentale folosite la Proscomidie, începând,.
cu prima, prin care se face însemnarea prescurii înainte de scoaterea Sf.1nntlui K;'
„Întru ponienirea Donmului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristo
formulă care ne arată că tot ceea ce se face în Sfânta Liturghie se face pentru împli ·'.
poruncii date de M~u1tuitorul Sfmţilor Săi Apostoli: ,,Aceasta (să) fac_eţi întru pomer/
Mea ... )). Astfel, proscomidiarul închipuie Golgota sau locul Răstignirii 3 :o. i Sânge, cum le numeşte Li'tur;qhierul ortodox42 . Toate cele săvârşite la Proscomidie au
Copia sau cuţinlll de care se foloseşte preotul pentru tăierea pâinii însemneazătJ
cea (suliţa) cu care Domnul a fost împuns în coastă de către unul din ostaşi 36 . - 1,.
Scoaterea .~fântului A;pieţ din prescură, străpungerea crucişă şi împungerea hii
copia închipuie jertfa sângeroasă a Domnului, adică răstignirea Lui pe cruce, cu,'1
cortegiul Patimilor îndurate de El; acoperământul discului .fi cel ctl potirului reprez·
giulgiul în care a fost înfăşurat trupul mort al Domnului şi marama care I~ s-a pu
faţă, iar Aerul (acoperământul mare) este piatra pusă deasupra mormântuiui~ •
7
,1
Vinul şi apa turnate în sfântul potir închipuie sângele şi apa care au curs din s:f:
coastă a Domnului, împunsă cu suliţa, şi car~ au devenit apoi cele două izvoar
vieţii Harului: apa Botezului şi sângele Sfintei Impărtăşanii 38 .
Sfântul potir închipuie atât pahantl ritual folosit de Domnul la Cină, cât şi vas
fiere si otet., din care a fost adăpat Cel răstignit şi în care, după o tradiţie pioasă, S:fa
Evani~helist Ioan ar fi strâns o parte din Sângele sfânt scurs din rănile D~mnului 39 • 1
Sfântul discJ pe care se aşază Sfântul Agneţ, reprezintă patul (năsălia) pe care (
şi Nicodim au aşezat trupul Domnului, după coborârea Lui de pe Cruce şi L-au dus
groapă 40 .
Buretele, cu care preotul strânge miridele depuse pe disc, ne aminteşte de bureţ
îmbibat cu oţet şi fiere, cu care ostaşii L-au adăpat, în batjocură, pe Iisus. Iar cădi.
(fumul tămâiei) de la sfârşitul Proscomidiei simbolizează aroma.tele cu care a fr
îmbălsămat trupul Domnului înainte de înmormântare 41 .
33 Meletie Sirigul, op. şi ed. cit., p. 41; Simeon al Tesalonicului, Despre Sfânta Liturghie, capitol~
85 şi 96 şi De~pre sfânta biserică, cap. 138, trad. _rom. pp. 93? 10\', 12?. . ... _ ..
34 Sfântul Gherman, op. cit'., col. 400 A; Nicolae Cabas1la, ]alcuirea duninezeteştit Litur.!.1lm,
XI, trad. rom. cit., pp. 41-42. _ . . , . . mulţumire pe care o aducem lui Dumnezeu pentru cinstea şi slava cu care El i-a încu-
35 Sfânml Gherman, op. cit, P. G., t. XCVIII, col. 396 B ş1 400 BC ş1 Melene Smgul, op. şi ed.
pp. 42, 49.
36
Sfântul Gherman, op. şi ed. cit., col. 397 B; Nic. Cabasila, op. cit., cap. VIII (trad. rom.
38); Simeon al Tesalonicului, Despre Sfânta Liturghie, cap. 84, trad. rom., p. 93.
37
Sfântul Gherman, op. cit., col. 400 C. . . . . , ·,ft
" 8 Sfântul Ioan Gmă de Aur, Cateheza III-a baptismală, 16-18 (ed. Ant. Wenger, Huit carec~e
baptismales, pp. 160-162); Gherman al Constantinopolului, op. şi ed. cit., col. 397 B; Can. 3.2 al s111
dului trulan; Simeon ai Tesalonicului, Despre Sfânta Litu1';ghie, cap. 92, trad. rom., p. 97. Comp;'
Învăţătitră bisericească pe scurt pentru şapte taine, Râm.nic, 1746, t 21. . _ . ,
39 .Meletie Sirigul, op. şi ed. cit., p. 42; Gherman al Constantmopolulm, op. p cd. cit., col. 397,
400B.
40
Sfântul Gherman al Constantinopolului, op. şi ed. cit., col. 397 B.
41
Sfânrul Gherman, op. cit., col. 400 D.
246
LITURGICA SPECIALĂ
~: : Maica Dommtlui, care a zăbovit îndurerată lângă crucea Fiului său răstignit (In.
JIX, :25), este şi ea prezentă aici, în chip simbolic, prin mirida triunghiulară aşezată
·:de-a dreapta Sfântului Agneţ (Pana)Jhia sau Bo)Jorodiţa).
3. Scopul şi semnificaţia miridelor
La sfâr~itul Proscomidiei, datorită ceremoniilor săvârşite asupra lor, Sfântul Agneţ
, de pe disc şi vinul din potir nu mai sunt pur şi simplu pâine şi vin obişnuite, ci „Cin-
stitele Daruri", consfinţite, hărăzite, afierosite sau închinate lui Dumnezeu. Totuşi,
atâta vreme cât rămân la proscomidiar, ele nu se prefac încă în Trupul şi Sângele
Domnului, ci sunt numai un simbol, o icoană sau „o închipuire)) a Sfântului Trup şi
deci un caracter figurativ sau simbolic. Ritualul Proscomidiei constituie o formă
sacramentală de anticipare, concretă şi intnitivă - dar simbolică - a adevăratei pomeniri
sau comemorări - cea reală - a morţii Mântuit01ului, pomenire care va avea loc abia
în cursul Liturghiei credincioşilor, şi anume atunci când se va săvârşi Jertfa, adică
sfinţirea şi prefacerea Darnrilor.
Precum am văzut, în jurul Sfântului Agneţ se aşază pe sfântul disc rniridele sau
părticdele de pâine scoase din celelalte prescuri, şi anume:
· Cea dintâi, pentru Sfânta Fecioară, e mai mare şi se aşază de-a dreapta Sfântului
Agneţ:~ aşa după cum ş;, i\1aica Domnului - ca cea dintâi şi cea mai presus decât toţi
sfinţii -- şade în cer de--a dreapta Fiului ei iubit, cum a văzut-o Prorocul (Ps. XLIV,
11) şi,_a zugrăvit-o în cuvintele pe care le rosteşte atunci liturghisitorul: ,,De faţă a
stătut Irnpărăteasa de·-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată şi preaînfn1museţată".
Următoarele nou.ă miride, mai mici, se scot în cinstea sfinţilor, împărţiţi în 9 cete
sau grupe, după chipul celor 9 cete ale ierarhiei cereşti a sfinţilor îngeri. Ele reprezintă
deci mulţimea sfinţilor care alcătuiesc Biserica triumfătoare sau biruitoare sau slăvită,
. ; din ceruri.
În sfârşit, cele mai mici se scot pentru credincioşii vii şi morţi, reprezentându-i deci
pe ipembrii Bisericii luptătoare.
In ceea ce priveşte scopul sau sensul aducerii acestor miride, este desigur o deose-
bire între cele pentru sfinţi de-o parte şi cele pentru credincioşi de alta, deosebire care
de altfel reiese chiar din formulele respective din LiturJJhier şi pe care o subliniază şi
unii dintre tâlcuitorii Liturghiei. Cele dintâi se scot şi se aduc „întru cinstea şi pome·-
nirea sfinţilor" (E'1c:; 'ttµTJV Kat µv17µriv); ele reprezintă deci o formă a cultului de
veneraţie, adică a cinstirii pe care o dăm sfinţilor, şi totodată o variantă a rugăciunii de
nunat pe sfinţi. Celelalte se scot şi se aduc „spre pomenirea şi iertarea păcatelor" cre-
dincioşilor vii şi morţi. Ele sunt deci o formă a rugăciunii noastre de cerere, prin care
, mijlocim mila lui Dumnezeu în favoarea celor pe care-i pomenim şi pentru care ne
rugăm, atât la Proscomidie, cât şi în alte momente din cursul Sfintei Liturghii43 .
·t
42
Vezi Liturghia Src,ntului Vasile cel Mare, la epidez:'i: ,, ...Punând înainte cele ce închipuiesc Sfânrnl
Tru!\ş! S~g~ al ~ristosult~ Tău"('?- avri'ttmo: _wu ,ar1.0u o-wµmrn; KO:~ ă1µmoc; wu Xpmwu crou). .
, vezi ş1 Nic. Cabas1la, op. cit., cap. X ş1 XXXIII, trad. 1wn. ctt.J pp. 39-41, 82-84. Comp. ş1
l11dreptareaLegiigl. 160şi 161 (Ed. Acad. Rom., Bucureşti, 1962, p. 168). ·
247
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

eul Prunc (Le. II, 7), iar cădirea sau tămâiere~ Darurilor_ însea~mă ofranda omagi· . Mai~a Domnului, care. a zăbovit îndurerată lângă crucea Fiului său răstignit (In.
de smirnă şi tămâie adusă de magii de la Ră~ă:11:_ dumneze1es~u~m P1~c . . .,
33 XIX, 25 )) esteşi ea prezentă aici, în chip simbolic, prin mirida triunghiulară aşezată
Acope1-irea Daruri.lor şi rămânerea lor t~ir~~ca ~a proscom1d1ar pana la vohodul~
V
de-a dreapta Sfântului Agneţ (Pana,tJhia sau Bo,tJorodiţa).
mare însemnează vremea necunoscută a v1eţ11 lm Iisus, petrecuta de El la N azare
Capernaum, înainte de ieşirea şi încel?erea lucrăriJ ~~-le ÎI; lum~ .
34
. .
3. Scopul şi semnificaţia miridelor
V

b) Pe de altă parte, am spus că ritualul pregatm1 Sfanmlur ~g~eţ s111_1bolizeaza,

chipul cel mai intuitiv, răstignirea, patimile şi moarte~ Domnulm. S~11;1bo}ism~ acest~
mai evident mai ales în formulele sacramentale folosite la Prosco1md1e, mcepa:nd chi
cg prima, pri~ care se face.în_semnarea pres~u~·ii îr~.aint_e de s~oaterea Sţântulm_ Agn·
Jntru pomenirea Domnulm ş1 Dumnezeul~ ş1 ~Man~1torul~1 nostrn Iisus I:-nst?s:·i
formulă care ne arată că tot ceea ce se face 111 Sfanta L1turgh1e se face pentru 1mplirur
poruncii date de Mântuitorul Sfinrilor Săi Apostob: ,,Aceas~a (să)_ ţ,_teeţi i'ntn„t pomeniri
Mea ... )). Astfel, proscmnidiarul închipuie Golgota sau locul l~~st1g111r;( 5_._ A V
Copia sau cutitnl de care se.foloseşte preotul pentru ta1erea pamu msem_neazaJ .
cea (suliţa) cu c~re Domnul a fost împuns în coastă de către u:1':l ,~ii: ostaş? • • :;,,~Jf)
0
Scoaterea Sfântului A11neţ din prescură, str_ăpu~g~re: ~ru~1şa Şl 1~11pungerea lm ·cu.:i,
copia închipuie jertfa sângeroasă a Domn~li~1, a~ic~ rast~wurea Lrn pe c1:1ce, cu_tq~if în cursul Liturghiei credincioşilor, şi anume atunci când se va săvârşi Jertfa, adică
La sfirşiml Proscomidiei, datorită ceremoniilor săvârşite asupra lor, Sfântul Agneţ
de pe disc şi vinul din potir nu mai sunt pur şi simplu pâine şi vin obişnuite, ci „Cin-
stitele Daruri", consfinţite, hărăzite, afierosite sau închinate lui Dumnezeu. Tomşi,
atâta vreme cât rămân la proscomidiar, ele nu se prefac încă în Trupul şi Sângele
Domnului, ci sunt numai un simbol, o icoană sau „o închipuire)) a Sfântului Trup şi
Sânge, cum le numeşte Litu'l'J!hierul ortodox42 . Toate cele săvârşite la Proscomidie au
· deci un caracter figurativ sau simbolic. Ritualul Proscomidiei constituie o formă
sacramentală de anticipare, concretă şi intuitivă - dar simbolică - a adevăratei pmneniri
sau comemorări - cea reală - a morţii Mântuitomlui, pomenire care va avea loc abia
__ ,

corteP"iul Patimilor 'indurate de El· acoperamantul discului .ft cel al potirului rcprezmt~</ · sfinrirea şi prefacerea Damrilor.
giulg~il în care a fost înfaşurat trupul mo_rt al Do1;1nului şi maram~ care 3 ! ta pus.R~~\/ Precum am văzut, în jurul Sfântului Agneţ se aşază pe sfânml disc miridele sau
fată iar Aerul (acoperăniântul mare) este piatra pusa deasupra mormantulm · :/D);i: părticelele de pâine scoase din celelalte prescuri, şi anume:
' Vinul şi apa turnate în sfânml potir în~hipuie sângele ~i apa _care au cu!s. din sfâpttî :1 Cea dintâi, pentm Sfânta Fecioară, e mai mare şi se aşază de-a dreapta Sfântului
coastă a Domnului, împunsă cu suliţa, ş1 car~ au devemt apoi cele doua izvoare .~~ff '., Agneţ, aşa după cum şi Maica Domnului - ca cea dintâi şi cea mai presus decât toţi
vietii Harului: apa Botezului şi sângele Sfintei Impărtăşanii •
38
;:it{:>' sfinţii - şade în cer de-a dreapta Fiului ei iubit, cum a văzut-o Prorocul (Ps. XLIV,
Sfântul potir închipuie atât paharul ri~al ~ol<?sit de Domn;tl la Ci_n.ă, c~t şi~ v~sul,qţ;ifi 11) şi a zugrăvit-o în cuvintele pe care le rosteşte atunci liturghisitorul: ,,De faţă a
A

fiere şi oţet, din care a fost adăpat Cel răs~1gmt ŞI ţn care, clupa~ t:adiţie pioas,\ 9Sfânt1~J;l' stămt Impărăteasa de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată şi preaînfmmuseţată".
Evanghelist Ioan ar fi strâns o parte din Sangele sfant sc_ursv din ramlevf!<?mnulur · . , ,Jt: • Următoarele nouă miride, mai mici, se scot în cinstea sfinţilor, împărţiţi în 9 cete
Sfântul disc) pe care se aşază. Sfântul Agneţ, reprezinta l?aml (nasaha) pe care Io~r( sau grupe, după chipul celor 9 cete ale ierarhiei cereşti a sfinţilor îngeri. Ele reprezintă
şi Nicodim au aşezat trupul Domnului, după coborârea Lm de pe Cruce şi L-au dus It;'. deci mulţimea sfinţilor care alcătuiesc Biserica triumfătoare sau biruitoare sau slăvită,
groapă 40 • . . , -~ din cemri.
Buretele, cu care preotul strânge miridele depuse pe dis~, ne anunt~şte de ou:e~el~/ În sfârşit, cele mai mici se scot pentru credincioşii vii şi morţi, reprezentându-i deci
îmbibat cu otet şi fiere, cu care ostaşii L-au ad?ipat, în baqocură, pe Iisus. Iar etidire~:: pe ipembrii Bisericii luptătoare.
(fumul tămâiei)· de la sfât~l ~rosct°:idiei si171boli~~ază aromatele cu care a foSt In ceea ce priveşte scopul sau sensul aducerii acestor miride, este desigur o deose-
îmbăls;imat trupul Domnu m mamte c e mmormantare · ;\ · bire între cde pentru sfinţi de-o parte şi cele pentru credincioşi de alta, deosebire care
de altfel reiese chiar din formulele respective din Litu'l'J!hier şi pe care o subliniază şi
33 Meletie Sirigul, op. şi ed. cit. p. 41; Simeon al Tesalonicului, Despre Sfânta Liturghie) capitolele unii dintre tâlcuitorii Lin1rghiei. Cele dintâi se scot şi se aduc „întru cinstea şi pome-
1

85 şi 96 şiDespresfântabiseri~ă, .:ap. 138, trad._rom. Pf· 93? 101,_ 12~. . . . . . . . .. nirea sfinţilor" (iu; 1:1µrw Kat µvriµ17v); ele reprezintă deci o formă a cultului de
" 4 Sfântul Gherman, op. cit.., col. 400 A; Nicolae Cabasila, Talcuirea dtt1nnezeie;ttt Liturghii) cap. veneraţie, adică a cinstirii pe care o dăm sfinţilor, şi totodată o variantă a rugăciunii de
XI, trad. ro111. cit., pp. 41-42.. . . • • • . • • ,': mulţumire pe care o aducem lui Dumnezeu pent1u cinstea şi slava cu care El i-a încu-
:is Sfântul Gherman, op. cit, P. G., t. XCVIII, col. 396 B ş1 400 BC ş1 Me,et1e
1
S1ngul, op. şi ed. cit,
. nunat pe sfinţi. Celelalte se scot şi se aduc „spre pomenirea şi iertarea păcatelor" cre-
pp. 42, 49. · . :.
~6 Sfântul Gherman, op. şi ed. cit., col. 397 B; Nic. Cabasila, op. cit.) cap. VUI (trad. rom. cit.,p'.,, dincioşilor vii şi morţi. Ele sunt deci o formă a rugăciunii noastre de cerere, prin care
38); Simeon al Tesalonicului, Despre Sfânta Litul';ghie, cap. 84, trad. rom., p. 93. ' · mijlocim mila lui Dumnezeu în favoarea celor pe care-i pomenim şi pentru care ne
, , ::.: : rugăm, atât la Proscomidie, cât şi în alte momente din cursul Sfintei Liturghii .
37 Sfântul Gherman, op. cit., col. 400 C. 43
.
38 Sfânml Ioan Gură de Aur, Cateheza III-a baptis11ială, 16-18 (ed. Ant. Wenger, Huit catec~esefc '

bapti?nales, PP·. 160-162); Ghen:ian ~1 Constant~nopol~dui, Of- şi ed. cj~-, col. 397 B; Can:... 32, al smoi•·
dulrn trulan; Suneon a! Tesalomculm, Despre Sfanta Liturghie1 cap. 9Lo, trad. rom.: p. 91. Comp. Ş„
Învăţătură hise1iceasră pe scurt pentru şapte taine1 Râmnic, 1746, ~- 21. . . . . ., ':,
.w·Meletie Sirigul, op. şi ed. cit., p. 42; Gherman al Constantmopolulm, op. şi ed. cit., col. 397 C §1·•
42
Vezi Liturghia Sf'antului Vasile cel Mare, la epideză: ,, .. .Punând înainte cele ce închipuiesc Sfântul
400B. . TnT.i S~g~ al ~ristosult~ Tău" (~a. cwti:turcO'.. .1:cm 6:ywu crcbµmoc; KO'..t chµmoc; wu Xpwmu crou).
40 Sfântul Gherman al Constantinopolului, op. şi ed. cit., col. 397 B. , · Vezi ş1 1'!.ic. Cabas.tla, op. cit., cap. X ş1 XXXIII, trad. r01n. cit., pp. 39-41, 82-84. Comp. şi
41 Sfântul Gherman, op. cit., col. 400 D. lndreptareaLegugl. 160şi 161 (Ed. Acad. Rom., Bucureşti, 1962, p. 168).

246 247
 PR.EOT PROf, DR, BNB BRANIŞTE
r 4. Simbolismul eclesiologic şi eshatologic al Proscomidiei
Dar, deosebit de sensurile tipice şi simbolice legate de ritualul Proscomidiei şi
puse până acum, felul geometric în care Sfântul Agneţ şi miridele din jurul lui se aş'
pe sfântul disc arc şi un sens mai înalt, mistic şi eclesiologic în acelaşi timp. Sfân
Agneţ şi miridele reprezintă acum Biserica universală din toate timpurile şi locuril
atât cea de pe pământ (luptătoare), cât şi cea din ceruri (triumfătoare), Biserica·
înţelesul ei cel mai larg, adică afea mare adunare sau familie spirituală a tuturor fiif
lui Dumnezeu, strânsă în jurul Intemeietorului şi Capului ei nevăzut, Hristos Mân'•
itorul, aşa cum L-a rugat El pe Tatăl, ca unde este El să fie şi ai Lui (In. XVII, 24)C'
aşa cum va fi în împ~lrăţia Lui ce va să vie. _ a cărei întemeiere a venit pe pământ Mântuitorul Hristos şi binecuvântăm Du~1nezei-
Sensul acesta edesiologic îl formulează în chip magistral mai ales Simeon '\lf~~~î' 1
Tesalonicului, cel din urmă mare tâlcuitor originaJ al Liturghiei bizantine: ,,Am ÎnţeÎ~§ii'.f. ·
fU111 prin această dumnezeiască închipuire şi istorisire a Sfintei PrOSfOmidili, vedem p~-/f
Insuşi Iisus şi întreagă Biserica Lui. (Il vedem) în mijloc pe Hristos Insuşi, Lumina cea:}
adevărată şi Viaţa cea veşnică ... El este în mijloc prin Agneţ, iar Maica Lui de-a dreaptţ\ît,
prin miriclă, sfinţii şi îngerii de-a stânga, iar dedesubt întreaga adunare a credincioşil.of;f
Lui dreptmăritori. Aceasta este taina cea mare: Dumnezeu între oameni şi Dumnezeuq{
în mijlocul dumnezeilor, care se îndumnezeiesc de la Cel ce după fire este Dumneze1i;;~;y
Care S-a 'intrupat pentru dânşii. Aceasta este împărăţia ce va să fie şi petrecere~:}:
(1to7'-mEuµcx) vieţii celei veşnice: Dumnezeu este cu noi, văzut şi împărtăşit"44 . A<
In sens mistic (eshatologic), proscomidiarul şi sfântul disc însemnează tronul>:~;:
Mântuitorului ca împărat în mijlocul Bisericii Sale şi scaunul Său la judecata din urma:{{
în faţa Căruia toţi ne vom înfăţişa pentru ca să dăm seamă de faptele noastre 45 • Sfântri(t
disc, cu Sfăntul Agneţ şi miridele din jurul lui reprezintă deci, în chip simbolic, aceeaş(;::;?
imagine eshatologică pe care zugravii o înraţişează mai intuitiv, prin mijlocirea forme-.,,,-
lor de artă, în marea şi impresionanta scenă a judecăţii din urmă, zugrăvită de obicei lâ · ·
intrarea bisericilor noastre 46 .
E. EXPLICARE.A LITURGHIEI CATEHUMENILOR
1. Începutul Liturghiei până la vohodul cu Evanghelia
a) ,,Vremea începerii LitufJ!hiei)) ('to Kextpo<;), adică ritualul închinării liturghisitorilor
pentru începerea slujbei, ,,închipuie timpul, prezis de Isaia profetul, al naşterii lui IoarL
Inaintemergătorul şi al întrupării lui Hristos pentru noi''4 7 • De aceea, preotul rosteşte,
atunci, între altele, şi cântarea de slavă a îngerilor de la Naşterea Domnului: ,,Slavă întru
cei de sus, lui Dumnezeu ... " (Le. II, lft:). Inainte de aceasta preotul rosteşte însă rugă;
ciunea de invocare a Sfântului Duh (,,Impărate ceresc. .. "), deoarece cu puterea harului
Sfântului Duh se săvârşesc, de fapt, toate actele sfinte mai importante din sfintele slujbe;
deci şi Sfânta Jertfi, pe care preotul urmează să o oficieze în cursul Sfintei Liturghii.::
După aceasta, preotul adaugă şi cântarea îngerească (,,Slavă întn1 cei de sus, lui Dum.ne,;
44
DeJpre SfântaLitu1';ghie, cap. 949, trad. rom., p. 101.
45
Cf. Meletie Sirigul, op. şi ed. cit., pp. 42-43.
46
Vezi cap. despre Pictura din bisericile ortodoxe, în Liturgica lJenerală.
47
Sfântul Gherman, op.cit., P.G., t. XCVIII, col. 400 D-401 A.
248
LITURGICA SPECIALA
ze~-. ~"), deoarec~ începutul Liturghiei aduce aminte de venirea Domnului pe )ământ
prm mtruparea ş1 naşterea Sa, anunţată de îngeri în noaptea Naşterii. - ţ: '
~) Ca orice sluj_bă sfântă, Li~rghia începe cu o formulă de- binecuvdntare sau slăvire
a l~u Dun1;nezeu, ş1 anume cu „Bmecuvântarea mare", cu care începe şi slujba Sfintelor
Tame: ,,Bmecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh ... ". De ce?
-- Pentru că, dintre diferitele forme ale rugăciunii sau convorbirii noastre cu Dumne-
zeu (de mulţumire, de cerere, de mărturisire, de slăvire etc.), cea dintâi cu care se cu-
vi~1~ să ne aprof?Îem de El şi cu care să în.cepem deci sfânta slujbă, este· rugăciunea de
slavire (doxologia sau slavoslovia), din care fac parte şi formulele de binecuvântare.
Prin această formulă de binecuvântare, preamărim împărăţia lui Dumnezeu pentru
rea în Treimea Persoanelor, iar nu în unitatea esenţei Sale-. De ce? - Pentru că Sfânta
Liturghie este misterul Întrupării Domnului, întrupare prin care s-a dezv{iluit oame-
nil~r pentru prima dată în chip clar taina Sfintei Treimi; de aceea, la începutul ei se
cuvme să fie propovăduită şi slăvită Sfânta Treime 48 .
Compar~n_d îr~tr~ ~le formulele de binecuvântare de la începutul celor trei slujbe princi-
pale _ale" serv_1c_m_lm divm zilnic al Bisericii (Vecernia, Utrenia şi Liturghia), observăm că ele
exprim.a o v1Z1bilă gradaţie în revelarea misterului Sfintei Treimi. Astfel, formula de la înce-
putul V_ecerniei __(,,~inecuvântat este Dumnezeul nostrn ... ") aminteşte treapta cea mai de jos
a acestei revelaţu, ş1 anume epoca cea mai îndepărtată din istoria mântuirii, în care omenirea
avea o cunoştinţa vagă şi întunecată despre Dumnezeu, neştiind nimic altceva decât că El
e)~stă _şi că e:;te_ unul singur. Cu formula de binecuvântare de la începutul Utreniei (,,Slavă
Stmtci ...,_ T':'e11rn") av~ns:l:11 pe o treaptă superioară pe scara revelaţit:i, adică la epoca în care
l~mea dmamte de Mantu~torul, datorită de:scoperirilor tm~broase ale prorocilor Legii Vechi,
tacuse oar~care progres, m cunoaşterea Im Dumnezeu, şi anume că El este în trei fete sau
persoane. In stârşir, cu formula de binecuvântare de la începutu!Liturghiei (,,Binecuvântată
es.~e :impărăţia Tat~l~i ...."), ne aflăm pe treapta cea mai de sus în istoria revelaţiei despre
misterul Dumnezeim, ş1 anume în epoca în care, graţie descoperirii depline făcute nouă de
însuşi Mântuitorul, am aflat, în plus, că cele trei persoane ale Dumnezeirii se numesc: Tată
Fm. ş1· D u1 1 st-Aant+9 . _ . '
, c) În ~impui binecuvântării, preotul face semnul 5_fintei Cruci peste Cfntiniis cu 5_fânta
1j,var1;qhelie„ care şade totdeauna pe Sfânta Masă şi care îl închipuie pe Insuşi Hristos ca
Imp~irat şi Dumnezeu, şezând pe tronul slavei Sale. Acest gest arată că sfânta slujbă
care se începe actm1 se săvârşeşte spre pomenirea .jertfei de pe cruce a Mântuitorului şi
că prin Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce a întemeiat Mântuitorul împărăţia lui Dum-
nezeu pe pământ, prin ele se menţine şi ele sunt cele două simboluri sau embleme ale
creştinismului.
d) La începutul Liturghiei, uşile îrnpărătefti _# dvera (perdeaua) sunt deschise. Se des-
chid_ uşile î~părăte~ti ca semn că slujba care se începe acum reprezintă epoca revelaţiei
depline a nusterulm mânu1irii prin venirea Mântuitorului Care ne-a deschis portile raiu-
lui şi uşile împărăţiei cerurilor, cum spune El Însuşi: ,,De ~cum veţi vedea cerul deschis şi
pe îngerii lui Dtmmezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului'' (In. I, 51) 50 .
După ce se dă binecuvântarea, uşile împărăteşti se închid, rămânând deschisă numai dve-
ra, în semn că taina întrupării şi a Naşterii rămâne deocamdată neamoscută oamenilor,
48
Comp. Nicolae Cabasila, op.cit., cap. XII, trad. rom., p. 42.
49
Comp. Meletie Sirigul, op. şi ed. cit., pp. 43-44.
5
° Comp. Pr. J)_ Vintilescu, Dmnnezeiasca Litiu;ghie comentată în oficiul }"i în textul ei, în rev.
B.0.R., an. 1960, nr. 7-8, p, 633; Acelaşi. Liturghierul e::.,p/icat, Bw;:ureşti, 1972, p. 172.
249
 PREOT PROF. _DR. ENE BRANIŞTE
fiind descoperită numai îngerilor din cemri, păstorilor şi magilor, ca şi celor din preaj
dumnezeiescului Prunc, Care se află acum în taina altaruJui, la proscomidiar, acoperit"
vălurile şi simbolurile Cinstitelor Damri şi ascuns de văzul credincioşilor51 .
e) A11-tifoanele> compuse parte din versete de psalmi, parte din cântări ale Legii N
ne duc cu gândul tot la vreme:1 când Mântuitoml venise pe pământ, dar rămăsese Îri
în atmosfera vieţii umile din Nazaret, când El era în lume, dar lumea încă nu-L
noştea, după cum şi Cinstitele Damri rămân încă, în acest timp, acoperite şi i:nvălui
în ·atmosfe'ra de penumbră şi taină a proscomidiarnlui. Antifoanele reprezintă de
vremea de dinainte de Ioan Botezătorul, de dinainte de a se aprinde lun1ina (corn
In. I, 8-10), când era încă nevoie de proroci care să vestească venirea Domnului 52 • D
aceea, versetele din psalmi, care alcăn1iesc de obicei aceste antifr>ane, sunt alese d
regulă din psalmii profetici (mesianici), în care se proroceşte venirea Dorn.nului:, Îâ
cântăreţii care le cântă îi închipuie acwn pe prorocii şi pe psalţii Legii Vechi. Antifoa\
nele sunt trei, în cinstea Sfintei Treimi.
f) Fericirile) care alcătuiesc ultimul antifon la Liturghia din duminici şi sărb.'horil
sfinţilor şi care fac parte din prima cuvântare mare ţinută de M1ntuitornl, adic,î.
Predica de pe l\{unte (Mt. V, 1 ş.u.), reprezintă zorile lucrării publice a ............u,,.~·-·
adică începutul propovăduirii Evangheliei 53 .
g) Deschiderea u~:ilor împărăteştiy către sfârşitul antifonului al treilea, arată că LV1::1m-.,;,,,,:,,_·.·
tuitorul iese din viaţa necunoscută de până ai.ci, Se arată şi Se descoperă şi celor
nu-L cunoşteau până acum.
2. Vohodul mic
Ieşirea sfinţiţilor slu,_jitori cu Sfânta Evannhelie sau vohodul mic, cum se mai num<~st<:./;,,<
înseamnă epifania Domnului sau arătarea Sa în lume, mai întâi prin botezarea Sa
Iordan, când a fost mărturisit de Tatăl, apoi prin începerea activităţii Sale publice,
adică prin propovăduirea Evangheliei (vezi Mc. I, 14) 54 .
a) Sfânta. Evannhelie; ca una ce cuprinde cuvintele Domnului şi istoria vieţii Lui pe
pământ, îl întruchipează acum pe Hristos însuşi 55 • De aceea atât slujitorii, cât şi
credincioşii se pleacă şi se închină înaintea ei, ca înaintea lui Hristos însuşi, cântând:
,,Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos ... " (comp. Ps. XCIV, 6 şi CV, 47), iar:
preontl sau cel mai mare din biserică o şi sărută în semn de respect, ca şi cum ar săruta
mâna sau picioarele Domnului însuşi.
b) Lwninile care sunt purtate înaintea Sfintei Evanghelii simbolizează însăşi lumina
spirituală adusă de Mântuitorul prin Sfânta Evanghelie, iar purtătorii lor îi închipuie
pe prorocii Legii Vechi, care au prevestit venirea Dom11-ului, îndeosebi pe ultimul şi
pe cel mai mare dintre ei: Sfântul Ioan Botezătorul şi Inaintemergătorul, cel care a
51
Comp. Meletie Sirigul, op. şi ed. cit., p. 43.
Sfântul Gherman al Constantinopolului, op. şi ed. cit., col. 401 D; N. Cabasila, op. cit., cap. 18
52
şi 19, trad. wm., pp. 54-58; Simeon al Tesalonicului, Despre SfântaLittt1';ghie, cap. 98 şi Tâlcuire des-
pre dunine.zeiescul locaş, 49-52, trad. rom., pp. 103,258.
s:1 Simeon al Tesalonicului, Despre Sfânta, Liturghie) cap. 98 (traci. rom., p. 103) şi Mdetie
Siri~.11,op. şi ed. cit:, p. 44. . . . . . . -~;
Sfantu1 Gherman, op. şi ed. cit., col. 405 CD, Ntc. Cabasila, op. cit., cap. 22 (trad. rom., p. 6~1)
şi Meletie Sirigul, op. şi ed. cit., pp. 44-45.
55
Nic. Cabasila, op. cit., cap. 20, trad. rom., p. 58.
250
LITURGICA SPECIALĂ
'
Jregătit calea Domnului (Mc. I, 2-3), pe care Mântuitorul însuşi l-a numit făclie (In.
~·
V 35) si despre care un alt proroc a spus: ,, G atlt-am ~ li
1ac e U nsulm. 1.v.
;\_1eu... " 56 .
' c) Cât priveşte cuvintele ,Jnţelepciune) Drepţi JJJ) prin care preotul sau diaconul
înaltă Sfânta Evanghelie în văzul credincioşilor, ca să le înţelegem exact, trebuie să
ave~ în vedere că rânduiala Liturghiei noastre îşi are originea şi s-a format în părţile
Răsăritu.lui (Orientul apropiat), unde creştinii ascultau (ca şi azi) sfânta slujbă stând
de obicei jos în strană sau chiar pe duşumeaua (podeaua) bisericii. Prin cuvintele de
mai sus, preotul voia să spună credincioşilor că Sfânta Evanghelie, Cuvântul lui Hris-
tos care se va citi îndată, este singura şi adevărata înţelepciune ( croq,ia:): cea dumneze-
ias~ă (vezi Colos. II, 3 şi I, 24, 30); se cuvine, deci, să-L întâmpinăm pe Hristos, Care
ni Se arată, şi să ascultăm cuvântul Lui, stând drepţi sau în picioare (bp<j>ot), în semn
de respect, i~r nu stând jos ca până acum 57 . De altfel, chiar şi la noi, încă piînă astăzi,
respectul faţă de cineva se arată prin scularea în picioare la sosirea aceluia,__ c;1111 fa<_: de
exemplu femeile de la ţară, când trece preotul pe drum, sau cum fac şcolarn m clasa, la
intrarea profesorului 58 .
Cuvântul „drepţi!" se referă deci la atitudinea sau ţinuta fizică a cr_edincioşil_or, iar
nu la cea sufletească sau morală, cwn înţeleg şi explică unii, căci atunCI ar trebm să fie
în original cuvântul 81 KO:tOt, iar nu bp<poL Forma originară şi corectă a acestei formule
liturgice este deci ,,Înţelepciune, Drepţi!", conform tfXUtlui original grecesc c~::oq,ia:,
'Op<j>oi) 59 , iar nu „Cu înţelepciune, drepţi l", nici „Inţelepciune dreaptă" sau „C~
înţelepciune dreaptă": cwn au în general ediţiile vechi ale Litur;ffhiemlui ro~ânesc ş1
cum zic unii dintre sfinţiţii slujitori 60 . Prin această formulă se atrage luarea-ammte cre-
dincioşilor din biserică asupra tuturor momentelor din rânduiala slujbei când are loc,
sub o ·formă. simbolică oarecare, apropierea sau prezenţa mistică a lui Hristos (sau a
numelui Său) în mijlocul nostru. De aceea ea se repetă înainte de citirea Sfintei Evan-
ghelii (,lnţelepciune ! Drepţi să ascultăm „Sfânta Evanghelie ... ").
3. Trisaghionul liturgic
Cât priveşte Trisanhionul litur;ffic) adică imnul „Sfinte Dumnezeule ... ", care se cântă
după vohodul cu Evanghelia, cuprinsul şi rostul lui în această parte a rânduielii Sfintei
Liturghii sunt explicare foarte bine de teologul bizantin Nicolae Cabasila, pe care ne
mărginim a-1 cita exact: ,,Cântarea aceasta e împmmutată p~rte din _cân_tarea _înge~ilor,
parte din cartea sfinţilor psalmi ai Prorocului şi este alcătuită de B1senc~ lt~1 Hnst~s,
fiind închinată Sfintei Treimi. Intr-adevăr, cuvântul Sfinte> cântat de trei on, este dm
imnul Serafimilor (Isaia VI, 1-3; comp. şi Apoc. IV, 8); iar cuvintelAe: Dumnezeule)
tare) fără de moarte) sunt din acel psalm al lui David, în care el spune: Insetat-a sufletul
56
Comp. şi leş. X..XIII, 20: ,,Trimite-voi pe îngerul Meu înaintea feţei tale ... " (Comp. şi leş.
XXXII, 34 şi XXXIII, 2 ); Meletie Sirigul, op. şi ed. cit.y pp. 44-45. _ . .. .
57
Nic. Cabasila, op. cit., cap. 21, trad. rom., pp. 61:62. C?m_p. _ş1 Co!!st~tuţiile apostolic':,, II, ~7
(trad. rom. cit., p. 76): ,,Şi când se citeşte Evanghelia, toţi preoţu ş1 diaconu ş1 tot poporul sa stea (zn
picioare: o·'tTJKE'tCDcrav), ascultând cu multă linişte ... " etc. . . A
58
Comp. şi Dr. Nic. Corneanu, E corect să se îngenuncheze cănd se citeşte Evanghelia la Sfanta
Litu7?hie ?, în rev. MA.) 1960, 7-8, pp. 620-622.
5
Vezi P. Trembela, Cele trei Litm;ghii ... p. 38 şi 'IEpa'ttK6v, Atena, 1968, p. 78. .
60
Vezi mai pe larg la Pr. P. Vintilescu, Însemnări. pentru o nouă ediţie a Litut;ghierului) Bucureşti,
1947, pp. 42-51.
251
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
meu de Dumnezeit cel tare; Cel viu (Ps. XLI, 2). Alegerea şi împreunarea acestot;c'
vinte, precum şi adaosul cererii miluie1te-ne pe noi sunt opera Bisericii, care-L CUiio;iş,
şi-L propovăduieşte pe Unul Dumnezeu în Treimea Sa. Prin aceasta ea vrea să arat
pe de o parte, legătura dintre Vechiul şi Noul Testament) iar pe de altă parte că înge,~
şi oamenii s-au unit într-o singură Biserică şi un singur cor prin venirea lui Hrist
( comp. Efes. I, 10), Cel ce e mai presus de cemri şi totod<11ă pe pământ. De ace
după ce Sfânta Evanghelie a fost arătată şi apoi dusă în altar, cântăm imnul acesta
glas tare, pentm că Cel ce S-a sălăşluit între noi ne-a aşezat împreună cu îngert
fac~ndu-ne loc în corul lor" 61 • , ,)
In sens mistic, Trisaghionul simbolizează deci unirea Bisericii triumfătoare cu:~.~
luptătoare, a cerului cu pământul, a îngerilor şi a sfinţilor cu oamenii, unire reali~at
prin întruparea şi venirea Fiului lu~ Dumnezeu pe păn1ânt. El ne sugerează şi prezenţ
mistică sau participarea nevăzută a sfinţilor îngeri fa slujba de slăvire pe care o înălf ·
lui Dumnezeu împreună cu dânşii, precum se roagă preotul în Ru;7ăciunea intrării),
1
timpul vohodulni Cll Evanghelia: ,,Fă ca împreună cu intrarea noastră să fie şi intrardi
sfinţilor Tăi îngeri, care slujesc împreună cu noi şi împreună slăvesc bunătatea Ta ... " 62 {
(Vezi şi Rugăciunea în taină din timpul Trisaghionului). . ·
La· Limrghia obişnuită, imnul Sfinte Dumnezeule se cântă de trei ori în cin'st{1
Sfintei Treimi, la slujba în sobor de şase ori, iar la cea arhierească de nouă ori, dup'.
număml întreg al celor 9 cete îngereşti, alternând cântarea ei între cor ( cântăreţi, 'cdt
dincioşi) şi ceata liturghisitorilor din altar şi simbolizând astfel lauda neîntreruptă a l'G:t"
1
Dumnezeu de către Biserica cerească şi cea pămJntească 63 .
4„ Lecturile biblice
a) Apostolul_, adică citirea pericopei rânduite din Faptele sau din epistolele ~t1ntU01rf":tt,
Apostoli:, închipuie trimiterea la propovăduire a Sfinţilor Apostoli, fie pe cea dintâi,,
adică îndată după alegerea sau chemarea lor (Mt. X; Mc. VI, 7-13 ; Le. IX, ]
precizează unii tâlcuitori ai Liturghiei 6 4, fie pe cea din urmă, definitivă, după
când Mântuitoml le spune: ,,Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia
toată raptura ... " (Mt. XA,llII, 19 ş.u.; Mc. XVI, 15 ş.u.).
b) Ci.îdirea sau tămâierea din tirnpul Apostolului se face, de fapt, în cinstea
Evanghelii, care urmează a se citi îndată şi îi simbolizează atât pe Sfinţii
şi mireasma învăţăturii dumnezeieşti răspândite de ei în toată Biserica, după r,, ..,C1,7n•
Sfântului Apostol Pavel: ,,(Noi apostolii) suntem pentru Dumnezeu, buna wLireniî111.:a
lui Hristos ... şi prin noi răspândeşte în tot locul mireasma cuno~·tinţei Lui" (II Cor.
14-15) 65 . După unii liturgişti, cădirea aceasta simbolizează darul Sfântului Duh,
prin Evanghelie, la toată lumea 66 •
61
Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XX, trad. rom., pp. 59-60. Comp. şi Simeon al
Despre Sfânta Litin;ghie, cap, 98; Despre sfintele hirotonii, cap. 203 şi Despre sfintele rugăciuni,
314-318 (trad. rom., pp. 104, 146, 205-207).
62
Comp. Meletie Sirigul, op. li ed. cit., p. 47.
6
·' Comp. Pr. P. Vîntilescu, Dimmezeiasca Litu1;ghie comentată... , în rev. şi nr. cit., pp.
Acelaşi, Litm;ghierul explicat, p. 176.
64
Melerie Sirigul, op. }"ied. cit., p. 45 şi Nic. Cabasila, op. cit., cap. 22, trad. rom., p. 63.
6
~ Meletie Sirigul, op. ti loc. cit., supra.
66
Simeon al Tesalonicului, Tâlcuire despre dumnezeiescul locaş, traci. rom., p. 260.
252
LITURGICA SPECIALĂ
c) Citirea Sfi11tei Evan,qhelii închipuie arătarea deplină a lui Hristos în lume, adică
67
pe Mân1:uit~ru~ In~:uşi pr~po:7ă~~1ind mulţimilor .. De acee~ at~t î~1ainte, cât şi dup~
citirea e1, cantareţu (credmcioşu) o sal11ta cu cuvmtele: ,,~lava Ţie, Doamne, slava
Tic !", ca şi cum L-ar saluta pe Domnul Insuşi.
· Începând de la vohodul mic înainte, adică din momennil ieşirii cu Sfânta Evanghe-
lie, Liturghia devine o treptată epifanie sau realizare a prezenţei mistice a lui Hristos
în mijlocul· nostru, mai întâi în simboluri, iar mai apoi - prin Sfintele Daruri - în
însăşi realitatea Sfăntului Său Trup şi Sânge. De aceea elementele tipice, preînchipui-
ware sau profetice, din Vechiul Testament) existente până acum în rânduiala Liturghi-
ei încep să dispară treptat pentru a face loc celor simbolice şi mistice ale Noului Tes-
ta~-nent. Iată ce scrie.) de exemplu, Nicolae Cabasila în această privinţă: ,,Sfânta Evan-
ghelie într~Khi~ează p~ H~istos ..~ !ar d~1pă ce Cel prorocit a_ venit şi S-a ivit E~ însuşi
în lume, mmem nu mai v01eşte sa ia arrunte la spusele prorocilor; de ~c~ea, clupa ce s-a
arătat Sfânta Evanghelie, cântările profetice (antifoanele) încetează şi îi1cepem a cânta
din ale noului Aşezământ (troparele), ori lăudăJn pe Preasfânta N ă~cătoar~ de Dun~-
nezeu sau pe vreun sfânt, ori slăvim pe Hristos Insuşi, pentru sălăşlrnrea Lm Între n01,
ori pentru cele ce a făcut sau a pătimit pentru noi cât a trăit pe pământ, căci pe acestea
Biserica le sărbătoreşte totdeam1a"68 .
Inaugurată cu vohodul mic, prezenţa simbolico-mistică a lui Hristos în mijlocul
nostru. devine mai apropiată şi mai perceptibilă în faza următoare din rânduiala Litur-
ghiei, când se citesc pericopele din Apostol şi Evanghelie. Acestea încvh~p~1ie arătarea
A
în lume a Domnului, prin care El S-a racut cunoscut pe mcetul clupa ivirea Sa. D~
aceea mai întâi ni se arată Sfânta Evanghelie închisă, închipuind epifania Domnulm
(arătarea de la Botez), cind Tatăl L-a mărturisit pe Fiul, Care. era încă necun?scut
(Mt. III, 13-17), iar FiuL, negrăind nimic despre Sine, avea nev01e de glasul u_nm ve~-
ritor. După aceea, citirile din Scriptură închipuie arătarea mai ~ădi~ă a Mântuito~lm,
când El vorbea tuturor în public şi S-a făcut cunoscut nu numai pnn cele ce a grait El
Însuşi, ci şi prin cele ce i--a învăţat pe Apostoli să propovăduias~ă, trimiiân~u-i ~ă~re
oile cele pierdute ale casei lui Israel (Mt. XJ 6). De aceea, se citeşte atat dm carţ1le
Sfinţilor Apostoli, cât şi <lin Sfânta Evanghelie însăşi. . A •
Dar de ce nu se citeşte mai întâi Evanghelia? Pentru că cele grăite de Domnul Insuşi
?c înfăţişează varătarea L\1i ma~ lămurit ~ec_ât cele sp~se de Ap~s~oli. Ştim îr~~ă _că Mâr~~-
1tornl nu a aratat oamenilor dmtr-o data şi pe de-a mtregul manmea putem şi a bm1ata-
tii S,Lle ( aceasta o va face la a doua Sa venire), ci a înaintat treptat, de la ceea ce era mai
~evădit, la ceea ce era mai vădit. De aceea este potrivit să se citească Apostolul înaintea
Evangheliei, vrând să se arate astfel că manifestarea Domnului în lume s-a făcut treptat.
Tot pentru acest motiv:, lucrnrile care amintesc arătarea Lui deplină sunt, păstrate pentru
partea de la urmă a slujbei, după cum se va vedea din cele ce urmează . ·
69
67 Sfântul Gberman al Constantinopolului, op. /i ed. cit,, col. 412 D-413. B. Puţin, dif~1-~t la Si-
meon al Tesalonicului, Tâlcuire dejpre diannezeiescul locaş, trad. rom., p. 260 ŞI la Melene Smgul, op.
şi ed. cit., p. 45.
611
Op. cit., cap. XX trad. rom. cit., p. 58.
6 1
\ Nicolae Cabasila, op. cit., cap. XXII, traci. rom., pp. 63-64,.
253
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
5. Partea finală a Liturghiei catehumenilor
a) Des.facerea sfântu.lui antimis în timpul ecteniei pentn1 catehumeni închipuie
rea sau pregătirea mormântului de piatră, pe care Iosif Arimateianul îl fa.cuse pen
sine, dar pe care l-a dăruit penttu îngroparea Domnului, ca unul ce era un catehum
sau ucenic nedesăvârşit al Acesn1ia (Mt. XXVII, 60) 70 •
b) Strân11erea 1niridelor de pe sfântul antimis cu buretele, la cuvintele: ,,Să-i uneas
pe dânşii (pe catehumeni) cu Sfânta Sa sobornicească şi apostolească Biserică", simb
lizează. unirea catehumenilor cu Biserica, unire pentru care ne rugăm în timpul acest
ectenii; seninul Sfintei Cruci_, fa.cut de preot cu buretele peste antimis la ecfonisul „G
şi aceştia ... ", este ca o pecetluire sau ca o binecuvântare a mormântului.
c) Cât priveşte: concedierea catehumenilor la sfiirşitul Liturghiei catehumenilor, ,d
care ne amintesc azi doar formulele liturgice respective (,,Cei chemaţi, ieşiţi !. ... "), al
- după unii liturgişti - w1 sens mistica-eshatologic: ea simbolizează sau preînchipui
vremea sfârşitului lumii, după propovăduirea Evangheliei la toată zidirea şi despărţirea ··r
celor drepţi de cei păcătoşi, la judecata viitoare, pentru că Liturghia credincioşilor?tÎ~E'·f
care urmează după aceasta şi în timpul căreia se va face unirea de taină cu Hristos- priri;Î:'i,l
împărtăşire, este privită ca simbolul şi arvuna sau preînchipuirea gustării fericirii d~ţ:;it{/
pline, 9e care se vor bucura drepţii, în viaţa ce Ya să fie 71 •
d) Inchiderea u~i/.or t'nipdrdte[ti după citirea Evangheliei şi închiderea dverei) la sfârşitul;j;t<
ecteniei pentm catehwneni, înlocuieşte închiderea uşilor bisericii de odinioarii, dupăJf,,'. '\
fOncedierea catehumenilor, pentru a feri privirea sfintelor mistere de către cei neiriiţiaţt ; CI
!n sens mistic eshatologic, această închidere simbolizează sfârşitul celor pământeşti,( · ,J
mtrarea drepţilor la ospăţul de nuntă al lui Hristos, după judecata viitoare 72 .
F. EXPLICAREA LITURGHIEI CREDINCIOŞILOR
1. Partea introductivă
Atmosfera de mister şi de supranatural în care se desraşoară sfânta slujbă se: accen-
tuează treptat în această parte, pe măsură ce ne apropiem de ritul euharistic,
Sfintei Liturghii.
Astfel, încă aproape de la începutul acesteia - trecând peste ecteniiJe începătoare ,-
im.nul heruvimic) cântat de cântăreţi (cor) şi zis în taină şi de către liturghisitori, are
deja un sens mistic, pe care îl exprimă însuşi textul acestui imn: noi î:i închipuim
acum, în pod tainic, pe Hernvimii din cernri, deoarece ne pregătim ca şi ei s2L-L pri-
mim pe „Impăratul tuturor", Care va apărea, la vohod, în mijlocul nostru sub forma
Cinstitelor Daruri şi Căruia Îi cântăm ,,,A.Iiluia !"; de aceea suntem îndemnaţi
lepădăm toată grija cea lumească, pentru ca să-L întâmpinăm cu cinstea cuvenită.
70
Meletie Sirigul, op. şi loc. cit., pp. 48-49.
71
Vezi Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mystagogia, cap. XXIV, trad. rom.. cit., p. 350; Simeon al
Tesalonicului, Despve Sfănta Litin:ghie, cap. 98; Tălcuire despre du11inezeiescul locaş (trad. rom.,
105,260).
•
72
Meletie Sirigul, op. şi loc. cit., p. 45 şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, op. cit., cap. XV, trad. rom.
czt., p. 341.
254
LITURGICA SPECIALĂ
Atmosfera de mister este sporită apoi prin cddirea din timpul Heruvicului când se
·/nrnu·esrm:a2:ă biserica, în cinstea Darurilor care vor fi purtate în curând prii; mijlocul
să eila vohod.
2. Vohodul mare sau ieşirea cu Cinstitele Daruri
Această parte închipuie - după unii liturgişti - ultimul drum făcut de Domnul
înainte de Patima şi de moartea Sa, din Betania în Ierusalim, intrarea Sa triumfală în
~etatea ?fân~ă,_ un?e trebuia să Se je1~tf~asc~73 • ~t:pă alţii - şi cu mai hmltă dreptate
1nseamna chiar alaml funebru de la rastigmrea şi mgroparea Domnului adică trans-
portar<;a Sf~tului Său Trup de la locul răstignirii (Golgota) la locul u~de era săpat
mormantul .
Astfel, ~ro!~01nidiarul închipuie ~cum locul răsti~nirii, iar sfântul disc reprezintă
patu~ sa~. na~ah~ pe care a f?~~ pus şi _PU!tat trul?ul s~ant, 1upă e<?borârea de pe cruce.
Purtatoru Cmst1telor Da1un 11 reprezmta pe Iosif Arimate1anul şi pe Nicodim care au
coborât trupul Domnului de pe cruce şi l-au pus în mormânt75 . '
De aceea, la Liturghia În sobor preoţii care îl însoţesc pe protos poartă în mâini
:fţg:':ţ unclt~le de tortură ale Patimilor: cruci, copia, linguriţa, buretele etc., ca şi când L-ar
însoţi pe Domnul pe drumul Calvamlui sau al mormântului. ·
Povmenirile) Î:,e ~ar~ ~reoţii 1: fac _acum înv ~jlc_>cul bisericii, sunt după pilda şi
asemanarea rugammţu tavlharulm celm Adrept :ast1~n!t o d~tă cu Iisus, care-L mga pe
Dom~1ul: ,,Pomeneşte-ma, Doamne, cand vei vem 111tn1 11npărăţia Tal" (Le. XXIII
;} ,.;•i 42) ŞI care pentru acea.'.~ta a căpătat de la Mântuitorul făgăduinta Raiului. '
~., 0
.;??' ,
} i'.rţ:'"" Altaru.l _şi Sfânta. Masă pe care sunt aşezate Darurile închip~ie acum grădina în care
,:.?t
,·~, ·, er_a săpat mor?1ântul Domnului; sfântul antimis e mormântul însuşi, iar aşezarea Cin-
stl~elor Darun pe el înseamnă pw1erea Domnului în mormânt76, exprimat·ă de altfel şi
phr~n t~~pa, rele furn~bre pe .care le„ zi_c Cacwn litur~hisitdorii _în taină: ,,Iosif cel cu bui1
.;.: c 1p... , ,,1n 1normant cu trupu1. . . ş1 „ a w1 purtator e viaţă ... ".
..-.·.:•••l:•··.I
; Acoperământul discului simbolizează sudariul sau marama pusă pe fata Celui
,,1 răstignit; acoperământul potirului ţine locul giulgiului (linţoliului) în car~ a fost
î~făşu:at tl~p:11 D_om_nul':1i, iar a.~oP,_e,:ă!nân!ul mare (Aeru}), .car~ se pm~e acum peste
disc ş1 potu, mch1pme JJ1atra pravahta la mtrarea mormantulm 77 • Cddirea Daru_rilor
Sfântul Gherman, op. cit., P.G.., t. XCVIII, coL 420 D şi Nic. Cabasila, op. cit., cap. XXIV,
73
trad. rom., pp. 66-67.
•
74
Vezi, de ex.:, Ţeodor de Mopsuestia, Cateheza XV baptism.ală (la A. Rucker, Ritus Baptismi et
M1ssae qu~,n ~escnpstt Theodoru~ eJ:tscopus Mop~·ues:enu:··: Miioster, 1~33, pp. 21-22); Sfântul Gher-
?1an, op. ~tt.,, col. 420 A-B. Ve,z1 ş1 trop~rele z~se 111 tama de p~·eot, 1ap1toarcerea cu Cinstitele Daruri
10 altar ~1 deptm~re~ 1~,r pe Stama !vlasa~ ,,Iosif cel_ cu b\m chip ... ", ,,In 1_normânt cu trupul..." şi „Ca
u,n purt~tor ?c ?
viaţa .. .- . par~re 1z~lata despre ~1m~oh~mul vohodulrn mare o găsim la Simeon al
1._esalomculm (Desp1~e Sfanta Litm;glne, cap. 98 ş1 Tdlcuwe despre duninezeiescul locaş, 76 trad. rom.
cit., pp. 105, 261) ş~ ÎI~ tâlc~1irea liturgică atrtbuită ~fân~ui Ioan Po~titorul (la J. Pitra,'spicilegium
S~lesmens;, v~L IV, ~ans, 1858, p. 442); clupa aceştia, ntul vohodulrn mare simbolizează a doua ve-
nire a Mantu1t01ulm.
;: Sfantul Gherman, op. li ed. cit., col. 421 CD; Meletie Sirigul, op. li ed. cit.y p. 49.
'Sfântul_~her~·nan, op. cit., col. 421 C-D. Comp. _şi -?1-tanasie de la Paros, 'Emwµ 17 'W)V «Pdcov
OO-yµ6':wv, ad.zea amtare sa.u adunare pe scurt a dumnezeztştt.lm-dognie ale credinţei, trad. rom. de Iosif al
Arge;ului, Neamţu, 1816, p. 250
7
Sfântul Gherman, op. li ed. cit., col. 424 B-C.
255
PREOT PROF. DR. ENE BRANISTE
aminteşte aromatele cu care a fost uns trnpul Domnului şi miresmele aduse de feni ·
mironosiţe la îngropare (In. XIX, 39-40). Asteriscul (steluţa); care rămâne peste sfârt
disc, închipuie pecetea pusă pe piatra mormântului. Inchiderea Ufilor împărăti
simbolizează pogodlrea Domnului la iad cu sufletul, iar închiderea dverei închip
întărirea mormântului cu straja (custodia) cerută de căpeteniile iudeilor 78 •
Ca sern.nificaţie simbolică, momentele celor două voboduri din rânduiala Lin1rgh
. ruiroml Sfinţilor Săi Apostoli: ,,Pomncă nouă vă dau: să vă iubiţi unul pe alml..." (In.
(vohodul cu Evanghelia şi ie:iirea cu Darurile) corespund cu momentul rostirii (cântă
imnului „Lumină lină" di.n rânduiala Vecerniei, cu momentul doxologiei (slavosloviei) .
rânduiala Utreniei şi cu sfiî.rşitul Ceasului I. La Vecernie, salutăm apariţia luminii de se
(sfeşnicul), menite să risipească înnmericul nopţii; la Utrenie, salutăm apariţia luminii de
(soarele), iar la sfârşitul Ceasului I Îl invocăm pe Hristos, ,,Lumina cea adevărată, C:
luminează şi sfinţeşte pe tot 01,:imi ce vine în lume ... " (Comp. In. I, 9)7 • Dar şi într-un c·
9
şi în celălalt, lumina nanirală II simbolizează tot pe Hristos, Care a spus despre Sine: ;;
sunt lumina lumii ... " (In. VIII, 12; comp. şi II Cor. IV, 4-6). La Vecernie, E~ luceşte, pali
~i departe de omenire, ca luceafărul de seară, incât lumea Legii Vechi abia II presimterâ
întrezăreşte, dar nJdăjduieşte şi aşteaptă venirea Lui; la Utrenie, (care, precum am sp_ ·
simbolizează o ecapă mai avansată din istoria sfântă), El luminează mai tar~ şi mai aproap,
risipind, ca soarele, întunericul nopţii care acoperise până anmci lumea. In sfiirşit, la ce
două vohoduri din rânduiala Liturghiei (care reprezintă însăşi vremea venirii lui Hristos
El apare lumii mult mai aproape şi mai vizibil. La Vohodul mic este întruchipat 1·11 Sfân
Evanghelie, care cuprinde viaţa, lucrarea şi predica Sa, iar la Vohodul mare apare sub for
Cinstitelor Daruri, care se vor preface curând în însuşi Sfântul Său Trup şi Sânge.
La Vecernie Îl vestim credincioşilor şi Îl salutăm cu formula ,,Înţelepciun
Drepţi 1" şi cu imnul „Lumină lină ... "; la Utrenie, cu „Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arăt'â:
nouă lumina!" şi cu cântarea doxologiei; la sfârşitul Ceasului I, cu
„Hristoase, Lumina cea adevărată ... "; la Liturghie, prima dată cu avernsn1(:::Il1tulll,ŞJ-0 :::I
,,Înţelepciune! Drepţi!" (ca şi h Vecernie) şi cu câptarea „Veniţi să ne închinăm
cădem la Hristos ... ", iar~ doua oară, cu formula „Inţdepciune !" (de dinainte de
mvic) şi cântarea „Ca pe Impăratul tuturor să--L primim! ... ". . Deschiderea dverei înainte de rostirea Crezului arată că ni se lasă slobodă vederea
Iată, deci, cum vohodurile din slujbele serviciului divin zilnic - începând de la
ccrnie şi terminând cu Liturghia - simbolizează o treptatfl revelare, epifanie sau
nifestare mistico-simbolică a .Nlântuitorului în lume, aşa cw11 s.-a realizat ea de-a
gul istoriei mânmirii.
3. Partea pregă.titoare pentru săvârşirea jertfei
Toată partea care urmează acum în rânduiala Liturghiei are ca scop
LiturJJhisitorilor fi a credinciofilor pentru participarea lor cu vrednicie la a.ducerea
]ertfe_, care se apropie. Ea cuprinde trei subdiviziuni, care reprezintă tot atâtea n1.111c)ac:,e,;;c;
şi etape sau trepte ale acestei pregătiri şi, totodată, condiţii pentrn participarea
vrednicie la săvârşirea Jertfei, şi anume:
a) Rt~J!dciunea) exprimată prin ectenia care urmează îndată (,,Să plinim
noastră Domnului ... ");
78
Meletie Sirigul, op. şi ed. cit., pp. 48-49 şi Gherman al Constantinopolului, op. şi ed. cit.)
424 B-C.
79
Ve?i r:1g~,ciunea de la sfârşind Ceasului I (CeaslOJJ; Bucureşti, 1945, p. 76): ,,Hristoase,
cea adevarata... .
256
LITURGICA SPECIALĂ
b) împlinirea poruncii creştine a draJJostei) concretizată în ritualul de odinioară al
săfUtării păcii ( rămas numai în vechea formul{t de îndemn: ,,Să ne iubim unii pe alţii ... ") şi
c) ~Mărturisirea credinţei celei drepte şi adevărate, care se face prin rostirea Crezului.
oupă prima etapă, aceea a rngăciunii (ectenia), urmează deci îndemtml: ,,Să ne iubim
unii pe alţii ... ", îndemn care nu face altceva decât să ieproducă pornnca· dată de Mân-
_xJII, 34; XV, 12); aceasta vrea să spună că iubirea dimre noi e una din condiţiile rară
de care nu putem lua parte cu vrednicie la aducerea Sfintei Jertfe, după cuvântul
Domnului: ,,Dacă aduci darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are
ceva asupra ta, lasă acolo darul tău înaintea altamlui şi mergi mai întâi de te împacă cu
fratele tău şi anrnci venind, adu darul tău" (Mt. V, 23-24; comp. şi Mc. XI, 25-26).
Ca expresie a împlinirii acestei porunci dw1111ezeieşti şi urmând pilda şi îndemnul
Sfinţilor Apostoli (vezi Rom. XVI, 16 şi I Cor. XVI, 20; I Pt. V, 14)., credincioşii din
Biserica veche îşi dădeau acum unul altuia sărut1,1rea păcii sau a iubirii ( ELPTJVTJ, <ptA T]µa
ă')'WV, osculum pacis; pax): bărbaţii se sărutau între ei şi femeile între e~e. Din prici.?a
întreruperii slujbei şi a dezordinii la care se preta uşor acml acesta (mai ales la manle
sărbători, când bisericile erau arhipline de credincioşi), sărutarea reciprocă a credincio-
şilor a fost abandonată, pătrându-se numai sărntarea liturghisitoriJor între ei în sfântul
;11rar (la slujba în sobor)8°. Se înţelege însă că se cuvine ca şi credincioşii să-şi umple
acum sufletele de .iubire, de împăcare şi de iertare, uitând şi alungând din ele toată
vrajba, vrăjmăşia, ura şi pizma81 . ·
Rostirea Crezului; care urmează după aceea, înseamnă că, În afară de iubire, ni se
cere şi credinţă dreaptă sau adevărată ( ortodoxă), spre a putea participa ci..I vrednicie la
aducerea Sfintei Jertfe. De aceea, se cuvine ca fiecare din noi să rostim în gând Crezul
în acest moment, însoţindu-l pe cel care îl rosteşte cu glas tare, în numele nostru.
Cuvintele: .)) [fţile) ufile.... ))) cu care se introduce rostirea Crezului, erau adresate
odinioară ostiarilor care p~izeau uşile de intrare ale bisericii; astăzi, ele au Înţelesul
unui îndemn spre ascultare cu luare-aminte a Crezului 82 •
spre aJltar, ca să ne putem mărmrisi credinţa chiar înaintea tronului lui Dufllnezeu şi a
Mântuitoiului nostrn, aflat pe Sfânta Masă, sub forma Sfintelor Daruri 83 . In sens mis-
tic, această deschidere înseamnă că trebuie să ridicăm de pe ochii noştri -orice perdea
sau orice văl, care ar putea împiedica ascultarea şi Înţelegerea celor cuprinse în Crez;
în sens simbolic, ea închipuie risipirea şi fuga străjerilor din preajma mormântului
Domnului, la cutremurul de dinainte de Înviere (vezi Mt. XXVIII, 2-4) 84 .
Sămtarea reciprocă a credincioşilor în acest moment al Limrghiei a fost păst_rat~ ~ns~. p_ână a~~'
80
sub diverse forme, în Liturghiile Bisericilor orientale necalcedoniene (la armem, smenu 1acob1ţ1,
maroniţi, nestorieni, copţi şi etiopieni). Vezi Pr. Ene Branişte, Cultul Bisericiior creştine Vechi din
Orient, în rev. ,,Ortodoxia", an. 1965, nr. l, pp. 93, 101, 108, 114, 125.
81
Despre semnificaţia sărutării păci~ în Bise;ica veche, vezi: S_fân~l Chiril al ~erusalimulu!, Cat~-
heza a V-a n-iystagogică) 3 (tra.d. ro,n. cit., p. 5o7); (Pseudo-) D1oms1e Areopag1ml,_ Despre ierarhia_
bisericer,iscă) III, 3 (trad. ro-m. cit., p. 99); Sfânm1 Maxim Mărturisitorul, lvfysta.gog% cap. XVII ş1
XXIV, trad. rom. cit., pp. 342-350. Comp. Pr. P. Vmtilescu? Dumnez~ias~a Liti:rghie cor~tenta.tă în
oficiul ,l"i în textul ei, În rev. B.O.R, an. 1960, nr. 11-12, p. 1049; Acelaşi, Liturghierul explicat, Bucu-
reşti, 1972, pp. 214-217.
82
Comp. Sfânml Gberman, op. şi ed. cit.) col. 425 B-C şi Nic. Cabasila, op. cit., cap. XXVI, trad.
rom. cit. , p. 68. .
83
Comp. V. Mitrofanovici, T. Tarnavschi şi N. Cotlarciuc, Liturgica, ed. 1929, pp. 563-564.
84
Meletie Sirigu1, op. ţi ed. cit.) p. 50.
.257
 PR.Ear PROF. DR. ENE BR4.NIŞTE
Ridicarea :Şfiintultti Aer şi clătinarea lui demupm Cinsti[elor Darn-ri în timpul;,
zului simbolizează cutremurul care a avut loc înainte de Inviere şi deschiderea,i_,
mântului prin ridicarea pietrei de deasupra lui. (Mt. LX.VID„ 2); de aceea.,. la o .. · ..
"Şi a înviat a treia zi... '\ preotul încetează clătinarea Aerului, îl întocmeşte ş~ ill ,
deoparte„ asemenea îngerului care a dat la o parte piatra de la intrarea mormântul l.
4. Momentul central al Liturghiei:
săvârşirea .jertfei (sfinţirea Darurilor)
Aarm a venit timpul să se înceapă aducerea Sfintei Jertfi:. De ace~ preontl (sa:
aconul) atrage atenţia credincioşilor asupra acestui moment solemn, src:rig~lnd:.')
stăm bine. __ ,, etc. ir
Ce însemnează cuvintele ,)J/Iila păcii, fcrtfâ laudei-~ 01 care credincio~ii răspuri
acest îndemn? Penn~u a avea explicarea exactă şi adevărată a acesn.ri răspuns, n:d:mi,
amintim mai întâi d forma lui de azi nu e redată coret..-r din punct de vedere gram.a·
în român~te şi că textul corect şi originar este: »Mi}ă„ pace, jertfă_ de laudă"86 : AI!.
cuvinte indică dementele sau damrile ofrandei spirituale, pe care credim.-ioşi~ _v ··
o
spună că aduc din partea lor, o dată cu adevărata Jertfă adusă de preot în numelef
Şi care sunt elementele acestei ofrande? - Sunt cele trei virtuţi: mila, pacea şi _i .
laitdă {cântarea),_ pe care Sranta Scriprură Ie contrapune adesea jertfelor materiaie·.r·
geroase) din Le:1rea Veche7 recomandându-le ca daruri sau materii ale singurei şi ad · ~
tei jertfe - jertfa spirituală sau morală - pe care voieşte Dumnezeu şi care-I este piă_
- Aducem, adică (răspund credincio~ii), Întâi milă, pentru că ~1nilă voiesc, iăr·
jertfă de animale"', a zis Domnul (Osea V!, 6; Miheia VI, 6-8; Mt. ~ 13 şi XlT;'.,
aducem apoi ţmce7 pentru că .Mântuitontl Insuşi a spus: ,,Dacă aduci darul tău fa âf
şi-ţi aduci aminte că fratele rău .are ceva impotriva ta ... , mergi mai întâi de te îrnpacJt, ...-.. . -·-
fratele tău şi după aceea, venind, adu darul tău"' (Mt. V, 23-24; Mc XI, 25·-26J;.f~f
aceea, şi jertfa trebuie adusă in pace, precum ne Îndeamnă preotul „Să stăm bine;/t.
Sf'anta -jertfă în pace să o aducemn); În sf'arşiţ aducem şi.fe:rtfă de laud~ pentru qti.9\1,'.';
asemenea jertfă cere Domn~ prin gura psalmistului: ,,Adu lui D11mnezeu _fertjif.llţft,ttî
laudă...; cel ce îmi aduce_je:rifă de laudă„ acela Mă cinsteşte'' (Ps. XLIX, 14:, 23; comv,1~\i•;
şi Ps. CVI, 22 şi CXV, 8 sau CXVI, 17), iar Sf'anml Apostol Pavd repetă: ,,Pricil~;
(Hristos), să aducem de<..i !ui Dumnezeu întotdeal:?a _jertfii de !azet!tţ adică roada.s ~r! ·•
zelor care mărturisesc numele Lui'" (Evr. XIII„ 15)8'. \ ',
85
Melctic Sirigul, ap. şi ed. cit.y, p. 50. - Comp. şi Sfântul Ghcrrnan, op. cit~, col. 428 B. O altă,in;-;/
terpret:arc oăsim la Sirneon al Tesalonicnini (Tâlcuire despre dmmzezeiescztl lăcaş, P.G., t. CLV, tolL):i
732 C şi ,;;,d_ ro,ny, cit., p. 263): ,.,Sfântul Aer se ţinc peste Daruri când se citeşte Simbolul~ pentnllmlf
trebuie· ca toate cele ce sunt despre Iisus să se mărrnrisească limpede şi să-L vedem neaco~:,:
Comp. şi Teognost:,. Desprefriptuin, amtemplaţieşi preuţie, cap. 74: ,,,.... De aceea stau Sfintele desmpc""!-
rite înaintea noastră după Simbolul credinţei pe Sfanra Masă, având să. fie sfinţite, ca:. şi cum s-ar.r?git
în oarecare chip pentru cei ce k: aduc şi ar striga rn graiuri negrăite-către Cd ce locuieşte: in cemm,l:
(trad. mm. de Pi-. Prof. D. Stăniloae, în Filocalia. voi. IV,. Sibiu~ 1948, p. 275).. 'i;:\,
86
Vezi Pr. P. Vintilescu, ~ila păcii, jertfa iaudeP'~ în Liturghiift; bizantine„ Bucureşti, 1940 1 (~1~
tras din S. 1: )- Acelaş4 Litu1lJhicrul e:icplicat, pp. 222-224. -
't~•Y•
87
Menţionăm aici părerea izolată a Iiturg:ismlui grec P. Rompotis (Liturgica, p. 244, n. 1 ), dupa7~:•
tare ar fi mai corectă varianta EÂ.mov (ulei~ untdelemn), În loc de Urov (milă); după el, fonnuiavrc:u:
să spună ci aducem ca ofrandă: pace şi înţelegere, în loc de um:ddcmn, şi laudă (mulţumi:re) ~ !0tf·
de jertfa sângeroasă (Comp. Ambrosios Stavrinos, Contribttţie: la sftnt:ele rânduieli ale Vi,cerma P'.
258
LITURGICA SPECIALĂ
Atin,qerea steluţei de cele patru părţi ale ifântultti dis~ în formă de cmce„ la ecfonisul
. Cânrare-a de biruinţă...", simbolizează în chip mistic cântarea:, celor patru.: vietăti din
;edenia ~fan?"-ui Ioan Evanghelistul (Apoc. IV, 6-8) 88, iar: ridicarea. steluţei. de pe
. sfănrul disc ş1 punerea ei de o parte simbolizează mperea pecetii de pe mormântul
Domnului,. la pogorârea îngernlui În mormânt, înainte de înviere89 1
, Ridicarea Cins:titelorDaruri. de către preot (diacon), În: chipul Sfintei Cmci,Jn rim__,.
pul ecfonisului: ,:rt'\le Tale dintru ale tale... '\ este. imitarea gestului de ofrandă: făcut de
Mântuitorul_ la Cină, Care a luat pâinea în sfintele şi preacuratele Sale mâini
yfl-riitând-o_ lui Dumnezeu-Tatăl.. )~ cum zice rugăciunea dm Litu7'Jflnd'°; era gestul ri~
mal,,p:r:escns d:eLqJea Veche la aducerea jertfelor (leş. XXIX, 24:).
Ia timp ce în biserică credincioşii cfintă imnul "Pe Tine Te lăudăm... '', iar în. altar
preotul rosteşte, .în şoapt~ epideza (,,Incă aducem Ţie această slujbă cuvântătoare şi
fiiră de s~ge şi cerem şi ne rugăm şi la Tine cădem ... "'), are loc săvârşirea S.fintei Jt,,..,-ţfe_,
adică sfinft-rea Darurilor de pâine .fi de vin .fi. prefacerea lor fn S.făntz,l Trup li Sânge7 prin
puterea ŞI harul Sfântului Duh, în urma mgăciunii preotului. E clipa.cea mai sf'antă şi
mai zguduitoare din tot cursul Sfintei Liturghii. De aici înainte, ,,Cinstitele Darun"
devin „Sfintele Damri'~; ele nu mai sunt doar nişte simboluri sau închipuiri ale firii
omeneşti a Mântuitorului,_ ca până acum„ ci s-au prefăcut în însuşi Sf'amul Tnw şi
Sf'antul Sânge al Domnului, păstrându-şi doar aparenţele sau ÎnÎaţ:işarea văzută, de pâi-
ne şi de vin. Ele sunt adevăratul Trup şi Sânge m care Mântuitontl. S-a năsrnt din
Sfânta Fecioară, cu care a trăit pe pământ, cu care a pătimit şi S-a îngropat,. cu care, a
înviat şi S--a înălţat: în s1avă91 • Acum e clipa când prezenţa lui Hristos în mijlocul. Bise-
ricii Sale încetează de a mai fi doar simbolici sau mistic~ ci devine real~ adevărată şi
substanţială, pentru di prin sfinţire Darurile noastre de jertfă se identifică ru. materÎa
Jertfei de pe cmce, fiind acceptate şi însuşite de către Mântuitorul„ adică încorporate
în Sf'an.ml Trup şi Sânge, jertfit în chip sângeros pe Golgota.
Sfinţirea şi prefacerea Damrilor reprezintă deci momentul din cursul Liturghiei,. î:rr
care anamneza_, adică pmne.nirea sau cmnc,norarea Mântuitorului, se transformă,, din
simbol sau. închipuire_, în realitate etectivă; slujba noastră devine ac.ura o··-ţ,rezenmre din
nou sau o actualizare a faptului istoric de pe Golgota, o. realizare a prezentei lui Iisus
cel jertfit,.. în mijlocul Bisericii Sale. '
Trebuie să avem Însă în vedere ci, nu toată_ pâinea de pe sfântul disc se preface în
~tântul Tmp,.~i t:,~ai Sfantul Agneţ; restul pâinii, adică miridele aduse penttusfinţi
Şl pentru ,credmaoş1'.> se sfinţesc,.. dar nu se prefac nici în Trupul Domnului„ nici în ale
sfinţilor„ ci numai se împărtăşesc din sfinţirea pe care o primesc de la Sf'autul Trnp,
lângă care sunt aşezate. De ace~ la rostirea formulei; ,,Sfintele, sfinţilor'', preotul: ia
în mâini şi înalţă numai Sf'antul .Agneţ, iar nu discul a i toate miridde, care sunt numai
mă.dulare ale Trupului tainic al Domnului92•
Utre1_1iei.•. _(în ~c.), ~ons~aiuinopol, 1923-1924, p. 66, nota 1). Aceeaşi variantă lexicală este
coi:rsrdcrata maLveche ş1 rmu c o ~ de către .Arhiep. Vasiie Krivoşein, în artic. său din voi. colectiv
,,Llrru:gic de I'Eglise partintliere et: Llturgie de l"Egiise universelle" (Conf Saint-Serge a Paris),
Roma, 1976, pp~ 213-214.
88
V. Mitrofanovici şi ceilalţi Liturgic~ pp. 568-569.
89
Mcletie Sîrigul~ op. şi ed. cit.:, p. 50.
R~?unea S~tei_ Je~ din Liturghia Sfănruiui Vasile (liturghier; Bucureşti, 1967, p; 210).
90
Co~g ~1 Nic Cab~il<½ op. c~t:, cap. II, trad. rom., p. 3L
· Nicolae Cabasila, op. at:y, cap. 27, rrad. rom ..,. pp. 70-72.
_ -n_ ~ic. Cabasil<½ op. cit., cap. 5~ tn:ui-. rom. c~t-., p. 33; Simeon al Tcsalonicului, Despre Sjiîn-ca
Litm;ghie~ cap. 94, tnul. mm. cit:., pp. 99-100; Inviiţiituni bisericească pe swn- pentru.şapte t-aine~ ..
259

Iln.'C1lYI" Dnov_ Dn._ J;;:~r;, 1111.A.NJ~'TU
Acum, după ce Sfânta J ertra s-a săvârşit şi când deci Îl avem în faţa noastră\:
Mântuitorul Insuşi sub forma Sfintelor Daruri, preotul citeşte, în taină, partea d '
urmă din anafora (Rugăciunea Sfintei Jertfe), pe care o numim diptice) adică rugăc
nea de mijlocire generală pentru întreaga Biserică, adresată M·ântuitorului. El îi po -
neşte acum pe toţi credincioşii vii şi morţi, rugându-se ca ad_pcerea Sfintei Jertfe săi
fie spre folos, adică spre iertarea păcatelor şi viaţa veşnică. Impreună cu aceştia ·9 1
anume în fruntea tuturor celor trecuţi din viaţă - preotul îi pomenşte pe toţii sfir(
dar nu n1gându-se pentru ei, ci pentru ca ei să mijlocească pentru noi şi să <lobând?
şi noi, ca şi ei, împărăţia cerurilor. Ca şi prima pomenire ( aceea de la Proscomidie
această pomenire a sfinţilor de după sfinţirea Darurilor nu trebuie înţeleasă deci cai
mijlocire a preotului (a Bisericii luptătoare) pentm dânşii sau în favoarea lor, căci_,.
nu mai au nevoie de n1găciunea noastră, ci mai degrabă ca o mulţumire pentru sJ.a·
cu care i-a încununat: Dumnezeu sau ca un apel la mijlocirea lor pe lângă Dumneze(
în favoarea noastră93 .
Deschiderea dverei la ecfonisul pentru pomenirea Preasfintei Nă.scătoare de Dunf-
zeu (,,Mai ales pentrn Preasfânta ... ") se face prin analogie cu cea de la Cântarea a nd
a Catavasiilor din cursul Utreniei (,,Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Lu
nii ... ") şi înseamnă deschiderea cerurilor şi a milostivirii divine faţă de noi, prin jer-
Fiului lui Dumnezeu; iar cădirea care are loc atunci în altar se face atât în cinst
Sfintelor Daruri, prima oară după sfinţirea şi prefacerea lor, cât şi în cinstea
Domnului, pe care o pomenim acun1.
5. Săvârşirea tainei (împărtăşirea)
Prin citirea ultimei părţi din anafora sau Rugăciunea Sfintei Jertfe - adică a dip''
celor sau a mgăciunilor de mijlocire generală pentru Biserici - se încheie parrea slui~.
în legătură cu Jertfa, care constituie primul scop (scopul direct sau nemijlocit)''."'''.',
Sfintei Liturghii. Partea care urmează de aici înainte stă în legătură cu tainc.i, adică:~{
împărtftşirea credincioşilor, care constituie scopul indirect, dar ultim, al ~iturg11;iei. .
Rostirea (cântarea) Ru)făciunii dmnneşti G/D1tăl nostrit ... )))_, cu puţm înamte ·d
împărtăşire, înseamnă că acum credincioşii se simt destul de pregătiţi şi de vrednici $
se socotească fii ai lui Dumnezeu, să-L cheme ca pe Tatăl nostru al tuturor şi să.
roage să ne dea nu numai ,)pâinea noastră cea de toate zilele", ci şi ,~pâinea c
cerească", adică Trupul lui Hristos, din care cel ce va gusta va fi viu în veci (In. I
48, 50-51, 55, 58) 94 . . 98
Înălţarea Sfântului Trup deasupra discului, înainte de frângerea lui, e pnv1ta m g.
neral ca simbol al ridicării Domnului pe cmce95 , sau chiar al Invierii (al sculării Do ,
--------------------------------------~4ii:
Râmnic, 1746, p. Jl2. Com.p. şi Pr. Prof. Sp. Cândea, Agneţul şi niiridele în cadrul [.jintei Liturgh .,
în S.T., an. 1953, nr. 7-8, pp. 482494. _ . . .
·' Vezi Nic. Cabasila, op. cit., cap. 49, trad. rom., p. 106 ş.u. Mai pe larg la Pr. P. Vmtilesc
9
Sensul pomenirii sfinţilor după Jertfa euharis_tică, în G.B., an. 196~, nr. 5-6, pp. 46_8-47~. . .
94 Nic. Cabasila, op. cit., cap. 35, trad. rom., p. 86. După S1meon al Tesalomculm (Tâlcuire des_p
dumnezeiescul lăcaş, trad. rom. cit., p. 266 ), rostirea rugăciunii „Ta~~l nostru" si~b~l~ează um~e,
noastră cu Dumnezeu, prin Fiul Său, în Duhul Sfânt, în veacul vutor. Comp. Şl Sfantul MaXI
Mărturisitorul, Mystagogia, cap. 20, 24, trad. rom. cit., pp. 343, 348, 350. . ,,,
95
Gherman al Constantinopolului, op. şi ed. cit., col. 448 B-C şi Simeon al Tesalonicu!m, Desp
Sfânta Liturghie, cap. 99 şi Tâlcuire deJpre dumnezeiescul lăcaş (trad. rom. cit., pp. 106,266).
260
LITURGICA SPECIALĂ
nnlui din mormânt) ; iar cuvintele .J)~fintele) sfinţilor.)) pe care preotul le rosteşte atunci
96
vor sii spună că. ~fintele Daruri se dau numai celor sfinţi) adică celor ce s-au pregătit Îl~
chip deosebit şi sunt vrednici să le primească. Aici cuvântul „sfinţi" are Înţelesul pe care
îl avea în creştinismul primar, când toţi credincioşii se numea sfinţi (ăywt, sancti) 97 •
Cuvintele:)) Unul (e) Sfânt, unul (e) Domn: Iisus Hristos ... ", cu care credincioşii
răspund acum, Înseamnă că ei nu se simt vrednici să se numească sau să se socotească
sfinti" în adevăratul înteles al cuvânnilui, ci recunosc că unul singur a fost cu adevărat
;i cu' totul sfânt, Între 'oameni: Domnul Iisus Hristos. Acesta ~ singurul Care, prin
sfinţenia Sa desăvârşită, a adus Tatălui slava ce I se cuvenea, precum spune El însuşi:
„Eu Te-am proslăvit pe Tine pe pământ" (In. XVIII, 4). Căci tot ce a Îacut El, a racut
spre sl,cnJa lui Dun-mezeu-Tatăl (comp. Filip. II, 11) 98 .
FrcÎn)Jerea ~fântului A,J,,rneţ în patru părţi este imaginea cea mai plastică a răstignirii
şi a morţii Mântuitomlui pe Cruce99 . Ea imită tototată şi ne aminteşte şi frângerea
pâinii la Cină de către Mânmitorul1° 0 •
După frângerea Sfântului Trup şi aşezarea părţilor lui pe sfântul disc în formă de
cruce.> ca la răstignire, se pune în potir partea cu JS, în care s:..a Îacut împungerea cu
copia şi diq care deci a curs Sângele; această reunire.a Sfântului Tmp cu Sfântul Sânge
reprezintă Invierea Domnului 101 •
Cţ,Udura ('t6 ţfov), adică apa caldă binecuvântată, pe care preontl o toarnă după
aceea în sfântul potir, simbolizează mai întâi apa care a curs, o dată cu sângele, din
coasta Domnului cea împunsă cu suliţa; spre deosebire de cea turnată la Proscomidie, ea
e caldă, fiind menită să ne dea, în clipa împărtăşirii, senzaţia adevărată a sângelui viu şi
cald, ca şi cwn am sorbi din însuşi Sângele izvorât din coasta însuliţată ~ Domnttlui şi
din r~inile cuielor cu care a fost pironit pe ·cruce, căci căldura este în general semnul
vieţii 102 • Căldura simbolizează totodată căldura Duhului celui de viaţă Îacător, arătând
că, chiar în moarte, Dumnezeirea nu a fost despărţită de Sfântul Trup, ca şi dumneze-
iescul suflet103 . Ea închipuie şi principiul sau căldura vieţii pe care Sfântul Duh o toarnă
din nou, prin înviere, în m;i.duJarele moarte, precum spune psalmistul: ,,Trimite-vei
Duhul Tău şi se vor zidi ~i vei înnoi faţa pământului" (Ps. CIII, 31) 104. Turnarea
căldurii în Sfântul Sânge 2.re deci scopul de a ne reprezenta şi mai expresiv învierea
Domnului, simbolizată puţin mai înainte prin punerea părticelei JS din Sf'antul Agneţ în
potir. Iar că învierea e opera Sfântului Duh şi în acelaşi timp un mister al credinţei," o
arată şi formula sacramentală însoţitoare (,,Căldura credinţei Sfântului . Duh ... "). In
96
Melctie Sirigul, op. şi ed. cit., p. 52; Atanasie de la Paros, Prescurtare despre dumnezeieştile
dogme, r.rad. de Iosif al Argeşului, Neamţu, 1816, p. 252.
97
'Vezi Evrei III ]
:Nic.Cabasila, ~P- ·cit., cap, 36, trad. rom., pp. 87-88. .
99
,,Aicea iarăşi trebuieşte să ştiţi, voi, preoţii când stârâmaţi Sfântul Agneţ în panu părţi, cum că
aceea î:nchiBuieşte răstignirea lui Hristos, Carele aşa au fost răstignit pe cruce şi au sfinţit patru părţi
ale lumii" (Invăţătura bisericească pe scurt pentru şapte taine ... , Râmnic, 1746, f. 18 v).
wo Ghenadie al Argeşului, Liturgica, Bucureşti 1877, p. 116.
101
Comp. Atanasie de la Paros, op. şi trad. rom. cit., p. 252.
w Gherman al Constantinopolului, op. şi ed. cit., col. 449; Simeon al Tesalonicului, rdicuire des-
2
pre durnnezeiescttl lăcctf, 94-95 şi Riispunsuri către un arhiereu, întreb. 58 (trad. rom. cit., pp. 266-267,
330-32. l); Melerie Sirigul, op. şi ed. cit., p. 52.
103
Simeon al Tcsalonicului, Riijpuns către un arhiereu, întreb_ 58, trad. r01n. cit'., p. 331. Comp.
şiBalsamon, Comentar ia can. 32 trulan şi Riisp. canonice, 19, în Sint. Aten., vol. II (Atena, 1852),
pp. 376-577 şi vol. IV, pp. 462-463 (reproduse şi de Nic. Milaş, în Coment. la can. 13 al Sfântului
Nic~i[:,r- Mdrf:itri~i:orul, C.B_.0., ~ol. II, part. a II-a, pp. 232-233).
Melet1e Smgul, op. şz ed. cit., p. 52.
261
 PREOT PROF;. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

sfâqit, după unii litur~'?Il'! turnarea. călduiii în s:fănml potir înseamnă pogo "
Sf"antului Duh peste .Biserică, în ziua Cincizecimii105, ori căldura credinţei cu :t
trebuie să. n.e .împ~im106 •
Liturghisitorii se împărtăşesc cei dintâi1 la altar, ca Sfinţii Apostoli în cameral.,·
celei de taină. De aceea~ la Liturghia arhierească arhiereul însuşj_ îi îrnp~~te pe~ ,
ceilalţi slujitori~. preoţi~ diaconi~ aşa cum Hristos însuşi a dat Sfinţilor Săi Ucern
SfifotaMasă ţine acum locul mesei de la Cina cea de taină.
Tumarea i'n ~Făntul potir· a celor dou.:1 p.L.~ din Srantul Trup destinate :î:rnpăn.ăf
I: . 6. Partea fmală a Liturghiei
t,
:{/i.; Tiimâicrra fifintelor Daruri_, înainte de cţucerea lor la proscomidiar" simbolizează harnl
.fi:,5:ffinntlui Duh:, dat Sfinţilor Apostoh după Inviere (~.uaţi Duh Srant... ,,, In. XX, 22) 108 •
,J, Ultinm înălţare a sjănt1du.i po-iir în ·văzul credincioşilor, însoţită uneori de se1mml
',sfintei Cruci~ fa cuvintele: ,,, ... totdeaun~ acum ~i pururea___ ,,.~ simbolizează ultima
.arătare a Domnului către Ucenicii Şăi .şi binernvântarea acestora de către Mântuitorul,
peMunte~e ~ă.~~or,. în~te ?e_ Jnălţare ; iar d_u~rea şi, '!,cpunerea- $fin~m,· Daruri
109

credincioşilor fJ~lI şi KA) - deci unirea deplină a Sf"am:ului T mp cu Sîanntl s~· 'la proscmtzidm;· mchipme chiar malţarea Dompulm Ja cerun. De ace~ cand preornl
simbolizează invierea Domnului, adică refacerea integrităţii Sfintei Sale umanită ,.cădeşte sfânrnl potir la Sfânta Masă, zice: ",Inalţ.ă-Te peste ceruri„ Dumnezeule„ şi
despărţită în două prin moarte; iar rurnarea restului pâinii de pe sf'antul disc~ adică ,:,este tot pământul (să strălucească) slava Ta!"' (Ps. CVTI„ 5). Sfiinta Masă rămâne

I
mirideior pentru sfinţi şi :pentrE credincioşii vii şi morţi, exprimă, în chipiil cel m acum ca scaun a1 slavei lui Dumnezeu-Tatăl, iar ma.sa prvscomidiarului~ pe care se a.şază
110
plasti½ unirea desăvârşită a mturor membril.or lsisericii triumfitoare şi luptătoare~,. ;,. Sfintele Daruri, devine locul şederii Fiului de-a dreapta Tatălui, întru slava cereasci .
Capul acestei Biserici, adică 01 Hristos, unire de care sfinţii se bucură încă de pe ac , ... , 1
Ultinza cădir·e a Sfintelor Danniy după depunerea lor la proscomidiar, simbolizează,
şi pe care noi ceilalţi- credincioşii vii :şi morţi~ pomeniţi şi reprezentaţi prin miride -":.~ J
după. unii, răspândirea învăţăturii Domnului la toată :făptura, după înălţarea Lui ~ iar
111

duoă ,,-· 5-a înăltat

.- , ' cu ,;..slavăs: la
112
o na-d~-d
aJ mm · ş1· o ~iteptam
- 111
" yeaLw __ 1 ce va sa- fi e. D ar pentru ca" unrrea · aceasţa se 1 altii,
;;,
norul în,_.care Domnul
b. ,
ceruri (Fapte, 1, 9)bul • . ...r;.,. "')
,,.i;.,,
_1:__ - ,. - ~ _1 :_ - - - ~ h d - . - • In . ~ Ana1,,..ra sau pa1nea rnecu,antata ţgrec u.Vuuwpov, rus. pro.,_w1-aj g. na1v1'll_ _,
redllL,d prm mv1ere;a noa..'itra um morţl., a care1 mcepatura Ş.l :1ezaş1e este VI~~''' ,_ . ,_ di • •:1 • l c • · , I - o-h; · .c:;:. - -;. • u1'· " ·d d.
__ 1 · d " d c tul • :::::--:1 d. S.C:!.' _1 ,..,,.., • ·::1.::t ,f",: cure se m1parte ere nc1oş1tor a s1arş1U1l ~1turh.u..1e1~ este 1acuta m prun ran 1n
din care s-a scos· .sn _, _,A;,,..,
A •
D Oil1IlUJill e aceea nrrnan rn s1.an potrr p<tilile m" j_antru 1rup s1 lITllilUCJJ ' ' • ~ · b 1:__ ~
. _ . ., ._ , . ~ = • . " - .. . .• . ",. , prescura _ 1anuu -->-i,.u.eţ„ prescura care o snn o.uz.c;aza, precum am
li:11-r~us~torul zKe m tam~ tropare (im:pe). din randmala !m:1-em, ,_as~d. c.an~ to_ . sp-11,,,;;, pe .Maica Domnului„ iar când e nevoie, se face şi din a doua prescură, din care
p~e ~ S~antul Tm'f:., fo~?
vo~ba d~ Inv1~rea Do~nulm, z1~e: »1?v1crea I~it ~ ,. s'-a scos mirida Sfintei Fecioarei 1.3. Ea se binecuvântează :i.n timpuJ Axionului, adică
vaz~d ... ·; c;~.nd t~~ai:na rmnda Sfinte1 Fearn.~.re, zi~<:: ~~Lurrnue~z.~-t~, ·!rr~t1ea7...a."'~:\:: ,;y'. arunci ca:nd facem_ pom~ni~ea_ S~m.tei ~~ci<?are_·, ?-upă ~s~1 ~ea Darurit.o~. De aceea?
noule Iernsalime... m care e .;7orba de bucuna lvia1cn DomnulUI fa mv1erea dmnne-,,_., .tmparţirea anafu.rei Ia sf.:-'rr.şrml Liturghiei srmbohzeaza ramanerea Maiar Domnulm
J
zeiescului său Fin; miridele pentru sfinţi„ zice: ,,O~ Paştile cele mari... n, în •car:e1n~<,- fad. multă vreme pe pămînt, în mijlocul primei comunităţi creştine după înălţarea la
la 7
I11ncrăm ca în ;ziua cea neînserată. a împărăţiei lui Hristos~; să ne. bucurăm şi no.i de ;uaj~!,t~Ji ;ceruri a drunnezeiescnh.1.i siiu Fiu ~i până la Adormirea ei l H_
rea des.ăvârşici. cu El. de care sfinţii se bucură încă de ia trecerea lor din viaţă; în sf'ar-;f Fiind un înlocuitor al Sfintei Impărtăşanii 115 ~ ana:.·fura se dă credincioşilor ca sem.'1
şi½ turnând :miridele pentru credincioşii vii şi morţi~ pentru. care :Biserica. mijl '"' sau simpol de comuniune spirituală, şi de· aceea se consumă numai pe nemâncate, ca şi
lim;-ghisitorul se roagă: nSpal~ Doamne-:, păcatde cdor ce s-au pomenit aici... :,, etc. ...... Sfănta Impărtăşanie; iar dnd luăm şi agheasmă, bem întâi agheasmă şi apoi luăm
îndeosebi pentru credincioşii care nu s-au putut :împărtăşi~ această împreunare ra}t{. anafura. Vechile Prm,ilc şi Cărţi de inviiţăt:ură pentru preoţi impuneau pentru luarea
mîrideior scoase pentru ei cu Sranrul Sânge înlocuieşte Uil.Îrea adevărar.ă şi rea~ :care.,1;jţ_•.·: anafurei aceeaşi pregătire tmpea..~că şi sufletească cerntă pentru împă..-r-tă.şirea cu Sfintele
se dobândeşte prin împărtăşirea. cu Sfintele Daruri. Precum spune chiar formnlă/if\ .. Taine; pentru acest motiv, ea nu se poate da oricui ~i oricândn 6 .
respectivă, pe ,care o zice arunci diaconul ( preotulL Sângele Sfânt în care sunt tuma~~i 1i••: Tot anafura este de fapt şi aşa-numitul ,,Paşte''\ adică pâinea binecuvântată şi
miridde spală păcatele celor pentru care s-au adus aceste miride., ca ~ii c.-md e:i ar 1i ila{,{îf: stropită cu vin~ care se dă credincioşilor .în Duminica lnvierii, după împărtăşire. La în-
picioarele crncii107. ,/~ ,
Înălţan:a #iintului poti-r şi arătarea lui în văzul credincioşilo:r} la cuvintele ,,~,Cu frica{'~{ 100
Ghennan al Gonstanti.nopo]ului, op. şi ed. cit.~ col. 452 .B-C~ Atanasie. de fa Pa.ros, op. şi mui.
lui Dumnezeu. .. " şi .,;vlântuieşte„ Dumnezeule, poporul Tău...:o\ simbolizează arătările: rom. cit., p. 235; 'V.Mitrnfanovici şi oeilalţi,Litm21-im, ed. 1929, p. 598.
109
S. Jhdgakov, Nrut.oiuain CnLqa... (Carte-a de masă ... ), ed. II, HarkO\', 1900, p. 825; V.
Mânruitornlui după Inviere, lucru care se vede si din fornmlek cu care :răspund .atunci
Mitrofanovici ;ş:i ceilalţi, Litu::,;giw„ ed. 1929, p. 597,
credincioşii, ca şi când L-ar fi văzut pe Domnul' Însuşi: ,,,Bine -este cuvântat Cd ce vine\. 110
Mdetiie Sirigul, op. şi ed. cit." p. 5; Ghenadie, Litiugica, p. 23, După Atanasie de la Pan:.,'S (Des-
întru numele Domnului; Dumnezeu este Domnu.I- şi S-a arătat nouă (Ps. O.,TJI,].: pne sfintele tai11e, tra.d. rom. cit., p. 253), ducerea Sfintelor Daruri la proscomidiar simbolizea.7.,ă a
26-27) şi „Văzit:t-am lumina cea.-adevăram.~ .. ~>_ Aceasta din urmă nu e altceva decât"una,M?~ doua venire a Domnului.
din stihirile de la srihoavna Vecerniei din ajunul Rusaliilor;. era imnul de slavă :1i .ci,:'"(' ,., rn Sirneon al Tesalonicuiui, Tâkuin: despn: d11111nez.eieswl /iicaJ_., trad. rom., p. 268.
ll2 Vezi G. Teleaga, Tipu cu 1rQte 1itturlistice, ed. ciL, p. 462.
mulţumire, pe care-l cântau odinioară neofiţii care primeau botezul :în a:cea zi. 113
Vc:ziLitu1ghicr, ed_ .Bucur~ti„ 1950, p. 137.şi Bucureşti, 1956, p~ 152.
114
Mcletie Sirigul, op. şied. cit., p. 51. C.omp . .şi Teodor de }\ndida., Tiikuin pe capitole..., P.G., t.
10
-"Nic Cabasila, op. cit.> cap. 3T-38, trad.rom.,. pp. 89-91; comp. :şi E . .B~t:e.,. Explicirn-m CXL~ col. 465 C.
uiLitu12fhii după Nicolae CahasilaJ pp. 199-201. 115
Vezi Sirneon al Tcsalonicui.ui, Dt:'sţ,n Sfiîn:ta LitmJJhic, cap. 100 şi Tâlcuire despre dimuu:zeies-
Jnvăţiitură bisericească pe scurt pentru şapi-c mine~ f. 21; Ghcnadie., Litt,wicaJ p. 118.
106
cul lăcaş, trad. rom. cit., pp. 108 şi 269. Comp. şi Nicodim (Munteanu), Scztrtii. explicanas_finteiLi-
107
..,Fsre ca :şi cum Sfântul Ioan Evang:hdi-rutl, care a fost de faţă la răstignire, i-ar lu:a :şi ;_,...r nnrnt,::·,.:,:·• --1
0
tmyhii, cap. XXIV, în voi. Crwâutări litnr;__lfu:c (Col. ,,,Seminţe evanghelice pentru ogontl Domnului~',
pe sub rănile lui Iisus~ din care a curs sânge~ ca să-i spele cu d ... " (Meletîe Sirigul~ op. şi. :ed. vol. VIIl), M-rca N?IDţu„ 1993, pp. 363-365.
ll Vezi de ex.Jmlreptarea.Lrgii (Pravila Mare), gL 170 (ed. Burureşti, 1962 p. 173).
53-54). v
6

262 263
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

ceputul secolului XVIII, mitropolitul Teodosie al Ţării Româneşti scria împo Hans-Joachim Schulz, Die byzantinische Litur;qie. V01n Werden ihrer Symboţffestalt)
acestui" obicei interzicându-l, pentru ca aşa-numitul „Paşte" să nu fie confund, im Breisgau, 1964.
Sfânta Impărtăşanie; el recomanda să se dea celor pregătiţi tot anafura obişnuităf;,;, Solovij, Bo_festvenna Litur;qhiia (Divina Litur;7ia) - Historia. Evoluţio.
nestropită cu vin 117 • i.\r Comnientarium) Roma, 1964.
,)?otriJJirea)) Sfintelor) adică consumarea de către preot (sau diacon, dacă es_ Max Th.urian, frere Taize, L'Eucharistie. Memorial du Sewneur. Sacrifice d'action de
Sfintelor Daruri rămase în potir preînchipuie gustarea fericirii celei depline lai:. 11râc~: _et d'intercessio1!) II-e ed., Neuchâtel,} 963. ·
cerească) pe care Mântuitorul a făgăduit că o va lua împreună cu ucenicii şi aleşi Nicolae Vulgans, 'IEpa KCX.'tTJX,T]atc; (Invăţăturăsfântă), Veneţia, 1818.
întru împărăţia Sa: ,,De acum nu voi mai bea din această· road;'i a viţei, până în}
aceea când îl voi bea cu voi întru împărăţia Tatălui Meu" (Mt. XXVI, 29; comp.1;
XIV, 25 şi Le. XXII, 18) 118 • '.'\
Prin împărtăşire, Liturghia are deci un sens eshatologic, devenind o prefigurare.,:
o pregustare a bunătăţilor spirituale pregătite celor aleşi în împăr:ăţia viitoare, o ;·
cipare a „îrnpărăţiei lui Dumnezeu" (împărăţiei cemrilor) sau a Pamsiei 119 •

BIBLIOGRAFIE
(lucrări auxiliare necitate în note)
-I
O. Bârlea, La proscomidie. L'o.ffrande dans le rite byzantin) son echo sur la conununt
Roma, 1964 (extras din ,,Acta philos. et theologica" ale Soc. Academice daco-romă'
t. II),
Rene Bornert, O.S.B., Les commentaires byzantins de la divine Litu:rJJie du VII-ei
XV-e'; siecle, Paris, 1966 ( Col. ,,Archives de !'Orient Chretien"). .
Odo Casel, Le n1emorial du Sei,qneur dans la lituwie de l'antiquite chretienne, I>a}
1945; Acelaşi, Das lvfysterien.JJedăchtnis der Messlituwie) în „J ahrbuch fi.ir Litur.g
wissenschaft", 6 (1926), pp. 113-204.
Mitrofan Critopulos, Mărturisirea Ortodoxă) ed. de I. Mihălcescu, 0oonup
-cfJc; ' Opcpo8o~iac;, Leipzig, 1905. ·
Dim. Dimitrijewici, Eucha-ristie und VersiJhnun;tJ. Die .J!Otiliche Litur;rie
Orthodoxen Kirche als Aktualisierunff des Versăhnun.JJnverkes Christi, în rev. ,,Kyrios"/
(1971), pp. 177-184.
Ioanikie Evantias, Scurtă explicaţie a părţii I-a şi a II-a a Sfintei Litu1;,qhii) Bucur(
1864.
P. Evdokimov, La _priere de l'E.JJlise d'Orient La lituwie de Saint Jean Chrysosti
Paris, 1966 (Col. ,,Approches oecumeniques"), .
Arhiep. Veniamin (Krasnopievkov), Novaia Skri,_fal... (Tablă nouă sau explica
mistică a locaşului dumnezeiesc:, a lituwhiei şi a tuturor serviciilor _şi lucrurilor biserice~·t~
ed. XVII, Moscova, 1908. , ·:
J. Mateos, L'action du Saint EJprit dans la Lituwie dite de Saint Jean Chrysostomej't
rev. ,,Proche-:-Orient Chretien", IX ( 1959).

