Cateheză despre 

Sfânta Scriptură

1.PREGĂTIREA APERCEPTIVĂ:

 Dumnezeu S-a revelat oamenilor pe două căi: naturală şi supranaturală.

 O parte din Revelaţia Dumnezeiască lăsată în scris de către Prooroci şi Sfinţii
Apostoli pentru a fi un adevărat îndrumător spre calea mîntuirii este Biblia sau
Sfânta Scriptură.

2. ANUNŢAREA TEMEI: Astăzi vom vorbi despre Sfânta Scriptură.

3. TRATAREA:  Sfânta Scriptură este cartea considerată de Sfânta Biserică drept sfântă şi
canonică scrisă sub inspiraţia Sfântului Duh. Sfânta Scriptură este împărţită în două mari
secţiuni Vechiul Testament şi Noul Testament.

 Sfânta Scriptură se împarte în două părţi, Vechiul Testament, care cuprinde

cuvântul lui Dumnezeu către oameni, înainte de Mântuitorul Iisus Hristos, şi Noul
Testament, care cuprinde Descoperirea dumnezeiască adusă în lume de Mântuitorul
Iisus Hristos.

Vechiul Testament cuprinde 39 de cărţi, iar Noul Testament cuprinde 27.

primele ediţii româneşti ale Bibliei:

1648 (numai Noul Testament,numit "de la Bălgrad", datorat ostenelii mitropolitului Simion
Ştefan); 1688 -

prima ediţie integrală ("Biblia lui Şerban"); 1856 - Biblia de la Buzău; 1858 -

Biblia lui Şaguna; 1795 - Biblia de la Blaj; 1914 - Biblia de la Bucureşti; 1936 -

Biblia lui Gala Galaction şi Vasile Radu; 1944 - Biblia patriarhului Nicodim; 1968 -

Biblia patriarhului Justinian

1). Scrisă pe parcursul unei perioade de aproximativ 1500 de ani;

2). Scrisă de peste 40 de autori, din toate categoriile sociale , printre care: regi, căpetenii
militare, ţărani, filosofi, pescari, vameşi, poeţi, muzicieni, dregători, învăţaţi şi păstori. De
exemplu: Moise – conducător politic şi judecător, instruit în universităţile Egiptului; David –
rege, poet, muzician, păstor şi războinic; Amos – păstor; Iosua – general militar; Neemia –
paharnic al unui rege păgîn; Daniil – prim-ministru; Solomon – rege şi filosof; Luca – medic
şi istoric; Petru – pescar; Matei – vameş; Pavel – ravin; Marcu – secretar al lui Petru.
3). Scrisă în locuri diferite: în pustie, de Moise; în beciurile temniţei, de Ieremia; pe un
deal şi într-un palat, de Daniel; între zidurile închisorii, de Pavel; în călătorie, de Luca; în
exil pe insula Patmos, de Ioan.

4). Scrisă în momente diferite:

în vremuri de război şi jertfă, de David;

în vremuri de pace şi prosperitate, de Solomon.

5). Scrisă de oameni aflaţi în stări sufleteşti diferite: unii pe culmile bucuriei; alţii din
adâncurile suferinţei şi ale deznădejdii; unii în timpurile de încredinţare şi convingere
interioară; alţii în zile de nelămurire şi îndoială.

6). Scrisă pe trei continente: Asia; Africa şi Europa.

7). Scrisă în trei limbi: ebraică, aramaică şi greacă.

Însuşi Domnul a spus: „Cercetaţi Scripturile, că ele sunt cele ce mărturisesc despre

Mine” (Ioan 5, 39)[2]. Ea ne învaţă apoi cum să trăim după voia lui Dumnezeu, adică bine[3],
în înţelesul cel mai deplin al acestui cuvânt.

Sfânta Scriptură spune numai adevărul, căci Duhul Sfânt n-a înşelat pe slujitorii Săi,
proorocii[4]. Oamenii nu puteau cunoaşte prin firea şi prin mintea lor lucruri aşa de mari şi de
dumnezeieşti, ci numai printr-un dar coborât de sus asupra oamenilor sfinţi.

2). Sfânta Scriptură are o unitate desăvârşită. Acelaşi suflu dumnezeiesc se simte la citirea
tuturor cărţilor ei, deşi acestea sunt deosebite între ele din punct de vedere al conţinutului şi al
formei de exprimare. Fiind dată prin Sfântul Duh, Sfînta Scriptură cuprinde adevărul. Nimic
nedrept sau prefăcut nu se află într-însa[5]. Sfânta Scriptură nu se contrazice[6], cum se
contrazic învăţătorii şi scrierile păgâne[7]. Dacă scrierile Proorocilor sunt de acord cu
Evangheliile, este pentru că toţi au vorbit insuflaţi de un singur Duh, al lui Dumnezeu[8].

