Ioanichie Balan Patericul Romanesc PDF Si FULL TEXT 2005

Arhimandrit IOANIGHIE BLAN
#2%
PATERICUL
ROMÂNESC
"
i
G
M/
S>
•
Arhimandrit IOANICHIE BLAN
PATERICUL
ROMÂNESC
CE CUPRINDE VIAA I CUVINTELE
UNOR SFINI I CUVIOI PRINI
CE S-AU NEVOIT ÎN MNSTIRILE ROMÂNETI
(SECOLELE III - XX)
TIPRIT CU BINECUVÂNTAREA ÎNALT PREA SFINITULUI

DANIEL
MITROPOLITUL MOLDOVEI I BUCOVINEI
Ediia a V-a
EDITURA MNSTIREA SIHSTRIA

- 2005 -
PREFA
la a IV-a ediie
Cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, i cu

rugciunile Preacuratei Sale Maici, se tiprete astzi Patericul Românesc
intr-o ediie definitiv, la care s-a lucrat peste 30 de ani.
întrucât a treia ediie a Patericului Românesc a aprut înainte de
plecarea la cele cereti a printelui nostru duhovnicesc, Arhimandritul Cleopa
Ilie, mai reprezentativ chip de clugr îmbuntit i duhovnic iscusit din a
cel
doua jumtate a secolului XX, am socotit de cuviin s reeditm integral
PatericulRomânesc într-o ediie îmbogit, care cuprinde o parte din
învturile cuvioiei sale.
Alturi de Arhimandritul Cleopa Ilie am adugat în Pateric i ali doi

mari nevoitori de tain, monahul Marcu cel mult ptimi tor, care a suferit
muli ani calvarul închisorilor ateiste, precum i Ieroschimonahul Onufrie -
duhovnic i sihastru în pdurile din preajma Sihstriei -, amândoi mutându-se
Ia Domnul în ultimii doi ani.
Sperm i ca aceti trei cuvioi prini s ne fie tuturor modele vii de
trire neprihnit i de rbdare în Iisus Hristos.
Prin aceast reeditare ndjduim s punem la îndemâna monahilor i a
bunilor cretini aceast comoar duhovniceasc, însumând vieile i înv-
turile a peste 380 de cuvioi i sfini autohtoni din începuturi pân la sfâritul
mileniului doi.
Fie ca Bunul nostru Mântuitor, cu rugciunile Prea Curatei Maicii Sale,
s binecuvinteze i a patra ediie a Patericului Românesc, spre slava Prea
Sfintei Treimi, spre zidirea duhovniceasc a neamului nostru i spre folosul de
obte al celor ce vor s se mântuiasc.
Arhimandrit Ioanichie Blan
Sfânta Mnstire Sihstria
învierea Domnului
15 Aprilie 2001
PREFA
(la ediia întîi)
Cartea de fa este rodul unor îndelungate osteneli ale printelui ieromonah

loanichieBlan. Stpânit de o neistovit cutare manifestat ca o vocaie,
Cuvioia Sa a colindat prin toate laturile pmântului binecuvântat al rii spre a-i
descoperi comori duhovniceti. i osteneala i-a fost rspltit din belug. A
cercetat i a adunat numeroase „mrgritare de mult pre", chipuri i cuvinte de
aleas povuire duhovniceasc ale unui mare numr de clugri i ierarhi
români îmbuntii, tritori de-a lungul secolelor pe toate plaiurile patriei,
evideniind i pe aceast cale unitatea spiritual a neamului nostru. Toate acestea
le-a cuprins sub titlul de „Patericul românesc", pateric ce va sta cu cinste alturi
de alte cri de acest gen ale altor popoare ortodoxe.
Marea majoritate a persoanelor cuprinse aici s-au învrednicit de o înalt
trire în Hristos, adevrate întruchipri ale unei nespuse iubiri de Dumnezeu i
de oameni. împlinind Evanghelia forme de vieuire duhovniceasc, cei
în diverse
mai muli în obte, alii, potrivit unei chemri tainice, pentru o vreme ca sihastri,
îns fr a se izola spiritual de semeni. Depind cu jertfelnicie i în mod
pilduitor slbiciunile i patimile firii, precum i ispitele diavolului, fiecare în felul
lui a rugciunea cu ascultarea,
unit cele dou aripi ale sporirii duhovniceti, au
povuit, au scris, au edificat aezminte care ne stau mrturii strlucite pân
azi; s-au depit neîncetat printr-un duh de excepional putere de jertf,
arâtându-se, aa cum se vede din acest pateric, adevrate modele duhovniceti
pentru toate timpurile. Esenial, îmbinarea în acest admirabil echilibru a celor
dou dimensiuni - Dumnezeu i de om - slujire în duhul Evangheliei,
iubirea de
caracterizeaz toate aceste viei i arat într-un mod viu ce a însemnat sfinenia
pentru ei i ce a însemnat aceast sfinenie a lor în mijlocul poporului
dreptcredincios. E de ajuns s
citm în acest sens una din povuirile marelui
mitropolit Veniamin Costache: „Dac fiecare din noi va face tot ceea ce poate în
binele Bisericii, patriei i omenirii, nu va pieri cetatea noastr". In acest spirit de
larg deschidere i exprimare a iubirii, sfineniei i slujirii, este alctuit aceast
carte.
PREFAA LA EDIIA INTAI
Totodat, lucrarea de fa are i

o a doua însemntate. Ea este menit s
risipeasc prerea rspândit lumea de peste hotare, potrivit creia în poporul
în
nostru n-a existat o spiritualitate trit cu total druire de sine i în sfinenie.

Adeseori, strinii se întreab: „Ce a dat poporul român pe terenul activrii
practice, al cretinismului în general i al Ortodoxiei în special? tim c
Ortodoxia s-a activat într-o spiritualitate remarcabil la poporul grec, la
popoarele slave, dar nu cunoatem ceva asemntor în istoria poporului român.
Xu se cunoate o via spiritual deosebit a poporului român, cu atât mai puin
specific lui ".
Având în vedere aceast cunoatere a Ortodoxiei româneti, cartea de fa

este menit s
fie i pentru strintate o carte de recomandare a spiritualitii
remarcabile i unice a Ortodoxiei româneti, manifestat într-un. mod superior,
intens i pe terenul preocuprii de desvârire personal, cât i
neîntrerupt, atât
pe terenul practic, de mare folos pentru nevoile poporului. Din ea se va putea
convinge oricine c
poporul român a dat dovad i pe planul tririi religioase de
o mare i impresionant for spiritual, atât în realizarea unor chipuri de mare
sfinenie, i în practicarea unei pilduitoare iubiri de oameni. Se va putea
cât
constata c
i în poporul nostru dreptcredincios, Evanghelia s-a manifestat în
mod impresionant, în cele dou mari direcii ale ei: iubirea curat de Dumnezeu,
manifestat prin rugciune i sfinenie, i iubirea de oameni, - crescute
amândou din iubirea Tatlui care a trimis pe Fiul Su în lume ca om, i din
jertfa Fiului Su pentru noi, pentru mântuirea noastr din pcat, din suferinele i
moartea produs de el.
Patericul de fa o carte de aleas trire duhovniceasc, dovedit cu

este
fapte de numeroi slujitori ai Ortodoxiei româneti, care reflect înalta
spiritualitate a dreptcredincioilor Bisericii noastre.
Preot dr. acad. DUMITRU STNJLOAE

Anul mântuirii 1980
INTRODUCERE
la ediia a IlI-a
Patericele sunt crile duhovniceti cele mai reprezentative ale

monahilor i credincioilor, dup Sfânta Scriptur i Vieile Sfinilor.
în general fiecare Biseric Ortodox îi are Patericul ei, care cuprinde,
pe scurt, i învturile (apoftegmele) marilor Prini duhovniceti din
viaa
primele secole pân astzi. Astfel, prin cuvântul Pateric înelegem cartea cu
viaa, nevoinele i cuvintele de folos ale prinilor alei ai fiecrei ri
ortodoxe.
Cel mai vechi pateric, unic în toat lumea cretin, este, îns, Patericul
egiptean, scris în secolele IV-V, care s-a nscutleagnul m Egipt, patria i
întregului monahism cretin. Dup modelul Patericului egiptean, toate rile,
pe msur ce se cretinau i îi organizau monahismul local, cu timpul îi
însemnau nevoinele monahilor lor i îi scriau patericul autohton.
Pe lâng Patericul egiptean, între secolele V-XI s-au scris i alte cri
similare x cu fapte, minuni i cuvinte duhovniceti deosebite ale cuvioilor
Prini din acea epoc, precum: Istoria monahilor în Egipt, anonim (tradus
la sfâritul secolului IV, în limba latin, de episcopul Rufin); Lavsaiconul
(Istoria lausiac) scris de fericitul episcop Paladie, în anul 420; Istoria
iubitoare de Dumnezeu (patericul siriac), scris de fericitul Teodorit al
Cirului, în anul 440; Matericonul (patericul cuvioaselor monahii din Egipt),

scris de Avva Isaia Pustnicul; Limonariul (patericul sfinilor din Palestina),
scris de Sfântul Sofronie al Ierusalimului i Ioan Moshu (secolul VI); i,
ultimele, cele patru cri ale Cuviosului Pavel Everghetinos (secolul XI).
Majoritatea acestor paterice au fost traduse i în limba român înc din
secolele XVII-XVIII, dovedind prin aceasta interesul deosebit al monahilor
români pentru marea Prini.
spiritualitate a Sfinilor
Dup rilor
cretinarea slave, ca Bulgaria, Serbia, i Rusia, i
rspândirea monahismului în aceste ri, la începutul secolului al XH-lea s-a
scris Patericul Mnstirii Pecersca, de Cuviosul Nestor Cronicarul, pateric
completat în secolele urmtoare. Tot în Rusia ortodox s-a mai scris i
INTRODUCERE
Patericul Mnstirii Solov, prin secolele XVII-XVIII, precum i alte
paterice locale, înc necunoscute.

în a doua jumtate a secolului XX a aprut i Patericul Muntelui Athos,
scris de monahul Andrei.
în mod firesc, ne întrebm de ce nu s-a scris pân acum i un pateric
românesc? Din unele înseninri i mrturii se constat a existat un pateric c
al cuvioilor moldoveni, scris probabil de mitropolitul crturar Varlaam al
Moldovei (1632-1657), care a circulat în manuscris prin mnstiri, dar care

cu timpul s-a pierdut. Se pare îns c
extrase din el au fost interpolate în
partea a doua a Patericului egiptean, tiprit la Bucureti, în anul 1828, de
mitropolitul Grigorie Dasclul, care, în prefaa acestei cri, spune: „...Care
cuvinte, câte au fost cu nume, dup alfa-vita, s-au tlmcit de iznoav din
1 2
Patericul cel grecesc de cel întru fericit pomenire dasclul Pafnutie Iar .
câte sunt aezate în deosebite pricini fr

de nume, unele s-au pus din
Patericul cel rumânesc, dup cum s-au gsit scrise cu mâna. Iar altele iari
de iznoav s-au tlmcit din cel grecesc, aezându-se fietecare pricin la
locul ei în capete, dup cum se vd".
Deci, dup
mrturiile de mai sus, se constat, în mod sigur, a existat c
i în spaiul românesc un pateric autohton, manuscris, care circula prin
mnstiri i schituri. Trebuie remarcat faptul c
au circulat, înc din secolele
XIV -XV, mai multe variante de paterice, traduse din limba greac i
slavon, numite, dup titlul slavon, Otânice (Crile Prinilor), care se
întâlnesc astzi în numr impresionant la Biblioteca Academiei Române, pe
care le citeau monahii prin mnstiri, atât la chilii, cât i la trapez.
în anul 1888 s-a aflat un mic pateric românesc „ce cuprinde întru sine
cuvinte folositoare i vreo câteva istorisiri ale vieii unor sfini carii s-au
nevoit în pmântul Moldo-României", luat dup mitropolitul Veniamin
Costachi, îns fr 3
însemntate deosebit. Din aceasta deducem i c
Veniamin Costachi avea intenia întocmirii unui pateric autohton.
mitropolitul
Din mai sus se constat ca Biserica Ortodox Român nu a avut
cele de
pân în ultimele decenii un pateric românesc, care s cuprind toate
mnstirile din ara noastr. Eram, pân nu demult, ara cu cele mai
numeroase mnstiri, precum i astzi, dar fr avem un pateric pe s
msur, care s
oglindeasc marea spiritualitate milenar a monahismului
Adic scris în limba greac.

2
Uimi dintre marii crturari i traductori ai Mnstirii Neam, ucenic al Sfântului Paisie.
2
Preot Dr. Liviu Stan - Sfinii români, Sibiu, 1945, pag. 37.
10 PATERICUL ROMÂNESC
nostru i a poporului român ortodox. Este destul s amintim aici cuvintele
marelui crturar Dimitrie Cantemir, care, la începutul secolului XVIII, do
statistic sumar mnstirilor moldovene, în cartea sa, Descrierea
a
Moldovei: „Mnstiri mai mari, conduse de un arhimandrit, nu se afl mai
mult de patru; mai mici îns, care ascult de egumen, sunt mai mult de dou
sute, i pe lâng acestea aproape tot atâtea metocuri, pe care aceste mnstiri
4
le au prin diferite locuri" .
Ne întrebm oare câi sihastri i clugri sfini s-or fi nevoit pe

pmântul nostru strbun, de-a lungul a peste 1600 de ani? Or, majoritatea
acestor sfini, sihastri, monahi, egumeni i ierarhi autohtoni au fost uitai
pentru totdeauna, pentru c nimeni nu a consemnat numele i faptele lor.
încercând s salvm i s reconstituim ceea ce se mai poate din trecutul
bimilenar al monahismului românesc, cu binecuvântarea patriarhului
Justinian, am început din anul 1970 s adun date, biografii i fapte
duhovniceti deosebite de la cei mai alei sihastri, monahi, duhovnici,
egumeni i ierarhi, în vederea întocmirii unui pateric românesc autentic, pe
msura spiritualitii neamului nostru.
Dup zece ani de cercetri prin arhive mnstireti, eparhiale i de stat,
în anul 1980 s-a editat i tiprit, la Tipografia Institutului Biblic - Bucureti,

prima ediie a Patericului Românesc, într-un tiraj de 6.000 exemplare.
Aceast ediie cuprinde secolele XIV XX, în care a fost înserat un numr
-
de 362 de cuvioi prini autohtoni.
în anul 1990, Patericul Românesc a fost reeditat la Arhiepiscopia
Dunrii de Jos, într-un tiraj de 20.000 de exemplare, cuprinzând cuvioi
români i strromâni, din secolele IV-XX.
întrucât în ultimii douzeci de ani s-au mutat la cele cereti numeroi
prini duhovniceti, vrednici de a fi introdui în aceast lucrare, i totodat
s-au descoperit noi lucrri i manuscrise inedite cu fapte i cuvinte minunate
ale cuvioilor români, se impunea o nou ediie a Patericului Românesc.

Astfel, cu ajutorul Dumnezeu i cu binecuvântarea Prea
bunului
Sfinitului Casian, Episcopul Dunrii de Jos, apare, în editura acestei
episcopii, a treia ediie, într-o form cât mai complet i într-un tiraj de
3.000 de exemplare.
Descrierea Moldovei, Bucureti, 1973, pag. 359

1
INTRODUCERE 11
Menionm c Românesc a fost tradus i peste hotare în câteva

Patericul
limbi, i anume: în limba greac - anul 1985; în limba italian i în francez
(într-o form prescurtat) - anul 1987; i, în limba englez, ediie complet
în dou volume - anii 1997 - 1998, la mnstirea ortodox Sfântul Paisie,

din California.
înainte de a încheia, mulumesc Preamilostivului Dumnezeu c m-au
învrednicit s realizez într-o form cât mai complet i a treia ediie a
Românesc.
Patericului
Doresc ca, atât Patericul i Vetrele de sihstrie, cât i Convorbirile
Duhovniceti, s
formeze o adevrat trilogie a spiritualitii româneti
bimilenare i
un imn de laud închinat Mântuitorului nostru Iisus Hristos,
Preacuratei Sale Maici i tuturor sfinilor Lui. Doresc ca aceast jertf fie s
un smerit prinos de recunotin bunilor mei prini i frai în Hristos i
credincioilor rii noastre, în mijlocul crora m-am nscut i pe care îi
iubesc atât de mult.

Cerându-mi iertare pentru eventualele greeli de text i redactare,
mulumesc din toat inima i Prea Sfinitului Casian, Episcopul Dunrii de
Jos, pentru încrederea i bunvoina artat acestei lucrri. De asemenea,
mulumesc tuturor colaboratorilor i rugtorilor mei, care m-au ajutat la
realizarea acestei cri, pe care o doresc s fie spre lauda Preasfintei Treimi,
spre folosul Neamului i mântuirea noastr, a tuturor.
Arhimandrit Ioanichie Blan
Intrarea Maicii Domnului în Biseric

21 noiembrie, 1998
SFINI I CUVIOI
din secolele III-VI
SFANUL IERARH EVANGHELICUS
episcop al Tonusului
(290 - 300) 1
Acest fericit urma al Sfântului Apostol Andrei este cel dintâi episcop
cunoscut al Eparhiei Tomisului (Constana de azi), din Dacia Pontic (Scythia
Minor-Dobrogea). Episcopul Evanghelicus a pstorit pe cretinii autohtoni

geto-daco-romani de la Gurile Dunrii i din toat Dacia Pontic în ultimul
deceniu al secolului III. Episcopia Tomisului exista, desigur, cu mult înainte
de aceast dat, întrucât cretinismul a fost semnat pe teritoriul rii noastre
de Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, înc de la jumtatea secolului
întâi, cum spune Eusebiu de Cezareea (f 340) în cartea sa, „Istoria Bise-
riceasc", III, 1.
Episcopul Evanghelicus, originar din Tracia, a convertit la credina în

Hristos pe muli locuitori din Sciia Mic, ce rmseser înc în întunericul
pgânismului. Despre el se face amintire în actul martiric al Sfinilor Epictet
preotul i Astion monahul, care au fost martirizai pentru Hristos la Halmyris
(azi Dunav), cetate antic greceasc, situat pe braul de sud al Dunrii,
„într-o zi de 8 iulie", în timpul persecuiei lui Diocleian. în acest document
se afirm precis c „prea fericitul Evanghelicus era episcopul i întâistttorul
sfintelor lui Dumnezeu biserici din aceast provincie", adic din Sciia Mic
(Dobrogea).
în actul martiric se c
prinii Sfântului Mucenic Astion,
spune
originari din Asia Mic, venii la Tomis în cutarea fiului lor, au fost
convertii la cretinism de ctre preotul Bonosus i apoi botezai de episcopul
Evanghelicus la Halmyris, în a paisprezecea zi de la martiriul Sfinilor
Epictet i Astion.
Se crede c însui Sfântul Evanghelicus a primit cununa muceniciei
prin acelai împrat, pentru marea lui dragoste i râvn ce o avea ctre
Hristos.
1
Pr. prof. I. Rmureanu, Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeasc, P.S.B. nr. 13, 1987, 1988;
Actele martirice, 1982, p. 329-331; idem, Sfini i
Tomis-Constana, în rev. B. O. R.,
martiri la
(1974), nr. 7-8, p. 975-980; Mare, Buc. 1979; De la Dunre la Mare, mrturii istorice i
Sf. Vasile cel
monumente de art cretin, Arhiepiscopia Tomisului i Dunrii de Jos, 1977, p. 28-29; Pr. prof. dr.
Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, 1980, p. 74-81; Pr. prof. I. G. Coman,
Scriitori bisericeti din epoca strromn, 1979. Acestea sunt izvoarele de baz pentru secolele III-X.
SFINII MUCENICI EPICTET PREOTUL

I ASTION MONAHUL 2
(t 290)
Aceti doi sfini martiri erau originari din Asia Mic, probabil dintr-un
ora al Frigiei. Epictet s-a nscut din prini cretini i a învat de mic carte,
fiind foarte râvnitor pentru cunoaterea Sfintei Evanghelii. Apoi, dorind s
slujeasc toat viaa lui Hristos, a prsit casa prinilor si i s-a fcut,
clugr la una din mnstirile Frigiei.
Pentru sfinenia vieii sale, fericitul Epictet s-a învrednicit de darul
preoiei i a devenit un neobosit propovduitor al Evangheliei lui Hristos în
patria sa, convertind la cretinism i botezând în numele Preasfintei Treimi
muli locuitori frigieni. Printre cei convertii a fost i un tânr ales, anume
Astion, fiul unui magistrat numit Alexandru. Urmând dasclului i printelui
su duhovnicesc, fericitul Astion a luat jugul cel bun al lui Hristos, fcându-se
clugr, probabil, în aceeai mnstire, aa cum mrturisesc actele martirice.
Datorit persecuiei lui Diocleian (284-305), în jurul anului 290,
fericiii Epictet preotul i Astion monahul i-au prsit patria lor i, râvnind s
mrturiseasc pe Hristos, s-au stabilit în Sciia Mic (Dobrogea), în oraul
Halmyris (Almiridensis), numit i Salmorus, situat pe braul de sud al
Dunrii. Aici au propovduit cu mult curaj Evanghelia lui Hristos, convertind
lacretinism un mare numr de pgâni.
Auzind de aceasta, guvernatorul Latronianus a dat porunc închid în s
temni la Halmyris pe fericiii mrturisitori Epictet preotul i Astion
monahul, chinuindu-i cumplit pentru a se lepda de Hristos. Vzând îns
brbia i tria credinei lor, guvernatorul a poruncit li se taie capetele de s
ctre Vigilantius, unul din judectorii celor doi martiri. Martiriul Sfinilor
Epictet i Astion a avut loc la Halmyris, într-o zi de 8 iulie, când li se face
pomenirea în întreaga Biseric cretin în fiecare an. în „Acta Sanctorum
Julii", t. II (29), Parisiis et Romae, 1867, p. 540-551, ca i în celelalte acte
martirice, sunt numii „De Sanctis Epicteto presbytero et Astione monacho
martyribus Almiridensibus (Halmyris) in Scythia"
Prinii tânrului mucenic Astion monahul, Alexandru i Marcelina,
pornind în cutarea fiului lor, au ajuns pân la Halmyris. Aici, auzind de
mucenicia Sfântului Astion, au fost convertii la credina în adevratul
2
Pr. prof. I. Rmureanu, Actele martirice, 1982, p. 330-331; idem. în rev. B.O.R., (1974), nr.
7-8, p. 975-980; De la Dunre la Mare, 1977, p. 47-48.
IOAN
Sfintul /*\S\Csssfan
exîifttfi
"^ _ <! -^V^.. > —^^,, J.
Sfîntul loan Cassian ( + 435)
Cuviosul Dionisie Exiguul (-f-540)
Sfîntul Grigorie Decapolitul ( + 842)

CTH JWMK1 XfCTO \uAHkbimescv\m-
Sf. Mucenic loan cel Nou de la Suceava (+1330)
Sfînta Cuvioasa Parascheva de la lai Sfîniul Dimrtrie cel Nou de Ia Bucureti

(+secolul XI) {secolele XIII— XIV)
Sfîrtta Muc en i FHofteia de la Arge Sfîntul Mucenic loan Valahul
(sec. XIII) (secolele XV—XVI)
Cuviosul loan Pustnicul de la Prislop

(secolele XV— XVI)
S* ICR.
qne&asio-
UBIiAKÎfpT
<s«.<yv
prislop
Sfîntul Ierarh Ghelasie de la Rîmef (secolul XIV)

Sfînia Mînstire Tis mana (secolul XIV)
SfîntuJ Ierarh Nifort (+1508) Sfîntul Nrcodim de la Tismana (-f 1406)

.
Sfînta Mîn tire Neamf {secolul XIV)
Sfînta Mîn tire Bistrifa-Neam (secolul XIV)

Sfînta MTnslire Voronef (secolul XV)
Mm
Sfîntul Daniil Sihastru (secolul XV) Mitropolitul Moldovei Grîgorie Roea

XVI)
(secolul
Sfînta Mînsfire Cozia (1386)
Sfînta Mînstire Putna (1466)

Sfînta Mîn tire Rîmef (secolul XIV)
Sfînta Mîn tire Bistrifa-Vîlcea (1498)
SFINI I CUVIOI DIN SECOLELE III- VI 17
Dumnezeu de preotul Bonosus, fiind botezai de episcopul de Tomis, Evan-

ghelicus, în a paisprezecea zi de la mucenicia Sfinilor Epictet i Astion.
SFANUL SFINIT MUCENIC EFREM,

episcop al Tonusului
(secolul IV) 3
Al doilea episcop cunoscut al Eparhiei Tonusului, care a ocupat un timp

scaunul de pstor al Daciei Pontice, dup atestarea sinaxarelor greceti i
latine, a fost Sfântul Mucenic Efrem. El s-a nscut în sudul Dunrii din prini
cretini, care l-au crescut de mic în fric de Dumnezeu. Mergând s se închine
la Sfintele Locuri, a rmas aici i a fost fcut preot i slujitor Ia una din
biserici. vremea aceea în Imperiul Roman se slujea în limbile greac,
în
latin, sirian, i trac (bes).
Ajungând apoi ucenic al patriarhului Hermon al Ierusalimului (300-
314), a fost pregtit din tineree s
propovduiasc Evanghelia lui Hristos la
popoarele „barbare" de la Gurile Dunrii i din jurul Pontului Euxin (Mrii
Negre). La începutul secolului IV a fost trimis de patriarhul Hermon s
pstoreasc pe credincioii daco-romani din Episcopia Tomisului, convertind
la cretinism numeroi daci, romani, goi i scii i rscumprând de la moarte
muli sclavi, pe care apoi îi cretina.

în timpul pstoriei acestui fericit episcop, au fost martirizai pentru
credina în Hristos zeci de cretini daco-romani, scii, besi, traci, greci i
capadocieni surghiunii în Dacia Pontic, ale cror sfinte moate episcopul
Efrem le rscumpra, le îngropa în locuri tinuite, înla biserici de lemn sau
de piatr peste ele i rânduia preoi s slujeasc noaptea Sfânta Liturghie.
în marea persecuie a lui Diocleian din anii 304-305, fericitul episcop
Efrem a fost prins, întemniat i chinuit cumplit la Herson (Crimeea), pentru a
se lepda de adevratul Dumnezeu i a se închina idolilor. îns, mrturisind c
este gata s-i dea viaa pentru lisus Hristos, Mântuitorul lumii, s-a tiat i
capul în anul 304 i i se face pomenirea Ia 7 martie.

în „Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae" , col. 517, la 7 martie,
când se srbtorete Sfântul Mucenic i episcop Efrem, se spun urmtoarele:
„7 martie. în timpul împriei lui Diocleian, Hermon, episcopul
Ierusalimului, a trimis episcopi în Scythia pe Efrem, iar la Chersones pe
3
Pr. prof. I. Rmureanu, Sfini i martiri la Tomis-Constana, în rev. B.O.R., 1974, nr. 7-8. p.
980-981; De la Dunre la Mare, op. cit., p. 29 i 39.
Vasile". Dei sunt preri c Efrem ar fi fost episcop în Sciia Mare, ele nu
sunt întemeiate, cci în Viaa Sfinilor Epictet i Astion se menioneaz la
Tomis, în Sciia Mic, un episcop Efrem.
SFINII MUCENICI TIT I GORDIAN,

episcopi ai Tonusului
4
(secolul IV)
Aceti doi episcopi tomitani erau, probabil, originari din Capadocia

(Asia Mic), pstorind turma lui Hristos din Dacia Pontic (Dobrogea) în
primele dou decenii ale secolului IV, pân la ultima i marea persecuie a lui
Liciniu din anii 320-323.
Dup
moartea martiric a episcopului Efrem, a urmat pe scaunul
episcopal Tomisului episcopul Tit (Titus, Filius), care a propovduit i
al
aprat credina ortodox în Dacia Pontic mai mult de zece ani, catehizând i
botezând nu puini daco-romani i mai ales „barbari", goi, huni i besi, care
locuiau pe teritoriul dintre Dunre i Marea Neagr.
Episcopul Tit a fost protector i printe sufletesc al multor sfini martiri
autohtoni i din întreg Imperiul Roman, exilai la Gurile Dunrii i apoi
martirizai aici de ctre împraii Diocleian, Galeriu i Liciniu, pân în anul
323. Pârât fiind la împratul Liciniu, însui fericitul episcop Tit a fost prins,
chinuit i înecat în Marea Neagr la 3 ianuarie, când i se face i pomenirea.
Sfintele sale moate au fost luate i îngropate de ucenici la Tomis. Un
fragment de piatr funerar a fost descoperit recent la Constana (Tomis),
despre care se crede c este a episcopului Tit (Titus, Filius), pe care scrie:
„Aici odihnete martirul lui Hristos i episcopul ...".
Urmându-i pe scaunul de la Tomis episcopul Gordian, acesta a continuat

cu i mai mult râvn i curaj opera apostolic de convertire, catehizare i
botezare a daco-romanilor din Dacia Pontic i Goia (Dacia de la nordul
Dunrii). Auzind de aceasta, tiranul împrat Liciniu 1-a aruncat în temni, iar
în timpul sângeroaselor persecuii de la Gurile Dunrii, din anii 320-323, i s-a

tiat fericitul cap „într-ode 15 septembrie", împreun cu ali cinci martiri -
zi
Macrobiu, Helia, Zotic, Lucian i Valerian. Sinaxarele greceti i crile de

slujb româneti pomenesc pe Sfântul Mucenic Gordian la 13 septembrie, iar
4
De la Dunre la Mare, op. cit., p. 29, 36; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, op. cit., p.
77.
SFINI I CUVIOI DIN SECOLELE III-VI 19
actele martirice din Martirologiul Roman (Acta Sanctorum) îl pomenesc

împreun cu Macrobiu i Valerian, la 15 septembrie, numindu-1 pe Sfântul
Gordian „episcop".
SFINII MUCENICI
ZOTIC, ATAL, CAMASIE, FILIP
I ALI 31 DE LA NICULIEL
(secolul IV - 4 iunie) 5
Mic, adic Dobrogea de astzi, acum dou milenii fcea

întreaga Sciie
parte din Imperiul Roman i era destinat, în timpul marilor persecuii cretine
din secolele HV dup Hristos, pentru surghiunirea i martirizarea cretinilor
care refuzau s se închine idolilor pgâni i s le aduc jertfa. Acest teritoriu
de la periferia de nord-est a imperiului, plasat între Dunre i Marea Neagr,
mai ales Delta Dunrii i codrii seculari dintre Macin, Isaccea, Niculiel i
Babadag, ca i zona de sud a Dobrogei dintre Cernavod, Adamclisi,
Mangalia i Constana (Tomis) erau cele mai potrivite pentru acest scop.
Dintre cele zece persecuii romane împotriva cretinilor desfurate între
anii 64 i 324, care au umplut cerul de sfini i au sfinit pmântul cu sângele
a peste zece milioane de martiri, trei din ele au fost cele mai sângeroase:
persecuia lui Deciu (249-251), a lui Diocleian i Maximian (284-305) i a
lui Liciniu (308-324), în Rsrit, care au dat cei mai muli mucenici. în
timpul acestor persecuii au fost surghiunii în Sciia Mic mii de cretini,
ostai, dregtori, clerici i ceteni romani de toate vârstele i strile sociale.
Unii dintre ei mureau aici de foame i de frig, sau din cauza btilor pe
care le rbdau cu brbie, ca nite sfini mrturisitori ai Sfintei Evanghelii.
Alii reueau s se repatrieze dup terminarea surghiunului sau dup moartea
împrailor i guvernatorilor persecutori. Iar alii, poate sute dintre ei, fiind
mai tari în credin i mai râvnitori pentru Hristos, erau greu chinuii i apoi
martirizai aici, între Dunre i Marea Neagr, prin decapitare. Trupurile lor,
devenite sfinte moate, erau luate în grab de cretini i îngropate provizoriu
în locuri de tain, cunoscute numai de ei. Noaptea mergeau la mormintele lor,
le tmâiau, se rugau i aprindeau lumânri. Ei pstrau pe ascuns evlavia
sfintelor moate i scriau scurte biografii cu viaa i ptimirea sfinilor

mucenici. Aa luau natere actele martirice, iar martirii intrau în memoria
cretinilor, în cultul Bisericii lui Hristos i în sinaxarele ei.
'
Sfini români i aprtori ai legii strmoeti, 1987, p. 173.

Aa au fost salvai de uitare zeci de mii de mucenici din Imperiul Roman
i peste osut din Dobrogea. Mai târziu, când focul persecuiilor strine se
stingea i fcea iari pace în impenu, cretinii scoteau din pduri i din
se
morminte moatele ascunse ale sfinilor mucenici i le aezau cu cinste în
cripte, anume zidite de ei, numite „ martir io ane " peste care zideau biserici
,
(bazilici) de piatr i crmid, ale cror numeroase ruine se vd i astzi în

toat Dobrogea. Unele din aceste martirioane (cripte martirice) din primele
secole cretine s-au ruinat de-a lungul vremii. Altele au fost distruse i
profanate de popoarele barbare, care nvleau mereu peste rile cretine. Iar
altele au rmas pân astzi ascunse în pmânt, pentru nevrednicia cretinilor,
ca nite mrgritare de mult pre.
Cu rânduiala lui Dumnezeu, în anul 1971, luna septembrie, pârâul
satului Niculiel-Tulcea, venind mare, a descoperit, sub oseaua ce trece prin
mijlocul localitii, cel mai vechi i mai bine pstrat „martirion" cretin din
întreaga Peninsul Balcanic i printre cele mai rare i preioase din lume.
Cripta martiric de la Niculiel, construit din crmid, cu dimensiunile de
3,70x3,50x2,30 m, este împrit în dou mici încperi supraetajate. în
încperea de sus s-au gsit patru moate întregi de martiri, aezate într-o racl
comun, de lemn, dup tradiia ortodox cunoscut, cu mâinile pe piept i cu
capul spre apus. Toi martirii aveau capetele tiate, din care trei erau aezate
la locul lor, iar al patrulea se afla pe pieptul martirului. Pe peretele din stânga
intrrii se afl spat în mortar urmtoarea inscripie în limba greac:
„Martirii lui Hristos", iar pe peretele din dreapta scrie: „Zoticos, Attalos,
Kamasis, Filippos", având deasupra crucea monogramat (Hr).
în încperea de jos, împrit i ea în mici seciuni, s-au gsit aproape o
sut de buci de oase sfinte, care aparineau altor doi martiri necunoscui,
care, probabil, ptimiser odat cu ceilali patru în localitatea roman din apro-
piere, numit Noviodunum, astzi Isaccea. Pe o lespede de calcar este scris
aceast mic inscripie: „Aici i acolo (se afl) sângele (vlaga) martirilor".
Martirologiul siriac i mai ales Martirologiul ieronimian fixeaz data
ptimirii acestor sfini martiri la 4 iunie i, alturi de cei patru amintii mai
sus, înir i ali martiri, ca: Eutihie, Quirinus, Iulia, Saturninus, Ninita,
Fortunio i ali 25 ostai ai lui Hristos, ale cror nume nu sunt scrise în aceste
sinaxare (viei de sfini).
Deasupra de la Niculiel s-a construit o bazilic din
criptei martirice
piatr i crmid
destul de mare, care a servit, probabil, ca lca de cult al
unei strvechi mnstiri, în secolele IV- VII. în anul 602, datorit invaziei
slavilor i bulgarilor, care traverseaz Dobrogea spre sudul Dunrii, majori-
tatea i a centrelor
bazilicilor cretine organizate din Dacia Pontic suni
devastate i rmân în ruina.
Sfinii Mucenici de la Niculiel, Zotic, Atal, Camasie i Filip, împreun
cu ceilali 31 de martiri, cu nume i fr nume, de origine greci, romani,
traci, daci i capadocieni, au ptimit pentru Hristos prin tierea capului, fie în
timpul persecuiei lui Diocleian, în anii 303-304, fie în timpul ultimei

persecuii sângeroase din timpul împratului Liciniu, în anii 319-324.
Dup ce moatele lor au fost aezate provizoriu în morminte simple i
discrete de frica ostailor romani, sub împria Sfântului Constantin cel
Mare, dup anul 324, când capitala imperiului este mutat la Constantinopol,
cretinii din Sciia Mic (Dobrogea), ajutai de episcopii de la Tomis,
construiesc o cript nou
comuna Niculiel i înal biseric mare deasupra,
în
unde aaza definitiv moatele martirilor amintii.
Aa a binecuvântat Dumnezeu pmântul nostru strbun cu numeroi
martiri cretini, înc din primele secole i pân în zilele noastre. Aa ne-a
descoperit Mântuitorul moatele întregi ale celor patru martiri, care au sfinit
pmântul neamului cu jertfa i sângele lor. Jertfa Sfinilor i Mucenicilor
Zotic, Atal, Camasie i Filip, împreun cu a celorlali 31 de mucenici, de la
Isaccea-Niculiel, este una dintre cele mai mari jertfe martirice pentru
Hristos, din ara noastr. Numai jertfa marelui domn i martir Constantin
Brâncoveanu, cu a celor patru fii ai si, poate fi pe msura sfinilor mucenici
de la Niculiel
sfinte moate întregi, unele dintre cele mai
Descoperirea acestor patru
vechi i mai bine pstrate moate cretine din lume, formeaz o minune a lui
Dumnezeu svârit cu noi i un semn al milei Tatlui ceresc cu poporul
român, credincios i atât de mult încercat. Ele sunt o dovad c Mântuitorul
înc ne iubete, c nu ne-a prsit pentru pcatele noastre i c ne cheam i
pe noi, prin rugciunile sfinilor mucenici, la pocin, la smerenie, la
credin i la o via cretin cât mai curat, pân la jertfa suprem pentru
dragostea lui Hristos, tiind c fr jertf cretin nu este mântuire.
Din toamna anului 1971, moatele celor patru sfini martiri de la
Niculiel au fost depuse în biserica Mnstirii Coco, spre închinarea
credincioilor iubitori de mucenici. Ele formeaz cea mai mare cunun a
Bisericii lui Hristos din România, pentru care ludm pe Tatl, pe Fiul i pe
Sfântul Duh, Treimea cea deofiin i nedesprit.
Pomenirea Sfinilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie i Filip i a celor
împreun cu dânii se face la 4 iunie.
Sfinilor Mucenici, care bine v-ai nevoit i v-ai încununat, rugai-v
Domnului s mântuiasc sufletele noastre!
UN EPISCOP NECUNOSCUT
al Tomisului
(secolul IV) 6
în timpul Sfântului Constantin cel Mare, procesul de cretinare în Dacia

Pontic (Dobrogea) i Dacia propriu-zis, care formeaz actualul spaiu
românesc carpato-dunrean, se desfura deschis, fr nici o rezisten din
interior i fr nici o îngrdire din afar. Pe scaunul Episcopiei Tomisului, în
locul episcopilor martiri, se aaz de acum episcopi teologi i apologei,
profund cunosctori ai Sfintei Scripturi, capabili s apere credina ortodox în
Iisus Hristos, atât cu cuvântul vorbit i scris, cât i cu exemplul vieii lor.
Numele episcopului tomitan din timpul Sfântului Constantin cel Mare

(dup Din mrturiile pe care le
323), din nefericire, nu ne este cunoscut.
avem, un mare aprtor al Ortodoxiei, apreciat de împrat i de
el era
numeroi ierarhi ai timpului su. Episcopul Eusebiu de Cezareea, în lucrarea
sa „Viaa fericitului împrat Constantin", înirând pe episcopii prezeni la
marele Sinod de la Niceea (325), pe lâng cei doi episcopi din Dacia i din
„Bosporus", i Teofil al Goiei, afirm c „nici schitanul nu lipsea din
ceat". i acesta era, desigur, episcopul Tomisului, care a luat parte activ
la Sinodul I ecumenic i a luptat cu trie împotriva ereziei lui Arie, cerând
condamnarea lui.
Acest episcop tomitan a depus o intens activitate misionar în Dacia

Pontic de convertire la cretinism i de aprare a dreptei credine în eparhia
sa fa de eresul lui Arie. A zidit, desigur, bazilici în oraele ceti mai
importante ca: Tomis (Constana), Histria (Istria), Calatis (Mangalia),
Axiopolis (Cernavod), Adamclisi, Halmyris, Niculiel i Noviodunum
(Isaccea) i a dat amploare vieii monahale în eparhia sa. Tot acum ia fiin
viaa ascetic în peteri i în codrii seculari din podiul Dobrogei i Munii
Mcinului, unde mai târziu aveau s
se formeze marii teologi daco-romani,
Ioan Casian, Dionisie cel Mic i Ioan Maxeniu, renumii în tot imperiul, sau
acei vestii „clugri scii", cunoscui pân la Roma i în eparhiile Africii.
O grij deosebit avea episcopul Tomisului, în aceast epoc
înfloritoare, de moatele sfinilor ucii în Dacia Pontic pentru dragostea lui
Hristos. El adun unele din aceste moate în cripte martirice, peste care înal
6
Eusebiu de Cezareea, Viaa fericitului împrat Constantin, III, p. 7; Pr. prof. I. Rmureanu,
Sfini i martiri la Tomis - Constana, în rev. B.O.R., 1974, nr.7-8, p. 985; De la Dunre la Mare, op.
cit., p. 9-16, 29; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, op. cit., p. 133.
bisericirotonde sau adevrate bazilici i rânduiete preoi pentru pomenirea

lor. O
asemenea cript martiric zidit, probabil, la porunca lui este i cea de
la Niculiel, descoperit în anul 1971, unica în România, unde s-au aezat,
moatele Sfinilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie i Filip, astzi pstrate în

biserica Mnstirii Coco - Tulcea.
SFANUL MARE MUCENIC SAVA

(t 12 aprilie, 372) 7
Cel mai vechi i mai cinstit sfânt mucenic, cunoscut i martirizat pe

pmântul rii noastre în secolul IV, este Sfântul Mare Mucenic Sava, numit
uneori „Gotul" (Geto-Dacul), iar alteori „Romanul". Acest mucenic era „got
de neam i tria în Goia", cum se spune în actul su martiric, nscut într-un
sat de pe valea râului Buzu, din prini cretini alei, care i-au dat o cretere
duhovniceasc.
Fericitul Sava a fost crescut de mic în dragoste de Dumnezeu, în post, în
rugciune i feciorie, ajungând la tineree cântre unde slujea
la biserica
preotul Sansala, bunul su pstor i printe sufletesc. Putem crede tânrulc
Sava s-a fcut clugr, probabil, în comunitatea monahal din Munii
Buzului, întemeiat pe la mijlocul secolului IV de clugri venii din Eparhia
Tomisului, de teama „barbarilor" care migrau prin Dobrogea spre vestul
Europei. Atât preotul Sansala, cât i fericitul Sava erau clugri misionari în
inutul Buzului unde, probabil, era i o episcopie i converteau la cretinism
numeroi daco-romani, goi i „barbari" închintori de idoli.
între anii 370-372, regele goilor, Athanaric, stabilit în Dacia nord-
dunrean, a ridicat rzboi împotriva împratului romano-bizantin Valens, i a
pornit o puternic persecuie împotriva cretinilor. Atunci muli cretini au
fost prini, btui, înecai i ari de vii în Dacia Traian. Alii, de fric, se
refugiau în sudul Dunrii, în Moesia i Dacia Pontic.
în actul martiric al Sfântului Mare Mucenic Sava, se spune în c
primvara anului 372, a treia zi de Pati, noaptea, ostaii lui Athanaric, sub
conducerea unui dregtor, Atarid, au prins, atât pe preotul Sansala, cât i pe
fericitul Sava, i-au legat i i-au btut, fcându-le multe rni pe trup, ca se s
7
Pr. prof. I. Rmureanu, Actele martirice, 1982, p. 311-324; idem., Sfântul Vasile cel Mare i
Minor i Dacia nord-dunrean, în voi. Sfântul Vasile cel Mare, Bucureti, 1979.
cretinii din Scythia
p. 385-393; Dicionar aghiografic, de episcopul Gherasim Timus, op. cit., p. 740-742; Istoria Bisericii
Ortodoxe Române, voi. I, op. cit., p. 98-102; Pr. prof. I.G. Coman, Izvoarele Ortodoxiei româneti, în
rev. Ortodoxia, nr. 3/1981, op. cit., p. 340, Sfini români..., op. cit., p. 194
închine idolilor i s mnânce cele jertfite lor. Sfântul Sava, înfruntându-i cu
brbie, a fost moarte prin înecare. Legându-i un lemn greu de
condamnat la
gât, l-au aruncat în râul Buzu
(Mousaios). Ostaii voind s-1 elibereze, el le-a
rspuns: „împlinii porunca ce vi s-a dat. Eu vd dincolo de râu ceea ce voi
nu putei vedea. Vd
pe cei care ateapt s
ia sufletul meu i s-1 duc în
lcaul slavei lui Dumnezeu.
Aa s-a svârit Sfântul Mucenic Sava, dându-i fericitul su suflet în
mâinile lui Hristos. Martiriul su a avut loc la 12 aprilie, 372, a cincea zi
dup Sfintele Pati, fiind în vârst de 38 de ani. Moatele sale au fost luate de
cretini i de preotul Sansala i
Apoi, de frica goilor, „au fost
ascunse.
trecute din ara barbar în România", adic în Imperiul Roman, la episcopul
Ascholius al Tesalonicului, de origine din Capadocia.
Prin anii 373-374, la cererea Sfântului Vasile celMare ctre dregtorul
Sciiei Mici, Iunius Soranus, capadocian i
rud, „de a-i trimite
el, care îi era
8
moate de sfini" prezbiterii din Dacia au trimis moatele Sfântului Mucenic
,
Sava la Cezareea Capadociei, însoite de o lung i frumoas scrisoare.

Scrisoarea, întocmit de un preot învat din Dacia sau, poate, de Sfântul
Bretanion de la Tomis, poart titlul „Epistol a Bisericii lui Dumnezeu din
Goia (Dacia) ctre Biserica lui Dumnezeu ce se gsete în Capadocia i ctre
toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale". Ea a fost adresat, deci,
tuturor Bisericilor locale, nu numai celei din Capadocia, dându-i-se un
caracter ecumenic, universal, cutând s fac cunoscut tuturor i în Dacia c
Carpatic curgea sânge de martiri pentru Evanghelia lui Hristos. Scrisoarea
este redactat în limba greac i este prima lucrare cunoscut pân astzi,
scris pe teritoriul rii noastre.
Marele ierarh al Cezareei Capadociei, drept rspuns, i-a adresat
episcopului Ascholius al Tesalonicului dou scrisori de mulumire (Epistolele
164 i 165), prin care numete pe Sfântul Sava „atlet al lui Hristos", „un
martir al luat cununa dreptii". Apoi adaug: „Noi l-am
adevrului care a
primit cu mare bucurie i am dat mrire lui Dumnezeu". Iar ctre episcopul
amintit scrie: „Tu ai cinstit pmântul patriei tale (Capadocia) cu un martir
care a înflorit de curând pe pmântul barbar (Goia), care este învecinat cu al
vostru".
Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Sava se face la 12 aprilie în toate
bisericile cretine din Rsrit i Apus i în chip deosebit în Biserica Ortodox
Român.
Sfinte Mare Mucenice Sava, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
8
Epistola 165
SFÂNTUL MUCENIC NICHITA (ROMANUL)

(t 372) 9
Al doilea mucenic, cu numele Nichita, adic „Biruitorul", care a ptimit

martiriul de la goi în anul 372 pe pmântul rii noastre, dup Sfântul
Mucenic Sava, este Sfântul Mare Mucenic Nichita, numit uneori „Romanul",
alteori „Daco-romanul". Acest venerabil mucenic era de neam grec dup
prini, din aceeai patrie cu Sfântul Apostol Pavel, adic Cilicia din Asia
Mic. Prinii si colonizai în Dacia, dup anul 258.
au fost adui de goi i
Fericitul Nichita s-a nscut într-un sat din Câmpia Dunrii (poate Valea
Argeului), la începutul secolului IV i a învat tainele credinei în Hristos de
la episcopul Teofil al Sciiei i Goiei (Daciei). Clugrindu-se la una din
mnstirile din sudul Dunrii sau poate în Munii Buzului, unde era o mic
aezare monahal cunoscut, tânrul osta al lui Hristos, Nichita, a fost
hirotonit de acelai Teofil i ajunge prezbiter
preot misionar prin sate,
catehizând i botezând muli daco-romani i goi.
Vzând mai-marii goilor credina i biruina lui asupra pgânilor i
pornindu-se marea persecuie a lui Athanaric împotriva cretinilor, din anul
372, fericitul Nichita a fost prins de ostai în biseric, pe când slujea, i ars
de viu în faa sfântului altar, dup obiceiul goilor, în ziua de 15 septembrie.
Vina lui era c îndemna pe cretini s nu jertfeasc unui idol al goilor, pe
care îl purtau într-o crua, prin sate.
Sfintele sale moate, câte au mai rmas din foc, au fost adunate de
cretini i cinstite cu mare evlavie. Apoi în anul 451 au fost duse în patria sa
strbun, i aezate într-o biseric din oraul Mopsuestia, cinstindu-se
Cilicia,
ca „mare mucenic" în toat Biserica cretin.
PREOTUL SANSALA
(secolul IV) 10
Prezbiterul Sansala era un vestit preot got din secolul IV, cunoscut pe
teritoriul Daciei Carpatice, amintit în actul martiric
al Sfântului Mucenic Sava.
Sansala preotul s-a nscut, probabil, în inutul Buzului, din prini goi,
convertii la cretinism de misionari capadocieni sau „scii" venii din Dacia
9
Mineiul lunii Septembrie în 15 zile; Actele martirice, 1982, p. 312-313; Dicionarul aghiografic,
op. cit., p. 609; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, op. cit., p. 99
10
Pr. prof. I. Rmureanu, Actele martirice, 1982, p. 312-313
Pontic. Din tineree, învrednicindu-se de darul preoiei, a ajuns pstor i
slujitor al Evangheliei lui Hristos la un sat de pe valea râului Buzu
(Mousaios), fcând muli cretini dintrepgâni, îndeosebi goi. Cel mai
apropiat ucenic i fiu sufletesc al su era un tânr de neam capadocian, anume
Sava Gotul, care îl ajuta la slujbele din biseric, cântând psalmi.
Despre preotul Sansala, despre evlavia, râvna i curajul cu care
mrturisea el pe Hristos în inutul Buzului se vorbete pe larg în „Scrisoarea
Bisericii lui Dumnezeu din Goia (Dacia) ctre Biserica lui Dumnezeu care se
gsete Capadocia i ctre toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici
în
universale". Aceast epistol a însoit moatele Sfântului Mucenic Sava din
Dacia în Capadocia, la cererea Sfântului Vasile cel Mare, prin anii 373-374.
în timpul persecuiei regelui got Athanaric din anul 372, au fost prini i
chinuii pentru Hristos, atât preotul Sansala, cât i cântreul bisericii sale,
Sava. Apoi, preotul fiind eliberat, iar Sava înecat în râul Buzu, la 12 aprilie,
372, printele su duhovnicesc i-a luat sfintele sale moate i, cu sfatul
prezbiterilor din Dacia, le-a trimis pe ascuns la episcopul Ascholius, în sudul
Dunrii, iar de aici în Capadocia.
Slujind Biserica lui Hristos înc muli ani i convertind la cretinism mai
muli daco-romani i goi, fericitul preot Sansala s-a mutat la cele venice spre
sfâritul secolului IV.
CUVIOSUL EUTIHIE PREOTUL

(secolul IV) 11
Despre numele, viaa i râvna cuviosului prezbiter Eutihie, ca i despre

dragostea lui pentru Hristos, i misiunea sa evanghelic în Dacia carpato-
dunrean, ne vorbete pe scurt Sfântul Vasile cel Mare în epistola 164. Din
cele relatate de înelegem preotul Eutihie era
el, c din capadocian de neam
oraul Cezareea, contemporan cu Sfântul Vasile cel Mare, cruia îi era bine
cunoscut. El a fost îndrumat de Duhul Sfânt s vin în Dacia Carpatic i s-1
mrturiseasc pe Hristos la pgâni. Aici, Eutihie, ca preot misionar,
propovduiete Evanghelia, probabil, în inutul Buzu - Vrancea, unde
desfoar o activitate intens de catehizare, convertire i botezare a numeroi
geto-daco-romani, goi i alte neamuri „barbare", care migrau prin centrul
Daciei. Dup anul 348, când episcopul Ulfila se retrage la sudul Dunrii din
11
Pr. prof. I. Rmureanu, Sfântul Vasile cel Mare i cretinismul nord-dunrean, în voi. Sfântul
Vasile cel Mare, 1980, p. 378-393

SFINI I CUVIOI DIN SECOLELE III-VI 2"
cauza prigoanei regelui Athanaric, fericitul Eutihie devine cel mai aprig
propovduitor al Evangheliei lui Hristos în centrul Daciei secolului IV.

Auzind de aceasta, Sfântul Vasile cel Mare îl luda pentru succesele sale
printre „barbari", pe care îi îmblânzea prin puterea Sfântului Duh i prin
lucrarea harismelor sale. Fericitul Eutihie era, într-adevr, un mare ascet i se
învrednicise de la Dumnezeu de darul facerii de minuni i al vindecrii
bolilor. Sfântul Vasilespune urmtoarele despre Eutihie în epistola sa adresat
episcopului Tesalonicului: „Pentru faptul ai amintit i de fericitul brbat c
Eutihie i
preamrit patria noastr (Cezareea Capadociei), ca una care a
ai
crescut seminele credinei, ne-ai bucurat de amintirea celor trecute, dar ne-ai
întristat de cele ce vedem. Cci nimeni dintre ai notri nu se aseamn cu
Eutihie. Noi suntem atât de departe de a îmblânzi pe barbari prin puterea

Duhului Sfânt i lucrarea darurilor Sale, încât i cei ce sunt blânzi (dintre ei)
se înriesc din pricina mulimii pcatelor noastre. Ne imputm nou înine i
pcatelor noastre cauza întinderii mari a stpânirii ereticilor. Cci aproape nici
o parte a pmântului n-a scpat de aprinderea ereziei...".