117
Învăţătură preoţ~lor p~ scurt de şapte taine a Bisericii, Buzău, 1702, f. 24 v. ş.u. (cap. Pen
Paştile ce fci-aţi la zioa Învierii). Comp. şi Gavriil Rango, ,J'a;·tile)', în „Rev. Teologică" (Sibiu),
1910, nr. 4, pp. 137-145 şi nr. 5, pp. 187-197. Amănunte la Pr. P. Vintilescu, Anafora: .s:
Antidoron în S.T, an. 1953, nr. 1-2, pp. 116-145. Vezi şi art. (nesemnat) O datină căreia trebuie
se arate mai mult respect, în rev. M.B., an. 1956, nr. 4-6, pp. 75-76.
118
Meletie Sirigul, op . .ti ed. cit., p. 51. ·
119
Comp. şi Episcop Nicolae Makariopolski, Idei fundamentale în Sfânta Euharastie (în l. bulgr
Sofia, 1963, pp. 20-2] (rez. în recenz. din rev. ,,Ortodoxia", an. 1964, nr. 2, p. 265).

264

CAPITOLUL V1I
Linrrghia darurilor mai înainte sfinţite
Precum am văzut de la început, în afară de cele două. Lituxghii obişnuite de peste
an (a Sîanrului Ioan şi a Sta1_1tului V_asil~)., de ?Te ne-~ o~p.~t până a~~ I__it7:,t1!f'!i-_-.,
end ortodox mai cuprinde ş1 o a treia L:mrrghie„ cu o randmala deose?1~a., _nm~t:a Li~,::'
t11,17Jhia Darnri1or 1nai înainte 4in:ţite:1 a cărei întrebuinţare este_ ast-âz1 lrnntata fa pe- ,.,
rioada Postului Paştilor. Să vedem, mai întâi, care este originea e1.
1. Originea şi vecbim.ea acestei Liturghii
Slujba Sfintei Litur~~hii a fost privită totdeauna ca_~ p?1ej deJb1:e1:1-rie ~i desfătare
duhovniceasd„ întrucât prin· sfinţirea Sfintelor Darnn ŞI pnn 1mpartaşrrea cu de.,. care
are loc în cursul ei îl avem înrre noi pe Hris.tos„ Mirele nostru Cel cerr~c, Care petrece
întru noi şi noi în~.1 El (comp. In. Vl, 56). Acest caracter festiv al Sfintei Liru.r~
nu se potrivea însă icu zilele Postului M~re, care sunt zi~e d~ ~tristar~., de pos:- 1ŞI. de
pociin~ când Mirele este luat de la 1101 ( c?IDJ?- -~~- IX, b_ .Şl Le. Y,
34,, _35} : De
aceea., consfinţind oficial o veche tradiţie a_ BISenci:, s~od1:11 ~ Laodic~ (ţ.m;1t mtr:
anii 364-383) a hotărât., în canoanele 49 y 51~ ca _:m Pares~1 ~a nu se mai s~var:ş~asca
Linrrg:hia şi să nu se mai serbeze pomemrea sfinţilor mucemci ( care se face 1Il pnmul
rând .prm săvârşirt;,a Sfintei Jertf<:) ~ecât _s:3?100,ta şi d~ca~ zile în care 1:osml era
mai puţin aspru2 • In urma acestei d1Spoz1ţu, celd~te ~ile ~ cu~ul Posmlm Mare an
rămas deci zile nelim1J1ice; în de se săvârşea numai sh.11ba ob1şmntdor Laude sau Cea-
suri biseri,c~ zilnice, tară S:f'anta Limrghie . .. _
3
_ _ . , •
Eran însă destui crestini care frecventau servicml divm (Ceasurile) ş1 care doreau sa
se împărtăşească şi în c~lelalte zile ( afară de. sâmbete: şi duminici) :şi mai ak~ mieri~:urea
şi vinerea, cum se
obişnuia, de exemplu, in părţile Asiei MiciJ pe vremea Sfanntlrn Va-
sile cd Mare4 •
Pentru a se respecta deci hotărârile sinodului de la Laodiceea., ~ în _acelaşi ~mp
pentru. a se împăca rigurozitatea ajunării din zilele de mier~ri :Şl vme:? ~u donnţl
cr~tinilor de a se împărtăşi chiar in aceste zile din_ post, _s-a fo~at ob1c~ml ~ se
păstra în biserici o parte din Darurile sfinţite la Liturghia de sambăta ş1 dummICa,
1 De aceea~ papa Inocenţîu I ( 401 ~17) ~cria ep~scopului J?e':cnţi1! de ~Eu_ş;u~ium ci în Apus ~ ~
tradiţie apostolici. să nu se oficieze L1nu:-g-Jue în ultm_1de d::ma zile dm Saptun~a Sfintelor J>ann_:-i;
(vineri .şi sâmbătă): ,, ...ut traditio Ecdesiae habeat 1,sto b1duo sacramcnta pemtus non cdebran
(Epis. .½.,-y:xfsAd Decmtimn„ c._IV, Il:-. !'L. ,:_
7~ XX, :oL 555-A556)_ . A _ • • • ,,
2 CarL 49: ,;Nu se cuvine a Jertfi pame m Patruzearm; dccat numai Sambă.ta ş1 Dun~tca _. Cm 5~.
,,Nu se mvine a săvârsi în Panuzccime praznicde naştcrii mucenicilor (pentru viaţa vqruci), CI pn::1t.-m-
rilesfintilormucenici ~se faci (numai} in Sâmbete şi Duminici" (CBO, vot~ part. I~ pp. 114-11~)-
3 Î.~ unele părţi, ca de ex.~ la Alexandria, prin secolele ry- V~ era obice~ul ca ?1!crcur~~a şi vin~rea
să se citească Evanghelia, să se rostească predica_ şi să se ofiacze ~oate ale 1:mughie1~ afara de sfitnţtrea
Darnrilor (&xn wv JlUCYCTJpirov 'tEÂE'tllt;). Vezi Socrate Scolasncul, Ist. bis.~ cart. V~ cap.. 22, PG, t.
LXVII,, col. 636 (comp- şi trad.. rom: de Iosif Gheorghian, Bucm-....şri, 1899, p. 271, 11nde texntl res-
pective tradus cu unele greşeli).
4 Ve-zî Sf.intui Vasile cel Mare, Epist. XCfil (aL CCLXXXIX), Că:tre 1wbiia. Chescma, despre
în,pămişire) (CBQ_, voi. Il, part. 2, p . 458).
266
LITURGICA SPECIALĂ
pentrn .a-i împă.rt:.¼i·cu ele pe credincioşi în celelalte zile:,. în,care nu se purea:săvârşi
I,irorghia. Iar ca· să nu se întrerupă.• ajunarea ,obişnuită. din zilele ,de ,miercuri şi vineri,
,:împărtăşirea aceasra avea loc spre seară~ indară după slujba Vecerniei~, ,adi~ă ;arunGi
când cei ce ajunaseră puteau să mănânce.. Rirnalul împărtăşirii din aceste.7ile ,nelitu~i-
c.t:, destul de simplu 1a început, a fost inc<;>njurat, treptat, de o ;solemnitate,din-ce în. ce _
_mai accentuată, fiind încadrat între .slujba Vecerniei, de o parte., şi ,între anumite
rugăciuni .din rânduiala Liturghiei~ de alta.
~a s-a născut ceea ce. numim· astăzi Liturghia Daru1ilor mai înainte !finp:te ,(l.En.
'tWV npaqyuxcrµtvcov &opwv) sau, cu termenul slav: Pre_jdeosfeştenia (prescurtat
]'reweştmia, cum e intitulată în ediţiile .mai vechi ale Limrghicrului românesc); în
. fond, ea este deci o combinaţie a Vecerniei cu Linrrghia.
E weu să stabilim cu precizie cronologici originea sau p,vvcnienţa _şi, vechimea acestei
Limrghii. E sigur ci ea este .o .insrimţie de origine orien~ probabil aghiopolită (for~
roată în juml Ierusalimului), siriană ori bizantin~ dezvoltată în cursul secolelor V şi VI
(după sinodul din Laodiceea., amintit mai înainte).· Prima menţiune documentară despre
existenţa şi întrebuinţarea ei o găsim într-o anonimă de origine alexandrină (numită
Cronic«- Pascala):, scrisă în anul 645, care spune că Hemvicul acestei Liturghii (imnul
.,,Acum Puterile c~---") a fost introdus în uz de patriarhul Serghie al Constantinopo-
lului, la.anul 61'75. In tot cazul, în secolul al şaptelea ea era definiriv,forrnată şi răspândi­
tă peste tot în răsărit, căci la anul 692, sinodul t:rulan, prin canonul 52, a consfinţit fa
dlip oficial :întrebuinţarea şi generalizarea ei, reglementând ca ea să ;5e facă în toate .zilele
din Posml Păresimilo:r,.afară de sâmbete şi duminici §ide praznicul :Bunei-Vesriri6.
2. Autorul Liturghiei
În ceea ce pr.ive.şte autorul acestei Sfinte Liturghii, tradiţia mai veche este foarte
u puţin precisă: unii o atribuiau Sf'ântului Iacob„ fratele Domnului7'.) iar alţii o puneau
pe seama Sfănmiui P ~ a. Sf"anmlui Marcu, a Sf.intului Vasile cd Mare, a Sfantului
Atanasie cel Mare ş.a~m.d. Unele .clin ,manuscrisele vechi:. care transmit textul acestei
Liturghii, o atribuie Sîanntlui Epifanie~ .episcopul Salamine~ iar altele - Sîanmlui
Gherman I, patriarhul CollStanrinopoiului ( sec ·vm); tradiţia siriană o pune pe
seama patriarhului .Sever ai Anriohiei (511-518)'.> :iar unii liturgişri apuseni o atribuie
Sîantului Ioan Damaschinul.
de Tradiţia majorităţii manuscriselor din sec. XII înainte, păstrată până azi de Litur-
ghierul nostru., pune însă această Sfăntă Liturghie sub numele Sfântului Grigorie .cel
Mare, supranumit Dialogul:, papă al Romei (t604)") care a stat la Constanrinopoi .ca
apocrisiar (Jtmnţi.~ reprezentant sau trimis permanent) al papei Pdagiu II~ rimp de 6 sau
7 ani (între 5 78-5.84 sau 585). Această tradiţie n-are însă nici un temei istoric; am putea
_ .•
admite cel m~ şi cu probabifaate~ o oarecare contribuţie a Sfântului Grigorie Dialogul
· -· fa sistematizarea. în scris a acestei Limrghii, pe vremea cât a stat el la Gonstantinopo18 •
5
P;_G., t.XCII, col 989.
6
,,In toate zilele Posnilui Sfintei Panuzccimi, afară de sâmbătă şi duminică şi de sfănta zi a Bu-
nei-Yesri~ să.se să~ Sfăma Liturghie a cdormai!îoainte sfinţite" (CBO., voi. I, part. 2, p. 420).
'Vezi (Pseudo) Sofronie al Ierusalimului, Coment:arlitt.n-gu;" cap. I,PG, t. Lm.'VII,.col. 398Lşi t
XLIII, col. 533-538; TeodordeAndi~ ~ a 1ec:qn}..a.1000T}i;., ctp. 32,.PG~ t.. CXL.,-coL 460C.
8
Comp. şiPidalimi, tr.td. rom. Neamţu, 1844„foile 180,v.-181 r. (notă la râkuirea,can. 52 al si-
no~ trulan).
267
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
În multe din manuscrisele vechi, începând chiar cu Codicele Barberini gr. 336 ·di
Biblioteca Vaticanului (secolele VI~I~IX), şi în unele_ din e~iţi~le Lit~~t)'Jl~i~rz:tu~ gr
cesc nu se mentionează nmnek trad1ţ1onal al autorulm acestei L1ntrgh11, mc1 111 titlu:
nici \n apolisul ~i, aşa încât ea apare ca o Liturghie anonimă, aşa cum e consemnată'.
în canonul 52 al sinodului truhn, citat mai înainte (nota 8). La fel era, de altfel, şi"
unele editii mai vechi ale LitutJ!hieru./ui românesc9 • Suntem deci mai aproape ,d
adevărul i;toric dacă socotim că Limrghia Darurilor mai înainte sfinţite, ca şi celelal
două - puse prin tradiţie sub nurn.ele Sfinţilor _Ioan Gură de ~m:
ş~ Vasil~ c~l M~re.
nu trebuie privite ca opera unui singur autor?_o ca op~~a colecn~a ?1 ~non_1ma a_B1~er,
cii Ortodoxe întregi, adică a multor generaţu de eleno, mo1:ah1 ş1 s1~ph cred1_nc1oş1
formată şi răspândită încetul cu încetul, până la generalizarea ş1 consfi_nţir~a '_,el ·r
definitivă de către Biserică şi pusă apoi, după uzul general, sub numele unma dm ce~,j-~f
mai iluştri ierarhi ai creştinătăţii din epoca veche 10 . , ..h;:)j,;_
' .j1-,·
' ...•
'..i}
3. Timpul săvârşirii .,..,()
:~· la Proscomidie, în afară de Sfântul Agneţ pentru ziua respectivă, să scoată şi să
,)_:•,:
Astăzi. în Biserica Ortodoxă, Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite este de fapt"il
Liturghia' normală a Postului Paştilor. Conform principiului pus de canonul 52 al si~î')j
nodul~1i trulan citat: mai înainte,· ea se poate săvârşi de regulă în orice zi din Păresimi;Wfi}
în care vrem 'sau trebuie să facem Liturghie, cu excepţia zilelor alinirgice (luni' ijii,~f 1 Ceas-ului LX:, preotul lasă epitrahilul pe Sfănta Masă, iese pe uşa de miazănoapte a alta-
marţi, din prima săptămână şi Vinerea Patimilor, când nu _se fac~. nici o li~1rghie) şi''~);,,~F
zilelor când e rânduită una sau alta din celelalte două Lin1rgh11 (toate sambetele şi,:.;;:
duminicile, Joia Săptămânii Patimilor şi Buna-Vestire)ll. De obic~i însă_ (î? 1:rac~ică)frf
ea se oficiază. astăzi - chiar şi în mănăstiri - doar în zilel~ de m1e!cun _şi. vmen_ (~U)~ţ:
exceptia Vinerii din Săptămâna Patimilor), iar în celelalte zile numai:_ lum ŞI ~11arţ1 din\Ît
Săprăi:n~a _Pa~imil~x, în Jo_ia Canonult:} celui mare (săptămâna a cm~ea) J1l l:1_ un~le;:-!:r:
sărbăton b1senceşt1 cu polieleu, ca: Sfantul Haralambie (10 feb_ru~r!e)~. lntaia ŞI a~ .
doua aflare a cinstitului cap al Sfânmlui Ioan Botezătorul (24 febr.)~ Stmţn 40 de mU~\i::;;
cenici (9 martie) şi Înainteprăznuirea Bunei-V_es~iri (~4 1:11artie ), dacă acestea cad;;;{
într-una din zilele de rând ale săptămânii (de lum pană vmen) .
12
. . 'i:?f'.
Cât priveşte momentul ( ceasul) din cursul zilei, la încep~lt. Liturghia Darunl?r n:;ar. (
înainte sfinţite se oficia la vremea reglementară a Vecerme1 ( cu care e coml:~111~ta~{·_:s
adică spre seară după citirea Ceasului al nouălea (cam ora 3-4 p.m. ), d.nd credmc1oşm,t
puteau întrerup~ ajunarea spre a se împărtăşi şi a mânca, aşa cu prevede încă Triodul l:;
9 Vezi, de ex., ed.Bucureşti, şi
1855 1862; Râmnic, 1862 ş.a. . .. .;
10 De aceea, ultimele două ediţii ale Litit1lfhi~ntlui r?mân~sc, păst~ând t1~1~au~ra trad1ţ~on~a a,,'}L
acestei Linirghii, i-au dat, roruşi, o formă dub1tanvă: ,,L1n1rgl11a Darurilor mai ma1_nte sfo:ţ1te, '~ set~t
zice afi a Sfântului Grigorie Dialogul>) (ed. Bucureşti, 1956, p. 256) sau: ,,Dumne~e1asca L1mrgh1e \f'
Darurilor mai înainte sfinţite, nurnitaji a Sfi.ntuhti Grigorie Dialogub (ed. B\_:cureşn, 1967~ P· ~4~)-. ·'{X\.
11 Vezi Simeon al Tesalonicului, Răspuns la întrebarea 56 (trad. rmn. cit., p. 328): ,,In crnci. z_ik?:i\.;.;
ale săptămânii (adică: luni, marţi, miercuri, _joi şi vineri) se face această _L~turg~ie, ca s:l ne nevo~m,'}ii,· ·
mai mult" (reprodus şi în Tipicul mare, Iaşi,. 1816, faţa 509). Comp. ŞI 1 adalzonul, trad. rom. c~t•J,J1),
foaia 181 r. (notă la tâlcuirea can. 52 al smod. trulan); Ic.D. Lungulescu, Manual de pract~ca/.f:?c_ ;: semnul Sfintei Cruci cu Sfânta Evanghelie peste antimis. Inchide uşile Împărăteşti, iar
liturgică, p. 94; Silv ..Mor. Andrievici Tipiconul Bisericii Ortodoxe Oriental~, C:en~ăuţi, 18~3, -P·. lt~7~~:fj{ .; cântăreţul (în mânăstiri, cel mai mare) începe, ca la Vecernie: ,,Veniţi să ne închi-
V. Mitrofanovici şi ceilalţi, Litur;gica, ed. 1929, p. 662; F. Balamace, Explieaţiimt la practica liturgtc~.}!Jf :,
(manual de ţipic, dact.), Bucureşti, 192~, p. 2?2. . . ., , . ,·•·01:,:
12 Vezi Jnvăţătură pentru du1nneze1asca Littttghie a Danm.lor mat tnainte sfinţite, în Liturghier) :ct:
/1\",?",:
Bucureşti, 1956, pp. 253-254. -:.:r
268
LITURGICA SPECIALĂ
l~C~l!·i~e ~ r~spectiv~ şi Tipicul cel 1:1-_are (al S~n1:11lui__ Sava) . Astfel, Liturghia aceasta,
13
savarş1ta_, 111 cont111ua~e~ \:'ecerr~1~1, avea odîmoara car~cter de prive;qbere sau slujbă
nocrurna, deoarece savarşirea e1 111cepea de cu seara ŞI se termma târziu în cursul
nopţii, aşa cum se întâmpla şi cu celelalte două Liturghii ( a Sfânn1lui Vasile şi a
Sfăntului Ioan) când se uneau cu Vecernia.
Astăzi în~ă, _în biser}cil~ de enorii - şi chia;" în mă~ă~tiri - Prejdeosfeştenia se săvârşeş­
te de fapt dmuneaţa (mamte de masa de pranz), adica la vremea reglementară a Litur-
ghiei comune, atrăgând după sine deplasarea Ceasului al IX-lea (care se citeşte înainte) şi
a Vecerniei (cu care e combinată), deşi acestea fac parte din ciclul Laudelor de seară.
4. Rânduiala slujbei
1
a) Pre,qvitirea. Când preontl are să săvârşească Lin1rghia Darurilor mai înainte
sfinţite,
atunci trebuie să aibă dinainte grijă ca la Liturghia din duminica precedentă,
·.·.·.1
j
!
;
pregătească în plus un Sfânt Agneţ (sau două, de va fi nevoie) pentru Liturghia Darn-
rilor mai înainte sfinţite din cursul săptămânii urr;nătoare; pentru aceasta va proceda
pre~um arată învăţătura respectivă din Litu1'7fhier14•
In ziua în care are să săvârşească Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, la sfârşitul
\1_
rului şi, venind între sfeşnicele împărăteşti, zice Rugăciunea Sfântului Efrem Sirnl
(,,Doamne şi Stăpânul vieţii mele ... ") numai o dată (rară cele 12 închinăciuni). După
aceasta, În timp ce la strană se citeşte Rugăciunea de la sfârşitul Ceasului LX
(,,Stăpâne, Doamne Iisuse Hrisoase ... "), preotul v:ine în mijlocul bisericii, se închină
de trei ori spre răsărit, depune metanie la tronul arhieresc (ia binecuvântare de la arhi-•
erea, dacă e de faţă) şi se închină după rânduială la sfintele icoane şi la iconostas, rară a
zice :însă troparele şi rugăciunile obişnuite. Se întoarce între sfeşnicele împărăteşti, face:
trei metanii spre răsărit, se pleacă spre credincioşi şi apoi intră în altar pe uşa de
miazăzi, se închină de trei ori în faţa Sfintei Mese, sărutând, ca de obicei: Sfânta Masă,
Sfârnta Evanghelie şi Sfânta Cruce.
Apoi îmbracă sfmtele veşminte (de culoare neagră, dacă are), numai binecuvântându-le
şi sărutându-le, rară a zice altceva decât „Domnului să ne rugăm", la fiecare veşmânt.
pupă aceea îşi spală mâinile, zicând rugăciunea obişnuită.
In timpul acesta, la strană s-a citit Obedniţa; la timpul cuvenit; preotul zice
rngăciunea Stantului Efrem, din altar, în faţa Sfintei Mese (fiind deja îmbrăcat pentn.1
)tit
Liturghie). După „Cuvine-se cu adevărat ... ", de la sfârşitul Obedniţei, preoml des-
chide dvera şi uşile împărăteşti şi face otpustul mic.
Apoi vine în faţa Sfintei Mese şi, fa.când metaniile cuvenite, sărută Sfânta Evan-
ghelie, Sfânta Masă şi Sfânta Cruce (de vrea, şi chipul Sfântului Grigorie Dialogul din
Litur;qhier).
b) După ce a terminat astfel ritualul pregătitor, preotul începe Sfânta Liturghie,
dând binecuvânta,rea (,,Binecuvântată este împărăţia Tatălpi ... ") şi fa.când ca de obicei
B Vezi şi texml Lirurghiei, la ectenia dinainte de împărtăşire: ,,Să plinim rugăciunea noastră cea
deseară Domnului ... " (Litur;ghier, Bucureşti, 1956, p. 275). ·
14
Vezi, de ex., Litiu;ghier, ed. Bucureşti, 1967, pp. 242-243.
269
PREOT PROF.DR_ ENE BRANISTE
.năm ..." şi se citeşte Psalmul CIII. În timpul acesta, preontl citeşte î:n tain~ în
altarr riltimele patru rugăciuni ale serii (luminilor) de la Vecernie15 •
După sf.hşitul psalmului, preotul (din altar şi cu capul descoperit) zice
mare. Apoi se îndride dve~ iar citeţul începe citirea Catismei a 18-q (Ps
CXIX-CXXXIII), în trei stării„ în mijloml bisericii, pe analogul tară poală. Irr · ·
se citeşte prima stare a Carismei, preotul citeşte în taină R:u,1Tăciu.nea Antifimui'ui. î ·
("Doamne, îndurate şi milostive...':.) !?i apoi pregăteşte sfintele vase de care are n
aducând, de la proscomidiar la: Sf'anta Masă,. disarl m acoperământul lui şi steluţa~.
La sf'arşituî stării întâi, se deschide dvera şi .preorul (din altar) rosteşte pm1}'"" ei ·
ntică. Apoi se închide din nou dvera, iar citeţul citeşte starea a doua a Carismei. In tim
acesta„ preotul citeşte în taină B.1,~1Ţăciunea Antifant,dui al doilea (,,Doamne, nu m. m .. ·
Ta să ne mustri ... ", ridică Sfânta Evanghelie de pe antimis şi o pune în partea de ms~·.;
a Sfintei Mese„ cu cotorul spre el, desface sf'antul antimis şi apoi ptme pe el sfântul di' ; . ,· · ,
cu steluţa şi acoperămânmI, precum şi chivoml cu Stantul Agneţ; ia. cădelniţa, t:imâi· .~, ? ·
chivotul cu Sf'antul Agneţ şi:, slujindu-se de bnt'ete, ia cu grijă şi cu evlavie Sfântul Agn~~{Î' :;
din chivot şi îl pune pe srantul disc. Apoi atinge:, pe r.în~ steluţa şi acoperămillltul: d~~f: .'
fumul cădelniţei, le sămtă şi acoperă cu ele discul, zicând numai: ,:,Pentru Rugăciunilciif:'!
Sfinţilor Părinţilor noştri... ''. Ia din nou cădelniţ~ căd~te de trei ori Sfintele acoperim;/\
face două metanii mari, sărută discul acoperit şi face încă o metanie. :-:' \ ·
La sfărşitul stării a doua se deschide din nou dvera şi preotul zice a du,.1,nr ectemci\/: '
mică, după care se închide iarăşi dvera, iar citeţul citeşte starea a treia a Catismei~, . înf:
tipip ce preontl citeşte Rugăciunea Antffimului III. Când citeţul ajunge la mvinrclfaf; >.;.J,.
,;Inchina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui... '' (Ps. C:x:x:xI~ 7-8), pe: carn·leţ[k:~ .
rosteşt.e mai prdung şi cu glas mai puterni½ se opreşte, iar în altar se sună dopoţeJul{t:>;f:·,'
dată, vestind credrncioşilor ridicarea Sf'antului .Agneţ; credincioşii îngenunchea1iţ se:#;:
face linişte adâncă, iar preotul se închină de trei ori în faţa Sfintei Mese, ridică sfantuU;W
disc, cu am.beie mâini, la frunte, ocoleşte pe după Sfânta Masă şi păşeşte încet sprei:F
proscomidiar, înaintea lui mergând diaconul (sau cântăreţul) cu lumânarea aprinsă', Ş!1
cu cădelniţa, cădind spre Sfântul Agneţ. După ce preoutl a.şază stăntu1 disc la pmsco}--
midiar,. se sună din nou dopoţdul de două ori şi atunci credip.cioşii se 1."idică în picioa::-
re, iar citeţul continuă citirea Carismei, de unde a rămas. In acest timp, la prosc~,'i'
midiar, preoml toarnă vin şi apă în sf'anml potir, după obicei, dar fără a zice ceva; iar ·
pocrovăţul ( de culoare neagră, dacă are),, îl atinge de fumul tămâiei, il sărntă şi acope:- ;,
ră 01 d sf'antul potir;· apoi ia Acrul ( de aceeaşi culoare daci este) şi face la fel, acopt:~ ·
rind cu el discul şi potirul, pe care le cădeşte, iar după ce dă cădelniţa, se închină de:: .
trei ori în faţa lor. La toate acestea, nu zice formulele obişnuite, ci numai ,Yentr.u ru.c.:
găciunile... ''. După ce termină toate acestea, revine în faţa Sfintei M.ese şi strânge:·
sfântul antimis, punând deasupra Sf'anta Evanghelie la locul ei. · Darnl Hnstosulm Tău ... " (potrivit textului rugăciunii pe care o încheie şi pe care pre-
c) După sfâ~intl Carismei, se deschide clin nou dvera şi preotul zice a treia, ectenie:,
micăy după ce strana începe să cânte ,Poamne strigat-am....v, pe glasul stihirifor dim.
Triod. La „Să se îndrepteze rugăciunea. mea ... ,,, preontl face cădire mare'., ca de obiceii
la Vecernie. La „Slava" srihirilor se deschid Sfintele Uşi, iar fa ,:1.Şi acum ...", se fa.gt::,
vohodul sau ie#rea cu cădelniţa (în zilele de rând) sau cu Sf'anta Evanp)Ic1ie: (în zilele:
când se citeşte Evanghelia) după rânduială obişnuită ( descrisă la Vecernie}. · tele Uşi, ta cădelniţa şi cădeşte altarul şi naosul, ca de obicei (ciidire mică), zicând încet
După intrarea sfinţiţiior slujitori în altar şi cântarea ,,,Lumină lină... ", prrotul rosteştr '
formulele obişnuite pentru introducerea prochimenului, iar strana cântă prochim,enu/J . ·.
15
Primele trei rugăciuni ale Vecerniei vor fi citite mai târziu„ ca .,mgăciuni ale antifoan:elor~~ în::
timpul Carismei (vezi mai departe).
270
LITURGICA SPECIALA
(din Triod),_după care se citeştr.ţnimaparemie16 • Apoi îndată.secântăaldoileaprochimen,
după care ~aconui (sa~ în lipsa lui, cântăreţul) zice cu: glas mare ~i rar: ,;Porunciţi !".
Preotul 1a atunci un steşnic cu lumină aprinsă: şi cădelniţa, cu amândouă mâinile ( sau
ia 01 ~ânga o lumânare şi cu dreapta cădelniţa) şi st:âqd 01 faţa spre răsărit, în- faţa
Sfintei Mese, face semnul Sfintei Crnci~ cu ele:. rostind: :,:,IBţelepciune; drepţi!". Apoi se
întoarce {pe stânga)· spre credincioşi şi, fa.când 1a fel, zice dintre uşile împărăteşti:
~umina ~ui ~stos lurniqează mturor !':.. Lasă sfeşnicul pe solee, î:n faţa Sfintelor Uşi,
iar cădelniţa o 1a cu sine. Indată după aceasta se cit~· a doua parcmie din Triod17:, iar
dacă e hram sau sf'ant cu Polieleu, se adaugă şi paremiile zilei respective, dinlliinei.
d) La_ s:6.rşirul paremiilor., preotul:- stând în faţa Sfintei Mese şi având cădelniţa în
dreap~ ~cepe să ~ânte pe larg, pe glasul I: ,;,Să se îndrepteze rugă.ciunea mea...':, (Ps.
CXL, 2)~ iar la cuvmtele ~,ca tămâia înaintea Ta'\ căd~-re rar de trei ori în fata Sfintei
Mese. Cântăreţii ( din strana dreaptă) cântă şi d o dată: ,,Să se îndrepteze.. :". Apoi,
preoml trece În latura de miazăzi a Sfintei Mese, cădind şi zicând cu glas înak stihul
întâi: .,,,Doamne:- strigat-am către Tine, ia aminte la glasul rugăciunii mele". Cântăretii
(din strana stângă) cântă şi ei: ,,Să se îndrepteze... ". Apoi, preorul trece în partea de
răsărit a Sfintei Mese şi cădind zice stilntl al doilea: ,,.,Pune, Doamne, pază gurii mele şi
uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele"; cântăreţii ( din strana dreaptă), din nou: ,,Să
se: îndrept~e... ". Preontl trece apoi în larura de miazănoapte a Sfintei Mese, zicând,
sti_hul al treilea: ).,Să nu abaţi inima mea..." şi cădeşte; cântăreţii (cei din strana stângă),
dm nou: ,~Să se îndrepteze...''. Preotul zice apoi: ,,Slavă Tatălui'\ cădind proscomidiantl
şi scaunul de sus; cântăreţii (cei din strana dreaptă), iarăşi: "Să se îndrepteze... ". Preotul,
revenind În faţa Sfintei Mese, zice: ,,Şi acum...'' şi, cădind iarăşi in fata Sfintei Mese,
cântă d însuşi pentru ultima dată: .,,,Să se îndrepteze... ", până la ,,ridicarea mâinilor
mele", de unde continuă cântăreţii, în timp ce preotul cădeşte dintre uşile împărăteşti
de trei ori, spre cr:edincio~i (înrli spre mijloc şi apoi spre strane). La sfârşitul cântării„
adt slujitorii, cât şi credincioşii îşi pleacă genunchii şi se. roagă, făcând trei metanii. ,
. e) Dacă e vreo sărbătoare care are apostol şi evanghelie, urmează acum citirea apos-
tolului ţi a evan;1Ţhcliei, cu regula ştiută. Daci nu, preontl închide Sfintele Uşi şi zice ec-
tenia lntreită. de la Liturghie (,,Să zicem toţi ...':-)_ De aici înainte, urmează rânduiala ca.
la Liturghia obişnuită, până la Hem.vi½ după Litu1JJhier, cu deosebirile următoare:
- T ~ ~ăciunilor citite de preot În taină este altul decât Ia celelalte două Liturghii;
- p~ m1er:mrea săptămânii a patra înainte (înjumătăţirea Postului), după ecfonisul
ecteme1 pentru catehumeni se adaugă ectenia şi rugiici.unea specială pentru cei spre lu-
minare (candidaţii fa botez„ de odinioară): "Rugaţi-vă, cei către luminare, Domnu-
lui !D şi celdalte;
- Ecfo?isul ~1ainte de Heruvic, în loc de: ,,Ca sub stăpânirea Ta... ", este: ,,După
~tul o citeşte în taină mai Înainte, adică Riwăci·unea a doua pentru credincioµ: »Stăpâne
Sfint~, Preab~ule ...':._ După acest ecfonis strana începe să cânte Heruvimi (,,Acum
Purrrile cereştL."), până la cuvintele: ,,se înconjură'' (inclusiv).
In acest timp, preotul, stând în faţa Sfintei Mese, zice şi el 'in taină. Hernvicul ( ,,Acum
Puterile cereşti..... ~~) de trei ori~, închinându-se de fiecare dată. Apoi deschide d.vera ~i Sfin-
Psalmul L După aceea se închină de două ori în faţa Sfintei Mese, sărntă sfănntl antimis,
16
Aceasta se pune, în primele şase săptămâni ale Postului~ numai din Cartea Fm:erii iar în
săptămâna ultimă, din Ieşire. '
17
Aceasta.se pune, în primele şase săptămâni ale .Postului~ numai din Cartea.Pildelor (Proverbe-
lor), iar În ultima săptămână~ din cartea [(W_
271
Dn.norr Do.or_ Do__ H'ltil:' Qn__.,u.Jr~Tr..;' LITURGICA SPECIALĂ

S~ânta Masă_ şi ?f~1ta_ Cruce, _se ~ch~1f în':ă o d"ată, ap_o_i se înto_ar~e (pe s"tâi~ga) şi se pl': fost îmbibat şi Sfântul Sânge), ia discul cu stânga şi buretele cu dreapta şi toarnă în
ca spre credinc1oş1, dintre uşile unparateşt1, cerandu-ş1 iertare ş1 bmecuvantand. Merg, . sfântul potir părţile din Sfântul Trup rămase pe disc (NI şi 101)) târă să zică nimic.
proscomidiar, cădeşte Sfintele Daruri de trei ori, îşi pune pe spate Aeml, ia sfiintul disc; i ,Apoi, după ce aşază acoperămintele ca la Liturghia. obişnuită, citeşte rugăciunea de
dreapta) ţinându-l la frunte, iar sfiîntul potir cu stânjfa) cinându-l în dreptul pieputlui. -, ::,: i rnulţumire, din Lituwhier (,,Mulţumim Ţie, Mântuitorule, Dumnezeul mturor. .. ").
Când strana termină de cântat cuvintele „săvârşită se înconjură", se sună dopotd' De aici înainte, rânduiala Liturghiei urmează neschirribată, ca de obicei, cu deose-
credincioşii îngenunchează, iar preotul, precedat de un cântăreţ (paracliser),' ea' ; birea că la chemarea preotului: ,,Cu frica lui Dumnezeu ... ", cântăreţii răspund: ,,Bine-
poart~ lumânare~ aprinsă ~ sfe}nic) şi căd?lniţa, iese pe uşa _1e miazănoapt~ şi păşeş • cuvânta-voi pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea ... " (Ps.
mcet 111 cea n1a1 profunda tacere, mergand astfel spre m11locul naosulm. Ajuns·d •XXXIII, 1), iar 1a ,,Mânu1ieşte, Dumnezeule, poporul Tău ... ", răspund: ,,Pâinea cea
mijlocui naosului, sub policandn1, preotul se opreşte puţin, face semnul Sfintei Cn{ · cerească şi paharul vieţii gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul, Aliluia, Aliluia, Aliluia"
cu sfântul disc spre credincioşi târă să zică nimic, se întoarce (pe stânga) şi, merg-ân (Ps. YJCXIII, 8). De asemenea, atunci când preotul cădeşte pentru ultima oară Sfintele
tot î~1 t~cere, intră în sfântul altar prin u~ile împărăteşti. Se sună din nou clopoţel la SfâL11ta Masă, nu zice nimic,A iar la ectenia.: ,,Drepţi, primind ... "., nu zice: ,,Ziua
credmc1oşii se ridică în picioare, iar cântăreţii ( cei din strana stângă) încep să cânt roată ... ", ci „Seara toată ... " etc. In sfârşit, textul Rugăciunii amvonului, ca şi al Rugă­
parţea a doua a Heruvicului (,,Cu credinţă şi cu dragoste ... "). ciunii pentru potrivirea Sfintelor, este alml decât la Liturghia obişnuită, iar la otpust îl
In acest timp, preotul pune Sfintele Daruri, ca de obicei, pe sfântul antimis (po pomenim întâi pe sfântul din ziua în care ne aflăm, apoi pe cel al zilei următoare ( a
rul în dreapta preotului, discul în stânga), ia acoperământul discului şi al potirului, cărei Vecernie am făcut-o cu Liturghia)2°, iar ca autor (tradiţional) al Liturghiei îl po-
punându-le deopane:, îşi ia Aerul de pe spate şi, atingându-l de fumul cădelnitei· menim pe Sfântul Grigorie Dialogul, episcopul Romei.
acoperă cu el discul şi potirul şi le tămâiază, fără să zică nimic. Apoi, descoperind1i..::i
capul, face două metanii, sărută Sfintele descoperite, sfântul antimis şi Sfânta Masă 5. Schema rânduielii Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite
face înd. o metanie., după care închide uşile împărăteşti şi dvera. , Preotul: Binecuvântarea (ca la Liturghie).
f) Când s-a terminat cântarea părţii de la urmă a Heruvicului, preotul (diaconul Cint.: ,,Veniţi să ne închinăm ... " şi Ps. CIII (preotul citeşte în altar ultimele patru
rosteşte ectenia: _,;Să plinim 1ugă.ciunea noastră cea de seară, Domnului ... " 18 , citind to rugăciuni ale Vecerniei).
odată în taină Rugăciunea prevăzută în LituryJhier (,,Dumnezeul taine.lor celor negrăite:iş Prcorul (din altar)
ori diac. (din mijlo- Ectenia mare. Se închide dvera.
nevăzute ... "). Apoi, ecfonisul: ,,Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne ... ", Tatăl nostru') cei . eul bisericii):
două rugăciuni J.n taină care urmează (,,Dmnnezeule, Cel singur bun şi îndurat ... " şi ,Ja,Jt~f: Cânt.: Carisma XVIII (Ps_ CXIX-CXXXJII), starea întâi (preotul citeşte rug. antif. I, des-
aminte, Doamne Iisuse Hristoase ... ") cu ecfonisele respective, prevăzute în Litu:r;f)hi >~ • face antirnisul şi aduce discul cu acoperământul şi steluţa, de la proscomidiar la
Preotul se închină apoi în faţa Sfintelor Daruri, zicând de fiecare dată: ,,Dumnezeuk, cu;,"'?/ Sfânta Masă).
răţeşte-mă. pe mine, păcătosul, şi mă miluieşte!". După aceea, Sfintele fiind acoperite cu{Mţ Preotul (din altar): Ectenia mică (dvera deschisă).
Câm.: Starea a doua a Catismei (dvera închisă. Preotul citeşte rug. antif. II şi pune Sfântul
Aerul (aşa cun-i au rămas de la depunerea lor pe Sfânta Masă), preotul vâră mâna dreaptăi•'l
Agneţ pe dis.c).
pe sub Sfântul Aer şi, cu toată frica şi cucernicia, atinge Sfântul Agneţ (fară să-l ridice),/\ Preonil: Ectenia mică (dvera deschisă).
zicând cu glas mare: ,,Să luăm aminte! Cele mai înainte sfinţite, Sfintele sfinţilor!". . t,- Cânt.: Starea a treia a Catismei (la ,,Închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele
Credincioşii răspund ca de obicei: ,,Unul sfânt. .. " şi apoi câi1tă rar chinonicul: ,,Gus~iil>: Lui ..... ''., pauză, preotul duce Sfintele de la Sfănta Masă la proscomidiar, apoi
taţi şi vedeţi ... " (Ps. XXXIII, 8 ş.u.). Preotul ridică Aerul şi steluţa de pe sfântul disc, le,:;:;f, strânge antimisul şi citeşte rug. antifonului III).
pune deoparte şi apoi sfărâmă Sfântul Trup, zicând formula respectivă (,,Sfărâmă-se Mi-;<1;, Preotul: Ectenia mică (dvera deschisă).
Cânt.: „D?arnne, stri~;t-am ... ", pe glasul stihurilor din Triod (preotul cădire mare, la „Să
elu1 lui Dumnezeu ... "), şi aşază părţile în cruciş, pe sfântul disc, ca de obicei: pune::,\:
se mdreptezc... ) . , .
părticica IS în sfântul potir, fără să zică nimic, binecuvântează căldura şi o toarnă în,/1 10 Preotul: Vohod cu cădelniţa, cădire, ,,Inţelepciune,·drepţ1 !".
sfântul potir, de asemenea, nimic zicând. Apoi se închină, ia cu stânga partea HS şi o_i.;(i· Cânt.: ,,Lumină lină ... " (citit).
pune în palma dreaptă, zicînd: ,,Cinstitul şi Sfântul Trup şi Sânge al Domnului ... se dă. ,/:_ Prochimenul I (din Triod).
mie, preoutl X ... " etc. Apoi, ţinând stânga dedesubt, cu mâinile pe marginea Sfintei")}: Paremia I (din Triod).
Mese, zice rngăcimti.le obişnuite de dinaintea împărtăşirii (,,Cred, Doamne ... , Cinei"j/ Prochimenul II (din Triod).
Diaconul (cânt.): ,,Porunciţi!". ,
Tale ... " şi „Nu spre judecată ... "), dup~'i care se împărtăşeşte. Ia apoi buretele şi îşi ştergei/:; Preotul: (cu sfeşnicul şi cădelniţa): ,,Inţelepciune, di-epţi ! Lumina lui Hristos ... ".
palmele deasupra sfânntlui disc, zicând: ,,Slavă Ţie, Dumnezettle !,,, de trei ori. Cânt.: Paremia a ll-a (şi paremiile zilei din Minei, dacă sunt).
Dacă preotul slujeşte singur (fără diacon), aumci el nu gustă acum din sfântul po~ Preotul: ,,Să se îndrepteze ..... ", cu cădirea altarului şi stihurile respective şi metanii.
tir, ci rămâne să facă aceasta numai aumci când „potriveşte" (consun-iă) Sfintele, şi Cânt.:
sfârşitul Liturghiei 19 . Deci, îndată după ce s-a împărtăşit cu Sfântul Trup (în care ·a Cânt: Apostolul
{ (dacă sunt). Se închid Sfintele Uşi.
Preotul: Evan2:helia
18
Reminiscenţă di11 vremea când Liturghia aceasta se făcea spre seară, după Vecernie.
aceasta corespunde cu cea de după Axion, din celelalte două Linughii.
20 Vezi Triodul la Capetele lui lviarco, lit. L, ed. Bucureşti, 1946, p. 851) col. 2 (în ed. 1970, p.
.
19
Dacă este şi diacon care slujeşte, atunci „potrivirea" Sfmtelor o va face el la sfârşitul Liturghiei
şi de aceea preorul poate gusta acum şi din sfântul potir (în care nu este Stăntul Sânge, ci numai 760, col. l) şi Tipicul mare, faţa 206 sus. La fel în Tipicul rusesc (Comp. Indrumătorul tipiconal al
şi apă binecuvântate). Bisericii Ortodoxe Ruse pe 1956, p. 79).

272 273
 PREOT PROF; DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

Preotul: Ectenia întreită rlnnmai Catisma 18, alcătuită din psalmii treptelor (Psalmii CXIX-CX.XXIII), ea fiind
Ectenia pentrn catehumeni ltatisma specifică părţii vesperale din Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite; este
(Ectenia pentru candidaţii la botez: numai din rniercui:-ea săpt. a IV-a Înainte). itrnpărţită,_ precum am văzut, în -trei stări, prin cele două ectenii nuci ( ca la Vecernia zi-
Cânt.: Heruvicul (,,Acum Puterile cereşti ... ").
Preotul cădire mică. J\telor de sărbătoare ) 22 • Aceste trei stări ţin locul antifoanelor din prima parte a Liturghiei
Prcottil: Vohodul marc (ieşirea cu Sfintele Daruri, fără pomeniri). tt
110rmale, după cum primele trei rugăciuni din oele şapte ale Vecerniei ţin locul
Gint.: Partea a doua a H~ruvicului (,,Cu credinţă şi cu dragoste ... "). ; rugăcim1ilor antifoanelor citite de preot în taină în timpul Carismei.
Preot1.1l: Ectenia cererilor (,,Să plinim rugăciunea noastră cea de seară..."). · Prochimenul obişnuit al Vecerriiei, variabil după zilele săptămânii, e înlocuit aici cu
Ecfonisu[: ,,Şi ne învredniceşte pe noi, Stăpâne ... ". . pr<:>chimen~le pro~ri,i c~lor dou~ par~mii din !'riod,,_ car: ~e citesc totdeau~a la 1:,itur-
Cânt.: Tatăl nostru.
Preon1l: Două ecfonise (şi rugăciunile în taină).
ghia Da1unlor mai inamtc sfinţite ş1 care se iau dm carţ1le: Facerea, leşirea, Pildele
"'Să luăm aminte! ... ". (Proverbele) şi Iov23 •
Impărtăşirea (Cânt.: ,,Chinonicul „Gus1taţi şi vedeţi că bun este Domnul..."). b) Ritul luminii~ specific acestei Liturghii şi atât de impresionant (,,Lumina lui Hris-
,,C~1 frica_ lui J?rnrn1~zeu ... "şi cel~laltc. tos luminează tuturor"), era aşezat odinioară nu între cele două paremii, ca azi (după
C"tnt.: ,,Bme vot cuvanta pe Domnul.. ... prochimenul parerniei a doua), c;:i după cea de-a doua parernie, aşa cw11 e descrisă rân-
Preoml: Ectenia de mulţumire (,,Drepţi, primind ... '').
,,Cu pace să ieşim" şi rugăciunea anwonului. duiala din vechile tipice, ca de ex., Tipicul Marii Biserici din Constantinopol, din manu-
Cânt.: ,,Fie numele Domnului binecuvântat... " (şi rs. XXXIII). scrisul mănăstirii Sfintei Cruci nr. 40 (sec. X) 24 . El era precedat totodată de Vohodul
.__P_r_·e_o_t1._1!_:_ _ _ ___,__l~olisulJ~t._.__u_s_t1.1_l,_._ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _--,._i;;CJ,'.. \,i.. sau ieşirea solemnă a slujitorilor (un al doilea vohod, după cel de la Lumină lină) descris
în sec. XV de Simeon al Tesalonicului 25 şi în manuscrisele mai vechi ale Lirurghiilor
bizantine): îndată ce se cânta prochimenul din fruntea paremiei a doua şi se citea
6. Istoria şi
explicarea riturilor principale paremia a doua, diaconul cu preorul ieşeau în procesiune din altar pe uşa dinspre nord,
din rânduiala acestei Liturghii mergeau prin nava laterală de nord până în fundul bisericii şi apoi se întorceau prin
mijloc până la Sfintele Uşi, w1de diaconul, cu lumânarea ş_i cădelniţa în mâini (sau pre-
Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, care, precum am spus, se oficia o,cun1<J;11:ăJ otul, dacă slujea singur).) după sfârşitul parerniei rostea: ,,Inţelepciune, drepţi! Lumina
numai seara, reprezintă modelul desăvârşit al Liturghiei vesperale, adică al -~1 t._1,:._1 ~r·,..,o;h...~;,,__,__,, '"···' lui Hristos luminează tuturor,,, după care clericii reintrau în altar, iar În biserică se
unite cu Vecernia. După cum am văzut, în vechime şi Liturghiile Sfinţilor Ioan aprindeau luminile, cmn se făcea de obicei în toate zilele la Vecernie (,,d11pă rânduială",
sile se sivârşeau uneori seara, tot unite cu Vecernia, la datele prevăzute şi azi în cum zice Simeon al Tesalonicu1ui) 26 • Apoi diaconul adăuga îndată: ,,Inţelepciune!",
cel Man~) în Triod şi în alte cărţi de slujbă, adică: ajunul Crăciunului şi al J:Sc,tx>te:z;etttt: preotul rostea: ,,Pace tururor", iar cântăreţii începeau să cânte: ,,Să se îndrepteze rugă­
Joia şi S2,mbăta Patimilor, precum şi în cazul când Buna-Vestire cade într-una din ciunea mea ... ". Uneori însă:, paremia a doua fond mai scurtă şi lectura ei sfârşindu-se
lele de rând din Păresimi (vezi în urmă, la rânduiala Vecerniei). înainte de terminarea procesiunii Vohodului, procesitmea s-a anticipat, făcându-se în
a) Precum am văzut, partea primă a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite O: timpul citirii primei paremii şi o dată cu ea tot ritul luminii a fost avansat înainte de
alcătuieşte Vecernia, până la paremiile de după vohod (ieşirea cu cădelniţa). Urmează'
citirea paremiei a doua. Cu timpul, procesiunea Vohodului s-a suprimat (ea fiind o re-
apoi două rituri (ceremonii) specifice acestei slujbe şi impresionante prin frumuseţe~
lor, care constituie tranziţia la partea de Liturghie, şi anume ritul luminii ~i ritul petare a celei de la „Lwnină lină", dar formula şi ritul luminii au rămas între cele două
cădirii cu înconjurarea Sfintei Mese, însoţită de cântare;a repetată a versetului 2 · al ...·•.
parernii. Dar în sec. XV, Simeon al Tesalonicului descrie rânduială ca azi27, ceea ce
Psalmului CXL (,,Să se îndrepteze rugăciunea mea ... "). Incepe apoi partea de Litur'~ · înseamnă că între timp se produsese intervertirea ordinii logice şi fireşti de mai înainte
ghie, de la citirea pericopelor biblice ( apostol şi evanghelie, dacă sunt), ori de la ecte-t dintre paremia a doua şi ritualul .luminii.
nia întreită de după evanghelie, deci din momentul care marca odinioară ( până prin \", În tut cazul, în rânduiala Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite avem de-a face ru
sec. VI) începunll de fapt al Liturghiei catehumenilor. r un dublu oficiu al luminii: primul, alcătuit dintr-o lectură biblică (psalmii treptelor sau
Atât partea vesperală, cât şi cea de Liturghie, care intră în rânduiala Liturghiei Da~ Carisma 18), urmată de cântarea integrală a Psalmului CXL (,,Doamne, strigat-am către
rurilor mai înainte sfinţite, au importante particularităţi care trebuie explicate. Tine ... ") şi apoi ieşirea solemnă a slujitorilor (vohod) cu imnul Lumină lină; al doilea,
Astfel, precum am văzut, binecuvântarea obişnuită de la începutul slujbei nu este
cea de la Vecernie, ci cea de la Liturghie. 22
De altfel, Carisma 18 este catisma de rând a V e:cerniei din seara tuturor vinerilor de peste an,
Rânduiala de azi din ritul bizantin pentru începutul vesperal al Lirurghiei Darurilor iar în timpul Postului Mare (cu excepţia săptămât1ii a cincea), ca şi în alte perioade din cursul anului,
mai înainte sfinţite este fidelă vechiului Tipic al Sfântului Sava (Tipicul Ierusalimului); catisma aceasta se citeşte la Vecernia din toate zilele de rând ale săptămânii ( de luni până vineri in-
întâi Pscilmul CIII ~i apoi ectenia, pe când la Constantinopol îndată după binecuvântare clusiv). Vezi învăţătura despre Râttduiala citirii Psaltirii) de la începutul Psaltirii (de ex., ed. Bucu-
urma ectenia mare, iar după ea - în loc de Psalmul CIII - se citea Psalmul LXX:XVi ./ reşti, 1968, p. 9).
(,,Pleacă, Doamne, ure;chea Ta ... "); tipicul constantinopolitan era urmat şi la Tesalonic n Vezi în urmă, notele 16 şi 17 de la acest capitol.
în secolele XIV-.X.v21 . In locul catismelor de rând ale zilei respective, se citeşte totdeauna
24
Text publicat de J. Mateos, Le Typicon de la Grande Eglise. Manuscrit de la Sainte Croix no. 40,
X-e siecle, t. I, în „Orientalia Christiana Analecta", 165, Romae, 1962, p. 246.
25
Loc. cit.) supra (nota 21).
21
Vezi Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele rutJăciuni, cap. 352, P.G., t. CLV, col. 649-650 şi· 26
Vezi în urmă, la explicarea. Vecerniei.
trad. rom.. cit., p. 234. 27
Despre sfintele rugăciuni (slujbe), cap. 354 (P.G., t. CLV, col. 656-657 şi trad. rom. cit., p. 237).

274 275

PRJ~OT PROP. DR. ENE BRANISTE
format după acelaşi plan ca şi cel dintâi, din alte lecturi biblice (paremiile), un nou vo
(dispărut între timp) şi o nouă formulă a luminii (,,Lmnina lui Hristos .. ,"), urmat
cântarea solemnă a lui: ,,Să se îndrepteze ... ", adică numai versetele 2-4 ale psalrnuluLi,
peral (CXL). Primul oficiu este o parte integrantă a Vecerniei sărbătorilor, cu deosebi•,
că se citeşte nmnai Carisma 18, şi alcătuieşte partea vesperală a Liturghiei Darurilort·:
înainte sfinţite; al doilea constimie o parte specifică acestei Liturghii, şi anume rituă1
luminii, propriu mm1.ai ei (lucernarium Praesanctfficatoru1/n) lucerna.irc des Presanct~:fies/
Care este originea acestui rit ? Se pare că el nu constituie dedt un rest al oficiul
liturgic în care Biserica a încadrat aprinderea luminilor în biserici la căderea serii, He
pre care ne vorbeşte Sfântul Vasile cel Mare: ,,S-a părut Părinţilor noştri (potrivit)"
nu primim în tăcere darul luminii de seară, ci să mulţumim ( lui Dumnezeu), îndată
ea apare" 28 . Un asemenea oficiu exista la Ierusalim i'n sec. IV, când pelerina apuse;i_
Egeria (Etheria) îl descrie în însemnările ei de călătorie, numindu-l Â:uxvtK6'.
lucernare (lucernairc), adică slujba luminii de seară, care se făcea în biserici (la Ierus'
fon de obicei în biserica Învierii: Anastasis) la o oră precisă: ceasul al zecelea din:ii 2
El era precedat de adunarea la rugăciune, care începea mai dinainte, cu un serviciu':
turgic formai din psalmi, lecturi, cateheze şi procesiuni. A . I
Precum ne informează Egeria, lumina cu care se aprindeau sfeşnicele în biserica lrt~î
rii din Iemsalim nu se aducea din afară, ci din candela care ardea necontenit înăunl·
grotei mormântului Domnului, din fundul bisericii 30 . De aceea, până azi, la Vecer;'
mută cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, preotul aduce din altar sfeşnicul cu fac ,
aprinsă, pe care o arată credincioşilor, cu cuvintele: ,,Lumina lui Hristos luminează ru·,,:·
ror". La Marea Biserică din Constantinopol însă, prin sec. X, la ritul luminii din cad.,
Vecenuei, care se săvârşea cu mare solemnitate şi în prezenţa patriarhului însuşi, sfeşnicit,,s1Ş:: de psalm s-ar fi inau,~rat la J..,iturghia Darurilor mai înainte sfinţite în anul 61735 .
le cu lmnini aprinse erau aduse de către diac01u în naos clin pronaosul bisericii 31 • Dµi:~a,iţ\·· După părerea unor liturgişti, această cântare corespunde cântării Aliluiarion sau pro-
aprinderea luminilor, slujba se prelm1gea toată noaptea, cu lecturi, cântări şi rugăciuJl~fî;
iar cu timpul devine slujbă oficială (obişnuită) a Privegherii, inaugurată de ritul luminii.];:\(
Cele două paremii din rânduiala de azi a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite,.11:~;-f •.' cântăreţi, şi abia din secolul XVI înainte s-a luat obiceiul să fie începută de slujitori în
stmt decât pericopele biblice din Vechiul Testament; care se citeau în secolele IV.,-V 1f,(fj'}
slujbele de seară din timpul Postului Paştelui, înainte de catehezele prebaptismale ţinuţc,;;''
I altar. După indicaţia din Cronica menţionată mai înainte, ,,Să se îndrepteze ... " se
catehumenilor şi amintite în însemnările de călă.torie ale pelerinei Egeria la Ierus~J{::
(cap. 46 )32 . În ritul bizantin ele sunt luate numai din primele două cărţi ak Pentateuhultff!f:f:
(Facerea şi Ieşirea) şi din cele două cărţi sapienţiale canonice (Properbele lui Sowrnonişp;f_·
Iov) 33 , adică ·exact ca pe vremea Sfântului Ambrozie (sec. IV) la Milano. La începutul-,'f
catehezelor sale mystagogice acesta spune că mai înainte vorbise zilnic. catehum~nikWţ\"['.
despre datoriile lor morale, când li se citea din „Faptele Patriarhilor" şi din înţelepc1W1e,l:jf
·r._ /?Ic'. rânduia.la lor şi unele texte din Vechiul Testament care au dispărut din alte slujbe (ca de
28
Despre Sfântul Duh. cap. 29, 73, P.G., t. XXXII, col. 25. . . __ , &,
29 Vezi Peregn·natio ad loca sancta) cap. 24: ,,Hora autem decima, guod appcllant hic ltcznicon,y,:;,
(AUXVLK6v), narn nos dicirnus lucernare, similiter, se omnis multimdo colliget ad Anastasirn, incendunM),;i
om.nes candelae et cerei et fit lumen infinitum" (Etl1erie,Jmmia/ de voyage, ed. H. Petre, pp. 190-192). ,:,'.,( : armean ( cu ritul luminii şi cădirea).
30
Vezi Pcregrinatio ad foca sancta) cap. 24: ,,Lumen autem de foris non affermr, sed de spelun~t)l
interiori eicitur" (Lumina însă nu se aduce de afară, ci se aprinde dinăuntrul mormântului). Ed., c.if..,f
supra, p. 192. . . ,:\t.
31
Prof. A.A. Dimitrievski, Vechile tipicoane patriarhale) al Sfântului Monnânt de la Ierusalini şi ':1-\:• ·
Mm-ii Biserici din Constantinopol (în ms.), Kiev, 1907, p. 329 (La Prof. N. Uspenskii, Vecernt~·tYt
ortodoxă- Studiu istorico-liturgic, în „Bogoslovskie Trndî", vol. I, Moscova, 1960, p. 16).. '
32
Vezi Peregrinatio ad loca sancta, ed. cit., p. 256.
33
Vezi Tr·i.odul) la locurile resp. (slujbele de miercuri şi vineri în Păresimi).
276
LITURGICA SPECIALĂ
l,,rroverbelor'' 34 . Slujba obişnuită a Vecenuei (cea de Sâmbătă seara) nu are pareniii; Ve-
!i ::erniile care au paremii (la praznicele împărăteşti şi la sărbătorile sfinţilor cu Priveghere)
\i corespund unei privegheri, adică prelungirii Vecerniei prin slujba de noapte (vdenia sau
l"prive,qhcrea), ~are ~e vofi.cia rep;ulat ~ v~chime,, .la toa:e ~ărbăto~il~. V •
t Forrnula litur;f(ica: )) Lumma lm Hnstos ... ' constituie la ongme o frmnoasa exclamaţie
"' menită să arate credincioşilor lumina aprinsă adusă din sfântul altar pentru a lumina in-
teriorul bisericii, la apropierea nopţii. Lumina aceasta naturală ducea în chip natural
gândul la lumina spirituală adusă de Hristos, al Cărui ·simbol ea a deve1ut cu timpul.
formula este de origine foarte veche; o aflăm în inscripţii de pe lămpi din secolul I,
proveni.te din Palestina, Cipru, Asia Mică şi Egipt, iar în manuscrisele liturgice ea apare
pentru prima dată prin secolele IX-X. Retniniscenţe ale acestui străvechi rit al lm1unii
s-au păstrat nu numai în ritul liturgic bizantin, ci în toate riturile răsăritene (armean, si-
rian, maronit, chaldeean sau persan). l\1ai ştearsă s-a păstrat amintirea lui în riturile li-
mrgice apusene; în ritul roman, el apare numai în ajunul Paştilor (la începutul slujbei,
echivalent cu exclamaţia: ,,Veniţi de luaţi lumină", din ritul ortodox); iar în ritul mo-
zarab (goto-hispanic) există o ofrandă a lurni1ui (oblatio luminis), adică se face ridicarea
solemn:ă? luminii, cu exclamaţia: ,,In nomine Domini nostri Jesu Christi, lumen curn
pace!" (In numele Domnului nostru Iisus Hristos, lumină cu pace), la care poporul
răspunde: ,,Deo gratias (agamus)", adică: ,,Să mulţumim lui Dumnezeul".
c) Cântarea)) Să se îndrepteze rugăciunea mea ... ", cu care se încheie partea vesperală
a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, constituie un dublet al versetelor 2-4 din
Psalmul CXL, numit în Constituţiile apostolice (cartea V1II, cap. 35): i::mÂ:ux_vw<;
(lucerru:ire)) adică psahrml de la aprinsul luminilor de seară, ca însoţitor al ritului
cădirii. După însemnarea dintr-o cronică bizantină din sec. VII, cântarea acestui verset
chimenului dinaintea apostolului de la Liturghie (rest din psalmul cântat odinioară în
întregime înainte de citirea apostolului) 36 . Cântarea era executată odinioad numai de
cânta nu numai la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite din timpul Păresimilor, ci şi
în alte zile în care se făcea pe atunci aceasd. Liturghie. Tipice de mai târziu precizează
însă că, în zilele din afara Postului în care se oficia această Liturghie (cade ex. miercu-
rea şi vinerea din săptămâna brânzei), nu se cânta: ,,Lumina lui Hristos" 3 i\
Rind luminii şi cântarea „Să se îndrepteze ... " constituiau în vechime un.rit compo-
nent al Vecerniei obişnuite din tot timpul anului, dar 'cu timpul s-a restd.ns numai la
vremea Postului Mare, ale cărui slujbe au un caracter mai conservator, păstrând în
ex. cântarea prorocului Isaia, din rânduiala Pavecerniţei mari). După părerea unor
liturgişiti, ritul s-a dezvoltat întâi la Marea Biserică din Constantinopol, care l-a preluat
poate din Siria (Antiohia). Un asemenea dublet al psalmului vesperal găsim şi în rintl
34
Vezi Sfântul Ambrozie) De 1nysteriij~ cap. I, P.L, t. XVI, col. 405 şi trad. rom. de Pr. E. Branişte
şi Prof. Cih. Voiusa, în rev. S.T., an. 1965. nr. 5-6, p. 287.
3s Cronica Pascală> P. G.) c. xcii, cui. 989 ·
" Vezi în urmă, la cap. Iston:a Liturghiilor bizantine.
6
37
Vezi, de ex., .Tipicul studit al mănăstirii Ever;ghetiJ~ la A. .Dimitrievski, Descrierea manuscriselor
litit'fl]ice .... , t. I (Turcn:a), Kiev, 1895, p. 515.
277
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

TABLOUL SINOPTIC INDICÂND EVOLUŢIA RÂNDUIELII LITURGR - TABLOUL SINOPTIC

(modificări; succesiune) adăugiri_, dezvoltări _fi suprimări)* INDICÂND EVOLUŢIA RÂNDUIELII LITURGHIEI (cont.)

Secolul Secolul Secolul Secolul Secolul Secolul Secolul

LITURGHIA PRIMARĂ Secolul V Secolul VI Secolul Vil
VIII IX X XI XII XIII XIV
ână în sec. V\
~-----t--------+---------1---------l
f _, Dezvoltarea ritualului ptr. Pregătirea liturghisit.
Dezvoltarea ritualului pregătirii Agneţului şi a vinului euharistic până la patr. Filatei al
Constantinopolului

Miridele Dezvoltacea dtualului mirideim pentru lmdincioşi Fixarea ritu-

Deplasarea pomenirilor nominale
atestate la alului de azi
de la Ofertoriu la momentul
patr. Nichi- al rniridelor
Proscomidiei de azi
for (C-pol).
Tămâierea şi acop. Dar. Menţionarea Precizări de amănunte în manuscrise
presupusă în Coment. cădirii Da-
liturg. al patr. Gherman rnrilor în
Rug. Prase. manuscrise
(în Cod.
Barberini)
Inchinarea în faţa Sf Mese înainte de începerea Litur-
Ectenia mare
ghiei
(mutată în locul
actual de la în- A I
Inlocuirea psalmilor antifo-
ceputul Limr- nici cu cei tipici, prin înca-
Ps. antifonic
ghiei credincio- mcnţ, la drarea Obedniţei ca început
şilor) Ghcrman al al Liturghiei (patriarhul
Imnul C-polului. Pilotei al Const.)
,,Unule-Născut" Text, rug.
Intrarea episcopului (a clerului slujitor) antifoanelor
în altar în Cod.
,_, Trisaghionul Barbe1ini,
_g
I
:! ·au liturgic Intr. cu Ev.
(,,Sfinte Dum- mcnţ. la
] nezeule") Gherman al
~u 450-453
Const. Rug.
,:,:j
trisaghionului
~ Lecturi biblice (din Vechiul Test., din Ieşirea din uz (text în Cod.
B Noul Test.) a lecturilor din Barb-erini)
;.::î alternate cu cântări de psalmi Vechiul Test.
Ec. întreită şi · Apare în manuscrise Gencraliz.
rug. resp, Rugăciunea Evanghelici Rugăciunii
(text în Cod Evangheliei
Omilia (predica) Barberini)
rea predicii spre
Mutarea predicii:i tul Liturghiei.
sfârşitul Liturghiei "le şi
Ectenii şi rugăciuni
pentru catehumeni, energumeni, Ecteniile şi rugăciu iunilc ptr.
penitenţi şi candidaţi
la botez. menişi
Concedierea catehumenilor şi a penitenţilor nţi
încep să
m uz .

. • Datele cronologice indicate aici sunt cele de la Pr. Prof. P. Vintilescu, Lituw/:Jiile biMntine
vite istmic în structura şi rânduiala lor, Bucureşti, 1943. ,

278 279
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

TABLOUL SINOPTIC TABLOUL SINOPTIC

INDICÂND EVOLUŢIA RÂNDUIELII LITURGHIEI (cont.) INDICÂND EVOLUŢIA RÂNDUIELII LITURGHIEI (cont.)

LITURGIDA PRIMARĂ Secolul V Secolul VI Secolul VII Secolul Secolul Secolul Secolul Secolul Secolul Secolul
VIII IX X XI XII XIII XIV
- ( până în sec. V)
Ectenia mare şi rugăciunile pentrn credincioşi Text: rug. per. Prescurtarea ecteniei mari
cred. în Cod. de la începutul Liturghiei
Prezentarea darurilor de jertfi la Pastoforiu
Barberini credincioşilor
Ieşireacu Dar. Dezvoltarea ritu
Dezvoltarea ritualului vohodului mare, cu pomenirile nominale
menţ. de patr. vohodului mare,
şi riturile accesorii
Eutihie al Const. pomenirile norn
Text:ul rugăciunii
Heruvicul şi şi rimrile accesa
punerii înainte a
Dipticck (pomenirile nominale) rugăciunea
Darurilor, în Cod
corespunz.
Barberini
-- .
Sărntarea păcii Introduc. Cre- Inrrod. Crez.uluii
Spălarea mâinilor zului la la Constantin
Alegerea şi aducerea Darnrilor de către Antiohia (471) (512-518)
diaconi la Sf. Masă
Transferarea ritualului Prosco-
Apariţia tro- Generaliz.
midiei înainte de ritualul Litur-
parului Ceas. troparului
ghiei
III în Ceas. III la
Anafaraua euharistică (ritualul şi Anaforaua începe a fi citită în n1anuscr. epicleză
~ ntgăciunea Sf Jertfe), rostită toată cu taină. Apar imnele cântate de Rugăciunea în Axionul în form~ de azi
·o
o glas tare, fără Întrerupere acredincioşi. taină dinaintea
c::
~ împărtăşirii (text
~
u
C'O
Ectenie I în Codicele
:..2 Rugăciunea domnească ( menţionată la Ritualul înălţării Sf. Agneţ Bar/mini). -
eP Sf. Chiril al Ierus.) Amestecarea
.s.....i Rugăciunea plecării capetelor Sfintelor (menţ .
,,Unul Sfânt ... " în Codicele
Frângerea pâinii auharistice Barberi11i) Precizarea
Împărtăşirea Căldura ( ~tov)
ritualului
- arhiereului împărtăşirii
- preoţilor şi diaconiior Îndrumări în manuscrise (Pilotei al
- clericilor inferiori pentru ritualul împărtăşirii Constant.)
- credincioşilor laici
Imroducerea imnului Imnul „S,'i se umple gurile
Rugăciunile de mulţumire Introducerea im
„Să se umple gurile noastre ... " începe să iasă
- Ps. 33 (în Const,. apost.) „Să se umple gu
noastre ... " (patr. din uz ( se menţine în Li-
- Ectenie noastre ... " (patr.
Serghie al tm:ghierul rnm. şi în cele
- Rugăciune citită de arhiereu Serghie al
Constantinopolului) slave)
(protos) Constantinopol
Rugăciunea plecării capetelor pentrn binecuvântarea finală a credincioşilor de către arhiereu Rugăciunea am-

(protos) vonului (text în

Concedierea credincioşilor Cod. Barberini)
Rugăciunea î.n Apar în ma- Filotei pre-
schevofilachion nuscrise for- scrie împăr-
mele de ţirea anaforei
(text în Codicele
Barberini) apolis (O'.V'tlDC.OpOV)

280 281
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

TABLOUL SINOPTIC TABLOUL SINOPTIC

INDICÂND EVOLUŢIA RÂNDUIELII LITURGHIEI (cont.) INDICÂND EVOLUŢIA RÂNDUIELII LITURGHIEI (cont.)

Secolul Secolul Secolul Secolul Secolul Secolul Secolul

I
LITIJRGHIA PRIMARĂ Secolul V Secolul ·v1 Secolul VII I
VIII IX X XI XII XIII XIV
( până în sec. V)
I-
Text rug. ptr. I)rescurtarea ecteniei mari
Ectenia mare şi rugăciunile pentru credincioşi
cred. în Cod. de la începutul Liturghiei
Prezentarea darurilor de jertfă la Pastoforiu
Barberini credincioşilor
Ieşireacu Dar. Dezvol.tarea ritu Dezvoltarea ritualului vohodului mare, cu pomenirile nominale
menţ. de patr. vohodului mare,
şi rinirile accesorii
Eutihie al Const. pomenirile nom
Textul rugăciunii
Heruvicul şi şi riturile acc:eso
punerii înainte a
~.ipticcle (pomenirile nominale) rugăciunea
Darurilor, în Cod
corespunz.
Barbe.rini

Sărutarea păcii Introduc. Crc- Imrod. Crezuluii

Spălarea mâinilor zului la la Constantin
Alegerea şi aducerea Darurilor de către Antiohia (471) (512-518)
diaconi la Sf. Masă
Transferarea ritualului Prosco-
Apariţia tro- Generaliz.
midiei Înainte de ritualul Litur-
parului Ceas. troparului
ghiei
III în Ceas. III la
Anaforaua euharistică (ritualul şi Anaforaua începe a fi citită în manuscr. epicleză
~ rugăciunea Sf Jertfii), rostită toată cu taină. Apar imncle cântate de Rugăciunea în Axionul în forma de azi
o
"Ci glas tare, fără întrerupere acredincioşi. taină dinaintea
c:: împărtăşirii (text
:.a
~
u
~
Ectenie I în Codicele
Rugăciunea domnească (menţionată la Ritualul înălţării Sf Agneţ Barberini).
iB Sf. Chirii al Ierus.) Amestecarea
Rugăciunea plecării capetelor Sfintelor (menţ.
~
,,Unul Sfânt ... " în Codicele
Frângerea pâinii auharistice Barberini)
Precizarea
Împărtăşirea Căldura ( sEOV)
ritualului
- arhiereului împărtăşirii
- preoţilor şi diaconilor Îndrumări în manuscrise (Pilotei al
- clericilor inferiori pentru ritualul împărtăşirii Constant.)
- credincioşilor laici
Introducerea im Introducerea imnului Imnul „Să se umple gurile
Rugăciunile de mulţumire
„Să se umple gut·i!e „Să se umple gurile noastre ... " începe să iasă
- Ps. 33 (în Const1 • apost.)
noastre ... " (patr. noastre ... " (patr. din uz (se menţine în Li-
- Ectenie
Serghie al Serghie al tin;ghiei7tl rom. şi în cele
- Rugăciune citită de arhiereu
Constantinopolt Constantinopolului) slave)
(protos)
Rugăciunea am-
Rugăciunea plecării capetelor pentru binecuvântarea finală a credincioşilor de către arhiereu
(protos) vonului ( text în
Concedierea credincioşilor Cod. Barberini)
Rugăciunea în Apar în ma- Filatei pre-
schevofilachion nuscrise for- scrie împăr­
(text în Codicele mele de ţirea anaforei
Barberini) apolis (ex vu8c.opov)

280 281
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

BIBLIOGRAFIE
(lucrări necitate în note)
Leo Allatius, De missa praesanctţjicatorum) în vol. De Ecclesiae orientalis et ocdde~l
perpetua consensione) Coloniac, 1648.
J. Bingham, Ori;,qines sive antiquitates ecclesiasticae1 trad. lat. de H. Grischovius;' b
a II-a, t. VI, Halae Magdeburgicae, 1759.
Dr. V. Bojor şi St. Roşianu, Tipic bisericesc; ed. II, Blaj, 1931 (pentru uzul foştil
uniţi din Ardeal). ·· '·j
Diac. Ene Branişte, Observa.ţiuni /i propuneri pentru o noua ediţie a Litin;qhierµ[
românesc) Bucureşti, 1945-46 (extras din B. 0.R.).
Pr. P. Yi1~tilescu, Curs (litografiat) de Istoria Litur;:Jhiei1 Bucureşti, 1940, p. 263
ş.u.; acelaşi: Intr-o controversă asupra împărtăşirii clericilor la Litur;qhia Darurilor mai
. înaint,e ~finţite„ art_în rev. ,,Biserica şi Şcoala" (Arad), an. 68, nr. 11 (12 martie 1944),
pp. 83-84; acelaşi, Ora sau vremea din zi pentru săvârşirea Liturghiei Darurilor mai
_\ . înainte .ifinţite) în S.T.., an. 1952, nr. 1-2, p. 66-76. ·
~- :W-inkler, Der JJeschichtliche Hinter;:Jritnd der Prăsankt{fikatenvesper1 în „Orientalia
i Chnsnana", 56 (1972), pp. 184-206.
Ziade, artic. Presanctifies (lviesse tiest înD.T.C.., t. XIII (1936), col. 77-111.
1

Pr. Prof. E. Branişte, Lit1-t1"jfhici Darurilor nuii i:nainte ~finţite) în S. T., an.
3-4.
F.E. Brightman, Litu1»ies Easteni) Oxford, 1896, pp. 345-352.
H. Engberding, Zur Geschichte der Liturgie der vor;qeiveihten Gaben,
,,Ostkirchliche Studien" (W'Lirzburg), 13 (1964), 310-314.
J.M. f un.tuli, Liturghia celor mai înainte sfinţite şi ru;J,Jâciunile antţfâa.nelor Vecen#ei ~J;
(în grec.), Tesalonic, 1966 (Extras din ,,Anuarul Fac. de Teologie a Universităţii
Aristotelice din Tesalonic", t. XI); Acelaşi, Lituwhia Darurilor meii înainte rfi.nţite (îri
grec.), Tesalonic, 1971. /c~::i ·:'..1
J. Goar, Ev;ro).,6yzo11siw: Rituale Graecorum1 Veneţia, 1730, p. 177 ş.u. ::J;f1 J
J. Hanssens, Institutiones liturgiae de ritibus orientalibus1 t. III, Romae,
546 ş.u., 584.
V. Janeras, La p,artie vesperale de la Liturgie byzantine des Preesanct-ifils) în O.C.P.r
an. XXX (1964), fasc. I, pp. 193--222.
Abbt~ G. Malherb, Les Presv1nct{fies1 în rev. ,,Les Questions liturgiques
paroissiales", (Louvain), an. XIV, nr. 1 (Febr. 1929).
Prof. D. Mciraitis, 'H AEtwupyia 'tCOV nponymaµtvwv, Atena, 1955 (extras
Anuarul de studii al Fac. de Teol. din Atena).
G. Morin, artic.Alit1jt;qiques (fours); înDA.C.L .., t. I, (1904), col. 1218-1220.
Gherontie Nicolau, Indrumâtorul liturgic1 Bucureşti, 1939, p. 214 ş.u.
Pr. P. Procopoviciu, Ritualistica sau manita! de ritual al Bisericii Ortodoxe
Oradea:, 1936.
Ign. Efrem Rahmani, Les litur;qies orientales et occidentales...1 Beyrouth, 1929.
Raible 1 Uber Ursprun)J; Alter und EntivicldunJJ der .lviissa Praesanct{ficator-um1 în
,,Der Katholik", 81 (1901), 1, 143-156.
S. Salaville, Liturgies orientales1 LaMesse) t. II, Paris, 1942, p. 83 ş.u.
T. Tarnavski, Despre cele mai i'nsemnate liturghii ale Bisericii Orientale,
189 3 (extras din rev. ,, Candela").
Pr. G. Teleaga, Tipiconul cu note ritualistice (manual litogr.), Cernăuţi, 1901. . ·. ,
Sfântul Teodor Smditul, Tdlcuirea dumnezeeştii Lituwhii a celor mai înainte sfinţite,/)
(în grec.), P.G.) t. XCIX, col. 1687-1690. J)
J. Thibaut, Orifjine de LaMesse des Presanctifies) în E.O.; t. XIX (1920), ian.-mart.,ft
pp. 36-49; acelaşi, La Cene et la litur;qie des Presanc#fies) în rev. ,,L'Eucharistie",'i:~k
mart.-apr. 1924 Pf'· 417-422.
7
•):
P. Trembela, Cele trei Liturghii după manuscrisele din Atena_, Atena, 1935, pp,,!,'f
195-221.

282
 PARTEA A PATRA

Sfintele Taine

-.
 CAPITOLUL I

Introducere generală

Ce sunt sfintele taine, scopul lor, timpul şi locul săvârşirii

a) Sfintele taine (µucr'tî]pt0v, sacramentum; tainst:vo = lucru ascuns, tainic, neînţe­

les) sw.1t slujbe bisericeşti, prin mijlocirea cărora ni se împărtăşeşte, în chip special şi
prin anumite semne (forme) văzute, haml lui Dumnezeu, în cele mai de seamă mo-
mente şi împrejurări ale vieţii noastre. Ele sunt şapte, după numărul darurilor Sfântu-
lui Duh: botezul) UnJJerea cu sfântul 1ni1:, pocăinţa (mărn1risirea), îrnpărtătirea) nunta
(căsătoria), p1-eoţia (hirotonia) şi maslul (eleoungerea).
b) V om Înţelege mai bine atât esenţa sfintelor taine, cât şi rostul sau scopul şi spe-
cificul 1or, ca servicii divine în cadrul cultului ortodox, dacă le vom compara cu sfin-
tele slujbe studiate până acum, adică cu Laudele bisericeşti şi cu Sfânta Liturghie.
Astfel, în ceea ce priveşte scopul sau destinaţia, serviciul Laudelor zilnice (inclusiv
Sfânta Liturghie) are caracter prin excelenţă public (colectiv). Aceste slujbe alcătuiesc
cultu] divin public şi oficial al Bisericii. Ele se săvârşesc în numele şi spre folosul tutu-
ror credincioşilor sau al întregii comw.1ităţi; toti creştinii pot participa la aceste slujbe
sfinte ~i pot să beneficieze de efectele sau de roadele lor binefăcătoare, dacă ei
participă activ şi cu vrednicie. Totodată, prin slujba celor şapte Laude se exprimă sau
se manifestă în primul rând scopul sau funcţiunea latreutico-euharistică a cultului di-
vin, adică slăvirea şi adorarea lui Dumnezeu, precum şi venerarea sfinţilor, care con-
stituie o obligaţie permanentă a Bisericii.
Sfintele taine au însă destinaţie ( aplicaţie) individuală; deşi la săvârşirea lor poate
asista sau lua parte oricine, efectele lor se aplică numai unei (unor) anumite persoane,
adică subiecţilor (primitorilor) tainei respective. De aceea, unii liturgişti le socotesc
drept forme ale cultului particular. Dar nu trebuie uitat caracterul eclesiolqqic sau co-
munitar al tainelor. Ele se săvârşesc în Biserică, deci sunt forme ale cultului public al
Bisericiti, iar efectele lor mai largi se răsfrâng nu numai asupra beneficiarilor (subiecţi­
lor), ci şi asupra Bisericii întregi. Cu fiecare nou botezat, de ex., trupul Bisericii creşte,
se măreşte; prin taina împărtăşirii fiecare credincios se integrează efectiv în Biserică -
adică în „comuniunea sfinţilor" - iar despre taina nunţii ( căsătoriei) Sfântul Pavel în-
suşi spune că „taina aceasta mare este, dar eu zic în Hristos şi în Biserica"'' (Efes. V,
32). Cki, în definitiv, Biserica este „trupul tainic al lui Hristos, iar viaţa spirituală a
acestui organism bisericesc se întreţine prin sfintele taine; acestea sunt „calea
împărătească pe care El ne-a trasat-o, uşile pe care El ni le-a deschis şi prin care El re-
vine la oameni" 1 , continuând astfel existenţa Sa vizibilă în Biserică, în iconomia
sacramentală a Duhului Sfânt. De aceea, în vechime, mai toate tainele se săvârşeau de
regulă în cadrul Linirghiei sau în conexiune intimă cu ea, deci cu Sfânta Euharistie,
care rămâne în centrul vieţii Bisericii, deoarece Sfânta Euharistie îi adună pe credinci-
oşi în Biserică, o face deci vizibilă şi viabilă 2 •
Spre deosebire de oficiul divin zilnic (Laudele bisericeşti), care satisface în primul
rând funcţia latreutică a cultului Bisericii, în slujba sfintelor taine stă pe primul plan şi
1
Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos) cart. I, P.G., t. CL, col. 508 A.
2
Cf. Evdokimov, L)Orthodoxic, pp. 262-266.

