Sunteți pe pagina 1din 88

PRELIMINARII

Biserica este viaa cea adevrat n comuniune cu izvorul vieii, Dumnezeu, pe care omul a pierdut-o prin pcat i pe care Hristos ne-o druiete n Duhul Sfnt, este prezena n aceast lume a mpriei lui Dumnezeu. Cultul divin, ansamblul slujbelor Bisericii, reprezint intrarea noastr n aceast mprie, mprtirea concret n Duhul Sfnt de viaa cea nou n Hristos, de dreptatea, pacea i bucuria n Duhul Sfnt ce caracterizeaz mpria lui Dumnezeu (Romani 14, 17). Cultul divin este nsi viaa Bisericii iar centrul cultului ortodox este Sfnta Liturghie, numit de Sfntul Dionisie Areopagitul Taina Tainelor deoarece ea ncununeaz tot ceea ce s-a dat prin celelalte slujbe i unete cel mai deplin pe fiecare credincios i pe toi n Dumnezeul cel Unul i infinit n iubire desvrind comuniunea cu Dumnezeu.1 "Aceasta s facei spre pomenirea Mea. Fiindc de cte ori vei mnca pinea aceasta i vei bea paharul acesta, moartea Domnului o vestii pn cnd El va veni" (1 Cor. 11, 24-26). Urmnd poruncii Mntuitorului: "aceasta s facei ntru pomenirea Mea!" , cretinii s-au adunat nc de la nceputul Bisericii, n zi deDuminic, ntr-un anumit loc, s comemoreze nvierea Domnului i s celebreze a doua Sa venire, svrind Taina Euharistiei, instituit de El nsui. n Epistola lui Barnaba, scris la sfritul secolului I, se spune: "De aceea, srbtorim cu bucurie ziua a opta, dup smbt, n care Hristos a nviat i, dup ce S -a artat, S-a nlat la ceruri"2, iar nvtura celor doisprezece Apostoli ndeamn: "Cnd v adunai n

1 2

Dionisie Areopagitul, Despre Ierarhia Bisericeasc, Ed. Paidea, Bucureti, 1996, p. 75 Epistola zis a lui Barnaba, in PSB vol. I, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1979, p. 133

duminica Domnului, frngei pinea i mulumii, dup ce mai nti v-ai mrturisit pcatele voastre, ca jertfa voastr s fie curat".3 Sfantul Iustin Martirul, pe la anul 150, ne ofer in prima sa Apologie descrierea Liturghiei euharistice astfel: "Hrana aceasta se numete la noi euharistie. Nimeni nu poate participa la ea dect numai cel ce crede c cele propovduite de noi sunt adevrate i care a trecut prin baia iertrii pcatelor i a renaterii, trind mai departe aa cum ne-a transmis Hristos. Cci noi nu primim acestea ca pe o pine comun i nici ca pe o butur comun: ci, dup cum prin Cuvntul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Mntuitorul nostru, S-a ntrupat i a avut n vederea mntuirii noastre i trup i snge, tot astfel i hrana transformat n euharistie prin rugciunea cuvntului celui de la El, hrana aceasta prin care se hrnesc sngele i trupurile noastre prin schimbare.4 Facand o scurta analiza istorica, observam ca sfinii apostoli au pstrat cu sfinenie cele primite de la Mntuitorul, dar ei au adugat i forme noi, crescute din cele vechi, cerute de progresul i dezvoltarea tinerei Biserici. Ca i Sf. Apostoli, membrii primei comuniti cretine, recrutai aproape numai dintre iudei, pstreaz la nceput deprinderile de cult cu care veneau din vechea lor religie. Cultul acestei perioade a istoriei Bisericii cretine este un cult mixt, iudeo -cretin.5 Primii cretini ndeplinesc, pe de o parte, obligaiile cultului iudaic de la templu, unde ei se adun n foiorul lui Solomon, la ceasurile obinuite de rugciune ale iudeilor, pe de alt parte, ns, ei particip i la anumite adunri liturgice de cult, specific cretine, deosebite de cele din templu: i erau n fiecare zi cu struin i ntr-un cuget n templu i frngnd pine prin case i primeau hran cu bucurie i cu inim nevinovat, ludnd pe Dumnezeu (F.Ap. 2, 42-47).
3 4

nvttura celor Doisprezece Apostoli, in PSB, vol. I, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1979, p. 31 Sfantul Iustin Martirul, Apologia ntia n favoarea cretinilor, in PSB, vol. II, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1980, p. 70 5 Pr. Prof. Liviu Stan, Structura primara a comunitilor cretine, in rev. S.T., an. XXIV, nr 9-10, 1972, p. 675

n aceste adunri elementul principal era frngerea pinii, adic Sfnta Euharistie, care constituie centrul cultului celui nou, la care se adaug rugciunea i lauda lui Dumnezeu, citirile din crile sfinte (1 Tes. 5, 27; Col. 4, 16), predica i cntrile religioase (Ef. 5, 19). Cu ele erau unite agapele (1 Cor. 11, 20-22), colectele pentru sraci (1 Cor. 16, 1-2) i manifestrile harismelor (1 Cor. 14).6 Sfnta Liturghie, Taina lui Hristos i Taina Bisericii, descoper adunarea credincioilor ca fiind Biseric, Trupul lui Hristos. Prin a se aduna n Biseric (I Corinteni 11, 18), Sfntul Pavel nelege alctuirea unei adunri a membrilor Bisericii dintr-o anumit zon cu scopul de a releva Biserica prin slujirea Sfintei Liturghii. Liturghia ne unete n Biseric fcndu -ne prtai mpriei lui Dumnezeu, este manifestarea i realizarea Bisericii.7 De aceea, in studiul de fata, voi prezenta importanta teologia si pastoralmisionara a Sfintei Liturghii, pornind de la insemnatatea pe care o are in general cultul pentru viata religioasa, subliniind apoi semnificatia Sfintei Liturghii in cultul divin, teologia momentelor mai importante din Sfanta Liturghie, pentru ca in final sa accentuez valoarea pastoral-misionara a Sfineti Liturghii si importanta ei pentru viata Bisericii si a credinciosilor.

Pr. Prof. Petre Vintilescu, ncercri de istoria Liturghiei. Liturghia cretin n primele trei veacuri , in rev. S.T., an. I, nr. 1, 1929, p. 180 7 Pr. Constantin Galeriu, Mrturisirea dreptei credine prin Sfnta Liturghie, n rev. Ortodoxia, an XXXIII, nr. 1, 1981, p. 34

CAPITOLUL I Cultul crestin ca manifestare liturgica a Bisericii

Dumnezeu este Creatorul i Proniatorul nostru, al oamenilor i al lumii ntregi, adic El ne-a fcut i ne poart de grij. Pentru aceasta suntem datori s -L cinstim i s ne supunem sfintei Lui voine. Actul sau actele prin care ne artm iubirea, cinstea i supunerea ce datorm lui Dumnezeu se numesc cu un cuvnt sau termen consacrat cultul divin.8 Cuvntul cult este de origine latineasc i deriv de la forma de supin (cultum) averbului colo,-ere, care nsemneaz: a cultiva, a ngriji, a respecta, a adora. Cultul nseamn, n general, orice form sau act religios, menit s pun pe om n legtur cu Dumnezeu, iar pe de alta mijlocind sfinirea omului sau mprtirea harului dumnezeiesc. El este o manifestare extern a religiozitii omeneti. Cultul ar putea fi definit: omul n cutarea lui Dumnezeu n timp ce Revelaia poate fi definit ca Dumnezeu n cutare. Parafrazand pe parintele Liviu Stan, cultul este parte integrant a Tradiiei, el a fiinat mpreun cu cateheza apostolic, nainte de aternerea n scris a scrierilor Noului Testament. Tainicul experiat n snul comunitii bisericeti este cel care a determinat i organizarea instituional i social a Bisericii. Cultul a fost astfel, mediu de mprtire a harului, form de exprimare i pstrare a adevrului revelat, dar i nucleul spiritual care a dus la nchegarea i organizarea comunitilor n Biserica primar. Pe de o parte, cultul a fost etalonul prin care s-a msurat att fidelitatea fa de adevrurile de credin ale Bisericii, ct i fa de rnduielile ei primare i autentice de organizare social i juridic. n cult i-au gsit izvorul,
8

Mitropolitul Irineu Mihlcescu, Dogmele Bisericii Crestine Ortodoxe, Ed. Episcopiei Romanului si Husilor, 1994, p. 124

modelul i forma de exprimare toate rnduielile de baz, sau toate principiile canonice fundamentale ale Bisericii, iar toate formele de organizare sociala i toate rnduielile legate de aceasta s-au dezvoltat simetric, n concordana cu rnduielile i formele de cult.9 Pe de alt parte, cultul a fost experiat ca ntlnirea cu Hristos n actele Sale mntuitoare, sub chipul vzut al materiei i al actelor sensibile, care nu sunt nite simple simboluri, separate de har, ocazionnd doar lucrarea harului, ci ele sunt pline de putere dumnezeiasc. Bipolaritatea vzut-nevzut, creat-necreat, imanenttranscendent pe care s-a constituit cultul l-a fcut accesibil doar celor care se deschideau prin credin, dup cum afirm Leon cel Mare: Pentru a putea fi prtai cu adevrat la sfinenia Lui, Domnul nostru Iisus Hristos a limitat prezena lui fizic ntre ucenicii Si, dar nu nainte de a mplini totul ce era neces ar pentru propovduirea Evangheliei i pentru tainele Noului Legmnt apoi, S -a nlat la cer i a trimis pe Sfntul Duh n care i prin care va fi cu noi pn la sfritul veacurilor, sesizat fiind doar prin credin.10 Evlavia cretinului ortodox i gsete satisfacie deplin n cultul Bisericii dreptmritoare. Acest cult, care are un profund caracter hristologic i eclesiologic, este un dialog viu ntre Dumnezeu i comunitate. Dumnezeu le vorbete credincioilor prin Biseric i li se druiete prin Sfintele Taine. ntre cultul ortodox i dogm este o legtur strns. Biserica are certitudinea c ntre credin i trire, ntre lex credendi i lex orandi nu exist desprire, c ele se intercondiioneaz reciproc, c doctrina este conform cu Euharistia - ncununarea cultului ortodox - i c Euharistia confirm doctrina.11 Privit dup latura subiectiv (omeneasc), cultul este o nsuire natural sau oconsecin fireasc i necesar a sentimentului religios. El este dat sau cuprins n
9

Pr. Prof. Liviu Stan, Instituie i instituionalizare n viaa bisericeasc, n rev. MMS, an. XLVI, nr 1-2, 1970, p. 6 Leon cel Mare apud. Mitropolitul Irineu Mihlcescu, op. cit. 11 Pr. Ioan Andreicut, Pietismul sectant, in vol. Pietismul, Societatea de Studii Ortodoxe, Tesalonic, 2008, pp. 48-49
10

nsi noiunea sau concepia de religie. Dei manifestarea cea mai cunoscut a cultului este rugciunea, aceasta nu caracterizeaz i nu definete complet cultul. Elementele constitutive al cultului sunt totalitatea sentimentelor, gesturilor, simbolurilor, actelor, formulelor i rugciunilor prin care omul ncearc s intre n relaie cu divinitatea. Sentimentul religios se traduce, deci, n primul rnd, sub forma contiinei pe care o avem despre majestatea, atotputernicia i infinita superioritate i perfeciune a lui Dumnezeu. Din aceast contiin decurge n chip natural o atitudine de subordonare a noastr fa de Fiina suprem, care se traduce, implicit, n forme de cinstire, de adorare. Aceasta este originea i germenele, fiina cultului.12 Cultul inseamna, in general, orice forma sau act religios, menit sa puna pe om in legatura cu Dumnezeu, exprimand, pe de o parte, cinstirea sau respentul fata de Dumnezeu, iar pe de alta parte mijlocind sfintirea omului sau impartasirea harului dumnezeiesc.13 Insa, cultul nu e numai o lauda a credinciosilor adresata unui Dumnezeu ce se tine la distanta de ei si e ascuns intr-o inaltime neapropiata, ci un dialog real intre ei si Dumnezeu, credinciosii adresandu-i rugaciunea si Dumnezeu care e simtit prezent si lucrator, raspunzand cu mangaierile, intaririle, cu implinirile efective ale celor cerule de ei. Ei nu canta numai psalmi de cuprins general, de preamarire comuna a lui Dumnezeu, ci se roaga pentru implinirea trebuintelor concrete si proprii ale lor si ale celor impreuna prezenti in biserica sau si ale celor absenti dar apropiati lor.14

12 13

Lect. Univ. Dr. Dumitru Vanca, Liturgica, suport de curs, Alba-Iulia, 2005, p. 20 Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica generala, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1993, p. 45 14 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Cultul Bisericii Ortodoxe, mediu al lucrarilor Sfantului Duh asupra credinciosilor, in rev. Ortodoxia, an. XXXIII, nr. 1, 1981, p. 6

Esenta si fundamentul universal al cultului este sentimental ca ne aflam in fata lui Dumnezeu si ca intram in legatura cu El, prin invocarea numelui Sau, prin rugaciune sau prin alte mijloace. Cultul divin public este cartea de identitate a fiecarei confesiuni crestine. Rugaciunea obsteasca este aceea care da marturie despre ceea ce este si crede o Biserica. Modul de a-L intelege pe Dumnezeu si de a experimenta relatia cu El se reflecta pregnant in rugaciune. In ortodoxie, cultul divin este "duh si viata", este norma de viata. Adevaratii inchinatori, spune Mantuitorul, se vor inchina Tatalui in duh si in adevar (Ioan 4, 23-24). Rugaciunea Bisericii este duh si viata pentru ca Duhul lui Dumnezeu, pe Care-L numim "Datatorul de viata", ramane cu noi in veac . Chemarea permanenta a Duhului Sfant in cadrul rugaciunii liturgice si primirea Lui face ca Cincizecimea sa fie nu numai o sarbatoare concentrata in a 50-a zi dupa Inviere, ci una extinsa pe tot parcursul anului bisericesc. Acest fapt este reflectat mai cu seama in rugaciunile de invocare a Duhului Sfant (epicleze) si in Sfintele Taine. "In centrul oricarei Taine se afla lucrarea Cincizecimii ei proprii, adica coborarea Duhului Sfant. Astfel marturiseste credinta noastra ortodoxa rolul Duhului Sfant in iconomia mantuirii si a echilibrului trinitar. Hristos-Cuvantul pronunta cuvintele de instituire, iar epicleza cere Tatalui sa trimita Duhul Sfant, puterea sfintitoare, asupra darurilor si asupra Bisericii".15 Mai profund si mai explicit intalnim aceasta realitate in Sfanta Liturghie. In comentariul sau liturgic asupra Sfintei Liturghii, Nicolae Cabasila spune ca rezultatul sau roada patimilor, invataturii si faptelor Mantuitorului Hristos este venirea Duhului Sfant in Biserica. Aceasta este infatisata, intre altele, in ritualul turnarii apei calde in Sfantul Potir, inainte de impartasirea clericilor si credinciosilor. "Caci aceasta apa, fiind prin firea ei apa, dar avand si caldura focului, inchipuieste pe Duhul Sfant care e numit si apa, dar
15

Sf. Nicolae Cabasila, Despre viaa n Hristos, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1997, p. 91

care S-a aratat si in chip de limbi de foc cand S-a revarsat peste Sfintii Apostoli. Momentul acesta din Liturghie aminteste ziua pogorarii Duhului Sfant".16 Cultul divin este, in viziune ortodoxa, norma de viata in Hristos si dupa voia lui Hristos, cuvantul care continua sa se rosteasca sub forma si prin intermediul randuielilor de cult, a formulelor, rugaciunilor si imnelor liturgice, dar si a gesturilor si a actelor rituale.

a. Cultul intern si cultul extern Cand atitudinea noastra de respect, omagiu sau cinstire rmane ascuns in suflet sau se traduce numai in forme luntrice, se numete cult intern, subiectiv sau teologic. El se manifest de cele mai multe ori prin stri contemplative, apanajul unei stri religioase superioare. Dar cultul nu poate rmane in aceast stare embrionar. Sentimentul religios cere in chip firesc s se exteriorizeze, adic s se exprime in afar, prin forme vizibile, perceptibile, devenind, in mod inevitabil cult extern. Fiind alctuit psihosomatic, omul ii manifest material, palpabil sentimentele sale religioase. A vorbi cu i despre Dumnezeu nu este posibil decat in limitele conceptelor i definiiilor cu care omul opereaz. Aderand la o form de cult, o grupare de oameni sau o comunitate, ii confera acestuia caracterul de obicei religios, de ceremonie, deliberat i unitar acceptat. De aceea, cultul este, prin insi esena lui, ritual: din cult intern, adic din forma incipient, de simpl idee sau simire religioas, el devine extern, adic vizibil sau fenomenal. Sub forma aceasta el capt i un caracter social, colectiv. Intre fondul (esena) cultului i intre formele lui externe trebuie s existe o strans legtur, o unitate i continuitate neintrerupt. Cultul intern, lips it de forme

16

Ibidem, p. 95

10

externe de manifestare, nu poate s vieze, el incolete in chip necesar i izbucnete in afar.17 Atunci cand formele externe de cult sunt lipsite de suportul fondului sufletesc luntric, ele degenereaz in forme goale i lipsite de coninut r eligios, in ritualism, formalism, bigotism, sau alte forme pseudo-religioase, care se indeplinesc automat sau in chip mecanic. Aa sunt multe dintre riturile magice i vrjitoreti ale religiilor unora dintre popoarele primitive, dar i a multora dintre cretini care indeplinesc anumite practici religios cretine fr s mai contientizeze coninutul. Ambele forme de cult sunt de fapt unul i acelai lucru, nfiat numai n dou feluri, privit din dou puncte de vedere diferite: al strii sufleteti care constituie cultul i al manifestrii ei. De aceea, ntre ele este aceeai legtur ca ntre suflet i trup.18 Cldura sufleteasc sau pietatea, care constituie cultul intern este fr putere i neroditoare, dac nu se arat i prin acte vzute, iar actele vzute, care constituie cultul extern, sunt forme goale, frnicie curat, dac nu izvorsc din evlavie, din pietatea inimii. Cultul adevrat, integral sau complet, este deci cultul intern impreunat organic cu cel extern, adic sentimentul religios exprimat in forme externe.19

b. Cultul public si cultul particular La rndul su, cultul extern este particular i public. Cultul particular este ndeplinirea actelor cultice de fiecare individ n parte i aparte, adic nu mpreun i la un loc cu alii. Cultul public se svrete de regul in biseric i n anumite zile, mai ales n zilele de srbtoare. Cultul public, este svrirea actelor cultice de ctre
17 18

Lect. Univ. Dr. Dumitru Vanca, op. cit., p. 22 Mitropolitul Irineu Mihlcescu, op. cit., p. 125 19 Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, op. cit., p. 47

11

slujitorii bisericeti, n faa cretinilor adunai, n numr mai mare sau mai mic, ca s ia parte la efectuarea lui. Cultul divin public se svarete dup anumite cliee fixate i acceptate de comunitate, un anumit tipic, adic dup randuieli, forme i formule verbale fixe i stabile, consfinite de Biseric i inscrise in crile ei de cult.20 Cultul public este necesar, pentru c binefacerile i darurile lui Dumnezeu se revars prin el asupra tuturor oamenilor. Pentru aceea suntem datori cu toii deodat i la un loc s-l mulumim, s-L ludm i s-L slvim nencetat pe Dumnezeu. De asemenea i n cazuri de nenorociri publice, trebuie s-L rugm cu toii ca s ne scape de ele. Prin arhitectura i pictura bisericilor, prin citirile, rugciunile i cntrile slujitorilor bisericeti, prin inuta i micrile lor pline de evlavie, prin pietatea adnc de care sunt ptruni cei ce iau parte la serviciul divin, cultul public influieneaz puternic asupra sufletului omenesc i-1 determin spre o via curat i sfnt. Ci pgni i necredincioi, ci rtcii i stricai nu s -au fcut oameni de treab i buni cretini numai datorit participrii la cultul public.21 In fine, adunnd n faa altarului oameni de toate vrstele i de toate categoriile sociale i amintindu-le c toi sunt fiii lui Dumnezeu i deci frai ntre ei, cultul public contribuie n foarte mare msur la nivelarea diferenelor sociale, la cimentarea nelegerii, a friei i a dragostei ce trebuie s domnesc ntre oameni i prin aceasta la ntronarea mpriei lui Dumnezeu pe pmnt.22 Cultul particular nu e supus unor astfel de randuieli sau forme normative. In formele lui de exprimare predomin spontaneitatea, improvizaia individual sau inspiraia momentan i nota personal a fiecrui credincios. De fapt multe din formele de expresie ale pietii populare au trecut in cadrul norme lor general
20 21

Lect. Univ. Dr. Dumitru Vanca, op. cit., p. 25 Mitropolitul Irineu Mihlcescu, op. cit., p. 126 22 Ibidem, p. 127

12

acceptate devenind parte integrant a cultului divin public.23 Cu alte cuvinte, cultul particular este izvorul nesecat al cultului public. Formele acestea ale pietii personale (i populare) pot fi confirmate in cultul public atunci cand indepl inesc condiiile cerute, ca de exemplu: conformitatea cu doctrina religioas a Bisericii respective, claritatea sau puterea de expresie, satisfacerea unor cerine religioase reale i generale, resimite de toat colectivitatea.24 Cultul particular (personal) i cel public (oficial sau liturgic) nu se exclud, ci se completeaz unul pe altul. Intrucat omul este fiin individual i social in acelai timp, viaa religioas complet se satisface prin echilibrul just care trebuie s existe intre obligaiile cultului social de o parte i nevoile pietii personale a fiecrui ins in parte.25 In crestinismul ortodox, accentual se pune ins ape cultul divin public, danduse intaietate si mai multa importanta rugaciunii liturgice sau collective in viata religioasa, pentru ca participarea la ea este necesara pentru mantuire. Rugaciunea liturgica depaseste particularismul si egoismul, cultivand in membrii comunitatii rugatoare sentimental si constiinta universalitatii Bisericii din care facem parte. Forma ei este desavarsita si sfintita prin lunga ei intrebuintare in cultul public. Ea ne invata sa ne integram in comunitate, sa vedem dincolo de nevoile si interesele proprii si sa ne rugam nu numai pentru cei prezenti, ci si pentru cei absenti, pentru cei de departe, pentru toata lumea si pentru unirea tuturor. Contopindu-se astfel in aceasta liturghie cosmica, in care totul canta slava lui Dumnezeu, invatam adevarul evanghelic ca nu suntem izolati, ci legati unii de altii, ca nu ne putem mantui de unul singur, ci numai in comunitate.26

23 24

Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, op. cit., p. 48 Lect. Univ. Dr. Dumitru Vanca, op. cit., p. 26 25 Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Originea, instituirea i dezvoltarea cultului cretin, in rev. S.T., an. XV, nr. 3-4, 1963, p.133 26 Idem, Liturgica generala