Aa îl luda marele ierarh pe fericitul Eutihie. Numele lui st alturi de
al preotului Sansala i ale Sfinilor Mucenici Nichita i Sava, ca i ale atâtor
clugri, preoi i episcopi misionari, majoritatea capadocieni, care au
mrturisit pe Hristos i au semnat credina ortodox în -Dacia carpato-
dunrean, ale cror nume i fapte sunt scrise în ceruri.
SFÂNTUL IERARH VETRANION (Bretanion),

episcop al Tomisului
12
(secolul IV)
Acest venerabil episcop tomitan era de origine capadocian. El a ocupat

scaunul Episcopiei Tomisului probabil prin anul 360, dovedindu-se un devotat
pstor al turmei lui Hristos i aprig aprtor al credinei ortodoxe niceene.
Ducea o viaa ascetic de sfinenie i se împotrivea cu dârzenie sa nu ptrund
arianismul în hotarele eparhiei sale, care se întindea între Dunre i Marea
Neagr.
Despre acest episcop sfânt au scris doi scriitori bisericeti vestii -
Sozomen i Teodoret al Cirului. Astfel, Sozomen vorbete de vizita împra-
12
De la Dunre la Mare, op. cit., p. 29, 50-51; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, op. cit.,
p. 133-134; Pr. prof. I. Rmureanu, Sfini si martiri la Tomis - Constana, în B.O.R., an XCII, 1974, nr.
7-8, p. 1001-1006; idem., Actele martirice, 1982, p. 335-341; Sfini români..., op. cit., p. 160
.
tului arian Valens (364-378) Tomis, în anul 369, pe când se întorcea dintr-
la
o expediie împotriva goilor. Autorul spune în „Istoria bisericeasc" a sa, c
împratul a intrat în biserica episcopal i a cerut episcopului Vetranion s
intre încomuniune cu arienii, pe care îi simpatiza, i slujeasc împreun cu s
ei. Marele episcop a aprat dreapta credin i „a vorbit împratului cu
îndrzneal despre hotrârile celor 318 Sfini Prini de la Sinodul I de la
Niceea (325) împotriva lui Arie, pe care nu le putea clca".
Apoi, bunul pstor al turmei lui Hristos s-a retras cu credincioii si
într-o alt biseric din Tomis, lsând pe împrat singur. împratul, mâniindu-
se, a încercat s-1 exileze, dar îndat a revenit, de team nu se rscoale s
„sciii" din Dacia Pontic. Aceeai înfruntare avea s-o ptimeasc Valens
dup câiva ani în Cezareea Capadociei, din partea Sfântului Vasile cel Mare
(f 379), care era bun prieten i, probabil, printe duhovnicesc al Sfântului
Vetranion.
Sozomen îi încheie relatarea sa cu urmtoarele cuvinte: „Iat în ce chip
a înfruntat Vetranion zelul împratului, el fiind, de altfel, brbat destoinic i
renumit prin viaa sa virtuoas, precum mrturisesc i sciii înii".
Teodoret, episcopul Cirului, spune i el: „Iar Vetranion, fiind împodobit
cu tot felul de virtui i încredinându-i-se sarcina de arhiereu peste cetile din
toat Sciia (Dacia Pontic), i-a înflcrat cugetarea cu râvn i a înfruntat
stricarea învturilor dreptei credine i frdelegile comise de Valens
.
împotriva dreptcredincioilor. . "
Fericitul episcop Vetranion a încurajat mult viaa ascetic i nevoina

sihastrilor de prin peteri i mici bisericue rupestre, dup obiceiul sihastrilor
din Capadocia. El a cluzit nevoina monahal, pe tânrul
în copilrie, spre
Ioan Casian cu prietenul su Gherman i tot el, probabil, a înlat o bazilic
pe cripta cu moatele celor patru martiri de la Niculiel, ale crei ruine,
împreun cu „martirionul", au fost descoperite în anul 1971. In timpul
pstoriei sale existau în Eparhia Tomisului câteva aezri monahale de
renume, cu clugri crturari i teologi.
Sfântul Vetranion este considerat de unii teologi autorul „Scrisorii
Bisericii Goiei (Daciei Traiane) ctre Biserica din Capadocia...", care a
însoit moatele Sfântului Sava Gotul, martirizat de goi la 12 aprilie, 372,
cerute de Sfântul Vasile cel Mare în patria sa de origine. El a contribuit
împreun cu guvernatorul Daciei Pontice, Iunius Soranus, la transportarea
moatelor Sfântului Mucenic Sava Gotul din Dacia la Cezareea Capadociei.
Cu puin înainte de anul 381, Sfântul Episcop Vetranion i-a dat sufletul
în mâinile Domnului, i este cinstit de Biserica Ortodox, ca sfânt, la 25
ianuarie.
SFÂNTUL IERARH GHERONTIE (Terentie)

episcop alTonusului
(c. 380-390) 13
Dup Sfântul Vetranion, scaunul Episcopiei Tomisului a fost ocupat de

episcopul Gherontie,un alt ierarh devotat pentru Hristos, de aceeai râvn i
sfinenie cu înaintaul su. Actele Sinodului II ecumenic (381) i istoricul
bisericesc Sozomen atest c
episcopul Gherontie (Terentius), dup o list
sinodal siriac, a participat la Sinodul ecumenic de la Constantinopol din
partea Episcopiei Tomisului, c a semnat actele sinodului i a osândit
învtura Macedonie. Tot Sozomen spune
eretic a lui la 31 iulie, 381, c
dup sinod, împratul Teodosie cel Mare (379-395) 1-a împuternicit pe
episcopul Gherontie „de a veghea la pstrarea curat a Ortodoxiei în oraele
din Scythia Minor".
Acest fericit urma al Sfinilor Apostoli era cunoscut Sfântului Grigorie
de Nazianz i multor ierarhi vestii din imperiu. El a continuat s zideasc noi
bazilici meninut viaa mnstireasc din Dacia Pontic la un înalt nivel de
i a
trire ascetic, fiind în strâns legtur cu monahismul capadocian, palestinian
i egiptean, unde se nevoiau i clugri daco-romani.
Deci, binesvârindu-i cltoria acestei viei, s-a strmutat cu pace la
ceretile lcauri, numrându-se în ceata sfinilor ierarhi ai lui Hristos.
SFÂNTUL IERARH TEOTIM I „SCITUL"

(secolele IV-V) 14
Fericitul episcop Teotim I era de neam daco-roman, autohton din Dacia

Pontic. El este considerat cel dintâi dascl i printe duhovnicesc al Sfinilor
Ioan Casian i Gherman, cu care era contemporan, format în tineree în
aceeai mnstire din „hotarele Casienilor i ale Peterilor". Aceast mns-
tire, care a dat clugri crturari i sporii în fapte bune, era o adevrat vatr
13
Pr. prof. I. Rmureanu, Sinodul al II-lea ecumenic de la Constantinopol, în Ortodoxia, 1981.
nr. 3, p. 285-336; De la Dunre la Mare, op. cit., p. 29; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, op. cit.,
voi. I, p. 134
14
Pr. prof. I. Rmureanu, Actele martirice, 1982, p. 342-351; De la Dunre la Mare, op. cit., p.
30, 50-51; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, op. cit., p. 134-135; Sfini români..., op. cit., p. 166
monahal de sfinenie, de cultur i profund teologie din Eparhia Tomisului,
confirmat de înaltul nivel spiritual, teologic i literar la care au ajuns cei trei
sfini daco-romani contemporani - Ioan Casian, Gherman i Teotim I,
supranumit de istoricii paleocretini „Scitul" i „Filosoful".

Acest episcop urc pe scaunul Eparhiei Tomisului, pe la anii 385-390,
dup mutarea din via a episcopului Gherontie. Ca episcop al Tomisului este
amintit pentru prima dat în anul 392, de Fericitul Ieronim (t 420), în celebra
sa lucrare „De viris illustribus" (Despre brbai ilutri), despre care spune c
era pstor strlucit, cu mare dragoste de Dumnezeu i de oameni, teolog
învat i scriitor talentat i neobosit. El afirm c „a scris scurte tratate
(cri) sub form de dialoguri, în stilul dovedete
vechii elocine", ceea ce
vasta sa cultur în retorica i filosofia antic, greac i latin. Apoi, fericitul
Ieronim încheie cu aceste cuvinte despre Teotim: „Aud ca scrie i alte
lucrri".
Unele fragmente din scrierile Sfântului Teotim se pstreaz în lucrarea
Sfântului Ioan Damaschin (t 749), „Paralele sfinte", din care reiese „c a
scris omilii la unele texte Evanghelice" . Istoricul Sozomen scrie despre el c
era „scit" (daco-roman) de neam, c „traiul îi era modest" i ca era taumaturg
(vindector de boli). Iar Socrate, alt istoric paleocretin, spune c fericitul
episcop Teotim I „era cunoscut de toi - împrai, episcopi, clugri,

credincioi i «barbari» - pentru evlavia i corectitudinea vieii sale". Prin
scrierile sale patristice, Sfântul Teotim I este considerat „creatorul Filocaliei
româneti". în gândirea sa a fost, desigur, influenat de Sfântul Ioan Gur de
Aur i de prinii capadocieni. Teotim I vorbete foarte frumos despre linitea
minii i a inimii.
Sub pstoria lui Teotim I, mnstirile i sihstriile din Dobrogea secolului
IV, renumite prin ascez i isihie (linite), au trit o epoc de aur, devenind în
secolele V-VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiii „clugri scii",
rspândii, atât nord de Dunre pân în Carpai, cât i la sud pân la
la
Ierusalim, Constantinopol, Roma i Africa. Bazilicile înlate de el, ale cror
ruine i astzi se vd, erau mari i frumos ornamentate cu mozaicuri, ceea ce
dovedete numrul impresionant de credincioi, precum i frumuseea cultului
i arhitecturii secolelor IV-V.
Ca misionar, Sfântul Teotim I era tot atât de râvnitor pentru Hristos ca i
înaintaii si. El avea mult de suferit din partea „barbarilor" migratori, pe
care reuea s-i îmblânzeasc cu greu prin daruri, prin rugciuni i prin
sfinenia vieii sale. Din aceast pricin, pgânii îl numeau „zeul romanilor".
Sfântul Teotim „Scitul" era bine cunoscut împratului Arcadie i mai ales
Sfântului Ioan Gura de Aur, cruia îi era prieten devotat. în anul 399, marele
patriarh i-a trimis fericitului Teotim clugri misionari „pentru nomazii scii
de la Istru", adic pentru huni. în anul 400, Sfântul Teotim I ia parte la un
sinod local în Constantinopol, convocat de Sfântul Ioan Gura de Aur,
împotriva învturii eretice a episcopului Antonin al Efesului. în anul 403,
episcopul Teotim I este din nou în Constantinopol i ia aprarea marelui
patriarh i dascl a toata lumea, împotriva acuzaiilor aduse de Sfântul
Epifanie al Ciprului, dovedind prin aceasta adânca legtur duhovniceasc
dintre episcopul strromân Teotim I i Sfântul Ioan Gur de Aur.
Pe la sfâritul primului deceniu al secolului V, fericitul episcop Teotim I
s-a strmutat cu pace din viaa aceasta, la ceretile lcauri. Pentru viaa sa
curat, pentru opera sa misionar i pentru credina sa dreapt cu care a
mrturisit pe Hristos, Biserica Ortodox 1-a trecut în rândul sfinilor i se face
pomenirea lui la 20 aprilie. în „Acta Sanctorum" se spun urmtoarele despre
Sfântul Teotim I: „La Tomis, în Scythia, se face pomenirea Sfântului Teotim
(Theotimas) episcopul, pe care l-au cinstit chiar barbarii necredincioi, pentru
sfinenia i minunile lui".
Griete Sozomen c o atât de înalt idee le dduse barbarilor i pgânilor
despre virtutea sa, încât devenise obinuin între ei de a-1 numi „dumnezeul
romanilor", tcând de temut Evanghelia lui Hristos i pe împlinitorii ei, cci
muli dintre cretini, czând în mâinile barbarilor, se izbveau îndat aducând
rugciune ctre Mântuitorul i pomenind numele Cuviosului Teotim.
Iat c într-o zi, cltorind el aproape de latura în care se aezaser barbarii,
cei care erau împreun cu dânsul vzur o ceat mare de pgâni venind în fuga
cailor spre Tomis, i se speriar tare, plângând amarnic pentru vieile lor, cci au
crezut c sunt pierdui. Dar Sfântul Teotim, cunoscând marea mil a lui
Dumnezeu pentru zidirea Sa, se pogorî de pe cal i se aez la rugciune
întinzând mâinile ctre cer, rugându-se pentru el i cei dimpreun cu dânsul. i,
o, marea milostivire i îndurare a lui Dumnezeu! Cci nu numai pe el, ci i pe
toi cei împreun cu dânsul îi fcu nevzui ochilor pgâneti, cci barbarii
trecur printre dânii tar s-i vad.
în zilele acelea erau dese nvlirile strinilor de Hristos; îns acest fericit i
mare întru sfini, la muli le domolise iuimea i setea de sânge i de prdciuni
prin blândeea chipului su i desvârita buntate a sa, cci i prin cuvinte dulci
i prin daruri le înmuiase inimile cele împietrite de rutate, i prin dulceaa
graiului i înc i prin cinstea ce le-o arta stând cu ei la mas
a cuvintelor;
frdelegi a acestora. Pentru aceea se dusese vestea între barbari
potolise setea de
despre nemsuratele sale virtui, i muli veneau la el s-1 vad cu ochii lor.
Iat ca într-o zi, unul din ei, închipuindu-i c Sfântul avea multe averi i
dorind a se îmbogi, el i neamul su, cu cele materialnice, cut a-1 face
prizonier. i pentru aceasta se apropie i, sprijinindu-se în scutul su dup cum îi
era obiceiul când vorbea cu dumanii lui, ridic braul spre a-i arunca fericitului o
frânghie peste gât i a-1 târî spre sine. Ins braul înepeni prin minune i rmase
nemicat pân ce tovarii lui se dezmeticir i alergar smerii i cu lacrimi în
ochi s mijloceasc pentru dânsul. Iar Cuviosul Teotim, cerându-le îndreptare i
credin în Hristos, ceea ce ei fgduir, rug pe Dumnezeu pentru iertarea
barbarului, i îndat îi dobândi cererea, apoi îi slobozi. Multe alte minuni i
semne a fcut acest dumnezeiesc printe Teotim în pmântul Sciiei, în vremea
vieii sale, aducând binecuvântarea lui Dumnezeu peste neamul su.
Din învturile Sfântului Ierarh Teotim I

15
1. Faptele trupului pot fi curmate de multe piedici, dar cel ce pctuiete

cu gândul, prin însi iueala gândului, faptuiete pcatul desvârit.
2. Lucru cu greutate nu este s suferi mult, ci s suferi pe nedrept.
A-i aminti de Dumnezeu înseamn a-i aminti de via, iar a-L uita
3.
înseamn a muri.
4. Nu este fericire mai mare pentru un cretin decât cunoaterea lui
Dumnezeu.
5. în mintea tulburat i plin de griji nu se afl nici un gând frumos i
nu se revars peste ea harul lui Dumnezeu. A ajunge la desvârirea sufletului
înseamn a-1 elibera de griji, cci datorit grijilor se nimicete. De aceea se
spune despre sufletul desvârit c
este, într-adevr, ca un crin în mijlocul
spinilor. Cci crinul din Evanghelie înseamn sufletul lipsit de griji, care nici
nu se ostenete, nici nu toarce, i totui s-a îmbrcat mai frumos decât slava
lui Solomon. (Matei 6, 28-29)
6. Despre poart grij numai de cele trupeti, Scriptura spune:
cei ce
Toat viaa celui nelegiuit este plin de griji (Iov 25, 20). Este, într-adevr,
lucru necuvios s pori grij toat viaa de cele trupeti i s nu te îngrijeti
deloc de cele viitoare. De aceea zice Ieremia în „Plângerile" sale c cei ce au
fost crescui în purpur stau trântii în gunoaie (Plângerea lui Ieremia 4, 5).
Când struim cu adevrat în gânduri strlucitoare i înflcrate,

7. atunci
suntem îmbrcai în purpur; dar când suntem atrai de cele trectoare, atunci
ne acoperim de gunoaie.
15
Text extras din lucrarea Sfântului Ioan Damaschin, intitulat Paralele sfinte, tradus de Preot
Prof. I. Rmureanu, în volumul Actele Martirice în colecia P.S.B. 11, p. 345-346
8. Cel ce merge pe patru picioare este cu totul necurat. Iar pe patru

picioare merge cel ce se încrede în cele pieritoare i, din grija fa de ele, nu
ia aminte pe de-a-ntregul ctre partea conductoare, sufletul. Dup cum cei
legai cu lanuri merg cu greutate, tot aa cei legai de aceast via nu reuesc
s duc pân la capt calea virtuii.
SFÂNTUL IOAN CASIAN

(c. 360-435) 16
Acest mare ascet, teolog, organizator de mnstiri, dascl, apologet i

scriitor bisericesc de renume al Bisericii lui IV- V, era de
Hristos, din secolele
neam daco-roman. El s-a nscut pe la anul 360 d. Hr. în Dacia Pontic
(Scythia Minor - Dobrogea de azi), anume în Eparhia Tomisului, la 40 km
nord-vest de oraul Constana, în „hotarele Casienilor i al (districtului)
Peterilor".
Prinii si, cretini evlavioi i cu stare, i-au dat fiului lor Ioan Casian
(adic „din prile Casienilor") o educaie cretineasc aleas, deprinzându-1
de mic cu citirea Sfintei Scripturi i practicarea unei înalte triri duhovniceti,
în rugciune, ascez, feciorie i râvn pentru cele dumnezeieti. Fiind însetat
pentru învtura crii, a fost dat din copilrie la una din colile timpului su,
ce funcionau la Tomis, Histria, Axiopolis sau la una din mnstirile
apropiate. Aici a studiat operele marilor clasici i filosofi greci i latini, iar
mai târziu i scrierile patristice din secolele II-IV, care circulau în nord-estul
Imperiului Roman.
evoc cu duioie casa
în una din „Convorbirile" sale, Sfântul Ioan Casian
printeasc, mnstirile i frumuseea locurilor natale din Dacia Pontic
(Dobrogea secolului al IV-lea). Iat ce ne spune el: „Ctre acest avv Avraam
am întors asaltul gândurilor noastre, mrturisind tulburtor zilnic eram c
împini de cugetul de a ne întoarce în provincia noastr i de a ne revedea
prinii. Pentru c
ne reaminteam c
prinii notri erau înzestrai cu aa de
mare credin i pietate, ni s-a nscut dorina puternic i presupunerea ei c
nu vor împiedica planul nostru. Ne gândim c
din râvna lor noi aveam de
16
Dicionar aghiografic, de episcopul Gherasim Timus, 1898, p. 158; Pr. prof. dr. I. G. Coman,
epoca strromân, 1979, p. 217-250; idem., Patrologia, 1956, p. 246-249; De
Scriitori bisericeti din
ia Dunre la Mart, Monografia Arhiepiscopiei Tomisului i Dunrii de Jos, 1977, p. 65-70; idem.,
Literatura patristic de la Dunrea de Jos din sec. IV- VI, ca genez a literaturii i culturii daco-
române i române..., în rev. B. O. R., an IC, nr. 7-8, 1981, p. 776
câtigat, în sensul c
nu trebuia s
ne ocupm noi de procurarea celor
necesare trupului, nici de hran, pentru c
ei împlineau cu bucurie i din plin
toate cele de trebuin nevoilor noastre. Pe deasupra, ne hrneam sufletul cu
sperana bucuriilor dearte i cu credina c
vom recolta road bogat din
convertirea multora care trebuiau îndrumai pe calea mântuirii, prin exemplul
i îndemnul nostru.
în afar de aezarea locului, unde se afla o proprietate motenit de la
strmoii notri, mi se zugrvea înaintea ochilor farmecul plcut al acestei
regiuni, care se întindea graios în spaiile singurtii, în aa fel încât
ascunziurile codrilor nu numai c
puteau desfta un monah, dar erau în
msur s ofere i maximum de provizie pentru hran" (Convorbirea 24, 1-3).
Dup propria sa mrturie, Sfântul Ioan Casian „înc din copilrie (a
pueritia nostra) a trit printre clugri, ale cror îndemnuri le auzea i ale
cror exemple le vedea". In codrii seculari din mijlocul ca i din nordul
Dobrogei secolului IV exista un puternic centru monahal cu mai multe
mnstiri i cu zeci sau, poate, sute de clugri „scii" i sihastri iubitori de
Hristos „în sânul crora au înflorit regula clugreasc, deprinderea de a tri
în feciorie i o ascez deosebit de sever... al cror fel de via este cu totul
vrednic de admiraie", cum afirm Sfântul Epifanie al Ciprului (340-403) în
cartea sa „împotriva a optzeci de erezii", referindu-se la clugrii audieni din
Dacia Pontic.
Vzând sfinenia, râvna pentru Hristos i nevoina „clugrilor scii" din
patria sa, Sfântul Ioan Casian se hotrî din fraged tineree s
ia jugul cel bun
al lui clugrindu-se într-una din mnstirile Eparhiei Tomisului,

Hristos,
unde deja se nevoia Cuviosul Gherman, rudenia i prietenul su de toat viaa.
Bunul su nume, viaa sa aleas, râvna pentru Dumnezeu, ca i cultura vast
ce i-o agonisi, îl fcur pe tânrul clugr Ioan Casian (de la localitatea
Casian) prieten al marilor episcopi de Tomis - Sfinii Vetranion (a doua
jumtate a sec. IV) i Teotim I „Scitul" (c. 392-403).
Dorind s se închine la Sfintele Locuri i mai ales la Mormântul dttor
de via al lui Hristos, în anul 380, când avea doar 20 de ani, Cuviosul Ioan
Casian a plecat la Ierusalim împreun cu sora sa i cu Cuviosul Gherman,

ruda i prietenul su. Aici, cei doi clugri s-au stabilit la o mnstire din
Betleem, aproape de petera unde s-a nscut Hristos.
Dup mai bine de cinci ani de ascez i nevoina duhovniceasc la
Betleem, Sfântul Ioan Casian, împreun cu prietenul su Gherman, au fost
cluzii de harul Duhului Sfânt s
viziteze mnstirile i sihstriile din Egipt,
patria monahismului cretin.
Timp de mai bine de apte ani, cei doi clugri daco-romani de la gurile
Dunrii au cercetat pe cuvioii clugri, egumeni, anahorei i dascli ai
pustiului egiptean, învând de la toi meteugul nevoinei duhovniceti,

iesvârindu-se în sfinenie, în rugciune i smerenie. Tot aici a început s
scrie Cuviosul Ioan Casian celebra sa oper literar în 24 de cri, numit
.Convorbiri cu Prinii" (Collationes), cerând i primind sfaturi
cuvinte de i
învtur de anahorei ce se nevoiau pe Valea Nilului, în Schiteea,
la marii
Teba, Muntele Nitriei, în Rait i Muntele Sinai. Bunii ostai ai lui Hristos
poposeau din loc în loc, de la un sihastru la altul, adunând de la fiecare, ca
oite albine, nectarul înelepciunii Duhului Sfânt.
Dup o scurt revenire la Betleem, cei doi sihastri daco-romani se
reîntorc în Egipt i zbovesc aici pân în anul 399. Apoi, ivindu-se unele
rdlburri în mnstirile de pe Valea Nilului provocate de arhiepiscopul Teofil
l Alexandriei, Sfântul Ioan Casian, împreun cu prietenul su Gherman, se
duc la Constantinopol, la Sfântul Ioan Gur de Aur, despre care auziser i pe
care îl iubeau atât de mult. Marele patriarh i dascl a toat lumea, vzând
sfinenia vieii Cuviosului Ioan Casian, precum i adânca sa cultur teologic,
I-a hirotonit diacon i 1-a fcut ucenic al su. Cinci ani de zile a trit Sfântul
Ioan Casian în preajma Sfântului Ioan Gur de Aur, învând de la el multe
fapte i cuvinte de folos.
Surghiunirea din scaun a marelui patriarh, în anul 404, a silit pe Cuviosul
Ioan Casian s plece la Roma, împreun cu
nedespritprietenul su
Gherman, pentru a lua aprarea Sfântului Ioan Gur de Aur în faa Papei
Inoceniu I. Apoi, auzind de moartea în exil a bunului lor printe i pstor,
care a avut loc la Cucuso- Armenia, în anul 407, Sfântul Ioan Casian,
scârbindu-se de aa de mare nedreptate a împratului Arcadie, nu s-a mai
întors în Rsrit, nici în patria sa de la Gurile Dunrii, ci s-a stabilit definitiv
în sudul Galiei, la Marsilia. Aici a întemeiat dou mnstiri, una de clugri,
închinat Sfântului Victor, i alta de clugrie, dup modelul Cuviosului

Pahomie i Sfântului Vasile cel Mare, organizând astfel, cel dintâi,
monahismul în Apus, dup regulile vieii monahale aduse din Rsrit.
Hirotonindu-se preot i al celor dou mnstiri, Sfântul
ajungând egumen
Ioan Casian a adunat în jurul su numeroi ucenici crora le-a aezat
duhovnici, rânduial de nevoin i via monahal ca în Rsrit, iar el i-a
închinat anii btrâneii îndeosebi scrisului. Opera sa, pstrat i cunoscut
pân astzi, cuprinde trei lucrri:
Despre aezmintele mnstirilor de obte i despre tmduirea celor
1.
opi pcate principale, lucrare scris în anul 420 în dousprezece cri, la

rugmintea episcopului Castor de la Apta Iulia, din sudul Galiei. în primele
patrucri, Sfântul Ioan Casian vorbete despre îmbrcmintea monahilor din
Palestina i Egipt, despre rugciunile i psalmii de noapte, despre slujbele
zilnice i despre condiiile de primire în mnstire ale noilor începtori. în
celelalte opt cri, Sfântul Ioan Casian vorbete despre cele opt pcate de
moarte, numite de el „gânduri ale rutii", i anume: lcomia pântecelui,
desfrânarea, iubirea de argint, mânia, întristarea, lenea (acedia), slava deart
(trufia) i mândria.
2. Convorbiri cu Prinii (Collationes Patrum), în douzeci i patru de
cri sau convorbiri, care formeaz cea mai de seam oper literar rmas de
la Sfântul Ioan Casian. Lucrarea este împrit în trei pri. Partea întâi, în
zece cri, cuprinde primele zece convorbiri avute cu prinii din pustia
schetic în a doua sa cltorie prin Egipt (393-399), dedicat episcopului
Leontie, un frate al episcopului Castor. Partea a doua cuprinde apte cri,
convorbirile 11-17, pe care le-a avut cu prinii din inutul Panephisis. Partea
a treia, ultimele apte cri, cuprinde convorbirile 18-24 avute cu prinii din
inutul Diolcos. Aceast oper a fost scris între anii 420-429.
3. Despre întruparea Domnului, contra lui Nestorie, în apte cri, scris
tot în sudul Galiei, între anii 429-430. Aceast ultim lucrare a Sfântului Ioan
Casian are un profund caracter dogmatic i apologetic i combate erezia lui
Nestorie, care nu voia s
numeasc pe Fecioara Mria Nsctoare de
Dumnezeu (Theotocos), ci numai Nsctoare de Hristos (Hristotocos).
în primele dou opere, Sfântul Ioan Casian prezint cretinismului din
Apus, pentru prima dat, regulile vieii monahale din Rsrit, fcând astfel o
statornic punte de legtur între rile cretine din Orient cu cele din
Occident. Iar prin a treia sa lucrare, teologul daco-roman face cel dintâi
cunoscut în Apus doctrina eretic, antiortodox a lui Nestorie. Astfel, Sfântul
Ioan Casian devine primul organizator i întemeietor al monahismului în
apusul Europei, unde face cunoscut pentru prima dat gândirea patristic i
mistic, precum i
experiena duhovniceasc a marilor Prini din
Egipt, Sinai
i Palestina. Totodat, Sfântul Ioan Casian este considerat i un mare apologet
al credinei apostolice i profund cunosctor al dogmelor ortodoxe, luptând cu
toat puterea împotriva nestorianismului, a pelagianismului i supremaiei

harului.
Dup o nevoin ascetic i statornic de peste 60 de ani în viaa
monahal, Sfântul Ioan Casian s-a svârit cu pace la mnstirea sa din
Marsilia, în anul 435, dându-i sufletul su în mâinile lui Hristos i lsând în
urm câteva sute de ucenici. Sfintele sale moate se afl într-o capel
subteran din Mnstirea Sfântul Victor, la Marsilia, iar capul i mâna dreapt
>e afl expuse în biseric spre închinare. El a fost considerat sfânt înc din
via. Pomenirea lui se face la 29 februarie.
SFANUL GHERMAN DACOROMÂNUL

(secolele IV-V) 17
Cuviosul Gherman era rud i prieten din copilrie al Sfântului Ioan

Casian, nscut pe la jumtatea secolului IV, probabil, tot în „hotarele
Casienilor i ale Peterilor", din Eparhia Tomisului. Fiind mai vârstnic decât
compatriotulsu, Gherman a intrat din tineree în nevoina clugreasc la una
din mnstirile existente în Tomis, Histria, Callatis sau Axiopolis. întrucât
muli ascei „scii" se ne voiau în peteri, cum atest numeroasele toponime
paleocretine de „Petera", „Peteri", „Bisericua", „Biserica Omului" etc,
se crede c
i Cuviosul Gherman s-a nevoit la început într-una din aceste
peteri.
Acest ascet tomitan a fost primul printe duhovnicesc al Sfântului Ioan
Casian i cel dintâi dascl al su, care 1-a iniiat pe calea mântuirii spre
Hristos. Dup o scurt nevoina împreun cu prietenul su la una din
mnstirile din Dacia Pontic, Cuviosul Gherman se nevoiete un timp cu
Sfântul Ioan Casian la Betleem (380-385), aproape de Petera Naterii
Domnului. Apoi pleac împreun cu prietenul su în Egipt i viziteaz toate
marile mnstiri, sihstriile de pe Valea Nilului i pe sfinii clugri anahorei
din Muntele Nitriei i din Sinai. în anul 399, Cuviosul Gherman se stabilete
cu Sfântul Ioan Casian la Constantinopol, în preajma Sfântului Ioan Gur de
Aur, pe care îl iubeau atât de mult.
în anul 404, Sfântul Ioan Gura de Aur fiind exilat i depus din scaun de
împratul Arcadie, Cuviosul Gherman împreun cu Sfântul Ioan Casian se duc
la Roma, spre a mijloci în favoarea marelui patriarh i dascl al lumii
cretine, în faa Papei Inoceniu I. De aici nu se tie unde s-a retras la

btrânee Cuviosul Gherman. El s-a svârit, fie la mnstirea întemeiat de
Sfântul Ioan Casian la Marsilia, fie s-a reîntors la mnstirea din patria sa, în
Dacia Pontic, unde se crede ca i-a svârit cltoria acestei viei în primele dou
decenii ale secolului V.Pomenirea lui se face la 29 februarie, fiind canonizat de
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 20-21 iunie, 1992.
17
Scriitori bisericeti în epoca strromân, op. cit., p. 217-250
SFÂNTUL IERARH TIMOTEI

(prima jumtate a secolului V) 18
Nu cunoate originea acestui episcop tomitan. Se crede

se era nscut c
la sudul Dunrii, clugrit i format duhovnicete la una din mnstirile din
Capadocia, unde, datorit Sfântului Vasile cel Mare, viaa monahal

devenise foarte înfloritoare în secolele V-VI. Ca i înaintaii si, episcopul
Timotei era un bun teolog ortodox, profund cunosctor al dogmelor stabilite
de Sfinii Prini, precum i al disputelor teologice ale timpului su, care
tulburau întreg Imperiul Bizantin. In eparhia sa, fericitul episcop Timotei era
la fel de activ ca i înaintaii si, Vetranion, Gherontie i Teotim I. A zidit
i înnoit mai multe bazilici i mnstiri, protejând mult monahismul autohton
daco-roman i catehizând pe „nomazii scii" (goi i huni), înc neconvertii
la cretinism.
Episcopul Timotei a pstorit Eparhia Tomisului în prima jumtate a
secolului V i a participat activ la al treilea Sinod Ecumenic de la Efes, din
anul 431, care apr cultul Maicii Domnului împotriva ereticului Nestorie,
fiind însoit, probabil, de câiva egumeni i clugri „scii" învai. Aici a
semnat cele „12 anatematisme" ale Sfântului Chirii al Alexandriei, precum i
hotrârea de condamnare a ereticului Nestorie, fiind cel de al 170-lea
semnatar.
Dup o pstorire rodnic de peste zece ani, fericitul Timotei, pstorul cel
bun al turmei lui Hristos de la Tomis, s-a strmutat cu pace la cele venice,
numrându-se în ceata cuvioilor prini.
CUVIOSUL IERARH IOAN

episcop Tomisului
al
(secolul V) 19
Dup episcopul Timotei, scaunul episcopal din Tomis a fost ocupat de un

alt mare teolog al secolului Vi aprig aprtor al Ortodoxiei în Dacia Pontic,
anume Sfântul episcop Ioan.
18
De la Dunre la Mare, op. cit., p. 30; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, op. cit.,
p. 135
19
Ibidem p. 35
Acest episcop a luat permanent parte la disputele teologice din preajma

Sinodului IV ecumenic de la Calcedon (451), fiind prezent adesea în
Constantinopol. El poseda o vast cultur latin i greac, traducând mai
multe scrieri bisericeti din limba greac în cea latin. Scriitorul latin
contemporan Marius Mercator scrie despre episcopul tomitan Ioan c era
„unul din cei mai buni teologi ai timpului" i unul din „cei mai aprigi
adversari ai nestorianismului i eutihianismului" (monofizismului), dovedin-
du-se, ca i toi ierarhii tomitani, un devotat aprtor al învturii ortodoxe,
cum reiese din puinele fragmente pstrate de la el.
înainte de anul 449, episcopul Ioan s-a svârit cu pace la Tomis i s-a
adugat înaintailor si.
SFANUL IERARH ALEXANDRU

episcop Tomisului
al
(secolul V) 20
Acest ierarh tomitan a ocupat scaunul Eparhiei Tomisului pe la jumtatea

secolului V, în timpul marilor frmântri hristologice monofizite, create de
ereticul Eutihie. Noul pstor al Daciei Pontice era un bun teolog, capabil sa
apere Ortodoxia, atât de ameninat în întreg Imperiul Bizantin.
Episcopul Alexandru a luat parte la Sinodul din anul 449, convocat de
împratul Teodosie II i patriarhul Flavian la Constantinopol, sinod care a
reînnoit hotrârile luate în anul 448, de respingere a învturii eretice
monofizite i condamnare a lui Eutihie. Episcopul Alexandru semneaz al
aptelea actele sinodului: „Alexander reverendissimus episcopus Tomitanorum

civitatis provinciae Scythiae" La marele Sinod ecumenic de la Calcedon, inut
.
în anul 451, episcopul daco-roman n-a mai putut lua parte din cauza nvlirii
hunilor „nomazi" în eparhia sa, dar a semnat ulterior actele sinodului. El îns
a rmas credincios Evangheliei lui Hristos i hotrârilor luate de sinoadele
ecumenice, pân la sfâritul vieii sale, aprând cu dârzenie dreapta credin la
Gurile Dunrii, zidind noi biserici i mnstiri în Dobrogea i continuând
procesul de cretinare în Dacia Pontic, prin clugrii misionari daco-romani.
Dup o pstorie rodnic de peste un deceniu, fericitul episcop Alexandru
i-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
20
p. 136
CUVIOSUL DIONISIE CEL MIC „SCITUL"

(c. 470-545) 21
Al doilea mare teolog, cunoscut traductor de scrieri patristice i clugr

plin de dragostea lui Hristos, pe care ni 1-a dat Dacia Pontic, dup Sfântul
Ioan Casian, a fost Cuviosul Dionisie cel Mic, adic „Smeritul", iar în limba
latin „Exiguul". Acest venerabil slujitor al Bisericii lui Hristos s-a nscut în
Sciia Mic pe la anul 470 i s-a clugrit din tineree la una din renumitele
mnstiri ale Eparhiei Tomisului, care au dat în secolele IV-VII numeroi
„clugri scii", cunoscui în întreg imperiul ca teologi, ascei i aprtori ai
Ortodoxiei.
Unul din dasclii si de tineree, pe care avea s-1 evoce mai târziu în
„Prefaa scrisorii sinodale a Sfântului Chirii al Alexandriei ctre Nestorie",
tradus un anume Petru, ajuns la btrânee episcop. Acesta
în latin, a fost
fusese, probabil, egumenul mnstirii dobrogene, unde s-a clugrit Cuviosul
Dionisie, cruia i-a fost printe sufletesc i care 1-a deprins cu nevoina
duhovniceasc i frica de Dumnezeu. Iat cu ce cuvinte pline de recunotin,
de smerenie i duioie, caliti specifice sufletului nostru românesc, se
adreseaz fericitul Dionisie cel Smerit dasclului su: „Mi-aduc aminte de
binefacerile Voastre, Cuvioase Printe i podoab aleas a învtorilor lui
Hristos, i am mereu înaintea ochilor minii râvna sfânt pentru hrana

duhovniceasc pe care o cheltuiai cu mine când eram copil, râvn pe care nici
spaiul, nici timpul n-o pot uita. rog V s
primii o mulumire pe care tiu c
nu pot s v-o dau la înlimea cuvenit"
Din Dobrogea, fericitul Dionisie, supranumit i „Romanul", se duce în
Orient, la Mormântul Domnului i în Asia Mic, apoi se stabilete la o
mnstire din Constantinopol Era un teolog ortodox desvârit i cunotea
.
perfect limbile greac i latin. La cererea Papei Ghelasie de a se trimite un i
clugr învat spre a-i traduce în Apus canoanele Sinoadelor ecumenice i

unele opere patristice, Dionisie este trimis în Italia.
Roma. Aici intr în Mnstirea

în anul 496, Cuviosul Dionisie ajunge la
Sfânta Anastasia i ajunge traductor renumit din greac în latin i pred
la Mare, op. cit., p. 70-72; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, op. cit., p.
71
De la Dunre
141-142; Pr. prof. G. Coman, Izvoarele Ortodoxiei româneti i cretinismul daco-roman, p. 344, în
I.
revista „Ortodoxia", an XXXIII, nr. 3/1981; idem, Scriitori bisericeti din epoca strâromâiiâ, 1979, p.
268-280; Sfini români..., op. cit., p. 234
muli ani dialectica cu prietenul su Casiodor la Universitatea Vivarium din

sudul Italiei - Calabria.
Biograful i prietenul su Casiodor spune despre fericitul Dionisie c era
_de neam scit, dar de obiceiuri întru totul romane, foarte priceput la ambele
limbi, cunosctor perfect al Sfintei Scripturi i al dogmaticii". Era, de
asemenea, „înelept i simplu, învat i smerit, cu vorb puin, feciorelnic,
blând, plângând când auzea vorbe de veselie nepotrivite, postitor, fr s
osândeasc pe cei care mâncau".
La Roma, Cuviosul Dionisie cel Mic (Exiguul) a trit i a scris sub zece
papi, de la Anastasie II pân la Vigiliu. Fiind rugat, atât de pstorii Romei,
care doreau s
cunoasc mai bine scrierile Prinilor din Rsrit, cât i de
compatrioii si, clugrii scii, fericitul Dionisie cel Mic a tradus din greac
în latin scrieri ale Sfinilor Grigorie de Nyssa, Chirii al Alexandriei i
Proclu. Apoi traduce canoanele primelor patru Sinoade ecumenice, în dou
ediii; editeaz „Decretele pontificale" i traduce viei de sfini ca:
„Descoperirea capului Sfântului Ioan Boteztorul", „Pocina minunat a
Sfintei Taisia" i „Viaa Sfântului Pahomie".
Cuviosul Dionisie cel Mic era i un bun cunosctor al astronomiei, tiin
ce oînvase la Alexandria, centrul astronomiei antice. Astfel, el a întemeiat
era cretin dionisiac, în locul erei pgâne, începând calendarul i
numrtoarea anilor „De la întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, iar nu
de la împratul Diocleian, ca pân atunci, pentru ca astfel s fie tuturor mai
i pentru ca
cunoscut începutul ndejdii noastre s apar mai clar cauza
rscumprrii neamului omenesc, adic Patimile Mântuitorului nostru". A
scris în acest scop dou lucrri: „Carte despre Sfintele Pati" i „Argumente
Pascale". Era cretin întemeiat de fericitul Dionisie cel Smerit a intrat în
vigoare la Roma în anul 527, iar pân la începutul mileniului al doilea a fost
adoptat în toat lumea cretin.

A mai scris i un florilegiu de texte patristice dogmatice, extrase de la
mai muli Sfini Prini din Rsrit, Apus i Africa, intitulat „Exempla
Sanctorum Patrum". Atât prin originea i formarea sa daco-roman, cât i
prin scrierile i traducerile sale din greac în latin, fericitul Dionisie cel Mic
„a întins o adevrat punte de legtur între Rsrit i Apus, punând într-un
contact mai apropiat cele dou romaniti cretine".
La btrânee, „Romanul" îi aducea aminte din Italia,
fericitul Dionisie
patria sa adoptiv, de Dobrogea, patria sa natal, i de compatrioii si blânzi,

dreptcredincioi i smerii, despre care scrie aceste frumoase cuvinte în
Prefaa ctre „venerabilii domni i frai preaiubii, Ioan i Leoniu": „Poate
pare lucru nou celor netiutori c Scythia, care se arat îngrozitoare prin frig
i în acelai timp prin barbari, a crescut brbai plini de cldur i minunai
prin blândeea purtrii. C lucrul st aa, eu îl tiu nu numai printr-o'
cunoatere din natere, i experiena. Se cunoate ca acolo (în
ci mi 1-a artat
Scythia Minor), într-o comunitate pmânteasc deschis, am fost renscut cu
harul lui Dumnezeu prin Taina Botezului i am fost învrednicit s vd viaa
cereasc în trup fragil a preafericiilor Prini cu care acea regiune se slvete
ca de o rodire duhovniceasc deosebit.
Credina legtura cu fapta bun era pentru toi pild de
lor strlucind prin
via i nu erau prini în mreaja nici unei griji lumeti i puteau
sinceritate. Ei
spune cu Apostolul: Cetatea noastr este în ceruri (Filipeni 3, 20). Ei (daco-
românii) au inut cu trie neînfricat totdeauna dogmele credinei ortodoxe,
cci, dei erau simpli în cuvânt, în tiin nu erau nepricepui...".
Pentru sfinenia vieii lui, pentru gândirea i scrierile sale profund
ortodoxe, Cuviosul Dionisie cel Mic, numit i „Romanul", este cinstit, atât în
Rsrit, cât i în Apus, ca un clugr desvârit, filolog i ctitor al erei
cretine, ascet i teolog de renume. Trei mari virtui l-au împodobit în toat
viaa sa: credina ortodox, smerenia inimii i dragostea fa de Dumnezeu i
de oameni, caliti specifice milenare ale întregului popor român.
Svârindu-i cltoria acestei viei, Cuviosul Dionisie cel Smerit i-a dat
sufletul cu pace în mâinile lui Hristos prin anul 545 i este numrat în ceata
Cuvioilor Prini.
CUVIOSUL IERARH TEOTIM II

episcop ai Tonusului
22
(a doua jumtate a secolului V)
Eparhia Tomisului avea în anul 458 un pstor nou, în persoana

episcopului Teotim II. El era de neam trac, poate chiar din Dacia Pontic.
Acest ierarh tomitan a continuat s-i extind jurisdicia eparhiei sale, prin
clugri i preoi misionari trimii de la Tomis, pân în inima Daciei
Carpatice, pe o arie ce cuprindea, atât Câmpia Dunrii i zona subcarpatic,
cât i sudul Moldovei. Aceast aciune de cretinare a Daciei era deja început
înc din secolele II— III, în Banat, Oltenia i Transilvania, prin colonitii
21
p. 136
,
romani, iar în Brgan i Moldova de sud, în

Munii Buzului, Vrancea,
secolul IV, prin clugrii i preoii misionari daco-romani, venii din Eparhia
Torni sului. Activitatea misionar de vestire a Evangheliei lui Hristos la sudul
si nordul Dunrii era destul de puternic sub episcopul Teotim II.
Pe lâng lucrarea sa misionar, episcopul Teotim II era i un devotat

leolog i aprtor al Ortodoxiei Sfinilor Prini. El a fcut dovada aceasta în
rspunsul cerut de împratul Leon I Tracul (457-474), în legtur cu
hotrârile Sinodului IV ecumenic de la Calcedon i cu alegerea patriarhului
monofizit Timotei Allurus la Alexandria. Episcopul Teotim II scria c
primete întru totul hotrârile Sinodului de la Calcedon i cere depunerea
ierarhului monofizit de la Alexandria. Rspunsul su în limba latin, foarte
ortodox i categoric, „se distinge prin simplitatea i claritatea lui".
Se pare c
fericitul episcop Teotim II a avut o pstorire lung la Tomis,
încununat de mult izbând, prin continuarea procesului de cretinare a

„nomazilor scii" (huni), ale cror migraii i incursiuni fceau multe tulburri
cretinilor autohtoni. Dup mutarea sa la cele venice, în ultimele decenii ale
secolului V, scaunul Episcopiei Tomisului a fost ocupat de ierarhi ale cror
nume ne rmân necunoscute. Jertfa lor îns nu a rmas zadarnic în acest col
de pmânt daco-roman.
CUVIOSUL IOAN MAXENIU

(secolele V-VI) 23
Acest cuvios printe era „cel mai învat clugr scit" contemporan cu
Cuviosul Dionisie cel Mic, nscut în Dacia Pontic, pe la jumtatea secolului
V. El s-a clugrit i a învat adâncul teologiei din anii tinereii, la una din
mnstirile Eparhiei Tomisului, a cltorit la mai multe mnstiri din Rsrit
i a locuit uneori în preajma Constantinopolului.
Fericitul clugr Ioan Maxeniu a scris opt cri „libelli", care trateaz
diferite probleme hristologice i antropologice i combate cu trie
nestorianismul i monofizismul lui Eutihie. Iat câteva titluri din scrierile sale:
Libellus fidei, Capitole doctrinare, Mrturisire de credin ortodox, Unirea
Cuvântului lui Dumnezeu cu propriul Su trup, Rspuns contra achefalilor. .
.
Contra Nestorienilor, Rspuns la Epistola Papei Hormisda.
23
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I. op. cit., p. 142; Pr. prof. I. G. Coman, Izvoarele
Ortodoxiei româneti, op. cit., p. 344-345, în revista „Ortodoxia", nr. 3, 1981
împreun cu ali patru clugri scii, Petru, Ioan, Leoniu i Ioan,
Cuviosul Ioan Maxeniu a scris i Epistola clugrilor scii, adresat episco-
pilor africani, Datin i Fortunat, în care se susine formula teologic
„theopashita" c „unul din Treime a ptimit cu trupul"
Dup o îndelungat osteneal, prin scris i ascez, de aprare a dreptei
credine ortodoxe i de mrturisire a Evangheliei lui Hristos, într-o epoc atât
de frmântat de dezbinri i erezii, fericitul clugr daco-roman Ioan

Maxeniu s-a strmutat cu pace la cele venice.
CUVIOSUL IERARH PATERNUS

mitropolit al Tomisului
(prima jumtate a secolului VI) 24
Venerabilul mitropolit tomitan Paternus era, dup nume, de origine

latin, adic daco-roman autohton, probabil, clugrit i format teologic i
spiritual în una din vestitele mnstiri ale Eparhiei Tomisului. El a ajuns
pstor al Daciei Pontice, dup o lung perioad de circa 60 de ani (460-520),
pentru care nu se cunoate înc numele nici unui episcop tomitan.
Prima atestare documentar este inscripia latin de pe un vas de cult din
argint aurit, descoperit în anul 1912 (astzi Muzeul Ermitaj - Sankt-
la
Petersburg), fcut de Paternus la începutul secolului VI pentru Catedrala

mitropolitan din Tomis, unde donatorul este intitulat „episcopus
mitropolitanus". Dup aceast însemnare i alte câteva de mai târziu se atest
c Episcopia Tomisului a fost ridicat la începutul secolului VI la rang de
mitropolie i c
avea sub jurisdicia sa un numr de 14 episcopii sufragane,
existente în toate oraele mari ale Daciei Pontice. într-o „List" a tuturor
scaunelor mitropolitane i episcopale din Patriarhia ecumenic, existente la
începutul secolului VI, publicate în anul 1891 de bizantinologul Cari de Boor,
sub denumirea de „Notitia Episcopatuum" sunt trecute sub jurisdicia ,
Mitropoliei Tomisului urmtoarele 14 scaune episcopale: Axiopolis

(Cernavod, jud. Constana), Capidava (Capidava, jud. Constana), Carsium
(Hârova, jud. Constana), Callatis (Mangalia), Constantiana (jud.
Constana), Histria (Istria, jud. Constana), Tropaeum Traiani (Adamclisi,

jud. Constana), Troesmis (Iglia, jud. Tulcea), Noviodunum (Isaccea, jud.
24
De la Dunre la Mare, op. cit., p. 30; Istoria Bisericii Ortodoxe Române voi. I, op. cit., p.
136-137; I. I. Georgescu, Viaa cretin în vechiul Tomis, în rev. Mitropolia Moldovei i Sucevei, nr.
1-2, 1962, p. 15-32
7-icea), Aegyssus (jud. Tulcea), Salsovia (Mahmudia, jud. Tulcea), Halmyris

Dunavul de Jos, jud. Tulcea), Zaldapa (jud. Tulcea), Dionysopolis (Balcio.
Toate aceste scaune episcopale au fost înfiinate la începutul secolului VI,
in fiecare ora - „polis" - din Sciia Mic i din întreg Imperiul Bizantin, sub
impratul Anastasie (491-518), în urma unei legi a înaintaului su, împratul
Zenon (474-491), ca fiecare ora s aib un episcop al su i un anume
:eritoriu.
Sub mitropolitul Paternus, Eparhia Tomisului a ajuns poate la cea mai

mare înflorire duhovniceasc i organizatoric. Numrul mare al episcopiilor
sufragane dovedete în bun parte încheierea procesului de cretinare a
poporului român din Dacia Pontic, care avea în secolul VI peste 100 de
bazilici (biserici) i bisericue, cu numeroi preoi (prezbiteri) i mnstiri
bine organizate, cu sute de clugri, sihastri, cavioi (tritori în peteri)
misionari i cu teologi de o înalt cultur clasic i mistic-dogmatic,
recunoscut peste tot. Astfel, „clugri scii", contemporani cu
vestiii
arhiepiscopul Paternus, erau preocupai de dogma Sfintei Treimi, creând
formula teologic numit „theopashit", c „unul din Sfânta Treime a ptimit
în trup" (unus de Sancta Trinitate passus in corpus).
Fericitul mitropolit Paternus, refuzând s accepte ca ortodox aceast
formul dogmatic, clugrii scii se duc, în anul 519, la împratul Justin I
(518-527) i cer recunoaterea învturii lor. De aici merg la Roma i cer
Papei Hormisda acelai lucru. Aceasta dovedete preocuprile hristologice ale
clugrilor daco-romani din Dobrogea secolului VI, renumele lor în întreg
Imperiul Romano-Bizantin, precum i grija dintotdeauna a episcopilor din
Dacia Pontic de a apra cu statornicie Ortodoxia la Gurile Dunrii.
în anul 520, mitropolitul Paternus, fiind la Constantinopol, a participat cu
ali 20 de ierarhi la alegerea noului patriarh ecumenic, Epifanie. In scrisoarea
adresat Papei Hormisda cu acest prilej, Paternus semneaz al aptelea sub
titlul: „Paternus, misericordia Dei, episcopus provinciae Scythiae metropolitanus".
în cadrul arhiepiscopiei sale, mitropolitul Paternus pregtete clugri i
preoi misionari, pe care îi trimite la nord de Dunre, în Dacia JCarpatic,
ajungând s organizeze parohii i mici aezri monahale pân
vile Oltului în
i Argeului, Câmpia Brganului, Codrii Vlsiei, inutul Buzului, ara
Vrancei i sudul Moldovei.
Aa ostenindu-se mai mult de un deceniu, pentru lauda lui Dumnezeu i
triumful cretinismului pe pmântul rii noastre, venerabilul mitropolit
Paternus i~a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos.
CUVIOSUL IERARH VALENTINIAN

mitropolit al Tonusului
(secolul VI) 25
Ultimul ierarh i pstor duhovnicesc cunoscut al Mitropoliei Tonusului,

