Bucureşti, 2024

Semnificaţia Proscomidiei

Ȋn planul de mȃntuire al omenirii, Dumnezeu şi-a arătat dragostea Sa supremă faţă de ȋntreaga
sa făptură şi ȋn special faţă de om pe care l-a zidit “după chipul şi asemănarea Sa” (Facere 1, 26).
Pentru a arăta această dragoste nemăsurată, Domnul Hristos a fost trimis ȋn lume de către Tatăl pentru
a o răscumpăra pe aceasta din păcat şi din robia diavolului fiindcă “aşa a iubit Dumnezeu lumea, ȋncȃt
pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede ȋn El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (In
3,16).
Planul acesta de mȃntuire s-a concretizat ȋn jertfa sȃngeroasă de pe Crucea Golgotei, iar ȋn chip tainic,
aceiaşi jertfă se aduce zilnic ȋn Biserica Ortodoxă, de această data nesȃngeros, ȋn cadrul Sfintei şi
Dumnezeieştii Liturghii.
Sfȃnta Liturghie, care este cea mai importantă slujbă a Bisericii Ortodoxe, are şi o parte sau o
componentă tainică care face parte din cadrul ei, şi anume slujba Proscomidiei.
Aceste termen ȋl inţelegem prin “a pune ȋnainte”, “a oferi”, ”a aduce”. Astfel darurile aduse de către
credincioşi la Sfȃntul Altar, pȃinea şi vinul sunt “o jertfã a iubirii prin care credinciosul se dãruiește
pe sine însuși și întreaga creație lui Dumnezeu.”1
Aşadar, ȋntreaga creaţie participă la ȋmplinirea jertfei Sfintei Liturghii.
Slujba Proscomidiei se săvȃrşeşte ȋn partea de nord-est a Sfȃntului Altar la masa numită
Proscomidiar (altarul Proaducerii)2. Această primă parte a Sfintei Liturghii, spre deosebire de celelalte
două părţi, şi anume Liturghia catehumenilor şi Liturghia credincioşilor, se săvȃrşeşte de către preot
fără participarea credincioşilor.3
După pregătirea necesară pe care o face preotul slujitor ȋnainte de a săvȃrşi Sfȃnta Liturghie şi
care este consemnată ȋn Liturghier, aceasta ȋncepe propriu-zis slujba Proscomidiei.
Ȋncepȃnd de aici, preotul devine mijlocitorul şi ȋmpreună rugătorul ȋnaintea lui Dumnezeu pentru
popor. La slujba Proscomidiei preotul aduce toate cererile spre folos şi mȃntuire ale credincioşilor.
Se aminteşte la ȋnceputul acestei slujbe despre faptul că Domnul Hristos ne-a răscumpărat din
“blestemul Legii” prin Sȃngele Său curs pe Cruce, 4 El fiind Mielul care S-a adus ca jertfă pentru
mȃntuirea ȋntregii lumi “Se jerfeşte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii, pentru viaţa şi
mȃntuirea lumii”5. Aşadar, vedem prima semnificaţie a Proscomidiei , aceea de jertfă.
“Tema centralã a Proscomidiei este jertfa unicã, atotcuprinzãtoare și mântuitoare a lui Hristos, în care
este cuprinsã întreaga Bisericã.”6
Sfȃntul Disc pe care se va aşeza Agneţul spre a fi junghiat cruciş simbolizează piatra pe care a fost
aşezat trupul Domnului după coborȃrea de pe Cruce.

