BULAI JǍNIŢA

AN II

MASTER PASTORAŢIE ŞI VIAŢǍ LITURGICǍ

VALORIFICAREA SFINTEI SCRIPTURI

IN PREDICA ORTODOXA

Cuvantul cel adevarat, care formeaza temelia credintei noastre, se afla expus in
Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament. Pastorul de suflete, adica preotul, are
datoria sa cunoasca Sfanta Scriptura, sa patrunda cat mai temeinic intelesul ei, sa stie
totdeauna sa-si apere si sa sustina invataturile pe care le predica argumentindu-le cu
dovezile eterne luate din ea. Fericitul Ieronim, vorbind despre aceasta, spune: <<Sa nu
lipseasca niciodata din mainile predicatorului Sfanta Scriptura>> .

In indeplinirea chemarii sale de propovaduitor al cuvantului lui Dumnezeu,

predicatorul trebuie sa-si insuseasca numeroase si felurite cunostinte, nu numai pentru a
putea intelege problemele cu care lupta credinciosii sai, ci si pentru a putea talmaci
acestora invatatura despre mantuire si sensul adanc al Revelatiei divine. Predicatorul
trebuie sa stie ca izvorul de capetenie al propovaduirii sale ramane Sfanta Scriptura.
Catre aceasta indeamna si Mantuitorul in Evanghelia Sfantului Ioan, cand zice:
<<Cercetati Scripturile, ca voua vi se pare a avea intru dansele viata vesnica; si acestea
sunt cele ce marturisesc despre Mine>> (Ioan V, 39).

Cunoasterea Sfintei Scripturi este o problema fundamentala pentru predicator,

aceasta, din pricina ca Sfanta Scriptura este izvorul principal al Revelatiei divine, in
care Dumnezeu descopera voia Sa cea sfanta si se face cunoscut oamenilor. Iata de ce
nu exista in lume o carte mai raspandita si mai venerata ca Sfanta Scriptura. Ea cuprinde
scrierile intocmite de oameni care scriu sub inspiratia Duhului Sfant. Ca opera a
Sfantului Duh, Sfanta Scriptura mai poarta si numele de cuvantul lui Dumnezeu, tezaur
si izvor nesecat al Revelatiei dumnezeiesti.

Ori de cate ori oamenii s-au adancit in duhul de viata al Sfintei Scripturi, ei au
sorbit de acolo inviorare, putere si mangaiere divina. Biblia este o carte sfanta care
vorbeste despre Dumnezeu si despre lume, despre om si despre vesnicie, despre acel
<<de unde si incotro>>, despre Mantuitorul, despre calea catre Dumnezeu, despre
imparatia lui Dumnezeu si despre fericirea omului, despre inviere si despre viata
vesnica. Si aceasta nu numai in Sfanta Scriptura a Noului Testament ci si in Vechiul
Testament, care cuprinde inceputul istoriei vii si bogate in care se desfasoara si incepe
sa se infaptuiasca vesnica idee a dragostei lui Dumnezeu fata de om . Caci punctul
central al intregii Sfinte Scripturi este Domnul nostru Iisus Hristos, acel “Logos
enbiblos”. De la El porneste si se rasfrange lumina soarelui dreptatii, inainte si inapoi in
istoria omenirii. El este samburele intregii istorii a mantuirii omenirii .

Sfanta Scriptura a Vechiului Testament este un izvor nesecat al predicii. De aceea

predicatorul trebuie sa stie sa valorifice in predica sa Sfanta Scriptura a Vechiului
Testament, pentru ca numai astfel va putea sa talmaceasca Noul Testament. Caci, daca
vom cerceta cu de-amanuntul Vechiul Testament, ne vom da seama ce comori
neegalabile de intelepciune divina pot fi descoperite in continutul lui, daca este expus in
predica cu toata iscusinta unui bun predicator.

Psalmii biblici relateaza trairi sufletesti de o mare frumusete si o intaltatoare

intensitate. Bucuria, durerea, admiratia, speranta si dragostea sunt exprimate atat de
plastic, incat misca adanc pe cititor. Daca ne vom referi la scrierile profetilor sub
raportul continutului si al formei, vom intalni pagini care surprind prin zborul poetic si
prin patosul oratoric. “Profetii cu privirea lor, luminata de Duhul lui Dumnezeu,
imbratisau soarta oamenilor, vesteau, vorbeau de harul si indurarea lui Dumnezeu .

Cu cat cuprinsul psalmilor este mai adanc si mai variat cu atat mai bogat este si
folosul lor pentru viata duhovniceasca. Fericitul Augustin a aratat ce importanta mare au
psalmii ca izvor al predicii spunand: “Cartea Psalmilor cuprinde in sine tot ce este
folositor intru toate. Ea ii invata pe oamenii de astazi, cuprinzand cele mai alese reguli
de purtare, cu un cuvant ea este un tezaur universal al invataturii bune din care se pot
scoate cele mai frumoase indreptari in toate imprejurarile vietii omenesti”
 Sfantul Vasile cel Mare compara Sfanta Scriptura cu magazinul unui farmacist, in
care se afla medicamente pentru toate nevoile sufletului . Sfanta Scriptura a fost cartea
de capatai in pregatirea teologilor si tot Sfanta Scriptura, in vremurile ereziilor, a
furnizat argumentele in lupta impotriva tuturor ratacirilor. In zilele acelea Biserica si-a
gasit rabdarea si pacea in Sfanta Scriptura; in epoca de glorie, aceeasi Biserica, si-a gasit
tot in Sfanta Scriptura modestia si smerenia. Sfanta Scriptura a fost considerata
scaldatoarea din Evanghelie in care cel intrat dupa ce apa a fost tulburata de Ingerul
Domnului, si-a aflat vindecarea de orice boala era cuprins .