13

c. Functiile cultului Scopul cultului este s creeze sau s mijloceasc o stare de legtur, de comunicare, mai mult sau mai puin direct, intre cei doi termeni sau factori ai si: Dumnezeu, pe de o parte, i omul (Biserica) de alta. Stabilirea unei relaii Dumnezeu om este scopul cultului. In urma acestei tentative, cultul dobandete i implinete in acelai timp unele funciuni diferite ca pondere i importan.27 Funcia latreutic a cultului. Dac avem in vedere subiectul cultului, adic pe om, atunci funciunea cea dintai a cultului cretin este cea latreutic, adic adorarea lui Dumnezeu. Prin funcia latreutic a cultului se manifest relaia ascendent dintre Dumnezeu i om; care pleac de la om spre Dumnezeu. Exteriorizarea nevoii fireti de a preamri pe Dumnezeu se datoreaz diferitelor sentimente care ne copleesc in faa dumnezeirii Sale: a) Admiraia in faa atotputerniciei i mreiei lui Dumnezeu determin rugciunea de laud a Bisericii. b) Contemplarea buntii, a dragostei i a milostivirii nemrginite a lui Dumnezeu fa de fpturile Sale, din care izvorte sentimentul recunotinei sau mulumirea, duce la implinirea rugciunii de mulumire pentru binefacerile druite. c) Recunoaterea slbiciunii, a imperfeciunii i a pcatelor noastre, in contrast cu atotputernicia, perfeciunea i sfinenia absolut a lui Dumnezeu, d natere rugciunii de mrturisire (pocin) i de cerere sau solicitare a ajutorului divin. In Liturghia ortodox se reliefeaz mai ales rugciunea de mulumire sau euharistia; cu alte cuvinte, exprimarea recunotinei noastre fa de Dumnezeu constituie nota predominant i funciunea de cpetenie al celei mai importante taine, care se svarete in cadrul Liturghiei i care poart chiar denumirea greceasc de Euharistie (mulumire). Autorii ortodoci din epoca noastr subliniaz caracterul doxologic al liturghiei. El corespunde datoriei omului de
27

Lect. Univ. Dr. Dumitru Vanca, op. cit., p. 28

14

a celebra i a recunoate slava lui Dumnezeu. in vreme ce noiunea de slav este o noiune cheie a gandirii ebraice, noiunea de cinste devine un element important in crile sfinte prin cultura alexandrin. Dar in Noul Testament i in liturghia greceasc, cinstirea () este aproape intotdeauna asociat slavei () ma i cu seam in doxologii.28 Acest aspect doxologic este mai cu seam o caracteristic predominant a cultului ortodox. i nu doar rugciunea ca expresia a cultului este ptruns de slav ci i pictura, arhitectura, muzica etc. respir slava dumnezeirii i mai cu seam a Duhului Sfant.29 Funciunea harismatic sau sfinitoare a cultului. Dac lum ca punct de referin pe Dumnezeu (obiectul cultului), atunci funcia cultului este cea harismatic, sacramental sau sfinitoare. Prin cult Biserica urmrete s imprteasc credincioilor harul sfinitor al lui Dumnezeu. Intrucat harul este absolut necesar in vederea mantuirii, funcia aceasta este fundamental in cult i este esenial in Biserica cretin.30 Funcia harismatic a cultului pune in eviden lucrarea harului divin pe care Dumnezeu ni-l comunic, indeosebi prin serviciul sfintelor taine i al ierurgiilor, adic acele slujbe de binecuvantare i sfinire, cuprinse in Molitfelnic, care intesc s cuprind i s menin necontenit, in curentul harului dumnezeiesc, intreaga fire zidit i intreaga existen omeneasc. Funcia harismatic este, de altfel, strans unit cu cea latreutico-euharistic in cultul ortodox. In formele acestui cult, cele dou scopuri fundamentale alterneaz, ieind cand unul cand cellalt pe primul plan, iar uneori se intalnesc laolalt, fuzionand inseparabil in una i aceeai form de cult, slujb sau rugciune, ca de exemplu in sfanta Euharistie, centrul Sfintei Liturghii, care reprezint atat

28 29

T. Spidlik, Spiritualitatea Rsritului Crestin, Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 97 P. Evdokimov, Ortodoxia, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1996, p. 235 30 Lect. Univ. Dr. Dumitru Vanca, op. cit., p. 29

15

forma suprem de expresie a omagiului adus de Biseric lui Dumnezeu, cat i darul cel mai de pre fcut oamenilor de ctre Dumnezeu.31 Funciunea didactic (catehetic) a cultului. Se mai poate vorbi i de o a treia funciune a cultului Bisericii cretine: funcia didactic. Dei secundar sau indirect, funciunea didactic sau catehetic (pedagogic-educativ) se evideniaz in mai toate slujbele Bisericii. Prin intermediul textelor liturgice (doxologii, tropare, irmoase, stihiri, dogmaticile glasurilor etc.) se realizeaz atat instruirea sau edificarea credincioilor in invtura de credin cretin ortodox, cat i promovarea vieii religioase-morale. Formele cultului i randuielile sfintelor slujbe sunt adic nu numai mijloace de exprimare a evlaviei i mijloace de imprtire a Harului divin, ci i o coal sau catehez vie. Aceasta corespunde poruncii exprese lsate de Mantuitorul: Mergand, invai toate neamurile invandu-le s pzeasc toate cate v-am poruncit vou (Mt. 28,19-20). Dar invtura nu poate fi un scop in sine, ci un mijloc.32 Funcia aceasta didactic a cultului este evident mai ales in partea de la inceput a Liturghiei, Liturghia catehumenilor, in care se reinnoiete simbolic lucrarea invtoreasc a Mantuitorului. Indeosebi lecturile biblice, predica i cateheza sunt elementele de cpetenie prin care cultul ii implinete misiunea sa didactic, edificatoare sau catehetic. Dar nu numai in Liturghie ci i in toate celelalte slujbe, in imne, tropare, condace sunt esute cele mai variate invturi de credin. Cuvantul ca expresie a laturii didactice a Bisericii i lucrarea liturgic, expresie a laturii ei sacramentale sunt unite in cel mai natural mod.

31 32

Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, op. cit., p. 64 Lect. Univ. Dr. Dumitru Vanca, op. cit., p. 31

16

d. Importanta cultului in viata religioasa ortodoxa Cultul crestin constituie tezaurul cel mai de pret al Ortodoxiei si titlul ei de mandrie. De aceea este atat de mult pretuit si joaca un rol de frunte in viata religioasa a crestinilor ortodocsi.33 Pentru cei mai muli, cretinismul ortodox se reduce, in bun parte, la trirea i practicarea formelor de cult, care au fost si raman izvorul de capetenie al evlaviei si al religiozitatii ortodoxe. Esena Ortodoxiei se experiaz i se triete prin participarea la formele, tradiiile, datinile i instituiile ei de cult. Spre deosebire de catolicism, unde predomin organizaia bisericeasc (unitate cu Papa) i fa de protestantism, unde are intaietate cuvantul invturii i activitatea practic, Ortodoxia se caracterizeaz inainte de toate i se definete prin cultul ei, deoarece el reprezint insi tradiia vie a Bisericii, adic spiritualitatea sau viaa ei religioas, in necontenit trire i micare.34 Trirea duhovniceasc ortodox, cultul rsritean, avnd legtura strns cu doctrina, se caracterizeaz prin realism. Sfintele slujbe nu fac numai o pomenire n forma artistic a evenimentelor evanghelice, ci le reactualizeaz, le rennoiesc pe pmnt. n timpul slujbei Crciunului, nu se face o simpl amintire despre naterea Mntuitorului, ci Hristos se nate n chip misterios; n Sptmna Patimilor sufer; n luminata noapte de Pati El nviaz. Mntuitorul continua s triasc n Biseric pn la sfritul veacurilor, iar noi devenim martori la toate lucrrile Sale. Sub cupola bisericii ortodoxe te simi aproape de Dumnezeu, ai convingerea c cerul se coboar pe pmnt, c locuieti n casa Tatlui, c cele cereti se unesc cu cele pmnteti. Acesta este sentimental fundamental al Ortodoxiei, care se rsfrnge imediat n cult, n sfintele slujbe. Cultul ortodox n ntregime este mrturia i realizarea acestei concepii de via, a cunoaterii intime, a umanizrii i ntruprii
33 34

Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, op. cit., p. 81 Lect. Univ. Dr. Dumitru Vanca, op. cit., p. 53

17

Fiului lui Dumnezeu, ncoronat de nviere. Datorit acestui sentiment, cretinul ortodox posed cu adevrat cunotina i bucuria, aa cum le posedau primii cretini.35 R. Taft relateaz replica unui preot rus care in discuia cu un preot catolic ce incerca s-i sugereze c in comparaie cu invtura doctrinei, confesiunea sincer, catehismul, rugciunea particular etc., ritualul cultic este o chestiune secundar, zice: Pentru voi este intr-adevr secundar. Intre noi ortodocii (i la aceste cuvinte ii fcu semnul crucii) nu este aa. Liturghia este rugciunea noastr comun, introduce credina noastr in tainele lui Hristos mai bine decat tot catehismul vostru. Trece pe dinaintea ochilor notri viaa Domnului nostru, Hristosul rus, i asta se poate intampla doar in comuniune, in sfintele noastre slujbe, in tainele sfintelor noastre icoane. [] Pentru a inelege taina lui Hristos cel inviat, nici crile voastre, nici predicile voastre nu sunt de vreun ajutor. Pentru aceasta e nevoie s fi trit cu Biserica Ortodox Noaptea Sfant (Patile). i din nou ii fcu semnul sfintei cruci.36 Pentru cretinul ortodox viaa e cult. Este impreun trire cu Dumnezeu. Painea se incepe cu semnul crucii. Lucrul se incepe la fel. Temelia casei cu o rugciune. Roiul de albine, mieii, vacile, mainile, fantanile, toate se fac in numele Domnului. Cultul nu e secundar. Este viaa de zi cu zi. Cultul este momentul favorabil al dialogului i ntlnirii cu Dumnezeu, este locul special al prezenei Domnului n Biserica Sa. Prin intermediul cultului, Biserica ia cunotin de ea nsi ca popor a lui Dumnezeu i corp a lui Hristos, cci n cult se manifest n mod real ntruparea Domnului care-i face sensibil prezena. Prin divinitatea i umanitatea Sa, intim unite n misterul ntruprii, Iisus Hristos este locul propriu i unic al ntlnirii ntre Dumnezeu i oameni.
35 36

Pr. Ioan Andreicut, op. cit., pp. 49-50 Robert Taft, Oltre loriente e loccidente, Lipa, Roma, 1999, p. 171 apud. Lect. Univ. Dr. Dumitru Vanca, op. cit., p. 55

18

n cult nvtura de credin devine doxologie, cuvntare de mrire a lui Dumnezeu. Formulrile vechi ortodoxe ale dogmei treimice i hristologice au fost expresii liturgice, sau, cel puin expresii care au intit la slujirea imediat a imnului liturgic. Biserica Ortodox a preferat formularea liturgica a adevrurilor de credin i astfel i-a pstrat posibilitatea gndirii teologice libere, pe care Apusul prin definiiile dogmatice excesive a exclus-o. Cultul ortodox, trirea duhovniceasc, are n centru jertfa lui Hristos, a Crui moarte a adus rscumprarea tuturor. Actualiznd lucrarea mntuitoare a lui Dumnezeu, cultul mrturisete continuu i solemn ceea ce Domnul a fcut pentru noi. Biserica crede i arat c Domnul este prezent n mod efectiv cnd se aduna s slujeasc Tainele i s vesteasc cuvntul Evangheliei. Ea este n El i El este n ea, n mod tainic. Or, Hristos este n acelai timp Cuvnt i trup, Dumnezeu i om. Cultul mrturisete divinitatea i umanitatea Domnului.37 Slujba bisericeasc este expresia credinei celei mai profunde, mrturisirea colectiv i public de credin i de trire a dogmelor. Preot i credincios, sunt mpreun angajai n trirea i pstrarea credinei. Cultul este nsi credina mrturisit, simit, cntat, transformat n rugciune i ntrit prin legtura de credin, cu fraii notri, cu Biserica ntreag. Ortodoxia nu se definete ci se experimenteaz prin trire. Toate trsturile predominante ale cultului ortodox sunt comune i cultului Bisericilor rsritene separate care au pstrat chiar intr-o msur mai mare i intr-o form mai originar aspectele patristice primare ale cultului cretin.

37

Pr. Ioan Andreicut, op. cit., pp. 50-51

19

CAPITOLUL II Sfanta Liturghie ca incununare a cultului divin public ortodox

In conformitate cu cele afirmate in capitolul anterior, cultul divin al Bisericii Ortodoxe hraneste si intareste in crestini credinta, nadejdea si dragostea, si-l pregateste pentru a fi cetatean al raiului.38 In centrul cultului divin se afla Sfanta Liturghie care este adorarea publica a madularelor, oferita prin preot lui Dumnezeu.39 In literatura primelor secole, cultul este descries ca ntlnire cu Hristos n actele Sale mntuitoare prin intermediul celor vzute: Iar Euharistia aa s o facei, tiind c Taina Domnului cel rstignit i nviat serbm, mai nti pentru potir, rugai-v aa: mulumim ie, Tatl nostru, pentru via cea sfnta a lui David, sluga Ta, ce ne-ai fcut-o cunoscut prin Iisus, Fiul Tu; iar pentru frngerea pinii zicei: mulumim ie, Tatl nostru pentru viaa, cunotina i nelegerea ce ne-ai descoperit prin Iisus Fiul Tu. Dup cum aceast pine frnt era mprtiat pe dealuri i adunndu-se s-a fcut una, aa s se adune Biserica Ta de pe toat faa pmntului ntru mpria Ta Vie harul Tu i treac lumea aceasta, Maranata.40 Sfnta Liturghie este cea mai de seam sfnt slujb obsteasc a Bisericii rugtoare. Ea este o rnduil de sfinte rugciuni n timpul crora se svrseste si se aduce jertf fr de snge a Legii celei Noi, ntemeiat de Mntuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Tain si credintat de El Sfintilor Si Apostoli, iar de acestia urmasilor lor sfintiti, arhiereii si preotii, pentru a fi svrsit de-a pururi n

38 39

Sf. Ioan din Krontadt, Liturghia: cerul pe pmnt, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 259 Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea dumnezeiestii liturghii, Ed. Bizantina, Bucuresti, 2005, p. 18 40 nvttura celor Doisprezece Apostoli, p. 33

20

Biserica crestin spre pomenirea Lui si spre iertarea pcatelor membrilor Bisericii Lui.41 Sfnta Liturghie este miezul cultului divin, public si comun, precum si culmea cea mai nalt a tririi duhovnicesti.42 Mntuitorea jertf de pe Golgota este irmosul tuturor darurilor, iar Sfnta Liturghie este aducerea necontenit a acestei jertfe si nssi lucrarea Lui n Biseric. Ea este dumnezeiasca si preasfnta Tain a Tainelor lui Iisus Hristos. n ajunul mortii Sale pe Cruce, adica Joi seara la Cina cea de Tain, nssi Mntuitorul, serbnd Pastile mpreun cu ucenicii Si, lund pinea si binecuvntnd a frnt si a dat ucenicilor Si, zicnd: Luati, mncati, acesta este Trupul Meu. Lund apoi potirul si m ultumind, le-a dat lor zicnd: Beti dintru acesta toti, Acesta este Sngele Meu, al Legii celei Noi, care pentru voi si pentru multi se vars spre iertarea pcatelor (Matei 26, 26, 28; Marcu 14, 22, 24; Luca 22, 19, 20; I Corinteni 11, 23, 25). a. Sfnta Liturghie cununa ntregului cult ortodox Centrul i cununa cultului ortodox este Sfnta Liturghie. Aici se realizeaz cea mai nalt trire duhovniceasc, pentru c Liturghia constituie viaa Bisericii. n timpul Liturghiei, nu numai c se sfinesc cinstitele daruri, ci se rennoiete ntregul mister al ntruprii de la petera din Betleem, pn la Muntele Mslinilor, de la Natere pana la nlare.43 n spiritul primilor cretini a se aduna n biseric (I Cor. XI, 18), nsemna a realiza o astfel de ntrunire, a crei int s fie de a se manifesta, de a se realiza prin ea Biserica. Aceasta adunare este euharistic: svrirea Liturghiei, frngerea pinii constituie ncununarea ei. Aa cum mrturisete ntreaga Sfnt Tradiie, mpreun cu Sfntul Apostol Pavel, trei elemente erau nedesprite: Adunarea
41 42

Sf. Ioan din Krontadt, op. cit., p. 178 Ibidem, p. 185 43 Pr. Ioan Andreicut, op. cit., p. 51

21

(synaxa), Euharistia i Biserica. Unitatea acestor trei elemente, att de evident pentru Biserica primar, a ncetat s mai fie evident pentru contiina modern. Numai aa se explic faptul c adeseori ntruniri religioase care n-au ca int frngerea pinii, jertfa euharistic, nici nu pot avea aceast int neavnd o preoie de hirotonie haric, ci au ca scop crearea unei atmosfere de piozitate dulceag care impresioneaz pentru moment, captiveaz pe credincioii nenrdcinai bine n trirea duhovniceasc a Bisericii.44 Sfnta Liturghie este sacramentul adunrii . Hristos a venit ca s adune laolalt pe fiii lui Dumnezeu cei mprtiai (Ioan XI, 52). Taina Bisericii este taina Trupului lui Hristos: Unde sunt doi sau trei, adunai n numele Meu, spune Mntuitorul, acolo sunt i Eu n mijlocul lor (Matei XVIII, 20). Minunea adunrii ecclesiale const nu n aceea c ea este suma persoanelor pctoase i nevrednice ce o compun, ci n faptul c ea este Trupul lui Hristos. Sfnta Euharistie nu este numai una dintre taine, ci este manifestarea i mplinirea Bisericii n putere, sfinenie i plintate. n vechime, cine lipsea de la slujba euharistica fr motive ntemeiate, era excomunicat, pentru ca el nsui se rupee din unitatea organic a Trupului lui Hristos manifestat prin Liturghie.45 Dac Trupul lui Hristos este reprezentat de ctre cei adunai n biseric, capul este reprezentat de ctre preotul hirotonit. Un grup de credincioi devin adunare a Bisericii cnd sunt prezidai de preot. Chiar dac, dup condiia sa omeneasc, preotul nu este dect unul dintre cei adunai, totui, datorit darurilor Sfntului Duh slluite n Biserica de la Rusalii i transmise fr ntrerupere prin punerea minilor episcopului, el face activ puterea preoiei lui Hristos care S -a sfinit pe El nsui pentru noi i Care este singurul Mare Preot al Noului Testament: Iisus, prin aceea c rmne n veac, are o preoie venic (Evr. VII, 24).
44 45

Al. Schmemann, Euharistia-Taina mprtiei, Ed. Anastasia, Bucureti, 1992, p. 84 Pr. Prof. Dr. Ene Branite, Participarea la Liturghie, Ed. Romania cretin, Bucureti, 1999, p. 82

22

Sfinenia Bisericii nu decurge din sfinenia oamenilor ce o alctuiesc, ci din sfinenia lui Hristos; la fel sacerdoiul preotului nu este al su, ci este a lui Hristos, druit Bisericii, pentru c ea este Trupul Su. Hristos nu este n afara Bise ricii nici n-a delegate nimnui puterea Sa, ci rmne n Biseric i, prin Duhul Sfnt, umple viaa acesteia. Participarea credinciosului la viaa Bisericii, comuniunea lui deplin cu Hristos se realizeaz la Sfnta Liturghie.46 Astfel, Sfnta Liturghie poate fi socotit ca un mijloc de transcendere a oamenilor de la viaa nchis n egoism i n lume, la viaa de comunicare cu Dumnezeu, ca mprie a Lui. Rugciunile indic o astfel de transcendere sau ieire a omului nchis n egoism, spre Dumnezeu Cel n Treime, sau al iubirii, chiar cnd se cer n rugciuni bunuri necesare vieii pmnteti, drept condiii de pregtire pentru mpria lui Dumnezeu.47 Trirea duhovniceasc pe care o experimenteaz credinciosul la Sfnta Liturghie nu-i deloc subiectiv, nu-i o emoie lipsit de suport. n mod concret, la Liturghie, ntre Dumnezeu i om se ntmpl ceva, se reactualizeaz relaia cu Hristos, se realizeaz un urcu, o unire crescnd cu Dumnezeu Cel n Treime preamrit. Credincioii care particip duminic de duminic la Sfnta Liturghie mpreun, vor spori i ntre ei n comuniune. Nici un fel de alt asociaie nu creeaz ntre oameni legturi aa de profunde ca Liturghia. De fapt, comuniunea creat la Sfnta slujb nu se mrginete la cei prezeni, ci se extinde la toi cei ce sunt mbrcai n Hristos, fie c triesc, fie c au adormit.48 Liturghia ortodoxa, asa cum exista ea astazi, este o trilogie, este o alcatuire din trei parti bine distinct si anume: Proscomidia, Liturghia celor chemati si

46 47

Ibidem, p. 86 Pr. Ioan Andreicut, op. cit., p. 53 48 Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Participarea la Liturghie si metode pentru realizarea ei, in rev. S.T., an. I, nr.7-8, 1949, p. 567

23

Liturghia credinciosilor.49 De aceea, la Sfnta Liturghie credincioii realizeaz o naintare comun n mpria Sfintei Treimi . n prima parte se pregtesc darurile, care la vremea potrivit se vor preface n trupul i sngele Domnului. De fapt, aceast parte pregtitoare numit Proscomidie nu este numai o pregtire a darurilor, ci i o anumit producere sau pro-prezen a lui Hristos Cel jertfit.50 Proscomidia are ca temei faptul ntruprii i rstignirii lui Hristos. Daca simpla rugciune ctre Hristos ne pune n legtur cu El, cu att mai mult rnduiala Proscomidiei. Dac i n icoana este o anumit prezen lucratoare a lui Hristos, n Proscomidie, numita i ea chip i icoana a lui Hristos, este o mai evident prezen a lui Hristos Cel ce S-a nscut din Fecioara, S-a rstignit i a nviat. Pe lng pregtirea darurilor de pine i vin, i pe lng pre -aducerea lor n timpul proscomidiei, credincioii se pregtesc i se pro-aduc pe ei nii. Desigur, ntre Proscomidie i Liturghie propriu-zis, liturghia credincioilor, este o deosebire. Nicolae Cabasila ne spune c: La Proscomidie se aduce lui Dumnezeu Hristos ca prg a creaiei, sau ca dar prezentat Tatlui de cnd a luat trupul nostru din Fecioara, deci pn ce n-a fost nc rstignit; de aceea nu se aeaz darurile de la nceput pe altar; cci jertfa venit mai trziu, cnd a fost njunghiat spre slava Tatlui .51 Aa cum Hristos se pro-aduce nc nainte de a se rstigni, aa ne proaducem mpreun cu El noi toi, pregtindu-ne pentru o adevrata moarte dup omul cel vechi, i pentru nviere mpreun cu El. Dialogul ntre noi i Dumnezeu, suiul duhovnicesc nceput la Proscomidie l continum la Liturghia celor chemai, sau la Liturghia chemrii i nvturii. Dac citirea Apostolului i Evangheliei, precum i predica n vremurile de nceput ale Bisericii, au fost aezate aici, aveau ca i temei mulimea catehumenilor ce se
49 50