1
https://episcopia-italiei.ro/mps/2021/09/semnificatia-sfintei-proscomidii/
2
Liturgica Specială-Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Branişte, Basilica, Bucureşti 2016, pag. 297
3
Ibidem.
4
Liturghier, E.I.B.M.O., Bucureşti 2012, pag. 117
5
Liturghier, E.I.B.M.O., Bucureşti 2012, pag. 119
6
https://episcopia-italiei.ro/mps/2021/09/semnificatia-sfintei-proscomidii/
După junghierea Mielului şi după ce preotul toarnă vin şi apă ȋn Sfȃntul Potir, mai mult vin decȃt apă
(1/4)7, ne aducem aminte de cea prin care a fost făcută posibilă venirea ȋn lume a lui Hristos, Maica
Domnului. Ea este cea pe care Biserica o numeşte ”mai cinstită decȃt Heruvimii şi mai mărită fără de
asemănare decȃt Serafimii”, şi pe ea a dorit-o Dumnezeu ca să fie mamă Fiului Său: “că a poftit
Ȋmpăratul frumuseţea ta că El este Domnul tău ”(Ps. 44, 13).
Ea este Ȋmpărăteasa care stă de-a dreapta Ȋmpăratului ( Ps. 44, 11) şi ea este cea care mijloceşte pentru
noi ȋnaintea tronului Fiului Său. De reţinut faptul că prescura din care este scos Agneţul o reprezintă
pe Maica Domnului, cea care a dat trup din trupul ei şi sȃnge din sȃngele ei Fiului lui Dumnezeu.
După părticica scoasă ȋn cinstea Maicii Domnului şi pe care preotul o aşează de-a dreapta Agneţului,
urmează să fie scoase părticele ȋn cinstea celor nouă cete de Sfinţi (Sfinţii Ȋngeri, Prorocii, Apostolii,
Ierarhii, Mucenicii, Cuvioşii, Doctorii fără de arginţi, Sfinţii Ioachim şi Ana, Sfinţii zilei şi Sfȃntul a
cărui Liturghie se săvȃrşeşte, Sfȃntul Ioan Gură de Aur sau Sfȃntul Vasile cel Mare) 8.
Aceştia toţi sunt casnicii şi prietenii lui Dumnezeu. Sunt cei care ȋmpreună cu Maica Domnului,
mijlocesc mȃntuirea oamenilor. Totodată sunt pomeniţi aici deoarece şi ei au trecut prin anumite
suferinţe, necazuri, ispite, ȋncercări. Unii şi-au dat ȋnsăşi viaţa pentru Dumnezeu, cum sunt Mucenicii,
iar alţii s-au nevoit cu o jertfă de post aspru, rugăciune intensă, dureri sufleteşti, cum sunt Cuvioşii.
Fiecare ȋn felul lui a suit Golgota vieţii ȋmpreună cu Mȃntuitorul Hristos.
“Se scot miride în cinstea a nouã cete de sfinți, arãtând prin aceasta cã, sfințenia este accesibilã tuturor
categoriilor de credincioși și, de asemenea, cã toți sfinții se unesc cu noi în rugãciune la Sfânta
Liturghie.”9 Fără ajutorul acestor Sfinţi, care au cunoscut şi ei neputinţele vieţii acesteia, noi nu putem
progresa duhovnicşte. Ei, prin multă luptă şi sudoare, au biruit pe cel rău şi s-au ȋncununat de către
Domnul şi sunt acum ȋntru fericirea Ȋmpărăţiei Cerurilor.
Preotul liturghisitor, scoate mai apoi trei miride pentru episcopal locului şi pentru cler, pentru
conducătorii ţării şi pentru ctitorii vii ai bisericii. Se arată prin aceasta că ȋn cadrul Sfintei Liturghii
cerul se uneşte cu pămȃntul şi biserica triumfătoare din ceruri mijloceşte pentru cea luptătoare de pe
pămȃnt. Totodată, scoatem aceste trei miride pentru a mijloci şi a-i cinsti pe cei care au aceste grele
funcţii de conducere, episcopul şi conducătorii ţării, dar şi pentru a-i pune ȋnaintea, Mielului junghiat
pe cei care au avut o contribuţie aparte la ridicare bisericii, ale căror nume sunt trecute ȋn “Cartea
Vieţii”. Preotul continuă să scoată miride (firimituri din prescură) pentru cei vii dar şi pentru cei
adormiţi, sunt consemnate diferite situaţii prin care trec oamenii dar şi ȋmprejurări prin care oamenii
au plecat din lumea aceasta.
Preotul foloseşte cinci prescuri pentru pregătirea Jertfei mȃntuitoare deoarece cinci au fost pȃinile pe
care le-a ȋnmulţit Domnul Hristos atunci cȃnd a săturat cinci mii de bărbaţi afară de femei şi de copii.
(Matei 14,21). Ȋn practică se foloseşte ȋn multe locuri o singură prescură din care se pot scoate toate
miridele. De asemenea, vinul şi prescurile folosite la Proscomidie trebuie să fie de cea mai bună
calitate.
Pȃinea şi vinul sunt elemente de bază ale omului cȃştigate prin multă muncă şi sudoare.
“Semnificația principalã a Proscomidiei constã în unirea jertfelor individuale ale credincioșilor,
concretizate în darurile de pâine și vin, în jertfa Bisericii și recunoașterea acestei jertfe, prin pregãtirea
Agnețului, ca fiind împãrtãșire din Jertfa lui Hristos.”10
7
Liturgica Specială-Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Branişte, Basilica, Bucureşti 2016, pag. 300

8
Liturgica Specială-Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Branişte, Basilica, Bucureşti 2016, pag. 302

9
https://episcopia-italiei.ro/mps/2021/09/semnificatia-sfintei-proscomidii/ Pr. Prof. Florin BOTEZAN, „Explicarea Sfintei
Liturghii”, p. 26-34.
10
Ibidem.