înainte de marea migraie a avarilor, slavilor i bulgarilor din anul 602, a
fost arhiepiscopul Valentinian. Dup nume era latin, adic daco-roman,
probabil, nscut i format în Eparhia Tomisului, la conducerea creia ajunge
pe la mijlocul secolului VI. Prima afirmare despre el dateaz din anul 595
într-o scrisoare a diaconilor Rusticus i Sebastianus, care îi relateaz despre
condamnarea de ctre împratul Justinian, în anul 544, a „Celor trei
capitole", adic a scrierilor episcopilor Teodor de Mopsuestia (f 428),
Teodorei al Cirului (458) i Ibas de Edessa (f 457), considerate eretice.
Arhiepiscopul Valentinian îi scrie Papei Vigiliu, care îi rspunde la 18
martie, 550, adresându-i-se: „Dilectissimo fratri Valentiniano, episcopo de
Tomis, provinciae Scythiae" (Preaalesului frate Valentinian, episcopul
Tomisului din provincia Sciia-Dobrogea), asigurându-1 nu a scris nimic c
împotriva celor patru Sinoade ecumenice i îl invit la Constantinopol c s
se conving de aceasta. Din motive necunoscute, arhiepiscopul Valentinian
nu rspunde la invitaie i nu ia parte nici la cel de al cincilea Sinod
ecumenic de la 5 mai, 553.
Sub venerabilul mitropolit Valentinian, Biserica lui Hristos din Dacia
Pontic (Dobrogea) triete, probabil, epoca sa cea mai înfloritoare din
perioada de formare a poporului român, cu biserici i preoi în fiecare sat, cu
vestite aezri monahale, cu preoi i clugri misionari rspândii pe o larg
arie în Dacia de la nordul Dunrii. însui procesul de cretinare a populaiei
autohtone este aproape încheiat în Dacia Pontic. Iar peste Dunre existau în
secolul VI mai multe comuniti monahale în zona subcarpatic, din care cele
mai puternice erau în Munii Buzului i ai Vrancei. Se presupune chiar
existena unei episcopii în ara Vrancei, care va deveni mai târziu Episcopia
Milcovia.
La sfâritul deceniului al aselea, dup o rodnic activitate evanghelic,
mitropolitul Valentinian se mut la cele venice.
25
Pr. prof. I. Pulpea, Episcopul Valentinian de Tomis..., B.O.R., 1947, nr. 4-9, p. 200-212; De
la Dunre la Mare, op. cit., p. 30; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, op. cit., p. 138-139
SFINI I CUVIOI
din secolele VII-XIII
SFÂNTUL GRIGORIE DECAPOLITUL
de la Bistria - Vâlcea
1
(secolele VIII-IX)
a. Viaa
Sfântul Grigorie, crui moate se pstreaz întregi la Mnstirea
ale
Bistria, din judeul Vâlcea, s-a nscut în jurul anului 780, în Isauria - Asia
Mic, din prini ortodoci devotai, anume Serghie i Mria, i a copilrit în
una din cele zece ceti ale Isauriei, Irinopolis, din care cauz se numete pân
astzi „Decapolitul".
Bizanul fiind lovit atunci de eresul iconoclast, fericitul Grigorie, dup
terminarea studiilor, renun la nunt i intr în nevoina monahal, ostenin-
du-se mult pentru aprarea Ortodoxiei i cinstirea sfintelor icoane în
Constantinopol, în Asia Mic,
la Roma i în Macedonia. Nevoindu-se mult cu
postul i
rugciunea, a biruit toate cursele nevzuilor diavoli i s-a învrednicit
de darul facerii de minuni i al înainte vederii.
în ultimii ani ai vieii s-a ostenit în Mnstirea Sfântul Mina, aproape de
Tesalonic, învrednicindu-se de harul preoiei. i
aici a fcut multe minuni i
vindecri de boli, vestind celeviitoare. Renumit în tot Bizanul pentru

sfinenia vieii lui, la btrânee, Sfântul Grigorie Decapolitul se îmbolnvete
de hidropic i se mut la Hristos, la 20 noiembrie, anul 842, fiind
înmormântat la o mnstire din Constantinopol.
Acest mare cuvios i mrturisitor al lui Hristos era cinstit ca sfânt i
fctor de minuni înc din via. Dar i dup moarte se vindecau bolnavii la
mormântul lui. Vzând aceasta, monahii acelei mnstiri i-au scos sfintele sale
moate din pmânt i le-au pus în biseric spre închinare i ajutorul tuturor.
în anul 1453, czând Bizanul sub turci, moatele Sfântului Grigorie sunt
duse în prile Dunrii, ajungând în mâinile unui dregtor turc. Auzind de
minunile ce se fceau la aceste moate, banul rii Româneti, Barbu
Craiovescu, le cumpr cu muli bani, prin anul 1498, i le duce la Mnstirea
Bistria - Râmni cu- Vâlcea, ctitoria sa, unde se afl i astzi. Racla de argint,
în care se pstreaz cu sfinenie acest odor de mare pre, a fost lucrat la
Braov, în anul 1656.
Sfântul Grigorie Decapolitul se prznuiete în fiecare an la 20 noiembrie.
1
Episcopul Damaschin Severineanul în Sfini români..., op. cit., p. 248; Dicionar aghiografic,
de episcopul Gherasim Timus, op. cit., p. 339; Mineiul pe luna noiembrie, în 20 zile.
b. Fapte i cuvinte de învtur
1. Sfântul Grigorie Decapolitul a fost ales de Dumnezeu s mrturiseasc
pe Hristos i dreapta credin pe pmânt înc din pântecele maicii sale. Inima
lui era rnit din pruncie pentru cele cereti, iar sufletul lui nu avea odihn în
vâltoarea grijilor pmânteti. De aceea, renunând la csnicie, s-a logodit cu
Hristos pentru a tri în veci cu El.
2. Intrând în nevoina vieii monahale, Sfântul Grigorie râvnea dou
lucruri, fr un cretin nu se poate mântui. Mai întâi cuta
de care nici se s
dezbrace de cugetele rele i s
se îndumnezeiasc prin rugciune, prin post i
priveghere, prin citirea Sfintei Scripturi, prin smerenie i iubire. Apoi dorea
s mrturiseasc dogmele dreptei credine i s apere Ortodoxia de tot felul de
eresuri care loveau învremea sa Biserica lui Hristos. Ajutat de harul Duhului
Sfânt, în puin vreme a biruit ispitele tinereii i toate cursele vrjmaului
diavol. Apoi, Sfânta Evanghelie i învturile dumnezeietilor Prini i-au
întrit credina i l-au pregtit, ca pe un bun osta al lui Hristos, intre în s
lupta cea duhovniceasc împotriva hulitorilor iconoclati care distrugeau
sfintelemoate i sfintele icoane, numindu-le idoli.
3. Cu atâta trie se împotrivea pe fa lupttorilor de icoane, aprându-le,
încât mergea din loc în loc, din mnstire în mnstire, de la Constantinopol
în Asia Mic, de la Decapole în Tesalonic, apoi la Roma, în Sicilia i din nou
la Tesalonic. Peste tot apra cultul ortodox al sfintelor icoane, învând,
îmbrbtând, mustrând i uneori rbdând bti, prigoniri i ameninri cu

moartea pentru cinstea sfintelor icoane. Dar bunul osta al lui Hristos nu se
temea de cei care ucid trupul, nici nu asculta hulele ereticilor, ci pe toi îi
înva c „cinstea pe care o dm sfintelor icoane se ridic la chipul cel

dintâi", dup învtura Sfântului Vasile cel Mare. Adic, cinstind i
închinându-ne la icoane, cinstim i ne închinm Mântuitorului i sfinilor
pictai pe ele. Apoiînva c
cel care a fcut prima icoan este însui Tatl
Care a nscut pe Fiul „mai înainte de toi vecii", cci Fiul lui Dumnezeu este
icoana Tatlui. El înva c i omul creat de Dumnezeu este chipul, adic
icoana Preasfintei Treimi, dup cuvântul de la Facere 1 cu 26: Sa facem om
dup chipul i asemnarea
noastr. Cinstea pe care o Fiului se înal dm
deopotriv i celorlalte persoane ale Preasfintei Treimi, iar cinstea pe care o
dm icoanelor se înal însui Mântuitorului i sfinilor pictai pe ele.
4. Pe msur ce se ostenea pentru aprarea icoanelor i dogmelor
ortodoxe, Sfântul Grigorie Decapolitul ducea, totodat, o înalt via
duhovniceasc. Pentru aceasta, ajungând vas ales al Sfântului Duh, a primit
SFINI I CUVIOI DIN SECOLELE VII-XIII 51
darul facerii de minuni i al cunoaterii celor viitoare. Amintim câteva din

numeroasele sale minuni svârite în timpul vieii. într-o noapte, fcând
rugciune din inima ctre Dumnezeu, a czut în uimire i a vzut strlucind
din cer o lumin ca soarele, înconjurând petera i locul din jur, urmat de o
bun mireasm care a umplut chilia i inima cuviosului. Lumina i mireasma
cereasc au inut mai multe zile.
5. Ajungând la msura desvâririi, Dumnezeu nu a lsat aceast fclie
sub obroc. Odat, pe când se ruga, a auzit acest glas de sus: „Grigorie, dac
voieti s
ajungi la desvârire, iei din pmântul tu i de la rudele tale i te
înstrineaz pentru folosul tu i al celor ce au nevoie de învtura ta". Din
ceasul acela, Cuviosul Grigorie a prsit linitea pustiei i ajuta lumea pe
calea mântuirii.
6. Odat dorea sa mearg cu corabia în Italia, dar stpânul ei nu voia s
plece, cci se temea de tâlhari. Atunci a zis sfântul ctre corbieri:
„îndrznii, cci Dumnezeu va pzi v i nu vei ptimi nici un ru".
într-adevr, au cltorit bine, fr nici o primejdie, cci mâna Domnului
era cu Sfântul Grigorie.
7. Muli oameni stpânii de duhuri rele erau vindecai cu rugciunea
duh necurat, a fost izbvit numai
Sfântului Grigorie. Astfel, o femeie, având
prin cuvântul lui. Un om demon cumplit a fost tmduit cu
cuprins de un
rugciunile sfântului. Altdat, vzând sfântul un om chinuit de diavol, s-a
rugat pentru el, zicând: „Doamne, miluiete zidirea Ta i n-o lsa s fie
stpânit de diavolul". Dup aceste cuvinte, îndat a fugit duhul ru din om.
Dar, vzând cuviosul c îl caut i îl laud oamenii, îndat a fugit din locul
acela. Altdat, un om diabolizat a srit în spatele cuviosului i îi btea joc
de el. Dar fericitul, rugându-se din inim, a izgonit diavolul din acel om.
8. O femeie srac i vduv, stricându-i-se casa, a cerut milostenie de la
Sfântul Grigorie ca s-i zideasc alta, iar el i-a spus:
- Femeie, du- te i începe lucrul, i Dumnezeul sracilor îi va trimite
ajutor!
Punând temelie, vduva a gsit în pmânt smoal, pe care vânzând-o, i-a
terminat casa i i-a cumprat cele de nevoie vieii.
9. Un monah sihastru din apropiere, cu mâinile lucra i cu buzele se
ruga. Iar Sfântul Grigorie, cunoscând c i-a sosit sfâritul vieii, i-a zis:
- Frate, las lucrul mâinilor i te îngrijete de suflet, i s-a c apropiat
sfâritul i vei cltori pe cale strin, pe care niciodat n-ai cltorit!
Dup câteva zile, acel sihastru i-a dat sufletul în mâinile Domnului.
10. Un ieromonah, Teoduî, a venit la cuviosul pentru cuvânt de folos. La
plecare, Sfântul Grigorie i-a spus:
- Mergi cu pace i spune printelui tu duhovnicesc s-i pregteasc
mormântul, cci în curând va pleca la Domnul!
Dup puine zile, btrânul acela a adormit cu pace.
11. Altdat, un monah numit Petru a fost mucat de dou vipere i, fiind
foarte aproape de moarte, a alergat la ajutorul Cuviosului Grigorie, care,
milostivindu-se spre el, s-a rugat lui Dumnezeu i îndat cel mucat de vipere
s-a fcut sntos.
12. Un om bolnav de friguri de muli ani a venit pe ascuns la chilia
Sfântului Grigorie i s-a îmbrcat cu rasa lui, pe când îl scuturau frigurile, i
îndat s-a fcut sntos.
13. Un alt om cuprins de rceal se ruga cuviosului s-1 vindece, îns el
nu voia. Atunci, bolnavul s-a culcat pe ascuns, cu mare credin, în patul

Sfântului Grigorie. Gsindu-1 în aternutul lui, cuviosul i-a zis s plece de
acolo. Dar btrânul i-a rspuns: „Nu m
voi scula din patul tu, printe, pân
nu m voi face sntos!" Atunci, cuviosul, atingându-se de acel bolnav, 1-a
vindecat, i s-a ridicat sntos din patul lui.
14. O dat i
de mai multe ori vorbind ucenicul cu dasclul su, a vzut
ieind foc din gura Cuviosului Grigorie, care îi lumina faa cu raze ca de
soare. Deci, czând ucenicul la picioarele sfântului, 1-a rugat s-i descopere
acea tain minunat. Cuviosul a zis ctre dânsul:
- Aceasta o pricinuiete credina ta, fiule, cci eu tiu pe minem om
pctos. îns, de se va curai omul pe dânsul de patimile trupului i ale
sufletului i se va face curat i vrednic de primirea Duhului Sfânt, atunci,
precum a zis Hristos, Tatl i Fiul r Sfântul Duh vin i se slluiesc în el.
Atunci, nu mai griete omul, ci Dumnezeu, Care locuiete în el. Deci i tu,
fiule,dac te vei nevoi a te curai pe tine de patimile trupului i ale sufletului

i dac vei tia cu sabia Duhului spinii patimilor i dac te vei ruga cu
struin lui Dumnezeu, ca El însui s ard cu focul cel dumnezeiesc materia
patimilor i s înmuleasc în sufletul tu roadele faptelor bune, atunci te vei
face lca curat i sfânt al lui Dumnezeu, iar cuvintele tale vor strluci de
puterea i lumina Duhului Sfânt.
15. Dup mutarea la cer a Sfântului Grigorie Decapolitul i dup cderea
Bizanului în mâinile turcilor, au ajuns cinstitele lui moate în mâinile unui
dregtor turc. Evlaviosul ban al Craiovei, Barbu Craiovescu, auzind despre
aceste moate i de nenumratele minuni care se fceau aici, a cheltuit mari
sume de bani i, în anul 1498, a adus moatele Sfântului Grigorie Decapolitul

la Mnstirea Bistria - Vâlcea, ctitoria sa, spre mângâierea tuturor.
In tradiie se spune c turcul a vândut sfintele moate pe bani de aur,
punându-se la cântar. Dar, cu rugciunile sfântului, moatele sale au devenit
uoare la cântar i turcul n-a primit muli bani, aa cum dorea. Mai târziu
turcul, vzându-se amgit de cretini, a venit la Mnstirea Bistria s ia
moatele înapoi sau s i se dea mai muli bani. Atunci, fericitul ctitor,
clugrit aici cu numele de Schimonahul Pahomie, auzind de venirea turcului,
a ascuns sfintele moate într-o peter din muntele apropiat, unde s-a ridicat i
un mic paraclis în cinstea Sfântului Grigorie. Aa au scpat sfintele moate din
mâna pgânilor. Apoi turcul, mâniindu-se, a jefuit mnstirea i, dându-i foc,
s-a dus în ara lui. Ctitorul a zidit mnstirea din nou i a adus din peter
sfintele moate, care se pstreaz în biserica mare pân astzi, ca un odor de
mare pre. Numai în vremuri de mare primejdie se ascund în peter.
16.De-a lungul celor cinci secole de existen a moatelor Sfântului
Grigorie Decapolitul pe pmântul rii noastre, s-au fcut multe i nenumrate
minuni i vindecri de boli, care s-au uitat cu vremea. Dintre cele puine care
s-au scris, amintim câteva minuni svârite, mai ales, în zilele noastre.
Dup o veche tradiie ortodox, în vremuri de primejdie i de mare
secet, se fceau procesiuni prin orae, prin sate i pe câmp cu moatele
Sfântului Grigorie Decapolitul i cu icoane miraculoase. Moatele se scoteau
de obicei vara, în ara Româneasc i mai ales în Oltenia, pe timp de secet,
Domnul pe pmânt ploaie timpurie i
i, cu rugciunile cuviosului, trimitea
târzie. Cea mai veche procesiune pentru ploaie cu moatele Sfântului
Grigorie, cunoscut în ara Româneasc, a avut loc în vara anului 1765.
Recoltele lovite de secet au fost salvate i poporul cel binecredincios a fost
izbvit de moarte.
17. în vara anului 1913, de hramul Mnstirii Bistria, a fost adus la
moatele Sfântului Grigorie o femeie tânr, paralizat de ambele picioare.
Fiind atins de sfintele moate, i s-a fcut Sfântul Maslu de trei ori i, dup
trei sptmâni, a venit la mnstire pe picioarele sale, s mulumeasc
sfântului pentru vindecarea ei.
18. în anul 1920, unei femei numit Mria din satul Cacova - Vâlcea,
czând dintr-un prun, i-a paralizat tot corpul i a fost adus dup câteva zile în
mnstire, la Sfântul Grigorie. Fcându-i-se Sfântul Maslu, bolnava a deschis
ochii mari, i- a venit în simire i a cerut s fie ridicat în picioare. Apoi s-a
întors la casa ei vindecat, cu rugciunile Sfântului Grigorie fctorul de
minuni.
19. în vara anului 1925, a fost adus la moatele Sfântului Grigorie un
tânr din comuna Sirineasa - Vâlcea, stpânit de un duh ru. Fiind atins de
sfânta racl i fcându-i-se Sfântul Maslu în fiecare zi, dup apte zile a plecat
acas sntos. La fel a fost vindecat o tânr din satul Vaideeni, care îi
pierduse mintea. Dup apte zile de rugciuni i Sfântul Maslu lâng sfintele
moate, s-a întors sntoas în familie.
20. In vara anului 1927, fiind secet, s-a scos sfânta racl în procesiune
prin sate. Proprietarul fabricii de cherestea din Brezoi -
un boier necredincios
- nu a vrut s lase oamenii lui la rugciune. îns s-au fcut rugciuni de
ploaie i, cu mijlocirea cuviosului, a dat Dumnezeu o ploaie bun pe toat
Valea Oltului. Dar, în aceeai zi, 1-a pedepsit Domnul pe boierul ru i
necredincios, c i-a luat foc fabrica i a ars toat pân în temelii.
21. Fiind secet, în vara anului 1935, se purta sfânta racl în procesiune
de ploaie prin satele Bbeni, Ioneti, Orleti. în dreptul unei fântâni, racla
Sfântului Grigorie s-a oprit brusc. Atunci, preoii au spus s se cerceteze ce
poate fi în acea fântân. Scoând oamenii toat apa, au aflat un prunc mic în
ea. Era, probabil, aruncat de o femeie uciga. Dup ce oamenii au îngropat
pruncul, imediat au plecat cu sfintele moate mai departe.
22. în satul Bileti - Dolj, în anul 1932, era o cretin, Elena, paralizat
din tineree. Auzind ca se aduc în sat moatele Sfântului Grigorie pentru
ploaie, a vrut s fie dus i ea la Biseric s se închine. Dup ce a fost atins
de sfânta racl a cuviosului, a cerut s fie aezat sub masa pe care stteau
sfintele moate. Timp de trei ore cât a durat slujba în biseric, cretina Elena
s-a rugat în tain, cerând, cu multe lacrimi, sntate i iertare. Dup ce preoii
i credincioii au plecat în procesiune pe câmp cu moatele Sfântului Grigorie,
femeia bolnav s-a vindecat definitiv de paralizie, s-a întors acas i a mai
trit înc 20 de ani.
23. în vara secetoas a anului 1934 se fceau rugciuni i procesiune

pentru ploaie cu moatele Sfântului Grigorie de la Bistria, în satul Lungeti -
Vâlcea. Când procesiunea trecea prin mijlocul satului i ranii, cu fclii
aprinse în mâini, aruncau buchete de flori înaintea sfântului, a venit o mam
cu o feti de 4 ani, bolnav de epilepsie. îndat ce femeia i-a atins copila cu
fruntea de sfintele moate, s-a fcut sntoas. Copila a crescut, a devenit
mam i o bun cretin. Ea se numea Elena Splatei.
24. Sofia Patrichi, o pensionar din Bucureti, în 1957 s-a îmbolnvit de
o infecie la fa, suspect de cancer, ce nu se mai vindeca. Auzind de
minunile Sfântului Grigorie de la Bistria, a alergat la moatele lui, s-a atins
cu credin i lacrimi de sfânta racl i s-a rugat mult, cerându-i sntate. A

doua zi, când s-a deteptat din somn, nu mai avea nici o urm de infecie pe
fa i se vindecase i de cataracta de la ochi
2
.
Sfinte Preacuvioase Printe Grigorie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOII DAMIAN I IOSIF

Aezmântul monahal de la Basarabi - Constana
(secolele IX-X) 3
cret din comuna Basarabi,

în anul 1957 s-a descoperit într-un deal de
judeul Constana, un ansamblu monahal de sihastri, din epoca daco-roman i
medieval IV-XI), format din ase bisericue rupestre, unice pân în
(sec.
prezent în ara noastr. Desigur, au fost mult mai multe bisericue i,
probabil, peteri pustniceti, unele deja distruse de vreme, altele înc
nedescoperite, care formau o adevrat „lavra a peterilor" în Dacia Pontic.
întrucât ansamblul monahal de la Basarabi este aproape de „hotarele
Casienilor i ale Peterilor", locul de natere al Sfântului Ioan Casian, se
deduce c în Eparhia Tomisului, adic în perimetrul Constana -

dintre
Cernavod - Medgidia i Histria, era cel mai puternic centru monahal i
pustnicesc din Sciia Mic. Pe lâng marile mnstiri organizate cu coli de
teologie, care au dat pe vestiii clugri scii în secolele IV-VI, existau zeci de
peteri i bisericue rupestre, astzi disprute, în care se nevoiau marii sihastri
daco-romani iubitori de linite. Asemenea sihstriilor de pe valea Nilului care
erau conduse nu de egumeni, ci de „prezbiteri", adic de ieromonahii
duhovnici care slujeau cele sfinte pentru ei, credem i ansamblul pustnicesc c
de la Basarabi era povuit duhovnicete de asemenea duhovnici.
Doi dintre aceti prini sufleteti ai sihastrilor de la Basarabi, recent
descoperii, au fost „Damian preotul" i „Iosif preotul". Numele lor sunt
încrustate pe pereii bisericuei B4. Iat câteva dintre aceste inscripii în limba
slav veche: „(Eu) Dimian (Damian) preotul merg pe drum, pun lumânri
pentru pcatele mele ... omule, în aceast biseric, iar Dumnezeu s v
miluiasc cu Sfinii Prini. Amin. Dimian (luna) mai". Alt însemnare: „A
2
Aceste vindecri i fapte minunate, svârite la moatele Sfântului Grigorie Decapolitul din
Mnstirea Bistria, au fost adunate într-un mic volum de monahia Olga Gologan (tl972), starea
acestei mnstiri.
3
Barnea, Arta cretin în România, t. II, Bucureti, 1981, p. 46-90; De la Dunre la Mare,
op. cit., p. 134-140; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, op. cit., p. 153-156.
venit printele aici, în acest loc ... luna octombrie, 4. A venit la noi... am
scris... luna ianuarie". Alt numele Tatlui i al Fiului i al
inscripie: „în
Sfântului Duh, s-a închinat nevrednicul rob Simeon prima dat în biseric, în
luna august, 31". Probabil era un dregtor local sau un clugr venit se s
închine aici. în limba greac scrie: „Doamne, ajut pe robul tu Iosif
(preotul)". i alta: „Luna martie, indictionul 10" (anul 982).
Celelalte cinci bisericue sunt mult mai mici, de form dreptunghiular,
cu dimensiunile de circa 6x2x2 metri, spate în stânc de cret, apropiate una
de alta i unele cu mici încperi anexate, pentru clugrii nevoitori. Pe pereii
lor se afl numeroase inscripii runice, multe nedescifrate, cruci, simboluri
paleocretine, figuri dacice tradiionale. în bisericua Bl scrie în caractere
vechi slave: „Anul 650" (992).
Cuvioii „Damian preotul" i „Iosif preotul" au fost doi ieromonahi din
cei mai distini, care au condus comunitatea sihastrilor de la Basarabi,
probabil în secolele IX-X. Cel dintâi pare s
fi fost Damian, apoi Iosif.
Amândoi erau preoi slujitori i prini duhovniceti ai acestei aezri

pustniceti. Ei svâreau cele sfinte, primeau i formau pe clugri,
spovedeau, împrteau pe fiecare cu Trupul i Sângele Domnului i îi
cercetau la peterile i chiliile lor. Pentru sfinenia vieii lor i pentru cinstea
de care se bucurau, ucenicii lor le-au spat numele pe pereii bisericuei din
mijloc, care, probabil, era centrul duhovnicesc al acestei sihstrii din
Dobrogea.
Doamne, numr în ceata cuvioilor prini pe toi clugrii care au
sihstrit în aceste locuri sfinte.
SFÂNTA PARASCHEVA DE LA IAI

4
(secolul XI)
a. Viaa
Preacuvioasa maica noastr Parascheva, numit „cea Nou", de la Iai,
„a Moldovei lumintoare" i lauda întregii Ortodoxii, s-a nscut în satul
Epivat din Tracia rsritean, nu departe de Constantinopol, pe la începutul
secolului al Xl-lea, din prini binecredincioi i de bun neam.

Cei doi copii, Eftimie i Parascheva, au primit în familie o aleas cretere
4
Mineiul pe luna octombrie în 14 zile; Dicionar aghiografic, de episcopul Gherasim Timus,
op. cit., p. 642; Pr. Scarlat Porcescu, Sfini români..., op. cit. p. 258.
.
i educaie religioas. Astfel, Eftimie, fratele mai mare al cuvioasei, a intrat

înaintea ei în nevoina monahal. Apoi, pentru sfinenia vieii lui, ajunge
episcop al Matidiei i pstorete bine Biserica lui Hristos pân la sfâritul
vieii. La fel i fericita Parascheva, iubind mai mult decât orice pe Hristos, la
vârsta de aproape 15 ani, a intrat într-o mnstire de fecioare din oraul
Ieraclia Pontului. Dup cinci ani se închin la Mormântul Domnului i se
nevoiete mai muli ani într-o mic mnstire de clugrie pustnice de pe
Valea Iordanului.
La vârsta de 25 de ani, luândporunc de la îngerul Domnului, s-a
reîntors în patrie i s-a nevoit înc doi ani lâng biserica satului natal, Epivat.
Pe jumtatea secolului XI, anul 1050, la vârsta de 27 de ani, Cuvioasa
Ia
Parascheva i-a dat sufletul în mâinile Domnului i a fost înmormântat
aproape de malul mrii. Mai târziu, în urma unor minuni la mormântul ei,
moatele Cuvioasei Parascheva au fost aflate întregi în pmânt i s-au pus în
biserica Sfinilor Apostoli din satul Epivat, spre cinstire i închinare. Aici au
stat sfintele ei moate aproape 175 de ani.
în anul 1223, arul româno-bulgar Ioan Asan

al II-lea (1218-1241) a
strmutat moatele Sfintei Parascheva la Târnovo, capitala Bulgariei, fiind

depuse în catedrala cu hramul „Adormirea Maicii Domnului". Mai târziu,
fericitul patriarh Eftimie al Bulgariei scrie „Viaa Cuvioasei Parascheva" i o
trece în sinaxarul Bisericii cu zi de prznuire la 14 octombrie. Din a doua
jumtate a secolului XIV, cultul Sfintei Parascheva trece i la nordul Dunrii,
în cele trei ri române.
La Târnovo au stat moatele Preacuvioasei Parascheva 160 de ani. în anul
1393, czând Bulgaria sub ocupaia turcilor, sfintele ei moate au fost druite
pentru puin timp lui Mircea cel Btrân, domnul rii Româneti. Dup trei
ani, turcii le-au dat cneghinei Anghelina a Serbiei, care le strmut la
Belgrad, unde rmân 125 de ani.

în anul 1521, turcii ocup i Serbia i iau din nou ostatice moatele
Sfintei Parascheva, duc în palatul sultanului din Constantinopol
pe care le
Apoi, sfintele ei moate sunt rscumprate de

la turci de ctre Patriarhia
Ecumenic cu 12.000 de ducai de aur i rmân în Catedrala patriarhal din
Fanar timp de 120 de ani. în anul 1641, îns, ajungând Patriarhia de
Constantinopol datoare la Poarta otoman cu sume mari de bani, ce
reprezentau birul anual impus asupra Bisericii, patriarhul Partenie a druit
moatele Cuvioasei Parascheva, drept recunotin, domnului Moldovei,
Vasile Lupu, care a achitat turcilor toate datoriile patriarhilor de Constanti-
nopol i Ierusalim pe mai muli ani.
în anul 1641, la 13 iunie, moatele Preacuvioasei maicii noastre Paras-
cheva au ajuns în Iai i au fost aezate cu multfrumoasa biseric
cinste în
atunci zidit, a Mnstirii Sfinilor Trei Ierarhi. Aici au stat pân la 26
decembrie, 1888, când au fost scpate prin minune de un incendiu. Apoi au
fost transferate în noua Catedral mitropolitan din Iai unde se afl i astzi.
Sfânta Parascheva de la Iai se prznuiete la 14 octombrie, când se face
mare pelerinaj din toat ara.

1. Trei au fost marile virtui care au împodobit sufletul i viaa Sfintei
Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iai. îngereasca feciorie,
milostenia,adic lepdarea de cele pmânteti, i dumnezeiasca rugciune,
maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtui le-a iubit fericita din
copilrie i prin acestea, în chip deosebit, s-a dezbrcat de orice cuget
pmântesc, a biruit pe diavoli i s-a numrat în ceata Sfinilor Prini purttori
de Dumnezeu.
2. Fiind odrasl de bun neam i având sdit în inima ei frica de
Dumnezeu, fericita Parascheva a început urcuul cel duhovnicesc pe scara
virtuilor ctre Hristos, Mirele ei, mai întâi prin sfânta rugciune, care este
începutul tuturor buntilor. Din pruncie, cuvioasa mergea la biserica satului
Epivat, fiind nelipsit de la sfintele slujbe. Dar i în casa prinilor ei se ruga
mult ziua i noaptea, imitând pe sfinii îngeri.
3. Dar, întrucât rugciunea fr nu poate ajunge la
iubire de aproapele
Dumnezeu, Care este iubire, fericita Parascheva a adugat la rugciunile ei
înc dou fapte bune: postul i milostenia. Cci postul d
aripi rugciunii i o
înal la cer, iar milostenia, fiica cea dintâi a iubirii, duce rugciunea înaintea
tronului Preasfintei Treimi. Astfel, mireasa lui Hristos nu gusta nimic pân
seara, în zilele de post; iar în srbtori, când se întorcea de la biseric, îi
schimba de multe ori hainele ei bune i de pre, date de prini, cu hainele rele
i rupte ale copiilor sraci, care cereau milostenie la ua bisericii. Pentru
aceasta, cuvioasa primea multe mustrri i bti de la mama ei, când o vedea
îmbrcat în haine urâte i srace.
- Spune, Parascheva, cui ai dat hainele tale cele scumpe i frumoase cu
care te-am îmbrcat? o întreba mama ei suprat.
- Le-am druit lui Hristos prin mâinile copiilor sraci! rspundea fericita,
cu chip luminat.
4. Odat, ascultând slujba în biseric, a auzit citindu-se acest cuvânt din
Sfânta Evanghelie: Oricine voiete s vin dup Mine, s se lepede de sine,
"
sâ'i ia crucea i s-Mi urmeze Mie (Marcu rnindu-se la suflet

8, 34). Deci,
;a de o sgeat de acest cuvânt îndat a prsit grijile vieii
al lui Hristos,
pmânteti i, plecând pe ascuns din casa printeasc la vârsta de numai 15
ani, a intrat în sfânta nevoin a vieii clugreti. Dup ce mai întâi s-a
închinat în biserica Vlahernei (a vlahilor), precum i la toate mnstirile i
sfintele moate din Constantinopol, s-a tinuit apoi ca o strin într-o
mnstire de fecioare din Ieraclia Pontului.
5. Cinci ani s-a nevoit aici fericita Parascheva, desvârindu-se în toate
faptele bune i mai ales în neîncetata rugciune cu multe lacrimi, cu posturi
aspre i privegheri de noapte. Aici a strbtut ea calea cea grea a desptimirii
i a început urcuul duhovnicesc al desvâririi, unindu-se tainic cu Mirele
Hristos prin umbrirea Duhului Sfânt. Toate surorile din mnstire se uimeau
de viaa i înelepciunea ei i ludau pe Dumnezeu, zicând: „Slav ie,
Doamne, c
i-ai fcut vas ales i sfânt pe Cuvioasa fecioar Parascheva i Te
preamreti între cei blânzi i smerii cu inima!
6. Curindu-se pe sine de cele pmânteti, Cuvioasa Parascheva s-a dus
la Ierusalim i, dup ce se închin i îmbrieaz Sfântul Mormânt cu multe
lacrimi, se retrage pe Valea Iordanului la o mic mnstire de fecioare. Aici
s-a nevoit cu i mai aspre osteneli aproape zece ani, biruind pe diavoli i
rugându-se pentru lume. Faptele bune cu care biruia pe cel nevzut i
ei cele
se unea negrit cu Hristos erau: desvârita curie a minii i a inimii de

gânduri i imaginaii ptimae, neîncetata rugciune cu lacrimi de bucurie,
postul i privegherea de toat noaptea i neadormita dorire a Mirelui preaiubit.
Toate acestea au încununat pe Sfânta Parascheva cu cununa desvâririi în
Hristos, încât strlucea ca o fclie aprins în mijlocul celorlalte clugrie
nevoitoare.
Ajungând cuvioasa
7. la vârsta de 25 de ani, într-o noapte, pe când se
ruga, un înger al Domnului i-a spus:
- Las pustia i lcaul acesta i te întoarce la Epivat, în patria ta, c
acolo se cade s lai trupul pmântului i s treci din aceast lume ctre
Dumnezeu, pe Care L-ai iubit!
Deci, srutând Sfânta Parascheva pe toate surorile din acea mnstire, s-a
închinat la Mormântul Domnului din Ierusalim i, luând o corabie, a ajuns la
Constantinopol. Aici iari s-a închinat cu lacrimi în biserica Maicii Domnului
din Vlaherne, zicând:
„Preasfânt Stpân, nu am alt ndejde i acopermânt pe pmânt decât
pe tine. Tu s-mi fii îndrepttoare i folositoare spre Hristos. Cât m-am nevoit
în pustie, pe tine te-am avut ajutor i mângâiere, iar acum, dac m-am întors
în lume, te rog îndrepteaz-m pân la sfâritul vieii mele, c nu am alt
ndejde dup Dumnezeu!"
8. Ostenindu-se Sfânta Parascheva înc doi ani deplini lâng biserica
satului Epivat, în ascunse nevoine duhovniceti i simindu-i aproape
obtescul sfârit, a îngenuncheat înaintea icoanei Mântuitorului i cu lacrimi a
rostit aceast sfânt rugciune:
„Doamne, Iisuse Hristoase, caut din sfânt lcaul Tu
i nu prsi, m
nicinu m
lsa, c
pentru numele Tu cel sfânt am lsat toate i dup Tine am
cltorit în toat viaa mea. i, acum, îndur-Te, Doamne, i spune îngerului
Tu cel blând sa ia cu pace sufletul meu!"
In timp ce se ruga, Preacuvioasa Parascheva i-a dat sfântul ei suflet în
mâinile Domnului, iar mult ostenitul ei trup a fost înmormântat de cretini
într-un mormânt nou, aproape de rmul mrii.
9. Dup muli ani, moatele Cuvioasei Parascheva au fost descoperite cu
voia lui Dumnezeu întregi în mormânt i scoase la lumin spre mângâierea
credincioilor într-un chip ca acesta. Murind, un corbier a fost aruncat pe
mal de valurile mrii. Atunci, un cretin milostiv cu numele Gheorghe,
împreun cu alii, au spat un mormânt aproape i au dat de trupul neputred i
plin de mireasm al Sfintei Parascheva. Dar, netiind cine este, a îngropat
alturi trupul ru mirositor al corbierului. Noaptea, îns, a vzut în vis o
împrteas ezând pe scaun luminat, înconjurat de îngeri. Unul dintre ei îi
zise:
- Gheorghe, pentru ce n-ai luat în seam trupul Sfintei Parascheva i
aa? Nu tii
l-ai uitat c Dumnezeu a iubit frumuseea ei i a voit s-o
preamreasc pe pmânt?
Apoi i acea împrteas sfânt i-a zis:
- Degrab s luai trupul meu din mormânt i s-1 punei la loc de cinste,
în biserica satului meu, Epivat!
Auzind clericii despre aceast minune, îndat au mers la mormântul
Cuvioasei Parascheva cu lumânri i tmâie i au dus sfintele ei moate în
biserica Sfinilor Apostoli din Epivat, unde au stat 175 de ani i au fcut
nenumrate minuni i vindecri de boli.
10. Rspândindu-se în toate rile din jur vestea despre viaa i minunile
Cuvioasei Parascheva de la Epivat, în anul 1235, sfintele ei moate au fost
strmutate la Târnovo, capitala Imperiului Româno-Bulgar, unde, de
asemenea, au fcut multe minuni. Dup 160 de ani au fost strmutate la
Belgrad, iar dup înc 125 de ani le-au luat turcii în robie i le-au vândut din
SFINI I CUVIOI DIN SECOLELE VII-X1II 61
"ou Patriarhiei de Constantinopol, fiind cinstite cu mult evlavie de

credincioi.
11. în anul 1639, domnul Moldovei, Vasile Lupu, terminând de construit
frumoasa biseric a Mnstirii Sfinii Trei Ierarhi, din Iai, cuta s-i
înzestreze ctitoria i capitala rii cu moatele unor
sfini fctori de minuni.
Deci, rugându-se lui Dumnezeu, a moatele renumite ale Sfintei
auzit de
Parascheva. i cum milostivul domn moldovean pltise turcilor o mare parte
din datoriile Patriarhiei, în vara anului 1641, patriarhul Partenie i-a druit
drept recunotin mai de pre odor pe care îl avea - moatele Cuvioasei
cel
Parascheva. Pân la Galai au fost aduse cu corabia, iar de aici au fost însoite
pân la Iai de numeroi clerici, monahi i credincioi cu fclii aprinse în
mâini.Aproape de Iai le-au întâmpinat Vasile Lupu i mitropolitul Varlaam
cu clerul i divanul rii i le-au aezat cu mare cinste în biserica
tot
Mnstirii Sfinii Trei Ierarhi, la 13 iunie, 1641, în sunetul clopotelor i în

armonia frumoaselor cântri duhovniceti.
12. Nenumrate sunt minunile i vindecrile de boli ce s-au fcut
credincioilor, care au alergat cu rugciuni i lacrimi la moatele Sfintei
Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iai, de-a lungul a 350 de ani de
când ocrotete Moldova i ara noastr. S
amintim doar câteva dintre ele.
Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este însi preamrirea
trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecrii de boli i al izbvirii de multe
nevoi i primejdii. Din cauza aceasta a fost luat ca protectoare în toate rile
ortodoxe din Balcani. Ba i turcii se cucereau de minunile ce se fceau
cretinilor care îi cereau ajutor cu credin i evlavie.
13. O
alt minune care a uimit Moldova i ara noastr
a fost izbvirea
fr nicivtmare a moatelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit în
o
noaptea de 26 spre 27 decembrie, anul 1888, în paraclisul Mnstirii Sfinii
Trei Ierarhi din Iai. Cci, aprinzându-se de la un sfenic catafalcul cuvioasei,
s-a topit argintul care îmbrca racla, dar lemnul i sfintele ei moate, dei erau
învluite în jratic, au rmas întregi i nevtmate, spre întrirea
credincioilor i uimirea celor îndoielnici.
14. Spre sfâritul secolului XIX, soia preotului Gheorghe Late, din
comuna Rdeni-Suceava, suferea la cap de o boal grea i incurabil.
Alergând la Sfânta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moatele sfintei i-i cerea
ajutor. Apoi i s-a fcut Sfântul Maslu i s-a reîntors acas. Noaptea i se art
aievea Sfânta Parascheva, în haine albe strlucitoare i îi spuse:
- Nu mai plânge, c de acum te faci sntoas!
A doua zi, femeia s-a sculat sntoas i luda pe binefctoarea ei
5
.
15. In anul 1950, o tânr din Iai s-a îmbolnvit de leucemie. Atunci,
bolnava împreun cu prinii ei au alergat la Sfânta Parascheva i cu multe
lacrimi îi cereau ajutor i sntate. Dup dou luni de rugciuni struitoare i
Sfântul Maslu, tânra s-a vindecat de aceast boal fr leac i i-a continuat
studiile.
16. O femeie dintr-un sat aproape de Iai era greu bolnav de stomac.
Fiind internat pentru operaie, s-a rugat mai întâi la Sfânta Parascheva,
cerându-i cu credin i cu lacrimi ajutor i vindecare. Timp de trei zile dup
internare i s-au fcut toate analizele. La urm i-au spus medicii:
- Femeie, du-te acas c nu ai nimic!
17. în anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o cretin din Iai
pregtea conserve pentru iarn. Mama ei o îndemna:
- Fat, s
nu faci una ca aceasta, cci astzi este ziua Sfintei Parascheva!
- Mam, a rspuns fiica, în fiecare zi este câte un sfânt, dar eu n-am timp
s-i prznuiesc pe toi!
Dup o or, femeia i-a trimis copila în ora s cumpere ceva. Pe strad a
fost lovit grav de o main i apoi internat la spital. Mama copilei a alergat
a doua zi la Sfânta Parascheva i, dup ce i-a recunoscut pcatul, a cerut cu
lacrimi iertare i salvarea fiicei ei accidentate. Dup trei zile, copila s-a întors
sntoas acas.
18. Un inginer bolnav de plmâni a fost internat în spital la Iai pentru
operaie. Mama sa a mers atunci la moatele Cuvioasei Parascheva i i-a cerut
cu credin sntate fiului ei. Timp de dou sptmâni doctorii au amânat

operaia. Apoi, s-a observat c afeciunea pulmonar s-a vindecat în chip
miraculos. Atunci au zis bolnavului:
- Domnule inginer, ai scpat de operaie. întoarcei-v sntos acas.
Este cineva care se roag lui Dumnezeu pentru dumneavoastr!
19. Unui copil de trei ani i jumtate i s-a oprit brusc graiul. Atunci,
mama a luat copilul în brae i a venit s cear ajutorul Sfintei Parascheva. Pe
când se ruga ea cu lacrimi, deodat copilul a strigat:
- Mam, mam! Aici este Doamne, Doamne?
Mulumind din inim Preacuvioasei Parascheva, mama s-a întors acas cu
copilul sntos.
5
Despre aceast vindecare scrie pe larg episcopul Melchisedec de Roman în cartea sa: Viaa
i minunile Cuvioasei maicii noastre Parascheva, Buc, 1889, precum i în Mineiul pe octombrie
în 14 zile.
20. în anul 1955, doi soi din Iai nu aveau înelegere în cas. înir-c
sear, femeia disperat a prsit cminul. Zadarnic au cutat-o soul i fiica.
Apoi, copila s-a culcat, iar tatl ei a alergat la Sfânta Parascheva i s-a rugat
cu lacrimi s-i întoarc soia cu bine înapoi. Ajungând soul acas, dup o or
bate cineva în u. Era soia! Avea chipul palid i îngândurat.
- Unde ai fost, femeie? Ce i s-a întâmplat? a întrebat-o soul.
- Diavolul mi-a dat în gând s m sinucid. De aceea m-am aezat
pe linia
trenului, aproape de gara Nicolina. Dar la orele 8 seara, pe când venea un
tren cu vitez, fiica noastr, îmbrcat în alb, vine la mine, apuc repede m
i m arunc afar de pe linie. Aa am scpat de moarte i de osânda iadului!
Dup ce m-am întrit puin, am mulumit lui Dumnezeu c m-a izbvit de
acest cumplit pcat i m-am întors acas.
- Femeie, în seara aceasta la ora 8, fiica noastr era culcat, iar eu m
rugam la Cuvioasa Parascheva pentru tine. Aceea care nu era fiica
te-a salvat
noastr, ci însi Sfânta Parascheva! S-i mulumim ei, cci ea te-a scpat de
aceast cumplit i dubl moarte, trupeasc i sufleteasc.
De atunci este mult armonie i bucurie duhovniceasc în aceast familie
cretin.
21. Pe timpul celor dou rzboaie mondiale, oraul Iai a fost protejat de
bombardamente, iar Catedrala mitropolitan, unde se pstreaz cinstitele
moate ale Sfintei Parascheva, nu a fost atins de nici un obuz. Cci, de 350
de ani, cuvioasa ocrotete Moldova i oraul acesta binecuvântat. Btrânii
spun costaii vedeau noaptea, în timpul rzboiului, o femeie uria
îmbrcat în alb deasupra Iailor, ocrotindu-1 de ocupaie i bombardamente.
Aa tie s ajute Preacuvioasa Parascheva patria ei adoptiv, pentru
credina fiilor ei!
22. în timpul marii secete din vara anului 1947, când mureau oamenii i
animalele de foame, s-au scos moatele Sfintei Parascheva în procesiune prin
satele Moldovei. Credincioii le ateptau i le întâmpinau cu lacrimi de
bucurie i cu fclii în mâini. în urm veneau nori de ploaie bogat i adpau
pmântul. Drept mulumire, credincioii se rugau i înlau câte o troi cu
aducerea moatelor Sfintei Parascheva în satele lor.
23. Cel mai mult alearg i cer ajutorul Sfintei maicii noastre Parascheva
bolnavii, ranii, clugrii i studenii. Mai ales în lunile de examene, racla
cuvioasei este alb de cri, de caiete de coal i pomelnice. Putem spune c
moatele cele mai iubite de credincioi din ara noastr i din afar sunt, rar
îndoial, moatele Sfintei Parascheva, numit „cea grabnic ajuttoare i mult
folositoare".
24. Mrturisesc prinii btrâni, care au fost martori oculari, despre o
minune petrecut la racla sfintei, la 14 octombrie, 1952. De hram, pe când
oamenii ateptau la rând s se închine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit
s se închine i dou cretine btrâne din Focani. Vzând lume mult, au zis
preotului de gard, Arhimandritul Cleopa Ilie:
- Printe, d-ne voie s ne închinm la Cuvioasa Parascheva, fr s mai
stm c
suntem bolnave, i s-i punem sub cap aceast pern, pe care
la rând,
i-am adus-o de acas drept mulumire pentru ajutorul ce ni 1-a dat.
- Dumnezeu sv
binecuvinteze, a zis Printele Cleopa. Mergei i v
închinai!
în clipa aceea, preoii i credincioii au vzut un lucru cu totul sfânt i
minunat. Cuvioasa i -a ridicat singur capul, iar dup ce femeile i-au pus
perna adus i s-au închinat, iari capul pe
Sfânta Parascheva i-a lsat
cptâi ca mai înainte. Iat cât de mult iubete Preacuvioasa pe cei ce se roag
lui Dumnezeu i sfinilor Lui cu smerenie i credin!
25. Sfânta Parascheva de la Iai se bucur în ar de un cult deosebit, mai

mult decât toi ceilali sfini locali care au moate în România. în fiecare zi, la
Catedrala mitropolitan din Iai, de diminea pân seara, târziu, se face un
mic pelerinaj local continuu, cu credincioi de toate vârstele i din toate
locurile, venii la rugciune. în mod deosebit în srbtori, în posturi i în
fiecare vineri, considerat „Ziua Sfintei Vineri", adic a Cuvioasei
Parascheva, vin muli credincioi i se închin la racl cu credin, aducând
flori, daruri i îmbrcminte pe care le ating de racla cuvioasei pentru a
dobândi ajutor, sntate i binecuvântare.
Dar cea mai mare zi de prznuire din tot anul este ziua de 14 octombrie,
patronul Sfintei Parascheva, când are loc unul din cele mai mari pelerinaje
ortodoxe din ara noastr, la care particip închintorii de la sate i orae, din
toate colurile rii. Aceast zi este considerat un adevrat pelerinaj
bisericesc naional, care dureaz pân la 3 zile. înc din ajun se scot în faa
catedralei moatele Sfintei Parascheva i, timp de dou zile i dou nopi,
credincioii stau la rând pentru închinare.
în seara de 14 octombrie, praznicul cuvioasei se încheie cu o
zilei
procesiune în jurul catedralei, având în frunte pe mitropolitul Moldovei, care.

împreun cu clericii i credincioii, cu lumânri în mâini, poart racla cu
moatele sfintei, în sunetul clopotelor i al frumoaselor cântri bisericeti.
Dup aceea, se aaz moatele în biseric la locul lor, se cânt paraclisul
Sfintei Parascheva, apoi fiecare se întoarce la ale sale cu bucuria marelui

praznic în suflet i cu mângâierea Duhului Sfânt în inim.
Sfânt Preacuvioas Maic Parascheva, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFÂNTUL DIMITRIE CEL NOU

de la Bucureti
6
(secolele XII-XIII)
a. Viaa
Preacuviosul Printele nostru Dimitrie cel Nou de la Bucureti, numit i
„Basarabov", s-a nscut în timpul împrailor româno-bulgari Petru i Ioni
Asan (secolele XII-XIII), la câiva kilometri de oraul Rusciuc, într-un sat
locuit de vlahi, anume Basarabov, pe valea râului Lomul, din prini ortodoci
i iubitori de Hristos.
Mai întâi a fost pstor de vite în satul natal. Apoi, iubind linitea i
nevoina monahal, s-afcut clugr la o mnstire de pe valea Lomului, nu
departe de Basarabov. Dup o aspr nevoina pustniceasc între dou pietre
din malul râului Lomul, Cuviosul Dimitrie i-a dat sufletul lui Dumnezeu în
acel loc i a rmas necunoscut de nimeni. Dup muli ani, râul Lomul venind
mare a risipit celepietre în ap împreun cu moatele întregi ale
dou
Sfântului Dimitrie cel Nou. Mai târziu, descoperindu-se sfintele lui moate
prin pronia lui Dumnezeu, au fost duse la biserica satului Basarabov.
Auzind de minunile ce se fceau aici, domnii rii Româneti doreau s-i
aduc moatele la Târgovite, spre mângâierea credincioilor. îns, Sfântul
Dimitrie nevrând s- i prseasc satul, domnii munteni au zidit o biseric
nou în Basarabov, unde i-au fost adpostite moatele mai mult de doua
secole.
în timpul rzboiului ruso-turc din Balcani (1769-1774), generalul rus
Petru Salticov a luat sfintele moate s le duc în Rusia. Dar la struina unui
bun cretin român, Hagi Dimitrie, moatele Sfântului Dimitrie au fost druite
rii Româneti i aezate cu mare cinste în Catedrala mitropolitan din
Bucureti, unde se afl i astzi.
Sfântul Dimitrie cel Nou se prznuiete la data de 27 octombrie.

1. înc de când era mic la prini, fericitul Dimitrie era foarte râvnitor la
rugciune, iubind mai ales biserica, postul, tcerea, smerenia i viaa pustni-
ceasc. Odat, pe când ptea vitele satului Basarabov, a clcat cu ficiorul
6
Mineiul pe luna octombrie, în 27 zile; Dicionarul aghiografic, de episcopul Gherasim
Timus, op. cit., p. 209; Arhim. Chesarie Gheorghescu, Sfini români..., op. cit., p. 272.
într-un cuib de pasre i din greeal a omorât puiorii. Mustrat de contiin,
i-a pedepsit piciorul vinovat i nu 1-a mai înclat trei ani de zile, umblând cu
eldescul var i iarn, rbdând cu brbie gerul iernii i loviturile pietrelor.
obtea mnstirii de pe valea Lomului, fericitul Dimitrie întrecea pe

2. în
toi cu rugciunea curat a inimii i cu darul lacrimilor. Cci nu era altul mai
iubitor de Dumnezeu i de nevoin duhovniceasc decât el în aceast
sihstrie. Mânca o dat la dou sau trei zile, dormea noaptea foarte puin; nu
avea nici un fel de avere pmânteasc, decât trupul obosit de post i metanii,
dou haine vechi clugreti i Psaltirea. Pentru o nevoin aspr ca aceasta,
toi se foloseau de viaa lui i se sileau s-i urmeze exemplul.
3. Temându-se de prpastia slavei dearte i dorind s urmeze marilor
sihastri din pustie, Cuviosul Dimitrie, luând binecuvântare de la egumen, a
ieit noaptea din obte i s-a tinuit pe valea stâncoas a râului Lomul, într-o
peter mic i umed. Acolo s-a nevoit fericitul muli ani în netiute osteneli
pustniceti, în foame, în lipsuri, în sete i chin, rbdând grele ispite de la
diavoli. Apoi, simindu-i sfâritul aproape, s-a retras între doua pietre mari i
acolo rugându-se, s-a mutat cu pace la ceretile lcauri, numrându-se în
ceata Cuvioilor Prini.
4. Uitat de fraii si din mnstire, trupul Cuviosului Dimitrie a fost
tinuit mult vreme între cele dup pietre de pe malul Lomului. Apoi, venind
râul mare, au czut în ap pietrele cu moatele întregi i nestricate ale
sfântului. Moatele au zcut în ap i prundi muli ani de zile, pân când
Dumnezeu le-a descoperit într-un chip ca acesta. Era o copil stpânit de duh
necurat i nu afla sntate nicieri. într-o noapte i s-a artat Sfântul Dimitrie
în vis i i-a zis:
- Copil, de m vor scoate prinii ti din ap, eu te voi tmdui pe tine!
Auzind de acest vis, clericii i poporul au mers la locul unde se nevoise

sfântul, cu fcliile aprinse în mâini, i au scos din ap odorul cel de mult pre,
adic moatele Nou, pe care le-au aezat cu cinste în
Sfântului Dimitrie cel
biserica satului Basarabov. Din ziua aceea alergau, cu credin, muli bolnavi
la moatele Sfântului Dimitrie cel Nou i primeau sntate i mângâiere. Cea
dintâi care s-a vindecat de duh necurat a fost însi copila care 1-a visat cu o zi
înainte pe doctorul ei minunat.
5. Auzind domnii rii Româneti de minunile Sfântului Dimitrie de la
Basarabov, au trimis preoi i boieri s aduc sfintele lui moate în pmântul

rii, dar n-au putut, cci sfântul nu voia s
prseasc pmântul natal. Atunci
au înjugat la car doi juncani neînvai i i-au lsat liberi, vad unde dorete s
Sfântul Dimitrie s mearg. Astfel, juncanii s-au întors repede la Basarabov,
unde au rmas moatele înc dou secole, vindecând nenumrai bolnavi i

alinând multe suferine omeneti.
6. Iat câteva din faptele minunate svârite la moatele Sfântului
Dimitrie, în satul Basarabov.
Dou Aspra i Ecaterina, din satul Cernavod, închinându-se la
surori,
moatele cuviosului, au luat în tain o prticic din ele, cu scopul o duc în s
biserica lor. Dar, urcându-se în cru, caii n-au putut s
porneasc pân când
cele dou surori n-au dus prticica la loc i i-au cerut iertare cu lacrimi de la
Sfântul Dimitrie.
Altdat un monah cu numele de Lavrentie, închinându-se, a rupt o
prticic din mâna sfântului i a fost pedepsit pe loc, rmânând cu gura
cscat i pierzându-i graiul. Numai dup multe rugciuni cu lacrimi a fost
iertat i vindecat.
Un episcop evlavios, paralizat, numit Ioanichie, a fost adus la Basarabov
i aezat lâng racla cuviosului. Dup svârirea Sfintei Liturghii i a mai
multor rugciuni de sntate, episcopul Ioanichie s-a sculat desvârit sntos
i a dat laud binefctorului su.
7. în timpul Rzboiului de Independen, din anul 1877, un colonel btrân
din Bucureti avea apte feciori care au fost dui pe câmpul de lupt. Tatl
lor, fiind credincios, s-a rugat cu lacrimi la moatele Sfântului Dimitrie s-i
scape feciorii cu via din rzboi. Apoi a scris pe o hârtie numele lor i a
aezat-o în tain sub capul sfântului. Dup terminarea rzboiului, cu
rugciunile fctorului de minuni Dimitrie, toi cei apte feciori s-au întors
sntoi la casele lor.
8. In timpul ocupaiei germane din primul rzboi mondial, câiva bulgari

cu o main au furat moatele Sfântului Dimitrie din Catedrala Mitropoliei din
Bucureti, cu scopul s le duc peste Dunre, în ara lor. Dar sfântul n-a voit
s prseasc România. De aceea, toat noaptea bulgarii, prin minune, au
înconjurat strzile capitalei, dar n-au nimerit oseaua care duce la Giurgiu, ca
s treac Dunrea. Diminea au fost prini, iar sfintele moate au fost aduse
în catedral.
9. în anul 1955, o femeie din jurul Bucuretilor avea soul paralizat i

bolnav de nervi. Nemaiputând ea suferi, a venit la Sfântul Dimitrie i a cerut
sfatul unui preot. El i-a dat s citeasc acatistul cuviosului i s se închine cu
credin la sfânta racl. Femeia s-a întors acas. Pe la miezul nopii a strigat-o
soul bolnav i i-a zis:
- Ai chemat vreun doctor din Bucureti la mine?
- Nu! i-a rspuns femeia.
68 PATERICUL ROMANESC
- Cum nu? a zis soul. Acum câteva clipe a fost la mine doctorul i m-a
consultat. De ce n-ai venit s-i plteti? S-a urcat într-o trsur cu cai albi i a
plecat spre Bucureti.
- i te-a consultat? întreb femeia.
- M-a uns cu untdelemn sfinit pe mân i pe piciorul paralizat i mi-a
poruncit s nu te mai ocrsc, nici s mai înjur, c vindec. Te rog, iart-m, m
Mrie, c de acum înainte nu te mai supr! Dar nu uita, du-te diminea i
pltete-i doctorului, c tu l-ai chemat i tii unde locuiete!
Diminea, bolnavul s-a sculat din pat complet sntos, iar soia a mers
plângând la moatele Sfântului Dimitrie i cu multe lacrimi a mulumit
binefctorului ei.
10. învreme de secet, la cererea credincioilor se scoteau moatele

cuviosului, se fcea un popas de o zi-dou în fiecare sat, se svârea Sfântul
Maslu pe câmp, srutau cu toii sfânta racl, se rostea predica, mâncau cu toii
pe iarb i porneau în procesiune spre satele vecine. In fruntea procesiunii
mergea un tânr purtând Sfânta Cruce. Apoi, doi tineri purtau drapelul
naional, lat cât oseaua. în urm, btrânii purtau prapuri, cruci i steaguri,
urmai de sfintele moate; iar masa credincioilor, în sunetul clopotelor, purta

în mâini lumânri aprinse, busuioc i flori.
Dup terminarea slujbei de ploaie, alteori în timpul ei, cu voia lui
Dumnezeu, venea ploaie puternic i adpa brazdele pmântului lovit de

secet pentru pcatele noastre.
Sfinte Preacuvioase Printe Dimitrie, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFÂNTA MUCENI FILOTEIA

de la Curtea de Arge
7
(secolele XII-XIII)
Aceast sfânt fecioar i mieluea iubit a lui Hristos era de neam

româno-bulgar, nscându-se pe la începutul secolului XIII (c. 1206), în oraul
Târnovo, vechea capital a Bulgariei. Tatl su era lucrtor de pmânt, iar
mama sa, de origine valah, era casnic.

Dup ce ddu fiicei sale o aleas cretere duhovniceasc i o leg cu
inima de dragostea lui Hristos, mama se mut la viaa venic, lsând copila
Mineiul pe luna decembrie, în 7 zile; Dicionarul aghiografic, de episcopul Gherasim

7
Timus, op. cit., p. 297; Episcopul Gherasim de Rm. Vâlcea, în Sfini români..., op. cit., p. 281
orfan în grija tatlui ei. Apoi el, recstorindu-se, a lsat pe fericita Filoteia
în grija mamei vitrege. Dar, ca de obicei, copila era adeseori asuprit,
pedepsit i chiar pârât la tatl ei, pe motiv c n-o ascult, ci merge prea des
Ia biseric i c risipete averea casei, dând-o milostenie la copiii orfani i
sraci. Pentru aceasta era certat de tatl ei.
Ins fecioara Filoteia nu se tulbura, nici nu punea la inim aceste ispite ce

i le fcea satana prin invidia mamei vitrege, pentru a o îndeprta de la faptele
cele bune, pe care le învase de la buna ei mam. Ci, dimpotriv, pe msur

ce cretea, Filoteia mergea continuu la slujbele bisericii, împrea hainele ei
bune i mâncarea la copiii sraci care îi ieeau în cale, iar acas se ruga i
postea mereu. Cci trei erau faptele ei bune care o încununau: rugciunea,
fecioria i milostenia.
Când avea numai 12 ani, a binevoit Dumnezeu s-o învredniceasc pe
fericita Filoteia de cununa muceniciei i de bucuria împriei cereti, într-un
chip ca acesta. Fiind toamn i tatl ei lucrând la câmp, Filoteia era trimis
de mama vitreg s-i duc de mâncare pe ogor. Dar fericita obinuia s
zilnic
împart câte puin din mâncare la copiii sraci, care îi ieeau în cale.
Observând tatl ei c
mâncarea nu-i ajunge, i-a certat femeia pentru aceasta,
iar ea i-a zis:
- întreab pe fiica ta ce face cu mâncarea, c eu îi trimit mâncare destul
la câmp!
Atunci, ticlosul tat, mâniindu-se pe fericita Filoteia, i-a pus în minte s-o
pândeasc pe cale i s afle ce face cu mâncarea de nu-i ajunge. într-o zi, la
amiaz, pe când el o pândea dintr-un desi, a vzut pe Filoteia cum împarte
mâncarea la copiii sraci care îi ieeau înainte. Atunci, pornindu-se cu mânie
de fiar, din îndemnul diavolului, a aruncat cu barda ce o purta la brâu asupra
Sfintei Filoteia i, tind-o la picior, în puin vreme, din cauza rnii, fericita
i-a dat sufletul în mâinile preadulcelui ei mire, Iisus Hristos. Astfel, tatl ei
dup trup a devenit prigonitorul i ucigaul ei pentru credin, dup cuvântul

Evangheliei, care zice: i va da frate pe frate la moarte i tat pe fiu (Matei
10, 21).
Cuprins de fric i mustrare, a încercat s ridice de jos sfântul ei trup,
dar n-a putut, cci trupul Sfintei Filoteia, devenind fctor de minuni, se
ingreuiase ca o piatr. Atunci nefericitul tat a alergat la arhiepiscopul
Târnovei i, mrturisindu-i pcatul, i-a spus toate cele întâmplate.
Arhiepiscopul cu tot clerul i mulime de popor au ieit afar din ora, cu
lmâie i lumânri în mâini, s ridice trupul cel proslvit al Sfintei Mucenie
Filoteia i s-1 duc în catedrala din cetate. Dar cu rânduial divin, trupul ei
nu se lsa nicidecum ridicat de la pmânt.

