Bulai Jǎniţa

An I
Master PASTORATIE SI VIATA LITURGICA

Referat Liturgicǎ
Rolul arhiereului in cadrul cultului ortodox

Rolul arhiereului in cadrul cultului ortodox poate fi studiat foarte usor din cartile de cult, in special
din Arhieraticon. Cartea cuprinde detaliile implicarii arhiereului in randuiala Sfintei Liturghii,
a hirotoniilor in cele trei trepte fundamentale ale clerului, a hirotesiilor, a sfintirii noilor biserici sau
a celor renovate, in fine, a sfintirii in sobor a Sfantului si Marelui Mir. Acest rol are insa o
semnificatie profunda, de mare importanta, caci arhiereul este mediatorul unirii noastre cu jertfa lui
Hristos, cel care face posibila, euharistic, participarea noastra la moartea si invierea Domnului.
In absenta unei atari intelegeri, rolul arhiereului ar aparea ca pur decorativ, ca fast menit sa
impresioneze credinciosii sau ca o simpla inertie a traditiei, in plus, nu ar putea justifica in nici un
fel retinerile ortodoxe de a concelebra cu membrii ierarhiei catolice sau chiar cu pseudo-sacerdotii
diferitelor secte protestante.
Intelegerea importantei persoanei arhiereului in cult este, asadar, o problema mai mult de
dogmatica decat una de liturgica, caci ea presupune o intelegere prealabila a semnificatiei pe care
confesiunea respectiva o acorda cultului in general. 

Cum cele trei mari confesiuni nu descriu in acelasi orizont de referinta propriul cult, nici rolul pe
care ele il atribuie sacerdotului nu are aceeasi semnificatie. Iata de ce o intelegere moderna, in
orizontul problematicii de azi a acestei teme, necesita o prealabila expunere a doctrinei catolice,
apoi a celei protestante in materie, ca suport pentru o mai buna abordare a invataturii ortodoxe in
aceasta problema.

Pentru a stabili importanta pe care teologia romano-catolica o atribuie persoanei episcopului in

cadrul cultului propriu voi face apel la documentele Conciliului al II-lea de la Vatican, selectand
cateva referiri la Sfanta Liturghie, dar si la celelalte componente ale cultului catolic. "Liturghia
sacra, declara documentul Sacrosanctum Concilium, e in special cultul adus Maiestatii divine
(s.n.)". "Sacramentele sunt menite sa-i sfinteasca pe oameni, sa zideasca Trupul lui Hristos si sa
dea cultul datorat lui Dumnezeu (s.n.). (...) Ele confera, intr-adevar, harul, dar celebrarea lor ii si
dispune mai bine pe credinciosi sa primeasca rodnic acest har, sa dea cult cum se cuvine lui
Dumnezeu (s.n.) si sa traiasca iubirea".
Dar cultul datorat unei Maiestati divine ofensate de pacatul omenesc este, in mod esential, o jertfa
adusa acestei Maiestati. "Liturghia este culmea spre care tinde actiunea Bisericii si izvorul din care
emana toata puterea ei. Caci scopul actiunilor apostolice este ca toti oamenii, deveniti fii ai lui
Dumnezeu prin credinta si botez, sa se adune laolalta, sa laude pe Dumnezeu in Biserica, sa
participe la jertfa (s.n.) si sa se hraneasca la Cina Domnului". In consecinta, "participand la jertfa
euharistica, izvor si apogeu al intregii vieti crestine, (credinciosii) ofera lui Dumnezeu Victima
divina (s.n.) si pe ei insisi odata cu Ea. Astfel, atat prin oferire cat si prin sfanta impartasanie, toti,
desi nu in mod identic, ci fiecare in felul sau, isi implinesc rolul propriu in actiunea liturgica. (....)
Cei ce se apropie de scaunul Pocaintei dobandesc de la mila lui Dumnezeu iertare pentru ofensa
adusa (s.n.) si, in acelasi timp, sunt reconciliati cu Biserica, pe care au ranit-o prin pacate...".
Semnificatia atasata sacramentului Pocaintei, aceea de "iertare pentru ofensa adusa (lui Dumnezeu)
", este in deplin acord cu definitia romano-catolica a cultului ca jertfa adusa Maiestatii divine. Caci
jertfa euharistica este menita sa reechilibreze ofensa adusa de pacatul omenesc acestei Maiestati,
ofensa care, fiind infinita, nu poate fi iertata decat prin jertfa de valoare infinita a lui Hristos cel
euharistic. Asadar, rolul fundamental al episcopului va fi acela de a aduce acestei Maiestati jertfa
necesara iertarii ofensei. Orice celebrare legitima a Euharistiei este condusa de episcop, caruia ii
este incredintata indatorirea de a aduce Maiestatii dumnezeiesti cultul religiei crestine (s.n.) si de a-
l orandui conform poruncilor lui Dumnezeu si legilor Bisericii, pe care le aplica in dieceza sa, dupa
judecata proprie