1
„Tãind cruciș Agnețul, preotul întipãrește crucea în pâine arãtând felul morții Mântuitorului , scoțând
astfel în evidențã starea de jertfã a Mielului lui Dumnezeu înjunghiat de la întemeierea lumii (Apoc.
13,8). Din coasta Mântuitorului împuns cu suliţa pe cruce a curs preascumpul Lui sânge și apa
preacuratã care vor da viațã lumii prin spãlarea de pãcate cu baia Botezului și adãparea noastrã cu
bãutura nemuririi. De aceea, preotul repetã descrierea acestui eveniment așa cum este relatat de
Sfântul Evanghelist Ioan (In. 19, 34-35) și toarnã vin și apã în Sfântul Potir. Amestecarea vinului cu
apa simbolizeazã unirea Domnului cu credincioșii și, în același timp, unirea ipostaticã a celor douã
naturi în persoana Mântuitorului.”11
„Maica Domnului este fãptura aflatã în cea mai intimã comuniune cu Hristos, înãlțând rugãciunile
creștinilor la tronul lui Dumnezeu și Fiul Sãu. Ca urmare, mirida Maicii Domnului este așezatã de-a
dreapta Agnețului destinat prefacerii în Trupul lui Hristos. Scoțând aceastã miridã, preotul se roagã ca,
pentru rugãciunile ei, Dumnezeu sã primeascã jertfa noastrã în “jertfelnicul Sãu cel mai presus de
ceruri”. Agnețul neprefãcut este jertfa Bisericii. De aceea preotul se roagã ca pentru rugãciunile
Maicii Domnului sã primeascã Hristos jertfa comunitãții în jertfelnicul Sãu cel mai presus de ceruri,
pentru a o preface în Jertfa Trupului Sãu, care va include astfel în ea și jertfa comunitãții.” 12
Biserica nu ȋi uită pe fiii ei, ci ȋi are ȋn vedere pe toţi, ca o adevărată mama iubitoare.
Prin această pomenire la Proscomidie credincioşii primesc mult folos.
Nu este o altă rugăciune mai ȋnălţătoare decȃt cea din timpul Sfintei Liturghii.
Folosul cel mai mare ȋl primim cȃnd suntem pomeniţi la Sfȃnta Liturghie deoarece miridele cu numele
noastre pomenite ajung ȋn Sfȃntul Sȃnge al Domnului Hristos, care ne spală şi ne curăţă mai mult
decȃt orice ȋn lumea aceasta.”Spală, Doamne, păcatele celor care s-au pomenit aici, cu Cinstul Tău
Sȃnge, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi”13. “Pomenirea de la Proscomidie, prin caracterul ei de jertfã,
reprezintã raportarea tuturor și a fiecãruia la jertfa lui Hristos, adunarea și rezidirea în jurul Agnețului
a noii fãpturi a lui Dumnezeu”14. Noi ne unim tainic cu Mȃntuitorul Hristos dar totodată intrăm ȋn
comuniune cu Maica Domnului şi cu toţi Sfinţii. Mulţi preoţi pot da mărturie că au rostit anumite
rugăciuni la Proscomidie, pentru nevoile oamenilor, şi acestea au fost ascultate ȋndată de către
Dumnezeu. De aceea ȋn Biserica noastră cunoaştem rȃnduiala ca să se facă pentru o persoană
adormită patruzeci de Sfinte Liturghii, tocmai ca acel suflet să primească iertare de la Domnul
Hristos. Sunt şi numeroase mărturii ȋn cărţile noastre prin care se arată folosul acestor patruzeci de
Liturghii, şi ȋn general folosul pomenirii la Sfȃnta Liturghie, atȃt a celor vii cȃt şi a celor adormiţi.
„Proscomidia ne descoperã, pe Sfântul Disc, taina Bisericii și imaginea lumii ce va sã fie” 15aşa cum
cȃntăm de altfel şi ȋn canonul Ȋnvierii ca Hristos a venit să ne treacă “de la moarte la viaţă şi de pe
pămȃnt la cer”(Cȃntarea 1).
Rȃnduiala Proscomidiei se ȋncheie prin acoperirea Cinstitelor Daruri, iar la fiecare acoperămȃnt, pe
care ȋl tămȃiază, preotul rosteşte cȃte o rugăciune, prin care cere lui Dumnezeu să ne acopere “cu
acoperămȃntul aripilor Sale”16 şi de asemenea ȋn ultima rugăciune prin care preotul binecuvintează
11
https://episcopia-italiei.ro/mps/2021/09/semnificatia-sfintei-proscomidii/ Pr. Prof. Florin BOTEZAN, „Explicarea Sfintei
Liturghii”, p. 26-34.
12
https://episcopia-italiei.ro/mps/2021/09/semnificatia-sfintei-proscomidii/ Pr. Prof. Florin BOTEZAN, „Explicarea Sfintei
Liturghii”, p. 26-34.