Vzând c
nu este voia Sfintei Filoteia s rmân în patria ei, arhi-
si au fcut multe rugciuni ctre Dumnezeu i ctre
episcopul cu slujitorii
muceni, numind numeroase mnstiri, biserici i catedrale din sudul i
nordul Dunrii, s vad unde anume dorete s rmân sfintele ei moate. Dar
trupul ei nu se uura. La urm au numit i Mnstirea Curtea de Arge i.
prin minune dumnezeiasc, moatele Sfintei Filoteia s-au uurat i au putut fi
ridicate i aezate în sicriu spre închinare.
înelegând c Sfânta Muceni Filoteia dorete s fie dus în ara
Româneasc, la Mnstirea
Curtea de Arge, arhiepiscopul a scris voievodului
Radu Negru s
primeasc acest sfânt i nepreuit odor pentru ocrotirea i
mângâierea poporului român binecredincios. Astfel, clericii Târnovei au
însoit în procesiune sfintele moate pân la Dunre, iar de aici le-au
întâmpinat clericii, monahii i credincioii români în frunte cu mitropolitul i
domnul rii i le-au dus cu alai domnesc la Mnstirea Curtea de Arge, unde
le-au aezat în biseric.
Aa au ajuns moatele Sfintei Mucenie Filoteia în ara noastr. Ele se
bucur de mare cinste în Biserica Ortodox Român, alturi de ale celorlali
sfini care au moate pe pmânt românesc. Dar mai ales în judeele Arge,
Dâmbovia i Prahova, Sfânta Filoteia este cinstit în mod deosebit cu
pelerinaje locale la moatele ei i cu rugciuni pentru cei bolnavi, dintre care
muli capt sntate i ajutor. Cel mai mare pelerinaj la moatele Sfintei
Filoteia se face, îns, la 7 decembrie, când are loc prznuirea ei anual.

Atunci iau parte numeroi credincioi din multe zone ale rii i se face
procesiune în curtea mnstirii cu sfinteleei moate.
în trecut se fceau vara, pe timp de secet, procesiuni pentru ploaie prin

satele Munteniei, iar Dumnezeu, cu rugciunile ei, binecuvânta pmântul cu
ploaie i mângâiere. Procesiunea se fcea astfel: preoii i enoriaii satelor îi
trimiteau câte o delegaie de rani la Mnstirea Curtea de Arge pentru a
solicita moatele Sfintei Mucenie Filoteia în satele lor. Dup ce obineau de la
episcop i stare cuvenita binecuvântare, se stabilea ziua procesiunii i traseul

ce urma s fie parcurs. Apoi se amenaja o main special pentru transportul
sfintei racle i al preoilor clugri delegai. Pân nu demult, sfintele moate
se transportau în trsur cu cai albi.
Credincioii, în port naional, împreun cu preotul, în veminte i cu
Sfânta Evanghelie, ateptau sfintele moate la hotarul satului, având în mâini
flori, busuioc i lumânri aprinse. De aici, în sunetul clopotelor, procesiunea

se îndrepta spre biserica din centrul satului. In fruntea procesiunii mergeau
btrânii purtând în mâini cruci, prapuri, felinare i steagul tricolor. Dup ce
se rcea slujb în biseric i se cânta acatistul Sfintei Mucenie Filoteia, toi
stenii, btrânii,vduvele, bolnavii, mamele i copiii se închinau i srutau
moate. Apoi, procesiunea se continua pe câmp, în vatra satului,
sfintele ei
unde se tceau rugciuni struitoare pentru ploaie, cu toi credincioii în
genunchi. Dup slujb, sfintele moate erau duse mai departe în satele vecine.
Cu rugciunile Sfintei Filoteia, Dumnezeu trimitea ploaie peste câmpul însetat
i întrea credina i sperana în inimile credincioilor.
Sfânta Mucenia Filoteia se prznuiete în ziua de 7 decembrie.
MITROPOLITUL TEODOR DE VICINA

(a doua jumtate a secolului XIII)
8
Acest mitropolit este primul ierarh atestat documentar ca pstor i printe

duhovnicesc al Mitropoliei de la Vicina, care a ocupat scaunul acestei eparhii
în anul 1283, sub împratul Andronic II Paleologul (1282-1328). Vicina era
un ora-cetate, de prin secolul IX, situat în nordul Dobrogei, la Gurile Dunrii
i identificat de cei mai muli istorici cu oraul Noviodunum (Isaccea de azi),
dar atestat documentar abia la începutul secolului XII, în scrierea numit
„Alexiada" a Anei Comnena, fiica împratului bizantin Alexie I Comnenul
(1081-1118).
Mitropolitul Teodor de Vicina era, probabil, grec, nscut, fie la Bizan,
fie în Dacia Pontic, care, dup anul 971, se chema Paristrion sau
Paradunavon i avea capitala la Dorostolon, vechiul Durostorum sau Silistra
de astzi. Nordul Dobrogei (Gurile Dunrii) nu a fost niciodat ocupat de

migratori, el formând pân la cderea Constantinopolului „un mic Bizan
provincial", cu scaun episcopal, cu aezri greceti i româneti, cu câteva
mnstiri i sihstrii de renume i cu o puternic influen religioas i
cultural asupra provinciilor din sudul Moldovei i estul rii Româneti.
Fericitul mitropolit Teodor a participat în anul 1285 la Sinodul Patriarhiei
de Constantinopol, inut în biserica Vlaherne (adic „a vlahilor"), semnând în
acte „Smeritul i prea cinstitul mitropolit al de Dumnezeu pzitei ceti
8
Pr. prof. I. Rmureanu, Mitropolia Vicinei i rolul ei în pstrarea Ortodoxiei în inuturile
româneti, în De la Dunre la Mare, Buc, 1979, p. 146-169.

Vicina". In anul 1292, mitropolitul Teodor vine din nou în Constantinopol,
unde semneaz „Tomul sinodic contra latinilor". El a pstorit turma lui
Hristos la Gurile Dunrii pân la sfâritul secolului XIII, fiind în bune relaii
cu mitropoliii din jurul su. A purtat grij de credincioii de la nordul
Dunrii, trimiându-le preoi i clugri misionari hirotonii la Vicina. A
susinut mult aezrile monahale din eparhia sa,precum Mnstirea Sfântul
Atanasie cel Mare de la Niculiel i sihstriile Chilia i Sfântul Gheorghe din
Delta Dunrii, pe atunci destul de vestite.
Ajungând la adânci btrânei, s-a mutat la cele venice spre sfâritul
secolului XIII.
SFINI I CUVIOI
din secolele XIV-XV
(HttKIMI HHtHMWM^mi
SFÂNTUL MUCENIC IOAN CEL NOU

DE LA SUCEAVA
(H330) 1
a. Viaa
Sfântul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, ale crui moate se afl de
ase sute de ani în ara noastr, s-a nscut în oraul Trapezunt, în jurul anului
1300, din prini binecredincioi i foarte iubitori de Hristos. Fiind negustor
de mrfuri, ca i tatl su, evlaviosul Ioan a plecat cu corabia din oraul natal
spre Cetatea Alb de la gurile Nistrului, aflat pe atunci în stpânirea ttarilor
închintori de Pe Marea Neagr a avut mai multe discuii de credin cu
idoli.
un negustor veneian, anume Reiz, Dar, vzându-se biruit în cuvinte de
fericitul Ioan, care mrturisea i apra cu zel dreapta credin ortodox,
veneianul a hotrât s
se rzbune asupra lui.
Sosind în Cetatea Alb, Reiz 1-a pârât pe Ioan la mai-marele cetii, cum
c ar dori s
se lepede de credina ortodox i s se închine soarelui i idolilor
pgâneti. Dar Ioan, mrturisind pe Hristos cu mare trie i curaj, a fost dat la
grele chinuri i bti, pentru a se lepda de adevratul Dumnezeu. Apoi,
vzându-1 statornic în dreapta credin i gata s-i dea viaa pentru Sfânta
Evanghelie, a fost i mai mult btut i târât pe uliele Cetii Albe, legat de
coada unui cal neînvat, pân când un iudeu fanatic i-a tiat capul cu sabia,
fiind în vârst de numai 30 de ani. Noaptea, vzându-se cor de îngeri i fclii
aprinse în jurul trupului sau, sfintele lui moate au fost luate cu cinste i
aezate în biserica ortodox din Cetatea Alb. Aici au stat 70 de ani, fcând
multe minuni i vindecri de boli.
în anul 1402, la 2 iunie, moatele Sfântului Mucenic Ioan, numit „cel
Nou", au fost aduse cu mare cinste din Cetatea Alb de trimiii voievodului
Alexandru cel Bun i au fost aezate în biserica „Miruilor" din Suceava,
vechea capital a Moldovei, devenind astfel cel dintâi sfânt ocrotitor i
grabnic ajuttor al moldovenilor. în anul 1589, moatele Sfântului Ioan „de la
Suceava" au fost strmutate din vechea biseric domneasc în noua catedral
zidit de Bogdan al III-lea, unde se afl pân astzi.
1
Mineiul pe luna iunie, în dou zile; Dicionarul aghiografic, de Episcopul Gherasim Timus, op.
zi: . p. 435; Episcopul Pimen Suceveanul, Sfini români..., op. cit., p. 291
Dup ce au stat un timp în Mitropolia din Iai, în anul 1686 moatele
Sfântului Ioan cel Nou au fost luate de oastea polonez a lui Ioan Sobieski,
împreun cu evlaviosul mitropolit Dosoftei i cu o mare parte din tezaurul
rii, i duse lâng Liov. Dup 97 de ani de înstrinare, la 13 septembrie,
1783, sfintele sale moate au fost readuse cu mare cinste la Suceava i s-au
aezat în vechea biseric domneasc, unde se afl i astzi.
Pomenirea lui se face în Biserica Ortodox Român la 2 i la 24 iunie.

1. Fiind adus fericitul Ioan în faa eparhului pgân al Cetii Albe, acesta,
îndemnat de diavolul i de slugile lui, i-a zis:
-M-am întiinat despre tine ca eti om înelept, c ai iubit credina
noastr mahomedan i c voieti s te apropii de ea. Pentru aceasta, o,
prietene, nu mai zbovi; ci leapd credina cretineasc defimat de toi,
blestem legea i biserica voastr în faa poporului adunat aici i vino s stai
împreun cu noi s preamrim soarele, luna i stelele.
Iar viteazul osta al lui Hristos i-a rspuns:
- Eu niciodat nu m voi lepda de adevratul Dumnezeu, ca s m
închin oamenilor necredincioi, soarelui i celor create. S nu-mi fie mie a m
lepda de tine, Hristoase, Mântuitorul meu, Care eti Dumnezeu preamrit
împreun cu Tatl i cu Duhul Sfânt!
Atunci, mâniindu-se, eparhul 1-a pedepsit cu bti cumplite i, legându-1
de coada unui cal, l-au târât ostaii pe uliele pietruite ale Cetii Albe, pân
când i s-a tiat capul cu sabia de ctre un evreu.
Auzind negustorul veneian de mucenicia Sfântului Ioan, a cugetat s-i
2.
fure trupul noaptea din mormânt. Dar, pe când îi spa mormântul, mucenicul
lui Hristos s-a artat în vis preotului ortodox i i-a zis:
- Scoal i alearg la biseric îndat, c vânztorul meu vrea s-mi fure
trupul din mormânt!
Venind, preotul a salvat sfintele sale moate i le-a îngropat în altar
aproape de Sfânta Masa.
3. Auzind mitropolitul Moldovei, Iosif I Muat, de moatele Sfântului
Mucenic Ioan cel Nou din Cetatea Alb i de minunile ce se fceau aici, a
îndemnat pe evlaviosul domn Alexandru cel Bun s
aduc acest nepreuit odor
în capitala rii, ca s
fie de cluz, mângâiere i ajutor poporului Moldovei,
atât de iubitor de Dumnezeu i de sfini. Astfel, bunul voievod a trimis o solie
de dregtori, clerici i ostai, cu caret domneasc i, rscumprând sfintele

SFINI I CUVIOI DIN SECOLELE XIV-XV 77
moate, îe-a adus la Suceava. Când se apropiau de cetate, au ieit înainte

mitropolitul i voievodul, cu tot clerul, cu poporul i boierii si, având fclii
aprinse în mâini.
Deci, czând în genunchi, s-au închinat i au srutat cu lacrimi fierbini
moatele mucenicului lui Hristos, Ioan cel Nou. Apoi le-au dus cu mare cinste
in biserica Miruilor, în care a fost uns domn Alexandru cel Bun, i le-a
srutat timp de trei zile tot poporul credincios care venise de prin sate. înc i
unii bolnavi care erau de fa, atingându-se cu credin de moatele Sfântului
Ioan cel Nou, s-au vindecat de suferinele lor. Printre acestea i Ana, soia
voievodului, fiind de multa vreme suferind de o boal grea, s-a vindecat în
chip minunat i a mai trit înc 17 ani. i au fost depuse sfintele moate în
cetatea Sucevei la 2 iunie, în anul mântuirii 1402.
4. Dintre multele minuni fcute la moatele Sfântului Ioan cel Nou de la

Suceava, se cuvine s amintim mai întâi cum a izbvit marele mucenic poporul
i capitala Moldovei de nvlirea ttarilor jefuitori i ucigai de oameni.
în luna mai, 1622, mii de ostai ttari invadaser Moldova, jefuind i
dând foc satelor din calea lor. De fric, locuitorii se ascundeau, o parte prin
pduri, iar alta în cetatea Sucevei. Dar, vzând cu groaz c ttarii se apropie
s jefuiasc oraul, au alergat cu toii la Mitropolie sa cear ajutorul Sfântului
Ioan. în noaptea de 1 spre 2 iunie, mitropolitul Anastasie Crimca a fcut
priveghere de toat noaptea cu poporul, a împrtit mulimea cu Sfintele
Taine i i~a îndemnat s se roage lui Dumnezeu cu credin. Apoi a înconjurat
catedrala de trei ori cu Evanghelia i cu moatele Sfântului Ioan, le-a aezat
într-un car cu boi i au pornit s le ascund în cetatea Sucevei.
La ieire, sfintele moate s-au lsat atât de grele, încât carul nu se putea
mica din loc. Atunci, înelegând toi c
Mucenic nu vrea s lase Sfântul
cetatea s cad cetii cu moatele
în mâinile pgânilor, au înconjurat zidurile
lui i ateptau s se fac ziu. Diminea, iari fcând tot poporul rugciuni
cu lacrimi, a trimis Dumnezeu, la mijlocirea mucenicului Su, o ploaie mare

cu vânt i tunete, încât a venit aa de mare râul Sucevei, n-au putut ttarii c
s-1 treac i s intre în cetate. Atunci pgânii, înfricoându-se, au fugit
ruinai peste Nistru.
Aa a izbvit Sfântul Ioan cetatea Sucevei de ucidere i jaf, spre lauda lui
Dumnezeu i bucuria cretinilor.
5. Din anul 1686, moatele Sfântului Ioan de la Suceava fiind duse în

Polonia, la Zolkiev, împreun cu Mitropolitul Dosoftei, au fcut i acolo
nenumrate minuni i vindecri de boli timp de 97 de ani, încât alergau la
moatele marelui mucenic tot felul de credincioi ortodoci i catolici, i
primeau ajutorul lui dup credina i evlavia fiecruia. Astfel, prin sfintele lui
moate s-a fcut o adevrat împcare între ortodoci i catolici.
6. Dar i readucerea moatelor Sfântului Ioan cel Nou din Polonia în

mnstirea sa din Suceava, care a avut loc la 13 septembrie, 1783, este
considerat o mare minune. C
nimeni nu mai spera, dup un secol, se s
aduc din nou în pmântul Moldovei cel mai iubit i mai vechi ocrotitor i
rugtor al rii i poporului românesc, atât de greu încercat de-a lungul
veacurilor, dar atât de credincios i iubitor de sfini. Aceasta o dovedete mai
întâi râvna i struina episcopului Dosoftei de Rdui, cruia i se datoreaz
cel mai mult readucerea moatelor Sfântului Ioan la Suceava. Apoi, numrul
mare de clerici i ortodoci credincioi care au întâmpinat cu flori i lumânri
aprinse racla cu sfintele moate, la trecerea lor din Polonia în Moldova. Cine
ar putea spune bucuria general a moldovenilor la trecerea sfintelor moate
prin satele lor? C peste tot sunau clopotele bisericilor, se cânta din buciume,
rsunau salve de tun, iar stenii ieeau cu toii în calea lor, în frunte cu preoii
în veminte, cu copiii i bolnavii satelor, îmbrcai în haine naionale de
srbtoare, cu fclii i flori în mâini.
în aceast atmosfer de bucurie în Hristos i frie duhovniceasc, au
strbtut moatele Sfântului Ioan Moldova de nord, timp de aproape trei luni,
pân au fost aezate din nou în catedrala vechii mitropolii din Suceava.
La hramul Sfântului Ioan din 24 iunie, 1898, au participat mii de
7.
pelerini din Moldova i din provinciile vecine. Toat Suceava era plin de
credincioi. Cu acest prilej a venit i soia unui boier moldovean. Aceasta,
dup ce ascult slujba, se închin la sfintele moate, se urc în trsura cu
patru caii ddu porunc vizitiului s plece spre cas. Dar oricât lovea caii,
trsura nu se mica din loc, încât femeia a fost cuprins de fric. Apoi a
coborât din trsur, a spus episcopului i preoilor întâmplarea i le cerea
ajutor. Episcopul i-a zis:
- Doamna, poate ai fcut vreun pcat azi, de nu poi pleca acas! închi-
n-te în biseric, mrturisete-i pcatele la un preot i cred te vei întoarce c

cu bine.
La spovedanie, femeia a mrturisit cu lacrimi în ochi c a rupt o bucat
din degetul Sfântului Ioan, ca s-o duc acas de binecuvântare i ajutor.
Atunci preotul i-a dat canon s aduc înapoi prticica luat, s-i cear iertare
de la Sfântul Mucenic Ioan i s fac rugciuni i metanii, cci numai aa va
putea pleca. Cum a fcut ceea ce i-a poruncit preotul, femeia a plecat cu bine
i bucuroas la casa ei.
8. In 1964 a fost adus la Sfântul Ioan, pentru rugciune, un om bolnav de

minte. Dup ce i s-a fcut de trei ori Sfântul Maslu, bolnavul s-a fcut
sntos. A treia zi a venit la mnstire vindecat i a dat mulumire lui
Dumnezeu.
9. întoamna anului 1969, un om din prile Sucevei a devenit mut din
lucrarea Rudele l-au adus la moatele Sfântului Ioan pentru
diavolului.
rugciune. Prinii i-au fcut Sfântul Maslu, i-au citit molitfele Sfântului
Vasile i l-au pus s citeasc acatistul Sfântului Ioan cel Nou lâng sfintele
moate. Noaptea, bolnavul a dormit la mnstire, iar dimineaa s-a sculat
sntos i s-a dus acas, dând laud i mulumire Mântuitorului nostru Iisus
Hristos i Sfântului Mucenic Ioan.
10. în anul 1960, o copil din comuna Putna-Suceava i-a pierdut vederea
din cauza unei boli. O cretin evlavioas din sat a adus copila la Sfântul Ioan
de la Suceava. Aici s-au rugat amândou, apoi preoii i-au fcut Sfântul Maslu
i au miruit-o la ochi cu untdelemn sfinit. La urm, când btrâna conducea
copila s ias din biseric, plin de uimire i cu lacrimi în ochi, fetia a strigat:
- Mtu, vd, nu m
mai ine de mâna! Sfinte Mare Mucenice Ioane,
vindec-mi ochii i durerea inimii mele!
Dând laud lui Dumnezeu pentru aceast minune, s-au întors amândou
acas sntoase i cu mare bucurie.
11. în anul 1969, o cretin, Mria, din satul Ciumuleti-Suceava,

bolnav de ochi, nu vedea aproape deloc. Dar, auzind de minunile Sfântului
adus la Suceava. Aici s-a închinat la
Ioan, a fost sfintele moate, s-a spovedit
i împrtit cu Trupul i Sângele lui Hristos i i s-a fcut de trei ori Sfântul
Maslu. Pentru multa ei credin, femeia s-a vindecat complet i, mulumind
marelui mucenic , s-a întors vindecat la casa ei
12. în acelai an, o feti de zece numit Ana, din satul Corni-
ani
Botoani, în urma unei spaime, i-a pierdut graiul. Fiind adus la Mnstirea
Sfântul Ioan din Suceava, i s-au fcut rugciuni i Sfântul Maslu de trei ori i
pe loc s-a vindecat, încât se mirau toi de darul tmduirii ce izvorte din
aceste sfinte moate.
13. Un un laborator universitar a fost iradiat i
tehnician care lucra la
paralizat, încât nu putea nici mcar a se hrni singur. Auzind de Sfântul Ioan,
a venit aici cu mare credin i speran în ajutorul lui Dumnezeu. Czând în
genunchi, s-a rugat mult cu lacrimi, zicând:
- Sfinte Mare Mucenic Ioane, tiu c pentru pcatele mele m-a pedepsit
Dumnezeu cu boala aceasta. Dar tiu c Domnul este milostiv cu noi,
.
pctoii, iar tu vindeci pe cei suferinzi care vin cu credin la tine. Vindec,
m rog, i mâinile mele bolnave, ca s m
pot închina lui Dumnezeu, s m
pot hrni singur i s nu fiu povar altora. Ajut-m, Sfinte Mucenice Ioane,
ajut-m i-mi vindec mâinile, c îmi pare ru de pcatele mele i m
hotrsc s urmez de acum lui Hristos!
în clipa când se ruga din inim i vrsa lacrimi, mrturisete bolnavul, a
simit deodat o cldur strin în mâinile sale i o furnicare a nervilor de la
vârful degetelor pân la umeri. Apoi a început s simt i s mite singur
degetele, palmele i braele pân sus. Contient c în clipa aceea Dumnezeu,
cu rugciunile Sfântului Mucenic Ioan de la Suceava, i-a vindecat mâinile
paralizate, a czut din nou la rugciune, mulumind Domnului i plcutului
Su cu lacrimi de bucurie.
La urm s-a ridicat i a plecat fericit la casa sa, mrturisind tuturor cum a
fcut Domnul mil cu el
14. Srbtoarea hramului Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava -
care are loc, prin tradiie, la 24 iunie, de Sânziene - are dimensiuni bisericeti
deosebite i un profund caracter autohton ortodox. Cu acest prilej se adun
muli credincioi din Moldova i Transilvania - în special bucovineni i
maramureeni - în frumosul port naional, cu daruri tradiionale în mâini, ca:
flori de câmp, spice de grâu, crengi de tei i brad i cu numeroi copii dup
ei. Feele tuturor sunt luminate de o profund bucurie duhovniceasc. Odat
cu darurile pe care le depun deasupra sfintelor moate, credincioii aduc cu ei

pentru binecuvântare haine pe care le ating de capul sfântului.
Pelerinajul se începe din dimineaa zilei de 23 iunie, când se scot sfintele
moate în procesiune, purtate pe mâinile pelerinilor i apoi se aaz într-un
mic baldachin sub teii din mijlocul curii. în seara de ajun se face slujba
privegherii în aer liber pân spre miezul nopii. Apoi, credincioii, grupai pe
zone i sate, stau de veghe pe iarb pân diminea. Unii se roag în biseric,
alii înconjoar catedrala în genunchi sau cântând, alii cânt încet melodii
religioase compuse de ei, iar majoritatea ateapt la rând se închine la s
moatele Sfântului Ioan cel Nou.
în dimineaa hramului se sfinete agheasm i se face Sfântul Maslu
pentru bolnavi. Apoi se svârete Sfânta Liturghie arhiereasc pe un podium
mare, în curte, în prezena mulimii de închintori. Ochii tuturor privesc spre
slujitori în mijlocul crora se afl mitropolitul Moldovei. Cântrile corului i
predica mic inimile i scot lacrimi. La sfâritul slujbei, muli credincioi

doresc s se ating de vemintele preoilor slujitori i mai ales de ale
arhiereilor.
Ultimul moment cu care se încheie slujba hramului este aducerea sfintelor

moate în biseric, la orele 4 dupa-amiaz. Prin tradiie, racla este purtat pe
mâini numai de maramureeni, care, timp de 24 ore, stau de veghe în
rugciune i nu mnânc pân
la aezarea moatelor în biseric. Apoi
nimic
valul de pelerini se pe strzi ctre gar i sate, unde sunt
roag în linite
ateptai de membrii familiei cu daruri de la Sfântul Ioan, ca: icoane,
cruciulie, agheasm, untdelemn sfinit, flori i haine binecuvântate, atinse de
sfintele moate.
Hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, împreun cu al Cuvioasei
Parascheva de la Iai, se numr
mai reprezentative srbtori
printre cele
religioase i cu o veche tradiie ortodox naional, care contribuie mult la
unitatea noastr în Hristos.
Sfinte Mucenice Ioane, mult ptimitorule, roag-te lui Dumnezeu pentru
noi!
MITROPOLITUL MACARIE DE VICINA

(c. 1337-1347) 2
Dup Teodor a urmat Luca, iar în anul 1337 ajunge pstor al

mitropolitul
Arhiepiscopiei de Vicina de la Gurile Dunrii fericitul mitropolit Macarie,
care povuiete turma lui Hristos din Dobrogea (Paristrion) mai mult de zece
ani. Dei în anul 1341 Dobrogea este ocupat de ttari, noul ierarh face
eforturi deosebite pentru a menine calmul i unitatea credincioilor si.
între anii 1341-1347, mitropolitul Macarie al Vicinei ia parte la mai
multe sinoade locale care au avut loc la Patriarhia de Constantinopol . In cele
dou i 1343, care discut i iau aprarea Sfântului
sinoade din anii 1341
Grigorie Palama, privind învtura isihast atonit de iluminare duhovniceasc
prin practicarea rugciunii lui Iisus i învtura despre energiile necreate ale
Duhului Sfânt, mitropolitul Macarie al Vicinei, alturi de patriarhul ecumenic,
Ioan al XlV-lea Caleca, aprob aceste învturi palamite de iluminare i

sporire duhovniceasc, ca fiind întru totul adevrate i ortodoxe. La primul
sinod, arhiepiscopul Macarie, el însui un clugr atonit i adept al rugciunii
isihaste, semneaz al optulea, iar la sinodul urmtor semneaz al 13-lea.
Mitropolitul Macarie, de formaie isihast atonit, era bun prieten al
Sfântului Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, i al Sfântului Grigorie
2
De la Dunre la Mare, op. cit., p. 157-160; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, op. cit.,
p. 222
Sinaitul, întemeietorul Mnstirii Paroria, vestit centru isihast
din Munii
Balcani pe la jumtatea secolului XIV, unde se nevoiau i numeroi clugri
„vlahi" din ara Româneasc i Dobrogea. Mitropolitul Vicinei cu apr
statornicie Ortodoxia la Gurile Dunrii, susine Mnstirea Sfântul Atanasie
cel Mare de la Niculiel i micile sihstrii din partea locului, intr în legtur
cu voievodul Alexandru I Basarab i hirotonete preoi pentru ara
Româneasc i pentru sudul Moldovei. El era printe sufletesc, atât al
românilor de la sudul, cât i de la nordul Dunrii.
In anul 1347, fericitul ierarh Macarie se mut cu pace la ceretile lcauri.
MITROPOLITUL IACHINT DE VICINA

primul mitropolit al rii
3
Româneti
(f 1372)
Ultimul mitropolit al Vicinei i cel dintâi pstor al Bisericii lui Hristos

din Dobrogea i ara Româneasc, reunit sub conducerea unui singur
voievod, este arhiepiscopul Iachint. El a pstorit doar câiva ani la Vicina, iar
în anul 1359 i-a mutat scaunul la Curtea de Arge, la cererea marelui voievod
Alexandru I Basarab, întemeietorul rii Româneti, care dorea s aib un
sediu mitropolitan în ara sa. Mitropolitul Iachint devine astfel pstor
duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea i ara Româneasc. El sfinea
biserici, hirotonea preoi, împrea binecuvântare poporului atât de credincios
al „vlahilor" i era sfetnic apropiat al marelui domn.
Astfel, Eparhia Vicina dispare i ia fiin o nou mitropolie româneasc,
cunoscut sub numele de „Mitropolia Ungrovlahiei", dependent de Patriarhia
Ecumenic de Constantinopol, condus pe atunci de patriarhul Calist I.
Ca pstor i printe sufletesc al tuturor românilor dintre Dunre i

Carpai, mitropolitul Iachint a avut grij s hirotoneasc preoi pentru toate
satele, s zideasc biserici la orae i sate, s întemeieze noi aezri
mnstireti i s in în strâns legtur duhovniceasc Biserica rii
Româneti cu Patriarhia de Constantinopol. Iar ca „exarh al plaiurilor",
mitropolitul Iachint purta grij i de credincioii ortodoci din prile vecine,

îndeosebi din Transilvania, crora le trimitea preoi i clugri misionari.
Acest ierarh, ajutat de domnul rii, Vladislav I (1364-1377), a încurajat
i susinut mult monahismul românesc, al crui început se urc pân în secolul
3
De la Dunre la Mare, op. cit., p. 160-164; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, p. 247-
248
IV, prin centrulmonahal pustnicesc din Munii Buzului. El a adus în ar pe

Sfântul Nicodim de la Tismana, care venea din Muntele Athos, pentru a
organiza câteva mânastiri-lavre dup model atonit. El a trimis numeroi
clugri „vlahi" la Mnstirea Cutlumu- Athos, unde au ajuns clugri
vestii. Iar în ara a organizat mai multe mnstiri la Tismana, Curtea de
Arge, Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, Târgovite, Bolintinul din Deal i
din Vale, Tânganu, Cotmeana i altele. Dup o pstorire atât de rodnic, s-a
svârit cu pace în anul 1372.
CUVIOSUL GHERMAN IEROSCHIMONAHUL

Primul egumen al Mnstirii
4
Neam
(1320-1362)
înainte de întemeierea rilor Române, clugrii

formau duhovnicete, se
atât în micile sihstrii existente de-a lungul Carpailor, cât i în Muntele
Athos. Unii se svâreau acolo în deplin jertfa i plcere de Dumnezeu. Alii

se întorceau i întemeiau noi schituri i sihstrii în locuri de linite sau chiar
in preajma satelor.
Unul din aceti sihastri autohtoni a fost i Cuviosul Gherman de la
Neam, care s-a nevoit în tineree la Muntele Athos. Apoi, întorcându-se în

pmântul prinilor si cu câiva ucenici i aflând loc retras de lume în Munii
Neamului, a fost cluzit de Duhul Sfânt s
sihstreasc aici. El a întemeiat
Ia începutul secolului XIV o vestit sihstrie pe locul actualei Mnstiri
Neam.
Duhovnicul Gherman a adunat în jurul su mai muli ucenici i a înlat în
poian o mic biseric de lemn cu hramul Sfântul Ioan Teologul. In anul
1320, ucenicii l-au ales egumen i printe duhovnicesc, nevoindu-se împreun
:n desvârit dragoste de Hristos, în rugciune i ndejde, având toi un cuget
: o voie. Deci, auzindu-se prin sate de sihastrii de la Neam, li s-au adugat
:- timpul i ali iubitori de linite, numrând pe la jumtatea secolului XIV
7ân 40 de clugri.
la
lui Gherman, numit i Sihstria Sfântului Ioan Teologul, a fost

Sihstria
iznoit mai târziu de Bogdan I, întemeietorul Moldovei (1359-1365) i de
«rmaii lui, devenind cea dintâi mnstire voievodal muatina.
'
Diacon Ioan Ivan i pr. Scarlat Porcescu, Mnstirea Neam, 1981, p. 281-283; Pomelnicul
~::r.cesc al Mnstirii Neam; N. Creulescu, Inscripiile Mnstirii Neam, 1905, ms. 171, fila 346
Cuviosul Gherman ieroschimonahul a povuit obtea sa pân în anul
1362, devenind vestit duhovnic al clugrilor i lucrtor al rugciunii lui Iisus,
învând pe aceast dumnezeiasc lucrare. El a întemeiat în inutul

sihastri
Neam cea dintâi mnstire i prima vatr isihast, ai crei ucenici s-au
rspândit apoi de-a lungul Carpailor Rsriteni.
Ajungând la adânci btrânei i bineplcând lui Dumnezeu, Cuviosul
Gherman, cel dintâi stare al Mnstirii Neam, s-a svârit cu pace i a fost
numrat în ceata cuvioilor prini.
CUVIOSUL CIPRIAN IEROSCHIMONAHUL

Al doilea egumen al Mnstirii Neam
(t 1373) 5
Acest ieroschimonah a fost cel dintâi ucenic Gherman i al stareului

împreun nevoitor cu dânsul în Muntele Athos i la Neam. Apoi, rposând
printele su duhovnicesc, Cuviosul Ciprian a ajuns întâistattor al Mnstirii
Neam, povuind aceast sfinit obte mai bine de zece ani. Ca egumen,
Cuviosul Ciprian a crescut numeroi fii duhovniceti, deprinzându-i pe toi cu
smerenia, rugciunea i desvârita dragoste în Iisus Hristos. Sub egumenia
sa, numrul monahilor din Mnstirea Neam ajunsese la peste 80. Unul din ei
a fost i vestitul ieroschimonah Iosif Muat, rudenia domnilor muatini, pe

care îl tunse în monahism i îl lsa egumen în locul su.
Egumenul Ciprian a fost i un iscusit duhovnic i dascl al rugciunii. In
timpul egumeniei sale s-a dezvoltat mult viaa isihast în jurul lavrei. Sihastrii
nemeni se nevoiau singuri sau câte doi-trei, în mici bordeie i chilii de
pmânt i lemn. Hrana lor o formau fructele de pdure i pâinea pe care o
primeau sptmânal din obtea Cuviosului Ciprian. în posturi, sihastrii nu
coborau deloc în lavr, iar în celelalte zile veneau numai în srbtori i se
împrteau cu Trupul i Sângele Domnului. Sfetnicul lor cel mai bun era
însui egumenul Mnstirii Neam.
Aa nevoindu-se Cuviosul Ciprian i bineplcând lui Dumnezeu, s-a
svârit cu pace în anul 1373, încredinând obtea în mâinile arhimandritului
Iosif Muat (1373-1386).
c
Diacon Ioan Ivan i pr. Scarlat Porcescu, op. cit., p. 282-283
CUVIOSUL AGATON SIHASTRUL

Munii Buzului
(secolul XIV) 6
Acest vestit sihastru s-a nevoit în Munii Buzului în prima jumtate a

secolului XIV. Mai întâi s-a ostenit într-o peter sub muntele lui Martirie,
aparinând de sihstria Fundtura. Apoi, ajungând sihastru iscusit în lupta cea
duhovniceasc i dascl al vieii pustniceti, s-a învrednicit de darul preoiei,
adunând mai muli ucenici în jurul su, cci cuviosul era povuitor de suflete
i printe duhovnicesc pentru muli, hrnindu-i cu alese cuvinte din Sfânta
Scriptur. Cunotea înc i operele Sfinilor Prini i biruia cu mult
pricepere ispitele vrjmaului diavol.
în a doua jumtate a secolului XIV, Cuviosul Agaton s-a stabilit cu câiva
ucenici pe culmea muntoas numit Crucea Sptarului, cale de o jumtate de
ceas de Sihstria Fundtura. Aici i-a spat cu mâinile sale o mic biseric în
stânc, cu hramul Sfântul Ioan Hrisostom, pentru care avea mare evlavie.
Alturi de biseric, cuviosul i-a fcut o mic chilie, unde se nevoia ziua i
noaptea în post i rugciune. Ucenicii si, în numr de 12, dup tradiia
isihast din partea locului, i-au spat i ei chilii în piatr pe acelai munte, în
preajma Cuviosului Agaton.
Aceasta este sihstria lui Agaton, numrat printre primele sihstrii
cunoscute în Munii Buzului i una din cele mai alese. Aici s-au nevoit timp
de trei secole peste o sut de sihastri purttori de Hristos, dintre care muli au
ajuns la msura sfineniei. între acetia, îns, a strlucit Cuviosul Agaton, ca
o fclie aprins pe vârful muntelui, devenind vas al Duhului Sfânt i printe
cu muli fii duhovniceti. Iar nevoina sa i a ucenicilor si era aceasta:
noaptea se adunau în biseric i cântau slujba Utreniei, ziua se nevoiau în
chiliicu postul, cu metaniile i
cu citirea Psaltirii, iar seara se adunau la
trapez, mâncând la aceeai mas comuna fcut dintr-un trunchi de copac cu
12 locuri. Mâncarea era i ea pustniceasc: pesmei de pâine i legume fierte,
rar untdelemn. în srbtori, Cuviosul Agaton svârea Sfânta Liturghie i
împrtea pe toi cu Trupul i Sângele Domnului.
La începutul secolului XVI, domnul Tarii Româneti, Neagoe Basarab
(1512-1521), auzind de sihstria lui Agaton, a fcut unele danii i a mrit
biserica din peter, cum scrie în pomelnicul spat pe peretele altarului, care
se pstreaz pân astzi
Chihaia, De la Negru Vod la Neagoe Basarab, Bucureti, 1976,

6
P. p. 241-243; Ierom.
Iânichie Blan, Vetre de sihstrie româneasc, Bucureti, 1982, p. 187-188
Vestea despre nevoina ieroschimonahului Agaton ajunsese pân la
evlaviosul domn Neagoe Basarab, el însui fiind cunosctor al vieii isihaste
din ara Româneasc i susintor al cuvioilor sihastri. Neagoe împreun cu
episcopul de atunci al Buzului i cu o oarecare monahie Teodora au fcut
unele danii Sihstriei lui Agaton, fapt pentru care au fost scrii în pomelnicul
bisericii, spat în peretele altarului de ambele pri ale ferestrei de est.
Pomelnicul se pstreaz destul de bine i astzi. Ulterior au fost adugai i

ali voievozi, care au miluit pe clugrii din Sihstria lui Agaton, ca: Moise,
Vlad, Vintil i soia lui, Rada.
în anul 1524, Schitul lui Agaton este hotarnic dat de la
menionat într-o
Afumai. în a doua jumtate a secolului, înmulindu-se numrul sihastrilor mai
mult de 12, Sihstria lui Agaton devine mnstire cu rânduial de chinovie. Un
hrisov din anul 1587 amintete pentru prima dat de „mnstirea lui Agaton".
La începutul secolului XVII, mnstirea ajunge în paragin. în anul 1733 este
reînnoit de ali ctitori, dup care mai dinuie puin i apoi este definitiv prsit.
Astzi se mai pstreaz doar o parte din biserica de piatr, în care se

vede absida altarului, niele pentru proscomidie i diaconicon, pomelnicul
ctitoricesc incrustat în perete, o fereastr i câteva urme ale naosului i chiliei
marelui sihastru.
CUVIOSUL DIONISIE SIHASTRUL

Munii Buzului
(secolul XIV) 7
Cuviosul Dionisie Sihastrul a fost unul din sihastrii cei mai renumii de la
sihstria Fundtura. El s-a nevoit aici în a doua jumtate a secolului XIV. Prin
tradiie i se spunea „Torctorul", deoarece se ocupa cu torsul lânii, din care
îi câtiga existena, îndeletnicire obinuit celor mai muli sihastri din Munii
Buzului.
Ajungând cu darul lui Hristos la msura neptimirii, i-a spat o peter
într-o stânc greu accesibil, la 4 metri deasupra pmântului. In peter,
cuviosul i-a fcut un mic paraclis de rugciune, unde neîncetat ddea laud
lui Dumnezeu. Aici s-a nevoit Cuviosul Dionisie Sihastrul mai mult de 30 de
ani, rbdând cu brbie frigul iernii, umezeala, foamea i mai ales cumplitele
ispite de la diavoli. i era aa de sporit printre sihastrii din partea locului, c
Chihaia, De la Negru Vod la Neagoe Basarab, Bucureti, 1976, 241-243; Ierom.
7
P. p.
Ioanichie Blan, Vetre de sihstrie româneasc, Bucureti, 1982, p. 190

izgonea duhurile necurate din oameni i cunotea cele viitoare. Pentru aceea
muli îl cinsteau i-i cereau cuvânt de folos.
Nevoina' Cuviosului Dionisie Sihastrul era aceasta: toat sptmâna se
ostenea singur în peter, petrecând în neadormit rugciune, în post, în
pzirea minii i în cugetarea celor viitoare. Hrana i-o câtiga torcând lân,
pe care i-o aducea ucenicul de prin sate. O dat pe sptmân, spre Duminici,
cobora din peter i se împrtea cu Trupul i Sângele lui Hristos la biserica
din Sihstria Fundtura. Apoi iar urca în peter, trgând scara în chilie i aa
ii continua sfânta nevoina. Locul unde îi sprijinea scara se cunoate i
astzi. Marele sihastru Dionisie Torctorul a crescut mai muli ucenici, care
au ajuns i ei sihastri vestii i i-au urmat întru totul nevoina. Astfel, chilia lui
poate fi considerat ca o mic sihstrie pustniceasc, care a contribuit mult la

dezvoltarea vieii isihaste în Munii Buzului.
CUVIOSUL IOSIF SIHASTRUL

Munii Buzului
(secolul XIV) 8
O piatr care a avut un rol deosebit în dezvoltarea vieii

alt bisericu în
isihaste din Munii Buzului este Petera lui Iosif, situat pe Valea Bordeiului,
aproape de satul Nucu, comuna Bozioru. Ferestrele bisericii în arc frânt par s
dateze petera din secolul XIII, dar prezena petelui ca simbol paleocretin
deasupra intrrii peterii lui Iosif, al crui contur înc se distinge, ne face s
considerm c ea ar putea fi din secolele IV sau V, fiind folosit de cretini,
ca i alte peteri din Munii Buzului, pe timpul persecuiilor.
Cuviosul Iosif este numrat printre cei mai vestii sihastri nevoitori din
partea locului. Mai întâi s-a nevoit în Sihstria Fundtura, iar la începutul
secolului XV s-a aezat în petera care îi poart numele, aproape de alte
peteri pustniceti, pe care o mrete i-i adaug doua ferestre. In aceast

peter s-a nevoit Cuviosul Iosif zeci de ani, ajungând mare dascl al linitii,
preot i povuitor de suflete. Numele lui era cunoscut pân departe i muli
bolnavi se vindecau cu rugciunile lui.
Adunând mai muli sihastri în jurul lui, Cuviosul Iosif a fcuniin petera
sa o adevrat sihstrie pe Valea Bordeiului i pe munii Martirie, Cecilia i
Crucea Sptarului din apropiere. Muli din ucenicii si se nevoiau în mici
Chihaia, De la Negru Vod la Neagoe Basarab, Bucureti, 1976,

8
P. p. 241-243; Ierom.
jianichie Blan, Vetre de sihstrie româneasc, Bucureti, 1982, p. 191-192
bordeie de lemn i pmânt risipite pe toat valea din apropiere. De la aceti
sihastri se numete pân astzi locul acesta „Valea Bordeiului" i „Pârâul
Bordeiului". Apoi, mutându-se în ceata cuvioilor prini, petera lui Iosif a
fost locuit de ali sihastri cu via aleas, care au continuat firul vieii de
sihstrie în aceeai smerenie i râvna pentru dragostea lui Hristos. Numele i
faptele tuturor, dei s-au uitat de oameni, sunt scrise în cartea vieii.
UN SFAN ROMAN ANONIM

din Mnstirea Neam
(secolul XIV) 9
Prima închegare de organizat în vatra Mnstirii Neam a

via monahal
avut loc la începutul secolului XIV, datorit întâiului egumen cunoscut al
lavrei, anume ieroschimonahul Gherman (1320-1362), care adun pe sihastrii
nevoitori aici într-o obte de sine- stttoare. înainte de el, sihastrii nemeni
duceau via pustniceasc idioritmic, despre care se tie foarte puin.
în a doua secolului XIV, viaa duhovniceasc din Mnstirea
jumtate a
Neam ia o amploare mult mai mare, încât primii domni muatini sunt
îndemnai s
zideasc aici o biseric de piatr, cu hramul înlarea Domnului.
Numrul mare de morminte monahale, majoritatea din secolul XIV, situate în
jurul primei biserici muatine, ca de altfel în toat incinta Mnstirii Neam,
dovedete cu prisosin cât de intens era viaa clugreasc în aceast vatr
strbun. Unele morminte se afl chiar sub temeliile bisericii
dintre aceste
voievodale zidit de tefan cel Mare, în anul 1497. Altele sunt sub chiliile din
incint, iar altele, ceea ce este i mai concludent, se afl sub pavajul ce duce
la ua bisericii voievodale din 1497. Aceasta dovedete mormintele sunt c
mai vechi decât biserica.
întrucât multe dintre osemintele monahilor din incint nu posed
tradiionalele crmizi cu numele i data morii lor, este dificil se s
stabileasc precis identitatea i frecvena vieii monahale aici, pe epoci. Unul
Dumnezeu tie câte moate sfinte de cuvioi monahi nemeni se afl în acest
cimitir clugresc, unic de altfel în ara noastr.
9
sâmbt, 24 mai, 1986. Ele
Primele semne miraculoase de ridicare a pavajului s-au observat
s-au repetat pân 26 mai, când s-a hotrât de stareul Mnstirii Neam, arhim. Efrem
luni,
Chicariu. sse sape sub pavaj. Dup depunerea moatelor în biseric s-a întocmit un act oficial în
legtur cu aceast minune, care se pstreaz în arhiva mnstirii. Dup dou zile, autoritile locale
au oprit pelerinajul de la Neam i au turnat beton peste mormântul sfântului necunoscut.
Sfinenia vieii clugrilor nemenî din secolul XIV o dovedete cu

prisosin recenta descoperire prin minune dumnezeiasc a moatelor unui
sihastru sfânt din aceast epoc, aflate chiar sub pavajul central ce duce la
biseric. Acest fapt s-a petrecut în zilele de 24-26 mai, 1986, când s-a obser-
vat c la jumtatea distanei dintre clopotni i biseric, pavajul gros de piatr
i ciment s-a ridicat circa 30 cm pe dimensiunea unui mormânt, în chip miraculos.

Spându-se cu atenie la 1,5 metri, s-a aflat trupul proslvit i înmiresmat
al unui clugr cu via sfânt din secolul XIV, aezat aici înainte de zidirea
bisericii voievodale i a pavajului. Osemintele, galbene i binemirositoare,

erau înc legate între ele i prezentau toate condiiile cerute moatelor de ctre
canoanele Bisericii Ortodoxe.
Dup deshumare, osemintele aflate s-au aezat într-un sicriu i s-au depus
în biseric de obtea clugrilor nemeni, în sunetul clopotelor, cu toat
evlavia i rânduiala cuvenit.
Vestea descoperirii acestor sfinte moate s-a rspândit imediat în toat
ara. înc din seara zilei de luni, 26 mai, noaptea, i mai ales în zilele
urmtoare veneau sute de pelerini, rani, oreni i intelectuali s se închine
la sfintele moate. Mai întâi aprindeau lumânri în jurul mormântului i fceau
metanii cu lacrimi de bucurie, c
ne-a descoperit Dumnezeu un sfânt nou
rugtor al neamului nostru. Apoi intrau în biseric i se rugau cu mare
credin i emoie la sfintele moate i la icoana fctoare de minuni a Maicii
Domnului, cerându-le ajutor ceresc i dând slav lui Dumnezeu pentru toate,
cci au vzut o aa de mare minune în România de astzi. Pân acum nu se
tie numele cuviosului aflat la Mnstirea Neam.
Iat câi sfini necunoscui ascunde înc pmântul sfânt al rii noastre!
CUVIOII SOFRONIE, PIMEN I SILUAN

Mnstirea Neam
(secolele XIV-XV)
Aceti trei cuvioi erau de loc din ara Moldovei, iar cu metania din
Muntele Athos. Cci, fiind chemai de Hristos, s-au fcut clugri din tineree
i au ajuns sihastri vestii într-una din sihstriile Athosului. Apoi, auzind de
Cuviosul Nicodim cel Sfinit, i s-au fcut ucenici, ostenindu-se împreun
câiva ani la Mnstirea Hilandar.
Prin anul 1365, venind Cuviosul Nicodim în ara Româneasc, au venit
i Cuvioii Sofronie, Pimen i Siluan în Moldova i au intrat în obtea
Mnstirii Neam, sub ascultarea stareului Ciprian. i erau toi clugri
desvârii i duhovnici iubitori de Hristos, sihstrind mai muli ani în
pdurile seculare din jurul marii lavre i formând numeroi ucenici.
Pentru sfinenia vieii lor, aceti cuvioi prini s-au învrednicit a fi i
egumeni Mnstirii Neam, spre sfâritul secolului al XlV-lea. Astfel,
ai
Cuviosul Sofronie a pstorit obtea Mnstirii Neam între anii 1392-1393,

sub domnia lui Roman I Muat, considerat de unele pomelnice ctitoreti ca
„primul stare al Mnstirii Neam". Ieroschimonahul Pimen a condus aceast
lavr între anii 1393-1400, contribuind mult la înnoirea mnstirii. Iar
Cuviosul Siluan a fost egumen la Neam între 1400-1402, continuând
activitatea duhovniceasc a înaintailor si.
Cuvioii Sofronie, Pimen i Siluan 10 svârind bine cltoria acestei viei
,
i lsând în urm peste o sut de ucenici, s-au strmutat la cele venice,

dându-i sufletele în mâinile Domnului.
SFANUL NICODIM DE LA TISMANA

(1-1406) 11
a. Viaa
Cuviosul Nicodim cel Sfinit era de neam macedo-român, nscut la
Prilep, în sudul Serbiei, prin anul 1320, fiind înrudit cu familia despotului
Lazr i domnului rii Româneti, Nicolae Alexandru-Basarab. Dup ce
a
înva carte, se duce din tineree în Muntele Athos i se clugrete în
Mnstirea Hilandar, unde mai târziu ajunge egumen i chiar protoepistat în
conducerea Sfântului Munte.
Dup anul 1365 vine în ara Româneasc i întemeiaz, cu ajutorul lui
Vlaicu Vod (1364-1377) i Radu I (1377-1383), Mnstirile Vodia (1369) i
Tismana (ante 1377). Mai întemeiaz la Dunrii dou mici aezri
sudul
monahale, Vratna i Mânstiria; în Oltenia - Gura Motrului i Viina, iar în
ara Haegului întemeiaz Mnstirea Prislop (la sfâritul secolului XIV),
unde a scris i un Evangheliar slavon (1404-1405).
Biserica Ortodox îl prznuiete la 26 decembrie, ziua mutrii sale la cele
venice.
10
Diac. Ioan Ivan i pr. Scarlat Porcescu, op. cit., p. 281; Pomelnicul ctitoresc al Mnstirii
Neam; Tomescu, Scurt povestire istoric despre Sfânta Mnstire Neam, 1942, p. 9-10
Prof. C.
11
tefan Ieromonahul, Viaa Sfântului Nicodim, Craiova, 1935; Vieile Sfinilor - luna
decembrie, de Iorgu Dumitrescu, Bucureti, 1904, p. 1340-1344; Istoria Bisericii Ortodoxe Române,
voi. I, 1957, p. 200-207; Mineiul pe luna decembrie, în 26 zile