287
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
se împlineşte mai ales funcţiunea harismatică sau sfinţitoare a cultului ortodox
sunt mijloace de transmitere sau de comunicare individuală a hamlui divin şi de s
re, pri\, excelenţă., a vieţii credincioşilor în Biserică, fiind deci mijloace de rnântuir
c) In ceea ce priveşte tinzpul săvâ~firii) Laudele zih1ice au termene fixe ~i car
periodic, adică ele se reped în fiecare zi (la mănăstiri) sau măcar în fiecare sărbă:t
(în bisericile de enorie), în aceeaşi ordine şi la ore determinate. Săvâ.rşirea sfint
taine nu este îns:î legată de termene sau date frxe din cur;ml anului bisericesc, ci el
săvârşesc atunci când e nevoie; ceea ce decide în această privinţă sunt deci nev
vieţii religioase a credincioşilor. Sunt însă anumite perioade din cursul anului c"
potrivit rânduielilor bisericeşti., unele taine nu se pot săvârşi, după cum vom -~
când v_pm vorbi despre acele taine. ii
d) In ceea ce priveşte locul sc:vâ1~ririi) sfintele taine se săvJrşesc de regulă în biser
la fel ca şi Laudele zilnice. Ca orice slujbă sfântă, slujba sfintelor taine trebuie făcut
locaş sfinţit şi arc caracter public, în sensul că se săvârşeşte în mijlocul comunitătik
!igioase (al parohiei) din care facem parte, în văzul, cu ştiinţa şi cu consimţământul.
In felul acesta, comunitatea sau obştea fraţilor de credinţă devine părtaşă la rugăl±i
nile, bucuriile şi suferinţele fiecăruia dintre membrii ei, după cum fiecare memb ·
parte k trăieşte sau le simte pe acelea ale obştei. Singură taina Sfântului .Maslu\
excepţie în această privinţă; prin însăşi natura ei, ea poate fi şi trebuie făcută. îwd
ori ţn spitale, la căpătâiul boJnavilor care au nevoie de ea.
In cele ce urmează, vom vorbi despre slujba fiecărei taine în parte.
BIBLIOGRAFIE
A.G. Martimort, Les si;.qnes de la Nouvelle Alliance) nouv.
(Coli. ,,Horizons de la catechese").
PI.. de- Meester. Studi sui sacramenti anuninistrati seconda il vito byzantino) Rom:
1947..
V. Mitrofanovici şi colab., Lituwhia Bisericii Ortodoxe) ed. 1929, p. 718 ş.u.
Molitfelnicul (Evhologhiul) ortodox (în diferite limbi şi ediţii). · „Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu (X), în numele Tatălui, Amin ... " etc. 3 • În
CAPITOLUL II
Botezul şi ungerea cu Sfântul Mir
A. NOŢIUNI INTRODUCTIVE ŞI RÂNDUIALA SLUJBEI
. 1. ~-e sunt _b?tezul şi 1?3irungerea. Botezul este taina iniţierii creştine, poarta de
mtrare m creştimsm sau tama fundamentală şi indispensabilă pentru mântuire, prin
care omul se renaşte pentru viaţa spirituală, adică devine membru al Bisericii lui
Bristos, __ dobândind iertarea de păcatul strămoşesc (la prunci), precum şi de toate ce-
lelalte_ ~acate pe_r~onale, făcute p_ână la botez (la adulţi); iar unJJerea cu Sfi.întul Mir
(nmmt~ la ~at<_?hc1 con~nnare) ad1~ă pecetlui~e sau î~1tărir. e. a bo_tezului) este taina prin
/are se 1mpart~şesc n01lor botezaţi puterea ş1 dan1nle Sfantulm Duh, necesare pentru
creşterea, sponrea şi întărirea credincioşilor în viaţa cea nouă, întru Hristos.
· S~~re deos~bire de ~01:11-ano-catolici, la care - de prin secolul XIII înainte - ungerea
cu Sfantul Mir se adm1rustrează separat de botez, abia după ce pruncii au ajuns la vâr-
sta de 7-12 ani, în Biserica Ortodoxă, ca în toate Bisericile răsăritene această sfântă
taină se administrează îndată după botez; încă de 1a început şi până' azi rânduiala
ortodoxă a mirung~rii nu constituie o slujbă aparte, de sine stătătoare, ci e î~preunată
cu aceea a botezulm, făcând una cu ea. De aceea vom vorbi despre amândouă deodată.
7. Ministrul (săvârfitorul) sfântului botez. Cine poate boteza?
!1; c~nd}ţii normale, dreptul de a săvârşi botezul îl au numai episcopii şi preoţii • Nu- 1
mai ~n hpsa de J:_>reot, ~er~tru ca să nu rămână ci~eva nebotezat, poate, boteza şi mona-
hu! sin:J'Jţu s~au diaconul , :tar la caz de mare nevoie - ca, de exemplu, cand pruncul e în
., pnme1d1e sa moară nebotezat - poate să boteze orice creftin ortodox bărbat sau femeie
şi ch~ar~ părif1:ţii . pruncului, prin împlinirea ritualului sumar ca/e constituie parte~
esenţ1~a a slu1b~1 botez_ului, adie~ afun~ând pruncul de trei ori în apă curată (în lipsiî
de apa, nmna1 stropmdu-1) ş1 rostmd de fiecare dată formula sacramentală:
ace_st ~az, dacă _cel botezat astfel supravieţuieşte, preotul va completa ulterior restul
slu1be1 botezulm, după rânduiala obişnuită (dar numai de la afundare înainte).
După o veche credinţă, în condiţii normale, preotul ar fi de preferat să nu
săvârşească botezul propriului său copil4, deoarece în acest caz l-ar naşte de două ori:
1
Comp. Canoanele 46-50 apostolice; Tertulian, De baptisnw) 17, în P.L., I, 1327; Const. apost.,
III, 9, 10, 11 (trad. rom., pp. 95-96).
2
V~zi: cazul diaconului Filip (~apte VIII, 12-13, 38); leronim, Adv. Lucifar,. 9 (P.L., XXIII,
17!: d~a~onul poate boteza numai cu autorizaţia episcopu.lui) şi Can. 44 al Sfântului Nichifor
Martuns1tond.
• V:ezi: S~ân~a Scriptură, Fapte IX, 10, 17 ş.u. (Sfântul Pavel botezat de Anania) şi I Cor. 1, 14
3
.
(m~rern ?nornrru, care săvârşeau botezul); Canoanele 44 şi 45 ale Sfântului Nichifor Mărturisitoiul;
Marturrst1'1~a Ortodoxă, part. I, răsp. la Întreb. 103, Pravila lui Matei Basarab (Îndreptarea Legii,
165~), gl. 153 (ed. Acad. R.P.R., 1962, pp. 162-163); Moliifelnicul, notiţă la sfârşitul rânduielii sfân-
tului botez pe scurt (ed. 1937, p. 41). Comp. şi Fer. Augustin, Contra Epist. Pannen. II, 13, 29, P.L.,
t. _XLIII, col. 7~ (Botezul săvârşit de laici, afară de cazuri de necesitate, e ilicit, dar valid); Idem-,
Dial. contra,Lucif.) 9, P.L., t. XXIII, col. 173 .
• Vezi Intrebări şi răspunsuri ale lui Petru Hartofilaxul, în Sintagma ateniană, vol. V, p. 372 şi
4
artIC. 209 al Nomocanonului slav în 228 titluri.
289
 PREOT PROF. DR. ENE BRANISTE
o dată pentru viaţa fizică (trupească) şi altă dată pentru cea spirituală. Dar în lips
alt preot, preotul poate să-şi boteze propriul copil5 •
3. Subiectul (priniitorul) botezului. Cine poate primi botez.ul ?
~oate primi botezul orice om, indiferent de vârstă (fie prunc, fie adult), carţ\,
mai fost botezat o dată cu botezul creştin valid; de exemplu, când e vorba de a:l
orice necreştin (evreu sau p:ăgân), precum şi membrii confesiunilor şi ai sectelor, t tez,
ti13:e care nu recunosc bote~:ul (~a Quakerii) sau care nu cred în Sfănta Treime (îri::
ch1me, de exemplu, adepţu lm Pavel de Samosata6, astăzi socinienii şi unitarie ,:,;
Toţi aceştia, înainte de a fi botezaţi, trebuie să fie catehizaţi sau instniiţi în cred.i
ortodoxă, după rânduiala prescrisă înMolitfelnic. .'
Biserica Ortodoxă recunoaşte şi botezul confesiunilor neortodoxe, dacă el îndeplin
1
condiţia fundainei:~ală, adie~ dacă e racut în_mm1~le Sfintei Treimi (c:111. 19 sin. I ec):·r.
De aceea, fo~tn a postaţi de la Ortodoxie (cei care s-au lepădat de numele lui Hr
tos), precum şi membrii sectelor care recunosc botezul ca taină şi îl săvârşesc 'ri, în
mele Sfintei Treimi, dacă revin la dreapta credinţă, sunt reprimiţi numai prin ungeri·
cu Sfântul M~r.__ T?t aşa s~~n; primiţi ?rotesta~ţii~ adi~ă luteran~i şi ~al~inii, precunîŞ
romano-catolicu şi armenu, 111 cazul ca n-au pnrmt Minmgerea in Bisenca lor.i .\
Adulţii lipsiţi de minte, dacă sunt aşa din naştere, sunt consideraţi ca nişte p~1r
în vârstă şi pot fi botezaţi7, iar dacă au devenit aşa la o vârstă înaintată, pot fi de at,!
menea botezaţi, dacă în momentele de luciditate sau înainte de nebunie şi-au exprim':
dorinta de a primi botezuJ 8 •
P~mcii născuţi morţi nu se botează, dar se dă mamelor lor canon de pocăinţii, d~ 1
lucrul s-a întâmplat din vina lor9; este interzis, de asemenea, botezul copiilor nio
rară să fi fost botez:ati 10 .
Cât îi priveşte pe' copiii părăsiţi (lepădaţi sau găsiţi), despre care nu se ştie dacă1,aÎ:
fost botezaţi sau nu, aceştia :5e botează negreşit, pentrn ca nu cumva să rămân.a.
necurăţiţi prin botez 11 •
. ,,,j,o.,;,;
Îndreptareci Legii, gl. 155 (ed. cit., p. 163). Comp. şi Pravila bisericească a mitrop. Nifon, BucU:::/,:
5
reşti, 1854, p. 9. Amănunte în plus despre săvârşitorul botezului, vezi la Pr. Ion Petreuiă, artiţ1i.t
Sdvârşitcn-ul botezului, în vol. Omagiu l.P.S.S. Dr. Nic. Bălan, Mitrop. Ardealului_. la cincizeci de ani de:~;'$(
activitat.r; bisericească, Sibiu, 1956, pp. 396-404 şi Sp. Cândea, Botezul din necesitate, Sihiu:, 1940. . ,;.; . ·•·
~ Vezi c,an. 8 al sin. I ecumenic. ,.. ).·
Vezi Invăţ~turi preoţilor pe scurt de /apte taine ale Bise1icii cu porunca mitrop. Antonie, Iaşi, 1732}:}
7
(ed. II, Bucureşti, 1741). : ;(Î/
8
Can. 4 al Sfântului Timotei al Alexandriei (CBO_, vol. II, part. II, p. 152). ·'
Can. 21 Ancirn, can. 2 al Sfa.ntului Vasile cel Mare, can. 91 trulan şi can. 37 al Sfântului Ioan
9
Posti torul. · răspun~iurile către episcopul Partenie al Larissei din 1701 (la M. Ghedeon, Kavwvuw.'\. 8ux1:aui:;1c;, t.
°1
11
Comp. Can. 18 Cartagina (G"'BO, II, part. I, p. 171). . ;,J:'
Vezi Gm. 7 al sin. VI Cartagina din anul 401 (CBO, voi. II,], p. 234--235 - Can. 72 Cartagina', Ci
iar în Pidalion - Can. 80 Cartagina) şi can. 84 trl}lan. Comp. şi Indreptarea Legii, gl. 150 (ed. cit., p. '.i;:
161); Nomocanonul slav în 228 titlttri, cap. 202; Iuvăţ/itură preoţilor pe scurt de şapte ttiine ale Bisericii, ':L
Buzău, 1702, f. 6 r; Manual de Prapifă bisericeasi:ii, tip. de Mitrop. Ni.fon, Bucureşti, 1854, pp. 8-9. Iz~ '':l,i
voarele ruseşti recomandă pentm asemenea cazuri formula „botezului condiţionat", adică arunci cânq;~~i?
pruncul e afundat în apă, preotul să rostească formula: ,,Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu (X), da/; fţf;: ··1
cd nu este botez.at(ă), în numele Tatălui ... " etc., (vezi de ex. V. Mitrofanovici, Litin;gica, p. 733; B. Cireşa(-1:}i, ,_•
nu, Tezaurul litur;gic, t. III, p. 310; Ic.C. Popovici, op. cit., p. 357 ş.a.): Fommla aceasta, recomandată de?i,'
Petm Movih'i în Trel•nicttl (Molitfelnicul) său, este însă împmmutată din practica Bisericii latine, sau, '
imi~ată după decretul papei Alexandm III (1159-1164), care prescrie formula: ,,Si baptizatus es, non F(:'; ·
bap1~0, şi 11(:>ndum baptizatus es, ego te baptizo" etc. (vezi CBO; vol. II, part. I, p. 235, nota 4); ea· :i ,
fost mdusă ş1 în Mp. la întreb. 27, au·ibuit lui Timotei al Alexandriei sub forma: ,,De nu te„ai botezat,
botezu-te întru mm1de Tatălui şi al Fiului şi al Sfâ.nmlui Duh" (Îndreptarea Legii, ed. cit., p. 559).
290
LITURGICA SPECIALĂ
În ceea ce priveşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească primitorii botezului) se
re de la cei vârstnici: dorinţa de a primi botezul, credinţă (vezi Mc. XVI, 15 şi Fapte
. , 37-38), pocăinţă (vezi Fapte II, 38) şi cunoaşterea elementară a adevărurilor de
;;redinţii. La prunci, pentru îndeplinirea acestor condiţii mărturisesc şi garantează naşii.
4. Naşii (dt 6.va.8oxo1) sunt credincioşi în vârst~i care-l asistă. pe cel ce vine la bo-
rosti~d răspunsurile şifkând cu~enita ~ărturisire d~ c~edinţă ţn lo~ul şi Î!3 n~-
ele cehu ce se botează. Ei sm1t deci garanţi sau chezaşi a1 acestuia, luandu-şi pnn
aceasta angajamentul solemn, în~in~eaJui J?umnezeu şi ~ B~sericii, _că p~nc_ul (~nul)
va fi crescut ca un adevărat creştm ş1 ca va fi un bun credmcios al Bisencu lm Hristos.
prin participarea lor activă la slujba botezului~. alături de preoţi, naşii devin părinţii
spirituali ai pruncului, născându-ţ pentru viaţ~ c~a nouă, în _Hri~tos,.. aş_a ~um pări~1!ii
cei după fire l-au născut pentru viaţa trupeasca; ei au aceleaşi obligaţu ş1 raspunden m
ceea ce priveşte viaţa religioasă-spirimală a finului lor, ca şi părinţii pentru viaţa fizică
(materia·• lv)
a a copu. ·1or lor i2 .
Naşul trebuie să fie creştin ortodox 13 şi bun credincios, în vârstă (nu prunc sau co-
pil) şi de acelaşi sex cu cel ce se bote~ă. Călugării nu pot fi naşi ( căci _ei, vt~ăi~~ în t:1ă­
năstiri, nu pot să-i îngrijească pe fim) 14 . Nu pot fi de asemenea naşi pannţu copilu-
Jui15. De regulă, pentrn fiecare candidat la botez se cere un singur naş; el poate lipsi
atunci când botezul se săvârşeşte în condiţii anormale sau excepţionale 16 .
Naşul este dator să îngrijească de viaţa religioasă-morală a finului său şi la vremea
cuveni;tă să-l înveţe - dacă poate - adevărurile credinţei creştine. Cu un cuvânt, ca un
îndrumător şi învăţător în cele sufleteşti, să se sârguiască a face din el un bun credin-
cios. La rândul său, finul este dator să-l asculte pe naş şi să-l respecte, la fel ca pe
. părinţii săi după trup. ·
5. Timpul şi locul săv~Lrşirii botezului. În vechime, şi mai ales în perioada de în-
florire a catehumenatului (secolele IV-VI), botezul se săvârşea, de regulă, în ajunul
următoarelor sărbători din cursul anului bisericesc:
12
Despre na.~ii la botez şi datoriile lor vezi: Pseudo-Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericeas-
că, cap. VII, 3, k (trad. rom. de Pr. Cicerone Iordăches~, pp. ~5?-152); ?r.mtul ţo,at~ Gură de Aur,
Catehezele baptismale) II, 15-16 (Jean Chrysostome, Huit Cate.cheses baptismales 1.nedites. Ed, d 1Ant.
Wenger, Paris, ] 957, p. 142); Teodo~ de Mopsuestia,_ Cate_hezele baptismale, _ed. R. Tonneau et R.
Devrees.se, Roma, 1949, p. 345 ş.u.; Snneon al Tesalomculu1, DeJpre sfintele taine, cap. 62 (trad. rom.
p. 76). Vezi şi: M. Dujarier, Le parrainage des adultes aux trojs prerniers siecles de l'E!!lis~, Paris, 1962. .
13
Vezi Rânduiala înainteasfântultti botez) înMolitfelmc (ed. 1937, p. 14) ş1 S1meon al Tesalom-
cului, op. şi cap. cit., p. 73. Comp. şi Hotărârea patriarhului ecumenic Calinic II (1684-1702), în
I, 80-82); Cap. 153 din No11wcanonul slav în 228 titluri. . . .. . . . ~ . .
14
Vezi Testamentul Sfântului Teodor Studitul: ))Să _nu__ te faci frate cu m1ren11 ş1 n~ci. sa a1 cu e1
legături de cuscrenie, fiindcă (tu) ai fugit din lume. Pănnţn n-au făcut aseme~1ea lucruri; iar des~ va
găsi la cineva, nu este lege" (Cuvintele Sfântului Te~dor Studitul..., date pe gram Î!1dreptat, de Arh1m.
Atanasie Dincă, Bucureşti, 1940, p. 395). Comp. ş1 Răspuns la Îtitrebarea 6, al lm Petm :ţiartofila~l,
în Sintagma ateniană, vol. V. p. 370; Pidalionul, trad. rom .. Neamţ, 1844, p. 495; Pravila mare (In-
dreptar,~aLegii), gl. 135, alin. I. , .. .
15
Vezi artic. 209 al Nomocan. slav în 228 titluri şi Pravila mare (Indreptarea Legii), Târgovişte,
1652, gl. 226 (în ed. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1962, p. 227). ~omp. şi Pr. Dr. Gh. Soare, Impedi-
mentele la căsătorie şi rnotivele de divorţ, Bucureşti, 1943 (extras dm BOR). p. 33.
16
VeziMolitftlnic, Chişinău, 1820, foaia 10 verso: ,,Cade-se a şti: că la s~ânt~l botez.destul est:
un naş., de va fi de parte bărbătească cel ce se botează, iară de va fi parte femeiasca, numai n~a. lara
la nevciia morţii, poate să se săvârşească botezul şi rară naş". Veri şi Enciclica Sinod. a Bis. Greciei
nr. 93.JV1957 în MO, an. 1962, nr. 34, p. 255.
291
 PREOTPROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

a) La Naşterea Domnului (25 decembrie), deoarece botezul este naştere di
(renaştere) pentrn viaţa în Hristos;
b) La Epifanie sau Teofanie, adică Arătarea Domnului sau Boboteaz~L (6
când S-a botezat Mântuitorul însuşi;
c) La Paşti, pentru că botezul fiind icoana morţii şi a învierii lui Hristos, cei
înmormântează, în chip simbolic, cu Hristos prin botez, să învieze, ca şi El, fa''În
pentru o viaţă nouă (comp. Rom. VI, 3-5, 8);
d) La Rusalii ( Cincizecime), căci atunci serbăm pogorârea Sfântului Duh, cai
botezul desăvârşit: botezul cu Duhul Sfânt.
La toate aceste date, botezul se săvârşea înainte de Liturghie, în timpul căreia
cei botezaţi atunci se şi împărtăşeau pentru prima dată.
De aceea, la Liturghia din aceste sărbători se cântă şi astăzi, în loc de ;,S,
Dumnezeule", cântarea din slujba botezului: ,,Câţi în Hristos v-aţi botezat, :în Ri1
':'.\, v-aţi şi-mbrăcat, Aliluia !" (Comp. Galat. III, 27). Numai în cazuri excepţîonaI
,·!:
I;,
săvârşea botezul şi în alte zile sau sărbători din cursul anului 17.
11
Aceste date pentru botez trebuie observate şi astăzi, pe cât este cu putinţă, ci'"
vorba de botezul celor vârstnici. Dar pentru botezul pruncilor, nu există zile sat(''
suri hotărâte, pentru ca să nu se întâmple ca pruncii să moară nebotezaţi. De
jserică, şi anume: prima parte a slujbei (rânduiala faceri! Gţ~eh~unenului) în pri_dv~r
. . .~ fata uşilor bisericii), iar partea a doua (botezul propnu-z1s) 111 pronaos sau tinda,
~ul dest1nat odinioară catehumenilor şi penitenţil~r; . . " · ·· . .
:. Canoanele opresc săvârşirea botezulm nu num3:i 111. case, c1 ch_1ar 111 parachs~le dm
.isele particulare25 • Numai în c:z,~ri de !na~r~ nev01e _(ca de ex. fng gro~av, pet~ico,_,1 de
oarte pentru prunc ş.a.) sau 111 1mpre1uran excepţionale (vreme de razbo1, lipsa de
;eoţi etc) se îngăduie săvârşirea botezului în case26 •
6. Rânduiala slujbei botezului şi a mirungerii e alc~tui_tă din două părţi dis-
r.> cte: una premergătoare (introductivă), a catehlllll.enatulm, ş1 alta, a botezulm pro-
· riu-zis, "111 care .este "mea d rata~ ş1. m1rungerea.
an . _ ,_ . ..
·· p a) Preotul, cu epitrahil1 îl întâmpină pe ~runc (care e ţmut 111 braţe de n~ş) la mtra:
r~a în pronaos şi îi desface faş~ ( când G:n?i?a~l la botez e a?ult, preotul il dezb~aca
'fu,ă la cămaşă). Naşul ştă cu faţa spre rasant, iar preotul sufl~ peste faţa prun~\111;1 ~~
f.rei ori în chipul Sfintei Cruci şi ~~ce c~ dreapta semnul cr:3-cu a~~1pra prunculm, mta1
· ·,_,
la frunte, apoi la gură şi apoi la piept, zicând de fiecare data: ?~aI~11le Tale n!-.au fâcut
r şi m-au zidit". Apoi pune !nâna "dreaptă pe ~apui prnnculm ŞI citeşte YUJJ'!ciu1~ea„de
~ primire în rdnduJ cateh_unieniwr (,,In n~u:nel~ Tau, D_oamne Du_mn„ezeul ~deva_ru~u1. .. ).
ac; ji Preotul citeşte apoi cele patru ruJJaciunt de exorcizare (nunute 111 Moktfelmc) mexact,
l
V

dacă. pnmcul e debii şi există teama că nu va trăi, poate fi botezat îndată după··
tere 18 . Dacă nu, botezul se face de obicei la şapte zile după naşterea pruncului 19J'.{
între 7 şi 40 de zile), în orice zi de sărbătoare (mai ales duminica)2°. Vechiţe pfa
interziceau în general amânarea botezului după 40 de zile de la naştere 21 • In ca1
normale nu se făcea botezul în timpul Postului Mare, avându-se în vedere mes_el~
ospeţe care însoţeau prin case botezul22; dar în caz de primejdie de moarte p(_ .,
prunc, se admitea botezul chiar în Săptămâna Patimilor23 • Astăzi, în regulă ge'neHl
botfzul pruncilor se face după Sfânta Liturghie.
tep/idibi)) din~re care J?e primele două le cit<:şte ~târtd cu faţa sprev a?1:15 (l~,et?.tru ca acestea
se adresează diavoluhn), iar pe celelalte doua, stand cu faţa spre rasaqt (cac1 sll11:t adre~ate
lui Dumnezeu) 2 7; la ultima rugăciune, după ce r~steş~e cuvm~ele: ,,In~oţeş\e v,_Iaţa _Im de
în~er luminat, ca să-l izbăvească pe el de toată bantmala potnvmculm, de I?.tampmarea
vicleanului, de dracul cel de amiazăzi şi de năluciri rele ... ~', p1~eotul suflă dm nou pest~
fata pruncului, de trei ori (în chipul Sfmtei Cruci) şi-i face ap01 rn dreapta sen1:flul cruci~
la 'frunte, la gură şi la piept, zicând de fiecare ~at~: ?,Gon~tte de la dânsul pe vicleanul _şi
J necuratul duh, care se ascunde şi se încuibează 111 1111ma lu! . A

In ceea ce priveşte /,ocul săvârşirii, în vechime botezul se săvârşea la început în ori, După sfârşitul acestei rugkiuni, naşul cu prun~ul e mto}·s cuv f:ţ~ spre _ap1;:1s_ (cand
apă curgătoare, uneori în catacombe ori în casele particula.re care în primele trei sec~ candidatul e matur, îşi ridică şi mâinile în sus) ŞI urmeaza lepadanle (ab1uranle sau
erau folosite ca biserici (locaşuri de adunare şi de rugăciune); iar în epoca de masiva. renunţările), cu formulele §i ritualul dinMoliifelnic.
convertire a păgânilor la creştinism şi de înflorire a disciplinei catehumenatului (seca~{ ,
V V • ,_ •

Apoi naşul cu pruncul se întoarce din nou cu ~aţa s_rrev rasa~~t (cand _can_d1datul e
lele IV- VI), botezul se săvârşea în locaşuri anume destinate pentru aceasta, construţţ~tr • adult, îşi ţine mâinile în jos) şi se face unirea, cu Hnstvs şi martunsirea credinţei) precum
pe lângă biserici şi numite baptisterii24 • De la o vreme, şi anume după generalizaref se arată în Aiolit(elnic. . · .
pedobaptismului, baptisteriile nu s-au mai întrebuinţat şi botezul se săvârşeştf".~(' După acestea, preotul zice: ,,Bin_ecuvânta~ est~ J?u1:11;ezeu, C~re voieşte „ca toţ~
oamenii să se mântuiască şi la cunoştmţa adevantlm sa vma, aclllll. ş1 pururea... etc. ş1
17
Aşa, de exemplu, în Răsărit se făceau botezuri în ziua aniversării sfinţirii bisericii Sfântclj\;r, citeşte ruJJăciunea de primire a candidatului ~a botez (~,Stăpâne, D<?a11:n~; ~um?ezeul
Mormânt din Iemsalim (Sozomen,Ist. bis., II, 26), iar în Apus se administra botezul şi în ziua naşf~)< nostru, cheamă pe robul Tău (roaba Ta) X catre Lumma Ta cea sfanta ... ), mtrand cu
rii Sfântului Ioan Botezătoml (24 iunie) ca şi la alte natalitia martyrum (vezi Grigorie, episc.,,dy
totii în biserică (în pronaos). .
Tours, Hist. Francorum, VIII, 9, în P.L., t. LXXI, col. 453-454 şi nota b din col. 453 ). ·
·
18
Tertulian, De baptisnio, 19: ,,Fiecare zi este ziua Domnului, fiecare ceas, fiecare moment este -'
'b) şi c) Rânduiala botezului propriu-zis _şi_ a :MirunJJerii) care urmează acum, se poate
sfânt pentru botez". Comp. şi Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele taine, cap. 61 (trad. r01n. ~i~,) împărţi în următoarele acte componente, d1stmcte unul de altul:
p. 72). ' - sfinţirea apei de botez, .
19
Comp. can. 37 al Sfântului Ioan Postitoml. - binecuvântarea untdelemnului bucuriei şi ungerea prun culm cu el (m1.gerea
20
În Răspunsurile sale canonice, Petru, hartofila.x'lll Patriarhiei Ecumenice (sec. XI), recomandă.:; pre baptismală), . . . .
ca botezul să se facă !a 40 zile după naştere, pentm ca pruncul, care suge până atunci la mama s:i-;; - afundarea în apă - care este partea principală a slu1be1 botezuh.u,
încă necurăţită, să poată fi curăţit şi el prin botez, o dată cu binecuvântarea m:imei de către preot, la/(
- ungerea cu Sfânntl Mir, ·
40 zile după naştere (Sintag11iaAteniană, V. 369). .3 ( :"
21
Vezi, de ex,, Mitrop. Iacob Putneanul, Sinopsis, Iaşi, 1791, f. 6 r. - ritualul înconjurării mesei şi a cristelniţei,
22
Vezi ljonwcanonul slav în 228 titl~-1-ri, cap. 207.
2
-~Vezi Indrcptarca Legii,gl. 156 şi Invdţăturd preoţilor pc scurt.. ,y .Buzău, 1702, f. 6 r. ·1i
25 Vezi can. 59 al Sin. VI ecumenic. Comp. şi can. 31 al aceluiaşi sinod.
Despre baptisterii a se vedea mai pe larg cursul de LitU1-;gică generală, la cap. LDcaşuri secimdt.tre
24 26
Mitrop. Iacob Putnean1:1l, ~P- ~it., f. 4. . . V. -,

(auxiliare) de cult. ,;i _ 27 Vezi F. Balamace, Expltcaţtunt la pra,etica lttU1-;gtca, pp. 42.-:,-424.

292 293
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
- citirea Apostolului şi a Evangheliei,
- ritualul spălării prnncului,
- ritualul tunderii părnlui, 1
- ectenia întreită. şi otpustul. , •J:;.
Intrând în biserică (sau în pronaos), preotul îmbracă telonul (de culoare albă· J
noasă) şi mânecuţele (necesare pentru ca mânecile largi ale hainei să nu-l împiedi~e
să se ud~, l~ afun_dar~a ?t'l~:1°:l~i în apă). Se _apri~d ~ui:nânările _din sfeşni.ce~e de pe fii
Preotul ia c~d~lniţa ş! tam~aza 1mpre1urnl cnstel111ţe1 ş1 al mesei (analogulm) pe care ş·
_aşezate k~n~ule apnnse ş1 lucrurile necesare pemru săvârşirea botezului, adică: sfa
E"._angheli~ şi Sflin~a ~ruce, un sfeşnic (sau _două) de mână cu lumânări aprinse, vashl
Sfantul M!r, _vasul ,sticluţa) ~u untdelemn şi cele necesare pentrn ungere (un pomăzu.tt
sa': un rmr_:_n~or), o foa1f~ca pe1?tn~ °:11der~, un pros?p şi_ (eventual) un săpun peri
sp~a:ea m-~~or preotulw. _,,Apoi da cadelmţa, se mdună ş1, ~uând ~ranta Evanghelier
m~1111 ţ t1!1u 1au ş1. SCmta Cruce), face cu ea semnul Sfintei Cruci deasupra apei _; ·
cnst~lt~1ţa, dând bmecuvântarea de început (,,Binecuvântată este împărăţia Tatălui:.;
Apoi ZIC; ectenia şi rugăciunea rentru sf1:11ţi:ea apei, CU ritualul prescris în Molitfelnic ..';:'
Dupa aceea, cu faţa spre cei prezenţi, zice: ,,Pace tuturor !".şi „Capetele voasti:-d
d_upă care suflă de trei ori în chipul Sfintei Cruci peste vasul (sticluţa) cu w1tdele · .,',
citqte rngăciunea pentrn binecuvântarea untdelemnului (,,Stăpâne Doamne D
zeul p~rinţilor noştri ... "), făcând semnul binecuvântării peste el, de trei ori,' la cuv
tele: ,,Insuţi binecuvântează şi acest untdelemn ... " (dacă însă untdelemnul e bine'
vântat dinainte în acest scop, binecuvântarea nu se mai face )28 • · ·-;
. P_r~~tul ~~ar1:ă _apoi c~ciş, de tr:i ori~ dir~ untd~lemnul_binecu~ânt_~t, în apa ,sfi~~
din c!isteh11~d., z1~a°:d,fe fiecare data: ,,Sa luam ammte !", iar cântareţu răspunzând'ţ;
de ~tat~a on: ,,Ahlma . . . ,, V • ,{fil[;:J
In timpul acesca, cei ce ţlil pruncul il pregatesc pentru ungere ş1 pentru. bot~z,i,f '.
punându-l pe masa alăturată .~i desfăşurându-l complet, iar preotul,' îndreptându~;iji:ii\~ -
spre prunc, îl binecuvântează, zicând: ,,Binecuvântat este Dumnezeu Care luminează'.:f~
şi ;finţe~te pe tot omul c~ vine !n lume, acum şiv pumrea şi în vecii v~cilor, A~n": ~ş{t,
luand dm trntdelemnuJ bmecuvantat, fie cu doua degete de la dreapta, fie cu mm11to"''.~e- ·
~l sau _cu un beţişor ~e bu~uio~ c:,i v„ată la cap, fie cu~ buc~tă de vat~ (pe c~re, dup,i'1t,
11:1treţumţare, o PU?-e ~n co~mv1tr~), il ~nge pe pnmc, m chipul Sfintei Cmc1, la loc4~t
nle ş1 cu formulele mdicate 1Il .1.liolifrelnic. . .· •i(1 if
~poi, răsfrân12;ându-şi felonul, ia· pruncul gol cu ambele mâini şi, ţinându-l cu faţa spi;~)\:
răsănt, îl ~fundă re~de de trei ori în apa din cristelniţă (în aşa fel ca apa să treacă pest~::('
creştet), zicând la pnma afundare: ,,Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu (X), în r1u:îX:
mel~ Tatălui, Am.in"; la a doua: _,,şi al Fiului, Amin", iar la a treia: ,,şi al Sf'anrului Dulif~: ·
Amin, acmn şi purnrea şi în vecii vecilor, Amin". După aceasta, îl pune pe braţele na:;~~,'.
ş1flui, care ţine în mâini o pânză albă (dacă e adult, îl îmbracă într-o cămaşă albă), zicândjJf
,,In;1bracă-se robul (roaba) lui Dumnezeu (X) în haina dreptăţii, în numele Tatălui ... " etc\:-
_Naşul îl aşază pe prnnc pe masa alăturată, pe care s-au întins dinainte celelalte pânze,:\';,
tun (scutece) în care va fi înfăşat, iar preotul îşi spală mâinile, în timp ce cântăreţul citeştqt:.
Psalm':-1 XXXI: ,,Ferice de acela căruia i s-au iertat fărădelegile şi ale cărni păcate i s-aut
acopent ... " (în unele părţi, mai ales la oraşe, psalmul nu se mai citeşte). Apoi preotul'. bi-;X
~ Vechile Pravile opresc folosirea la botez a untdelemnului sfinţit la maslu ori la Litie (vezi,- dJ:f,;':'· ·
2
<:x., Inv. preoţilor pe scurt... , f. 30 r). Dar în unele părţi ale Ortodoxiei, datorită unor influenţe cato<'
hce\ atâ~ ap': pentru bote~, cât şi untdele:11nul catehumenilor se sfinţesc o singură dată pe an, şi an\U~, -·:
me 10 Sambata Mare (vezi, de ex., S. He1z, Der orthodoxe Gottesdienst. vol. I, Mainz, 1965, p. 90).
·-,
·1
294
Luu~9rcA SPECIALĂ
necuvântează lumânarea adusă de naş şi o dă acestuia, cântând: ,,Dă-mi mie haină lumi-
11oas,f' (în practică însă prin unele părţi cântăreţii cântă această cântare mai înainte, în lo-
:cu1Psalmului XXXI, adică în timp ce preotul îl dă pe prunc naşului şi îşi spală mâinile).
Preotul citeşte apoi rugăciunea penttu primirea neofitului la a doua şi a treia taină,
·adică la ungerea cu Sfântul Mir şi la împărtăşire (,,Binecuvântat eşti, Doamne Dum-
nezeule, Atotţiitoru.le ... "). Ia miruitorul şi îl unge pe noul botezat, cu Sfântul Mir, în
chipul Sfintei Cruci: la frunte, la ochi, la nări, la gură, la amândouă ur~chile, la piept,
pe spate, la mâini şi pe picioare (gemuJ.chi), zicând de fiecare dată: ,,Pecetea damlui
Sfântu.lui Duh, Amin".
După ce pruncul e îmbrăcat (înfa.şat), îl ia în braţe naşul ( care ţine în mână şi lu-
mânarea). Preotul ia cădelniţa cu dreapta şi dând stânga naşului, înconjoară masa
(analogul) şi cristelniţa, de trei ori, cădind şi cântând de fiecare dată, împreună cu
cântireţii: ,,Câţi în Hristos v-aţi botezat... ".
Apoi, stând la locul obişnuit, preotul zice: ,,Să luăm aminte! Pace tuturor,,, şi ce-
lelalte; cântăreţul citeşte Apostolul, apoi preotul Evanghelia, cu regula ştiută (la Evan-
g;helie nu se îngenunchează, botezul fiind slujbă de bucurie, ca şi nunta).
După aceasta, preotul citeşte cele trei rngăciuni numite la spălarea pruncului. la
apoi faşa pmncului (sau, în lipsă, o fâşie de pânză curată) şi,,, udând amândouă cape-
tde ei cu apă curată, stropeşte faţa pruncului, zicând: ,,Indreptatu-te-ai, lumina-
tu-te-ai, sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai, în numele Tatălui ... " etc. Apoi îl şterge pe prunc
(cu un burete nou, dacă are, dacă nu, cu aceeaşi faşă sau pânzătură), la toate locurile
unde l-a miruit, zicând: ,,Botezam-te-ai, luminam-te-ai, mirnitu-te-ai, sfinţitu-te-ai,
spăhktu-te-ai, în numele Tatălui ... " etc .
Citeşte cele două 1-U/Jdciuni la tunderea părului ( pe a doua în taină) şi, luând
foarfeca, taie câteva fire de păr din creştetul pruncului, în formă de crnce ( din panu
locuri), zicând: ,,Tunde-se robul (roaba) lui Dumnezeu (X), în nun1.ele Tatălui ... " etc.
şi le ptme în apa din colimvitră.
Apoi zice ectenia întrt#ă (scurtă), în care îi pomeneşte pe noul botezat şi pe naşii
lui. După ecfonisul ecteniei, face otpustul) cum scrie la Molitfelnic) şi apoi îl împărtă­
şeşte: pe noul botezat cu Sfintele Taine, în faţa uşilor împărăteşti, după rânduială.
7. Cazuri speciale. a) Molitfelnicul cuprinde şi o rânduială pe scurt a botezului)
pentru cazurile când slujba trebuie făcută repede, pentru ca pmncul să nu moară ne-
botezat (aşa-numitul „botez din necesitate" sau „de urgenţă"). Aceasta constă din: bi-
necuvântarea mare, n1găciunile începătoare, o rugăciune prescurtată pentrn sfinţirea
apei de botez (în care se toarnă apoi şi picături din untdelemnul binecuvântat), afun-
darea cu formula sacramentală a botezului, mirungerea, înconjurarea cu cântarea „Câţi
în Hristos", apolisul şi împărtăşirea.
Dacă însă ce.l botezat asctel supravieţuieşte, atunci i se va face ulterior toată slujba bo-
tezului, după rânduială, Îară să se mai repete însă sfinţirea apei, afimdarea şi mirungerea.
b) Când sunt mai mulţi prunci de botezat deodată) după practica generală a preoţimii
noastre (mai ales în Muntenia şi în Moldova), ei se botează toţi deodată, în aceeaşi
apă sfinţită, aşa cum de alde:! se şi tâcea în vechime, când botezul se săvârşea în masă,
în aceleaşi baptisterii, la anumite date fixe din cursul anului. Uzul acesta a fost confir-
mat.> de altfel, şi prin unele hotărâri ale patriarhilor de la Constantinopol2 9 • La fel se
procedează când e vorba de gemeni; ei trebuie să aibă însă fiecare câte un naş.
29
Vezi, de ex., Răspunsul patriarhului Ioan Veccos (sec. XIII) la întrebările puse de episcopul de Sarai
(la Manuel 9hedeon, op. şi trad. cit., p. 17). E de mirare că în Pravila bisericească a mitropolinilu.i Nifon al
Ungrovlahiei din sec. XIX (Bucureşti, 1854, p. 107) se opreşte botezul a doi copii în ac~eaşi apă.
295
 PREOT PROf. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

c) (?ând slujesc mai mulţi preoţi

la, botezul aceluia# prunc) lepădările le face pre0 f0ului (De m_yste1iis) capitolele I-VI şi De Sacramentis) cart. I, cap. I - cart. IV, cap.
36

/1)37,_Ţeodor ~e M~ps~~sti~ ~, Feric_itul ~u~stin , Dionisie Pseudo-~reopagi~l4~ ş.,,a.

3 39
cel !11a1 tânăr; ac~ele _fundamenta_]~ ale ~otezulu~ (bi~ecuvântarea de î?ceput, ·sfinţi·
apei, afundarea ş1 m1nmgerea, cit:J.rea Evangheliei ş1 otpustul) le săvarşeşte protds '!fMarn cateheţ1 ammt1ţ1 aici, ca ş1 alţn, dm secolele IV-V, desenu ŞI explica, 111
iar celelalte şi le împart preoţii ceilalţi între ei. Înconjurarea la „Câţi în Hristos, i 1~catehezele lor, adresate fie catehmnenilor (candidaţilor la botez), fie neofiţilor, rimrile
botezat ... " o fac toţi, mergând protosul în frunte cu cădelniţa, iar ceilalţi după el. w·şi ceremoniile botezului şi ale minmgerii. Explicările date de ei - deşi adesea deosebite
d) Botezul adulţilor (al evreilor, al păgânilor convertiţi şi al celor proveniţi din s~ 1
între ele - vor fi folosite, ca principale izvoare, în expunerea noastră asupra
care nu recunosc botezul şi Sfânta Treime) se face după o rânduială specială, care'i înţelesurilor simbolice ale ritualului botezului şi mirungerii.
nă la lepădări, e deosebită de cea a pmncilor, constând în întrebări care urmăresc?e
m~narea amănunţită a candidatului asupra sincerităţii lui, asupra temeiniciei lepăcJ;{
~m _de vech~a credinţă şi asupra cunoa.'?terii exacte a noii credinţe etc. 30 . De la lepăd 2. Rânduiala catehumenatului
mamte, slu1ba aceasta decurge exact ca la botezul pnmcilor, descris mai înainte.
Precum am văzut, rânduiala botezului P.ropriu-zis este precedată de rânduiala
ratehumenatului sau a facerii catehumenului. Înainte de a fi botezat, candidatul la bo-
B. ISTORIA ŞI EXPLICAREA RÂNDUIELII tez este făcut catehunien sau trecut prin treapta intermediară dintre starea de necreştin
şi cea de creştin. Această treaptă. de tranziţie dura odinioară un timp mai mult sau mai
SF.ANTULUI BOTEZ ŞI A MIRUNGERII
\1··' puţin îndelungat, timp în care cel ce voia să treacă la creştinism trebuia să înveţe
) " adevărurile fundamentale de credinţă şi să se pregătească sufleteşte pentru intrarea în

. R~r,1duiala ortod<;xă~~-v:e:::: :::u1:. 1

;e:t:t::.~:µn
~m B~senca_ ?eche. ~a pastrat, mai 11?-ul_t d~cat alte sl1:1Jbe, c~
deo_sebită
ţid~li~a~e,
f a ţ : ă C
de
pecet~a spi~'?;iff·f··}.1. '. •·
· ţ • · · · ·1 ~~:E;t;'~~;rfe2:~it~!.~t~:~:~J0~~a~r~:r~::1~::ă (:i~~n;:~~~~
. :.;.,.·i
..

reprezintă,
prnff!:lia~! :~}~;fJ:t;!a~~:::::I~Iui din slujba botezului pruncilor de
ntulm creşt1111smulm pnmar, precum ş1 ntun, ceremonu, rugacmm ş1 1fil11e stravethici,:;: :1-
pline de un adânc simbolism, care, spre a fi Înţelese în adevăratul lor sens au nevoi ·. altlel, numai un rest sau o prescurtare din ritualul solemn şi mult mai complicat, de
de lămurire şi explicare. ' /t 9dinioară, prin care păgânii erau admişi în rândul catehumenilor şi în urma cămia
. Cele mai vechi inţ~::>rmaţii asupra modului cum se săvârşea botezul în Biseric episcopul însuşi făcea apoi examinarea şi trierea lor, spre a-i alege pe cei vrednici de
pnma~;ă le gă.sin_1 în Jnvăţătura. celor ţ2 Apostoli (spre sfârşitul secolului I)31 şid~
A botez şi a-i pregăti pentm primirea lui. Acest examen se numea Eţt'tacrtc; (scrutinia)
Ter~lian (m scnerea sa De baptisnw)) iar cele mai vechi descrieri, mai mult sau:maf ·.• / şi, deoarece botezul mulţimilor de catehumeni se făcea îndeosebi la Paşti, trierea cate-
p~ţm complete, ale rânduielii botezului din secolele III şi lV sunt cuprinse în asa-nu~:+( humenilor avea loc mai ales în miercurea săptămânii a patra din Postul Paştilor; atunci
1mtele „Rânduieli bisericqti", ca Tradiţia apostolică a lui Ipolit al Romei (s~colu.P.Vi se făcea :înscrierea candidaţilor la botez (competentes) <pCD'tt~oµEvot, l3an1:t~6µEv0t) care
III)32, Testamentum Domini (II, 3-10)33 şi Constituţiile a.postolice (cart. III, cap. l'7/)t de aici înainte alcătuiau o categorie aparte între catehumeni, făcându-se mgăciuni spe-
cart. V[, 22 şi cart. VII, capitolele 39-45). ,.:'<[,. ciale pentm ei la Liturghie (ectenia şi mgăciunea specială pentm ,,cei spre luminare",
Foarte importante pentrn descrierea şi explicarea rânduielii botezului din secolele>/; care se adaugă şi azi la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, în a doua jumătate a
IV VI A d' B. · · h 1· ( ·1··1 ) b · ·· n~ Postului Paştilor); urma apoi exorcizarea lor, lepădarea lor solemnă de satana şi
111 . 1vers~ 1sen~1 su1:t cate eze e om1 11 e apttsmale (mysrngogice) ţinut~~iJ.t
catehumemlor şi neofiţilor dm epoca de strălucire a disciplinei catehumenatului dit:%: mărturisirea credinţei în Hristos, care aveau loc de regulă în Vinerea Sfintelor Patimi,
. .-

căţre marii cateheţi din această perioadă, ca de exemplu: Sfântul Chiril al Iemsaii:UWrtJ adică în ajunul primirii botezului, iar uneori şi mai înainte.
lui34, Sfântul Ioan Gură de Aur (Catehezele baptismale) 35 , Sfântul Ambrozie al Milat:, :.
36 Vezi trad. noastră din ST, an. 1965, nr. 5-6, pp. 286-297.
37 Vezi trad. noastră din ST, an. 1967, nr. 9-10, pp. 565-599.
30
Vezi ~ceastăA rân~uială ~n -!v!-_olitfelnic (e?. Bucureşti, 1937, p. 534 ş.u.) şi in broşură tipărită y. 38 Liber ad baptizandos. Vezi: Theodor de Mopsueste, Les honu!lies catcchitiques, trad., introd., in-

sep~rat, cu titlul Rânduiala pnmmt la Ortodoxie a celor de alte credinţe., Bucureşti, 1966. )\· dex par R. Tonneau, O ..P., în colab. cu R. Devreesse, Citta del Vaticano, 1949 (Studie Testi 145),
•. • Cap. VII: ,,Cu privire la botez, aşa să botezaţi ... " (vezi trad. rom. din Scrierile f'ărinţilor apojt0", ..
1 Horn. XII-XIV, pp. 339-461. Comp. şi extrasele în trad. lat. de Ad. Riicker, Ri-tus Baptis111i et Misa.e
!tei, val. I, p. 86). ,r .; e"; qucm descripsit Theodorus episcopus Mopsuestemus in sennonibus catecheticis... , M i..inster, 19 3 3.
32
Cunoscută ~r~n prelucr~rea ei coptă cu titlul Rânduiala bisericească egipteană. Vezi Hippolyt~}:b\'.'. · 39 Sennones ad competentes, P.L., t. XXXVIII, col. 1058-1076.
40 Trad. rom. de Pr. Cicerone Iordăchescu, Ierarhia cerească. Ierarhia bisericească, Chişinău, 1932.
de ~ome, La traditum apostolique d,apnfs Ies amcicnnes version. Introd. et notes par B. Botte, 2-e ed/\'
Pans, 1968, pp. 81-95. · · ) 41 Reguli disciplinare privitoare la catehumenat în Biserica veche, vezi în: Constituţiile aposto-

:: ~ezi ,extrasele întra?, latină clin_..Zv.IBLV, pp. 259~273. · lice,VIII. 32; Can. 2 al Sin. I ecum.; Can. 7 al Sin. II ecrnn; Can. 45 Laodiceea; Sfântul Chiril al Iem-
· Catehezele 111-ystagogice I-III (vezi textul grecesc dmMELV, pp. 71-92. salimului, Procateheza, cap. 1 şi Cateheza m) 2; Sfântul Vasile cel Mare, O111-ilia XII) Despre botez, 7;
35
Vezi !ean Chrysost<_J~1e, Huit catichese! baptis111.alesA inidites... , Paris, 1957 (SC, 50) şi studiol Augustin, Defide et open.bus) 6 ş.a. Amănrn1te vezi la A. Hamman, Le bapthne et la confinnation, Paris,
nostru E,cpltcarea. botezului tn Catehezele baptismale ale Sfantului Ioan Gură de Aur, în ST, :an. 1970; 1969, p. 79 ş.u. (cap. L'age d'or patristique); G. Bareille, Catichuntinat) în DTC, II, 1968-1987; A.
nr. 7-8, pp. 509-527. · Laurentin et M. Dujarier, Catichuminat, donnies de Phistoire et perspectives nouvelles) Paris, 1969.

296 297
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
a) Primirea pruncului în faţa uşilor bisericii (iar nu în biserkă), în exonarte~
pridvor, vrea să arate că el, nefiind încă eJiberat de păcatul strămoşesc, nu e men:19
Bisericii lui Hristos şi nici cetăţean al împărăţiei lui Dumnezeu, ale cărei uşi le:i·.
chide numai botezul42 . ,r1:
Dezbrăcarea candidatului până la cămaşă şi descălţarea lui ( când e vorba de acţ''
sau desfacerea feşii pruncului de către preot arată că cel ce va să primească botez ·
dezbracă de omul cel vechi, pentru a deveni un om nou (Colos. III, 9-10); este,
alte cuvinte, un simbol al procesului regenerării sufleteşti prin care va trece cel ce
la botez. Prin aceasta, el îl imită atât pe Adam cel întâi zidit, care era gol în rai şi
ruşina (Fac. II, 25), dt şi pe Mântuitorul, Care a fost răstignit gol pe cruce. . sunt tot atât de vechi în practica botezului ca şi exorcismele. Formulele lor în vechile
Suflarea de trei ori a preotului peste faţa pruncului însemnează că, aşa cum omul
fost fa.cut de Dumnezeu, primind prin suflarea Lui duh de viaţă (Fac. II, 7) 43 şi pre t/
cum Mântuitorul a dat _Sinţilor Săi Apost_oli puterea Sfântulu! Duh s1:1~ând asu_!)ra t9,~~:{
(ln. XX, 22), tot aşa ş1 catehumenul, prm suflarea preotulm, este z1d1t sau nascut,~:}f:
doua oară, spre viaţa cea nouă, spirituală, pe care ne-a dat-o Cel ce ne-a mântuit priµ\t;·
cruce şi Care ,p1 suflarea gurii Stle va nimici pe cel fară de lege" (II Tes. II, 8).
Rugăciw1ea care urmează (,,In numele T:fo, Doamne Dumnezeul adevămlui .. :'{);i'J;!
atribuită în unele manuscrise vechi Sfântu.lui Grigorie Taumaturgul44 , este rugăciun~;)f
de primire a prwicului în rândul catehumenilor, amintind de ritualul de odinioară priii2~~
care cei ce doreau să primească botezul creştin erau înscrişi mai întâi în listele catehq~'~<J
menilor, adică în rând.urile celor care urmau să se pregătească pentru primirea boteznlu:i~f',h
Preotul îl înseamnă pe prm1e cu semnul Sfintei Cruci, căci acesta este semnul sfântf;!('
al creştinilor, prin care se alungă diavolul45 . II înseamnă întâi la frunte, unde este,s~;!/f
diul minţii, pentru ca aceasta să fie luminată prin credinţa în Hristos şi cunoaşterlfJY·
învăţăturilor creştine; apoi la gură, organul vorbirii, pentru ca ea să grăiască num~i!:f:'
cuvântul adevărului, şi apoi la piept, sediul inimii şi al simţirii, pentm ca ea să se llili:;.!::
ple de curăţie şi de iubirea de Hristos şi de semeni46 .
Partea următoare din rânduiala catehumenatului (exorcismele, lepădarea de satanaf ;f
unirea cu Hristos) se săvârşeşte în pronaosul ( tinda) bisericii, locul unde ocli.nioarf),
stăteau catehumenii în timpul serviciului divin, deoarece candidatul la botez a fost?·
primit în rândurile catehumenilor. · A.\?
b) Exorcismele (6:cpopKtcrµoi) sunt mgăciuni în· care preotul îl roagă pe Dumnezeii1t
să izgonească de la catehumen toată puterea şi influenţa cea rea a diavolului, sub'·,i ·
cărui stăpânire a căzut omul prin păcatul originar (comp. Efes. II, 2) 47 . · ..~\i
Practica exorcizării este foarte veche în Biserica creştină. Ea se bazează pe exemplµJ,t.
dat de 1Hntuitorul însuşi, Care-i vindeca pe cei îndrăciţi (vezi, de ex. Mt. XVII, l8)işi''·
pe porunca dată de El A·postoiilor (Mt. X, 8; Mc. XVI, 17-18 ş.a.). De aceea, Biserica.a,:;
alcătuit şi a folosit încă de la început rugăciuni pentru izgonirea duhurilor necurate, iar.
riturile exorcizării alcătuiesc prima parte a ritualului botezului, pe care o găsim chiar în,
42
Comp. Simeon al Tesalonicului, DeJpre târnosi-rea bisericii, cap. 155, trad. rom. p. 129.
43
Formula întrebuinţată în acest moment (,,Mâinile Tale m-au racut şi m-au zidit ... ") este
din Psalmul CXVJII, vers. 73.
44
T. Tarnavschi, Scurtă explicare a ritului Sfântului Botez şi al Sfântului Mir, în rev. ,,Candela"
an. 1885, p. 419. . . . .
45
Vezi Oc-coihul, stihira de la Laudele de Dmnm1că, gl. 8: ,,Doamne, armă asupra diavolulai
Cn1eea Ta ai dat-o noui ... ".
46
Vezi mai ales Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele taine, cap. 62.
47
În vechile Mdit:felnice româneşti exorcismele se numeau jurăminte, denumire care
întrebuinţează încă şi azi, pe alocuri, printre credincioşii români din Ardeal.
298
LITURGICA SPECIALĂ
cele mai vechi descrieri şi explicări ale acestei sfinte taine, păstrate în literatura creştină;
importanţa şi necesitatea lor pentru eficacitatea tainei botezului a fost adesea subliniată
de Sfinţii Părinţi48 . In vechime, ritualul exorcizării îl săvârşeau exorciftiiJ adică acei clerici
inferiori anume hirotesiţi şi învestiţi cu darul alungării duhurilor rele. Rugăciunile de
exorcizare erau citite şapte zile de-a rândul de către exorcişti sau de către preoţii care ca-
tehizau, înainte de botez, iar în ziua a opta sau chiar în ziua botezului, le citea din nou
arhiereul ori preotul care avea să săvârşească botezul (vezi şi Învăţătura lui Simeon al
vi Tesalonicului, tipărită înMoliifelnic; înaintea slujbei botezului).
nu.: c) Lepădările (a\ 6:1wtcivE1c;., renuntiationesJ a~jurationesJ abjurările sau renunţările)
rânduieli bisericeşti sau în explicările botezului lăsate de diverşi Sfinţi Părinţi şi scrii-
tori bisericeşti sunt variate în termeni sau expresii 49 , dar esenţialul conţinutului e ace-
laşi ca în ritul ortodox de azi al botezului. Ele constituie expresia sau semnul văzut al
ruperii de bunăvoie a oricăror legături ale candidatului cu satana, urmată de asigurarea
lui solemnă că s-a unit cu Hristos, dovedind aceasta prin mărturisirea credinţei ( de
:;."f\ · 1
aceea, când cel ce se botează e prunc, Crezul trebuie să-l spună de regulă naşul, în lo-
cul pruncului). Formula de lepădare se repetă de trei ori pentru că de trei ori l-a
îndep::irtat şi Domnul Iisus p'e satana, la ispitirea de pe muntele Cararntaniei50 .
Adt în timpul citirii primelor două rugăciuni de exorcizare (care sunt citite împo-
triva diavolului), cât şi în timpul lepădărilor, catehumenul e întors cu f~ţa spre apus,
direcţie către care el (sau naşul) suflă apoi şi scuipă de trei ori, deoarece apusul soare-
lui esre în concepţia anticilor, reflectată la mystagogii creştini, nu numai locul de unde
vine întunericul din lumea aceasta, ci şi sediul celui rău, al lui satana, care e numit şi
„domnul întunericului" (comp. Le. XXII, 53; Efes. VI, 12; Col. I, 13 ş.a.). Urmând
deci cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, care ne îndeamnă „să lepădăm lucrurile întu-
')> . nericului şi să ne îmbrăcăm în armele luminii" (Rom. XIII, 12), catehumenul, pentru
a dov1edi că s-a lepădat cu totul de diavolul şi de faptele lui, adică de păcate, îl scuipă,
aşa cum scuipăm orice lucru fată de care simţim teamă, scârbă, ruşine sau dispreţ,
deoarece prin el a venit am::î.girea şi căderea lui Adam din rai, el este începătorul tutu-
ror răutătilor din lume.
d) Şi dimpotrivă, atunci când candidatul (naşul) proclamă unirea lui cu Hristos) el
stă cu ·faţa spre răsărit, căci într-acolo era aşezat raiul (Fac. II, 8), din care au fost
izgoniţi primii oan1.eni în urma păcatului şi pe care ni-l deschide iarăşi botezul; tot de
acolo ne răsare nu m11Dai soarele, izvorul luminii namrale (ex Oriente· lux)) ci ne-ave-
. nit şi lurnina cea adevărată a sufletelor, Hristos, Care a spus despre Sine că El este
„lumina lumii" (In. VIII, 12; comp. şi In. I, 9) şi Care este numit adesea „Lumină
lină", Soarele dreptăţii _şi Răsă1'itul cel de Sus (Le. I, 78. Comp. Zah. III, 8; VI, 12 şi
Mal. IV, 2; troparul Naşterii Domnului ş.a.) 51 .
48
Vezi, de ex., Sfimtul Chiril al Ierusalimului, Procateheza, 9 (trad. D. Fecioru, I, pp. 4~-46):
,, ... Primeşte cu râvnă exorcismele ! Şi dacă ţi se suflă peste faţă dacă eşti exorcizat, ace~tea sunt spre
mântui.rea ta ... Aurul nu poate fi curăţit de materiile străine rară foc. Tot astfel, rară exorc1sme nu poate
· fi curăţit sufletul. Exorcismele sunt dumnezeieşti, căci sunt adw1ate din dumnezeieştile Scripturi...".
49
Vezi câteva reproduse 1a T. Tarnavschi, op. şi re:v. cit., p. 461.
5
° Comp. Nichifor Theotokis, Cazania Duminicii dinaintea Botezului (Despre botez), în Kiriaco-
, dromion, trad. rom. redată pe grai nou şi ret:ip. de 1!.F. Patriarh Justinian, cu titlui Tâlcuirea Evan-
gheliilor şi Cazaniile Duminicilor de peste an) Bucureşti, 19~0~ p. 63_8. • . .
51
Comp. Sfântul Chiril al Ierns., Cateheza I Mystagogtca) 4; S1meon al Tesalomculm, Despre sfin-
tele taine, cap. 62, trad. rom., p. 74. Corn şi Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, Cart. a II-a,
trad. rom. de T. Bodogae, Sibiu, 1946, p. 31 ş.u.
299
PREOT PROF .. DR. ENE BRANIŞTE
Unirea cu Hristos se pecetluieşte prin mărmrisirea solemnă a credinţei, facută:>'·
sub forma recitării Simbolului niceo-constantinopolitan, intrat în generală întreb1t"
ţare în practica botezului din toate riturile liturgice răsăritene, îndată după sinodut1
ecumenic (381). Până atunci, mărturisirea aceasta se făcea cu formule mai scurt~(
mai simple, care variau de l;1 o Biserică locală la alta; o astfel de formulă ni s-a păstr'a'.
de ex., în rânduiala botezului din Constituţiile apostolice; VII, 41. Crezul se rosteşte':
trei ori, atât pentru a arăta tăria legăturii cu Hristos, cât şi pentru a simboliza pe de~;
parte cele trei persoane ale Sfintei Treimi 52 , iar pe de alta anularea întreitei lepădări'-::({
Domnul a lui Petm 53 • · :
3. Rânduiala botezului
Partea următoare a slujbei (botezul propriu-zis) se săvârşea, odinioară,
rânduielile catehumenatului, în bap.tisterii, iar acum se face în pronaosul.
Preotul îmbracă veşminte luminate şi se aprind lumânări în sfeşnice, pentrn că. bo- ;,:{
tezul este slujba lumi.n~rii) adică a trecerii catehumenului din împărăţia Întunericului1~L':.{
a păcatului în cea a virtuţii şi a luminii. : ,nrt:{'.:
a) Afatuia botezului este apa. Întrebuinţăm apa ca materie a botezub..ti; pentrn că _eaJ:;,
este elementul natural cel mai. des folosit pentru curăţenia trupească şi, prin urmate,d}f_
simbolul cel mai potrivit al curăţirii spirituale sau sufleteşti, pe care o căpătăm prih§>··
botez; ea astâmpără setea, reînnoind deci forţele trupului nostru şi susţinând viaţa, aşk"l); i-
cum botezul regenerează sufletul şi aduce mântuirea54 . ..-·., ,:!
După Sfântul Apostol Petru (I Ptr. III, 21) şi unii Sfinţi Părinţi (ca de exemplu Sfâ'.n-{'. :
tul Ambrozie, De mysteriis) cap. III, 10 şi De sacramentis, I, 6, 23, şi II, 1, 1 ), apa bote71':\t
zului creştin sÎmbolizează apele potopului care au spălat păcatele lumii antediluviene., ::.11 (.:
Vasul cu apă pentru botez (colimvitra, cristelniţa sau cre~·tinătoarea; cum i s:e spune::"
în, unele părţi) închipuie pe de o parte apa Iordanului, în care Domnul a fost botezat)
de către Sfântul Ioan Botezătorul, iar pe de alta, mormântul în care a fost îngropat '
Mântuitoml55 .
Cea dintâi parte a slujbei botezului propriu-zis este sfinţirea apei. Practica sfinţirii
apei de botez este străveche; despre ea amintesc, de ex.: Tertulian56 , Sfântul Ciprian~?,:
58 59
Sfântul Chiril al Ierusalimului , Sfânnd Vasile cel Mare , Sfântul Grigorie de Nissa?.~t
Constituţiile apostolice (cart. VII, cap. 43) ş.a. E<!. se făcea, ca şi azi, prin exorciz.are (sri-r:
flare) şi prin invocarea Sfântului Duh, însoţită de binecuvântarea cu semnul Sfintcfr-
52 Simeon al Tesalonicului, op. cit., cap. 62 (trad. rom., Bucureşti, 1866, p. 75, col. 2).
,,
sJ Sfântul Chiril al Alex., Comentar la Ev. Ioan) cart. XII, cap. 21 şi Sfântul Ambrozie, De Spiritu,
Sancto) II, 11.
s4 Vezi mai ales Sfântul Chiril al lerus., Cctteh. III, 5, trad. rom.. cit., pp. 90-91. Comp şi Nichifor
Theotokis, op.şip. Cit. . mai pe larg: B. Neunheuser, De benedictione aquae baptismalis, în rev. ,,Ephemerides Liturgicae"
55
Vezi, de ex., Sfântul Grigorie de Nissa, Cuvânt la Bote2.:ul Domnului (P.G., t. XL VI, col. 585):-
,,Noi nu ne-am îngropat cu adevărat prin botez, dar apropiindu-ne de apa care, ca şi pământul, est~.
un element, noi ne ascundem (ne acoperim) în ea, cum S-a ascuns Domnul în pământ". Comp. ş1
Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele taine) cap. 62, trad. rom., p. 77.
56
De baptismo, 4.
57
Epist. 70, l, P. L,. t. III, col. 1077 A: ,,Oportet ergo mundari et sanctificari aguam prins a'
sacerdote, ut possit baptismo sua peccata hominis gui baptizatur abluere".
58
Procateheza) c. 1.5 şi Cateh. mysta,g. III, 3.
59
Despre Sfântul Duh) cap. 15 (P.G.) t. XXXII, col. 132).
60
Omilia.citată despre botezul Domnului (P.G., t. XL VI, col. 585).
300
LTTIJRGICA- SPECIALĂ
Cruci. Unele documente vechi ne dau şi texte ale rugăciunilor folosite odinioară în
acest scop 61 , iar splendida rugăciune întrebuinţată astăzi în rânduiala bote~mlui din ri-
tul ortodox este atribuită în general Sfântului Sofronie al Ien.1salimului 62 • Intrebuinţa­
rea apei nesfinţite nu este permisă decât în cazurile excepţionale prevăzute mai înainte
(botezul de necesitate, vezi pgf. despre săvtirşitorul botezului).
Fiind sfinţită şi plină de darul Sfânntlui Duh, apa întrebuinţată la botez nu se
aruncă oriunde, ci se toarnă ori în imiivalniţa din biserică, ori în loc curat, unde să nu
fie pângărită sau călcată cu picioarele 63 .
b) Tămâierea de la începutul slujbei simbolizează buna mireasmă şi sfinţenia Duhu-
lui Sfânt, care topeşte şi alungă tot mirosul cel urât al păcatului.
c) Untdelnnnul binecuvântat; cu care preotul unge părţile principale ale trupului
' catehumenului, înainte de botez (ungerea prebaptismală), se numeşte untdelemnul bu-
curiei (Ps. XLIV, 9 şi Evr. I, 9), untdelminul catehumenilor sau al mântuirii. EI este
binecuvântat fie atunci, prin rugăciunea specială înscrisă la locul respectiv în Molitfel-
nic; fie dinainte. Din el se toarnă în apa botezului, înainte de ungere, câteva picături în
formă de cruce, pentru că untdelemnul binecuvântat este simbolul văzut al darului
Sfântului Duh, care s-a pogorât în apa botezului la sfinţirea ei. Odinioară, se turna în
apă chiar din Sfântul Mir64 , care nu numai că simbolizează, dar şi conţine cu adevărat
darul şi puterea Sfântului Duh.
Sfinţirea untdelemnului întrebuinţat la botez este veche; în sec. IV Sfântul Vasile o
socotea practică apostolică65 ; este menţionată şi în alte documente vechi66 , iar în Con-
stituţiile apostolice (VII, 42) găsim chiar ideile principale ale rugăciunii de sfinţire de azi.
UnJJerea catehumenului cu untdelemnul bucuriei este interpretată în chip diferit. de
tâlcuitorii cultului.
Astfel, după. unii, untdelemnul fiind roada măslinului, ungerea cu el este semnul
milei şi al bunătăţii dumnezeieşti, prin care catehumenul este izbăvit din noianul
păcatelor, aşa cum ramura de măslin, adusă în corabia lui Noe de către porumbel, era
semnul î:mpăcării şi al izh:î.virii din potop (Fac. VIII, 11). Căci apa potopului a fost
preînchipuirea botezului (vezi în urmă), iar porumbelul îl preînchipuia pe Duhul
Sfânt67 • După alţii, această ungere este semnul preoţiei universale (spirituale) de care
vorbeşte Sfântul Apostolc Petru (I Ptr. II, 9) şi care se dă tuturor creştinilor prin bo-
tez; ea ne aduce aminte de ungerea cu care erau consacraţi în Legea Veche arhiereii,
împăraţii şi prorocii, în calitatea lor de persoane sau vase alese ale voii Domnului, şi
cu care a fost uns şi Mântuitorul, nun1it adesea Unsul Domnului (vezi, de ex., I Reg.
II, 35; Is. LXI, l; Le. IV, 18; In. III, 34; Fapte IV, 27 şi X, 38 ş.a.). La această un-
gere, El ne-a fa.cut şi pe noi părtaşi, căci însuşi numele nostru de creştini vine de la cu-
vântul grecesc Xp1cr1:o<;, care însemnează „uns" 68 .
61
Ca de ex., cele din Constituţiile apostolice VII_, 43 şi din EPhologhittl.lui Se1-apion (rug. VII). Vezi
(Roma), 44 (1930), pp. 194-207; 258-281; 369-412; 445492.
62
J. Goar, EiJzoA-oylOvsive Rituale Graecoru1n) Veneţia, 1730, p. 370.
6
il Vezi Simeon al Tesalonicului, Despre ffintele taine) cap. 70 (trad. roin. cit., p. 82).
64
Vezi de ex., Pseudo-Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericească, II, 2 (trad. rwn. cit., p. 80).
65
Despre Sfântul Duh„ cap. 27. ·
66
Ca de ex., Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheza mystag. III_, 3; Testamentuni Domini) II, 8
(MELV, p. 269) ş.a.
67
Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele taine, cap. 62 (trad. rom., p. 550).
68
Comp. Tertulian, De baptismo, 7 (P.L., t. I, col. 1315) şi Nicolae Cabasila, op. şi trad. rom. cit.) p.
34. Comp. şi Ernst Kutsch, Salbung aLs R.cchtsalzt iniAlten Testament und imAlten Orient) Berlin, 1963.
301

După alţii, această ungere o imită pe cea a atleţilor din arenele de odinioară, ,,eh';
mând în chip simbolic pe cel ce se botează la luptele cele sfinte, în care intră el 'S'
Hristos, ca sub un comandant"09 . _ '·t
În sfârşit, după alţii, ungerea cu untdelemnul catehumenilor simbolizează chi
aromatele cu care a fost uns trupul Domnului înainte de îngropare, deoarece cateh'
menul se va îngropa, prin botez, împreună cu Hristos şi va învia cu El7° ( de ace.,
odinioară ungerea se făcea peste tot corpul, la femei făcând-o diacon.iţele, după c
episcopul ungea doar creştetul lor). . afundare, dar nu de trei ori, ci o singură dată).
d) Actul cel mai important al slujbei botezului este întreitti. afundare a pruncului de
către preot, în apa sfinţită din cristelniţă, cu formula sacramentală: ,,Botează-se robul ,_.
(sau roaba) lui Dumnezeu (X) ... " etc. Această întreită afundare pe de o parte arată c~\~lf-,
temeiul credinţei noastre este Sfânta Treime, iar pe de alta închipuie cele trei zile cât::a/t'
stat Donuml în mormânt (Mt. XII, 40); prin afundarea în apă închipuim moartea]l
noastră pentru viaţa în păcat de până aici şi îngroparea noastră împreună cu Hristosp&t
iar prin ieşirea (scoaterea) din apă închipuim învierea noastră împre1mă cu El, pemcti·\{
viaţa cea nouă, în Hristos. Prin botez, spălându-ni-se păcatele, ne facem astfel părtaşi,;:{
morţii şi învierii lui Hristos, intrăm într-o viaţă nouă, suntem morţi pentru păcat;şi'4:lf'.
viem pentru Dumnezeu, precum subliniază Sfântul Apostol Pavel (Rom. VI, 3-11 şi :f;',
Col. II, 12 şi III, 3) 71 • De aceea, ,,noi totdeauna purtăm în trup moartea lui Iisus; ca,şi, 1X:(
viata lui Iisus să se: arate în trupurile noastre" (II Cor. IV, 10). Fiecare creştin de cu~·{:':'
rând botezat devine de fapt un hristofor şi poate spune, cu Sfântul Apostol Pavc;:~_;:it?k ·
,,M-am răstignit împreună cu Hristos şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte înţrn)~
mine" ( Gal. II, 20). De aceea, pe bună dreptate cântau odinioară la Paşti neofiţii care"~~!
primiseră în ajun botezul: ,,Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase, astăzpf:
mă ridic împreună cu Tine, înviind Tu ... " 7 ~. - \.:'>
Colinivitra şi apa botezului sunt deci pentru noi şi mormânt izbăvitor de viaţă,- Şii ,,.
maică duhovnicească, născându-ne pentru viaţa în Hristos şi ţinând locul p.ântecehi.j
celui curat al Sfintei Fecioare, din care S-a născut Mântuitorul73 . · Înţelepte din pilda evanghelică80 . Botezul este socotit ca o trecere a noastră din lumea
69
Pseudo-Dionisie Areopagitul, .DeJpre ierarhia bisericească, cap. II, 3, trcui. rmn. cit., pp. 85-86şi
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omil. VI la Coloseni ... (P.G., t. LXII, col. 342). Comp. şi Cat. .I
baptismală, 20-21 (în ed. de A. Wenger, Huit caticheses b.itismales_, p. 119).
70
V. Mitrofanovici şi colab. Litur;gica, ed. 1929, p. 749. ,._.
71
Vezi, de ex., Sfântul Chiril al Iems., Cateh. li mystag., 4 şi Cateh. III myst~q., 12 (Prad. rom:y.
cit., pp. 98, 551-554), Constituţiile apostolice, cart. III, cap. 17 şi cart. VII, ~ap. 22; Sff"mtul Grigo~~}{
:"""-
de Nazianz Cuv. XL la Sf Botez, 9 (P.G., t. XXXVI, col. 369 B); Sfântul Ioan Gură de Aur, Omit. ·,
XXV, 2 la Ev. Ioan şi Omil. 40 la Ep. I Cor. (P.G., t. LIX, col. 151 şi t. LXI, col. 34 B); Pseudo-Dia~ /.
nisie Areopagitul, Despre ier. bis., II, 7 (P.G., t. III, col. 404); Sfântul Ioan Dam~schinul, ~ogma~ica?t{
cart. IV, cap. 9 (trad. rom. de Pr. D. Fecioru, p. 248); Gherman al Constantmopolulm, F,xplicare .,
tainică..., P.G., t. XCVIII, col. 385 B: ,,Noi ne-am botezat după chipul morţii lui Hristos şi al învie:
rii Sale. Căci prin scufundarea şi scoaterea din apă, prin afundarea întreită, noi simbolizăm ş1 · ;·
mărturisim îngroparea cea de trei zile şi învierea ... ". . . _'•-.•':
72
Sfântul Ioan Damaschinul, Canonul Paştilor, Cântarea a 3-a, stihira a 3-a (Penticostar). Vezi Şl ah(
doilea tropar din slujba Floriilor: ,,Îngropându-ne împreună cu Tine prin botez, Hristoase Dumnezeul_ ;
nostru, vieţii celei fără de moarte ne-am învrednicit cu învierea Ta ... " (Triod, Bucureşti, 1970, p. 526). "
Comp. şi Simeon al Tesalonic., Despre: sfintele taine, cap. 62, 63-64 (trad. rom., pp. 77, 79-80). _
!'11-ai pe lar& desp_re efectele botez:ului, vezi şi Nicolae Cabasila, D~sp:e viaţa în Hri!tos, îndeosebţ,·:
cărţile a doua ş1 ::i. trei2. (P.G., t. CL ş1 trad. rom. de Pr. T. Bodogae, S1bm, 1946, p. 2b ş.u.); Comp.
şi Arhim. Prof. Dr. Nic. Mladin, Sfânta taină a botezului şi viaţa nwrală ere/tină, în MB, an, 1966, nr.
f
4-6, p. 214-230.
· Sfânml Chirii al Ierus., Cateh. II rnystag., 4 şi Teodor de Mops., Ornil. XIV, 9. Mai pe larg ·
7 80
vezi: W.M. Berdart. The Symbolism ofthe Baptismal Fond, Washington, 1951.
302
LITURGICA SPECIALA
F_orn_ia de săvârş~re a botezului prin întreita afundare completă în apă era generală
în B1senc_a veche, fond reglementată prin orânduiri bisericeşti74. Botezul prin turnare
sau stropire n-a fost admis decât pentru cei bolnavi, care nu puteau suporta afundarea
apă. (ţ>otezul clin;,,icilor, adică al celor ce stăteau culcaţi) 75 . El a fost admis sporadic şi
cazun ?orn:ale_ 111 Apus, începând de prin secolul IX, jar mai târziu s-a generalizat
peste tot m Bis~nca Romano-Catolică, de unde l-au moştenit şi protestanţii de toate
nuanţele (numai baptiştii, pocăiţii şi nazarinenii săvârşesc, precum şi noi, botezul prin
·
e) H~ina_ (pânza) albii, cu care noul creştine îmbrăcat (înfaşurat) îndată după bo-
tez., închipme vq?1â_nn~l luminat ~i nestricăcios al celor spălaţi şi curăţiţi de păcate, pe
care 1_-a vazut mai dmamte psalmistul, când spunea: ,,Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi
curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi" (Ps. L, 8) · ea are însă şi o
semnificaţie eshatologică, simbolizând lumina slavei şi a nestricăciunii de care se vor
bucu~a .drepţii în ~iaţa viitoare 76 • Haina aceasta, pe care odinioară o sfinţea episcopul
însuşi ş1 pe care once nou botezat o purta timp de 8 zile în şir după botez, se numeşte
în unele părţi ale ţc'i.rii noastre (Moldova, Bucovina şi Banat) crifmă 77 (forma veche
slavă a cuvântului grecesc Xpicrµa, adică ungere sau sfinţire = una din numirile vechi
ale ta~nei Sfânmlui Mir), iar în greceşte anavol (avaf36At0v), savanon (mif3avov) sau
ernfotiu ( E~1qx.61:10v), adică veşmânt luminat78 • Ea era dezbrăcată cu solemnitate de
către neofiţi şi depusă în biserică, în faţa preoţilor; cei ce se botezau la Paşti fa.ceau lu-
crul acesta în Duminica Tomii, care din pricina aceasta se mai numea şi Duminica
albă" (numire rămasă în uz la catolici). În vechime, neofiţii purtau pe ca;' şi cununi
din flori sau din ramuri de finic, care simbolizau biruinţa împotriva păcatului 79 .
f) Lurnâmi.rea:, care se dă naşµlui să o poarte în mâini după afundarea pruncului în
apă şi pe care în vechime o purtau toti neofiţii timp de 8 zile la serviciul divin
simbolizează lumina interioară a harului împărtăşit prin botez şi preînchipuie candel~
faptelor bune cu care noul botezat îl va întâmpina pe Mirele ceresc, ca şi fecioarele cele
înnmericului, unde stăpâneşte diavolul, în împărăţia luminii, unde domneşte Hristos,
Cel ce este „lumina vieţii" (In. VIII, 12), şi „luminează pe tot omul care vine în lume"
(In. I, 9). De aici înainte cei botezaţi „sunt toţi fii ai luminii şi fii ai zilei, nu mai sunt
ai nopţii, nici ai întunericului" (I Tes. V, 5). De aceea, în vechime botezul se mai nu-
mea şi ,:.luminare" (<j)w1:icrµo<;); candidaţii la botez se numeau <pw1:1ţ6µEvot, ·illurninan-
di .sau „cei către luminare'", cum sunt numiţi în ectenia specială care se rostea pentru ei
în, timpiul Păresimilor şi care se păstrează până azi în rânduiala Lin1rghiei ·ortodoxe a
Darurilor mai înainte sfi.nţite 81 ; iar cei de curând botezaţi se numeau „cei luminaţi din
nou sau de curând" (VEo<pw1:icrw1).
74
Vezi can. 50 apostolic.
_Yezi Sfi~ntul Ciprian, Epist. 69 ad Magnum., 12 (ed. Hartel, CSEL, III, 2, pp. 760-762) şi
7
~
Eusebm, Ist. bis., VI, 43 (P.G., t. XX, col. 621).
76
Teo?or de Mops., Ornil. XIv, 26 (trad.fr. cit., pp. 455-457). .
77
V e-z:1 I. Aurel Candrea şi Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat_,_, Cartea Românească)),
Bucureşti, 1926-1931, p. 353 şi Dic,tionarul li1nbii române 1-noderne, editat de Instit. de Lingvistică al
. Aca~. R.P.R. - 1958, p. 197. Comp. Pr. P. Procopoviciu, Ritualistica, p. 121 şi Juv. Stefanelli, Li-
tur;gzca, p. 114.
> 78
79
La Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele taine, cap. 67 (trad. rom. cit., p. 81, col. 1).
Vezi Sfântul Ciprian, De lapsis, II (P.L., t. IV, col. 480 A); Sfântul Grigorie de Nazianz, Cuv.
i' 40 lei sfântul Botez (P.G., t. XXXVI, col. 381 B).
Sfântul Grigorie de Nazianz, Cuv. 40 la sfântul Botez, 24 (P.G., t. XXXVI, col. 392).
Vezi Litm;ghier, Bucureşti, 1967, p. 257: ,,Rugaţi-vă, cei către lu.minare, Domnului ... ".
81
303
PREO.T PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Întrebuinţarea Psaltnului XXXI (,,Fericiţi sunt cei cărora li s-au iertat fărădelegi!
în acest moment al slujbei botezului este foarte veche, psalmul este amintiLat
Răsărit, de Sfântul Chiril al Ierusalim.ului (Procatelwza) 15), cât şi în Apus, de Iero
4. Mirungerea
::1
Urmează 1,t11;.qcrea cu Sfântul /i Marele Mir) care constituie miezul celei de~a:1,
sfinte taine. Ce este Sfântul Jvlir ? Este untdelemn curat, de măslin, amestecat· cllm:"
şi felurite aromate (mirodenii), pregătit (fiert) cu o rânduială solemnă în primele,
zile din Săptămâna Patimilor şi sfinţit de către sinodul arhiereilor în fmnte cu Patri
hul ţării, în joia aceleiaşi săptămani, la Liturghia Sfantului Vasile, fiind apoi împă
episcopiilor şi tuturor bisericilor. Prin sfinţire, d devine nu un simplu simbol sa
imagine, ci un vehicul purtător al energiilor Sfântului Duh, pe care le conţine în• t
real.
Prin mulţimea mirodeniilor din care e facut, Sfântul şi Marele Mir arat~t toc
mulţimea şi felurimea darurilor şi a puterilor Sfântului Duh, care pune în lucrare di
ritele virtuti creştine. El îl închipuise şi pe Hristos însuşi, căci despre Acesta a zis:,
lomon: ,Mir vărsat este numele tău" (Cânt. Cânt. I, 2) 83 . De aceea, el este foiositi
sfinţirea bisericilor :şi a antimiselor, ca izvor de sfinţire. ;J
Ungerea cu Sfântul Mir a noului botezat este deci semnul văzut al împărtăşiriiL;
reale din damrile Sfântului Duh, Care S-a pogorât, în chip văzut, mai întâi asti ;
Mântuitorului (ca un porumbel) la Botez şi apoi asupra Sfinţilor Apostoli (în cţii.p 1
limbi de foc) la Cincizecime şi care acum ni se dă şi nouă, după botez, sub' clif"
văzut al Sfântului Mir. Este „armătura Sfântului Dul1", cum zice Sfântul Chirill al Ie
salimului.84 . Aşadar, după ce, prin botez, am retrăit moartea şi învierea lui Hds:r1
prin Sfântul Mir primim şi Darurile Cincizecimii. De aceea, întrucât Sfântul Duh
pogorât asupra Mântuitorului îndată după Botezul Acestuia în Iordan, tot aşa şi
rea noastră cu Sfântul Mir trebuie :racută îndată după botez, iar nu amânată peste
în şir după botez, cum fac romano-catolicii (căci se poate întâmpla ca cei u~.u,a,.,_,~,,..
moară între timp, lipsiţi de această taină fundamentală) 85 . .,,
Sfântul Mir fiind totodată şi semnul şi pecetea lui Hristos, prin tmgerea cu el rî;
botezat devine creştin adevărat şi deplin, un nou Hristos) adică uns al Domnului (cţ~':,
rece, precum am spus, în greceşte xptcr-coc; însemnează uns); ungerea, :racută în · ,
Sfintei Cruci, este deci o pecetluire a membrilor Bisericii lui Hristos, semnul
apartenenţei lor la trupul mistic al Domnului 86 . De aceea, unii dogmatişti s,:::,c;c:;ti::~;c
gerea cu Sfântul Mir ca „taina preoţiei universale", care face din toţi creştinii
,,seminţie aleasă" sau „preoţie împărătească", ,,popo1ul sfânt al lui Dumnezeu",
2
;: Adv. Pelagiuni, III, 15: ~,De baptismatis fonte surgentes et regenerati în Deum Salvatorern, imflk
illo, ~uod de se s_cript:1ra est: Be~ti guo~11 remissae sLmt iniguitates ... " (P.L., t. ?CXJII, col. 613 B).
'·8 Pseudo-D10111s1e Areopagitul, op. cit., IV, 3 (traJ. rom., pp. 112, 116); Suneon al Tesallomc.;
sp1-e sfi,ntele taine_, cap, 65 şi 71 (traci. rom. pp. 80, 84) şi Tâlcuire despre sfânta biserică, trad. rom,; p. 2
M Cateh. m niystag., 1-4 (trad. 1-om. cit., pp. 555-558), Comp şi Sfântul Ioan Damaschinul,Do
niatica, IV, 9 (trad. rom. cit., p. 252); Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele taine, cap. 64 (nr~
rom., p. 80) ş,a.
85
Comp. Fapte, 11, 38 şi XIX, 5-6; Can. 48 Laodiceea; Constituţiile apostolice VII, 43; Sfân
Chiril al Ierusalinrnlui, Cateh. III niystag., 1; Simeon al Tesalonicului, Despre Sfântul M'ir, cap.
trad, rom., pp. 83-87; Nichifor Theotokis, op. cit., p. 639.
86
Simeon al Tesalonic., Despre sfintele taine, capitolele 43 şi 65, trad. rom., pp. 64, 80, .83.
304
LITURGICA SPECIALĂ
'care vorbeşte Sfântul Apostol Petru (I Ptr. II, 5, 9-10), folosind limbajul din Ltwea
:Veche (leş. XIX, 6) 87 • .
<' Ungerea cu Sfântul Mir - ca şi cea cu untdelemnul bucuriei _:_ se face la organele
principale ale trupului noului botezat: la frunte, ochi, nări, gură şi urechi, pentru
sfinţirea sim\urilor, pe piept şi pe spate, pentru sfinţirea inimii şi a voinţei, la mâini şi
la picioare, pentm sfinţirea faptelor şi a dilor creştinului 88 . Formula sacramentală ·a
.ungerii (,,Pecetea darului Sfântului Duh") e luată din cuvintele epistolei a doua a
Sfântului Apostol Pavel către Corinteni, cap. I, versetele 21-22: ,,Iar Cel ce ne
întăreşte pe noi împreună cu voi în Hristos şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care
ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului în inimile noastre". Despre vechimea
întrebuinţării acestei formule, ca şi a ritualului de astăzi al ungerii, ne încredinţează
canonul al şaptelea al sinodului al doilea ecumenic, care o citează exact89 , de unde re-
iese deci că, la data aceea (381), ea era de mult generalizată.
5. Riturile finale ale slujbei
a) Înconjura-rea mesei li a colimvitrei de către slujitori, noul botezat şi naşi, în formă
de horă,. este expresia jubilării şi a bucuriei Bisericii „pentru că s-a născut om în lume"
(In. XVI, 21) şi pentru intrarea în sânul ei a unui nou credincios al lui Hristos; ea este
o reminiscenţă din dansul ritual care odinioară făcea parte integrantă din cultul reli-
gios, ca de ex., la evrei. Precum se pare din unele aluzii din scrierile Sfântului Ioan
Gură de Aur şi ale Sfâp.tului Grigorie de N azianz, ritul acesta era deja în practica Bise-
ricii din secolul IV90 • Inconjurarea se face de trei ori, spre slava Sfintei Treimi. Cuvin-
tele cânt~irii care se execută arunci (,,Câţi în Hristos v-aţi botezat ... ") sunt luate din
Epistola Sfântului Apostol Pavel către Galateni (III, 27). Cântarea aceasta făcea parte,
după cât se pare, mai degrabă. din slujba Liturghiei baptismale decât din slujba bote-
zului; aşa s-ar explica faptul că ea s-a păstrat până azi în rânduiala Liturghiei din zilele
praznicelor în care se săvârşea odinioară botezul catehumenilor şi că în nici una din
descrierile vs_chi ale ritualului botezului nu întâlnim menţiunea expresă a ritului
înconjură.rii. In secolele XJV-XV, ,,Câţi în Hristos v-aţi botezat ... " era cântat de către
cei care-i însoţeau acasă pe neofiţi, după slujba botezului 91 .
b) Tot de la Sfântul Apostol Pavel - şi anume din epistola sa către Romani (VI,
3-11) - e luată şi pericopa Apostolului care se citeşte după aceasta şi în care autorul des-
e
crie simbolismul şi efectele botezului92; iar Evanghelia botezului luată din locul de la
87
P. Evdokimov, L'Orthodo:xie, pp. 279,283.
88
Comp. Sta.mul Chiril al Ierusalimului, Cateh. m niystag., 4, 5. N-a existat nici în Biserica veche şi
nu ~xistă nici azi o uniformitate absolută în rânduiala din Evhologhii, În ceea ce priveşte numărul şi
ordmea organelor la care se face ungerea (comp. T. Tarnavschi, op. cit., rev. ,,Candela", 1895, p. 542).
_
89
,,~e cei cari dintre eretici se întorc la Ortodoxie ... îi primim ... pecetluindu-i, adică ungându-i
mai înamte cu Sfântul Mir pe frunte şi pe ochi, şi pe nări, şi pe gură, şi pe urechi; şi pecetluindu-i zi-
cen:i:. Pecetea D~rului puhului Sfânt ... " (CBO, I, 2, pp. 118-119). Cam în aceeaşi vreme, Sfântul
Chml al Ierusal1mulm ne dă aceeaşi formulă, în varianta: ,,Pecetea împărt~firii Sfântului Duh"
(r<j>paytc; xo1vwv1ac; 1:ou' Ayiou TivEuµawc;, Cateh. XVIII, 33).
9
° Comp. Iacob Goar, Eux,011,6ytov sive Rituale Graecoruni, p. 370, şi T. Tarnavschi, op. şi rev. cit.,
1895, p. 544.
91
Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele taine, cap. 68 (trad. rom., p. 81, col. 2).
92
Pericopa Apostolului e precedată de prochimenul: ,,Domnul este luminarea mea şi Mântuito-
rul m~u ... ", l~~t din P~. XXVII (versetele l şi 2), pentru că e vorba de luminare (<(xo1:1crµ6c;), care era
una dm nummle vechi ale botezului.
305
PU.IIOT PP.OP_ Dfl_ ENE BRANISTE
Sfânntl Evanghelist Matei (XXVIII, 16-20) unde se vorbeşte despre trimiteii
Sfinţilor Apostoli de către .Mântuitorul, spre a boteza neamurile93 . :{
c) Ritualul spălării pruncului, prin ştergerea cu faşă udă a locurilor unde s-a ft
ungerea cu Sfântul Mir, se face spre a şterge Sfântul 1v1ir rămas pe trupul noului bot
zat şi a-l feri astfel de o eventuală profanare sau pâng;rire prin atingerea de ceva ne·~
rar; iar formula · sacramentală folosită atunci (,,Indreptatu-te-ai, luminatu-te\'
sfinţitu-te-ai, spălatu-te-ai ... ") este de origine paulină (vezi I Cor. VI, 11).
d) Cât priveşte ritul tunderii ne~fitului, el nu este arnintit în nici una dintre desdi
rile vechi ale botezului, fiind introdus în rânduiala botezului - după părerea tin
liturgisti 94 - după generalizarea pedobaptismului, adică din secolul VI înainte. Aceastâ~{J(
constituie o veche şi persistentă reminiscenţă a rimalului primei tunderi, ritual cu ·cai:~: 'l ' Rânduiala aceasta veche a persistat în unele locuri, alături de cea nouă ( adică aşa
racter religios, care se practica la multe popoare orientale, ca şi la greci şi la romanHjJ\,
La popoarele antice., părul capului era privit ca un simbol al puterii şi al tărieiif:''. · . ·· ediţiile A1olitfelnicului românesc din acea vreme 102 . Cu timpul, practica mai nouă a bi-
bărbăteşti, cum se vede la evrei mai ales în cazul lui Samson (Jud. XVI, 18-20); de#i/ •. iuit şi s-a generalizat pretutindeni: spălarea şi tunderea rituală şi simbolică a pruncului
aceea, tunderea simbolizează predarea desăvârşită a neofitului sub stăpânirea şi ascut-'\
tarea lui Dumnezeu, întru Care s-a botezat şi pe Care de aici înainte îl recunoaşte câ{( .:y rugăciunile respective ale spălării şi nmderii au fost intercalate în însăşi rânduiala bo-
singurul cap sau stăpân95 . Fiind făcută cruciş, tunderea e şi pecetea lui Hristos, iaf:~:
întrucât părul este un produs al trupului, tunderea .şi aruncarea lui în colimvitrăff
reprezintă, după unii, şi o pârgă sau jertfa a trupului omenesc, adusă lui Hristos 96 • ··b(
Atât ritul spălării, cât şi cel al tunderii din rânduiala de azi a botezului nu sunt deiJ'.
cât reminiscenţe ale spălării şi tunderii complete a neofimlui, care odinioară avea loc/\;
în a opta zi după botez. Precum am spus, orice nou botezat purta haina ~lbă a botei,i?
zului opt zile în şir după botez, fără să o dezbrace şi fără să. se spele 97 • In tot acest.·\
timp, neofiţii frec~enrau regulat biserica, luând parte la serviciul divin, desăvârşindu-se'1i'(,'
în cunoaşterea adevărurilor de credinţă şi împărtăşindu-se zilnic98 . A opta zi, când)i:,·
neofitul venea la biserică, preotul îl dezbrăca de haina luminată a botezului99 , îl spăla;.
şi apoi îl tundea complet. ··;
Tunderea amintea, deci, şi înlocuia ritul tăierii-împrejur din Legea Veche, care s~
făcea la evrei la opt zile după naştere şi pe care a desfiinţat-o botezul creştin. Ea,., •
amintea, de asemenea, şi nazireatul iudaic, adică acele voturi, juruinţe sau făg,iduinţ~:., ,,
93
Nici una dintre vechile descrieri sau explicări ale rânduielii botezului nu aminteşte despre cit:1~ ..·
rea Evangheliei şi Apostolului, care apar în manuscrise abia din sec. XVII înainte. Absenţa lecturilor;,-_·
biblice din rânduiala veche a botezului e explicabilă, având în vedere că botezul se .săvârşea pe atunci,\ .
în strânsă unire cu Liturghia, la care se citea apostol şi evanghelie; abia după generalizarea'·
pedobaptismului, când botezul a începuc să se oficieze independent de Liturghie, s-a simţit n~voia ,'., .
introducerii lecmrilor biblice, care au fost astfel plasate la sfârşim! slujbei (Comp. T. Tamavsch1, op.ţ';[ ·
cit_, rev. ,,Candela", an. 1895, p. 546). ·~·.,
94
Ca de ex., T. Tarnavschi, op. cit., rev. ,,Candela", an. 1896, pp. 23-24. .
9
s Comp. Mitrop. Iacob Put:neanul, Sinopsis, Iaşi, 1751, f. 5 v: ,,Tunderea părului pe cap cruciş ..
însemnează cum că să numără în mrma cea aleasă a lui Hristos şi primeşte nmderea ca o oaie semm1l1'·
stăpânului său, ca să se cunoască că iaste din turma. lui".
96
· 10
Simeon al Tesalonicului, op. cit., cap. 67 (trad_ r01n, cit_, pp. 80-81).
97
Vezi Tenulian, De cvrona militis, 3: ,,Exgue ea die lavacro guotidiano per totam hebdomadern' '':
abstinemus ... " (P-L., t. II, col. 99 A).
98
Comp. Sfântul G1-igorie de Nazianz, Cuv. 40 (In sanctmn Baptismum), nr. 46, (P.G-, .
X.XXV[, 425426); Fer. Augustin, Sernwnes de tempore. Senno CCCVII, Ad infantes, De Sacramentls
(P.L., t. XXXVIII, 1099-ll00). . .
99
Comp_ Fer. Augustin, Sermo CLYXII (In octavis Paschae ad neophytol): ,,Paschalis solemmtas
hodierna festivitate concludin1r, et idem hodie neophyrornm habims commutatur, ita tamen, ut.
candor, gui de habitu deponin1r, semper in carde teneatur"_
306
LITURGICA SPECIALĂ
,solemne, prin care unii se legau să se consacre lui Dumnezeu sau să se supună la anu-
•mite abstinenţe şi înfrânări, pe perioade de timp diferite, la sfârşitul cărora părul lung,
purtat până atunci, era tăiat şi ars pe altarul de jertfă, ca o ofrandă adusă lui Dun1.ne-
zeu (vezi Num. VI, 1 ş.u.) 100 •
Datina de a se face spălarea şi tunderea rituală a neofitului în a opta zi după botez
5-a păstrat multă vreme după desfiinţarea catehumenatului şi generalizarea pedobap-
cisnrnlui; pe vremea sa, Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului (ţl430), amintea neofi-
. rilor adulţi şi mamelor pruncilor de curând botezaţi datoria de a-l aduce din nou la bi-
~erică pe cel botezat, la şapte zile după botez, pentru a i se face spălarea rituală a tru-
l
oului şi tunderea 10 .1.
cum se face azi), până la sfârşitul secolului trecut, precum menţionează mai toate
··1·
:.:.:.1··
nu se mai face la opt zile după botez, ca odinioară, ci îndată după botez, iar ritul şi
tezului, între Evanghelie de o parte şi ectenia dinainte de otpust, de alta.
e) Precum am arătat, după botez, preotul îl împărtăş~şte cu S.fintele Taine pe noul bo-
teMt. Astfel, după ce pruncul s-a curăţit de păcatul strămoşesc prin botez şi după ce,
apoi, a dobândit îptărirea Duhului Sfânt prin ungerea cu Sfântul Mir, primeşte în cele
din urmă Sfânta Impărtăşanie, căci aceasta este sfârşitul şi coroana tainelor: prin ea,
neofitul se uneşte pe deplin cu Hristos, devenind astfel membru adevărat şi desăvâqit
al trupului Său mistic, adică al Bisericii creştine 103 •
Botezul, ~irungerea şi Împărtăşirea sunt deci cele trei taine de căpetenie ale
încreş1tinării. In vechimea creştină, ele erau nedespărţire una de alta: catehumenii erau
întâi botezaţi, apoi unşi cu Sfâ.ntul Mir şi după aceea luau parte pentru prima oară la
Liturghia credincioşilor, când se şi împărtăşeau. Aşa a rămas situaţia până astăzi în
toate Bisericile răsăritene (doar că la noi botezul se face de cele mai multe ori după
Liturghie, deşi cele trei taine se administrează în aceeaşi ordine, ca şi odinioară). La
catolici, de prin secolul LX înainte, prima împărtăşanie nu se dă pruncilor îndată după
botez, ci se amână - ca ~i Mirungerea - abia atunci când aceştia împlinesc vârsta de
7-12 ani, făcânqu-se atunci cu mare solemnitate; dt aceea, cei ce nu ajung la această
vâr~tă mor neîmpărtăşiţi (Vezi mai departe, la cap. Impărtăşirea). ·
In vechime, ziua botezului) fiind privită ca foarte importantă în viaţa religioasă, era
sărbătorită în fiecare an, ca zi de naştere pentru viaţa spirituală (yi::vE<j>Âta) 104 .
°Comp. I. Goar, op. cit., p. 337.
101
·
Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele taine, cap. 68, rrad. r01n. cit., P- 82.
w Vezi, de ex, Molitfebnc, Sibiu, 1874, pp. 42-47 şi Evhologhiu sau .M.olitfelnicmai îndreptat,
2
Bucureşti, 1858, PP- 31-32_ Rânduiala veche s-a păstrat până azi în Molitfelnicele slave (ca de ex.
Trebnic~ Belgrad, 1956, P- 59)_
103
Obiceiul de a da neofiţilor, după împărtăşire, să guste dintr-un amestec de lapte şi miere. (ca
semn al participării din abundenţa roadelor pământului), se pare că s-a practicat în vechime numai în
Apus (menţionat în Epist. lui Barnaba, 6; Tertulian, De coron'f militis, 3; Canoanele luilpolit, 19; le-
ronim, Contra Lucifer., 4)_
w 4 J. Goar, op. cit., p. 378 şi T. Tarnavschi, op, şi rev. cit., an. ] 896, p. 26.
307
 LITURGICA SPECIALĂ
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
L. Ligier, Le symbolisme biblique du bapteme selon les Peres et la litu1J3ie, în rev.
BIBLIOGRAFIE ~;,,Concilium", n~. 22 (}967), 21-32; Acelaşi, La Confinnation en Orient et en Occident,
iTîri rev. ,,Gregonanum ; 1972, pp. 267-321.
~- Beraudy, L'initiation chretienne„ în vol. L'Efilise en pri.ere. lntrod a la L .;·' ~~- F. Lovsky, Notes d-'histoire pour contribuer a l'etude du probleme baptismal, în rev.
pubhee sou~ la directi?n de A.G. Martimort, Toun1ai, 1961, pp. 528-584. ,i-7: Jr foi et Vie'\ an. 1950, pp. 109-138 .
A. Ben01t, B. Hobnnskoy, F. Coudreau, Bapteme sacrament de l'unite Tours 197 .{" Per Lundberg, La typolojjie baptismale. dmis l'ancienne Ejjlise, U psal, 1942.
P. Bernard, Chrbne) înDTC) II (1905), col. 2395-2424. J :,
l T. Maertens, Histoire et pastorale du rituel du catechumenat et du bapteme, Bruges
L._ Bo~y_er, Le 111-yste:e pasc~l, 4-~ ~d., ~ari_s,__1956 (,,Lex Orandi", 4). f (Abbaye Saint-Andre), 1962.
. Pr. ~r?f·. Ene_Bramşte, fU,nduieltle Bisencii ortodoxe cu priJJire la taina bote2-,ului· t Menevichoglu Paul, arhim., Sfântul lvf.ir în Biserica Ortodoxă de Răsărit (în grec.),
1nirunjje":': şi explicarea lo1~. _m MO, an. 1969, nr. 3-4, pp. 187-201; Acelaşi, Explicd· fesa1onic, 1972 (Analecta Vlatadon, 14).
botezului tn ca!ehezele baptzsma1e ale Sfântului Ioan G.ură de Aur, i:n S]~ an. 1970 Prof. N. Mladin, Sfânta taină a botezului ş.i viaţa morală creştină) în vol. Studii de
7-8, pp. 519-~27. ' · Tcolo,qie Mora:lă„ Sibiu, 1969, p. 286 ş.u.
F. Cabrol, O.S.B.,_J-!uile,_ î~1DACL) VI, 2 (1925), col. 2777-2791. D. Moraitis, Bcin'ttcrµa, în Enciclopedia reli)jioasă şi morală (în grec.), III, Atena,
P.Th._Camel~t, ~,tnntua.lite_-du baptem~) Paris, 1960 (Col. ,,Lex Orandi':'). ,; 1963, pp. 583-590.
J. Co~ biet, Histoire dojjmatique) lttu1Jpque et archeoloqique du sci:crement de b ipt: : B. Neunheuser, Baptism, and Cm~firmatim, 1964 (şi trad. fr.: Baptbne et
vol., Pans, 1881-1882. ' ' ,eme
Confi.nnation, Paris, 1966).
J: Danielou, Le symbolisme des rites baptisniaux, în rev. Dieu Vivant" (P · ~ I.C. Popovici, Taina botezului din punct de vedere litu1JJiC şi Taina unjjerii cu Sfântul
Cah1er I (J94~) ·, ~ / pp. 1743 , . ; A cela~1,· B'bl ··
t e et Lttury;pe.· La theolojjie " biblique des sa,cremen · ansi,, Mir,, ca act lit1-t1JJic, în vol. Studii reli;Jios-nwraleşi litU1:JJice, Chişinău, 1934, p. 332 ş.u.
et_desfet~s dapres _les Peres de l'Ejjltse, E_d. II, P_aris, 1958 (şi trad. germ.: Litu:ry::rie un ·,;: P. de Puniet, artic. Baptbne et Con.finnation, în DACL„ II, 251-297 şi· III,
f_,. ~:;;{:~/!/7t~~:o;~:rd
,, . . ~:., uSakr,l-antieBntep
sa U, . , a·. tet et CJ(ir,fichenvă~ern„
1,e111,eden Miinchen,
. an: ~~a-tion, Paris, 196 7 1963); Acelaş•
(Coli. :,,Foi :\lti
.· : ·• 2515-2544.
'···•·•1'•·.:.•~
1

va~te , 36!., ~celaş1, La Ccr:techese aux prenners siecles_, Paris, 1968., pp. 173-226 (ca '•ţy.:\
IV. La catechese sacramentatre). · ~!?: ··.i. der litu1Jfische Eifbl;Je:, Leipzig, 1914.
~,. _?isenhofer, Handbuch der Kath. Litu1JJik, I (1932) pp. 308-317 'd 'Ji~;;;
chnsmd). ' ( espr~;.+;.
l~urt Froer, Confinnatio. Forschunjjen zur Geschichte und Praxis der Konfirmation:{C·
Berlm, 1959 (Evang. Presserverband).
~.M. ~Y, Histoire litu1JJi'que du sacrement de Confirmation în rc~v
Ma1son-D1eu", 58 (1959), pp. 135-145. · .,
1?1-· Han1man, OFM, Je crois en un seul baptem.e. Essai sur Baptcme et Confinnat~~\'
Par~s, l ~70: Idem, Le_ bapteme et la C01~firmation, Paris, 1969 (Le M ystere chretien:;
Theol~.;~~e _s~cr_ament~1~e); Ide111:, Le .Baptenie d'apres les Pem de l'Ejjlise, Paris, l 962;l
Ide1;1, .L tnttia~ion chretienne, ~ans? _1963 (L~ttres chretiennes 7).
__I • Hofme1ster O.S.B., Die heilwen Ole tn der 11W1JJen und ahendlândischen Kirclie i
Wurzburg, 1948 (Das ostliche ~hri~ten~, Neue Forsch. Heft 6-7).
B. Jordahn, Der Ta1.1:fiJottesdienst un Mtttelalter bis zur Gwenwavt în Leiturgia" V
Kassel, 1970, pp. 349-640. · -'
V.S. Janeras, L'iniziazione cristiana nefle Lituraie orientali în „Revista Litunrica",
54 (1967), 445-462. . .,
l~einheyer ~rnno, Auf cler Mauer (Hansjorg), u.a., Zeichen des Gla.ubens Studien
zur .l aufe und Fi1--mu11J1 (Balth~sar Fis~l~er zum 60. Geburtstag), Freiburg, 1972.
G · Kret~ch~ar ( prot.), Die Geschicflte des Tai~fiJottesdienstes in der alten J(irche în
voL col. LeituJ-;qta) V. Kassel, 1970, pp. 1-348.
~-t Lawlor a. H: Thurston, Confi,1--mation, în „Encydopedia of Religion ;rnd
Ethics ,,ed. by J. ,~ast1~1gs, v~_l. !Y ~Edmbt;r_g-New York, 1911), pp. 1-10.
J. Lecuye1, 77:,t:olo,qte de linttiatton chretienne chez Ies Peres în rev AiD voi 58
(1959), pp. 5-16. ) .
F.J. Leenhardt, Le bapteme chretien son orijjine1 sa sif:rnification, Neuchâtel-Paris,,
1944 (Cahiers Theologiques). )
F.M. Rendtorfl~ Die Taufe im Urchristentum im Lichte der neuen Forschun,qen) Leip-
zig, 1905; acelaşi, Die Geschichte des christlichen Gottesdienstes unter dem Gesichtspunclit
L. von Rudolff: Taufe und Finnun;q im Byzantinischen Ritus) Paderborn, 1938.
Safiris Gherasimos, Die Entwicklunjj des Chrismas in den verschiedenen Riten des
Ostens. Die Bedeutmw der Fimiunjj vor und nach der Ta1-1:fe, în rev. ,,Kyrios" (Berlin),
· ):'.'/ ·
XI (1971), Heft: 1.
1J> G. Schille, J(atechese und Taufliturjjie) în rev. ,,Zeitschrift fur Neutest Wissen-
~ · " ~; schaft", 51 (1960), pp. 118-131; Tai~fe und Finnunjj. Zweites RejjensbU1,:qer-Oliumeni-
sches Symposion, hrg. v. Dr. Chr. E. Suttner, Regensburg, 1971 (referate ţinute la al
doilea symposion ecumenic de la Regensburg, iulie 1970).
Alex. Scl1memann, Of Water and the Spirit. A litur11ical Study of Baption) St.
·.· Wladimir's, Seminary Press, 1974.
P. Trembelas, Rânduiala botezului (în grec.) în rev. 8t0Aoy1a (Atena), an. XX
J
(1949), pp. 220-244, 420-456, 615-656 şi an. XXI (1950), p. 57-79, 159-179.
L. Vischer, La Co1ţfinnation au cours des siecles, Neuchâtel, 1959 (prot).
'' ' ' J. Ysebaert, Greek Baptismal Terrninolo,q_y. Its orijfins and early dCJJeloppement,
Nimegue, 1962; Le ba.pteme d'apres les Peres de l'Ejjlise (texte), coli. ,,Ictys", 5, Paris,
', 1962, 2 vol.; L'Initiation chretienne (texte), coli. ,,Ictys", 7, Paris, 1953.
Autori varii, La. Confirmation) Tournai, 1964.
. B. Botte, J. Lecuyer, D. Van den Eynde, T. Camelor et a., La Confinnation, în rev.
MD, 54 (1958).
'
.
. ' -· ,

