Opera Sfântului Ioan Scărarul, și simbolul scării în spiritualitatea creștină.

(Murgeanu
Marian- Tudorel)

Realizată la rugămintea starețului Ioan Raiteanu, opera Scara Raiului este un tratat ascetico-
mistic, și un îndrumător al scării și treptelor pe care, urcându-le, oricine poate ajunge la
desăvârșire, la perfecțiune , la îndumnezeire (theosis), repetând în fond concepția primelor 3
secole de monahism sinait adaptate perioadelor de invazii din partea arabilor. Idealul Sfântului
Ioan este de altfel, „isihia” și „apathia”, reflectând liniștea și odihna în Dumnezeu, dar și
lepădarea oricărei pasiuni lumești, pentru câștigarea Împărăției Cerurilor și unirea cu Dumnezeu.

Prima traducere este realizată de Mitropolitul moldovean Varlaam (I jum. a.sec. XVII), pe
când era călugăr la Mănăstirea Secu, deși Pandele Olteanu admite că acesta ar fi posedat o altă
traducere mai veche în română.

Scoliile au o importanță semnificativă, întrucât chiar autorul și-a dat seama că opera sa
conține anumite confuzii care trebuiesc explicate, lucru evident în din epistola de răspuns pe care
i-o trimite lui Ioan Raiteanu, și unde menționează că lui îi revine misiunea de a corecta și finaliza
lucrarea. Importanța contribuției scholiaștilor, poate fi remarcat doar de cei ce vor să înțeleagă pe
deplin sensul textului.

Sfântul Ioan Scărarul definește scara ca fiind “înlănțuirea duhovnicească a virtuților care
o compun”1 , dând astfel următorul îndemn: “Suiți-vă fraților, suiți-vă, cei care cu osârdie v-
ați așezat suișuri în inimă, și ascultați pe cel ce a zis: „Veniți să ne urmăm în muntele
Domnului, în casa Domnului nostru, care face picioarele noastre ca ale cerbului și ne pune
întru lucruri înalte ca să biruim în calea Lui.”2, după cum spune și Sfântul David în Psalmul
36: „Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune.” 3 Ca atare
trebuie să urmăm întru cu totul Domnului, așa cum le spune și ucenicilor „Oricine voiește să
vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să-mi urmeze Mie.”4 În

1
Scara raiului, Ioan Scărarul, Trad., Introd. și note de Mitr. Nicolae Corneanu, Editura Amarcord, Timișoara,
2000, pp. 35.
2
Scara raiului, Ioan Scărarul, Trad., Introd. și note de Mitr. Nicolae Corneanu, Editura Amarcord, Timișoara, 2000,
pp. 35-36.
3
Psalmul 17,36.
4
Luca, 9,23.
sprijinul nostru pe calea către Domnul vin treptele scării, care din câștigarea a câte o virtute, și
renunțarea la lume, chiar din Cuvântul I, putem ajunge la îndumnezeire și la unirea cu
Dumnezeu.

Despre trepte acesta menționează că virtuțile, legându-se una de alta ca treptele unei scări,
ridică spre cer pe cel ce le practică. În treapta XXVIII explicitează faptul că scara nu poate fi
urcată deodată, ci treptat, dar destinația este sigură către Dumnezeu: “apropierea de Dumnezeu
este un urcuș care duce de la înstrăinarea de păcat, la Teologie.”

