Fiecare liturghie are trei mari părți:

Proscomidia, Liturghia Catehumenilor și Liturghia Credincioșilor.

Ce este Sfânta Litrughie ?

Sfânta Liturghiese deosebește de celelalte slujbe ale bisericii deoarece ea nu este doar un sir de rugăciuni
care urmează o regulă prestbilită și are ca scop convorbirea cu Dumnezeu și sfințirea vieții, ci ea este prin
excelență slujba desăvârțită a Bisericii în care nu doar că ne întrunim cu Domnul dar și mâncăm Trupul și
Sângele Lui. Liturghia își are originea în Cina cea de Taină pe care Domnul Hristos a luat-o cu ucenicii Săi
în foișor și după care a fost prins și răstignit. Acest moment se află relatat de către toți cei patru evangheliști
cu detalii. Este foarte important ceea ce Domnul dă poruncă după săvârșirea ei: ”Şi luând pâinea,
mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi
spre pomenirea Mea.” (Luca 22:19) și „căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar,
moartea Domnului vestiţi până când va veni. (I Cor. 11:26).”
Vedem că Domnul Hristos dă poruncă expres ca acest lucru să se repete și după moartea Lui și tot El
accentuează că mâncând acea pâine de fapt mâncăm însuși Trupul și dacă bem , bem însuși Sângele Lui.
Apostolii s-au dovedit fii ascultători, iar după învierea Domnului punctul central al întrunirilor și
rugăciunilor comune era ”frângerea pâinii”. Cartea Faptele Apostolilor din Noul Testament face nu de
puține ori referiri la acest obicei nou care capătă un loc deosebit în derularea vieții de creștin.
În literatura duhovnicească Sfânta Liturghie a fost numită în multe feluri încercând să se arate importanța
ei pentru noi. Uni o numesc: ospățul credinței, sfânta jertfă, alți o numesc taina tainelor. Toate cu scopul
de a ne arăta nouă măreția ei.
În cadrul Sfintei Liturghii darurile credincioșilor de pâine și vin, pe care le aduc la Sfântul Altar înaintea
începerii Liturghiei, se prefac în Trupul și Sângele Domnului. Este foarte important să subliniem că tradiția
mărturisește că toți creștinii care veneau la adunarea duminicală își aduceau darul lor arătând astfel grija
pentru ca în timpul slujbei să aibă cu ce se împărtăși. Credinciosul oferă pâinea și vinul care simbolizează
viața lui, ele fiind elemente exclusiv ale omului, și în schimbul lor primește viața veșnică.

Iată însă desfășurarea Liturghiei astăzi:

Liturghia Cuvântului (catehumenilor)- era prima parte a Liturghiei la care puteau participa și cei care încă
nu erau creștini dar se pregăteu să se boteze.
1 . Binecuvântarea mare, rugăciunea
2 . Ectenia mare
3. Antifoanele duminicale şi Fericirile
4. Intrarea Mică- vohodul cu Evanghelia
5. Trisaghionul (Sfinte Dumnezeule ...),
6. Rugăciuna de dinainte de Evanghelie rostită cu voce tare
7. Lecturi din Noul Testament
8. Omilia (explicarea textelor citite-predica)
9. Ectenia întreită
10.Rugăciuni pentru catehumeni şi trimiterea acestora din biserică; în biserica primară doar cei care erau
creștini se puteau împărtăși.

Liturghia euharistică (credincioşilor, toți care rămâneau în Biserică se împărtășeau)

11. Rugăciuni pentru credincioşi
12. HeruviculuiAducerea darurilor de pâine şi vin (Intrarea Mare)
13. Rugăciunea punerii înainte;
14. Sărutarea păcii
15. Crezul
16. Anaforaua liturgică rostită cu voce tare şi fără întrerupere de către protos;
17. Axionul
18. Frângerea pâinii;
19. Împărtăşirea tuturor primind Sfântul Trup al Domnului în mână şi bând Sfântul Sânge din potir;
20. Rugăciunea amvonului.
Sensul slujirii Sfintei Liturghii
Cerștinismul nu este o ideologie sau un sistem de valori, teoretic, la care să aderăm sau să nu aderăm, cu
care putem sau nu putem să fim de acord. Creștinismul este viață veșnică în comuniune cu Dumnezeu care
este persoana absolută „Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească.
Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi
aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care
L-ai trimis.” (Ioan 17: 1-3). Scopul existenței omului, venirea sa pe lume, creșterea și apoi moartea au ca
scop acest lucru: câștigarea veșniciei!
Prin cult Biserica ne aduce în prezența lui Dumnezeu și ne face părtași de Harul Lui. Creștinismul este o
religie liturgică, o religie în care pe primul plan este cultul, trăirea liturgică a vieţii celei noi în comuniune
cu Dumnezeu. Biserica este, în primul rând, o comunitate rugătoare, slăvitoare. Înţelegem astfel de ce
Biserica noastră se numeşte ortodoxă: este Biserica ce aduce dreaptă slăvire (orthos - doxa) lui Dumnezeu
şi, ca urmare, are credinţa dreaptă fiind Biserica cea adevărată.
Numim viața nouă, viața pe care noi o câștigăm prin botez, deoarece după botez fiecare dintre noi se
angajează să fie un ÎMPLINITOR al ecangheliei. De aici decurge și importanța participării la viața de
rugăciune a Bisericii.
Viaţa creştină autentică nu poate fi concepută în afara Sfintei Liturghii care ocupă locul central în Biserică
şi în viaţa oricărui creştin care îşi ia în serios demnitatea de mădular al Trupului lui Hristos. Dar pentru a
putea participa deplin la Liturghie şi nu numai a asista este foarte important ca fiecare credincios să
înțeleagă semnificația ei.
Sfânta Liturghie actualizează, aduce în prezent, jetfa Mântuitorului Iisus Hristos de pe Cruce. Prin jertfa
Lui, Hristos s-a oferit, din iubire pentru om, ca mâncare și băutură pentru a ne sfinți viața noastră. Fără să
ne împărtășim cu Trupul și Sângele Lui suntem morți chiar dacă suntem vi „și le-a zis Iisus: Adevărat,
adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în
voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi."
(Ioan 6, 48-54). Fără jertfa de pe Cruce, Raiul ar fi rămas închis iar oamenii nu ar fi putut să se bucure de
prezența veșnică a lui Hristos. Era necesar ca Hristos să sfințească trupul omenesc pe care îl are, pentru ca
și noi în acest trup să ne putem câștiga mântuirea. El a luat condiția noastră materială pentru a o duce la
perfecțiune prin împreuna lucrare cu Harul său. De aici și sensul împărtășirii cu Trupul și Sângele
Domnului, ca slăbiciunile noastre fizice, trupești să fie depășite prin primirea în trupul nostru a Trupului
lui Hristos și a Sângelui Lui.
Vedem că fără Domnul omul nu are nici sens și nici direcție în viața lui. Sensul vieții este dar de Sfânta
Liturghie acolo unde ne întâlnim tainic cu însuși Creatorul nostru și sfințitorul vieții noastre.
Sfânta Liturghie este punctul central al vieții Bisericii, tocmai din pricină că ea ni-l aduce pe Hristos
Domnul real, întreg și de fiecare dată când o voș sluji. Toate slujbele Bisericii sunt o pregătire pentru
Liturghie și toate culminează, își ating desăvârșirea, în Sfânta Liturghie.
Sfânta Liturghie ne sfințește trupurile și sufletele prin împărtășirea (mâncarea) Trupului și Sângelui lui
Hristos.