308

CAPITOLUL III
Mărturisirea (spovedania)
1.. C~ este spovedania. Spovedania sau mărtuns1rea păcatelor în faţa preo '
~onstitme ~ partea P:in"ci~ală a t~,inei poc~i?ţei,~ taina prin care credin~iosul. dobândţ~
iertarea pacatdor savarş1te clupa botez ş1 1mpacarea cu .Dumnezeu ş1 cu Biserica., Es
deci ca un al doika botez, cum a şi fost numită 1 , adică taina curăţirii de pădtţl
p~~son~le şi a refaceri~ legă51:rii spirituale cu B_is~ri~a, Î1:tJ:erup~ă ~au slă~i_tă t~mpor
pnn pacat; locul apex curaţ1toare a botezului 1.l ţm aici lacnm1le pocamte1 pem
păcatele săvârşite. ' ·..\
~~{;: J:37::~;~: :~;r:e~~If.fr~~~I;s;i;oic;
c) Indeplinirea canonului de pocăinţă (a epitimiei sau certării) dat de duhovnic;
fli: ·
d)_ Dezlegarea sau iertarea păcatelor, pe care o dă Sfânntl Duh, prin duhovnic2 •· ,
Dmtre aceste faze sau trepte, cea dintâi e de ordin psihologic, lăuntric, iar celelal ·
sunt acte rituale (liturgice), care fac parte din rânduiala mărturisirii. Ultimele dou
(îndeplinirea epitimiei şi dezlegarea de păcate) se pot inversa ca ordine. În principfo
dezlegar_e~ ar trebui dată numai după îndeplinirea canonului, aşa cum se şi proceda, d6
fapt, odimoară; în practică însă, ea se dă astăzi îndată după spovedanie, rămânândl:~'.~~f
~ec~re p~nitent în parte să-şi îndeplinească epirimia în timp, adică fie înainte, fie dup~itll
1mpartaş1re. //{tr
. O~inioară, şi anu~e prin ~ecolele _II!-Vl, atât_m~rturis~rea păcatelor mai grave, câf:~J\c
ş~ pen!.tenţa se făceau m public. Admm1strarea tame1 pocămţei era mult mai riguroasă,,g.;i
ŞI m~1 complicată decât astăzi, fiind strict reglementată prin disciplina penitenţială;<{ ·
care-1 separa pe păcătoşj ( cei supuşi penitenţei) de credincioşii rară păcate, obligJ.ndu+::i:>
să rămână în pronaosul bisericii (uneori în pridvor ori afară din biserid) şi luându-1~:J,r;
dreptul de a aduce daruri la biserică, de a participa la Liturghia credincioşilor şi de a s~,t~'
împărtăşi; dar din pricina scandalurilor la care dădea loc adesea mărtudsirea publid,;:r~'>
ea a fost cu timpul părăsită şi a rămas în practică numai mărturisirea individuală şb:{,
secretă, obişnuită astăzi3. ·· . ,t
>:,;~,
1
_Vez_i, de ex., Simeon al Tesaloniculuî, DeJpre pocăinţă, cap. 252, trad. rom. cit. p. 166. Comp.
Mofrtfelnicul la Rând. Mărturisirii (ed. 1937, pp. 46 şi 64).
/i·:r
2
Carte foarte folositoare de suflet, Bucureşti, 1928, p. 129. . ;
3
Vezi Simeon al Tesalonicului, Despre ifănta biserică şi târnosirea ei, capitolele 152-155, trad. rom.'.:' ..•·
pp. 128-_129. Amănunte despre variaţiile disciplinei penitenţei în vechime, vezi la Pr. D. Stăniloae,_ '
lv(-ărturis~rea păcatelor şi pocăinţa în trecutul Bisericii, art. în rev. BOR, an. 1955, nr. 3-4-, pp. 218-250:·•:,:
Comp. ş1 H. Karpp, La Pinitence. Textes et Commentaires des arigines de l'ordre pinitentiel de l'Eglise ,;
ancienne, Neuchâtel-Paris, 1970; V. Rauschen, Eucharistie und Bussakrarnent in den ersten sechsi/·
Jaf1rhunderten der Kirche, ed. II, Freiburg im Breisgau, 1910; A.I. Almazov, Mărturisirea. secretă în 3;
Biserica Ortodoxă de R.Iisărit, Odesa, 1894 (în rus.); F. Probst, Sakramente und Sakramentalien in de,n;{['•
drei ersten christl~chenjahrhunderten, Tiibingen, 1872; V. Mitrofanovici şi colab. Litur;gica, ed. 1929, p... ;
788 ş.u.; J. Ttxeront, Le sacrement de la pinitence dans l'antiq-uiti chritienne, Paris, 1914; To·.•,'."·
Sc~ermann, Die allgemcine JGrchen1Jrdnung, friihchristliche Litur;gien und Kirchlichc Uberlieferung, z,.yeite
Teil, Paderborn, 1915, pp. 335-381; L. Bertsch, Busse und Beichte, Theologische und seelsorgliche Uber- ,·,_
legungen! Frankfi1rt am Main, 1967; Husse und Beichte. Drites Regensburger oekumenisches,;';
Sympos1on, Hrgb. von Ernst Chr. Suttner u.a., Regensburg, 1972; G. Wagner, Bussdisziplin in ikr /'''
:i:~.;r
310
LITURGICA SPECIALĂ
De ~aJ?t, îi: practic~ vieţii religi~ase a majorităţii credincioşilor noştri, spovedania
este astaz1 strans legata de împărtăşire, pentru că de regulă împărtăşirea Îară spoveda-
ni~ nu vse p?ate face, iar cei ce se spovedesc o fac de cele mai multe ori cu scopul de a
se 11npartaş1. ·.
2. Ministrul (săJJârşitorul) tainei: Cine poate spovedi ?
Arhiereii şi preoţii duhovnici. Nu orice preot poate ,spovedi, pentru că darnl du-
hovniciei, adică dreptul de a lega şi a dezlega păcatele, aparţine, de fapt, arhiereilor ( ca
urmaşi ai Sfinţilor Apostoli, cărora le-a încredinţat Mântuitornl acest dar), iar aceştia
îl trasmit preoţilor printr-o delegaţie sau hirotesie specială, deosebită de hirotonie\
prin hirotonie, orice preot capătă în chip virtual puterea dezlegării păcatelor, dar
dreptul de a o exercita în practică se acordă de către arhiereu prin hirotesie specială.
Până la o vreme, da1ul acesta se dădea numai preoţilor mai în vârstă, cu autoritate
şi cu experienţă 5 ; astăzi însă, se dă, de obicei, mai tuturor preoţilor de enorie, îndată
după hirotonie. Canonisirea şi iertarea păcatelor mai grele, ca lepădarea de credinţă,
uciderea, pkatele legate de exercitarea slujbei preoţeşti, dezlegarea de jurământ (bles-
tem) constituiau până nu demult un drept rezervat exclusiv arhiereilor6 •
Monahii care n-au hirotonie de preot nu pot spovedi, pentru că ei, neavând darul
preoţiei, nu pot da dezlegarea păcatelor. Cu delegaţia specială a arhiereului, ei pot însă
asculta doar mărturisirea păcatelor, pentru a le transmite arhiereului, sau pot îndeplini
unele însărcinări în legătură cu spovedania (de exemplu, să-l înveţe pe cel ce se spove-
deşte, să-i citească din canoane etc. )7.
Este bine să nu schimbăm duhovnicul, decât 1~ caz de mare nevoie (de pildă, când
ne mutăm cu locuinţa î:n altă parohie, depărtată). In tot cazul, un duhovnic nu-l poate
dezlega pe cel legat de alt duhovnic, atâta vreme cât trăieşte acela 8 •
3. Subiectul (primitorul) tainei: Cine trebuie să se spovedească?
Toţi creştinii, care îşi simt conştiinţa împovărată de păcate şi, mai ales, cei care vor
să se :tmpărtăşească. Sunt obligaţ'i însă la mărn1risire chiar şi aceia cărora li se pare că
n-au nimic pe conştiinţă. Iată ce spune despre aceasta Simeon, arhiepiscopul Tesalo-
nicului: ,,Şi cei cărora li se pare că nu sunt căzuţi - ceea ce, precum se ştie, nu se poate
- toţi sunt datori să se pocăiască. A se socoti cineva că nu e căzut este o cădere şi cel
mai mare păcat ... , precum ne învaţă ucenicul cel iubit al Domnului (I In„ I, 8-9): ,,Pe
vom zice că n-aJJem păca(, ne am4qim pe noi îr~şine..., iar de v01n mărturisi păcatele noastre~
El eşte credincios şi drept să ne ierte păcatele noastre... JJ9_
Ind.eosebi, bolnavii trebuie să aibă grijă a se spovedi din vreme, pentru a se putea
împărtăşi şi pentru ca sfârşitul să nu-i prindă, fără veste, 'nepregătiţi.
Tradition des Os-tem~ în voL „Liturgie et remission des peches", Roma, 1975, pp. 251-264; C. Voge1,
Le picheitr et la pinitence dans l'Eglise ancienne, Paris, 1966; L. Ligier, Dimension personelle et dimension
cwnrnunautaire de lapinitence en Orient, în.MD, 90 (1967), pp. 154-187.
4
Comp. canoanele 6, 7 şi 43 ale sin. Cartagina, cu comer1tariile respective, în CBO, .vol. II, part.
I, p„ 1S4 ş.u. (de aceea, până astăzi, molitfele de dezlegare şi iertare, care se citesc la m011i, sunt atri-
buite în .ll1olitfelnic arhiereului. Vezi slujba înmormântării). Comp. şi Învăţătura din Molitfelnic către
cel ce va să fie făcut duhovnic (înainte de slujba Mărturisirii). .
5
De ex., IndreptareaL0_7ii (Pravila lui Matei Basarab), gl. 319, prevedea vârsta de la 40 de ani în
sus pentru preotul care voia să se facă duhovnic (vezi ediţia Bucureşti, 1962, p. 295).
Vezi Simeon al Tesalonicului, Rmpunsuri la întrebările unui arhiereu, 10-13, trad. rom. cit., p. 313.
7
Ibidem, 36, trad. r01n., p. 321.
8
Comp. Can. 32 apostolic, şi cap. ] 19 din N01nocanonul slav în 228 titlu1i.
9
Despre poafrnţă, capitolele 263-264, trad. rom., p. 172.
311
 PREOT PROF. DR. ENE BRANLŞTE LITURGICA SPECIALĂ

Sunt exceptaţi de la obligaţia spovedaniei (adică pot fi împărtăşiţi fădi
spovedească) numai copiii până la vârsta de 7 ani împliniţi 10 •
Preotul trebuie să se spoJJedeascăşi el? Da! Iată ce spune în această privinţă Simtio
Tesalonicului: ,,Toţi trebuie să ne pocăim: şi mireni şi călugări. şi preoţi fi arhiet:i
nici unul să nu se depărteze de la pocăinţă, pentru că toţi am greşit şi greşim şi sunt
datori 'să ne pocăim ... Iar ctun că spovedania sau pocăinţa e trebuincioasă ·şi pep
preoţi ca şi pentru călugări şi mireni, chiar Apostolul mărturiseşte zicând (Iac. V}/1
Mdrturisiţi-vă păcatele unul altuia .fi wf, ru.f!aţi unul pentru altul) ca să vă tă:măduif!i
Iar în altă parte, acelaşi mare ierarh ortodox îi sfătuieşte atât pe preoţii de mir,.tâ
pe cei din clerul monahal, care au slujit Liturghie, ca „pururea să se ispoveduiască.·; ,
mai vârtos preoţilor le este de trebuinţă aceasta, fiindcă se apropie pururea la Duni.Ii
zeul Cel ce ştie roate şi numai prin pocăinţă dă iertare ... " 12 •
Preotul trebuie să-şi mărturisească îndeosebi păcatele şi neglijenţele comise în exer~i
ţiul funcţiunii lui de limrghisitor, spunându-le arhiereului, căci păcatele de acest fel st :
specifice misiunii preoţeşti şi, după vechile rânduieli, ele ar trebui canonisite numai d
arhiereul3_ Povăţuirile din LitU1;qhier prescriu pentru preot obligaţia de a se spovedi.du
,ec.are ziJJ - zice Sfântul Ioan. Gură de Aur. ,,Şi după cum facem la casele dărăpănate,
unde, după ce am scos părţile putrede, cârpim locul cu material nou şi mereu suntem
:u grijă şi cu luare-aminte, tot aşa să facem şi cu noi înşine. Dacă din pricina păcatului
17
astăzi te-ai dărăpănat, înnoieşte-te prin pocăinţă ... " .
(: Privită însă ca o obligaţie obştească, impusă tuturor creştinilor, spovedania - ca şi
îinpărtăşirea, cu care este corelată - este legată, în practică, de termenele obşteşti ale
:posturilor, deoarece vremea postului este cea mai potrivită pentru căinţă şi
mărturisire. De aceea, porunca a patra a Bisericii ne învaţă să ne mărturisim păcatele de
patru ori pe an, adică în cele patru posturi din cursul anului bisericesc (al Paştilor, al
Crăciunului, al Sfintei Marii şi al Sfinţilor Apostoli), la sfârşitul cărora se presupune că
ne şi împărtăşim.. Aceeaşi poruncă îi sfătuieşte pe credincioşi mai înaintaţi în virtute şi
. . trăire duhovnicească să se spovedească în fiecare lun;'i, iar ceilalţi - cel puţin o dată pe
an, şi anume în Postul Păresimilor 18 .
5. Locul unde se săvârş9te mărturisirea este, de regulă, biserica (de obicei, în prid-
vor sau în pronaos, locul rezervat odinioară penitenţilor) , în faţa unei icoane a Mân-
19

hovnicului său, înainte de slujire, nu numai în cazul că s-a făcut vinovat de vreunul! · tuitorului Hristos, pe9-tru ca penitentul să ştie că îşi mărturiseşte păcatele ca şi când ar
ce}e ş~p~e păcate capitale (tmfie, i~bi!ea _de ar~int, ~e~t:r~are, mânie, l~co~e, zavistie şi,'.·,, 'sta în faţa lui Hristos Insuşi, preotul fiind doar reprezentantul sau martorul Acestuia.
trandav1e fa faptele ce.le btme) 14, ci şi on de care on işi srmte cugetul mcarcat cu păcate:ii~.;, J Bolnavii şi toţi cei care, din pricini mai presus de voia lor, nu pot veni la biserică
mai mici, care l-ar putea împiedica de a sluji cu vrednicie, ca de ex., arunci când e ispit:itiwr,,;: (de ex., deţinuţii din închisori), pot fi spovediţi acasă sau în locul în care se află.
noaptea în vis din vina lui ( adică din pricina vorbelor sau a gândurilor necurate de-,cu')it .· l În tot cazul, spovedania trebuie făcută într-un cadru şi în condiţii externe de loc şi de
seara, a mâncării şi a băuturii peste măsură, a prelungirii somnului etc.)1s_ .. ,.::;ţ#îf ,\ timp, care să asigure atât secretul spovedaniei, cât şi sinceritatea ei, iar nu în timpul
• .., • • • • ,, A • • V • , ,. l'
sJujbei?_ la uşa. de ~~rd a :alŢ-ar:i-iţui, sau chiar în ~1aos,. ~e f~ţăv cu ceilalţi credincioşi (cum
4. Timpul martunsiru: cand (de cate rm pe an) trebuie sa ne spovednn? .fL.:: .,';(,!. tac unu preoţi), caci atunci mei preotul n-are dispoziţia ş1 ragazul necesar spre a asculta
Ca şi alte taine, în principiu spovedania individuală nu este legată de date sau :terlt:ir<), spovedania şi nici penitentul nu e încuraj::it spre o mărturisire completă, sinceră şi
mene fue din cursul anului sau al vieţii omului. Individual deci credincioşii pot alei_$'c,:'ţ~~;';1,; /'conştiincioasă, fie din pricina grabei preotului, fie din teama de a nu fi auzit de ceilalţi.
la duhovnic ori de cate ori şi oricând simt nevoia de a-şi uşura cugetul de povara'.?(; · '
păcatelor şi de a primi mângâierea şi nădejdea iertării. Cu cât ne spovedim mai des, cu\t." 6„ Rânduiala Mărturisirii în Biserica Ortodoxă Română20
atât mai bine: sufletul nostru este atunci ca o casă des văruită şi aerisită, în care nu se,( La săvârşirea tainei Mărturisii, Molitfelnicul impune preotului împrăcarea În toate
poate încuiba praful şi mucegaiul păcatului 16 . ,,Dacă greşeşti în jiecare zi, pocăieşte-te Î'IJf , veşmintele sau - de va fi grabă - cel puţin în epitrahii şi felon. In practică în~.ă,

Pravila cea ,nare) gl. 321 (ed. cit., p. 295), citându-l pe Sfântul Ioan Citrul (Răsp. 4 către Co~: Predica VIII 1, Despre pocăinţă) trad. de St. Bezdech.i, în vol.: Sfântul Ioan Gură de Aur) Predici
10 17

stantin Cabasila), impunea spovedania numai de la 14 ani înainte pentru bărbaţi şi 12 ani pentru fe:-, despre pocăinţă şi Despre Sjăntul Vavila) Sibiu, 1938, p. 86. A

mei; dar Teodor Balsamon (Răspuns la Înb:eb. 50 a lui l\.farcu, patr. Alexandriei, în Sint..At;m.) TVi,
484-485) şi Nomocanonul 116 (Pravila a IV-a a episcopului Matei al Citmlui) prevede obligaţia sJ:Jb~' ',
vedaniei pentru copiii de ambele sexe de la şase ani înainte. ,, .,:
11
Despre pocăinţă) cap. 252, trad. rom., pp. 166-167 (reprodus şi în Învăţătura pent;ru spmmianiec,
dinA1oliifelnic) vezi, de ex., ed. 1937, p. 47).
12
Despre preoţie, trad. rom., p. 355. Comp. şi Sfântul Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare
de sztj/-et) Bucureşti, 1898, p. 183.
~ Vezi Simeon al Tesalonicului, Despre sfântul Maslu) cap. 293, trad. rom., p. 190 şi Răsp. la în~;
treb. unui ad1iereu, Întrebările 10, 11, 12 şi 13, trad. rom., p. 313.
14
Vezi de ex., Litu1;ghierul) Bucureşti, 1967, p. 388 ş.u.
is Ibidem, p. 390: ,,Unul ca acela nicidecum să nu îndrăznească a liturghisi până ce nu se va •
mărturisi la părintele său cel duhovnicesc şi de la dânsul va lua canon şi dezlegare". Vezi şi: Patr:
Justinian, Cuvântare la deschiderea cursurilor de îndru1na1'e rnisionară socială a clerului la Centn'Jl Cut~'
tea deA1;geş, 20 dec. 1951, în AS, IV, 375-376; t Teofil (Herineanu), episcop, Spovedania, clericilor}
art. înJl1MS, an. 1955, nr. 10-11, p. 698-702; Gr. T. Marcu,Atitudini ·-şi feţele bisericeşti tri~buies1,,t
se spovedească, în „Rev. Teologică" ( Sibiu), an. 1938, nr. ll-12, pp. 506-508; Gh. Tulbure, Spovedi-
rea feţelor bisericeşti, în aceeaşi rev., an. 1909, pp, 165-168; Dr. 11, Felea, Datoria preotului de 1:t se
mărturisi) În aceeaşi rev., an. 1924, nr. 4, pp. 117-121; G. Vedeanu,Mărturisireapreoţilor. Necesita-
tea şifloasele ei) în rev. ,,Candela", an, 1928, nr. 6-8, pp. 216-219.
1
Comp. Sfânnil Nicodim Aghioritul, op. cit., pp. 130, 181-187.
18
Vezi 111.ărturisirea Ortodoxă, Partea I, răsp. Ja Întreb. 90; Invăţătura de credinţă creştină
ortodoxă, tip. cu aprob. Sfânnllui Sinod, Bucureşti, 1952, p. 294, întrebarea 188.
19
Vezi Pr. P. Vintilescu, Spovedania şi duhovnicia) Bucureşti, 1937, p. 76, şi B. Cireşeanu, Teza-u-
rni litutgic) III, 325.
...
20
Rânduiala Mărturisirii clin Moliifelnicele româneşti de azi se deosebeşte de cea din Evhologhiile
. greceşti (vezi, de ex. EuxoMywv -co Mtycx., Atena, 1970, p. 221 ş.u,) şi o urmează pe cea din Trebnicele
. · slave (vezi, de ex., Trebnic, Moscova, 1906, f. 36 ş.u. şi Belgrad, 1956, p. 70 ş.u.), a cărei sursă este
Rdnditiala pentru duhovnici ( AKoĂ-ou<jl\,cx. Ka\. -c6:~u; -cci5v toµoĂ-oyouµtvwv) din Nonwcanonul atribuit
,} Sfântului Ioan Postitontl (P.G., t. LXXXVIII, col. 1892), de tmde a trecut şi în Nomocanonul în traci.
, .:J, slavă din Trebnicele (Moliifelnicele) mseşti. De altfel, manuscrisele şi ediţiile mai vechi ale Moliifelnicului
românesc (secolele XVII-XVIII) prezintă multe variante de text şi de ritual în rânduiala Mărturisirii
înainte de răspândirea rânduielii w1.iforme de azi; de ex., vechile rânduieli cuprindeau şi citirea
Apostoltilui şi a Evangheliei, pericopele respective fiind încă păstrate în Apostol /i Evanghelie. A se vedea
îndeosebi: Dr. Gh. CitI11andu,, Rânduiala Sfintei Mărturisiri la Români; Cernăuţi, 1933 (extras din rev.
,,Candela", an. 1932); V. Chiţu, Rânduiala Mărturisirii în Moliifelnicele 1'01nâneşti şi slave) în „Ortodo-
xia", an. 1960, nr. 3, p. 431-447; C. Cornescu (Cornel Creangă), Rânduiala Cimuniei) Mărturisirii şi
Maslului în diferitele ediţii ale .1.lioliifelnicidui slav şi 1'omân) în 1110, an. 1962, nr. 10-12, pp. 602-623.
Vezi şi Moliifelnicul rom., manuscris copiat de Popa Flore clin Josani (Bihor) la 1705, descris de M.
Mălinaş, în rev. BOR, 1975, nr. 9-10, p, 1135. Comp. şi Pr. D. Buzatu, Din istoria Molitfelnicului
ertodox) în MO, an. 1966, nr. 1-2, p. 28; S. Heirz, Der Orthodoxe Gottesdienst, I, p. 490 ş.u.

312 313

PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Sunt exceptaţi de la obligaţia spovedaniei ( adică pot fi împărtăşiţi rară
spovedească) nu~ai copiii până ~a yârsta de 7 a~1i împliniţ~10 •
V • • V •
Preotul trebuie s/f, se spovedeasca şi el ? Da ! lata ce spune 111 aceasta pnvmţa S1meon
Tesalonicului: ,,Toţi trebuie să ne pocăim: şi mireni şi călugări.şi preoţi fi arhierei.
nici unul să nu se depărteze de la pocăinţă, pentru că toţi am greşit şi greşim şi sume·
datori să ne pocăim ... Iar cwn că spovedania sau pocăinţa e trebuincioasă şi pen
preoţi ca şi pentru călugări şi mireni, chiar Apostolul mărturiseşte zicând (Iac. V, 16)
Mărturisiţi-vă păcatele unul altuia .fi vcl nwaţi unul pentru altul) c,:i să JJă tlimdduiţi»~
Iar în altă parte, acelaşi mare ierarh ortodox îi sfâtuieşte atât pe preoţii de mir, cât)
pe cei din clerul monahal, care au slujit Liturghie, ca „pururea să se ispoveduiască.:.!Şf .. •; 1
mai vârtos preotilor le este de trebuinţă aceasta, fiindcă se apropie pururea la Dwnne{)ţ;(,
it
zeul Cel ce ştie t'oate şi numai prin pocăinţă dă iertare ... " 12 • · ·:/f,~t•
Preotul trebuie să-şi mărturisească îndeosebi păcatele şi neglijenţele comise în exerci-j.t·
ţiul funeţitmii lui de liturghisitor, sptmându-le arhiereului, căci păcatele de acest fel stUit,{~L
specifice misiunii preoţeşti şi, după vechile rânduieli, ele ar trebui canonisite numai de;;Ji\ :•.
arhiereu 13 • Povăt-uirile din Litur:;1hier prescriu pentru preot obligaţia de a se spovedi dui''.!')J'. "'
hovnicului său, 'înainte de slujire, nu numai în cazul că s-a fâcut vinovat de vreunul din·\i'.::X
cele şapte păcate capitale (tmfie, iubirea de argint, desfrânare, mânie, lăcomie, zavistie şi'.:;!,~(
trândăvie la faptele cele bune) 14, ci şi ori de câte ori îşi simte cugetul încărcat cu păcat~;:~''
mai mici, care l-ar putea împiedica de a sluji cu vrednicie, ca de ex., arunci cârni e ispitit /:f
noaptea în vis din vina lui ( adică din pricina vorbelor sau a gândurilor necurate de ,cu,):,
seara, a mâncării şi a băuturii peste măsură, a prelungirii somnului etc.) 15 .
4. Timpul mărturisirii: când (de câte ori pe '!'n) trebuie să ne spovedim?
Ca şi alte taine, în principiu spovedania ind1v1duală nu este legată de date sau ter;~':?t
mene fixe din cursul anului sau al vieţii omului. Individual deci credincioşii pot alergâJff
la duhovnic ori de ca.te ori şi oricând simt nevoia de a-şi uşura cugetul de povara\;:,;'
păcatelor şi de a primi mângâierea. şi nădejdea iertării. Cu cât ne spovedim rnai des, cu .}/
atât mai bine: sufletul nostru este anuici ca o casă des văruită şi aerisită, în care nu se.
poate încuiba praful şi mucegaiul păcatului 16 . ,,Dacăgreşeşti în fiecare zi) .Pocăieşte-te în.
10
Pravila cea mare) gl. 321 (ed. cit., p. 295 )., citându-l pe Sfântul Ioan Citrul (Răsp. 4_ către Co?;:
stantin Cabasila), impunea spovedania n~mai de la 14 ~ni înainte pentru bărb~ţi_ şi, 12 _am pentru f<;; ·
mei; dar Teodor Balsamon (Răspuns la mtreb. 50_ a lut M~rcu, ratr. ~exll1:dne1, m Si:nt. ~te~i., Iv_~
484-485) şi Nonwcanonul 116 (Pravila a IV-a a episcopulm Matei al C1tmlm) prevede obligaţia spo-:
vedaniei pentru copiii de ambele sexe de la şase ani înainte. A •
11
Despre pocăinţă, cap. 252, trad. rom., pp. 166-167 (reprodus ~i în Invăţătura pentru spapedante·
din Molitfelnic, vezi, de ex., ed. 1937, p. 47). . . . . . . .·
12
DeJpre preoţie, trad. rom., p. 355. Comp. ş1 Sfăntul Nicodim Agh1ontul, Carte foarte folositoare
de suflet, Bucureşti, 1898, p. 183. . . ~ • si~ve (?ez1, de ex., Trebnz~,. Moscova, 1906, f 36 ş.u. şi Belgrad, 1956, p. 70 ş.u.), a cărei sursă este
r'., Vezi Simeon al Tesalonicului, Despre· sfântul Maslu, cap. 293, trad. rom., p. 190 ş1 RdJp. la in-
treb. unui arhiereu, întrebările 10, 11, 12 şi 13, trad. rom., p. 313.
14
Vezi de ex., Liturghierul, Bucureşti, 1967, p. 388 ş.u.
15
Ibidem, p. 390: ,,Unul ca acela nicidecum s,1 nu îndrăznească a liturghisi până ce. n1:1 se va
mărturisi la părintele său cel duhovnices~ şi deA la dânsul v~ ~ua c~o1: şi~ dezlegar~"- ':ez1 ş1: Pat~. ·
Justinian, Cuvântare la deschiderea cursurilor de indrurnare misw~ara sociala_ a clerului la Ce_nt:'rul ,G_ur~
tca de Atgeş, 20 dec. 1951, în AS, IV, 375-376; t Teofil (Henneanu), episcop, Sp<medania clmc~lor;,,'
art. în.MMS, an. 1955, nr. 10-11, p. 698-702; Gr. T. Marcu,Atitudini-şiftţele bisen·ceşti tr~butes~.
se Jpovedească, în „Rev. Teologică" (Sibiu), an. 1938, nr. 11-12, pp. 506-508; Gh: Tulbure, _Spovedi-,
rea feţelor bimice;"ti, în aceeaşi rev., an. 1909, pp. 165-168; Dr. II. Fdea, D~~ona pre~tului de~ se
1nărturisi, în aceeaşi rc:v., an. 1924, nr. 4, pp. 117-121; G. Vedeanu, Mărturisirea p1·eoţilor. Necesita-
tea şi foloasele ei, în rev. ,,Candela", an. 1928, nr. 6-8, pp. 216-219.
lb Comp. Sfântul Nicodim Aghioritul, op. cit., pp. 130, 181-187.
312
I
LITURGICA SPECIALĂ
z:i:) :- zice Sfânnll ~o~n. Gură de A?r. _,,Şi după cum fac~m la ca~ele dărăpănate,
unde~. ~upa ce am sco~ parţ1le putrede, carp1m locul cu material nou ş1 mereu suntein
cu f;r_11a ŞI _cnJ~arve-am~nte, _tot aşa să .facem ~i cu not înşine. Dacă din pricina păcanllui
astaz1 te-a1 darapanat, mn01eşte-te prm pocămtă ... " 11 .
, ~ri~itţ însă ca o obligaţie obş~ească, impu~~ 1:._Uturor ~r~ştinilor, spovedania - ca şi
unpan._aşirea, cu care este corelata - es~e legata, m pra~tica, d~ _termenele obşteşti ale
posmn~~r,, deoarece vremea postulm este cea ma1 potnv1tă pentru căintă şi
mărtuns:~re. De ace~a: ~orunca a patra a Bi~eri~ii ne î1~vaţă să !le _mărturisim păcatdle de
pat~ on p~ an, ~clic~ m c~!e patru PC?Stun dm ct~rsul a1:uI1:11 bisericesc ( al Paştilor, al
Cra~1?m1~m,v a:l Sf111t_e1 M~ru ş1 al ~~_nplor _Apostoli), 1~ sf~rş1_tul c_ărora se presupune că
n~ _ş1 unpartaş!m. ~ce~aş1 porunca 11 sAtu1eşte pe crevd1~c10ş1_ m~1 înaintaţi în virtute şi
trair~ duhovr~.iceasca sa sve Sf?O\,:edeasca m fiecare luna, iar ce1lalţ1 - cel puţin O dată pe
an, ş1 anume m Posnll Pares1milor 18 .
5._ 11cul _unde se săvâ1Jer:e mărturfs~rea ,~ste, ?e
r~gulă, bjserica (de -~bicei, în prid-
v~r sau 1~1 pr?naos, locul rezervat od1moara pemtenţilor) 19 , 111 faţa unei icoane a Mân-
tu1t~m11m H~1s.t~s, pq_itru ~a peniten~l să ştie că îşi mărturiseşte păcatele ca şi când ar
sta 111 faţa !~11 _Hns_tos _Insuş1, preotul fond doar reprezentantul sau marton1l Acestuia.
Bobavu_ ş1 t::?t1 _ce! car~, c~n pricini mai presus de voia lor, nu pot veni la biserică
(deAex.:, deţmut.11 din mch1son), pot fi spovediţi acasă sau în locul în care se află.
~· In tot cazvul, ~poved~a trebuie fa.cută înt~-~m cAad1:-1 ş_i în ~ondiţii externe de loc şi de
llil~P, ,care sa asigure atat secrer_ul spove_dame1, cat ş1 smcentatea ei, iar nu în timpul
~,lu1be1?. la uşa_ de :,i~rd a a1;tar_u;m, sau chiar în ~aos,. ~e f~ţă cu ceilalţi credincioşi (cun1
j? •, tac unu p~eot:i), ~~c1 a~1e1 ruc1 preotul n-are d1spoz1ţ1a ş1 răgazul necesar spre a asculta
spov~?a1:1a ş! mei _peru~e!lntl nu ~ încuraj~~t spre_ o mărturisire completă, sinceră şi
conşt11nc1oasa, fie dm pncma grabei preotulw, fie dm tean1a de a nu fi auzit de ceilalţi.
6. Rânduiala Mărturisirii în Biserica Ortodoxă Română20
L~ săvârşirea tainei Mărturisii, Molitfelnicul impune preotului îmbrăcarea în toate
veşmmtele sau - de va fi grabă - cel puţin în epitrahil şi felon. În practică în~,ă,
Pre:diui v7II 1, Despre pocăinţă, trad. de St. Bezdechi, în vol.: Sfântul Ioan Gură de Aur Predici
17
despre podiinţd şi Despre Sfântul Vavila, Sibiu, 1938, p. 86. '
rn ~e~i }vfdrturisirea , Orto,~x,ţ Partea I, r~sp. la Întreb. 90; Învăţătura de credinţă creştină
IJYtodoxa, t~p. cu apr?b._ Sfantulm Smod, Bucureşti, 1952, p. 294, întrebarea 188. ·
_ Ve:::t Pr. ~- Vmt1lescu, 5povedani"a şi duhovnicia, Bucureşti, 1937, p. 76, şi B. Cireşeanu, Tezau-
19
rul !tturg1c, III, 325.
~~llid1;1iala Mărturisirii din Moliift:!nicele româneşti de azi se deosebeşte de cea clin E1Jhologhiile
20
greceşti (1~ez1, de ex. Eux~J\.6y1.0v -i:o Mtya:, Atena, 1970, p. 221 ş.u.) şi o urmează pe cea din Trebnicele
Râ,_ndmal_ti pentru d1:'hovmci ( AKoÂ.oucp\.a Kai. -i:â'.ţ,u; -i:ci5v eoµoĂ.ayouµtvwv) din Nomocanonul atribuit
Sfiu~rul_m _Ioan ~osoto~ (P.G., t. LXXXVIII, col. 1892), de unde a trecut şi în Nomocanonul în trad.
· slava, dm Trebnicele (Molitfelnicele) rus~şti. De altfel, manuscrisele şi ediţiile mai vechi ale Moliifi:lniciilui
:01:1anesc (se"col~le ?"--'VII-~I) __ prez;1:1tă multe va~·iante de text şi de ritual în rânduiala Măm1risirii
mamte de . r~spandirea r~dme~1 uruforme d_e az~; de ex., vechile rânduieli <-'1.1prindeau şi citirea
~postolt~u1 şi a Eva.n~heliei, pencopele respective fnnd încă păstrat;e în Apostol şi Evanghelie. A se vedea
mdeoseb1: Dr. Gh. Cmhandu? Rânduiala Sfintei Mărturisiri la Români, Cernăuţi, 1933 (extras din rev.
,,Candela", an. 1932); V. Chiţu, Rânduiala Mărturisirii În Molitfelnicele româneşt:i şi slave în Ortodo-
xia", an._ ~96~, °:r. 3, P: ~31-447;_ C. Cornescu (Cornel Creangă), Rânduiala Cununiei, ~11ănurisirii}'i
Mas[u~ut in _diftn_tele ediţii ale MoktJ!lniczdui slav şi român, în MO, an. 1962, nr. 10-12, pp. 602-623.
V~z! ŞI lvfr;liifelnzcul rom., rnanuscns copiat de Popa .Flore din Josani (Bihor) la 1705, descris de M.
Mălinaş~ m rev. BOR, 1975, nr. 9-10, p. 1135. Comp. şi Pr. D. Buzatu, Din istoria Moliifelnicului
ortodox, mMO, an. 1966, nr. 1-2, p. 28; S. Heitz, Der Orthodoxe Gottesdienst, I, p. 490 ş.u.
313
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
majoritatea preoţilor fac spovedania numai cu epitr.ahilul (mai ales în
biserică). ·
Rânduiala slujbei Mărturisirii poate -fi Împărţită În trei părţi:
a) Partea introductivă, care precede mărturisirea;
b) Mărturisirea însăşi;
c) Partea finală ( de după mărturisire).
a) Partea in"troductivă a slujbei. Sd.nd în picioare, în faţa icoanei Mântuito
Hristos şi având în mână Sfânta Cruce, preotul face începutul cu: ,,Binecuvântaf ·
Dumnezeul nostru ... ", rugăciunile începătoare obişnuite (,,Slavă Ţie ... , împăratei~
resc. .. " etc.), Psalmul L (psalmul specific al mărmrisirii şi al pocăinţei), cele trfrtt~~
pare de umilinţă (,,Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi ... "), după cat~(
citeşte cele două rugiiciuni de iertare din Moliţfelnic (,,Dumnezeule, Mântuitorul nos~;;
tru, Care prin prorocul Tău Natan ... " şi „Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dutrit"k
nezeu Celui vîu ... "). - , . Ob~ervaţie. Câ~d _a:em ~mlţi candidaţi la sp~JVed~t (ca în ul_timele zile din Postul Mare)
b) Mdrtiwisirea. i\.poi preon.tl şade în scaunul de spovedanie şi 1 după ce-l îndeamnf.;
pe penitent: ,,Iată, fiule, Hristos stă nevăzut, primind mărturisirea ta cea cu umiU11~ •
ţă ... ", primeşte mă.rturisirea păcatelor acesn.1ia, fie că le enumeră penitenn.11 însuşi, mii ;
ales dacă e adult, fie că e ajutat de preot prin întrebări. ,.: ·
Molitfelnicul cuprinde un lung formular clasic cu întrebări pe care preotul ar urma să '.b !,
pună celui ce se spovedeşte şi care urmăresc să cerceteze atât credinţa, cât şi moralitatea ;
acestuia. El a fost făcut însă pentru oameni şi stări de lucruri din trecut, care astăzi nu m~.i
există, şi de aceea în practică nu se mai face nicăieri uz de el, decât ca un ghid aproximativ•
sau ca un pomelni~ aproape complet al păcatelor posibile sau imaginabile, pe care le-ar pu\ ·•
tea săvârşi omul. In practică, examinarea conştiinţei penitentului se face mult mzli sumar;
procedeeie variind de Ia preot la preot şi de la caz la caz, după vremea pe care preotul o are
la dispoziţie, după calitatea şi personalitatea penitentului, adaptându-se adică Întrebările şi
procedeele mărturisirii, după vârsta acestuia, situaţia lui socială, gradul lui de culitmă şî mo„
ralitate etc. ( Cu tehnica mărturisirii sau felul cum trebuie să procedeze preotul în scaunul .de
spovedanie se ocupă mai pe larg Pastorala.)
Preotul este însă dator să atragă atenţia penitenţilor sau să-şi catehizeze din vreme cre-
dincioşii, că mărturisirea lor, pentru ca să le fie de folos, trebuie să îndeplinească
urm1toarele conditii:
a) Să fie benev~lă, adică făcută din toată inima şi din proprie iniţiativă, iar nu silită sau
din constrângere, din teamă sau din alte motive;
b) Să fie completă, adică să cuprindă toate păcatele făptuite de la ultima spovedanie .şi să
nu ascundă nimic (după cum, atunci când ne arătăm la doctor, trebuie să-i arătitm toată
boala de care suferim, pentru ca el să ştie ce leac să ne dea);
c) Să fie sinceră şi obiectivă, adică să arate păcatele aşa cum s-au săvârşit, fără să caute să
ascundă, să diminueze gravitatea lor sau să arunce răspui1derea asupra altora;
d) Să fie făcută cu umilinţă şi zdrobire de inimă, deci cu adâncă părere de rău pentrl!
păcatele săvârşite, şi cu doi-inţa sinceră şi hotărârea de a nu le mai repeta. Simpla înşirar,e
sau istorisire a păcatelor, fără pocăinţă adevărată şi fără hotărârea şi dorinţa de îndreptare,
nu are nici un efect asupra sufletului nostru şi nu contribuie cu nimic la purificarea şi la
îmbunătăţirea lui 21 •
c) Partea.finală a slufbei. După mărturisire, preoml pune epitrahilul peste capul pe"
nitentului, care stă în genunchi, şi-i citeşte nwliifa de iertare (,,Stăpâne Doamne DlLm-
.,
21
Aceste condiţii ale adevăratei mărturisiri erau sintetizate, în Trebnicele slave, într-o frumoa:,ă
Invăţătură care o .face preotul către cel ce se căiqte, mai înainte de mărturisire, care a fost tradusă şi în
Molitfelnicul rom. de Chişinău, 1920, f. 37-38.
314
LITURGICA SPECIALĂ
nezeule, S:ela ce eşti mântuirea robilor Tăi ... "); apoi zice o scurtă ectenie întreită face
otpustul ş1, punând n:iâna dr~aptă pe capul" peniten~l~1i, îi dă dezlegarea (,,Donu'iul şi
Dumnezeul nostru Iisus Hnstos ... ") 22 , făcand la sfarş1t semnul Sfintei Cruci cu mâna
pes~e capul lui. Apoi ~~ce: ,,Cuvine-se cu adevărat să ·te fericim ... " şi dă ( eventual) cu-
~e~1itul canon _sau ep1t1mia, pe măsura păcatelor mărturisite. Apoi penitentul sărută
Sfanta Cruce şi dreapta preotului.
La J:ă~ăt?1ii cu _păcat: mari, car~ nu pot fi ~d1:1iş~ imed~at la împărtăşire, dezlegarea
nu s~ da 1!1sa mdata clupa spovedame, c1 se amana pană la 1mplinirea canonului dat sau
dupa_ exp!rar~a termenului fixat pentru ispăşire. Pentru astfel de cazuri, în locul for-
mulei 0?1_şn}Ut:, de dezlegare, A~olitjelniculv p~eye~e o ~ltă formulă, sfătuindu-l aşa pe
duhovnic. ,,Insa 1:1en~~ ~e_le ~an paca;e, sa ZlCl catre dansul aşa: ,,Fiule, atâţia ani po-
nmcesc dumneze1eşt11 Parmţ1 să nu te impărtăşeşti ... " etc. (vezi ed. 1937, pp. 65-66).
şi nu_ ~hspun~m. de suficiei:it timp pe:1r11:1 a ~ace. r~ndu1ala ?e mai sus pentru fiecare în parte,
atu~1~1 d~ obic_e1 preo~l citeşte, afara dm b1ser_1Ca (sau chiar în pronaos), rugăciunile intro-
~1:1ctive Ş! mohtfele ~e iertare de la început, o smgură dată pentru toţi (în timp ce credincio-
şu s~a1:1 m genunchi) .. Este bir:ie să se citească, în astfel de cazuri, şi molitfa intitulată
R:~g_,aciun~a f:e care ? ci!eş:e arhi~reul sau duhmmicul p_e1:_tru iertt:-rea păcatelor celor de voie _şi
fata,_ de_ voie .ft la tot_~ura1;'tan~ul p bl~tem'l!~) .J?e care ed1ţ11le vedu ale Molitfelnicului O aşezau
fie u;amte, Afie d!1pa Rânduiala Martunstru) dar care, în ultimele ediţii ale Molitfelntcului
rom~esc (m:epan_d cu ~e~ di_? Al93_7), _au ~espărţit-o de această rânduială, aşezând-o în altă
.~rnpa de rugacmm; apoi mtra m 61sencă ş1 vme fiecare pe rând şi îşi mărturiseşte păcatele,
f
tar ~eotul roste~te ~oar_ ~orn:,ula fi~ală de . dezleg~re _~supra fieec'iruia în parte ( prima
rugacmne de dupa martunsire ş1 cctema se omit de obicei m asemenea cazuri).
. ?,) Aminti1;1 c~, ~upă măr~risir~, pre?tul este obligat să păstreze secretul spoveda-
n~ei._ N~ este mga~mt duhovmculm să divulge sau să destăinuiască nimănui absolut
mmic dm cele ce i s-au spus de către credincioşi în cursul mărturisirii. Chiar atunci
c~n? ~r~ pra~ticată _şi mărturisirea publică (în. Biserica veche), canoanele Sfintilor
Pannp mterziceau divulgarea secretului spovedaniei individuale mai ales în an~ite
~~un . Legiu~ril: civile bizantine i::revedeau pedepse foarte asp;e (tăierea limbji şi în-
23
chisoarea pe viaţa) p~~tru duho~mcul car_e" ar fi tr_ădat _secret~! spovedaniei. In cap.
120 al Nonwcanonului tn 228 _capitole) ca şi 111 Pravila lm Matei Basarab (gl. 319), se
prevede pent~ astf~l ?e cazun suspendarea preotului pe timp de trei ani şi canonisirea
cu ~ 00 _me-~1ta1111 pe z1, 1~r după noul Re11_ula";1-ent_ ~e ?_rocedur'!- al instanţewr· disciplinare .fi
de .7~ec.ata _ale BO~ v10larea secretulm martunsim e considerată ca delict (vezi artic.
3, alin. d) ş1 se pedepseşte cu depunerea ( artic. 28).
7. Câteva c~~si~eraţii pastorale în legătură cu spovedania
Cano1:ul (ep~tlmia sau certarea), care se dă de către dul1ovnic celui ce s-a spovedit,
nu trebuie considerat ca o pedeapsă pentru păcatul săvârşit, ci ca mijloc de pocăinţă şi
" __ ~ Prima_ part~ a acest<;,i formule (,,Domnul ş~ Dum!lezeul_nostru_. .. , să te ierte pe tine, fiule X, şi
2
sa_ ţi_ ierte toate p~catele ... ) are c~ract~r deprecattv) ca ş1 cea dm Molitfelnicele greceşti; partea a doua
(,,ia! veu, ~1evr~dm~ul pr~oL., te iert_ ş! te_ dve~leg ... "~, c1: caracter indicativ, e de origine latină, fiind
vem~a pnn T 1_ebnicul lu~ fetru ~ovi_la, t1panAt la ~1ev m 1646, şi adoptată de Biserica rnsească în
17\/ de ~nde a trecut ş1 m.A1oli:-felntc~le ro?1aneşt1 (cp. P. Evdokimov, op. cit.) pp. 291-292).
_ Vezi, de ex., ~an. 34 al Sf~ntulm Vasile cel Mare, Can. 28 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul
ŞI ~an. 132 Cartagma. Comp. şi Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre obligaţia de a nu divulga păcatele
fraţtlm-, ~-G.) t. ~I~, c?l. 3A56; Sfântul Ioan Scărarul, Cuvânt către păstor, P.G.) t. LXXXVIII col
1196; Sfantul Nil Sma1tul, m PG.) t. LXXIX, col. 436. '
315
 JJllL:OT PROP. DR.. ENE BRANISTE
de îndreptare a penitentului. Cuvântul canon e luat aici în sens de „normă sau dreptă
după care omul are să-şi reorganizeze viaţa, ca s-o conducă spre idealul onfol_\
adevărat, voit de Dumnezeu"24 . Epitimiile trebuie să fie deci exerciţii de întărire în' vi
tute şi de depărtare de la păcat. Ele constau, de obicei, din rugăciuni (metanii), cerc:'
tarea şi ajutorarea bisericilor, fapte de milostenie· şi de caritate, posturi şi abţineri s·:,i
înfrânări de la anumite mâncăruri sau de la fapte care prilejuiesc sau înlesnes
săvârşirea păcatului, lecturi din cărţile sfinte sau de pietate ş.a. Cea mai aspră epitiraj
care se poate da unui penitent este oprirea de la împărtăşire; durata :acestei opri1
variază după gravitatea păcatului comis. _ ;,,j\:
Cano~mele sau epitimiile se fixează, după chibzuinţa duhovnicului, de la caz la c~f':fţ(,:
avându-se în vedere pe de o parte personalitatea sau individualitatea penitentului resper';:\{i
tiv (vârsta, caracterul., firea sau temperamentul lui, cultura şi gradul lui de pricepere, ni/,\f['
velul vieţii lui religioase-morale, condiţiile de viaţă şi posibilităţile lui sufleteşti şi materi~ ,·
ale etc.), iar pe de alta, felul şi natura sau gravitatea păcatului săvârşit (motivul, intenţia>­
şi scopul, împrejurările în care a fost săvârşit, gradul de publicitate:- dacă e pentrn primă'
oară sau, dimpotrivă., e caz de recidivă şi cumul de păcate ş.a.m.d.). Se are, de asemenea;?
în vedere gradul de căinţă pentru păcatele săvârşite şi dispoziţia spre îndreptare a peni:.::\
tentului. De pildă, într-un fel îl epitimisim pe unul care păcătuieşte pentru prima oară şi.f
într-alt fel pe cel care se află în recidivă; într-un tel pe cei cu o viaţă religioasă-morală".\>
avansată şi într-alt frl pe cei cu un nivel spiritual scăzut; într-un tel epitimisim păcatekfi
mai mici şi mai uJoare (clevetirea, neascultarea, minciuna, înjurămra ş.a.) şi într-alt feti~
pe cele mai mari şi mai grave (uciderea, curvia, furtul ş.a.) 26 . ·/
"""""I În această privinţă, duhovnicul trebuie să procedeze cu foarte multă grijă, cu tact şi}(
cu prudenţă, cu înţelepciune, măsură şi echilibm, pentru ca nici să nu încurajeze sau s~)'.r
promoveze păcaml printr-o blândeţe şi îngăduinţă excesivă, dar nici să-l descuraje~-~;,f
pe penitent sau să-l îndepărteze de Biserică printr-o prea mare asprime şi severitate, _cj
să aibă în vedere numai şi numai îndreptarea penitentului şi desăvârşirea lui progresivă,
spre virtute. Această grea sarcină a duhovnicului este minunat de bine formulată în
Canonul 102 al sinodului trulan (quini-sext, 691-692): ,,Cei ce au primit de fa DUIU,y:,·-..:
nezeu puterea de a lega şi a dezlega trebuie să ţină seama de calitatea păcatului şi .de,,/-'.
aplecarea spre întoarcere· a celui ce a păcătuit, şi astfel să dea bolii tratament potrivjtf '.
ca nu cumva aplicând (tratamentul) în chip disproporţionat pentru fiecare din cel.~,/
două, să greşească în privinţa mântuirii celui bolnav. Căci boala p-ăcatului nu est~f
simplă, ci de· multe feluri şi deosebită, şi odrăsleşte multe vlăstare ale pierzaniei:,· dip/i:
care răul mult se revarsă şi se lăţeşte mai departe, până când se opreşte prin putere1/
medicului. Drept aceea, cel ce dovedeşte pricepere medicală în privinţa sufletului, mat'.
întâi trebuie să cerceteze dispoziţia celui ce a păcătuit, şi dacă (acela) înclină spre:
sănătate, sau dimpotrivă, ( dacă) prin moravurile sale provoacă asupră-şi boala, să s~~"<,
pravegheze în ce chip se îngrijeşte el între timp de întoarcerea sa, şi de ou se împotn~,. ·
veşte medicului, şi de nu creşte rana sufletului prin întrebuinţarea doftoriilor puse 1t
asupra ei, şi aşa să mă.soare milostivirea după vrednicie. Căci toată grija lui Du~nnezei~'::r·
si a celui ce i s-a încredintat puterea pastorală este de a întoarce oaia rătăcită ş1 de 9l a monahii Neofit şi Ştefan de la Athos, care au adăugat la titlu: 'El;oµoA.oyrJ-i:<Xptov, adică lvianual de
tămădui pe cea rănită de şarpe, şi nici spre prăpastia deznădejdei a o împinge, nici .frâ((
nele a le slăbi spre renunţarea la viaţă şi spre dispreţuirea ei; ci la orice caz să stea:::
24
Pr. D. Stăniloae, o-p. cit., p. 219.
25
Comp. Can. 30 al Sfânmlui Nichifor Mărturisitoml (CBO, II, 2, p. 239).
26
Vezi mai pe larg, la Pr. P. Vintilescu, op. cit., p. 289 ş.u.
316
LITURGICA SPECIALĂ
în~r--un chip !mp<?triva rati?1ei, or_i ~rin dofto~iile~ cele rn~i a11:are şi astringente, ori
prm cele mai delicate ş1 blande, ş1 sa se nevmasca spre cicatnzarea ranei cercetând
rodurile pocăinţei, şi îndreptând înţelepţeşte pe omul ·cel chemat către strălucirea cea
de sus. Deci se cuvine nouă să le ştim pe amândouă, şi pe ale stricteţei, şi pe ale obi-
ceiului, şi la cei ce nu le primesc pe cele extreme, să urmăm felul cel predanisit pre-
cum ne învată Sfântul Vasile" 27 . · '
În ~r~cur,'' au existat ch~a: ~nmni~e cflăuze sa~ îndreptare, scrise de diferiţi ierarhi şi
cano111şt1, pentn1 duhovmc1 ş1 cupnnzand regulile sau normele după care se dau dife-
rite canoane sau epitimii în raport cu păcatele săvârşite. Cele mai cunoscute dintre ele
au fost~ în vechime, Canoanele $fântului Vasile cel Mare şi Canoanele Sfântului Ioan
Postiitorul (PostnicuJ.) sau AJunătorul) patriarh al Constantinopolului din secolul VI 28
iar în timpurile mai noi lucrarea intitulată, pe drept cuvânt, Cartea foarte folositoare d;
suflet (numită şi Exonioloffhitarion; adică Manual de spovedanie), scrisă de căm1 rarul
pustnic Sfântul Nicodim Aghioritul (de la Sf Munte), la sfârşitul secolului XVIII,
tradusă şi tipărită în româneşte, de mai multe ori 29 . La acestea se poatţ adăuga şi
lucrarea Despre pocăinţă a arhiepiscopului Simeon al Tesalonicului (sec. XV), precuri1
şi R„âJpunsul la întrebarea 72) <;!-1 aceluiaşi 30 . Mare parte din conţinutul a~estora a trecut,
simplificat şi sistematizat, în Invăţătura pentru canoane din Molitfelnic„ aşezată de obi-
cei după Rânduiala Mărturisirii 31 .
}v1ulte din normele şi recomandaţiile acestor călăuze sunt însă învechite şi nu mai
pot fi aplicate astăzi, date fiind condiţiile noi de viaţă .~i mentalitatea lumii de astăzi,
cu totul altele faţă de cele din trecut, pe care le-au avut în vedere canoniştii respectivi.
De aceea, în general, epitimiile pe care le vom da păstoriţilor noştri trebuie să fie
adoptate la spiritul, felul de viaţă, posibilităţile şi condiţiile de trai ale lumii de astăzi şi
îndeosebi ale fiecărei parohii şi ale fiecărui credincios în parte. Precum au făcut şi fac
încă mulţi dintre duhovnicii buni ai Bisericii noastre - să dăm credincioşilor noştri ca
epitimii nu atât metaniik tradiţionale, care nu folosesc nici lor înşile şi nici Bisericii, ci
mai mult epitimii cu scop # caracter nu nmnai pedaf!OJJico-educativ (moralizator), ci fi
practic _fi social„ adică opere în folosul obştii credincioşilor, care să tindă deci la îmbu-
nătă.ţirea generală a nivelului şi a condiţiilor de trai din parohie, la ridicarea stării eco--
nomice şi materiale a satului, prin efortul şi munca personală a penitentului sau prin
punerea la contribuţie a posibilităţilor lui materiale, ca de ex.: sădirea de pomi pe
marginea drumurilor, facerea de punţi sau poduri peste ape, ajutorarea efectivă a vă­
duvelor, a săracilor şi a orfanilor din parohie, înzestrarea unei fete sărace, întreţinerea
în şcoală a unui copil sărac sau crearea de burse în acest scop, contribuţia cu munca la
lucrările de interes obştesc (de ex., la săparea de şanţuri pe marginea şoselelor, înfru-
museţarea comunei, constn1cţia de instin1ţii culmrale sau sanitare, reparaţia şi împo-
dobirea bisericii, îngrijirea cimitirului şi a curţii bisericii etc.) 32 • ',
27
CBO, voi. I, part. a 2-a, p. 488.
28
CBO, voi. II, part. 2, pp. 39-149 şi 205-226.
29
B1!31ci.ov wuxoqi1::Ucr1:a,:ov, ed. I Veneţia, 1794, ed. II, ibidem 1804, ed. III, ibidern 1818 (de
mărturisire), Ed. nouă: 'El;oµoAO'YTJ'tCXp10v, Atena, 1974, Trad. rom. de Gheromie şi Grigore, Bucu-
reşti, 1799, 1800, 1827 ş.a. (ed. a X-a la Bucureşti, 1928).
<1o P.G., t. CLV, col. 469-503 şi 925-933; trad. rom. cit., pp. 166-179 şi 336-339.
31
Vezi, de ex., e_p.. Bucureşti, 1971, pp. 61-62 (î'nMoliifelnicele mai vechi era mai dezvoltată).
Vezi, de ex., lndnmiările date de P.F. Patriarh Justinian, noilor protoierei de raioane din cuprin-
32
sul Arhiep. Bucurqtilor, în ziua de 9 Ian. 1951 (GB, lan.-Martie 1951, p. 45· şi AS, IV, 344).
Comp. şi Pr. D. Cristescu, în GB, sept. 1948, p. 68.
317
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE

Să nu uităm, de asemenea, că spovedania este cel dintâi, cel mai la îndemânii şi
mai eficace mijloc de pastoraţie individuală, adică cel mai indicat şi mai frecvent prii
adesea singurul - pentru păstorul de suflete, de a-şi exercita misiunea lui de
îndrumător spiritual, adică de a sta de vorbă cu fiecare credincios în parte, de ··a-:i[
noaşt~ exact viaţa şi personalitatea religioasă:-morală, virtuţile şi calităţile, scăderik, şi{
surile şi de a da deci povaţa, îndemnul şi învăţătura cea mai potrivită pentru fiecare 33 \"
De aceea, nu trebuie să bagatelizăm acest divin mijloc care ni s-a pus la îndemA_
făcând spovedania de mântuială şi în grabă, oricum şi oriunde, ca pe o simplă for
litate, aşa cum fac, din nefericire, mulţi preoţi îndeosebi în ajunul sărbătorilor m
când au multă lume de spovedit. Ci, dimpotrivă, să facem din această sfântă taină,,
mijloc p~ntrn în~reptarea, înălţarea şi ~rogresul vieţi~ religi_oas~-moral~ a credincio§i
lor noştn. Trebme de asemenea combatute cu seventate ş1 evitate once tendinte cd
inovaţÎi sau abateri de la tradiţia ortodoxă a spovedaniei i11dividuale şi secrete,. ~a',
ex. practica mărturisirii în masă (de obşte) şi admiterea la împărtăşire fără îndeplinir
prealabilă a unui canon, aşa cum proceda mai de mult preotul rus Ioan din Kronsta
(tl9~8j sa\l cum se incer~a de curând as~ face î~1 mănăstirile moldovene Sihastru1ş
Vlad1m1reşt1, sub pretext ca aşa se procedam veclmne 34 •
CAPITOLUL IV
învătăt
Împărtăşirea sau cuminecarea
Precum am spus la slujba botezului, participarea credincioşilor la viaţa hariră trans-
misă prin Sfintele Taine începe cu botezul şi culminează cu Sfânta Tain~ a Impărtă­
şirii, prin care se realizează unirea noastră deplină cu Hristos cel întrupat. In spirituali-
tatea creştină ortodoxă, împărtăşirea reprezintă deci culmea cea mai înaltă sau terme-
nul finai' al urcuşului nostru duhovnicesc, încununarea Golgotei strădaniilor noastre
ascetice de a ne apropia de Hristos, modelul suprem şi dumnezeiesc şi idealul desăvâr­
şirii creştine. Căci pe când prin celelalte taine dobândim num~i anumite daruri ale Ha-
rului mântuitor, prin Sfânta Euharistie ni se oferă Hristos Insuşi, izvorul nesecat al
tuturor darurilor, vistiernicul şi împărţitorul tuturor bunătăţilor ce privesc viaţa şi pi-
etatea (II Ptr. I, 3-4) 1 •
.i ·.i
~- Ministrul (săvârşitorul) impărtăfirii. Cine poate împărtăşi,_?
lncă din vechime avem mărturii că laicii primeau Sfânta !mpărtăşanie numai din
' mâna sfinţiţilor slujitori2. De aceea, dreptul de a da„ Sfânta Impărtăşanie îl au până
astăzi numai arhiereii şi preoţii (vezi can. 58 trulan). In cazuri normale le este interzis
acestora să dea Sfânta Impărtăşanie pe mâna laicilor, ca s-o administreze3 • Clericii
caterisiţi şi mirenii nu se pot împărtăşi singuri cu Sfintele Taine, ci trebuie să vină la
preot4 •
Diaconul îl poate împărtăşi, la caz de mare nevoie, pe mireanul care e pe moarte,
numai dacă lipseşte preotul.
Monahii şi pustnicii, aflându-se în locuri depărtate, unde nu există biserici sau
preoţi, se pot împărtăşi singuri, cu o anumită rânduială 5 •

7. Subiectul (primitorul) împărt17i,;irii. Cine se poate împărtăşi?

Impărtăşirea este „piscul cel mai înalt al vieţii duhovniceşti"6; de aceea, se pot
împărtăşi munai credincioşii pregătiţi şi vrednici de a primi Trupul şi Sângele Dom-
nului, verificaţi ca atare de către duhovnic, prin spovedanie. ,,Să se cerceteze omul pe
sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar, căci cel ce mănâncă şi bea cu ne-
vrednicie, îşi mănâncă şi îşi bea osânda, nesocotind trupul Domnului", porunceşte
Sfântul Apostol Pavel (I Cor., XI; 28-29). Povăţuirile din Liturghier precizează că „toţi

33
Vezi pentru aceasta mai ales Pr. P. Vintilescu, Spovedania) prilej de pasto1·aţie indiPidualâ;, în ST,
an. 194-9, nr. 9-10, pp. 695-712.
.H Vezi amănunte despre această practică şi combaterea ei, la Pr. D. Stăniloae, op. cit., supra; Pr..
Prof. Sp. ~ândea, Mărt:misirea păcatelor) art. în .NIOJ an. 1954, nr. 9-10, pp. 456-477;. t Tit
Simedrea, Insemnări desprt:: împărt:ă~·anie şi duhovnic) în MO, an. 1955, nr. 7-8, pp. 399-409. Comp.'
şi A. Gheorghevsky, Mdrtu1isirea înainte de împărtă,rire după mărturiile vechii literaturi creştine (în,
ms.), înJ.MP, an. 1970, nr. I, pp. 68-73. · ,
~espre importanţ;:i. tainei Mărturisirii în viaţa religioasă vezi şi: P. Kovalevsky, Le sacrement de la
Pimte,,~ce) chaino~i important ~ans la vie chretienne) în vol. ,,Liturgic et remission des peches;'
(Co:1ferences Samt-Serge, Pans), Roma, 1975, pp. 139-151; A.M. Triacca, Le sacrmient de la
PinitenceJ acte de wlte. Contribution a la spiritualiti sacrementaire) ibidem) pp. 239-250; L. Ligier, Le
sacrement de pcnitence selon la tradition orientale) în „Nouv. Revue Theol.", 89 (1967), pp. 940-967.
1
Nicolae Cabasila, Despre viaţa i'n Hristos) cart. IV, P.G.J t. CL, col. 582; Comp. Pr. P.
Vintilescu, Sfânta înipifrt:ăşire în viaţa cre}'tinăJ în rev. ST, an. 1953, nr. 5-6, p. 382 ş.u.; E. Branişte,
Explicarea Sfintei LituT;ghii după Nicolae Cabasila~ Bucureşti, 1943, p. 115 ş. u.
2
Comp. Tertulîan, De corona militisJ cap. 3: ,,Eucharistiae sacramentum non de alion1m manu,
quam praesidentium sumimus" (P.LJ t. II; col. 99 A).
3
„Preoml de va trimite ţârcovnicul sau pre altcineva să precestuiască pe vreun om, să se
~furîsească, după canonul 14 Laodîceea" (cap. 141 din Nomocanonul în 228 titluri) reprodus şi în
Invăţăturd bisericească de Antim Ivireanul, Bucureşti, 1774, f. 57). Totuşi, Pravila mică (Govora,
1640), gl. 47, alin. 2 prevedea că, fiind preotul în liturghie, dacă venea cineva să-l cheme ca să
împărtăşească pe vreun muribund, el nu trebuia să întrerupă slujba, ci putea şi dea Sfintele Daruri
citeţului (cântăreţului), care mergea şi-l împărtăşea pe muribund.
4
Can. 58 trulan. Comp. şi Simeon al Tesalonicului, RiiJp. la întreb. 40) trad. rom., p. 323.
5
Vezi Simeon al Tesalonîcului, Răsp. la întreb. 41, trad. rom. cit.) p. 323.
6
Nic. Cabasila,. Despre viaţa in Hristos, traci. rom. de Pr. T. Bodogae, Sibiu, 1946, p. 81.

318 319
 LITURGICA SPECIALĂ
PREOT PROF. DR. ENE BRANLŞTE

creştinii cei ce sunt de o credinţă, de o Biserică, cari n-au asupra lor îndepărtare 0
blestem şi îşi aduc prin mărturisire pocăinţă curată, care trăiesc în dreapta credintf
de duho~nicul lor nu sunt opriţi pe o vreme, aceia să se împărtăşească cu trupui l
Hristos şi cu sângele Lui, cu cuvenita cinste. Asemenea şi copilaşii cei ce sunt mai,.~
vârstă, cari pot fi primiţi la ntărturisire, şi pruncii cei mici, după obiceiul Bisericii ~·s·
cade pentru credinţa celor ce-i aduc pe dânşii, să se învrednicească de Sfintele Taine
3u început a amâna împărtăşirea pruncilor până la vârsta priceperii (7-12 ani, annus
discretionis), sub pretext că împărtăşirea n-ar fi indispensabilă pentru mântuire, ca bo-
tezul, §i în plus, primirea ei cere primitorului să-şi dea seama de importanţa tainei 14 •
· 3. Timpul sau tennenele pen:tru împărtă~·ire când trebuie (putem) să ne împărtătim.
:Se pare că primii creştini se împărtăşeau ~ilnic (vezi Fapte II, 42, 46) 15 . Mai pe urmă,
până prin s;colele _VII-V:III, n:i,aj~ritatea credin_ci?~ilor. se împărt_ăşeau în toate zil~le Î1:-
V

întru sfinţirea sufletelor lor şi întru primirea harului Domnului" 7 . , ..,
Povăţuirile îi enumeră mai departe şi pe aceia care nu pot.fi împărtăfiţi) şi anurni
cei care au asupra lor blestem de la episcop, sau care sunt opriţi fie de părinţi, fiei ;l ., . .
duhovnic, pentru vreo pricină oarecare, păcătoşii înveteraţi, desfrânaţii.> concubiriiif/
( cei cu ţiitoare şi ţiitoarele înseşi), pervetiţii sexuaL, cămătarii, fermecătorii şi vrăjitoriit/ , obiceiul de a se împărtăşi de patru ori pe săptămână: duminica, miercurea, vinerea şi
ghicitorii şi descântătorii, cei care fură cele sfime, jucătorii de cărţi, hulitorii şi cei c~~Ji
grăiesc Ct~yinte de ocară, provocatorii de neorânduială şi de scandal (beţivii, scandali,?1:,(
giii) etc. In general, toţi cei cu păcate grave (ucigaşii, hoţii etc.) nµ pot fi primiţi;iiii,~i
împărtăşire decât după un răstimp mai lung sau mai scurt de pocăinţă şi curăţire. Du.ţi .
~ata opririi de la împărtăşire pentm fiecare păcat de acest fel ne-o arată Moliifelnicul,Ha.kij
Invăţătura pentru canoane (aşezată după Rânduiala Mărturisirii)., dar ea poate fr;ţ,
scurtată după socotinţa duhovnicului, de la caz la caz. . :.,
Păcătoşii aflaţi pe patul de moarte, după ce se vor mărturisi pot fi însă împărtăşiţi/
dacă cer aceasta, rară împlinirea canonului, sau chiar fără spovedanie şi fără ajunare 8 .'' i,i'\,
Nu se poate da Sfânta Impărtăşanie alienaţilor (celor ieşiţi din minte) sau cek>i1liit"
leşinaţi, atâta vreme cât sunt în stare de nebunie sau d~ leşin 9 , precum nici celor cart'i),
nu au capacitatea fizică de a primi şi reţine Sfânta Impărtăşanie (de ex., cei· căreIK/
vomează, tuşesc sau scuipă necontenit) 10 . Cei îndrăciţi pot fi împărtăşiţi în momentder:::
de luciditate, dacă nu hulesc Sfintele Taine 11 . Nu pot fi împărtăşite femeile în timpuF)
care se săvarşea Liturghia, adică 111 toate dum1ruc1le ş1 sarbatonle de peste an, ş1 m.a1
ales la aniversările sfinţilor martiri; erau excluşi de la acest drept numai penitenţii şi
excomunicaţii. În sec. IV, Sfântul Vasile cel Mare zicea că „este bine şi folositor a se
împărtăşi în fiecare zi şi a primi dumnezeieştile Taine ... ", dar că, prin părţile sale, era
sâmbăta 16 ; Can. 9 apostolic şi Can. 2 al sinodului din Antiohia îi pedepseau cu exco-
municarea pe cei ce asistau la Liturghie fără să se împărtăşească. .•
Mai târziu, răcindu-se zelul creştinilor, dar şi crescând respectul lor pentrn Sfânta
Împărtăşanie, numărul celor ce se apropiau de Sfântul Trup şi Sânge a început să se
· micşoreze treptat şi împărtăşirea lor s-a făcut din ce în ce mai rar. Aşa s-a ajuns la si-
tuaţ.ia de astă.zi, când la Liturghie se împărtăşesc uneori nun1ai sfinţiţii slujitori, pe cân?
cei piai mulţi credincioşi se împărtăşesc de obicei o singură dată pe an, şi anume la Paşa.
In general, împărtăşirea fiind condiţionată şi precedată obligatoriu de spovedanie, tot
..
ceea ce am spus despre termenele pentrn spovedanie este valabil şi pentru împărtăşire.
1
.Povăţuirile din Litur,qhier socotesc obligatorie împărtăşirea generală de cel puţin
J
patru ori pe an: ,,Preoţii de popor să înveţe pe poporenii lor, ca în cuget curat, parte
bărbătească şi femeiască, de va fi cu putinţă la.praznice) iar de nu) ne,qreşit în cele patru
posturi de peste an să se gătească spre aceasţa ... Iar de vor vrea, osebit de cele patru
posturi obişnuite, să se apropie către Sfânta Impărtăşire ... " 17 • . V

scurgerii lunare (menstruaţie) şi în perioada lăuziei (primele 40 de zile după ce a\i După Simeon al Tesalonicului 18 , fiecare creştin temător de·Dumnezeu ar trebw sa
născut) 12 şi nici bărbaţii care în noaptea precedentă au avut scurgere în vis 1 3. . se împărtăşească cel puţin .la 40 de zile, iar cel se păstrează curat şi se simte vrednic s~
Neofiţii însă, adică cei de curând botezaţi, indiferent de vârsta lor, inclusiv pruncii,i poate apropia şi mai des, chiar în fiecare duminică, mai aţes bătrânii şi bolnavii, căci
vor fi admişi la împărtăşire îndată după botez, fără nici o excepţie, aşa cum a fost aceasta este pentru dânşii izvor de sănătate şi întărire. In aceeaşi categorie pot fi
practica unanimă a Bisericii universale până în secolele XII-XIII. Numai de atunci în~ socodţi toţi aceia care se· află în preajma unui eveniment hotărâtor pentru restul vieţii
coace, Biserica apuseană (atât catolicii, cât şi protestanţii), iar după ea şi cea anneană,t lor, ca de ex. candidaţii l;,_ preoţie înainte de hirotonie, femeile înainte de naştere., asta~
:,a. •şii înainte de luptă 19 ş.a. E de asemenea frumos obiceiul - general odinioară, păstrat ş1
7
Litu1;ghier) Bucureşti, 1950, p. 403. dT.< · : astăzi pe alocurea - ca şi tinerii care se căsătoresc să se spovedească şi să se
8
Comp. Can. 13 al sin. I ecum.; Can . 5 al Sfânnilui Grigore de Nissa; Can. 7 Cartagina §i Caµ)· împărtăşească înainte de cununie.
9 al Sfânnilui Nichifor Mărmrisirorul. Dar după Sfânnil Ciprian, cei ce în viaţă n-au făcut deiq'q'.'
pocăinţă nu pot primi Sfânta împărtăşanie nici pe patul de moarte, chiar dacă o cer atunci, pentm că';.·
nu părerea de rău pentru păcate îi face sti o ceară arunci, ci frica de moarte (Epist) L v; 23, ed. Hartel :' 14 Mai pe larg despre aceasta vezi la Pr. I. Bunea, Sfânta Îrnpărtă}"anie în viaţa cre}"tină, în MO,
în CSEL) vol. III; pars. II, pp. 641-642): ,,Et idcirco, frater carissime, poenitentiam non agentes nec /: 1967, 3-4, 182-187.
dolorem delictorum suorum toto corde et manifesta laxnentationis suae professior:e testantes'' .. 10
.Cornp. şi .Sfântul Ciprian, De dominica oratione) 21 (P.L.J t. IV, col. 551). . .
prohibendos omnino censuimus a spe communicationis et pacis, şi in infirmitate atque perîculo:. .L 16
Vezi Epist. 93 către nobila Chesaria) în CBO) vol. II, part. 2, p. 258. Comp. Şl Fer. August111,
coeperint de precari, gui a rogare illos non delicti poenitentia sed mortis urgentis admonitio .•· .: Epist. LI'V; 2 (P.L.) t. XXXVI, col. 200). . . . _
contpellit, nec dignus est in morte accipere solacium gui se non cogitavit esse moritmum". .:1 1 17 Liturghier) ed. 1950, p. 399. Comp. şi artic. 22~ al N~1nocan:on:d~tt sl~v_dm Trebnicele ruseşti~
' Vezi Can. 4 al Sfânnilui Nicolae I (Misticul), patriarhul Constantinopolului, şi Povăţuirile din care condiţionează împărtăşirea de respectarea posni.lm de m1ercun ş~ v111e1:1 ş1 a ~el?r patru postuy
Litu;ţhiM" (~d, 1850,_ !?· ~04). . ,;lî, .'. de du:rată din cursul anului, la care împărtăşirea este considerată obhgatone (vezi ŞI trad. rom. dm
V. M1trofanov1c1 ş1 colab., op. at.) p. 678. ,\;._, Trebnic) Chişinău, 1908, p. 1118). . . .
11
Can. 3 al Sfânn1lui Tirnotei al 1.'Vexandriei. 18 Despre sfâ1Jitul nostru) cap. 360, trad. i:om. cit., p. 242; comp. §1 Tomosul stnodaJ dm apL 1785
12
Can. 2 al Sfinb_1lui Dionisie al Alexandriei şi Can. 7 al Sfântului Timotei al Alexandrîei (CBO,lf al patr. ecumenic Gavriil şi cele din aug. 1807 şi aug. 1819, ale patr. ecum. Gngore V (la M.
vol. II, part. a II-a, pp. 6-7 şi 152). Comp. şi Pravila lui Matei Basarab (Îndreptarea Legii)) gl. 331.t;: Ghedeon, op. cit.) t. I, p. 271 şi t. II, pp. 123-124 şi 152-15~). " . ., . _
Dacă însă e primejdie de moarte, lăuzele pot fi împărtăşite şi înainte de împlinirea celor 40 de zik<}; 19 Vezi de ex. Pravila rom. de la leuci (sec. XVI); ,,Iară cme va merge la razbom mai mamte sa se
(Pravila de la Govora) 48). .. ':· cuminece" (la C.A. Spulber, Cea mai veche Pravilă românească~ Cernăuţi, 1930, p. 8).
13
Can. 8 al Sfânnilui Ioan Postitorul ( comp. şi Can. 9 al aceluiaşi), CBO, II, 2, 212.
321
320
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Idealul este ca fiecare creştin care ia parte .la Sfânta Liturghie să se cuminec .
mai des cu Sfântul Trnp şi Sânge, pregătindu-se din vreme pentrn aceasta; c:611
principală impusă pentru aceasta, indiferent dt de rar sau cât de des ne împ~lnă
este curăţia conştiinţei şi a inimii, cu care trebuie să-L primim pe Hristos, potrivi
vinteJor Sfântului Apostol Pavel: ,,Să se cerceteze omul pe sine, şi aşa să mănânc
pâine şi să bea din pahar. .. " (I Cor. XI, 28) 20 •
4. Pregătirea pentru împărtăşire. Împărtăşirea fiind taina tainelor - unirea c~:f.
suşi Hristos, sub forma Sfântului Său Trup şi Sânge - se Înţelege că primirea. ei ,t't'
buie să fie precedată de îndeplinirea unei anumite pregătiri, prin care fiinţa noastră,1~
fie cur~ţită ş~- ~idicată 1~ rangul ~e ~ălaş vredn~c ş_i cinst~t ~l Sfân~ui Trup şi Sâ1.1g· .
Aceasta pregatire este ş1 trupeasca, .ş1 sufleteasca, .ş1 consta dm urmatoarele: di;i:-.. ;~,
a) Spovedania (mărturisirea p;:i.catelor) şi îndep.linirea canonului de pocăinţăi datrdetJ;
duhovpic; numai copiii până la vârsta de şapte ani împliniţi sunt scutiţi de m~frturisireilh;,~:
b) Impăcarea cu toţi; cel ce vrea să se împă.rtăşească trebuie să nu fie certait cfritif
meni, să nu aibă nimic împotriva cuiva (vezi Mt. V, 23-24 şi Mc. :XJ, 25-26); · ;f ,,
c) Post şi rugăciune; cd ce vrea să se împărtăşească în afara celor patm posturi;dlJ{
peste an trebuie să postească o săptămână mai înainte21 sau măcar trei zile, sau cd puţin;i :
1
o zi 22 , iar în ziua respectivă, să se abţină complet de la mâncare şi băutură, până la vre1.,:\
mea împărtăşirii, începând de cu seara, sau cel puţin de la miezul nopţii.· Numai celor .
bolnavi pe moarte li se poate da Sfânta împărtăşanie pe mâncate23 . Poate fi împărtăşitşL 0
cel ce, fără voie, a înghiţit apă, spălându-şi gura, după ajunare 24 . Pentru cei căsătoriţi, în{
noţiunea de post se înţelege şi înfrânarea de la împreunarea cu soţiile 25 . . r:t:f' :-
d) Citirea Pravilei pentru împărtăşire, adică a rugăcimiilor pregătitoare pentndrnf:.,
părtăşirea cu vrednic:1e, tipărite în Lituwhier (pentru clerici), în Ceasl.m.1 şi în Ciirţile de, ;
rugăciuni~ (pentru laici). Pe cele mai importante dintre ele le citeşte de obicei preotulîn~t
suşi, în numele credincioşilor, ori unul dintre aceştia, în biserică, înainte de împărtăşire;'(;:·
5. Rânduiala împărtăşirii. Ca şi mirungerea, taina împărtăşirii nu constituie o
slujbă liturgică de sine stătătoare, ci e legată de slujba Sfintei Liturghii, în care se
încadrează atât pregătirea ei (Sfânta Jertfă), cât şi administrarea ei.
Prt'jfiitirea $fentei Împărtăşanii pentru cei ce· se împărtăşesc în împrejurări normalţ
(sfinţirea Darurilor sau jertfa euharistică) se face la fiecare Liturghie, după rânduială
pe care am arătat-o atunci când am vorbit despre Sfânta Liturghie.
20
Mai pe larg despre dissiplina Bisericii Ortodoxe cu privire la termenele pentm împărtăşire,
vezi Pr. P. Vintilescu, Sfânta lntpărt~rire în spiritualitatea creştină. Deasă ori rară Î1npărtăşire ?) în S'L
an. 1953, nr. 5-6, pp. 382-406. Comp. şi t Tit Simedrea, artic. şi loc. cit. Monahul atonit Teodorit,
Când şi cum trebuie să ne î1npărtăşini (în grec.), Tesalonic, 1974.
21
Cum prevede (îndeosebi pentru monahi) Tipicul cel niarey cap. 34, p. 42.
22
Cum prevăd (pentm mireni) Povăţuirile din Litu1';_ghier (vezi, de ex., ed. 1950, p. 399). Despre ,
obligaţia postirii înainte de împărtăşire vezi A.G. Hebert, The Parish Communion in its spiritual As-
pect) with a note on the Fast bifore Commimion, în vol. The Parish Communion. A Boofi ofErsayJ~ edited
by A.G. Hebert, London, 1937, pp. 23-29.
23
Vezi Ca.i1. 9 al Sfantului Nichifor Mărturisitorul. Comp. şiMoliifelnicJ Bucure.şti, 1832, p . 483.
24
Can. 16 al Sfântului Timotei al Alexandriei (CBO, vol. II, part. 2, p. 155).
25
Vezi I Cor. VII, 5; Can. 5 al Sfântului Timotei al Alexandriei (CBOJ vol. II, part, 2, p. 152); S.i-
meon al Tesalonirului, Riisp. la înt1_·eb) 16, rrad. rom. cit.) p. 315; Povăţuirile din Litu1-;ghier (ed. ][950, p.
365) ş.a. După Prm,ila cea nutre (lnheptarea Legii), gl. 170, ed. Bucureşti, 1962, p. 173, ,,trei zile tre-
buie omului celuia ce va să se precestuiască să nu se împreune cu muierea lui, şi dacă se va pricestui,
iarăşi să se ţie o zi" (reprodus şi în Pravila bis. a Mitrop. Nifon, ed. II, Bucureşti, 1854, p. 29).
322
LITURGICA SPECIALĂ
Cât priveşte actul împărtăşirii, adică săvârşirea tainei, de rep;ulă are loc tot în cursul
Liturghii, şi anume după ce preotul zice:· Să luăm aminte! S,fi,nteleJ 5.finţi/.or) iar
(poporul) răspunde: Unul Sfânt... etc. ·
a) Împărtă{irea cleri,ci/.or. Clericii care liturghisesc sunt obligaţi să se împărtăşească.
pupă Pwăţuirile din Litur:JJhierJ a liturghisi rară să te împărtăşeşti constituie păcat de
01oarte, pasibil de caterisire , iar Rt'jfulamentul de disciplină a clerului (art. 41, alin. 3)
26
prevede pedeapsa opririi de la lucrarea celor sfinte, pe timp de 1-3 luni şi cu canonisi-
re la mănăstire, pentru clericii împreună~liturghisitori care nu se împărtăşesc la Sfânta
Liturghie.
Preoţii slujitori se împărtăşesc înaintea laicilor, în altar, din părticica HS, după rân-
duiala arătată atunci când am vorbit despre Sfânta Liturghie; ei iau întâi Sfântul Trup
cu mâna şi apoi sorb Sfântul Sânge de-a dreptul din potir. Când slujesc în sobor clerici
de trepte diferite, ei se împărtăşesc în ordinea descrescândă a treptelor ierarhice: întâi
arhiereii, apoi preoţii şi apoi diaconii27 • I1iaconii nu se pot împărtăşi singuri, ci - chiar
atunci când slujesc - ei primesc Sfânta Impărtăşanie fie de la arhiereu (la Liturghia
arhierescă), fie de la preot. La liuirghia arhierească, arhiereul slujitor îi împărtăşeşte el
însuşi atât pe preoţi, cât şi pe diaconi, aşa cum şi Mântuitorul a dat El însuşi Sfântul
Său Trup şi Sânge Sfinţilor Apostoli, la Cina cea de taină.
Clericii care vor să se împărtăşească.fără să.fi slu:fit la Litur:JJhia din ziua respectivă ( ca
de ex., la cursurile de îndmmare, la conferinţele de orientare etc.) se împărtăşesc tot în
altar, o dată cu liturghisitorii şi după aceeaşi rânduială ca şi aceştia. Ei trebuie să fie
pregătiţi ca şi când ar trebui să slujească, citindu-şi din vreme rugăciunile dinainte de
împărtăşire. Iar la vremea cuvenită, ei intră în altar, îşi pun epitrahilul.(diaconii, ora-
rul), îşi spală mâinile şi apoi se împărtăşesc după rânduială obişnuită pentru clerici,
adică luând fiecare cu mâna pă.rticica din Sfântul Trup după ce au luat preoţii care au
slujit, apoi sorbind din sfântul potir, în urma clericilor slujitori. Iau apoi anafura, îşi
clătesc gura cu vin şi apă, îşi spală din nou mâinile, îşi scot epitrahilul şi citesc în taină
futjfăciunile de mulţumire de: după împărtăşire.
Clericii bătrâni sau J!reu bolnavi) care nu pot veni la bisericfi, pot fi împărtăşiţi la
patul de suferinţă, după rânduială mirenilor (cu linguriţa) 28 • In unele părţi ale ţării
(Bucovina şi nordul Moldovei), din Agneţul pregătit în Joia Mare pentm tot anul, se
rezervă părţile IS şi HS anume pentru împărtăşirea clericilor bolnavi, deşi atât PfTPăţui­
rile respective din Lituwhiet~ cât şi Invăţătura. din Penticostar nu fac nici o distincţie în
această privinţă 29 •
b) Înip,ărtă~·irea laicilm•. Credincioşii laici se împărtăşesc după clerici, în faţa uşilor
împărăteşti, atunci când ră~ună chemarea: ,,Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu
dragoste să vă apropiaţi!". In fruntea lor, adică îndată după clerici, se împărtăşesc mai
întâi slujitorii bisericeşti inferiori, care au hirotesie de ipodiaconi, citeţi şi cântăreţi,
apoi monahii nederici (fără hirotonie) şi în urmă mirenii de rând30 •
26
Vezi Littt1';_ghierul, ed. 1950, p. 386.
27
Cum se procedează în amănunţime, vezi în Liturghier, ed. 196 7, pp. 160-162 şi în Manualul de
faţ;'i, la Rânduială Litu1';_ghiei în sobor. Comp. şi Pr. Prof E. Branişte, Rânduiala slujbei în sobor de preoţi,
fără diaconi) în rev. BOR, an. 1960, nr. 3-4, p. 254 ş.u. şi Tipic bisericesc, Bucureşti, 1976, pp. 99-100.
28
Vezi Povăţuirile dinLitmlfhier (ed. 1950, p. 384).
29
Practica preoţilor moldoveni a fost combătută de mitropolitul Veniamin Costache în Prefaţa
Lituwhieru.lui revăzut de el şi tipărit la Iaşi în 1818 (transcrisă de Pr. I. Gherghiţă, Un veac de la
moartea mirrOJ!olitului Veniamin Costachi) Neamţu, 1946, p. 157).
30
Vezi Simeon al Tesalonicului, Despre Sfânta Litu1':ghie) cap. 99 şi cap. 142 (trad. rom. cit., pp.
105, 107, 126).
-
323
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
" Înainte de a începe vî~p~rtăşirea, preotul_ (sa~ chia~ ~nul 1~int~e "credincioşi) cite'
m auzul tuturor, n1gacmmle pe care le zic şi sfinţiţu slu1iton m altar, înaint ·
împărtăşirea lor: '"Cred, Doamne, şi mărturisesc ... ", ,,Cinei Tale celei de taină;,,
,,:ţ~u spr~ ju~ec~tă sau sp~e. osând~·:·"· Onii preoţi_ citesc ~cum ~i Molitfa de dezţ;;,.
din ,!vf-olitfeţnic~ ia~ l~. Pa_şti ş~ la CraClllll se poate cm, tot dm Molitfelnic, Ru»ăciun'~a
lumn~ata zi~ Invierii lui H1:_sto~ (resp. Ru»ăci11nea ce se citefte la Nt1§terea Domnut~'i,~-
tru Iis'l!s Hristos), pentru fin cei duhovniceşti. In timpul acesta, credincioşii stau, în~:·
r~\lncf11. ~~~ă ~cefsta, se al?rop~e ~e~ar~ cu \lmilin~ă şi. evlavie, în li1~~te, ~:i o~qiqe;;{
V
t~i ?arbaţu, mcepand cu cei mai batram, apoi femeile şi la urma copm), mchmândtl:
ş~ ţmâ1;1d,!n dreapta lumânare"a ap~rinvs~, În semn de bucurie şi de cinste pentm Sflp' · ,
1 rup ş1 Sange, cu care se vor 1mpartaş1.
Spre d~os~bire de clerici,_ credi_ncioşii laici prJr~esc de?d~~ă a~â~Tmp~, ~ât şi Sângţ~"t~!;·
??nmulm,_~c _la preot, cu ~ng~mţa: Pr~otul sta mn:e uşiţe unpar~te~t;, ţmapd în stâr,\g(J:ii~ţ~:
sfanl:';_11 potu cu un ac~per~m~nt, iar 111 _dreapta ~ngunţa, ş1 da Sfa11:ta !,rnpărtăş~,e,:'.;;,
spW1a~~d !a fiecare: ,,Se imparta/efte robu_l (roa~a,) l1:"i Du.n_inezeu -~ cu Ci?1stit1„tf#, ~fân:t~ţ.'.­
T:!tP ~z Sa~we al J?omnulut pumnezeului _şi Mantuitorului nostru Iisus Hnstos) 1pre iertar.ea ;
p_aca_,tel01~_şi !P~~ 1:iaţa.. de v~c1~'- ţc~l<?_ W1d,:: s~t ~ai m~ţi slujitori, doi dintre ei, sau;.Afj:J
lipsa do1 batr,m1 (ep1trop1 ai bisencu), stand mamtea uşilor împărăteşti, de o parte 1
alta a preotului, ţin întins Aerul sub sfântul potir, pentru ca nu (.LlIIlV.l să pice ceva jos31'/7
?.~inioară, şi ;_1-n~~ne ~ână prin secolele _VII~-1~, credincioşii lai~i ~e- împărtăşeau.-:. ca'lri:<
~nu nu~l c~o~1sumau ~1~data, c1 Il a_so.~.ndea~1_şi îl ducea~1 acasă, păstrându-l pentm scopur,i~,şil'S
n~trebu1?ţan s~persttţ10as~), ca :i1 dm p~icma altor dificultăţi de natllră practică (se pqt<ia·#'
cler~cu - separat, ,;mt:i c'7 fmpul DoAmnulu~ ( pnmmd _de la _preot part~~ica în palma dreapµ}}/< ·• curată, sau i:riăcar într-o hârtie curată, şi le pune într,-o cutie mică, de metal sau lemn,
~usa p~ste ce\ftanga) şi apoi ~u Sf~~ml S_ang~, sorbmd direct dm sf;mtlll potir, pe carefitl~i;( ·. · anum(: dest111ată. în acest scop şi închisă ermetic (de se poate, at1rită pe· dinăuntru.).
ţm~a diaconul . Cu~vre~ea,_~m pncma ns~unlor de profanare a Sfanmlm Trup (pe,cauftf
varsa ~fa?tlll Sa.ng~, sau pica pe JOS), s-a mtrodus uzul împărtăşirii credincioşilor cu lingum:,;;:;:_
ţa, de_ş1 sm?d~l tnuan (C,an. 101) recomanda păstrarea practicii vechi (fără linguriţă). ,
Ltn)fttrtfa u::i;rec. Âaf31t;, lat. cochlear) folosită la împărtăşirea credincioşilor simbolizeitli/::
cleşre.le cu care înge_rul din _ve~eni~ proroculu~ Is~ia_ (cap. VI) a luat cărbunele de foc şi
A 1~f
pus pe ~uzele acel ma, mch1pumd msuflarea ş1 tnm1terea lui spre a vorbi oamenilor în'. nu; •
~ele lui ~umnez~u 33 . .Cărbunele de foc este însuşi Sfântul Trup şi Sânge, care este numiţ,
carbune şi foc arzator 3\ de aceea, în greceşte, se întrebuintează termenul de ÂaJ31c-iooq /,
care însemnează cleşte· (instmment de apucat) • 35
' "
. În timpul cât se împărtăşesc credincioşii, cântăreţii ( corul) cântă diferite chinoni2~, , ,
(mm~) ca: ,,Trupu! lui_ ~r~;tos primiţi ... , Cinei Tale celei de taină .... , Gustaţi' şi
vedeţi..-~ Paharul mantmru... ş.a.
, După împărt~şire, pec~r~ îşi şterge ţmzele_ cu acoperămânntl pe care îl ţine preotii~..
(sau_ diaconul) ş1 se mchma, mulţummd Im Dumnezeu, apoi primeşte anafura (la
Paşti, artos sau Pafte mic) şi puţiq, vin, pentru a-şi spăla gura şi pentru ca să nu mi~
nânce altceva îndată după Sfânta Impărtăşanie 36 . Cel ce a primit Sfânta tmpărtăşanie
31
Vezi_Litu1lfhierele româneşti mai vechi (ca de ex. ed. Bucureşti, 1862, p. 105).
.
32
Vezi, de ex., Sf~n~ţ Vasile, f!,pist. XCIII către nobila Chesaria (Despre împărtăşire), P.G.., t;
XXXII, c. 485; Constituţiile aposto/icţ, VIII, 13 (trad. rom. cit.) p. 247); Sfânrul Chiril al IerusJ,'
Cat;f•) V-~ mystag.,.21-22 (trad. rom. de Pr. D. Fecioru, pp. 576-577) ş.a.
·· Vezi,_ de ex., lndreptareaLegi1~ gl. 59 (ed. cit., p. 108).
4 y~z1, d_e ex., rugăciune3: a 1;re~a (a Sfântului Simeon Metafrasrul) de mulţumire după
A ~
impai::~şir,<;: ,,~l ce_ de bună vo_ie m1-a1 dat spre hrană Tmpul Tău, foc fiind, care arde pe cei ne;
vredmc1... (Liturglner, Bucureşti, 1967, p. 300).
:: S. S~la~i~e, Liturc...qies Orientales. Notionsginerales ... , pp. 137-138.
Vezi Tipicul cel mare, cap. 54, p. 42-43: ,,Pentru spălarea gurii fraţilor celor ce se împărtăşesc ...".,
324
LITURGICA SPECIALĂ
nu !11-ai să~t~ nici sfintvele icoane şi nici mâna preott.tlui; el trebuie să aibă grijă să nu
scmpe on sa rosteasca vreun cuvânt necuviincios, de ocară şi blestem. Când se
îni.p~rt~şe~c grui?~ mai ~ari de credincioşi, la sfârşitul Liturghiei preotul ( sau unul din
credmpoş1) va c1tl rugăcmnile de mulţW11ite pentru împărtăşire.
· ~) Impărt'!-.rir~a bolnavilor .fi a pruncilor. Numai bolnavii, pruncii şi cei care, din bine-
~van~at~ J?DCiru, r:iu pot veni la biseri~ă sau care trebuie să fie împărtăşiţi grabnic şi în
nnp~ep~1.r~~1 excepţ1onale,v SW1t exceptaţi de la regula: generală de mai sus. 'i}ceştia pot fi
împ~rtaş1ţ1 de preot acasa, sau în locul mîde se află, cu· părticele din Sfânta Impărtăşanie
sfinţi~ăt în fi~ca~e" an la Liturghia dir~_Joia Patimilor (dar şi mai des, dacă e nevoie),
~cata_ de oţ)lce1_ m m_arţea ~ăp_tămâ_nu ~umin~te\ după r_ânduiala arătată în Povăţuiri.le
. :" ,':'\)
din_ Li.tur;JJlner ş1 (ma1 preCis ş1 m.ai amar1w1ţ1t) 111 Penticostar (la Invăţăt:ura de după
slt~Jba din lunea „Săptămânii Luminate), ea este apoi păstrată anume 'tn acest scop, în
dm;otul de pe Sfar:ta Masă 37 . Nu este permisă păstrarea ei în afară de biserică 38 .
In aceste cazuri excepţionale, Sfânta Impărtăşanie se dă după o rânduiala deosebită
pe ca~e o g~sim în 1;1-oli_ffel:·i~c: E4nduiala_ ce se fa~e când se va întâmpla a se da fbart;
11rabnu:: ce_lui bolnav irnpartaşirea. Preotul ia atunci cu sine. epitrahilul şi Molitfelnicul,
precm.;._i şi cele necesare împărtăşirii, adică Sfintele Taine, linguriţa şi un pocrovăt sau
~jde't do~-~ă. I!1~in~e. de a ~lua ?i?-tel~ Ţain~ ~in chivotul în c~re„ se _păstrează,_ preotul_ îşi pune
epnralulul, 1ş1 spala ma1mle şi, mclunandu-se cu evlavie 111 faţa Sfintei Mese, ia cubu-
retele sau cu o linguriţă mică părticelele necesare din chivot, le înveleşte într-o pânz;l
i
Câ~d este posibil, această cutiuţă se pW1e într-alta mai mare, în care să încapă linguri-
ţa ş1 pocr~veţele sau chiar şi un potir mic de serviciu, care să fie folosit la împărtăşirea
bolnavulm, aşa cum prescrie lvfolitfelnicul. ·
·~;:•'i:· . Pe dnun, preotul va păstra o atitudine de cea mai desăvârşită cuviinţă şi evlavie39 .
A3m1s la casa bolnavului, preotul îşi pune epitrahilul, desface cutiile şi, luând W1 po-
37
Despre ve~himea practicii de a pregăti Sfintele prin uscare la foc, vezi Pr. P. Vintilescu
?ăm·an:a Sfin,,tei l11·ipdrtă;-a.11.ii pentru cei· bol!iavi, în r~v. BOR, an: 1925, nr. 5 şi 6, pp. 422-432 şi
'.·• 52~-527. La !nce_rurul sec. al XVIII~lea, M!trot:an <;:ntopulos justifică ace~stă practică-împotriva obi-
ecţulor catolice ş1 protestante (Mart. Im M1trotan, cap. 9 la I. M1chalcescu <I>ucraup,:ic;; 1:fjc;;
'Op<j>ooo~iac;, Leipzig, 1904, pp. 226-227). , '
Vezi, de _e">:-., Invd.ţfturd preoţilor pe scurt, de şapte taine a Bisericii, tip. de mitropolitul Teodosie
38
., r
al U~g:r<?-Vl~h1ei 1.a B~a~, 1702, 19: ,,y~ dăm în~~ p~m.1~că să nu să ţie (Sfintele) măcar şi în casa
popei, ca nu ias~e 10c sh1:1ţ1t de arhiereu, rnc1 altar, mc1 b1sencă ... ". Mitropolitul Teodosie admitea lu-
area Sftnt~l?r_dm a}ta~ ş1_ tra.nsp;>r_:~rea _lor de către _preo~- numai î_n vremuri de bejenie, când creştinii
erau ne:voiţ~ s~ fug~ ?mamtea navalltonlor sau a epide:mulor de cmmă şi hoţeră, a revărsărilor de ape
et~. Acee~ş1 ~1spoz1ţ1~ o dăde~_şi 0itropolitul Grigorie al Ţării Româneşti, la 21 mai 1762: ,,Sfânta
Pnceştame -~a _nu o ţie (preoţu) pnn case, precum am înţeles că fac unii din preoţi ... " (citat la N.
lorga, Stu~u p docu_rnen_te cu privire _la istoria Românilor, vol. VII, Bucureşti, 1904, p, 53). În secolul
..
trecut, episcopul F1lore1 al Buzăulm (1850-1860) a reînnoit această ponmcă (vezi rev. GB, an. 1961,
nr. 1-2, pp. 149-150). Comp. şi Povăţuirile din Litu1lfhier (ed. 1967, p. 412): ,,Chivotul în care se
vor Răstr~ ~fintele Tame ... să stea totdeaun1 ... pe Sfânta Masă, iar nu într-alt loc".
• ,> Od1111o_ară, în astf~l de cazuri, Sfânta Impărtăşanie era purtată în procesiune la casa bolnavului,
mergâ~~d _în~u~te 1:,arad!~e~ul °:1 un s~eşnic ş_i că~el.niţa, iar preotul în. urma lui, cu epitrahilul pe
grum.a11 ş1 ţmand u1 mauu potirul on un mic chivot cu Sfo,,tele. V ez1, de ex.: Simeon al Tesalo-
nicului, Rdsp. la întreb. 82, trad. rom. cit.; p. 345; Pravila din Codicele de la Ieud (la C.A. Spulber,
~ea mai veche Pravjlă românec:,scă. Te~. Tra7:.scriere. Studiu, Cernăuţi, 1930, p. 18); Învăţătură preo-
ţt!or pe scu1~·-·· ~uz_au, l 70~, t. 18 v ş1 19; Mitrop. Iacob .Putneanul al Moldovei, Sinopsis, Iaşi, 1715,
f. 6~; Pr_avila bis. tip. de m1trop. Nifon al Ţării Româneşti, Bucureşti, 1854, p. 122. Episc. Pilotei al
Buzaulm (1850-1860), încă remnoia această dispoziţie (vezi rev. GB) an. 1964, nr. 1-2, p. 150).
325
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
crovăţ mai mare, îl întinde pe o măsuţă acoperită cu aşterhut curat, pe care se pune şi
sfeşnic mic cu .lumânarea aprinsă şi aşază linguriţa şi cutiuţa cu Sfintele pe pocrovă
întins, făd.nd o închinăciune în fata lor. Citeşte apoi rugăciunile după rânduiala din .A{~
litfelnic; iar la momentul împărtă.şirii pune Sfintele în linguriţă şi toarnă puţin vin (da'..'
este, dacă nu, agheazmă sau, în lipsă, apă curată) şi-l împărtăşeşte pe bolnav; Du·
împărtăşire, îi mai dă o linguri1;ă de vin (agheasmă sau apă), ca să nu-i rămână p~trtice
din Sfântui Trup prin gură, apoi citeşte resntl rânduielii de slujbă din.2\iolitfelnic. ' 'i,,
. Tot din Sfintele pentru tot anul se împărtăşesc de obicei, chiar în biserică, şi pnl_~;
cii) la a căror împărtăşire trebuie o deosebită grij:ă şi atenţie din partea preotului.,:•·,
acest caz, se toarnă în linguriţă foarte puţin lichid (vin sau apă curată) şi apoi se putÎ'
din Sfântul Trup şi Sâ.nge numai o mică fărâmiţă, luată din chivot cu cap;'itul urnit
beţişor de busuioc păstrat În acest scop în cutia cu Sfintele. Se pune. sub bărbia pru.n~~t
eului un acoperământ cu faţa în sus, care, îndată. după împărtăşire, se ţine la,
pruncului, până ce acesta înghite Sfintele. · · · :1'·
După un obicei msesc, pruncii nu se împartaşesc decât cu Sânge (probabil.
măsură de prevedere, pentru pruncii prea fragezi, care n-ar putea înghiţi şi asimilă.
pâf1:~cica din Sfântul Trup). De aceea, unele cărţi de ritual ruseşti interzic împărtăşirel
copul?r _la ~iturghia C:eior mai înainte sfinţite, întrncât atunci se află în sfântul potir ..,
numai vin4 u. · ,,.,,:,,-;/',-;___
şi
Întrucât pruncii copiii până şapte
la ani nu au păcate
personale, iar cel originar ~;i'½)t ;),:·-
spălat prin botez, Biserica rusă a introdus următoarea .fonnuld pentru i'mpărta'şiretd}f.
prunciw:,·: ))ASe împărt~işeşte_ robul (r<:aba) lui Dumnezeu X, spre ~finţirea sufletului~ _şl,'â);?f·
trupului·' (m loc de: ,,.spre iertarea pacatelor"). · j',;'i ·
!(f?j;}i;::_,-;
BIBLJ[OGRAFIE SUMARĂ
Despre aspectele ecumenice ale Tainei Împărtăşirii, a se vedea mai ales vofornul;•'..'.--
Eucharistie Zeichen der Einheit) Erstes Regensburger· Okumenisches Symposion:, ed. de'
Ernst Chr. Suttner, Regensburg, 1970. ,:
Despre exp~carea patristică a Sfintei Euharistii vezi, de ex., J. Danielou,
catichese euchanstique chez Ies Peres de l'EJJlise) în vol. La Messe et sa catichese, Paris (Lei:(: ..
Cerf) ( Lex Orandi" 7) pp 73-85 • •fk
D~s;re varia'ţiile ;itu;lul~i euha;istic în diferitele rituri liturgice vezi: J. Corblet{
Histoire do)Jmatique, lituwique et archeow)Jique du sacrement de l'Eucharistie, 2 vol., PaJ \
ris, 1885 (încă valabil); N. Maurice - Denis BouJet, Eucharistie ou la Mme dans les!
vartitis) son histoi:re et ses ori)Jines) Paris, 1A953. · :'"•·<
Despre raportul dintre Spovedanie şi Impartăşire: L. Ligier, Pinitence et Eucharistie en
Orient. Theowgie sur une inteifirence de prieres et de rites) în OCP) 29 (1963), pp. 5-78. ·
Vezi, de ex., S. Bulgakoff, Cartea de căpătâi asfinţiţilor silitori (în rus.), ed. ll-a, Harkov, 1900;
40
p. 1042.
326
CAPITOLUL V
Cununia (slujba nunţii)
Cununia sau slujba nunţii este serviciul divin prin care Biserica binecuvântează şi
consfinţeşte căsătoria_, adică legătura dintre bărbat şi femeie, ridicând-o la rangul de
taină 1 .
1. Săvârşitorul cununiei este arhiereul şi preotul. Vechile Pravile îi opresc pe
preoţii-călugări (ieromonahi) să oficieze nunta, ca unii care au făcut votul castităţii şi
gurtl • care nu pot deci lua parte nici la dansul ritual de la „Isc:1ie, dănţuieşte ... ", nici la ospăţul
şi petrecerea cu care e împreunată de obicei nunta 2 , (In vremea noastră, ieromonahii
săvârşesc adesea slujba cununiei). Preotul poate oficia cununia propriului său fiu sau a
fiicei sale, dacă nu există alt preot3 •
2. Primitorul tainei. În legătură cu primitorii (subiectele) tainei, ne vom ocupa
numai de căsătoriile mixte (între creştini şi necreştini sau între ortodocşi şi neortodocşi,
catolici şi protestanţi). Acestea erau oprite în vechime, prin canoane4 • Dacă însă într~o
căsnicie de neortodocşi, căsătoriţi legitim, unul din soţi se convertea la Ortodoxie, iar
celălalt rămânea mai departe în credinţa ( confesiunea sau secta) lui, soţul convertit
putea păstra mai departe legătura căsătoriei ( dacă celălalt consimţea), potrivit sfatului
Sfântului Apostol Pavel, care zice că bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia
crepncioasă şi invers (I Cor. VII, 12 ş.u.) 5 •
i.,. r~ In timpurile mai noi, până de curând, în faţa faptului împlinit, Biserica nu refuza
şăvârşirea căsătoriilor mixte, pentru a nu lăsa fără binecuvântarea ei asemenea însoţiri.
In astfel de cazuri, preotul era obligat să stămie pe lângă soţul qrtodox ca să rămână
statornic în credinţă şi să-şi crească copiii în credinţa ortodoxă. In ultimul timp însă,
s-a oprit din nou, formal, oficierea căsătoriilor mixte, prin actualul Regulament de
procedură al instanţewr disciplinare şi de _judecată ale Bisericii Ortodoxe Române ( artic.
Lar { 47), asemenea căsătorii fiind îngăduite numai cu dezlegarea chiriarhului locului; cei
de alt cult sunt obligaţi, înaintea căsătoriei, să îndeplinească formalităţile de trecere la
Ortodoxie.
3. Naşii. Atât la logodnă, cât şi la cununie, mirii sunt asistaţi de nafi sau nuni.
Rostul şi datoriile acestora sunt aceleaşi ca şi ale naşilor la botez. Ei sunt martori şi
garanţi (chezaşi) ai seriozităţii angajamentelor reciproce luate de viitorii soţi şi ai trăini­
ciei legăturii lor; de aceea, la logodnă, ei pun mâna, cu preotul, pe inele, iar ia cunwue,
pe cununiile care se pun pe capetele mirilor, atât la aşezarea, cât şi la depunerea lor, fiind
1
Vezi Prof. N. Chiţescu, Pr. Prof. I. Todoran şi Pr. Prof. I. Petreuţă, Teologia IUJgmatică şi
simbolică) vol. II, Bucureşti, 1958, pp. 915-916.
2
Vezi Răsp. canonice ale lui Petru Hartofilaxul (sec. XI), în „Sint. Aten.", V, 570; Regulile
călugăreşti ale Sfântului Teodor Studitu.l (P.G., t. XCIX, col. 941); PravilaMa1·e (Îndreptarea Legii),
gl. 135, alin. 2; Cap. 84 din Nomocanonul slav în 228 titluri.
·' i::ravilaMare (Îndreptarea Legii), gl. 155 şi Pravila bisericească a mitropolitului Nifon, ed. II, p.
9; artic. 210 din Nomocanonul slav în 228 titluri.
. _ Vezi Canoanele 1O şi 31 Laodiceea; Can. 14 sin. IV ecum. şi 72 trulan; Can. 23 al Sf'antului Ioan
4
1
Postitorul ş.a. Comp. şi Simeon al Tesalonicului, Despre cinsti,ta nunt~ cap. 227, t:rad. rom., p. 180.
,. l 5
Vezi Can. 72 trulan.
327
 PREOT PROF. DR. ENE BRANISTE
deci oarecum părtaşi la actul sfânt care se săvârşeşte. Naşii trebuie să fie ortodocşi6 "
vieţuire creştinească exemplară şi mai în vârstă decât mirii, purtându-se faţă de nu:i ;;i
nişte părinţi şi învăţători ai lor7 • Vechile P1;avile îi opreau pe călugări să îndeplineast
oficjul de naşi, atât la botez, cât şi la nuntă (Indreptarea l(!,JJii; gl. 135, alin . .1). /
In unele părţi din nord-estul ţării (Bucovina) este curiosul obicei ca mirii să
asistaţi de cât mai multe perechi de naşi.
4. Locul săvârşirii. Slujba Cununiei se săvârşeşte de regulă în biserică, iar n~;:
cass:, cum se obişnuieşte uneori. De ce? 1 •. ;;',
Intâi, pentru că biserica este locaşul în care Dumnezeu e totdeauna prezent (~ai .
ales prin Sfintele Daruri) şi în care se săvârşesc şi celelalte sfinte taine; săvârşindu-sti
deci în biserică, nunta e făcută :în faţa lui Dumnezeu însuşi şi cu binecuvântarea ţuij.\
căpătând astfel caracterul de act sfânt şi o garanţie mai mare de trăinicie şi durabili~--
tate8. Al doilea, pentru că nunta, fiind unul dintre actele cele mai de seamă din viata·;,
omului, trebuie săv:ârşită în mijlocul colectivităţii, adică în viizul şi cu participarea ob~
ştii creştine din care facem parte, deci în biserică - locaşul de adunare al comunitătif:, '
în care ea ne poate: asista la toate actele şi momentele cele mai importante din vi~t~
noastră religioasă. De aceea, preoţii (mai ales cei de la oraşe) sunt datori să-i sfătuias~ă
pe cei ce se căsătoresc să vină pentru aceasta la biserică;· ei nu vor oficia cununia îi{'
case decât în cazuri cu totul excepţionale şi pentru motive bine întemeiate.
5. Timpul săvârşirii. Fiind slujbă de bucurie, cununia se săvârşeşte în zilele;.d~~;~
sărbătoare (de regulă, duminica); Molitfelnicul prescrie să se facă dimineaţa, înda,tă/
după Liturghie 9 ( cum se face de regulă în Moldova), deşi obiceiul mai nou este. să1ş~'.
facă după-rn.asă (spre seară). . , .·1:~ :
Conform poruncii a IX-a a Bisericii, nu se.fac însă nunţi în următoarele perioade şi·
zile din cursul anului bisericesc: .. J,
a) În cele patru posturi de peste an (inclusiv săptămâna albă sau a brânzei), ca şi ·hl.
toate zilele de post din cursul anului (miercurea şi vinerea, 14 sept. sau Înălţarea Sfl!}teL;
C:ruci, 29 august sau Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul), pentru că pctreceril~L
ŞI ospeţele adesea zgomotoase care însoţesc de obicei taina nunţii ar contrasta cu atmo-{ ,
sfera de rugăciune, înfrânare şi pocăinţă, ce trebuie să caracterizeze vremea postului10(;-
6
Cf. Regula1nentul de procedură, arric. 47: ,,Clericii sunt obligaţi să nu oficieze tai.na cw1ru1iei d~}
cât între ortodocşi, asistaţi de nuni ortodocşiJ).
~ Simeon al Tesalonicului, Dejpre cinstita nuntă, cap. 280, trad. rom., p. 181 (reprodus şi în/
Aglnazmatarul din 1950, p. 75, cu titlul: Scurtă învăţătură deJpre nunt~ din Si1n1~on arhiepiscopu/-•
Tesalonicului, pentru nimi): )) Cade-se a se şti că nunii cei primitori ai curăţiei şi ai unirii, :racâ.ndu-.se în:
loc de părinţi şi învăţători ai tocmirii Ia un gând şi ai însoţirii, trebuie să fie ortodocşi şi iubitori d~/:
Dumnezeu". ..·:.\
8
Comp. Simeon al Tesalonicului, Despre cinstita nuntă, cap. 282, trad. rom., p. 182. După
acesta (op. cit., capitolele 277-278, trad. rom., pp. 180-181), logodna se face în pronaos, iar cununia
În naos, mirii fiind aduşi, după logodnă, în mijlocul sfântului locaş, ca nişte fii ai Bisericii, în dreptul ·
Sfintei Mese, înaintea uşilor împ:'i.răteşti, ca înaintea lui Dumnezeu. ..<~,
9
Vezi însemnarea de tipic din fruntea Rânduielii Logodnei (Moliifelnic, ed. 1971, p. 62). Ve
chile cărţi de învăţătură pentru preoţi impuneau mirilor să nu mănânce şi să nu bea nimic înainte d~ ){:
cununie, oricât de târziu s-ar fi fa.cut cununi~, deoarece e vorba de primirea unei sfinte taine, tot atâţ,(::'
de sfântă ca toate celelalte (vezi de ex., lnvăţătură preoţilor pe scurt... , de Mitrop. Teodosie al_/
Un~~ovlal~iei, Buzău,: 1702, f. 28 v). . . , . .. :•·;;
Vezi, de ex., tâlc. can. 69 apost., can. 52 Laodiceea; PravilaM.are (Indreptarea Legii)~ gl. 202,·\c;
(ed. Acad. Rom., 1962, p. 212). Comp. şi Simeon al Tesalonicului, Rdsp. la întreb. 25, în trad. rom:;'~'.
p. 318.
328
LITURGICA SPECIALA
După o tradiţie statornicită în unele părţi ale Bisericii noastre, se face: pogorământ în
cazuri excepţionale, admiţându-se oficierea căsătoriei în prima parte a Postului
Crăciunului (până la Sfântul Nicolae), dar fără petrecerea §_i ospeţele obişnuite şi numai
cu dispensă sau aprobare specială de la chiriarhul locului. In Păresinu este îngăduită la
nevoie, numai logodna ( aşezământul) şi aceasta numai în ziua Bunei-Vestiri (dacă 'nu
cade în Săptămâna Patimilor) şi în Duminica Floriilor11 •
b) Nu se fac, de asemenea, nunţi în Săptămâna Luminată, în răstimpul, dintre
Crăciun şi Bobotează (25 dec. - 6 ian.), în Dwninica Rusaliilor, în toate praznicele
_
împărăteşti:, precum şi în ajunul tuturor praznicelor în1părăteşti, pentm ca veselia
lumească a nunţii să nu întunece sau să eclipseze bucuria duhovnicească a celor mai mari
sărbători creştine, transformându-le în prilejuri de desfătare şi petrecere lumească 12 .
6. Rânduiala Cununiei. Slujba cununiei propriu-zise e precedată oblig4torit;i de
cea a logodnei religioase, o ierurgie prin care Biserica binecuvântează .şi consfinţeşte o
veche datină strămoşească, respectată în popor, şi anume le;pimântul sau a~·ezământitl)
adică tocmirea, aşezarea sau punerea solemnă la cale a căsătoriei dintre doi tineri.
a) Lo!fodna (grec. fi µvricr1:E'i.cx., cerere în căsătorie, b appcx.j3ci5v, arvună, gaj, angaja-
ment, chezăşie).
Se pune din vreme în naos o masă pe care se aşază Sfânta Cruce· şi două sfeşnice
mici cu lumini aprinse, iar la mijloc, Sfânta Evanghelie şi deasupra ei cununiile,1 3 •
Alămri se pune şi un pahar cu vin şi o bucată de pâine ( cozonac sau pişcot), pe care de
obicei le aduc nuntaşii.
Preotul- îmbracă epitrahilul şi felonul, iar la sosirea mirilor îi întâmpină în mijlocul
bisericii 14, binecuvântează cele două făclii aprinse, pe care le aduc naşii, şi o dă pe cea
dintâi naşului, iar pe cea de-a doua naşei. Mirii şi naşii se aşază în faţa mesei: mirii'la
mijloc (bărbatul în dreapta, adică spre sud, mireasa în stânga, adică spre nord), naşul
în dreapta bărbatului, naşa în stânga miresei, amândoi ţinând făcliile aprinse în mâini.
Preotul face de trei ori semnul binecuvântării spre capetele mirilor şi luânq inelele
de logodnă le aşază pe Sfânta Evanghelie, astfel: în dreapta pe cel gravat cu numele
bărbatului (şi care deci va fi purtat de femeie), iar în stânga pe cel gravat cu numele
miresei (care deci va fi purtat de bărbat). Apoi ia cădelniţa şi cădeşte în jurul mesei şi
spre nuntaşi; după aceea, stând în faţa mesei, dă binecuvântarea (,,Binecuvântat este
111 Dumnezeul nostru ... "). Urmează ectenia mare şi cele două rugăciuni din Molitfelnic)
din care pe prima preotul o citeşte cu glas, iar pe a doua în taină ( cu faţa spre miri).
Apoi preotul ia inelul din dreapta, face cu el semnul ·Sfintei Cruci peste Sfânta
Evanghelie (unii îl ating şi de Sfânta cruce), şi apoi peste faţa bărbatului, de trei ori,
zicând de fiecare dată: ,,Se logodeşte robul lui Dumnezeu X ( acum atinge cu inelul
fruntea bărbatului), cu roaba lui Dumnezeu X (atinge cu inelul fruntea femeii), în
11
Vezi Simeon al Tesalonicului, Rii.sp. la întreb. 25, trad. rom., p. 318. În ultima vreme, Sinodu!
Bisericii Greciei a luat hotărârea (circulara nr. 898/1957) de a permite, cu încuviiriţarea chiriarhilor
eparhioţi, oficierea căsătoriilor şi în timpul Păresimilor ( afară de Săptăm,Î.na Patimilor), dar numai în
0 •.~(' cazuri excepţionale şi fără nici Wî fast sau petrecere (vezi.MO) 1962, nr. 3-4, p. 255).
12
Vezi lnvăţătura de credinţă creştină-ortodoxă~ tip. cu aprob. Sfântului Sinod, Bucureşti, 1952,
pp. 300-301.
13
Arhiep. Simeon al Tesalonicului recomandă să se pună pe masă şi chivotul sau cutia cu Sfintele
Taine, pentru ca slujba să se oficieze ca în faţa lui Hristos lnsuşi (Despn cinstita mmt"dy cap. 276,
trad. r9m., p. 180). .
.
14
In unele părţi ale Bisericii noastre, când intră în biserică, mirii merg mai întâi şi se închmă la
IConostas şi la icoanele de pe catapeteasmă (cp. F. Balamace, op. cit., p. 448).
329
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
numele Tatălui (atinge fruntea bărbatului), şi al Fiului (la piept), şi al Sfântului DuhJ
(la umărul drept şi apoi la cel stâng); a treia oară adaugă: ,,acum şi pururea şi în vec·
vecilor, amin". După a.ceasta, preotul, Î1npreună cu n1u1ul, pune inelul în degetul ine
iar de la mâna dreaptă a mirelui. La fel face şi cu inelul al doilea (al miresei), zidlnd;d
trei ori: ,,Se logodeşte roaba lui Dumnezeu X (atingând fruntea miresei) cu robul h:ti(,i:z;'..'
Dumnezeu X (atingând fruntea bărbatului), în numele Tatălui ... " etc. (ca mai sus). Şi,:If,
împreună cu nw1a, preotul pune inelul în inelarul mâinii drepte a miresei. Apoi nunii h\
schimbi inelele, adică le inversează, punându-le aşa cum urmează să fie purtate ·deiJ:'.
către miri tot timpul1 5 • ,·:î'•"':
După aceea, preotul citeşte rugăciunea de consfinţire a logodnei, întorcându-se cu:
faţa spre miri şi fa.când semnul binecuvântării spre ei acolo unde indică textul sau unde;·
se pomenesc numele mirilor. Urmează ectenia întreită şi otpusml (zilei), amnci când;
nu se face îndată cununia.
b) Cununia. Dacă însă urmează îndată cununia, atunci nu se mai face otpustul, ci
îndată după ·rugăciunea de binecuvântare se citeşte Psalmul CXXVII, cântându-se,
după fiecare verset al lui, refrenul: Mărire Ţie) Dumnezeul nostru, Jv.Lirire Ţie! (în une.:;
le biserici nu se mai citeşte psalmul, ci se cântă numai Mărire Ţie) Dumnezeul nostru)
Mărire Ţie, de trei ori); în timpul acesta preotul cdde~te din nou masa }-i pe miri. Apoi îşi'
descoperă capu(, se închină, sărută Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce, ia în mâini
Sfânta Evanghelie (unii iau şi Sfânta Cruce) şi dă. binecuvântarea (,,Binecuvântată este; ·
împărăţia Tatălui ... "), fa.când cu Evanghelia semnul Sfintei Cruci deasupra cununiilor.
Apoi aşază cununiile peste Sfânta Evanghelie şi rosteşte ectenia mare (cu cereri speci-
ale pentru miri), urmată de cele trei rugăciuni de binecuvântare a mirilor. La a treia,,;
preotul Împreunează dreapta mirelui cu dreapta miresei, atunci când rosteşte cuvin- 1
tele: ,;Însll1ţi şi acum, Stăpâne, trimite mâna Ta din sfântul Tău locaş şi uneşte pe robul'
Tău X cu roaba Ta X... " etc.
Se face apoi punerea cununiilor) astfel:
Preoud ia cununia din dreapta (a mirelui), face cu ea semnul Sfintei Cruci peste
Sfânta Evanghelie (unii o ating şi de Sfânta Cruce)., apoi peste faţa mirelui, de trei ori;
zicând de fiecare dată: ,,Cunună-se robul lui Dumnezeu X (atinge cu cununia fmntea
mirelui), cu roaba lui Dumnezeu X (atinge fruntea miresei), în numele Tatălui (atinge'·
fruntea mirelui), şi al Fiului (atinge pieptul) şi al Sfântului Duh" (atinge umărul drept,
şi apoi pe cel stâng); a treia oară adaugă: ,,acum şi pururea ... ". Şi sărutând mirele 01-' 1
nunia, preotul i-o pune pe cap, ţinând-o şi naşul cu dreapta.
La fel face preotul cu cununia miresei, rostind formula: ,,Cunună-se roaba lui
Dumnezeu X (atinge cu cununia fruntea miresei), cu robul lui Dumnezeu X (atinge,
fruntea mirelui), în numele Tatălui ... " etc. (ca mai sus). Mireasa sărută cununia şi pre•
atul i-o pune pe cap, ţinând--o şi naşa cu dreapta.
Apoi cântă preotul o dată: ,,Doamne Dumnezeul nostru, cu mă.rire şi cu cinste
încununează-i pe dânşii", iar corul ( cântăreţii) repetă aceeaşi cântare de două ori; de
fiecare dată, preotul face semnul binecuvântării spre miri.
Urmează citirea Apostolului şi a Evan;rheliei;, cu regula ştiută. În timpul Apostolului,
de vrea, preoml cădeşte, iar Evanghelia o citeşte cu faţa spre miri şi nuntaşi şi cu capul'
descoperit; după citire, se închină, sărută Sfânta Evanghelie, o închide şi face semnul.
Sfintei Cruci cu ea spre popor. Urmează o ectmie întreită scurtă, o rugăciune pe care
După Simeon al Tesalonicului (op. cit., cap. 278, trad. rom.. p. 180), preotul schimbă inelele
15
de trei ori, în cinstea Sfintei Treimi.
330
LITURGICA SPECIALĂ
pre?tul o c~teşte cu faţa spre miri, binecuvântându-i, apoi ectenia cererilor (acestea se
om1t un~ot1 s~u se prescurtează). ,,Tatăl· nostru" şi ruJJăciunea pentru binecuvântarea
pa~aru~ui ~u vi7:- (cu faţa spre răsărit). Preotul ia apoi paharul şi dă pe rând întâimire-
lm apoi ?1ir~s~! s~ guste din el de câte trei ori, în timp te cântăreţii (corul) cântă: ,,Pa-
harul mantu1rn... (Ps. CXV, _4). Dacă se obişnuieşte a se aduce şi o bucată. de pâine
,· sau de cozonac, preotul dă mmlor să guste întâi din ea după ce o înmoaie în vin şi
apoi dă pahaml1 6 • ' , .
;j•.· Urm~az~ încon_furn:rea,_ astfel: pr~o1:W„ primeşte cădelniţa, dă stânga nunului, iar
. acesta_ da stanga s~ mirelm ş.a.m.d. ş1 ţmandu-se toţi de mână, iar preotul cădind, fac
I înconJurarea mesei de trei ori, cântând la prima înconjurare: ,Jsaie dăntuieste ... " Ia a
doua „Sfinţilor mucenici ... ", iar la a treia „Slavă Ţie, Hristoase D~nez~ule ... " 17 . '
J?upă "înc~n[urare ~rm~a~ă luar;a (def:unerea) cununif~~: mirel~ înaint~ază lângă
mas~, se mchma de t~e1 on ş1~ plecandu-ş1 capul, pune mamile cmc1ş pe Sfanta Evan-
ghelie, cu toată evlavia; preotul, de o parte a mjrelui, iar nunul de cealaltă îi iau cu
dreapta cununia, zicând preotul: ,,Mărit să fii, mire, ca Avraam ... " etc. Mi;ele sărută
, cununia, i~r preotul o pune pe Sfânta Evanghelie. Mirele se retrage la locul lui şi se
' face acelaşi_ lucru . pentru mireasă, punând nuna mâna dreaptă pe cununie şi zicând
preotul: ,,Ş1 u1, mtreasă, mărită să fii ca Sarra ... ". ·
Apoi, stând cu faţa spre miri, preotul zice cele două ru;răciuni de binecuvântare a
mirilor_, din Mo~it;Jelnic) binecuvântându-i, şi face otpustul (acum sau înainte de otpust,
preo~l poate ţme c!tvântarea ocazională, când e cazul) 18 • După aceea, cântăreţii cântă
,,Cuvme-se cu adevarat ... " sau altă cântare îndătinată (în multe biserici se cântă acum
,~ul}i ani trăiasc!···");, în tim~u! ac~sta, ~in ma~ îrntâi ~rii şi nunii, se închină şi
saruta pe râr:d Sfanta Evangheliei Sfanta Cruce ş1 cununnle, primind felicitări de la
preot; acelaşi lucru îl fac apoi părinţii şi rudele mirilor. La sfârşit preotul încheie cu
"Pentru n1găciunile ... ''. · '
1:_a °!~ zile_ ~uP_ă cu_nunie) urm~ază_ ceea ce în popor se numeşte ie_firea la biserică: ti-
nem ~asatonţ1 v1~ din nou la b1s~ncă_ şi, stând la uşa _bise-:icii (în pronaos), în ge-
V
nunc_!i~, preotul, 1mţ>rac~t cu epitrahilul, le pune ep1trah1lul pe cap şi le citeşte
futJJ~i1!'nea de curăţire _ft binecuvântare ( pe care credincioşii o numesc, în virtutea
trad1ţie1, dezle;rarea cununiilor) 19 .
:1-
c) ~o~a nun~ii (cununie). Rânduiala obişnuită a cununiei (prima nuntă) se face
de obtcei ŞI aturic1 când unul dintre miri (indiferent care) a mai fost căsătorit. Când
î?s~ am;În??i mirii au mai fost căsă~oriţi, li se face cununie după o rânduială deosebi-
ta, mtocmita pentru asemenea cazun, adică a doua nuntă.
O~nioară~ a d~ma şi a treia nuntă erau privite şi tratate de Biserică cu mai multă
severitate decar azi; ele erau îngăduite numai ca un pogorământ Îacut pentru slăbiciu-
16
_ Mof~ifelnicele_ro~âne~ti ma~ vechi, ca şi cele greceşti şi slave, nu pomenesc decât despre pahaml
c~ vm; pa:nea, _deş1_061:!n.~.11tă ~a1 de mult în practica românească, nu e menţionată decât înMoliifel-
mcele7 ro1:1aneşt1 ma1 noi, mcepmd cu cel din 1965 (p. 84).
.'. ~rm"unele părţi ale "B,ise!"~cii ;1oastre (Arde~l),_se face acum înconjurarea mare: atât mirii, cât şi
naşu sa1;1ra de fi~car: ~ata ~nta1 Sfa,nta ~v~ngh;he ş1 Sfa.n~a Cruce de i:e m,asă, apoi icoana de pe ico-
nostas ŞI pe cel7 1~p~rat~şt1 de la tampla, iar cand trec pnn dreptul uşilor unpărăteşti se închină spre
altaţ/Comp. T1p1~ b1se_ncesc ~e I. Boior şi Şt. Roşiai~u, ed, a II-a, p. 187).
" Vechile ~ol~tfelnice de tip rusesc cuprindeau chiar o Invăţdtură căt;re miri, de dimensiunile unei
adevarat~ predic:, mtr<;>~u~ă în momentul acesta al slujbei (vezi de ex.,Moliifelnic, Chişinău, 1820, p.
68 ş.u. şi_ Trebntc, S:~1şmau, 1908, p. 1307-1911). Ultimele ediţii româneşti, începând cu cea dfo
au I?tro?us a1e1 o scurtă povăţuire, adresată. de preot tinerilor, dacă nu li se ţine cuvântare.
1965,
19
Vezi mai departe, la explicarea Cununiei, înţelesul acestei numiri.
331