Sfantul Ioan Damaschin sintetizind in operele sale, intreaga gandire patristica de

pana la el, recomanda preotului Biblia cu aceste cuvinte: <<Sa batem deci la paradisul
cel prea frumos, cel cu bun miros, cel prea dulce, cel ce rasuna la urechile noastre cu tot
felul de cantari ale pasarilor duhovnicesti purtatoare de Dumnezeu>> . Pentru Sfintii
Parinti, Sfanta Scriptura constituie cu adevarat cartea lor de capetenie si izvorul in
realizarea propovaduirii cuvantului sfant in Biserica, pentru ca <<Biblia este un univers
intreg. Ea este inepuizabila pentru noi, datorita cuprinsului ei dumnezeiesc ca si
varietatii ei, a aspectelor sale multiple. Biblia este o constelatie eterna, care straluceste
deasupra noastra in ceruri, pe cand noi contemplam aceasta constelatie si ea ramane
totdeauna neschimbata, dar tot asa situatia ei devine mereu alta in raport cu noi>> .

Sfantul Ioan Hrisostom, genialul interpret al Sfintei Scripturi, compara frumusetile

Bibliei cu o gradina de flori, sau in alt loc, aseamana Sfanta Scriptura cu un paradis .
Atenagora Atenianul asigura ca Duhul Sfant se serveste de gura proorocilor . Sfantul
Ipolit – care intareste si el aceasta – spune ca proorocii vorbeau numai pusi in miscare
de Cuvantul (Logosul) . Ei cuvantau sub indemnul lui Dumnezeu, caci puterea Celui
prea inalt era peste ei, cum spune Sfantul Teofil al Antiohiei .

Sfinta Scriptura a Vechiului Testament are pentru predica o insemnatate egala in

valoare cu aceea a Noului Testament. Pentru predicatorul de azi atit Vechiul cit si Noul
Testament trebuie sa fie izvoarele cele mai importante ale predicii, fiindca numai
impreuna cuprind cuvintul lui Dumnezeu. In acest sens predicatorul contemporan
trebuie sa asculte porunca Mintuitorului Care zice: <<Cercetati Scripturile, caci ele
marturisesc despre Mine>> (Ioan V, 39).
 Fericitul Ieronim, in sfaturile catre Laeta, schiteaza un program de citire si studiere
a intregii Sfintei Scripturi: <<Ai grija, - zice Fericitul Ieronim – sa studiezi in fiecare zi
citeva pasaje din Sfinta Scriptura, ca in loc de pietre scumpe si de matase sa iubesti
scrierile divine… sa inveti Psaltirea si sa te bucuri de cintarile ei, iar in Proverbele lui
Solomon sa-ti afli regula vietii. Iov iti va da pilda de virtute si rabdare. Vei trece apoi la
Evanghelii, pe care nu le vei lasa niciodata din miinile tale, vei sorbi cu lacomie Faptele
apostolilor si Epistolele Sfintilor Apostoli. Dupa ce iti vei umple inima cu aceste
comori, vei citi Profetii, Pentateuhul, cartile Regilor, Cronicile si in sfirsit, fara nici un
pericol, si Cintarea Cintarilor>> .

Acesta este un sfat edificator atit pentru predicatorul tuturor veacurilor cit si pentru
oricare crestin care voieste sa cunoasca istoria mintuirii noastre. In opera de
propovaduire a cuvintului lui Dumnezeu se cuvine ca preotul ortodox sa nu neglijeze
niciodata comoara de adevaruri cuprinse in Vechiul Testament. El nu va putea face
acest lucru decit daca e versat in Sfintele Scripturi din care sa se adape in predica lui.
Predicatorul ortodox sa se inarmeze zi de zi cu toate cunostintele necesare tilcuirii
cuvintului dumnezeieisc in spiritul Traditiei Bisericii noastre, dar mai ales cu o adinca
cunoastere a Sfintei Scripturi.

Caci, Sfinta Scriptura a Vechiului Testament nu reprezinta pentru predica numai un

izvor dogmatic, istoric si literar, ci mai ales un nepieritor izvor de exemple vii de
<<oameni ai lui Dumnezeu>>, care nu numai ca au binevestit voia lui Dumnezeu, ci au
si realizat-o in viata si existenta lor, si pe care noi trebuie sa-I imitam, asa cum au facut
marii predicatori ai Bisericii noastre.

Biblia este, in orice imprejurare, izvorul ce nu poate fi indeajuns pretuit de catre

predicator, numai ca acesta sa stie cum sa se foloseasca de ea. <<Predica unui preot –
scrie Fericitul Ieronim catre Novatian – predica unui slujitor al Bisericii, trebuie sa fie
impregnata cu sarea Scripturii>>. Scriptura intreaga este odorul cel de mult pret, pe care
l-a incredintat Dumnezeu slujitorilor Bisericii Lui spre propovaduire si minturiea
oamenilor, cum ii porunceste Sfintul Apostol Pavel lui Timotei: <<Odorul ce ti s-a
incredintat, pazeste-l cu ajutorul Duhului Sfint care salasluieste intru noi>> (II Tim. I,
9). Cu ajutorul aceluiasi Duh Sfint si preotul zilelor noastre sa propovaduiasca, prin
predica, invataturile cele mintuitoare de suflete cuprinse in Vechiul si Noul Testament,
facind sa rodeasca cuvintul lor in viata tuturor credinciosilor.