O alta idee proprie teologiei romano-catolice si care induce divergente grave in raport cu ortodocsii
in materie de cult este aceea a considerarii membrilor ierarhiei ca fiind de alta esenta decat masa
larga a poporului lui Dumnezeu. Voi relua in acest scop un pasaj citat mai sus care spune
urmatoarele: "participand la jertfa euharistica, izvor si apogeu al intregii vieti crestine,
(credinciosii) ofera lui Dumnezeu Victima divina si pe ei insisi odata cu Ea. Astfel, atat prin oferire
cat si prin Sfanta impartasanie, toti, nu in mod identic, ci fiecare in felul sau, isi implinesc rolul
propriu in actiunea liturgica. (...) Preotia comuna a credinciosilor si preotia ministeriala sau
ierarhica, desi diferenta dintre ele este de esenta si nu numai de grad (s.n.), sunt totusi randuite una
pentru alta, caci si una si alta participa in modul sau specific (s.n.) la preotia unica a lui Hristos"

Aceasta credinta ca preotul, dar mai ales episcopul, este transformat asemenea elementelor, in
timpul actului euharistie, explica afirmatia, repetata pana la obsesie de documentele conciliare,
potrivit careia ierarhia actioneaza in persona Christi, in locul lui Iisus Hristos! "Din Traditia
atestata mai ales in ceremoniile liturgice si in obiceiurile Bisericii atat din Rasarit cat si din Apus,
rezulta clar ca punerea mainilor si cuvintele consacrarii confera harul Duhului Sfant, si imprima un
caracter sacru, astfel incat episcopii, in mod evident si vizibil, tin locul lui Hristos - invatator,
Pastor si Mare Preot si actioneaza in persona Christi - in numele si ca reprezentanti ai lui.
Interpretarea pe care teologia romano-catolica o da cultului, in special celui euharistic, si rolul pe
care-l confera episcopului si in general ierarhiei in acest cadru, are la baza convingerea ca jertfa lui
Hristos, departe de a fi un simplu eveniment inchis in trecut, ramane vesnic actual, "se impartaseste
din vesnicia dumnezeiasca si astfel se situeaza deasupra tuturor timpurilor si se face prezent in
toate timpurile". In consecinta, liturghia este o actualizare repetata a jertfei istorice a lui Hristos, o
repetare in Biserica, tot atat de reala, desi euharistica, pe cat a fost de reala cea de pe Golgota.
Aceasta este semnificatia afirmatiei Liturghierului Roman cand spune ca in Jertfa divina a
Euharistiei "se actualizeaza opera rascumpararii noastre".