1. Ajungând la Athos, în Muntele Maicii Domnului, Cuviosul Nicodim s-a
nevoit mai întâi obte, apoi singur într-o peter în preajma Mnstirii
în
Hilandar, rbdând grele ispite de la diavoli. îns, fiind umbrit de darul lui
Hristos, în puin vreme s-a curit de patimi, a deprins lucrarea cea
dumnezeiasc a sfintei rugciuni i s-a învrednicit de darul mai înaintevederii
i al facerii de minuni, ajungând vestit în tot muntele.
2. Ca egumen al marii lavre Hilandar, Cuviosul Nicodim a adunat în
obtea sa pân la o sut de clugri atonii, greci, sârbi, macedoneni, români
i bulgari, deprinzându-i pe toi cu frica de Dumnezeu i hrnindu-i cu
învturile Sfintei Scripturi, fiind dascl iscusit al rugciunii lui Iisus, adânc
teolog i printe duhovnicesc luminat. Pentru aceea nu puini sihastri, clugri
de chinovii i egumeni veneau la el pentru sfat i cuvânt de folos.
3. Pentru cinstea de care se bucura peste tot, la rugmintea cneazului
Lazr, Cuviosul Nicodim a mijlocit la Constantinopol, împreun cu ucenicii
si, Isaia i Partenie, împcarea Bisericii Ortodoxe Sârbe cu Patriarhia
Ecumenic. Deci, vzând patriarhul i împratul smerenia i înelepciunea
cuviosului i cucerindu-se de sfinenia vieii sale, îndat a ridicat anatema dat
asupra Bisericii Sârbe, spre lauda lui Hristos i bucuria cretinilor. Aa
înelegea el s împlineasc Evanghelia i s ajute la mântuirea semenilor si.
4. Fiind în sudul Dunrii, în urma unei descoperiri dumnezeieti, vine în
ara Româneasc i se aaz pe valea râului Vodia, unde exista o mic
sihstrie întemeiat de clugri vlahi. Aici, Cuviosul Nicodim, cu ajutorul
domnitorului Vladislav-Vlaicu Vod i al sihastrilor din partea locului, zidete
chiliii biseric de piatr cu hramul „Sfântul Antonie cel Mare", pe care o
sfinete în anul 1369. Mnstirea Vodia a fost înzestrat apoi cu danii i
întrit prin hrisov domnesc ca „dup moartea lui chir Nicodim nu fie s
volnic a pune în locul acela stare nici domnul, nici arhiereul, nici alt careva;
ci cum va zice chir Nicodim i cum va aeza, aa s in clugrii care sunt
acolo i ei singuri s-i pun stare".
5.Pe valea pârâului Tismana, unde se nevoiau înc de la începutul
secolului XIV mai muli sihastri în jurul unei mici biserici de lemn cu hramul
„Adormirea Maicii Domnului", Cuviosul Nicodim a înlat, de asemenea, la
locul numit „Cascade", Mnstirea voievodal Tismana, cu acelai hram, cu
ajutorul domnitorului arii Româneti i al cneazului Lazr. Marele stare
formeaz aici o obte renumit de clugri, ajuta la meninerea în continuare a
vieii isihaste i pune rânduial clugreasc de chinovie, dup tradiia
Muntelui Athos.
6. Adunând în jurul su câiva clugri luminai, a întemeiat la Mnsti-
rea Tismana o vestit coal de caligrafi i copiti de cri bisericeti, renumit
în toat Peninsula Balcanic. De aici, Cuviosul Nicodim conducea duhovnicete
toate mnstirile organizate de el i întreinea coresponden cu egumeni i
ucenici din Athos, din Serbia i din ara Româneasc, precum i cu patriarhul
Eftimie al Târnovei, dovedindu-se un mare teolog i printe duhovnicesc.
La btrânee, Cuviosul Nicodim încredineaz grija celor
7. dou
Mnstiri, Vodia i Tismana, ucenicului su, ieromonahul Agaton, iar el se
retrage în petera de deasupra mnstirii, ce se pstreaz pân astzi. Acolo

petrecea cuviosul toat sptmâna în post, în priveghere i neîncetat
rugciune, iar Duminica cobora în mnstire, svârea Sfânta Liturghie i
vindeca pe cei bolnavi. Apoi mânca la trapez cu prinii, mângâia pe toi cu
cuvinte de folos i iar se urca la peter.
8. Pentru sfinenia vieii sale, Cuviosul Nicodim se învrednicise de la
Dumnezeu de darul izgonirii duhurilor necurate i al vindecrii suferinelor

omeneti. De aceea, numele lui se fcuse cunoscut pân dincolo de hotarele
arii Româneti i muli alergau la ajutorul lui. Se spune în tradiia mnstirii
c unii bolnavi se vindecau numai cât ajungeau la Tismana. Alii se tmduiau
cu rugciunea i binecuvântarea cuviosului, sau numai cât se atingeau de rasa
lui. Printre cei vindecai de Sfântul Nicodim se numr i fiica regelui
Sigismund, care era bolnav de epilepsie.
9. Ajungând la btrânee, Cuviosul Nicodim cel Sfinit de la Tismana,
binecuvântându-i ucenicii, i-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la 26
decembrie, 1406, iar sfintele sale moate au fost aezate în mormântul pregtit
de el în biseric. Datorit vitregiei vremurilor, mai târziu moatele sale au
fost aezate la un loc tinuit. O mic parte din ele s-au dus în Macedonia, iar
degetul arttor de la mâna dreapt se pstreaz în biserica Mnstirii Tismana.
Sfinte Preacuvioase Printe Nicodim, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL PAHOMIE IEROMONAHUL

egumen al Mnstirii Peri
(secolele XIV-XV)
Acest venerabil egumen al Mnstirii Maramureului,
Peri, din nordul
ara Oaului, rud a lui
era originar din Drago Vod, primul desclector al
Moldovei. Intrând de tânr în nevoina clugreasc la unul din schiturile
existente în partea locului, s-a învrednicit în puin vreme de darul preoiei i

era plin de râvn pentru mrturisirea lui i pentru aprarea credinei
Hristos
12
ortodoxe .
Ajungând cunoscut în toate satele din Maramure, Cuviosul Pahomie

devine sfetnic i printe duhovnicesc al românilor maramureeni, pe care îi
cerceta i îi povuia pe calea mântuirii.
în a doua XIV, când fiii lui Sas Vod, Bali i Drag,
jumtate a secolului
întemeiaz mnstirea din Peri cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, cuviosul
Pahomie este numit egumen al acestei mnstiri. Iar în anul 1391, când
Mnstirea Peri devine stavropighie 15 atunci egumenul Pahomie este numit de
,
patriarhul Antonie al Constantinopolului, exarh patriarhal peste toate satele

ortodoxe româneti din nordul Transilvaniei. în aceast calitate, egumenul
Pahomie avea dreptul s supravegheze pe preoii i credincioii ortodoci din
Maramure, Ugocea, Brcu, Arva, Slaj, Alma, Ciceu, Ungura i Valea
Bistrei.
Astfel, Cuviosul Pahomie umbla din sat în sat, sfinea biserici noi,
rânduia preoi, judeca neînelegerile bisericeti, îmbrbta pe rani, înva i
apra dreapta credin.De asemenea, conducea duhovnicete i Mnstirile
Ieud, Bârsana i Peri din Maramure, în care se nevoiau zeci de clugri, buni
slujitori ai Bisericii lui Hristos, duhovnici pentru credincioi, mrturisitori i
aprtori ai credinei ortodoxe. Cuviosul Pahomie de la Peri face, astfel, din
clugri prini i apologei ai Ortodoxiei noastre strbune, iar din mnstirile
Maramureului face adevrate ceti ortodoxe de rezisten i aprare în
nordul Transilvaniei mereu lovit de prozelitismul catolic.
în cursul primelor decenii ale secolului XV, Cuviosul Pahomie de la Peri,
printele românilor ortodoci din Maramure, s-a svârit cu pace, lsând în
urm numeroi clugri i preoi slujitori prin sate.
MITROPOLITUL IOSIF MUAT

Primul ierarh al Moldovei
(1402-1415?)
Cel dintâi mitropolit cunoscut al Moldovei a fost, desigur, mitropolitul

Iosif Muat. El era din familia domnilor muatini, rud apropiat a lui Petru
Muat (1375-1391) i Alexandru cel Bun (1400-1432).
n Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, Bucureti, 1957, p. 190-199

13
Dependent de Patriarhia de Constantinopol
Din tineree i-a închinat viaa lui Hristos în obtea Mnstirii Neam,
unde a deprins frica de Dumnezeu i buna nevoin a vieii duhovniceti de la
cuvioii clugri de aici. Apoi, fcându-se preot, a ajuns egumen la Neam.
La propunerea domnului Petru Muat
a fost hirotonit episcop al Cetii Albe
de mitropolitul Haliciului, Antonie. îns nu st mult aici i este chemat ca
mitropolit al Moldovei. Dar Patriarhia Ecumenic refuzând s-1 recunoasc i
ivindu-se mare tulburare în Biseric, smeritul mitropolit Iosif s-a retras din
scaun Mnstirea Neam i apoi la Bistria. Mai pe urm se stabilete la „o
la
mnstire, la Boitea, lâng Târgu Neam, unde a fost chilia vldici Iosif i
unde sunt clugrie". De aici, îneleptul mitropolit povuia cu curaj Biserica
Moldovei greu încercat, înva i apra dreapta credin împotriva
prozelitismului catolic, hirotonea preoi, sftuia pe domn i era tuturor printe
sufletesc. Se spune despre dânsul c a luat parte chiar la ungerea ca domn în
cetatea Sucevei a lui Alexandru cel Bun, în anul 1400.
La 26 iulie, 1401, cu vrerea lui Dumnezeu i cu struina bunului domn
Alexandru I Muat, mitropolitul Iosif a fost recunoscut de Patriarhia din
Constantinopol ca printe i întâistttor pe scaunul Mitropoliei Moldovei.
Timp de aproape 15 ani a pstorit în tihn turma lui Hristos, rânduind bine
cele duhovniceti i chivernisind cu pricepere cele bisericeti, ca un bun
econom al casei lui Dumnezeu.
Cea dintâi grij a sa a fost s sftuiasc pe Alexandru cel Bun, nepotul
su, s aduc de la Cetatea Alb la Suceava moatele Sfântului Mucenic Ioan
cel Nou, ca protector al rii i mângâiere a poporului binecredincios. Apoi,
însui mitropolitul a mers cu mare alai, cu preoi i cu mult popor, în frunte
cu însui voievodul, de au întâmpinat sfintele moate mai jos de Iai, la locul
numit „Poiana Vldici" i le-au aezat cu mare cinste în biserica Miruilor
din capitala Moldovei.
Tot în aceti ani, evlaviosul mitropolit Iosif a reînnoit aproape în
întregime ctitoria prinilor si din Mnstirea Neam, creia i-a închinat cel
mai de pre odor, icoana Maicii Domnului fctoare de minuni, pe care o
primise în dar din Bizan. De asemenea, a sftuit pe domn zideasc din nou s
dou frumoase mnstiri, Bistria (1402) i Moldovia, ca lca de rug i de
venic odihn. La 7 ianuarie, 1407, mitropolitul Iosif unete cele dou
Mnstiri voievodale, Neam i Bistria, i numete egumen peste ele pe
ucenicul su, arhimandritul Dometian, „ca s
fie aceste mnstiri nedesprite
una de alta, pentru c

sunt amândou ale vldiciei mele"
14
Tot la îndemnul .
su, egumenul Dometian a scris vestitul Pomelnic al Mnstirii Bistria, care
14
Documente privind Istoria României - A, Moldova, veacul XIV-XV, voi. I, 1954, p. 15-16
se pstreaz pân astzi 15 i primete în dar icoana Sfintei Ana de la Manuel

,
Paleologu. Asemenea i la celelalte Mnstiri, Probota, Bogdana i

Moldovia, rânduiete starei buni i poart grij de toi - de clugri, de
sihastri, de preoi, de popor i de tot sfatul rii - ca un adevrat printe al
mruror ce era.
în anul 1415, ajungând la adânci btrânei, evlaviosul mitropolit Iosif, cel
dintâi printe al Moldovei, i-a dat sufletul în mâinile Domnului i a fost în-
gropat la Mnstirea Bistria, în partea de sud a pronaosului, unde i s-a desco-
16
perit mormântul în anul 1975, în urma lucrrilor de restaurare a bisericii .
CUVIOSUL DOMETIAN ARHIMANDRITUL

Mare egumen al Mnstirilor Neam( i Bistria
(1407 - c.1415) 17
Arhimandritul Dometian este numrat printre cei mai de seam starei ai
Mnstirilor Neam i Bistria. Acest cuvios era rud i ucenic al
mitropolitului Iosif Muat, luând jugul lui Hristos din tinereile sale, pe când
marele ierarh era egumen al Mnstirii Neam (1373-1386).
Muli ani, Cuviosul Dometian s-a nevoit în obte, împlinind cu dragoste
sfânta ascultare i învând de la cei mai sporii clugri cunotina crii i
meteugul rugciunii i al luptei celei duhovniceti. Apoi, învrednicindu-se
de cinstea preoiei, svârea cele sfinte cu i fric de Dumnezeu,
mult evlavie
ajungând iscusit duhovnic i pstor de suflete. Fiind clugr învat i iubit,
atât de soborul prinilor, cât i de marele domn Alexandru cel Bun,
arhimandritul Dometian a fost numit la, 7 ianuarie, 1407, stare al
Mnstirilor Neam i Bistria, „ca s fie aceste mnstiri nedesprite una de
alta". Din acest moment au fost unite ambele mnstiri sub aceeai conducere
mai bine de 20 de ani.
Mnstirea Neam, Cuviosul Dometian a înnoit în
în întregime, cu
ajutorul voievodului i al mitropolitului Iosif, atât biserica i chiliile, cât i
15
Biblioteca Academiei Române, cota 78 - în original
16
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, 1957, p. 158; Pr. prof. M. Pcurariu, Istoria
Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu, 1972, p. 61-65; Pr. Scarlat Porcescu, Iosif cel dintâi mitropolit
runoscut al Moldovei, în revista „Mitropolia Moldovei", XL (1964), nr. 3-4, p. 126-139; Arhim.
Ciprian Zaharia, Iosif I Muat, întâiul mare ierarh român, Episcopia Romanului, 1988; M.
Costâchescu, Documente moldoveneti, voi. I, Iai, 1935, p, 219
17
C. Tomescu, Scurt povestire istoric despre Sfânta Mnstire Neam, 1942, p. 11-12; Diac.
I:\an Ivan i pr. Scarlat Porcescu, op. cit,; Damian P. Bogdan, Pomelnicul Mnstirii Bistria,
Bucureti, 1940, p. 86-87; pr. M. Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu, 1972, p. 64-65
viaa duhovniceasc, mrind soborul lavrei la peste 150 de clugri. Dintre ei
a ridicat apoi duhovnici i egumeni iscusii, dascli i neadormii rugtori
pentru toat lumea. Tot la Mnstirea Neam, stareul Dometian a întemeiat o
vestit coal de caligrafi i miniaturiti din rile române, neîntrecut de nici
o alt coal mnstireasc, condus de ucenicul su, venerabilul clugr
caligraf Gavriil Uric. A întemeiat, de asemenea, o bogat bibliotec cu
numeroase opere patristice, dintre care multe erau copiate în lavr.
în Mnstirea Bistria, stareul Dometian a mrit, la fel, numrul
clugrilor la peste 50 de nevoitori i a rânduit aezmânt de via
duhovniceasc întocmai ca la Neam. Apoi a rânduit duhovnici i slujitori
alei, spre slava lui Dumnezeu i cinstea ctitorului fondator, Alexandru cel
Bun, care adesea zbovea aici. Cei mai alei dintre ucenicii si de la Bistria
au fost: arhimandriii Grigorie i Eutimie, ieromonahii Ioasaf, Ioan, Cornelie
i Timotei, duhovnicul Daniil, monahii Paisie Uric, su, Gavriil Uric i fiul
numeroi alii. Tot la Mnstirea Bistria, Cuviosul Dometian a format o

coal de grmtici, unde muli tineri învau carte de la clugrii cei mai
luminai i de unde ieeau preoi de sate, dascli, catehei, grmtici i copiti.
La porunca marelui stare, s-a scris la Bistria de ctre clugri prima
cronic moldoveneasc i s-au copiat mai multe scrieri din Sfinii Prini. Iar
în anul 1407 s-a scris vestitul pomelnic al Mnstirii Bistria, în care
voievodul Alexandru cel Bun este numit „adevratul ctitor al sfânt lcaului
acestuia", iar „arhimandritul Dionisie, adic Dometian, conductorul acestui
sfânt lca".
în prefaa pomelnicului, stareul Dometian d
aceste frumoase învturi:
„Oricine voiete s izbveasc de cderea în pcatul de voie sau fr de
se
voie, s se curee. Prin cin i mrturisire adevrat i milostenie se cur
pcatele, i cei doritori a se învrednici de fericirea venic s vie cu ruinare
i cu fric de Dumnezeu ctre sfânta i soborniceascai apostoleasca Biseric,
18
ca s-i mrturiseasc pcatele..." .
Cuviosul arhimandrit Dometian era, de asemenea, duhovnicul marelui

domn Alexandru cel Bun i sfetnicul su de tain, la al crui îndemn s-au zidit
numeroase biserici „i s-au fcut multe lucruri bune în ara Moldovei". în
timpul streiei sale, Mnstirile Neam i Bistria au cunoscut o mare
dezvoltare duhovniceasc i cultural, nemaicunoscut pân atunci. Aceeai
deosebit amploare a luat i
isihasmul moldovean în jurul ambelor mnstiri,
fiind mult susinut de acest mare stare. în timpul streiei sale apar în inutul
Neam câteva mici sihstrii noi, precum sihstria „din Hang", sub Ceahlu,
18
Ibidem, p. 85, Manuscris original la Biblioteca Academiei Române, manuscrise slave, cota 78
sihstria de la Topolia i Boitea - Târgu Neam, sihstria „Nechidului'%

sihstria Tazluîui i altele.
Acest stare s-a dovedit i un bun chivernisitor al averilor mnstireti i

neîntrecut iconom al Dumnezeu. Pentru toate acestea arhimandritul
casei lui
Dometian este numrat printre cei mai de seam starei din secolul XV ai
monahismului moldovean. Ajungând la adâncul btrâneilor i simindu-se
chemat de Hristos, Cuviosul Dometian a dat ucenicilor si srutarea cea mai
de pe urm i s-a strmutat la ceretile lcauri, în anul mântuirii 1415.
CUVIOSUL GAVRIIL IEROMONAHUL

Primul egumen al Mnstirii Cozia
(secolele XIV-XV)
Ieromonahul Gavriil era unul din ucenicii Sfântului Nicodim cel Sfinit.
Dup ce mai întâi se nevoi ca sihastru pe Valea Oltului, intr în obtea
Mnstirii Tismana, unde deprinse meteugul vieii duhovniceti. i era vestit
în partea locului pentru sfinenia vieii lui.
în anul 1388, când Mircea cel Btrân termin de zidit Mnstirea Cozia
în locul unei vechi sihstrii din poiana Nucet, Cuviosul Gavriil a fost rânduit
egumen i printe duhovnicesc al ctitoriei marelui domn. Tot lui s-a
cel dintâi i
încredinat i Mnstirea Cotmeana cu toate sihstriile de pe Valea Oltului.

Cuviosul Gavriil a adunat în ambele mnstiri pân la 40 de clugri.
Apoi a dat aezmânt de via duhovniceasc pentru obtea Mnstirilor Cozia
i Cotmeana, care se respecta cu mare sfinenie, precum reiese din actul de
danie al ctitorului fondator: „...Iar pentru vieuirea acestui lca, într-acest fel
sa fie dup aezmântul va aeza i va întemeia; i
popei Gavriil, oricâte el
nimeni snu fie slobod a scdea sau a aduga mcar cât de puin. înc i dup
moartea popei Gavriil s
nu aib nimeni voie ca s
pun egumen. numai . . fr
fraii pe care îl vor alege dintre dânii, dup aezmântul popei Gavriil...".
Acest cuvios egumen a rânduit via de obte în ambele mnstiri, cu
Sfânta Liturghie zilnic i cu spovedania sptmânal. în srbtori se adunau
la Cozia i sihastrii de pe Valea Oltului i primeau Trupul lui Hristos. Astfel,
toi petreceau în ascultare, în rugciune, în dragoste i în ateptarea

buntilor viitoare. i era egumenul Gavriil iscusit printe duhovnicesc al
clugrilor i sihastrilor din ara Oltului i printre cei dintâi sfetnici ai lui
Mircea cel Btrân, care de multe ori îl cerceta i îi urma sfatul. Era înc
printele sufletesc i mângâietor al stenilor de sub munte, atât de dincoace,
cât i de dincolo de Carpai, i muli credincioi îl cutau pentru binecuvântare
i cuvânt de folos.
Astfel, întrind viaa clugreasc în cele dou mânstiri i ajungând la
adânc btrânee, i-a dat sufletul cu pace, lsând în urm muli ucenici.
SFANUL LEONTIE DE LA
Mnstirea Bogdana
RDUI
(secolele XIV-XV) 19
Sfântul Ierarh Leontie este numrat printre cei dintâi sfini români pe care
i-a odrslit pmântul Moldovei i adevratul printe duhovnicesc al Cuviosului
Daniil Sihastrul. Dup tradiie era de loc din oraul Rdui. Apoi, râvnind
Sfinilor Prini de odinioar i arzând cu inima dup dragostea lui Hristos,
spre sfâritul secolului al XlV-lea s-a fcut sihastru în pdurile seculare din
partea locului.
Deci, clugarindu-se cu numele de Lavrentie, s-a învrednicit mai târziu
de darul preoiei. Apoi, împreun cu câiva ucenici, a întemeiat o vestit
sihstrie de clugri în codrii Rduilor, ce se chema, dup numele su
„Schitul Laura" (Lavra) sau „Mnstirea Sfântului Lavrentie" 20 în obtea . sa,
Cuviosul Lavrentie a format muli ucenici cu via aleas, printre care se

numra i Sfântul Daniil Sihastrul. în Schitul Laura, însui Cuviosul Lavrentie
s-a nevoit i a avut o trire aa de înalt, încât s-a învrednicit de la Dumnezeu
de darul facerii de minuni. C pe muli bolnavi îi vindeca cu rugciunea sa i
era tuturor printe, sfetnic, dascl i ocrotitor.

Dup întemeierea Episcopiei de Rdui, auzind domnul Moldovei,
Alexandru cel Bun, de nevoina sa, 1-a rânduit episcop al acestui scaun. i a
pstorit cu mult înelepciune turma lui Hristos câiva ani de zile, învând pe
toi dreapta credin i fcându-se tuturor pild de sfinenie. Apoi, râvnind
iari vieii sihstreti, s-a retras din scaun i s-a fcut schimonah cu numele
de Leontie, ajungând cel mai vestit sihastru i printe duhovnicesc din nordul
Moldovei. Deci, mai trind puin i uimind pe toi cu smerenia, cu nevoina i cu
darul minunilor pe care le fcea, i-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului.
Mai târziu, proslvindu-se prin oarecare minuni i gsit în mormânt
fiind
cu trupul întreg i nestricat, s-a aezat cu cinste în biserica episcopal din
19
Pr. dr. Liviu Stan, Sfini români, Sibiu, 1945, p. 14-20; Pr. dr. Petru Rezu, Sfântul Leontie
de la Rdui, în rev. „Mitropolia Moldovei", XL (1964), nr. 5-6, p. 282-289; Ierom. Ioanichie
Blan, Sfini români..., op. cit., p. 331
20
Pe locul unde a fost Sihstria lui Lavrentie se afl satul Laura-Suceava.
Rdui spre închinarea tuturor, unde muli credincioi primeau sntate i

mângâiere la sfintele sale moate, ajungând vestit pân dincolo de hotarele
Moldovei.
în anul 1639, prdându-se biserica, au disprut i moatele Sfântului
Leontie din Rdui. Unii cred c au fost luate de nvlitori. Alii spun ca au
fost îngropate de clugri în biseric, în anul 1783, odat cu desfiinarea
mnstirii. îns, locul unde se afl astzi, singur Dumnezeu îl tie. în anii
1621-1622 un vestit teolog ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopystenski din
Kiev, scria despre el: „în Rdui, în episcopie, Sfântul Leontie fctorul de
. 21
minuni zace cu trupul întreg. . .
Sfinte Preacuvioase Printe Leontie, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL MACARIE IEROMONAHUL

Ctitorul Mnstirii Boitea-Neam
Acest cuvios printe era cu metania din Mnstirea Neam i ucenic al
mitropolitului Iosif Muat, pe când acesta era egumen în lavr (1373-1386).

Apoi, primind darul preoiei, a ajuns slujitor credincios al Bisericii lui Hristos
i duhovnic iscusit.
Egumenul Dometian (1407-1415), cunoscând buna ne voin a ieromona-

hului Macarie, i-a încredinat metocul de la Grai-Târgu Neam, unde iernau
vitele Mnstirii Neam. Aceast ascultare a dus-o cuviosul muli ani de zile,
având sub povuirea sa 20 de clugri i frai. Cu toii triau în desvârit
dragoste, împlinind ascultarea cu sfinenie i ludând pe Dumnezeu ziua i
noaptea.
Numele acestui mare duhovnic s-a fcut cunoscut în toate satele din
împrejurimi i muli credincioi îl aveau de printe sufletesc. Vzând
ieromonahul Macarie c s-au înmulit ucenicii si, în anul 1449 (?) a întemeiat
un lca de rugciune în codrii din apropiere de Târgu Neam, anume sihstria
23
de clugrie Boitea . Biserica cu hramul „Naterea Maicii Domnului" a fost
21
Pr. prof. Liviu Stan, op. cit., p. 17
22
I. Grigora, I. Caprou, Biserici din Moldova, p. 60; N. Stoicescu, Repertoriu bibliografic -
Moldova, Bucureti, 1974, p. 98 i 148
23
Mnstirea Boitea dou secole, fiind tot timpul locuit de clugrie.
a funcionat aproape
nume alturi de mnstire, biserica a devenit parohie, iar maicile
Apoi, întemeindu-se satul cu acelai
s-au retras la Mnstirea Topolia-Neam, luând cu ele i icoana Maicii Domnului de provenien
bizantin, druit dup tradiie de mitropolitul Iosif Muat. De la Topolia, icoana a ajuns la Schitul
la început din lemn, apoi s-a zidit din piatr. Primul duhovnic a fost însui
ctitorul mnstirii, ieromonahul Macarie, iar primele vieuitoare au fost 30 de
clugrie din inutul Neam. Intemeindu-se acest aezmânt clugresc cu
via de obte, în puin
vreme Mnstirea Boitea ajunsese o vestit sihstrie
de clugrie din partea locului, având aceeai rânduial duhovniceasc de
nevoin ca i marea lavra, al crei metoc era.
Numele i faptele Cuviosului Macarie se rspândiser peste tot, ajungând
pân la voievodul tefan cel Mare, care face unele danii pentru ctitoria sa. i
era cuviosul blând, smerit i foarte sporit în rugciune. Avea înc i darul
izgonirii duhurilor necurate i muli se vindecau cu rugciunile lui, fiind
iscusit povuitor de suflete i dascl al rugciunii.
Aa nevoindu-se Cuviosul Macarie mai mult de 60 de ani, i-a dat sufletul
cu pace în braele lui Hristos, lsând în mnstirea sa peste 50 de clugrie.
CUVIOSUL IOV SIHASTRUL

Mnstirea Bogdneti
(secolele XIV-XV)
Sihastrul Iov era cu metania din Mnstirea Bogdneti-Suceava, unde
s-a nevoit la sfâritul secolului XIV. Apoi, dorind s slveasc
câiva ani
neîncetat pe Dumnezeu, s-a retras în pdurile seculare de sub Muntele Pleu,
unde a sihstrit în aspr nevoin peste 40 de ani, rbdând grele ispite de la
diavolul. Vestea acestui mare ascet se fcuse îndat cunoscut peste tot, cci
avea darul Sfântului Duh i era fctor de minuni. Apoi izgonea cu rugciunea
duhurile rele din oameni i prevestea cele viitoare.
Adunând în jurul su
mai mult de 15 clugri, a întemeiat în pdure o
mic sihstrie, cunoscut mult vreme sub numele de „Sihstria lui Iov", iar
mai târziu „Poiana Iova". Aceasta era sihstria clugrilor din Mnstirea
Bogdneti-Râca. Secole de-a rândul, pân spre zilele noastre, s-au nevoit
aici sihastri cuvioi, neadormii rugtori ai neamului.
Chiliile ucenicilor se aflau în apropierea chiliei Cuviosului Iov, iar în
mijloc se înla o mic biseric de lemn, unde fceau zilnic cuvenita
rugciune. în srbtori svâreau Sfânta Liturghie i primeau Sfintele Taine,
în tradiie se spune despre Cuviosul Iov c
era renumit duhovnic i dascl al
rugciunii. La el veneau muli clugri i mireni pentru rugciune i cuvânt de
Gârcina-Neam, iar din anul 1803 a fost transferat cu obtea clugrielor la Mnstirea Agapia unde se
afl i astzi.
folos. Dup o astfel de nevoin pustniceasc, Cuviosul Iov Sihastrul i-a dat
24
sufletul în mâinile lui Hristos i s-a adugat în ceata cuvioilor prini .
Cuvioase printe Iov, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL SILVESTRU SIHASTRUL

Schitul Silvestru-Ceahlu
(secolul XV)
Ieroschimonahul Silvestru, unul din cei mai vechi sihastri ai Muntelui

Ceahlu, era cu metania din Mnstirea Neam, unde se nevoise din tineree i
ajunsese duhovnic iscusit. Apoi, auzind de cuvioii sihastri din Muntele
Ceahlu i de locurile singuratice de aici, s-a retras cu câiva ucenici pe Valea
Bistriei i, urcând pe pârâul care azi se numete „Pârâul Schitului", a
sihstrit lâng Ceahlu muli ani netiut de nimeni.
Mai târziu, adunându-se i ali sihastri împrejurul lui, a întemeiat în
poian un mic schit i biseric de lemn cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, în
timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Acest sfânt lca s-a numit la început
„Sihstria lui Silvestru", apoi „Schitul lui Silvestru" i este cea dintâi sihstrie
i aezare monahal cunoscut lâng Muntele Ceahlu. Iar Cuviosul Silvestru
este cel dintâi sihastru pomenit în tradiia locului.
Cuviosul Silvestru a povuit schitul peste 20 de ani, adunând în jurul lui
mai muli sihastri i rânduind aleas via de obte. îndeletnicirea lor era
Dumnezeu i mântuirea oamenilor. Acest
neîncetata rugciune, spre lauda lui
egumen era i duhovnic a numeroi sihastri care pustniceau pe Muntele
Ceahlu. Spre srbtori coborau la schit muli dintre ei, primeau dumne-
zeietile Taine i se urcau din nou la bordeiele lor. în posturi se retrgeau în
munte i clugrii din schit i se nevoiau singuri dup putere, apoi se
întorceau la ale lor.
Ajungând sihastru vestit i printe duhovnicesc al sihastrilor de la
Ceahlu, pe la jumtatea secolului XV, Cuviosul Silvestru i-a dat sufletul în
mâinile Domnului, lsând în urm numeroi ucenici. Mai târziu, schitul su,
reînnoindu-se, s-a numit „Schitul Hangu", iar din secolul XVII, Mnstirea
Pionul, dup numele sihastrului Peon, care s-a nevoit mai muli ani pe
Ceahlu.
Cuvioase printe Silvestre, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
24
Arhiereul Narcis Creulescu, Istoria Sfintei Mnstiri Raca, Flticeni, 1901, p. 24;
Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Raca
SFÂNTUL VASILE DE LA MOLDOVIA

(secolul XV) 25
Sfântul Vasile ieromonahul era de loc din nordul Moldovei, fiu de rani
iubitori de Dumnezeu. Auzind de viaa aleas i buna rânduial din Mnstirea
Moldovia (sec. XIV) i fiind chemat de Hristos, s-a fcut clugr iscusit în
aceast chinovie voievodal, întrecând pe muli cu smerenia, cu rugciunea i

cu înelepciunea cea duhovniceasc.
Vzând mitropolitul Iosif Muat nevoina i sfinenia vieii lui, 1-a
hirotonit preot i 1-a numit egumen al Mnstirii Moldovia, povauind cu
mult înelepciune obtea încredinat lui, încât era cinstit i cutat, atât de
clugri, cât i de muli credincioi 26 .
Vestea numelui su ajunsese pân la domnul Moldovei, Alexandru cel

Bun, i la sfetnicii si. Cci primise de la Dumnezeu darul facerii de minuni i
al înaintevederii i nu puini bolnavi vindeca i cele viitoare mai înainte le
cunotea. Era înc sfetnic i printe duhovnicesc al marelui domn i al multor

cuvioi i sihastri, i toi se foloseau de cuvintele lui.
Acest sfânt egumen avea ucenici în Muntele Athos i la Mnstirea
Studion din Bizan, de unde a adus zeci de manuscrise bisericeti la mnstirea
sa. El a întemeiat la Moldovia i o vestit coal de monahi catehei i
caligrafi, pentru nevoile bisericilor de la sate.
Astfel, bine cltorind i împlinind Evanghelia lui Hristos, Cuviosul

Vasile s-a svârit cu pace, lsând în urm peste o sut de ucenici i o obte
cu totul aleas. Dovedindu-se i dup moarte fctor de minuni, iar trupul su
gsindu-se nestricat, a fost aezat în biseric i cinstit de toi ca un adevrat
sfânt. în anii 1621-1622, teologul ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopy-
stenski, scria despre el: „In Moldovia, în mnstire, Sfântul Vasile fctorul
de minuni".
Mai târziu, biserica veche risipindu-se i alta nou ridicându-se (1535),
moatele Cuviosului Vasile au stat peste o sut de ani în noua biseric. Apoi,
din cauza vitregiei vremurilor, au fost aezate în biseric la un loc tinuit,
unde se afl i astzi.
25
Diacon I. Ivan, Cuviosul Vasile de la Moldovia, în Sfini români..., op. cit., p. 306; Pr. prof.
Liviu Stan, Sfini români..., op. cit., p. 45-47
26
Cuviosul Vasile figureaz ca egumen în Pomelnicul Mnstirii Moldovia. Numele lui mai
figureaz într-un document de danie al lui Alexandru cel Bun din 14 aprilie, 1415.
CUVIOSUL AGAPIE SIHASTRUL

Ctitorul Mnstirii Agapia Veche
(secolul XV) 27
munii
Pustnicul Agapie este cel dintâi sihastru cunoscut, ce s-a nevoit în
care poart numele, i adevratul ctitor al sihstriei Agapia Veche. Acest
îi
cuvios a trit mai întâi în obtea Mnstirii Neam, la începutul secolului al

XV-lea, unde s-a învrednicit de darul preoiei. Apoi, iubind rugciunea i
viaa pustniceasc, s-a retras la linite în muntele ce desparte Mnstirea Secu
de Mnstirea Agapia.
în acest munte se gseau poieni singuratice i locuri foarte prielnice vieii
pustniceti. Aici s-a nevoit Cuviosul Agapie singur, muli ani de zile, în post
i rugciune, slvind pe Dumnezeu ziua i noaptea i rbdând multe ispite de
la diavoli. Apoi, numele lui fcându-se cunoscut, i s-au alturat câiva ucenici
din obtea Mnstirii Neam, care i-au construit chilii din lemn în apropierea
dasclului lor. Astfel s-a închegat aici prima i cea mai vestit sihstrie din
jurul Mnstirii Neam. Inmulindu-se numrul pustnicilor, se simea nevoia
unei biserici pentru slujbe în zile de srbtori. Atunci Cuviosul Agapie a
construit, împreun cu ucenicii si, o mica biseric de lemn, în poiana care îi
poart numele, cu hramul „Schimbarea Domnului la Fa". a luat natere Aa
pe la jumtatea secolului al XV-lea „Sihstria lui Agapie", sub povuirea
acestui mare sihastru.
Aa de vestit ajunsese numele lui, c muli clugri i mireni îl cutau, îi
cereau cuvânt de folos i doreau s-i devin ucenici. Cci se cucereau toi de
petrecerea Cuviosului Agapie i de buna rânduial din sihstria lui. Toat
sptmâna ucenicii lui se nevoiau singuri în munte, iar spre srbtori coborau
în schit, fceau priveghere de toat noaptea, svâreau Sfânta Liturghie i se
împrteau, Apoi se retrgeau din nou la linite, pentru a vorbi neîncetat cu
Dumnezeu i a se hrni din dumnezeiasca dragoste.
Ajungând la vârsta vestit de Duhul Sfânt, prin gura proorocului David,
Cuviosul Agapie Sihastrul s-a strmutat cu pace la cele venice, numrându-se
în ceata cuvioilor prini, i a fost înmormântat lâng biseric. De la acest

cuvios i-au luat numele cele dou Mnstiri, Agapia Veche i Agapia Nou,
Poiana lui Agapie, muntele i pârâul lui Agapie.
Doamne, odihnete în împria Ta pe Cuviosul Agapie cu ucenicii si,
care au sfinit aceste locuri prin jertfa i dragostea lor!
27
Pr. N. Drâng, Istoricul Mnstirii Agapia, Tg. Frumos, 1908, p. 40
MONAHUL FILOTEI IMNOGRAFUL

Mnstirea Cozia
(secolele XIV-XV)
Acest monah iubitor de Hristos se numr printre cei dintâi imnografi
cunoscui din mnstirile româneti. Mai întâi a fost mare logoft al rii
Româneti în timpul domniei lui Mircea cel Btrân, cunoscut sub numele de
Filos, fiind foarte învat i cunosctor al limbilor greac i slavon.
în anul 1392, renunând la dregtorie i la toate cele pmânteti, lu
Crucea lui Hristos i se fcu clugr în Mnstirea Cozia, prin mâna
egumenului Gavriil. Apoi, deprinzând buna ne voin i rânduiala slujbelor
bisericeti, ajunse vestit protopsalt i cel dintâi dascl i caligraf în obtea
Mnstirilor Cozia i Cotmeana.
Monahul Filotei întemeiaz astfel prima coal de caligrafi i copiti la
Cozia i ajunge dascl al clugrilor de pe Valea Oltului. Singura oper scris
de el, ajuns pân astzi, poart numele de „Pripeale" (mrimuri), adic imne
de laud în cinstea marilor sfini, care se cânt la slujba privegherii în
mnstiri. Fiind iscusit protopsalt i imnograf, „pripealele" sale s-au rspândit
prin secolele XV-XVIII în toate Bisericile Ortodoxe din Peninsula Balcanic,
28
spre lauda lui Dumnezeu i a sfinilor Si .
Ajungând la vârsta proorocit de psalmistul David i lsând în urm

câiva buni ucenici, Cuviosul Filotei s-a mutat la cele cereti pentru a luda
neîncetat cu îngerii pe Tatl, pe Fiul i pe Duhul Sfânt.
CUVIOSUL GAVRIIL URIC (Scriitorul)

Mnstirea Neam
Vrednicul de pomenire monah „Gavriil Scriitorul" este numrat printre

cei dintâi copitide opere filocalice din ara noastr i unul din cei mai iscusii
dascli, miniaturiti i caligrafi ai monahismului românesc.
Acest clugr învat era fiul grmticului Petru Uric, scriitor de acte
(urice) domneti de la curtea lui Roman Muat i Alexandru cel Bun. Dup ce
28
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, op. cit., p. 216; Al. Piru, Istoria literaturii
române, voi. I, 1970, p. 14-15
29
Pomelnicul Mnstirii Bistria, 1407, mss. slave, nr. 78, Biblioteca Academiei Române, fila
6 r; C. Tomescu, Scurt povestire istoric despre Sfânta Mnstire Neam, 1942, p. 13

înva la coala de grmtici de la Mnstirea Bistria, ajunge cel dintâi

scriitor i grmtic la cancelaria Moldovei. Apoi, tatl su racându-semonah
cu numele de „Paisie Uricul" la Mnstirea Bistria, s-a clugrit i fiul su,
Gavriil, în obtea Mnstirii Neam, dorind sa slujeasc din tineree lui
Hristos. Clugria lor a avut loc între anii 1407-1415, sub egumenul
Dometian, când s-a scris i pomelnicul de la Mnstirea Bistria. Pe fila 6 r,
..zceai a 20" a pomelnicului ctitoricesc, scrie urmtoarele: „Pomenete,
Doamne, sufletul robilor Ti..., al monahului Paisie Uricul i al fiului su,
monahul Gavriil Scriitorul".
Smeritul monah Gavriil, socotindu-se nevrednic de sfânta preoie, i-a
învturi i scrieri patristice, atât aghiografice,
închinat anii vieii copierii de
cât i Cci era înzestrat de Dumnezeu cu mult tiin de carte, cu o
filocalice.
frumoas scriere i cunotea bine limbile greac i slavon i împodobea
crile sale cu miniaturi din cele mai alese. Timp de aproape 40 de ani,
monahul Gavriil Uric a copiat i a împodobit în Mnstirea Neam zeci de
manuscrise. Dintre acestea se mai pstreaz astzi doar câteva: Evangheliarul
(1429) cu text slavon i grecesc i cu neegalate miniaturi; Scara Sfântului Ioan
Scrarul, Mrgritarul Sfântului Ioan Gur de Aur, patru volume de
„Sbornice" cu extrase de învturi patristice i viei de sfini i altele, care
cluzesc sufletul pe calea mântuirii.

Monahul Gavriil Uric este considerat cel dintâi dascl, caligraf i scriitor
de opere filocalice din Moldova. Cercetând manuscrisele bizantine de la
Mnstirea Moldovia, aduse de Alexandru cel Bun din Constantinopol
(Mnstirea Studion), el întemeiaz la Neam i Bistria o vestit coal de
caligrafi i miniaturiti, formând numeroi dascli, grmtici i scriitori de
cri patristice i de cult. Prin acest dascl a ptruns duhul Sfinilor Prini i
tradiia bizantin înmnstirile din Moldova. Ucenicii lui s-au rspândit, mai
ales sub domnia lui tefan cel Mare, în toate mnstirile din Moldova, ca:
Bistria, Putna, Moldovia, Vorone, Probota, Tazlu i la cancelariile
domneti.
Aa a socotit smeritul monah Gavriil Scriitorul s slveasc pe
Dumnezeu, s îmbogeasc la mântuirea
Biserica Moldovei i s ajute
sufletelor omeneti. Scriitor i împreun lucrtor, dascl i împlinitor al
cuvintelor Sfintei Evanghelii, Cuviosul Gavriil este chipul monahului
desvârit care a îmbinat pe deplin ascultarea cu rugciunea i învtura cu
fapta bun, în dragoste i smerenie.
Svârindu-i cltoria vieii i lsând în Moldova numeroi ucenici,
Cuviosul Gavriil Scriitorul (Uric) i-a dat sufletul cu pace în braele lui
Hristos, ctre jumtatea secolului XV.

CUVIOSUL SILUAN IEROSCHIMONAHUL

Mare egumen al Mnstirii Neam
(t 1448) 30
Egumenul Siluan era ucenic al mitropolitului Iosif Muat i al egumenului

Dometian (1407-1415), crescut i format în obtea Mnstirii Neam. Aici a
învat carte mult în coala de grmtici a mnstirii de la marele dascl i
monah Gavriil Uric, ajungând apoi ieromonah i duhovnic iscusit.
în anul 1422, rposând egumenul Pimen, a fost rânduit de Dumnezeu
egumen al Mnstirii Neam Cuviosul ieroschimonah Siluan. Acest mare stare
a condus obtea mnstirii cu deosebit druire i pricepere duhovniceasc
mai mult de 25 ani. El a continuat i a desvârit opera duhovniceasc i
cultural început de egumenul Dometian în ambele lavre - Neam i Bistria.
în Mnstirea Neam, egumenul Siluan a mrit mult numrul monahilor,
dintre care nu puini sihstreau în pdurile seculare din jurul ei. Dintre acetia
a ridicat duhovnici i egumeni cuvioi, cunoscui în toat Moldova. La
biseric a întrit buna rânduiala a slujbelor, încât nicieri nu se svâreau mai
frumos ca aici. Vestiii protopsali de la Neam, rivalizau cu cei de la Muntele
Athos i din Bizan i însui domnul cu toi dregtorii rii veneau s-i asculte
la slujbe.
Un avânt necunoscut pân atunci în Moldova a luat i viaa isihast din

jurul Mnstirilor Neam i Bistria, unde strluceau mari sihastri i lucrtori
ai rugciunii lui Iisus. Cel mai vestit sihastru din timpul egumenului Siluan
era Cuviosul Iosif, ce se nevoia cu 17 ucenici în Muntele Bisericanilor.
Luminatul egumen Siluan a dezvoltat la Neam coala de grmtici,
condus de monahul Gavriil Uric, ajungând cel mai vestit centru duhovnicesc
din Moldova, de cultur patristic, de iconografie i aghiografie, de copiere i
ornamentare a crilor de cult. Aici învau carte muli grmtici, monahi i
mireni, dintre care unii au ieit iscusii caligrafi, copiti i miniaturiti la
mnstirile moldovene. Sub îndrumarea egumenului Siluan s-au copiat la
Neam mai multe opere patristice cu coninut filocalic, precum Scara Sfântului
Ioan Scrarul, Mrgritarul Sfântului Ioan Gur de Aur, Adunri de Cuvinte
(Sbornice), Viei de sfini i altele.
Tot prin egumenului Siluan s-a brodat cu fir de aur Epitaful de la
grija
Neam (1437), renumit în toat ara, care îi poart numele; s-au zidit chilii noi
30
Arhiereul Narcis Creulescu, Inscripiile Mnstirii Neam, 1905, mss., nr. 171. f. 340,
Biblioteca Mnstirii Neam; C. Tomescu, op. cit., p. 12-13
i s-au fcut numeroase înnoiri i danii. Iar ca sfetnic al evlaviosului domn

Alexandru cel Bun i al fiilor si, Cuviosul Siluan a luat parte la toate
bucuriile i încercrile vremii din ara Moldovei. El a participat la prohodirea
voievodului Alexandru cel Bun, în anul 1432, i tot el a cutat s împace
neînelegerile dintre urmaii si la domnie, cci era iubit i respectat de toi ca
un vrednic printe duhovnicesc.
Dup o îndelungat nevoin duhovniceasc, în post i rugciune, în
rbdare i jertfire de sine pentru mântuirea multora, cuviosul egumen Siluan
i-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Dumnezeu, în anul 1448, lsând în
urm numeroi ucenici.
CUVIOSUL IOSIF DE LA BISERICANI

Sihstria Bisericani-Neam
(secolul XV) 31
Ieroschimonahul losif Sihastrul era cu metania din Mnstirea Bistria.

Apoi, ducându-se la Mormântul Domnului, s-a fcut pustnic vestit în pustiul
Iordanului, încât numele lui se fcuse cunoscut în tot inutul Iudeii. Auzind
clugrii din partea locului, s-au adunat în jurul su 17 sihastri, dintre care 15
români i doi greci. i era Cuviosul losif duhovnic al sihastrilor i dascl al
pustnicilor. Nevoin lor era neîncetata rugciune, iar adpostul lor îl formau
peterile de pe malul Iordanului.
Odat, nvlind Sfânt, Cuviosul losif i-a luat ucenicii i a
arabii în ara
venit în Moldova, la Mnstirea Bistria. Dar n-a stat mult aici, cci, iubind
linitea, s-a retras într-un munte înalt din apropiere, numit de atunci „Muntele
lui losif", iar mai târziu, „Muntele Bisericanilor". Aici toi se nevoiau în
peteri de piatr i în bordeie de lemn i pmânt, iar slujba o fceau într-o

peter mare, crei urme se cunosc pân astzi.
ale atât de mult a sporit i
Cuviosul fcuse fctor de minuni.
losif, încât se
Vzând ca se înmulesc ucenicii lui pe munte, a înlat o mic biseric de
lemn cu hramul Buna- Vestire, a fcut chilii de jur-împrejur i a adunat aici o
parte din clugri. Schitul acesta s-a numit mult vreme „Schitul lui losif i
era una din cele mai vestite sihstrii din Moldova. Cuviosul losif a aezat cu
legmânt în schitul su rânduial neadormit de slujb, numit „achimit",
dup modelul Mnstirii Studion din Constantinopol Astfel, a împrit pe .
31
Ierom. Ioanichie Blan, Sfini români..., op. cit., p. 311; Pomelnicul Mnstirii Bisericani
clugri în trei cete, i fiecare ceat slvea pe Dumnezeu în biseric câte opt
ore. Iar rânduiaia obtii Cuviosului Iosif era aceasta: neîncetata rugciune în
biseric i la chilii, cântarea psalmilor lui David, postul, desvârita ascultare
i dragostea între frai. Schitul lui Iosif era singura aezare mnstireasc cu
rânduial achimit din ara noastr. Pentru o nevoin ca aceasta, Cuviosul
Iosif a fost cinstit de credincioi ca sfânt înc din via, fiind pomenit în
partea locului pân în zilele noastre.
Mai târziu, Schitul lui Iosif s-a numit de credincioi „Schitul Bisericani",
adic al „evlavioilor", pentru c monahii se rugau neîncetat cu post i lacrimi
i muli se vindecau de boli cu binecuvântarea cuviosului. Deci, mult
nevoindu-se Sfântul Iosif i ajungândmsura prinilor de demult, i-a
la dat
sufletul cu pace în mâinile Domnului i a fost numrat în ceata sfinilor.
Sfinte Preacuvioase Printe Iosif, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOII SIMON, METODIE, VARNAVA,

PETRU, AVERCHIE, GHERMAN, PIR I GRECU (?)
(secolul XV) 32
Aceti cuvioi prini împreun cu ali nou sihastri, ale cror nume s-au
uitat,au fost ucenicii Cuviosului Iosif din pustiul Iordanului. Dintre acetia,
cincisprezece erau români, iar schimonahii Pir i Grecu (?) erau din Palestina.
Urmând pe dasclul lor, toi aceti prini au venit în Moldova i au
sihstrit pe Muntele Bisericani, având fiecare petera monahul sa. Astfel,
Simon a sihstrit pe un munte înalt numit pân azi „Muntele lui Simon", iar
ceilali s-au nevoit în alte culmi de munte, nu departe de petera Cuviosului
Iosif, care de atunci îi poart numele. Ei se rugau toat sptmâna singuri în
aspr nevoin, iar în srbtori se adunau în petera cuviosului i fceau
priveghere de toat noaptea.
Dup întemeierea „Schitului lui Iosif", unii din aceti sihastri s-au
coborât în obte, iar Cuvioii Simon, Metodie, Varnava, Averchie, Pir i
Grecu au rmas în pustie pân la sfâritul vieii. erau toi iubitori de Hristos i
i lucrtori ai rugciunii inimii, mijlocind neîncetat pentru mântuirea lumii i
strlucind pe munte ca nite fclii duhovniceti.
Ctre sfâritul secolului XV, cei cuvioi sihastri de pe Muntele
17
Bisericani s-au strmutat la ceretile lcauri, iar moatele lor s-au aezat în
32
Pr. C. Matas, op. cit., p. 79-80; Pr. Liviu Stan, op. cit., p. 54; N. Stoicescu, op. cit., p.
72, 145
peterile în care s-au svârit. în toponimia locului se pstreaz pân astzi

urmtoarele denumiri: „Muntele Simon", „Muntele Averchie", „Muntele lui
Metodie", „Muntele lui Varnava", „Muntele Pir" i „Muntele Grecu", iar din
33
secolul XVII, „Muntele Chiriac" i „La Chilii" .
MITROPOLITUL TEOCTIST I
al Moldovei i Sucevei
(1452 - 1477) 34
Venerabilul mitropolit Teoctist I a fost 25 de ani „printele Moldovei" i

cel mai de aproape rugtor i sfetnic al voievodului tefan cel Mare.
Dup tradiie se trgea din familia Muatinilor. Din tineree, luând jugul
lui Hristos, s-a fcut clugr în Mnstirea Neam, cea mai renumit vatr
monahal de formare duhovniceasc din secolele XV-XIX. Apoi, învând de

la monahi iscusii frica de Dumnezeu i dogmele credinei, s-a învrednicit de
darul preoiei i
un timp egumen al marii lavre.
a fost
Vzând Petru Aron înelepciunea i sfinenia vieii egumenului Teoctist,
cu sfat de obte l-au ales mitropolit al Moldovei în anul 1452. Iar în primvara
anului 1457, când tefan cel Mare ajunge pe tronul Moldovei, mitropolitul
Teoctist a fost rânduit de Dumnezeu s ung domn pe cel mai mare voievod al
neamului românesc. Cci, adunându-se cu tot clerul i poporul la locul numit
„Direptate, cu voia tuturor l-au ridicat Domn i l-au pomzuit Teoctist
mitropolitul", în numele Preasfintei Treimi. Apoi s-a rugat pentru el cu tot
poporul s fie domn al dreptii, viteaz întru rzboaie, aprtor al credinei,
mrturisitor al lui Hristos i printe adevrat al Moldovei.
Acest înelept mitropolit era cel dintâi sfetnic al lui tefan cel Mare.
Când ara era ameninat de rzboaie, cu el se sftuia întâi. Iar când domnul
pleca la lupt, mitropolitul punea la priveghere de toat noaptea cu post i
rugciune pe toi monahii din mnstiri i pe toi sihastrii din muni, pe preoi
i pe credincioi, pân ce voievodul se întorcea biruitor la Suceava. De
asemenea, când tefan, cu îngduina lui Dumnezeu, se întorcea învins de la
lupt, precum a fost la Rzboieni (1476), mitropolitul Teoctist cu clerul su îl
îmbrbta cel dintâi, se ruga pentru el i îl îndemna s nu închine ara. Tot el

este acela care 1-a sftuit pe tefan cel Mare s înale dup fiecare rzboi câte
33
Ierom. Ioanichie Blan, Vetre de sihstrie, op. cit., p. 65
34
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, Bucureti, 1957, p. 233-238; Pr. prof. M.
Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu, 1972, p. 82; Cronica lui Grigore Ureche
o mnstire, în semn de mulumire adus lui Dumnezeu. Cu îndemnul lui,
marele domn a zidit Mnstirea Putna (1466-1470), pe care însui a sfinit-o

la 3 septembrie, 1470. Cu îndemnul lui a refcut în întregime Mnstirea
Zografu (1466-1475) i a dat multe ajutoare mnstirilor din Athos.
Sub pstoria acestui evlavios mitropolit a înflorit mult viaa
duhovniceasc în mnstirile Moldovei i s-au întemeiat numeroase schituri i
sihstrii de-a lungul Carpailor, precum Sihstria Putnei, Sihstria Voroneului,
a Bisericanilor, a Tazlului i altele. în toate aceste aezri monahale triau
clugri alei, dintre care unii ajunseser fctori de minuni i erau cinstii de
popor ca sfini. Viaa isihast în acest timp a cunoscut o înflorire egal în fr
Moldova. De asemenea, mitropolitul Teoctist a crescut numeroi ucenici,
dintre care unii au ajuns ierarhi alei, alii starei iscusii, ca Simeon i Siluan
la Mnstirea Neam, Ioasaf, cel dintâi egumen la Putna, Evstatie la Bistria,
Silvestru i Teoctist la Moldovia, Gherontie la Humor, Fevronia la
mnstirea de clugrie Icani, Antonia la Horodnic i alii. In Mnstirile

Neam, Putna, Moldovia, Humor i Probota, odat cu viaa duhovniceasc,
mitropolitul Teoctist a dezvoltat i colile de caligrafie, de broderie, de
sculptur, de pictur, de miniatur i de muzic.
Aa a fost pstoria bunului mitropolit Teoctist timp de 25 de ani. Apoi,
fiind chemat la venica odihn, i-a dat sufletul în mâinile Domnului la 18
noiembrie, 1477, fiind plâns de tot poporul i îngropat în pridvorul Mnstirii
Putna.
SFÂNTUL DANUL SIHASTRUL

Mnstirea Vorone
(secolul XV) 35
a. Viaa
Cuviosul Printele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari
sfini pe care i-a odrslit pmântul Moldovei, mare dascl al pustiei i
povuitor al clugrilor.
Acest sfânt al neamului nostru s-a nscut într-o familie de oameni sraci
de pe moia Mnstirii Sfântul Nicolae din Rdui, la începutul secolului al
XV-lea, primind la botez numele de Dumitru. Când avea 16 ani, s-a fcut
Pr. prof. Liviu Stan, Sfini români, p. 29-43; Pr. prof. Petru Rezu, Viaa i faptele Sfântului
35
Daniil Sihastrul, în „Studii Teologice", 1956, nr. 3-4, p. 227-240; Arhim. Nestor Vornicescu, tefan
cel Mare i Daniil Sihastrul, în rev. „Mitropolia Moldovei", 1966, nr. 7-8, p. 566-573
clugr în aceeai mnstire, cu numele de monahul David. Dup câiva ani de

aspr nevoin se învrednicete de harul preoiei i se retrage la Mnstirea
Sfântul Lavrentie din comuna Vicovul de Sus 36 Apoi, . fiind chemat de Duhul
Sfânt la viaa pustniceasc, s-a racut schimonah cu numele de Daniil, înainte
de anul 1450, i s-a nevoit singur în netiute osteneli duhovniceti, mai întâi în
preajma Mnstirii Neam, pe valea pârâului Secu, apoi pe valea pârâului
Putna, într-o mic chilie spat în piatr.
Dupsfinirea Mnstirii Putna (1470), Cuviosul Daniil Sihastrul s-a
retras înpreajma Mnstirii Vorone, unde i-a spat chilie în piatr, sub
stânca oimului. Aici se nevoiete singur înc 20 de ani în plcere de
Dumnezeu, crescând numeroi ucenici i fcând multe minuni de vindecare.
odat cu zidirea bisericii Mnstirii Vorone, Sfântul Daniil
In anul 1488,
Sihastrul se coboar în obte, având peste 80 de ani, i ajunge egumen al
acestei mnstiri. Mai trind înc puin i fiind cinstit de popor ca sfânt i
fctor de minuni, Cuviosul Daniil i-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu
prin anul 1496 i a fost aezat în biseric, unde se afl pân astzi.