PREOT PROP. DR. ENE BRANL5TE
nea firii omeneşti, iar niirii erau supuşi la unele epitimii sau -~anoane ~e pocăin
(oprire de la Sfânta Împărtăşire) 20 . Astăzi însă ~semenea căsătorn au deve~1tvdestulA~
frecvente şi de aceea Biserica e nevoită să le binecuvânteze, pentru a nu-1 lasa pe-" ,
1; împreunaţi cu legătura trupească rară binecuvânta~ea_lu~ Dumnez~u:. , 1:\-,.,:,,
I
Rânduiala nuntii a doua reflectă încă vechea d1sc1plmâ a aspnmu cu care erau pri~ft
vit~ odinioară ase~enea căsătorii, precum şi c011cepţia că, de fapt, numai prima ntin't
este socotită ca o taină adevărată şi deplină. De aceea, această rânduială este, în p_ri
~i parte,_ mai simp_lăv şi mai puţin. so_le:1'nnă "decât r~dui~lă p~imei "cun\m~\.R~~w.~~/';\i\
logodnei e contopita cu cea a cunui:ue1, făcand_ ama:1doua _o sm~ra slu1ba,5?1 ava?d 61:•
necuvântarea de început nu ca la tame (cunume), ci ca la 1erurg11 · (logodna): ,,Bmec~4l •
vântat este Dumnezeul nostru ... ", după care urmează rugăciunile începătoare obişh1r.:, ·
ite (,,Sfinte Dumnezeule ... " şi ceielalte). Lipseşte _to~tă p~rt~·.a ?e la încep~tul sh~}bei,Ftt
până la punerea cununiilor (binec~vân~area, ec~ema şi rugac_mmle pe1;tru ~u:i,ec\lvanrţ;::>
rea mirilor)· deci, după punerea ş1 schimbarea melelor, se citesc doua 1ugac1?-ru_ spec:tq•.•·
ale, apoi se ~rece îndată la punerea cum~n~ilo~·21 . Atât ~cten_ia de la î~1Ceput (dmamte 'd~'. ...·
punerea inelelor), cât şi cele ~ouă rugacm:1_1 d~ ~~pa sch1mţ>~rea melelor a u "cara~t~ft
penitenţial, deci cuprind ceren pentru pocamţa Jlv iertarea 1:11nl?r, p~ntn_i_ ca u~soţ1t~~,
0
lor prin a doua (sau_ a treia) nuntă le_ es~e "socot;ta ca un pacat 1zvor~t d1~~ apnndereal.
trupească, pe care ei n-au putut-o b1n11, ~ncepan~ de la ~unerea c:?11.umilor pe cap,
rânduiala slujbei la a doua nuntă e absolut mtoci:na1 ca la pnma_ nunta. , ,··,-
Rânduiala nuntii a doua se face neschimbat ş1 la nunta, a treia. .,,Jq
A patra nuntă' e socotită de Biseri~ă drept o rară~elege?
2
?~.
~ceea Molit(elnicul,îi
opreşte pe preoţi de a o sluji, sub amenmţarea pedepsei catensiru .
" Momentul principal din slujba Cw1.Uniei, acela în care se săvârşeşte consfinţirea
7. Insemnare despre „nunta d e argu~t
. , , ş1
. ,_,,nuntd
.a e ~~~" . V ,
Se obişnuieşte în timpul din ~rmă_, mai a_l~s m une~e familii ~dm ora~e,_ sa ~e serb~ie~:
într-un cadru mai mult sau ma1 puţm familial, aşa-zisa nunta de ar;qint on nu1:~a de
aur adică aniversarea a 25 de ani (respectiv 50 de ani) de la încheierea căsătone1. La
ase:nenea prilejuri este chemat uneori şi preotul. Ce sh~jbă poat~ ~ace el în acest caz:?,:1_1
- Numai unele editii ale Trebnicitlu1: slavo-ms cupnnd o slu1ba pentru astfel dec;a,\
zuri (în trad.fferm. cit'., de S. Heitz, p. 550, nota 2!; M_oliife~iic~levrorn~neşti vnu pre,:r
văd nimic pentru astfel de cazuri pân_ă acum. Se. ?~1şnmeşte 111s~ sa se citeasc_a aninci,
R.1,,lfjăciunea de mulţumire pentru câţt'lfjarea cererii p pentru toc:tafacerea de, bine ~. [IJ~i
Dumnezeu) din Litur;qhier, ori parte din Tedeumul de mu~ţumire adaptat la 1mpr,.~1ur::ţ,n
rea respectivă, binecuvântându-se şi inelele de argint (on de aur), care se ptm m de:-;
20 Vezi de ex.: Constituţiile apostol-ice, II!, 2 ~trad. r01n. cit., p. 88); ~~n. I. ~aodiceea, .:an>:{:
Neocezareea, Canoanele 4 şi 87 ale Sfântuh.u Vasile cel Mare, Can. 19 al .Sfantulm Ioan Post1Lorul Ş .. ·
Can. 2 al Sfânmlui Nicbifor Mărturisitorul (CBO, voi. II, part. I, pp. 32, 82; vol. II, partea II, PP· ·
52-53 129 215 şi 227-228). Comp. Simeon al Tesaionicului, Despre c~nstita mir~tii, cap. 2?6, trad;;
rom., p. 179; Pravila Mică (Govora:, 1640), gl. 51, alin. 3, gl. 76, 83 ş1 92; Pravtlalvfare (Indrepta-
rea Legii), gl. 205-206. .. . " , ff
21 Evholoqhiul de azi prevede punerea cununulor la nunta a doua, deşi clupa C3:1: 2 al S antµ •f'·.
Nichifor Mărturisitorul (trecut şi în Pravila Mică de la Govora, gl. 76 ), cel ce se casatoreşte a do~~:·
oară nu se încununează . . . . • 98.: .
22 '\Te~;
v L,,
d-c c:x •• 1".Jravila de la Govora , gl. 83 ' alm. 3, ş1 Molitfelnic, Bucureşti, • h · N. P·· l e,11
1965,
Căsătoria a patra a 'rost interzisă formal prin tomul unirii (1:6~toc; !:::vwa1::wc;) al patnar u1Ul KO~,. ii.
(Misticul) al Constantinopolului, la 920. În ultimul timp s-au formular însă cereri pentru abohre:f
acestor restricţii şi pentru admiterea căsătoriei a patra (vezi, de ex., I. Th. Panagopulos, ' O 1:e1:ap't0l1 ·
yciµoc;, Atena, 1958).
332
LITURGICA SPECIALĂ
geteJe.soţilor, alături de cele vechi. Slujba se face de regulă în case. (Pentru aceasta a se
vedea,şil'violitfidnicul) ed. III, Bucureşti, 1976, p. 92:)
. 8. Explicarea rânduielii nunţii. Atât rânduiala Logodnei, cât şi rugăciunile prin-
cipale din slujba Cununiei (cele pentru binecuvântarea mirilor) şi din rânduiala Nunţii
a doua sunt atribuite, în cel mai vechi manuscris al Evholof]hiului grecesc ( Cod.
1
; Brirberini) din secolele VIII- IX), lui Metodic Mărturisitorul, .patriarhul. Constantino-
„ poluJlui (ţ846) 23 .
a) Loffodna. Actul principal din slujba logodnei e punerea fi schimbarea inelelor.
Întrebuinţarea inelelor la logodnă e obicei străvechi, pe care Biserica creştină numai
I-a preluat şi l-a consfinţit, prin încadrarea lui în slujba bisericească. Inelele, care sunt
cercuri închise, târă început şi fără sfârşit, erau în Vechiul Testament: simbol al puterii
şi încrederii care se acorda cuiva, precum se vede din textul rugăciunilor pe care le ci-
teşte preotul pentru binecuvântarea logodnicilor după punerea inelelor (M~oliţfelnic)
1956, p. 73); în ritualul creştin al logodnei ele sunt simbolul iubirii nesfârşite şi al
fidelităţii reciproce pe care şi-au jurat-o logodnicii w1.Ul faţă de altul, precum şl sen1nul
trăiniciei legăturii dintre viitorii soţi 24 .
Fcfrliile aprinse) pe care le ţin în mâini naşii - iar odinioară le purtau şi sfinţiţii slu-
jitor}-; sunt simbol al curăţiei mirilor, al luminii darului de sus şi al bucuriei nuntaşi­
lor2:i. In unele părţi, la logodnă făcliile le ţin logodnicii (rrurii) înşişi, cum prevedeau
unele din vechile Molitfelnice româneşti (ca cel de :•Chişinău, 1820, f. 51 v) şi cum
prevă.d şi azi Evhologhiile greceşti (Euxo11.6y10v 1:6 Mtya, Atena, 1970, p. 238).
b) Cununia. Psalmul CXXVII (,,Fericiţi ·toţi cei ce se tem de Domnul ... "), cu care în-
cepe slujba Cununiei, zugrăveşte fericirea vieţii familiale a celor_ ce se tem de Domnul.
legămrii dintre bărbat şi femeie, este arqnci când preotul rosteşte cuvintele din a treia
mgăciune de binecuvântare a mirilor: ,,Insuţi, şi acum, Stăpâne, trimite mâna Ta din
sfântul Tău locaş şi uneşte: pe robul Tău X, cu roaba Ta X ... " etc. ( cuvinte care sunt
socotite ca o epicleză a slujbei Cununiei, echivalentă celei -din rugăciunea pentru
sfinţirea apei din slujba botezului). Serm1.Ul văzut al sfinţirii nevăzute a acestei legături
este unirea mâinii drepte a bărbatului cu dreapta femeii, de către preot, iar actul ritual
care simbolizează şi pecetluieşte săvârşirea tainei este punerea cununiilor pe capetele
mirilor. Cununiile sunt făcute în chipul coroanelor cu care se încununau odinioară re-
gii şi împăraţii, biruitorii în războaie şi în întrecerile din arene şi palestre, precum şi
fecioaJCele în anumite rituri şi procesiuni religioase. Ele erau semnele puterii, ale
stăpânirii şi ak biruinţei (la bărbaţi), ori ale frpmuseţii şi curăţiei virginale (la fe-
cioare), întmchipând totodată podoaba, cinstea şi slava ce se dădea împăraţilor de
către supuşii lor, precum şi sentimentele de admiraţie, recunoştinţă sau.omagiu dato-
rate bimitorilor în lupte. Ele se pun pe capul mirilor ca un elogiu sau ca o răsplată
adusă curăţiei şi fecioriei acestora, pe care ei au păs~:rat-o până la nw1tă şi pentm care
2
~ V. Mirrofanovici şi colab., op. cit., p. 964. .
li:lÎ'i-'
24
Comp. Clement al Alexandriei, Pedagogul, III, ll, trad. rom. de Dr. N. Şceranescu, în col. ,,Izvoa-
·rţle Ortodoxiei", Bucureşti, 1939, p. 312 (comp. şip. 314). Astăzi amândouă inelele se fac de obicei din
aur, dar în vechime, inelul mirelui era din fier, simbolizând tăria bărbătească, iar al miresei din aur, sim-
bolizând frumuseţea, ging,1.şia şi curăţia femeiască (Simeon al Tesalonicului, op. cit., cap. 276, trad. rom.,
r ·.· p. 180). DupăMolitfelnicele româneşti vechi, inelul pe care bărbatul îl dădea femeii să-1 poarte era de aur,
înfăţişând strălucirea soarelui, iar cel dat de femeie bărbatului era de argint, înfăţişând strălucirea Junii,
deoarece strălucirea femeii vine de la bărbat (V. Mitrofanovici şi colab., op. cit., p. 846).
25
Vezi Simeon al Tesalonicului, Despre cinstita nuntă, cap. 279, trad. rom. p. 181.
333
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

sunt încununaţi • De aceea se şi cântă pentru miri rugăciunea: ,,Doamne Dumnez

26
în frica Domnului, Biserica ne duce cu gândul mai întâi la naşterea minunată a dum-
nostru, cu mărire _şi cu cinste încununează-i pe dân_fii F;. Punerea cununiilor a dat. şi(' nezeiescului Prunc din Sfânta Fecioară, naştere pe care a prezis-o mai ales prorocul
numirea tainei, obişnuită la greci: "CO cri:Etj)civcoµa = încununare, încoronare. . · Isaia (VII, 13). De aceea cântăm acUITI imnul prin care Biserica îl îndeamnă pe proro-
Apostolul de la cununie este luat din epistola Sfântului Apostol Pavel către Efese· · să dănţuiască împreună cu noi, de bucurie că i s-a împlinit prorocia: ,,Isaie,
eul Isaia
(V, 20-33); în care acesta wmpară nunta cu legătura sfântă şi indisolubil~i dintr dănţuieşte! Fecioara a avut în pântece ... " etc. 30 • O::le două tropare care se cântă după
Hristos şi Biserică, îndemnându-i pe viitorii soţi să se iubească între ei cu aceeaşi:'d~i aceea (,,Sfinţilor mucenici .. ;'' şi „Slavă Ţie:, Hristoase Dumnezeule ... "), care sunt sti-
goste neţărmurită şi sfântă. . · \"\ci\..
biri muceniceşti luate din cântările Octoihului (Vecernia de vineri seara, glas. 7), vor să
Evan,qhelia e formată din pericopa în care se istoriseşte minunea săvârşiti de Mântili,,"fa'.ţ}· spună că mirii trebuie să se facă părtaşi lui Hristos şi sfinţilor Lui, prin viaţa lor
torul la nunta clin Cana Galileii, la care El a luat parte cu Sf'anta Sa Maică (In. II, 1-11) .//'Jf' ] curată, pe care o vor duce şi în căsnicie 31 ; cununiile care li s-au pus pe capete sunt ase-
Paharul cu vin, pe care preotul îl binecuvântează şi din care apoi gustă mirii, e m1nili.:f . .,.f- menea celor cu care Mântuitorul îi încununează în ceruri pe sfinţii şi pe aleşii Săi după
î11A1oliifelnic paharul comun sau de obşte ('to Katvbv 1tO'tT)ptov). El închipuie adt bucij„t li moarte (vezi vechea iconografie religioasă a martirilor).
1

ria şi veselia nunţii, cât şi soarta cmmmă a viitorilor soţi, pe care vor o împăn:ă.şi 'împrefi..;(l •·i Formulele: ,,Mărit să fii, mire, ca Avraam ... " şi „Iar tu, mireasă, mărită să fii ca
nă, având parte de aceleaşi necazuri şi aceleaşi bucurii27 • Acelaşi lucm vrea să arate şi bti')1 ' - Sarra ... ", pe care preotul le rosteşte la depunerea cununiilor, sunt formulele de felici-
cata de pâine (cozonac sau pişcot) din care, prin unele părţi, se dă acun1 mirilor să gusţri,{, •1· tare (hiritisire) rituală a mirilor de către Biserică, prin glasul preotului.
o dată cu paharul de obşte; aceasta din urmă. este o reminiscenţii veche, precreştină, > Obiceiul ca tinerii căsători.ţi să vină a opta zi după cununie la biserică, pentru a li se citi
moştenită din ritualul nunţii la romani şi amintind de pâinea comtmă (un fel de pl.1:- -· rânduiala pe care credincioşii o numesc dezlo/farea cununiilor (t, Â:ucnc; 'tWV cr'te<ţrivwv),
cimă) care se frângea la ei cu ocazia nunţii şi pe care mirii o mâncau arunci î:mpreuAă :;:, este străvechi. El are analogie cu ritualul spălării şi al tunderii noului botezat, din
(libumfarreum) confarreatio) 28 . Atât paharul, cât şi pâinea ne aduc însă aminte şi de îm~.: rân1uiala botezului, care oclinioară - precwn am spus•- avea loc la opt zile după botez.
părtăşirea mirilor, care avea odinioară loc în acest moment al slujbei, deoarece cununi~i\ ln vechime, se puneau pe capetele mirilor cununi de ramuri (frunze) de merişor,
se săvârşea de regulă_ îndată după Sfânta Liturghie, când mirii se şi împărtăşeau 29 • :Pe pe care ei le purtau timp de o săptămână şi cu care veneau după opt zile de la nuntă la
aceea se cântă acum: ,,Pahantl mântuirii ... " (Ps. CXV, 4), cântare întrebuinţată ca biserică, unde preotul le lua de pe capete (uneori lucrul acesta îl făcea preotul mergând
priceasnă în timpttl împărtăşirii credincioşilor; în rânduiala Cununiei ea nu se găseşte el însuşi la casa mirilor) 32 • Depunerea cununiilor se făcea deci a opta zi după cununie;
decât înMolitfelnicek: româneşti mai noi (în cele greceşti şi slave nu există). ulterior, a fost încadrată în însăşi slujba cununiei, dar obiceittl ca tinerii să vină la
Înc01~jurarert mesei de către alaiul de nuntă format dÎn slujitori, miri şi naşi, în chip. ; biserică la opt zile după cununie s-a păstrat până azi, în virtutea tradiţiei, păstrând ve-
de horă, simbolizează şi exprimă bucuria firească şi sentimentltl de jubilare prilejuite · chea denumire: dezle,qarea cununiilor) adică desfacerea cununiţelor de ramuri şi depu-
de nuntă, sentimente care s-au exprimat totdeauna prin cântare şi joc sau dans. Cere- nerea lor.. Tinerii stau atunci Ja uşile bisericii (sau în pronaos), ca unii ce se socotesc
monia aceasta este, ca şi cea analoagă de la botez şi de la hirotonie, un rest din dansill nevrednici de a intra biserică, pentru că şi-au pierdut curăţia feciorelnică de mai îna-
ritual (religios), care făcea parte integrantă din cultu] ebraic, ca şi din cultele altor reli~ inte. Tocmai de aceea, preotul se roagă, în molitfa pe care le-o citeşte, ca Dumnezeu
gii şi popoare vechi precreştine_ Şi deoarece nunta se face în vederea na,şterii de pruriti să-i învrednicească a intra din nou în biserică şi a se împărtăşi cu Sfintele Taine, la
vremea cuvenită.
26
Comp. Simeon al Tesalonicului, Despre cinstita nuntă, cap. 276, trad. rom. p. 179 Comp, şi În practică, astăzi tinerii vin de obicei la preot după slujbă. Odinioară însă, molitfa
Sf. Ioan Gură de Aur, Omil. IX, la Epist. I Tim..) în P.G., t. LXII, coL 564. ' li se citea dimineaţa, înainte de slujbă, pentru ca ei să poată intra apoi cu preotul în
27
Comp. Simeon al Tesalonicului, Despre cinstita nuntă, cap. 277, trad. rom., p. 180. biserică şi să asiste la slujbă, cum prevede încăMoliifelnicul.
28
Vezi N. Lascu, Cum t:răiau romanii, Bucureşti, 1965, p. 285.
29
Vezi Simeon al Tesalonicului, Despre cinstita nuntă, cap. 282 (trad. rom., p. 182). Comp. şi -
Rânduiala Cununiei din E14:10loghiul slav - manuscris, tradus de episc. Mekhisedec, în Notiţe istorice şi BIBLIOGRAFIE
arheologice adunate de pe la 48 11ur.năsti1i şi bise1·ici antice, Bucureşti, 1885, p. 149: Mirii erau împărtă­
şiţi după ecforiisul mgăciunii Tatăl nostru. Preotul zicea: ,,Să luăm aminte! Cele mai i:najnte sfinţite,
Sfintele, sfinţilor !" şi împărtăşea pe miri, zicând: ,,Primiţi Tmpul şi Sângele Domnului nostru Iis~s
P. Anciaux, Le sacrement du maria,qe) Louvain, 1963.
Hristos, care se dau spre iertarea păcatelor". Li se dădea apoi anafora, după care urma ritualul paha- J. Basaroff, Die Ehe nach der Lehre und don Ritus der orthod. russ. Kirche) Stuttgart,
rului de obşte. La sfârşit, se rostea şi ectenia: ,,Drepţi, primind dumnezeieştile ... Taine" etc. (ca la, 1873.
Liturghie). Vezi şi rânduiala din Moliifelnicele slave tipărite la noi (Târgoviste, 1545, Câmpulung,
1635, Bălgrad, 1689), la C. Cornescu (Creangă), Rânduiala Cununiei, a Mărturisirii /i aMrtslului ln
Această cântare nu e menţionată în rânduiala nunţii descrisă de Sirncon al Tesalonicului (op.
30
diferitele ediţii ale Moliifdicului stai, şi român folosit în Biserica Română, în rev. M.O, an. 1962, nr. •
10-12, p. 605, 606, 609, şi cea din Moliifelnicul rom. manuscris, copiat de preotul Popa Flore din cit., cap. 282, trad. rom., p. 182). Ea face parte din Canonul Miezonopticii de Duminica, glas. V,
Josani (Bihor) la 1705, descris de M. Mălinaş, Manuscrise liturgice din Bihor, în rev. BOR, an. '1975, Irmosul Cânt. a 9-a (vezi Octoihul rom., Bucureşti, 1952, p. 375, col. 2).
<;',omp. Simeon al Tesalonicului, Despn cinstita nuntă, cap. 282, trad. rom., p. 182. Despre
31
nr. 9-10, p. 1135-1135. Comp. şi Nic. Darvareus, Mânealnic, în rom. de Dim. Sturza, cd. III-a, •
Iaşi, 1846, p. 106. Oe altfel, bunul obicei al împărtăşirii mirilor cu ocazia nunţii se mai păstrează şi s1mbohsmul ceremoniilor nunţii vezi şi Mărturisirea lui Mitrofan Critopulos (la I. Mihălcescu, Die
azi în unele eparhii ale Bisericii noastre (mai ales în Ardeal şi nordul Moldovei), numai că Belzenntnisse... , pp. 231-233).
Comp. Melchisedec, Notiţe istorice şi arheologice adunate de pe la 48 mănăstiri şi biserici antice, p.
-
32
împărtăşirea are loc înainte de cununie, fie dimineaţa, la Liturghie, fie într-o sărbătoare anterioar~
(vezi P. Procopoviciu, Ritualistica„ p. 132 şi I. Bojor şi Şt. Roşianu, Tipic bis., ed. II, p. 186). 150. Comp. şi M. Mălinaş, op. J,i rev. cit., supra, p. 1134.

334 335
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
J.H. Dalmais, O.P., La litur11ie du maria11e dans les rites orientaux) în rev. lvfI)
50 (Paris, 1957).
P. Jounel, Le maricy1e) în vol. L'Eglise en priere) red. par A. Martimort,
595-617.
M. Jugie, Mariage dans l'0qlise,qreco-russe) în DTC) IX, 2317 ş.u.
Ev. Mantznounea, Slu_jba nunţii după tipicul Bisericii Ortodl.,xe de Răsărit (în gr.
în ,,Arhiva de Drept bisericesc şi canonic", 26 (1971), pp. 29-47. ''J
A. N elidow, Caractere penitentiel du rite des deuxiemes noces) în vol. :.,Liturgi
remission des peches" (Conferences Saint-Serge, Paris), Roma, 1975, pp. 163-177:
R. Raes, Le maria11e dans les E)flises d'Orient) Chevetogne, 1958.
Ambrosios Stavrinu, 'IEpo11.oyia ,:ou yciµou, Constantinopol, 1923.
Despre particularităţile rimlui slavo-rus al logodnei şi cununiei, în comparaţie:_
cel românesc, vezi recenzia noastră la trad. germ. a lui S. Heirz (Der ortho
Gottesdienst I)) in rev. ,,Ortodoxia", an. 1967, nr. 3, pp. 418-429.
Despre diferitele datini şi obiceiuri populare la cununie, a se vedea S.FL. Mari·
Nunta la Români. Studiu istorico-etnografic comparativ) Bucureşti, 1890, pp ........... ,...._,,,_.,,_._._"'
Comp. şi Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei) part. ll, cap. XVIII (Despre
maniile pe care moldovenii le observă la logodne şi nunţi), trad. rom. de G. Pas·
Bucureşti, 1923, pp. 158-164.
CAPITOLUL VI
Hirotonia şi hirotesiile 1
Hirotonie şi hirotesie. Taina preoţiei se dă (sau se dobândeşte) prin hirotonie
(ordinatio). Din punct de· vedere etimologic, cuvântul grecesc hirotonie ·(XEtpowvia)
însemnează întinderea mâinilor (de la XEip = mână şi 1:Eivw = a întinde), apoi votare
sau ale/yere) pent_ru că votarea sau alegerea cuiva se Îacea şi se face de obicei prin ridica-
rea mâinii. In sens creştin, cuvânml XELpo-covia însemna, deci, la început, ale;Jerea sau
desemnarea cuiva pentru preoţie, lucru pe care Biserica sau obştea credincioşilor îl
făcea prin votare2; iar pentru că această alegere era confirmată apoi prin punerea
, mâinilor episcopului asupra celui ales, cu timpul, termenul de hirotonie s-a aplicat rân-
duielii de slujbă sau ceremoniei religioase a consacrării candidaţilor la preoţie, slujbă al
cărei miez este, astăzi ca şi odinioară, punerea mâinilor episcopului asupra celui ales,
unită cu invocarea harului Sfântului Duh.
Punerea mâinilor e un rit care se practica şi în cultul Vechiului Testament. Aşa
erau consacraţi, de exemplu, leviţii Legii Vechi (Num. VIII, 10; XXVII, 18), aşa îl
consacră Moise pe Iosua ca succesor al său la conducerea poporului (Deut. XXIV, 9).
În creştinism a fost practicat, în continuare, ca rit de consacrare, sau ca semn al trans-
miterii unei funqii religioase şi al harului special necesar pentru împlinirea ei (Fapte
V1, 6; XIV, 23; II Tim. I, 6; I Tim. IV, 14; V, 22 ş.a.) 3 •
Prin hirotonie înţele;1em deci astăzi taina (sluJba) prin care cineva este învestit cu darul
sau vrednicia uneia din cele trei trepte ale preoţiei) adică: diaconia) preoţia:) arhieria; ea este
deci) tnmsmiterea mai departe a .,)limbilor de foc))) adică a puterii harismatice venite) prin
Aposto#) de la Mântuitorul însuşi.
Hirotesia este cuvânt de origine tot grecească şi înseamnă punerea mâinilor (xEip =
mână şi 1:i<jn1µ1 = a pune). La început, el se întrebuinţa pentru a exprima, în general,
acordarea - prin punerea mâinilor episcopului - a oricărui dar în legătură cu slujba
preoţiei, de orice natură ar fi fost; însemna deci şi ceea ,ce înţelegem azi prin hirotonie4 •
Astăzi :insă prin hirotesie Înţelegem rânduiala de slujbă prin care se acordă fie una din-
tre treptele clemlui bisericesc inferior de odinioară (citeţ sau cântăreţ şi ipodiacon), fie
una dintre gradele (rangurile) onorifice care se dau feţelor bisericeşti pentru merite
deosebite pe tărâmul activiăţii pastorale (sachelar, iconom şi iconom-stavrofor, la
, preoţii de mir, sincel, protosincel şi arhimandrit, la preoţii călugări), fie confirmarea
:J într-o funcţie bisericească administrativă (stareţ sau igumen, protoiereu ş.a.).
1
Ca bibliografie generală pentrn acest capitol a se vedea studiile din vol. colectiv Etudes sur le
sacrement de l'ordre, Paris, 1957 (,,Lex Orandii, 22), şi PI. de Meester, Studi sui sacramenti
amministrati seconda il rito byzantino, Roma, 1947, pp. 243-274. Comp. şi O. Bâdea, Die Weihe aer
Bischiift, Presbiter und Diakone in vornicănischer Zeit, Miinchen, 1969 (Soc. Academica Dacoromana.
Acta philos. et theol., III). Pentru amănunte de ordin canonic vezi şi Sever Buzan, Hirotonie şi
hirotesie, în rev. ,,Ortodoxia'\ an. 1957, nr. 4, p. 586 ş.u.
2
Vezi, de ex., Didahia (lnvăţătura) celor 12 Aposotoli, cap. XV: ,,Alegeţi-vă (XEtpo1:0v11cra.1:e) epis-
copi şi diaconi ... " (trad. rom., din ,5PA, voi. I, 92); Constituţiile apostolice, cart. VII, cap. 31 (trad.
rom., p. 197). ·
·
3
Comp. şi J. Forget, Diacres, în DTC, t. IV, col. 708.
4
Comp. şi Pr. C. Dron, Canoanele, vol. II; Bucureşti, f.a., .p. 55 (citându-l pe J. Tixeront, L'ordre
et ies ordinations, p. 2, n. 6). · '
337
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Între hirotonie de o parte şi hirotesie de alta, este deci o deosebire de esentă · i''
dintâi este o taină, cea de-a doua o simplă iemrg-ie (binecuvântare )5 • De aceea, hi;o
niile se: săvârşesc numai în altar, iar hirotesiile afară din altar (în naos). Hirotonia
caracter indelebil, pe când hirotesiile se pot anula formal. :;,
_Cel~ mai vechi .rândui~li ~~ hiroton~e le aflăm în ~ăsărit, _în ~iferitele _rânduieli ·bi},lt
senceşt1, ca de ex.: Constituţiile apostolice, VIII, 17 (hirotoma diaconulm)' TestamenA~i
tum Doni~ii 1, G~8 (id~m)(:ncL_;anoaLneXXlle'1',f,i Iţ10 lt)'t, 33, 39-42 (idem) ş.a., iar în Apus,în'i\ .•
Sacranien„aru1 rt;qonan .1. • .., t. 1, 222 . , · . ,~•14:;:,, .
:!·,·
. 1. M~njstrul (stivârsitorul) hirotoniei este numai episcopul (arhiereul). Hirotoni;;~t ··1
diaco~ ş1 cea de preot o săvârşe.şte un singur arhiereu, iar pentm hirotonia arhiereul~i
trebme cel puţin doi sau mai multi arhierei6 •
Hirotesiile, de asemenea, se' săvâqesc de regulă de către arhiereu. Numai
mănăstiri, stareţul sau igumenul poate hirotesi citeţi şi ipodiaconi pentru mănăstirea
'lt
·
I ·
respectivă şi numai cu voia sau cu consimţământul episcopului7. , 'i.' . :l
O~ice episcop hirotoneşte preoţi şi diaconi numai pentru şi în eparhia sa; în altă
eparţ1e poa~~ săvârşi hirotonii sau hirotesii numai cu voia sau cu delegaţia episcopului
acelei eparhu 8 . ,,
2. Locul săvârşirii. Hirotoniile se săvârşesc totdeauna numai în biserică 9 ,şi anume
Îff sfântul altar, în jumJ Sfintei Mese, deoarece Sfânta Masă este în Biserică izvorul
1 cinile impuse de sfânta taină a preoţiei.
sfinţirii, iar exercitarea damlui preoţiei este strâns legată de ea. Hirotesiile, de asemenea
Je săvârş~sc, de. regulă, tot ÎI~ bi~erică, d_ar în n~os. În cl~p excepţional, ele se pot săvftrş.i .
m paraclisul episcopal sau chiar m reşedmţa episcopală, maintea unui iconostas 10 .
. 3. Timpul săvârşirii. Ca şi Mirungerea, taina hirotoniei nu constituie o slujbă
mdependentă, de sine stătătoare, ci se încadrează în slujba Sfintei Lituq.ţhii depline \a
Sfântului Ioan ori a Sfântului Vasile. Nu se săvârşesc hirotonii la Liturghia Darurilor
mai Înainte sfinţite 11 . Hirotoniile se săvârşesc în orlce zi de sărbătoare în cursul Sfintei
Liturghii, şi anume,: ' ..
~ a) !firot~nia în arhiereu se face. înainte de citirea Apostolului şi a Evanghe:li~i
(mdata clupa „Sfinte Dumnezeule ... "), deoarece în acest moment se i:ncepea odinioară
Liturghia, în prezenţa arhiereului;
s Se pare că distincţia care se face azi în limbajul ortodox între hirotonie şi hirotesie dateazJ din sec:al
~II-lea_. Teolog.ia şi practica Bisericii Catolice nu face nici azi această diferenţiere întxe „hirotonie" şi
„l11rotes1e" (Vezi Cyrille Vogel, Chi1,;;tonie et chirotisie. Importante et relariviti de l'i1nposition di-"S niains
dan~la colfatwn des '.Jrdres, în rev. Ir, t ..~ (1972), nr. 1, pp. 7-~l şi nr. 2, pp. 207-238)._ . .
Vezi can. _l şi 2 ap~st.,_:=an. 4 al .sm. I ecum., can. 3 al Sm. VII ecum., can. 19 ş1 23 Am1oh1a,
can._ 13 Carragma; Constituţiile apostolice, VUI, 4-5 şi 27.
1
Vezi can. 14 al Sin. VII ecum. şi can. 6 al Sfântului Nichifor Mărturisitornl. Comp. şi
Arh~·eraticonul, la sfârşitul rânduielii hirotesiei de ipodiacon.
" Can. 35 al Sfinţilor Apostoli şi can. 22 Antiohia.
; Can._ 7 al ?fân~ului Teof~ al ~exa~driei_ (CB(?, v~l. II, part. II, p. 179).
0 Candidatul îngenunchează îp faţa arhiereului, care îl binecuvântează pe cap de trei
.• ·.· ,Vez1Arhteratt.~on11l l~ Rdnduta_la lnrote?et de citeţ şi de duh(JJJnic (ed. Bucureşti, 1926, pp. 6 şi 44),
Pan~ 111 vremea patnarhul~1 ecu1:1emc Manuil I (1217-1222) ipodiaconii erau consacraţi în diaconicon,
d1:1pa v~hodul. nuc de la LiturgJue; acesta hotărî ca ei să fie de aici înainte hirotesiţi în naos., înainte de
L1tt~\gh1e (vezi CBO, vol. II, part. 1, pp. 97-98. Comp. şi Pr. C. Dron, Ccmoanele, I, 25-26).
Aş~ la "!:~odor Balsam~m, în Coment. la can. 49 LMdiceea (Pidalion, trad. rom., f. 297 v, nota 1.
Corr:i,p. şi B. C1reşean1:1, op. c!t., t. 1:11, p. 224,_ nr. 2). D~r după alţii, la Liturghia Darurilor mai înainte
sfinţite se poate face h1rotorue de diacon. Vezi, de ex., S1meon al Tesalonicului, Rdsp. la, lntreb. 2.5, trad.
rom., p. 31S; Arhieraticonul la sf:îrşitul rânduielii hirotoniei de diacon; Ghenadie, Litur;gica, p. 189.
338
LITURGICA SPECIALĂ
b) .Hirotonia în preot se săvârşeşte înainte de sfinţirea Darurilor (îndată după intra-
rea cu Cinstitele Daruri), deoarece preotului i se dă puterea de a sfinţi Darurile, adică
de a sluji Sfânta Liturghie.
c) Hirotonia în diacon are loc după sfinţirea Darurilor (îndată ce arhiereul rosteşte
ecfonisul: ,,Şi să fie milele marelui Dumnezeu ... "), deoarece diaconul nu poate .sluji
singur şi nu poate sfinţi Darurile.
Hirotesiile treptelor inferioare ale clerului se săvârşesc de regulă înainte de Litur-
ghie, în mijlocul bisericii; hirotesia de iF>,umen sau stareţ se poate face şi înainte de Ve-
~ernie. Hirotesiile pentru acordarea de distincţii onorifice se fac şi în cursul Sfintei
Liturghii ( de obicei, după intrarea cu Sfânta Evanghelie) sau chiar după Liturghie,
când este popor mai mult în biserică, spre deosebita cinste a celor ce le primesc; de
aceea ele se fac mai aproape de altar, în faţa uşilor împărăteşti (pe solee).
La aceeaşi Liturghie nu se pot hirotoni mai mulţi diaconi (preoţi sau arhierei), ci
numai câte unul, dar se pot face mai multe hirotesii deodată 12 .
4. Rânduiala hirotoniilor şi a hirotesiilor se află în cartea de slujbă numită
Arhieraticon.
a) Hirotesia clericilor inferiori (citeţ_fi ipodiacon). Având în vedere importanţa mare-
lui act al hirotoniei în viaţa spirituală a celui ce e pe punctul de a primi preoţia, acesta
trebuie să se pregătească din vreme pent1u ~ceasta, prin rugăciune şi meditaţie la sar-
Intru.cât la slujba hirotoniei el se va şi
împărtăşi cu Sfântul Trup şi Sânge, e obligat să postească cel puţin câteva zile înainte
de hirotonie, iar în ajunul hirotoniei, candidatul la diaconic trebuie să se mărturisească
ia duhovnic ( de obicei, dohovnicul catedralei unde urmează să se facă hiyotonia) şi
să-şi citească de cu seara mgăciunile pregătitoare clin Rânduiala Sfintei Impărtă_şiri„
precum şi povăţuirile necesare din Litu11Jfhier„ privitoare la pregătirea sufletească şi
trupească pentru sfânta slujbă 13 •
Hirotonia în diacon e precedată de rânduiala hirotesirii sau a primirii celor două
trepte ale clerului inferioc, subordonate diaconatului, adică treapta de anaJJnost (citeţ)
şi cea de ipocliacon, singurele care au supravieţuit în Biserica ortodoxă, dintre nume-
roasele trepte ale clerului inferior de odinioară. Cel ce se hirotoneşte diacon este făcut
deci întâi ana;piost (citeţ) şi apoi ipodiacon, după care, de regulă în aceeaşi zi, primeşte
şi hirotonia de diacon.
Hirotesia de citeţ (cântăreţ) ,fi apoi cea de ipodiacon se face înainte de începutul Sfin-
tei Liturghii (la sfârşim! Utreniei sau al Ceasurilor), astfel: Arhiereul care va face hi-
rotonia, înconjurat de membrii clerului slujitor, stă în mijJocul bisericii, pe vultur, fi-
ind toţi îmbrăcaţi în veşminte pentm slujba Sfintei Liturghii. Candidatul face trei
metan.ii mari ( către răsărit), între sfeşnicele împărăteşti. Apoi, întorcându-se spre apus,
îl iau doi diaconi, unul de o parte şi altul de alta, şi, plecându-i puţin capul, îl aduc în
faţa arhiereului, zicând pe rând: (I) ,,Porunceşte", (II) ,,Porunciţi!", (I) ,,Porunceşte,
Sfinţite Stăpâne, pe cel ce vi se aduce înainte spre a fi hirotesit citeţ ( cântăreţ)".
ori şi îi tunde cruciş, zicând: ,,In numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh", iar
diaconii răspund: ,,Amin", de fiecare dată.
12
Simeon aJ Tesalonicului, Răsp. la întreb. 39, trad. rom., p. 322. Comp. şi Pidalionul, notă la
Can. 68 apostolic.
13
Comp. şi Îndreptar pentru candidaţii care vin la hirotonie, întocmit de Arh. Emilian An-
tal-Târgovişteanul, Bucureşti, 1939.
339
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
LITURGICA SPEClALA

Tunderea aceasta, care :se facea şi leviţilor din serviciul Corrului Mărturiei (Nr
VIII, 7), simbolizează consacrarea candidatului în slujba Domnului şi a Bisericii; pr·
aceasta, candidatuJ. devine levit, om în slujba altarului, pentru că părul este un prod
al trupului şi prin tundere el se aduce lui Dumnezeu ca pârgă din partea omului.
tunde la creştet, pentrn că Hristos este capul şi creştetul tumror 14 • Totodată, cunuri:f1?
mai închipuie şi cununa de spini a Patimilor 15 . ;,J~:·-~::
Apoi arhiereul, luând un felon scurt, dinainte pregătit ( sau, în lipsă, un stihar), ifÎ'
binecuvântează şi 'il pune îndoit pe grumajii candidatului; felonul acesta aduce amiritcffiff.
de veşmântul :special pe care îl purtau slujitorii bisericeşti inferiori (01um7pbm) în EP : ,
serica veche 16 . Arhiereul îl binecuvântează din nou pe candidat, făcându-i semnul Sfi.nr:
tei Crnci pe cap de trei ori, îi pune mâna dreaptă pe creştet şi, zicând diaconciJ/''
,,Domnului să ne rngă.m !", arhiereul citeşte rugăciunea de hirotesire (,,Doamne Dum".•.
nezeule atotţiitorule, alege pe robul Tău acesta ... "); apoi dă candidatului Apostolul
Psaltirea)) - semnul funcţiei citeţului - din care candidatul citeşte puţin, ca probă; est~·
o reminiscenţă din „cercarea" sau „ispitirea" sub formă de examen (Et;E:tacm;), la care.;
erau supuşi odinioad candidaţii la· treapta de citeţ, pentru a se vedea dacă ştiu să ci~:t
tească frumos din Cărţile Sfinte. După aceea, candidatul se ridică în picioare, e binecu-"
vântat din nou de către arhiereu, primeşte de la diaconi stiharul şi orarul (veşmintelQ
treptei următoare, de ipodiacon, pe care urmează. să o primească îndată); el le prezint_~:'.
arhiereului spre binecuvântare, zicând: ,,Binecuvântează, Prea Sfinţite Stăpâne, stiha/ ·
rul şi orarul" 17 . Apoi sărută mâna arhiereului şi, ajutat de diaconi, care îl aduc în altar":
şi îi iau felonul, îmbracă stiharul şi orarul, încrucişat pe piept şi pe spate.
După aceasta, noul citeţ e făcut ipodiacon, după o rânduială asemănătoare cu cea,
dinainte, astfel: face din nou trei metanii spre răsărit, între sfeşt1icele împărăteşti, se-'
Domnului, unde rămâne mai departe cu ligheanul în mâini şi cu prosopul pe grumaji• 1
1ugându-se până în momentul hirotonirii în diacon 18 . '
b) Hirotoni:a în diacon. În timpul Axionului, candidatul intră în altar .pe uşa de nord
s,, şi, stând lângă proscomidiar, toarnă din nou arhiereului să se spele pe mâini. După
aceasta, i se iau ligheanul, şervetul şi cana, iar el desface orarul şi rămâne numai în sti-
har. La ecfonisul: ,,Şi ne dă nouă cu o gură şi cu o inimă ... " vine şi îşi pleacă capul sub
mâna arhiereului, ca{e-1 binecuvântează, sărută mâna arhiereului şi iese pe uşa de nord
în mijlocul bisericii. Indată urmează hirotonia în diacon) astfel:
Candidanil face trei metanii mari în mijlocul naosului, apoi e luat de doi diaconi
care au ieşit din altar şi care, plecându-i capul, îl duc spre arhiereu, în faţa uşilor îm-
părăteşti, zicând: (întâiul) ,,Porunceşte !"; ( al doilea) ,,Porunciţi !"; ( din nou întâiul)
,,Porunceşte, Preasfinţite Stăpâne pe cel ce vi se aduce înaine, spre a fi hirotonit dia-
(sau·: (On". Candidatul îngenunchează, iar arhiereul, care stă între uşile împărăteşti, îl bi-
necuvântează pe cap de trei ori, apoi merge şi se aşază pe un jeţ în latura de nord a
Sfintei Mese, cu faţa spre apus. Candidatul, intrând în sfântul altar priri uşile împără­
teşti, e luat de mâini de diaconi (ca unul care va intra în tagma lor) şî' înconjoară cu
toţii Sfânta Masă de trei ori, cântând la prima înconjurare: ,:,Sfinţilor mucenici ... '', la a
doua, ,,Slavă Tie, Hristoase Dumnezeule ... ", iar la a treia, ,,Isaie, dănţuieşte ... ".
Precum vedem, se cântă la hirotonie aceleaşi cântări ca şi la cununie (deşi nu exact în
aceeaşi ordine), deoarece hirotonia nu e altceva decât cununia noului slujitor cu Biserica lui
Hristos, în slujba căreia el intră acum. Se cântă „Sfinţilor mucenici ... ", pentru că în sfânnll
· altar sunt prezenţi la hirotonie şi sfinţii mucenici, prin sfintele lor moaşte care se află la te-
melia Sfintei Mese, şi pentru că noul hirotonit intră de acum în ceata celor care L-au
m.ărturisit pe Hristos şi I-au slujit, propovăduindu-I ciwântul şi dându-şi viaţa pentru El şi

întoarce, iar diaconii îl iau şi îl duc în faţa arhiereului, zicând aceeaşi formulă (doar;;
schimbând la sfârşit: ipodiacon Îio loc de citeţ). In faţa arhiereului îngenunchează, iar,
acesta îl binecuvântează pe creştet de trei ori. Diaconul zice: ,,Domnului să ne• ru-'
găm", iar arhiereul, punând mâna dreaptă pe capul candidatului, îi citeşte rugăciunea
de hirotesire întru ipodiacon (,,Doamne Dumnezeul nostn1, Cela ce prin unul şi ace,· :
laşi Duh Sfânt ... "). Diaconii prezintă un lighean gol, acoperit cu un prosop, şi o cană·
cu apă. Candidatul, ţinând ligheanul cu stânga, toarnă cu dreapta din cană, de trei ori,
arhiereului să se spele pe mâini, deasupra ligheanului, zicând încetişor~ de fiecare dată:
,,Câţi sunteţi credincioşi"; în timpul acesta, diaconii ţin prosopul sub lighean, ca să nu,
pice apă pe jos. Arhiereul îşi şterge mâinile, pune ştergarul pe grumajii noului ipodia~
con, îl binecuvântează, iar acesta îi sărută mâna şi, trecând printre sfeşnicele împără,;
teşti, merge şi stă în faţa icoanei împărăteşti a Domnului nostru Iisus Hristos, ţinând
ligheanul în mâini şi zicând în taină. rugăciunile pe care le ştie pe deasupra.
Se începe apoi Sfânta Liturghie. Candidatul rămâne în faţa icoanei până la Heru~
vie. După cădirea din timpul Hemvicului, noul ipodiacon trece în faţa uşilor împără­
teşti şi, venind arhiereul, îi toarnă de trei ori de se spală pe mâini, zicând de fiecare
dată: ,,Câţi sunteţi credincioşi ... "; apoi îi sărută dreapta şi trece în faţa icoanei Maicii
14
Simeon al Tcsalonicului, DeJpre sfintele hirotonii, cap. 158-159, trad. rom., p. 130.
15
Acela~i, Rdspuns la înt:reb. 22) trad. rom., p. 317. _ 18
16
Simeon al Tesalonicului, (op. cit.) cap. 186, trad. rom., pp. 140-141) numeşte acest veşmânt
camision şi îl socoteşte „începătura" veşmintelor sfinte.
După unii liturgişti se dă noului citeţ şi făclie (sfeşnic), pentm că citeţule numit şi „purtător de
17
lurnină" (vezi de ex., V. Mitrofanovici şi colab., op. cit., pp. 835-836 şi Pr. G. Teleaga, Tipicon, p. 446).
340
pe care El i-a încununat în ceruri cu cinste şi cu mărire 19 •
La fiecare înconjurare:, candidatul sărută pe rând cele patru colţuri ale Sfintei Mese,
iar când ajunge în faţa arhiereului, după fiecare înconjurare face câte două metanii
mari înaintea lui, fără să se închine, îi sărută omoforul, engolpionul şi mâna dreaptă,
apoi face a treia metanie.
După terminarea întreitei înconjurări şi a metaniilor în faţa arhiereului, candidatul
face trei metanii mari în faţa Sfintei Mese ( cu închinăciuni), se apropie de colţul ei de
miaz;ăzi-apus, îngenunchează numai cu piciorul drept ( arătând cu acesta că nu va
primi preoţia deplină), îşi pune mâinile pe Sfânta Mas~ cruciş (dreapta peste stânga) şi
îşi reazemă fmntea peste ele. Deoarece Sfânta Masă Il reprezintă pe Hristos, candi-
datul la hirotonie îşi reazemă fruntea pe Hristos însuşi, ca Sfântul Ioan Evanghţlistul
pe sânul Domnului, la Cină (In. XIII, 23) 20 . Arhidiaconul zice: ,,Să luăm aminte!";
toţi slujitorii îngenunchează, iar arhiereul, sculându-se din jeţ, îşi ia mitra de pe cap,
pune capăml omoforului şi apoi mâinile cruciş pe capul candidanilni şi zice, cu glas:
,,Dumnezeiescul Har. .. " (vezi Arhieraticonul). Arhidiaconul: ,,Domnului să ne n1-
găm'\ iar slujitorii cântă încetişor, rar şi dulce: ,,Doamne miluieşte" întreit, în timp ce
arhiereul îl binecuvântează de trei ori pe candidat. şi apoi, ţinând mâinile cruciş, pe
capul lui, îi citeşte încetişor cele două rugăciuni de hirotonie (,,Doamne, Dumnezeul
După rânduiala din Arhieraticon, la ieşirea cu Danirile, ipodiaconul merge în urma ultimului
preot, ţinând ligheanul în mâini, iar la reintrarea soborului în altar, el rămâne în faţa icoanei Maicii
Domnului (Ia fel în Tipicul de Gherasim Saffirin, Bucureşti, 1905, pp. 62-63).
19
Simeon al Tesalonicului, Despre Sfintele hirotonii) cap. 169, trad. rom., pp. 133.şi 134.
2
° Comp. P. Evdokimov, L'art de l'ic6ne. - Thtfologie de la beauttf) Paris, 1970, p. 130.
341
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
nostrn ... " şi „Dumnezeule, Mânn1itorul nostru ... "). În acelaşi timp, arhidiaconul·zic·
în şoaptă ectenia.
Apoi, se ridică toţi: arhiereul şi noul diacon vin între uşile împărăteşti t.mde, st~ .. ·.... ;,., ; sau peste un po~rovăţ? iar arhiereul îi dă Sf~ntulv Agneţ, pe b~re:e sau pe un di~c ( o
cu_ faţa spre P?PO_r, arhivereul ~ximeşte de 1~ diac?ni ş~ dă p~ r~nd, noului ~iac:on, veşţiiffft:f: tăviţă), zi~ându-1: ,lnmeş~e odo~ul ace~ta ş1-l pazeşte J?e ~l pa!1a la a d~~a- vemre a
mm:ele treptei _Im_ (~fara de st1h.~r, pe care_1~ ar~ 1mbra~at_ dma_ mte), a5,tfel~ 1a orantl_,_ :.t~
arata popontlm, zicand: ,,Vredmc este !" ş1 11 da noului diacon, care sa1uta dreapta ~r+ftt:;:,:;> . cauta a se ms_ufla ~1?ulm yreot conşn_mţa ra~pm1der~1 grave ~u care se m;ar_ca cel ce se
hie_reu~ui şi ora~l, punândt..1-l ~e umăru.l stânJ;?;, în t.imp ce soborul slujito. rilor_· cântă:p·e·.·
trei on: ,,V redmc este". Acelaşi lucru se face apoi cu mânecuţele şi cu ripida (în lipsă;~;_;ft., ·, săruta dreapta /rh1ereulm ş1 apoi r_amlli:e cu S_fan1:Ul _Tr~~ 111 111~11;1, ţmanvd _capul puţm
pocrovăţul mare), răspunzând de fiecare dată credincioşii (corul): ,,Vrednic este".
Credincioşii din biserică mărturisesc astfel sau confirmă vrednicia celui hirotonit
aducându-ne aminte de vremea când poporul lua parte efectivă la alegerea şi confirmaret
clericilor, strigând, ca şi azi: Vrednic este! (vezi, de ex., Constituţiile apostolice) VIII, 4 -~i Cari?
7 al Sf Teofil al Alexandriei).
După aceea, noul diacon se pleacă spre credincioşi (întâi în fat:ă, apoi spre dreapta
şi spre stânga) şi se întoarce, intrând în sfânrul altar.
. După aceasta, se continuă rânduiala obişnuită a Lirurghiei arhiereşti, iar noul dia~:
con st;:\ în dreapta Sfintei Mese, arătând Sfintele Daruri cu ripida (ori cu pocrovăţul, .
primit la hirotonie). Pentiu cinstea darului de curând primit, la momenml împărtăşirii'.J
clerului, noul diacon primeşte, de la arhiereu, Sfântul Trup şi Sfânml Sâ.nge înai1;tea
celorlalţi diaconi, iar la vremea cuvenită, el rosteşte ectenia: ,,Drepţi, primind dumne-
zeieştile ... Daruri ... ", arătând astfel credincioşilor că a primit darul diaconiei şi dreptul
de a-i îndemna pe credincioşi la rugăciune . 21
c) Hirotonia în preot are loc;-:, precum am spus, îndată după intrarea cu Cinstitele
Daruri şi exact după. aceeaşi rânduială ca şi hirotonia în diacon, doar cu următoarele.
deosebiri:
- Înainte de hirotonie, candidarul citeşte, în mijlocul bisericii, formularul-tip de
angajament pentru îndeplinirea cu cinste a dregătoriei preoţeşti la care vine. i\_cesta i
se dă dinainte, apoi îl semnează şi rămâne la dosarul cu acte al candidantlui.
- La intrarea în altar, pentru hirotonie, candidatul e luat de mâini nu de dtre dia~
eoni, ci de către doi preoţi, cu care face înconjurarea Sfintei Mese (ca unul care va in-
tra între preoţi), iar după înconjurare îngenunchează în faţa Sfintei Mese cu amândoi
genunchii (arătând cu aceasta că va primi toate ale preoţiei), de asemenea, formulele,
de îndemn la rugăciune în timpul hirotoniei (,,Să iuăm aminte!, Domnului să ne'
rugăm l" şi ectenia) le zice preorul cel dintâi în rang după episcop.
- După rugăciunea de hirotonisire, fostul diacon dezbracă orarul şi i se dau veş­
mintele specifice treptei preoţeşti: întâi epitrahilul22, apoi brâul şi la urmă felonuJ (sfita);
în plus, primeşte Litm;qhierul) cartea de slujbă prin excelenţă a slujirii preoţeşti 23 .
Ap01, noul preot rămâne în dreapta arhiereului, ca primul dintre preoţi, spre cin-
stea Harului de curând primit. La vremea sărutării păcii, el se sărută cu preoţii din al-
tar, după rânduială, ca unul care a intrat în treapta lor.
21
Simeon al Tesalonicului, op. cit., cap. 184, trad. rom., p. 140.
~ Odinioară, ?u.i .<;e dăde! no~ui preot epitrahil, ~i i se făcea din orarnl pe care acesta îl purtase
2
, Proscomidie (Simeon al Tesalonicului, op. cit., cap. 179, trad. rom., p.)37).
pana ac~m, ~ducar_idu-se capatul dm spate al orarulrn peste gnunaz, în faţă, ca un jug (Simeon al.
Tesalopiculrn, op. cit., cap. 180-181, trad. rom., pp. 138-139).
In Biserica rusească orice preot primeşte lâ hirotonie o cruce, pe care arhiereul i-o pm1c atunci
23
peste grumaz şi pe care preoţii o poartă toată viaţa.
342
LITURGICA SPECIALĂ
;) • - Îndată după sfinţirea Darurilor, noul preot merge şi-şi spală mâinile, apoi trece în
/li spatele Sfintei .Mese, îşi pune mâinile încmcişate pe Sfânta Masă (stânga sub dreapta)
..;· _:_,_:_··}.:'•.;t_·.·.;.·•.·.•· ...· .•.·.·.· .· po11;-nulru _nostru Iisus ~-Instos, can~_El d
_:? cere d~_ l_a tme . Pr!~ aces~t a~~r~1sment se
·_i__:..•.:.:.·;;.•.'. ·.· . .
fa·c.e ~cum chive_rn~s1tor, 1_co_nom_sa~ 1~pravrnc ~I Tamelor 1;11 D~~ne~e~ . Noul pre?t
·_t.·:,'-•_·_..
i:/ .. plecat ~pre Sfantul T1:3p, p~memndu-1 pe a\ l~u ŞI zica1~d oncate m!sacmrn ştie" pe
dinafara; el poate rosti ecfomsul de clupa n1gacmnea Tata! nostru (,,Ca a Ta este un-
1
l părăţia ... "), ~ar înainte de ~,Sfinte~e, ~~r~ţilor", dJ }~1apoi Sfânntl Trup arhi~reului,_ revine
la locul lm (m dreapta arhiereulm) ş11ş1 şterge mamile cu buretele peste sfantul disc.
La_ împărtăşire, noul preot primeşte Sfintele Taine de la arhiereu înaintea celorlalţi
11
.1·
· preoţ1..
- La vremea cuvenită, cu binecuvântarea arhiereului, noul preot citeşte Riwdciunea
, amJJonului) arătând astfel credincio.şilor că a primit darul preoţiei şi puterea de a se
ruga pentru ei. Tot el împarte anafura, dacă nu o face arhiereul însuşi, şi îi miruieşte
pe credincioşi.
După o veche tradiţie, atât diaconul, cât şi preorul nou hirotonit trebuie să slujeas-
că Sfânta Linirghie şapte zile de-a rândul, după hirotonie 25 , lucrn pe care ei îl fac de
\ obicei la catedrala chiriarhală unde au fost hirotoniţi sau la vreo mănăstire, făcând în
acelaşi timp şi practica sau ucenicia necesară pentru deprinderea rânduielilor slujbei.
d) Hirotonia, arhiereului. Candidam! ales sau desemnat de Sfântul Sinod pentru ar-
hierie şi confirmat ca atare de conducerea Starului, poartă până la hirotonie atribuml
de ipapsifi,u ('bnow11<P1c;), adică ales, propus sau desemnat pentru arhierie. Hirotonia lui
în arhiereu e precedată de solemnitatea vestirii şi chemării la treapta arhieriei) care are
loc în ajunul hirotoniei, după Vecernie (vezi rânduiala în Arhieraticon). In dimineaţa
următoare, înainte de Liturghie (la sfârşitul UtrenieiL ipopsifiul citeşte, în mijlocul bi-
sericii, la cererea şi în faţa arhiereilor slujitori, o mărturisire solemnă şi amănunţită a
! credinţei ortodoxe, împărţită în trei părţi, scrisă dinainte şi pecetluită apoi de candi-
dat, cu semnătura lui. Rânduială aceasta se nmneşte Rânduială pent;ru cercarea (exami-
I
narea) şi desemnarea ipopsifiului (vezi Arhieraticonul).
Precum spune Simeon al Tesalonicului, rânduiala aceasta este ca o logodire a
ipopsifiului cu Biserica (eparhia) pentru care a fost ales şi care i se va da în grijă să o
păstoreas,:ă 26 •
Hirotonia propriu-zisă în arhiereu are loc, precum am spus, în timpul Liturghiei,
îndată după ce s-a cântat „Sfinte Dumnezeule" (înainte de citirea Apostolului), adică
,
ţn momentul când odinioară (până prin secolele VI-VII) se începea de fapt Limrghia.
I
In Biserica românească ea se face după aceeaşi rânduială ca şi la celelalte două trepte,
cu următoarele deosebiri:
24
Simeoo al Tesalonicului, op. cit., cap. 182, p. 139. Vezi şi S. Salviile, Un rite d'ordination en ·
Orient: /Jhostie dans la main de l'ordonne, în rev. EO, an. XVI, nr. 102 (sept.-oct. 1913), pp. 424-430.
Astăzi se dă. de obicei noului preot Sfântul Agneţ scos pentru Liturghia zilei (din care urmează să se
împărtăşească sfinţiţii slujitori); mai înainte însă i se dădea un Agneţ deosebit, scos în acest scop, la
25
Simeon al Tesalonicului, Despre sfintele hirotonii, cap. 176, trad. rom., p. 137. Comp. Levitic
VIII, 33,35: ,,Şapte zile să nu vă depărtaţi de la uşa cortului adunării până se vor împlini zilele sfinţi­
. rii voastre, că sfinţirea voastră trebuie să se săvârşească în şapte zile ... ".
26
Despre sfintele hirotonii, capitolele 197 şi 202, trad. rom., pp. 144, 146.
343
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

Slujba e oficiată, precum am spus, de cel puţin doi arhierei. J, Coppens, Dimposition des mains et les rites connexes dans le Nouveau Testament et
La vremea hirotoniei, candidatul e condus în mijlocul bisericii, pentm a se încht dans l'ancienneE)Jlise) Gembloux, 1925.
şi apoi readus în faţa uşilor împărăteşti şi a arhiereilor, nu de către diaconi, ci de că J.H. Dalmais, Ordinations et ministeres dans les E)Jlises Orientales) în rev. MD, nr.
doi preoţi, de regulă arhimandriţi sau ieromonahi, deoarece ·arhiereul e ales din' 102 (an. 1970, nr. 2.), pp. 73-81.
monahi, sau trebuie să facă votul monahal, înainte de hirotonie, dacă a fost ales din · Etudes sur le sacrement de l'ordre (sessions de Vanves (1954-1955)), Paris, 1957
clericii de mir sau dintre laici. (,,Lex: Orandi", 22).
~ La înconjurarea Sfintei Mese, candidatul e purtat de doi dintre arhiereii slujitori 1..M. Funtuli, Hirotonia de preot (în grec.), Tesalonic, 1970.
ln timpul hirotoniei, formulele de invitare la mgăciune şi ectenia în taină .le zic arhi P„ Galtier, S.J.,Jmposition des mains) în DTC, VII, 2 (1923), col. 1302-1425.
!~
reii, iar ~ugăciunea de hir?to1;ie, a~hiereii ~irotonisitori pun pe capul ipQpsifi.ului"şilff: M. Siotis, Die ldassische und die christliche Cheirotonie in ihrem Verhăltniss) Atena,
peste mam1le lor omoforul ş1 Sfanta Evanghelie. ,ii;'.( 1951 (extr. din rev. ,,0c0Âoyicx.", t. 20-22, an. 1949„1951).
După hirotonie, se dau noului arhiereu veşmintele şi insignele specifice treptei saldi{r J. Tchekan, Eliments d'introduction a l'itude de la.litur:ffie byzantine des ordinations, în
sacos, epigonat (dacă n-a avut mai înainte), omofor, engolpion, cruce pectorală·şf, ,,BuUetin du Comite des Erudes" (Compagnie de Saint-Sulpice), 1961, pp. 190-208.
mit,ră, apoi noul arhiereu se sănuă cu ceilalţi arhierei. · i- P. Trembela, Rânduială hirotoniilor.fi a hirotesiilor (în grec.), Atena, 1949 (extr. din
In tot restul Sfintei Lirurghii, noul arhiereu are protia la slujbti; el zice la Apostol:( rev. ,,0EoÂoyia.", t. 19-20, an. 1948-1949).
,,Pace tuturor!", se în.1părtăşeşte cel dintâi, iar după sfârşitul Liturghiei, primul arhie- V ogel CyriUe, L'imposition des mains dans les rites d'ordination en Orient et en Occi-
reu (la noi, de obicei, preşedintele Sfântului Sinod sau reprezentantul lui) îl îmbracă\ dent) în rev. MD, nr. 102 (an. 1970, vol. 2), pp. 57-72.
pe cel nou hirotonit cu mantia şi-i dă toiagul arhieresc, după care acesta împarte an~tt Volker .Alexander, Lehmann Karl u.a., Ordination heute) Kassel, 1972.
fura la popor şi ţine cuvântarea oficială. ·
Orice cleric trebuie să serbeze în fiecare an ziua hirotoniei sale, ,,cinstind-o ca pe p''
zi în care i s-au dămit lui darurile cele mari şi mai presus de cuget. Sau, cel puţin, să\
slujească Liturghia în acea zi, mulţumind Domnului şi cerând ca darul lui Dumnezet{
să rămână într-însul"28 . ',:: i;
e) Hirotesiile pentru acordarea de funcţii administrative .fi de· rarwuri (distincţii) onori~ .
fice se săvârşesc după o rânduială comună pentru toate cazurile. Candidatul sau alesuf:
·e dus în faţa episcopului cu acelaşi ceremonial ca şi la hirotonie: după ce face trei m~~?;
tanii în mijlocul bisericii, îl iau diaconii (preoţii) şi, plecându-i capul, zic pe rând: ,,Pq~;,
runceşte l Porunciţi! Porunceşte, Preasfinţite Stăpâne, pe cel ce vi se aduce ţnaint'(;
spre a fi hirotesit ... (arhidiacon, duhovnic, protoiereu, iconom, igumen etc.)". In fata'.
episcopului, care stă între uşik împărăteşti, candidatul îngenunchează, episcopul :~ît
binecuvântează pe cap de trei ori şi, punându-i mâna dreaptă pe cap, îi citeşte rngăcifo
nea respectivă de hirotesire. Candidatul se ridică şi primeşte de la episcop insignek/ ·
demnităţii sau rangului care i s-a dat (crucea pectorală la stavrofori, cârja sau toiagul'
păstoresc la stareţi, brâul roşu, violet sau ciclamen la protopopi, profesori universitari;
şi consilieri etc.), în timp ce se cântă: ,,Vrednic este". La hirotesia de duhovnic se dă~
noului duhovnic crucea şi Molitfelnicul.
Ceva mai lungă şi mai solemnă este hirotesia de stareţ sau igumen (vezi rânduiala(
ei la sfârşi ml Arhieraticonului).

BIBLIOGRAFIE
B. Botte, L'ordination des tfveque) în rev. Jl.IDJ 98 (1962), pp. 113-126.
F. Cabrol, O.S.B.,Imposition des mains) în DACI., VII, 1 (1926), col. 391-413.

27
Înconjurarea Sfi.mei Mese la hirotonia de arhiereu se practică azi numai în Biserica greacă şi îriL
cea română; în Biserica rusă ea a dispărut din secolul XVII (A. Neselovski, Rânduiala hirotesiilor şi:,i: ·
hirotoniilor, 1960, pp. 125-128, 298, citat la Prof. L. Voronov, Concepţia ortodoxă asupra laturii saJs;
cramentale a preoţiei, înJMP, an. 1962, nr. 10, p. 72).
28
Simeon al Tesalonicului,Despre biserica şi tânwsirea ei, cap. 122, trad. rom., p. 117.

