Apetrei Maria

An I
Master PASTORATIE SI VIATA LITURGICA

Referat Liturgicǎ

Fundamentare scripturistica a rolului arhiereului in cult

Care a fost ratiunea alegerii de catre Mantuitorul a celor doisprezece apostoli, apoi a celor
saptezeci de ucenici? Care a fost adevarata semnificatie a Cinei celei de Taina si care a fost rostul
implicarii apostolilor in desfasurarea acesteia? In sfarsit, care este temeiul cel mai profund al
obligativitatii prezentei credinciosilor la savarsirea jertfei euharistice? Iata tot atatea intrebari la
care nu se poate raspunde decat apeland la realitatea originara si intemeietoare a Scripturii insesi.
Sa incepem cu semnificatia Cinei celei de Taina. Scandalizandu-i pe ascultatorii Sai cu afirmatia ca
numai cel ce va manca Trupul Sau si va bea Sangele Sau va accede la viata vesnica, Mantuitorul
spune: "Parintii vostri au mancat mana in pustie si au murit. Painea care coboara din cer este insa
de asa fel, incat daca mananca cineva din ea, nu mai moare. Eu sunt painea cea vie care s-a pogorat
din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac. Painea pe care o voi da Eu este
Trupul Meu" (Ioan VI, 49-51). Si frangand painea in seara Cinei, El ii indeamna pe ucenici: "Luati,
mancati, acesta este Trupul Meu...".
In seara aceleiasi Cine, Iisus spune la un moment dat: "Eu sunt adevarata vita si Tatal Meu este
vierul..." (Ioan XV, 1). Oferindu-le apoi paharul, ii indeamna: "Beti dintru acesta toti, acesta este
Sangele Meu..." Apoi adauga: "Va spun ca de acum incolo nu voi mai bea din acest rod al vitei,
pana in ziua cand il voi bea nou, cu voi, in imparatia Tatalui Meu " (Matei XXVI, 29). Aceste texte
si mai ales ultimele, in care Iisus se identifica pe Sine cu vita cea adevarata si cu vinul cel nou
al imparatiei Cerurilor indica fara dubiu ca Iisus a conceput cultul euharistic nu dupa modelul
jertfelor aduse de fiii lui Aaron la Cortul Marturiei, iar mai apoi la templul de la Ierusalim, ci dupa
acela al pregatirii cuceririi Canaanului, mai exact dupa modelul celor doisprezece "trimisi" ai lui
Moise sa aduca stiri despre bogatiile "pamantului fagaduintei".
Alegandu-i pe cei doisprezece apostoli, Mantuitorul ii trimite la randul Sau sa anunte in randul
poporului "apropierea imparatiei Cerurilor", de fapt a Canaanului ceresc. Asa se explica afirmatia
Sa ca "din zilele lui Ioan Botezatorul pana acum imparatia Cerurilor se ia cu navala" (Matei XI,
12). Imparatia Cerurilor este Noul Canaan, mai exact Canaanul de dincolo de lumea aceasta.
Apostolii au primit prin urmare aceeasi misiune ca si "trimisii" lui Moise: anume sa imbarbateze
poporul anuntandu-l ca "s-a apropiat imparatia" si ca numai cel ce va avea curajul de a o lua cu
asalt, numai acela o va castiga: "Legea si proorocii au tinut pana la Ioan. De atunci incoace
Evanghelia imparatiei lui Dumnezeu se propovaduieste si fiecare, ca sa intre in ea, da navala".
(Luca XVI, 16). Dupa acelasi model Mantuitorul a mai ales apoi alti saptezeci de ucenici, adica
dupa numarul celor saptezeci de batrani (sau prezbiteri) pe care i-a ales si Moise si i-a trimis in
lume cu acelasi scop.
Urmand pe firul modelului mozaic, este usor de inteles ca painea vietii - Trupul lui Iisus, si vinul
cel nou al imparatiei Cerurilor - Sangele Sau, sunt darurile pe care apostolii au fost abilitati sa le
aduca poporului din imparatia Noului Canaan, ca semn al bogatiei fara egal al acelui taram
indelung fagaduit prin prooroci, dupa modelul darurilor de struguri adusi de "trimisii" lui Moise
din Canaanul istoric. Ceea ce ofera, deci, apostolii si apoi, neintrerupt, urmasii lor,
episcopii Bisericii crestine poporului aflat inca in mars prin pustia istoriei, este painea cea cereasca
a vietii vesnice si rodul vitei celei adevarate, vinul cel nou al imparatiei. Ele nu si-au pierdut
caracterul de jertfa, dar ele sunt prin excelenta Trupul si Sangele lui Iisus cel mort pe cruce si acum
viu, dupa cum El insusi o spune Sfantului Ioan in Patmos: "Eu sunt Cel viu. Am fost mort, dar iata
ca sunt viu in vecii vecilor" (Apoc. I, 18).
Iisus cel viu este, asadar, darul cel mare pe care cei doisprezece au fost trimisi sa-l ofere lumii ca
dovada a bogatiilor dincolo de imaginatie ale Canaanului Ceresc si prin consumarea carora avem
acces la viata vesnica. Acest dar care este Trupul lui Iisus cel jertfit pe cruce si inviat apoi a treia zi
spre nemurire are ca tinta poporul lui Dumnezeu, noul Israel. Acestui popor trebuie sa-i aduca
episcopii, urmasii apostolilor, vestea cea buna si darul painii si al vinului imparatiei Cerurilor. In
absenta poporului lui Dumnezeu anuntul lor din timpul Liturghiei si Darurile painii si ale vinului
de pe altar isi pierd orice semnificatie. Nu poporul lui Dumnezeu este facut pentru episcopi, ci
episcopii sunt "trimisi", asemenea apostolilor, catre popor pentru a-l anunta ca s-a apropiat
imparatia, si ca trebuie sa se pregateasca s-o ia cu asalt.
Pe acest fond o liturghie in absenta poporului apare ca o blasfemie, ca o denaturare a adevaratei
misiuni pe care Mantuitorul a incredintat-o celor doisprezece apostoli. Caci daca epsicopii sunt si
ei "trimisi", asemenea apostolilor, - si teologia catolica nu neaga acest lucru - cum pot ei savarsi
mise private? Catre cine mai sunt ei trimisi in cadrul unei mise in care nu mai exista nici cel ce
trebuie sa auda marea chemare a apropierii imparatiei, nici cel ce ar trebui sa primeasca Darurile
imparatiei Noului Canaan? De aceea adevaratul rol al episcopului in cadrul cultului crestin este
acela de a face prezent in lume, in istorie, pe masa altarului Bisericii aflata inca in via, Darurile
imparatiei lui Hristos de dincolo de lumea aceasta, care nu sunt altele decat Trupul si Sangele Celui
care a fost mort, iar acum este viu in vecii vecilor, sunt de fapt painea cea cereasca si vinul vietii
vesnice.