Pr. Prof. Spiridon Candea, Agnetul si miridele in cadrul Sfintei Liturghii, in rev. S.T., an. V, nr. 7-8, 1953, p. 483 Pr. Ioan Andreicut, op. cit., p. 55 51 Sf. Nicolae Cabasila, Tlcuirea dumnezeietii Liturghii, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1989, p. 198

24

pregteau pentru Sfntul Botez i care la a treia Parte a Liturghiei, Liturghia credincioilor, nu mai puteau participa. Chiar dac astzi marea majoritate a celor prezeni snt cretini, totui chemarea i nvtura au o importan foarte mare. Chemarea adresat credincioilor este o invitaie de a nu rmne n starea n care se afl, de a nainta spre starea de credincioi vrednici de a participa la aducerea jertfei euharistice. nvtura este necesar pentru c s-au nmulit membrii Bisericii, care cunosc prea puin nvtura cretin.52 Lecturile biblice din cadrul Sfintei Liturghii reprezint principalul izvor al credinei i evlaviei noastre i, n acelai timp, unul dintre mijloacele prin care Liturghia ne pregtete pe de o parte, ca s ne apropiem i s primim cu vrednicie Sfintele Taine, iar pe de alt parte ca s ne putem pstra i s rmnem ntr-nsa. Cuvntul Domnului din Sfnta Evanghelie ne este dat deci n Liturghie ca o lumin pentru mintea, sufletul i inima noastr, aa precum Sfntul Su Trup ni se d spre ntrirea i tmduirea sufletului i a trupului nostru. A treia parte a Sfintei Liturghii, i cea mai important, este Liturghia credincioilor sau Liturghia jertfei i a Sfintei mprtanii. Aici Liturghia i atinge inta, aici credincioii au posibilitatea s fie prtai la cea mai aleas desftare duhovniceasc, mplinindu-se cuvintele Mntuitorului: Eu v rnduiesc vou mprie, precum Mi-a rnduit Mie Tatl Meu, ca s mncai i s bei la masa Mea, n mpria Mea (Luca, XXII, 29-30). Daca adunarea i pregtirea credincioilor, proaducerea darurilor, este o prim condiie a Liturghiei, dac prin chemarea la o via aleas i prin nvarea dreptei credine credincioii nainteaz mpreun n mpria Sfintei Treimi, mplinirea st n a ajunge cu Hristos la mas ntru mpria Sa.53

52 53

Pr. Ioan Andreicut, op. cit., p. 56 Pr. Prof. Dr. Dumitru Belu, mprtia lui Dumnezeu i Biserica, in rev. S.T., an. VIII, nr. 5 6, 1956, p. 539

25

La fiecare Liturghie, sub form de miride, toi membrii Bisericii snt adunai n jurul Agneului - Mielul de jertfa, i unii n jertfa Sa. Cnd s-a sfarit Proscomidia, totul este raportat la jertfa lui Hristos, noi toi sntem ascuni cu Hristos n Dumnezeu (Col. III, 3). Cnd se scoate o mirid i se pronun un nume, persoana respectiv este oferit n jertfa lui Dumnezeu, este fcut s intre n iertarea pcatelor, n harul luminos care izvorte din mormntul lui Hristos, n viaa transfigurat i ndumnezeit pentru care a fost creat. Druindu -ne pe noi nine i unii pe alii i toat viaa noastr lui Hristos, la momentul culminant al prefacerii vom fi prezeni n ofranda venic adus ctre El lui Dumnezeu pentru mntuirea neamului omenesc. Hrnindu-ne apoi cu Pinea cea cereasc i cu paharul vieii, gustnd i vznd ct de bun este Domnul, vom da deplina satisfacie evlaviei celei mai curate.54 b. Sfanta Liturghie centrul cultului Bisericii Ortodoxe Dupa cum afirma parintele Dumitru Staniloae, cultul Bisericii Ortodoxe are in central lui Sfanta Liturghie, in care se savarseste, prin lucrarea Sfantului Duh, prefacerea painii si vinului in trupul si sangele Domnului si se impartasesc credinciosii de acestea si de insusi Sfantul Duh care e salasluit in trupul euharistic al Domnului ca intr-un locas si ca intr-o biserica.55 Spre deosebire de toate confesiunile apusene, despre Biserica Ortodox se poate spune c este Biserica ce celebreaz Sf. Liturghie. Duhul preocuprilor adiacente-caritativ, social, evanghelizri, misiunile externe sunt preocupri mai noi i aproape necunoscute in Ortodoxie. In general cretinul nu ateapt din partea preotului sau episcopului nici reacii politice nici implicaii sociale (dac sunt e bine, dar nu sta e rolul lui).
54 55

Pr. Ioan Andreicut, op. cit., p. 58 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 5

26

Cretinul ortodox ateapt doar slujirea liturgic. Cand, dup ani de vacant intr-o parohie, cretinii au venit la episcopie au cerut preot ca s ne fac Sf. Liturghie, s ne boteze copii i s ne cunune s fim cretini.56 Centrul cultului ortodox este Sfnta Liturghie57, slujba n care se realizeaz, prin excelent, intrarea noastr n mprie, mai precis unirea tuturor n Biseric i intrarea Bisericii n mpria lui Dumnezeu. Toate celelalte slujbe sunt o pregtire pentru Liturghie i i gsesc mplinirea n ea. Sfntul Dionisie Areopagitul numete Sfnta Liturghie Taina Tainelor deoarece ea ncununeaz tot ceea ce s -a dat prin celelalte slujbe i unete cel mai deplin pe fiecare credincios i pe toi n Dumnezeul cel Unul i infinit n iubire desvrind comuniunea cu Dumnezeu.58 Este cea mai important slujb din cultul Bisericii Ortodoxe este Sfnta Liturghie, pentru c, n cadrul ei, are loc prefacerea darurilor de pine i vin n Sfntul Trup i Snge ale Domnului Hristos.59 Prima Sfnt Liturghie a fost svrit de Mntuitorul Hristos la Cina cea de Tain, nainte de patimile Sale. Atunci, lund Iisus pinea, a binecuvntat-o i, frngnd-o, a dat-o apostolilor spunnd: Luai, mncai, acesta este Trupul Meu; apoi, lund paharul cu vin, a spus: Bei dintru acesta toi, acesta este sngele Meu, care pentru voi i pentru muli se vars spre iertarea pcatelor . Mntuitorul a stabilit un legmnt nou ntre Dumnezeu i oameni, pecetluindu-l cu nsui Trupul i Sngele Su pe Golgota. Apoi, pentru ca de roadele acestei jertfe s beneficieze ntreaga omenire pn la sfritul veacurilor, a poruncit apostolilor: Aceasta s o facei ntru pomenirea Mea!. Prin aceste cuvinte, Mntuitorul a mputernicit pe Sfinii Apostoli s aduc jertfa cea nou, cerndu-le s o fac spre aducere aminte de
56 57

Lect. Univ. Dr. Dumitru Vanca, op. cit., p. 54 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, op. cit., p. 48 58 Dionisie Areopagitul, op. cit., p. 78 59 Pr. Prof. N. C. Buzescu, Liturghia-centrul cultului ortodox, n rev. Ortodoxia, an. XXXIII, nr. 1, 1981, p. 45

27

patimile i jertfa Sa. La rndul lor, Sfinii Apostoli au transmis acest drept arhiereilor i preoilor, ca urmai legitimi ai lor.60 Sfnta Liturghie este slujba cea mai sfnt, prin care Sfnta Biseric aduce lui Dumnezeu prinosul ei de recunotin i de cinstire pentru bi nefacerile primite de la El. Ea este i o reactualizare a jertfei Mntuitorului pentru mntuirea noastr, iar rnduiala simbolizeaz ntreaga via a Mntuitorului, de la natere pn la nlarea Sa la ceruri. Aceast sfnt slujb mijlocete credincioilor ntlnirea real i adevrat cu Mntuitorul Hristos, prezent sub forma pinii i a vinului, sfinite prin lucrarea Sfntului Duh. Astfel, Sfnta Liturghie ofer cretinilor darul cel mai de pre i ea reprezint centrul ntregului cult divin public ortodox, avnd ca scop sfinirea credincioilor.61 Dar liturghia nu este numai izvor al vietii intru Hristos, ci si auxiliarul si promotorul ei. Ea nu numai ca genereaza spiritualitatea si religiozitatea crestina, ci poate sa o si promoveze, sa o cultive, adica sa o dezvolte, sa o intareasca sau sa o aprofundeze si sa o imbogateasca. Aceasta religiozitate gaseste in liturghie mediul cel mai potrivit pentru manifestarea sau exprimarea ei in forme, rituri si formule edecvate, consfintite de o ananima traditie si verificate de o veche experienta a generatiilor care ne-au precedat. Nicaieri ca in liturghie nu gasim modele mai desavarsite ale rugaciunii, in diferitele ei forme: de multumire, de slavire si de adorare.62 Ca o completare, mai toate tainele si ierurgiile stau in legatura directa sau indirecta cu Sfanta Liturghie. Astfel, unele din ele se savarsesc chiar in cursul Liturghiei, ca de exemplu hirotonia si impartasirea. Randuiala altora este
60 61

Ibidem, p. 46 Episcop Serafim, Sfnta Liturghie, n vol. Credina Ortodox i viaa cretin, Ed. Arhiepiscopiei, Sibiu, 1992, p. 298 62 Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, op. cit., p. 593

28

indisolubil impletita cu cea a Liturghiei, ca sfintirea sfantului si marelui Mir la Liturghia din Joia Patimilor, sfintirea cea mare a apei la Boboteaza, parastasul si diferitele ierurgii pentru pomenirea mortilor. Altele se savarsesc fie inainte de Liturghie, ca: hirotesiile, sfintirea bisericii, botezul si mirungerea de odinioara, fie dupa ea, cum e de exemplu cununia.63 Imprejurul Sfintei Liturghii graviteaza si se grupeaza deci toate formele si manifestarile mai de seama ale cultului ortodox, care-si intemeiaza puterea si efectele sale sfintitoare pe jertfa Mantuitorului, actualizata in Liturghie. De aceea sustinem ca Sfanta Liturghie este, fara de seama, centrul cultului public divin al Bosericii Ortodoxe.

63

Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica Speciala, Ed. Nemira, Bucuresti, 2002, p. 225

29

CAPITOLUL III Teologia alcatuirilor imnografice si a randuielii Sfintei Liturghii


a. Antifoanele In primele secole crestine, dupa adunarea poporului in biserica si intrarea arhiereului si a preotilor, Sfanta Liturghie incepea cu lecturile din Sfanta Scriptura si explicarea lor (predica). Antifoanele au aparut mai tarziu ca un serviciu liturgic distinct savarsit in timpul procesiunii spre biserica in care urma sa se savarseasca Sfanta Liturghie. Se cantau psalmi insotiti, ca refrene, de anumite imne liturgice si se rosteau rugaciuni. Incepand cu secolele VII-VIII acest serviciu liturgic devine o parte introductiva a Sfintei Liturghii pastrand insa pana astazi caracterul de pregatire pentru intrarea in Imparatia lui Dumnezeu si scotand in evidenta, alaturi de Intrarea mica si de Intrarea mare, sensul dinamic al Liturghiei, de inaintare spre Imparatie.64 Denumirea de antifoane vine de la practica cantarii alternative a psalmilor si a refrenelor de catre doua grupuri de cantareti. Pana in secolul al XIV-lea se cantau ca antifoane psalmii 91, 92 si 94 precedati de rugaciunile corespunzatoare rostite cu voce tare si incheiate cu ecfonise. Ca refren al celui de al doilea psalm intalnim, dupa secolul al VI-lea, imnul "Unule - Nascut", atribuit imparatului Iustinian. Treptat s-a ajuns sa nu se mai cante decat cate trei stihuri din fiecare psalm asa cum este prevazut pana in prezent de cartile de cult la randuiala Liturghiei din zilele de rand.65

64 65

Alexander Schmemann, op. cit., p. 108 Karl Christian Felmy, De la Cina de Taina la Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii Ortodoxe, Ed. Deisis, Sibiu, 2008, p. 68

30

Din secolul al XIV-lea in duminici si in sarbatori psalmii antifonici au fost inlocuiti cu antifoanele specifice slujbei Obednitei (Tipica) si anume psalmii 102 si 135 si Fericirile (cu stihiri). In practica, in special in parohii, cu exceptia praznicelor imparatesti care au antifoane speciale, ca antifoane se canta numai versetul intai al Psalmului 102, imnul Unule - Nascut si Fericirile (fara stihiri). Antifoanele simbolizeaza prezicerile Profetilor, care anunta venirea Fiului lui Dumnezeu pe pamant, cea din Fecioara, strigand: "Dumnezeul nostru pe pamant S-a aratat si intru podoaba S-a imbracat", aratand deci intruparea Lui, pe care noi o marturisim, primind-o si invatand-o prin slujitorii si martorii oculari ai Cuvantului, care au devenit Apostoli. Noi trebuie sa stim ca la inceputul oricarei slujbe de dimineata si de seara, mai intai se canta psalmii Vechiului Testament, apoi cantarile noului Har, intrucat Vechiul Testament a precedat, al carui Legiuitor a fost Acesta, Cel ce S-a nascut in zilele de demult, ca sa aiba cunostinta toti, ca unul si acelasi Dumnezeu si Stapan este, Cel Care si pe acestea si pe acelea le-a legiuit, Hristos.66 In numar de trei pentru ca "Dumnezeu este intreit in Persoane si, prin aceasta, trei e un simbol al infinitatii dar al infinitatii in iubire caci Dumnezeu e infinitatea vietii in iubire"67, antifoanele ne pregatesc pentru a deveni partasi iubirii dumnezeiesti prin intrarea in Imparatia Sfintei Treimi. De aceea inaintea primelor doua antifoane slavim Sfanta Treime iar inainte de cantarea Fericirilor ne rugam, precum talharul pe cruce, sa fim pomeniti intru Imparatie. Alcatuit la persoana I singular, antifonul I este un indemn pe care fiecare trebuie sa si-l adreseze pentru o angajare totala, din adancurile cele mai intime ale fiintei, din adancurile inimii, in slavirea lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale:

66 67

Paul Evdokimov, Rugciunea n Biserica de Rsrit, Ed. Polirom, Iai, 1996, p. 162 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate i Comuniune n Liturghia Ortodox, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 2004, pp. 112-113

31

"Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul si toate cele dinlauntrul meu numele cel sfant al Lui. Binecuvantat esti Doamne." Sinteza a intregului psalm 102, acest verset ne arata starea in care trebuie sa purcedem in pelerinajul nostru spre Imparatia lui Dumnezeu, starea in care ne putem apropia de Dumnezeu cel ce miluieste pe cei ce se tem de El precum tatal pe fii (Ps. 102, 13). Intregul continut al credintei crestine depinde de modul in care se raspunde la intrebarea "Cine este Iisus Hristos?". Prin cantarea imnului UnuleNascut, "una dintre cele mai pline de invatatura alcatuiri care se spun la o slujba dumnezeiasca"68 peste care insa multi credinciosi trec cu superficialitate fara a lua seama la bogatia de invataturi pe care o cuprinde, raspundem inca de la inceputul Sfintei Liturghii la aceasta intrebare. Antifonul al II-lea este o marturisire de credinta in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care ne-a deschis calea spre Imparatia lui Dumnezeu si ne daruieste puterea de a intra in ea: "Unule-Nascut, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu, Cel ce esti fara de moarte si ai primit, pentru mantuirea noastra, a te intrupa din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria; Carele neschimbat Te-ai intrupat si rastignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai calcat. Unul fiind din Sfanta Treime, impreuna slavit cu Tatal si cu Duhul Sfant, mantuieste-ne pe noi!"69 Marturisim astfel ca una dintre persoanele Sfintei Treimi, si anume Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, S-a intrupat, pentru mantuirea noastra, din Sfanta Fecioara Maria dar ramanand esenial acelasi in dumnezeirea Sa. Prin intrupare Fiul lui Dumnezeu a primit firea umana in ipostasul Sau realizandu-Se unirea ipostatica a firii dumnezeiesti si a celei omenesti adica o persoana in doua firi, Persoana lui Iisus Hristos. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, S-a rastignit pentru noi si a murit cu trupul insa, fiind Dumnezeu adevarat, moartea nu L-a putut
68 69

Ibidem, p. 119 Sf. Ioan din Krontadt, op. cit., p. 178

32

tine si a inviat "cu moartea pe moarte calcand" deschizandu-ne calea spre mantuire, spre dobandirea vietii de veci in Imparatia Sa. Inspirata in mod direct de anatema a X-a a sinodului V ecumenic din anul 553 ("Daca cineva nu marturiseste ca Domnul nostru Iisus Hristos Care S-a rastignit cu trupul este Dumnezeu adevarat si Domn al slavei din Sfanta Treime, sa fie anatema") si exprimata sub forma de rugaciune, aceasta marturisire de credinta sintetizeaza invatatura hristologica a Bisericii70, asa cum a fost ea definita de catre sinoadele ecumenice de pana atunci: - Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut inainte de veci din Tatal si de o fiinta cu El, care S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a facut om - Sinodul I ecumenic (325); - In Persoana lui Iisus Hristos firea dumnezeiasca si firea omeneasca sunt unite ipostatic: neamestecat si neschimbat, neimpartit si nedespartit. De aceea Fecioara Maria este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu () - Sinoadele III si IV ecumenice (431 si 451); - Iisus Hristos este Persoana din veci a Fiului lui Dumnezeu ("Unul din Sfanta Treime") care a asumat firea umana si a murit in trup pentru mantuirea noastra Sinodul V ecumenic (553). Marturisirea se incheie cu rugaciunea adresata lui Hristos pentru a ne impartasi de roadele lucrarii Sale: "mantuieste-ne pe noi" ceea ce este echivalent cu a spune: "pomeneste-ne intru Imparatia Ta".71 Dupa rugaciunea de a fi pomeniti intru Imparatia lui Dumnezeu (Intru Imparatia Ta cand vei veni, pomeneste-ne pe noi Doamne), Hristos insusi ne vorbeste atragandu-ne atentia asupra conditiilor intrarii in imparatia Sa (Matei 5, 312). "Sa nu te intristezi daca nu auzi daruindu-se de fiecare fericire Imparatia

70 71

Karl Christian Felmy, op. cit., p. 73 Pr. Prof. Constantin Galeriu, op. cit., p. 30

33

cerurilor, ne avertizeaza Sfantul Ioan Gura de Aur. Chiar daca rasplatile sunt diferite totusi toate duc in Imparatia cerurilor".72 Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este Imparatia Cerurilor - saracia cu duhul sau smerenia de buna voie (Sfantul Ioan Gura de Aur) este conditia esentiala a intrarii in Imparatie, ea ne deschide portile cerului pentru ca numai cel care isi cunoaste nimicnicia inseteaza dupa Dumnezeu. Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia - plangerea este mantuitoare atunci cand este o expresie a pocaintei, a strapungerii inimii si a intoarcerii spre Dumnezeu.73 Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul - blandetea, cel dintai rod al bunatatii si al iubirii aproapelui, ne face asemenea lui Hristos: " Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre "(Matei 11, 29). Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura dreptatea inseamna aici cucernicie (Sfantul Ioan Gura de Aur), virtutea in general (Sfantul Chiril al Alexandriei) pe care trebuie sa o cautam cu toata dorinta inimii noastre; Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui - milostenia izvoraste din iubirea de Dumnezeu si de aproapele si se arata prin ajutorarea trupeasca si sufleteasca a semenilor si atrage mila lui Dumnezeu asupra noastra; Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu - curatia inimii o dobandim atunci cand reusim sa smulgem din ea radacinile pacatului, adica poftele si gandurile rele, si o umplem de iubire si de dorinta dupa Dumnezeu; Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema - scopul a tot ceea ce facem in viata trebuie sa fie pacea care este dar si har de la Duhul Sfant,
72 73

Sf. Ioan Gur de Aur, Omilii la Matei, in PSB, vol. XXIII, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1991, p. 251 Sf. Ioan din Krontadt, op. cit., p. 180

34

semn al prezentei Sale care ne transporta in "lacasul" Sau (Sfantul Serafim de Sarov); Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor luptand pentru dreptate, avand ca arme adevarul si iubirea, pana la a fi prigoniti ne identificam cu Mantuitorul Care a suferit rastignire; Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea - prigonirea nu aduce fericirea decat daca cel prigonit este cu adevarat nevinovat, daca ocara este mincinoasa si victima este un martor al Adevarului, al lui Hristos Insusi. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri - ca o concluzie a ultimei fericiri dar si a antifonului al III-lea si a intregii parti introductive a Sfintei Liturghii, Mantuitorul ne indeamna sa ne bucuram si sa ne veselim de intrarea in Imparatia Sa care se va infaptui in timpul Sfintei Liturghii.74 Cntarea Fericirilor exprim de fapt condiiile ce se cer pentru trirea mpriei cerurilor75, n care cretinul este situat deja, cu toate c nu n chip desvrit.

b. Imnul Trisaghion Imnul trisaghion este anterior sinodului al IV-lea ecumenic (451) cand a fost cantat de catre sinodali dar nu avem date sigure cu privire la originea lui. Unii teologi explica originea textului trisaghionului prin combinarea de catre Biserica a imnului ingeresc: "Sfant, Sfant, Sfant" (Isaia 6, 3; Apocalipsa 4, 8) cu versetul 2 al psalmului 41: "Insetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu" (in textul liturgic "Dumnezeul cel tare, cel viu").
74 75

Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, op. cit., p. 239 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, op. cit., p. 167