13
Liturghier, E.I.B.M.O., Bucureşti 2012, pag. 193
14
https://episcopia-italiei.ro/mps/2021/09/semnificatia-sfintei-proscomidii/ Pr. Prof. Florin BOTEZAN, „Explicarea Sfintei
Liturghii”, p. 26-34.

15
https://episcopia-italiei.ro/mps/2021/09/semnificatia-sfintei-proscomidii/ Pr. Prof. Florin BOTEZAN, „Explicarea Sfintei
Liturghii”, p. 26-34.

16
Liturghier, E.I.B.M.O., Bucureşti 2012, pag. 128

2
Darurile puse ȋnainte, ȋl numim pe Domnul Hristos “pȃinea cea cerească, hrana a toată lumea” 17
arătȃnd prin aceasta că darurile de pȃine şi vin care s-au pregătit ȋn cadrul Proscomidiei, vor devein ȋn
momentul invocării Duhul Sfȃnt (epicleza) ȋnsuşi Trupul şi Sȃngele Domnului Hristos prin care noi ne
hrănim cu adevărat şi El se face hrană pentru ȋntreaga lume.
El este numit aici, după cum s-a ȋnceput Proscomidia, “răscumpărător, mȃntuitor şi binefăcător”.
De asemenea preotul se roagă ca Dumnezeu să ȋi pomenească pe cei care au adus această ofrandă
Sfȃntă, dar şi pe cei pentru care a fost adusă, adică cei care au fost pomeniţi. Aşadar, vedem caracterul
principal de jertfă al Proscomidiei dar totodată ne aducem aminte şi de momentul Naşterii Domnului
Hristos simbolizat de ȋnsăşi ȋncăperea unde are loc rȃnduiala Proscomidiei. După ce ȋncheie
rugăciunile de binecuvȃntare asupra Cinstitelor Daruri, preotul se ȋnchină ȋnaintea Sfintei Mese
invocȃndu-L pe Duhul Sfȃnt (“Ȋmpărate ceresc …”) iar mai apoi ȋncepe Sfȃnta Liturghie. Pȃnă la
momentul ieşirii cu Cinstitele Daruri (Vohodul Mare) preotul mai poate pomeni pomelnicele care
vor veni mai tȃrziu, urmȃnd ca după acest moment să nu se mai poată scoate miride pentru cei
pomeniţi.18
Pȃnă la momentul epiclezei ceea ce s-a săvȃrşit la Proscomidie are caracter doar de simbol, din
momentul invocării Duhului Sfȃnt peste Daruri, acestea devin Ȋnsuşi Trupul şi Sȃngele Mȃntuitorului
Hristos. Ȋn Sfȃnta Liturghie se ȋmplineşte ceea ce s-a săvȃrşit de către Domnul cu puţin ȋnainte de
pătimirea Sa, la Cina cea de Taină, cȃnd a luat pȃine şi vin ȋn”preacuratele mȃinile sale” şi a dat
poruncă Apostolilor ca “aceasta să faceţi spre pomenirea Mea”( Luca 22,19).
Astfel, pȃnă la sfȃrşitul veacurilor, ȋn Biserica Mȃntuitorului Hristos se va săvȃrşi acesta jertfă
nesȃngeroasă prin care Domnul se oferă credincioşilor săi ca hrană, ca merinde pentru viaţa de veci şi
se dăruieşte spre iertarea păcatelor tuturor celor care ȋl primesc cu credinţă şi cu dragoste.
Desigur, pot apărea şi unele erori sau neglijenţe atunci cȃnd preotul nu este atent la săvȃrşirea slujbei
Proscomidiei. Una dintre probleme o poate constitui prescura care trebuie să fie din “făină de grȃu şi
fără nici un fel de amestec, să fie bine frămȃntată şi bine coaptă. Se cere, pe de altă parte să nu fie prea
sărată şi să fie dospită cu aluat, nu cu fermenţi”19.
De asemenea, vinul poate constitui o altă problemă atunci cȃnd nu este verificat din timp. Acesta
trebuie să fie curat, fără nici un fel de adaos şi ȋn nici un caz vinul nu trebuie să fie oţeţit.
„Slujirea Sfintei Jertfe este un act de deosebită responsabilitate care obligă preotul să nu folosească
diferite soiuri de vin amestecate. Turnarea ȋntr-un singur recipient a mai multor soiuri cu vin care
provin de la diferiţi creştini nu asigură calitatea cea mai bună pentru utilizarea acestuia la Sfȃnta
Liturghie. La slujba euharistica se oferă vin curat, natural.” 20 Pe lȃngă aceste neglijenţe, se practică,
din păcate şi unele abateri ȋn ceea ce priveşte săvȃrşirea Proscomidiei.
Acest lucru se ȋntȃmplă pentru faptul că preotul nu este atent, nu ia ȋn serios ce şi Cui slujeşte.
„La ritualul scoaterii Sfȃntului Agneţ din prescura principală, adica acel cub tăiat ȋn centrul acesteia,
cu sfȃnta copie, şi a miridelor şi a părticelelor scoase ȋn cinstea Maicii Domnului, a celor nouă cete ale
sfinţilor, pentru ierarhul locului, conducerea lumească şi ctitori, ca şi cele două grămăjoare de miride
sau părticele pentru credincioşii vii şi morţi, reprezintă lucrarea principală. Din oarecare comoditate,
neglijenţă sau necunoaştere, unii slujitori taie doar cate o pojghita subţire din prescura pentru fiecare
dintre acestea şi mai ales pentru miridele ȋn cinstea Născătoarei de Dumnezeu şi a celor nouă cete ale
sfinţilor, aşezȃndu-le pe Sfȃntul Disc. O bună parte dintre slujitori decupează din prescură partea
17
Ibidem.
18
Liturgica Specială-Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Branişte, Basilica, Bucureşti 2016, pag. 305

