Participarea mirenilor la misiunea integrală a Bisericii

Din cele expuse până aici rezultă că orice alienare a mirenilor de la viaţa şi misiunea Bisericii
este contrară stării lor de creştini şi membrii ai trupului lui Hristos. Mărturisirea lui Hristos prin cuvânt
şi faptă face parte din lauda şi mulţumirea pe care trebuie s-o aducă lui Dumnezeu orice creştin pentru
mântuirea dăruită în Hristos: "Pe cel ce Mă va mărturisii pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi
Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri, dar de cel ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor de
acela Mă voi lepăda şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri" (Mt. 10,32-33).
Mirenii au nu numai dreptul ci şi datoria de a participa la misiunea integrală a Bisericii. Nu
trebuie confundată preoţia, care are în Biserică o misiune apostolică specială, cu misiunea Bisericii
însăşi, excluzând mirenii de la dreptul şi datoria de a mărturisi credinţa în orice timp şi în orice loc.
Întreg "poporul lui Dumnezeu" este chemat şi consacrat să participe la misiunea lui Hristos în
calitate de "împreună-lucrători" cu Apostolii la zidirea Bisericii: "noi suntem împreună-lucrători
(sinergei) cu Dumnezeu; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. Fiecare să ia seama la
felul cum zideşte; că o altă temelie nu poate nimeni să pună în afara celei puse, care este Hristos " (1
Cor. 3,9,10,11).
Încorporaţi în Hristos prin Botez, Mirungere şi Euharistie şi constituiţi ca "popor al lui
Dumnezeu", mirenii participă în modul lor propriu la slujirea profetică, preoţească şi împărătească a lui
Hristos, exercitându-şi partea lor din misiunea încredinţată întregului popor creştin în Biserică şi în lume.
Chemarea specifică a mirenilor este să caute Împărăţia lui Dumnezeu (Mt. 6,33) şi ocupându-
se de cele vremelnice să le orânduiască după voia Lui. Ei sunt aceia care au în mod deosebit datoria să
lumineze şi să orânduiască toate realităţile vremelnice, în care sunt puternic implicaţi, în aşa fel încât ele
să fie necontenit realizate în duhul Evangheliei lui Hristos. Iniţiativa creştinilor laici este deosebit de
necesară în descoperirea şi inventarea mijloacelor de a impregna realităţile sociale, politice şi economice
cu exigenţele învăţaturii şi vieţii creştine. Pentru aceasta ei trebuie însă să aibă o conştiinţă tot mai clară
nu numai că aparţin Bisericii, ci că ei sunt Biserica şi că sub călăuzirea lui Hristos, Capul Bisericii şi
îndrumarea episcopilor şi preoţilor, organele văzute ale lui Hristos, au de îndeplinit un apostolat în
Biserică şi în lume.
Fiind însărcinaţi de Dumnezeu cu apostolatul în virtutea Tainelor de iniţiere, toţi credincioşii se
bucură de dreptul şi au obligaţia de a activa individual sau grupaţi în societăţi, pentru ca mesajul
mântuirii în Hristos să fie cunoscut şi primit de toţi oamenii şi pe tot pământul. Această obligaţie devine
şi mai presantă în condiţiile în care numai prin ei pot oamenii să audă Evanghelia şi să-L cunoască pe
Hristos. În comunitătile parohiale acţiunea loreste atât de necesară încât fără ea, apostolatul preoţiei
sacramentale nu poate avea efect deplin.