1. Sfântul Daniil Sihastrul, fiind ales de Dumnezeu din sânul maicii sale
pentru viaa cea îngereasc a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purttor de
Hristos. C niciodat nu lipsea de la biseric, nici se juca cu ceilali copii, nici
nu cuta odihn i mâncare. Ci, mereu se ruga i întru toate asculta de prini.
2. Când avea vârsta ca de 10 ani, fiind dat s învee carte în Mnstirea
Sfântului Nicolae din Rdui, copilul Dumitru, dei tânr cu vârsta, s-a
dovedit btrân cu înelegerea. C în puin vreme a deprins Ceaslovul i
Psaltirea pe de rost, precum i nevoin cea duhovniceasc. Pentru aceasta,
cuvioii clugri foarte mult îl iubeau i se foloseau de blândeea i priceperea
lui, c era întotdeauna umbrit de darul Duhului Sfânt.
3. Dup cinci ani de ucenicie, tânrul osta al lui Hristos s-a fcut
clugr, primind numele marelui prooroc i împrat David. i era întru toate
asculttor cuvioilor prini, având ca dascl i
printe duhovnicesc pe mult
nevoitorul i purttorul de Dumnezeu Sfântul Ierarh Leontie de Rdui.
4. Acest tânr monah David era foarte râvni tor în nevoin vieii
clugreti. Cel mai mult iubea linitea, postul i rugciunea. Zilnic nu gusta
nimic pân la asfinitul soarelui, iar uneori postea desvârit câte trei i chiar
cinci zile i se hrnea numai cu legume i ierburi. în ascultare era tcut, blând
36
Astzi se afl aici satul Laura, derivat de la „Lavrentie" sau de la „lavra".
i tuturor supus, iar la biseric zbovea ziua i noaptea ca o candel mereu
nestins. înc i la chiliedormea puin pe un mic scunel, mereu veghind i
cugetând la cele dumnezeieti. Iar dintre cri, cel mai mult iubea Psaltirea pe
care o tia pe de rost i o repeta zilnic.
5. Aa
nevoindu-se câiva ani de zile, Cuviosul David s-a fcut vas al
SfântuluiDuh, învrednicindu-se de darul preoiei i al facerii de minuni. Muli
bolnavi, auzind de minunile ce se fceau prin rugciunile lui, alergau la
smeritul ieromonah David i se vindecau de suferinele lor. Alii veneau sa-i
cear sfat, c
era foarte înelept în cuvânt i înainte vztor, iar alii veneau
s-i mrturiseasc pcatele, c
ajunsese cuviosul vestit duhovnic în prile de
nord ale Moldovei.
6. Vzând ieromonahul David c
este înconjurat de lume i nu mai are
linite la rugciune, temându-se de duhul slavei dearte, a luat binecuvântare
de la episcopul de Rdui
i s-a retras la Mnstirea Sfântul Lavrentie
(Laureniu). Dar i acolo îl cutau credincioii, precum i cei bolnavi de
duhuri necurate. Cuviosul David, îns, ziua fcea ascultare i sttea între
oameni, iar noaptea priveghea, se ruga i împletea couri de nuiele pentru
obte. Aa îi omora cuviosul ispitele tinereii i cugetul slavei dearte.
7. Odat 1-a trimis egumenul cu oarecare ascultare în oraul iret. Acolo,
înconjurându-1 credincioii, a zbovit cuviosul o zi, neputând a se întoarce la
timp în mnstire. Atunci, egumenul i-a dat canon s nu mai ias o vreme din
lavr. Deci, smerindu-se ieromonahul David, i-a împlinit cu bucurie canonul,
dând slav lui Dumnezeu pentru toate.
8. Trecând câiva ani i Cuviosul David sporind mult în nevoina
duhovniceasc, se simea chemat de Duhul Sfânt la viaa pustniceasc. Sufletul
su era rnit de dragostea lui Hristos i dorea s-L slveasc neîncetat cu
îngerii i cu sihastrii din codrii Carpailor.
Deci, primind binecuvântare de la egumenul Mnstirii Sfântul Lavrentie,
a îmbrcat mai întâi marele i îngerescul chip al schimniciei, schimbându-i
numele din David în Daniil. Apoi, tainuindu-se de lume, s-a retras singur în
adâncul codrilor pe valea pârâului Secu-Neam, cu puin înainte de anul 1450,
unde s-a nevoit 14 ani în aspre osteneli clugreti. Apoi, vzându-se
înconjurat de lume, s-a retras în nordul Moldovei, aproape de sihstria Putna.
9. Cluzit de Dumnezeu, Cuviosul Daniil i-a fcut mai întâi o colib de
lemn pe valea pârâului Vieul. Apoi, aflând o stânc mare în apropiere, i-a
spat cu dalta o mic chilioar în peretele stâncii, cât s poat încpea. Alturi
i-a scobit o alt încpere, drept paraclis de rugciune, cum se vede pân
.
astzi. în aceast stânc s-a nevoit Cuviosul Daniil în plcere de Dumnezeu

mai mult de 20 de ani.
10. Nevoîn|a Preacuviosului Printelui nostru Daniil Sihastrul în chilia de
la Putna era aceasta:
Ziua i noaptea priveghea cu neîncetat rugciune i cugetare la cele
dumnezeieti, postind pân la asfinitul soarelui. Din chilie nu ieea deloc
toat sptmâna. Mâncarea lui era format din pesmei de pâine, rdcini i
ierburi, iar lucrul mâinilor sale era împletirea courilor de nuiele. Duminica
svârea Sfânta Liturghie i se împrtea cu Trupul i Sângele lui Hristos,
apoi primea pe cei ce veneau la el pentru vindecare de boli i pentru cuvânt de

folos. în posturi postea câte trei i uneori cinci zile i avea darul rugciunii i
al lacrimilor.
11. Pentru sfinenia vieii sale, pentru postul cel îndelungat i pentru
privegherile cele de toata noaptea cu rugciuni i cu lacrimi, Cuviosul Daniil
Sihastrul a fost mult vreme ispitit de satana, cutând s-1 alunge din pustie i
s-1 arunce în pcatul cel cumplit al slavei dearte. Dar cuviosul, cerând
ajutorul lui Hristos i cu puterea Sfintei Cruci, toate cursele diavolului le
biruia. Pentru aceea, în puin vreme s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul

lacrimilor, al mai înaintevederii i al vindecrii de boli. Cci izgonea duhurile
necurate din oameni numai cu cuvântul i vindeca tot felul de bolnavi. Apoi
cunotea cugetele cele ascunse i spunea multora tainele cele viitoare, cci era
plin de darul Duhului Sfânt. (
numele cuviosului se fcuse cunoscut

12. Pentru nite daruri ca acestea,
în toat ara Moldovei, iar poporul, de la mic pân la mare, 1-a numrat din
tineree în ceata sfinilor. Cei mai muli îl numeau „Sfântul Daniil, Sihastrul
cel Btrân", cci era printe i povuitor al tuturor sihastrilor din nordul
Moldovei. Alii, îndeosebi clugrii, îl numeau „Sfântul Daniil Schimonahul"
Iar dup mutarea sa din trup, era numit în popor „Sfântul Daniil cel Nou", ca
s-1 deosebeasc de ali cuvioi cu acelai nume.
13. în anul 1451, întâmplându-se grabnic moarte domnului rii, Bogdan
Voievod, fiul su tefan cu greu a scpat de primejdie. Deci, auzind de
nevoina i minunile Sfântului Daniil Sihastrul i fiind în grea strâmtoare, a
fost cluzit de Duhul Sfânt la chilia lui. Aici, poposind câteva zile, i-a
mrturisit cugetele înaintea cuviosului, a primit de la el dezlegare de pcate i
multe cuvinte de mângâiere. Apoi, linitindu-i sufletul, marele sihastru 1-a
binecuvântat, s-a rugat pentru dânsul, i-a proorocit c în curând va fi domn al
Moldovei i 1-a liberat cu pace.

14. în primvara anului 1457, tefan cel Mare, ajungând pe scaunul
Moldovei, s-a încredinat de împlinirea proorociei Sfântului Daniil Sihastrul i
de darul lui Dumnezeu care era întru dânsul. Din anul acela, cuviosul i-a fost
marelui domn cel dintâi sfetnic, duhovnic i rugtor ctre Dumnezeu.
Adeseori, voievodul poposea la chilia lui, îi mrturisea pcatele, îi cerea
cuvânt de folos i nimic nu fcea fr rugciunea i binecuvântarea lui. Iar
cuviosul îl îmbrbta i îl îndemna s apere ara i cretintatea de mâinile
pgânilor, încredinându-1 c, de va zidi dup fiecare lupt câte o biseric spre
lauda lui Hristos, în toate rzboaiele va birui.
tefan cel Mare a aprat cu mult vitejie Biserica lui
Astfel, ascultându-1,
Hristos i ara Moldovei dup cderea Bizanului, aproape o jumtate de secol,
câtigând 47 de rzboaie i înlând 48 de biserici. în felul acesta, Cuviosul
Daniil Sihastrul s-a dovedit un mare aprtor al Ortodoxiei româneti i ctitor
duhovnicesc al mnstirilor înlate la îndemnul su.
15. Odat, poposind domnul Moldovei în chilia cuviosului, a fost
îndemnat de marele sihastru s
zideasc în apropiere de chilia sa o mnstire
de clugri, întru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, ctre care avea
mare evlavie. Deci, ascultându-1 tefan Voievod i împreun alegând locul, cu
binecuvântarea lui s-a început în anul 1466 zidirea Mnstirii Putna. Iar în
anul 1470, când s-a sfinit acest dumnezeiesc lca, însui Sfântul Daniil a luat
parte, fiind cinstit de toi ca un al doilea ctitor.
16. Se mai spunea despre dânsul c, voind tefan Vod s-i încredineze
mnstirea, de multe ori 1-a rugat s fie egumen i printe duhovnicesc al
Putnei. Dar cuviosul, socotindu-se nevrednic de o cinste ca aceasta, a rmas
mai departe la mica lui chilie din peter.
17. Pentru sfinenia vieii sale, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a dovedit din
A.
tineree purttor de Hristos i mare dascl al linitii i rugciunii lui Iisus. In

timpul vieii sale nu era în Moldova alt sihastru i duhovnic mai vestit, nici alt
lucrtor i dascl al rugciunii mai iscusit decât el. De aceea, toi egumenii i
duhovnicii din nordul Moldovei, ca i dregtorii din sfatul rii, îl aveau de
printe duhovnicesc.
18. Urmând exemplul vieii sale, numeroi clugri iubitori de linite din
chinovii se retrgeau în pustie cu binecuvântarea Cuviosului Daniil i deveneau
sihastri i lucrtori sporii ai rugciunii lui Iisus. Astfel, acest mare ascet al
Moldovei avea prin mnstiri i sate numeroi fii duhovniceti, iar prin muni i
prin codri avea peste o sut de ucenici sihastri care se nevoiau în plcere de
Dumnezeu, dup sfatul su. Aa a creat Sfântul Daniil Sihastrul în Moldova o
mare micare isihast, aproape fr egal, înnoind astfel, pentru multa vreme,
viaa duhovniceasc prin mnstiri i schituri i ridicând o întreag generaie de

sihastri i rugtori ai neamului.
19. Dup vzând cuviosul

anul 1470, la Putna nu mai are linite din c
cauza mnstirii i
mulimii credincioilor, a prsit chilia în care se nevoise
a
peste douzeci de ani i s-a retras în tain în codrii seculari din jurul
Mnstirii Vorone. Aici se nevoiau ca la cincizeci de clugri sub povauirea
ieroschimo nanului Misail, vrednic ucenic al Sfântului Daniil. Deci, aflând un
loc retras în preajma mnstirii, i-a fcut o mic chilie deasupra stâncii
numit „oimul" i aici se ostenea cuviosul în desvârit linite i plcere de
Dumnezeu.
Ins n-a trecut mult vreme i îndat numele lui s-a fcut cunoscut în
toate satele din partea locului, încât veneau la el tot felul de bolnavi,
paralizai, oameni stpânii de duhuri necurate i se vindecau. Credincioii,
neputând ajunge la chilia lui, ateptau jos în mnstire, iar cuviosul cobora
noaptea, se ruga pentru ei, le spunea pricina suferinei, îi sftuia, îi
binecuvânta i îi trimitea sntoi la casele lor.
20. In vara anului 1476, tefan cel Mare, pierzând lupta de la Rzboieni
în faa turcilor, s-a dus la chilia Sfântului Daniil Sihastrul, bunul su printe
duhovnicesc de Vorone. Deci, „btând tefan Vod
la în ua sihastrului s-i
descuie, a rspuns sihastrul s atepte tefan Vod afar pân va termina ruga.
i dup ce i-a terminat sihastrul ruga, 1-a chemat în chilie pe tefan Vod. i
s-a spovedit tefan Vod la dânsul. i a întrebat tefan Vod pe sihastru ce va
mai face, c nu poate s se mai bat cu turcii. «închina-voi ara la turci sau
nu?» Iar sihastrul a zis s nu o închine, c rzboiul este al lui, numai dup ce
va izbvi, s fac o mnstire acolo, în numele Sfântului Gheorghe" 37 .
Deci, crezând domnul Moldovei în proorocia Sfântului Daniil c va birui

pe turci i luând de la el rugciune i binecuvântare, îndat a adunat oaste i a
izgonit pe turci din ar. Aa ajuta cuviosul cu rugciuni fierbini ctre
Dumnezeu s se izbveasc Moldova i rile cretine de robia pgânilor.
21. Rposând mitropolitul Teoctist, în toamna anului 1477, tefan cel
Mare s-a sftuit cu clerul i episcopii rii s aleag pstor i printe al
Moldovei pe Sfântul Daniil Sihastrul de la Vorone. Dar cuviosul, auzind de
aceasta, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu i voievodului s nu-1 lipseasc
pân la moarte de fericita lui linite. Deci, cucerindu-se toi de smerenia i
sfinenia lui, i-au cerut iertare i l-au lsat în pustie s slveasc neîncetat pe
Dumnezeu.
'
Ion Neculce, O sam de cuvinte, p. 107
H6 PATERICUL ROMÂNESC
22. Timp de 20 de ani cât a sihstrit la Vorone, Cuviosul Daniil a creat
aici o nou vatr isihast, tot atât de important ca i cea de la Putna. Cci în
puin vreme s-au adunat în jurul su zeci de sihastri, unii mai nevoitori decât
alii, care se osteneau, fie în codrii Voroneului, fie în Munii Rarului, fie
de-a lungul Carpailor Rsriteni. Cei mai muli practicau rugciunea lui Iisus,
postul i tcerea. Alii citeau zilnic Psaltirea, alii fceau mii de metanii i
împleteau couri, iar alii, fiind buni caligrafi, scriau cri de slujb pentru
biserici i mnstiri. Cei mai alei ucenici ai Cuviosului Daniil Sihastrul au
fost: mitropolitul Roea, monahul caligraf Ioan, precum i egumenii
Grigorie
Misail i Efrem, toi din Mnstirea Vorone. Apoi Cuviosul Pahomie
Sihastrul i egumenul Nil din Mnstirea Slatina; egumenul Paisie, Paladie
Sihastrul i Anastasie Sihastrul de la Mnstirea Neam; Isaia Pustnicul de la
Mnstirea Moldovia, egumenul Gherontie de la Humor i muli alii.
23. Aducându-i aminte tefan cel Mare de fgduina dat lui Dumnezeu
i Sfântului Daniil Sihastrul, în vara anului 1488 a zidit din temelie, la
Mnstirea Vorone, o frumoas biseric din piatr închinat Sfântului Mare
Mucenic Gheorghe, în locul vechii biserici de lemn. La 14 septembrie, în
acelai an, biserica a fost sfinit de mitropolitul Gheorghe, în prezena
tefan Voievod i Cuviosul Daniil Sihastrul, i a zeci de
fericiilor ei ctitori,
mii de credincioi, clugri, clerici i dregtori de ar. în aceast zi, cu sfat de
obte, Sfântul Daniil, dei btrân, a fost numit egumen al Mnstirii Vorone.
Timp de aproape 10 ani, Sfântul Daniil a povuit obtea Mnstirii
24.
Vorone, ca un mare printe duhovnicesc al clugrilor, al sihastrilor i al
întregii Moldove. Cci, dei petrecea mai mult la chilia sa de pe stânca
oimului, fiind foarte iubitor de linite, adeseori cobora în obte, mrturisea
soborul, tmduia pe cei bolnavi ce se adunau de prin sate i îi sftuia pe toi.
Apoi, iari se retrgea la chilia sa.
25. In timpul egumeniei sale, Mnstirea Vorone a trit cea mai
înfloritoare perioad duhovniceasc din istoria sa, fiind socotit mult vreme
lavra isihasmului din Moldova. Toi monahii din obte, care numrau peste
aizeci de nevoitori, practicau rugciunea lui Iisus. Unii erau vestii pstori i
duhovnici, alii erau dascli coala mnstirii i neobosii caligrafi,
învai în
iar cei mai muli erau clugri de rugciune, care slveau pe Dumnezeu
neîncetat i se rugau pentru toat lumea.
La Vorone au învat carte i au deprins nevoina duhovniceasc numeroi
preoi de parohie, egumeni, episcopi, monahi, sihastri i dregtori de ar. Iar în
codrii seculari din munii Voroneului, ai Rarului i Stânioarei, se nevoiau
pentru dragostea lui Hristos ali peste cincizeci de sihastri, ucenici ai Sfântului
Daniil. Pe toi acetia îi supraveghea i îi povuia pe calea cea bun a împriei

cerurilor marele egumen i povuitor de suflete, Cuviosul Printele nostru
Daniil, „Sihastrul cel Btrân".
26. Ajungând vas ales al Duhului Sfânt, plin de tot felul de bunti i
trecând de vârsta de nouzeci de ani, Sfântul Daniil marele sihastru al
Moldovei, dasclul pustiei i fctorul de minuni, i-a dat sufletul în braele
lui Hristos la sfâritul secolului al XV-lea (1496). Mulimea ucenicilor lui
impreun cu mitropolitul i domnul rii l-au plâns îndeajuns i l-au îngropat

in pronaosul bisericii Mnstirii Vorone, punând deasupra o piatr cu
inscripia: „Acesta este mormântul printelui nostru David, schimonahul
Daniil". Apoi, împrind credincioilor multe milostenii i srutând sfintele lui
moate, s-a întors fiecare la ale sale.
27. Dup svârirea sa, vzând ucenicii i credincioii c se fac oarecare
minuni i vindecri de boli la moatele cuviosului, l-au trecut în ceata sfinilor,
numindu-1 „Sfântul Stare Daniil", „Sfântul Daniil Sihastrul", sau mai ales
„Prea Cuviosul de Dumnezeu rugtorul Printele nostru Daniil cel Nou" 38 .
Obtea Mnstirii Vorone, împreun cu mitropolitul Grigorie Roea, ucenicul

su, au pus acestei lavre, dup hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, al
doilea hram în cinstea „Sfântului Daniil cel Nou", pomenindu-1 în rândul
fericiilor ctitori. Totodat i-au rânduit zi de prznuire peste an, anume dup
pomenirea Sfântului Daniil Stâlpnicul, a treia zi. Astfel, în Moldova, pomenirea
Cuviosului Daniil Sihastrul s-a fcut, secole de-a rândul, la 23 aprilie, hramul
Mnstirii Vorone, i la 14 decembrie, a treia zi dup ziua Sfântului Daniil
Stâlpnicul (11 decembrie).
Ca sfânt cu aureol a fost pictat pentru prima dat în anul 1547, de
acelai mitropolit, pe peretele de sud al bisericii Mnstirii Vorone, în stânga
uii de intrare în pridvor, cum se vede pân astzi, inând în mâna sa un sul
desfcut pe care scrie: „Venii, frailor, de m
ascultai. Va voi înva frica
Domnului Cine este omul
.
28. Râvna credincioilor a îndemnat pe clugrii de la Mnstirea

Vorone, la începutul secolului al XVII-lea, s scoat din mormânt moatele
fctoare de minuni ale Sfântului Daniil Sihastrul i s le aeze în biseric, în
sicriu frumos împodobit, pentru închinare. Pe acestea însui mitropolitul
Dosoftei le-a srutat. Vestea minunilor lui ajunsese pân la Kiev, în Polonia,
în Transilvania, în Sfântul Munte, de unde veneau credincioi s i se închine
i toi îl numeau „Sfântul Daniil cel Nou, fctorul de minuni".
'
Pr. prof. Petru Rezu, op. cit., p. 235. Dup tradiie, Sfântul Daniil a murit la 14 decembrie.
29. în anul 1749, egumenul Mnstirii Vorone, anume Ghedeon, a dat
Mnstirii Putna degetul arttor al Sfântului Daniil ferecat în argint, unde se
pstreaz pân astzi. Moatele poart inscripia: „Aceste relicve le-am ferecat
eu, Ghedeon, egumen de la Vorone, cu toat cheltuiala mea, în anul 1749,
decembrie 4". în anul 1775, Moldova de nord ajungând sub ocupaia Austriei,
moatele Sfântului Daniil Sihastrul au fost aezate din nou în mormântul su,
39
unde se pstreaz pân astzi .
Sfinte Preacuvioase Printe i fctorule de minuni Daniile, roaga-te lui

Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL MISAIL IEROSCHIMONAHUL

Egumen al Mnstirii Vorone
(secolul XV) 40
Ieroschimonahul Misail era ucenic apropiat al Sfântului Daniil Sihastrul,

înc din anii 1450-1460, pe când se nevoia în chilia de la Putna. Urmând
dasclului su, s-a nevoit i el un timp la linite, sihstrind pe valea Putnei.
Apoi, cu binecuvântarea Cuviosului Daniil, s-a stabilit cu mai muli ucenici în
Mnstirea Vorone i acolo se smerea în faa tuturor în ndejde i ascultare.
învrednicindu-se de darul preoiei, Cuviosul Misail a fost ales egumen de
obtea mnstirii, prin anul 1470, i era iubit de toi pentru blândeea i
înelepciunea cu care povuia ctre Hristos. în anul 1471, vzând

sufletele
egumenul Misail c
Sfântul Daniil Sihastrul este înconjurat de prea mult lume
i nu mai are linite la Putna, 1-a adus în tain la Mnstirea Vorone. Apoi i-a
fcut o chilie de piatr pe stânca Corbului din apropiere, dup dorina
cuviosului. Deci, rânduindu-i ucenici, purta mare grij de dânsul i niciodat
nu ieea din cuvântul su.
Povuind Mnstirea Vorone mai mult de zece ani, egumenul Misail a
fcut din obtea mai vestit sihstrie din Moldova. Numeroi monahi i
sa cea
schimonahi iubitori de linite, care doreau petreac alturi de Sfântul s
Daniil, se stabileau în obtea de la Vorone, sub ascultarea Cuviosului Misail.
între anii 1470-1480 se nevoiau în aceast sihstrie peste 60 de monahi, la
care se mai adugau ali 50 de sihastri ce triau în pdurile seculare din munii
39
Ultima dat au fost scoase din mormânt moatele Sfântului Daniil Sihastrul în vara anului
1962, cu prilejul lucrrilor de restaurare de la Vorone.
40
I. Bogdan, Documentele lui tefan cel Mare, voi. I, Bucureti, 1913, p. 166; Arhim. Nestor
Vornicescu, tefan cel Mare i Daniil Sihastrul ..., op. cit., p. 43
Voroneului. Pe toi acetia îi supraveghea egumenul Misail, cu rugciunea i

binecuvântarea Sfântului Daniil. Unii dintre ei erau alei lucrtori ai
rugciunii lui Iisus, alii erau desvârii asculttori i postitori, iar alii erau
buni dascli în coala mnstirii i smerii slujitori în obte,
caligrafi,
odihnind cu dragoste pe credincioii care veneau la Sfântul Daniil.
Dup
anul 1480, primind schima monahal, Cuviosul Misail s-a retras la
linite,ludând pe Dumnezeu ziua i noaptea. Apoi, mai trind puin, s-a
svârit cu pace i s-a numrat în ceata cuvioilor prini.
CUVIOSUL IOASAF ARHIMANDRITUL

Primul egumen al Mnstirii Putna
(1470-1484)
Arhimandritul Ioasaf a fost cel dintâi egumen i ctitor duhovnicesc al
Mnstirii Putna. Chemat de Hristos mai întâi în obtea Mnstirii Neam,

unde a primit tunderea monahal, s-a format duhovnicete pe lâng cei mai
alei prini ai marii lavre. Tot aici a învat carte Cuviosul Ioasaf de la
ucenicii vestitului dascl Gavriil Uric, deprinzând bine limbile greac i
slavon, precum i meteugul copierii de cri bisericeti. i era cinstit de tot
soborul monahilor pentru înelepciunea i ascultarea lui.
în anul 1440, monahul Ioasaf a fost hirotonit preot i a ajuns duhovnic

iscusit în Mnstirea Neam, povuind ctre Hristos multe suflete. Numele lui
se fcuse cunoscut pân la mitropolitul Moldovei, Teoctist, i chiar la
dregtorii rii. Pentru sfinenia vieii Iui, a fost ales de sobor egumen i
printe duhovnicesc al Mnstirii Neam, fcând unele îmbuntiri la biseric
i întrind mult dragostea i armonia între frai. Egumenul Ioasaf a dat o mare
dezvoltare colii de caligrafi i vieii duhovniceti de la Neam. Obtea sa
numra peste 200 de clugri, din care mai mult de 30 erau vestii dascli,
psali, caligrafi i duhovnici. în jurul marii lavre se nevoiau, de asemenea,
zeci de sihastri i lucrtori ai rugciunii lui Iisus.
Auzind de nevoina lui, în anul 1468, tefan cel Mare 1-a chemat, cu
binecuvântarea mitropolitului Teoctist, s fie egumen al Mnstirii Putna.
Astfel, arhimandritul Ioasaf, luând cu sine ca la 25 de clugri alei,

ieromonahi, duhovnici i câiva caligrafi, a purces la Putna, ctitoria marelui
domn al Moldovei, care atunci se zidea. Apoi, mnstirea svârindu-se, la 3
septembrie, 1470, s-a sfinit cu mare alai, în prezena ctitorului ei, tefan
Vod, i a zeci de mii de moldoveni.
Din aceast zi, egumenul Ioasaf a devenit sfetnic de tain al voievodului
i printe Mnstirii Putna, timp de 15 ani. Având o nevoin
duhovnicesc al
cu totul deosebit i fiind înzestrat de Dumnezeu cu mult putere în fapt i

cuvânt, a reuit în puin vreme s întemeieze la Putna o obte cu peste 60 de
clugri, vestit în toat ara Moldovei. Slujbele i toat rânduiala se fceau ca
la Mnstirea Neam. Clugrii, „rugtorii" marelui ctitor, aveau o singur
datorie: s slveasc neîncetat pe Hristos i s se roage pentru ar i biruina

domnului în rzboaie, iar în timpul liber s copieze cri de slujb i de
învtur.
Cuviosul egumen Ioasaf a întemeiat la Putna, din porunca lui tefan cel
Mare, o vestit coal de clugri caligrafi, pe msura celei de la Neam, unde
se scriau numeroase cri de slujb i de învtur duhovniceasc. A mai
format i o alt coal de dascli i catehei, pentru învtura i luminarea
poporului, precum i o renumit coal de muzic bisericeasc. De aici s-au
ridicat egumeni i ierarhi iscusii în povuirea sufletelor omeneti, „dascli"

i protopsali vestii pân la Constantinopol, care împodobeau slujbele
mnstireti, mai ales la praznice.
Svârind toate bine, Cuviosul Ioasaf Arhimandritul s-a retras din
egumenie în anul 1476 i s-a fcut schimonah, cu numele de Iosif. Apoi,
bineplcând lui Dumnezeu, s-a strmutat cu pace la ceretile lcauri, în ziua
41
de 19 octombrie, 1484 .
CUVIOSUL CASIAN MONAHUL

Mnstirea Putna
(secolul XV)
Acest printe vrednic de pomenire a fost unul din cei mai vestii caligrafi
i împodobitori de cri bisericeti de la Mnstirea Putna. Era cu metania din
Mnstirea Neam, unde s-a nevoit muli ani în plcere de Dumnezeu i
smerit ascultare. Aici, în coala de grmtici a marii lavre, a învat monahul
Casian de mai iscusii dascli i miniaturiti, atât limbile greac i
la cei
slavon, cât i copierea i împodobirea cu miniaturi a crilor de slujb.

Astfel, în puin vreme a devenit un renumit clugr caligraf în Mnstirea
Neam, scriind cu rbdare i migal numeroase manuscrise. Numele su
devenise cunoscut în mnstirile din Moldova.
41
Prof. DimitrieDan, Mnstirea i comuna Putna, Bucureti, 1905; Arhiva i pomelnicul
ctitoricesc al mnstirii Putna; M. Costchescu, Documentele moldoveneti, voi. I— II, 1935
Auzind de aceasta voievodul tefan cel Mare i dorind s-i înzestreze

ctitoria sa de la Putna, care atunci se zidea, cu cri de slujb, a poruncit
monahului Casian s-i scrie mai întâi mineiul pe luna august, cu slujba
hramului mnstirii, Adormirea Maicii Domnului. Pe fila 44 se gsete
urmtoarea însemnare: „Acest minei pe august 1-a scris tefan Voievod,
domnul rii Moldovei, cu mâna pctosului Casian". Mineiul a fost terminat
de scris, probabil, în anul 1466. Un an mai târziu, adic în 1467, monahul
Casian termina de scris i împodobit, la cererea marelui voievod, al doilea
minei, pe luna noiembrie.
Venind la Putna cu egumenul Ioasaf, monahul Casian a fost printre cei
dintâi dascli i miniaturiti care au întemeiat vestita coal de caligrafi din
aceast mnstire. Aici a mai scris i alte cri bisericeti i a format mai
muli ucenici, care i-au continuat aceast duhovniceasc îndeletnicire.
Aa nevoindu-se Cuviosul Casian ca la 50 de ani, mereu rugându-se i
împodobind cri bisericeti spre slava lui Dumnezeu, ctre sfâritul secolului
XV a adormit cu pace în obtea Mnstirii Putna42 .
CUVIOSUL VASILE MONAHUL

Mnstirea Putna
(secolul XV)
Printre cei cinci clugri caligrafi adui în anul 1470 de la Mnstirea

Neam la Putna, se numr i acest smerit dascl i monah Vasile. El cunotea
bine scrierile Sfinilor Prini, mai ales ale marilor cuvioi sinaii, începând cu
Scara Sfântului Ioan Scrarul. Cunotea scrierile filocalice care circulau în
mnstirile din Athos i din fostul Bizan i tia cât folos duhovnicesc au ele
pentru clugrii din Moldova, el însui fiind un profund isihast.
Astfel, monahul Vasile este numrat printre cei mai buni dascli isihati
ai colii de caligrafi din Mnstirea Neam. El a copiat mai multe cri
filocalice pentru folosul sufletesc al clugrilor din obte i din sihstrii, fiind
unul din ctitorii Filocaliei în spaiul românesc. Totodat era i un iscusit
lucrtor al rugciunii lui Iisus i bun caligraf.
Ajungând la Mnstirea Putna i fiind cunoscut marelui domn, tefan
Vod Moldovei, Cuviosul Vasile a luat porunc sa scrie, pentru ctitoria sa,
al
Scara Sfântului Ioan Scrarul, pentru a nu fi lipsii „rugtorii" si de un dar
42
Prof. Dimitrie Dan, op. cit., p. 69-81; Victor Brtulescu, Miniaturi i manuscrise din
Mnstirea Putna, în rev. „Mitropolia Moldovei", XLII (1966), nr. 7-8, p. 474-475
ca acesta. Cci nu mnstire ortodox s nu aib „Cuvintele" Sfântului
exista
Ioan, egumenul Muntelui Sinai, oper filocalic cu cea mai larg rspândire.
Monahul Vasile, împlinind porunca, adug pe fila 269 aceast însemna-
re: „Din porunca dreptmritorului domnului nostru Io tefan Voievod, domnul
rii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, s-a scris aceast scara (leastvi)
pentru mnstirea sa din Putna, în aceast mnstire, în timpul arhimandritului
chir Ioasaf, cu mâna mult pctosului monah Vasile, în anul 1472".
Legtura crii uzându-se cu timpul, fiind mult citit de clugri, în anul
1646 a fost legat din nou de ieromonahul Antonie, precum singur scrie pe
aceeai pagin: „Iat eu, robul Domnului Iisus Hristos, mult pctosul i
nevrednicul ieromonah Antonie, am legat i am înnoit aceast scar
(„leastvi"), fcând ascultare, în anul 1674, luna august, în 13 zile".
Cuviosul Vasile a fost printre cei dintâi dascli ai colii de caligrafi din
Mnstirea Putna, scriind i alte cri filocalice de folos sufletesc i crescând
mai muli ucenici. Apoi, bineplcând lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace în
ceata cuvioilor prini, ctre sfâritul secolului XV
43
.
CUVIOSUL NICODIM IEROMONAHUL

Mnstirea Putna
(secolul XV)
Ieromonahul Nicodim era cu metania din Mnstirea Neam. învând de

la ucenicii vestitului dascl i caligraf Gavriil Uric meteugul miniaturii i al
copierii de cri bisericeti, Cuviosul Nicodim a ajuns unul din iscusiii
marea lavr. El se îndeletnicea, atât cu nevoina vieii
caligrafi miniaturiti din
clugreti, cât irugciunea i copierea de cri duhovniceti de
cu
învtur. în acea vreme triau în Mnstirea Neam cei mai vestii clugri
dascli i caligrafi, care copiau pentru obte învturile Sfinilor Prini, ce
formau hrana duhovniceasc a monahilor i credincioilor.
Acest cuvios ieromonah era, de asemenea, i un iscusit printe
duhovnicesc pentru clugri i mireni, vorbind tuturor de Hristos i ajutând la
mântuirea multor suflete.
în anul 1470, mergând la Putna cu egumenul Ioasaf, a luat porunc de la
tefan cel Mare s scrie un Tetraevanghel pentru Mnstirea Humor, pe care

îl termin la 17 iunie, 1473. Frumoasele miniaturi, icoane, ornamente i
43
Prof. Dimitrie Dan, op. cit., p. 76-77; Prof. V. Brtulescu, art. cit., p. 460-510; Arhiva i
pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Putna
întreaga caligrafie fac din acest manuscris cel mai preios Tetraevanghel ce se
pstreaz astzi în ara noastr. Icoana Maicii Domnului i a celor patru
evangheliti, ca i portretul lui tefan cel Mare, de o mare valoare, nu puteau
fi lucrate aa de frumos, decât de mâna binecuvântat a unui clugr cuvios.
i Nicodim de la Putna.
acesta a fost Cuviosul
Aa nevoindu-se ieromonahul Nicodim Dasclul i bineplcând lui Dumne-
zeu, s-a strmutat cu pace la cele venice ctre sfâritul secolului XV, lsând
în urm câteva manuscrise frumos împodobite i mai muli fii duhovniceti
44
.
CUVIOSUL CHIRIAC SCHIMONAHUL

Mnstirea Putna
(secolul XV)
Schimonahul Chiriac s-a nevoit mai întâi muli ani în Mnstirea Neam,
îndeletnicindu-se, atât cu rugciunea cât i cu scrierea crilor patristice.
Cunotea bine limbile greac i slavon i iubea mult linitea i singurtatea.
EI fcea parte din coala de caligrafi a marii lavre, fiind unul din ucenicii
monahului Gavriil Uric.
în anul 1470, ducându-se la Mnstirea Putna cu egumenul Ioasaf,
Cuviosul Chiriac a luat porunc de la domnul Moldovei scrie pentru ctitoria s
sa „Cuvântrile Sfântului Ioan Gur de Aur", pe care le termin în câteva
luni. Cartea se pstreaz pân astzi la Mnstirea Putna. Ea se citea, atât la
biseric, pentru mângâierea frailor, cât i la chilii. Pe ultima fil se afl
aceast însemnare: „Eu, mult pctosul Chiriac, am scris acest Zlatoust (Gur
de Aur) pentru dreptmritorul domn a toat ara Moldovei, Io tefan
Voievod, la mnstirea zidit de el cu numele Putna, în anul 1470 i s-a sfârit
în luna ianuarie 30".
Schimonahul Chiriac a scris i alte cri filocalice cu învturi folositoare
de suflet de la Sfinii Prini, fiind printre cei dintâi dascli ai colii de
grmtici i caligrafi de la Mnstirea Putna. împreun cu ceilali clugri
venii de la Neam, a întemeiat o aleas via duhovniceasc la Putna, formând
numeroi ucenici iubitori de Hristos i luminai în Sfintele Scripturi.
Aanevoindu-se peste 60 de ani, în smerenie i ascultare, i mult
ostenindu-se pentru folosul i mântuirea tuturor, Cuviosul Chiriac i-a dat
sufletul în mâinile lui Dumnezeu, spre sfâritul secolului XV 45 .
44
I. Bogdan, Evangheliile de la Humor i Vorone, din 1473 i 1550, Analele Academiei
Române, 1907, p. 647; Prof. V. Brtulescu, art. cit., p, 460-510
CUVIOSUL STAHIE ARHIMANDRITUL

Egumen al Mnstirii Probota
(secolul XV)
Arhimandritul Stahie, sfetnic de tain al lui tefan cel Mare, a fost cel
mai ales Mnstirii Probota din secolul XV. Fiind clugr sporit în
egumen al
fapte bune i duhovnic

iscusit în povuirea sufletelor omeneti, în anul 1460 a
fost ales egumen al Mnstirii Probota, veche ctitorie muatin de pa valea
iretului, pe care o conduce cu mult fric de Dumnezeu mai bine de zece ani.
Adunând în jurul su peste 60 de monahi, pe toi i-a deprins smerenia,
ascultarea i dragostea de Hristos. Iar pentru luminarea minii, a întemeiat la
Probota o vestit coal mnstireasc în care s-au format muli dascli

învai, egumeni, caligrafi i mai ales preoi pentru sate.
Vzând tefan cel Mare c biserica prinilor si este gata s se risipeasc
din cauza terenului alunecos, la îndemnul egumenului Stahie, a zidit în
apropiere o nou mnstire
cu biseric i chilii pentru clugri. Biserica,
închinat Sfântului Ierarh Nicolae, destinat drept necropol voievodal, a fost
sfinit în prezena domnului, înainte de anul 1465.
în anul 1465,mama voievodului, simindu-i sfâritul
doamna Oltea,
aproape, a fost de Cuviosul Stahie cu numele de monahia Mria.
clugrit
Apoi, rposând în acelai an, a fost îngropat în cripta bisericii de soborul
prinilor. La slujba prohodului au luat parte însui marele domn, mitropolitul
Teoctist i toi dregtorii Moldovei. Dup un an a rposat i soia voievodului,
Evdochia, i a fost aezat de arhimandritul Stahie în aceeai cript.
Aa s-a nevoit egumenul Stahie pân în anul 1472, înnoind în întregime
Mnstirea Probota i întrind în obte dragostea i râvna celor dumnezeieti.
Apoi, lsând egumen în locul su pe unul din ucenici, a fost mai muli ani
printe duhovnicesc, povuind pe numeroi clugri i mireni.
calea mântuirii
Cci era duhovnic vestit în toat Moldova i avea muli ucenici prin mnstiri,
ceti i sate.
Deci, ajungând la sfâritul vieii sale, Cuviosul Stahie a dat tuturor

srutarea cea mai de pe urm, apoi i-a încredinat sufletul cu pace în braele
lui Hristos.
45
Arhiva i pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Putna; Prof. V. Brtulescu, art. cit., p. 460-
510; Pr. Dimitrie Dan, Mnstirea i comuna Putna, Bucureti, 1905, p. 77-78
CUVIOSUL IACOB IEROMONAHUL

Mnstirea Putna
(secolul XV)
Cuviosul ieromonah Iacob face parte dintre vestiii duhovnici i dascli ai
Mnstirii Neam din secolul XV, unde se nevoise în anii tinereii ca ucenic al
renumitului dascl Gavriil marea lavr, el a scris câteva cri
Uric. în
patristice drept mângâiere i hran duhovniceasc pentru clugri.
Venind la Mnstirea Putna, în anul 1470, ca dascl i duhovnic al
întregii obti, ieromonahul Iacob a continuat aceeai sfânt ascultare, formând
duhovnicete zeci de clugri tineri. Dându-se pe sine pild tuturor, îi
deprindea mai ales smerenia, ascultarea i rugciunea, hrnindu-i cu cuvintele
cele mai dulci decât mierea ale Sfinilor Prini. Cci ieromonahul Iacob era
învat în scrierile filocalice i devenise iscusit caligraf.
Cunoscându-1 de aproape i cinstindu-1 pentru nevoina sa, voievodul
tefan cel Mare i-a cerut s-i scrie un sbornic cu viei de sfini i martiri pe
lunile aprilie-iunie pentru obtea Mnstirii Putna, pe care îndat 1-a svârit.
Pe una din paginile crii, ieromonahul Iacob scria: „Drept mritorul i de
Hristos iubitorul Io tefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al rii
Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a poruncit s se scrie acest sbornic pentru
mnstirea sa din Putna, în timpul arhimandritului Ioasaf egumenul, cu mâna
46
mult pctosului ieromonah Iacob, în anul 1474, mai 20" .
Acest cuvios duhovnic a ajutat mult la întemeierea obtii i colii de la

Mnstirea Putna, fiind unul din cei mai alei dascli i caligrafi. Deci,
scriind i alte câteva cri i lsând în urm mai muli ucenici, i-a dat sufletul
în mâinile Domnului ctre sfâritul secolului XV.
CUVIOSUL GHERONTIE IEROSCHIMONAHUL

Egumen al Mnstirii Humor
(secolul XV)
Mnstirea Humor, zidit la începutul domniei lui Alexandru cel Bun, a

fost secole de-a rândul, alturi de celelalte mnstiri româneti, o aleas vatr
de trire duhovniceasc în Moldova de Nord.
Mss. nr. 31/571/551, fila 30 v., Biblioteca Mnstirii Putna

In timpul domniei lui tefan cel Mare, Mnstirea Humor ajunsese renu-
mit mai egumenul Gherontie. Acest cuvios printe se numra printre
ales sub
sfetnicii de tain ai marelui domn. în tinereile sale a fost ucenic al Cuviosului
Daniil Sihastrul, pe când acesta se nevoia în Schitul Laura- Rdui. Apoi,
învrednicindu-se de darul preoiei i nevoindu-se mai muli ani în Mnstirea
Humor, a ajuns egumen al acestui sfânt lca, înainte de anul 1470.
Egumenul Gherontie, devenind duhovnic atrgea
vestit în partea locului,
la mnstirea sa nu puini credincioi, preoi i clugri, pe care îi întrea în
dreapta credin i îi povuia pe calea mântuirii. Unii din fiii si duhovniceti
au ajuns mai târziu preoi buni, sihastri i clugri iscusii.
Sub egumenia acestui cuvios printe, Mnstirea Humor a trit o epoc
de aleas înflorire spiritual. Obtea sa numra peste 40 de monahi, dintre
care unii erau buni nevoitori, duhovnici, dascli i caligrafi. In coala acestei
mnstiri se pregteau, de asemenea, tineri pentru preoi i cântrei la sate.
Domnul Moldovei, vzând viaa egumenului Gherontie, adeseori îl
cerceta i îi cerea sfatul. Apoi, vzând biserica lipsit de unele lucruri, a
înzestrat acest lca închinat Adormirii MaiciiDomnului cu multe danii i
obiecte de cult. Cel mai mare dar fcut de tefan cel Mare Mnstirii Humor
a fost vestitul Tetraevanghel scris, la porunca sa, de ieromonahul Nicodim din
Mnstirea Putna, la 17 iunie, 1473, pe care domnul 1-a dat în mâinile
Cuviosului Gherontie. Pe coperta acestei cri, caligraful a pictat pe tefan
Voievod în genunchi, oferind Maicii Domnului dania sa. Acest Tetraevanghel
a fost pstrat de egumenul Gherontie i de urmaii si cu mare sfinenie pân
în zilele noastre, ca un odor din cele mai de pre pe care l-au creat i adpostit
evlavioii clugri din mnstirile româneti.
Spre sfâritul secolului XV, Cuviosul Gherontie, egumenul Mnstirii
Humor, i-a svârit cltoria acestei viei, dându-i sufletul cu pace în braele
Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
CUVIOSUL ANASTASIE DASCLUL

Mnstirea Moldovia
(tl490)
Cuviosul ieroschimonah Anastasie a fost cel mai vestit egumen, dascl

i printe duhovnicesc al Mnstirii Moldovia, din a doua jumtate a
secolului XV.
Originar din inutul Sucevei, a luat din tineree jugul lui Hristos,
clugrindu-se în Mnstirea Moldovia. Aici a învat de la cuvioii clugri
i dascli ai mnstirii, atât cunotina crii i scrierea de manuscrise, cât mai
ales buna nevoina, postul, privegherea de noapte, cugetarea la cele
dumnezeieti i neîncetata rugciune. Apoi, învrednicindu-se de darul preoiei,
a ajuns printe sufletesc al multor clugri i credincioi din partea locului.
1462-1490, Cuviosul Anastasie a fost egumen al Mnstirii
între anii
Moldovia, renumit ctitorie a lui Alexandru cel Bun din anul 1402. era aa i
de iscusit povuitor al clugrilor, c
muli sihastri i tineri de prin sate s-au
adunat în jurul su. Unii deprindeau de la el meteugul rugciunii lui Iisus, al
tcerii i al smeritei cugetri. Alii învau scrierile Sfinilor Prini, iar alii
invau s traduc din limbile greac i slavon i s copieze cri de slujba,
spre lauda Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Numele egumenului Anastasie
ajunsese cunoscut pân la marele domn tefan Vod al Moldovei. Acesta îl
avea printre cei dintâi rugtori ai si, învrednicindu-1 de numeroase danii
pentru întreinerea i hrana smeriilor clugri.
Cuviosul Anastasie era i un iscusit caligraf, „cel mai vechi cunoscut
pân acum la Mnstirea Moldovia". A format, de asemenea, mai muli
ucenici caligrafi, organizând la Moldovia una dintre cele mai renumite coli
de caligrafi din Moldova, alturi de Mnstirile Neam i Putna.
Aa nevoindu-se Cuviosul Anastasie, dasclul i egumenul, i bineplcând
lui Dumnezeu, s-a strmutat la ceretile lcauri în anul mântuirii 1490, lsând
la Moldovia o obte cu numeroi clugri 47 .
SIHASTRII DE PE VALEA SUCEVIEI

Mnstirea Sucevia
(secolul XV)
Pe valea pârâului Sucevia, ce izvorte din Muntele Obcina Mare, s-au

nevoit cuvioi sihastri înc din secolul XIV. în tradiia locului se spune c, pe
Ia mijlocul secolului XV, se osteneau în pdurile neumblate ale Suceviei
câiva sihastri iubitori de Hristos. Drept chilii aveau mici bordeie din
:runchiuri de copaci acoperite cu pmânt. De asemenea, i biserica în care se
rugau era tot din lemn.
""
Ioan Iufu, Mnstirea Moldovia - centru cultural important din perioada culturii române, în
._~ba slavon (secolele XV-XVIII), în rev. „Mitropolia Moldovei", nr. 7-8, 1963, p. 428-455; t.
=.i-v i C. Nicolescu, Mnstirea Moldovia, monografie, Bucureti, 1958
Apoi, înmulindu-se numrul sihastrilor, s-a vestit peste tot sfinenia vieii
lor. Auzind de aceasta o femeie credincioas din partea locului i dorind s-i
împlineasc un canon al tinereii sale, s-a obligat înaintea cuvioilor sihastri s
care piatr cu crua pentru zidirea unei biserici mari, în locul celei de lemn.
Astfel, timp de 30 de ani, smerita femeie a crat singur tot materialul necesar
pentru zidirea unei mnstiri din piatr. Pe când biserica era deja zidit,
fericita aceasta s-a mutat la Hristos, iar cuvioii clugri s-au îndatorat s o
pomeneasc neîncetat la sfintele lor rugciuni.
Aceasta a fost cea dintâi sihstrie pe valea pârâului Sucevia, înlat în a
doua jumtate a secolului XV, iar sihastrii de sub Obcina Mare au fost primii
nevoitori din schit. în acest sfânt lca au trit sihastri alei, împodobii cu
multe fapte bune, precum smerenia, tcerea i neîncetata rugciune. Numele
lor uitate de oameni au rmas scrise în cartea veniciei. împrejurul acestei
sihstrii se ne voiau pustnici anahorei foarte sporii în cuvioie. Ei coborau în
schit numai Duminica, pentru a primi Sfintele Taine, apoi se urcau din nou la
bordeiele lor. Mai târziu, risipindu-se aceast sihstrie, s-a reînnoit Ia

48
începutul secolului XVI, prin Cuviosul Calistrat Sihastrul .
Dimitrie Dan, Mnstirea Sucevia, Bucureti, 1923, p. 6-8

SFINI I CUVIOI
din secolele XV-XVI
.
CUVIOSUL SIMEON SIHASTRUL

întemeietorul Mnstirii Pângrai
(secolul XV) 1
Acest renumit sihastru s-a nevoit mai întâi în obtea Mnstirii Bistria.
Apoi, auzind despre Cuviosul Iosif cu cei 17 ucenici ai si, care se nevoiau în
desvârit ascez pe Muntele Bisericanilor din apropiere i dorind s le
urmeze viaa, s-a retras cu doi ucenici pe valea pârâului Pângrai, într-o mica
poian lâng Muntele Pru. Acolo i-a fcut chilie de lemn i pmânt i a
sihstrit în aspr nevoin i iubire de Dumnezeu 29 de ani, agonisind multe
fapte bune i mai ales rugciunea, lacrimile i darul înaintevederii
Astfel, numelei faptele Cuviosului Simeon s-au fcut cunoscute tuturor
i însui marelui domn tefan al Moldovei, care îl cinstea ca pe un mare
rugtor al su i
rii, alturi de Sfântul Daniil Sihastrul. în anul 1461,
al
venind tefan Voievod la Mnstirea Bistria i auzind fericitul Simeon, c

rugtorul su, nu are biseric s
se roage lui Dumnezeu cu ucenicii si, a
trimis pe pârclabul de la Târgu Pietrei cu meteri i bani i a înlat în Poiana
lui Simeon o biseric de lemn cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie,
alturi de chilia cuviosului. Mult vreme, acest schit s-a numit „Schitul lui
Simeon", iar mai târziu, „Mnstirea Pângrai".
în aceast sihstrie s-a nevoit Cuviosul Simeon pân în anul 1476,
ludând neîncetat pe Dumnezeu, rugându-se pentru domn i ar i învând pe
credincioi calea mântuirii. Iar în acest an, datorit luptelor de la Rzboieni,
muli oameni, fugind în pduri de frica pgânilor, erau odihnii
cu turcii, i
osptai de Cuviosul Simeon în schitul su. Dar, vzând marele sihastru c
turcii ard i jefuiesc satele i mnstirile, a prsit schitul su i, luându-i
ucenicii, a trecut în Transilvania i s-a stabilit la Mnstirea Caiva din Munii
Gurghiului. Mai trind puin vreme i bineplcând lui Dumnezeu, s-a svârit
cu pace acolo, la adâncul btrâneilor i a fost îngropat cu cinste de ucenici.
Auzind de adormirea Cuviosului Simeon în Transilvania, tefan cel Mare
mult pentru el, cci îl iubea ca pe un adevrat sfânt i rugtor al
s-a întristat
su. Deci „dup ce s-au întors turcii i s-a potolit vrajba robiei i s-a fcut
pace, atunci a trimis tefan Voievod i i~au adus sfintele lui moate într-o
Pomelnicul cîitoricesc al Mnstirii Pângrai; Carte cu multe adunturi din scripturi, mss.
1
nr.
:•'.
9i din biblioteca Mitropoliei Olteniei, anul 1808, scris la Mnstirea Agapia Veche de monahul
Mr'iodie; Ierom. Ioanichie Blan, Sfini români..., op. cit., p. 315
racl cinstit i le inea în vistieria sa cu cinste (în cetatea de scaun a Sucevei).
Apoi, luând o parte din sfintele lui moate, le-a poprit (oprit) pentru
blagoslovenie, i cu aromate cu bune miresme i cu tmâie le tmâia
totdeauna, spre credina i buna întrire a blagocestiei (evlaviei) domniei sale;
iarmai vârtos pentru dragostea i cldura duhovniceasc ce o avea mai înainte
ctre dânsul. Iar rmia
sfintelor lui moate, cu cuviin sfinit i cu cinste,
le-a îngropat în cetatea Sucevei...".
Aceasta este pe scurt viaa i nevoina Cuviosului Simeon Sihastrul, ale
crui moate au fost mult vreme venerate ca fctoare de minuni i ajuttoare
în primejdii, atât pentru domnii Moldpvei, cât i pentru binecredincioii
cretini.
Preacuvioase Printe Simeon, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
ARHIMANDRITUL GRIGORIE
Mnstirea Bistria - Neam
(1490-1500) 2
Arhimandritul Grigorie a fost unul din marii egumeni ai Mnstirii

Bistria. El a crescut de mic în obtea acestei lavre, ca ucenic al egumenului
Eustatie (1455-1460), de la care a învat frica de Dumnezeu i buna
nevoina. învtura crii precum i limbile greac i slavon le-a învat la
coala de grmtici care funciona aici, ajungând dascl priceput i duhovnic
al mnstirii.
Pentru sfinenia vieii sale, Cuviosul Grigorie a fost ales în anul 1490
egumen al Mnstirii Bistria, pe care o povuiete duhovnicete 10 ani. Era
cinstit i cutat de toi, fiind înelept la i blând la suflet i nu era alt
cuvânt
duhovnic în lavr mai iscusit ca dânsul. Pentru aceea era numrat între
sfetnicii de tain ai lui tefan celMare. La îndemnul acestui egumen,
voievodul înmormânteaz la Bistria pe fiul su, Alexandrei (1493), i tot la
îndemnul lui zidete aici o mrea
clopotni (1498), doneaz dou clopote i
face numeroase danii rugtorilor si.
în timpul egumeniei sale, viaa duhovniceasc din mnstire s-a reînnoit
mult. Dintre ucenicii si a ridicat dascli învai, egumeni i duhovnici buni,
cutai, atât de clugri, cât i de mireni. A încurajat mult viaa isihast din
partea locului, ajutând la închegarea sihstriei Cuviosului Iosif de pe Muntele
1
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, I, op. cit., p. 274
SFINI I CUVIOI DIN SECOLELE XV-XVI 133
Bisericanilor i a sihstriei Cuviosului Simeon de la Pângrati. A dat ajutor,

de asemenea, la întemeierea Mnstirii Tazlu, trimiând acolo câiva clugri
i duhovnici alei.
Ajungând la sfâritul vieii, Cuviosul egumen Grigorie a primit îngerescul
chip al schimniciei i s-a svârit cu pace la începutul secolului XVI.
CUVIOSUL EFREM IEROSCHIMONAHUL

Egumen Mnstirii Vorone
al
(secolele XV-XVI) 3
Ieroschimonahul Efrem era unul din ucenicii apropiai ai Sfântului Daniil

Sihastrul. El s-a format duhovnicete lâng chilia acestui cuvios de la Putna,
în preajma cruia s-a nevoit în anii tinereii. Apoi, stabilindu-se în sihstria
Voroneului, a primit darul preoiei i slujea cu credin i osârdie Biserica lui
Hristos. In obte era iubit de toi, mai ales pentru smerenia i ascultarea lui
c
fa de Sfântul Daniil, niciodat nu ieea din cuvântul btrânului i toate le
fcea cu binecuvântare.
Dup anul 1480, egumenul Misail, retrgându-se la linite, a încredinat
obtea Mnstirii Vorone ieroschimonahului Efrem. Timp de aproape zece
ani, noul egumen a povuit cu mult pricepere aceast aleas sihstrie,
îndemnând, sftuind i fcându-se tuturor pild de rbdare i statornicie. A
dezvoltat înc coala de caligrafi din mnstire i a purtat o deosebit grij de
Sfântul Daniil ce sihstrea alturi de mnstire.
Acest cuvios egumen fcea parte dintre sfetnicii lui tefan cel Mare i era
multora dascl i printe duhovnicesc. Tot el s-a învrednicit, în anul 1488, s
vad la Vorone o nou biseric de piatr, înlat de marele domn în cinstea
Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Apoi, cu sfat de obte numindu-se Cuviosul Daniil stare al Mnstirii
Vorone, egumenul Efrem îi era întru toate asculttor, pân ce cuviosul s-a
mutat Ia ceretile lcauri. Deci, mai trind câiva ani dup mutarea lui i
bineplacând lui Dumnezeu, în primii ani ai secolului al XVI-lea s-a svârit cu

pace i Cuviosul Efrem ieroschimonahul, lsând în Vorone peste 60 de
monahi.
3
1. Bogdan, Documentele lui tefan cel Mare, voi, I, Bucureti, 1913; Pr. prof. Peiru Re
an. cit., loc. cit., p. 227-240
CUVIOSUL PALADIE TAHIGRAFUL