Intelese prin prisma modelului cuceririi Canaanului folosit de insusi Mantuitorul in fixarea
semnificatiei Cinei si a misiunii apostolilor Sai, jertfa euharistica si rolul arhiereului crestin capata
o puternica semnificatie eshatologic-anticipativa. Jertfa euharistica nu este altceva decat anticiparea
"ospatului imparatiei" la care este chemat poporul Noului Israel, poporul credintei in dumnezeirea
lui Iisus Hristos, poporul care nu se indoieste in nici un fel ca Darurile pe care le primeste de pe
masa Sfantului Altar sunt Trupul si Sangele Celui Vesnic Viu. Fara poporul care sa primeasca
vestea cea buna a apropierii de lumea noastra a acestei imparatii, episcopii, ca apostoli ai
vremurilor contemporane noua, nu sunt adevarati apostoli, adevarati "trimisi", sunt niste trimisi
fara adresa, fara sens.

Fara episcopi insa poporul lui Dumnezeu va zace in continuare in intuneric, fara vestea cea buna si
fara vinul si painea imparatiei Cerurilor. Fara episcopi valid hirotoniti si avand in ascendenta lor
ultima pe apostolii lui Iisus Hristos, painea si vinul de la Cina le va fi asemenea manei primite de
evrei in pustie si apei izvorate din stanca cea seaca: le vor consuma, dar nu-i va feri de moarte.
Doar cei pe care Dumnezeu i-a ales si i-a trimis sa vesteasca in fiecare veac apropierea imparatiei
Sale, doar aceia pot aduce poporului crestin darurile vietii vesnice, adica Trupul real si Sangele
adevarat al lui Iisus, Domnul cel vesnic viu.

Concluzii

Problema la ordinea zilei in cadrul intalnirilor ecumenice, mai ales cand este vorba de intalniri cu
reprezentantii lumii catolice, este, fara indoiala aceea a concelebrarii. Cum se stie, in Romania
exista chiar o oarecare presiune a laicilor catre o unificare in aceasta directie, datorata tot mai
numeroaselor casatorii mixte sau celor care lucreaza fie si numai temporar in tarile vestice.
Concelebrarea trebuie sa aiba insa la baza o recunoastere comuna a adevaratei semnificatii pe care
o are arhiereul sau sacerdotul in cadrul actelor de cult.
O intelegere comuna a rolului sacerdotului in cult este blocat inca de modelul biblic diferit prin
prisma caruia teologii celor trei mari confesiuni crestine sunt dispusi sa rezolve aceasta probema.
Pentru confesiunile occidentale acest model este cel in care se aduceau jertfele in Vechiul
Testament, pentru noi el este acela al structurii initiate de Moise in vederea cuceririi Canaanului
istoric. Constientizarea acestei diferente ar putea fi, probabil, un pas inainte pe calea ajungerii la
concelebrare.