3). Sfânta Scriptură are o putere covârşitoare, prin care a prefăcut şi preface nenumărate
suflete păcătoase în sfinţi. Sfântul Apostol Pavel zice despre deosebita putere a Sfintei
Scripturi: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu
două tăişuri şi pătrunde până la despărţirea sufletului şi a duhului, dintre încheieturi şi
măduvă, şi este judecător cugetelor şi gândurilor inimii” (Evr. 4, 12). Fericitul Ieronim, mare
traducător şi tîlcuitor al Sfintei Scripturi, se pronunţă astfel: „Te rog spune-mi ce e mai sfînt
ca acest cuvînt (al lui Dumnezeu)? Ce e mai plăcut ca această plăcere? Ce mîncări, ce feluri
de miere sînt mai dulci decît cunoaşterea înţelepciunii lui Dumnezeu, decît pătrunderea în
locurile Sale ascunse, decît privirea la ideea Ziditorului şi la cuvintele Stăpînului tău…, decît
ca aceste cuvinte ale Stăpînului, pline de înţelepciune duhovnicească, să înveţe pe oameni!
Aibă ceilalţi averile lor, beie din cupe împodobite cu pietre preţioase, strălucească în stofe de
mătase…, fie neputincioşi în a-şi răpune bogăţiile prin felurite plăceri! Desfătarea noastră să
stea în a medita la legea Domnului ziua şi noaptea, a bate la uşă care ni-i deschisă, a primi
pâinile Sfintei Treimi şi a merge pe valurile vieţii, având pe Domnul călăuză”.

Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că „toată Scriptura este de Dumnezeu insuflată şi de folos
spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate” (II Tim.
3, 16). Sfîntul Apostol Petru ne arată, la rîndu-i, că „niciodată proorocia nu s-a făcut din voia
omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit purtaţi fiind de Duhul Sfînt” (II Petru 1,
21).

Cărţile Noului Testament s-au scris sub inspiraţia Duhului Sfânt pe care le-au primit autorii
lor, adică Sfinţii Apostoli şi Ucenicii lor. În clipa arătării către Apostoli, după înviere,
Mîntuitorul le spune: „Luaţi Duh Sfânt” (Ioan 20, 22), iar în momentul despărţirii de aceiaşi
Apostoli, El le porunceşte: „Mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui
şi al Fiului şi al Sfîntului Duh” (Matei 28, 19); „Că nu voi sînteţi care vorbiţi, ci Duhul
Tatălui vostru este care grăieşte întru voi” (Matei 10, 20); „Dar Mîngîietorul, Duhul Sfînt, pe
Care Îl va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa pe voi toate şi vă va aduce aminte
toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14, 26).

 
 
Se cuvine să citim Sfînta Scriptură cu smerenie, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu, cerîndu-I mai
înainte ajutorul ca s-o înţelegem şi avînd dorinţa caldă de a ne lumina fiinţa prin cuprinsul ei.
Atunci cînd, din pricina puţinătăţii înţelegerii noastre, nu pricepem anumite învăţături din ea,
să rugăm pe preot să ne tîlcuiască acele învăţături.

Cunoaşterea adîncă a învăţăturii Bisericii şi a Tradiţiei îmbogăţeşte duhul tîlcuirii celei

adevărate. O astfel de cunoaştere ajută mult la înţelegerea dreaptă a Sfintei Scripturi. Lipsa de
temeinică şi adîncă înţelegere a Bibliei, precum şi lipsa legăturii strînse cu Sfînta Tradiţie,
duce le eresuri şi rătăciri, aspru mustrate de Însuşi Mîntuitorul, cînd zice: „Vă rătăciţi,
neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22, 29).

Sfinţii Părinţi ne sfătuiesc să citim că ia este o carte Sfîntă şi ajutătoare la mîntuire, în ea se

cuprinde cuvîntul lui Dumnezeu adresat oamenilor. Sfînta Scriptură poate fi citită în diferite
momente ale vieţii, în diferite poziţii, etc., dar trebuie citită în modul în care să poţi să înţelegi
ce se vorbeşte în această carte Sfîntă.

  4. RECAPITULAREA: Atragem atenţia la acele întrebări ce au putut frămînta inima

creştinului la care v-am răspuns. Dar pentru o modalitate mai explicită de a răspunde la
întrebările dumneavoastră vă invităm la următorul ciclu de cateheze.  

5. ASOCIEREA: Înţelegerea şi citirea corectă a Sfintei Scripturi are o importanţă foarte mare

de al cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu. Pentru a fi înţeleasă corect Sfînta Scriptură, trebuie
să avem un îndrumător, care trebuie să aibă o cunoaştere mai aprofundatăîn teologie. Astfel,
sămînţa semănată în sufletul nostru îşi va arăta rodul său.  

6. GENERALIZAREA: Sfînta Scriptură sa scris cu insuflarea Sfîntului Duh care a luminat

mintea Profeţilor şi Apostolilor ca să priceapă şi ia îndemnat să scrie Descoperirea Lui. Astfel
Sfîntul Apostol Pavel ne afirmă în Epistola a II Timotei că: „Toată Scriptura este insuflată de
Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea
întru dreptate, astfel că omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit binepregătit pentru orice lucru
bun” (II Timotei 3, 16-17).  

7. ÎNCHEIEREA:

- Credem că sunt valabile şi astăzi cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: "Necunoaşterea
Sfintei Scripturi este pricina tuturor relelor"263 .

- fiecare creştin trebuie, mai ales în condiţiile complicate ale vieţii contemporane, să fie un om
"tare în Scripturi", aşa cum se spune în Faptele Apostolilor despre iudeul Apollo, alexandrin
de neam (18, 24);

cunoaşterea autentică a Scripturii este pază bună împotriva oricăror rătaciri si cel mai pretios
sprijin în misiunea noastră