Mnstirea Putna
(secolele XV-XVI)
Acest clugr un mare caligraf format în coala
iubitor de Hristos a fost
Mnstirii Putna 4 Dup ce deprinse bine nevoina cea duhovniceasc,
.
arhimandritul Ioasaf, egumenul Putnei, 1-a dat s învee meteugul caligrafiei

i al împodobirii crilor bisericeti de la vestiii dascli adui din Mnstirea
Neam: Nicodim ieromonahul, Casian monahul, Chiriac i alii. Astfel, în
puin vreme, smeritul monah Paladie a ajuns scriitor i pictor vestit. era în i
toate înelept, cuvios i iubitor de Dumnezeu. Cunotea bine învturile
Sfinilor Prini i era bun povuitor în obte i iubit de toi. Iar pentru c
i frumos, i se spunea „tahigraf", adic „iute scriitor".
scria foarte repede
Cunoscându-1 bine tefan cel Mare, ctitorul mnstirii, i auzind despre
nevoina lui, în anul 1488 i-a poruncit s-i scrie un Tetraevanghel pentru
Mnstirea Putna. Iar Cuviosul Paladie, îndat scriindu-1, 1-a împodobit cu
alese miniaturi i icoane, spre slava lui Hristos i bucuria marelui domn. La
sfâritul monahul Paladie face aceast însemnare: „Dreptmritorul
crii,
Domn tefan Voievod, Domn a toat ara Moldovei, a fcut, a scris i a
Io
ferecat acest Tetraevanghel Mnstirii sale din Putna în al 32-lea an al
domniei sale, fiind arhimandrit Paisie Scurtul, prin mâna mult pctosului
tahigraf Paladie, în anul 1488. i s-a început în luna septembrie 3, i s-a
sfârit în martie 23"
5
.
Scriind i alte cri ale dumnezeietilor Prini cu învturi filocalice i

svârind bine cltoria acestei viei, Cuviosul Paladie s-a strmutat cu pace la
ceretile lcauri, ctre începutul secolului XVI.
CUVIOSUL SPIRIDON MONAHUL

Mnstirea Putna
(secolele XV-XVI)
Monahul Spiridon a fost unul din caligrafii iscusii, formai în coala

Mnstirii Putna. Dasclul su a fost însui arhimandritul Paisie egumenul,
vestit tahigraf i miniaturist. De la el a învat, atât nevoina cea duhovni-
4
Ibidem
5
Pr. Dimitrie Dan, op. cit. p. 70-71
ceac, în smerenie, în trezvie i în plcere de Hristos, cât i meteugul

copierii de cri. i era Cuviosul Spiridon foarte osârdnic la cele sufleteti, la
rugciune i post, la tcere i ascultare, iar în caligrafie era neîntrecut.
Auzind de aceasta, btrânul i fericitul ctitor tefan cel Mare a poruncit
cuviosului Spiridon, în ultimul an al domniei sale - 1504 -, s-i scrie un
Tetraevanghel pentru Mnstirea Putna. Dar, rposând dup câteva luni tefan
Voievod, cartea a fost terminat în anul 1506 i apoi ferecat în argint de fiul
su, Bogdan Voievod, i dat Mnstirii Putna în anul 1507. La sfâritul
Evangheliei lui Ioan, Cuviosul Spiridon scrie aceast frumoas însemnare:
„Cu bunvoina Tatlui i ajutorul Fiului i svârirea Sfântului Duh,
dreptmritorul i de Hristos iubitorul Domn Io tefan Voievod, cu mila lui
Dumnezeu Domn al rii Moldovei, care, aprins fiind de dorul dumnezeiesc
i fiind iubitor de cuvintele lui Hristos, a început bucuros acest
Tetraevanghel Mnstirii sale din Putna, unde este hramul Adormirii
Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu, i într-acesta 1-a gsit moartea i n-a
apucat s o sfâreasc. Deci dar fiul sau, Bogdan Voievod, cu mila lui
Dumnezeu Domnul rii Moldovei, a ferecat-o i sfârind-o pentru sufletul
întru sfinenie rposatului su printe tefan Voievod i pentru sntatea i
6
mântuirea sa. (1507, mai 5)" .
Acest smerit nevoitor i caligraf a fost dascl în coala Mnstirii Putna,

formând mai muli ucenici i scriind i alte câteva cri, care s-au înstrinat în
curgerea anilor. Deci, mult ostenindu-se i svârind cltoria acestei viei,
Cuviosul Spiridon s-a mutat cu pace la cele venice, în primele decenii ale
secolului XVI.
CUVIOSUL IOAN MONAHUL

Mnstirea Vorone
(secolele XV-XVI)
Smeritul nevoitor Ioan, venind de mic în mnstire, era unul din ucenicii
de chilie ai Sfântului Daniil Sihastrul, împlinind cu mare osârdie aceast
ascultare mai mult de cincisprezece ani. El povuia pe credincioi la chilia
marelui sihastru, ajuta pe cei bolnavi care veneau pentru vindecare, aducea
cele de nevoie pentru hran, iar la timpul cuvenit mergea la biseric i era
tuturor iubit pentru blândeea lui.
'Arhiva i Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Putna-, Pr. Dimitrie Dan, op. cit., p. 69-81
Ajungând la vârsta de 18 ani, a fost fcut clugr, luând jugul lui Hristos
cu îndemnul i „cu rugciunile sfânt printelui nostru Daniil cel Nou...".
Cci, fiind iubit foarte cuviosului, neîncetat se ruga pentru dânsul i îl
povuia pe calea mântuirii. Rposând dasclul i printele su duhovnicesc,
monahul Ioan se îndeletnicea cu scrierea crilor bisericeti, cci era un bun
caligraf. Mai târziu s-a nevoit un timp la Mnstirea Probota, apoi a fcut
câiva ani ascultare pe lâng mitropolitul Grigorie Roea (f 1570), cu care a
fost dimpreun ucenic al Sfântului Daniil.
Dintre crile copiate de monahul Ioan, se numr i o carte cu coninut
patristic, „Cuvintele Sfântului Efrem irul", pe care smeritul caligraf o scrie
prin anul 1550 pentru mnstirea de metanie. în însemnarea de pe carte scrie:
„...cu mitropolitului Grigorie... am dorit din inim i am dat din
învtura
dreapta mea agonisit i am fcut aceast carte, numit a Sfântului Efrem, i
am dat-o la Mnstirea Voroneumi unde din fraged tineree i din
. . .
copilrie m-am fgduit lui Dumnezeu, cu rugciunile sfânt printelui nostru

7
Daniil cel Nou i unde am primit mântuitorul i îngerescul cin ..." .
Deci, retrgându-se la metanie i mai trind puini ani, s-a strmutat cu

pace la ceretile lcauri.
CUVIOSUL CALISTRAT SIHASTRUL

Mnstirea Sucevia
(secolele XV-XVI) 8
Ieroschimonahul Calistrat era unul din ucenicii Sfântului Daniil Sihastrul

pe când acesta se nevoia la Mnstirea Vorone. Deci, dup ce deprinse de la
dasclul su meteugul luptei duhovniceti, ieroschimonahul Calistrat se
retrage pe valea pârâului Sucevia, unde se nevoiau câiva clugri retrai de
lume, i aici a sihstrit cuviosul în plcere de Dumnezeu muli ani de zile.
Rspândindu-se vestea despre acest fericit sihastru, s-au adunat în jurul
su mai muli clugri iubitori de linite. îns nu aveau biseric s
svâreasc cele sfinte, cci erau sraci i deprtai de sate. Dar, cu rugciunile
Cuviosului Calistrat, s-a fcut o minune ca aceasta: „în toate Duminicile la
vremea Utreniei, adic la miezul nopii, se vedeau fclii multe aprinse, preoi
i diaconi preaminunai care cântau canonul învierii lui Hristos deasupra unei
1
Ibidem, p. 235
3
Dimitrie Dan, op. cit., p. 8-9 i 101
poienie". Atunci, cuviosul a fcut în acea poian o mic biseric de lemn cu

hramul învierii Domnului i, adunând pe toi sihastrii din partea locului, a
întemeiat Schitul Sucevia, spre sfâritul secolului XV.
Acesta este al doilea schit de pe valea pârâului Sucevia, numit la început
„Sihstria lui Calistrat". Primul egumen al acestei sihstrii a fost însui
întemeietorul ei, ieroschimonahul Calistrat, sihastru i duhovnic vestit în
nordul Moldovei. Fericitul Calistrat avea înc darul rugciunii, al înainte -
vederii i al izgonirii duhurilor necurate din oameni, fiind cinstit de toi ca
fctor de minuni. Apoi, svârindu-i cltoria acestei viei, s-a mutat cu
pace în ceata cuvioilor prini, lsând la Sucevia o obte aleas cu peste 30
de clugri.
Mai târziu, zidindu-se din nou biserica Mnstirii Sucevia (1583-1586),
Cuviosul Calistrat a fost pictat pe peretele de apus al pridvorului, precum se
vede i astzi.
CUVIOSUL PAISIE ARHIMANDRITUL

Al doilea egumen al Mnstirii Putna
(fl502) 9
Acest arhimandrit, numit „Paisie cel Scurt", a fost al doilea egumen al

Mnstirii Putna. El îi avea metania tot la Mnstirea Neam. Apoi, venind la
ctitoria lui tefan cel Mare în anul 1470, odat cu egumenul Ioasaf, dup
moartea acestuia a fost ales de sobor printe duhovnicesc în locul su. i a
povuit Mnstirea Putna cu mult înelepciune timp de 26 de ani, începând
din vara anului 1476.
Egumenul Paisie a continuat întru toate i a desvârit opera
duhovniceasc a înaintaului su. Sub egumenia lui s-a meninut în obte
aceeai înalt trire evanghelic în Hristos, în dragoste i ascultare. De
asemenea, s-au dezvoltat aici, în chip deosebit, colile de caligrafi, de
grmtici i de muzic bisericeasc, fcând din Mnstirea Putna una din cele
mai vestite lcauri mnstireti de laud lui Dumnezeu i de cultur teologic
din Moldova, alturi de Neam, Bistria i Moldovia. Aici se copiau i se
împodobeau, de mâna smeriilor clugri, numeroase cri de slujb i de
învtur patristic, cum a fost Tetraevanghelul scris de ieromonahul
Dimitrie Dan, Mnstirea i comuna Putna, Bucureti, 1905; Arhiva i Pomelnicul

9
Prof.
Mnstirii Putna, M. Costchescu, op. cit., prof. Victor Brtulescu, art. cit., loc. cit., p.
.:::oncesc al
-V-510; Prof. Petru Rezu, colile de la Mnstirea Putna.,,, p. 511-582
Nicodim (1473), Tetraevanghelul scris de monahul Paladie (1489), Mineiele
copiate „cu mâna pctosului Casian" monahul (1467), Scara Sfântului Ioan
Scrarul, de monahul Vasile (1471-1472), Predicile Sfântului Ioan Gur de
Aur, scrise de monahul Chiriac (1470) i multe altele care s-au pierdut i
înstrinat.
Aici a cântat i a compus marele protopsalt Eustatie monahul acele
frumoase manuscrise de muzic psaltic, sub îndrumarea egumenului Paisie.
In coala de grmtici, care funciona aici, s-au scris de clugri, la porunca
lui tefan cel Mare, Cronica i Analele Putnene. Tot în aceast coal învau,
de Ia dasclii mnstirii, candidaii de preoi din toate satele Moldovei de

Nord, deprinzând, pe lâng cunotinele teologice i cântarea bisericeasc, i o
aleas formare duhovniceasc necesar unor buni pstori de suflete.
Aceast intens lucrare duhovniceasc i cultural de la Putna se
desfura sub povuirea i supravegherea^ permanent a cuviosului egumen
Paisie, ajutat de duhovnicii, dasclii i toi clugrii din obtea sa. Sub
egumenia lui, Mnstirea Putna a trit epoca cea mai luminoas i mai rodnic
din toat istoria ei. Acum se aflau la Putna, pe lâng dascli de teologie,
caligrafi i protopsali, i renumii duhovnici, care învau poporul dreapta
credin i frica de Dumnezeu. La duhovnicii Mnstirii Putna se spovedeau,
atât episcopii, preoii i credincioii de la sate, cât i dregtorii din sfatul rii
i însui marele domn tefan „cel Bun i Sfânt". Negreit, arhimandritul
Paisie, egumenul Putnei, i-a fost mult vreme duhovnic i sfetnic de tain,
alturi de Cuviosul Daniil Sihastrul de la Vorone. Pe lâng acestea, slujbele
de la Putna, cu sobor de zeci de preoi i cu neîntrecui protopsali, unde

asistau adesea domnul rii cu sfetnicii si, fceau din aceast mnstire un
mic Bizan în Moldova de Nord.
Cuviosul Paisie, egumenul, s-a dovedit i un vrednic înnoitor al ctitoriei
lui tefan cel Mare. C, arzând mnstirea „de istov", în anul 1484,
arhimandritul Paisie, ajutat de însui domnul Moldovei, a reînnoit acoperiul
bisericii, a zidit noi chilii i a adugat i alte îmbuntiri, devenind astfel un
adevrat ctitor al acestui sfânt lca.
Dup o neobosit i nevoin duhovniceasc, timp
jertfa de peste 26 de
ani, Cuviosul Paisie, Arhimandritul i egumenul Mnstirii Putna, i-a dat
sufletul în mâinile lui Dumnezeu, la 15 februarie, 1502, lsând în urm o
obte numeroas de clugri cu o rânduial monahal din cele mai

înfloritoare.
CUVIOSUL EUSTATIE PROTOPSALTUL

Mnstirea Putna
(secolele XV-XVI) 10
Cuviosul monah Eustatie a fost cel mai mare protopsalt al secolului XVI,
cunoscut în mnstirile din Moldova. Se crede c era cu metania din
Mnstirea Neam. Apoi, venind la Putna cu arhimandritul îoasaf, a cântat
slujba sfinirii bisericii, la 3 septembrie, 1470, în prezena marelui ctitor, a
celor 64 de slujitori i
a zeci de mii de credincioi.
ducea o nevoin cu totul aleas, în post, în rugciune i
Fericitul Eustatie
in negrit bucurie a Duhului Sfânt. Din aceast duhovniceasc bucurie a
inimii sale izvorau acele cuvioase cântri bisericeti de laud lui Dumnezeu,
care au mângâiat inimile clugrilor i au împodobit slujbele din biserica
Mnstirii Putna aproape o jumtate de secol. Acest vestit protopsalt avea i
mult învtur de carte. Cunotea bine limbile greac i slavon i tia toate
cântrile compuse de marii sfini i protopsali bizantini i atonii, ca: Ioan
Damaschin, Roman Melodul, Ioan Cucuzel i muli alii. El nu numai c
executa frumos cântrile bisericeti pe muzic psaltic, dar i compunea
personal pe note unele stihuri, mrimuri, heruvice i axioane. Era înc i
iscusit caligraf, copiind mai multe cri de psaltichie pe care apoi le
împodobea cu alese miniaturi.
Dintre toate acestea se mai pstreaz astzi, în biblioteca Mnstirii
Putna, un singur Irmologhion copiat de mâinile sale la sfâritul secolului XV.
Unele din cântri, care sunt compoziii personale, poart titlul „Facerea lui
Eustatie". Celelalte cri copiate de el au ajuns în posesia ucenicilor si i s-au
pierdut cu timpul.
Protopsaltul Eustatie a fost unul din cei dintâi dascli ai „colii de
gramatic" din Mnstirea Putna, întemeiat dup anul 1470 din porunca lui
tefan cel Mare. El preda clugrilor gramatica muzicii psaltice i cântrile pe
cele opt glasuri, fiind numit de ucenicii si „ritor, domesticus, dascl i
protopsalt". Numele su se fcuse cunoscut în toate mnstirile din Moldova
i la curtea marelui voievod, care îl preuia în chip deosebit i adeseori venea
la Putna s-1 asculte cum laud pe Dumnezeu. Era cunoscut, de asemenea, în
mnstirile din Athos i era numrat printre cei mai vestii protopsali ai
Patriarhiei de Constantinopol, cu numele de „Eustatie de la Putna".
10
Arhiva i Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Putna; Prof. V. Brtulescu, art. cit.,
.Mitropolia Moldovei", p. 460-510; Pr. Prof. Petru Rezu, colile de la Mnstirea Putna, în
-r. M. M., 1966, nr. 7-8, p. 511-522
Timp de peste 40 de ani cât s-a nevoit la Mnstirea Putna, Cuviosul
Eustatie a crescut duhovnicete ca la o suta de ucenici monahi i preoi de
sate, dintre care cei mai muli au ajuns vestii protopsali în mnstirile din
nordul Moldovei, la Episcopia Rduilor i la Mitropolia din Suceava. Acest
preacuvios printe s-a învrednicit s cânte, împreun cu ucenicii si, i slujba
înmormântrii marelui ctitor tefan Vod al Moldovei, la 2 iulie, 1504.
Deci, mai trind puin i bineplcând Mântuitorului nostru Iisus Hristos,
s-a strmutat la cele venice, pentru a cânta neîncetat cu îngerii mririle lui
Dumnezeu.
CUVIOSUL PALADIE SIHASTRUL

Mnstirea Putna
Schimonahul Paladie a fost în tineree ucenic al Sfântului Daniil Sihastrul.

Mai 1460, pe când Cuviosul Daniil sihstrea în petera din
înainte de anul
apropierea Mnstirii Putna, avea în jurul su câiva ucenici pe care îi înva
aspra ne voin pustniceasc i dragostea de Dumnezeu. Unul dintre acetia era
i schimonahul Paladie.
Mai târziu, strmutându~se Cuviosul Daniil la Vorone, s-a dus i acest
ucenic cu dânsul. Apoi, întemeindu-se Mnstirea Putna, schimonahul Paladie
i-a fcut o colib de lemn i pmânt pe valea pârâului Putna i sihstrea aici
în post i rugciune, slvind pe Hristos ziua i noaptea. împreun cu el se
nevoiau i ali sihastri din Mnstirea Putna. Dup orele de rugciune,
Cuviosul Paladie se îndeletnicea cu scrierea de cri bisericeti. Din acestea îi
câtiga, atât hrana i îmbrcmintea, cât i bucuria mrturisete pe Hristos.c
Cci era bun caligraf i vestit sihastru în partea locului, cunoscut i cinstit de
însui voievodul tefan cel Mare. Din crile scrise de el, se mai pstreaz la
Mnstirea Putna un singur ceaslov copiat în anul 1493, poate la cererea
marelui ctitor. Pe fila 181 scrie: „Aceast carte a fcut-o Paladie Sihastrul de
Putna".
Deci, bineplcând lui Dumnezeu i crescând duhovnicete mai muli
ucenici, Cuviosul Paladie Sihastrul de la Putna s-a strmutat la ceretile
lcauri în primele decenii ale secolului XVI.
11
Arhiva i Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Putna
CUVIOSUL CHIRIAC SIHASTRUL

Mnstirea Neamf
(secolele XV-XVI)
în pdurile seculare din jurul Mnstirii Neam s-au nevoit sihastri sfini
înc mai vestii sihastri
dinainte de întemeierea ei (secolul XIV). Unul din cei
nemeni, crui nume a ajuns pân astzi, a fost Cuviosul Chiriac
al
Ieroschimonahul, contemporan cu Sfântul Daniil Sihastrul.

Acest smerit nevoitor a trit mai întâi în obtea Mnstirii Neam, ca
duhovnic i dascl al rugciunii lui Iisus, fiind iubit i cutat de muli. Apoi,
retrgându-se la linite în muntele dinspre apus, care de atunci îi poart
numele, i-a fcut acolo o colib de lemn i pmânt i se nevoia singur în post
i rugciune, în frig i osteneal, suferind multe ispite de la diavoli. Mai
târziu,adunând câiva ucenici în jurul su, a construit o mic biseric de lemn
i acolo slujeau, se împrteau i slveau împreun pe Hristos. Aceast
aezare pustniceasc s-a numit „Sihstria lui Chiriac", iar muntele în care s-a
nevoit cuviosul cu ucenicii si se cheam pân astzi „Muntele lui Chiriac",
popular „Chiriacu".
Aa s-a ostenit Cuviosul Chiriac în acest munte peste 30 de ani, ajungând
fctor de minuni i înainte vztor. La btrâneile sale se adunaser muli
clugri în jurul sau. Ei se nevoiau în bordeie i chilii pustniceti, risipite în
tot muntele. Numai în srbtori, la sunetul unui clopot, se adunau prinii la
chilia btrânului i cântau împreun Utrenia i Sfânta Liturghie.

La XVI, Cuviosul Chiriac Sihastrul i-a dat sufletul în
începutul secolului
mâinile Domnului i a fost îngropat pe munte. Ucenicii si s-au nevoit fr
întrerupere în aceast sihstrie, dup aceeai rânduial, pân la întemeierea
Schitului Pocrov (1714).
CUVIOSUL EUFROSIN SIHASTRUL

Sihstria Agapia Veche
(secolele XV-XVI)
Puin mai afl o alt poian tot aa de
sus de poiana lui Agapie se
linitit, înconjurat de pduri seculare i strbtut de un mic pârâia.
Aceasta se numete „Poiana lui Eufrosin". Aici s-a nevoit muli ani de zile un
sihastru vestit, pustnicul Eufrosin, ucenicul Cuviosului Agapie. Petrecerea lui
era la fel de aleas ca i a dasclului su, iar numele lui se fcuse cunoscut
multor clugri iubitori de linite, care apoi i-au fost ucenici.
i chiliile Mnstirii Agapia
în timpul acestui cuvios, biserica cea dintâi
Veche ruinându-se urma unei alunecri de teren, pustnicul Eufrosin cu
în
ucenicii si au construit o alt biseric de lemn cu hramul „Minunea din
Colose a Arhanghelului Mihail". Aceast sihstrie era cunoscut i cu numele
de „Mnstirea lui Eufrosin" sau „Mnstirea Sfântului Mihail". Primul
egumen al noii sihstrii a fost însui pustnicul Eufrosin, care pstra întru totul
rânduiala lsat de Cuviosul Agapie. Peste sptmân, i mai ales în posturi,
clugrii se retrgeau în munte, unde se nevoiau în post i rugciune. Iar în
srbtori se adunau cu toii la biseric, ddeau laud lui Dumnezeu i primeau
Sfintele Taine.
Sub egumenia Cuviosului Eufrosin, sihstria zis „a lui Agapie" s-a
dezvoltat i mai mult, ajungând cunoscut pân la mitropolie i la domnul
Moldovei, mai ales pentru sfinirea vieii de aici. Cci în obtea sa nu era nici
vorb deart, nici tulburare, grij de cele pmânteti, ci permanent
nici
rugciune, tcere, paz a gândurilor, linite duhovniceasc, bucurie i
desvârit dragoste. Toi practicau rugciunea lui Iisus i se hrneau din
lucrul mâinilor lor.
Simindu-i sfâritul aproape, Cuviosul Eufrosin a dat ucenicilor si
srutarea cea mai de pe urm i s-a odihnit cu pace în ceretile lcauri, la
începutul secolului XVI. Iar trupul su bun mireasm

purttor de a fost
îngropat în livada sdit de el i de obtea numit „Livada Prinilor". In
sa,
acest loc s-au aezat secole de-a rândul nenumrai sihastri iubitori de Hristos
12
din Agapia i din împrejurimi .
SFÂNTUL IERARH NIFON

Mitropolitul rii Româneti
13
(f 1508)
a. Viaa
Acest fericit i prea înelept ierarh al Bisericii lui Hristos s-a nscut prin
anii 1435-1440 în Peloponez-Grecia, din prini binecredincioi. Dup ce
înva carte, se face clugr i se retrage la linite în Muntele Athos,
nevoindu-se în Mnstirile Cutlumu, Marea Lavr i Dionisiu. în anul 1483 a
12
Mnstirii Agapia, op. cit., p. 16-19; Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Agapia
Istoria
13
Vieile Sfinilor pe luna august în 11 zile; Sfini români..., op. cit., p. 338
fost ales mitropolit al Tesalonicului, pentru sfinenia vieii lui, ca cel mai
iscusit clugr atonit i pstor devotat de suflete din acea vreme. Aici
pstorete bine turma cea cuvânttoare trei ani de zile, învând pe toi frica
de Dumnezeu i dreapta credin. în anul 1486 este numit patriarh al
Constantinopolului, cea mai înalt treapt ierarhic în Biserica Ortodox.
Dup ce îndreapt pe calea cea bun pe muli cretini, monahi, preoi i
dregtori i îndeprteaz unele sminteli din Biserica lui Hristos, dup doi ani
este schimbat din scaunul patriarhal i se nevoiete în post i rugciune la un
schit întemeiat de el.
în jurul anului 1500, Sfântul Ierarh Nifon este adus i numit mitropolit al
rii Româneti de ctre domnul muntean Radu cel Mare. Timp de cinci ani s-a
ostenit mult s cluzeasc poporul dup învtura Sfintei Evanghelii,
sftuind, îndemnând, mustrând i zidind duhovnicete pe toi, de la domn pân
la credincioii de rând. Apoi a hotrât în sinod întemeierea a dou episcopii
noi în oraele Râmnicu- Vâlcea i Buzu i a rânduit peste tot pstori buni,
temtori de Dumnezeu i cu mult grij pentru turm.
în anul 1505, ivindu-se o grav neînelegere între marele ierarh i domnul
muntean, din cauza unei cstorii nelegitime, Sfântul Nifon s-a retras din
scaun i a plecat din nou în Muntele Athos, la Mnstirea Vatopedu.
Simindu-i aproape sfâritul, s-a dus cu ucenicul su la Mnstirea Dionisiu,
ca un necunoscut, i, dup puin timp, a adormit în Domnul, la anul 1508, 11
august, când se prznuiete în calendar.
între anii 1515-1517, moatele Sfântului Nifon au fost aduse în ara
Româneasc i au Mnstirea Dealu, iar la 16 august, 1517, Sfântul
stat la
Ierarh Nifon a fost canonizat laMnstirea Curtea de Arge de ctre Teolipt I,

patriarhul Constantinopolului, împreun cu Sinodul rii Româneti i cu toi
egumenii Muntelui Athos, care au luat parte la sfinirea frumoasei mnstiri
de la Arge.
în acelai an, 1517, moatele Sfântului Nifon au fost restituite Mnstirii
Dionisiu, restaurat integral de Vasile Lupu, Neagoe Basarab i Petru Rare.
Drept recunotin, atoniii druiesc capul i mâna dreapt a Sfântului Nifon
lui Neagoe Basarab, care le depune la ctitoria sa.

1. Fiind foarte învat i împodobit cu darul cuvântului i al smereniei,
când a intrat fericitul Nifon întâia oar înMuntele Athos, l-au întâmpinat fraii
i clugrii cu mult dragoste, iar arhimandritul Daniil, mai-marele Muntelui,
î-a zis:
- O, printe Nifon, m-am întiinat de la muli despre tine i m-am rugat
lui Dumnezeu s m
învredniceasc a te vedea mai înainte de moartea mea.
Iat, a auzit preabunul Dumnezeu rugciunea mea. Te rugm, deci, învei s
cele de folos pe fraii adunai aici.
- Preacuvioi prini, a rspuns el, nu sunt vrednic s
dau doctorii celor
sntoi, nici doctorilor iscusii, cci mai ales eu am trebuin de vindecare de
la ei.
- Printe Nifon, i-au rspuns atoniii, nu se cade s pstrezi
dumnezeietile cuvinte numai pentru tine, ci le împrteti i s altora, ca s
ne folosim cu toii.
Cerând Nifon i-a plecat capul în jos i a început
iertare de la ei, fericitul
a le gri cuvinte de mântuire, încât toi se minunau. Cci era atât de dulce i
înelept la vorbire, încât cei ce ascultau nu se puteau despri de el i uitau de
hrana cea trupeasc.
2. în anul 1483, murind mitropolitul Tesalonicului, toi episcopii, clericii
i monahii au ales pstor în loc pe fericitul Nifon de la Dionisiu. Deci, au
trimis doi episcopi cu scrisori la Mnstirea Dionisiu s-1 ia pe Sfântul Nifon.
Iar el le-a zis:
- Cine sunt eu, leneul i pctosul, s primesc pe grumazul meu cu totul
rnit un jug aa de greu? Eu am venit în locul acesta s linitesc i s m m
sfâresc: Deci, cum pot s fug de calea pocinei i s iau asupra mea grija
atâtor suflete, când abia îmi pot mântui sufletul meu cel pctos?
- Printe, au rspuns tesalonicenii, s nu te împotriveti dumnezeietii
hotrâri, c toi de obte, într-un glas, te cer pe tine a le fi pstor.
I-a spus i egumenul mnstirii:
- Du-te, cinstite printe, c aa este voia lui Dumnezeu sa înmuleti
talantul i s se mântuiasc muli prin tine, cci Domnul mi-a poruncit în
noaptea aceasta s nu-i împiedic calea ta!
La urm, supunându-se poruncii ascultrii, a rspuns Sfântul Nifon:

- Prinilor i fraii mei, fie voia Domnului, precum hotrâi, îns mare
primejdie îmi va urma de pretutindeni. De aceea, rugai-v Domnului pentru

mine!
3. Dup trei ani de pstorie a Mitropoliei Tesalonicului i apoi, ali patru
Ecumenice a Constantinopolului, Sfântul Ierarh Nifon a fost
ani, a Patriarhiei
chemat de Radu cel Mare, domnul rii Româneti, s pstoreasc mitropolia
de la Curtea de Arge, care i-a zis:
- M rog arhieriei tale s vii în Muntenia, s ne învei pe noi, c suntem
cu totul lipsii de învtur duhovniceasc, de pstori i învtori. Aici te vei
odihni i toi te vom primi cu bucurie. De astzi teavem povuitorul i

pstorul nostru, ca s ne învei calea mântuirii i s se fac orice vei porunci!
Sfântul Nifon a rspuns:
- Fiule Radu, îi laud socoteala cea bun; dar s dea Dumnezeu s-o ii
pân la sfârit. Orice voi face spre îndreptarea voastr, s-o primii cu
mulumire. Chiar tu, de vei grei, s
primeti duhovnicescul meu sfat, cci,
atunci când domnul rii va clca legea i va defima sfintele canoane, se face
mare cdere multora, pentru c
oamenii se pleac lesne spre lucrul cel ru.
La urm i-a adugat:
Tu, care ai stpânirea în mâinile tale, se cade s sftuieti pe toi supuii
ti i s pedepseti pe cei fr rânduial. S nu caui la fa nici la mare, nici
la mic i s faci judecat dreapt, care este de la Dumnezeu.
4. Pstorind Biserica i poporul binecredincios al rii Româneti timp de
cinci ani, în anul 1505, Sfântul Ierarh Nifon a plecat din nou la iubita lui
linite i smerenie din Muntele Athos, din cauza frdelegii fcute de domnul
muntean, cstorind pe sora lui cu un boier moldovean ce-i lsase femeia i
copiii. înainte de plecare a zis cu amrciune ctre domnul muntean:
- S tii c toat puterea mea este legea Bisericii, pentru care Domnul
meu i-a vrsat preasfântul Su sânge, ca s-o curee de tot pcatul i s-o
sfineasc. Ea va fi curat i sfânt prin lucrarea dumnezeietilor porunci, pe
care doresc s
le pzesc pân la sfâritul vieii mele. Nu voiesc pentru nevoile
mele nici bani, nu cer de la tine. Eu am fost

nici haine, nici vreo cinste
rânduit de Domnul ca s cert pe cei frdelege i nu vreau fiu prta la a ta s
frdelege, pentru c
nici o lege nu las. Eu m
voi duce unde va m m
îndrepta Domnul, îns voi vei muri în frdelege. Multe necazuri i dureri i
nenumrate rele vor veni peste voi. Atunci vei cuta, dar nu m
vei mai m
gsi în via!
Iar ctre fiul su duhovnicesc, Neagoe Basarab, pe care îl iubea foarte
mult, a zis:
- Vd, fiul meu, c mare pedeaps va veni peste locul acesta i vei fi în
primejdie i tu cu tot neamul tu. Dar Preamilostivul Dumnezeu te va pzi de
tot rul, de vei pzi poruncile pe care i le-am dat.Nu numai c te vei izbvi
de orice primejdie, ci i la mare cinste te vei ridica i se va vesti numele tu
în toate prile. Dar s-i aduci aminte de mine, printele tu duhovnicesc. Iar
eu, de voi avea îndrzneal ctre iubitorul de oameni Dumnezeu, îl voi ruga
pentru tine.
Apoi 1-a binecuvântat i 1-a srutat. La fel a fcut cu tot clerul i poporul
iubitor de Hristos. Cci i-a adunat pe toi în biseric, le-a dat cel de pe urm
cuvânt de învtur, i-a binecuvântat cu lacrimi în ochi i, luându-i ucenicii
si, Macarie i Ioasaf, a plecat spre Sfântul Munte.
5. Fiind rânduit cu paza Mnstirii Dionisiu, Sfântul Nifon a mers cu un
clugr btrân i duhovnicesc, anume Petronie, în afara zidurilor ei. La
miezul nopii s-a deteptat btrânul s se roage i,
nu departe de el, a vzut pe
Sfântul Nifon stând la rugciune cu ochii i mâinile înlate la cer, învluit
într-o lumin divin care se ridica pân sus i strlucea în jurul lui. Btrânul
Petronie a czut de spaim la pmânt, iar dimineaa s-a dus în tain la
mnstire i i-a spus egumenului. Acesta i-a rspuns:
- Printe Petronie, aceasta dovedete curenia desvârit a brbatului i
ne arat c
prin el se vor lumina muli. Pzete-te nu spui aceast vedenie s
nimnui, ca s
nu aud el i s
se duc de la noi, fugind de laud, cci ne vom
pgubi de un om ca acesta pe care ni 1-a druit Dumnezeu.
6. Fiind în Mnstirea Vatopedu, cunotea cu duhul Sfântul Nifon c
ucenicul su Macarie dorea s mrturiseasc pe Hristos i s ia cununa
muceniciei. De aceea, tiind c
aceasta este dup voia lui Dumnezeu, i-a zis
ucenicului:
- Mergi, fiule, în calea mrturisirii, c dup dorina ta te vei învrednici
s primeti cununa muceniciei i te vei bucura împreun cu mucenicii i

cuvioii!
Apoi, petrecându-1 pe cale, 1-a binecuvântat cu Sfânta Cruce i 1-a
srutat. Ajungând Macarie în Tesalonic, a mrturisit cu îndrzneal pe Hristos

în faa ocupaser oraul i toate rile din Balcani i, dup ce a fost
turcilor ce
închis i btut, s-a tiat capul. Cunoscând cu duhul ziua când ucenicul i -a
i
dat viaa pentru Hristos, Sfântul Nifon a zis ctre ucenicul su Ioasaf:
- S
tii, fiule, c
astzi s-a svârit prin mucenicie fratele tu, Macarie,
i merge s se bucure în ceruri!
7. Dup puin timp, Sfântul Nifon Patriarhul i-a luat ucenicul i au
plecat în tain de la Vatopedu la Dionisiu, mnstirea sa din tineree, fr a fi
cunoscut i a spune cuiva cine este. Dup obiceiul acestei mnstiri, fiecare
monah nou venit trebuia s fac un timp ascultare la catâri i s aduc cu ei
lemne din pdure. Sfântul Nifon a fcut aceast ascultare cu smerenie i

dragoste pân când 1-a descoperit Dumnezeu întregii obti în chip minunat.
Noaptea i s-a artat în vedenie Sfântul Ioan Boteztorul, patronul Mns-
tirii Dionisiu, egumenului acestei obti i i-a poruncit:
- Adun toat frimea i ieii întru întâmpinarea patriarhului Nifon, c-i
ajunge atâta smerenie ce a artat-o ca un simplu monah, ca s nu v pgubii
mai mult!
Deteptându-se, egumenul a btut toaca, a adunat toat obtea i le-a spus

tuturor c monahul necunoscut care face ascultare la catâri este Sfântul Nifon,
Patriarhul Constantinopolului. Apoi, când patriarhul se întorcea de la pdure ca
un argat, cu catârii încrcai cu lemne de
faa porilor de intrare,
foc, în
clopotele mnstirii au început s sune singure, iar prinii toi l-au întâmpinat
cu mare cinste, cu fclii i cu tmâieri. Dup ce toi i-au fcut metanii i i-au
srutat sfintele lui mâini, egumenul i-a zis:
- O, lumintorule al lumii, ajunge atâta rbdare din partea sfiniei tale;
ajunge suferina desvârit pe care ai îndurat-o de bunvoie; ajunge atâta
smerenie care ai artat-o, netiindu-te noi, nepricepuii!
Iar Sfântul Nifon, cu multe lacrimi, le-a zis:
- Prini i frai ai mei, pentru aceasta m-a ascuns pe mine Domnul în
acest loc mântuitor de suflet, ca eu am cerut de la El s m izbvesc cu grijile
lumii i sa fiu miluit în ziua cea mare a judecii. C

dac nu ne vom lepda
de prini, de frai, de rudenii i de toat mândria acestei lumi, dup cum ne-a
poruncit Hristos, nu suntem vrednici s-I urmm Lui.
Odat, venind corabia mnstirii cu hran, iar marea fiind cuprins de
8.
furtun, Sfântul Nifon a intrat în corabie i odat a încetat furtuna. Alt dat,
fraii i-au cerut s se roage pentru ei ca s cltoreasc fr primejdie pe mare
i s aduc cele de nevoie mnstirii. Iar el le-a zis:
v
Dac nu vei lenevi de rânduiala i rugciunea voastr i dac nu vei
-
grai deertciuni i cuvinte necuviincioase, atunci va ajuta Domnul i v va v
feri de toat întâmplarea cea rea.
Apoi, rugându-se în genunchi pe un fier din corabie, le-a spus monahilor:

- Frailor, punei acest fier la loc curat i când vei fi în primejdie de
înecare, s atârnai acest fier în mare i vei cltori primejdie. fr
Ajungând Sfântul Nifon la vârsta de 90 de ani i simindu-i aproape
9.
sfâritul, a adunat toat obtea, a cerut iertare de la ei i le-a poruncit s
pzeasc cu mare grij rânduielile vieii monahiceti, nevoindu-se cu toat
silina pentru dobândirea împriei cereti. Apoi le-a zis:
- Fraii mei, cerei de la smerenia mea orice cerere duhovniceasc voii,
mai înainte de a- mi da duhul în mâinile Domnului! Iar monahii i-au rspuns:
- Voim s
ne dai în scris dumnezeietile tale rugciuni, ca sa se citeasc
la mormântul fiecrui frate când va muri, ca s
ia dezlegare de pcate. Atunci
Ie-a lsat o rugciune pentru dezlegarea celor adormii. Apoi, trimiând pe

su Ioasaf la Constantinopol ca s-1 mrturiseasc pe Hristos i ia
ucenicul , s
cununa muceniciei, Sfântul Ierarh Nifon i-a dat sufletul în mâinile lui
Dumnezeu, la 11 august, 1508, fiind plâns de toi clugrii Muntelui Athos.
Dup ce au fcut la Dionisiu priveghere de toata noaptea, a doua zi au srutat
toi sfintele sale moate i le-au îngropat cu mare cinste i plângere în
cimitirul mnstirii
14
10. A întrebat oarecare frate pe Fericitul Nifon zicând:
s m mântuiesc? i
,
- Spune-mi, printe, cuvânt de folos, cum a rspuns

stareul, zicând:
- Dac voieti, fiule, în mijlocul oamenilor a locui, aceasta eti dator a pzi:
a nu prihni nicidecum pe cineva, a nu osândi, a nu ocri, a nu te întrâta, a nu
defima, nici a te socoti pe sinei ca i cum vreun lucru bun ai fcut cândva, i a
te pzi de a zice: „Cutare bine petrece, iar cutare întru neînfrânare" , c aceasta
este aceea, adic „nu judecai"; ci pe toi cu deopotriv ochi, cu o punere
înainte, cu un gând i cu proast inim vezi-i; i-i primete pe toi ca pe Hristos.
S nu pui urechea ta lâng omul ce clevetete, nici s te îndulceti cu unul ca
acesta, ci cu tcere mult ine-i gura ta, zbavnic fiind la grire i grabnic la
rugciune, i s nu prihneti cândva pe cel ce clevetete, nici pe altul oarecare ce
lucreaz frdelege, ci de-a pururea caut la ale tale greeli, i prihnete-te pe
sinei i defaim-te în fiecare zi.
- Aceasta, printe, a nevoitorilor celor desvârii este! a zis fratele. i a

zis fericitul:
- Fiule, tinereea, dac are smerenie, destul este ei. C nimic nu cere
Dumnezeu de la tânr, fr numai curie i smerenie. Deci tu, fiule, fii blând
i panic, îndurat i milostiv, i ine-te pe sinei dedesubtul tuturor oamenilor
i vei adevr slluindu-te cu Dumnezeu; i ne voiete -te i de a nu
fi întru
nluci cu mintea cum c
ai ajuns la msurile cutrui sfânt, ci griete-i ie
însui de-a pururea aa: «Suflete, cunoti c

întru pcate am covârit i pe
draci, iar vreun lucru bun înc n-am fcut pentru Dumnezeu; i vai noua,
smeritule, ce vom face în ziua Judecii?»
i fie -i rugciunea ta, fiule, în toat vremea vieii tale ca a unui pctos,
zicând în fiecare clip: «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu,
miluiete-m»; i aceea, adic: «Doamne, curete-m pe mine, pctosul». Zi i
graiul acesta totdeauna: «Doamne, de cele ascunse ale mele curete-m i de
cele strine ferete pe robul Tu».
Cunoate înc i aceasta, c niciodat s
mulumeti cu lucrurile nu te
cele bune nu tii de sunt plcute lui

ale tale, nici a cuteza spre dânsele, c
Dumnezeu sau neplcute. Pentru aceasta, cuteaz mai vârtos spre Dumnezeu
i spre puterea Lui, ca nite rân
nefolositoare socotindu-te pe sinei, i de
aici este îndreptarea"
'
Urmtoarele 4 capete sunt extrase din mss. rom. 3723, f 344-346, (B.A.R.)
11. Zis- a iari fratele:

- Printe, cum poate omul s biruiasc toata ispita ce-i vine lui asupra de
la vrjmaul? Rspuns-a stareul:
- Fiule, orice fel de ispit de i-ar veni ie asupra, tcerea este biruina ei
i smerenia i a zice: «Blagoslovete, Printe»; i toate lucrurile celui smerit
cugettor cunoscute sunt la Dumnezeu i ludate de îngerii Lui, iar tuturor
dracilor de spaim i înfricoate. Deci tu, fiule, fa-te smerit cu inima i
zdrobit foarte, ca s
doreasc Duhul Sfânt a Se sllui întru tine, i s-i dea
ie putere de a goni de la tine toata grija lumeasc.
12. Intrebat-aiari:
- Oare precum acum s-au înmulit sfinii întru toat lumea, aa i la
sfâritul veacului? Zis-a lui fericitul:
- Fiule, pân la sfâritul veacului nu va lipsi prooroc Domnului
Dumnezeu; aijderea nici satanei slujitor. îns în zilele cele mai de apoi, câi
întru adevr vor sluji lui se vor ascunde pe sinei cu bun
Dumnezeu, isteime
despre oameni, i nu va dânii de a svâri semne i minuni precum în
fi întru
zilele de acum, ci pe cale lucrtoare i msurat vor cltori cu smerenie, i
mai mari decât Prinii cei purttori de semne se vor afla întru împria lui
Dumnezeu. Pentru c
atunci nimeni nu va fi în ochii lor ca fac semne, ca s
dintr-o pricin ca aceasta, de a doua oar aintindu-se oamenii foarte cu
osârdie s
se duc ctre nevoin.
Cvor fi cei ce împodobesc scaunele preoiei întru toat lumea cu totul
neiscusii, netiind tiin de fapt bun; aijderea înc i cei mai mari ai
monahilor vor fi, cci se vor birui cu totul de lcomie de pântece toi, i de
mrirea deart, i vor fi mai vârtos sminteal oamenilor, i nu pild.
Pentru aceasta mai vârtos va fi nebgat în seam fapta bun, cci atunci
iubirea de argini va împrai. i
vai monahilor celor ce sunt bogai cu aur! C
ocar vor fi acetia lui Dumnezeu, i nu vor vedea faa Domnului Celui Viu.
Monahul sau mireanul care îi d
aurul su cu dobând, de nu se va deprta
de o lcomie ca aceasta, întru adâncul tartarului se va afunda, nu vrea sa le c
aduc pe dânsele road lui Dumnezeu prin facerea de bine a sracilor. Pentru
aceasta, fiule, precum mai-nainte am zis, de necunotin inui fiind, cei mai
muli se vor prpstui întru limea cii late i largi, rtcindu-se.
13. întrebat-a iari fratele:
- Spune-mi mie, printe, cum unii îi necjesc trupurile lor prin înfrânare, i
patimile împrtesc întru dânii - mânia, vrajba, pomenirea de ru, zavistia, i,
cea mai rea decât toate, nemilostivirea i zgârcenia -, iar alii din cei
îmbuntii, i mnânc, i beau vin, i nici un lucru al pcatului nu se afl întru
dânii? Ce oare este aceasta? Cuviosul a zis:
- Precum mi se pare, fiule, c cei ce postesc mult i nu se îndrepteaz,
din gura lor ptimesc; c cel ce nu are pzire gurii sale totdeauna, mcar tot
anul de ar posti, nimic nu se folosete. Pentru c, dac diavolul te zdrte
pe tine spre iuime, tu s nu grieti, i ai biruit patima. Iari spre zavistie de
te duce pe tine vrjmaul, tu s nu cleveteti, i cu totul ai biruit pe vicleanul,
c rodul zavistiei clevetirea este.
Dac te va înfoca pe tine bântuitorul spre curvie, s nu deschizi gura ta
spre vorbire de muiere, nici la mâncare i la butur prea mult s intri, i l-ai
biruit pe dânsul; i, luând vreun lemn mic, bate-te pe sinei, i durerea gonete
rzboiul. C de folos îi este ie ca unul din mdularele tale s îl pierzi, i nu
tot trupul s se arunce în focul gheenei. Dac vierul i porcul slbatic vor porni
pofta spre bucate de mult pre, mergând la ieitoare, înva-te putoarea lor.
Dac te va ocrî pe tine cineva sau te va osândi sau te va jigni, i tu
smerete-i gândul tu i osândete-te pe sinei ca pe un pctos. i adu-i
aminte c
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, scuipat a fost, batjocorit de oameni
pctoi, i cu trestia capul I-a fost btut; i atunci socotete -te pe sinei
nevrednic de a trai.
Iar pentru cei ce mnânc i beau, cunoate, fiule,

îmbuntii aceia c
ostai viteji clcat capetele pcatului;
sunt, care au acum sunt domni i c
stpânitori, fiindc au luat darurile neptimirii de la Dumnezeu, mai întâi c
înfrânându-se i nevoindu-se au dobândit scopul pe care îl doreau. îns sunt i
cei ce fac pe aceasta, iar apoi, iari linitindu-se, pe cele ale înfrânarii le
lucreaz, împlinind pe urm în chilie prin nemâncare pe acele ce au lipsit
înaintea oamenilor.
Neagoe Basarab, ucenicul su,

14. în anul 1512, potrivit proorociei sale,
ajunge domn rii Româneti,
al moatele Sfântului Nifon au
în anul 1515,
fost aduse în Muntenia, la Mnstirea Dealu, unde au stat doi ani de zile i au
fost aezate de evlaviosul domn într-un chivot de argint mare, donat de el. In
anul 1517, la 16 august, Sfântul Nifon a fost canonizat ca sfânt la Mnstirea
Curtea de Arge de patriarhul ecumenic Teolipt cu tot sinodul. Aceasta a fost
prima canonizare de sfini cunoscut în ara noastr.
Apoi, sfintele sale moate au fost trimise cu mare cinste la Mnstirea
Dionisiu, unde se afl i astzi.
Drept recunotin, obtea de la Dionisiu a dat în dar voievodului Neagoe
Basarab capul i mâna dreapt a Sfântului Ierarh Nifon, care au stat la
Mnstirea Curtea de Arge, iar din anul 1949 se pstreaz în Catedrala
Mitropoliei din Craiova.
Sfinte Ierarhe Nifon, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFÂNTUL IOAN DE LA PRISLOP

între sfinii români canonizai recent se numr i Cuviosul Ioan din

Mnstirea Prislop-Hunedoara. Aceast mnstire, aezat într-o zon linitit
de munte aproape de Haeg, a fost la început o mic sihstrie de rugciune
pentru clugrii iubitori de Hristos.
La începutul secolului XV, Sfântul Nicodim de la Tismana întemeiaz
aici mnstire cu via de obte, numit mult vreme Mnstirea Silvaul,
dup satul cu acelai nume din apropiere. Aici s-au nevoit de-a lungul
secolelor XV-XVIII muli clugri cu via sfânt din Transilvania i de peste
Carpai.
Unul dintre marii sihastri de la Prislop, care a rmas în evlavia
credincioilor din ara Haegului i din întreaga noastr ar, este i Cuviosul
Ioan de la Prislop, cinstit în tradiia local cu numele de „Sfântul Ioan de la
Silva". Amintirea lui se pstreaz pe scurt, atât în tradiia oral legat de
Mnstirea Prislop, cât i într-o cronic anonim în versuri compus de
localnici, intitulat „Plângerea Sfintei Mnstiri a Sil vasului, din eparhia
Haegului din Prislop", scris în secolele XVII-XVIII.
Dup aceste izvoare orale i scrise, Cuviosul Ioan era localnic din satul
Silvaul de Sus, fiu de prini foarte credincioi. Renunând la cstorie din
marea sa dragoste pentru Hristos, fericitul Ioan intr în obtea Mnstirii
Prislop (Silvaul) pe la sfâritul secolului XV sau începutul celui urmtor.

Nevoindu-se aici muli ani în aspre osteneli, precum: post îndelungat,
rugciuni neîncetate, lacrimi, privegheri i ascultare i sporind mult în
sfinenie, Cuviosul Ioan s-a retras în munte la desvârita linite, pe valea
pârâului Silvu. Aici, la un kilometru mai sus de mnstire, în malul stâncos i
adânc al pârâului, marele sihastru i-a spat singur cu dalta o mic chilie ce se
pstreaz i astzi i este cunoscut în partea locului cu numele de „chilia" sau
„casa sfântului". Credincioii aveau mare evlavie ctre i mult încredere
el în
rugciunile lui, încât îl cinsteau ca sfânt înc din via i veneau adesea la
peter s-i spun i s-i cear sfatul.

necazurile
în aceast peter, spat cu atâta osteneal de mâinile lui, s-a nevoit
Cuviosul Ioan muli ani, luptându-se cu brbie cu ispitele diavolilor. Cci.
uneori îl luptau cu somnul, alteori, cu dureri în trup i nluciri de tot felul;
alteori, cu duhul desfrânrii îl chinuiau, iar alteori, cu prerea de sine i cu
Pr. prof. M. Pcurariu, Cuviosul Ioan de la Prislop, în Sfini români ..., op. cit., p. 350
duhul slavei dearte ameninau. îns, fericitul sihastru, întrindu-se cu
îl
semnul Sfintei Cruci, la rugciune cu mâinile înlate la cer i nu se

cdea
ridica pân nu-i alunga pe demoni. Dar câi ani s-a nevoit aici în „casa
sfântului", pe câi a vindecat cu rugciunile sale i care erau ostenelile cele de
tain numai singur Dumnezeu le tie!
Vzând diavolul c
este mereu biruit prin rugciunile Cuviosului Ioan, a
reuit s-1 ucid într-un chip ca acesta. Pe când Cuviosul Ioan îi sapa cu dalta
o fereastr în peretele chiliei, un om înarmat de pe malul cellalt al pârâului,
fiind la vântoare, 1-a împucat cu îngduina lui Dumnezeu, crezând este o c
fiar. Astfel i-a dat duhul în mâinile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca un
mare sihastru martir i rugtor neadormit al neamului nostru.
Apoi, rudele i-au ridicat sfintele moate din peter i le-au depus în
biserica satului. Auzind despre ele, câiva clugri din ara Româneasc au
cerut moatele Cuviosului Ioan de la Prislop, pe care, primindu-le în dar, le-au
dus peste Carpai, la mnstirea lor. Probabil, au fost duse la Tismana, la
Bistria Oltean, la Curtea de Arge sau Cozia, care au fost dintotdeauna atât
de legate de credincioii i mnstirile Transilvaniei. Sufletul lui îns este
numrat în ceata sfinilor i se roag pentru mântuirea tuturor.
Sfântul Ioan de la Prislop a fost canonizat la 20-21 iunie, 1992, i se
prznuiete la 13 septembrie.
MITROPOLITUL GHEORGHE I
(1477-1508) 16
Mitropolitul Gheorghe I a fost cel mai ales ucenic al marelui ierarh

Teoctist I. Moldova timp de 34 de
El a pstorit Biserica lui Hristos din ani,
continuând cu aceeai înelepciune duhovniceasc opera dasclului su.

Acest mitropolit vrednic de laud „din tineree a fost închinat lui
Dumnezeu în Mnstirea Neam", în a doua jumtate a secolului XV. Aici i-a

tuns perii capului în anul 1468, prin mâna mitropolitului Teoctist I, printele
su sufletesc, deprinzând de la cuvioii btrâni tainele vieii duhovniceti.
Aici, în ceamai vestit vatr a Ortodoxiei din Moldova, a învat mitropolitul
Teoctist mult carte - limbile greac i slavon, dogmele credinei ortodoxe i
tâlcul Sfintelor Scripturi.
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, Bucureti, 1957, p. 234-238; Pr. N. M.