35

Alti autori consemneaza traditia conform careia trisaghionul a fost revelat in mod minunat unui copil in timpul patriarhului Proclu al Constantinopolului (434436). Potrivit acestei traditii un cutremur a ingrozit populatia Constantinopolului determinandu-i sa iasa in procesiune in frunte cu patriarhul si imparatul. Un copil a fost atunci rapit in cer unde a auzit imnul trisaghion intonat de ingeri. Invatand multimea sa cante acest imn, cutremurul s-a potolit.76 Pana astazi trisaghionul este folosit ca un imn ce insoteste procesiunile, in special cele prin care se invoca mila lui Dumnezeu pentru indepartarea catastrofelor si restabilirea echilibrului cosmic. Sinodul Trulan preconizeaza cantarea trisaghionului in vremea schimbarilor cosmice. Aceasta folosire a trisaghionului se intemeiaza pe credinta in coninutul tainic si puternic al numelui lui Dumnezeu care determina linistirea elementelor in conflict si restabilirea ordinii cosmosului.77 Aparand doar in secolul al V-lea, imnul nu a facut parte intotdeauna din Liturghie. Utilizarea sa procesionala a dus la cantarea trisaghionului si in timpul procesiunilor care se faceau in zilele de sarbatoare spre biserica ce purta hramul respectiv si in care se slujea Sfanta Liturghie. Ulterior s-a generalizat folosirea acestui imn si in duminici si in zilele care nu aveau procesiuni asfel incat, spre sfarsitul secolului al V-lea, cantarea trisaghionului marca practice inceputul Liturghiei devenind o parte a acesteia. La sarbatorile mari in care, inainte de Sfanta Liturghie, avea loc botezul catehumenilor si venirea procesionala a acestora in biserica intonandu-se "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat. Alilulia!" aceasta cantare inlocuieste pana astazi trisaghionul. La fel la sarbatorile Sfintei Cruci cand, inainte

76 77

Paul Evdokimov, op. cit., p. 169 Karl Christian Felmy, op. cit., p. 156

36

de Liturghie, se faceau procesiuni cu Sfanta Cruce cantandu-se: "Crucii Tale ne inchinam Stapane si Sfanta Invierea Ta o laudam si o slavim!". Dupa Sfantul Nicolae Cabasila, cantarea aceasta e imprumutata parte din cantarea ingerilor, parte din cantarea sfintilor psalmi ai Proorocului si este alcatuita de Biserica lui Hristos, fiind inchinata Sfintei Treimi .78 El exprima uimirea sufletului in fata sfinteniei lui Dumnezeu si credinta ca numai pentru ca este sfant Dumnezeu poate milui. Slujirea divina ne descopera sfinenia lui Dumnezeu fara sa ne explice ce este. In sfinenie ni se reveleaza concentrat toate insusirile dumnezeiesti. Ea e misterul luminos si activ al prezenei divine. In ea e concentrat tot ce deosebeste pe Dumnezeu de lume. Am intrat in cer si experienta prezentei lui Dumnezeu a devenit acum foarte prezenta. " Uluit de vederea orbitoare a cerului si a pamantului, sufletul este ca si depasit de aceasta supraabundenta si se daruieste in intregime, devine jertfa curata, nu poate decat sa faca sa tasneasca imnul treimic".79 Ortodoxia a atribuit intotdeauna un sens treimic trisaghionului marturisind astfel ca sfintenia isi are izvorul in faptul ca Dumnezeu este treime de persoane: Tatal - izvorul sfinteniei, Fiul - biruitorul mortii (tare), Duhul Sfant - datatorul de viata (fara de moarte).80 In sens mistic, Trisaghionul simbolizeaza unitatea Bisericii triumfatoare cu cea luptatoare, acerului cu pamantul, a ingerilor si a sfintilor cu oamenii, unire realizata prin intruparea si venirea Fiului lui Dumnezeu pe pamant. El ne sugereaza si prezenta mistica sau participarea nevazuta a sfintilor ingeri la slujba de slavire pe care o inaltam lui Dumnezeu impreuna cu dansii, precum se roaga preotul in Rugaciunea intrarii, in timpul vohodului cu Evanghelia: Fa ca impreuna cu

78 79

Sf. Nicolae Cabasila, op. cit., p. 55 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, op. cit., p. 186 80 Idem, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol I, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1997, p. 178

37

intrarea noastra sa fie si intrarea sfintilor tai ingeri, care slujesc impreuna cu noi si impreuna slavesc bunatatea Ta81

c. Heruvicul Element caracteristic al Intrarii Mari, cu mare impact asupra credinciosilor, Heruvicul este cantarea lenta si mareata intonata la strana in care melodia si cuvintele se unesc pentru a ne pregati duhovniceste sa-L primim pe Hristos, Imparatul tuturor, Care se jertfeste pentru noi. Denumirea de Heruvic sau Imn heruvimic vine de la afirmatia acestei cantari ca noi, cei care participam la Sfanta Liturghie, ii inchipuim tainic pe heruvimii care intoneaza cantarea intreit sfanta "facatoarei de viata Treimi". Prin extensie tot denumirea de Heruvic se foloseste si pentru imnele speciale care se canta in timpul Intrarii Mari in Joia si Sambata Mare si anume "Cinei Tale celei de Taina" si respectiv "Sa taca tot trupul". Conceput initial sa fie cantat continuu, heruvicul este intrerupt, din secolul al XII-lea de pomenirile rostite de preot cu voce tare, pastrandu-si insa unitatea. Heruvicul sau Imnul Heruvic, care incadreaza astazi ritul iesirii cu Darurile, este generalizat sau consacrat in randuiala Liturghiei in secolul VI printrun decret al imparatului bizantin Iustin al II-lea. El inlocuia, de altfel, un psalm care se canta in acest loc inca mai dinainte, pe un tact papadic, menit sa umple golul creat prin intreruperea cursului Liturghiei in timpul cat credinciosii se perindau pe dinainte altarului, pentru a preda diaconilor darurile de paine si de vin pentru Sfanta Euharistie. La incept Heruvicul se canta fara a fi interrupt, ca azi, de ritul vohodului.82 Imnul heruvic este o cantare ampla, patrunzatoare in care melodia lina, dand putere cuvintelor, are un rol esential pentru transpunerea credinciosilor intr-o stare
81 82

Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, op. cit., p. 241 Ibidem, p. 209

38

sufleteasca potrivita aducerii sfintei jertfe:"Noi care pe heruvimi cu taina nchipuim si facatoarei de viata Treimi ntreit sfnta cntare aducem, toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam". Prin Imnul heruvimic, Biserica ne cheama sa-L insotim pe Hristos pe drumul martiriului care duce la Golgota si la Jetfa de pe Cruce, alungand din sufletul nostrum orice grija lumeasca83, spune un parinte grec. Imnul heruvic, cntat de credincioi ndat dup ectenia ce le-a fost destinat, vine s ni-L prezinte pe mpratul slavei, nconjurat de cetele ngereti. Iar faptul c noi contientizm c n mijlocul nostru este Hristos nconjurat de toat otirea cereasc, impune urmtoarul ndemn: s tac tot trupul omenesc i s stea cu fric i cu cutremur i nimic pmntesc ntru sine s nu gndeasc (Heruvicul Smbetei celei Mari). n timpul acestui imn, preotul rostete o impresionant rugciune pe care am putea-o rezuma n cteva cuvinte: Tu m nvredniceti ca preot, dar eu nu m pot afla pasiv n vrednicia ce mi-o druieti, sau nu o pot primi fr s i -o cer i s m druiesc ei.84 In evlavia populara Heruvicul este perceput de regula ca referindu-se strict la Intrarea Mare intelegand ca urmare prin primirea "mparatului tuturor" intampinarea procesiunii Intrarii Mari. Astfel uneori se ajunge la exagerari nemaifacandu-se diferenta intre darurile consacrate si cele neconsacrate. Dupa cum observa Nicolae Cabasila, unii se inchina darurilor purtate la Vohodul Mare socotindu-le drept Trup si Sange al Lui Hristos.85 Probabil din acelasi motiv unii credinciosi doresc sa fie atinsi pe cap cu Sfantul Potir. Dar Heruvicul nu se refera doar la Intrarea Mare. Analiza textului sau scoate in evident faptul ca acesta este o introducere la intreaga actiune liturgica ce
83 84

Pr. Stefanos Anagnostopoulos, op. cit., p. 208 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate i Comuniune, p. 229 85 Sf. Nicolae Cabasila, op. cit., p. 64

39

urmeaza, de la anafora la impartasire. Aceasta interpretare a imnului heruvic este confirmata de patriarhul Eutihie al Constantinopolului care (in sec. VI) protesteaza impotriva celor care credeau ca psalmul cantat atunci in timpul Intrarii mari se refera strict la acea procesiune.86 Teodor de Andida interpreteaza in acelasi sens: "Imnul heruvic, care se cnta, ndeamna pe toti sa fie mai cu luare aminte de acum si pna la sfrsitul Liturghiei, lasnd toata grija de aici, ca sa primeasca pe Marele mparat, prin mpartasire".87 Aceasta interpretare a fost preluata in Comentariul lui Sofronie al Ierusalimului si interpolata in cel al Sfantului Gherman al Constantinopolului. Privind Heruvicul nu ca pe o parte izolata a Liturghiei ci in legatura cu ceea ce va urma, ca o pregatire pentru anafora si Impartasire intelegem ca cantarea intreit sfanta pe care o aducem inchipuindu-i tainic pe heruvimi este imnul ingeresc "Sfnt, Sfnt, Sfnt, Domnul Savaot..." pe care il vom canta in timpul anaforalei. Iar indemnul de a lepada toata grija lumeasca este o anticipare a exclamatiei " Sus sa avem inimile!" de dinainte de anafora. Asadar Imnul heruvimic ii invata pe credinciosi ca ei, care vor canta cantarea intreit sfanta a heruvimilor (Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot din timpul anaforalei) trebuie sa lase toata grija cea lumeasca (sus sa avem inimile) ca sa-L primeasca pe Hristos prin impartasire.88 In concluzie putem spune ca Heruvicul este o pregatire pentru intreaga Liturghie a credinciosilor atragandu-ne atentia asupra privilegiului infricosator de a participa la aceasta alaturi de puterile ingeresti si inchipuind tainic pe heruvimi. Scopul acestei participari este primirea lui Hristos, Imparatul tuturor, prin

86 87

Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, op. cit., p. 244 Teodor, episcop de Andida, Comentariul liturgic, in rev. B.O.R., an. LXXXIX, nr. 3-4, 1971, p. 310 88 Sfantul Gherman I, Arhiepiscopul Constantinopolului, Talcuirea Sfintei Liturghii, in rev. M.O., an XXVIII, nr. 34, 1976, p. 200

40

impartasire. Pentru a ne face vrednici de aceasta este nevoie sa lepadam toata grija cea lumeasca.

d. Raspunsul de la sarutarea pacii si imnul Iubi-te-voi Doamne Sa ne iubim unii pe altii ca ntr-un gnd sa marturisim indeamna diaconul la sarutarea pacii iar poporul raspunde Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfntul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita. Nu se stie exact cum a evoluat aceasta formula liturgica deoarece vechile manuscrise liturgice nu cuprind de obicei decat cele rostite de episcop sau preot, partea ce revine diaconului fiind eventual indicata de cuvintele incepatoare. In orice caz in primele secole se folosea expresia paulina: mbratisati-va unul pe altul cu sarutare sfnta (I Cor. 16, 20). In secolul al X-lea intalnim indemnul Sa ne iubim unii pe altii! caruia ulterior i se adauga ca intrun gand sa marturisim (intalnit in manuscrise din secolul al XII -lea), completare care leaga indemnul la iubire de marturisirea credintei. Raspunsul Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfntul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita apare tot din secolul al XII-lea fiind initial recitat numai de clerici si apoi preluat de popor.89 In forma ei de azi formula liturgica ce introduce sarutarea pacii scoate in evidenta faptul ca iubirea dintre noi este premiza marturisirii credintei in Sfanta Treime. Chiar mai mult, insasi iubirea dintre noi, ca impartasire din iubirea Sfintei Treimi, este o marturisire de credinta in Sfanta Treime. Daca n-am simti valoarea iubirii, care nu ne poate veni dect de la Dumnezeu Cel n Treime, nu am lauda si admira cu toata puterea Sfnta Treime si nu ne-am sili sa naintam n ea. Astfel marturisind credinta noastra n Dumnezeu cel n Treime nu socotim pe Dumnezeu ca un adevar teoretic ci ne marturisim credinta noastra ntr-un Dumnezeu al iubirii n Sine nsusi si izvor al iubirii din noi .90
89 90

Teodor, episcop de Andida, op. cit., p. 311 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, op. cit., p. 244

41

In timpul cantarii Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfntul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita episcopul si preotii se inchina de trei ori in fata Sfintei Mese rostind Iubi-Tevoi Doamne, vrtutea mea, Domnul este ntarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu (Ps. 17, 1) si saruta Cinstitele Daruri si Sfanta Masa. Practica sarutarii, mai intai numai a Sfintei Mese apoi si a Cinstitelor Daruri, apare prin secolul al XIII-lea fiind introdusa probabil ca un substitut al sarutului pacii la Liturghia savarsita de un singur preot si ulterior generalizata.91 Acest act este o expresie a dragostei fata de Dumnezeu pe care o aratam sarutand Cinstitele Daruri, care se vor preface in Trupul si Sangele Domnului, si a Sfintei Mese, altarul pe care se aduce Sfanta Jertfa. Dragostea si credinta in Dumnezeu o exprimam folosindu-ne de cuvintele psalmistului: Iubi- Te-voi Doamne, vrtutea mea, Domnul este ntarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu (Ps. 17, 1). Ne aratam astfel dorinta de a implini prima porunca a Domnului: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta (Marcu 12, 30). Dumnezeul nostru e Cel ce ne-a iubit mai intai: Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, nct pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede n El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3, 16). El ne da si noua puterea sa-L iubim si sa ne iubim aproapele, chiar si pe vrajmasi, el este vrtutea, ntarirea, scaparea si izbavitorul nostru. Liturghierul precizeaza ca, pentru a sublinia solemnitatea momentului, acest verset poate fi cantat in altar sau la strana. In cazul slujbei in sobor episcopul si preotii, dupa sarutarea Cinstitelor Daruri si a Sfintei Mese, isi dau succesiv sarutul pacii pe umeri, strangandu-si mana dreapta. Sarutarea se da de trei ori in numele Sfintei Treimi, cel dintai spunand: Hristos n mijlocul nostru, celalalt raspunde Este si va fi iar cel

91

Paul Evdokimov, op. cit., p. 187

42

dintai incheie Totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor. Marturisim astfel ca Hristos este in mijlocul nostru si ne da puterea sa ne iubim unii cu altii. In practica greceasca si slava, dupa sarutarea umerilor, preotii isi saruta reciproc mainile pentru ca Hristos lucreaza sfintenie prin aceste maini. Sarutarea umerilor, care in timpul lui se practica numai in Postul Mare, este explicata prin aceea ca umerii sunt simbolul vietii active prin care putem purta crucea Domnului pentru a fi rastigniti cu El, n masura n care ne e posibil .92 Nu putem sa ne iubim aproapele, inclusive dusmanii, decat lepadandu-ne de egoism, asumandu-ne crucea si urmandu-i lui Hristos (Matei 16, 24).

e. Cu vrednicie si cu dreptate Prin acest imn credinciosii confirma preotului ca inimile lor s-au inaltat, acesta ii cheama sa inainteze in savarsirea Tainei Sfintei Euharistii, dupa ce mai inainte vor multumi lui Dumnezeu.93 Sfantul Ioan Gura de Aur scrie ca: Se numeste Euharistie (multumire), pentru ca ea constituie amintirea multor binefaceri ale lui Dumnezeu si a proniei divine. De aceea preotul ne indeamna sa-I multumim lui Dumnezeu pentru lumea intreaga si pentru toate cate am primit, pentru cele trecute si prezente, pentru cele intamplate si care se vor intampla".94 Multumirea aceasta ne elibereaza de cele pamantesti, ne urca la cer si ne preschimba in ingeri. Deci, multumim lui Dumnezeu pentru binefacerile Lui nesfarsite dar, in principal, pentru cel mai mare dintre darurile dumnezeiesti, Sfanta Euharistie. Prin aceasta, Aceluia nu I se adauga nimic, dar noi devenim casnicii lui Dumnezeu.95
92 93

Ibidem Pr. Stefanos Anagnostopoulos, op. cit., p. 316 94 Sf. Ioan Gur de Aur, op. cit., p. 201 95 Pr. Stefanos Anagnostopoulos, op. cit.

43

Sfantul Nicolae Cabasila ne spune ca raspunsul: Cu vrednicie si cu dreptate, inseamna ca toti sunt de acord sa se savarseasca Sfanta Euharistie: Dupa ce toti credinciosii au consimtit si au cantat Cu vrednicie si cu dreptate, preotul ofera lui Dumnezeu Sfanta Euharistie".96 Cu alte cuvinte, preotul realizeaza o simfonie cu poporul, apoi se intoarce in Sfantul Altar si continua. Dupa Sfantul Ioan Gura de Aur, aceste cuvinte arata unitatea Trupului lui Hristos si egalitatea dintre slujitor si credinciosi inaintea Darurilor dumnezeiesti. Inaintea Darurilor toti suntem egali. Multumirea catre Dumnezeu este comuna, pentru ca nu multumeste doar preotul ci intregul popor. Dupa ce incepe preotul, toti sunt de acord ca multumirea este vrednica si indreptatita. Si atunci preotul incepe Sfanta Euharistie si intreg poporul participa si merge impreuna cu slujitorul.97

f. Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot Cantarea este o sinteza a cantarii treimice ingeresti, auzita de profetul Isaia, cand Domnul l-a chemat la slujirea profetica: Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot, plin e cerul si pamantul de marirea Ta", cu cantarea Osana intru cei de sus; bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului. Osana intru cei de sus !" (cantare preluata din Psalmul 117, 24-26, care prevesteste intrarea triumfala a Domnului in Ierusalim: Aceasta este ziua, pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea. O, Doamne, mantuieste! 0, Doamne, sporeste! Binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului...") cu care evreii L-au primit pe Domnul in sfanta cetate, venit sa patimeasca de bunavoie.98

96 97

Sf. Nicolae Cabasila, op. cit., p. 91 Sf. Ioan Gur de Aur, Comentariile sau talcuirea Epistolei a doua catre Corinteni, Ed. Sophia, Bucuresti, 2007, p. 120 98 Pr. Stefanos Anagnostopoulos, op. cit., p. 321

44

Sfant este Tatal, Sfant si Fericit in mod special, caci numai acea natura a lui Dumnezeu este fericita. "Sfant" este Fiul, ca Cuvant al lui Dumnezeu si intiparirea Persoanei Sale si imagine a Arhetipului si pecete neclintita si natura neschimbata: ca Fiu din El, adica din Tatal nascut, nepatimitor, Cuvant din Ratiune si ca Cel prin Care s-au facut toate, si cele vazute, si cele nevazute, dupa Apostolul si dupa cum spune si David: "Prin Cuvantul Domnului cerurile s-au intarit". Sfant este si Duhul Sfant, Carele de la Tatal purcede si Se odihneste in Fiul si sfinteste toate si, desavarsitor fiind, nu este desavarsit de altcineva, sfintitor, iar nu sfintit. Precum soarele este izvor si cauza si a razei, si a stralucirii, dar prin raza nu este impartasita noua lumina (stralucitoare) si ea insasi este cea care ne lumineaza pe noi si este impartasita de catre noi, tot asa si Dumnezeu si Tatal este izvor si cauza a Fiului si a Sfantului Duh. Duhul, purces din Tatal, este trimis prin Fiul si Se face vazut. Zicerea "Domnul uneste pe Tatal si pe Fiul si pe Duhul Sfant si Uniunea arata Treimea".99 Dupa Sfantul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, serafimii zic de trei ori "Sfant", desavarsind doxologia in (zicerea) "Domnul Savaot", exprimand o natura unica, Sfanta Treime, pentru ca sa ne fie marturisita noua si de catre Sfintii Serafimi insisi.100 Iar Sfantul Ioan Gura de Aur spune in acest sens: In cer, ostile ingeresti dau slava, crestinii pe pamant slujesc si aduc impreuna cu ei aceeasi doxologie. Deasupra, Serafimii canta imnul intreit Sfant, aici pe pamant, multimea credinciosilor, psalmodiaza aceeasi cantare. Cele ceresti si cele pamantesti au aceeasi sarbatoare.101 Pe evreieste, asa este: "Osana, Adonai, Asdina, Baruh, Patir, Abbath, Semma, Denian, Sabaot". Dumnezeul Puterilor este Cel care a voit sa fie jertfit Vitelul cel ingrasat, dar Mielul Care se jertfeste totdeauna de buna voie si vesnic
99

Ibidem Sfantul Gherman I, Arhiepiscopul Constantinopolului, op. cit., p. 204 101 Sf. Ioan Gur de Aur, op. cit., p. 163
100

45

viu, Care savarseste jertfa mistica si totdeauna vine din nou (este de fata) prin Botez: Sfant esti imparatul veacurilor si datator al intregii sfintiri. Tu esti atottiitorul, Carele pecetluieste (binecuvinteaza) Sfintele Daruri; Sfant si Fiul, Unul-Nascut al Tau, Domnul nostru Iisus Hristos, Carele mai inainte de veci S-a nascut din Tine intr-un mod de nespus; Sfant si Duhul Tau Cel Prea Sfant, Carele cerceteaza toate, chiar si adancurile Tale, Care este Dumnezeu, prin Carele toate cele din cer si de pe pamant se sfintesc.102 Cantarea de biruinta ne aduce impreuna cu puterile ingeresti inaintea Tronului lui Dumnezeu si acesta este motivul pentru care preotul stand, in fata Sfintei Mese nu ne cheama simplu, ci mai intai pomeneste pe Heruvimi si pe Serafimi. Dupa aceea, indeamna pe toti crestinii sa-si inalte vocea, sa alunge gandurile de la cele pamantesti, amintindu-si de preamarirea si preaslavirea lui Dumnezeu, impreuna cu ingerii.103

g. Axionul Axionul nu se nfieaz n fond dect tot ca o dezvoltare a unei formule existente n rolul preotului, prin intrarea credincioilor ntr'un rol mai activ. Astfel, n irul rugciunilor de pomenire (diptice) dup sfinirea darurilor, Liturghia Sfntului Iacob coninea deja formula de pomenire Mai ales a Prea Sfintei i prea binecuvntatei, curatei, stpnei noastre de Dumnezeu Nsctoarei i pururea Fecioarei Mria". Rspunsul scurt i general al poporului: Pomenete, Doamne Dumnezeul nostru" a fost nlocuit mai trziu cu imnul axion", n cinstea Sfintei Fecioare. O cntare dup toate regulile imnului nu atingea ntru nimic aici rnduiala liturghiei euharistice, fiind plasat dup epiclez, adic spre extremitatea opus poziiei ocupate de imnul heruvimic. De fapt, psalii nu au facut dect s
102 103

Sfantul Gherman I, Arhiepiscopul Constantinopolului, op. cit., p. 212 Pr. Stefanos Anagnostopoulos, op. cit., p. 322

