Participarea mirenilor la slijuirea preoţească a lui Hristos

Participarea mirenilor la slujirea preoţească a lui Hristos se realizează prin participarea activă la
cultul public al Bisericii, prin rugăciunea particulară şi prin dăruirea lor în slujba înfăptuirii comuniunii
în Trupul tainic al lui Hristos, ca anticipare a Împărăţiei viitoare a lui Dumnezeu.
Sfânta Liturghie, centrul vieţii şi spiritualităţii creştine ortodoxe este structura de comuniune prin
excelenţă. Spiritualitatea liturgică ortodoxă se intemeiează pe slujirea arhierească a "Celui ce aduce şi Se
aduce, a Celui ce primeşte şi Se împarte. " Jertfa euharistică nu este altceva decât o actualizare mistică a
jertfei lui Hristos, ca o prelungire a predării Sale ca om lui Dumnezeu, predare pe care, atunci când se
afla în trup capabil să moară, a dus-o până la capăt, acceptând moartea sângeroasă, iar după înviere o
menţine ca o predare totală a omenităţii Sale lui Dumnezeu. Hristos cel înviat şi înălţat se află într-o
stare de dăruire continuă lui Dumnezeu Sfânta Treime şi oamenilor. De aceea Epistola către Evrei Îl
prezintă ca Arhiereu veşnic, mijlocind neîncetat pentru noi (7,24-27) iar Apocalipsaca pe "un miel,
stând ca înjunghiat în mijlocul tronului" lui Dumnezeu (5,6).
Liturghia se aduce de Hristos împreună cu Biserica Sa, împreună cu toţi şi pentru toţi membrii
ei. În Liturghie, comunitatea întreagă se găseşte într-o stare de celebrare şi învocare, fiind împreună-
jertfitoare şi împreună-jertfă în şi cu Hristos, prin preotul liturghisitor care pune în mişcare această
acţiune de cult. Se poate spune că într-un sens foarte profund, natura de comunitate a Bisericii se
realizează şi se menţine prin slujirea sacerdotală, de aceea acolo unde instituţia preoţiei dispare profilul
ei eclesial se şterge. Biserica nu poate fi deci definită ca o comunitate adunată în numele lui Hristos pur
şi simplu. Sensul ei eclesial comunitar este
desăvârşit de caracterul ei liturgic, euharistic, de consacrare.
Liturghia constituie nu numai garanţia şi expresia unităţii de credinţă, de rugăciune şi iubire,
care există în corpul Bisericii văzute, ci şi pregustarea bucuriei de a fi cu Hristos în Împărăţia Sa viitoare:
"Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar moartea Domnului vestiţi până când
va veni. " (1 Cor. 9, 26). Biserica este sacramental Împărăţiei lui Dumnezeu, dar ea imploră şi
anticipează Împărăţia viitoare întrucât se organizează şi se înfăţişează ca euharistie. Scopul Liturghiei
este identic cu scopul Bisericii, adică de a transforma totul în euharistie, pentru că numai pregătită şi
rânduită ca "euharistie", ca jertfă oferită lui Dumnezeu, umanitatea poate fi introdusă, prin Duhul Sfânt,
în comuniunea Celui înviat şi înălţat.