Dimpotriva, protestantii au respins cu totul atat necesitatea ierarhiei, cat si realitatea prezentei lui
Hristos in general in actele de cult, dar mai ales in Euharistie. Cum se stie, Luther a respins teoria
catolica a transsubstantiatiei inlocuind-o cu ceea ce unii au numit consubstantiatie. Desi painea si
vinul in sine, ca substante, nu se transforma, Trupul si Sangele lui Hristos sunt totusi prezente in
mod real in ele, cu ele, sub ele. Substanta Trupului si Sangelui lui Hristos subzista real impreuna cu
substanta painii si a vinului euharistic. Aceasta a fost teoria pe care el a sustinut-o impotriva lui
Zwingli in cursul asa-numitului "colocviu de la Marburg". Luther a negat, de asemenea, si
caracterul de jertfa al liturghiei. De vreme ce Hristos a murit si a ispasit pe cruce o data pentru
totdeauna pacatul oamenilor si de vreme ce credinciosul este justificat prin credinta pe baza acestei
jertfe o data pentru totdeauna nu este nevoie de o jertfa repetata. Dar daca nu mai este nevoie de o
reinnoire repetata a jertfei de pe cruce, nu mai este nevoie nici de jertfitor, deci de un oficiant in
sensul sacerdotului catolic, episcop sau preot. "Luther a respins astfel sacerdotalismul (acea
doctrina potrivit careia numai anumite persoane sunt calificate sa administreze
sacramentele). Prezenta trupului si sangelui lui Hristos nu este un rezultat al slujirii preotului. Ea
este o consecinta a slujirii lui Iisus Hristos. (...) Desi sacramentul trebuie sa fie administrat de catre
un slujitor religios ordinat in mod corespunzator, prezenta trupului si a sangelui nu trebuie sa-i fie
atribuita lui sau vreunui lucru facut de el".
Revolta protestanta a fost generata tocmai de aceasta idee a teologiei catolice potrivit careia
episcopul fiind un fel de loc privilegiat al prezentei lui Hristos, asemenea Sfintelor Daruri, poate
actiona si conduce Biserica in persona Christi, in locul Lui. "Aici, in Biserica Romano-Catolica,
scria teologul protestant E. Thurnseyssen, preotul se asaza intre Dumnezeu si mine. Eu ar trebui sa
percep Cuvantul propriu al lui Dumnezeu si, totusi, nu pe al sau il aud, ci aud doar cuvantul
reprezentantului sau. Or, prin aceasta nu se ajunge deloc la intalnirea cu Dumnezeu, caci
reprezentarea nu este intalnire. Pentru aceea reformatorii nu s-au putut impaca cu preotul". Nu este
locul aici sa ne extindem asupra acestor aspecte; am aratat insa ca actiunea episcopului catolic in
persona Christi, la care teologia catolica tine ca la un dat fundamental, ajunge inevitabil la
considerarea prezentei credinciosilor la jertfa euharistica drept inutila de jure si restrictiva in
problema impartasirii, utila numai din motive psihologice pastoral-confesionale
Rezumatul de mai sus cu privire la ce se crede in general in teologia catolica si in cea
protestanta cu privire la semnificatia cultului crestin si implicit la rolul episcopului sacerdot este
util pentru a intelege esenta invataturii ortodoxe in aceasta problema. Ma voi rezuma aici sa citez
cateva texte fundamentale din marele nostru teolog, D. Staniloae. Parintele Staniloae arata cat se
poate de explicit impotriva punctului de vedere protestant ca "toate Tainele au nu numai caracter
de taina, ci si de jertfa . Ca prin aceasta toate Tainele stau intr-o legatura cu jertfa lui Hristos. In
toate Tainele, spune el, primim puterea de a ne jertfi... (...). Si nu doar din amintirea jertfei Lui de
pe Golgota, caci in acest caz puterea si-ar da-o omul si deci Tainele n-ar mai fi taine; ci dintr-o
stare actuala a jertfei Lui... (...). Protestantismul, socotind ca problema mantuirii noastre s-a
rezolvat in mod juridic, prin suportarea de catre Hristos a mortii in locul nostru, e firesc nu numai
sa nu admita Euharistia ca jertfa, ci sa ia temelia tuturor Tainelor, al caror continut interior e
puterea de jertfa actuala a lui Hristos"

In baza acestor texte se poate afirma fara dubii ca niciodata, aducand jertfa euharistica, arhiereul nu
actioneaza in locul lui Hristos, oricat ar fi el de unit cu Hristos, mai exact cu Preotia Acestuia.
Arhiereul este cel ce boteaza, cel ce savareste mirungerea, cel de leaga si dezleaga pacatele
poporului, cel ce aduce jertfele de tot felul si in general cel ce savarseste de jure toate tainele si
ierurgiile, preotii savarsindu-le la porunca si cu ingaduinta sa. De fiecare data insa, el este constient
ca Cel ce le savarseste cu adevarat este Hristos insusi cu Care el nu se confunda si in locul Caruia
nu va putea fi niciodata, nici macar in cadrul unei Biserici care, scufundata inca in istorie, este inca
in via. Arhiereul ii inlocuieste pe apostoli, pe care-i urmeaza cu fidelitate, dar niciodata pe Hrists.