46

ntrerup monotonia rugciunilor de pomenire, intonnd la rndul lor cu voce tare, unul din troparele cu care preoii ori chiar diaconii nsoeau n tain for mula pentru pomenirea Sfintei Fecioare. Astfel de tropare, dup unele manuscrise, au fost: Nsctoare de Dumnezeu Fecioar...", Bucur-te, cea plin de dar" i chiar Vrednic eti..." etc.104 Originea Axionului se afl n diferitele imne care nsoeau nc din vechime pomenirea nominal a Sfintei Fecioare n cursul rugciunii de mijlocire (mai ales dup epoca ereziei lui Nestorie), ca o manifestare spontan a iperduliei (supravenerare) fa de Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu. Cinstirea Maicii Domnului este atestat nc din Evanghelii (Bucur-te, cea plin de har Arhanghelul Gavriil, femeia din popor, Sf. Elisabeta) i din secolul I.105 Istoria axionului duminical nu se ncadreaz dect prea puin n date sigure. Originea lui ncepe cu a doua parte a imnului i anume cu: Ceea ce eti mai cinstit...", care este o compoziie a melodului Cosma de Maiuma, formnd irmosul cntrii a noua din trioda de la slujba deniei din Joia Mare. Ne gsim deci la mijlocul veacului VIII. Se pare totui c aici avem de-a face cu un mprumut fcut de Cosma Melodul de la Efrem Sirul, ale crui imne n cinstea Sfintei Fecioare se zice c se ncepeau cu formula: Mai cinstit dect Heruvimii i fr de asemnare dect toate cetele ngereti". Nu avem ns nici un indiciu c acest irmos ar fi gsit ntrebuinare nc din timpul lui Cosma n liturghia credincioilor. Dimpotriv, precum vom vedea, avem motive s credem c, pn la ntregirea lui oficial cu prima parte, va fi rmas numai n rnduiala utreniei i a altor oficii.106 ntregirea axionului pare a se fi fcut n mnstirile Muntelui Athos, iar introducerea lui oficial ca imn cntat n liturghie pare s se fi ntmplat spre finele
104 105

Sf. Ioan din Krontadt, op. cit., p. 201 Pr. Vasile Grajdian, Teologia cantarii liturgice in Biserica Ortodoxa, Ed. Universitatii Lucian Blaga, Sibiu, 2000, p. 175 106 Teodor, episcop de Andida, op. cit., p. 326

47

veacului al zecelea. Imprejurrile sunt ns nvluite n legend, pe care descrierile aghiorite ne-o nfieaz astfel. Intr-una din chiliile de la schitul Protatului cu hramul Adormirea Maicii Domnului" (valea Adin), un frate gzdui ntr-o smbt seara pe un monah necunoscut, n lipsa stareului su plecat la privegherea de la biserica mnstirii. Fcndu-i pravila clugreasc n chilie, fratele intona la locul cuvenit din slujba de noapte (deci nu liturghia) imnul Ceea ce eti mai cinstit dect Heruvimii...". Dup ce termin, strinul, n loc s-1 lase a-i continua rnduiala, ncepu el s cnte din nou acelai imn n cinstea Sfintei Fecioare, dar ntregit cu partea nti: Cuvine-se cu adevrat...". Dup ncheierea rugciunilor, fratele rug pe oaspe s-i scrie i lui cuvintele, pe care el atunci le auzise pentru ntia oar. Neavnd altceva la ndemn, strinul i scrise pe o lespede de piatr i dndu-i-o i zise: Voi i toi dreptcredincioii, aa s cntai de acum nainte aceast rugciune". Apoi se fcu nevzut. Fratele observ atunci c slovele erau nu scrise, ci spate pe lespede. Minunea fu adus la cunotina ntiului stttor al Sfntului Munte, a patriarhului i a mpratului din Constantinopol, care ornduir ca, de aici nainte, axionul s fie cntat n noua lui form. Strinul a fost privit ca Arhanghelul Gavriil, care a purtat toate mesajele divine privitoare la Sfnta Fecioar Mria, iar slujba bisericeasc face amintire de acest eveniment n ziua de 11 iunie, cnd a avut loc apariia menionat. Aceasta pare s se fi ntmplat n anul de la facerea lumii 6490, deci de la Hristos 981 sau 982, adic n timpul unuia din doi mprai Porfirogenei: Vasile sau Constantin. Desigur, de aici pn la generalizarea i oficializarea axionului ca imn intonat n liturghie, a trecut oarecare vreme, poate chiar secole.107 La srbtorile mprteti, cntarea axionului o formeaz tot irmosul odei a noua din canonul srbtorii, ntruct el este consacrat de obicei Sfintei Fecioare. Originea acestor axioane prznicare, este deci n legtur cu compunerea canonului
107

Pr. Stefanos Anagnostopoulos, op. cit., p. 373

48

respectiv, iar ornduirea lor n liturghia credincioilor trebuie pus n aceeai epoc cu instituirea axionului dominical n liturghie.108

108

Karl Christian Felmy, op. cit., p. 226

49

CAPITOLUL IV Valoarea pastoral-misionara a Sfintei Liturghii


Liturghia ortodox, al crui text este o sintez fcut la Constantinopol din Liturghiile locale, folosite la Antiohia i Cezareea, are o structur care corespunde celor dou direcii in care se mic Biserica in trimiterea ei in lume: cea apostolic, misionar i cea euharistic, pastoral.109 De aceea Sfanta Liturghie, inima spiritualitii cretine ortodoxe, mic Biserica in misiunea ei inluntru i in afar. Fiecare svarire a Sfintei Liturghii este un prilej i mijloc de inaintare spre Impria Sfintei Treimi i in acelai timp de pregtire i trimitere in misiune. Hristos insui ne conduce spre aceast Imprie prin cuvant, prin actele liturgice i prin puterea Sa pe care ne -o druiete in Sfanta Euharistie. In intreaga Sfant Liturghie se realizeaz intalnirea i comuniunea cu Hristos cel rstignit, inviat i inlat, cci El este prezent i lucrtor in diferite grade i moduri, mai intai prin cuvant i apoi prin imprtirea cu insui Trupul i Sangele Su. Cele dou vohoduri de la Liturghie sublineaz aceasta. In afar de proscomidie, care a devenit un ritual in sine svarit de preot, Liturghia este compus din dou pri: liturghia catehumenilor, sau slujba cuvantului, adic partea kerigmatic, misionar i liturghia credincioilor, sau slujba euharistic, adic partea sacramental, pastoral sau eclesial. Cele dou pri sunt strans legate intre ele, aa incat ele formeaz o singur slujb divin. Cuvantul cheam la comuniune i pregtete Euharistia, de aceea Liturghia Tainei euharistice urmeaz Liturghiei cuvantului i nu invers, cci Liturghia Tainei cere o

109

Pr. Prof. Dr. I. Bria, Curs de Teologie i practic misionar ortodox, Geneva, 1982, p. 41

50

pregtire. Liturghia cuvantului culmineaz i se implinete in Liturghia euharistic.110 In prima parte a Liturghiei ne imprtim cu cuvantul i apoi, in partea a doua, cu insui Trupul i Sangele lui Hristos, ca anticipare a imprtirii deplin e de El in Impria viitoare a lui Dumnezeu, aa cum ne rugm dup imprtirea cu Sfintele Taine: "O, Patile cele mari i preasfinte, Hristoase! O, nelepciunea i Cuvntul lui Dumnezeu i Puterea! Dne nou s ne mprtim cu Tine, mai cu adevrat, n ziua cea nenserat a mpriei Tale".111 Caracterul kerygmatic i misionar al primei pri este dat in cantarea antifoanelor, compuse din versete din psalmi, a imnului "Unule-Nscut, Fiule i Cuvntul lui Dumnezeu", a fericirilor (Mt. 5, 3-12) i in special in lecturile biblice, Apostolul i Evanghelia, urmate de omilie sau comentariu. Prin toate acestea se transmite mesajul Evangheliei, credina Bisericii. La aceast parte sunt invitai toi, cei credincioi dar i cei nebotezai i necredincioi, cci Evanghelia are valoare universal, ea este adresat tuturor. Toi, credincioi i necredincioi sunt "cei chemai" prin cuvantul lui Dumnezeu, cei necredincioi s vin la credin, s primeasc Evanghelia mantuirii, cei credincioi s-i innoiasc i sporeasc credina in vederea imprtirii euharistice.112 "Trimiterea" sau chemarea misionar a Bisericii ii are temeiul ei profund in universalitatea mantuirii in i prin Iisus Hristos. Deja alegerea celor doisprezece Apostoli, care reprezint cele dousprezece seminii ale lui Israel i apoi trimiterea lor in toat lumea: "mergei i nvai toate neamurile" (Mt. 28, 19), "mergei n toat lumea i propovduii Evanghelia la toat fptura" (Mc. 16, 15), indic universalitatea Evangheliei lui Iisus Hristos. Prezena atator neamuri la pogorarea Duhului Sfant peste Apostoli (F.A. 2, 9-22) arat de asemenea "c Domnul nu este
110 111

Ioannis Ziziulas, Creatia ca Euharistie, Ed. Bizantin, Bucureti, 1999, p. 62 Liturghier, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1986, p. 167 112 Al. Schmemann, op. cit., p. 84

51

prtinitor, ci, n orice neam, celui ce se teme de El i face dreptate bineplcut i este cuvntul pe care El l-a trimis fiilor lui Israel, binevestind pacea prin Iisus Hristos. Acesta este Domn al tuturor" (F.A., 10, 34- 26). Aceasta constituie una din ideile fundamentale ale Noului Testament pe care Biserica a aprat -o chiar de la inceputul ei i pe temeiul creia ea a primit in prima parte a Sfintei Liturghii i pe cei ce urmau s vin la credin i s se boteze. La sfaritul primei pri a Liturghiei preotul impreun cu comunitatea se roag pentru acetia: "i-i nvrednicete pe dnii, la vremea potrivit, de baia naterii celei de a doua, de iertarea pcatelor i de vemntul nestricciunii; unete-i pe dnii cu sfnta Ta soborniceasc i apostoleasc Biseric i-i numr pe dnii cu turma Ta cea aleas".113 Caracterul sacramental al Liturghiei este dat in svarirea Sfintei Euharistii, care este cultul de mulumire a celor care au primit botezul i sunt membri ai Bisericii lui Hristos. Dac in prima parte a Liturghiei Biserica cheam pe toi, cretini i necretini, s asculte i s primeasc cuvantul lui Dumnezeu, in partea a doua ea svarete cu cei credincioi Sfanta Euharistie pentru a reinnoi i adanci in mod liturgic sacramental comuniunea cu Hristos a fiilor ei. Dac in prima parte ea hrnete pe toi cu cuvantul lui Dumnezeu, in partea a doua, ea ii imprtete pe fiii si cei pregtii pentru aceasta cu insui Trupul i Sangele Domnului. Cei ce se imprtesc impreun se afl deja in unitatea i comuniunea credinei. De aceea, inainte de anaforaua liturgic, toi credincioii spun prin vocea preotului: "S ne iubim unii pe alii, ca ntr-un gnd s mrturisim" i apoi rostesc impreun Simbolul credinei. In rugciunea din Liturghia sfantului Vasile cel Mare de dup prefacerea darurilor i inainte de imprtanie, preotul se roag in numele tuturor: "Iar pe noi toi, care ne mprtim dintr-o pine i dintr-un potir, s ne uneti

113

Liturghier, p. 132

52

unul cu altul prin mprtirea aceluiai Sfnt Duh".114 La sfaritul Liturghiei credincioii se imprtesc impreun cu Trupul i Sangele Domnului pentru sporirea unitii i comuniunii lor cu Hristos i intreolalt.115 Mrturiile Noului Testament sublinieaz atat legtura organic dintre jertfa i invierea Domnului i Taina Euharistiei (In. 6,51-56), cat i cea dintre Euharistie i taina Bisericii ca trup al lui Hristos: "Paharul binecuvntrii pe care noi l binecuvntm nu este oare mprtirea cu Sngele lui Hristos? Pinea pe care noi o frngem nu este oare mprtirea cu Trupul lui Hristos? De vreme ce este o singur pine, noi cei muli, un singur trup suntem, fiindc toi dintr-o singur pine ne mprtim" (1 Cor., 10, 16-17). Indat dup pogorarea Duhului Sfant, comunitatea cretin s-a constituit in jurul Tainei Euharistiei, svarit in amintirea morii i invierii Domnului, in ziua cea dintai a sptmanii, Duminica. Biserica nu poate fi definit numai ca o comunitate care se adun in numele lui Hristos. Sensul ei eclezial, comunitar se desvarete prin caracterul ei liturgic-euharistic. Identitatea Bisericii este de natur euharistic, de aceea s -a spus pe drept cuvant c Taina Euharistiei este Taina Bisericii i a Impriei. In Sfanta Euharistie Hristos Cel rstignit, inviat i inlat ni Se druiete nou i ne ia in comuniunea cu Sine, in comuniunea cu Dumnezeu cel in Treime. In druirea lui Hristos fiecrui credincios in parte i comunitii ca intreg i in actul druirii responsorice a comunitii, din puterea druirii lui Hristos, se realizeaz comuniunea cea mai strans a credincioilor cu Hristos i intreolalt, de aceea fiina Bisericii se reveleaz mai ales in Taina Euharistiei. Euharistia este cea mai important mrturie i experiere a Impriei lui Dumnezeu aici in istorie. In Euharistie Biserica se reveleaz ca sacrament al Impriei lui Dumnezeu. Liturghia ortodox reia cu insisten textele biblice care se refer la reconstituirea
114 115

Ibidem, p. 220 Pr. Prof. Dr. Ene Branite, Participarea la Liturghie, p. 82

53

ce va avea loc la a doua venire a Domnului. In aceast perspectiv, adunarea liturgic este o anticipare a adunrii eshatologice, cand El "va trimite pe ngerii Si cu sunet mare de trmbi, i pe cei alei ai Si i vor aduna din cele patru vnturi, de la o margine a cerurilor pn la cealalt"116 (Mt. 24,31). Rugciunea de dup Axion din Liturghia sfantului Vasile cel Mare: "nc ne rugm ie, pomenete Doamne sfnta, soborniceasc Biseric, cea de la o margine pn la cealalt a lumii, pe care ai ctigat-o cu scump sngele Hristosului Tu i o mpac pe dnsa"117, este ecoul unei litanii de mulumire ce se rostea in Biserica veche dup imprtire: "Adu-i aminte, Doamne, de Biserica Ta, ca s-o izbveti de tot rul i s-o desvreti n dragostea Ta i adun din cele patru vnturi aceast Biseric sfinit n mpria Ta, pe care ai pregtit-o".118 "Dup cum aceast pine era mprtiat pe muni i fiind adunat a ajuns una, tot aa s se adune Biserica Ta de la marginile lumii n mpria Ta".119 Scopul final al Sfintei Liturghii se implinete in actul imprtirii credincioilor "deoarece de-abia prin aceasta se incheie Euharistia ca jertf i ca Tain, cci abia acum se infptuiete scopul ei de jertf adus Tatlui, dar i pentru sfinirea credincioilor; abia acum se rostete numele fiecrui credincios, ca la toate Tainele".120 Acest scop este amintit chiar in rugciunea a doua pentru cei credincioi pe care preotul o rostete in tain: "D lor s-i slujeasc totdeauna cu fric i cu dragoste i ntru nevinovie i fr de osnd s se mprteasc cu Sfintele Tale Taine i s se nvredniceasc de cereasca Ta mprie".121 Abia dup imprtirea cu Trupul i Sangele Domnului credincioii pot canta: "Am vzut Lumina cea adevrat, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credina cea
116 117

Pr. Prof. Dr. I. Bria, op.cit. Liturghier, p. 221 118 nvttura celor Doisprezece Apostoli, p. 30 119 Ibidem, p. 29 120 Pr. Prof. Dr. D. Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. III, Ed. I.B.M. al B.O.R, Bucuresti, 1978, p. 114 121 Liturghier, p. 169

54

adevrat, nedespritei Sfintei Treimi nchinndu-ne, c Aceasta ne-a mntuit pe noi". Sfanta Liturghie este ca un fel de "pate" sptmanal in care se face trecerea "din moarte la via i de pe pmant la cer" a celor ce particip cu pregtirea necesar i deplin la ea.

a. Misiune si Liturghie Facei acestea n amintirea Mea (Lc., 22, 19; I Cor., 11, 24). Inc de la inceputul Bisericii, cretinii s-au adunat intr-un loc, in zi de Duminic, s comemoreze invierea Domnului i s celebreze a doua Sa venire, svarind Taina Cuminecturii, instituit de El insui. De aceea, srbtorim cu bucurie ziua a opta, dup sambt, in care i Hristos a inviat i dup ce S-a artat, S-a inlat la ceruri. Cand v adunai in Duminica Domnului, frangei painea i mulumii, dup ce mai intai v-ai mrturisit pcatele voastre, ca jertfa voastr s fie curat.122 Prin intreg cultul ei, mai ales prin citirile din Vechiul i Noul Testament, de la Vecernie, Utrenie i Liturghie, Biserica face un fel de restituire permanent a istoriei mantuirii, care s-a consumat odat pentru totdeauna. La fiecare Liturghie, se amintete oral un fapt istoric decisiv: lumea a fost mantuit in trupul i patima lui Iisus Hristos, in vremea lui Poniu Pilat. Comunitatea liturgic are ochii aintii spre Mielul lui Dumnezeu, Care ridic pcatul lumii (In, 1, 29; Apoc.,5, 12 -13). Ea poart in memoria sa istoria mantuirii neamului omenesc: Aducandu-ne aminte de aceast porunc mantuitoare i de toate cele ce s -au fcut pentru noi: de cruce, de moarte, de invierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de ederea cea de-a dreapta i de cea de-a doua i slvit iari venire123. Comunitatea liturgic

122 123

nvtur a celor doisprezece Apostoli, p. 31 Liturghier, p. 138

55

este purttoarea Evangheliei Noului Testament, avand un rol crucial in vehicularea, interpretarea i aprarea credinei.124 Liturghia ortodox, al crui text nu este altceva decat o sintez fcut la Constantinopol din liturghiile locale, folosite la Antiohia i Cezareea, are o structur care corespunde exact cu aceast dubl micare a Bisericii: una, apostolic, misionar, i alta euharistic, pastoral. In afar de proscomidie, care a devenit un ritual in sine, Liturghia are dou pri: liturghia catehumenilor, sau liturghia cuvantului, adic partea kerigmatic, evanghelic, misionar, i liturghia credincioilor sau liturghia euharistic, adic partea sacramental, pastoral sau eclezial.125 Caracterul kerigmatic i misionar al celei dintai pri este dat mai ales de lecturile biblice, urmate de omilie sau de comentariu. La aceast parte sunt invitai s asiste cei nebotezai i cei necredincioi, ceea ce inseamn c evanghelia se adreseaz tuturor, c ea are o valoare universal. Vestea cea bun nu este rezervat numai celor botezai sau iluminai, ci ea aparine tuturor, deoarece se adreseaz tuturor. Toi, credincioi i necredincioi, sunt cei chemai. Dealtfel, alegerea celor doisprezece apostoli indic universalitatea Evangheliei lui Iisus Hristos: Mergand, invai toate neamurile (Mt., 28, 19); iar prezena atator neamuri la Cincizecime (Fapte, 2, 9-12) arat c Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac i Dumnezeul lui Iacov, nu este un prtinitor, ci c, in orice neam, cine se teme de El i face dreptate, este primit de El, Cuvantul pe care L -a trimis fiilor lui Israel, Evanghelia pcii prin Iisus Hristos, El care este Domnul tuturor oamenilor (Fapte, 10, 34-36). Aceasta constituie una din ideile fundamentale ale Noului Legmant, pe care Biserica a trebuit s o apere chiar de la inceputul ei. Trimiterea sau chemarea
124 125

Al. Schmemann, op. cit., p. 71 Pr. Dr. I. Bria, Liturghia dup Liturghie, Ed. Atena, Bucucuresti, 1996, p. 17

56

misionar a Bisericii ii are temeiul ei profund in universalitatea mantuirii in i prin Iisus Hristos.126 Caracterul sacramental sau pastoral al liturghiei se observ in celebrarea euharistiei, care este cultul de mulumire al celor care deja au primit botezul. Euharistica este marele privilegiu i dar al membrilor Bisericii. Dac in prima parte, Biserica cheam pe toi s asculte cuvantul lui Dumnezeu, cretini i necretini, in partea a doua, ea se adun in sine, cu fiii ei, pentru a reinnoi in mod liturgic Noul Legmant. Dac in prima parte ea hrnete pe toi cu cuvantul lui Dumnezeu, in a doua parte ea imprtete pe fiii si cu Insui Trupul i Sangele Domnului.

b. Sfanta Liturghie ca pregatire si trimitere in misiune Dac in Liturghia euharistic se realizeaz Biserica-trupul lui Hristos ca sacrament al Impriei lui Dumnezeu, tot in aceasta Hristos ne unete cu Sine in misiunea, jertfa i invierea Lui, de aceea Sfanta Liturghie este i locul prin excelen unde cretinii se pregtesc pentru misiune. Cci a fi in comuniune cu Hristos cel rstignit i inviat inseamn a fi ptruns de iubirea lui fa de lu mea pentru mantuirea creia El i-a dat viaa i a te angaja in slujba infptuirii Impriei lui Dumnezeu. Sfanta Liturghie se incheie de aceea cu un act de trimitere: "Cu pace s ieim", exclam preotul, iar comunitatea rspunde: "ntru numele Domnului". Cei care i-au reinnoit comuniunea cu Hristos in Sfanta Liturghie, inaintand cu El spre Impria lui Dumnezeu sunt trimii in lume, dup cum Apostolii au fost trimii de Hristos, pentru a fi martori i mrturisitori ai Lui, nu pentru a rmane in lume ci pentru a aduce lumea in Biseric. Prin comuniunea cu Hristos in Sfanta Liturghie, realizat prin cuvant, rugciune i apoi prin imprtirea cu insui Trupul i Sangele Su, credincioii devin martori ai lui
126