19
https://www.crestinortodox.ro/liturgica/practici-neliturgice-abateri-tipiconale-proscomidie-128773.html
20
Ibidem

3
imprimată cu cele nouă miride ale sfinţilor, fără să le mai separe pe fiecare. Or, rȃnduiala spune că se
aşează cȃte o părticică sau miridă din aceasta şi nu toate deodată, rostindu-se, pentru fiecare, grupă de
sfinţi ȋn cinstea cărora se aduce. La fel se procedează şi la scoaterea firimiturilor sau părticelelor
pentru vii şi morti. Nu se citesc numai numele, ci se scoate pentru fiecare nume o firimitură,
concomitent cu citirea pomelnicelor de vii şi morţi. Pe lȃngă Sfȃntul Agneţ, care trebuie sa aibă formă
cubică, cu coaja şi miez, miridele trebuie sa fie ca niste piramide cu coajă şi miez, iar cele care se scot
pentru vii şi morţi trebuie sa fie două grămăjoare ordonate de firimituri. Ȋntreg aspectul Proscomidiei
trebuie să fie artistic, asemănător lucrării pe care o face chirurgul, adică să fie şi eficientă, dar şi
artistică. Grija pentru o Proscomidie săvȃrşită corect denotă deja mare atenţie şi respect faţă de
lucrarea care se săvȃrşeşte pe Sfȃntul Altar. Există ȋnsă obiceiul de a scoate miride şi pentru cei care
aduc pomelnice după Vohodul Mare, de a le pune ȋntr-o linguriţă şi apoi de a le transporta şi depune
pe Sfȃntul Disc. Acest obicei este complet netipiconal şi perturbă pe preot de la slujirea Sfintei
Liturghii, ele nefiind binecuvȃntate şi tămȃiate aşa cum sunt celelalte ale Proscomidiei. Se recomandă
ca pomenirea celor ce vin după momentul acoperirii Cinstitelor Daruri să se facă la o altă Liturghie.” 21

21
https://www.crestinortodox.ro/liturgica/practici-neliturgice-abateri-tipiconale-proscomidie-128773.html

4
BIBLIOGRAFIE

 Sfȃnta Scriptură, E.I.B.M.O., Bucureşti- 2019

 Liturgica Specială-Pr. Prof. Univ. Dr. Ene Branişte, Basilica, Bucureşti 2016
 Liturghier, E.I.B.M.O., Bucureşti 2012
 https://episcopia-italiei.ro/mps/2021/09/semnificatia-sfintei-proscomidii/ Pr. Prof. Florin
Botezan, „Explicarea Sfintei Liturghii”, p. 26-34.