O altă interpretare o găsim la Părintele Dumitru Stăniloae, care formulează o relație scară
-asceză, reproducând astfel cuvintele Sfântului Simion Noul Teolog, întrucât, „asceza deci este o
eliminare treptată a otrăvii și omorârea treptată a păcatului și a tuturor tendițelor spre
el.”5 Pe lângă toate acestea, Părintele mai adaugă în opera sa o interpretare a lui Origen a istoriei
biblice la cartea Numerilor, și o descriere a etapelor pe care sufletul le străbate în drumul către
Dumnezeu: “Noi facem aşa- dar o călătorie și venim in această lume pentru a merge din
virtute in virtute, nu pentru a rămâne pe pământ legați de bunurile pământeşti.”6

Simbolul scării a fost interpretat de-a lungul timpul, și asimilat cu mai multe elemente
scripturistice de mai mulți Sfinți și autori, însă cu toții s-au apropiat de aceeași legătură, ca fiind
astfel un urcuș duhovnicesc pentru a ajunge la dumnezeire. Cert este că cele 30 de trepte nu sunt
niște pași succesivi ci 30 de capitole ale cărții. Inițial, ea este indentificată însuși cu Domnul
Nostru Iisus Hristos, căci este atât Calea, cât și Scara, o dovadă în comfirmarea acestei ipoteze
fiind vârsta de 30 ani a Mântuitorului., dar poate fi asimilată și cu Născătoarea de Dumnezeu,
prin care putem căpăta Mila Mântuitorului. Origen spune că treptele care duceau la Sfânta
Sfintelor, sunt ca treptele noastre către Fiul Unic al Lui Dumnezeu. Tot în același sens, și crucea
poate fi asimilată cu scara, întrucât „și noi suntem conduși spre cer prin harul pe care ni l-a
câștigat Domnul pe cruce.”7, sau cum mai menționează și Pr. Isaac din Antiohia (459):
“Crucea Ta este o scară care duce din adâncuri la înălțime.” Sfântul Benedict din Nursia
(547), menționează doar 12 trepte, și spune că scara se adresează în special tuturor celora care
vor să se ridice din noroiul păcatelor prin pocăință, smerenie și lacrimi, și fapte bune. Tot acesta

5
Spiritualitatea ortodoxă Ascetica și Mistica, Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al
B.O.R., București, 1992 ,p.9.
6
Scara raiului, Sf. Ioan Scărarul, p.29.
7
Scara raiului, Sf. Ioan Scărarul, p.25.
mai menționează cele două sensuri ale scării, anume că prin „înălțarea ca mândrie, se coboară,
iar prin smerenie se înalță.”8

Verbul „a te inălța” are și el valențelele lui, așa încât el presupune un progres în cele ale
cunoașterii, dar mai ales în practicarea faptelor bune, fiindcă”(...) natura binelui însuși atrage
la sine pe toți aceia care pot să privească cu ochi sănătoși la razele frumuseții lui.”9-
explicitează Sfântul Ioan Scărarul.

Structura scării.

Se distinge o grupă de 3 trepte, prima fiind alcătuită din primele 3 trepte, care sunt o
introducere asupra vieții monarhale, din care se poate distinge primul cuvânt, lepădarea de lume..
A doua formată din următoarele 23 de capitole, care face analiza unor virtuți și păcate
înlănțuite. Spre exemplu, ascultarea, ca element fundamental în monarhim, și pocăința. Și
ultima, a treia, tratează subiectului liniștii, rugăciune persoanală, dezvoltarea unor virtuți, cum ar
fi credița , speranța și dragostea.

Concluzie

Opera Scara, creează o descriere profundă a vieții monahale, cât și mirene evidențiind esența
teologiei ascetice răsăritene. Asceza, de asemenea nu este un îndreptar tipic, și strict, ci un mod
de viață pe care îl dobândești printr-o unitate a experienței și a modului de viață și gândire care
stau la rădăcina tradiției mistice și ascetice. Sfântul Ioan nu urmărește prin lucrarea de față
sistematizarea acesteia, ci o simplă lecție pentru cei ce vor să se curățească de păcate, și prin
curățire să ajungă la scopul ultimul, anume îndumnezeirea.

8
Scara raiului, Sf. Ioan Scărarul, p.28.
9
Scara raiului, Ioan Scărarul, Trad., Introd. și note de Mitr. Nicolae Corneanu, Editura Amarcord, Timișoara, 2000,
p. 30.