Pr. Alexandre Schmemann, op. cit., p. 73

57

Hristos, fr s fi fost martori istorici ai Lui. Acum cant: "Am vzut lumina cea adevrat, am primit Duhul cel ceresc", de aceea pot spune cu sfantul Apostol Ioan: "v vestim viaa de veci care la Tatl era i care nou ni s -a artat ca i voi s avei prtie cu noi, iar prtia noastr este cu Tatl i cu Fiul Su Iisus Hristos" (1 In. 1,2-3). Faptele Apostolilor menioneaz in repetate randuri c obtea primilor cretini sporea continuu (2,47), c numrul ucenicilor se inmulea (6,7), c in fiecare zi se aduga mulime de brbai i femei (5,14; 2,41). "i mna Domnului era cu ei i mare era numrul celor ce au crezut i s'au ntors la Domnul" (11,21,24). Intr-adevr, Biserica este o comunitate care crete in numr: "cei ce i-au primit cuvntul s-au botezat; i n ziua aceea s-au adugat ca la trei mii de suflete" (F.A., 2,41). "Iar Domnul i aduga zilnic Bisericii pe cei ce se mntuiau" (F.A., 2,47). "A aduga" nu inseamn a face nici prozelitism individual, nici a organiza "campanii misionare" cum fac gruprile sectare.127 Propovduirea Evangheliei vizeaz constituirea liturgic-sacramental a trupului eclesial al lui Hristos. De aceea mobilitatea misionar a Bisericii ine de dinamica ritmului liturgic. Aceast dinamic nu este decat rspunsul la intrebarea: ce face preotul cu harul preoiei, ce fac cretinii cu credina i cu harul primit in sfintele Taine ? Ei trebuie s predice, prin cuvantul i fapta lor, cu ecou, pentru ca cei din afar s ajung la intrebarea celor care au ascultat predica Apostolilor in ziua pogorarii Duhului Sfant: "Iar, ei auzind acestea, au fost ptruni la inim i au zis ctre Petru i ceilali Apostoli; Brbai frai ce s facem ? Iar Petru le-a zis: Pocii-v, i fiecare din voi s se boteze n numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pcatelor voastre i vei primi darul Sfntului Duh" (F.A., 2,37-38). In acest context parabola talanilor are o semnificaie misionar deosebit. Primirea credinei i a harului mantuitor implic mijlocirea lor i altora ca laud i
127

Pr. Prof. Dr. I. Bria, op.cit., p. 43

58

mulumire adus lui Dumnezeu pentru ele: "C tot celui ce are i se va da i-i va prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua i ceea ce i se pare c are" (Mt. 25, 29). Toi marii comentatori vd, de asemenea, in parabola fiului risipitor o parabol a Bisericii i a lumii. "Un om avea doi fii" (Lc., 15,11). La fel se poate spune i despre Biseric: ea are doi fii, pe cel credincios i pe cel chemat. In nici un caz ea nu trebuie s uite sau s abandoneze pe "cellalt fiu".128 Prin urmare, Sfanta Liturghie este jertfa de mulumire a Bisericii adus lui Dumnezeu de Hristos i Biserica Sa. Ea are ins i o dimensiune misionar important. Intr-un anumit sens misiunea ine de ritmul liturgic al Bisericii. Misiunea este in mod esenial un act de mrturie (1 In. 1, 1-5), ea presupune viaa trit in strans comuniune cu Dumnezeu. Nu poi depune mrturie adevrat despre ceea ce nu ai experiat. Or, comuniunea cu Dumnezeu se realizeaz in mod culminant in Sfanta Liturghie care este o inaintare spre Impria Lui.129 Liturghia arat c adorarea lui Dumnezeu "in duh i-n adevr" (In., 4,24) este nedesprit de anamnez, adic de amintirea public a istoriei mantuirii in totalitatea ei, a Vechiului i a Noului Testament i de lauda i mulumirea adus lui Dumnezeu pentru mantuirea druit in Fiul Su. Prin cult in general, prin l ecturile biblice, prin imnele dogmatice doxologice, mesajul cretin ptrunde in ritmul vieii de toate zilele a credincioilor. i aceasta prin Sfanta Liturghie cu atat mai mult, cu cat in ea sunt amintite i actualizate principalele acte ale istoriei mant uirii. Doxologia liturgic rmane de aceea cea mai vie i cea mai autentic expresie a Tradiiei apostolice i patristice. In cult i in locaul bisericii, istoria mantuirii este reprezentat in icoane i simboluri, iconografia fiind cea mai direct i explicit metod de ilustrare i interpretare a evenimentelor din istoria mantuirii.130

128 129

Ibidem, p. 24 Sf. Ioan de Krontadt, op. cit., p. 163 130 Pr. Prof. Dr. Ene Branite, op. cit., p. 85

59

Din aceste motive cultul, in general, i in special Sfanta Liturghie constituie locul in care cretinii sunt pregtii pentru misiune, pentru a fi martori, adic vestitori, tritori i implinitori ai Evangheliei lui Hristos. Sfanta Liturghie constituie de aceea punctul de plecare i de sosire a misiunii cretine autentice. "Liturghia nu este fug de via, ci o continu transformare a vieii dup modelul care este Iisus Hristos, graie puterii Duhului Sfant. Dac este adevrat c in Liturghie auzim nu numai mesajul lor, dar i anticipm, in marele eveniment al eliberrii de pcat, comuniunea noastr cu persoana lui Hristos prin prezena real a Duhului Sfant, atunci acest eveniment al incorporrii noastre in trupul lui Hristos - aceast transfigurare a fiinei noastre intr-un mdular al lui Hristos trebuie s fie clar i proclamat prin toat viaa noastr. Liturghia trebuie s se prelungeasc in situaiile personale de toate zilele. Fiecare credincios in parte este chemat s intrein o evlavie tainic, pe altarul inimii sale, ca s traduc in via propovduirea Vetii celei Bune "pentru intreaga lume". Fr aceast continuare, Liturghia rmane pe jumtate neterminat. Deoarece prin evenimentul euharistic noi suntem incorporai in Hristos, pentru a sluji lumea a fi jertfii pentru ea, noi trebuie s dm expresie in diaconia practic, in viaa comunitar, noua noastr fiin in Hristos, Care este Slujitorul tuturor. Jertfa Euharistiei trebuie prelungit in jertfe personale pentru cei aflai in nevoie, fa de fraii i surorile pentru care a murit Hristos. Pentru c Liturghia este participarea la marele fapt al eliberrii de sub dominaia puterilor demonice, atunci prelungirea Liturghiei in via inseamn o continu eliberare de sub puterile rului care lucreaz inluntrul nostru, o constanta reorientare i deschidere ctre idei i eforturi vizand eliberarea persoanelor umane din toate structurile demonice ale nedreptii, exploatrii,

60

agoniei i insingurrii, i crearea unei adevrate comuniuni de persoane in iubire".131

c. Aspectul misionar al Sfintei Liturghii Liturghia este un mediu de prezenta si putere divina, o comuniune de har dumnezeiesc, o bucurie pascala prelungita peste veacuri. Cina cea de Taina, Jertfa de pe Cruce nu raman acte izolate in istoria si viata Bisericii. De la aceasta izolare le-a salvat insusi Domnul cand a instituit Euharistia si cand a conditionat intrarea in imparatia cerurilor de impartasirea cu Sfintele Taine. Dar aceasta aducere in prezent a evenimentelor trecute din viata lui Iisus nu este doar o amintire. Dumnezeu este prezent in toate lucrarile harice ale Bisericii, prin energiile sale. In plus, Liturghia este manifestarea obiectiva a unei prezente ipostatice a Fiului, fiindca pe Sfantul Altar se afla insusi Domnul, nu numai darul Sau132. Liturghia este o lucrare dumnezeiasca care urmareste sa ne faca pe toti subiecte ale Sfintelor Taine; ea tinde sa convearga toata firea omeneasca spre impartasirea cu Domnul. Pentru .a infaptui aceasta actiune ea nu ne pune la dispozitie numai icoana vietii dumnezeiesti, ci insasi puterea de realizare a acesteia, fiindca ea ne duce la intalnirea cu Dumnezeu, nu pe cale reprezentativa, ci prin unirea reala cu Fiul sau. In Euharistie, Domnul ne-a pregatit Pastele vesnic. Asa cum altadata el a stat la masa cu ucenicii, tot asa prin Liturghie, el petrece continuu, cu intreaga Biserica praznicul pascal. Ea expune si chipul vietii deiformizate - prin aspectul ei simbolic-reprezentativ. Insa specificul ei sta in daruirea energiei creatoare a acestei Vieti. Ea demonstreaza ca trecerea a ceea ce este obiectiv din punct de vedere soteriologic - jertfa lui Hristos - in subiectivitate,
131 132

Pr. Prof. Dr. I. Bria, op. cit., p. 86 Idem, Credinta pe care o marturisim, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucuresti, 1987, p. 336

61

nu inseamna revendicarea unui merit exterior, sau insusirea simbolica a unei eveniment trecut, ci primirea unei vieti divine care circula si imbogateste viata noastra spirituala. Euharistia in cadrul acestui progres vital realizat prin taine, fiindca orice taina este o treapta in Hristos, desavarseste nasterea noastra harica. Prin botez suntem fii, dupa har, adoptivi ai lui Dumnezeu. Prin Euharistie am devenit consangeni si concorporali cu Hristos, Fiul dupa fire al Tatalui. Se intelege ca aceasta unire nu inseamna nici insusirea firii divine insasi si nici a ipostasului Fiului, ci prin har care este o lucrare directa, naturala a lui Dumnezeu. Desigur ca unul din aspectele Liturghiei este cel comemorativ. Din punct de vedere simbolic comemorativ, ea este o reprezentare a lucrarii mantuitoare, este un tablou al iconomiei divine, o istorisire a intruparii, patimilor, mortii si invierii Domnului. Functia comemorativa-reprezentativa este implinita prin procesul actelor simbolice. Acest procedeu are si un rol pedagogic dar si sfintitor, de unde reiese ca aspecul comemorativ se implineste cu cel sacramental, incat comemorarea nu este doar simbolica. In anaforaua ortodoxa, actul prefacerii este introdus de anamneza. Anamneza - comemorarea - , dupa cum am mai spus, se realizeaza prin faptul concret, real, al prezentei Domnului. Asadar, Liturghia nu este numai un spectacol, o istorisire simbolica, ci o prezenta obiectiva a Domnului, desi aceasta se realizeaza prin mijloace simbolice. Vom introduce aici o paranteza despne raportul dintre simbolism si realism in actiunea liturgica133. In opera sa "Mistagogia", Sfantul Maxim Marturisitorul a expus aspectul si sensul simbolic al Bisericii si Liturghiei. Dupa natura lucrarii sale, Biserica este un chip, o icoana a lui Dumnezeu. Biserica este centrul care unifica intreaga creatie,a asa cum Dumnezeu inchide totul in El. Exista o concentrare, o convergenta

133

Pr. Prof. Dr. Stefan Alexe, Foloasele cantarii bisericestii in comun dupa Sfantul Niceta de Remesiana, in rev. B.O.R., an. LXXV, nr. 1 -2, 1957, p. 165

62

cosmica, universala spre Biserica. Ea constitue forma dumnezeiasca a creatiei; ea este denumirea divina a cosmosului134. Lucrarea centrala prin care Biserica imita pe Dumnezeu - care atrage totul spre El - este Liturghia. Ea devine astfel mijlocul prin care Dumnezeu isi implineste lucrarea Sa: sfintirea si unificarea creatiei. Exista o liturghie cosmica care consta im convergenta, in inclinarea tuturor spre Dumnezeu. Este raportul in care sta creatura fata de Ziditor, adica un raport de sujire, de unire cu Dumnezeu prin jertfa, pentru ca, dupa cum zice Sf. Maxim, toate se cer dupa cruce, se cer jertfite. Liturghia crestina se incadreaza in aceasta liturghie universala a cosmosului. Ea este o icoana a pozitiei in care sta creatura inaintea Creatorului. Sfantul Maxim, ca si Sfantul Dionisie Areopagitul, scoate in evidenta simbolismul duhovnicesc al liturghiei socotind ca acesta constitue mijlocul de inaltare catre Dumnezeu. Actiunea liturgica, desi exprimata in simboluri, constitue realizarea scopului Bisericii, concentrarea tuturor in Dumnezeu. Ea indica acel processus ce are loc intre lumea sensibila si cea inteligibila, imprimand sufletului nostru o pornire ascunsa care il face sa depaseasca simbolul si sa se inalte la arhietip.135 Dionisie Pseudo-Areopagitul a precizat si modul in care se face aceasta indreptare a tuturor spre Dumnezeu prin Liturghie. Mai intai, participarea la comuniunea cu Dumnezeu este ierarhica. In sistemul dionisian, armonia divina presupune ierarhia ca imagine a lucrarii dumnezeiesti. Ierarhia indica diverse categorii de fiinte, dupa structura si lucrarea lor, care totusi stau intr-o armonie, intr-o permanenta influenta si comuniune. Astfel, cele superioare participa la cele divine si fac si pe cele inferioare sa se ridice la acestea. Preotia este o lucrare, o treapta spre starea ingereasca. Ea se lumineaza din altele, dar si lumineaza pe altele. Pentru progresul spiritual, aceasta inlantuire si inaintare prin cele superioare este absolut necesara.
134 135

Nicolae Cabasila, op. cit., p. 60 Ibidem

63

Apoi, participarea este analogica. Desi comuniunea cu Dumnezeu este un bun comun, totusi ea nu este unitara, deoarece sunt moduri deosebite si grade variate de participare, in functie de starea si vrednicia fiecaruia136. Am spus ca a doua idee centrala a Sfintei Liturghii este aceea a comuniunii cu Dumnezeu realizata printr-o prezenta a Trupului lui Iisus sub forma euharistiei si impartasita pe calea vinului si painii. Planul ei structural este de asa natura incat toate actele si formulele rituale ne indreapta spre momentul ei de realizare: prefacerea euharistica si impartasirea. Pentru a infaptui acest scop, ea trebuie sa creeze doua conditii: o conditie obiectiva, in care trebuie sa stea darurile pentru a sfinti si o conditie subiectiva, in care trebuie sa stea crestinul pentru a se sfinti. Prima conditie este implinita prin jertfa euharistiei, despre care am vorbit. De fapt, rugaciunea liturgica este o introducere la jertfa tainica. Ea trebuie sa pregateasca totul pentru aceasta Jertfa. A doua conditie se implineste prin aceea ca ea contribuie sa dea o pregatire sufleteasca in vederea cuminecarii cu Iisus. Arhitectura liturghiei tradeaza o preocupare progresiva pentru ambele conditii. Poporul canta la inceputul Sf. Jertfe: "Cu vrednicie si cu dreptate este a ne inchina Tatalui si Fiului si Sf. Duh", ca raspuns la invitatia rostita de preot: "Sa multumim Domnului". Mai inainte, Heruvicul rosteste o chemare tuturor crestinilor sa-si jertfeasca patimile: "...Grija cea lumeasca acum sa o lepadam". Aceasta conditie in care trebuie sa intre crestinul spre a se impartasi cu taina euharistica este mistica transformarii, a prefacerii prin moartea si invierea in Hristos. Sinteza ei: consta in a ne inchina Sfintei Treimi, in a ne destina lui Dumnezeu prin jertfa duhovniceasca. "Capetele voastre Domnului sa le plecati", sau "Sus sa avem inimile", marturisesc aceasta coborare-inaltare, moarte-inviere, ce trebuie sa aibe loc in existenta spirituala a crestinului137.
136 137

IPS Dr. Nifon Mihaita, Misiologie Crestina, Ed. Asa, Bucuresti, 2005, p. 96 Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Functiunea catehetica a Liturghiei, in rev. S.T., an. I, nr. 1-2, 1949, p. 17

64

Liturghia - este mijlocul prin care Dumnezeu vine si se impreuna cu noi, dar si mediul dumnezeiesc in care crestinul se face capabil - daca voieste - de aceasta impreunare. In ansamblul ei, fiind o reprezentare a iconomiei divine, ea contribue a ne pregati pentru o gustare mai adevarata a Celor dumnezeiesti. Din acest punt de vedere ea este o mistagogie, o initiere tainica, talcuind sensul adanc al iconomiei. Ea are forta de a deschide Cuvintele Scripturii si constituie mijlocul de a face sa traiasca Logosul pe pamant. Liturghia retraieste misterul crestin, reactualizand istoria si drama Fiului lui Dumnezeu, dand viata cuvintelor si faptelor Domnului138.

d. Liturghia dupa Liturghie Teologia ortodox mai nou a scos in eviden natura liturghiei euharistice, ca fiind relevarea comuniunii Sfintei Treimi cum i rolul ei de mediator intre modul de existen trinitar i modul de existen comunitar. Liturghia este in acest fel reevaluat in funcia ei de transmitere a vieii de comuniune, care exist in Dumnezeu, in viaa de comunitate a Bisericii i a umanitii, sau invers in funcia pe care o are, de a introduce lumea, indivizii i comunitatea, in viaa lui dumnezeu. Modul divin trinitar trece astfel in modul uman comunitar prin actul liturgic.139 Viaa ce se afl in Sfanta Treime este cunoscut ca via de comuniune (II Cor., 13, 13). Este cea dintai comuniune, comuniunea de origine din care izvorete celeilalte forme de via in comun. Venirea Treimii in istorie, nu numai in intruparea Fiului, ci i in trimiterea Duhului (In, 14, 26), are dreptscop aducerea umanitii la comuniunea cu viaa Ei. Iisus Hristos, Logosul venic, Unul din Treime, este ca purttor al vieii trinitoare, nu ca persoan separat. Duhul Sfant,
138 139

Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Participarea la Liturghie si metode pentru realizarea ei, p. 567 Sf. Ioan de Krontadt, op. cit., p. 148

65

druirea de sine a lui Dumnezeu, este trimis s atrag lumea i umanitatea in modul de existen ce se afl in Sfanta Treime.140 Liturghia euharistic se plaseaz in acest act de transmitere a comuniunii, de aceea ea insi poate fi vzut ca o structur de comuniune. Cum se realizeaz aceast mediere? Este de la sine ineles c actul fundamental in care se pr oduce aceast transmitere este cuminecarea, sau imprtirea cu Sfintele Taine. In acest act, credincioii se constituie ca o comunitate eclesial i uman autentic, in deplin unire cu insui trupul i Sangele Domnului. Exist ins mai multe elemente care pregtesc i intrein acest spirit comunitar, fie inainte, fie in timpul, fie dup Liturghie. Un alt element de antrenare a adunrii liturgice in acest proces este mrturisirea credinei comune prin rostirea Crezului. Acesta este acceptarea personal a unei credine comune, intr-un context comunitar public. Painea comun Euharistia presupune credina comun. Crezul evideniaz unitatea de credin a comunitii care prezint ofranda i care ateapt revelarea tainei unitii treimice: S ne iubim unii pe alii, ca intr-un gand s mrturisim: pe Tatl, pe Fiul i pe Sfantul Duh, Treimea cea de o fiin i nedesprit. Srutarea pcii, care precede rostirea Crezului, nu este altceva decat gestul care amintete porunca evanghelic: Dac ii aduci darul la altar, i acolo ii aduci aminte c fratele tu are ceva impotriva ta, las-i darul acolo, inaintea altarului, i du-te intai de impac-te cu fratele tu; vino de adu-i ofranda (Mt., 5, 23-24). Parohia trebuie s fie inainte de toate o adunare de frai i surori, o comunitate uman autentic. Nu poate s existe o comunitate adevrat fr dispariia diviziunilor dintre bogai i sraci, dintre brbai i femei, dintre cei ce au putere i cei deposedai. Srutarea pcii este prefigurarea unei profunde comuniuni de trup i sange cu Hristos. Dac in Taina pocinei, fiecare se prezint
140

Pr. Alexandre Schmemann, op. cit., p. 76

66

inaintea lui Dumnezeu, cu pcatele sale, in aducerea ofrandei liturgice, comunitatea se prezint cu toi membrii ei. Din aceast cauz, sfantul apostol Pavel cere ca intreaga comunitate s se converteasc (1 Tes. 1,9 ). Sfantul Ioan scrie celor apte Biserici, din Asia Mic, cerandu-le anume s-i schimbe modul de via in calitatea lor ca Biserici.141 In procesul liturghiei sunt atrai nu numai cretinii ca indivizi, ci i comunitatea ca atare. Mai mult, vocaia misionar a Bisericii este comun, colectiv, nu numai individual. Comunitatea liturgic este o comunitate misionar, in sensul c este ca atare o mrturie vizibil pentru convertirea altora. Prin spiritul ei comunitar, liturghia este nu doar un loc de refugiu, ci un loc unde cretinii se pregtesc pentru misiune, unde li se ofer Sfintele Taine ca hran pentru pelerinaj. Liturghia euharistic este astfel din ce in ce mai mult ineleas in prelungirea ei in afar de spaiul i timpul liturgic. Aceast liturghie dup Liturghie trebuie s se practice de ctre fiecare cretin in parte i de ctre comunitate ca atare. Ea se poate exercita sub diverse forme i funciuni, dintre care amintim aici dou: misiunea evanghelic, sau chemarea la convertire, i iubirea aproapelui.142

e. Dimensiunea catehetica a Sfintei Liturghii n centrul cultului ortodox st Sfnta Liturghie care este jertf i Tain. Este jertf adevrat pentru c, de cte ori o svrim, Duhul Sfnt actualizeaz opera rscumprtoare a Mntuitorului concentrat n moartea i nvierea Sa. Este, n acelai timp, Taina unirii cu Hristos i ntre noi n Biseric prin mprtirea cu Trupul i Sngele Lui. Sfntul Dionisie Areopagitul numete Sfnta Liturghie Taina Tainelor deoarece ea ncununeaz tot ceea ce s-a dat prin celelalte slujbe i
141 142

Pr. Dr. I. Bria, op. cit., p. 34 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate i comuniune, p. 387

67

unete cel mai deplin pe fiecare credincios i pe toi n Dumnezeul cel Unul i infinit n iubire desvrind comuniunea cu Dumnezeu.143 Ea este Taina lui Hristos i a Bisericii, Cincizecimea continu i Taina intrrii Bisericii n mpria lui Dumnezeu. Sfnta Liturghie are un profund caracter catehetic. Liturghia este o structur catehetic-euharistic i sfinitoare144 n care suntem educai spre mntuire ntr-o atmosfer de mulumire i sfinii att prin cuvnt ct i prin mprtirea cu Trupul i Sngele Domnului. Chiar mai mult, putem afirma c Sfnta Liturghie este o catehez desvrit, tipul oricrei cateheze care nu trebuie doar s transmit o credin exact ci s introduc ntr-o credin vie punndu-ne ntr-o relaie direct, de comuniune, cu Dumnezeu i cu ceilali membri ai Bisericii deoarece Liturghia mbrieaz n sine ntreaga noastr via: n ea se cuprind toate planurile existenei noastre n relaie cu Dumnezeu.145 Sfnta Liturghie este paradigma unitii ntre cuvnt i Tain, Taina, prin care se mprtete harul dumnezeiesc i Hristos nsui se unete cu cei ce cred, confirmnd i dnd putere cuvntului, pe care l transform dintr-un mesaj despre Hristos ntr-o participare real la viaa Sa dumnezeiasc. Liturghia catehumenilor are n centru cuvntul, mprtirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt. Liturghia credincioilor are n centru Taina, mprtirea cu Cuvntul fcut trup. Cele dou pri ale Sfintei Liturghii sunt indisolubil legate, Liturghia catehumenilor pregtind i mplinindu-se n Liturghia credincioilor. Sfnta Liturghie este o catehez desvrit pentru c cuvntul mprtit att n Liturghia Cuvntului ct i n Liturghia Euharistic, se mplinete n Tain, primirea cuvintelor vieii venice fiind pecetluit de unirea cu Dumnezeu Cuvntul fcut trup.146
143 144