344

CAPITOLUL VII
Sfântul Maslu
Sfântul Maslu (T6 EllXEACltoV, Eleounnerea) Sviatîi Elia) EleoSJJefteniia) este „H_._,L'dL··'·""·:
sfântă prin care Biserica se roagă, prin sfinţiţii ei slujitori, pentru sănătatea
acordându-le iertarea de păcate prin ungerea cu untdelemn sfinţit. Denumirea
maslu este de origine slavă (de la cuvântul vechi-slav niaslo) care înse1ru1ează untd:e 1
lemn). Se mai întrebuinţează şi denumirea de eleoun,_qere (ungere cu untdelemn); grecii:;,-
folosesc denumirea de EUXEAa.tovJ adică slujba untdelemnului (de la EDX,'Tl .7
rugăciune, slujbă şi EAatov = untdelemn), iar la popoarele slave se foloseşte: denumi-
rea de Sviatîi Elf.a (Untdelemn sfânt) sau Eleosvefteniia (sfinţirea untdelemnului). La
romano-catolici se întrebuinţa mai înainte denumirea de extrem.a unctio (ungerea cea
mai de pe urmă), pentru că ei o administrau numai muribunzilor, dar după Conciliul .
II Vatican s-au apropiat de concepţia şi practica ortodoxă (vezi mai departe) şi folo-
sesc denumirea de u11;.qerea bolnavilor1.
1. Subiectul (primitorul) fi efectele tainei: pentru cine se s1frârfet'0te sfăntul 1naslu?
Conform practicii Sfinţilor Apostoli, care, după prima lor trimitere, ,,ungeau cu
untdelemn pe mulţi bonavi şi-i tămăduiau" (Mc. VI, 13) şi potrivit sfatului Sfântului
Apostol Iacov (V, 14), sfântul maslu se săvârşea mai întâi de toate pentru cei bolnavi,
ca un rit de tămăduire, care să aducă bolnavului sănătatea sa fizică, socotită ca un dar
al lui. Dumnezeu. şi ca un semn al acţiunii Sale divine 2 • Dar Întrucât prin această sfiî.ntă
taină se cere şi se dobândeşte nu numai tămăduirea de bolile trupului, ci şi iertarea
păcatelor 1 în Biserica Ortodoxă se poate face maslul nu numai pentru cei bolnavi, ci şi
pentru cei sănătoşi, chiar şi pentru copii, şi nu numai o singură dată, ci de mai multe
ori. Căci în fond, orice om este virtualn1ente bolnav şi muritor3 • Astfel, Simeon al
Tesalonicului îl îndemna pe fiecare creştin să se nevoiască a-şi face maslu 4 • Ba în unele ·
plrţi ale Ortodoxiei (la greci), se obişnuia mai de mult a se face maslu chiar pentru
sufletele morţilor 5 • De aceea, mai ales în bisericile din oraşe, în mănăstiri şi la cate-
I Vezi Decretul „De Liturgia", nr. 73. Pentru punctul de vedere catolic amerior Concil. II Vati-
can, vezi de ex. H. Leclercq, Evtreme-onction) în DACL, t. V, col. 1029-1037, iar după Vai:icm II
vezi, de ex., F. Bourassa, L'onction des nialadcs, Roma, 1970 (Presses de l'Univ. Gregorienne); R.
Beraudy, Le sacrement des 1nalades, în „Nouveile Revue Theologique" 96 (1974), pp. 600-634; B.
Sessboiie, L'onttion des nialades, Lyon, 1972.
2
Comp. Ed. Cothenet, La guhison c01mne signe du Royaume et l'onction des 1nalades, în voi. ,,La
maladie et la mmt du chreticn dans la Liturgic", Roma, 1975, pp. 101-125.
3
P. Evdokimov, L'Orthodoxie, pp. 298-299.
4
Vezi Simeon al Tesalonicului, Pentru ~făntul Maslu, cap. 285, trad. rom. cit._, pp. 184 şi 188.
Comp. Prof. N. Chiţescu şi colab., Teologia IU'fJmatică şi simbolică, voL II,,PP· 928-929.
5
Vezi Simeon al Tesalonicului, op. cit., cap. 287, trad. rom., p. 185. Io vechile Evhologhii greceşti
(ca de ex. ed. de Veneţia, 1537 şi 1566, cap. 96, p. 191 ş.u.) exista chiar o rânduială specială a
Maslului pentm mo11i, atribuită mitropolitului Nicolae al Atenei. Această practi.d a fost interzis,i
zadarnic de patriarhul ecumenic Nichifor II din sec. al XIII-iea (1260-1262, vezi la ]\,fanuel.
Ghedeon, II, 43-44), in Biserica msă a fost de la început şi permanent împotriva ei (a se vedea artic:
164 din Nomocanonul slav în 228 titluri, tipărit de obicei în Trebnicele slave). Artic. 163 din acelaşi
Nonwcanon interzice, de asemenea, practica grecească de a se da maslul ca epitimie celor păcătoşi
(patriarhul ecumenic Matei I dăduse unui ucigaş maslul drept canon, vezi Acta Pat1inrchatus
Constantinopolitani, ed. Miklosich-Miiiler, t. II, p. 319).
346
LITURGICA SPECIALĂ
it
~ drale, se săvârşeşte adesea maslu de obftCJ adică atât pentru bolnavi, cât şi pentru cei
; sănătoşi, ca un rit cu sens evident penitenţial, menit să acorde o iertare generală de
t păctte, mai ales înainte de Paşti 6
.
In practicâ, bolnavul .pentru care sesăvâ.rşeşte în chip special maslul mai întâi se
spovedeşte (atunci când e posibil), pentru ca să capete, prin dezlegarea dată de du-
hovnic, curăţirea sufletului de pkate, care va fi pecetluită apoi prin maslu, aducând
· după sine şi tămăduirea trupului de boală 7 ; din punct de vedere dogmatic însă, efec-
tele maslului nu sunt condiţionate de săvârşirea în prealabil a tainei pocăinţei8.
După vechile -Pravile bise1icefti 9 nu trebuie să se facă maslu celor ce li s-a legat
Jimba, pruncilor până la şapte ani (pentru că ei nu au păcate) şi nebunilor până ce nu
îşi vin în fire.
2. Ministrul (săvârfitorul) sfântului maslu. Conform tradiţiei vechi a Bisericii, for-
mulată adesea în scris prin hotărâri canonice ale autorităţii bisericeşti, pentru săvârşi­
rea tainei sfântului maslu trebuie de regulă şapte preoţi 10 , după numărul celor şapte
daruri ale Duhului, despre care vorbeşte prorocul Isaia (XI, 2-3). Numărul acesta sim-
bolic aminteşte şi unele fapte din istoria sfântă a Vechiului Testament, care au fost
ulterior privite ca nişte preînchipuiri ale acţiunii şi efectelor sfântului maslu. Astfel,
şapte au fost preoţii care sunau din trâmbiţe şi de şapte ori a fost înconjurată cetatea
ierihonului, d.nd israeliţii au cucerit-o, la intrarea lor în pământul sfânt, după izbă­
virea din robia egiptenilor (Iosua VI, 13-16). Şi tot de şapte ori s-a rugat prorocul Ilie
pe muntele Carmel, până când Dumnezeu a dat ploaie pământului ars de secetă (III
Regi XIX, 42-44). Prorocul Elisei l-a înviat pe un tânăr mort, culcându-se peste el de
şapte ori (IV Regi IV, 34-35) 11 ; şi tot de şapte ori s-a cufondat în Iordan Neeman
siriar1ul, când s-a curăţit de lepră, potrivit sfatului prorocului Elisei (IV Regi V, 14).
De aceea, rânduială sfântului maslu cuprinde şapte apostole şi şapte evanghelii, pre-
cum şi şapte rugăciuni deosebi-ce pentru binecuvântarea untdelemnului şi tămăduirea
bolnavului (câte una pentru: fiecare preot), motiv pentru care această taină mai e cu-
noscută la greci şi sub numele de „taina celor şapte preoţi" (Heptapadion)) iar în ru-
seştf sub nume.le de soboravanie, adică slujba adunării sau sobornlui (preoţilor) 12 •
In practică însă, la nevoie pot sluji sfântul maslu .şi mai puţini preoţi: de obicei cinci
sau trei, pentru numărul Treimii - cum recomandă Evholo}!hiul şi Simeon al Tcsalonicu-
lui 13 - sau cel puţin doi. In tot cazul~ săvârşirea sfântului maslu numai de un singur
6
În favoarea generalizării acestei practici militează unii teologi, ca de ex., Pr. Elie Melia (Paris),
în studiul său Le sac1-ement de !'onction des 111alades dans son developpenient historique et quelques
considera.tions sur la pra-ctique actuelle, în voi. ,,La maladie et la mort du chretien dans la Liturgie",
Roma, 1975, pp. 193-228.
7
Vezilv[olitfelnicul, Povăţuirea de la începutyl slujbei Maslului (ed. 1937, p. 101) şi Mărturisirea
Ortodoxă, part. I, răsp. la întreb. 118. Comp. şi lnvăţătură p1-eoţilor pe scu1-t... , f. 29.
8
Comp. Prof. N. Chiţescu şi colab., op. şi vol cit., p. 926. B. Paschmann, Ptfnitence et onction des
1nalades) Paris, ţ 966 (Coli. ,,Hist. des dogmes").
. 9
Ca de ex. lnvăţătură preoţilor pe scurt..., Buzău, 1702, f 29-30.
10
Vezi, de exemplu, hotărârea patriarhului ecumenic Arsenie (secolul al XIII-lea), la Pan.
Trembela, MtKpov EUXOA6ywv, p. 108.
II Comp. Simeon al Tesalonicului, op. cit., cap. 283, trad. rom. cit., pp. 183-184.
12
Comp. Pr. O. Căciulă, Practici cultice denaturate) în rev. BOR, an. 1952, nr. 6-8, pp. 420.
13
Pentru sfântul maslu, cap. 283, trad. rom., p. 184: ,, ... Cu toate că (Sfântul Iacob) nu scrie
număml (preoţilor), trebuie a păzi aşezământul cel dintâi, adică să fie şapte (preoţi), după obiceiul
cel dintâi, iar la nevoie mai puţin, adică trei, ~i toate câte sunt rânduite a se zice, să le zică, căci toate
cele de la Părinţi sunt ale Duhului. Numai un preot însă să nu facă maslu, căci precum pentru arhie-
rei scrie să nu se hirotonisească de la unul singur, asemenea şi pentm maslu, să nu se facă de un
347
Pill:ZOT PIWP. OP.. ENg BRA.NI-Srn
preot, cum se obişnuieşte pe alocurea - ca la romano-catolici _, este o abatere d t
tradiţie.O asemenea practică, în împrejurări normale, este împotriva cuvântului lăm';
al Sfântului Apostol Iacov (V, 14) care ne îndeamnă să-i chemăm pe preoţii bisericiiţf
nu pe un singur preot14 . Ea este admisibilă numai în cazuri de mare nevoie (lipsăf}
preoţi), cum ar fi de ex. pe câmpul de război, sau în satele răzleţe, de munte, în pustiet
locuri depărtate etc. 15 ; de altfel, în mod practic e foarte greu, dacă nu chiar imposib''
pentru un singur preot, să facă singur toată slujba, care e foarte lungă.
3. Locul şi timpul săvârşirii (unde.# când se săvârfefte sfântul rnaslu) ·C(:., 'c
Sfântul maslu s~ săvârşeşte fie la bi~serică_ (p_entru mai mulţi), fie la casa bolnavulajJ'fi
pentru care ne rugam sau la locul de zacere (spital).. ·:·: tâtzl:
În ceea ce priveşte timpul, săvârşirea lui nu e legată de zile sau soroace anumite',§·
(fixe), ci se face oricând e nevoie. Se obişnuieşte însă să se facă mai al~s în zilele 'de/i:;'
luni, miercuri şi vineri, şi de preferinţă în timpul posturilor de peste an. In unele biscrtiit·
rici de oraşe, la catedrale şi în mânăstiri, se face maslu de obşte mai ales în SfântarşH\x;;
Marea Miercuri (in S~tptămâna Patimilor), în amintirea ungerii Miîntuitorului cu ~r)L
de către femeia cea păcătoasă (Le. VII, 37-38). Se face, de asemenea, maslu pentrwceUli
sănătoşi, şi Joi sau Vineri din Săptămâna Patimilor, iar pe alocurea chiar în Mare·ail}I:·
Sâmbătă înaintea Ceasurilor (sau a Liturghiei), în amintirea ungerii trupului Mânru::;/t,;'
itorului ~u miresme, de către mironosiţe 16 . În Bucovina se îndătinează a se face maslulîf
în Joia Săptămânii Patimilor, în loc de spălarea picioarelor care se face prin m;înăstidf;J''
iar în unele locuri din Biserica Greciei se obişnuieşte să se facă maslu şi în ziua SfânqJ·
tului Iacob, fratele Domnului (23 oct.) 17 • i J;}Lt;·:
În ceea ce priveşte: timpul din zi, se indică dimineaţa, cum se făcea de regulă pretu;,~)f
tindeni, până nu de mult; în ultimul timp se obişnuieşte pe alocuri să se facă maslu dern,
obşte şi după masă (spre seară), când credincioşii sunt mai liberi (mai ales la oraşe).:şii
pot lua parte la slujbă. ' dă binecuvântarea pentru maslul propriu-zis) 21 . Diaconul (dacă este) sa\]. preotul cel
H:i '
4. Rânduiala slujbei şi explicarea ei. Când se săvârşeşte maslul la casa bolnavu_lui;1
atunci bolnavul trebuie întâi spovedit (şi la urmă. împărtăşit, dacă e cazul). Apoţ, Ş~<
pun pe o masă aşternută cu acoperitoare albă, lângă patul de zăcere, Stanta Evang~ţlie .:
şi Sfânta Cruce, iar alături, un vas (castron) cu grâu sau făină (unii pun şi vin)11\Jnv·
-------------------------------------~;'!:,
preot, căci zice (Sfânml Iacob): ,,Să se ch;me preoţii Bisericit~ iar nu un preot, şi să se roage pentru dâri:•'· >,
sul, ungându-l cu untdelemn,,. Vezi de acelaşi, Rii.Jpuns la întreb. 48 (trid. rom., p. 32~). Comp. ş1
Pravila mare (Îndreptarea Legii), gl. 66 (ed. ~ucu~eşti, ţ 962, p. 1 _11); lnvăţătură preoţilor pe scut"t.. ;;/
(cit. supra), f. 30; Mitrop. Iacov rumeanu~, Sinopsis, Iaş1, 19?1, _f 14 v. , . . . _ . ',:
14
Vezi Indreptarea Legii, gl. 66 (ed. cit., p. 111). In B1senca Grec1e1, arh1ep1scopul Dorote1:;tl1
Atenei şi A roată Grecia a interzis, de curând, printr-un ordin circular, săvârşirea maslului de un sm~,
gur greot (vezi rev. BOR, an. 1957, nr. 1-2, p. 121). , , . . . ·· 1_
5
Vezi Pidalianul, Neamţ, 1844, f. 322 verso, submsemnarea 2 la tâlc. can. 12 ş1 13 Cart~g":a.
Pentru părerea contrarie, vezi, de ex.: Prof. N. Chiţescu şi colab., op. şi voi. cit., p. 927. Atât în ~1sencm
rusă, cât şi la sirienii ortodocşi (melkiţi) din patriarhatul Antiohiei, se admite săvârşirea maslulw de_ un
singur preot (vezi, de ex .. Calendarul bisericesc ortod-0x al Patriarhiei Moscovei pe anul 1947, p. 44 ŞIC.
Charon, Le rite byzantin du.ns les patriarcats melkites, în Xpuoocr-coµuca, Roma, 1908, p._ ~94). . . .
16
Vezi V. Mitrofanovici şi colab., Litu,;gica, ed .. 1929, p. 851; Pr. P. Procopovicm, Ritual~c,,;i,
p. 73, 134; Ic.D. Lungulcscu, Manual de practică liţu,;gică, _p. 178? Jn:drumăt<>r:-tl tipic_or:al al M1t,rc'.-
poliei Banamlui pe anul 1955, Timişoara, p. 173; Indrumatorul biscncesc al M1tropohe1 Ardeahum,
Sibiu, 1953, p. 15 ş.a.
17
Vezi 'Hµepo).hytov, Atena, 1960, p. 178. . .
Făina şi grâul, obişnuite în practica românească din unele re:giuru, nu sunt menţionate decann' •
18
ultimele ediţii ale„ilioliifelnicului românesc, începând cu cea din 1937.
348
LITURGICA SPECIALĂ
1:\.mijlocul lui (sau deasupra} se pune o candelă (un pahar) cu untdelemn curat (materia
1; tainei), iar în jurul ei se înfig în grâu (făină) şapte beţişoare - preferabil de busuioc -
tînfăşurate cu vată la un capăt, pentru ungere 19 . Se aprind lumânări (de obicei şapte),
{ legate snop sau lipite pe marginea vasului cu făină (Molitfelnicul prescrie să se dea şi
f preoţilor lumânări în mâini). ·
, Dacă se face maslu de obşte în biserică, atunci se pun pe o masă, în mijlocul biseri-
cii, Sfilnta Evanghelie, Sfânta Cruce şi sfeşnice mici, iar cr,edincioşii aduc" şi pun pe ea
'.";;, văsişoare cu grâu sau făină şi untdelemn, în care se înfig lumânări aprinse (uneori se
aduc şi diferite lucruri de ale celor bolnavi sau absenţi, ce vor fi binecuvântate de către
preoţi, spre ajutorul şi sănătatea celor care le vor folosi).
Slujba propriu-zisă a tainei sfântului maslu e precedată de o rânduială deosebită,
asemănătoare Utreniei şi alcătuită din cântări menite să-i pregătească sufleteşte pe
primitoml tainei şi pe cei prezenţi, inspirându-le încrederea în puterea, milostivirea şi
îndurarea lui Dumnezeu pentru alinarea suferinţelor oamenilor; partea principală a
acesteia o alcătuieşte canonul Sfântului Arsenic ( pustnic din sec. IX, devenit arhiepis-
cop de Corfu) . Această rânduială se citeşte, pe alocuri, de către cântăreţi singuri, îna-
20
·"•1.·
inte de: maslul propriu-zis. Preoţii, îmbrăcaţi în patrafire şi feloane, stau în jurul mesei.
La început, protosul cădeşte în jurul mesei şi pe credincioşi (în casă cădeşte: icoana,
pe bolnav şi pe ai casei). Dacă nu s-a citit dinainte partea introductivă (cu caI1ont:tl
Sfântului Arsenic), se citeşte acum, zicând preoţii pe rând irmoasele canonului şi cele-
lalte (vezi M'olitfelnicul). .
După aceea, se aprind luminile; protosul, cu capul descoperit, se închină, ia în
mâini Sfânta Evanghelie şi dă binecuvântarea pentru începutul maslului propriu-zis
(,,Binecuvântată este împărăţia Tatălui ... "), făcând cruce cu Sfânta Evanghelie (unii şi
cu Sfânta Cruce) peste vasul (vasele) cu făină şi untdelemn, apoi o să.rută şi o pune la
loc (dacă partea cu canonul Sfântului Arsenic s-a citit dinainte, îndată după cădire· se
dintâi zice ectenia, care cuprinde cereri speciale pentn1 binecuvântarea u~tdelemnului
şi pentru tămăduirea bolnavului;. la cererea: ,,pentru ca să binecuvânteze 'untdelemnul
acesta . .,." toţi preoţii fac semnul binecuvântării deodată cu mâna spre untdelemn;
asemenea şi la cererea urm:itoare: ,,pentru robul (robii) lui Dumnezeu X ... ", la care
,
. preoţii fac semnul binecuvântării spre bolnavul pentm care se face slujba .
Urmează apoi riwă.ciime,i pentrit ~finţirea untdeletnnului (,,Doamne, Care cu mila şi
cu îndurările Tale ... "), pe care o rostesc preoţii pe rând, începând cu protosul, până se
plineşte de şapte.: ori, făcând fiecare, la timpttl cuvenit, semnul binecuvântării peste
untdelemnul care constituie materia tainei.
După aceea se cântă (sau se citesc) un şir de tropare scurte, în care invocăm pe
'i Mântuitorul, pe Sfânta Fecioară şi pe unii sfinţi mai veneraţi în popor sau reputaţi ca
tămăduitori de boli (Sfinţii Nicolae, Dimitrie, Pantelimon, Sfinţii doctori rară de
arginţi ş.a.), spre tămăduirea bonavului.
Începe apoi citirea celor şapte Apostole şi Evan11helii. Apostolele le citesc diaconii
(dacă sunt) sau cântăreţii, în timp ce se cădeşte; Evangheliile le citesc pe rând preoţii,
19
În graiul bisericesc vechi, acestea se numesc pomazelnice sau pomăzuitoare_ ţde la slavo-ru~,
ponwzati = a unge, a mirui) . Vezi, de ex., Moliifelnic, Chişinău, 1820, f. 79 v şi T-ipicul (mare), laşi,
1816, p . 94.
20
V. Mitrofanovici şi co1ab., op. cit., p. 364.
A -,.
21
Formula specială pentru binecuvântarea de la început a maslului propriu-zis (,,Binecuvânta~ă
este împărăţia ... ") se află numai în Moliifelnicele româneşti mai noi (lipseşte din Evhologhiile greceşti,
' din Trebnicele slave, ca şi dinMoliifelnicele uniţilor de rit bizantin).
349
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
î'ncepind cu protosul, aşezat cu faţa spre credincioşi (în casă Evanghelia se ţine pe
capul bolnavului, care, după citire o sărută) 22 • ',
Cele şapte pericope din Apostol încep cu cea din Epistola Sfântului Apostol Ia''
(V, 10 ş.u.), unde se vorbeşte despre puterea vindecătoare a Maslului. Toate vorb
fie despre răbdarea 'in suferinţa şi nădejdea vindecării, pe care trebuie s-o nutrească·;
bolnav, fie despre darul tămăduirilor dat de Dumnezeu sfinţiţilor Săi slujitori, fie :d
pre puterea şi efectele minunate ale rugăciunii făcute pentru cel bolnav ş.a.m.d. _.
Dintre cele şapte Evanghelii, unele istorisesc pocăinţa unor persoane biblice;··ca:r61{t.
sunt date ca pildă celui bolnav, ca de exemplu Zaheu (Le. XIX, l ş.u.); altele conţin?',;
pilde şi învăţături ale Mântuitornlui, socotite ca simboluri sau analogii ale Nlaslului :(ca, i_;.
de exemplu, pilda samarineanului milostiv, care unge cu untdelemn rănile, celui căzut.· 1.
între tâlhctri. Le. X,. 25, ş. u.), iar altele istorisesc vindecări minunate săvârşite de Doflti1}<;i ·1··
nul (ca de exemplu, vindecarea soacrei lui Petru şi a femeii cananeence, Mt. VIII,:,f4;·, :_ ,_•.
şi XV, 21), menite să insufle şi să întărească nădejdea şi 'increderea bolnavului în puteL .•.
rea lui Dumnezeu. : ;,l)
După fiecare Evanghelie urmează o ectenie întreită, o 1nolit(d pentru sfinţirea. untdit_;, ' succesiv pe frunte cu beţişorul înmuiat în untdelemnul sfinţit de către fiecare din preoţi.
lemnului (de fiecare dată alta) şi ruf!ăciunea pentru un;JJerea _şi tărndduirea bolnavutt,,~,;
(,,Părinte Sfinte, doctorul sufletelor şi al trupurilor. .. "); fiecare preot citeşte astfdcâte
o Evanghelie, continuând cu ectenia şi molitfa următoare, după care citeşte mgăcig.[
nea: ,,P~rinte Sfinte .... '\ ungându-l totodată cruciş pe bolnav, cu unul din beţişc#f~(
muiat în untdelemn sfinţit: la frunte, la ochi, la nări, urechi, obraz (gură), piept/p~
mâini şi pe picioare 2 3, în timp ce cântăreţii (preoţii ceilalţi) cântă troparul: ,,Doamne;:;;
armă asupra diavolului crncea Ta o ai dat nouă ... ". Rugăciunea: ,,Părinte Sfinte/:!'~-,,1;,
împreună cu ungerea, care constituie miezul slujbei sau forma tainei, precum ~i tropaţ/ ·
ml _amintit, se repetă deci de şapte ori, la fiecare ungere întrebuinţându-se alt. beţişdtf·
La maslul de obşte, această rugăciune, precum şi ungerea celor prezenţi, se poate lăsl:;
la sfârşitul slujbei (vezi mai departe). _ .,:
După. ce s-a citit Evanghelia a şaptea şi s-a Îacut ultima ungere a bolnavului) pre<?~
tul-protos deschide Sfânta Evanghelie 24 şi o pm1e peste capul bolnavului, cu faţa în jos.
(unii pun şi Sfânta Cruce peste Sfânta Evanghelie) 25 • Credincioşii din biserică. îng~i
npnchează ( când se face maslul de obşte în biserică), iar protosul citeşte rugădu.neiF·
,,lmpăra1te Sfinte, îndurat~ şi mult-Milostive ... ", prin care cere de la Dumnezeu ierta3'.
rea păcatelor bolnavului. In acest timp, preoţii ceilalţi ţin şi ei cu mâna Sfânt:1 Evan:,·
ghelie sau pun epitrahilele peste capetele credincioşilor şi cântă încetişor şi rar „Do'!-n:î;<
ne, miluieşte", întreit, pe glasul II (ca la hirotonie). Această punere a Sfintei Evangl1e~
lii pe capul bolnavului închipuie punerea mânii Domnului însu~i peste capul boln.avu-
22
Cum recomandă Simeon al Tesalonicului (Despre sjăntul maslu, cap. 290, trad. rom., p. 187)şi
unele manuale particulare de Tipic, ca cele de P. Procopoviciu (op. cit.) p. 133). F. .Balamace (Expfi-
caţiuni la practica litzn:gică, p. 442) ş.a.
~ După Simeon al Tesalonicului (loc. cit. supra), fiecare preot citeşte molitfa ţinând mâna pe c~-
2
pul bolnavului, imitându-L pe Mântuitorul, Care-i vindeca pe bolnavi punându-Şi mâinile peste e1;
totodată, la fiecare ungere, după acelaşi, preotul respectiv zicea formula: ,,Ajutorul nostru în numele ·
Domnului".
24
Simeon al Tesalonicului nu pomeneşte de deschiderea Evangheliei, dar spune că preoţii îşi pl!l~ ·
neau mâinile peste capul bolnavului (Despre sfântul mm·lu) cap. 290, trad. rom ... p. 188). ··;
25
Unii preoţi dau Sfânta Evanghelie bolnavului însuşi, ori unuia dintre cei de faţă, s;\ o sărute şi să
o deschidă, cum se indică numai în ultimele ediţii ale Moliifelnicului românesc, începând rn cea de Bu-
cureşti, 1950. O asemenea practică favorizează însă cultivarea superstiţiilor privitoare la acest moment
al slujbei (comp. şi Pr. D. Buzatu, Din istoria Molitfelnicului ortodox, în MO) 1966, 1-2, p. 30).
350
LITURGICA SPECIALĂ
lui, aşa cum reiese şi, din cuprinsul rugăciunii respective. După aceea, bolnavul sărută
Sfânta Evanghelie.
Apoi se cântă două podobii) în timp ce preoţii se ung reciproc pe frunte şi după
aceea îi ung şi pe cei ai casei.
Urmează o ultimă ectenie întreită scurtă şi apoi protosul face otpustul slujbei.
După aceea, bolnavul ( credincioşii din biserică, stând în genunchi) zic( e) de trei
ori, către preoţii slujitori: ,,Binecuvântaţi, părinţi sfinţiţi, şi mă iertaţi pe mine,
păcătosul", iar preoţii r:ăspund, de fiecare dată, binecuvântând: ,,Dumnezeu să te (vă)
ierte şi să te (vă) binecuvânteze şi sănătate să-ţi (vă) dăruiască" 26 • Protosul încheie cu:
,,Pentrn rngăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri ... ".
Dacă suntem în biserică (când se face maslul de obşte), după otpust preoţii slujitori
iau fiecare câte tm beţişor cu vată şi se aliniază în dreapta iconostasului (spre strana
stângă) cu faţa spre credincioşi, în ordinea ierarhică; se ptm pe iconostas Sfânta Evan-
,gl1elie şi Sfâ.11ta Cm.ce. După· ce preoţii se t111g reciproc pe f1u11te, credi11cioşii vi11 pe
rând şi sărntă icoana, Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cmce aşezate pe iconostas şi stmt W'lŞi
Se ung de obicei, cruciş, şi lucrurile aduse de credincioşi. Dacă nu s-a citit la timpul ei
rugăciunea w1gerii (,,Părinte Sfinte, doctornl sufletelor şi al trupurilor. .. "), se zice acum
în §Oaptă, de către fiecare preot, în timp ce cântăreţii cântă troparul: ,,Doa1m1e, armă
asupra diavolului ... ". Apoi protosul încheie cu: ,,Pentry. rngăciunile ... ".
Uneori, maslul se împreună cu Agheasmă mică. In acest caz, sfinţirea apei se face
înaintea maslu.lui, dar stropirea casei şi a bolnavului, cu cântările respective, se face la
sfârşit, după. ultima ungere a bolnavului27 •
5. Întrebuinţarea untdelemnului de la maslu. E ştiut că w'.1tdelemnul, care
alcătuieşte materia tainei sfântului maslu, este simbol al îndurării divine şi totodată
medicament, mijloc de însă.nătqşire, întrebuinţat în acest scop din adâncă vechime
(vezi, de exemplu, Mc. VI, 13). In unele părţi, în untdelemnul de la maslu, se ameste-
că şi vin, amestecul acesta amintind de vindecarea în acest mod, de către samarineanul
milostiv, a celui căzut între tâlhari (Le. X, 34).
Untdelemnul de la maslu, fiind binecuvântat de preoţi cu invocarea lui Dumnezeu,
este sfânt, plin de darul dumnezeiesc al Sfântului Duh, ca şi apa botezului. El are pu-
terea de a curăţi sufletul, prin iertarea păcatelor, şi a tămădui trnpul, prin izgonirea
bolilor., împărtăşind mila şi îndurarea lui Dunmezeu. De aceea, untdelemnul rămas de
la maslu, ,:::a şi făina binecuvântată atunci, trebuie păstrate cu cinste, în loc curat şi ales
şi pot fi folosite numai în scopuri pioase 28 .
26
Acestea sunt formulele prevăzute în Moliifelnic) dar în practică se folosesc şi alte formule, ca
cele date de Ic.D. Lw1gulescu, op. cit. p. 178.
27
Vezi P. Procopoviciu, op. cit., p. 134 şi Pr. I. St. Popescu, Noţiuni liturgice sau explicare pe scurt
o serviciului divin, Iaşi, 1922, p. 124. Din cauza lungimii slujbei, în Biserica rusă există o prescurtare
a maslului, întrebuinţată atunci când slujeşte un singur preot, lăsându-se cea lungă pentru maslurile
ele obşte, la care de obicei slujesc mai mulţi clerici în sobor (vezi C. Charon, Le rite byzantin dans Ies
patriarcats melllites, în Xpucrocr1:0µtK<i, p. 695 şi S. Heitz, Der orthodoxe Gottesdienst) Band I, Mainz,
1965, p. 534). O asemenea slujbă e în uz şi la Uniţii de rit bizantin. Ea constă din: binecuvântarea
pentru ierurgii, rugăciw1ile comune începătoare, ectenie, binecuvântarea untdelemnului, un apostol,
o evanghelie, ectenie, o rugăciune, o singură ungere şi otpustul. Vezi, de exemplu, Evhol.oghion sau
kţoliifelnic, Blaj, _1940, pp. 77-80: Rânduiala sfântului niaslu care se slujeşte de un singur preot (tipărit
ŞI separat, la BlaJ, 1930). Dacă se întâmplă ca bolnavul să moară în timpul slujbei, slujba se lasă ne-
terminată, dar dacă bolnavul a apucat măcar prima ungere, se socoteşte că a primit maslul complet.
28
Simeon al Tesalonicului, op. cit., cap. 291-292, trad. rom., pp. 188-189.
351
 Astfel, untdelemnul se poate pune în candele să ardă, fie în casă, fie în bised
unde poate fi folosit şi la minut. După Simeon al Tesalonicului29 , chiar şi trup ,
morţilor se pot unge cu untdelemnuJ păstrat de la maslul ce li s-a făcut pe când,.er,a ·
viaţă 3°. La noi, prin Bucovina şi nordul Moldovei, se· obişnuieşte să se ungă osemi,
tele dezgropate, cu umdelemnui sfinţit la maslu, în cazul reînhumării lor. Pe alocurcs
este obiceiul ca, din făina şi din untdelemnul binecuvântat la maslu, să se facă, pâiri'
şoare din care se dă bonavului să mănânce, în unele părţi (ca de e~. Bucovina)., di.
PARTEA A CINCEA
untdelemnul sfinţit se dă bolnavului să guste îndată după Sfânta Impărtăşire/a '.'
restul e folosit la pregătirea mâncărurilor destinate lui 31 .
În alte părţi, din făina binecuvântată la maslu, se fac prescuri pentru Liturg@
( dacă este mai multă) 32 • ·
Ierurgiile
Beţişoarele folosite pentru ungere se adună şi se îngroapă ori \se ard, aruncându".'sJ
cenuşa în loc curat.

29
Op. şi loc. cit. supra.
30
Obiceiul acesta exista şi la noi odinioară, cel puţin erin părţile Moldovei, unde îl semnal
acum două secole în urmă, mitropolitul Iacov Putneanul: ,,Insă şi morţii cu untdelemn se ung, du·
cum zice dumnezeiescu Dionisie, spre închipuirea untului· de lemn celui de la botez. Şi aceasta,
face întru închipuirea lui Hristos şi peceltuirea celor ce întru Hristos s-au mutat de la noi ş~ ţnt
<i:Înstea lor, ca celor ce au vieţuit aici după poruncile Lui, precum peste moaştele sfinţilor mucenici.
mare să pune în. locul untdelemnului acestuia. Căci celor desăvârşiţi cele desăvârşite şi .,.-,, c''"'·"'
11

cade" (Sinopsis, Iaşi, 1751, f. 15).

31
Vezi Juv. Stefanelli, Litu1lfica, p. 128.
32
Unii autori de manuale de Tipic interzic obiceiul acesta (ca de ex. F. Balamace, op. cit., p.

352
 CAPITOLUL I

Introducere generală despre ierurgii

În afară de rând1iiala sfintelor taine, Moliifelnicul ortodox cuprinde şi alte rânduieli,

slujbe şi n1găciuni, pe care le numim, cu un termen general, ierury;Jii sau evholo11ii 1 (la
romano-catolici = sacramentalii).
1. Ce sunt ienirgiile. Sunt slujbe, rânduieli şi mgăciuni pentm binecuvântarea şi
sfinţirea omului în diferite momente şi împrejurări din viaţa sa, ca şi pentru binecuvân-
tarea şi sfinţirea naturii înconjurătoare şi a diferitelor lucruri sau obiecte de folos omu-
lui. Ele stau de obicei în legătură cu sfintele taine şi cu Sfânta Liturghie, fiind săvârşite
ori înaintea acestora, ca o pregătire a lor (cum sunt ierurgiile dinaintea botezului, în
legătură cu naşterea omului), ori în timpul lor (de ex., sfinţirea Mimlui la Liturghie,
sfinţirea apei la botez), ori după ele, ca o încoronare sau desăvârşire a lor (cade exemplu
dezlegarea cununiilor în a opta zi după cununie, parastasul după Liturghie ş.a.).
2. Care es1te scopul sau rostul ierurgiilor. Este să-l purifice pe omul credincios şi
firea încojurătoare, în care trăieşte el, adică vietăţile şi lucrurile de care omul credin-
cios are nevoie pentru trai sau pentm viaţa sa materială şi spirituală. Şi de ce este ne-
voie de această purificare ?
După învăţătura Bisericii noastre, păcatul primilor oameni a introdus dezordinea,
suferinţa, durerea şi nefericirea nu numai în viaţa omenească, ci a stricat şi frumuseţea
şi armonia dintru început a firii înconjurătoare dinainte de păcatul primilor oameni,
când toate câte făcuse Dumnezeu „erau foarte bune" (Fac. I, 31). Blestemul Zidito-
rului, de după căderea lui Adam, s-a răsfrânt nu numai asupra tuturor oamenilor, care
se trag din prima pereche, moştenind păcatul originar, ci şi asupra tuturor lucrurilor
din natură, în mijlocul căreia omul îşi trăieşte viaţa: ,, ... Blestemat să fie pământul întm
lucrurile tale; întm necazuri vei mânca dintr-însul în toate zilele vieţii tale. Spini şi
pălămidă va răsări ţie şi vei mânca iarba pământului, întru sudoarea feţei tale vei
mânca pâinea ta, până dind te vei întoarce în· pământ, din care eşti luat; că pământ eşti
şi îq pământ te vei întoarce" (Fac. III, 17-19).
Intre om şi natură a existat de la început o solidaritate nu numai de structură,
făptura fizică a omului fiind alcătuită din aceleaşi elemente primordiale ca şi natura, ci
şi o comunitate de destin, în ordinea religioasă.. După învăţătura Bisericii, păcatul
omului a făcut întreaga natură să sufere împreună cu el: ,,Printr-un om a intrat păcatul
în lume, iar prin păcat moartea ... " (Rom. V, 12). Urmările dezasnuoase ale păcatului
originar asupra firii zidite au făcut-o să aştepte şi să dorească şi ea izbăvirea din
stricăciune, ca şi omul, precum spune Sfântul Apostol Pavel: ,,Căci făptura s-a supus
deşertăciunii, nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o, în nădejdea că şi făptura
însăşi se va slobozi din robia stricăciunii, spre slobozenia măririi fiilor lui Dumnezeu.
Căci ştim că toată făptura 1'.mpreună suspină şi împreună are durere până acum ... "
(Rom. VIII, 20-:22).
Soarta naturii a fost astfel strâns legată de aceea a omului; coruptă din pricina
omului, ea îşi aştepta vindecarea sau restabilirea tot prin el. Căzută sub influenţa celui

• lcpm.lpyicx, = lucrare (slujbă) sfântă; Euhologia = 1::ux11 şi Myoc, (cuvânt de rugăciune sau
1

slujbă cu mgăcitme). ~

355

PREOT PROF. DR. ENE BRANI5TE
rău din pricina păcanilui omenesc (comp. Efes II, 2), nanira a redobândit o dată
omul posibilitatea de a fi ffStabilită întru curăţia, frumsueţea şi armonia iniţială, pr
întruparea Mânniitornlui. Imbrăcând cu adev,î.rat firea omenească, Mânniitorul şr
împletit toată viaţa Sa pământească cu aceea a oamenilor şi a naturii. El a mers
pământ, a străbătut ogoarele şi lanurile de grâu, a iubit florile câmpului şi păsările ce
rnlui, pe care le-a dat pildă omului pentrn frnmuseţea şi strălucirea lor (comp. Mt. VI
26--29), a mâncat din roadele pământului, a fost botezat în apa Iprdanului, trupul Săq
a fost uns cu mir şi aromate, înainte de înmormântare ş.a.m.d. Intr-un cuvânt, nirnî2}
din opera creaţiei n-a rămas străin amenităţii Sale şi nimic n-a rămas în afara harulUÎ'ft
Sfântului Duh, care plutea pe deasupra apelor, la facerea lumii (Fac. I, 2). ,'°'
Astfel, sfinţind El însuşi firea omenească pe care a purtat-o, Mântuitorul a lăsat· ·
Sfinţilor Săi Apostoli şi puterea de a resfinţi natura, de a o sustrage înrâuririi şi puterij ;/'.
celui rău (comp. Mt. X, 8; Mc. XVI, 17-18 ş.a.), de a o readuce sub sfera de influenţă~ '(
Harului divin şi la destinaţia ei originară, aceea de a sluji spre slava lui Dmnnezeu şi spre,, ,:c:
folosul omului. De aceea, Biserica binecuvânteaz{i nu numai toate lucrurile pe care sluji1
tarii ei le întrebuinţează. în serviciul religios (apa, pâinea, vinul, tămâia, untdelenmul, va,
sele şi veşmintele limrgice etc.), ci şi toate elementele naturii cu care omul vine în atin-
gere sau pe care el urmează să le folosească: florile şi iarba câmpului, ·ţarinile, livezile şi
lanurile din care omul îşi scoate hrana ( 1 febrnarie, sfeştaniile), roadele pământului şi
fructele pomilor (fa Sânpetru, Sfântul Ilie şi 6 august), ramurile sau stâlpările arborilor
(la Florii şi Rusalii), mâncămrile şi cărnurile (la Paşti), apele (la Bobotează), casele şi lu-
crurile din ele şi, în sfârşit, tot ce este de trebuinţă sau de folos omului2 • Ea binecuvâri.:.
tează, de asemenea, munca omului şi îndeletnicirile cu care el îşi susţine viaţa sau cu care
supune şi înfrumuseţează namra, începutul şi sfârşitul oricărei lucrări sau acţiuni, mo~
mentele, întâmplările şi împrejurările cele mai de seamă din viaţa noastră, atât cele de
bucurie, cât şi cele de întristare (Rugăciunea pentru cei ce călătoresc şi cele pentru tot
felul de trebuinţe, iernrgiile în leg~itură cu naşterea şi cu moartea, tedeumurile şi poli-
hroniul la diferite împrejurări, rânduielile intrării În călugărie ş.a.).
3. Care sunt deci efectele ierurgiilor. Prin ele, puterea şi acţiunea curăţitoare şi
sfinţitoare a Bisericii se revarsă nu numai asupra fiinţei omului, ci şi asupra întregii
lumi creanirale, scoţând-o de sub puterea blestemului şi sfinţind-o. Cu alte cuvinte~
prin Biserică, sau mai bine zis prim puterea sfinţitoare dată slujitorilor să.i, se împărtă­
şeşte şi firii neînsufleţite, precu11;- şi fiinţelor neraţionale, harnl Sfântului Duh, în mă~
sura în care le este de trebuinţă. In felul acesta, după cuvânnil Sfântului Apostol Pavel~
,,toată fâptura lui Dumnezeu e bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţu­
mire, căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dunmezeu şi prin rngăciune" (I Tim„ IV, 4-5).
Namra neînsufleţită, care, în urma blestemului ajunsese în dezarmonie cu omul, rede-
vine astfel în mediu prielnic pentru traiul omului, un auxiliar pentru existenţa şi
mântuirea lui; prin om, ea devine totodată asociată sau părtaşă cu el la cultul divin,
adică la preamărirea Ziditornlui de către om, prin Biserică.
Omul, care este coroana creaţiei şi sinteza sau rezumatul ei (microcosmos), reîmpăcat
cu Dumnezeu, trage deci cu sine toată creatura din nou spre Creatorul ei, apropiind-o de
El, ca totul să fie mediu şi insnument al rnijlocirii Harului dumnezeiesc3 • Ierurgiile operea-
2
Comp. S. Boulgakoff, L'Orthodoxie (coli. ,,Les Religions"), Paris, 1932, pp. 190-191.
3
Comp. Dr. Josef Casper, Die salzramentale Welt, în vol. Morgenlăndisches Christentuni. Wi;ge zu
eineroekitmenischen Theologie. Hrgb. v. Dr. Paul Kriiger u. Dr. J. Tyciak, Paderborn, 1940, p. 175.
356
LITURGICA SPECIALĂ
ză deci o „deprofanare" în chiar fiinţa acestei lumi. Prin sfinţirea elementel?r _natu_rii, _~ni~
versul se transformă într-o „liturghie cosmică", într-un templu al prezenţei ş1 acţmnu lm
Dumpezeu. Totul e pus în legătură cu Dumnezeu, se referă la El, creştinul fiind astfel con-
ştient că el trăieşte, se mişcă şi activează nu într-o lume ostilă, ci într-o lume a lui Dtm1ne-
~eu, pătrunsă de puterea şi iubirea Lui 4 •
_ _
Ierur?;iile constituie astfel mijlocul prin care Biserica ţinteşte să realizeze desăvârşirea
creaţiei; ~le pregătesc şi anticipează sau prevestesc făpmra cea nouă ~are v~a să_ ~e, adică ac_el
cer nou şi pământ nou", pe care le-a văzut Sfântul Ioan Evanghelistul m v1zmnea sa du~
Apocalipsă (XXI, 1) şi pe care le aşteptăm, potrivit făgăduinţei, după sfârşitul veaculm
acestuia (II Ptr. III, 13 )5.
J
Iată de ce pe drept cuvânt, s-a vorbit despre sensul sau caracterul (pan) cosmic al
nwăâunii ort~doxe: prin ierurgii, sf~r~ ?-e in~~~nţă ! _rngă~iunilor culnilui ortodo_: se
·1., .•
extinde dincolo de persoana omului ~1 nnde sa 1mbraţ1şeze mtreaga lume creaturala.
4. Originea şi vechimea ierurgiilor:_ Se ob~ecte3:z~ un~ori_că ie~rgi_il~. n-ar fi fo~t
practicate în Biserica veche, ci ar fi c~eap1 sau nascoc1n mai ~01 ale B1sen~11, sub pres1:
unea mentalitătii magice a poporulm simplu. Celor ce pretmd astfel le raspundem _ca
iernrgiile sunt tot atât de vechi ca şi Biserfca creştină. B~, _Pe unele -~in ele le m?ştenu:1;
încă din Legea Veche, ca de exemplu slu1ba pentru curaţ1reaf~m~11 la„40 ?e z1le„dup~
naştere (vezi Lev. XII; comp. _Le. II, 22~24); pe altele l~-a sav~rş1t Man?11~-o~l m_suş1
(tăm~iduirea bolnavilqr, izgomrea duhunlor nec~rate, bm~cuvantarea pam11 ŞI a vm~~
lui, a peştilor etc.). In sfârşit, despre cele ma~ mult~ dmtre e"le ne vo~besc S~nţ1~
Părinţi şi scriitorii bisericeşti din pnn:ele veacuri ~reştme, ca: ~fantul Jus?-? ~arnrnl
şi Tertulian 7 în secolul II, Sfânml Vasile cel Mare 111 secolul IV_ ş.a. _Rugacmm penn~
binecuvfotarea şi sfinţirea apei (agheasmă), a untdelei:11111:I1m, _a tructelor, . sfeşta~n
pentru ploaie ş.a., dintre care unele asem~nătoare sa? ch13:r 1?ent~ce_ c~ ce!e d1-? Molit~
.felnicul orto?ox d~ azi, gă~.im_~cris~ c~iar m cele_ ma1 vechi ~a?dmeli b1s_enceş~ ~ar~ m
s--au transmis cam Constituţiile Sfinţilor Apostoli)9 precum ŞI m cele mai vechi carţI de
10
slujb~i, ca Evh~lqffhiul episccpului_Serapi?n de Thur~tuis _dit: EJJfpt (~ecolul IV) _. .
La acestea s-au adăugat, desigur, ş1 altele mai noi, iar randw~a un~r~ d~ ~el~ ~~
vechi s-a dezvoltat treptar prin adăugarea de riniri sau ceremo1111, rngacmm ş1 can~~n
noi dar sâmburele sau miezul , .
lor onginar a rămas acelaşi. ca "m vec11·1me i1 . Atat
" 1e1urg1
. ile
mai noi, cât şi dezvoltările adăugate d~ B_~seri~ă- la rânduia!~ v~ch_ilor ierurgii sun:
cerute
de desfâşurarea ~i evoluţia normală a v1eţ11 religioase a cred0c1oş1lor, c_are c~eeaz~ 1:_1ere~
împrcjm;ări, condiţii noi de viaţă şi nevoi -?oi, care se cer sa~srac~te p~u; 1101 serv1~11 reli-
gioase. Ierurgiile constimie sect_o~ c~lt1c_ î_1: care se m~~_f~sta de~1 _m cea r_na1 1?are
măsură puterea de creaţie liturgica a B1senc11; aşa se explica 1mbogaţ1rea Moliifelnicelor
4 Comp. P. Evdokimov,L'Ortodoxie) pp. 202-203.
s Comp. S. Boulgakoff, op. cit., p. 192.
6
Apologia I, 61, 65. ...
7 De baptismo, cap. VII; De corona mtlttis, II, IV.
8
DeJpre Sfântul Duh, cap. 67. . " . .
9 Cartea VII, cap. 27 (mulţumire pentru Sfântul Mir), cartea VIII, cap. 19-26_ (~gacmm pentru
hirotesia treptelor inferioare ale clerului), cap. 29 (ru~~ciw1i pentru sfinţir~3: apei Ş~ a untdeletn?u-
lui), cap. 40 (rngăciune pentru binecuvântarea prenuţulor), cap. 42 (rugac1une pentru pomenirea
m011ilor). . . " 1 · _, · ·
10 Rugăciuni pentm bolnavi (VII ş1 VIII), pentm roade (IX), pentru bmecuvantarea u enum ŞI a
apei (.MELV, pp. 54-56, 66-67). . _ _ .
11 Comp. şi Placide Meester, Rituale-Benedtzwnale Bizantino, Roma, 1929, P· 3.
357
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
w1or Biserici Ortodoxe, ca cele slave, cu atâtea slujbe şi rugăciuni noi, precum şi deose
birile existente între diferiteleMoliţfetni·ce în domeniul iemrgiilor 12 .
5. Taine şi ien1rgii. Rânduiala de azi a ierurgiilor o aflăm în EvholoJ!hiu (11-1.olitfel
nic):, unde găsim şi sfintele taine. Ierurgiile se apropie de sfintele taine atât prin scop
cât şi prin mijloacele şi efectele lor. Atât tmele, cât şi celelalte urmăresc şi mijlocesc, " ...·.· • :
primul rând, binecuvântarea şi sfinţirea noastră; şi unele, şi altele lucrează în chip tail'»J;;iţ,
nic prin aceeaşi putere nevăzută a Hamlui dumnezeiesc, pe care ele îl mijlocesc. De..:f#1;i;
aceea, în vechime nu se făcea o distincţie atât de riguroasă ca azi între taine şi ierur.gfr}\,/
multe din ierurgiile principale de azi erau socotite odinioară de Biserică între taine,
de exemplu sfinţirea apei (agheasmă), slujba înmormântării, târnosirea bisericii ş.a. Cu
timpul, Biserica a fixat numărul tainelor la cele şapte, pe care le-am enumerat, după
munărul darurilor Sfântului Duh 13 .
Ierurgiile se deosebesc însă de sfintele taine din mai multe puncte de vedere.
._,
a) Astfel, lă.sând la o parte deosebirile de structură (rânduiaLi), mai întâi tainele
sunt întemeiate, direct sau indirect, de Mântuitorul însuşi şi se referă exclusiv la per,
soana şi viaţa noastră, sfinţind momentele şi actele sau împrejurările de căpetenie din
cursul ei; pe când ierurgiile sunt orânduite în cea mai mare parte de Biserică şi au. <j
sferă de înrâurire mult mai largă, adică efectele lor se aplică nu numai J.a viaţa
omenească, ci ş.ii. la natură şi la făpturile necuvântătoare.
b) Al doilea, din punct de vedere soteriologic, sfintele taine sunt fundamentale
pentm mântuirea noastră, unele dintre ele fiind absolut obligatorii şi indispensabile
pentru orice creştin (ca de exemplu, botezul şi mimngerea, pocăinţa şi Sfânta Euha-'
ristie), pe când ienirgiile - chiar acelea care privesc viaţa noastră - nu au acest caracter
de absolută necesitate; lipsa lor nu atrage nedobândirea sau pierderea mântuirii, dar
prezenţa lor sporeşte şi întăreşte Haml şi sfinţenia primită prin sfintele taine.
c) Al treilea, sfintele taine lucrează în chip necesar, adică prin ele înseşi: efectele şi
eficacitatea lor nu atârnă nici de vrednicia celui ce le administrează, nici de a celui ce te
primeşte, pe când efectul iemrgiilor depinde şi de credinţa şi de vrednicia primitorului
sau de a celor penttu care se săvârşesc sau care beneficiază de ele 14 .
6. Împărţirea ierurgiilor. După obiectul sau destinaţia lor, iemrgiile se împart în
două mari gmpe:
a) Unele se referă la persoane, adică cele care privesc viaţa omului (ca, de exemplu,
ierurgiile în legătură cu naşterea, cu moartea ş.a.);
b) Altele se aplică la lucruri (natura neînsufleţită şi diferite obiecte), cum sunt, de
ex., cele pentru binecuvântarea ogoarelor, pentru ploaie, pentru sfinţirea obiectelor de
cult ş.a. De fapt, în chip indirect, toate ierurgiile mijlocesc binecuvântarea şi harul
dumnezeiesc pentru cel credincios, deoarece chiar atunci când ele se aplică luc:1urilor
sau naturii neînsufleţite, acestea se curăţesc şi se sfinţesc tot spre folosul omului, care
rămâne în centrul atenţiei Bisericii şi al planului mântuirii.
După forma, structura externă sau lungimea lor, ierurgiile se pot împărţi în trei
categorii: rugăciuni, rânduieli şi slujbe.
12
Vezi amănunte în smdiul nostru Unitate şi varietate în cultul Bisericilor ortod{)xe, în ST, an.
1955, nr. 7-8, pp. 432-444.
13
Mai pe larg despre numărul tainelor vezi Teologia dogmatică şi sinibolică. J\ianual pentru Institu-
tele teologice, vol. II, Bucureşti, 1958, pp. 836-838.
14
Comp. Hr. Andrutsos, Dogmatica, trad. rom. de D. Stăniloae, p. 340; Pr. Prof Isidor Todo-
ran, Sfinte taine şi ierin;giiy în rev . ..Nu'!., an. 1965, nr. 1-3, pp. 100-107.
358
LITURGICA SPECIALĂ
a\ Cele mai scurte ierurgii sunt alcătuite din o simplă rujfăciune sau molitfă ( EUXll,
~,a \, ca de exemplu: Ruo-ăciunea la binecuvântarea sălciei ( care se citeşte în Du-
111oli U / , I", . • A •1 ( •
rninica Floriilor), Rugăciunea pen~ru 61nec~vantarea_ ~t1ugun or ~are ~e citeşte ~a 6
august), Rugăciunea la toată neputmţa ş.a. Ele sunt citite de preot Jmbracat numal cu
epitrahilul. . .. ~ . A • •
b) Ceva mai lungi (dezvoltate) sunt 1erurgnl~ care poarta t1~11:11 ~ener~ d~ randuieli
(i:d~tt; sau 8ux1:ci~u;). Acestea, p_e_ lângă rugăcmne~ sat~ mgaciwule pnr!c1~a~e, ~~r~
alcătuiesc miezul lor şi care sunt cmte de preot, cupnn~ ŞI alte elemente: canţan, cittn,
ectenii, tropare, rituri sau ceremonii ş.a., e~ecuta~e de diaco~1 s_a~ de c~ntăreţ. In ac~as~ă
c; ·• ·
Î categorie intră, de ex.: Rânduială pentru bmecuvantarea c~hve~ ŞI a _pnnoaselor la ?-ifen-
te praznice, Rânduială în ziua întâi după naşt~rea p~culm, Randmala p~r~stasulm ş.~.
' c) Cele mai lungi şi cele mai importante 1emrg11 su~1t c~le care P?arta titlul ~e sl14:7be
l' (cx.KO/\.O'Uq>ta, posleadovanie) offecium). Ac~st~aA au, pe lang_a altele, ş1 Apo_stol, ş1 Eva1~-
1
·1 ghelie, iar la săvârşirea lor pr_eotul trebmc _sa upbr~ce deci fie toa~e v_:şmmtele, fie ma-
car ep~tra_hilul şi ~elot?-u!, ~a şi la sfin_teleA tam.e. 11: r~n?ul a~estora I?~~a, _de~~:, Ag{ieas-
ma (sfmţirea apei) mica ş1 mare, ~lu1ba ~!1mormantam, slu1ba ~fipţtrn }:'1senc1~ ş.a; .
După scopul sau efectele lor, 1erurgnle sunt de patrufel~~-1. _I~1cepand de JOS 117_ sus,
după gradul de sfinţenie pe care îl conferă, ele se pot 1mparţ1 111 patru categorn sau
~rupe, şi anume:
a) exorcisme,
b) curăţiri şi dezlegări,
c) binecuvântări,
d) sfinţiri. . l · ·· ·
a) Exorcisniele sunt 1ugăciuni sau rânduieli per~tn1 ehb.erarea omu u_1, a naturn ş1 a V
lucrurilor, de sub înrâurirea şi puterea nefastă a d1avolulu~ sau~ duhunl?r rele. Ruga-
ciunile acestea au de obicei fixma imperativă, de pomnca, de 1mprecaţ1e sau de bles-
tem; prin ele) puterile răului sunt conjurate, îr~ n~1mel~ Do_mn'-:lui: ~ă plec: de la omul
sau lucrul exorcizat, să se: depărteze de la el ş1 sa nu-1 mat faca mei un ~au. AsAtfel d 1~
ienirgii, în afară de exorcismele clasice de. la botez, avem, ?e ex.: _Moli~a S~antulrn
Trifon la grădini, la vii şi la holde, care se citeşte la 1 ~ebru_ane - vez1Molitfelmc, _Buc.,
1937, p. 382, şi Molitfele, adică bleste?-1ele Sfântu~m V:sile_cel_1'.1.are p~ntru ~e1 car~
pătimesc de la diavol şi la toată neputmţa, ce se Citesc m b1senCI la 1 1anuane (vezi
.NioliţfelnicJ ed. cit., p. 434, ş.u. ). _ . . A _ . . . .
b) Curăţirile .fi dezlejfările sunt rugăcmru ŞI randmeh _P:111 c!re. a!11:1ffilte p~rsoane
sunt dezleP-:ate sau curătite de prihana păcatelor sufleteşti ŞI de mtmac1tmea pacatel?r
trupeşti fă;ă de voie, adică legate de rânduiala firii, sau rugăci1_:1ni P:in. care l?crnnle
sunt curătite de atingerea cu ceva spurcat. Deoarece asemenea pacate 1l s1tueaza_ pe o~
în starea de necurătie materială ori spirituală, Biserica a rânduit o seamă_ de_ 1en1_rg11
care să redea fiilor ~i ~urătia pierdută şi să îi pună din nou în legătură cu B1senca ŞI cu
Harul dumnezeiesc. Aşa ~vem, de exemp~u: ierurgiile în !e~ătură ~u bote_zul (Rân_~u-
iala în ziua dintâi la femeia lăuză, Rugăcmnea când leapada femeia, Mohtfa femen la
40 de zile după naştere), Molitfele de iertare şi de dezlegare de blest~m sau de
jurământ, Rugăciuniie pentru curăţirea fântânii sau a vaselor _spurcat~, _Slu1ba preotu-
lui care se ispiteşte în vis, Rugăciunea la a opta zi du~ă cunu1:ue fa. Aici potv ~-enume-
rate şi diferitele ierurgii în legătură cu sfârşitul omulm, ca sluJba mmormantam.
15 Pentru acest paragraf, compară şi Pr. M. Popescu, Diortosind Molitfelnicul, Bucureşti, 1938
(extras din B. O.R. ), pp. 9-13.
359
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ
I
'•~

c) Binecuvânttirile ( eulogiile, at cuA.oylm, benedictiones) sunt rugăciuni sau r~ 8. Săvârşitorul ierurgiilor. Dintre toate ierurgiile, sunt doar câteva pe care le poate
duieli în care, mai ales prin semnul Sfintei Cmci, se invocă Harul şi ajutoml d '-- - săvâ.rşi numai arhiereul (episcopul), şi anume: sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir, sfin-
zeiesc asupra unei persoane sau a unui lucm curat, menit pentru ·hrana, folostiL: ţirea bisericilor şi a antimiselor şi hirotesiile; pe toate celelalte le poate face şi preotul.
mântuirea omului. Astfel de iemrgii avem, de exemplu, în .lv1oliifelnic: Molitfa ~~ Ca săvârşitor al iernrgiilor, preotul trebuie să observe următoarele:
citeşte la hainele sau lucmrile ce se împart de pomană după moarte; Rugăciunile. p~ a) Să respecte întru totul rânduiala slujbei din .1violitfelnic) nelăsând nimic la o
tm binecuvântarea meselor şi a pomenilor; Rugăciunea pentm temelia casei şi .~~âigtI; parte, dar nici născocind sau adăugând ceva de la sine.
pe?tru casă nou~; ~ug~ciuneav 1~ săparea fântâ~i; Râr_:duiala binecuvântării ogoareJ())f;;fF b) Să slujească fără grabă, cu cuviinţă, cu pietate, cu credinţă şi cu convingere,
la !nc:per~a semanaturu; ~uvga,cmml~ pentru b1?ecuvantar~a rc:a~elor,v a fruvctelor1 şitâf· pentru a insufla celor prezenţi respect pentru cele sfinte şi încredere în puterea şi în
m~1.camnlor ~duse ca parga (prem1ţ11) s~u prmo~~e la _b1senca Jouale, c_arnurilţfşf} ajutorul lui Dumnezeu, care se capătă pl.'În aceste slujbe. ·
~ra1~za la ~~şu,_ stmgurn 1~ 6_ august,_ salcia la Fl?m., coh:7a) ş.a_. In a_ceeaş1 categorţ~r;: c) Să-i povă\uiască şi să-i îndemne pe credincioşi a chema cât mai des mila şi ajuto-
111.tra Ru)ft:tciuntle pentru drfrr,,te trebuinţe) de la sfarş1tul Litu1'J]hterului_, precum şi Te.~ ; rul ]lui Dwnneieu în toate cele ce fac, prin rugăciunile preotului ( mijloc prin care pre-
deum-urile şi polihroniul, adică rugăciunile pentru invocarea sporului şi ajutorulrii . otul. va contribui la frecventarea iemrgiilor de către credincioşi).
dumnezeiesc asupra unei persoane, sau pentn1 inaugurarea şi binecuvântarea începll.~ d) Este dator preotul să lămurească, ori de câte ori i se cere sau se iveşte prilejul,
tului unei munci sau al unui aşezământ oarecare, ca de ex.: Tedeum-ul la sărbătorii~ rostul şi folosul iemrgiilor în viaţa religioasă a creştinilor şi să tâlcuiască semnificaţia
naţionale, la începutul unui an şcolar, la Anul Nou, la anivers,'i.ri ş:i onomastici etc .. · .· morali, simbolică şi doctrinară a diferitelor acte, rinu-i sau ceremonii din rânduiala
Unele din binecuvântări sw1.t încorporate în rânduiala altor slujbe mai mari, ca ci~ slujbelor, care au nevoie de explicare sau lămurire (ca de exemplu, rânduiala în-
ex.: binecuvântarea tămâiei (cădelniţei), a anafurii şi a prinoaselor (colivei), intercalate mormântării).
în cursul Liturghiei., binecuvântarea .untdelemnului şi a apei din slujba botezului, bh
necuvântarea pahamlui de obşte din rânduiala cununiei ş.a. ., .:
d) Sfinţirile sau consacră1ile sunt iemrgiile prin excelenţă (1mq>1cpwcrw;, consecraifo~•
nes), adică cele care, prin efectele şi importanţa lor, se apropie cel mai mult de sfintele;
taine. Prin ele, anumite persoane sau lucruri nu numai că sunt binecuvântate, ci în -
plus - sunt consacrate, afierosite sau închinate unor scopuri sau întrebuinţări sfinte (în·
cultul divin), fiind scoase cu totul din întrebuinţarea profană zilnică sau obişnuită.
Astfel de slujbe sunt în Moliifelnic: diferite sfeştanii sau agheasme (slujbe pentru sfinţi,;
rea apei) şi slujbele pentm sfinţirea bisericii şi a obiectelor de cult (sfintele vaseji,
odăjdii, antimise, cmci şi troiţe, icoane şi prapuri, clopote şi cristelniţe), s.fin1~rea Sfân"f
tului şi Marelui Mir ş.a. Tot aici intră şi diferitele hirotesii) precum şi rânduielile în
legătud. cu viaţa călug:ărească ( tunderea în monahism, facerea rasofom.lui, îmbrăcarea
chipului celui mare sau îngeresc etc.).
7. Locul şi timpul săvârşirii ierurgiilor. Unele iemrgii se săvârşesc în biserică (de
exemplu, binecuvântarea prinoaselor, molitfa femeii la 40 de zile după naştere, bine.:
cuvântarea şi sfinţirea obiectelor de cult); altele se fac în case ( ca de pildă, sfeştaniile,'
ierurgiile în legătură cu naşterea şi cele în legătură cu înmormântarea), iar altele în
afară din case, în mijlocul naturii, pe câmp (ca de exemplu, binecuvântarea ţarinilor, a
holdelor şi a făntânilor, sfeştaniik pentm ploaie ş.a.). Cu iemrgiile, sfinţiţii slujitori ies
deci afară din sfântul locaş - unde se săvârşesc de regulă Laudele zilnice şi sfintele ta-
ine -, ducând puterea curăţitoare şi sfinţitoare a Bisericii în mijlocul naturii şi interve'...:
nind în viaţa noastră de toate zilele, pentru a o înrâuri şi sfinţi.
Cât priveşte timpul săvârfirii) unele ierurgii sunt legate de anumite sărbători sau
date fixe din cursul anului bisericesc, ca de ex. binecuvântarea salciei sau a stâlpărilor
(care se face la Florii), binecuvântarea ouălor roşii (la Paşti), a stmgurilor (la 6 au~·
gust), Agheasma mare (la Bobotează), sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir (în Joia diri
Săptămâna Patimilor), Rânduiala Sfântului Trifon (care se oficiază la 1 febrnarie, ziu.i-
Sfântului Trifon, patronul grădinarilor şi al florarilor) ş.a.m.d. Cele mai multe nu sunt
însă legate de nici un termen, ci se săvârşesc oricând este de trebuinţă, ca de ex. sfeşta­
niile prin case (care se fac de obicei miercurea şi vinerea), dezlegările şi rugăciunile
pentru diferite trebuinţe ş.a.

360

CAPITOLUL II
Ierurgiile în legătură cu naşterea şi cu botezul
Cele mai de seamă. ierurgii privitoare la viaţa noastră sunt cele în legătură cu naşte„
rea şi cu moartea, adică cele două momente cronologice intre care se desfă~oară firuJ
vietii noastre.
Biserica îl asistă pe om şi îl ia sub aripa ei ocrotitoare încă de la primele clîpe ale
venirii lui în Imne:. Ierurgiile prin care ea îşi arată grija faţă de pruncul nou-născut şi
de mama lui sunt următoarele trei:
1) Rânduiala din ziua întâi pentru femeia lăuză (îndată după naştere);
2) Rugăciunea la însemnarea pruncului, când i se pune numele, a opta zi după
naştere; _ . .. . . V
3) Rânduiala îmbisericirii pruncului ş1 a cur~tmi !ăuzet, la_ 40_de zile d~1pa n~.ştere.
Să vedem, succesiv, rânduiala şi rostul sau semmhcaţta fiecăreia dm aceste 1erurg11.
1. În ziua întâi după naşterea pn1ncului, moaşa sau altă femeie, din cele care au
ajutat la naştere, vine la preot acasă (sau la bisevricf, de_ se afl~ ac?l? preo1=11!) c_u un _v~s
(sticlă) cu apă, pe care preotul o sfinţeşte clupa randmala aratata m ,Molitfelnic_, achca:
Binecuvântarea obişnuită la ierurgii; Rugăciunile începătoare (,,Sfinte Dum~1e~eu.le ... "
şi celelalte); cele trei tropare de umilinţă (,,.Miluieşte-ne pe noi, Doamne, milmeşt:e-ne
pe noi ... " şi celelalte); o rugăciw1e de sfinţirea apei (,,Du!nnezeule\ Cel cu ~mme
mare ... "); la cuvintele: ,,Şi sfinţeşte apa aceasta ... ", preotul atmge cu mana apa dm vas
(sticlă), binecuvântând-o cruciş.
Moliifelnicul cuprinde apoi o rânduiala intitulată Rujjăciunile la_fe7:1eia lăuzii-; akătuit~
din: Binecuvântarea obişnuită; rugăcirn1.ile începătoare; troparul ş1 condacul :t,laşteru
Domnului; trei molitfe pentru lăuză; o molitfă pentru moaşă şi alta pentru femeile care
au ajutat la naştere (preotul le pomeneşte nominal) şi otpustul Naşterii Dornumlui.
După J.Holzifelnic~ această rânduială ar urma să o citească preotul cl-).iar la _casa unde
s-a născut pruncul, să stropească, cu apa sfinţită, casa (cruciş, întâi spre răsă~1t _sau spr~
icoană), pe mamă, pe prunc, pe fem_eile ca_re au ajutat la naştere şi p~ t?ţI ~1 _ca~'.e1 ~1
apoi să-l însemneze cu semnul Sfintei CnKl pe prunc la frunte, la gura ş1 la mun,t, zi-
când: ,,.Mâinile Tale m-au făcut .şi m-au zidit''.
În practica generală, însă, preotul nu mergea nici înainte la locul de naştere a.I
pnmcului, din motive de jenă (având în vedere dezordinea şi situaţiile specifice u.~1or
astfel de împrejurări)1, ci cu apa sfinţită de preot (acasă sau la biserică) după rândmala
arătată, este stropit pnmcul nou-născut, mama lui şi cei ai casei, după rândui.ală2,
atunci când mama şi pruncul vin acasă de la maternitate (casa de naşteri). _ . .
Apa sfinţită de preot în ziua întâ.i după naştere este, după Simeon al Tesalomc~u!,
ca o preînchipuire sau anticipare a botezului3. Ea are sensul unei ape lustrale (cmaţ1-
toare), care spală necurăţia fizică produsă de naştere.
1 În ultimul timp, la noi în ţară, în urma măsurilor de îmbunătăţire a situaţiei igienico-s~ii:~re a
populaţiei, luate de Conducerea Stantlui, naşterile au loc, în majoritatea cazurilor, în rnater111dţ1 sau
case de naştere.
2 Pr. I.St. Popescu, Noţiuni litin;g-ice ... , Iaşi, 1922, pp. 131-132; C. Vladu, Curs de Tipic preoţesc_,
p. 25.
3
Despre sfintele tainey cap. 59, trad.. rom., p. 71.
362
LITURGICA SPECIALĂ
În unele părţi, clin această apă se obişnuieşte a se pune în apa pentru baia copilului,
în primele trei zile după naştere (sau chiar mai mult) 4 .
Menţionăm că rânduiala sfinţirii apei din ziua întâi după naştere lipseşte din Evhologhiile
greceşti şi rnseşti, ca şi din unele ediţii mai vechi ale Jvioliifetnicu.lui românesc ( ca de ex. cele
de Bucureşti, 1832 şi 1858); în practică însă mulţi dintre preoţii greci folosesc apa sfinţită
în această împrejurare, ca şi la noi.
Cât priveşte cele trei molitfe pentru .lăuză, prevăzute în rânduiala din Moliifelnic) în
ele preotul se roagă pentru grabnica ridicare a mamei de pe patul lăuziei, pentru ierta-
rea păcatelor ei, pentru ocrotirea ei şi a pruncului de bântuiala duhurilor necurate şi,
mai a.les, pentru curăţirea ei de întinăciunea trupească pricinuită prin naştere. Precum
se vede, la baza acestor rugăciuni stă concepţia ebraică, moştenită. de Biserică de la
Legea Veche, că zămislirea omului porneşte din aprinderea poftei trupeşti a părinţilor
~i că, deci, noi oamenii suntem zămisliţi întru fârădelegi şi născuţi în păcate, precun1
zice psalrnisnil (Ps. L, 6).
Aceeaşi concepţie se reflectă şi în celelalte molitfe pentru moaşă şi pentru femeile
care au ajutat la naştere: atingerea de lăuză şi de prunc le este socotită ca o întinare
trupească, de care trebuie curăţite şi ele, ca şi lăuza 5 •
Unii interpreţi ai cultului ortodox caută să atenueze caracterul vădit, lustral (curăţitor) al
apei şi al rugăciunilor din prima zi de după naştere, ca şi al celor pentru curăţirea lăuzei de la
40 de zile după naştere (vezi mai departe). Ei susţin că rânduielile mozaice pentru curăţire
s-au desfiinţat: (comp. Gal. IV, 9-10). Necurăţia fizică nu poate constiwi un păcat şi deci obli-
gaţie pentm vreo curăţi.re rituală. Versetul 7 al Ps. L (,,Că în păcate m-a născut maica mea ... ")
se referă nu la zămislirea prnncului, ci la păcatele omeneşti în general, care sunt consecinţa pă­
catului originar (comp. Fac. III, 16). Naşterea de copii nu este produsul rnmi păcat, ci conse-
cinţa firească a unei legi naturale şi totodată scopul tainei căsătoriei, sfinţite de Dumnezeu
(,,Creşteţi şi vă înmulţiţi ... "). Rugăciunile de curăţire din rânduiala zilei întâi apar în manu-
scrise abia din secolul XIV înainte, iar cele pentru curăţirea lăuzei din ziua a 40-a, din secolul
XI înainte, pe când restul rugăciunilor din aceste rânduieli (în care nu e vorba de curăţire)
sunt mai vechi 6 • Rânduiala din prima zi are deci sensul unei mulţumiri aduse lui Dumnezeu
pentru că „s-a născut om în lume", pentru izbăvirea mamei din greutăţile purtării sarcinii şi
din durerile naşterii şi totodată exprimă rugăciunea de cerere pentru sănătatea femeii şi a copi-
lului; iar cea din ziua a patrnzecea este o aducere-aminte de ceea ce a fa.cut Maica DomJJului,
pruncul fiind adus pentru închinarea sa lui Dumnezeu, prin însemnarea pe frunte7.
2. Rânduiala punerii numelui celui nou-născut e prescrisă, după Moliifelnic) să
se facă
în ziua a opta după naţtere)· pruncul ar trebui adus anmci de către moaşă la
biserică şi, stând afară, înaintea uşilor bisericii sau în pronaos ( deoarece pruncul nu
este încă botezat şi îmbisericit), preon1l îi citeşte o rânduială specială, alcăn1ită din
Vezi Ic. I.C. Beldi1e, Sfinţirea tipei. Contribuţii litu1-;gice, Galaţi, 937, p. 29.
4
5
Simeon al Tesalonicului, op. cit., cap. 58, trad. rom., p. 71. Comp. şi Mitrop. Iacov Putneanul,
Sinopsis, Iaşi, 751, f. 59 v: Curăţirea lăuzei şi a moaşelor prin stropirea cu apa sfinţită se face „de
vreme ce naşterii cei din păcat11l dezmierdării au slujit ele". ·
6
Vezi P. Trembela, MtKpov Eux,0Myt0v, t. I, Atena, 1950, p. 259 ş.u. După unii liturgişti ruşi
(ca de ex. P. Lebedev, Litu1-;gica, trad. rom. de Icon. N. Filip, p. 378, notă), astfel de rugăciuni ar
exista încă din sec. IV.
7
Vezi Icon. C-tin Papaiani (Tesalonic), Curăţin:a după naştere a femeilor (în grec.) în rev.
,,Grigorie Palama" (Tesalonic), an. }963, nr. 5-6, pp. 223-229; I.M. Funtulis, Răsp. la ne.dume1iri li-
turgice, canonice şi altele (în grec.), Intreb. 29 în rev. ,, ·O' E<)>T]µtptoc;" (Preotul), Atena, an. XV, nr.
8 (15 apr. 1966), pp. 343-346.
363
 PllbOT PllOF. DR. ENE BRANISTE
următoarele: Binecuvântarea; mgăciunea începătoare; Tatăl nostru şi troparul zilet!s
al hramului bisericii.
Apoi preotul îl binecuvântează pe prunc, făcându-i semnul Sfintei Cruci la
(pentru luminarea minţii şi a gândurilor), la gură (pentru sfinţirea cuvântului şi a suflării
şi la piept (pentru ferirea în.unii de poftele şi de patimile trupeşti); după aceea, îi cit<;şte
molitfă pentn1 punerea numelui, care i'nseamnă 1m fel de pregătire pentru. botez, dânciu
numele, la cuvintele: ,,Să se însenmeze !unu.na feţei Tale peste robul Tău acesta ... ".
Apoi preotul îl ia pe prunc în braţe şi face cu el semnul Sfintei Cmci spre uşile'.î-bi .
~ericii sau în faţa icoanei Maicii Domnului (în pronaos, cântând troparul şi condacuF:'·'·:
Int~mpinării Domnului 8 şi face apolisul mic.
In practică, în cele mai multe cazuri, rânduiala insem-nării pruncului se face nu.Jâ,
opt zile după naştere, ci ori se face o dată cu sfinţirea apei din prima zi9, ori se amână;,
făcându-se chiar în ziua botezului, înainte de rânduiala catehumenamlui (în cazul
acesta, a polisul nu se mai face, ci urmează îndată botezul).
Datina de a p1me numele pruncului a opta zi după naştere e veche, fiind moştenită:
din Legea V eche, care orânduise această zi pentru curăţirea pruncilor evrei de -sex
bărbătesc, prin tăierea îrn.prejur şi puperea numelui (vezi Lev. XII, 3). Noi creştinii am
păstrat-o, pentru că şi Mânnutorul lnsuşi, supunându-Se rânduielii Legii, a fost tăiat
împrejur a opta zi după naştere, când i s-a pus numele de Iisus (vezi Le. II, 21). Precum
zice Simeon al Tesalonicului, într-această zi luăm numele pentru că a opta zi înseamnă ·
înnoire (începutul unei noi săptămâni) şi pentrn că şi Domnul a înviat în ziua a opta 10.
Numele care se dă pruncului, după tradiţia Ortodoxiei româneşti, este de obicei
numele naşului sau al sfânmlui zilei de naştere sau de botez, ori al altLlÎ sfânt, pe care
părinţii îl aleg ca patron sau ocrotitor al copilului. E bine să se pună. nume de sfinţi
din calendan.tl ortodox sau din cele obişnuite în popor, iar nu din cele neromâneşti,
imitate după cele străine sau inventate ( ca Franţ, Rudi, Alis, Bubi etc.) 11 •
Sfântul al cărui nume îl purtăm este pentn1 noi nu numai un patron (ocrotitor sau
păzitor), ci şi un model de urmat, un necurmat imbold spre vieţuire creştinească.
„Prin mijlocirea acestor sfinţi, noi strâ.ngem legăturile care ne împreună cu lumea
spirimală. Nimic nu ne anunteşte aşa de bine de Biserica cerească, precum numele ce-l
purtăm. Mai ales pentru pnrnc, această legămră, care îl uneşte cu Biserica cereasc,'.ă,
este un dar nepreţuit" 12 • Totodată, nwnele de botez îl leagă pe noul-născut de părinţii,
moşii şi străbunii săi, integrându-l în comunitatea religioasă a Bisericii şi în cea
naţională, a neamului din care face parte; acest nume constituie şi un simbol sau un
îndreptar de orientare în viaţă, deoarece la originea lor etimologică toate numele vechi
de persoane derivă din substantive sau adjective şi au o semnificaţie morală, socială,·
religioasă etc. (de ex: Teodosie = dantl lui Dunmezeu, Nicolae = biruitor de popoare,
Gheorghe = lucrător de pământ, agricultor, .1Harin = om al mării~ marinar ş .a.m.d.) 13 • ·
8
Condacul Întâmpinării lipseşte în unele din ediţiile vechi ale Molitftlnicului românesc ( ca cea de
Chiiinău, ~82~). _ _ _ . . ) _ "
V. M1trotanovic1 ş1 colab. op. cit., p. 889 ş1 I. Lebedev, op. cit., p. 379, nota.
10
Despre sfintele taine,, cap. 60, traci. rom., pp. 71-72.
11
Prin enciclica 934/1957 (care întăreşte enciclica mai veche, nr. 814 din 20 mai 1955), Sfântul
Sinod al Bisericii Greciei hotărăşte să nu se mai dea pruncilor la botez decât un singur nume, şi
anume cd al sfinrnlui zilei respective (vezi MO, an. 1962, nr. 3-4, p. 255).
M. Beleuţă, Convorbiri asupra legăturilor Bisericii cu credincioşii pe baza Molitfelnicului. Studiu
12
din domeniul Teologiei Pastorale. Prelucrare din limba franceză, Sibiu, 1922, p. 8.
13
Comp. artic. (nesemnat) Care îi va fi numele?, în rev . .MB, an. 1955, nr. 1-3, pp. 1-4. Comp.
şi: Pr. D. Buzan1, Despre numele româneşti, în rev. MO, an. 1968, nr. 9-10, pp. 732-744; A. Andres;
364
LITURGICA SPECIALĂ
3. La 40 de zile după naştere se face rânduiala pentru îmbisericirea pruncului Ii
· pentru curăţirea lăuzei) după datina moştenită tot din Legea Veche (vezi Lev. XII,
f~ 1-8), datină pe care a păzit-o şi Maica Domnului, aducându-L pe dumnezeiescul său
Prunc la templu, unde a fost întâmpinat şi ţinut în braţe de bătrânul Simeon (vezi Le.
II, 22 ş. u. ) .
Pruncule adus de maica sa ori de naş(ă) înaintea uşilor bisericii (în pridvor). Pre-
·' otul, cu epitrahilul, îi însemnează cu semnul Sfintei C1uci pe mamă şi pe prunc; mama
(sau naşa) stă în gemmchi cu pruncul în braţe, iar preotul pune epitrahilul şi mâna
dreaptă pe capul ei şi - după o scurtă introducere, fc;_>rmată din: Binecuvântarea,
,'_::1 <' rugăciunile începătoare obişnuite şi troparul zilei sau al Intâmpinării Domnului - ci-
teşte cele cinci molitfe din Molitfelnic (Affheasmatar), în care se roagă întâi pentru
mamă:. ca Dumnezeu să o curăţească de întinăciunea lăuziei şi să o :învrednicească a
_, intra din nou în sfântul locaş şi a se împărtăşi cu Sfintele Taine; se roagă apoi pentru
. . i.: prunc, ca Dumnezeu să-l crească, să--1 binecuvânteze şi să-l sfinţească, învrednicindu-l
la vremea cuvenită de luminarea botezului (în cazul că pruncul e nebotezat; se înţelege
de la sine că, dacă pruncul e deja botezat, molitfele respective nu se mai citesc sau se
adaptează textul lor la situaţia de fapt).
Urmează apoi îmbisericirea pruncului, adică introducerea lui în biserică (dacă prun-
cule botezat) 14 : preotul îl ia în braţe pe prunc, închipuindu-l pe dreptul Simee>n, care
L-a purtat în braţele sale pe pruncul Iisus 15 , şi face senmul Sfintei Cruci cu el înspre
răsărit, în faţa uşilor bisericii (pronaos1tlui) zicând: ,,Se îmbisericeşte robul (roaba) lui
Dumnezeu X, în numde Tatălui ... " etc. Apoi intră în biserică (în naos), zicând: ,,In-
tra-voit în casa Ta ... " etc. .şi face din nou semnul Sfintei Cruci în 11;ijlocul bisericii, zi-
când: ,,Se îmbisericeşte robul (roaba) lui Dumnezeu ... " etc., şi: ,,In rn.ijlocul bisericii
Te voi (va) lăuda" (Ps. XXI, 24). Apoi merge în faţa uşilor împărăteşti, unde face din
nou semnul Sfintei Cruci, zidi.nd: ,,Se îmbisericeşte robul (roaba) lui Dumnezeu ... ",
şi-l "Închină pe pmnc pe la icoane, zicând troparele obişnuite. Dacă pruncul e parte
bărbătească, preoml merge cu el şi în sfănml altar, intrând pe uşa de miazăzi, ocolind
Sfânta Masă ( unii îl ating chiar cu fnrntea de colţurile Sfintei Mese). Apoi îl pune jos
pe solee în faţa uşilor împărăte~ti, în semn că e închinat Domnului, zicând: ,,Acum
slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne ... "; mama (naşa), închinându-se de trei ori, îl ridică
pe prunc.
Preotul face apoi apolisul Întâmpinării şi îl împărtăşeşte pe prunc.
După Simeon al Tesalonicului 16, prin rin1alul îmbisericirii pruncul ar deveni „catehu-
men" sau „chemaf', ceea ce presup1me că îmbisericirea s-ar face pruncilor încă nebo-
tezaţi (de faţ1t însă îmbisericirea trebuie să urmeze botezului, iar nu să-l preceadă, căci
esteA nelogic şi absurd să introduci în sfântul locaş şi în obştea creştină un nebotezat).
In Molitfelnic, molitfa pentrn curăţirea mamei şi rânduiala îmbisericirii Apruncului
sunt împreunate într-o singură slujbă, ca şi când s-ar face amândouă odată. In practică
însă, ele cele mai multe ori, ele se săvârşesc separat una de alta; îmbisericirea pruncului
se face (mai ales la oraşe), îndată după slujba botezului, înainte de împărtăşirea prun-
Unsere Namenspatrone, Freiburg, 1916; N. Iorga, NU1nele de botez la români, Bucureşti, 1934; V.
Ursăchescu, Vechi nume româneşti de botez, în rev. BOR, an. 1939, nr. 11-12, l?P- 612-663; Prof.
· Maria C. Marinescu-Himu:, Observaţiuni privind onomastica română, în rev. ,,Ausonia" (Bucureşti),
an. III (1943), nr. 3-5, p. 72 ş.u.
14
VeziMolitftlnicul de Chişinău, 1820, f. 7 r.
15
Vezi SinopsiL., Iaşi, 1751, f. 61 v.
16
Despre Sfintele Taine, cap. 69, trad. rom. cit., p. 72.
365
PREOT PROF.DR. ENE BRANIŞTE
cului 17, iar molitfa pentru curăţirea mamei o citeşte preotul atunci când mama vin.e,l
biserică (rară pnmc), fie exact la 40 de zile după naştere (mai rar), fie chiar înainte,,,d
obicei I.a patru săptămâni după naştere (înainte de acest termen, nrunai pentru. rnoti.Vc
întemeiate, ca de ex. apropierea Paştilor, temere de moarte etc.). Motivul pentru-car
lăuza cere să i se facă molitfa de curăţire înainte de termenul reglementar de 4:0 de zil :,:/
este că ea trebuie să facă cele ale gospodăriei (de exemplu, să frământe şi să coacă}i{
pâine) şi să-şi alăpteze pmncul, lucruri pe care nu le poate face atât;:1. vreme câtJe/;\::
considerată necurată. , ,i:?1'~i:,
Totuşi, chiar după cei se citeşte molitfa, lăuza nu intră în biserică înainte de ·4:0·d(b,;\f
zile. În acest răstimp, ea nu poate lua nici anafură ~- nici „Paşte (mic)", pentru· •Gă :,.
acestea sunt de fapt cw-et8copov, adică ţin locul Sfintei Impărtăşanii 18 • Atât lăuza, cât.şi. ·
pruncul nebotezat pot fi însă stropiţi cu agheasmă, la botezul obştesc al caselor, adie~
atunci când preotul merge „cu botezul" sau „zi-întâi". ;:Î
Dacă pruncul nu a fost încă botezat până la 40 de zile după naştere, nu i se poate
face îmbisericirea ( care e condiţionată de botez), ci se citesc numai molitfele pentru
curăţirea mamei, îmbisericirea pmncului rămânând a se face numai după botez.
Neofiţii adulţi se îmbisericesc la 40 de zile după botez.
Potrivit vechilor canoane bisericeşti, dacă pruncul e botezat îndată după naştere, el
va trebui alăptat de altă femeie botezată şi curată, până când lăuza îşi va face molitfa
de curăţire 19 .
4. Tot în legătură cu naşterea p17111cului, .1.lf.olitfelnicul mai cuprinde şi o rugăciune
deosebită pentru cazul când femeia leapădă pruncul. E asemănătoare cu cea pentaj
lăuză în prima zi după naştere; în ea se accentuează însă mai stăruitor mgăciunea,
pentru iertarea celei în cauză, de9arece lepădarea pruncului i se socoteşte ca un păcat
de ucidere cu voie sau fără voie. In astfel de cazuri, vechile Molitfelnice prevăd oprite~
fe111eii de la împărtăşire timp de un an 20 • • chiar Ia râuri şi fântâni (izvoare), în grădini, ţarine sau în orice loc curat şi cuviincios,
In asemenea cazuri, nu se face nici sfinţirea apei şi nici nu i se mai citeşte temeii
rnolitfa de 40 de zile.
17
În cazul acesta, rugăciw1ile speciale pentru prunc (care în forma actuală pn:supun că de încă ne;
botezat) trebuie să fie ori adaptate situaţiei (pmm..--ul fiind botezat), ori suprimate, rostindu-se numai
formulele scurte pentru îmbisericire (,,Se îmbisericeşte robul lui Dmrn1ezeu X... " etc.) şi celelalte. ·.'
18
Vezi Răspunsul Patriarhului Nicolae Ill Gramaticul al Constantinopolului, la M. Ghedeon,
KavuvtKa1 cita:-ta~i::tr; 1, 14.
19
Vezi Can. 38 al Sfântului Nichifor Mărturisitorul (CBO, vol. II, part. 2, p. 241 ).
20
Vezi, de exemplu,Moliifelnicul de Bucureşti, 1832, p. 479.
366
CAPITOLUL III
.:
Agheasma sau sfinţirea apei
(mică. şi mare)
Cea mai de seamă dintre ierurgiik pnv1toare la lucruri şi, totodată cea mai
f~e~ventă în act~vitatea liturgică a preotului, _este a!!heasnia sau sfinţirea. apei. Ea se
savar~e~~ cel mai des, deoar~ce ~pa a _fost ca,ns1derata totdeau;11a ca una dintre cele pa-
tru st1h1_1 sau element: constitutive pnmord1ale a~e c?sn:iosulm ~ apa, ~ă~1ântul, aerul şi
focul) ş1 este, totodata, elementul natural cel mai unl ş1 cel mai folosit m viata casnică
şi gospodărească a omului 1 • '
Cuvântul grecesc a;rheasmă (popular aiazniă) însemnează sfinţire: 1:0 6::yicx.crµa sau
b aymcrµoi; wu u8cx.wc; - sfoJţirea apei. La noi, prin acest termen se Înţelege atât apa
sfinţită, dt şi slujba sfinţirii. In ambele Înţelesuri, agheasma e de două feluri: mare şi
mică. A,qheasma mare se săvârşeşte o singură dată pe an (la Bobotează), iar cea mică la
mai multe ocazii sau date din cursul anului bisericesc. '
Ne vom ocupa mai întâi de agheasma mică.
1. Agheasma mică ( 'O µtKpoc; 6:,ytacrµoc; wu u8cx.1:0c;) se mai numeşte În unele
părţi şi ~fivtanie sau feftanie, cuvânt slavon, care înseamnă luminare sau slujba
luniinării, pentru că la început se Înţelegea prin el numai agheasma cea mare, care se
s:ăvârşeşte la Bobotează, sărbătoare care - precum am văzut - se mai numeşte şi ziua
luminil01„ sau a huninărit~ deoarece în această zi se botezau odinioară catehumenii.
a) Locul săvârfirii. Agheasma mică se săvârşeşte în biserică şi prin case, iar w1eori
la cererea şi trebuinţa cre1:lincioşilor.
b) Când se săvârfefte. In biserică, Agheasma mică se săvârşeşte de regulă la fiecare zi
întâi a lunii2, mai ales la 1 august (începutul postului Sfintei Marii), 1 septembrie (în-
ceputul anului bisericesc), precum şi în Vinerea din Săptămâna Luminată (Izvoml
Tămăduirii).
Originea obiceiului de a face sfinţirea apei la fiecare început de lună nouă trebuie
căutată în dorinţa B1sericii de a înlocui, printr-un serviciu religios creştin, obiceiurile
păgâneşti (practicate şi la iudei) de la serbările lunilor noi (neomeniile), pe care le-au
preluat şi creştinii şi împotriva cărora au luptat unii dintre Sfinţii Părinţi şi tmele din
sinoade (vezi, de ex., can. 65 al sin. trulan) 3 • ·
În unele părţi (ca de ex., în Bucovina), sfinţirea mică a apei se face şi în ziua Înjumă­
tăţirii Praznicului Cincizecimii (adică miercuri în săptămâna a patra după Paşti), pentru
că atunci ar fi vorbit Domnul cu samarineanca despre apa cea vie) la puţul lui Iacov (vezi
In. IV, Ş-38), precum şi la unele sărbători mari, la hramul bisericilor şi în Lunea
Paştilor. In biserici, agheasma se face de obicei după Liturghie, fie la sfârşitul Utreniei\
1
Vezi Înţelepciunea lui Isus Si1-ah XXXIX, 31. Comp. Sfântul Chirii al Ierusalimului, Cateheza III,
5 (trad. rom. de Pr. D. Fecioru, p. 91): ,,Apa este mare lucm şi cel mai nobil din cele patru elemente
care sunt în lume ... " (Comp. şi Cateh. XVI, 12, trad. rom., pp. 442-443).
2
Vezi Moliifelnicul, cd. 19 3 7, p. 13 9.
3
V. Mitrofanovici şi colab., Litin;gica, p. 863.
4
Vezi, de ex.,Mineiul pe august, ziua 1, însemnarea de la sfârşitul Utreniei.
367
PrHJO'T DR.OP. OR.. ENE BRANISTE
fie chiar după Cântarea a 6-a a Canonului Utreniei, ca în Săptămâna Luminată
Ltmea Paştilor sau în Vinerea Izvorului Tămăduirii) 5 •
În case (sau la râuri şi izvoare), sfinţirea apei se săvârşeşte ori de câte ori cer
dincioşii; se obişnuieşte mai ales în zilele de post: miercuri şi vineri dimineaţa une,c d·::,,iL:;.
şi luni), pe nemâncate, şi de preferinţă în cursul posturilor de durată (de ex., în
şi în ultima săptămână din Postul Mare), apoi la datele din cursul anului indicate mai; .
sus (1 august, Vinerea Izvorului Tămăduirii), precum şi în anumite momente şi ocaziir: .
din viaţa casnică a omului (ca de exemplu, la mutarea în casă nouă sau b inaugurarea .
ei, la sfinţirea fântânii şi a izvoarelor, a icoanelor, a cimitirului etc.).
c) Rânduiala sli~fbei. Rânduiala slujbei pentru tot amil.
Când sfinţirea apei se face în biserică, se pune o masă în mijlocul bisericii (sub po..,
licandru), iar pe ea, Sfânta Ev~rn.ghelie, Sfânta Crnce, sfe.~nice cu lumini aprinse,
căldăruşa (vasul) cu apă care va fi sfinţită şi minunchiul de busuioc pentru stropit
(sfitocul sau sfi.ttocu/) 6 • Când se face în casă, se pune la icoană o masă acoperită cu o
faţă curată, pe ea Sfânta Cruce, vasul (castronul) cu apă şi pămătuful, iar alături o
ulcică. (farfurioară) cu tămâie (în loc de cădelniţă), pentru cădit. Pe masă se aprind
lumânări (şi candela, de este).
Preotul, îmbrăcat în epitrahil şi felon, dă binecuvântarea,_ (,,Binecuvântat este Dum-
nezeul no.stn1 ... "), iar cântăreţul începe cu: ,,Slavă Ţie ... , lmpărate ceresc. .. ", şi cele-
lalte rtt)ft,friu.ni introductive) în timp ce preotul cădeşte, în biserică: întâi masa împrejur,
apoi uşile şi icoanele împărăteşti, iconostasul, jeţul arhieresc şi pe cei de faţă, iar în
case: mai întâi icoana, apoi masa împrejur şi pe cei din casă.
După „Tată.I nostru" şi „Veniţi să ne Închinăm ... ", se citeşte Psalmul CXLif
(,,Doarnne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea ... ")7.
Apoi se cântă „Dumnezeu este Domnul ... ", pe glasul 4 (de trei ori) şi două tropare
de invocare a Preasfintei Niscăt-:)are de Dumnezeu (,,Către Născătoarea de Dumnezeu
acum cu osârdie să alergăm noi:, păcătoşii ... " ;Şi: ,,Nu vom tăcea, Născătoare de Dum-
nezeu .... "), după care se citeşte Psalmul L.
După aceasta se cântă o serie lungă de tropare scurte, majoritatea adresate Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu şi precedate de stihul: ,,Preasfântă Născătoare de Dumne-
zeu, miluieşte-ne pe noi!"; ele se termină cu „Sfinte Dumnezeule ___ ,., (de trei ori).
Precum se vede, cele mai multe dintre cântările din rânduiala acestei. slujbe sunt adresate
Sfintei Fecioare, deoarece slujba a fost akărnită de Biserică pentru a înlocui unele vechi ri-
turi şi obiceiuri păgâne, legate de s,\rbătorile lunilor noi şi mai ales de sărbătorile solstiţiului
de vară (22-23 iunie), care aveau loc pe malurile apelor şi în care rolul principal îl avea o
fecioară frumos împodobică şi îmbrăcată ca o mireasă, care trebuia să ghicească viitornl
concetăţenilor ei, cu ajutorul unor lucruri (obiecte) aruncate în apă şi apoi scoase de ea8 • De
aceea, majoritatea cântărilor din slujba creştină a sfinţirii apei invocă şi laudă pe Sfânta Fe-
cioară, l\llireasa cea curată a Duhului. Sfânt, în a cărei putere mijlocitoare şi-au pus nădejdea,
rugând-o să-i curăţească de urmările păcatelor şi să-i apere de boli, de nevoi şi de suferinţe 9 •
5
Mofrtftlnic, Bucure~[i, 1937, p. 157 şi Pr. P. Procopoviciu, Ritualistica, pp. 77 şi 141.
6
pe la cuvîntul slavo-rus ţvitoc (floare mică, floricică).
7
1n Evhologhiile greceşti şi în ediţiile mai vechi ale Molitfelnicului românesc lipsesc mgăciunile in-
troductive (îndată după binecuvântare se citeşte Ps. CXLII).
8
Riturile acestea sw1t descrise mai ales ele marele canonist ortodox Teodor Balsamon, în tâlcm-
rea sa la can. 65 al sinodului trulan (P.G., t. CXXXVII, vol. 741), care interzice creştinilor practica-
rea unor astfel de obiceiuri păgâneşti.
9
Comp. V. Mitrofanovici şi colab., op. cit., p. 861-862.
368
LITURGICA SPECIALĂ
Se citeşte.A..postolul (de la Evrei II, 11.:18), în timpul căruia preotul cădeşte, şi apoi
Eva-nghelia (de la Ioan V, 14).
Urmează ectenia mare) cu cereri speciale pentru sfinţirea apei, după care preotul
1 citeşte rugăciw1ea principală pentru sfinţirea apei (,,Stăpâne, Doamne Dumnezeul
nostru, Cel mare în sfat şi minunat întru lucruri ... "). 9ând rosteşte epicleza, adică
partea de rugăciune pentru invocarea Sfântului Duh (,,Insuţi, lubitornle de oameni
Impărate, Cela ce ne-ai dat nouă să purtăm veşmânt luminat ca zăpada, din apă şi din
Duh, _şi ctcum trimite darul Prea~fântului ide viaţă făcătoru.lui Tău Duh) Care ~finţefte
toate) _fi ~finţe1i;te apa aceasta ... "), pe care o repetă de trei ori, afun~ă de fiecare dată
mâna dreapră în apă, făcând semnul Sfintei Cruci, imitându-l astfel ş1 închipuindu-l pe
îngerul Domnului, care tulbura apa la vreme (In. V, 4); iar cântăre~ul răspunde de fi-
ecare dată: ,,Arnin" 10 .
După ecfonisul rngăciunii de sfinţire, preotul rosteşte: ,,Pace tuturor!" şi „Capetele
voastre ... ", iar în timp ce cântăreţul răspunde rar „Ţie, Doamne!", preotul citeşte în
taină rugăciunea: ,,Pleacă, Doamne, urechea Ta ... ", sfârşind-o cu ecfonisul: ,,Că Tu
qti sfinţirea sufletelor şi a trupurilor noastre ... " etc.
După aceasta, preotul ia cu amândouă mâinile Sfânta Cruce şi sfitocul şi, cântând:
,)Vlântuieşte, Doamne, poporul Tău ... ", de trei ori (el o dată şi cântăreţii de două ori),
le afundă ·de fiecare dată cruciş în apa sfinţită. Apoi înmoaie sfitocul şi, cântând tropa-
rul ))Darurilor tale fă-ne vrednici, Născătoare de Dumnezeu Fecioară ... ", stropeşte în-
tâi spre răsărit (în casă spre icoană), apoi spre apus, nord şi sud (la binecuvântarea ca-
sei de locuit se stropesc toate camerele).
Apoi preotul se închină, sărută Sfănta Cruce (în biserică întâi icoana de la iconos-
tas) şi se botează pe el însuşi (dacă e în biserică rămâne lângă iconostas), iar d~pă el
vin, pe rând, toţi cei de faţ'ă, se închină şi sărută icoana de la iconostas (în bisencă) şi
Sfânta Cruce, iar preotul îi stropeşte pe fnmte cu sfitocul muiat în apa sfinţită, în timp
ce cântăreţii cântă cele tn:i stihiri de laudă) dintre care prima pentru sfinţii fără de
arginţi (,,Izvorul tămăduirilor având, sfinţilor fără de arginţi ... "), iar celelalte pentru
Sfânta Fecioară (,,Cauta spre rugăciunile robilor tăi ... " şi: ,~Stăpână, primeşte rugă­
ciunile robilor tăi ... ").
Acum se intercalează slujbele sau molitfele speciale, pentru cazurile când sfinţirea apei
se fa.ce cu un scop anumit: binecuvântarea casei, a unui monument, a :fantânii noi etc.
Sfârşindu-se stropirea, se zice o ectenie întreită (asemănătoare cu cea de la Litie),
după c~re preotul zice: ,,Pace tuturor!", ,,Capetele noastre ... " şi rugăciunea: ,,Stăpâne,
mult-l'vlilosrive ... " 11 . Apoi face otpustul, stând în biserică cu faţa spre popor, iar în
case cu fata spre răsărit.
În pra~tică, atât în case, cât şi în biserică, stropirea credincioşilor cu agheasmă se
face la sfârşitul slujbei ( după otpust)) iar nu înainte de ectenia întreită, cume prevăzut
în irânduiala din Moli-tfelnic 12 •
rn Epicleza lipseşte din textul rngăciunii în Evhologhiile gre~~~ti (vez~, de ex.) Eu;i;,oM-ywv 1;_0
Meycx., Atena, 1970, p. 345), în Trebnicele_~lave ş~ în ui:iele ~în ed1ţ11le vech~ aleJ\!-~ktjelnici;lui ro~na-
· nesc (ca cea de Chişinău, 1820). După unu preoţi greci, ep1cleza ar fi de prisos aic:, mtrncat sfi~ţirea
apei s-ar face în timpul ecteniei premergătoare, şi anume la cererea: ,,Pentru_ ca sa se sfinţeasca _ap_a
. aceasta ... " şi cele două următoare, în care se află verbele ay1.a<;w Ka.1:a.nl::µ1:w ş1 Ka.1:a.qx:x.1:aw, specifice
terminologiei liturgice (comp. Pr. I. Beldie, up. cit.) pp. 18-19). ._ . A , •
11
Aceeaşi de la sfârşitul primei păt1i a Litiei. Lipseşte în Evhologfmle greceşti, m 1 rebnicelc slavo-
neşti şi în unele ediţii mai vechi ale Moliifeinicului românesc.
12
Vezi, de ex., Pr. P. Procopoviciu, op. cit., p. 140.
369
 YREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE LITURGICA SPECIALĂ

Cea 1:nai veche menţitme despre practica creştină a sfinţirii apei la zi-ntâi a fiecăre· ii.· e) Efectele _şi. folosul AJJheasniei mici. Apa binecuvântată sau sfinţită a jucat un rol de
luni ? aţlă1?1_ la începutul secolului al IX-lea, în Răspunsurile canonice atribuite patriar}+;: prim rang în viaţa religioasă a tuturor popoarelor lumii; ea a fost întrebuinţată ca
buhu N1d11ţor Măru~risi_t~rul al C::-ms~a~ti1~opolul~1iL\ iar Întocmi~ea rândui_elii de·.azi:;,€( mijloc principal de spălare şi curăţire a oamenilor şi a lucrurilor, fiind considerată ca
a agl:,easme1 e~te atr~b~1t~ de _mm l:11 Fotie, patnarhul Constantmopolulm 1\ carera;:4i:· sirnpolul cel mai expresiv al purităţii şi curăţirii spirituale 16 .
f?los1~, prob~bil, rug~1e1t~~11 maJ v~ch1, ca cele care se găsesc, încă din secolele IV-V.)t1/ In creştinism, apa sfinţită şi-a păstrat rolul de simbol şi vehicul sau purtător prefe-
randms:hle dm Constituţiile apostolice (cart. VIII, cap. 29). ·· _' rat al puterii curăţitoare şi sfinţitoare a Sfântului Duh 17 . Efectele ei de căpetenie, adică
d) In Vinerea Izvorului Tdnzăduirii şi în orice zi din Săptămâna Liuninatt{, sfe:;:tani~! alungarea demonilor şi a bolilor, însănătoşirea trupului şi îndepărtarea tuturor curse-
se fac~ după o rânduială deosebită, În car<;: psalmii şi cântările din rânduiala obişn;.1.ităi-~ , lor celui rău, erau enumerate încă în cele mai vechi formulare de 1ugăciuni pentru
acestei slujbe sunt înlocuiţi cu cântări ale Invierii. ' · :- 1 sfinţirea apei, care au circulat în Biserica primelor 4-5 veacuri 18 . 1\!lai pe larg, ele sunt
După binecuvântarea data de preot (,,Binecuvântat este Dumnezeul nostru ... :") ·s~i enumerate însă :în însemnarea introductivă de la începutul slujbei Agheasmei mici, în
cântă de trei ori „Hristos a înviat ... ", cântând întâi preotul; se zic apoi stihurile Pc,iştilo;,{ .Molitfelnic şi jJJfheasmatar. )) Sfinţirea apei acesteia, pe care Duhul Sfânt prin
( ,,~ă în':ieze Du~1mezeu ... ", şi celelalte), cădind preotul în jurul mesei pe care e pusi · mgăciunile preoţilor o sfinţeşte, multe feluri de lucrări are, precum Însăşi ectenia
Sfa~1ta Evanghelie, Sfânta Cruce, vasul cu apa pentru sfinţit şi sfeşnice mici cu hunini.' sfinţirii şi rugăciunea mărturisesc. Că prin stropirea ei, duhurile cel~ viclene din tot lo-
apnnsc_. Apoi d~n 110~1 <:ânvtă ~re?tui: ,,Hristos ~l în:1iat...", răspunzând cântăreţii: ,, . ._şi cul se gonesc şi se iartă şi păcatele cele mici de preste toate zilele, adică nălucirile dia-
celor dm mormanmn v1aţa danundu-le", de trei on la rând. voleşti, gândurile cele rele; iar mintea se curăţeşte de toate lucrurile cele spurcate şi
P_reotu I (ori diaconul, de este) rosteşte apoi ectenia niarc) cu cererile speciale pentm îndreptată spre mgăcitme se face; aduce dar, pază, înmulţire a câştigului şi îndestulare;
sfinţirea apei, din slujtp Agheasmei mici de peste tot anul. După aceasta se cântiî. Ca-: bolile goneşte şi dă sănătate sufletească şi trupească. Şi mai în scurt să zicem: toţi cei
n~nul Paştilor (,,Ziua Invierii, popoare, să ne luminăm ... "), punându-se stihirile pe 8 ce o primesc cu credinţă iau sfinţenie şi binecuvântare ... " 19 .
on pe 6 (la caz de mare grabă se când numai irmoasele); după Cântarea a treia ecte~ Aşa se explică frecvenţa acestei ierurgii în viaţa religioasă a crestinităţii ortodoxe şi
nj~ .?1ic~ şi ~pacoi:_ ,,yenit-au 1:1ai î1_.,1ai1,:i~e de dimi1~eaţă .. :". (iar_ de sev întimplă de aceea apa sfinţită se întrebuinţează la aşa de multe servicii liturgice (la mai toate
sa1batoarea Sfantulm Crneorgbe, zicem 111ta1 condacul lm, apoi 1pac01); <lupa Cântarea sfinţirile sau consacrările: de biserici, cimitire, case, fântâni, obiecte de cult) şi în aşa
a şasea, iarăşi ectenia mica, apoi condacµl Paştilor (,,Deşi Te-ai pogorât în mor- de numeroase ocazii sau împrejurări din viaţa omenească (la maslu, în unele părţi - ca
1~1ânt.. ") ~i ic?sul (,,_Pe Soarele Cel_ ma~ Î!1ainte de soare ... "). Se ciţeşte apoi Apostolul şi în Transilvania - după înmormântare, pentn1 stropirea casei mortului, pentiu binecu-
Evan11helta dm sluJba Agheasrn9 mici, după care se cântă „Invierea lui Hristos vântarea ogoarelor şi a semă.năturilor, pent1u însănătoşirea animalelor bolnave etc.).
văzând ... " (de trei ori) şi stihira: ,,lnviind Iisus din mormânt ... " (de trei ori),
U rrnează restu.I Canonului ( Cântările VII -IX), cântându-se, la sfârşitul fiecărei 2. Agheasma mare
cântări, ,,Hristos a înviat ... ", de trej ori. · a) Timpul _şi locul săvârşi1,ii. Agheasma mare (b µtyo:c; ayuxcrµoc; 1:.u.) se săvârşeşte
După Cântarea a 1:oua, din nou ectenia niicd şi Luminânda Praznicului (,,Cu trupul la Bobotează, în amintirea botezării Domnului de către Ioan în Iordan. Ea se
adon!~md;··"), de trei _ori. Preotul citeşte ~poi nwdciunr:a de sfinţire a apei, după care săvârşeşte atât în ajunul Bobotezei, când se sfinţeşte apa cu care preoţii botează apoi
afuncta Sfanta Cruce ŞI sfitocul în apa sfinţită, stropind şi cântând ,,Hristos a înviaLL." casele, cât şi în însăşi ziua Bobotezei, când se sfinţeşte agheasma pe care credincioşii o
( preotul prin~a dată şi cântăreţii a dema şi a treia oară). Apoi, în timp ce preotLtl îi iau pe la casele lor, pentru tot anul.
botează pe cei de faţă, cântăreţii cântă stihiri}e Paştilor (,,Paştile cele sfintite astăzi nouă Se spune AJJheasma mcwe) pentm că apa de la Bobotează are o putere deosebită,
s-;::iu arătat. .. ") cu stihurile lor şi s.!ava Laudelor (,,Ziua Învierii şi să i;e luminăm cu fiind sfinţită, precum vom vedea, printr-o dublă epicleză, iar sfinţirea are loc în însăşi
prăznuirea ... ") şi se termină cântându-se: ,,Hristos a înviat ... " până se botează toti ziua în care Domnul nostlu Iisus Hristos a sfinţit apele, pr.in botezul Său în apa Ior-
crec).incioşii. ' danului„ De aceea, şi slujba Agheasmei mari este mai dezvoltată şi mai solemnă ca la
In ziu~ de Izvorul Ttinidduirii la mănăstiri se obişnuieşte a se face aceast;:1 slujbă În·· Agheasmă mică, iar cântările şi mgăciunile din cursul ei pomenesc şi proslăvesc îndeo-
tre {!treme şi Liturghie, afară din biserică (în curtea mănăstirii), iar la unele biserici de sebi botezul Domnului în apele Iordanului.
~none ea se face după Liturghie, în curtea bisericii, ori la anumite izvoare sau fântâni.
I17 a~est din urrnă caz, slujitorii şi. cr~dinc~~şii merg la locul respectiv în procesiune, cea descrisă la Pr. P. Procopoviciu (op. cit., p. 141), care recomandă să se facă nu după Liturghie, ci
cantandt~-se pe ?-rum ~an~nu! Inv1ern _( on mnoasele Cântărilor); tot aşa şi la înwar- după Cântarea a şasea din Canonul Paştilor de la Utrenie.
cere, claca se revme la b1sencă. 111 procesn.me 15 . 16
. Vezi H. Leclercg, Eau benite, în DACL, t. IV, col. 1681-1685; P. de Ptmiet, Benr!dictions de
l'eau, II, 685-713; Amedee Gastoue, L'eau br!nite„ Paris, 1908; Comp. şi Pr. I. Beldie, op. cit., pp.
13 8-13 şi I. Petrcuţă,Apa în practica 1-eligioasă, înJl.1B, an. 1958, nr. 1-3, pp. 141-143.
Capitole despre diftri"te chestiuni„ cap. 1, la J. Pitra,Juris Eccl. Grat:corum Historia et monumenta, 17
Comp. Juv. Stefanelli, Litui;gi,;a:, pp. 128-129.
t. II, p. 320. 18 Vezi, de ex., formularul din Constituţiile apostolice, VIII, 29 (trad. rom. cit., p. 254), sau pe cel
14
Vezi B. Cireşeanu, op. cit.., t. III, p. 344; P. Lebedev, op. cit., p. 428. din Evhologhiul lui Serapion (MEL V, p. 66). Alte dovezi despre practicarea sfinţirii apei şi a folosirii
~ Râr~duiala s~eci;;i~lă
:1 sfit~}_irii apei ~ent.ru Săptămâna Luminată este specifică Molitfelnicului ro-
1
, apei sfinţite în Biserica veche, vezi la: Sfântul Epifanie,Adv. haenses, I, 2, hares. 30 (P.G., t. XLI, col.
manesc (ltpscştc dm EPhd.f.!JJlmze greceşti, dm T7·ebnicele slave ca şi din unele din editiilc vechi ale 421); Fer. Ieronim, Viaţa Sfântului Jlarion (P.G., t. XXlII, col. 45); Teodoret al Cirului, Ist. bis., V,
Molitfelnicului românesc). ' · ' 21 (P.G., t. LXXXII, col. 1244) ş.a. .
. O ~-ându ială cu unele_ ~eosebiri fa~ă de cea descrisă ~ici găsim în Moliifelnind editat de Mitropo- 19
Molitfelnicul, Bucureşti, 1937, p. 139. Această însemnare lipseşte din Evhologhiile greceşti, din
litul Ntfon al Ungrovlah1e1 (Bucureşn, 1854, pp. 104 ş1 1858, pp. 114-115); ea e asem„'inătoare cu Trebnicele slave şi din ediţiile dinainte de 1852 ale Moliifelnicttlui românesc.