Dionisie Areopagitul, op. cit., p. 78 Pr. Constantin Galeriu, op. cit., p. 34 145 ***, Ne vorbete Printele Sofronie Scrisori, Ed. Bunavestire, Galai, 2003, p. 75 146 Florin Botezan, Sfanta Liturghie cateheza desavarsita, Ed. Reintregirea, Alba-Iulia, 2005, p. 78

68

Liturghia n ansamblul ei este catehez i Euharistie, n prima ei parte, Liturghia catehumenilor, predominnd aspectul catehetic iar n cea de a doua, Liturghia credincioilor, cel euharistic, mulumitor. Structura euharistic a slujbei eseniale prin care Biserica se mplinete scoate n eviden importana mulumirii i ne nva s fim mulumitori primind darul cel mare al Trupului i Sngelui Domnului i vieuind potrivit voii Lui. n Sfnta Liturghie cateheza se mplinete n Euharistie, mulumirea i mprtirea fiind dovada cunoaterii lui Dumnezeu, a cunoaterii Lui existeniale care nseamn ntlnire i comuniune cu El.147 Rugciunea i cateheza sunt dou aspecte complementare ale actului liturgic n general i ale Sfintei Liturghii n special. n Sfnta Liturghie cateheza i rugciunea se mpletesc desvrit avnd ca punct culminant mprtirea cu nsui Adevrul ntrupat. Toate actele i rugciunile Liturghiei urmresc s ne descopere taina mntuirii i s ne ajute s-l cunoatem n Duhul Sfnt pe Dumnezeul cel adevrat i pe Iisus Hristos (Ioan 17, 3) spre viaa venic. Dei ntreaga Sfnt Liturghie are un profund sens catehetic, n prima ei parte, Liturghia catehumenilor sau a Cuvntului, aspectul catehetic este n prim plan, n primul rnd prin citirile din Apostol i Evanghelie i explicarea lor n predic, dar nu se reduce la aceasta, rugciunile, ecfonisele, imnele, gesturile avnd o bogat ncrctur catehetic. Catehizarea continu i n cadrul Liturghiei euharistice , principalele momente cu semnificaie catehetic fiind rostirea Crezului i a anaforalei liturgice, la care se adaug celelalte rugciuni i ritualuri care toate au i un sens catehetic. n Sfnta Liturghie, partea Tradiiei n care s-au concretizat formele de via ale Trupului tainic al Domnului, experiem taina mntuirii mplinit n Hristos i lucrat de Duhul Sfnt n Biseric. Aceast tain este revelat de Sfnta Scriptur, n umbr n Vechiul Testament i direct n Noul Testament. De aceea ntre
147

Al. Schmemann, Pentru viaa lumii. Sacramentele i Ortodoxia, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 2001, p. 54

69

Liturghie i Scriptur este o strns legtur. Scriptura, fr explicarea liturgic i fr aplicarea ei n Liturghie i n cellalte Taine se usuc i se desfigureaz. Liturghia este cea care, prin lucrarea Duhului Sfnt, d via Scripturii actualiznd-o, proclamnd-o, interpretnd-o i fcnd-o roditoare n sufletele credincioilor.148 Prima parte a Sfintei Liturghii, Liturghia catehumenilor, este numit i Liturghia Cuvntului pentru c n centrul ei st citirea i explicarea cuvntului lui Dumnezeu cuprins n Sfnta Scriptur. Citirea Sfintei Scripturi, momentul central al Liturghiei Cuvntului, reprezint manifestarea lui Hristos nviat Care El nsui ne vorbete. Omilia, al crei loc firesc este imediat dup citirile scripturistice, actualizeaz Scriptura fcnd-o s intre n astzi-ul iconomiei. Prezena Cuvntului ntrupat, manifestat de Mngietorul, face ca citirea Scripturii la Liturghie s fie un act sacramental. Potrivit nvturii Prinilor Bisericii, citirea i explicarea Sfintei Scripturi n cadrul Liturghiei Cuvntului reprezint o consumare euharistic a cuvntului lui Dumnezeu, o mprtire cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvintele Sale. Aceast mprtire i gsete mplinirea n Liturghia euharistic prin cuminecarea cu nsui Trupul i Sngele Domnului. Sfnta Scriptur rmne pentru noi o carte nchis, un cuvnt ngropat, pn cnd Hristos, prin lucrarea Sfntului Duh, ne deschide mintea ca s o pricepem, precum a fcut ucenicilor dup nvierea Sa (Luca 24, 45). Aceast deschidere a minilor noastre o svrete Hristos, prin lucrarea Sfntului Duh, n Biseric la fiecare Sfnt Liturghie pentru c Liturghia este forma prin care Hristos rmne mereu viu n mijlocul celor ce mrturisesc nvierea Lui. n mod deosebit atunci

148

Florin Botezan, Liturghie si cateheza, in vol. Viata liturgica si etos comunitar, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 141

70

cnd cuvntul culmineaz n mprtirea euharistic ni se deschid ochii minii, l recunoatem pe Hristos i se restabilete dialogul mntuitor cu Dumnezeu.149 n Sfnta Liturghie lucrarea Duhului Sfnt face ca evenimentele scripturistice s fie actualizate, Liturghia reprezentnd o continuare haric a evenimentelor Scripturii. Comunitatea liturgic retriete astfel, prin puterea Duhului Sfnt, n har, evenimentul biblic care se prelungete n mod firesc n Liturghie. Ca actualizare a iconomiei mntuirii, Sfnta Liturghie are puterea de a deschide cuvintele dumnezeietii Scripturi. Participarea la Sfnta Liturghie ne d posibilitatea cunoaterii existeniale, prin experien, a dogmelor. Mrturia sfinilor ne nva c o via de ascez i rugciune ce culmineaz n participarea la Sfnta Liturghie ne deschide lucrrii harului dumnezeiesc care ne druiete contiina dogmatic, adic dreapta nelegere a Revelaiei ce ne-a fost fcut de Dumnezeul Cel Unul n Fiin i ntreit n ipostasuri. Dac ntreg cultul are un caracter dogmatic deschizndu-ne calea spre cunoaterea i trirea dogmelor, Sfnta Liturghie, centrul cultului, este o adevrat sintez a dogmelor. Sfnta Liturghie rmne pentru totdeauna locul privilegiat n care cretinul ajunge la cunoaterea experimental a dogmelor.150 n Sfnta Liturghie credina este hrnit de cuvntul liturgic care este mrturisire de credin iar Duhul Sfnt actualizeaz coninutul credinei n viaa i experiena Bisericii. Mrturisirea liturgic a credinei nu este o simpl expunere a dogmelor ci o participare la adevrul mrturisit prin lucrarea Duhului Sfnt. Dac rostirea Simbolului de credin este un moment cu o important semnificaie catehetic, mrturisirea credinei nu se reduce la acesta, Sfnta Liturghie fiind n

149 150

Ibidem, p. 142 Sf. Ioan de Krontadt, op. cit., p. 148

71

ntregime o mrturisire de credin i o druire a credinei mntuitoare ca i cunoatere a lui Dumnezeu i ntlnire cu El. Sfnta Liturghie ne conduce la cunoaterea lui Dumnezeu prin experien, oferindu-ne experiena ntlnirii personale cu Dumnezeul cel Viu. n Liturghie avem descoperirea a dou adevruri: ct de nevzut i necuprins este Dumnezeu i ct de aproape de noi i n noi este El. Prin ntreaga sa rnduial, ea ne descoper sfinenia lui Dumnezeu, ne descoper i ne druiete binele dumnezeiesc al ntlnirii cu Dumnezeu i al simirii sfineniei Lui. Cunoaterea intuitiv, direct, experimental a binelui dumnezeiesc n Liturghie precum i aducerea n planul contiinei a lucrrii mntuitoare a lui Dumnezeu n lume, ne cultiv credina i ndejdea i determin un rspuns de iubire, fa de Dumnezeu i fa de aproapele, din partea noastr. Sfntul Dionisie Areopagitul, n tlcuirea pe care o face Sfintei Liturghii, arat c aceasta este o naintare continu n cunoaterea lui Dumnezeu i unirea cu El i ntre noi care culmineaz n mprtirea cu Trupul i Sngele lui Hristos, o naintare de la primirea cuvintelor nvturii care ntorc la cele bune n cadrul Liturghiei catehumenilor la cunoaterea prin sfnta experien a celor dumnezeieti n Liturghia credincioilor.151 De-a lungul ntregii Sfinte Liturghii Sfnta Treime este mrturisit i evocat. Dar Sfnta Liturghie nu ne ofer doar o cunoatere teoretic, raional, a Sfintei Treimi ci este Taina ntlnirii i comuniunii noastre personale i comunitare cu Hristos i, n Hristos, cu ntreaga Sfnt Treime. n Liturghie intrm ntr-o relaie vie cu toate Persoanele dumnezeieti pentru c se actualizeaz lucrarea mntuitoare a Sfintei Treimi. n Liturghie facem experiena cunoaterii lui Dumnezeu n Duhul Sfnt care este, n acelai timp, nceputul i finalitatea nevoinei ascetice de desptimire i

151

Dionisie Areopagitul, op. cit., p. 93

72

dobndire a virtuilor prin mplinirea poruncilor lui Hristos n care trebuie s ne angajm fiecare.152 Participarea la Liturghie are, alturi de aspectul eclezial, i un aspect personal, Sfnta Liturghie fiind mediul i chipul naintrii fiecrui suflet n cunoaterea i comuniunea cu Dumnezeu. Sfntul Maxim Mrturisitorul, n lucrarea sa Mystagogia, expune acest aspect al participrii la Liturghie, artnd c Sfnta Liturghie este centrul ntregii viei duhovniceti, participarea activ i constant la aceasta deschizndu-ne lucrrii Sfntului Duh care ne nal spre cunoaterea lui Dumnezeu punnd n lucrare harul baptismal.153 n Sfnta Liturghie, frumuseea slavei dumnezeieti este exprimat cu ajutorul artei liturgice care capt astfel o importan deosebit n desfurarea slujbei contribuind decisiv la mplinirea scopurilor acesteia. Arta liturgic este o art inspirat de Duhul Sfnt fiind rodul rugciunii i a curirii simurilor prin ascez ntr-o via trit n Biseric n comuniune cu Dumnezeu. Cu ajutorul artei liturgice slujbele ne fac s gustm acel altceva pe care l reprezint mpria lui Dumnezeu. Participarea la slujbe devine astfel o experien care marcheaz profund sufletul care l caut pe Dumnezeu. Sfnta Liturghie este prin excelen locul n care arta este chemat s expun frumuseea slavei dumnezeieti i s ne deschid lucrrii catehetice a Cuvntului. Arhitectura, pictura, poezia i cntarea se ntreptrund ntr-o simbioz organic pentru a ne ajuta s ne nlm n mpria lui Dumnezeu i a ajunge la cunoaterea Lui mntuitoare. Locaul bisericesc ortodox este cel mai potrivit cadru pentru svrirea Sfintei Liturghii. El simbolizeaz mpria lui Dumnezeu n care Liturghia ne nal. Arhitectura i iconografia, prin ntreaga alctuire a spaiului, prin cupola pe care e zugrvit Pantocratorul, prin reprezentrile iconografice ale Mntuitorului,
152 153

Florin Botezan, op. cit., p. 143 Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, op. cit., p. 17

73

Maicii Domnului, sfinilor, de pe perei i de pe iconostas, ne fac s simim deplin sensul comunitar al Liturghiei n care Hristos, prin lucrarea Sfntului Duh ne unete cu El, ntre noi dar i cu Biserica triumftoare din cer. Iconostasul exprim n imagini ceea ce se ntmpl la Sfnta Liturghie iar Liturghia ngereasc reprezentat n turl ne contientizeaz c slujirea noastr este o mpreun-slujire cu puterile ngereti, participare la Liturghia unic slujit de Hristos n cer. Toate acestea poteneaz caracterul catehetic al Sfintei Liturghii. Arta liturgic nu asigur doar cadrul cel mai potrivit pentru svrirea Sfintei Liturghii prin arhitectur i iconografie, ci, prin poezie i muzic, se integreaz n desfurarea propriu-zis a slujbei, dnd frumusee i putere textului liturgic i ritualului, ntrind astfel caracterul catehetic al Liturghiei. Sfnta Liturghie este o slujb cntat de la un capt la altul n care cntarea susine cuvntul, fcndu -l s ptrund n inim, i ne atrage prin frumusee spre contemplarea slavei dumnezeieti, ajutndu-ne astfel s trim deplin realitile crora slujba ne face prtai. Atunci cnd este executat cu smerenie i evlavie, cntarea poteneaz caracterul catehetic al Sfintei Liturghii, ajutnd att la nsuirea nvturilor de credin ct i la nlarea sufletului spre Dumnezeu n rugciune, conducndu-ne spre cunoaterea Lui mntuitoare.154

154

Florin Botezan, op. cit., p. 145

74

CAPITOLUL V Importanta Sfintei Liturghii in viata bisericii si a credinciosilor


Sfnta Liturghie depete nsemntatea celorlalte rugciune i, mai mult, nici o alt aciune a Bisericii nu-i egaleaz eficacitatea cu acelai titlu i cu acelai grad. Ea este ceea ce poate avea Biserica mai preios n drumul su n istorie. n ea este cuprins tot binele spiritual al Bisericii. Sfnta Liturghie constituie centrul, inima ntregii viei cretine pentru comunitatea bisericeasc, universal i local, i pentru fiecare credincios. Euharistia exprim i construiete Biserica, fiind comuniune autentic a poporului lui Dumnezeu, n bogata sa pluralitate i n unitatea sa intim. Aceeai pine euharistic, fcut din multe boabe de gru, i vinul, fcut din muli struguri, semnific unitatea i pluralitatea poporului cretin care celebreaz Euharistia. Euharistia face Biserica, n sensul c Euharistia o reunete, o manifest, o hrnete, o ntrete, o face s creasc n calitate i o trimite la toat omenirea. i n acelai timp Biserica face Euharistia, o celebreaz, o ofer Tatlui mpreun cu Cristos n Duhul Sfnt. La Liturghia Cuvntului, n timpul creia n centrul Sfintei Mese se afl Sfnta Evanghelie, Dumnezeu Cuvntul ne vorbete i ni se mprtete prin cuvnt: citirile din Sfnta Scriptur, predica, rugciunea i cntarea cci cel ce ascult cuvntul Meu i crede n cel ce m-a trimis pe Mine are via venic (Ioan 5, 24) iar cuvintele Mele duh sunt i via (Ioan 6, 23).155 La Liturghia Euharistic n centrul Sfintei Mese se afl Potirul euharistic descoperindu-ne sensul principal al acesteia i anume prefacerea pinii i vinului n Trupul i Sngele Domnului prin pogorrea Duhului Sfnt invocat n rugciunea
155

Pr. Florin Botezan, Sfnta Liturghie cateheza desvrit, p. 75

75

preotului i a credincioilor i mprtirea cu acestea, adic cu nsui Dumnezeu Cuvntul ntrupat, cci Cuvntul S-a fcut trup (Ioan 1, 14) i dac nu vei mnca Trupul Fiului Omului i nu vei bea Sngele Lui, nu vei avea via n voi (Ioan 6, 53). Liturghia este o jertfa a toata lumea, mai presus de ceruri, savarsita de Insusi Mantuitorul Iisus Hristos, prin intermediul sfintitilor slujitori, arhierei si preoti, jertfa a dreptatii lui Dumnezeu savarsita vesnic, neeschimbat, jertfa milostivirii dumnezeiesti pentru neamul omenesc care piere in pacat, jertfa de satisfacere a dreptatii lui Dumnezeu pentru pacatele lumii prin dreptatea, patimile si moartea pentru oameni a Fiului lui Dumnezeu; e slujirea indreptarii, a curatirii prin sangele lui Dumnezeu, a sfintirii, innoirii, intaririi in dreptate si dumnezeire, slujire nemuririi si nestricaciunii. De aceea preotul liturghisitor trebuie sa fie tot imbracat in Hristos, in dreptatea Sa, in iubirea si milostivirea Sa, in sfintenia, blandetea, smerenia, nerautatea, rabdarea si tagauirea Sa de sine, in predarea Sa voii Tatalui Ceresc; intrun cuvant, trebuie sa fie tot imbracat in Hristos, intru intelepciunea Lui, in puterea Sa: numai atunci slujirea sa va fi placuita lui Dumnezeu si va aduce tuturor credinciosilor cel mai mare si mai adevarat folos, va mangaia, sfinti, inatri si-i va umple de Duhul Sfant pe toti.156 Fara Liturghie actul mantuitor al lui Hristos ar fi pentru noi un eveniment trecut, care nu ar putea sa ne miste si sa ne ridice spre divin. Prin Liturghie insa suntem primiti in imisterul primordial.157 La Sfnta Liturghie Hristos comunic viaa Sa dumnezeiasc i nfptuiete legtura cu noi prin cuvnt i trup. Liturghia Cuvntului se mplinete n Liturghia Euharistic, cele dou pri ale Sfintei Liturghii realiznd numai mpreun

156 157

Sf. Ioan de Krontadt, op. cit., p. 335 Vasile Cristescu, Rolul si importanta Sfintei Liturghii in viata credinciosilor, in rev. A.B., an. XI, nr. 4-6, 2000, p. 37

76

ntlnirea deplin cu Hristos cel nviat i intrarea Bisericii n mpria lui Dumnezeu. Sfnta Liturghie, Taina Tainelor, este paradigma unitii ntre cuvnt i Tain.158 Liturghia catehumenilor are n centru cuvntul, mprtirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt. Liturghia credincioilor are n centru Taina, mprtirea cu Cuvntul fcut trup. Cele dou pri ale Sfintei Liturghii sunt indisolubil legate, Liturghia catehumenilor pregtind i mplinindu -se n Liturghia credincioilor.

a. Sfnta Liturghie - structur a unittii Bisericii, n comuniune Sfnta Liturghie este n acelasi timp si o manifestare a sobornicittii Bisericii, o lucrare de comuniune, antrennd n cadrul ei ntreaga comunitate. Aceasta este si motivul pentru care Sfnta Liturghie nu se poate svrsi niciodat dect n prezenta a doi sau mai multi credinciosi, aceasta ca manifestare a comuniunii (F.A.2, 42). Printele Alexandre Schmemann insist foarte mult n acest sens, artnd c nainte de a avea loc Taina Euharistic, un element ce o conditioneaz e taina adunrii. n acceptiunea printelui, Sfnta Liturghie nu se poate svrsi dect n cadrul comunittii, n cadrul adunrii, iar acolo unde e adunarea e de fapt Biserica, Biserica fiind vzut ca si comunitate a tuturor credinciosilor. Iat, deci, c relatia ntre Euharistie, Adunare si Biseric, este una de ntreptrundere, ele conditionndu-se reciproc.159 De aici ia nastere ideea de comunitate (popor care st mpreun, n comuniune) iar ideea de comunitate si comuniune, naste ideea de unitate. Unitate a ntregului popor, care formeaz Biserica. Euharistia reveleaz atributul unittii Biserici cci Liturghia Ortodox,

158

Pr. Lect. Dr. Nicolae Dura, Propovduirea cuvntului i Sfintele Taine. Valoarea lor n lucrarea de mntuire , Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucureti, 1998, p. 230 159 Al. Schmemann, op. cit., p. 20

77

este o traditie vie care uneste n aceeasi credint o mare diversitate de generatii si de Biserici etnice si locale. Ca atare, Biserica ortodox nu poate fi nteleas fr liturghia sa.160 Slujirea comunitar a Liturghiei o descoper nssi continutul ei, cci toate verbele utilizate sunt la plural, chiar atunci cnd rugciunile sunt pronuntate doar de ctre preot, ntruct ele sunt ale ntregii comunitti, sau pentru ntreaga comunitate. Forma dialogic ntre una si mai multe voci exprim inclusivitatea unittii Bisericii, diversitatea adunat n comuniune, evitnd att uniformitatea ct si individualismul, aceast comuniune fiind caracterizat prin dialog, druire reciproc si frtietate armonioas.161 Asadar, dup cum apreciaz teologul Olivier Clement n Euharistie fiecare primeste o umanitate reunificat, prtas la taina Treimii care uneste nedesprtit unicitatea si alteritatea. Suntem chemati s realizm dogma social a comuniunii ontologice a tuturor oamenilor si, n acelasi timp, s slujim n mod neconditionat unitatea fiecruia.162 Comuniunea aceasta a credinciosilor ntruchipeaz imaginea autentic a mprtiei lui Dumnezeu.163 Comuniunea credinciosilor exprim n acelasi timp dimensiunea soborniceasc, nu doar local sau national, a Liturghiei.164

b. Sfanta Liturghie ca jertfa euharistica Liturghia este o jertfa cuvantatoare si fara de sange, singura jertfa crestina, pe care Biserica Ortodoxa o aduce lui Dumnezeu, ca pe suprema forma de exprimare a inchinarii si a adoratiei pe care i-o datoram.165
160 161

Daniel Ciobotea, Liturghia ortodox: viziune de viat atotcuprinztoare, n rev. A.B., an II, nr. 1-2, 1990, p. 25 Ibidem, p. 26 162 Olivier Clement, Trupul mortii si al slavei - scurt introducere la o teopoetic a trupului, Ed. Asociatiei Filontropice crestine Christiana, Bucuresti, 1996, pp. 29-30 163 Pr. Prof. Dr. Mircea Basarab, Liturghia dup Liturghie: o aspiratie si un stil de viat crestin, n rev. M.B., an XXIX, nr. 7-9, 1979, p. 522 164 Daniel Ciobotea, op. cit. 165 Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Participarea la Liturghie, p. 596

78

In fiinta ei, Euharistia este deodata taina si jertfa. Aspectul de jerfa al Euharistiei in liturghie se reveleaza mai precis daca e privita intr-o legatura neintrerupta cauzala cu sacrificiul istoric de pe Golgota si cu starea de jertfa permanenta in care se afla Hristos in cer in fata Parintelui Sau, pe jertfeinicul cel mai presus de ceruri cum citim la sfanta liturghie. Insesi cuvintele de instituire infatiseaza caracterul de jertfa al euharistiei. Expresia referitoare la trup care pentru multi se frange si cea cu privire la sange care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor vorbesc prin ele insele de natura actului euharistic. Trupul care se frange si Sangele care se varsa, cu porunca directa aceasta sa o faceti spre pomenirea Mea, nu lasa loc la nicio indoiala ca e vorba de o jertfa care trebuie savarsita mereu.166 Jertfa euharistica sta intr-o legatura directa cu jertfa de pe Golgota. Neputand fi despartita existential de aceea, ea are totusi o identitate proprie fata de aceea. Jertfa din euharistie izvoraste din jertfa de pe Golgota si se leaga neintrerupt de sacrificiul sangeros al lui Hristos, dar ea nu se identifica. Aceasta nu este o repetare sau o prelungire aidoma a aceleia, ci numai o reprezentare reala a ei, deosebindu-se prin aceea ca prima data Domnului si-a oferit spre jertfa viata Sa trupeasca in chip sangeros si vizibil, pe cand in euharistie realitatea jertfei si prezentei lui Hristos e tainica, sacrificiul e nesangeros, iar savarsitorul vizibil al jertfei e preotul.167 Ca valoare si eficienta soteriologica, jertfa de pe cruce ne-a mijlocit rascumpararea gcnerala si obiectiva, potential pentru tot neamul omenesc. Jertfa euharistica insa intentioneaza ca de mantuirea obiectiva sa se impartaseasea subiectiv membrii organismului teandric. Astfel prin Euharistie, cei ce participa la

166

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Dumnezeiasca Euharistie in cele trei confesiuni, in rev. Ortodoxia, an.V, nr. 1, 1953, p. 85 167 Episcop Serafim, op. cit., p. 300

79

aducera ei si mananca Trupul si beau Sangele lui Hristos, isi insusesc personal roadele jertfei de pe cruce. Formele liturgice exprima caracterul sacrificial propriu in mod esential Euharistiei. Ritualul proscomidiei preinchipuie si anticipeaza jertfa Domnului. La proscomidie jertfa are mai mult un caracter tipic si simbolic. Antitipul devine realitate odata cu sfintirea si prefacerea darurilor care numai aparent isi pastreaza chipurile de paine si vin. Acum, zice Sf. Nicolae Cabasila, insusi marea victim si Mielul cel junghiat pentru lume se vede zacand pe Sfanta Masa.168 Sensul si rostul jertfei euharistice este atragerea noastra in stare de jertfa, conditie a comunicarii si a unirii noastre cu jertfa permanenta Hristos, iar prin aceasta, insusirea personala a strarii de jertfa ca realizare subiectiva a mantuirii prin refacerea ontological a fapturii noastre.169 Jertfa euharistica este mijlocul prin care noi devenim in mod plin madulare ale Trupului lui Hristos. Ea ne introduce in umanitatea lui Hristos, ne interiorizeaza Trupul Sau. Si pentru ca euharistia este centrul ontologic al Bisericii, inima care pulseaza sangele in tot organismul, jertfa ei trebuie sa antreneze intr-o unitate sacrificial jertfa Bisericii. Simplificand si generalizand raportul jertfei de pe Golgota cu jertfa euharistica in semnificatia lor esentiala, se poate spune ca Hristos o particularizeaza multiplu pe prima si o face proprie fiecarui credincios prin prezenta si autooferirea sa substantial in jertfa euharistica.170 Hristos a instituit jertfa euharistica ca sa fie mereu present prin ea in Biserica, hranind-o cu Trupul si Sangele Sau spre reinnoirea si desavarsirea continua sub impulsul permanent al sacrificiului si al mortii care duce la inviere.
168 169

Sf. Nicolae Cabasila, op. cit., p. 198 Drd. Viorel Mehedintiu, Dogma euharistica in Sfanta Liturghie, in rev. S.T., an. XXVIII, nr. 5-6, 1976, p. 281 170 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Legatura dintre euharistie si iubirea crestina, in rev. S.T., an. XVII, nr. 1-2, 1965, p. 17

80

c. Participarea credinciosilor la Sfanta Liturghie n Liturghia din primele secole ale cretinismului, sinaxa liturgic avea o structur dialogic, bazat pe conlucrarea dintre episcop i popor. Aceast structur liturgico-dialogic era exprimat prin conlucrarea dintre adunarea euharistic, ce deinea preoia universal i proestos, nzestrat cu preoia sacramental. Astfel, cele dou preoii, universal i sacramental, creau structura liturgic a Bisericii. 171 Aceast sinergie liturgic, conslujire a poporului sau credincioilor cu preotul consta n aducerea darurilor de ctre credincioi, citirea rugciunii anaforalei cu voce tare de ctre preot i participarea comunitii la rspunsurile liturgice i cntarea n comun, participarea laicilor la celelalte Taine unite cu Liturghia i la o comuniune euharistic mai deas.

c.1. Ritualul aducerii darurilor sau ofrandei n Sfnta Liturghie n istoria religiilor se poate observa c n fiecare religie oamenii nu participau la ritualul liturgic fr s aduc ofrande sau daruri. n Biserica veche toi credincioii care participau la Sfnta Liturghie aduceau daruri de pine, vin, ulei, alimente, iar cei sraci aduceau ap i flori drept ofrand. Acest ritual al ofrandei este confirmat n Biserica veche de cele mai vechi documente cretine, de Apologia Sfntului Iustin Martirul i de Tradiia Apostolic a lui Ipolit al Romei.172 n acest ritual se desfoar o relaie dubl, ciclic, ontologic ntre Dumnezeu i om: Druitor- Dumnezeu, dar-lumea i primitor-omul i om-druitor, dar-daruri euharistice i primitor-Dumnezeu. Credinciosul aduce daruri euharistice lui Dumnezeu, iar Acesta le primete i le transform, i ofer pe Cel mai mare dar, pe Hristos. A primi daruri- spune Nicolae Cabasila- nseamn a le aeza ntre ale tale, a i le nsui: atunci se numesc ele primite. Dar Dumnezeu i nsuete darurile
171 172

N. Mladin, Asceza i Mistica Paulin, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 118 Sf. Iustin Martirul, op. cit., p. 71

81

noastre n aa fel nct le preface n chiar Trupul i Sngele Fiului Su Unul Nscut...ct de mult preuiete primitorul ceea ce I s-a dat se vede i din valoarea contradarului pe care l d n schimb! Este tot Trupul i Sngele lui Hristos nsui. Cci Dumnezeu, primind pinea i vinul nostru, ne d n schimb pe Fiul Su. i de aici se vede c Sfntul Trup i Sfntul Snge ni se dau de ctre Dumnezeu ca daruri n schimbul celor aduse de noi....173 Darurile de pine i vin, oferite de credincioi, reprezint mulumirea, recunotina, munca, viaa, efortul i jertfa pe care fiecare o aduce Celui Prea nalt. n Tradiia Bisericii, fiecare credincios venea la altar cu lumnarea, pinea sau prescura i cu pomelnicul pentru ca, prin miridele extrase din pine, s participe la o unire real cu Mielul Domnului. Acest ritual reprezenta o contribuie palpabil a omului la Euharistie i o participare real la realizarea Bisericii Domnului. Aceast practic s-a pstrat pn astzi n Biserica Greac i n Biserica Rus, dar i n multe zone din Romnia: Moldova, Ungro-Vlahia, zona Fgraului, inutul pdurenilor i n unele zone din Maramure. Din pcate, n majoritatea parohiilor din Romnia aceast practic s-a pierdut i a fost nlocuit cu citirea numelor sau pomenirea credincioilor n cadrul Ecteniei ntreite, dup citirea Evangheliei. Aceast practic este denaturat deoarece promoveaz un individualism eclezial i duce la o substituire a ofrandei cu rugciunea de cerere pentru necesitile cotidiene. Reactualizarea acestei practici vechi ar nsemna pentru omul modern o contientizare a relaiei care exist ntre Dumnezeu, om i cosmos n rugciunea euharistic, relaie esenial pentru ca orice cretin ortodox s aduc ofrand lumea i viaa lui naintea Creatorului: Ale Tale dintru ale Tale, ie i aducem, de toate i pentru toate. n acest ritual se relev esena credinei ortodoxe de a iubi prin chip de jertf pe Dumnezeu i pe aproapele. n Biserica veche, celelalte daruri
173

Sf. Nicolae Cabasila, op. cit., pp. 99-100

82

aduse de ctre credincioi erau folosite la agape (mese la care participau toi membrii unei comuniti cretine) i pentru susinerea i ajutorul cretinilor i al oamenilor sraci. n mod cert, ritualul aducerii darurilor ar consolida unitatea i comuniunea eclezial a unei parohii. n plus, i-ar contientiza pe credincioi s participe real i s contribuie cu adevrat la marea Jertf euharistic. c.2. Dialogul liturgic dintre preot i credincioi Practica citirii rugciunilor de ctre preot cu voce tare, n cadrul Sfintei Liturghii, era frecvent n Biserica veche. n ecleziologia paulin, structura dialogic dintre proestos i adunarea euharistic era evident. n teologia Sfntului Apostol Pavel, rugciunile i actele din cadrul jertfei euharistice erau cunoscute de ntreaga comunitate pentru c toi credincioii participau la acest mister euharistic (I Corinteni 11, 23-24; I Corinteni 10,16; Efeseni 3, 8-10). n Apologia Sfntului Iustin Martirul se arat dialogul liturgic dintre proestos i adunarea euharistic n marea rugciune euharistic; pe urm, fraii aduceau proestosului pinea i paharul cu ap i vin; acesta le lua, luda i preamrea pe Tatl tuturor n numele Fiului i al Duhului Sfnt; aducea mulumire pentru c ne-a fcut vrednici de aceasta. Cnd el termina rugciunile i mulumirea, tot poporul rspundea: Amin. 174 n timpul mpratului Justinian, n secolul IV, prin Novela 137 se recomanda ca toi preoii s nu citeasc rugciunile Sfintei Liturghii n tain, ci cu voce tare: pentru ca Sfnta Jertf s fie oferit Domnului nostru Iisus Hristos i Tatlui i Duhului Sfnt cu ecfonise (cu voce tare) de sfinii episcopi i preoi.175 n cartea Limonariu sau livad duhovniceasc, a lui Ioan Moshu se relateaz ntmplarea cu copii care au svrit Liturghia. n urma rostirii cu voce tare a anaforalei s-a pogort foc din cer, care a mistuit pinile i chiar i pietrele pe
174 175

Sf. Iustin Martirul, op. cit., p. 70 Pr. Constantin Galeriu, op. cit., p. 36

83

care copii aduceau jertfa. Iar pe acel loc, pe care copii au fost martorii acestei minuni, mai trziu s-a construit o mnstire. S-a ntmplat c acel care o fcea pe preotul s tie pe de rost anaforaua, pentru c este obiceiul n Biseric, ca la Sfintele Slujbe, copii s stea n faa sfntului altar i s se mprteasc cu Sfintele Taine, ndat dup clerici. i pentru c n unele locuri preoii obinuiesc s rosteasc cu glas mare rugciunile, s-a ntmplat ca aceti copii s nvee rugciunea sfintei anaforale, din faptul c aceasta a fost rostit cu glas mare nencetat.176 O alt mrturie despre participarea laicilor la rugciunile Bisericii din cadrul Liturghiei o constituie pluralul liturgic. n Canonul euharistic cuvntul noi desemneaz faptul c episcopul sau preotul rosteau rugciunile la plural, n numele tuturor credincioilor sau al ntregii Biserici. n aceste texte liturgice se arat c preotul concelebreaz cu poporul, iar poporul cu preotul. De aceea, rugciunile euharistice sunt rostite la plural deoarece sunt svrite de ntreaga Biseric i n numele ntregii Biserici. Ori, n primele secole, Biserica nu era redus doar la preot, ci presupunea n mod necesar adunarea euharistic. n Canonul euharistic al Liturghiei Sfntului Ioan Gur de Aur rugciunea euharistic se fcea de ntreaga Biseric: Pentru toate acestea i mulumim ie i Unuia Nscut Fiului Tu i Duhului Tu Celui Sfnt pentru toate pe care le tim i pe care nu le tim; pentru binefacerile Tale, ce ni s-au fcut nou.177 Poporul lui Dumnezeu, adunat la Euharistie, prin intermediul proestosului aducea jertfa euharistic ntr -un cult comun cu sfinii ngeri, cu credincioii cei adormii naintea Sfintei Treimi. n aceste rugciuni nu se ruga numai episcopul sau preotul, ci ntreaga Biseric:Noi

176 177

Ioan Moshu, Limonariu sau Livada duhovniceasc, Ed. Reintregirea, Alba-Iulia, 1991, p. 192 Liturghier, p. 122

84

cu aceste fericite puteri, Iubitorule de oameni, Stpne, strigm i grim: Sfnt i Prea Sfnt, Unul Nscut Fiul Tu i Duhul Tu Cel Sfnt.178 n rugciunea epiclezei se precede transformarea darurilor euharistice n Trupul i Sngele lui Hristos, se invoc Duhul Sfnt peste ntreaga adunare i peste darurile aduse:Noi aducem aceast slujb duhovniceasc, Te rugm i cu umilin la Tine cdem: trimite Duhul Tu Cel Sfnt peste noi, peste aceste daruri ce sunt puse nainte.179 Prin urmare, citirea rugciunilor anaforalei ar crea un dialog real ntre preot i credincioi i ar accentua participarea direct a credincioilor la misterul liturgic. c.3. Participarea comunitii la rspunsurile liturgice i cntarea n comun Cntarea n comun i are originea n Vechiul Testament. Psalmistul David arat c la evrei ntreaga comunitate cnta toate imnele religioase. Toat suflarea s laude pe Domnul! ( Ps. 150,6) n acelai sens, n friile evreieti (saburoth) i la cinele iudaice avea loc un dialog liturgic ntre conductorul cinei i participani.180 n Biserica veche, de asemenea, cretinii cntau imne lui Hristos, ncepnd de la miezul nopii i pn cnd apreau zorii zilei.181 Mult timp, n Biseric, s-a pstrat cntarea n comun (omofonia) deoarece era att un mijloc de participare real a credincioilor la misterul liturgic, ct i un factor de consolidare a comunitii cretine. Mai trziu, cntarea s-a redus la un grup al credincioilor (stran) sau la corurile bisericeti. Acest fapt a dezvoltat aspectul artistic al

178 179

Ibidem, p. 123 Ibidem, p. 125 180 A. Schmemann, Introducere n teologia liturgic, Ed. Sofia, Bucuresti, 2002, p. 96 181 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Cntarea liturgic comun, mijloc de ntrire a unitii dreptei credine , in rev. Ortodoxia, an. XLI, nr.1, 1989, p.58

85

Liturghiei, dar a diminuat latura spiritual a acesteia i, mai ales, participarea real a credincioilor la Liturghie.182 n multe Biserici locale i parohii s-a pstrat aceast cntare n comun chiar n zilele noastre. Acest fapt demonstreaz c participarea credincioilor este real i c Biserica sau comunitatea cretin este vie, lucrtoare. n alte comuniti ecleziale (din pcate, n majoritatea lor), dialogul liturgic a fost redus numai la urmtoarele pasaje liturgice: 1. citirea Apostolului; 2. rostirea Simbolului de Credin; 3. rostirea sau cntarea rugciunii Tatl nostru; 4. cntarea imnului trisaghion (Sfinte Dumnezeule) i a imnului Fie numele Domnului binecuvntat de acum i pn n veac; 5. pricezne sau chinovic. In anul 2005, n sesiunea de var a Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne s-a hotrt ca n toate Bisericile din Romnia s se revin la cntarea n comun a ntregii comuniti i la melosul bizantin romnesc, nlocuindu -se astfel cntarea popular regional din timpul Sfintei Liturghii. Aceast practic i hotrre rspunde necesitilor cu care se confrunt Biserica noastr de a -i face pe credincioi s participe n mod real i autentic la Liturghie, care nu nseamn altceva dect slujba sau lucrarea poporului condus de preot. c.4. Participarea credincioilor la comuniunea euharistic n primele trei secole ale cretinismului, cretinii se mprteau des cu Sfintele Taine.183 n perioada post-apostolic, toi cretinii care participau la Sfnta Liturghie primeau Sfnta Euharistie. n timpul Sfntului Vasile cel Mare,
182 183

Vasile Cristescu, op. cit., p. 39 Pr. Florin Botezan, op. cit., p. 77

86

credincioii se mprteau de patru ori pe sptmn. Dup secolul IV, n timpul Sfntului Ioan Gur de Aur, datorit faptului c evlavia cretinilor a sczut, credincioii se mprteau la praznicele mari sau mcar o dat pe lun. Totui, chiar dac participarea la Sfnta Euharistie se reduce, n aceast perioad apare Liturghia Darurilor, care arat dorina i necesitatea credincioilor de a participa mai des la comuniunea euharistic, mai ales n perioada Postului Mare. n secolul XIV exista tradiia potrivit creia nu trebuiau s se depeasc patruzeci de zile fr ca un cretin s se mprteasc. De aceea, Tainele acestea ni s-au oferit pentru ca s fim una cu El. Noi, arhiereii i preoii n chip des cu cercetare, umilin i Spovedanie s ne mprtim cu nfricoatele Taine cnd le slujim (n timpul Liturghiei). Iar ceilali, n chip des, prin Spovedanie, cu frngerea inimii i cu cucernicia sufletului s se cuminece. Nimeni dintre cei care se tem i l iubesc pe Domnul s nu lase s treac patruzeci de zile fr s se mptteasc. Iar la mprtirea cu Hristos, dac se va pzi, precum va putea s se apropie, s se apropie i mai curnd. i, dac este cu putin, i n fiecare duminic. Mai ales cei btrni i cei bolnavi. Cci aceasta ne este viaa i tria.184 Pe baza acestor considerente teologice i recomandri liturgice, este de dorit ca la fiecare Liturghie s se mprteasc o parte a sinaxei ecleziale cu pregtirea cuvenit, post, rugciune i Spovedanie. n acest sens, i Nicolae Cabasila spune c scopul Liturghiei este dublu: sfinirea darurilor peentru sfinirea credincioilor.185 De fapt, i ritualul liturgic pregtete comunitatea pentru mprtan ie: S lum aminte, Sfintele Sfintelor! Cu fric de Dumnezeu, cu dragoste i cu credin s v apropiai. n acest sens, s-ar cuveni ca n Biserici, la fiecare Liturghie s participe credincioii la comuniunea euharistic astfel:
184 185

Sf. Simeon al Tesalonicului apud. A. Schmemann, op. cit., p. 98 Sf. Nicolae Cabasila, op. cit., p. 114

87

1. copii pn la apte ani pot fi mprtii n fiecare duminic i fr Spovedanie; 2. se recomand s se mprteasc mai des i bolnavii care au o stare de curie cuvenit pentru mprtanie; 3. btrnii care duc o via cuvioas i care se pregtesc pentru aceast Tain; 4. orice credincios ce duce o via curat i care ndeplinete pregtirea cuvenit pentru Euharistie: post, rugciune, Spovedanie; 5. timpul mprtaniei l hotrte duhovnicul prin dezlegarea i binecuvntarea ce o acord credinciosului pentru comuniunea euharistic. Majoritatea teologilor contemporani consider c e absolut necesar ca la fiecare Liturghie s se mprteasc credincioi, dar cu pregtirea cuvenit. i printele Dumitru Stniloae ndeamn: Gndindu-ne la tradiia din timpurile de nceput ale Bisericii i la ndemnul dat prin preot la fiecare Liturghie:cu fric de Dumnezeu, cu credin i cu dragoste s v apropiai, se pare c s -ar cuveni ca s nu rmn nici o Sfnt Liturghie la care s nu se mprteasc civa credincioi dintre cei cu o via curat. Dar credem c nu e bine s se mprteasc toi credincioii sau foarte muli la fiecare Liturghie fr spovedanie i post, chiar dac ei se socotesc lipsii de pcate grele. Aceasta poate duce la un automatism lipsit de simire al primirii Sfintei mprtanii. Trebuie s trim cu cutremur acest moment att din pricina obinuinei noastre cu tot felul de gnduri i de critici ale altora, de suprri cu alii, ct i din contiina c ne mprtim cu Trupul prea curat al Domnului cerului i pmntului i cu prea scump Sngele Lui.186

186

Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae apud. Ioanichie Blan, Convorbiri duhovniceti, Ed. Episcopia Romanului i Huilor, 1990, p. 64

88

CONCLUZII

In concluzie sutem de acord cu afirmatia Sfntului Ioan de Kronstadt: Liturghia este slujirea de sus pe pmnt, cea mai mare minune a iubirii si drepttii lui Dumnezeu - slujirea neamului omenesc, care se svrseste n fiecare zi si care nvredniceste de fericire pentru toti vecii pe cei ce au biruit pe diavolul prin credint si pocint, este druirea hranei si a buturii nemuritoare, a curtirii de pcate, a sfintirii si vietii vesnice... Dac lumea n-ar avea Preacuratul Trup si Snge al Domnului, n-ar avea dect iluzia vietii, ntr-un cuvnt, ar fi pgubit de toate bunurile cele adevrate, nestriccioase.187 Sfnta Liturghie este aceea care face legtura cu vesnicia. Crestinul care pleac de la Biseric mprtsit cu Sfintele Taine ale lui Hristos, avndu-l pe Hristos nluntrul lui, doreste prelungirea acestei bucurii a mpreun vietuirii lui cu Hristos n vesnicie, doreste desctusarea de vremelnic si integrarea n vesnicie. Sfnta Liturghie, slujba Jertfei crestine, este cea mai nsemnat dintre toate slujbele sfinte ale Bisericii noastre. Asa precum Jertfa de pe cruce a Mntuitorului a fost punctul culminant al lucrrii Mntuitorului si totodat faptul cel mai de cpetenie din istoria mntuirii, tot asa si Sfnta Liturghie care nvesniceste pe pamnt acea Jertf este miezul, ncoronarea si desvrsirea celorlalte slujbe prin care aducem laud si mulumire lui Dumnezeu. Ea este totodat si singura slujb crestin ntemeiat si svrsit de Mntuitorul nsusi, de aceea nici nu se numr ntre cele sapte laude, care alctuiesc serviciul dumnezeiesc public al fiecrei zile si care au obrsie dumnezeiasc si bisericeasc.

187

Sf. Ioan de Kronstandt, op. cit., p. 156

89

Ea este, pe de o parte, o nftisare si o amintire a ntregii vieti pmntesti a lui Hristos, de la ntrupare, la Jertfa de pe cruce, la moartea si nvierea Sa (anamnez), dar este n acelasi timp, si actualizarea instituit de nsusi Hristos a jertfei Sale de pe cruce si comunicarea darurilor ce s-au revrsat n lume din aceast jertf. Prezenta la Sfnta Liturghie devine astfel o necesitate. Ea nu este numai treaba preotului si cu att mai puin a cntretului, ci este mpreun-lucrare a ntregii comunitti, care trebuie s fie prezent cu toat inima si cu tot sufletul la Sfnta Liturghie. Ia seama, dar, la picioarele tale, cnd te duci n casa Domnului (Eclesiast 4, 17) si S stii cum s petreci n casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stlp si temelie a adevrului (Timotei 3, 15). Sfnta Liturghie lumineaz viata noastr crestin ca un pisc fericit, ncununat cu evlavia desvrsitei noastre credinte ortodoxe, n prezenta de-a pururi a Mntuitorului n lume, dup nssi cuvintele lui: Iat Eu, cu voi sunt, pn la sfrsitul veacului (Matei 28, 29).

90