370 371
 P12fdOTPROF. DR. ENE BRANI5TE
În ziua ajunului Bobotezei, sfinţirea apei se face de obicei chiar în biserică (în:pr _
na~s), dimineaţ_a, după Utrenie, cu mai puţfnă solemnitate, fiindc~, după unii,&i}
ammteşte atunci de botezul cu care boteza Sfantul Ioan Botezătoml m pustiul foicf
nului; în ziua Bobotezei, ea se face după Liturghie, în biserică sau în faţa bisericilrr
aminteşte de însuşi botezul .Mântuitorului în apele Iordanului 20 ; de aceea se fac:e;,'cteiit~-'.
obicei în chip mai so.lemn, prin ieşirea afară din biserică. : ;;_ i)ţi~~;\
b) Rânduiala Affheasmei mari.· nu are forma (structura) unei slujbe de sine stăt~~:Wt
toare, cu formule de binecuvântare la început şi de otpust la sfârşit, ci e încadrată 'Îrfl),
rânduiala Liturghiei (între Rugăciunea amvonului şi otpust) 21 . Ea se află în ..1..l1oliifelnicr.
şi în Mineiul pe ianuarie (ziua 5) şi se săvârşeşte în chipul următor:
Către sfârşinll Liturghiei, după Rugăciunea amvonului sau chiar după otpust, idl,
toată lumea din biserică, în frunte cu sfinţiţii liturghisitori, care ies prin uşile!
· ;D ·
împărăteşti. Dacă sunt mai mulţi clerici, primul preot (în mănăstiri, stareţul sau egu-':
menul) ia Sfânta Evanghelie, al doilea Sfânta Cruce:, iar diaconii, cădelniţe, înaintea:
lor merg cântăreţii cu lumini, prapuri şi icoana Botezului, cântând troparele' care
amintesc de botezul Domnului: ,,Gla;ml Domnului peste ape strigă, grăind ... , Astăzi:
firea apelor se sfinţeşte ... " şi celelalte. In unele părţi, se trag şi clopotele. · ,(J
Ajun~i la locul din faţa bisericii unde s-au pregătit din vreme vasele cu apa curată
care va fi sfinţită, preotul stă în faţa mesei (analogului), pe care se pun: icoana)3ote;
zului, Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce, sfeşnice cu lumini, un vas (sau mai multe) qii
apă şi mănunchiul de busuioc. Preoml cădeşte mai întâi masa (analogul) cu icoana îrf'
cele patru laturi, pe ceilalţi slujitori (dacă sunt) şi pe credincioşi ( dacă este şi diacon', el'.
merge cu lumânarea înaintea preotului) 22 . ·· !J
Se citesc trei paremii, toate din prorocia lui Isaia (cap. XXV, 1-10; LV, 1-13 şi XII,
3-6), după care urmează.Apostolul (din I Cor. X, 14) şi Evanffhelia. (de la Mc. I, 9-12),
în care s:e istoriseşte pe scurt evenimentul botezului Domnului. · firea apelor27 . Apoi, trecfmd Sfânta Cmce în stânga, preotul stropeşte, cu busuiocul
Urmează apoi ectenia mare„ care cuprinde cereri speciale pentru sfinţirea apei. Dacă!
este diacon, o zice el, în timp ce preotul citeşte în taină prima rugăciune (,,Doamne
Iisuse Hristoase Dwnnezeule, Fiule Unule-Născut ... ") 23 . Dacă nu, o zice preotul, iar,
după vosglasul ecteniei, începe marea _fi frumoasa ruffăciune a, ~finţirii apelor„ adresată,
Sfintei Treimi (,,Treime mai presus de fire ... ") şi compusă de Sfântul Sofronie al Ieru-
salimului. Cuvintele: ,,.J\,fare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucn1rile Tale ... " le ros:-1
teşte preotul de trei ori la rând, cu glas mai puternic ca de obicei. Unii încep, de altfel,;:
rostirea n1găciunii direct cu aceste cuvinte, nemaicitind deloc, sau citind numai .îrL
taină, partea dinainte 24 . Când rosteşte cuvintele de invocare a Sfântului Duh pentru
20
Explicare atribuită mitropolitului Paisie Ligarides de Gaza şi reprodusă la Nicodim Aghiotintl
(Pida!ion, ed. Astir, Atena, 1957, p. 278, nota I), ambii citaţi la C. Papoulidis, Nicodeme l'Ha,_qiorite•
(1749-1809), în rev. 8eo11,oyicx (Atena), t. 37, caiet 4, p. 578. Comp. şi Pl. de Meester, Rituale-beJ.
nedizionale bizantino, Roma, 1929, p. 419.
21
Numai în Trebnicul bulgăresc slujba Agheasmei mari, fiind săvârşită după otpustul Limrghiei;"
are la început formula „Binecuvântat este Dumnezeul nostn1 ... ", iar la sfârşit otpustul Bobotezei:·
,,Cela ce în Iordan de la Ioan ... " (vezi, de ex., ed. de Sofia, 1949, pp. 367 şi 388).
22
Cădirea e prevăzută numai în Tipicul cel 1nare (ed. Iaşi, 1816, p. 210).
23
Această rugăciune în unele manuscrise e atribuită Sfânrului Gherman, patriarhul ConstantΕ
nopolului (la PI. de .i\1eester, op. cit., p. 447).
24
Aşa recomandă, de ex., Tipicul mare, p. 210. De aceea, în Trebnicele slave (cu excepţia celo~ ·
tipărite la Liov şi Vilna) şi în unele din ediţiile vechi aleMo!i-tfdnicului românesc (ca cea de Chişinău,•
1820), partea de la început a acestei rugăciuni (până la cuvintele: ,,Mare eşti, Doamne ... "), numită şi
prolog, lipseşte cu totul. 1n Evhologiile greceşti această parte e scrisă, dar în practică nu se citeşte nici la
372
LITURGICA SPECIALĂ
sfinţirea apei (,,Tu însuţi, dar, Iubitomle de oameni Împărate, vino şi acum prin po-
gorârea Sfântului Tău Duh, şi sfinţeşte apa aceasta"), pe care le repetă de trei ori la
rând, preotul binecuvântează de fiecare dată apa cu mâna, afupdând-o cmciş, pe rând,
în fiecare din vasele cu apă. De asemenea, şi la cuvintele: ,,Insuţi şi acum, Stăpâne,
sfinţeşte apa aceasta, cu Duhul Tău cel Sfânt", pe care le rosteşte de trei ori la rând,
binecuvântează de fiecare dată apa, cu mâna cruciş.
Rugăciunea pentru sfinţirea apei din Rânduiala Agheasmei mari este una dintre cele mai
remarcabile creaţii ak inspiraţiei euhologice ortodoxe, atât prin conţinutul ei profund teo-
logic, cât şi prin srjlul şi tonul ei, care seamănă cu acela al panegiricelor solemne la prazni-
l cele împărăteşti din literatura omiletică patristică. De aceea a şi fost numită „Imnul Bobote-
zei"25. Ca structură, ea are o vizibilă analogie cu marea rugăciune a Sfintei Jertfe ( anafo-
raua) din slujba Sfintei Liturghii, cuprinzând aceleaşi motive euhologice şi aceleaşi mo-
mente sau părţi componente, în aceeaşi înlănţuire a ideilor din anaforaua liturgică ( prefaţa
sau rugăciunea euharistid., cu caracter doxologic, recapitularea sau anamneza, epicleza şi
dipticele sau rugăciunile de mijlocire pentru aplicarea generală a efrctelor binefâcătoare ale
apei sfinţite asupra Bisericii întregi).
După ecfonisul rugăciunii, preotul zice: ,,Pace tuturor! Capetele voastre ... " şi, în
timp ce cântăreţii cântă prelung: ,,Ţie, Doamne!", preotul, cu capul plecat, citeşte în tai-
nă rngăciunea plecării capetelor (aceeaşi ca şi la Agheasma mică: ,,Pleacă, Doamne, ure-
1 chea Ta şi ne auzi pe noi ... "), zicând cu glas ecfoni~ul: ,,Că Tu eşti sfinţirea noastră ... ".
Apoi preotul, cântând tropaml Bobotezei: ,,In Iordan botezându-Te Tu, Doam-
ne ... ''., ia Sfânta Cmce ,~i busuiocul cu amândouă mâinile şi le afundă drept în apă,
cmciş, apoi le scoate ţinâcndu-le cu amândouă mâinile şi făcând Sfânta Cruce cu ele .
26
Aşa se face de trei ori la rând, cântându-se de fiecare dată troparul Bobotezei; mo-
mentul acesta simbolizează, după unii,- însuşi botezul Domnului, prin care s-a sfinţit
muiat în agheasmă, întâi biserica, începând cu altarul (dacă suntem în biserică), apoi
spre cele patru puncte cardinale. După aceea, preoml stă cu faţa spre apus şi, ţinând
Sfânta Cruce în stânga, iar în dreapta busuiocul, vin toţi credincioşii pe rând, sărut;l
Sfânta Cmce, iar preotul îi botează, stropindu-i cu b_µsuiocul pe frunte, cruciş (dacă
sunt şi alţi slujitori, ei s,t botează cei dintâi, reciproc). In tot timpul cât dureaz{t stropi-
rea credincioşilor) se cântă tropaml Bobotezei. În unele părţi, stropirea credincioşilor
cu agheasmă de către µreot se face nu afară, ci în biserică, după otpustul Liturghiei, în
loc de miruire.
După aceasta, intră toţi în biserică în timp ce se cântă stihira: ,,'?~
cântăm credinci-
oşii ... ", iar preotul stropeşte biserica, începând cu altarul. Acum îşi 1a fiecare, în vasul
său, agheasmă pentm tot anul. Apoi se cântă: ,,Fie numele Domnului binecuvântat ... "
Constantinopol, nici la Sfântul Munte, precum arată însemnarea de locul respectiv (vezi, de ex., e~.
de Veneţia, 1832, p. 410), tradusă şi în unele Molitfelnice româneşti (ca de ex., cel de Bucureşt~,
1858" p. 123). În ediţiile mai noi ale Evhologhiului grecesc citirea ei e lăsată la ;ibera voie a pre<?ruhu;
dacă nu vrea să o zică, îndată după ecfonisul ecteniei dinainte începe rugăcmnea, de la cuvmtele:
,,Mare eşti, Doamne ... " (vezi, de ex., Evhologhiul mare, Atena, 1970, p. 355, nr. 1). .
25 P. de Puniet, Lafit,e de l'Epihanie et l)hyrnne du Bapthne au rit grec, În rev. ,,Rassegna Gregori-
' ana", t. V (1906), col. 497-514. . . _ . . . .
26 Tipicul mare, p. 210; Moli-tftlnic, Bucureşti, 1858, p. 128; Tipicul bisericesc de Bo1or ŞI Roşianu,
p. 210; Tipic bisericesc, Bucureşti, 1976, p. 266. . .
27 Vezi de ex., Juv. Stefanelli, Liturgicaj p. 130 şi Pr. V: Aga, Simbolica biblică şi creştină, Turn-
şoara, 1935, pp. 7-8.
373
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
şi se face otpusnil Liturghiei (dacă acesta nu s-a Îacut înainte de sfinţirea apei). Fiecare
gustă mai întâi din agheasmă şi apoi ia (primeşte) anafura 28 •
c) Ori,qinea şi vechiniea slujbei. Iniţial, sfinţirea apei de la Bobotează era
botezul catehumenilor, care se săvârşea în ajunul praznicului, seara (până
noapte) şi pentru care se sfinţea apa necesară de botez. Ulterior, desfiinţândlH,e .
catehumenatul şi generalizându-se pedobaptismul, s-a păstrat sfinţirea apei, legată dci
praznic, ea căpătând altă semnificaţie. Precum accentuează arhiepiscopul Simeon. al
Tesalonicului, în ziua Bobotezei se face nu numai reînnoirea botezului DomnuJlui, ci
şi a hamlui botezului primit de fiecare dintre noi 29 . Teodor Lectorul pLme pe seama
patriarhului monofizit Petru Fullo al Anţiohiei (sec. V) hotărârea de a se s:ăvârşi
sfinţirea apei în ajunul Bobotezei, seara 30 . In secolul \rI, unul dintre pelerinii apuseni .
la Locurile Sfinte (Antonim din Piacenza) descrie cum se Îacea pe atunci „botezul" la
apele Iordanului;. în dimineaţa marelui praznic31 .
Originea slujbei Agheasmei mari este, în tot cazul, le11tsalimul, unde se păstra
amintirea puternici a botezului Mânn1itomlui prin mâna Inainte--Mergătorului, în
apele Iordanului; de aici ea s-a răspândit la Antiohia, apoi la Constantinopol şi în Asia
Mică. De aceea, rânduiala de azi a slujbei Agheasmei mari e atribuită de tradiţie, în
întregime, Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimul (ţ638) 32 , cămia în Mineiul pe ia-•
nuarie i se atribuie troparele care se cântă la începutul slujbei, iar in Molitfelnic i se
atribuie fmmoasa rugăciune pentru sfinţirea apei 33 . O dovadă a vechimii acestei :.;lujbe
este că ea se află, în diverse variante foarte asemănătoare Între ele, în riturile liturgice
ale tuturor Bisericilor orientale necalcedoniene (la armeni, la copţi, etiopieni, sirjenîi
iacobiţi) 3 4, şi a influenţat, într-o mare măsură, chiar rin1alul corespunzător din ritul
liturgic roman ( catolic)3 5 • - Se obişnuieşte (mai ales în Moldova) să se guste dintr-însa timp de opt zile în şir, mai
d) Efectele A;Jheasmei mati şi întrebuinţarea ei. Prin atingerea Sa de apa Iordanului,
în care S-a botezat, Mântuitoml a sfinţit-o nu numai pe ea, ci însăşi firea apelor î:n ge-
neral, a apelor de pretutindeni, fădnd din ele un factor de purificare şi de sfinţire, prin
energia divină introdusă în apa Iordanului, precum cântăm în tropaml din rânduiala
slujbei: ,)-\.stăzi firea apelor se sfinţeşte ... " 30 . De aceea, apa sfinţită la Bobotează
posedă, într-o măsură mult mai mare, damrile şi puterea tămăduitoare şi sfinţitoare;
despre care am vorbit la Agheasmă mică.
Efectele Agheasmei mari le arată însăşi rânduiala slujbei, îndeosebi textul ecteniei şi
al mgăciunii de sfinţire (după epicleză), unde preotul se roagă: ,,Şi-i dă ei barul
izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de
2
H lv[olitfelnic, Chişinfo, 1820 şi Tipic bisericesc, Bucureşti, 1976, p. 256.
29
Despre if. loca;-, P. G., t. CLV. col. 325 A.
3
31
°F1'aEf1n. din Ist. Bis., 48 (P.G., t. LXXXVI, col. 209 A).
Iti11era hierosolynzitana saec. IV-VIIl, c. XI, ed. de P. Gever în CSEL, Viena 1898 t XXXIX,
pp. 166-167. . , ' ' ' .
Vezi, de_ ex., B. Cireşeanu, op. cit., t. II, p. 343:, V. Mitrofanovici şi colab., op. cit., p. 63.S şi P.
32
Lebedrv, op. cit., p. 430.
In unde manuscrise, rânduiala slujbei este însă atribuită Sfântului Vasile cel Mare (vezi Pl. de
33
Meester, op. cit., p. 426).
34
Vezi John Marguess of Bute -- EA. Walis Badge, 171e Blcssing of the waters 011 the eve of the
Epipha.ny; London, 190] .
, ·:s _O .ve';,he tradu_cerc latină a formularului grecesc al slujbei Epifaniei a fost publicată în „R.evue
benedictme , t. X.XIV (1912), pp. 29-30. Comp. PI. de Meester, op. cit., pp. 421--422. Vezi, ibidem,
pp. 439-456, variantele slujbei în diferitele manuscrise greceşti şi slave.
;i Corn. I. Petreuţă,Apaînpracticareligioasă, În rev.MB, an. 1958, nr. 1-3, p. 142.
6
374
LITURGICA SPECIALĂ
sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a pute-
rilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor
gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea pati-
milor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă ... " 37 .
De aceea, Agheasma. mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămânând tot
a~a de proaspătă, de curată şi de bună la gust, ca şi atunci când a fost scoasă din iz-
vor38, fapr pe care îl remarcă, din vechirne, Sfinţii Părinţi. şi scriitorii bisericeşti 39 . O
parte din ea se păstrează în biserică, în vas anume (vasul de agheasmă, numit şi
agheasmatar)4°, şi e folosită de preot la o mulţime de slujbe (iemrgii). Cu dânsa
preoţii stropesc casele credincioşilor şi pe cei ai casei, Îln ajunul Bobotezei (ori în însăşi
ziua Bobotezei, după Liturghie, dacă „mer.sul cu Botezul" nu s-a putut termina până
atunci); cu Agheasma mare se stropesc toate persoanele şi lucrurile care trebuie să fie
exorcizate, curăţite şi binecuvântate sau sfinţite, ca de pildă, rânduiala la curăţirea
fantânii spurcate, Ia vasul cel spurcat, la binecuvântarea şi sfinţirea prapurilor, la
sfinţirea Crucii şi a troiţelor, a clopotului, a vaselor şi a veşmintelor bisericeşti ş.a. Ba
în unele părţi (ca de exemplu prin Bucovina şi Transilvania) este obiceiul de a stropi
cu agheasmă şi tmpurile celor răposaţi, pentm ca astfel sufletele lor să se înfăţişeze
sfinţite la înfricoşătoarea judecată 41 •
Agheasma mare e folosită de asemenea, de către arhiereu, la sfinţirea bisericii, a
antimiselor, a Sfântului şi Marelui Mir ş.a.
În casele credincioşilor, agheasma se păstrează la loc de cinste, în vase (sticle) cu-
rate, în care se pune de obicei un fir de busuioc. Credincioşii gustă dintr-însa pe ne-
mâncate, în zilele de post şi ajunare sau la sărbători mari fie înainte, fie după biserică.
ales de la ajunul Bobotezei până la odovania praznicului, adică până 1a 13 ianuarie in-
clusiv. Îndeosebi cei opriţi de Ja împărtăşire se pot mângâia luând agheasmă42 şi apoi
anafură (când ne împărtăşim, agheasma se ia după împărtăşanie, iar când luăm numai
anafura, agheasma se ia înainte de anafură) 43 .
37
.Molitfelnic, Bucureşti, 1937, p. 170.
38
Vezi Tipicul cel niare,, p. 211.
39
Vezi de ex., Sfântul Ioan Gură de Aur, 0nziliaXXnr, despre Botezul Domnului (P.G., t. XLIX,
col. 365 şi trad. rom. de Pr. D. Fecioru, în vol. Cuvântări la praznice împdrăte/ti de Sfânml Ioan
Hrisostori1. Bucure§ti, 1942, p. 46). .
40
Aceeaşi denumirea se dă, prin unele părţi (ca de ex. în Banat), şi la căldăruşa de aramă în care se
poartă agheasma mare cu care preotul stropeşte casele credincioşilor; după unii, vasul acesta
simbolizează apele Iordanului, sfinţite prin botezul Mântuitorului într-însele (Pr. V. Asa, op. cit., p. 8) ..
41
D. Iererniev, Pimenica ortodoxă. Cernăuţi, 1929, p. 246; Juv. Stefandli, op. cit., p. 130, Cf. ş1
Ic. I. Beldie, op. cit., p. 26.
42
Vezi Rânduiala lvlătturisirii, la învăţătura duhovnicului către penitenţii cu păcate mari: ,,Fiule,
atâţia ani poruncesc dumnezeieştii Părinţi să nu te împărtăşeşti cu Sfintele Taine, ci numai să bei
Agheasma mare" (Molitfelnic, Bucureşti, 1937, p, 66). Obiceiul de a lua agheasmă mare în loc de
Sf.fota Împărtăşanie în ziua Bobotezei e menţionat şi de unionism! Leo Allatius, în secolul XVI (De
Ecclesiac 0ccidentalis et Orienta/ie perpetua consensiont,, Coloniae Agrippinac 1648, lib. III, c. IXK,
col. 1038).
După Tratatul canonic atribuit Sfântului Ioan Postitorul (editat de Nicodim AghiorituJ, î_n
Pidalion, ed. grec. de Atena, 1957, p. 718) se poate lua agheasma marc în loc de Sfânta Impărtăşame
în Joia Săptămânii Patimilor, la Paşti, la Crăciun şi la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (vezi C.
Papoulidis, Nicodhne I Hagiorite, în rev. E>t0Aoyia (Atena), t. 37, caiet 4, oct.-dec. 1966, p. 578;
Comg şi PL. de Meester, op. cit., p. 425).
· Vezi Mineiul pe ianuarie, la însemnarea de la sfârşind Utreniei din ziua de Bobotează.
4
375
PREOT PROF, DR, ENE
Uneori se stropesc cu
BRANIŞTE
agheasmă şi
casele lucrurile dintr-însele, curţile,
viile
mit~. obie~te din uzu~l pietăţii particulare (cru~i~liţe, iconiţe ş.a.). În c~z de boală, b.o•l~.'.)':.:,·:·
nav11 gusta agheasma sau se stropesc cu ea parţ1le bolnave ale trupulm, spre a ajuta,la . '.;·
tămăduire. . :~,~ :-
Dacă prisoseşte sau s-a învechit, nu trebuie amncată oriunde, ci să o vărsăm în l;c .,
neumblat şi curat, pentru a nu fi pângărită.
Atât Agheasma mică, precum şi cea mare, e Împreunată cu obiceiul „niersului:cu
zi-ntâi)) sau „cu botezul:). Peste tot în ajunul Bobotezei, iar în unele părţi încă de două.
sau trei ori pe an (la !nălţarea Sfintei Cruci, în Vinerea Izvorului Tămăduirii şi, :pe
alocuri, la 1 august), preoţii vizitează parohia întreagă ori anumite sectoare ale ei
stropind casele şi pe credincioşi cu agheasmă şi cântând troparul: ,,În lordai;
botezându-Te Tu, Doamne ... " (la Bobotează) sau ,,Mântuieşte, Doamne, poporul.
Tău ... " (în celelalte ocazii). Odinioară, preoţii, conformându-se învăţăturii de la înce-
putul slujbei Agheasrnei mici din Moliifelnic) fă.ceau (mai ales 1a oraşe) stropirea case..,
lor cu ap,'i sfinţită la fiecare început de lună. Dar în şedinţa Sfântului Sinod din 17 iu~
nie 1952, s-a hotărât ca mersul cu zi-ntâi (practicat mai ales în Capitală) să se
desfiinţeze, iar preoţii să viziteze casele credincioşilor, stropindu--le cu apă sfinţită,, '
numai de patrn ori pe: an, ţinându-se seama şi de obiceiul locului, şi anume:
a) la Bobotează;
b) în prima săptămână din Postul Mare;
c) în Vinerea Izvorului Tămăduirii;
d) la 1 august (începutul postului Adormirii Maicii Domnului sau în prima
săp~ămână din acest post) 44 .
In Ardeal nu se face vizitarea caselor cu Sfânta Cruce şi stropirea lor cu agheasma
(mare} decât în ajunul Bobotezei (5 ianuarie).
3. In afară de Agheasmă propriu-zisă (mică şi mare), se face sfinţirea apei şi în
alte ocazii şi slujbe, după rându;teli deosebite (de obicei mai reduse sau mai simple),
sau în cadrul altor ierurgii, ca, de exemplu, în Rânduiala care se face la femeia lăuză în
ziua întâi după naştere, în slujba botezului, la sfinţirea bisericii ş.a. Apa sfinţită în
aceste împrejurări nu poartă însă denumirea de agheasmă; de exemplu, apa sfinţită în
prima zi după naşterea pruncului se numeşte în popor, pur şi simplu, apă (în Banat =
molitvă).
De asemenea, Biserica binecuvântează apa de băut, prin rugăciuni deosebite, pe
care le găsim în Molitfelnic) atât _la începutul săpării fântânii celei noi, cât şi la termina~
rea sau darea ei în folosinţă.
CAPITOLUL IV
Tedeumul sau doxologia
1. Ce este Tedeumul. Tedeumul este o slujbă de mulţumire şi de laudă adusă lui
Dumnezeu în anumite ocazii festive din viaţa personală sau din cea socială a credincio-
şilor. Este o ierurgie de origine mai nouă decât cele studiate până acum. Se numeşte
aşa, pentru că, Între alte cântări care alcătuiesc rânduiala acestei slujbe intră şi vechiul
44
Vezi sumarele şedinţei Sfântului Sinod din sesiunea iunie 1952, în rev. BOR, an. 1952, nr.
6-8, p. 442.
376
f ti' f
şi anu~{:): l
LITURGICA SPECIALĂ
imn: ,,Te Deum laudamus ... " (,,Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm ... ").: Slujba aceasta
1·:-
se mai nmneşte şi Doxologie (cuvânt sau cântare de slăvire), pentru că ea are un
pronunţat caracter doxologic, adică exprimă îndeosebi sentimentele noastre de
recunoştinţă, de mulţumire, de laudă şi de slăvire faţă de Dumnezeu, pentru bineface-
rile primite de la El; de altfel, în însăşi rânduiala slujbei este integrată şi cunoscuta
cântare bisericească numită Doxolqqie (Slavoslovie): ,,Slavă Întru cei de sus lui Dumne-
zeu ... ", care uneori se înlocuieşte cu cântarea cealaltă, amintită mai sus (,,Pe Tine,
Dmm1ezeule, Te lăudăm ... "').
2. Când se săvârşeşte. Se săvârşeşte Tedeum la anumite date fixe: din cursul anului
bisericesc, ca de ex.: la începutul anului bisericesc ( 1 septembrie) 1 şi al anului civil ( 1
ianuarie), la sărbătorile naţionale (ca de ex., 24 Ianuarie, 1 Decembrie); apoi la anu-
mite momente de seamă din viaţa bisericească ( ca de exemplu, la deschiderea
şedinţelor Sfântului Sinod, la deschiderea cursurilor în instituţiile de învăţământ reli-
gios, la începutul conferinţelor de orientare a preoţilor, la vizitele chiriarhilor în epar-
hii, Ia zilele onomastice ale chiriarhilor etc.), la diferite aniversări din viaţa particulară
sau s:ocială a credincioşilor ( ca de ex., la sărbătorirea a 25 de ani sau 50 de ani de la
căsătorie), la inaugurarea unei lucrări importante şi la sfârşind ei (ca de ex., la punerea
·
temeliei unui locaş, la sfinţirea sau încheierea lucrărilor unei instituţii ori corporaţii bi-
sericeşti), precum şi în alte ocazii în care suntem datori să aducem slavă şi mulţumire
lui Dumnezeu.
3. Cât priveşte locul unde se săvârşeşte Tedeumitl) acesta este de regulă biserica
(de exemplu, la începutul anului bisericesc şi civil);· dar Tedeumul poate fi săvârşit şi în
afară de biserică, la locul cerut de împrejurarea respectivă (de ex., în palatul episcopal,
, în diidirea care s-a terminat şi se sfinţeşte etc.).
4. Rânduiala slujbei Tedeumului se tipăreşte, de regulă, într-o carte separată de
slujbă, intitulată Tedeum sa,u Do:xolo)Jie2. Ea are mai mtdte variante, după natura mo-
memelor sau a împrejurărilor în care se săvârşeşte. Aşa, de exemplu, avem o rânduială
a Tedeumului pentru Anu.I Nou, alta pentru sărbători comemorative, alta pentru zilele
onomastice ale chiriarhtlor, altele pentru diferite sfinţiri şi inaugurări etc. Textul (for-
mulam]) cântărilor şi al mgăciunilor din care e alcătuită slujba acestor tedeumuri
variază, fiind adaptat la împrejurarea ,sau ocazia respectivă, iar tipicul sau planul lor
general. adică ordinea în care sunt înşi1uite aceste rugăciuni şi cântări, este aceeaşi în
toate: te-deumurile. .
De obicei, Tedeumul se face după Sfânta Liturghie, dar se face şi independent de
această sfântă slujbă.
Când avem de săvârşit Tedeum) se pune în mijlocul bisericii, sub policandru (sau în
locul unde urmează să facem slujba, dacă ea se face în afară de biserică), o masă pe
care se aşază sfeşnice cu lumini aprinse. Preotul îmbrăcat cu epitrahilul şi sfita (dacă e
după. Sfânta Liturghie rămâne îmbrăcat cu toate veşmintele), ieşind din sfântul altar
1
Cu o deosebită solemnitate se săvârşeşte Tedeumul pentru începutul anului ,bisericesc la cate-
drala Patriarhiei ecumenice din Constantinopol (vezi bnerologhion tis Eleklisias tis Ellados tu etus 1961,
Atena, 1961, p. 160). .
2
La noi s-au tipărit ediţii ale acestei cărţi de slujbă, de ex., la: Buzău, 1869 (Tedeurn de 1nitlţunnre
lui Di'4mnezeu... ); Bucureşti, 1879 (Ca1'te de Tedeumuri ... a creştinilor ortodocşi, prima ediţie a Sffintu-
lui Sinod), Bucureşti, 1922 (a treia ed. a Sfântului Sinod); Bucureşti, 1950 (Carte de Tedeum (Do-
xologii) la diferite prilejuri obşteşti, ed. Patr. Justinian).
377
 PR,EOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
prin uşile împărăteşti, vine în mijlocul bisericii, purtând în mâini Sfânta Evanghelie ş'
Sfânta Cruce, pe care le aşază pe masă 3 • Primind cădelniţa şi stând în faţa mesei, ros~
teş~e .fonnula de binecuvântare pentru începutul slujbei: ,,Slavă Sfintei Treirn.i ... " (nu+
mai la Tedeum.ul pentru începerea anului şcolar din învăţământul teologic se dă_ bine~.
cuvânt;:i.rea mică: ,,Bine este cuvântat Dumnezeul nostru ... ';), di.dind totodată în fata
mesei. Apoi cădeşte masa de jur-împrejur, icoanele împărăteşti şi cele laterale, icono;.i
tasul, jeţul arhieresc, credincioşii din biserică (sau de faţă) şi termină cădirea tot în fata
n;esei pe care e aşezată Sfânta Evanghelie 4 • In timpul acesta, când.reţii (corul) câ.ntă
,,Impărate ceresc. .. " (la noi se cântă de obicei pe glasul VI)5, apoi se zice „Sfinte Dum-
nezeule ... ",,_ şi ce_lelalte rugăc~rn~i începJtoare. pupă_,,Veniţi să ne închinăm ... " se citeşte
Psalniul randmt, care vanaza cu hecare 1mpre1urare, după cum arată r:înduiala .
resi::ectivă; de ex., la Tedeumu,! din ziua de Anul .Nou se citeşte Psalmul LXIV (,,Tie se
cuvme laudă,_ Dumnezeule, în Sion ... "), la sărbătorile naţionale sau comemoradvfJ
Psalmul XIX (,,Auză-te Domnul la vremea necazului ... "), la începutul anului şcolar din
instituţiile de învăţământ teologic Psalmul XXXJII (,,Binecuvânta-voi pe Donmul în
toată vremea ... ") ~.a.m.d.
După _aceasta pr~otu1 _rosteşte ectenia ~nare (,,C1:3- pace Domnului să ne rugăm ... "),
care cupnnde ceren speciale pentru ocazia respectivă. Apoi se câ.ntă „Dumnezeu este
Domnul...", de patru ori, urmat de troparele rânduite, care şi de variază; aşa de
exemplu, la sărbătorile naţionale se cântă troparul Sfintei Cruci (,,-1-Vlântui~şte
Doamne, poporul Tău ... "); la inaugurarea cursurilor şcolare din învăţământul teologi~
sau la deschiderea sesiunilor Sfântului Sinod se cântă troparul Rusaliilor (,,Bine eşti
cuvântat, Hristoase Dtm1nezeul nostn1... "); la Tedeumurile de mulţumire, troparde:
,Mulţumitori.fiind noi, nevrednicii ... " (glasul IV), ,,Slavă ... , De binefacerile şi darurile
Tale ... , Şi acum ... , Făcătoru.le a toată făpmra ... " ş.a.m.d. · După ce s-au închinat toţi cei de faţă, preoml ia Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie
Urmează .Apostolul rânduit ( pericopa de asemenea variază, după felul Tedeumului
pe car~ îl facem) 6 , în care timp preotul (diaconul) face cădirea reglementară; apoi pre-
otul citeşte EJJa1yyhelia ( al cărei text de asemenea variază) 7, cu faţa spre credincioşi.
Preotul ( diaconul, dacă este) rosteşte apoi ectenia întreită; care cuprinde cereri speciale
pentn1 împrejurarea respectivă. După ecfonisul ei, preotul zice: ,,Domnului sJ ne
rugăm !" şi citeşte apoi,. cu glas mare, rugăciune~-1. care urmează şi care este de fapt
Când se face slujbă în sobor (de ex., la catedralele cbiriarhale), ies înainte diaconii cu căde.lnite
3
şi lumânări, apoi preoţii în <:r~inea, crescândă ~ r~ngur~lor (de la cei mai mici pJ.nă la protos),
protos-u~, :are iese cel dm urma, 1a Sfanta Cruce ş1 Stanta Evanghelie.
Tipicul Pr. le. D. Lungulescu (!,11.iinual de practică liturgicâ, Bucureşti, l 926, p. 193)
4
recoma:1dă să facem căd~rea înai1:1re de începutul slujbei (de binecuvântare), pen-tru a crea atmosfera
necesara, de reculegere ş1 solemmtate.
s De la Paşti până la Înălţare, în loc de: ,,împărate ceresc. .. " se cântă întâi: ,,Hristos a înviiat...",
de trei ori, şi apoi: ,,Sfinte Dumnezeule ... " .şi celelalte. La Tedeuniul pentru A11td Nou (1 ian.)
mgăciunile începătoare nu se pun, deoarece arunci Tedeuniul se face de rcguL\ după Sfiî.ma .Litur-
ghie; deci, îndată după binecuvântare, începem cu: ,,Veniţi să ne închinăm ... ".
De ex., la sărbătorile naţionale se citeşte Apostolul de la Romani XIII, 1-7, unde se recomandă
6
sup_unerea faţă de ~utorităţi (,,Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri ... "); la A1rnl Nou se citeşte
pencopa de la I Tim. 11, 1-6, în care Sfântul Apostol Pavel recomandă credincio"ilor s<Î facă rugă­
ciuni pentru cei în dregătorii; la inaugurarea cursurilor şcolare din învătămânml ~eolocric oericopa
de la7 II Tim. TJI; 16-Iişi IV, 2-5, undeApostolul îndeamnă la swdiul Sfi~tclor Scripmriş.;.~_d. ·
De ex., la sărbătorile naţionale se citeşte Evanghelia cu banul dajdiei (Matei XXIL 15-22), în
care se recomandă deci supunerea faţă de autorităţi; la deschiderea sesiunilor Sfăntului Sinod seci-
teşte pericopa de la Matei X-VIII, 15-20, unde este vorba de autoritatea Bisericii, reprezentatiî prin
soboarele sau sinoadele ei ş.a.m.d.
378
LITURGICA SPECIALĂ
ru;71friu.nea principală a acestei slujbe (textul ei, de asemenea, variază după natura Te-
deU1nului săvârşit).
Apoi se cân-tă L>oxolo,.qia. mare (,,Slavă Întru cei de sus lui Dumnezeu ... ") sau in:111.ul
„Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm ... ", după care preotul face otpustul zilei în care ne
aflăm: ,,Slavă Ţie, Hristoase ... " 8 , ,,(Cel ce a înviat din morţi) Hristos, Adevăratul
Dumnezeul nostru ... " etc. Acum se rosteşte, când e cazul, cuvântarea ocazională
(comemorativă, festivă sau omagială), cerută de împrejurare.
Urmează partea finală a slujbei, pe care o numim de obicei, cu un termen grecesc,
polihroni'.u ( rco.11,u = mult, şi xpovO(; = timp, adică mult timp, mulţi ani sau îndelungă
zilire) şi care se săvârşeşte astfel: Preotul (în sobor, protosul) ia în mâna dreaptă
Sfânta Crnce., merge pe soiee şi, stând cu faţa spre credincioşi, în dreptul uşilor
împăditeşti, rosteşte cele trei formule de urare (felicitare), dintre care cea dintâi pentru
conducerea de Stat, a doua pentru căpeteniile bisericeşti (ierarhul locului, patriarhul
sau membrii Sfântului Sinod), iar a treia pentru cei de faţă şi tot poporul (dacă este
diacon, aceste formule le zice el, din mijlocul bisericii, cu faţa spre răsărit). După fie-
care formulă., preotul (protosul) ridică Sfânta Cruce în sus şi rosteşte cu glas tare:
,)vlulţi ani trăiască !", făcând totodată semnul binecuvântării, prima dată spre apus, a
doua oară spre miazăzi (strana dreaptă), iar a treia oară spre miazănoapte (strana
stângă). De fiecare dată, cântăreţii (corul sau credincioşii) cântă: ,,Mulţi ani trăiască !",
de trei ori. După aceasta preotul se întoarce cu faţa spre altar şi încheie cu formula
finală.: ,,Pentru rugăciunile ... ".
Apoi preotul ( protosul) sărută întâi el Sfânta Cruce şi, ţinând-o în mâna dreaptă,
se aşază. lângă iconostas, iar credincioşii vin pe rând de sărută icoana de pe iconostas şi
apoi Sfânta Cruce din mâna preotului9 •
de pe masa din mijlocul bisericii şi le duce, cu respectul cuvenit, la locul lor în sfântul
altaf, prin uşile împărăteşti, dacă acestea au rămas deschise, dacă nu, prin uşa de
miazăzi.
Recapitulăm, prezentând mai departe o schiţă a rânduielii Tedeuniului în generaly în care
se indică pe scurt or<line..a rngăciunilor şi a cântărilor din care este alcătuită rânduiala tutu-
ror Tedeumurilor:
- Preotul (în sobor protosul); Binecuvântarea ( de regulă „Slavă Sfintei ... Treimi ... ") ş1
cădirea de Început.
- Cântăreţii sau corul: ,,Împărate ceresc" ( cântat) şi Rugăciunile începătoare.
- Cânt.: Psalmul rânduit (variabil, după natura Tedeumului).
- Preotul sau diaconul dacă este: Ectenia mare, cu alineate speciale, adaptate
Împrejurării respective.
- Cânt.: ,,Dumnezeu este Domnul. .. " şi troparele rânduite (variabile).
- Cânt.: Apostolul (concomitent cu cădirea).
- Preotul: Evanghelia (pericopa, atât la Apostol, cât şi la Evanghelie, variabilă).
- Preotul sau diaconul: Ectenia întreită (cu cereri speciale).
- Preotul (în sobor, protosul): Rugăciunea principală a slujbei (cu text variabil).
- Cânt: Doxologia sau: ,,Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm ... ".
- Preotul (în sobor, protosul): Otpustul zilei.
- Cel rânduit: Cuvântarea festivă (comemorativă, ocazională).
8
Dacă este diacon, zice el întâi: ,,Înţelepciune!".
9
Când sunt mai mulţi preoţi, cel dintâi ia Sfânta Cruce, al doilea stă în dreapta lui cu Sfânta
Evanghelie, iar al treilea, în dreapta acestuia, îi miruieşte pe credincioşi.
379
PDJ~OT PROF_ DR_ ENE BRANISTE
- Preotul şi cânt.: Polihroniul.
- Preotul (în sobor, protosul): ,,Pentru rugăciunile ... ".
Când nu avem timp suficient pentru săvârşirea întregii slujbe a Ted,r:urnului) .e·ă sf
prescurtează, racându-se după Liturghie numai partea de la sfârşit, pe care am numit~ci
Polihronion) adică urarea sau frlicitarea de îndelm1gă-zilire, care se adaugă fie îndăt~
după Rugăciw1ea amvonului (Lnainte de otpustul Limrghiei), fie între otpustul Lia.ir~
ghiei şi formula de închidere: ,,Pentm rugăcim1ile ... ".
5. Scurt istoric al slujbei. Originea Tedeumului' trebuie căutad în vechea doxolo;~
gie, adică în imnul de laudă al îngerilor la Naşterea Domnului (,,Slavă întm cei de sus
lui Dumnezeu ... "), al cărni text îl _g;;:i.sim în Sfânta Scripmră (Le. II, 14). După mode-·
lul acestui imn, întrebuinţat în cult-ul creştin înd din cea mai adâncă vechirne 10, s~au
compus cu timpul alte imne similare, sub diverse forme şi denumiri (stihiri:, tropare
condace, canoane), spre a exprima lauda şi mulţumirea adusă lui Dumnezeu, Sfintei
Fecioare ori diferiţilor sfinţi; acestea se intercalau în rânduiala serviciilor divine zilnice
mai ales la Vecernie şi la Utrenie, devenind cu timpul părţi componente ale rându.ie~·
lilor acestor sfinte slujbe.
Unul dintre aceste i.mne este şi Te Deurn laudamus) care a dat numele său slujbei de
care ne ocupăm. Este unul dintre cele mai vechi imne creştine, dar asupra vechimii, ori-
ginii şi paternităţii lui, istoricii literaturii creştine şi limrgiştii nu sunt încă de acord, ex"
primând cele mai diverse pJreri în această privinţă 11 . Astfel, unii îl atribuie Sfântului
Ambrozie al Milanuh1i 1 2; alţii îl atribuie altor autori 13 • Cei mai mulţi patrologi din vre-
mea mai nouă îl atribuie integral Sfântului Niceta (Nichita), episcop de Remesiana (t ·co
4:14) 14 . Dar mult mai aproape de adevăr se pare că sunt cei ce afirmă că imnul, în forrna
lui dezvoltată de azi, constituie rezultantl m1ei lungi evoluţii; nucleul originar, prove-
nind clin Africa latină (unele idei şi expresii din el le aflăm chiar la T ermlian şi la Sfântul
Ciprian, De nwrtalitate) c. 26), a primit diverse adaose şi dezvoltări de-a lungul secole~
Vezi la cap. despre Explicarea Utreniei şi notele 88-91 de la acel capitol.
10
Amănunte vezi mai ales la: .A.E. Bum, The Hyrnn Te Deimi and its Author) l 926; Acelaşi, Der
11
Hyninus tTe Deum)~ Kasset 1930; J. Jungrnann, în „Zeitschrift fur Kath. Theologie", 1937,
105-107; A. Baumstark, în rev. ,,Oriens Christianus'\ 1937, 1-26; Prost, în „The Journal of
Theological Studies", 1933, 250-257; 1938, 388-391; 1940, 195-198; P. Cagin, L'Euchologie la.tine,
L Te De111n ou Illatio ? Contrz'.bution a l"histoire de l'eucholqgie latine a propos des origines du Te Deum;
Solesmes, 1906; G. Morin, Nou11dles recherchcs sur l'auteur du _,)Te Dcu111.)), în „Revne Benedictine",
XI (1894), pp. 49-77; Acelaşi, Le ,)Te Deum" type anonyme d'anaphcwe latine pnfhistorique ?_. Î11'
„Rcvue Benedictine", r. XXIV, 1907, pp. 180-223; P. Siffrin, în „Enciclopedia Cattolica", vol. XI
(1953), col. 1862 ş.u. (cu bibliogr.) ş.a.
12
Ca de exemplu, copiştii unor manuscrise cu textul imnului şi liturgisrul german L. Eisenhofer,
Handbuch der liatholischen Liturgilz> voi. II, Freiburg im Breisg:m, 1933, p. 516. Dar în j[ezumatul de
mai târziu al cursului său (Grundriss der liatholischen Litu1';gill, Freiburg, 1937, p. 243), el revine asu-
pra acestei păreri, considerând imnul ca pe o operă alcătuită din dezvoltări succesive, timp de secole.
13
Aşa, de ex., unele manuscrise cu textul imnului îl atribuie lui Ilarie de Pictavium, altele
Fericirului Augustin, iar V . .i.'vlitrofanovici şi colab. (Litin;gica, ed. 1929, p. 351) afirmă că imnul n~ar
fi decât o prelucrare latină a unui imn mai mare, al Sfântului Grigorie de Nazianz (comp. Pr. P.
Vintilescu, Despre poezia imnografică, p. 176).
14
Vezi; de exemplu, Pr. Prof. I. Coman, Patrologie. Manual pentru uzul srudenţiJor Instirutdor
teologice, Bucureşti, 1956, p. 237. Mai pe larg, acelaşi, Operele literare. ale Sfântului Niceta de
Re1nesiana, în ST, an. 1957, nr. 3-4, p. 220 ş.u. Comp. şi J. Tixeront, Pi·ecis de Patrologie„ XIII-e ed.,
Paris, 1942, p. 319; E. Aman, Nicetas de Rimesiana, în DTC, t. XI, col. 478-479; asist. Şt.C. Alexe,
Sfântul Niceta d.e R.i:mesiana şi ecumenicitatea patristică din secolele IVşi v; Bucureşti, 1969, p. 35.
380
LITURGICA SPECIALĂ
lo~, până la Sfân~.tl Ni,_ceta care i-ar fi dat forma ultimă, în care se întrebuinţează până
azi 111 cultul catolic 15 • In slujba ortodoxă numită Tedeum nu se întrebuintează însă din
ace~t i.1l11:1- d~cât începuml (primele 7 versuri) şi câteva versuri de la mijocul 'lui 16 .
1:_n. B1~enca Ortodoxă Română se compuneau mai de m1tlt (secolele XVII ş.u.)
rugacmrn de cerere sub formă de canoane şi stihiri adresate lui Dumnezeu Maicii
Do~nnului şi altor sfinţi, la diferite momente din viaţ~ creştină 17 . '
ln vremea mai nouă, în Biserica ortodoxă Română şi în cea rusă s-a simţit nevoia
de a se: a~cătui chiar slujbe întregi, de sine stătătoare, pentrn a da glas sentimentelor de
recunoştmţă, de laudă (slăvire) şi mulţumire ale credincioşilor izolaţi ori.ale obştii re-
ligioase (B~sericii întregi), faţă de Dumnezeu, în diferite prilejuri şi îm.ptejurări cu ca-
rac_ter festiv, comemorativ ori jubiliar din viaţa lor casnică, gospodărească ori
religioasă. Astfel de rugăciuni şi slujbe au început să se alcătuiască şi să se tipărească,
n~~i întâi în mseşte, în cărticele separate., traduse şi tipărite în romârieşte pentru româ-
nu de peste Prut de la începutul secolului al XIX-lea 18 . Dar abia în a d0t1a jumătate a
secolului al XIX-lea, diferiţi ierarhi români au tipărit, pentru folosinţa eparhiilor lor,
cărţi de ritual cuprinzând mai multe slujbe de acest fel, adunate la un loc sub titlul de
1'e~euNi) ~~trebuinţat a~nci pentru prima dată în acest sens 19 • În 1879 se tipăreşte
pnma ed1ţ1e completă ş1 oficială a acestei cărţi pentm uzul întregii Biserici Ortodoxe
Ro.rpâne, aprobat de Sinodul ei de atunci2°.
In Biserica R.J,1-sd Tedeumurilor de la noi le corespund, aproximativ, slujbele care
poartă denwnirea de Molebim sau Moleben (MOAE<f>EH) de la molenie (rugăciune).
Dintr~ acestea, _se \ntrebuinţa, î'ncă din sec. al XIV-lea, o rânduială pentm începutul
anulw nou, b1sencesc (1 sept.), întrucâtva asemănătoare cu cea din Biserica
românească (folosită la 1 ian.), iar în secolul al XIX-lea alta la ziua Naşterii Domnului
(25 dec.), ca mulţumire pentru izbăvirea Rusiei de invazia lui Napoleon21 • Cele mai
multe au însă forma de rugăciuni pentru împlinirea dorinţelor şi nevoilor particulare
10
Vezi îndeosebi, Kl. Gamber, Die Autorschaft von ))De Sacnnnentis... )J, Regensburg 1967 ( Stu-
dia P_atristica et Liturgica", fasc. I), pp. 121-129. ' "
H,_ Textul_ latinesc integr,,I al imnului, cu trad. rom. paralelă, la Arhim. Ghenadie Enăceanu, Un
sbornic. Istoria Te--deumurilor în Biserica creştină şi :,pecia/minte în cea română, în BOR, an. VIII
(18~4), nr. 11, pp. 835-836. O trad. franceză a imnului la A. Hamman, Priers des premiere dmitiens,
Pans, 1962, pp. 325-326.
17
Un sbornic (manuscris miscellaneu) de origine moldoveana, din secolul al XVII-lea, cuprin-
z~~2d asr~el„de n.1~ăciuni, ~ publicat Melchisedec al Romanului, în „Revista pentru istorie, arheologie
ş1 hlolog1e , a lrn Gr. Tocilescu, an. II (1884), voi. I, fasc. 1, p. 142 ş.u. ·
18
Vezi, de exemplu, Slujba de mulţumire în ziua pmnenirii încheierii păcii t"ntre Rusia şi Suedia şi la
aducerer.r nzoaşrelor Sfântului Alexandru Nevslli) Chişinău, 1823; Rugăciune de mulţmnire ... pentru po-
111,enirea izbăJJirii Bisericii şi ţării ruseşti de năvala Galilor (francezil01), trad. din rus. Chişinău, 1826
(BRV, III, pp. 428-429 şi 485).
19
Vezi Tedeum, N earnţ, 1862 şi Tedeum de mulţumire lui Dumnezeu, ce se cântă la sărbători naţio­
nale, la ocazii când cineva dorc,rte a 1nulţumi lui Dumnezeu, la deschiderea _fcoalelor. Tipărit de episcopul
Dionisie al Buzăului, Buzău, 1869.
Denumirea e întrebuinţată şi de episcopul Mekhisedec al Dunării de Jos, pentru colecţia lui de
ierurpii, intitulată Evhologii (Tedeunnm) şi tipărită la Bucureşti în 1873.
2
( Te-Deumurile la diferite ocasiuni din viaţa, publică şi particitlard a creştinilor 01-todocşt~ Bucureşti,
1879. Alte ediţii, la Bucureşti, 1915, 1922, 1950. ·
21
Comp. Arhim. Ghenadie Enăceanu, op. şi rev. cit., p. 839 ş.u.
381
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
ale credincioşilor, fiind adresate nu direct lui Dumnezeu, ci sfinţilor, cum sunt la
slujpde nun1~te Acatiste şi Paradise sau Canoane de ruJJdâune2 .
2
. .
In Biserica Ortodox·ă Românească însă Tedeun1urile sunt concepute şi pract:lc:atc:-:·r:ca,:•.,:.
slujbe aduse din partea întregii obşti religioase ( parohii ori Biserici naţionale), ~~.........__._ . ,..,.," .
totdeauna adresate lui Dumnezeu însuşi, iar în conţinutul lor, cu excepţia câtorva
deumuri, predomină nota euharistică şi doxologică, adică exprimarea sentimente:lor
recunoştinţă şi de mulţumire, de laudă şi de preamărire.
Biserica ,1JrececHcă întrebuinţează puţine slujbe corespunzătoare Tedeumurilor. dih ·
Biserica noastră; ele sunt intitulate „doxologii" şi au o rânduială deosebită de cele din
Biserica noastră 23 .
Servicii religioase cu w.1 scop şi conţinut similar Tedem1mrilor româneşti există şi în.
Biserica Romano-Catolică, încă din sec. IX, oficiindu-se în toate duminicile şi sărbători-:
le sau la diferite ocazii, ca hirotonia de episcop, încoronarea regilor, consacrarea fecioa„
relor, canonizările de sfinţi ori alte momente festive din viaţa publică şi religioas~124,.
22 Vezi rânduiala lor în trad. germ. la Al. Maltzev, Bitt-Dank-und Weihe Gottesdienste (l(niga .Nlo-
lebnîh picnii), Berlin, 1897, pp. 643-662; acelaşi, Bc._J,fracbniss-Ritus und einige specielle und alterhii.111--
liche Gottesdienste, part. II, pp. 1-37. Comp. şi PI. de Meester, Rituale benedizumale bizantino, PP·
523-525.
23
Vezi, de ex., cele două „Rânduieli de doxologic": la Anul Nou şi la ziua de 25 Martie
(sărbătoarea naţională a eliberării Greciei de sub robia nircească), în Litu1;ghierul grecesc (Jeraticon)
de Atena, 1968, pp. 238-242; 'HµEpoÂ6t0, -i;fic; 'EKKÂ17otac; -i;fjc; 'EÂÂa8oc; -i;ou twuc;, 1961, PP·
39-40 şi 85-86. Comp. şi PI. de Meester, Rituale benedizionale bizantino, p. 521 ş.u.
24
Rânduiala Tedeumului p.in rinil roman vezi-o la Arhim. Ghenadie Enăceanu, art. /i n'V. cit. su-
pra, pp. 837-838 (la începund slujbei se cântă imnul Tedeum, care la noi se cântă la sfârşit).
382
CAPITOLUL V
Ierurgiile şi rânduielile tradiţionale în legătură cu
sfârşitul omului şi cu grija pentru cei morţi
INTRODUCERE
Precum am spus, Biserica este prezentă şi--1 asistă, cu hatul şi cu binecuvântarea ei,
pe om, în toate momentele şi împrejurările mai importante ale vieţii lui, de la leagăn
pâ.nii la mormânt. Ea îl întâmpină pe om încă de la venirea lui pe lume şi îl însoţeşte
până în ultimele clipe ale existenţei lui pământeşti, petrecându-l şi pe calea cea rară de
întoarcere a mormântului. Ba ceva mai mult, grija ei pentru morţi se prelungeşte şi
dincolo de pragul mormântului; ea nu-i dă uitării pe cei duşi din această lume, ci
păstrează legătura nevăzută, dar strânsă, care trebuie să existe între cei vii şi cei morţi
(,,comuniunea sfinţilor"), pomenindu-i pe cei din urn1.ă, rugându-se şi mijlocind pen-
tru iertarea păcatelor, pentru odihna şi fericirea sufletelor lor în lumea cealaltă.
De aceea, în viaţa religioasă a tuturor popoarelor ortodoxe şi îndeosebi la poporul
nostru, cultul morţilor - adică ansamblul ierurgiilor şi al rânduielilor tradiţionale prin
care Biserica. celor vii îşi ara.di. grija faţă de cei răposaţi - este foarte dezvoltat, consti-
tuind una din manifest~-irile caracteristice şi esenţiale ale vieţii religioase ortodoxe. În
afară de scopul lor principal -- cel soteriologic - aceste slujbe au şi unul catehetic şi pe-
dagogic; prin ele, Biserica urmăreşte adică nu numai să-i ajute pe morţi, ci să-i şi
mângâie pe cei rămaşi în viaţă, să le uşureze durerea, să le amintească nestatornicia lu-
crurilor pământeşti şi să le intărească speranţa şi credinţa în nemurirea sufletului şi în
învierea mmţilor, dogme de căpetenie ale credinţei creştine ortodoxe 1 . ·
Ierurgiile din categoria aceasta sunt patru:
1) Slujba la ieşirea cu greu a sufletului,
2) Panihida,
3) Slujba înmormântării,
4) Parastasul.
Dintre acestea, cea dintâi se săvârşeşte înainte de moarte, iar celelalte trei - după
moarte.
A. IERURGIILE ŞI RÂNDUIELILE ÎN LEGĂTURĂ CU
MOARTEA ŞI CU ÎN.1\10RMÂNTAREA
1. Slujba la ieşirea cu greu a sufletului. Cea dintâi slujbă din Molitfelnic, cu care
Biserica îl asistă pe creştin în clipa grea a sfârşitului său, căutând să i-l uşureze, este
slujba la iefirea cu J!reu a sufletului. Se face la căpătâiul celor care luptă greu şi îndelun-
gat cu moartea, adică cei care se chinuiesc rău şi nici nu se fac sănătoşi, dar nici nu-şi
pot da sufletul. Situaţiile de acest fel erau socotite, de obicei, ca ur~ări ale unor păcate
1
Mathăus Rothenhăusler, Slujbele de înmonnântare în Biserica bizantină, în vol. ,,Ut omnes
unum sint", Paderboi:n, 1939, pp. 91-100.
383
Pn.C'.lYr ])Q_Qi:;'_ Da_ ENf BRANISTF.
grele, săvârşite de muribund şi nemărturisite sau neispăşite, care apasă greu conştiinta
lui şi nu-l lasă să moară până când nu-şi va uşura sufletul prin spovedanie şi căinţă 2 • '·
Când preotul este chemat în astfel de cazuri, îşi ia epitrahilul şi Molitfelnicul şi citeşte
la patul de zăcere al bolnavului, slujba cu titlul de mai sus, alcătuită din următoarele: · '
Binecuvântarea şi rngăciunile începătoare, până la: ,,Veniţi să ne închinăm ... " (in.-,
clusiv); Psalmii: LXIX, CXLII şi L; Canonul, alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul, în
care muribundul e înfâţişat ca mărturisindu-şi lumii întregi păcatele sale, tân~'l.lindu-se
şi pocăindu-se pentru ele; două rugăciuni, dintre care cea dintâi intitulată Ru._ffăciunea ·
pentru sufl.etul cel osândit)" iar cea de-a doua: Alt/!, ru;Jăciu:ne pentru cel ce se lupt,i,qreu cu
moartea; în ele preotul Il roagă pe Dumnezeu să dezlege sufletul muribundului de
blestemul sau de păcatul care-l ţine legat de trnp, să-i ierte păcatele şi să-i dea sfârşit·
uşor şi grabnic, precum şi odihnă netulburată după moarte.
O slujbă asenuinătoa:re pentru iefirea sufl.etului există şi la catolici, cu titlul Ordo
conunendationis anim.ae) quando infirnius est in extremis (Rânduiala iefirii sufietului) când
este bolnav pe moarte)) care se face la căpătâiul agonizanţilor. Originea ei e destul de ve~
che, cel puţin din a doua jumătate a_ secolului IV 3 •
2. Rânduielile tradiţionale la moarte. Când moare vreunul din creştini, se trag .
clopotele bisericii (până în clipa înmomântării), pentru ca să se vestească şi celorlalţi
membri ai parohiei că. nnul dintre ei a plecat pe calea veşnicieî, să-i îndemne să se
roage pentru el (de aceea zic toţi: ,,Dumnezeu să-l ierte") şi să le aducă şi lor aminte
că toţi vom nmri. Glasul clopotului ne duce totodată cu gândul la trâmbiţa cu care în-
gerul va vesti sfârşitul lumii şi scularea celor morţi din morminte pentru înfricoşă­
toarea judecată de ~poi (vezi Mt. XXIV, 31; I Cor. XV, 52; I Tes. IV, 16).
Tmpu1 mortului e scăldat (spălat) în semn de curăţire, după pilda prin1ilor creştini
(vezi Fapte IX, 37), cu apă curată, care ne aduce aminte de apa botezului, prin care ră-'
posatul a intrat în Biserică4 ; apoi e îmbrăcat în straie noi şi curate, închipuind veşmântul
cel nou al nestricăciunii, cu care vom învia la ziua judecăţii (I Cor. XV, 42-44).
Trupul e pus apoi în sicriu (raclă sau coşciug), pentm a fi ocrotit de greutatea
p{tmântului) înainte de descompunere şi pentru a a.răta că el se află „sub acoperământul
Celui Preaîn.alt şi odilmqte snb umbra Celui Atotputernic" (PS. XC, 1)5. Nlortul e aşezat
cu privirea spre răsărit, ca şi la botez şi nun facem toţi când ne mgăm, pentm că dinspre
răsărit ne--a răsărit Hristos, ,,lumina cea adevărată", şi tot dintr-acolo va veni El la
judecata viitoare (Mt. XXIV, 27). Pe piept i se pune o icoană sau o crnce, pentm a arăta
2 Un astfel de caz este relatat de Pr. N.M. Popescu, Preoţi de mir adormiţi în D01nnul, Bucureşti,
1942, p. 127 ş.u.
3 Vezi texml acestei rânduieli în DAC1, t. IV, part. I, pp. 435-436. Comp şi A.G. Martimort,
L'Ordo commendationis anirnae, în MD, 15 (1948), p. 150 ş.u. şi D. Sicard, Priparati.on a la mort et
priere pour Ies agonisants, in vol. ,,La maladie et la mort du chrerien dans la Limrgie" ( Conf Sainr-Serge,
XXI-e Semaines des Etudes limrgiques, Paris l-er-4 juillet 1974), Roma, 1975, PP- 327-337.
4 Simeon al Tesalonicului, Despre sfcî1-şitttl nostru, cap. 368, în trad. rom. cit., p, 248. Nu trebuie
să se citească vreo molitf:'t pentm curăţirea celor ce au spălat mortul, cum fac unii preoţi ( de altfel, o
asemenea molitfă nici nu există în Molitfelnic); căci pentru noi, creştinii, trupurik m011ilor nu sunt
necurate, ca să fie nevoie .să ne curăţim după atingerea de ele, cum credeau evreii (vezi Constituţiile·
apostolice, VI, 30). . .
5 Nu avem în lvlolitfelnicttl românesc o rugăciune pentni binecuvântarea coşcmgulm, deşi
credincioşii cer aceasta în multe părţi ale Bisericii noastre. O astfel de rânduială aflăm numai într-un
Molitfelnic ruteau (Euchologhin ili Trebnic) tipărit la Leopoli (Lemberg sau Lwow)., 1873, p. 1059;
în trad. germană la Al. von Maltzew., Begriibnissritus... , Berlin, 1898, part. a II-a, pp. 172-174.
384
LITURGICA SPECIALĂ
că un creştin îşi dă duhul lui Hristos, întrn Care crede şi Căruia I se încredintează la
m,?arte6 , iar C~cea Lui sau sfântul zugrăvit pe icoană e scut şi armă împotriva kigerilor
rai care caută să 1a sufletele morţilor şi, totodată, mijlocitor înaintea lui Dumnezeu.
1:,a capul mortului şi în sfeşnicele aduse în jurul sicriului se aprind lumânări, căci
lumina e~_te_, pe de o parte, cjlăuză sufletului pe calea spre eternitate, risipind întuneri-
cul _morţu, iar pe de alta, ea Il simbolizează pe Hristos şi Evanghelia Sa, precum El în-
suşi a spus: ,,Eu sunt lumina vieţii: Cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric,
ci va avea lumina vieţii" (In. VIII, 12. Comp. şi II Cor. IV, 4, 6). Lumânările
simbolizează apoi candelele aprinse sau lumina faptelor bune, cu care creştinul îl va
î~tâmpina pe Mire~e Hristos la judecata de apoi, asemenea fecioarelor înţelepte, din
pilda celor zece fecioare (Mt. XXV, 1-13). Acelaşi lucru îl simbolizează şi lumânarea
care se pune în mâinile celui ce trage să moară, precum şi lumânările care se împart
celor de faţă la înmormântare şi la parastas 7 .
3. Iie chiar în ziua morţii, fie 1:n ziua înmormântării (iar uneori chiar în fiecare zi
până la înmormântare), preotul săvârşeşte, la casa mortului, slujba numită panihidă
(panahida) care nu e altceva decât o anticipare pe scurt a slujbei înmormântării.
Preotul îşi pune epitrahilul (de culoare neagră, dacă are) şi, primind în mâna
stângă lumânare aprinsă, iar în mâna dreaptă având cădelniţa (sau un vas cu tămâie
pentru cădit), începe slujba, care este alcătuită din următoarele:
Binecuvântarea şi mgăciunile începătoare (în timpul acesta, preotul cădeşte trupul
mornilui de jur-ÎmJ?rejur, icoana, casa şi pe cei de faţă); ,.
Troparele morţilor pe gl. 4: ,,Cu dulmrile drepţilor. .. , Intm odihna Ta, Doam-
ne ... ", §Î celelalte;
Ectenia pentm morţi: ,,11iluieşte-ne pe noi, Dumnezeule ... "; la fiecare alineat, pre-
onil îl cădeşte pe mort;
Rugăciunea: ,,Dumnezeul duhurilor şi a tot tmpul ... ";
Otpustul specific slujbelor funebre: ,,Cel ce a înviat din morţi ... " etc. (vezi Molitfel-
nicul sau Panihida). ·
Apoi, tămâind spre mort, preotul zice: ,,Întm fericită adormire ... " şi se cântă:
,,Veşnică pomenire", de trei ori8 •
Preotul binecuvânteaz,I mortul, zicând: ,,Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească" şi
încheie cu: ,,Pentm 1ugăciunile ... ". · ·
Termenul panihidă vine de la cuvintele greceşti navvuxi<; (mi<; = tot, vul; =
noapte) şi ăoco =-~ cânt, şi însemnează priveghere sau slujba de toată noaptea~ deoarece
6
Simeon al Tesalonicului, op. cit., cap. 362, trad. rom. cit., p. 244.
7
Despre alte datini, rituri şi credinţe cvasi-religioa.se din folclor în legătură cu mornenml mortii
şi al înrnormântării, a se vedea frumoasa antologie folclorică de Sirn. Fl. Marian, inmormântarea la
i 1-o1nâni. - Studiu etnografic. Bucureşti, 1892. Apoi: T.T. Burada, Datinile poporului român la
1 !nmormâ;1tări, Iaşi, 1882;_ Dim!trie Cantemir, Descrierea lvloldovei,_ partea a II-a, cap. XIX (Despre
mmo~mantarea moldovemlor), m trad. rom. de G. Pascu, Bucureşti, 1923, pp. 164,-165.
8
In rânduiala din Molitfelnice ca şi din Panihidă nu era prevăzută formula: (;Întrn fericită ador-
mire ... " .şi „Veşnică pomenire", deşi ea era generalizatii în practică peste tot; a tost introdusă abia în
edi@e ultime ale Molitfelnicului (1966 şi 1971) şi ale Panihidei (1967).
~n unele părţi din Biserica noastră (nordul Moldovei şi în Ardeal) preotul stropeşte acum cruciş,
cu vm (paus) sau cu agheasmă, trupul mortului, zicând: ,,Se stropeşte robul (roaba) lui Dumnezeu X
.
cu apă sfinţită., în numele Tatălui ... " etc., apoi şi sicriul zicând: ,,Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi
curăţi ... "
(Ps. L, 8). Stropirea aceasta amintqte îmbălsămarea mortilor de odinioară (Vezi: P.
Pr~xopovic~u_, .~tualisticti, pp. 158-159; Bojor şi Roşianu, Tipic bisericesc, p. 192, 197, 200; V.
M1trofanovic1 şi colab., op. cit., p. 895; Juv. Stefanelli, op. cit., p. 149 ş.a.).
385
PREOT PROF. DR. ENE BRANLŞTE
slujba numită panihidă înlocuieşte prive;rhiile, adică rugăciunile şi cântările din timpul
nopţii, pe care credincioşii le fa.ceau odinioară în biserică, în ajunul prazniceloir mar,i,,,
sau în case, la căpătâiul celor morţi, mai ales În vremea când morţii se îngropa~ .
noaptea, din pricina persecuţiilor 9 . Astfel de privegheri la casa mortului au rămas Îh llZ
până astăzi în unele părţi ( ca de: ex. i:n Ardeal şi pe alocurea şi în Moldova), dar; ele
s-au transformat în prilejuri de admiare şi petrecere, sau în adevărate şezători, cu
glume şi istorisiri uneori necuviincioase, pe seama celui mort, obiceiuri osândite ade'-
sea de ierarhii români de odinioară 10 • ··. ; mortului şi de ceilalţi.
Luniânarea aprinsă care se pune în mâna mortului (în unele părţi sub formă de
roată sau colac), precum şi lumânările aprinse pe care le poartă în mâini atât sfinţiţii
slujitori, cât şi credincioşii participanţi la slujbele funebre ( panihidă, înmormântare·;
parastas), Îl simbolizează atât pe Hristos - Lumina lumii, Întru Care cel ce umblă nu
va umbla întru întuneric (comp„ In. VIII, 12) - cât şi lumina candelei credirrţei şi a
faptelor bune, cu care Îl vom întâmpina şi noi, împreună cu răposatul, ca şi fecioarele
înţelepte, pe Hristos Mirele Ceresc şi Judecă.torul nemitarnic, când El va veni pe
neaşteptate, la sfârşitul lumii ( comp. Mt. XXV, 1 ş.u.). Lumina aceasta călăuzeşte su~
flerul pe calea cea fără de întoarcere, risipind întunericul morţii; având deci lumânarea
în mâinile sale, omul trece la cele de dincolo împretmă cu Hristos şi având cu d ·,,lu.-
mina vieţii'' celei veşnice, pe care a primit-o încă de la botez. Viaţa pământească a
creştinului, începută cu Hristos, se sfârşeşte astfel tot cu El, pentru a se prelungi în ce-
ruri lângă El, dacă în viaţă a împlinit poruncile Lui.
Acelaşi lucru îl simbolizează şi luminile din sfeşnicele care ard în jurul sicriului.)
lumânările pe c1re le aduc şi le aprind credincioşii la căpătâiul morţilor ori la mor-
minte, precum şi candelele care ard la morminte 11 .
În timpul cât mortul stă în casă sau în biserică ( dacă e dus acolo), pe lâ.ngă
Panihida reglementară, se obişnu:teşte pe alocurea să se citească de către preot, la capul
mortului, aşa-numiţii stâlpi, adică pericope din celeA patn1 Evanghelii; unii preoţi citesc
din EJJanlJheliar toate pericopele dintre Paşti şi Inălţare, alţii numai pericopele de
sâmbătă, alţii munai Evangheliile morţilor pentru toate zilele săptămânii, alţii Evan-
gheliile Patimilor Dorrmului sau pe cele din rânduiala Maslului, iar aiţii cele 11 Evan-
ghelii ale Învierii, care se citesc Duminica la Utrenie şi care au ~i fost tipărite în ediţiile
mai noi ale Panihidei şi ale Molitfelnicului„ sub titlul de EJJanJJhelii ce se citesc la stâlpi 11•
Evangheliile acestea se intercalează de obicei Între ectenie şi rugăciunile de dezlegare
din rânduiala Panihidei. Alteori, se citeşte din Apostol sau din Psaltire (din care pot citi
şi cântăreţii sau simplii laici). Citirea se face în mai multe rânduri 13 .
9
Vezi, de ex., Sfântul Ioan Gură de Aur, 0111-ilie la martiri, P.G., t. L., col 665: ,,Aţi prefăcut
noaptea în zi prin sfintele privegheri (8ui 't<DV lîo:.vvuxi&uv 't<DV ii.::p<i'>v) ... ". Comp. 1/. Mitrofanovici
şi colab. op. cit., pp. 896 şi 905.
10
Vezi, de ex., Mitrop. Iacob Puţneanul al Moldovei, Sinopsis, Iaşi, 1751, f. 62-63.
11
Pr. Prof. Ene Branişte, în Jm,ăţătura de credinţă creştină ortodoxă, Bucureşti, I 9!,2, pp.
318-319. Comp. şi Pr. V. Aga, Simbolica biblică şi creştină. Dicţionar enciclopedic, Timişoara, I 93.5,
pp. 183-184.
12
Vezi, de ex., lvfo!itfelnic, Bucureşti, 1971, pp. 252-272 şi Panihida, ed. Bucureşti, 1928, p. 119
ş.u. şi ed. Bucureşti, 1967, p. 147 ş.u. , înmormântării acasă şi de aici să fie dus direct la cimitir, fără să mai treacă pe la biserică (vezi Bojor
13
Despre practica stâlpilor vezi şi Sun. FI. Marian, Inmonnântarea la români. Studiu etnografic, Bu-
cureşti, 1892, p. 223 ş.u.; Pr. M. Apostol, Stâlpiifunebri, art. în rev, ,,Tomis" (Constanţa), an. 1948,
nr. 4-6, pp. 13-17; acelaşi,Despre,,stâlpii,'caresecitesclamorţi, în GB, an. 1957, nr. 4-5, pp. 265-278.
386
LITURGICA SPECIALĂ
4. Slujba înmormântării (prohodul sau po,qribania). în ziua înmormântării 1 4, preo-
tul merge (din nou) la casa mortului şi face serviciul Panihidei după rânduiala arătată.
După ,~Veşnica pomenire", mortul e scos din casă şi pornit spre biserică. Convoiul
mortuar se aranjează astfel: în frunte merge cineva cu crucea care va fi pusă la capul
mortului; urmează cei ce poartă coliva şi vinul (pomenite şi pomul, numit prin unele
părţi paos) 1 5, apoi purtătorii steagurilor (prapurii), cei cu coroanele (dacă sunt),
purtătorii de sfeşnice, cântăreţii şi clerul, apoi sicriul (carul mortuar), urmat de.rudele
Pe drum se cântă „Sfinte Dumnezeule ... ", funebru. Se cântă această cântare, ca una
ce este închinată Sfintei Treimi, Căreia mortul I-a slujit, şi ca una ce este cântată şi de
îngerii din ceruri, cu care nădăjduim şi ne rugăm ca mortul să se unească, pentru a-L
slăvi Împreună cu ei pe Dumnezeu 16 .
Deşi .lviolitfelnicul nu prescrie, mai pretutindeni se obişnuieşte a se face popasuri
sau ,;tări)) (n:eii sau mai multe), mai ales pe la răscruci (răspântii de dmmuri) sau în
Jocurile legate de viaţa şi activitatea răposatului 17 ; convoiul se opreşte, preotul, cu faţa
spre sicriu, zice ectenia pentru morţi, rugăciunea: ,,Dumnezeul duhurilor ... ", ecfonisul
respectiv şi „Veşnica pomenire", iar unii citesc şi câte o Evanghelie, fie din cele 11 ale
Invierii, fie din cele 7 de la Maslu, fie din cele 5 de la înmormântarea preoţilor (în
une}e părţi din Moldova, se cere preoţilor s~i citească 12 Evanghelii la aceste stări) 18 .
Inainte de a fi dus la cimitir şi înmormântat, trupul mortului e adus la biserică,
unde i se face slu_jba înrnonnântării. Aici mortul se află pentru ultima oară în mijlocul
parohiei sau al familiei creştine din care a fâcut parte. El îşi ia acum rămas bun nu
numai de la cei rămaşi în viaţă, ci şi de la locaşul sfânt unde a luat parte la sfintele
slujbe şi în jurul căruia s-a desfăşurat întreaga sa viaţă religioasă. Şi după cum în
biserică a primit botezul şi îmbisericirea, adică începutul vieţii sale în Hristos, se cu-
vine ca tot aici să i se facă şi cea din urmă slujbă, aceea care binecuvântează sfârşitul
vieţii noastre pământeşti şi intrarea pe poarta veşniciei 19 •
Slujba înmormântării nu este însă aceeaşi pentru toţi morţii. Moliifelnicul cuprinde
cinci rânduieli deosebite ale înmormântării: nna pentru credincioşii laici în vârstă ( de
la şapte ani în sus), a doua pentru prunci şi copii până la şapte ani, a treia pentru dia-
conii şi preoţii de mir, a patra pentru călugări şi arhierei şi a cincea pentru toţi cei ce
mor într-lllll anumit timp al anului, şi anume în Săptămâna Luminată. Cea mai des
săvârşită dintre acestea e cea dintâi, de aceea vom descrie mai întâi rânduiala ei pe larg.
a) Rânduiala i'nmonnântării mirenilor adulţi după Moliţfelnic este, pe larg, următoa­
rea: După ce se aduce trupul mortului în biserică (de regulă în pronaos) 20 , unde e aşe-
14
Din cauza caracterului funebm al slujbei prohodirii morţilor, nu se fac înmormântări în zilele
praznicelor împărăteşti, când trebuie să predomine bucuria duhovnicească. După tradiţie, nu se fac
de asemenea înmormântări de morţi în ziua de luni, ca început al săptămânii.
15
Despre semnificaţia colivei şi despre paos vezi mai departe, la rânduiala Parastasului.
16
Simeon al Tesalonicului, op. cit., cap. 363, trad. rom., p. 244.
17
Stările acestea se numesc, prin Moldova,poduri sau vămi.
18
Vezi Pr. P. Procopoviciu, ()p. cit., p. 159; Bojor şi Roşianu, op. cit., pp. 193-194; C. Vladu,
Manual de Tipic preo/esc, p. 156. Comp. şi F. Balamace, op. cit., pp. 433-434.
19
Pr. Prof. Ene Branişte, în Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă, pp. 320-321. E curios obice-
iul, general în Ardeal şi care a început să se strecoare şi prin alte pă11i, de a se face mortului slujba
şi Roşianu, op. cit., p. 192).
20
După indicaţiile din Evhohghiu~ în însemnările de la începutul rânduielilor înmormântări~:
morţii se aşază în biserică astfel: mirenii în pridvor, clerul de enorii (preoţii şi diaconii) şi călugărn
387
Dn1:m'I' Daoc_ na_ HNH BRANISTE
zat ~u f~ţa spre răsărit,_ se împart lumânăr~ aprinse 1~ ~ei ~ie faJ~; _precum an: văzuţt(,
lumananle acestea, ca ş1 cea care se pune - m unele parţi - 111 mamue mortulw, îndafă,L
după ce i s-a făcut toaleta funebră, simbolizează lumina lui Hristos, care călăuzeşte sG.b: ·•
fletele celor răposaţi în înnmericul morţii, căci Hristos este „Lumina lumii şi·· cine·,
urmează Lui nu va umbla întru înnmeric, ci va avea lumina vieţii" ( comp. In. VIII·i
12). Preotul, înveşmântat în epitrahil şi felon ( de culoare neagră), vine şi, primind ra::t
clie aprinsă în mână, face începutul, dând binecuvântarea obişnuită la ierurgii (în so~•
bor o zice protosul) 21 . Cântăreţul începe cu ru1piciunile introductive (,,Sfinte DumnezeL
ule ... ", cântat funebm) şi apoi citeşte Psalmul XC (,,Cel ce locuieşti sub acoperământul
Celui Preaînalt ... "), în care se exprimă deosebita purtare de grijă a lui Dumnezeu fată
de cei ce şi-au pus încrederea într-însul. În timpnl acesta, preotul ddeşte icoanele î~-
părăteşti, apoi în juml sicriului şi pe cei de faţă 22 . Apoi se cântă Ps. CXVIII (,,Fericiri
cei fără prihană în cale ... "), împ;irţit în trei stări; după fiecare verset se repetă refrencl
„Aliluia" la starea I, ,,Miluieşte pe robul Tău" la starea II şi „Numele Tău, Aliluia" la
starea III. Între stări se zice· ectenia 111-ică pentru m01ţi. Apoi se dntă Binecuvântări'te
Pogribaniei (ale morţilor: ,,Binecuvântat qti, Doamne ... :; Ceata sfinţilor. .. " şi celelalte):-
. .I .
În practică însă, mai peste tot (mai ales la oraşe), se suprimă citirea celor doi psalmi şi se
face începutul slujbei astfel: După qinecuvâncare, preotul cântă ,,Aliluia" (de 3 ori) pe gl: 8,
troparele ,,<;=ela ce cu adâncul Înţelepciunii ... , Slavă ... , Şi acum ... , Pe tine zid şi liman te
avem ... " 2 3. In timpul acesta, preotul (în Sobor protosul) cădeşte mortul împrejur, pe sluji-,
tori şi pe credincio:iii din biserică. Apoi îndată încep Binecuvântările morţilor ( pe alocurea,
înainte de Binecuvfmtări, se mai cântă câteva stihuri din Ps. CXVIII, şi anume cele însem~
nate în Mofitf.;lnic cu cruce). În unele părţi (Bucovina), în timpul Binecuvântărilor preoml
cădeşte din nou.
Urme,i.ză ectenia întreită pentru morti (,,Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule ... "},
cădindu-se spre mort, la fiecare alineat. Apoi se cântă troparele .ffl. 5: JJOdihneşte, Mân-
mitoml nostru, cu drepţii, pe robul Tău (roaba Ta) ... , Slavă ... , Şi acum ...., Cela ce din Fe-
cioară ai răsărit lumii ... " şi se citeşte Ps. L (care însă, de cele mai multe ori, se suprimă). '
Dupii aceasta urmează Cano1iul morţil01~ aldtuit de Teofan Graptul (Scriitorul.de
cântări, ţ843), din care în practică, mai ales la oraşe, se cântă numai irmoasele de la
simpli (fără hirotonie) în pronaos (tindă), iar clerul monahal şi arhiereii în naos, cât mai aproape de
uşile împărăteşti (vezi, de ex., Molitfelnic, Bucureşti, 1937, pp. 189, 237, 257). După Pseudo-Dioni~
sie Areopagiml (DeJpre ierarhia. bisericească, VII, 2, trad. rom. de Pr. Cicerone lordăcbescu, pp.
141-142), trupurile clericilor adormiţi se pun „în faţa dumnezeiescului altar", iar ale monahilo~
„lângă cinstind presbiteriu, înaintea intrării preoţilor". Dar în practică această distincţie nu se mai
respectfi astăzi, toţi răposaţii - de orice fel - fiind aşezaţi în mijlocul bisericii (naos, sau pronaos),
ceea ce se făcea încă de pe vremea arhiepiscopului Simeon al Tesalonicului, adică secolele XI.V-XV
(vezi DeJpre Jfârşitul nostru, capitolele 363 şi 364, trad. rom., pp. 244-245).
21
De obicei, preoml (preoţii) se aşază pe solee (sau între sfeşnicele împărărqti), cu faţa sp~e
mort; dar în unele pc'î.rţi (Rusia, Moldova) se preferă aşezarea la capul mormlui, cu faţa spre ră_sănt,
punându-se Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce pe sicriu (vezi, de ex., Pr. P. Procopoviciu, o-p. cit., P·
159. Comp. şi F. Balamace, op. cit., p. 434). . Obiceiule vechi. Vezi, de ex., Pseudo-Dionisie Areopagirul (op. cit., VII, 2, 3, trad. rom., pp.
22 Cădirea aceasta nu e prevăzut{i în rânduiala din Molitfelnic, dare generalizată în practică (vezi,
de ex., F. Balarnce, op. cit., p. 434). .
23
Aceste două tropare au fost introduse la începutul slujbei înmormântării mirenilor ~dulţ1_ 1'.1:u-
mai în ultimele ediţii ale M·otitftlnicului românesc (începând cu cea de Bucureşti, 1950). In ediţule
anterioare, ele se aflau numai la începutul slujbei pentru înmormântarea pnmcilor, la cea pentru în-
mormântarea călugărilor şi în rânduiala Parastasului.
388
LITURGICA SPECIALĂ
cântarea a treia (,,Nu este sfânt ca Tine, Doamne Dumnezeul meu ... "), a şasea (,,.Ma-
rea vieţii văzând~o înălţându-se de vifoml ispitelor. .. ") şi a noua (,,Pe Dmnnezeu a-L
vedea nu este cu putinţă oamenilor ... "). După irmosul cântării a treia se citeşte
Sedealna )) Cu adevărat deşertăciuni sunt toate ... ", iar după. irmosul cântării a şasea· se
cântă Condacuf.ql. 8 (,,Cu sfinţii odihneşte.1 Hristoase ... "), se citeşte Icosul (,,Ti.i însuţi
eşti fără de moarte ... ") şi se cântă din nou Condacul.
După irmosul Cântării a noua se cântă (sau se citesc) cele opt stihiri idiomele ( câte
una pentru fiecare glas), alcătuite de Sfântul Ioan Damaschinul, în care se deplânge
scurtirnea vieţii omeneşti şi zădărnicia lucrnrilor pământeşti, înălţându-ni-se cugetul şi
nădejdea la Dumnezeul cel veşnic.
Urmeaz~:i :Fericirile cu stihirile lor (pe gl. 6). Se citeşte apoiApostolul din I Tes. IV,
13 ş.u., qnde Sfânml Apostol Pavel ne mângâie, încredinţându-ne despre învierea
morţi.lor. In timpul Apostolului preotul cădeşte (ca la început), apoi citeşte Evan;ffhelia
de la In. V, 24 ş.u., unde Mântuitorul vorbeşte iudeilor despre învierea morţilor.
După aceea, preotul citeşte lângă mort 1110litfa de dezle1Jare) caracteristică tuturor
slujbelor funebre: ,,Dumnezeul duhurilor şi a tot tmpul. .. " 24 şi apoi Y1✓t,1Jăciunile de ier-
tître (,:,Doamne Dmnnezeul nostn1 1 Care cu înţelepciunea Ta cea negrăţtă ai zidit pe
om din ţărână ... ", şi celelalte) în care se roagă ca Dumnezeu să dezlege suflernl
răposatului de orice blestem sau afurisenie, să-i ierte tot păcamlsufletesc şi trupesc, ca
sufletul lui să se odihnească împreună cu drepţii, iar tmpul să se dea firii, desfăcân­
du-se fn cele din care a fost zidit.
Apoi se cântă frumoasele podobii JJl. 2: JJ Veniţi, fraţilor, să dăm mortului sărutarea de
pe urmă ... " şi celelalte, în care Biserica ne zugrăveşte din nou piericiunea şi vremelnicia
vieţii pământeşti, ne aminteşte că toţi v9m muri şi ne îndeamnă să ne rugăm cti toţii
pentru. iertarea şi odihna celui răposat. In timpul acesta, începând cu preotul, mdele,
prietenii şi cunoscuţii mortului vin pe rând şi dau mortului sămtarea cea mai de pe
urmă (se sărută de fapt Sfânta Cruce sau icoana de pe pieptul mortului) 25 • Această săru­
tare este pecetea dragostei şi ,1 unirii care-i leagă pe cei vii cu ce morţi şi totodată semnul
iertării şi al împăcării, prin care ne luăm rămas bun de la cel ce pleacă dintre noi 26 •
Preoml face apoi apolisul. As_um, de e cazul, se ţine cuvântarea .funebră (necrolo-
gul),. După care, preotul zice: ,,Intm ferici tă adormire ... " şi se cântă „Veşnică ~pome-
nire" de trei ori (prima oară clericii, a doua şi a treia oară corul sau cântăreţii). Intim-
pul acesta, preotul şi mdele apropiate ale mortului ridică şi leagănă coliva ( parastasul
sau paosul).
Prin cântarea „Veşnică pomenire" ne rugăm, lui. Dumnezeu ca, pe de o parte, El
să-şi aducă pururea aminte de cel mort întm Împărăţia cemrilor, iar pe de alta, cei vii
sunt îndemnaţi să păstreze neîntreruptă legătura spirin1ală cu cel răposat, să nu-l dea
uitării, ci să-l pomenească neîncetat în mgăciunea lor.
Preoml încheie cu: ,,Pentru n1găciunile ... " 27 •
24
Pentru vechimea acestei rugăciuni, vezi rugăciunile similare din Constituţiile apostolice (cart. VIII,
cap. 41), şi din Despre ierarhia bisericească a lui (Pseudo) Dionisie-Areopagind (VII, 3, trad. rom. de
Pr. Cic. Iordăchescu, p. 144), în care întâlnim aceleaşi expresii ca şi în te:xnd rugăciunii de azi.
25
144, 149): arhiereul dădea cel dintâi sărutarea.
26
Vezi Simeon al TesaJ.onicului, Despre sfârşitul nostnt) capitolele 367 şi 368, trad. rom. cit., pp.
247-248.
27
Formula aceasta de încheiere nu e prevăzută în rânduiala din lvioliifelnic, dar e obişnuită în
practid (vezi, de ex., F. Balamace, op. cit., p. 437); în unele părţi ea nu se zice acum, ci se încheie cu
ea la cimitir, după punerea mortului în groapă.
389
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
Trupul mortului este apoi ridicat şi dus la groapă, procesiunea formându-se ca,şi;,
pe drumul dintre casă şi biserică. Pe drum se c~nt~ ,,Sfinte Du~n,?ezeule. ••.'\ fune,_bru;ti
iar uneori (acolo unde cimitirul e dq~arte de b1seric~) se f:-c 5,_tan sa~ opnn pc l_ang:f··
răspântii de drumuri sau lâ:ngă locunle le!ate ~e v1aţ~ paf!lante:sca ~ m;>rtuhu • ~de:
obicei trei stări) prin analogie cu cele prevazute 1:1 1:'f-oft~lntc la randm~l: mmor~arn.;,;
tării călugărilor), rostindu-se ectenia pentru morţi ŞI cantandu-se „Veşmca pomemre~',
iar une01'.i citindu-se şi câte o Evanghelie din cele pentru stâlpi .
18
În cimitir, lângă· groapă, preotul zice pentru ultii:na. dat~ ~ctenia p~n~u,, m~1ţi,"
rngăciunea: ,,Dwnnezeul duhurilor şi a tot tn1pul..." ş1 „Veşmca _pomemr~: . .ln~mte.
de a se închide sicriul, preotul varsă cruciş peste trnp untdelemn dm candela (mai ales
din cea de la Sfânta Masă), sau - mai des - din vinul zis paus (paos), adus de rudele
răposatului o dată cu coliva, zicând: ,,Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi cură.ţi... " (Ps. L~,
8) 29 • Unii varsă acum :şi cenuşa sau cărbunii din cădelniţă sau d!n :7a~ul c~ care pr~ot~
a cădit zicând: , Praf şi cenuşă suntem" 30 . După ce se acopera sicnul ş1 e co borat m
mormint, preo~1l anincă peste el cea_ dintâi lo?ată .de _ţărână, ~ruci1, zi<;?n~; ?,Al
Domnului este pământul şi plinirea lm, lumea ŞI toţi cei ce locmesc mtr-msa·_ (Ps.
XXIII, 1). Prin aceasta ni se aduce aminte cuvântul D?mnului: :,Căyă~ân~_e§tl Şl î~
pământ te vei întoarce" (Fac. III, 19); dar, totodata, se cauta a-1 manga1a pe cei
rămaşi în viaţă cu credinţa că, chiar în pămâ~t, ,_trupul mo1:°1_lui ră?1â;1e tot_în puterea
si sub ocrotirea lui Dumnezeu Care este Stapanul cerulm ş1 al pamanmlm. Sau pre-
~um ne învaţă Sfântul Apostol ,Pavel: ,,Căci dacă trăim, pentru Dom!1ul rr:ăim, şi dac~
murim pentru Domnul murim. Deci, şi dacă trăim, şi dacă munm, ~1 Domnul~
sunterr;. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos ca să stăpânească ŞI peste morţi
şi peste vii" (Rom. XIV, 8-9) •
31
. . .
3
,,
Apoi preotul încheie, zicând: ,,Slavă lui Dumnezeu, Cel ce aşa a bmev01t !" ,. •
Se varsă cenuşa peste trupul mortului (sicriul), pentru a, a~everi cuvântul Sfint~;i Scrip:
turi că „pământ şi cenuşă suntem" (Fac. :1.'VIII, 27; Iov _XX:~, 19; _Ecc~es. ?~,.
1 z· Apoi
această cenuşă, fiind binecuvântată şi sfinţită cu semnul Shnte1 CmcI, prm tama1e, 11 pune
~8 Vezi Ic. D. Lungulescu, Jv.lanual de P1·a~tică litm2rică, p. !85: Prin unele părţi ~Ard~;~ ş_i Ba-
nat), la poarta cimitirului se citeşte Evanghelia de la Ioan X? /-16 (,,Eu sunt _ur:i 01lor: .. ), iar 1:
groapă, Evanghelia cu învierea lui Lazăr (Ioan XI, _145). yezI Pr. P. Pro~opovtrn.~, op. cit._, P· 161.,
Tipicul bisericesc, de Bojor şi Roşianu, pp. 193-194 ŞI 200 ŞIC. Vladu, op. cit., pp. _107-170. r• . , p. 408). Nu avem încă în Molitfelnicul românesc o rânduială pentru binecuvântarea (sfinţirea) locului
~ Formula,' obiş~uită !nai de mult în p1;actic~ (vezi d~ -~x. F._ Balar:nace, op. ci~, pp. 43/-438), a
2
fost mtrodusă mlvf.olitfelnicul nostru numai m ultunele ed1ţu (Bucureşti, 1965, 19: 1). . . todocşi din nordul Moldovei (vezi Trebnicul de Lemberg 1873, pp. 683-691; trad. germ. la Al.
-~ 0 Vezi, de ex., Pr. P. Procopoviciu, op. cit.) p. 180. După S~me?n al_ Tesa_lomculm (op. cit.., cap.
287, trad. rom., p. 185) şi mitrop. Iacob Putneanul al Moldovei (Sinopsis_, Iaşi, 17?1, f. 15)? cenuşa
din cădelniţă se varsă peste sicriu, după coborârea lui în gr?apă, aşa cum s~ face ş1 acum pnn unele
părţi (vezi de ex. Pr. P. Procopoviciu, op. cit., pp. 160-16] Şi C. Vladu, op. cit.~ P: 156). . există o scurtă rânduială 'în acest scop, deosebită de cea din Molitfelnicul mtean citat.
31
În unele părţi (Moldova şi Ardeal), îna~nte de a ar~mca l:ă~~t peste stcnu, p_re~tul face :em-
nul Sfintei Cruci cu lopata în cele patru latu~! ale morman~l~u, z1cand: ,,S~ pece~1rne~te m<~~ma::tul
robului lui Dumnezeu X, până la a doua vemre a J?o11?nulu~ ş1 ~unm_e~eulm ş1 _Man8;1toru~m no,,~:11
Iisus Hristos, în numele Tatălui (la capul mortulm), ŞI al ~1~lm (la pictoare), ŞI al _Sfan.ttllm puh
(In
laturile de nord şi de sud), Amin". Vezi Pr. P. Procopovtcm, op. cit., p. 160; BoJor Şl Rrnpanu, op.
cit.,g 194 şi Pr. I.St. Popescu, Noţiu:,:ilitmpice ... , p. ~4~. . V ,, • V • ;
, - Unii adaugă: ,,Dumnezeu să-l Ierte ş1 cu drepţn sa-1 od1hneasca... şi: ,,Pentru ruga~mn~l.e-~. ·
~mintim şi formula cu care preoţii de prin Ardeal în~heiau odinioa~ă /lujb_a: ,,T<?a~e cele ~m p_aman:
111 pământ le trimiţi, Doamne, iară sufletul care l-a! luat, cu_ sfinţ_n Ii ?d1hn;şt1 ! flkfolitfdnt:;ul d,.
Bălgrad, 1689, vezi V.M., Un interesant ma.nuscris al Molitfelnicului roma.nesc, m rev. ,,Cultura
creştină" (Blaj), an. 1942, nr. 10-12, p. 652).
390
LITURGICA SPECIALĂ
pe mort sub scutul lui Hristos până la înviere • Iar untdelemnul din candelă este semnul şi
33
pecetea lui Hristos, ca şi untdelemnul de la botez. ,,Atunci (la botez), ungerea cu untde-
lemn îl chema pe candidan1l la botez la luptele cele sfinte; acum însă untdelemnul cel vărsat
înseamnă că cel adormit a luptat în luptele sfinte şi s-a desăvârşit"M.
La capătul mortului se pune apoi cruce, care este semnul creştinătăţii ce.lui adormit,
semnul lui Hristos şi al biruinţei Lui împotriva morţii. Crucea care străjuieşte deci mor-
mântul creştinului arată că cel ce doarme sub scunll ei a adormit întru Hristos, biruitorul
morţii, şic~ nădejdea că se va scula împreună cu El, la învierea cea de obşte 3 s.
După înmormântare (mai ales la ţară), preotul revine la casa mortului, unde face din
nou Panihida sau Parastasul pe scU1,ţ binecuvântând totodată poniana sau praznicul
mortului (numit prin Transilvania şi Moldova, c01nând) 36 , rămăşiţă a vechilor agape sau
mese frăţeşti, care la primii creştini însoţeau înmormântările şi care de altfel reprezintă o
supravieţuire sau prelungire a vechilor ospeţe funerare (convivia funebralia) din religiile
mai vechi, greco-romane. Acum. preotul citeşte, dacă e nevoie, şi nwlitfa specială
prevăzută în J}f.olitfelnic„ pentru binecuvântarea hainelor sau a altor lucruri care se dau de
pomană sau pentru sufietul nwrtujui (,,Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostn1, Cela
ce stăpâneşti morţii şi viii ... " 37 • In unele părţi, în Transilvania şi Bucovina de regulă, îna-
inte de parastas şi de binecuvântarea ospăţului fimerar preotul face s_finţirea cea mică a
apei cu care stropeşte apoi casa şi pe cei de faţă 38 ; e o reminiscenţă a străvechii practici
păgâne şi iudaice, a lustraţiilor ( curăţirilor), bazată pe ideea că atingerea de cadavrele
morţilor pângăreşte şi că deci cei în cauză trebuie să fie curăţiţi3 9 •
După. ce am expus, mai pe larg, rânduiala obişnuită a înmormântării laicilor în
vârstă, pe care preotul o săvârşeşte cel mai adesea, vom vorbi mai departe, pe scurt,
despre rânduiala 'înmonnânt:ării pruncilor, a clericilor de mir şi a călugărilor, precum
şi despre slujba specială a înmormântării pentru Săptămâna Luminată, arătând doar
33
Simeon al Tesalonicului, Despre sfântul maslu) cap. 287, trad. rom., p. 185.
M Pseudo-Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericească, VII, 3 (trad. rom., p. 149). Comp. şi
! Simeon al Tesalonicului, Despre :fântul mastu: capitolele 286-287 (trad. rom,. cit., p. 185) şi Despre
i sfârşiti!l nostru, cap. 368 (trad. rom., p. 248).
In ultimele ediţii aleMolitfdnicultti românesc (Bucureşti, 1965, pp. 617 şi 1071, p. 281-283)
35
: şi ale Panihidei (Bucure.şti, 1967, pp. 131-133) s-a adăugat o Rânduială pentru binecuvântarea crucii
ce se aşazt'i. la monnânt, care exista mai de mult în alte evhologhii ortodoxe (Trebnic) Belgrad, 1956,
de cimitir, care există mai de mult în practica rutenilor ortodocşi şi care pătrnnsese şi la românii or-
lvlaltzew,, Begriihnissritus... , Berlin, 1898, part. II, pp. 156-172; trad. rom. de Pr. P. Procopoviciu,
Rânduiala slujbei ifi.nţi1ii cimitirului, 1942. Comp. şi V. Mitrofanovici şi colab., op. cit., pp. 876-877
şi Juv. Stefanelli, Litttt;gica, pp. 136-138). Numai în Euholovhion sau Molitfelnic) Blaj, 1940, p. 322,
-~ De la cuv. latinesc conunenda1'e = a-şi da sufletul, a-şi încredinţa suflettll lui Dumnezeu. Vezi
6
I.A. Candrea şi Gh. Adamescu, Dicţionar enciclopedic ilustrat ))Cartea Românească)), Bucureşti,
1926-] 93], p. 313.
37
Rânduiala liturgică îndătinată la mesele pentru pomenirea morţilor e descrisă la Ghen. Enăcea­
nu, Panaghia) în rev. BOR, an. X, nr. 11, pp. 857-872; vezi şi Panihida, Bucureşti, 1967, p. 137 ş.u .
• ,, .:is Vezi Juv. Stefanelli, op. cit., p. 158 şi Bojor-Roşianu, op. cit., p. 202. Prin părţile Ardealului, în
timp ce preotul face sfinţirea apei, cântăreţul ori fătul (paracliserul) desenează cu ceară pe perete o
cruce cu multe înflorituri şi cu iniţialele Mânn1itorului, care se numeşte ea •însăşi „sfeştanie".
39
Vezi Gavril Pop, Datinile romanilor ta îmnonnântări în raport cu ale noastre) Blaj, 1900, p. 16.
Comp. şi Diac. Prof. Em. Vasilescu, Rituri,le de înnwrmântare în diferite religii) în .J.1.,,tiS, an. 1961,
nr. 1-2, pp. 63-65.
391
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
deosebirile mai importante faţă de rânduiala expusă până acum, urmând ca pentru .
amănunte să se consulte Moliifelnicul) Ia locurile respective.
b) 'Rânduiala înmormântării pruncilor. Prnncii şi copiii până la şapte ani, curăţiţi1 de
păcatul originar prin baia botezului, sunt neîntinaţi de alte păcate şi deci ·'.mor•
nevinovaţi, deoarece ei nu au nici conştiinţa păcatului şi nici putinţa de a face deose.::
bire între bine şi rău. Pentru sufletul lor neprihănit şi lipsit de ·răutate, Mântuitorul' i,,.a
dat ca pildă ceior vârstnici, asigurându-ne că „a lor este împărăţia cerurilor" (Mc.' X,
14 şi Le. XVIII, 16).
De aceea, slujba înmormântării pruncilor, deşi alcătuită după un plan identic cu al
celei pentru oamenii în vârstă, este mukQ.1ai scurtă decât aceea (lipsesc, de exempl4,:
Ps. CXVIII, Binecuvântările morţilor şi cele opt stihiri idiomele ale Sfântului Ioan'
Damaschinul), Cântările şi rugăciunile ei exprimă mai puţină jale şi durere (avem alţ,
Canon, alt Apostol şi altă Evanghelie). În aceste cântări şi rugăciuni nu ne rugăm,:
pentru iertarea păcatelor, ca la oamenii în vârstă, ci pentru odihna pruncului şi alinai'~
rea durerii părinţilor. De aceea, atât molitfa de: dezlegare (,,Dumnezeul duhurilor şia
tot trupul. .. "), cât şi rugăciunile de iertare din rânduiala obişnuită a înmormântării;
sunt înlocuite cu o scurtă rugăciune pentru primirea sufletului pruncului în locaşuri!~:,
drepţilor (,,Doamne, Cela ce păzeşti pruncii în viaţa de acum ... "). Ectenia funebră din:
această slujbă, în ultimele ediţii ale Molitfelnicului40) are de asemenea cereri speciale îri
locul alineatelor pentru iertarea păcatelor din ectenia obişnuită (ectenia specială pe~tru·
slujba înmormântării copiilor exista mai dinainte în practica rusească, de unde fuseşe'
introdusă şi înMoliifelnicele româneşti tipărite sub influenţa rusească) 41 .
Pruncilor născuţi morţi sau celor ce mor nebotezaţi, li se poate face slujba înmor-.
mântării, ca şi la pruncii morţi botezaţi42 . , ;,
c) Rânduia-la înmonnântării clericilor de mir ( preoţi şi diaconi) se deosebeşte de cea, -
obişnuirii, a mirenilor, mai întâi prin aceea că, după moarte, trupurile preoţilor şi dia-
conilor nu se spală (scaldă) ca cele ale credincioşilor de rând, pentru că ele au fost vase.
alese ale dan1lui lui Dumnezeu, ci numai se ştergi de către trei preoţi> cu un burete
muiat în untdelemn sau cu o pânzătură udată în apă curată, închipuind astfel ungerea
trupului Domnului cu miresme, de către Iosif şi Nicodim43 . ' Trupul călugărului adormit în Domnul nu este spălat, ca al laicilor, ci numai în-
Pe lângă hainele preoţeşti obişnuite, clericii răposaţi sunt îmbrăcaţi ş:i în veşmintele
(odăjdiile) treptei din care aii făcut parte44 ; după ce sunt aşezaţi în sicriu, li se acoperă
faţa cu un pocrovăţ ( acoperământ) nesfinţit; pe piept, în semn de deosebită cinste, li
se aşază Sfânta Evanghelie, căreia au slujit şi din care li se citeşte acum la căpătâi (stâl~:
40
Începând cu cea de Bucureşti, 1960 (p. 208).
41
Vezi, de ex., Trebnic (Molitfelnic), Chişinău, 1908, p. 344. O variantă a acestei ectenii, tradusă
după un Trebnic slavon, publicase mai înainte Ic. D. Lungulescu (op. cit., pp. 185-186).
42
Vezi hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5 mai 1908 (BOR, an.,
XXXII, nr. 3, iunie 1908, p. 258). Dar în alte Biserici ortodoxe în astfel de cazuri preotul binecu-
vântează doar groapa şi slujba e înlocuită cu cânt~rea trisaghionului _(,,Sfinte pumnezeule._..") Îq
timpul îngropării. Pentru amănunte a se vedea Arh1m. Alexandre (Nehdow), Rite des funerailles des
enfants, în vol. ,,La maladie et la mort du chretien dans la Liturgie", Roma, 1975, pp. 229-242.
43
Juv. Stefandli, op. cit._, p. 155.
44
De aceea, vechile Pravile îl obligau pe orice preot să aibă un rând de veşn1inte pentru. îngro-
pare, osebit de ale bisericii (vezi de ex., Manual_ d~ Pravilif: _bisericeas,_că, de Mi~r?f· N~for~ ;1
Ungro-Vlahiei, ed. II. Bucureşti, 1854, p. 121). Obiceml de a-1 inmormanta pe clenci 1111bracaţ~_,1r~
veşmintele lor liturgice este vechi, continuând privilegiul pe care îl aveau în antichitate dregătoru ş1
demnitarii de stat de a fi îngropaţi cu hainele de ceremonie şi insignele demnităţii lor ( comp. Ic. C.
Popovici, Studii religios-morale şi liturgice, p. 437).
392
LITURGICA SPECIALĂ
pii Evangheliei) , iar în mână li se pune Sfânta
45
După ce i se face acasă
Cruce46 .
Panihida obişnuită, trupul preotului ( diaconului) răposat e purtat de -clerici dus la
biserică şi aşezat în naos, în faţa sfântului altar, de care e legată slujirea preote;scă 47 şi
1mqe rămâne până la înmormântare. ' ' ·
In al doilea rând, slujirea înmormântării clericilor e mult mai lungă şi mai solemnă
decât: cea a laicilor, ca pentru unii care au fost purtători ai Harului dumnezeiesc
săvârşitori ai sfintelor taine şi organe ale sfinţirii mirenilor48 . Această slujbă e alcătuitd
d_in cântări, rugăciuni şi citiri mai multe, mai lungi şi mai impresionante; de pildă, se
citesc cinci Apostole şi cinci Evanghelii, urmate fiecare de câte o rugăciune de dezle-
gare .şi de o serie de antifoane, sedelnc şi tropare. După Ps. L, slujba urmează în gene-
ral dnduiala Utreniei zilelor de rând (a. se vedea mai ales analogia cu· rânduiala din
slujba Sfintelor Patimi, la Denia celor 12 Evanghelii de Joi seara în Săptămâna Pati-
milor). Stihirile idiomele ale celor opt glasuri au dte două ori chiar trei stihiri (strofe)
pentru fiecare glas.
De aceea, slujba înmormântării clericilor se oficiază de obicei în sobor de mai
mulţi preoţi ( cel puţin cinci, pentru a citi fiecare câte o Evanghelie); pe alocuri este şi
obiceiul ca, după slujbă, să se înconjoare cu trupul mornllui biserica unde a slujit sa~1
unde i s-a făcut slujba înmormântării (în Orient înconjurarea aceasta se făcea
odinioară înainte de a se depune trupul în biserică, după ce era adus de acasă) 49 . Pen-
trn preoţi, s-a păstrat pe alocuri privilegiul de a fi îngropaţi ca odinioară, aproape de
bis~rică, de obicei lângă zidul altarului.
_ In Bisericile weceşti şi în Biserica româneas~ă, slujba înmormântării preoţilor se
tace, de regulă, ş1 la îmnormântarea diaconilor. In Biserica rusească însă s-a contestat
diaconului dreptul de a fi înmormântat cu această slujbă, deoarece în ea se vorbeşte
despre dreptul preotului de a săvârşi sfintele taine, pe care diaconul nu îl are; de aceea,
de multe ori diaconii sunt îngropaţi după rânduiala mirenilor, cazurile contrare fiind
aprobate de arhiereu.
d) Rânduiala înrnonnltntării căliwărilor se deosebeşte de cele precedente, prin
următoarele:
semnat cruciş cu un burete înmuiat în apă caldă, la frunte, la piept, la mâini, picioare
şi genunchi, arătându-se prin aceasta că răposatul a păstrat curăţia trupului toată viaţa
sa sau, cel puţin, dup~l intrarea în monahism. După ce i se pune cămaşă curată, e
Şimeon al Tesalonicului, Despre sfârşitul nostru, cap. 361; trad. rom., p. 244.
45
46
In Biserica rusă se pune pe fruntea preotului (ca şi la alţi mo11i) o fâşie de pânză sau stofa pe
care este brodată sau ataşată o iconiţă cu Mântuitorul încadrat de Sfânta Fecioară şi Sfântul Ioan
Botezăton1l, precum şi inscripţia cu cuvintele Trisaghionului: ,,Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare,
Sfinte rară de moarte''. Aceasta simbolizează cununa despre care Sfântul Apostol Pavel spune că a
făgăduit-o Hristos tuturor celor ce aşteaptă a doua Sa venire (II Tim. IV, 8).
Vezi Pseudo-Dionisie Areopagitul, Despre iera-rhia bisericească VII, 2 (trad. r01n. cit., p. 141).
47
Prin unele părţi (Ardeal şi Bucovina) trupul preonilui mort se aşază cu faţa spre apus, adică privind
spre foporul pe care l-a păstorit (Pr. P. Procopoviciu, op. cit., p. 161).
O amplă şi fnunoas,i analiz.ă a conţinutului teologic al slujbei înmormântării. preoţilor, la A.
4
'
Kniazeff, La nwrt du pretre d'apres le„ Trebnilz" slave, în voi. ,,La n1aladie et la mort du chretien dans
la Liturgie", Roma, 1975, pp. 155-192.
Pl. de Meester, op. cit., p. 107. Despre variaţiile slujbei în trecut,, a se vedea şi V. Bruni, Les
49
funirailles d'un pretre au rite byzantin se/on Ies euchologes manuscrits de lang-ue grecque (origine,
developpement, contenu). These, Institut Catholigue, Paris, 1970 (şi trad. ital. Ierusalim 1972: I
funerali di un sacerdote nel rito bizantino seconda gli eucologi manoscritti di lingua greca).
393
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
îmbrăcat în hainele călugăreşti (de este schivnic, i se înfăşoară capul cu camilafca p~tnă/.",i:
sub barbă, ca să nu i se vadă faţa); e învelit apoi în mantia (rasa) călugărească, ale drei'
margini sunt tăiate în fâşii, cu care se leagă. ttupul, făcându-se astfel trei cruci (una
cap, alta la piept, alta la genunchi)~ după aceea e aşezat pe o năsălie (pe un pat simplu;rt
pe care e şi înmormântat, dar nu în sicriu), arătându-se cu aceasta sărăcia de bunăvoie •
în care călugărul a vieţuit, precum şi jugul crucii, pe care el l-a purtat.
La căpătâiul călugărilor răposaţi se citeşte din Psaltire 50 .
Cât priveşte slujba înmormântării călugărilor, ea e tot aşa de lungă şi de bogat~L ca,
şi a clericilor de enorie, dar are cântările, citirile şi rugăciunile ei proprii, deosebite de
cele din celelalte slujbe ale înmormântării; în ele se aminteşte de lupta şi de nevoinţele
vieţii călugăreşti (numai Apostolul şi Evanghelia, precum şi parte din stihirile de la
sămtarea de pe urmă sunt aceleaşi ca şi la înmormântarea mirenilor). Idiomele lui'
Damaschin se cântă pe drumul de la biserică la mormânt, făcându-se trei popasuri, la
care se rosteşte ectenia şi n1găciunea: ,,Dumnezeul duhurilor. .. ". La punerea tmpului
în mormânt se toarnă peste el untdelemn din candelă, iar după astuparea gropii se
cîntă patru tropare speciale (,,Cu semnul Crucii Tale ... " şi celelalte).
Arhiereilor răposaţi li se face slujba înmormântării călugărilor, deoarece ei au facut
parte din cinul monahal înainte de a. fi hirotoniţi arhierei51 . După moarte ei sunt
îmbrăcaţi în veşmintele arhiereşti şi li se pune pe piept Sfânta Evanghelie, ca §i la
preoţii de mir.
e) Rânduiala înnwnnântării în Săptămâna Luminată. Pentru cei ce mor sau trebuie
să fie înmormântaţi în vreuna din zilele Săptămânii Luminate (de la Paşti până la Du-
minica Tomii), nu se face rânduiala obişnuită a înmormântării, pentru că, precum scrie'
în Molitfelnic: )' acestea sunt zile de bucurie şi de veselie, iar nu de jale şi de plângere. Şi
tot câţi murim întru nădejdea învierii şi a vieţii celei veşnice, întru Hristos înviem"52 .
De aceea, pentru ca bucuria I.nvierii Domnului să nu fie întunecată sau măcar
umbrită de jalea şi de durerea pentru cei morti, atât Panihida care se face acasă, cât şi
slujba înmormântării din resml anului e înlocuită cu o rânduială specială a înmor-
mântării, alcătuită aproape numai din cântările învierii (troparul şi stihurile Paştilor,
Canonul, stihirile şi Binecuvântările Învierii, Evanghelia primă a
Învierii,. 1 ,Câ.ţi în
Hristos ... " etc.). Din slujba obişnuită a înmormântării se păstrează numai ectenia
pentru morţi, condacul (,,Cu sfinţii odihneşte, Hristoase ... "), mgăciunile de dezlegare
şi de iertare (,,Dumnezeul duhurilor. .. " şi celelalte) şi „Veşnică pomenire" .
53
Preotul îmbracă veşminte luminate, iar pe drumul de acasă până la biserică şi al?oi
la cimitir, în loc de „Sfinte Dumnezeule ... " pe melodie funebră, se cântă Canonul In-·
so Simeo,n al Tesalonicului, Despre sfârşi.tul nostru, Gtp. 361, p. 244.
st
Vezi Invăţătură cuni să se îngroape arhiereii, în Ejbologhion sau Moliifelnic, Bucureşti, 185,8, PP·
203-204 şi Bucureşti, 1937, p. 256 (reprodusă şi în Rânduidile călugăriei .... Bucureşti, 1951, p. 96):
Sunt, totuşi, cazuri când arhierei, proveniţi din preoţii de enorie, se înmormântează cu slujba preo-'
ţilor de m\r, dacă şi-au exprimat această dorinţă, din,viaţă (cazul mitrop. Sebastian al Moldovei, sept:
1956, vezi rev. BOR, an. 1956, nr. 10-11, p. 878). In Biserica rusă se întrebuinţa, încă din sec. XVI,!
~ râ~duiala specială pentru înmormântarea arhiereilor, alcătuită de călugărnl bulgar Eremia şi
tipăntă în Potrebnik, Moscova, 1623, dar, începând din 1767, înmormântarea arhiereilor după rân-
duiala înmormântării preoţilor de mir devenise regulă (N. Lebedev-N. Filip, LitU1;gica, p. 443-); dar
de curând (în 1963 ), arhiepiscopul Modest din Patriarhatul Rusiei a alcătuit un rit special penttu
slujba îngropării arhiereilor, aprobat de toţi episcopii ruşi.
52
Moliifelnic, Bucureşti, 1937, p. 301.
53 „V eşrtica pomenire" e prevăzută numai în ediţiile Moliifelnicului şi Agheasniatarului românesc-
Unii o înlocuiesc cu „Hristos a înviat", de 3 ori.
394
LITURGICA SPECIALĂ
5
vierii şi „Hristos a înviat ... ". Otpustul se face ca la Paşti 4, iar la mormânt se citeşte
mgăciunea de dezlegare din slujba obişnuită a înmormântării 55 • ·
Rânduiala aceasta se oficiază la toţi cei morţi în Săptămâna Luminată: mireni, cle-
rici şi călugări, de orice vârstă (atât la mamri, cât şi la pmnci) 56 ; odinioară, ea se făcea
şi celor ce: erau înmormântaţi în ziua odovaniei praznicului Paştilor· (miercurea
săptămânii a şasea după Paşti) 57 .
Observ. Pe baza Canonului 11 al Sfântului Timotei al Alexandrici, care opreşte a se
aduce jertfă ( deci a face pomenire cu Liturghie) pentm sinucigaşi ( cu excepţia celor ieşiţi
din minte), vechile Pravile interziceau să se facă slujba înmormântării şi parastase pentru.si-
n:1cigaşi (artic. 178 al Nomocanonului slav şi Pnivila de la Govora) gl. 40 şi 143); după Pra-
-vila de la Govora (gl. 40) acelaşi tratament se aplica şi celor ucişi când au fost prinşi asupra
unui furt, în preacurvie etc.
5. Vechimea şi evoluţia ritualului liturgic al înmormântării. Nu avem docu-
mente despre ritualul liturgic întrebuinţat de Biserică pentru înmormântarea creştini­
lor în primele: trei secole. Probabil că la început s-au respectat, în această privinţi, da-
tinile, obiceiurile şi formulele de rugăciune obişnuite în ritualul iudaic (pentm creşti­
nii proveniţi dintre iudei) ori în păgânism, dintre care, de altfel, multe s-au păstrat şi
mai târzîu, Biserica străduindu-se să le dea însă un înţeles creştin 58 . Dar curând, trans-
portarea trupurilor la locul de îngropare a început să fie însorită de cântări cu continut
creştin. După pacea Bisericii, mulţimile de credincioşi şi ~lerici însoţeau trup~rile
morţilor pe dmmul către cimitire, ca şi moaştele sfinţilor martiri care erau deshumate
şi aduse în oraşe, purt2.nd lumini în mâini şi cântând psalmi sau diverse imne. Aşa au
fost transferate, de exemplu, osemintele Sfântului Martir Vavila de la Dafni în
Antiohia59 pe vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), iar Sfântul Ioan Gură
de Aur spune că luminile şi cântările cu care erau petrecuţi morţii exprimă mulţumirea
faţă de Dunme2;:eu pentru că i-a încununat, ca pe nişte atleţi, pe cei ce pleacă din mij-
locul nostru.60 . In casele unde erau depuşi după ce li se făcea toaleta funebră, ori în
biserici, morţii erau privegheaţi, zi şi noapte, din ziua morţii până la înmormântare,
54
f. .Bal:unace, o·p. cit., p. 439.
ss Inunde părţi (nordul Moldovei), Catisma a )(VII-a (Ps. CXVIII), care lipseşte din rânduiala
înmormântării pentru Săptămâna Luminată, se citeşte la casa mortului (Pr. P. Procopoviciu o,p. cit.
p. 162). ' '
V S<i ~n B"ise~ica rus~ ex~s~ă îns~ o rân~ui~ă deosebită pen~ru preoţii morţi în Săptămâna Luminată,
a carei aka~:re e atnbu!ca_ patnar:hul~~ _Filaret al Mo~covei ( ~escrisă la Pr. _P. Procopoviciu, op. cit.~
p. l 1?2). Şi m unele pai1i ale Bisencu noastre, la uunormantarea preoţilor morţi în Săptămâna
V
~urr.unata se ada':1gă cele specifice slujbei înmormântării preoţilor de mir, adică Antifoanele şi cele
cmc1 Apostole şi Evanghelii cu molitfele respective, înainte de Canonul Învierii (vezi Ic. D.
Lu~Jr:!lesc_u,/P· cit., pp. 188-18_9). V • • • • ••
. Ve_zi 11. de ~eest~r, op. cit., .P· 90. ~anunte despre practica dm Biserica rusească pnvitoare la
sl~~bele fonebre dm perioada. Paştilor, vezi la P. Kovalevsky, Les funerailles selon le rite de Pâques et les
prteres pour les nwrts pendant le temps de Pâques a l'Ascension, în vol. ,,La maladie et la mort du chretien
dans la Liturgic", Roma, 1975, pp. 141-151.
58
Despre ~ceste_ datini, uzuri şi rituri funerare, practicate la înmormântarea creştinilor până pe 1a
~ul f~O, v~z1 Cyrille Vogcl. (Strasbourg, L'en~,:onne:,nent cultuel de defunt 1urr:,n~ la piriode _pa-
· leochrettenne, m vol. ,,La maladie et la mort du chret1en ... , pp. 381-413 (cu bogata bibliografie, la zi).
59
Vezi Socrate, Ist. bis.J III, 18.
60
Omilia IV-a la Epist. către Evrei...~ P. G. t. L:X.1II, col. 43.
395
 I'"Kt>.OT I'"Kor. DK, Erns BRntH$TE
CLUTl s-a fa.cut, de exemplu, cu trupul împăratului Constantin cel Mare
61
sau cu cel-al,
Sfânntlui Ambrozie 62 . _,: , . n
Conform sfatului Sfântului Apostol Pavel: ,:,Fraţilor, nu voim să fiţi. în neşti~ţă.
despre cei ce au adormit, ca să nu pă înt:ristaţi) ca ceilalţi, care n-au nădejde ... " (I Tes:·
IV, 13 ş.u. ), era interzisă jelirea morţilor şi purtarea hainelor de doliu ( culoare::
neagră), pentru că moartea nu constituia motiv de plângere şi întristare, ci de bucur,ie;.,
ca trecere la viaţa cea fericită şi eternă 63 .
Fără îndoială, cele dintâi cântări şi lecturi sfinte cu care creştinii îi privegheau pe
morţi şi îi petreceau la groapă vor fi fost psalmii biblici, îndeosebi aceia în care era
vorba despre viaţă şi moarte. Astfel, Sfântul Grigorie de Nissa spune că, la moartea
surorii sale Macrina, s-au cântat psalmi şi in1.ne 64- şi acelaşi lucm ne relatează şi Sfântul
Grigorie de Nazianz la moartea fratelui său, Cezar (Chesarie) 65 ; iar Ieronim spune că
la înmormântarea matroanei Paula în Betleem, s-au cântat psalmi în limbile ebraică,
latină şi siriană, deoarece erau adunaţi creştini de multe neamuri şi fiecare cânta sau
asculta psalmi în limba sa 66 .
Cele dint:ii reguli privitoare la ritualul crqtin de înmormttntare le găsim lll
Cons#tuţiile apostolice. Astfel, în cartea a VI-a (cap. 37) din acest do..""l1ment se combate
obiceiul iudaic şi păgân al spălărilor lustrale după atingerea de morţi şi se· spune d_
morţii care au răposat întm bună-credinţă să fie scoşi din casă şi petrecuţi spre groapă cu
cântări; autoruJ anonim citează, mai departe, versete din Psalmii CXV (vers. 6: ,,Cinstiti
(scumpă) este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui") şi CXIV (vers. 7: ,,Întoar:-:
~e-te, suflete al meu) la odihna ta ... "), care se cântau (citeau) probabil în astfel de ocazii:'
In cimitire, se rs_comanda să se citească din Cărţile Sfinte (ceva mai jos se citează, de ex.,i
din Prov. X, 7; Inţel. lui Isus Sirah III, l; leş. III; 6 şi Le. XX, 38), să se cânte psalmi şi
să se aducă, în biserici şi în cimitire, ca jertfa, ,,plăcuta Euhartistie, icoana trupului
împărătesc al lui Hristos" (trad. rom., p. 179). Probabil că de aici s-a luat obiceiul,
răspândit în multe regiuni ale Bisericii vechi, de a se pune părticele din Sf'anta Euharistie
în gura celor răposaţi, obicei pe care l-a condamnat sinodul cartaginean din 393 (can.
18 între cele de la Cartagina) şi apoi sinodttl trufam în canonul 83.
Tot î:n Constituţiile apostolice ( cartea VIII, cap. 41) ni se dă cea dintâi rânduială de
slujbă pentru cei morţi, în care găsim şi textul unor ectenii şi rugăciuni în acest scop.
Un diacon rostea mai întâi o ectenie mare, apoi o ectenie specială pentru cei morţi,
după care episcopul rostea o rugăciune, în care găsim idei şi formule din rugăciunile
slujbelor fonebre de azi. Slujba se încheia cu o rugăciune pentru plecarea capetelor şi
concedierea credincioşilor din biserică 67 •
În Evhologhionul episcopului Serapion de Thmuis (în Egipt) din sec. IV găsim
textul unei rugăciuni pentru cei morţi, asemănătoare cu cea din Constituţiile aposto-
lice68, iar în sec. V, scrierea cu titlul Despre ierarhia bisericească a lui Dionisie Pseu-
61
Vezi Eusebiu, Viaţa lui Constantin, IV, 66.
62
Vezi Paulin, Viaţa Sfântului Ambrozie, 47-49, P.L., t. XIV, col. 46-47.
-~ Vezi, de ex., Sfânntl Ciprian, De mortalitate, 20-21, P.L., t. IV, col. 618-619: ,,Nu trebuie să-i
6
plâi!Şen:1 pe fraţi (răl?osa;P··· şi ni~~ să nu îmbrăcăm pentm ei haine mohorâte ... ,··.
ViaţaMacnnez, Au-., t. XLVI, col. 992 D-993.
65
, Vezi Cu11. VII-a, P.G.) t. XXXV, col. 755.
66
Epitaphium Paulae (Epist. CVIII), 29, P.L, t. XXII, col. 904-905.
67
Constituţiile apostolice, trad. rom. din SPA, II, pp. 262-263.
68
Vezi textul la F .X. Funk, Didascalia et Constitutiones Apostolorum, Paderborn, 1905, vol. II,
p. 192.
,r 396
LITURGICA SPECIALĂ
I
do-Are~pagin1l cap. VII, 2_-3), 1?-e dă o descriere şi o interpretare a rânduielii slujbei
pentr~ mmor~~I:tar~~ ~mm cl;nc, cu1;1 ~e făcea J?robabil prin părţile _Antiohiei de
atunci. lvlembru fam1he1, adunandu-se 111 1un1l celm adormit, înăltau cântări de laudă
că~re ,_1zv~m1l iz_b"ăvirii, ~~ându-L să ~jungă şi ei la loc~ de odihn'ă în care sălăşluiesc
cei d1epţ1. Apoi il luau ş1 il duceau la ierarh, ,,pentru a-1 da cununile cele sfinte". Aces-
ta aduna ceat~~ preoţ~lor şi ~acă răposatul era cleric, trupul lui era aşezat în biserică în
faţ~ clum!1.ez~1:~culm ~ltar, 1.ar dacă era monah era aşezat „lângă cinstim! presbiteriu,
m~mt:ea mtrarn preoţilor" în altar. Ierarhul începea el însuşi „rugă.ciunea şi mulru-
1::urea ce~ c~tre Dumn:zeu':; când o te~mi_na, di~con~i citeau, pe rând, ,,făg.ăduinţ~le
cele nen~mc~10~se "cu~r_mse m d':1~neze1eşnle Scnptun despre sfânta noastră înviere şi
c~ evlav~e ca1~ta ~camarile ps~lm1stice care au_ acelaşi cuprins şi înţeles". Apoi, primul
d:ntre _diacoru ~~cea conced1ere_a cat~~u~eml?r, după care rostea o ectenie, poine-
mr~ckt-1 pe sfinţu care au adonmt mai 1narnte şi pe cel adormit anmci şi îi îndemna pe
toţi s,i se roage pentrn fericitul său sfârsit întru Hristos.
După aceea, apropiindu-se de tn1pul celui adormit, ierarhul rostea o rngăciune
pent~u el şi îi dădea sărutarea sfântă, urmat de toţi cei de faţă. Apoi turna untdelemn
sfinţit: pe~t~ trupul ce_lui ad?rrnit şi .;''fa.când pentru toţi. rugăciunea cea s~ântă, aşază
tn1pul lm _m !~c de cmste, 1mpreuna cu celelalte trupun sfinte de aceeaşi treaptă" 69 .
Pseudo-D1oms1e nu redă textul mgăcim1.ii rostite de episcop pentru cel mort înainte
9-e: sărutarea sfântă; dar în explicarea care urmează, el o rezumă astfel: ,,Rugăciunea
11:1plor! ţ>~nă~atea dumne~ei~scă să ierte c~lui adormit toate cele ce el a greşit din pri-
c~:1a,.. sla,?1C1~mlo1: omeneşti şi să-l învredmcească pe dânsul de lumină şi în ţara celor
vu, m sanunle lm Avraam şi Isaac şi Iacov, în locul unde nu este durere, nici întristare,
nici suspin" 70 .
Precum se vede, atât rugăciunea din Constituţiile apostolice, cât şi cea rezumată în
?es~ril_erea şi ~~plicarea slujbei funebre din Despre ier:arhia bisericeascd) conţine aceleaşi
idei şi expresu pe care le aflăm şi în rugăciunea: ,,Dumnezeul duhurilor şi a tot tn1-
pul...:,, ( 'O <Pc6c; 1:wv 7tvEuµchwv), specifică tuturor slujbelor funebre din- rinll bizan-
tin de azi. După părerea unor litnrgişti7 1 , aceasta ar fi cea mai veche dintre rngăciunile
fo~ebre folo_site azi. Textu.I ei îl aflăm nu numai în cele mai vechi Evholo__,ffhii-manus-
c~ise greceş_ti (J:ar~erinus gr. 336, sec. VI~I şi (_=od. gr. 226_din Biblioteca publică Le-
mngrad), ci ch1ar mtr-un document anterior, şi anume Papirusul ele la Nessana din ju-
rul anului 600 72 , iar formule din ea le găsim reproduse într-o serie întreagă de
inscripţii mai vechi din Nubia.
. :t-:Ji_ci cel mai vechi Evhologhiu-manuscris grecesc (Barberinus gr. 336, din sec. VIII)
ş1 111Cl altele, ulterioare, nu conţin o rânduială (6., KOAOu<j)ia) a slujbelor funebre, ci
nun:i_ai ru~ăciuni izolate, pentm diferite categorii de răposaţi (clerici, bărbaţi, femei,
copu). Abia manuscrise mai târzii cuprind rânduielile slujbelor fonebre din Molitfelni-
cele ortodoxe de azi; primele ediţii tipărite ale lor provin abia din secolul XVII73 • · Rân-
t. III, col. 560 şi trad. rom. de Pr. Cicerone Iordă~hescu ' pp . 141-142•.
69
70 -
P.G.,
- '
lbtdem, col. 560 B şi trad. r01n. cit.; p. 144.
1
: • B. Borte, L~s plus unciennes fonnules de priere pour Ies morts, în vol. ,,La maladie et la mort du
chrenen dans la L1turgie", Roma, 1975, p. 92.
72
lpd. de Jr. C. Kraemer, Excavations at Nessana, III, Princeton, 1958, p. 310.
In slavă - Potrebnic; Moscova, 1623, 1636, 1651 şi 1677, Lvov, 1645, şi Kiev, 1646 (ed. lui
73
Petr_u Movilă); în grec. - J. Goar. Evx,o).6ywvsive Rituale Graecorum) Paris, 1647, şî Veneţia, 1730.
Vezi . M: Arranz, Les prieres presbyterales de la >>Pannychis» de /Jancien Euchologie byzantin et la
;;Panildnda)) des dtffunts, în vol. ,,La maladie et la mort du chretien ... ", p. 69 ~.u. ·
397
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
d.uielile actuale reprezintă o combinaţie a rugăciunilor pentru morţi din vechile Rân-
duieli bisericeşti şi manuscrise ~e E_vhow,qhii cu cân~ări~e ş! lecturţle djn r~nd~~a}a P_rit
vegherii de toată noaptea (Pann1kl11s): c~re se făcea mea ~llî ve~l1;11=1e Hî b1senc1 llî
nul dwninicilor şi al sărbătorilor man ş1 care era cea mai potnv1ta pent1:1 acest s_cop.
Astfel, Psalmul CXVIII (,,Fericiţi cei fără prihană în cale ... ')), care alcătuieşte Catlsrrta
a XVII-a, specifică slujbelor funebre, împărţită în trei antifoane, constir_uia .încă de .la
început psalmodia Utreniei de duminică şi de sâmbătă, în oficiul mănăstiresc, aşa cum
se cânta la catedrala patriarhală (Marea Biserică) din Constantinopol74 • El se cânta
odinioară şi la slujba înmormântării Domnului de la Denia din Sfânta şi Marea Vineri
(azi rămas.numai sub forma de versete izolate printre strofele Prohodului).
O parte dintre cântările şi mgăciunile din rânduială actuală a slujbelor funebre, care.
provin din fondul vechi al slujbei Privegherii de toată noaptea (Panichida), îl au ca
autor, după tradiţie, pe Sfântul Gherman I, patriarhul Constantinopolul~i din sec. al
VIII-lea. Din acelaşi veac provin şi stihirile de la Binecuvântările morţilor (,:,Ceata
sfinţilor ... "), care s~ dntă în prima parte a slujbelor funebre, precum şi cele opt fru-
moase stihiri idioniele din slujba înmormântării, care se datorează marelui imnograf şi
dogmatist, Sfântul Ioan Damaschinul (ţ754) 75 . . uneori şi Panihida mareJ corespunzător Requieni-ului din cultul romano-catolic) se
Canonul slujbelor funebre este opera lui Teofan, episcopul Niceei (t c. 850), dar a
înglobat probabil în textul lui formule şi expresii din producţii mai vechi, în legătură cu
cultul martirilor. În cadrul lui, la slujba înmormântării preoţilor se intercalează, <lupii Cân- .
tarea a şasea, Condacul şi Icosul obişnuit al slujbelor funebre (,,Cu sfinţii odihneşte, Hris:-
toase ... ''), dar nu singw~e, ci urmate de încă alte 24 de strofe, .care alcătuiesc un conda.c
complet, în forma sa originară. Acest condac este atribuit de unii Sf'antului Roman Melo-
dul76, după alţii călugărului Anastasie, probabil prietenul Sfantului Maxim Mărturisii:orul ..
Până î:n sec. XIV nu exista decât o singură slujbă a înmormântării, comună pentru
toate categoriile de morţi (clerici, laici, monahi, copii), care se pare că era cea a înmor-
mântării monahilor de azi; în ea se încadrau mgăciunile proprii pentm diferitele cate-
gorii de morţi, existente mai dinainte în Evholo;rhiile-manuscrise. Slujba de azi a Î!:unor-
mântării laicilor adulţi a apămt în Biserica din C..,onstantinopol în cursul secolulm X!'f ·
Tot atunci se pare că a apămt o rânduială specială pentru înmormântarea preoţilor
(clericilor de mir), datorită probabil patriarhului ecumenic Pilotei (Kokinos), al cărui
rol important în creaţia liturgică bizantină din secolul XIV e cunos~u~; ea a fo~t
introdusă. în Biserica Rusiei de mitropolitul Ciprian (1380-14;06), fost discipol al patri-
arhului Filotei 77 • Această slujbă nu era însă uniformă peste tot, ci avea de.osebiri locale;
în w1ele variante se citeau, de ex., şapte, opt sau nouă Evanghelii, în altele, 14 sau 15
Evanghelii, dintre care ultima, cea citită la groapă, era de obicei a învierii lui Lazăr 78 .
Slujba specială pentru înmormântarea copiilor nu se întâlneşte în manuscrise decât
din secolul XV înainte; după însemnările din unele cărţi de ritual, întocmirea ei s-ar
datora unui ieromonah, Gavriil, din Sfântul Munte 79 .
74
M. Arranz, op. cit.., pp. 81-82.
75
Comp. şi Pr. P. Vintikscu, Despre poezia ininograftcă..., p. 339.
76
Ca de ex., liturgistul contemporan Ciprian Kcrn.
77
Vezi, de ex., Trebnicul slav (ldolitfelnic), cd. la Grottafrrrata, în 1945.
78
Vezi am:'înuntc asupra variaţiilor acestor slujbe, la V. Bruni, op. cit., la nota 47, şi la A
Kniazeff, La nwrt du pretre d'apres le J) Trebnifl)J slaJJe, în vol. ,,La maladie ct la mort du chretien dans
la Liturgic", Roma, 1975, pp. 155-192.
79
Vezi, de ex., Penticostarul r01n., la sfârşitul slujbei din Duminica Paştilor (cd. Bucureşti,, 1936,
p. 16).
398
LITURGICA SPECIALĂ
B. IERURGIILE ŞI RÂNDUIELILE TRADI'f-IONALE DE DUPĂ
ÎNMORMÂNTARE. POMENIRILE .MORŢILOR
a.1u~
1. Slujbele pentru pomenirea morţilor (Parastasele). După credinţa creştină,
viaţa omului nu se sfârşeşte cu moartea trupului; sufletul îşi continuă existenţa şi din-
colo de hotarele vieţii pământeşti, într-o altă viaţă. De aceea, precum. am spus, Bise-
rica nu-i dă uitării pe cei morţi, nici după înmormântarea lor. Purtarea ei de grijă se
întinde şi dincolo· de pragul mormântului, pomenindu-i pumrea pe cei răposaţi,
mgându-se şi mijlocind pentm odihna şi pentru iertarea păcatelor lor, aţât în
mgăciunile şi cântările din slujbele în care Biserica face pomenirea generală a tuturor
morţilor, în zilele îndătinate din cursul anului bisericesc (Sâmbetele morţilor, Moşii de
iarnă şi de vară ş.a. ) 80 , cât şi în iernrgiile speciale, alcătuite de Biserică pentm pomeni-
rea individuală a mortilor.
Slujba pe care ea~ face pentru cei morţi, după înmormântarea lor, se numeşte în-
deobşte parastas, de la cuvântu] grecesc napacr-racru;, care însemnează: înfăţişare îna-
intea cuiva, mijlocire, deci mijlocire la Dumnezeu pentru cei morţi. Parastasul (numit
săvârşeşte fie la casa mortului (mai ales îndată după înmormântare), fie la biserică,
după sfârşitul Liturghiei sau după Rugăciunea amvonului, fie la mormânt.
Se aduc spre pomenirea mortului colivă, pâine (colac sau prescură) şi vin, care în
biserică se pun pe masa ofrandelor, de lângă sfeşnicul împărătesc ·din stânga, ori pe
altă. masă aşezată în mijlocul bisericii.
Coliva (-ra 1<:6Â uf3a sau K6ÂÂ uf3a), făcută din grâu fiert, îndulcit cu miere sau zal1ăr 81 ,
închipuie însu~i tmpul mortului, deoarece hrana principală a trupului omenesc e grâul.
Ea este, totodată, o expresie materială a credinţei noastre în nemurire şi în înviere, fiind
făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuşi le-a înfaţişat ca simboluri ale învierii
tmpurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie
îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot aşa şi tmpul omenesc mai întâi se
îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăcim1e (vezi In. XII, 24.
Comp. şi I Cor. A'V, 36 :~.u.) 82 . Dulciurile şi ingredientele care intră în compoziţi.a
colivei reprezintă virtuţile sfinţilor sau ale răposaţilor pomeniţi, ori dulceaţa vieţii celei
veşnice, pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul83 . In vechime existau rugăciuni sau
chiar rânduieli speciale pentru binecuvântarea colivei folosite la slujbele funebre 84 .
Acelaşi lucru ca şi coliva simbolizează şi pâinea sau colacul (prescura) care se aduce
la morţi pe lângă colivă (sau uneori în loc de colivă) şi care în m1ele părţi ale ţării (ca
sn Mi trop. T.E. Matteakis, Lucrarea Bisericii în cimitire (în grec.), Atena, 1973.
Despre originea colivei, vezi: Sina..xarul din Sâmbăta primei săptămâni a Postului Marc (în
81
Triod, Bucureşti, 1945, pp. 219-220); Gavriil al Filadclfiei, Desp1°e coliJJC (în grec.), cd. R. Simon, în
„Fidcs Ecclcsiac Orientalis", Paris, 1671, pp. 23-30 şi 265; J. Goar, Euxo11,6ywv sive Rituale
Graecorum ... , cd. I, pp. 658-661; Nicodim Aghioritul, Mărturisirea credinţei (în grec.), Veneţia,
1819, pp. 8-50 ş.a. Comp. L. Petit, La grande contrOJJerse des colyhes. în rcv. EO, an. II, nr. 8
(auş.-sept. 1899), p. 321 ş.u.; PL. de Mccstcr, Rituale benedizionale ..., pp. 124-131.
Simcon al Tesalonicului, Despre sfârşitul nostru, cap. 371, trad. rom., p. 249. Comp. şi Mitrofan
2
din Koncwcts, Viaţa repausaţilor noitri. Trad. din fr. de Iosif (Ghcorghian) cd. II, Bucureşti, 1899, pp.
172-173. Vezi şi M. Jugic, Theologiadogrnaticachristianorumortentalium, val. IV, p. 169, nr. 4.
83
Vezi J. Stcfanelli, Litur;gica, pp. 149-150; V. Mitrofanovici şi colab., Liturgica, ed. 1929, pp.
905-906; P. Procopoviciu, Ritualistica, p. 142, n. l; Pr. V. Aga, op. cit., p. 252.
84
. Vezi Pl. de Mccster, Rituale benedizionale...J pp. 130-131.
399
 V11t20T PRO!=<_ DR_ ENE BRANI5TE
de ex. în Ardeal) se mun~şte prira~tas85 . Colacii ~nt~e. .buinţ3:ţi_ la_ r:_-iesele ri~-:.le şi l~ sluj~,
beie funebre ( parastase ş1 pomem) sunt de obicei unplenţi şi impodobiţi cu diferite
motive ornamentale, care dovedesc simţul pentru frumos şi gusro1 artistic al poporu-':
lui, care se exercită şi în acest domeniu86 . . l<?an __J[?amaschin~l şi _stihi~ile finale ale sărutării de pe urmă. Fiind însă prea lungă, la
Obiceiul de a aduce vin la înrnormintare şi la parastas şi de a turna din el cruciş peste
trupul_ m?rtului_ s~u~ peste groapă _(la cimitir), ~ri pe _rar~ios~ala biser~c~i (la par~stas)~.
reprezmta o datina toarte veche, fond o prelungire a libaţiunilor (stropmlor) de vm, pe
care strămoşii noştri romani le făceau pe mormintele morţilor 87 . La noi, stropirea
aceasta a căpâtat însă o senm.ificaţie creştină, simbolizând aromatele şi balsamul cu cart
a fost uns trupul Domnului.. Totodată vinul, care este sângele strugurelui (mai ales când
e roşu, comp. Deut. XXY.JI, 14), este şi simbolul sângelui, adică al sevei de viaţă care
curge prin mădularele trupului omenesc şi îl însufleţeşte. Turnarea lui peste trupul sa~
mormântul mortului este deci prin analogie cu Sfântul Sânge clin Sfintele Taine
preţnchipuirea nemuririi sau a învierii pentru viaţa cea veşnică, pe care o nădăjduim. ' avem ... ". Urmează citirea Ca-tismci a 17--a) formată din Psalmul CXV1II (,,Fericiri cei
In unele părţi, vinul de la morţi e amestecat cu tmtdelemn, şi atunci stropirea tru-
pului morrolui (sau a gropii) cu el este simbolul curăţirii trupului de întinăciunea
păcatelor din viaţă (,,Stropi--mă-vei cu isop şi mă voi curăţi ... ") 88 ; iar în alte pă.rţi vinul
e înlocuit cu ap,1 îndulcită cu miere (mied), ori cu agheasmă şi poartă numele de paos
sau paus (de la cuvântul latinesc pausum = încetare, odihnă, moarte, de unde şi cu-
vântul românesc de repausa-t sau rdposat) 89 .
Prin unele părţi ale ţării (Ardeal şi Moldova), la înmormântări şi parastase, pe
lângă colivă şi vin, sau chiar în loc de colivă, se aduce şi poniul) adică un copăcel (de
obicei un brăduţ) împodobit cu fructe, zaharicale şi lumânărele, care se poartă înaintea
mormlui când J.l pornesc la cimitir şi care se înfige la mormânt după asroparea gropii,
iar la parastase se dă de pomană 90 . Uneori, ,,pomul" se reduce la o simplă ramură
înfiptă în pâine ( colac) şi se ridfr:ă în timpul cântării: ,,Unde umbrează darul tău, ar~
, (,,Cu sfinţii odihneşte, Hristoase ... "), se citeşte icosul (,,Tu însuţi eşti fără de moarte ... ")
hanghele ... ", aşa cum se ridică coliva, la: ,,Veşnică pomenire"91 . Pomul) care prin pier-
derea frunzelor toamna şi reînverzirea lui primăvara, e simbolul vieţii şi al morţii, în-
chipuie raiul în care s-a dus sufletul morrolui sau pomul cunoştinţei binelui şi răului,
din care au mâncat protopărinţii noştri în rai 92 . ·
La parastas se împart celor de faţă (inclusiv preoţilor) lwnânări aprinse, a căror
semnificaţie este aceeaşi ca şi la înmormântare; se aprind de asemenea şi lumânările
înfipte în colivă (colac) 93 .
85
Vezi I. Aurel Candrea şi Gh. Adamescu, Dicţioruir enciclopedic ilustrat ;; Cartea Roniâneasccf;;
Bucureşti, 1926-1931, p. 901; Bojor-Roşianu, op. cit., p. 195, nota 1 şip. 201.
86
Vezi amănunte şi diverse modele la Pr. D. Buzatu, Paniornamentica, în rev. MO, an. 1963, nr.
7-8, f- 568 ş.u.
8
Vezi Pop Gavril, op. cit., p. 16.
88
Comp. şi Pr. V. Aga, op. cit.; p. 359, col. 2 şi 236, 238_
89
Prin extensiune, în unde părţi,paos (paus) înseamnă orice ofrandă (pâine, vin, vase) adusă pen-
tru morţi la biserică (vezi I. Aurel Candrea şi Gh. Adamescu, op. cit., p. 895 şi Dicţionantl li,nbii ro-
mâne, ed. de Acad. R.S.R., 1958, p. 582).
:~ Vez~ Gh.enadie ~năceanu~ Pan~ghia; în B~R, an. X, nr. 11, pp. 878-879.
Vezi Bo1or-Roş1anu, op. cit.; pp. 194-195. 1n Moldova pomul se obişnuieşte numai la 40 de z.ile
după moarte şi se binecuvântează o dată cu lucrurile care se dau de pomană, după o rânduială specială
(vezi Rii.nduiala ridicării Panaghiei pentru cei răposaţi, în Panihidd ciiprinzând slujbele i'nmonnântfiri.i,
preci11nşi alte slu;be ce se săvâriesc de preot pentru cei răposaţi; Bucureşti, 1967, pp. 140-146).
92
Juv. Stefanelli, op. cit., p. 150; Pr. V. Aga, op. cit., p. 71; L. Petit, artic. şi rev. cit., p. 321 ş.u.
93
~espre ~iferitele. dat\ni cva_sirituale în popor, în legătură cu moartea, înmormântarea şi
pomernrea morţilor, vezi ma1 ales S1111. FL Marian, op. cit.) p. 223 ş.u.
r 400
LITURGICA SPECIALĂ
. SluibCT: para:stasului pe larg, aşa cum o aflăm în cartea numită Panihidă fi cum O des-
c_ne .i}folitfelnicul, nu e altceva decât rânduiala înmormântării, cu singura deosebire că
lipsesc doar Fericirile, Apostolul şi Evanghelia, cele opt stihiri idiomele ale Sfântului
b1s~nole d~ enone (ş1 m~i ales la oraşe), în practică, această rânduială se prescurtează,
făcandu-se 111 modul urmator:
Dacă parastasul se face în biserică, după otpusml Limrghiei ( uneori îndată după
Rugăciunea amvonului), preotul, având cădelnita stă înaintea mesei cu coliva şi vinul
cu faţa spre răsărit, şi dI binecuvântarea: ,,Binect_{vântat este Dilll1I1ezeul nostru ... ". Apoi
cădeşte împrejur masa (la cimitir, mormântul)., icoanele de pe cat.apeteasmă, iconostasul
str~na :1rhiere::scă şi pe cei de faţă 9 4, în timp ce cântăreţii zic rugăciunile începătoar~
ob1şmute (unu le omit). Preotul începe să cânte ,,A.uluia" (de trei ori) pe gl. 8 şi tropa-
rele: ,:,Cela ce cu adâncul înţelepciunii ... , Slavă .. :, Şi acum ... , Pe tine zid şi liman te
fără prihană în cale ... "), din care unii cântă recitativ numai stihurile înseninate în Molit-
felnic cu crnce, ori scrise cu litere groase; alţii, după tropare, trec îndată la Binecuvântări-
le 1nor,ţilor (,,Bine eşti cuvântat, Doamne ... , Ceata Sfinţilor...", şi celelalte). Apoi preotul
zice ectenia pentru 1norţi (,,Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule ... ") şi troparele )Jl. 5: ))Odih-
neşte, Mântuitorul nostru, cu drepţii pe robul Tău ... , Slavă ... , Şi acum ... , Cela ce ai
răsărit lwnii din Fecioară ... ". Unii zic apoi ecfonisul: ,,Cu mila şi cu îndurările ... ", după
care urmează Canonul n.wrţilor) din care de obicei se cântă recitativ numai irmoasele
~~~ării a III-a (,,Nu este sfânt ca Tine, Doamne Dwnnezeul meu ... "), a VI-a (,,Marea
v1eţ11 văzând-o înălţându-se de vifoml ispitelor ... ") şi a IX-a (,,Pe Dumnezeu a-L vedea
nu este cu putinţ~ oamenilor ... "). După. irmosul Cântării a III-a se citeşte Sedealna (,,Cu
adevărat deşertăcmni sunt toate ... "); după irmosul Cântării a VI-a se cântă condacu.l
şi se cântă din nou condacu.l (mai grăbit); iar după irmosul CântăriÎ a IX-a se zic din nou
ruJJdciunde introductive (,,Sfinte Dumnezeule", şi celelalte), urmate de troparele gl. 4:
„Cu dlulmrile drepţilor..." :şi celelalte (de cele mai multe ori rugăciunile introductive şi
troparele acestea sunt omise).
Apoi preotul zice: ,,Domnului să ne rugăm" şi citeşte molitfele de dezle.JJare fi iertare
(,,Dumnezeul duhurilor..." şi celelalte), din rânduiala înmormântării (uneori când
urmează a se merge la cimitir, molitfele de dezlegare se lasă şi se citesc la mormânt) 95 .
. Apoi r?reotul zice: ,,Slavă Ţie, H1}stoase ... " şi face otpustul morţilor (,,Cel ce a înviat
dm rnorp ... "). După aceea, zice: ,,Intm fericită adormire ... " şi se cântă de trei ori
,,Veşnică pomenire", în timp ce preotul şi mdele mortului ridică şi leagănă coliva ( co-
lacul sau pomul), simbolizând asctel comuniunea sau legămra lor cu răposam! (acelaşi
lucr:u s~mbolizează şi gustarea din colivă, după slujbă). Preotul toarnă apoi cruciş
puţm vm peste colivă (colac) sau jos (în cimitir, pe· mormânt), zicând:· ;,În veci să fie
p~menit(i), Dumnezeu să-l (să-i) ierte şi să-l (să-i) odihnească şi pe noi să ne
miluiască, ca un bun şi iubitor de oameni"96 . ·
Apoi încheie cu.: ,;Pentru rugăciunile ... ". ·
Când se face parastasul propriu-zis cu Linirghie (parastas marc), morml-(pomelnicul cu
numele morţilor) e pomenit la Proscomidie, iar la troparele obişnuite de pupă ieşirea cu
Evanghelia se adaugă şi troparul şi condacul morţilor; pe lângă Evanghelia şi Apostolul zilei
94
%
Vezi F. Balamace, (J.h.
r ât.., p. 458.
;, I~. D. Lungulesct~, op. cit., p. 190.
9
I·. Balamace, op. cit., pp. 456, 462.
401
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
respective se pun şi Apostolul şi Evanghelia.pentm morţi, iar după ectenia întreită din rân"
duiala Liturghiei se zice şi ectenia pentru morţi, cu rugăciunea: ,,Dumnezeul duhurilor .• /h1
Mortul e pomenit apoi şi la ieşirea cu Damrile, iar în locul Chinonicului sau al Sinaxarull}Î[
se citeşte, în zilele de rând, Canonul morţilor • 97
· luni, la şase luni şi la nouă luni, în cinstea şi slava Sfintei Treimi ( căci 6 = 2 x 3, iar 9
Atât mPanihidd) cât şi în 11Iolitfelnic şi în Litur;qhier) mai găsjm şi _un parastas mic sa~
pe scurt, prescurtare a celui mare, tipărit de obicei sub ridul de Litia mică pentru mo1ţi:
Rânduiala ei e aceeaşi cu a Panihidei care se face la casa mortului îndată după moarte sau
în ziua înmormântirii, cu ·singura deosebire că la ectenie se face pomenirea ge:nerală,
nenominală, a tuturor morţilor. Se face de obicei pe la mănăstiri, îndeosebi vineri seara,
şi se numeşte Litie (procesiune), pentm că se face ieşind în pridvor (pronaos), ori chiar:,
se merge îr1 procesiune la cimitir (gropniţă), ieşind din biserică după slujbă98 . ·
În catedralele şi în bisericile de mir (mai mult la oraşe), Parastasul acesta pe scurt
(Litia mică) se fa~e de obicei la sfârşitul Liturghiei - fie după Rugăciunea amvonului,
fie după otpust - şi poartă numele de Trisaghion pentm rnorţi sau Panihidă ni~cc/.
Aceeaşi rânduială se face şi la cimitir, lângă mormânt, sau la casa mortulm, cu oca~
zia pomenilor care s,;:'. fac la termenele sau soroacele îndătinate pentm pomenirea
morţilor, despre care vom vorbi mai departe. · urmează deci procesul invers al zămislirii şi formării tmpului omenesc în pântecele
În Ardeal există şi o rânduială specială a parastasului din Sâmbăta lui Lazăr ( pentm
dezlegarea Păresimiior, la cimitir, unită cu binecuvântarea mâţişoarelor) 99 •
2. Soroacele sau termenele pentru pomenirea individuală a morţilor şi expli-
carea lor. După tradiţia veche şi generală a Bisericii Ortodoxe, se face pomenirea
mortului prin slujbe -cu 1ugăciuni la următoarele termene sau soroace: ziua a treia (tei
tpud:., care corespunde de obicei cu ziua înmormântării), ziua a noua (td:. tvvcx,ta) şi
ziua a patruzecea (1:a tecm.paxocnd, şase săptămâni) după moarte 100 ; la trei luni, la
şase luni, la nouă luni şi la 12 luni (un an) după moarte; apoi în fiecare an, fo ziua
morţii, până la împlinirea a şapte ani de la moarte.
Se face pomenirea mortului la trei zile dupâ moarte, în cinstea Sfintei Treimi, întm
care ne mântuim şi în amintirea Învierii celei de a treia zi a Domnului, Care,
sculându-Se din morţi:, S-a făcut pârgă sau începfitură şi arvună sau chezăşie a invierii
celor adormiţi (comp. I. Cor. XV, 20). La nouă zile se face pentm ca răposan1l să se
învredni,:ească de părtăşia cu cele două cete îngereşti sau cele nouă cete ale sfinţ;ilor, şi
în amintirea Ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a fagăduit
97
Vezi Panihida, la sfârşitul rânduielii Parastasului (ed. 19 28, pp. 110-111); D. Lungukscu, op.
cit.,~p- 189-190; F. Balamace, op. cit., pp. 456-457.
' Tipicul mare, pp. 22-23.
99
'-:ezi Bojor-Roşianu, op. cit., pp. 204-205 şi E1J/1ologhion smt Molitfelnic, Blaj, 1940, p. 178. .
100 In unele părţi (mai ales în Moldova) se obişnuieşte să se facă pomenirea şi la 20 sau 21 zile
(trei săptămâni) după moarte, obicei rămas probabil de la romani. Vezi, de ex., Hrisovul din 1466 al
lui Ştefan cel Mare, care, în schimbul unei danii către Mănăstirea atonită Zografu, orânduieşte să i se
facă acolo, după moarte, slujbele de ziua a treia, a noua, a douăzecea şi a patruzecea, de o jumătate de
an şi de un an (la I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare_., val. I, p. 102). Comp. şi: Pravila de la
Govora 1640, gl. 29 (în ed. Bujoreanu, p. 99, col. 2 sus); Ghenadie Enăceanu, Panaghia, în BOR, an.
X, nr. 11, p. 872; Mitrofan Critopulos, Mărturisirea Ortodoxă (la I. Mihălcescu, Die Belienn.tnisse....,
p. 246); Iacob Antonovici, Rânduiala ridicării Panaghiei, Cernica, 1924, pp. 6, 9, 12; Panih.ida, Bu-
cureşti, 1967, p. 137: ,,Rânduiala, ce se săvârşeşte pentru pomenirea morţilor la 3 zile, la 9 zile şi l,t
trei săptămâni de la ziua morţii". In unele părţi, pomenirea se face şi în fiecare sâmbătă pânii la şase
săptămâni (D. Lungulescu, op. cit., p. 132).
402
LITURGICA SPECIALĂ
tâlharului raiul, pe care ne rugăm să-ţ moştenească şi morţii noştri 101 • La patmzeci de
zile sau şase sf ptămâni, în amintirea Inălţării la cer a Domnului, care a avut loc la 40
de zile după Inviere, pentru ca tot aşa să se Înalţe şi sufletul nostru la cer102 . La trei
= 3 x 3). La un an, după pilda creştinilor din primele veacuri, care prăznuiau în fie-
care an ziua morţii martirilor şi a sfinţilor, ca zi de naştere a lor pentru viaţa de din-
colo103, după cuvântul lui Solomon că „mai bună este ziua morţii decât a naşterii"
(Eccles. VII, 1). Termenul de 7 ani, când se face ultima pomenire anuală a mortului, e
nurpăr sfânt, amintind de cele şapte zile ale creaţiei.
In afară de această explicaţie, pe care am putea-o numi teolojjică sau simbolică) s-au
dat şi alte interpretări ale soroacelor pentru pomenirea morţilor până la 40 de zile.
Astfel, cărţile noastre de slujbă dau o explicaţie fiziologică sau naturală, bazată pe
analogia cu fazele prin care trece descompunerea tmpului omenesc până la completa
lui putrezire. De exemplu, facem pomenirea morn1lui în a treia zi după moarte, pen-
tm că în această zi faţa mortului începe să se desfigureze; în ziua a noua, pentm că
i atunci tmpul mortului începe să se strice, afară de inimă; la 40 de zile, pentm că
arunci se pierde şi inima. Conform acestei interpretări, procesul descompunerii fizice
mamei: ,,Alcăn1irea omului se face tot la fel: :În a treia zi se formează inim„a; în a noua
se fixează la tmp, iar în a patmzecea zi se alcătuieşte desăvârşit tmpul". In sfârşit, se
face la şapte ani, pentru că atunci trnpul mortului e cu totul prefăcut în ţărână 104 .
Alţii pun soroacele pentrn pomenirea morţilor în legătură cu credinţele populare
; despre vămile JJăzduhu.lui) prin care ar trece suflenll mortului până să ajungă la cer.
Astfel, pomenirea din ziua a treia se face pentm că abia atunci s-ar înălţa sufletul la
cer; în primele trei zile după moarte el ar da târcoale tn1pului. Cea din a noua zi se
face pentru că atunci sufletul se înfăţişează a doua oară lui Dumnezeu în cer, pentm a
101
Pomenirile Ia trei şi nouă zile existau şi la grecii antici (Vezi Em. Vasilescu, op. şi rev. ci:t.) la
nota 39 din cap. anterior, p. 64), iar strămoşii noştri romani făceau un ultim sacrificiu pentrn mort,
la 9 zile după moarte, numit n01Jerndiale sa.cnficium (G. Pop, op. cit., p. 20).
102
După Sfântul Ambrozie:,, pomenirea de la 40 de zile se face după pilda lui Iosif patriarhul,
1
care, împreună cu tot Egiptul, l-a plâns pe tatăl său Iacov; la 40 de zile după moartea acestuia (Fac.
L, 3). Comp. Juv. Stefanelli, op. cit., p. 158.
103
Vezi Constituţi,ile apostolice, VIII, 42; Sfânutl Ambrozie, Oratio de obitu Tt1eodosii, 3, P.L, t. XVI,
col. 1448 (despre pomenirea la 3 şi 30 sau 7 şi 40 zile), Feric. Augustin, Q;,taest. CLXXII in Genesim,
P.L, t. XXXIV, col. 596, osândeşte pomenirea la nouă ~ile, ca fiind de origine păgână; în schimb, o
găseşte pe cea de la şapte zile ca având bază biblică: Inţelepciunea lui I.sus Sirah, XXII, 11. Sîantul
Grigorie cel Mare, Dialogi liber rv; cap. 55 (pomenirea la 30 de zile, după pilda popomlui evreu, care l-a
, plâns pe Moise timp de 30 zile după moartea lui, vezi Deut. XXXIV, 8). Simeon al Tesalonicului, Despre ,
sfârşitul nostru, cap. 372, trad. rom., p. 250; Mitrofan Critopulos, M.drturisirea ortodoxă, cap. 20 (ed. I.
Mihălcescu, Die Bdienntnisse... , p. 246). Comp. şi Mitro fan din Konewets, op. cit., pp. 169-172.
104
Vezi, T1'iodul, în Sinaxarnl din Sâmbăta lăsautlui sec de carne şi Simeon al Tesalonicului, Despre
sfârşitul nostru, cap. 371, trad. rom., p. 249. Scriitorii clasici români au consemnat uneori în operele lor
cât de adânc este înrădăcinat între credincioşi cultul morţilor, prin respectarea soroacelor tradiţionale de
pomenire a lor, la care uneori se adaugă şi altele, în afară de cele menţionate aici. Cităm, de ex., din
cunoscuta nuvelă Sultăniar, a lui Barbu Delavrancea: ,,Doamne fereşte, apăi moaşa Safta, cu Sultănica
lăsată pe dmmuri, (biata Stanca) n-a avut parte nici de parastasul de trei zile ... Şi pe deasupra mai va
parastase la nouă zile, la trei şi şase săptămâni; la trei, la şase, la nouă lmli; la anu, la anu şi jwnătate, la
doi ani, apoi la doi ani şi patru luni. Cine să i le facă ? Astea-s capetele creştineşti pentrn mântuirea su-
fleutlui. Şi cine poate, la şapte ani, scoate oasele din sânul pământului pentru sfânta moliftă. După şapte
ani omul e curat, că e ţărână. Şi ţărâna cu oasele binecuvântate se vor întmpa în ziua d-apoi, mai curate
ca lacrima, în faţa tronului de lumină veşnică" (B. Delavrancea, Nuvele, Bucureşti, 1967, E.P.L., p. 27).
403
 I
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
I se închina, după ce a vizitat raiul. Cea din ziua a 40-a, pentru că atunci ar avea .loc
judecata particulară a fiecărui suflet, după peregrinarea de 40 de zile prin vămile
văzduhului, prin rai şi prin iad 105 .
Pmnenirea mortului la soroacele ele mai sus se face fie cu parastas şi Liturghie (mai
ales la 6 săptămâni, la un an şi la 7 ani după moarte), fie ducându-se numai colivă,
colac şi vin la mormânt, unde preotul face parastasul pe scurt (Litia, micii,) şi stropeşte
mormântul cu vin (aşa se obişnuieşte, mai ales în primele 40 de zile după moarte)~-
Când parastasul e precedat de Liturghie, se face pomenirea mortului la Proscomidie
(prin scoaterea de rniride), la ectenii şi la ieşirea cu Darurile, punându-se şi ectenia
penttu morţi, cu rugăciunea: ,,Dunu1ezeul duhurilor. .. ", după ectenia întreită. Uneori,
pomenirea e însoţită de mese pentru săraci (pomeni) şi se împart, mai ales la şase
săptămâni şi la un an, diferite lucruri de pomană pentru suflenil n1ortului~ care sunt
m.ai întâi binecuvântate prin rânduieli de slujbă înscrise în ediţiile mai noi ale cărţilor
noastre de slujbă 106 .
De obicei, soroacele nu se fac în orice zi a săptămânii, ci mai ales joia, sâ.mbăta şi
duminica.
3. Zilele în care se fac şi cele în care nu se fac parastase, în cursul anului bise-
ricesc. Precum am văzut, ziua săptămânală, stabilită de tradiţia constantă, pentru. po-
menirea morţilor, e sâmbăta. Sâmbăta e deci ziua cea mai potrivită din săptămână,
pentru săvârşirea parastaselor şi a pomenilor 107 • . mdusw)? în ca~e se f~ce Liturghia Celor mai înainte sfinţite, deoarece parastasule le-
De la o vreme, a început a se face parastase ( mai ales la oraşe) şi în alte zile din cui--
sul săptămânii, mai ales în zilele de sărbătoare, inclusiv duminica (de ex., la hramul bi-
sericii se face parastas pentru ctitorii răposaţi, iar la sărbătorile sfinţilor se face parastas
pentru răposaţii care au purtat numele sfântului respectiv). Săvârşirea parastaselor în
zi de duminică este însă admisă ca o excepţie sau ca un pogorământ pentru cei ce nu
pot veni la biserică în zi de lucru; ea a dat naştere unei aprige şi interminabile contro-
verse, cunoscută sub numele de ,,cearta colivelor-~ care a tulburat Ortodoxia grecească
şi îndeosebi mănăstirile Sfântului Munte, începând din a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea înainte 108 .
105
Sfântul Macarie Alexandrinul (t 395 ). Cuvânt pentm ieşirea sufletului (citat la Macarie, Teologia
dogmatică ortodmfă, trad. rom., t. II, p. 778). Comp. şi Mitrofan, op. cit., pp. 25, 29-31; Pravila lui
Matei Basarab (IndreptareaLegii), gl. 162 (ed. Academiei Române, 1962, p. 169). Vezi toate cele treÎ'
interpretări ale soroacelor de pomenire, expuse sumar şi la Nicodim Mw1teanu, Ciwântifri liturgice
(,,Seminţe evanghelice pentru ogornl Domnului", vol. VIII), Neamţu, 1933, pp. 393-396.
106
Vezi, de ex., Molitfelnic, Bucureşti, 1965, pp. 275-279 (Litia rnică pentru morţi şi Rugăciunea
care se citeşte de către preot la îrnpărţirea hainelor şi altor lucruri pentru cei adormiţi în Domnul);
Panihida, Bucureşti, 1948, p. 112 ş.u.; Rânduia/a. ridicdrii Panaghiei, de episcop. Iacob Antonovici
al Buşilor, Cernica, 1924, pp. 27-28. Mai pe larg: E. Freistedt, Altchristliclie Totengea'ăchtnistage
und ihre Bez/ehung zit1n Jenseits-Glciuben und Totenlutltus der Antilu, 2 Aufl., Miinster, 1971.
107
T. Balsamon, P.G., t. CXXXVII, col. 1411; M. Vlăstare, P.G., t. CXLV, col. 1·15, 149;
Nicodim Aghioritul,Mărtunsirea credinţei, pp. 1-50. - ··
ws Vezi hotărârile (contradictorii) date de diferiţi patriarhi ecumenici, asupra acestei chestiuni, la
M. Ghedeon, Kcx.vwvtKcx.t 8tcx.1:a.~w;, I, 262, 263-264, 269, 272-273 şi II, 122-125, 152-155.
Comp. şi M. Ghedeon, 'O' A<jloc;, pp. 152-156; L. Petit, La grande controverse des colybes, în EO, an.
II, nr. 8 (aug.-sept., 1899); Dom PI. de Meester, R.ituale-benedizionole bizantino, Roma, 1929, PP'
224-231; C. Papulidis, Nicodeme l'Hagiorite, În rev. grec. 0eoAoyia:. (Atena), an. 1966, caiet. 4, p.
581 ş.u. Comp. şi Arhim. i\mfilohie Radovici, Riformes liturgiques dans l'Eglise de Grece, în vol.
,,Liturgie de l'Eglise particuliere et liturgie de l'Eglise universelle" (Conf. Saint-Serge Paris),
h Pra~~~oarn, Luc,ur~şt1, 1781, f ~4 v, lnvaţatura de credinţa C'l:Cştina ortodoxa, Bucureşti, 1952, p. 327.
Roma, 1976, p. 260 ş.u.
404
LITURGICA SPECIALĂ
1:'•h\ se fac parastase în următoarele zile şi perioade din cursul anului bisericesc:
A a) Ain ode 6 12_ zile di?tre _Naştere şi -~ob_?t:ază (s/u, mai. bine zis, de la 20 dec., de
cand 1_ncepe lna~nte-prazmurea Naştem, pana la Sfanntl Ioan Botezătorul), pentru că
b~cuna duho~mcească a celor două mari praznice (Naşterea şi Bobotează) nu se po-
triveşte cu doliul pentru cei morti ·
b) ţa praznice împărăteşti; ' '
c) In Săptămâna Patimilor şi în toată Săptămâna Luminată adică din Sâmbăta
Fl~,:>riilor (_.S~11băta _lui Lazăr) până la Duminica Tomii (inclusiv< pentru că în Săptă­
mana Pat1m1lor primează doliul pentru patimile şi moartea Mântuit01ului 109 iar în
Săptămâna Luminată bucuria pentru Învierea Domnului nu trebuie să fie în~necată
sa~ umbrită ?e jalea pentru morţii noştri; pomenirile morţilor şi pelerinajele la mor-
m1~te,_ practicate pe alocurea în Săptămâna Luminată, sub denumirea de Paţtile
B_La-7o~ilor , constit~1ie o tradiţie cu caracter local, pe care Biserica nu a acceptat-o ofi-
110
cial ~1 nu a generalizat-o. Pe cât este cu putinţă, ar fi de dorit ca nici în duminicile
Pent1~osta:rului. (dintr~ PaHi şi Rusalii) să nu se facă parastase, pentru a nu se întuneca
bucuna marelm prazmc al Invierii;
d) De la lăsatul secului de carne (DLUninica înfricoşătoarei Judecăţi) până la
'Sâmbăta a doua din Postul Mare 111
. În _timpul Postului Mare nu se f~K parastase în zilele de rând (de luni şi până vineri
?:at de Lmirgh1~ deplină sau normală (a Sfântului Ioan sau a Sfânn1lui Vasile), care în
timpul. Postult~1 0are nu se săvârşeşte decât sâmbăta şi duminica, potrivit canonului
49 al smodulm dm Laodiceea şi can. 52 al sinodului trulan. Toate soroacele care cad
În zilele de r,înd din acest răstimp se amână pentru sâmbăta următoare (sâmbetele a
dm1a, a treia :şi a patra din Postul .Mare) .
In zilele şi în perioadele menţionate, morţii pot fi pomeniri nominal numai în
tain~,. la Proscomidie,_ şi în momentele din cursul Liturghiei pr~văzute de tipic şi de
tradiţie pentru pomemrea generală a viilor şi a morţilor ( de ex., la ieşirea cu Darurile).
. 4. Des1~re săr0,dare. În u:1ele părţi? în afară d~ soroacele îndătinate pentm pome-
mrea m?rţilor, se ta~e po~~mr~a :1ommală. ~ un\U mort (sau a unui pomelnic întreg
de morţi) la 40 de L1turgh11 m ş1r, indeoseb1111 pnmele 40 de zile după moartea cuiva
precum ne îndeamnă Simeon al Tesalom'cului să facem 112 • Lucrul acesta se:face mai
ales în mănăstirile şi la catedralele chiriarhale, unde Sfânta Liturghie se săvârşeşte
109
_î? une~e. pirţi ale Bisericii _noastr~ (~untenia, Oltenia şi nordul Moldovei) se fac, totuşi,
dezlegan de san!1?are pent1:1 .morţi, în Jena dm Săptămâna Patimilor, după Liturghie (vezi, de ex.,
~r. P. P~·o_copovic_1_u, Ri~i:alistica,. p_. 73). D_\1pă practica din Biserica Greciei, ,,În Sâmbăta lui Lazăr,
m J:?1:1mm1ca !lorn!~r şi ~n r,:>ummica T~m~1 nu. ~e fac pe>meniri cu colive, dar se pomenesc numele
morţ1_lor, ~;'? trebuie, can~andu-se la sfarşitul L1turghie1 cele patru tropare funebre: ,,Cu duhurile
drepţilor. .. §I celelalte (vezi 'HµepOA6-y10v, pe 1960, Atena, 1959, p. 92).
V ~zi _lvlf!nualul de Liturgicăgenerală, la cap. Zilele pentru pomenirea generală a rnorţilor, în cur-
110
sul anului bisericesc. ·
111
• Ve:zi can .. 11. ~in cele discipl_inar_e atribuite Sfântului Nichifor, patr. Constantiqopolului (la J.
P~~ra,Juns eccl~siastici Graecorum '!istoria et 1nonume1:ta, ~- II, Roma; 1848, p. 326); Indreptarea Le-
gu, ~l. 1?2, alm. 2 (~d. Bucureşn, 1962, p. 169) şi artic. 169 din Nomocanonnl slav în 228 titluri;
Mo!itfa.ln:c: l~ucureşt~, 1832, p. 48~ ş~ ~ucureşti ] ~8~, p. _5~2; Synoţsis, Iaşi, 1751, f 44- v;
;ii
,1.
1>_.espre sfarşiti~l n~_stru, capitolele 369-370, trad. rom. cit., pp. 248-249. Vezi şi Pravila lui Matei
BasarablndreptareaLegu), gl. 160, ed. cit., pp. 166-168. Comp. şi PI. deMeester, op. cit., pp. 117-118.
iji
i1i_
405 \\\
ii\
 ,'i,, ..
. ' . ·1,'P"":'1··

PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE

LITURGICA SPECIALĂ

aproape zilnic. Acest fel de pomenire se numeşte în popor sărindar ( de la cu~rântul din I ung cu untdelemn (eventual de la Maslu) şi, fiind aşezate într-un sicriu mic ori într-un
greaca modernă h crapav-captci = un grup de 40, slavoneşte = soroc) sau (pnn Ardeal) sac, se aşază la loc în mormânt, alături de· sicriul noului mort, ori sunt transportate la
şi saracustă ( de la 'T.Em:rapa Kocr1:17 17µ.epa = a patruzecea zi) şi se întemeiază pe loc1:I _unde. urmează să fie reînhumate, făcându-li-se acolo slujba parastasului ori
credinţa populară (de origine monahală) că în a 40-a zi de la moarte, după ce sufletul pan,_ih1da mică pentm morţi 119 .
mortului a străbătut vămile văz.duhului şi a vizitat raiul şi iadul, se înfăţişează la jude- . In nici un caz 1~u se vor face exhumări de oseminte nejustificate de motive serioase
cata particulară, pentru a i se hotărî soarta provizorie până la judecata din urmă 113, ŞI nu se va face slu;ba îmnormântării în cazul în care astfel de exhumări sunt îngăduite.
soartă care se poate uşura, prin mijlocirile şi milosteniile făcute de cei vii în folosul
morţilor. La sfârşitul celor 40 de Liturghii se face Liturghie cu parastas şi se pomenesc
toate pomel.niceie expirate, ceea ce în popor se numeşte dezlCfJarea sau sf.obozirea
sărindarewr, însoţită uneori de Agheasmă mică şi masă de obşte pentru praznicn-1,_
Tot un fel de sărindar sunt şi aşa-numitele c1,tpete sau căpeţele) obişnuite în unele·
părţi (ca de ex., în Muntenia). Se aduce adică, la biserică sau direct la mormânt, spre
pomenirea mortului, o colivioară, un colac sau covrig mai mare (numit căpeţel), puţin
vin şi lwnânare. Preotul face parastasul pe scurt (trisaghionul) şi stropeşte mormântul
cu v·in. Aceste pomeniri se fac prin Moldova în primele 40 de zile după moarte, iar în
alte părţi în Postul Mare, timp de 40 de zile in şirll5; sfârşitul acestora se numeşte
dezlegarea Păresimi/or şi se face, prin unele parohii, în Sâmbăta lui Lazăr, prin altele în
Joia Patimilor, în S:imb::ita Tomii, ori luni şi marţi după Duminica Tomii (la Paştile
,,Blajenilor" sau al morţilor).
La unele biserici parohiale se mai obişnuie~te a se face pomenirea individuală
neîntremptă a morţilor la toate Liturghiile din cursul unui an bisericesc, ceea ce m
1.mele părţi (ca nordul Moldovei) se numeşte parusie ( de la cuvântul grecesc napot.xna.
= prezenţă, a sta cuiva neîntre1upt în ajutor) 116 .
5. Câteva cuvinte despre dezgroparea morţilor. În timpul din urmă, s-a înceltăţenit
prin tmele părţi ale Bisericii noastre obiceiul sporadic de a se dezgropa osemintele mor-
ţi.lor la şapte ani după moarte - când corpul a putrezit deplin şi când încetează pomenirea
anuală a mortului - şi de a li se face panihida şi parastasul (llllli fac din nou slujba
înmormântării), pentm a fi înhumate din nou, fie în acelaşi mormânt, fie în altă parte.
Vechile Pravile interziceau categ-oric exhumărik 117 ori le îngăduiau numai cu ştirea
şi dezlegarea chiriarhului locului 118 . Ele au devenit astăzi mai dese, mai ales în cimiti-
rele din oraşe, cu locuri de înmormântare pe şapte ani, în care, după împlinirea ter'-
menului de şapte ani, trebuie îngropaţi alţi morţi; sunt, de asemenea, permise, cu
autorizaţiile necesare, atunci când e vorba de transportarea unor oseminte pentm a fi
reînhwnate în alt loc decât cel al înmormântării iniţiale (de ex., pentm cei care au mu-
rit şi au fost înmormânţaţi în călătorie, departe de locul de origine, soldaţii morţi IJe
câmpul de război etc.). In toate aceste cazuri, osemintele dezgropate se spală cu vin, se

rn Vezi Pravila lui Matei .Basarab, gl. 162; Mitrofan din Konewets, op. cit., pp. 29-31. Comp. şi
Nicodim (Munteanu), op. cit., p. 410. .
114
Vezi mai pe larg la Pr. D. Lungulescu, op. cit., pp. 191-192. Se pot da sărindare şi pentru cei
vii, de obicei cu prilejul tmui eveniment mai important din viaţa parohiei, ca de exemplu, la sfinţirea
unei biserici sau a unei fântâni, ori când vine preot nou în sat etc. ·
J1 Vezi Ierod. Firmilian, Carte de rU,IJă.ciuni, ed. II, Bucureşti, 1937, pp. 171-173.
5
116
V. Mitrofanovici~ op. cit., pp. 904~905.
117
Vezi, de ex., Pravila cea ma1'e (Indreptarea Legii), gl. 138. Comp. şi unele Răspunsuri ale
patriarhului ecumenic Nicolae III Gramaticul, la M. Ghedeon, KavwvtKa.t 8ta:-ca.l;ni;, I, p. 9 §,U.
m Vezi, de ex., Manual de Pravilă bis.J tipărit de mitrop. Nifon al Ungro-Vlahiei, ed. Il, Bucureşti?
119
1854, p. 128 şi Agheasmatar) Bucureşti, 1854, p. 128: ,,Nimeni să nu îndrăznească a face dezgropăn . " În vec h"l ' une1e filade greceşti mai noi
· greceşti· şt· m
1 e mam.iscn~_e există rânduieli speciale de
de oase de răposaţi, :fară ştirea şi dezlegarea chiriarhiei eparhiei, nici a îngropa mo11i prin biserici". sluJba pentru astfel de ocazu (cp. Pl. de Meester, op. cit.J pp. 147-14:8).

406 407
•';\j

Cuprins

Prefaţă ................................................................................................................. :..... 5

Prescurtări folosite ......................................................................................... ;........... 7

PARTEAtNTÂI
INTRODUCERE ÎN LITURGICA SPECIALĂ .......... :.' ......................................... 9
Capitolul I. Liturgica specială ca disciplină de învăţământ teologic. ......................... 11
1. Obiectul sau materia de studiu a Liturgicii speciale .......................................... 11
2. Izvoarele Liturgicii speciale ............................................................................... 11
3. Metodla folosită ................................................................................................ 12
4. Împărţirea materiei ........................................................................................... 13
5. Folosul şi importanţa studiului Liturgicii speciale ............................................. 13
Capitolul II. Slujbele bisericeşti §i împărţirea lor ................ , ...................................... 15
1. Ce sunt slujbele bisericeşti .............................................................. :·.................. 15
2. ~AJcă:11i:ea (co~1poner~ţa) _sluj~elor bisericeşti ................................................... l~.
3. Impar1;1rea sluJ belor b1senceşt1 .......................................................................... 1;

PARTEA A DOUA
LAUDELE BISERJCEŞTI SAU SLUJBELE SERVICIULUI DIVIN ZILNIC
AL BISERICII ORTODOXE ..... :............................................................................ 21
Capitolul I. Noţiuni generale despre cele şapte Laude bisericeşti ....................... _. ...... 23
1. Care sunt ce.le şapte Laude bisericeşti .......................... , ..................................... 23
2. Pentm ce sunt şapte Laude bisericeşti ........ ;............................................... :...... 23
3. Temeiurile biblice şi religioase ale instituirii Laudelor bisericeşti ...................... 24
4. Împărţirea (gruparea) Laudelor bisericeşti după momentele din zi când se
săvârşesc ....................................................................,. ..................................... 26

Capitolul II. Istoria Laudelor bisericeşti. Formarea serviciului divin public zilnic
al Bisericii ................................................................................................................. 27

409
 PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
LITURGICA SPECIALĂ
. public în Biserica primară 2. Timpul săvârşirii .....................................................................................·.......... 83
. · · l u1· divin
I C ·acteml nocturn a1serv1cm . ............... ·.... ·· ·27
28
2 · Scindarea
~l . • 1u1• d.lV in
serviciu şi forn-iarea primelor Laude bisenceşt1
l. ... •••••· ••· · · · .... · · 2 ·8
.
3. Rânduiala Utreniei sărbătorilor ........................................................................ 84
3.· Ceasunle
. de rugacmne
v· z1·1n·ica a Bisericii
- în. pnmele
. v trei seco e ........ ••.. · · .. · .. ·· .. ·.. 30·
4. Rânduiala Utreniei în cadrnl Privegherii mănăstireşti ....................................... 89
.
4. F 1xarea numavrulu.i· de azi al Laudelor bisenceştl (sec. IV ş.u.) .......................... .
5. Rânduiala Utreniei din zilele de rând ................................................................ 90
~4
Capitalul III.. Vecernia•••••·•······················································· ································3-4 6. Utrenii cu rânduială deosebită din cursul anului bisericesc ................................ 92
B. ISTORJE ŞI EXPLICARE .............................................................................. 98
A. RÂNDUIALA S~UJBEI ···················································:::::::::::::::::::::::::::::;4
1. Denumirile slujbei ........ ·· .. ·· ....... · ..... ··· .. · .......... · ....... · ........ ··· 34 1. Originea Utreniei. Evoluţia slujbei până la rânduială actuală.. ........................... 98
2. Scopul Utreniei şi simbolismul ei, în general ...................... _.............................. 99
!:E:~:i:;:~~!J~iei:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::!! 3. Explicarea rânduielii actuale a Utreniei ........................................................... 100
Capitolul v7IL Ceasurile Liturgice (orele canonice) ................................................ 112
ISTORJA ŞI EXPLICAREA VECERNIEI·································· .................. .
1. Scopul şi· semm·fi1ca,1
B. - t·a a · relig·ioasă rugăciunii seară
de . . ......... •·•·•························
- .. · · ···46
47
1. Ce sunt Ceasurile Liturgice. Locul şi timpul săvârşirii lor ............................... 112
2. Rânduiala Ceasurilor comune (obişnuite) ....................................................... 112
1 1v · · Descnen vechi ale V ecerme1.. .. ••••••...4
2. Originea ritualulm• pnnc1pat 3. Observaţii tipiconale şi rituale ......................................................................... 115
• •
a ecen:i~1. ...............
3. Explicarea rânduielii actuale a Vecern.1e1. ..... :······_-·········:···· .. ·······....... ............. 559 4. Ceasuri cu rânduială specială ............................................................................ 116
4. Simbolismul Vecerniei în raport cu viaţa Mantmtorulm .................... ..
5. Explicarea slujbei Ceasurilor ........................................................................... 118
Ca.pitolul IV. Litia .................................................. •·:·~························ ...................... :;
şi Obedniţa ................................................................. 124
şi când. se săvi\.rşeşte ........ ••·············································:·:·:::::::::::s7
Capitolul IX. Mijloceasurile
Î. Ce este Litia
2. Râi1duiala Litiei ....... ,······························:···.·_- ........._. ........................... ·· 60
3. Istoria Litiei. Originea şi forma~e~ ~ândmelii de azi ········ ..................... :·::::::::::: PARTEA A TREIA
4. ExpHcarea rânduielii actuale a LitleJ · · ·· ·· · ·· · ·· ·· · · ··· ·· · · · · · · · · ·· ·· · ·· · ..... · ·· · ·· · · ·· · · 61.
SFÂNTA LITTJRGHIE ........................................................................................ 129
Capitolul V. Pavecerni.ţa · · · · ·: · · · · · · · · · ..: · ·: · · ·: · ·_-_- · · · · · · · ·~·~~~~~i~~
1. Ce este Pavecermţa. Timpul savarşm1. Pav ,
·~~~· ..;·;~;~~~~nita
ş
··············
'
mare..... 66
.... 66 Secţiunea I.
LITURGHIA CREŞTINĂ ÎN BISERICA VECHE (până la

;: :~~:~: :::::::~:: :~~·:::::::::::::::::::::::::.:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::; 66 formarea Liturghiilor ortodoxe) ............................................................................. 131

Capitolul L Fiinţa şi instituirea Sfintei Liturghii ..................................................... 131
4. Observaţii tipiconale în legătură cu Pavecer.mţa ................ ·_- .. ·_- ........................... 69 I. Liturghia, jertfa Legii celei Noi. Instituirea ei ................................................. 131
~·. ,, lega~tură cu istoria şi explicarea Pavecermţei..... .. . . . .. . .. . . .. . .. .. . .,..,, .
. . 111
5 . Scurte lamunn 2. Raportul dintre ritualul pascal iudaic, Cina cea de taină şi Liturghia creştină .... 132
Capitolul VI. Miezonoptica (Poluno_şniţa
. ) · · · ·· · · · · · · · · · · · .... · · · · ·· ·· .. · · · · · · · · · · .. · · · ·· · .. · · · ··············/5
~· 3. Diferitele numiri ale jertfei liturgice ................................................................ 134
RÂNDUIALA SLUJBEI. ISTORJA ŞI EXPLIC~A.EI ······· .. ····_-···:········ .. ···< 5 Capitolul II. Istoria Liturghiei creştine .................................................................... 140
· · T.tmpuI savarşi
1. Ce este M1ezonopt1ea. ~ rii · Cele trei vanante ale sluJ bei ... •••••••·•··I~,5
V •

A LITURGHIA CREŞTINĂ ÎN PRIMELE TREI VEACURJ ....................... 140

2. Rânduiala Miezonopticii de toate zilele ••••••· .... · · · · ·· · · · · · · · · · · .. · .. · ·· · · .. · · · · · · · · · · · · · .... ·· · ·:,5
3. Rânduiala Miezonopticii pentru sam b ete................................................. .......... ~,/ 6
A
4. Miezonoptica pentru duminici. ............................................................. . ·........... ~
1. Liturghia în epoca Sfinţilor Apostoli .............................................................. 140
2. Liturghie şi agapă ........................................................................................... 141
/6
3. Liturghia creştină în veacul al doilea ............................................................... 142

H::i~:!iit~:::~;~;;:: : ::: : :: : ::: : : ::: :: ::: :: : ::: ii::iiii:::::::::ii!:

7 4. Liturghia în veacul al treilea (Liturghia descrisă în „Rânduielile bisericeşti") .. 143
5. Uniformitatea liturgică în primele trei secole .................................................. 145
B LITURGHIA CREŞTINĂ DIN SECOLUL IV ÎNAThTTE. RITURILE
Capitolul VIL Utrema ................................ ~························· ~'3 LITURGICE ŞI LITURGHIILE CREŞTINE DE AZI ............................... 147
1. Originea şi formarea riturilor liturgice ............................................................ 147
NOTIUNI INTRODUCTIVE ŞI RANDUIALA SLUJBEI .......................... '.
~· N~irile slujbei .......... ••••········································· .. ···················· .. ················· f.• 3 .2. Clasificarea riturilor liturgice ........................................................................... 149 -
410
411

_,PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
3. Liturghia Sfântului Iacob şi Liturghiile derivate din ea (Liturghiile ritului
antiohian sau Liturghiile de tip sirian) ......................................................... ~.149
4. Liturghia Sfântului Marcu şi Liturghiile derivate din ea (Ritul liturgic
alexandrin sau liturghiile de tip egiptean) ........................................ '. ............... 153
5. Riturile liuu-gice apusene ................................................................................. 155
6. R.it liturgic şi confesiune ................................................................................. 157
7. Linirghiile oficiate astăzi în creştinătatea răsăriteană şi la romano-catolici ...... 15 8
Secţiunea a II-a. LITURGHIILE RJTULUI BIZANTIN (Liturghiile ortodoxe) .162
Capitolul I. Noţiuni
introductive Originea şi vechimea, autorii (autenticitatea) şi
răspândirea Liturghiilor ortodoxe .......................................................................... 162
1. Originea, formarea şi dspândirea Liturghiilor ortodoxe ..................... ., .......... 162
2. Autorii Linu-ghiilor ortodoxe. Autenticitatea acestor Liturghii ....................... 163
3. Raportul dintre Liturghia Sfiî.ntului Vasile şi cea a Sfântului Ioan şi raportul lor
cu Liturghiile de rit antiohian ........................................................................ 167
4. Răspândirea Liturghiilor Ortodoxe. Traduceri şi limbile în care se săvârşesc .. 168
5. Manuscrise şi ediţii ................................................................................ ;........ 169
·~- Capitolul II. Întrebuinţarea liturghiilor ortodoxe în cursul anului bisericesc ........... 173
TIMPUL ŞI LOCUL SA V ÂRŞIRII. OBIECTELE NECESARE PENTRU
SĂVÂRŞIREA SFINTEI LITURGHII ........................................................ 173
l. Întrebuinţarea celor trei Liturghii în cursul anului bisericesc ........................... 173
2. Timpul săvârşirii Sfintei Liturghii. Zile liturgice şi aliturgice ........................... 174
3. Locul săvârşirii Sfintei Liturghii ...................................................................... 175
4. Obiectele necesare pentru săvârşirea Sfintei Liturghii ..................................... ., l 76
Capitolt1l III ............................................................................................................ 177
Săvârşitorul Sfintei Liturghii şi pregătirea lui pentru slujbă ................................... 177
1. Cine poate săvârşi Sfânta Liturghie ................................................................. 177
2. Necesitatea pregătirii speciale a slujimrilor pentm Sfânta Liturghie ................ 177
3. Pregătirea sufletească (morală) ........................................................................ 178
4. Pregătirea tiupească ........................................................................................ 180
5. Efectele şi folosul pregătirii pentru slujbă ......................................................... 182
Capitoltll IV ........................................................................................................... 183
Rânduiala Liturghiei Sfântului Ioan şi a Liturghiei Sfântului Vasile ...................... 183
A. RÂNDUIALA PROSCOMIDIEI. ........·........................................................ 183
1. Ce este Proscomidid .................................................................................. ,..... 183
2. Timpul săvârşirii Proscomidiei ......................................................................... 183
3. Locul săvârşirii Proscomidiei .......................................................................... 183
412
LITURGICA SPECIALĂ
4. Pregătirea slujitorilor înainte de începerea Proscomidiei ................................. 184
5. Rânduiala Proscmnidiei .................................................................................. 185
6. Momentele distincte ale Proscomidiei ............................................................. 188
7. Continuarea proscomidirii după începerea Liturghiei ..................................... 188
B. RÂNDUIALA LITURGHIEI CATEHUMENILOR ................................... 189
1. Rintalul pregătitor pentru începerea Liturghiei ............................................... 189
2. Prima parte a Liturghiei catehumenilor (până la vohodul cu Sfânta
Evanghelie) ··'.·······················• ......................................................................... l89
3. Vohodul mic (ieşirea cu Sfânta Evanghelie) .................................................... 190
4. Partea a treia ( după vohodul cu Sfinta Evanghelie) ......................................... 190
C. RÂNDUIALA LITURGHIEI CRbDINCIOŞILOR .............................-...... 192
1. Partea întâi (până la ieşirea cu Cinstitele Daruri) ..................................... ~ ...... 192
2. Vohodul mare (ieşirea cu Cinstitele Daruri) ................................................... 193
3. Pregă.tirea pentru săvârşirea Sfintei Jertfe ........................................................ 19 3
4. Partea centrală a Liturghiei: Anaforaua (Rugăciunea Sfintei Jertfe) cu sfinţirea
I>arurilor ....................................................................................................... 194
5. Împărtăşirea cu Sfintele Daruri ....................................................................... 195
6. Riu1rile finale ........................................................................................... ,...... 196
D. RÂNDUIALA LITURGHIEI ÎN SOBOR .................................................. 197
1. Protia în sobor. ......................................................................................... ,...... 198
2. Rânduiala Liturghiei oficiate în sobor de preoţi rară diaconi ........................... 201
3. Rolul diaconului (diaconilor) la slujba în sobor ................................. •····:·······206
Capitolul V: Istoria Liturghiei ortodoxe. Rânduiala ei iniţială şi evoluţia acesteia
până azi .......................................................................................................... ; ....... 208
A. PRCIS(~Ol\1IDJj\ ····························· .. ············· .. ················· .. ··· ...................... 208
1. Locul şi ritualul Proscomidiei în Liturghie, până în secolul al VI-lea .............. 208
2. Deplasarea ritualului Proscomidiei şi cauzele ei ............................................... 209
3. Dezvoltarea ritualului Proscomidiei după secolul al VI-lea .............................. 210
4. Ritualul pregătirii slujitorilor pentru Liturghie ....... ;....................................... 212
B. LITURGHIA CATEHUMENILOR .................................................... : ....... 213
1. Originea) scopul şi caracterul Liturghiei catehumenilor .................................. 213
2. Rânduiala Liturghiei catehumenilor în Răsărit, în secolele IV-V .................... 213
3. Partea de la început a Liturghiei catehumenilor (enarxa) şi formarea ei., ........ 214
4„ Vohodul mic (ieşirea cu Evanghelia) şi Trisaghionul :..................................... 215
5. Lecturile din Sfânta Scriptură ............................................................... " ........ 216
6. Partea ultimă a Liturghiei catehumenilor ........................................................ 216
C. LITURGHL1\ CREDINCIOŞILOR .............................................................. 217
l. Partea introductivă (până la ieşirea cu Darurile) .............................................. 219
413
PREOT PROF. DR. ENE BRANIŞTE
2. Vohodul mare sau ieşirea (intrarea) cu Damrile ............................................. 219
3. Săru.tarea păcii ................................................................................................ 220
4. Anaforaua sau Rugăciw1ea Sfintei Jertfe ............. '" .......................................... 220
5. Împărtăşirea şi riniriie finale ........................................................................... 22.3
Capitolul VI. Explicarea Sfintei Linirghii ................................................................ 230
A. SCOPUL SFINTEI LITURGHII. SFÂNTA LITURGHIE CA JERTFĂ
A CULTULUI DIVIN PUBLIC ORTODOX ............................................. 230
1. Scopul Sfintei Liturghii .................................................................................... 230
2. Caracterul de jertfă al Liturghiei ...................................................................... 231
3. Raportul dintre jertfa Mântuitorului şi jertfa liturgică ...................................... 231
4. Liturghia ca formă de prelungire a sacerdoţiului Mânn1itomlui în Biserică .... 232
B. LITURGHIA CA FORM.Ă DE CULT ŞI CENTRU AL CULTULUI DIVIN
ORTODOX .................................................................................................... 235
1. Liturghia ca centru al cultului divin public ortodox ........................................ 235
2. Liturghia ca formă a cultului de adoraţie ........................................................ 2.36
3. Liturghia ca formă a mgăciunii de cerere (mijlocire) ...................................... 237
C. STh1BOLISMUL SFINTEI LITURGHII (RÂNDUIALA LITURGHIEI CA
FORMĂ DE COMEMORARE SAU ACTUALIZARE A ISTORIEI
SFIN"fE) ....................................................................................................... 238
1. Liturghia. Bisericii primare ca „mister'' al patimii şi morţii Domnului ............ 238
2. Extinderea simbolismului istoriei mântuirii în rânduiala Liturghiei ................. 239
3. Scopul şi efectul simbolismului liturgic ........................................................... 240
D. SllvIBOLISMUL PROSCOMIDIEI ............................................................. 242
1. Semnificaţia simbolică a materiei Sfintei Jertfe ................................................ 243
2. Simbolismul ritualului pregătirii Sfântului Agneţ ............................................ 245
3. Scopul şi semnificaţia miridelor ....................................................................... 247
4. Simbolismul eclesiologic şi eshatologic al Proscomidiei .................................. 248
E. EXPLICAREA LITURGHIEI CATEHUMENILOR .................................. 248
1. Începutul Lin1rghiei până la vohodul cu Evanghelia ....................................... 248
2. Vohod1ll mic ................................................................................................... 250
3. Trisaghionul litt1rgic ....................................................................................... 251
4. Lecturile biblice ............................................................................... .'.............. 252
5. Partea finală a Liturghiei catehumenilor .......................................................... 254
F. EXPLICAREA LITURGHIEI CREDINCIOŞILOR ................................... 254
1. Partea introductivă .......................................................................................... 254
2. Vohodul mare sau ieşirea cu Cinstitele Daruri ................................................ 255
3. Partea pregătitoare pentm săvârşirea jertfei ..................................................... 256
4. Momentul central al Liturghiei: săvârşirea jertfei (sfinţirea Darurilor) ........... 258
414
LITURGICA SPECIALĂ
5. Săvârşirea tainei (împărtăşirea) ........................................................................ 260
6. Partea fi11ală a Liturghiei .................................................................................. 263
Capitolul VII. Liturghia damrilor mai înainte sfinţite ................... :......................... 266
1. Originea şi vechimea acestei Liturghii ............................................................. 266
2. A11torul Liturghiei .......................................................................................... 267
3. 1'in1pul săvârşirii ............................................................................................. 268
4. Rând11iala sl11jbei ............................................................................................ 269
5. Schema rânduielii Linirghiei Damrilor mai înainte sfinţite ............................. 273
6. Istoria şi explicarea rinirilor principale din rânduiala acestei Linirghii ............ 274
PARTEA A PATRA
SFINTELE TAINE ............................................................................................... 285
Capitolul L Introducere generală ............................................................................ 287
Ce stmt sfintele taine, scopul lor, timpul şi locul săvârşirii ................................... 287
Capitolul II. Botezul şi ungerea cu Sfântul Mir ....................................................... 289
A. NOŢIUNI INTRODUCTIVE ŞI RÂNDUIALA SLUJBEI ........................ 289
B. ISTORIA ŞI EXPLICAREA RÂNDUIELII SFÂNTULUI BOTEZ ŞI A
MIRill1GERJI ............................................................................................. 296
1. Descrieri. vechi ale botezului ........................................................................... 296
2. Rânduiala catehumenatului ............................................................................ 297
3. Râ11duiala botezului ........................................................................................ 300
4. Mirungerea ..................................................................................................... 304
5. Riturile finale ale slujbei ................................................................................. 305
Capitolul III. Mărturisirea (spovedania) .................................................................. 310
Capitolul IV'. Împărtăşirea sau cuminecarea ........ '. ... :............................................... 319
Capitolul V. Cununia (slujba nunţii) ....................................................................... 327
Capitolul Vl. Hirotonia şi hirotesiile ....................................................................... 3 3 7
Capitolul VII. Sfântul Maslu ................................................................................... 346
PARTEA A CINCEA
IERURGIILE ....................................................................................................... 353
Capitolul I. Introducere generală despre ierurgii ..................................................... 355
Capitolul II. Iemrgiile în legătură cu naşterea şi cu botezul.. ................................... 362
415
 \ -

~
:.,_pREOT PROF.DR. ENE BRANLŞTE

Capitolul III. Agheasma sau sfinţirea apei (mică şi mare) ........................................ 367 )

f
,_,,:.Capitolul IV Tedeumul sau dox.ologia .................................................................... 376 i

Capitolul V Ierurgiile şi rânduielile tradiţionale în legătură cu sfârşitul omului şi cu

grija pen.tn1 c_ei rrtorţi ........................................................ ···············:··············· ...... 383
INTRODUCERE ........................................................................ _...................... 383
A. IERURGIILE ŞI RÂNDUIELILE ÎN LEGĂTURĂ CU MOAR.TE'.kŞI CU
ÎNMORMÂNTAR.EA .......................................................... :.: ..................... 383
B. IERURGIILE ŞI RÂNDUIELILE TRADIŢIONALE DE DUPĂ
ÎNMORMÂNTARE. _POMENIRILE MORŢILOR .................................... 399

' (