16
Popescu, Gheorghe-David, mitropolitul Moldovei (f 1508, aprilie 1), în rev. „B.O.R.", 1936, p.
56; Cronica lui Grigore Ureche
Dup ce deprinde bine cunotinele duhovniceti ce se puteau înva din

belug în lavr, ajunge mai întâi duhovnic iscusit. Apoi, pentru petrecerea sa
cuvioas, obtea Mnstirii Neam 1-a ales egumen al marii lavre, povuind
cu pricepere sufletele monahilor pe calea mântuirii, pe care o pstorete cu
printeasc dragoste i înelepciune 17 ani de zile. Obtea sa numra prin
1475 peste 200 de clugri.
în timpul streiei sale, marea îavr numra pân la 200 de clugri, din
care unii erau vestii duhovnici, alii, iscusii traductori i scriitori de cri,
iar alii, smerii asculttori i slujitori ai celor sfinte. în jurul Mnstirii
Neam se nevoiau, de asemenea, numeroi sihastri iubitori de linite i
rugciune, ale cror nume sunt scrise în cartea vieii.
în anul 1477, stareul Gheorghe este ales de tot sfatul rii mitropolit al
Moldovei, în locul btrânului Teoctist, mutat la cele venice. Mitropolitul
Gheorghe, fiind cu metania din Mnstirea Neam, s-a numit mai târziu
„Nemeanul". Prima sa grij a fost îndemne i s
susin pe tefan cel s
Mare la zidirea de noi lcauri de rugciune, spre lauda lui Dumnezeu i
mângâierea poporului.
Astfel, cu sfatul i binecuvântarea sa, marele voievod a zidit i rezidit
din temelie numeroase mnstiri, ca: Sfântul Ilie-Suceava (1479); Sfântul
Ilie, (1480); Ptrui-Suceava (1487); Vorone (1488);
Floreti-Vaslui
biserica Gheorghe-Hârlu (1492); biserica Sfântul Nicolae-îai
Sfântul
(1491-1493); Borzeti-Bacu (1493-1494); Sfinii Arhangheli, Scânteia-
Vaslui (1494); Probota (1495); Rzboieni (1496); Tazlu-Neam (1497);
biserica Mnstirii Neam (1497); clopotnia Mnstirii Bistria (1498) i
Mnstirea Dobrov-Iai (1503). S-au mai zidit cu sfatul su peste 35 de
biserici din piatr la curile domneti precum i în numeroase sate din
Moldova. Pe toate aceste biserici le-a sfinit mitropolitul Gheorghe, în
prezena voievodului i a numeroilor credincioi, rânduind peste tot clugri
i starei din cei mai alei.
Evlaviosul ierarh al Bisericii lui Hristos iubea pe toi, ca un adevrat
printe al Moldovei, i era iubit de tot poporul, de la domn pân la cel mai de
pe urm ran. tefan cel Mare îl avea de printe duhovnicesc i cel dintâi
sfetnic al su, pe care îl numea „rugtorul i printele nostru chir Gheorghe,
mitropolitul Sucevei".
Sub pstoria sa, viaa duhovniceasc mnstirile din Moldova ajunsese
în
la cea mai înalt înflorire. Sihstriile i codrii „foneau de pustnici", dintre
care unii erau înaintevzatori i fctori de minuni, precum: Cuviosul Daniil
Sihastru, Sfântul Vasile de la Moldovia, Epifanie de la Vorone, Inochentie
de la i numeroi alii. Avea, de asemenea, duhovnici vestii, lucrtori
Probota
ai rugciunii i starei cu totul cuvioi. La îndemnul su, în marile
lui Iisus
Mnstiri Neam, Putna, Bistria, Probota i Moldovia, funcionau vestite
coli de monahi caligrafi, pictori, miniaturiti, traductori i dascli învai,
care creteau ucenici i aprau credina ortodox. Tot în aceste coli
mnstireti se pregteau tineri pentru preoi de mir la sate i orae.
Marele mitropolit Gheorghe, cel dintâi rugtor ctre Dumnezeu al
Moldovei, era el însui un exemplu viu de sfinenie, de cuvioie, de smerenie
i de iubire ctre toi. Purta mare grij de copiii orfani i de vduvele de
rzboi, care erau atât de numeroase în vremea sa. O grij deosebit avea i
pentru zecile de mii de oteni czui în desele rzboaie. La porunca sa/
osemintele lor erau adunate la mnstiri i biserici, iar numele lor erau scrise
în marile pomelnice ctitoreti. în .anumite zile de peste an i mai ales la
hramuri, se fceau în toat Moldova liturghii, parastase i praznice de obte
pentru odihna sufletelor fericiilor ctitori i eroi ai neamului.
în vara anului 1504, când marele voievod tefan Vod al Moldovei s-a
strmutat la venica odihn, bunul mitropolit Gheorghe, însoit de sute de
clerici, de mii de clugri i zeci de mii de credincioi, 1-a condus la locul cel
de veci din Mnstirea Putna. Apoi, cu sfat de obte, i-a pus mâinile pe
cretetul fiului su Bogdan, ungându-1 domn al Moldovei (1504-1517).
Aa
s-a nevoit bunul pstor i printe sufletesc al Moldovei, mitropolitul
Gheorghe, timp de 34 de ani, pân în primvara anului 1511. Ajungând la
adânci btrânei aproape obtescul sfârit, a luat marele i
i simindu-i
îngerescul chip al schimniciei cu numele de David i, binecuvântând pe toi,
i-a dat sufletul cu pace în braele Marelui Arhiereu Iisus Hristos.
MITROPOLITUL TEOCTIST II
17
(f 1528)
Acest preacuvios stare Teoctist împreun cu mitropolitul Gheorghe al

Moldovei (1477-1508) au îndemnat pe marele domn tefan Vod al Moldovei
s zideasc la Neam o biseric nou în cinstea înlrii Domnului. Iar la 14
noiembrie, 1497, terminându-se biserica, au sfinit-o în prezena domnului i a
zeci de mii de credincioi, clerici i monahi din toat ara Moldovei.
17
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, Bucureti, 1957, p. 306; Pr. Mircea Pcurariu.
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu, 1972, p. 104; Idem, Contribuii la istoria Mitropoliei
Moldovei în secolul XVI, rev. „Mitropolia Moldovei", LI (1975), nr. 3-4, p. 221
în anul 1500, rposând episcopul Romanului, Vasile, cuviosul

arhimandrit Teoctist de la Neam a fost ales în locul su „mitropolit" al rii
de Jos, lsând la o obte înfloritoare. i a pstorit episcopul Teoctist
Neam
opt ani de zile la Roman, povuind turma lui Hristos cu mult blândee i
hrnind-o din învturile Sfintei Evanghelii. Iar în anul 1508, retrgându-se
din scaun mitropolitul Gheorghe, cu sfat de obte a fost ales episcopul Teoctist
în locul su. Aa a ajuns acest cuvios mitropolit printele i „învtorul
Moldovei", sfetnicul domnilor i mângâietorul poporului, cci era „brbat
învat ca nimeni altul" i slujea cu mare credin Biserica lui Hristos.
Timp de 20 de ani, cât a fost mitropolit al Moldovei, a rânduit preoi la
sate i starei pricepui prin mnstiri, încurajând mult viaa duhovniceasc,
învtura, scrierea de cri, zidirea i pictarea sfintelor biserici. De
asemenea, în anul 1522 a terminat de zidit i a sfinit noua Catedral a
Mitropoliei din Suceava, aezând în ea moatele Sfântului Mucenic Ioan cel
Nou. Tot el a uns ca domni Moldovei pe tefania Vod, în anul 1517, i pe
ai
Petru Rare, în anul 1527, racându-se la amândoi cel dintâi sfetnic, printe i
duhovnic.
Simindu-i aproape obtescul sfârit, mitropolitul Teoctist se retrage din
scaun mnstirea de metanie i se face schimonah, cu numele de Teodor.
la
Apoi, binecuvântând pe fiii si duhovniceti, a adormit cu pace la 15 ianuarie,
1528 i a fost înmormântat în pridvorul bisericii din Mnstirea Neam.
SFÂNTUL INOCHENTIE DE LA PROBOTA

în vechea Mnstire Probota de pe Valea iretului au trit, înc din

secolul XIV, clugri iubitori de Hristos i împodobii cu multe daruri i fapte
bune. Dintre toate, precum însui numele mnstirii o dovedete, cea mai
aleas virtute din aceast obte era dumnezeiasca dragoste.
Unul dintre marii nevoitori ai Mnstirii Probota de la sfâritul secolului
XV i ucenic al fericitului egumen Stahie a fost i Cuviosul Inochentie
schimonahul. Dup tradiie, era fiu de ran din partea locului. Apoi, luând
crucea lui Hristos, s-a fcut clugr iscusit în viaa de obte, prin desvârit
ascultare, prin rugciune i iubire de frai i era tuturor iubit pentru blândeea
sa. Ziua i noaptea slvea pe Dumnezeu cu neadormite rugciuni, cu post
18
Mitropolitul Dosoftei, op. cit., fila 151-152; Pr. prof. Liviu Stan, op. cit., p. 56; Vetre de
r.hstrie..., op. cit.
îndelungat i cu multe lacrimi care spal orice pcat i îndumnezeiesc pe om.
i atât a sporit cuviosul acesta, încât i fctor de minuni s-a fcut. Pentru
aceea tuturor le era iubit i muli bolnavi se vindecau cu rugciunile lui. Apoi s-a
nevoit mai muli ani singur într-o chilie pustniceasc din pdurile apropiate,
suferind multe ispite de la diavoli i ajungând la msura desvâririi.
Aa nevoindu-se în toi anii vieii sale i bineplacând lui Dumnezeu, ctre
începutul XVI, Cuviosul Inochentie i-a dat sufletul în mâinile
secolului
Domnului, lsând în Probota mai muli ucenici. Pentru înalta sa trire
duhovniceasc a fost cinstit în Moldova ca un adevrat sfânt i rugtor.
Sfinte Preacuvioase Printe Inochentie, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL PAHOMIE SCHIMONAHUL

Ctitorul Mnstirii Bistria - Vâlcea
(t c 1520)
Spre sfâritul secolului XV, binecredinciosul banBarbu al Craiovei,

Craiovescu, împreun cu fraii si au întemeiat Mnstirea Bistria de sub
Muntele Parâng, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, înzestrând-o cu
odoare i toate cele de nevoie. Apoi, evlaviosul ctitor a adus din Serbia la
mnstirea sa cu mare cheltuial moatele Sfântului Grigorie Decapolitul,
fctorul de minuni, ca s
fie spre mângâierea clugrilor i a poporului
binecredincios. în tradiie se spune c

sicriul cu sfintele moate a fost
cumprat cu bani, dup greutate. Dar Cuviosul Grigorie, lsându-se uor la

cântar, 1-a costat puin pe fericitul ctitor.
în primul deceniu al secolului Mnstirii Bistria a reînnoit
XVI, ctitorul
ctitoria sa drâmat de Mihnea Vod, adugând chilii pentru clugri i o
mic biseric pictat pentru bolni, cum se vede pân astzi. Apoi fericitul
ctitor, renunând la toate pentru dragostea lui Hristos, s-a fcut schimonah în
Mnstirea Bistria cu numele de Pahomie, întrecând pe muli cu nevoina sa.

cci era foarte râvnitor la cele sfinte, milostiv i tuturor plecat. Se mai spune
despre dânsul c, nvlind turcii s fure odoarele mnstirii, cuviosul singur a
luat sicriul cu moatele Sfântului Grigorie i 1-a ascuns într-o peter din
munte, ca s nu se lipseasc ara Româneasc de un dar ca acesta.
Dup ce Cuviosul Pahomie s-a ostenit muli ani în plcere de Dumnezeu,
i-a cunoscut dinainte sfâritul i i-a dat sufletul cu pace în mâinile lui
Hristos, lsând în urm o mnstire binecuvântat cu zeci de clugri.

.
CUVIOSUL PEON SIHASTRUL

Muntele Ceahlu
(secolele XV-XVI)
Marele sihastru ieroschimonahul Peon era cu metania din Schitul lui
Silvestru, situat lanord de Muntele Ceahlu. Umplându-se de râvn pentru
dragostea lui Hristos, a sihstrii muli ani pe culmea unui deal din apropiere,
devenind iscusit lucrtor al rugciunii i înaintevztor. Locul în care s-a
nevoit se cheam pân astzi „Dealul lui Peon"
Apoi, dorind s
urmeze marilor pustnici egipteni i sinaii, i-a fcut o
colib pe vârful Muntelui Ceahlu i a sihstrit acolo mai mult de zece ani,
slvind neîncetat pe Dumnezeu, rugându-se pentru lume i rbdând cu brbie
frigul iernii, vânturile cele iui i ispitele diavolului. A adunat înc i câiva
ucenici i a ajuns printe duhovnicesc al tuturor sihastrilor din jurul
Ceahlului. Deci, vzând cuviosul râvna lor, a aezat un clopot i o toac de
lemn pe vârful muntelui i a rânduit s
se sune în fiecare zi i miez de noapte
pentru deteptarea la rugciune a clugrilor ce se ne voiau în jurul muntelui.
Dup numele cuviosului, Ceahlul s-a numit sute de ani „Muntele lui
Peon", popular „Pionul", iar cele dou vârfuri se numesc pân astzi „Toaca"
i „Panaghia". Tot el a rânduit i zi de hram pentru Muntele Ceahlu, la 6
august, Schimbarea Domnului la Fa, asemenea Muntelui Athos, înlând
deasupra muntelui o mic biseric de lemn, unde se fcea Sfânta Liturghie.
Cuviosul Peon a rânduit ca la hramul muntelui se adune pe Ceahlu, o s
dat pe an, toi sihastrii i credincioii din împrejurimi. Aici fceau priveghere
de toat noaptea, svâreau Sfânta Liturghie, se împrteau cu Trupul i
Sângele lui Hristos, mâncau împreun, apoi, dând laud lui Dumnezeu,
cobora fiecare la chilia sa. Astfel, acest mare printe a fcut din Ceahlu un
Athos românesc, creând în Moldova o puternic tradiie autohton, care se
pstreaz pân în zilele noastre, Ceahlul fiind singurul munte din Carpai i
Balcani care arezi de hram, ca i Muntele Athos.
Spre btrânee, Cuviosul Peon s-a stabilit în sihstria lui Silvestru, la
poala muntelui, înnoind în întregime schitul i adunând în obtea sa pân la 30

de clugri. De la el, sihstria lui Silvestru se numete pân astzi
„Mnstirea Pionul" (Peon). Deci, ajungând la vârsta de peste optzeci de ani
i simindu-se chemat de Hristos, a adormit cu pace i a fost numrat în ceata
cuvioilor prini români.
Preacuvioase Printe Peon, roag- te lui Dumnezeu pentru noi!
SFÂNTUL IERARH GHELASIE

Mare egumen Mnstirii Râme
al - Alba
(secolele XV-XVI)
Mnstirea Râme din Munii Apuseni, una din cele mai vechi mnstiri
româneti, a fost întemeiat pe la începutul secolului XIII de vestiii eremii ce
se nevoiau în peteri pe valea pârâului cu acelai nume. în secolele urmtoare,
Mnstirea Râme avea o obte destul de numeroas i egumeni devotai, care
aprau cu mult putere credina ortodox în satele româneti transilvnene.
Cuviosul Ghelasie ieroschimonahul a fost cel mai vestit egumen cunoscut
al Mnstirii Râme, cinstit ca sfânt în satele din Munii Apuseni. Era originar
Luând din tineree jugul lui Hristos, mai întâi s-a nevoit ca
din partea locului.
sihastru pe valea pârâului Râme, deprinzând de la cei mai iscusii eremii
meteugul luptei duhovniceti. Apoi, curindu-i mintea de cugetele cele rele
i învrednicindu-se de darul facerii de minuni, a coborât în obte i a ajuns
vestit egumen al Mnstirii Râme.
în tradiia locului se spune c Sfântul Ghelasie avea doisprezece ucenici,
cu care împreun se ruga i împreun postea, svârind sfânta slujb cu mare
osârdie i fric de Dumnezeu. în toat sptmâna, egumenul Ghelasie nu
primea mâncare, îndestulându-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea cu
fcea priveghere i svârea Sfânta Liturghie.
ucenicii la ascultare, iar noaptea
Numai sâmbta i Duminica mânca împreun cu clugrii la trapeza mnstirii.
Acest cuvios egumen era, de asemenea, mare printe duhovnicesc ai
sihastrilor din Muntele Râme i al stenilor din ara Moilor. în posturi
cerceta pe toi sihastrii ce se nevoiau în peteri i el însui se ostenea la
rugciune împreun cu dânii. Apoi cobora în mnstire unde îl ateptau

credincioii i mocanii de prin muni. La fericitul Ghelasie veneau i muli
bolnavi, mai ales cei stpânii de duhuri rele, i cu rugciunea lui se vindecau,
cci avea mare dar de la Dumnezeu.
Odat, fiind cu ucenicii la adunat fân în poiana mnstirii numit Hopai
i fiind mare ari, încât toi sufereau de sete, Cuviosul Ghelasie a czut la
rugciune i îndat au aflat un izvor cu ap. Acest izvor de ap rece se vede
pân în zilele noastre i se cheam „Izvorul Cuviosului Ghelasie". Muli
steni iau ap din acest izvor pentru sntate i binecuvântare.
Alt dat, urcând cuviosul în poian cu asinul su la adunat fân, i-a
cunoscut dinainte sfâritul. Deci, rugându-se mult, i-a chemat ucenicii
poruncindu-le s triasc în desvârit dragoste, s iubeasc biserica i s
fug de beie i Apoi, srutându-i pe toi, i-a dat sufletul în

desfrânare.
braele lui Hristos. In tradiia mnstirii se spune c, în ceasul când cobora
asinul de pe munte cu trupul Sfântului Ghelasie, au început clopotele de prin
sate s sune singure. Apoi, fiind plâns de ucenici, a fost îngropat lâng zidul
bisericii i muli bolnavi se vindecau la mormântul lui. Potrivit unei însemnri
de pe vechea fresc din biseric, Cuviosul Ghelasie a fost hirotonit episcop i
a pstorit, atât obtea monahilor de la Râme, cât i Arhiepiscopia Ortodox a
românilor din Transilvania.
In vara anului 1924, venind pârâul mare, a dus în vale multe oase din
cimitirul mnstirii. Atunci i craniul Sfântului Ghelasie, fiind scos din
mormânt, s-a oprit în fereastra bisericii vechi i se pstreaz cu cinste în
sfântul altar, spre mângâierea credincioilor. Sufletul su în cer este numrat
în ceata Cuvioilor Prini.
Pentru sfinenia vieii lui, Sfântul Ierarh Ghelasie a fost canonizat de
Sfântul Sinod la 20-21 iunie, 1992, fiind prznuit la 30 iunie.
MITROPOLITUL TEOFAN I
19
(t 1546)
I, cel mai apropiat colaborator i sfetnic al lui Petru

Mitropolitul Teofan
Rare, a fost i pstor duhovnicesc al Moldovei timp de 12 ani. Era cu
printe
metania din Mnstirea Vorone, fiind unul din cei dintâi ucenici ai Sfântului
Daniil Sihastrul. Primind o aleasa cretere i formare duhovniceasc de la
dasclul su i având mult cunotin de carte în coala de la Vorone, în anul
1522 s-a învrednicit a fi ales episcop al Eparhiei Rdui. Timp de peste 10
ani de zile, episcopul Teofan a pstorit bine turma lui Hristos, aprând
dreapta credin, fcând mil cu cei sraci i câtigând pe toi cu blândeea i
dragostea sa.
în anul 1534, rmânând vacant scaunul Sucevei, voievodul Petru Rare,
cu sfat de obte, rii. Astfel, timp de înc 12 ani, acest
1-a ales mitropolit al
blând pstor a povuit poporul Moldovei pe calea mântuirii, fcându-se
tuturor pild de smerenie, de rbdare i de statornicie duhovniceasc. Ca
mitropolit lua aprarea celor asuprii i era nelipsit de la sfintele slujbe i din
sfatul rii unde era întotdeauna ascultat.
19
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, Bucureti, 1957; Pr. prof. M. Pcurariu,
Contribuii la istoria Mitropoliei Moldovei în secolul XVI, în rev. „ Mitropolia Moldovei", LI
'1975), nr. 3-4, p. 224-225
Acest mitropolit a format în Moldova, la mitropolia din Suceaya, cea mai
vestit coal de pictori în fresc, printre care strluceau meterul Drago
Coman i zugravul Toma din Suceava. Tot la îndemnul lui, voievodul Petru
Rare a zidit din nou i a reînnoit mai multe biserici i mnstiri, ca:
Mnstirea Humor (1530), Mnstirea Moldo vita (1532), Catedrala Episcopiei
din Roman (1542), biserica Sfântul Dumitru din Suceava (1535), Mnstirea
Probota (1527), Mnstirea Bistria (1541-1546) i altele. De asemenea, a
rânduit starei din cei mai alei în mnstiri i a dezvoltat colile de copiti i
caligrafi de la Putna, Neam, Bistria, Probota i Moldovia. în aceste lcauri
de rugciune i de înalt trire duhovniceasc ale Moldovei s-au copiat i s-au
tradus, cu binecuvântarea mitropolitului Teofan I, numeroase cri de cult i
scrieri ale Sfinilor Prini. Tot aici erau vestite coli de psaltichie i de
formare a tinerilor pentru preoi la sate.
Cu porunca i cheltuiala acestui evlavios mitropolit s-a pictat în fresc

pronaosul bisericii de la Vorone, dup cum arata inscripia din interior:
„Aceast tind a înfrumuseat-o i aurit-o Teofan, arhiepiscop al Moldovei în
20
anul 1540, luna iulie, 12. Venica lui pomenire" Iar în anul 1543 doneaz .
Mnstirii Vorone un „Praxiu" (Faptele Apostolilor), scris pe pergament de

diaconul Mihail.
Astfel, bine povuind turma lui Hristos i înnoind multe sfinte altare, în
vara anului 1546, mitropolitul Teofan I s-a mutat la cele venice i a fost
înmormântat în biserica Mnstirii Vorone, alturi de Sfântul Daniil,

printele su duhovnicesc.
EPISCOPUL MACARIE AL ROMANULUI

21
(t!558)
al Bisericii lui Hristos a fost cel mai ales i învat

Acest venerabil ierarh
episcop Romanului din secolul XVI. Era cu metania din Mnstirea Neam,
al
unde din copilrie se ne voise dup voia lui Dumnezeu, ca ucenic al

mitropolitului Teoctist II (1510-1528).
Vzându-1 arzând pentru dragostea lui Hristos i plin de întreaga
înelepciune, printele su duhovnicesc, pe atunci egumen al marii lavre, 1-a
20
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, Bucureti, 1957; Pr. prof. M. Pcurariu, Contribuii
la istoria Mitropoliei Moldovei în secolul XVI, în rev. „Mitr. Moldovei", 1975, nr. 3-4, p. 226-231
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, Bucureti, 1957, p. 346-347; Pr. prof. Mircea
21
Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu, 1972, p. 107-108

încredinat celor mai buni dascli i duhovnici nemeni. Astfel, timp de mai
muli ani, monahul Macarie a deprins bine cunotina Sfintei Scripturi i
greac i slavon. Iar de la cuvioii clugri a deprins
limbile frica de
Dumnezeu i râvna de a sluji Biserica pân la jertf.
învrednicindu-se de darul preoiei, arhimandritul Macarie a devenit
egumen al Mnstirii Neam <, în anul 1508, în locul printelui su Teoctist,
ales episcop al Romanului. i a povuit cuviosul lavra Neamului timp de 23
de ani,fcându-se tuturor pild de ascultare, blândee, înelepciune i
statornicie. El a dat omare dezvoltare colii catehetice i de gramatic din
mnstire, în care s-au format zeci de duhovnici, egumeni, episcopi, dascli i
cuvioi sihastri. Muli dintre ei se îndeletniceau cu rugciunea lui Iisus, alii
cu copierea crilor de cult, precum era monahul Teodor Mriescul, iar alii
traduceau operele Sfinilor Prini, fiind buni cunosctori ai scrierilor
patristice.
Vestea despre petrecerea i înelepciunea Cuviosului egumen Macarie se
rspândise în toat Moldova i muli îl aveau de sfetnic i printe duhovnicesc.
Auzind de aceasta Petru Rare, în primvara anului 1531, 1-a ales episcop al
Romanului i printe sufletesc al familiei sale. Apoi 1-a rugat s
scrie Cronica
Moldovei între anii 1504-1541, pe care a scris-o cu mult iscusin, cci nu
era alt ierarh mai învat în ar
pe acea vreme.
Episcopul Macarie ducea o via cu totul aleas, în rugciune, în post i
milostenie, purtând mare grij pentru mântuirea sufletelor omeneti. La
episcopie a înfiinat o coal de catehei pentru preoi de mir i a înnoit multe
biserici prin sate. Apoi cerceta printete pe credincioi, sftuind i mângâind
pe toi. Pentru nite fapte bune ca acestea, ucenicul su Eftimie, egumen de
Neam, îl numea „preacuratul arhiereu i dascl al Moldovei", iar alii îi
ziceau „preaînvatul episcop Macarie Cronicarul".
Vzând Schitul Bogdneti-Flticeni aproape în paragin, episcopul
Macarie a zidit din temelie, cu ajutorul lui Petru Rare, Mnstirea Raca,
între anii 1542-1550. Biserica închinat Sfântului Ierarh Nicolae a fost apoi
împodobit cu fresc în interior i exterior, cu chilii i coal mnstireasc.
Acest mare ierarh a fcut din ctitoria sa o vestit obte isihast cu peste 60 de
monahi, toi lucrtori ai rugciunii lui Iisus, din care unii au ajuns fie s
numrai printre sfini. Cel mai cuvios ucenic al episcopului Macarie a fost
desigur „Ioan de Raca, arhiepiscopul cel sfânt i minunat".
A doua ctitorie a episcopului Macarie a fost Catedrala episcopal din
Roman, pe care domnul Moldovei o rezidete din temelie, la îndemnul su,
între anii 1542-1550. Tot cu sfatul lui s-a pictat catedrala, s-a format o
frumoas bibliotec episcopal i s-au copiat de ctre ucenicii si mai multe
opere ale Sfinilor Prini.
Dup o nevoin duhovniceascde peste 60 de ani, din care 27 de ani ca
strlucit pstor „Mitropoliei rii de Jos", evlaviosul episcop Macarie i-a
al
dat sufletul în mâinile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, în toamna anului 1558,
i a fost înmormântat la Mnstirea Raca. Mult vreme, ucenicii si i-au
continuat, în Moldova i Transilvania, nevoin i opera sa.
IEROMONAHUL AMFILOHIE
Primul egumen al Mnstirii Pângrai
(tl570)
Rmânând Schitul Cuviosului Simeon de la Pângrai mult vreme fr

egumen, în anul 1514, a venit de la Mnstirea Moldovia un ieromonah i
dascl învat, anume Amfilohie. Acesta a povuit Sihstria lui Simeon timp
de 52 de ani, mrind numrul clugrilor la 40 de rugtori i fcându-se
tuturor printe i dascl luminat i sfânt.
îns, neavând schitul biseric încptoare, s-a rugat Cuviosul Amfilohie
mult vreme Sfântului Mucenic Dimitrie s-i trimit un om milostiv pentru a-1
ajuta s zideasc o biseric nou din piatr. Pe la anul 1560, spune tradiia,
zbovind domnitorul Alexandru Lpuneanu la Piatra Neam, i s-a artat
marele mucenic în vis i i-a poruncit s
zideasc o biseric de piatr la Schitul
lui Simeon. Aa s-a înnoit aceast sihstrie sub egumenia lui Amfilohie, luând
denumirea de Mnstirea Pângrai.

Apoi, ieromonahul Amfilohie, întemeind aici obte cu înalt via
duhovniceasc i lsând bun rânduial, s-a retras la metanie, a primit
îngerescul chip al schimnic iei cu numele de Enoh i, mai trind 4 ani, a
adormit cu pace în anul 1570, septembrie 7, cunoscându-i dinainte sfâritul.
Iat ce ieromonahul Anastasie, egumenul Mnstirii Moldovia,
scrie
despre sfâritul minunat al Cuviosului Amfilohie:
„...Acestea toate mi le-au spus mie printele Amfilohie, stare de la
Sfânta Mnstire Pângrai, mie, smeritului ieromonah Anastasie de la
Mnstirea Moldovia, mult pctosului i întru tot netrebnicului, mare dar c
a luat btrânul Amfilohie mai înainte de mutarea sa, c
vremea i ziua mutrii
sale au spus mie, smeritului Anastasie, i nimenea s
nu fie necredincios ca s
nu cad în ispit, c
întru adevr toate acestea adevrate sunt. Acestea toate
le-am scris pentru ca s
nu se uite mai pre urm, în urma acestui neam, i
oricine vor vrea, s râvneasc acestor Sfini Prini.
Pentru aceasta m rog, prini i frai, celor btrâni, ca prinilor; celor

de mijloc, ca frailor, i celor tineri, ca fiilor. Din toate, precum ne va
învrednici Duhul Sfânt, ca s ne nevoim întru pocin i întru mrturisire s
petrecem totdeauna, ziua i noaptea, pân la sfâritul nostru. i sa avem în
mintea noastr aceste trei porunci: cum va vrea sufletul nostru s se despart
de trup, i cum va vrea s
întâmpine pe Hristos în vzduh, i cum vom da
rspuns pentru pcatele noastre. i iar (alte) trei porunci: cum va s cerce
Dumnezeu credina dreapt de la suflet, i adevrul din (de pe) limb i
curia trupului; c acolo faptele se vor întreba i gândurile se vor ispiti, c nu
este nimic neartat înaintea lui Dumnezeu. Ci toate vor fi de fa, toate goale
vor fi faptele noastre înaintea noastr.
i au vieuit stareul Amfilohie, care din schimnicie s-au numit Enoh, 56
de ani (în clugrie), dar la mnstirea noastr Moldovia, 4 ani, de unde au
luat chipul îngeresc. i de toi anii lui au avut 83 ... i sfâritul vieii sale bine
au sfârit. Ca au dat râna rânei i lung a prinilor,
s-au dus în calea cea
luându-i plata ostenelilor sale de la dreptul Judector, i cu cinste s-au
îngropat de ucenicii si. i, prin rugciunile acestui sfânt printe, sa acopere
Domnul pe toi ortodocii domni ai Moldovei, cei ce s-au învrednicit a domni
întru acest pmânt, i întru toat lumea dreptcredincioi domni, cei ce
vieuiesc întru dreapt credin. i tuturor ortodocilor cretini, care sunt
turma lui Dumnezeu, care ne-au rscumprat cu cinstit sângele Su, de
blestemul legii i din mâna diavolului ne-au izbvit.
Pentru aceasta s nu ne ruinm de marele nume, pentru Hristos ne c
numim cretini, precum au zis Sfântul Grigorie Teologul. Dup sfinte
poruncile Lui totdeauna a umbla, s ne nevoim pân la ieirea noastr, dup
cum ne înva Sfânta Evanghelie, i El ne va judeca în ziua cea de apoi.
Numai mila lui Dumnezeu i acopermântul Preacuratei Maicii Lui s ne
acopere pre noi pctoii pân la sfâritul veacului, dup fgduina Lui cea
nemincinoas.
Acest sfânt stare al acelui loc, Amfilohie, i în schim, Enoh, s-au mutat
la venicele lcauri la leat 7079 (1570), septembrie 7, în zilele lui Bogdan
voievod, la apte ceasuri din noapte, dup cum singur i-au artat mutarea. Iar
pomenirea lui s-au aezat s
se fac în ziua Naterii Nsctoarei de
Dumnezeu, septembrie 8, în toi anii pân va fi sfânta mnstire (Pângrai)
iar nameastnic (egumen) în locul lui s-au pus preotul Teodor de la Mnstirea
22
Bistria" .
22
Extras din manuscrisul nr. 30 (9) intitulat Carte cu multe adunturi din Scripturi copiat la
Mnstirea Agapia Veche în 1808, de monahul Metodie, dup biografia original a egumenului
MITROPOLITUL GRIGORIE ROCA

(tl570) 23
Acest ierarh iubitor de Hristos a fost unul dintre cei mai apropiai ucenici
ai Cuviosului Daniil Sihastrul, din neamul cruia se trgea. Era originar din
nordul Moldovei. Ctre sfâritul secolului XV (1490) a fost adus în obtea
Mnstirii Vorone de ctre Cuviosul Daniil egumenul. Despre acesta însui
mitropolitul Grigorie scria mai târziu, pe o Evanghelie druit Voro neului, c
„din fraged copilrie m-am fgduit lui Dumnezeu, cu rugciunile Sfântului
Printelui nostru Daniil cel Nou".
Ca ucenic al celui mai mare duhovnic, sihastru i sfânt moldovean,
tânrul Grigorie înva din copilrie de la dasclul su nevoina duhovniceas-
c, smerenia, ascultarea, întreaga înelepciune, cunotina Sfintelor Scripturi
i dragostea de oameni. A deprins, de asemenea, rânduiala slujbelor, rugciu-
nea i buna chivernisire a casei Domnului.
Pentru viaa sa îmbuntit, în anul 1523 a fost numit egumen al
Mnstirii Probota, pe care o conduce cu mult râvn i pricepere timp de 23
de ani (1523-1546). Fiind rud cu voievodul Petru Rare, la îndemnul su,
domnul Moldovei înnoiete în întregime biserica i chiliile mnstirii,
alegându-i aici locul de venic odihn.
Sub egumenia ieromonahului Grigorie Roea, Mnstirea Probota a trit
o epoc de mare înflorire duhovniceasc i cultural. în timpul su au strlucit
în Probota doi mari cuvioi prini purttori de Dumnezeu, anume Sfinii
Inochentie i Eustatie. Obtea numra aproape 100 de monahi, din care unii
erau duhovnici renumii, alii rugtori iscusii, iar alii, zugravi de biserici,
dascli de limbi strine, traductori i buni caligrafi. Tot prin grija sa,
biserica Mnstirii Probota este pictat în întregime, atât în interior, cât i pe
dinafar. Acest egumen a contribuit cel mai mult la formarea unei vestite coli
de zugravi moldoveni, cum nu mai fusese pân atunci în Moldova. Unii dintre
aceti zugravi anonimi erau monahi i ucenici ai marelui stare.
Vzând domnul Moldovei, Ilia Rare (1546-1551) petrecerea egume-
nului Grigorie, în anul 1546 îl alege, cu sfat de obte, mitropolit al Moldovei.
Timp de 6 ani, cât a pstorit turma lui Hristos, neobositul ierarh a înviorat
Anastasie, scris în anul 1570 la Mnstirea Moldovia. Manuscrisul se afl astzi în biblioteca
Mitropoliei Olteniei - Craiova. A se vedea i Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Pângrai.

23
Ibidem
viaa clugreasc în mnstiri, a rânduit starei vrednici, a zidit biserici prin

sate i a povuit cu pricepere oile cele cuvânttoare pe calea mântuirii,
aprând cu toat puterea sfânta credin ortodox.
îns, nestatornicia vremurilor i desele schimbri de domni, au silit pe
marele mitropolit, în anul 1551, s
se retrag din scaun la mnstirea de
metanie, Vorone. Timp de înc 19 ani de zile, mitropolitul Grigorie a fost
fclie i candel nestins în aceast obte i în toat Moldova de nord, pe toi
învând i folosind cu cuvântul i cu fapta, cu smerenia, cu brbia, cu
îndemnul i cu multa sa înelepciune. Cci era printe sufletesc al multor
egumeni i duhovnici, sihastri, oameni de rând i dregtori de ar. în aceast
vreme i viaa isihast a luat o mare amploare, îndeosebi în jurul Voroneului,
al Mnstirilor Slatina i Agapia i în Munii Raru i Ceahlu.
Faima acestui mitropolit a atras numeroi monahi în obtea Mnstirii

Vorone, dintre care unii erau iscusii cronicari, cunosctori ai limbilor greac
i slavon, traductori în grai românesc i pricepui în Sfânta Scriptur.
Mitropolitul Grigorie este considerat chiar fondatorul unei coli de copiti i
traductori la Vorone, unde se studiau textele biblice i scrierile Sfinilor
Prini, unde se traduceau cri în limba româneasc i unde se lucra struitor
la formarea limbii naionale i la introducerea ei în cultul nostru ortodox.
Monahii de la Vorone, cu binecuvântarea mitropolitului Grigorie,
ajungeau pân în Maramure i toat Transilvania, ducând i aducând
în
manuscrise dintr-o parte în alta. Datorit acestui ierarh i ucenicilor lui, s-au
pstrat i copiat aici dou din cele mai vechi manuscrise româneti, „Codicele
Voroneian" i „Psaltirea Voroneian". Tot la porunca lui s-a copiat pentru
Mnstirea Vorone un Tetraevangheliar în anul 1551 „cu cheltuiala
arhiepiscopului Grigorie, mitropolitul Sucevei, cu mâna mult pctosului
diacon Mihail".
De asemenea, neobositul ierarh a adugat un pridvor nou la biserica
Mnstirii Vorone i a pus pe cei mai vestii zugravi ai Moldovei s-o
împodobeasc cu fresc exterioar, cum nu este alta mai frumoas în ara. Iar
la intrare a poruncit s se picteze alturi de portretul su chipul Cuviosului
Daniil Sihastrul, cu aureol de sfânt. Tot el a pus i o frumoas piatr de
mormânt deasupra moatelor marelui su dascl i printe sufletesc. Astfel^
mitropolitul Grigorie Roea este considerat al treilea ctitor al Mnstirii
Vorone, dup tefan cel Mare i Sfântul Daniil Sihastrul, rudenia sa.
Ajungând Ia adânci btrânei i pregtindu-i singur mormântul, la 5
februarie, 1570, vrednicul ierarh i printe al Moldovei, Grigorie Roea, s-a
strmutat la venicele lcauri în vârst de peste 90 de ani i a fost
înmormântat în pridvorul bisericii înnoite de el.
SIHASTRII DIN MUNTELE SCAUNELOR

(secolele XV-XVI)
Printre ucenicii Cuvioilor Agapie i Eufrosin erau unii atât de râvnitori
în nevoina pustniceasc, încât doreau s urmeze marilor ascei din pustiul
Egiptului. Ei sihstreau în muntele numit pân astzi „Scaunele", situat pe
obcin, un kilometru mai sus de Agapia Veche.
Nevoina sihastrilor din Muntele Scaunele era aceasta: toat ziua lucrau
cu mâinile i rosteau rugciunea lui Iisus, în deplin linite i tcere; la
asfinitul soarelui mânca fiecare puini pesmei i legume; iar noaptea se
aezau pe un fel de scaune sau lavie de lemn fixate în trunchiuri de brad i
împleteau couri din nuiele de alun; dup miezul nopii aipeau câteva ore pe
aceste scaune, apoi în zori de ziu iari se deteptau, ddeau laud lui
Dumnezeu i îi continuau nevoina. De la scaunele acestor sihastri s-a numit
i locul „La Scaune" sau „Muntele Scaunele". Nevoina aceasta a fost conti-
nuat pân la sfâritul secolului XVIII i este unic în isihasmul românesc.
Spre srbtori, pustnicii coborau la biserica schitului din poian, unde
fceau priveghere de toat noaptea, ascultau Sfânta Liturghie, se împrteau
i iari se retrgeau în pdure. Aceti sihastri lucrau de obicei couri din
alun, metanii de lemn, cruci i alte rucodelii clugreti, pe care apoi le
trimiteau spre vânzare la Târgu Neam. Din banii obinui, ucenicii le
cumprau pâine, verdeuri, iacuri pentru haine i cele strict necesare vieii.
Nevoina acestor cuvioi prini era tcerea desvârit, linitea,
privegherea de toat noaptea, osteneala trupului i neîncetata rugciune. Cci
pustnicii din Sihstria Agapiei i mai ales cei din Muntele Scaunele erau mari
lucrtori ai rugciunii lui Iisus i mai vestii nevoitori din Munii
cei
Neamului. Despre aceti cuvioi se spune în tradiia locului c, pe la
începutul secolului XVI, i-au întâlnit într-o zi câiva boieri din sfatul rii,
care erau la vântoare. Deci, vzând asprimea vieii lor, le-au zis:
- Prinilor, noi nu avem vreme s
ne rugm lui Dumnezeu, suntem c
învluii de grijile acestei lumi. Rugai-v sfiniile voastre pentru noi i nu v
mai trudii atât cu lucrul mâinilor, iar noi v
vom trimite întotdeauna cele de
nevoie vieii!
Auzind domnul Moldovei, Petru Rare, despre aceti cuvioi sihastri de
la Agapia Veche, însui a binevoit, în prima sa domnie (1527-1538), s
zideasc o biseric nou cu hramul Schimbarea la Faa, în locul celei vechi,
risipite prin alunecarea terenului. Astfel, încetul cu încetul, sihastrii s-au

coborât din munte i s-au aezat în Schitul Agapia Veche, formând o obte
24
clugreasc vestit în toat Moldova .
SFANUL EUSTATIE DE LA PROBOTA

(secolul XVI) 25
Un alt cuvios monah din obtea Mnstirii Probota, cinstit de popor i

trecut de mitropolitul Dosoftei în rândul sfinilor români, a fost Cuviosul
Eustatie schimonahul. Era originar din satele de pe Valea iretului.
Acesta, auzind de petrecerea monahilor din chinovia Probotei i mai ales
de nevoina Cuviosului Inochentie, a lsat toate i i s-a fcut ucenic. i era
desvârit urmtor al faptelor lui, ostenindu-se muli ani într-o chilie
pustniceasc din codrii seculari ai mnstirii. Astfel, în puini ani, a strbtut
multe osteneli clugreti, învând de la toi frica de Dumnezeu i întrecând
pe muli cu smerenia, cu rugciunea i cu nemuritoarea dragoste. Pentru o
nevoina ca aceasta se învrednicise de darul facerii de minuni i era iubit, atât
de Dumnezeu, cât i de oameni. Cci fiecare se folosea de rugciunea i
sfinenia vieii lui. Apoi, svârind bine cuvântul Evangheliei lui Hristos i
ajungând la msura dasclului su, Cuviosul Eustatie s-a strmutat la ceretile
lcauri i s-a numrat în ceata Sfinilor Prini. Desigur, mitropolitul
Dosoftei s-a închinat la moatele ambilor sfini, Inochentie i Eustatie, el
însui fiind cu metania de la Probota.
CUVIOSUL ANTONIE PROTOPSALTUL

Mnstirea Putna
(secolul XVI)
vestitului dascl i
Ieromonahul Antonie Protopsaltul era unul din ucenicii
Luând de tânr jugul lui Hristos în obtea
protopsalt Eustatie de la Putna.
Mnstirii Putna i învând carte în coala de gramatic i de psaltichie de
aici, a ajuns în puin vreme clugr sporit i cântre iscusit. Cunotea bine
24
Pr. N. Drâng, op. cit., p. 16-19; Ierom. loanichie Blan, Chipuri de clugri
îmbuntii din mnstirile nemene, mss., p.46
25
Mitropolitul Dosoftei , op. cit., fila 151-152; Pr. prof. Liviu Stan, op. cit., p. 56
limbile greac i slavon i copia cu îndemânare cri de folos sufletesc i de
cântri pentru stran.
Dup trecerea din via a ieromonahului Eustatie, dasclul su, monahul
Antonie, s-a învrednicit de darul preoiei, ajungând dascl i protopsalt în
locul lui, coala de muzic psaltic de la Putna. i era vestit în toate
la
mnstirile din Moldova de nord, încât muli clugri i tineri de prin sate
învau de la dânsul a citi, a scrie i a luda pe Dumnezeu. Era înc preot i
duhovnic iscusit, povuind multe suflete la limanul mântuirii. Iar la marile
praznice ihramul mnstirii, Cuviosul Antonie împodobea biserica cu cele
la
mai frumoase cântri, ca în vremea Bizanului de altdat.
între anii 1546-1547, Cuviosul Antonie Protopsaltul de la Putna a scris o
carte cu alese cântri bisericeti, dup care se înva i se cânta la coala de
psaltichie de aici. Deci, bine nevoindu-se i ludând pe Dumnezeu ziua i
noaptea mai mult de 50 de ani, ieromonahul Antonie Protopsaltul s-a svârit
cu pace, adugându-se în ceata fericiilor prini.
CUVIOSUL PAISIE IEROMONAHUL

Egumen al Mnstirii Humor
(secolul XVI) 26
Ieromonahul Paisie a fost egumen i printe duhovnicesc al Mnstirii

Humor în timpul domniei lui Petru Rare. El se nevoia din tineree în aceast
mnstire, ostenindu-se ziua i noaptea cu postul, cu rugciunea i cu smerita
ascultare. Era înc duhovnic iscusit, dascl i bun caligraf. Pentru o ne voin
ca aceasta, obtea Mnstirii Humor 1-a ales egumen în anul 1528. Auzind de
petrecerea egumenului Paisie, Petru Rare, domnul Moldovei (1527-1538;
1541-1546), 1-a ales de sfetnic i printe duhovnicesc i asculta sfaturile lui i
multe lucruri fcea cu binecuvântarea lui.
Vzând cuviosul c obtea sa se mrete, iar biserica veche este
neîncptoare, a hotrât s zideasc o nou biseric în cinstea Sfântului Mare

Mucenic Gheorghe, „prin voina i cu ajutorul dreptcredinciosului domn Petru
(Rare) Voievod" i cu cheltuiala logoftului Teodor Bubuiog. Zidirea
bisericii a început în anul 1530, sub supravegherea egumenului Paisie, i s-a
sfârit în acelai an, la praznicul Adormirii Maicii Domnului. în jurul bisericii
noi s-au zidit chilii de piatr unde se nevoiau peste 40 de cuvioi clugri. Tot
26
Prof. V. Brtulescu, art. cit,, p. 463-466; Tetraevanghelul de la Humor, mss. nr. 576,
biblioteca Mnstirii Putna; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi.I, Bucureti, 1957
aici, egumenul Paisie a întemeiat o coal mnstireasc pentru clugri i

preoi de mir, cu dascli de greac i slavonie i cu iscusii caligrafi.
Cuviosul Paisie, fiind el însui bun pictor miniaturist, a cutat s
împodobeasc cu fresc noua biseric, „atât pe dinuntru, cât i pe dinafar",
prin mâna celui mai bun pictor ce se gsea atunci în Moldova. Astfel, în anul
1535, zugravul Toma din Suceava împlinete dorina egumenului Paisie,
împodobind biserica cu fresc de o rar valoare duhovniceasc i iconografic.
1538, Petru Rare fiind izgonit la Ciceu i mnstirile fiind
In anul
jefuite,egumenul Paisie a ascuns în pdure odoarele bisericii, iar vestitul
Tetraevanghel donat de tefan cel Mare (1473) 1-a trimis prin doi clugri la
Ciceu, ca s fie spre ajutor i mângâiere voievodului pribeag. Dup patru ani,
luând din nou scaunul Moldovei, Petru Rare încredineaz acest
Tetraevanghel în mâinile egumenului Paisie 27 .
Astfel, mult nevoindu-se i rbdând cu brbie necazurile acestei viei,

Cuviosul Paisie i-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu ctre jumtatea
secolului XVI, lsând în urm numeroi ucenici.
CUVIOSUL PAHOMIE SIHASTRUL

întemeietorul Mnstirii Slatina
(secolul XVI) 28
în prima jumtate a secolului XVI, s-a nevoit pe valea pârâului Suha

Mic, comuna Slatina-Suceava, un sihastru sfânt i fctor de minuni, ce se
chema Pahomie. El îi avea chilia într-o poian mare, linitit, situat 1-a nord
de actuala mnstire, numit pân astzi „Poiana lui Pahomie".
27
Iat mai jos însemnarea de pe acest Tetraevanghel: „în anul al patruzeci i aselea peste apte
mii s-a întâmplats se ridice împratul turcesc cu toat ara sa, cu prile de rsrit i cu cele ttreti i
cu cele munteneti asupra acestei biete ri
a Moldovei, în zilele domnului Petru Voievod. i s-a
înspimântat toat ara, iar noi, clugrii din Humor, din cauza groazei ce cuprinsese ara, am trimis
acest Tetraevanghel în ara ungureasc la Cetatea Ciceului. i când s-a întâmplat domnului Petru
Voievod s ias din domnie, el trecu în ara ungureasc i ajunsese la Cetatea sa Ciceul i a gsit acest
Sfânt Tetraevanghel acolo i, luându-1 cu sine i în mâinile sale, îl inu la el atâta timp cât a fost în
Cetatea Ciceului. i
când s-a dus în ara turceasc 1-a luat pre acesta iari cu sine la arigrad i 1-a inut
i acolo în mâinile sale. Trecând nu mult vreme în ara turceasc, s-a milostivit Dumnezeu i
Preacurata lui Maic i a druit lui coroana domniei, ca s
fie iari domn al rii Moldovei i al
cretinilor i a venit cu turcii i a luat sceptrul, adic steagul rii Moldovei i a venit cu bine la
preaslvita cetate de scaun Suceava. i
a dat iari acest Tetraevanghel Sfintei Mnstiri a Humorului
pentru sufletul su i pentru sufletul printelui su, tefan Voievod cel Btrân, egumen fiind pe atunci
Paisie ieromonahul cel care 1-a trimis la Ciceu". (Extras din rev. „M.M.S.", nr. 7-8/1966, p. 463-466)
28
I. Neculce, Cronica rii Moldovei, 1975, p. 17; tradiia local; Pomelnicul ctitoricesc al
Mnstirii Slatina
Cuviosul Pahomie, dup tradiie, era cu metania din Mnstirea Vorone,
la 20 de km mai sus de Slatina, fiind unul din cei mai alei ucenici ai Sfântului
Daniil Sihastrul. Apoi, iubind viaa pustniceasc, s-a retras la linite în codrii
de pe valea pârâului Suha. Aici, deja exista o mic sihstrie, înc din timpul
domniei lui tefan cel Mare, care mai târziu a disprut.
Ne voina Cuviosului Pahomie era aa de înalt, încât i darul facerii de
minuni i al înaintevederii s-a învrednicit a-1 primi de la Dumnezeu. Ziua i
noaptea petrecea în post i rugciune, cu mâinile i mintea înlate la
Dumnezeu. Mâncare nu primea, decât la o zi sau dou, dup apusul soarelui,
iar inima lui permanent ardea de dragostea lui Hristos, cci se odihnea în el
harul Duhului Sfânt. Deci, biruind cuviosul cursele vrjmaului, nlucirile
cele de noapte, foamea, frigul i toat nevoia firii, dup muli ani de nevoin
ajunsese la mare odihn duhovniceasc. Astfel, bineplcând lui Dumnezeu,
vindeca bolile i izgonea duhurile necurate cu rugciunile sale, fiind cutat de
muli credincioi de prin sate.
în anul 1553, voind Domnul s întemeieze o mnstire
A.
în aceste locuri, a
descoperit Cuviosul Pahomie o minune ca aceasta: In fiecare noapte spre
Duminici i srbtori, când se fac slujbe în biserici, vedea cuviosul multe
lumini aprinse într-un paltin mare, jos în poian, iar deasupra lui auzea cor
îngeresc, cântând troparul Schimbrii Domnului la Fa. Deci, rugându-se cu
lacrimi, i s-a artat Maica Domnului în vis i i-a poruncit se duc la s
voievodul Alexandru Lpuneanu i s-1 îndemne s
zideasc în locul acesta
mnstire de clugri. Domnul Moldovei, ascultând îndemnul Cuviosului
Pahomie, a zidit aici o frumoas mnstire, între anii 1553-1559, aezând
altarul pe locul unde se afla acel paltin. Aa a luat fiin Mnstirea Slatina.
Astfel, Sfântul Pahomie Sihastrul, mai trind puin, s-a strmutat în ceata
sfinilor, la ceretile lcauri, iar trupul su a fost aezat lâng biserica de
curând zidit. De asemenea i „Izvorul Cuviosului Pahomie", care nu seac
niciodat, a fost adus în mnstire spre mângâierea frailor.
CUVIOSUL IOAN SIHASTRUL

Valea Sihstriei
(secolul XVI)
Pustnicul Ioan este considerat printre cei dintâi clugri care au sihstrit
în pdurile seculare de pe valea Sihstriei. El venea, desigur, din obtea
Mnstirii Neam, ca, de altfel, aproape toi sihastrii din Munii Neam. Deci,
iubind desvârita linite i arzând pentru dragostea lui Hristos, s-a retras în
munte, la izvoarele pârâului „Sc" i acolo i-a fcut chilie într-o poian
singuratic, ce îi poart numele pân astzi.
Iar ostenelile, rugciunile i ispitele de la diavoli, pe care le-a rbdat
Cuviosul Ioan Sihastrul în locul acesta, numai singur Dumnezeu le tie. în
tradiia locului se spune c
pustnicul Ioan a trit muli ani în aceast poian,
c era mare duhovnic, dascl al linitii i al rugciunii i era plin de dragostea
lui Hristos. Astfel, numele lui ajunsese cunoscut peste tot i muli clugri
iubitori de linite i-au devenit ucenici. Poate tocmai de la acest pustnic s-a
numit întâi locul acesta „Valea Sihastrului", apoi „Valea Sihastrilor", iar din
secolul XVII, „Valea Sihstriei".
Ajungând la adânci btrânei, Cuviosul Ioan Sihastrul i-a dat sufletul în
mâinile lui Dumnezeu i a fost îngropat de ucenici în acea poian 29 .
CUVIOSUL IACOB CEL VREDNIC

Primul egumen al Mnstirii Slatina
(secolul XVI) 30
Acest preacuvios printe, precum însui numele îl arat, a fost cel dintâi
egumen al Mnstirii Slatina. Cci, îndat ce voievodul Alexandru Lpu-
neanu (1553-1564) începu s

zideasc acest dumnezeiesc lca în cinstea
Schimbrii Domnului la Fa, la îndemnul Cuviosului Pahomie Sihastrul, el
încredina aceast lucrare ieromonahului Iacob, vrednic slujitor al lui Hristos
din Mnstirea Neam.
Egumenul Iacob era duhovnic renumit în marea lavr a Moldovei. Apoi,
ajungând printe sufletesc al Mnstirii Slatina în anul 1558, a supravegheat i
a condus cu mult pricepere zidirea acestei ctitorii voievodale. La 3
septembrie, 1559, când s-a sfinit biserica în prezena ctitorului i a zeci de
mii de credincioi, Cuviosul Iacob devine sfetnic de tain i duhovnic al
familiei voievodului.
Timp de 15 ani, cât a condus Mnstirea Slatina, egumenul Iacob a
format aici o obte de peste 60 de clugri cu o aleas via duhovniceasc.
Unii dintre ei erau schimonahi i iscusii lucrtori ai rugciunii lui Hristos.
29
Cea mai veche însemnare care vorbete de „Poiana lui Ioan" este o hotarnic din prima
jumtate a secolului XVI, care stabilea terenurile Mnstirilor Neam i Agapia Veche.
30
Arhiva i Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Slatina; Protos. Hrisostom Asavei, Monografia
Mnstirii Slatina, mss. 1948, p. 41-42; N. lorga, Studii i documente cu privire la Istoria românilor,
voi. VII, Bucureti, 1904, p. 101
Alii, vestii duhovnici i povuitori de suflete pentru clugri i mireni, far
alii, dascli învai în greac i
slavon, buni cunosctori ai Sfinilor Prini,
cronicari i Sub supravegherea acestui neobosit egumen
caligrafi îndemânatici.
s-au copiat la Mnstirea Slatina de ctre ucenicii si numeroase cri
filocalice i de cult, s-au scris pagini importante din cronica Moldovei i s-au
pregtit sute de tineri pentru preoi la sate. înc i viaa isihast a luat o mare
dezvoltare în jurul mnstirii. Cci se nevoiau în partea locului zeci de ucenici
ai Cuviosului Pahomie, din care unii erau mari ascei i lucrtori ai rugciunii.
Pe toi acetia îi ajuta marele egumen.

De asemenea, ieromonahul Iacob a împodobit biserica cu alese odoare
voievodale, a zidit din temelie chilii pentru clugri i a înzestrat mnstirea
cu numeroase danii, situând astfel ctitoria lui Alexandru Lpuneanu în rândul
celor mai renumite ctitorii voievodale din Moldova. Pentru toate acestea,
egumenul Mnstirii Slatina a fostnumit de tot poporul „Iacob cel Vrednic",
cci era plin de înelepciune i fric de Dumnezeu i niciodat nu ddea înapoi
din faa primejdiei.
Un mare merit a avut Cuviosul Iacob îndemnând pe domnul Moldovei s
zideasc i alte lcauri sfinte, atât în ar, cât i în Muntele Athos. Cu sfatul
su s-au înnoit mnstirile Bistria, Tazlu, Bogdana-Rdui, Sfântul
Dumitru-Suceava etc, cum i mai multe lcauri atonite, în frunte cu
Mnstirea Dochiaru, pe care o reface în întregime.
La egumenul Iacob adaug înc o îneleapt fapt bun.
toate acestea,
Vzând' sfâritul voievodului, precum i numrul mare al
apropiat
al
potrivnicilor si i dorind mântuirea marelui domn, 1-a sftuit s primeasc

schima monahal. Astfel, în anul 1568, Cuviosul Iacob cel Vrednic a svârit
la Slatina tunderea monahal a lui Alexandru Lpuneanu, punându-i numele
de Pahomie, dup numele marelui sihastru care 1-a sftuit zideasc s

mnstirea. Puin mai târziu, trecând la cele venice, atât monahul Pahomie,
cât i doamna Ruxandra cu fiii lor, au fost înmormântai de egumen în biserica
înlat de ei. în anul 1572, egumenul Iacob s-a mutat la cele venice.
CUVIOSUL ZOSIMA IEROSCHIMONAHUL

întemeietorul Mnstirii Secu
(secolul XVI)
Ieroschimonahul Zosima este întemeietorul celei dintâi sihstrii pe valea

pârâului Secu, în a doua jumtate a secolului XVI, în tinereile sale, Zosima
(Zosin) era un mic dregtor (vistiernicel) la curtea domnului Moldovei. Apoi,

auzind de petrecerea unor sihastri îmbuntii pe valea pârâului Secu, aproape
de Mnstirea Neam, precum: Prohor, Veniamin, Chiriac, Visarion, tefan,
Spiridon, Atanasie i alii, a fost îndemnat de Duhul Sfânt s intre i el în
nevoina clugreasc 31 .
Deci, mult folosindu-se de sfinenia vieii acestor cuvioi prini i vzând

c nu au în apropiere nici o biseric în care s slveasc pe Hristos, i-a
vândut toate averile sale ce le avea i a întemeiat pe valea Secului primul schit
numit „Schitul lui Zosima", cu hramul „Tierea Capului Sfântului Ioan
Boteztorul". In acest schit a primit îngerescul chip al schimniciei i fericitul
ctitor Zosin, primind numele de Zosima. Mai târziu, hirotonindu-se, a ajuns
cel dintâiegumen al acestei smerite sihstrii.
Nevoina Cuviosului Zosima i a ucenicilor si ajungând cunoscut pân
la voievodul Moldovei, Alexandru Lpuneanu, acesta a înzestrat schitul cu
câteva danii i hotarnice, între Astfel, bineplcând lui
anii 1555-1568.
Dumnezeu i povuind aceast sihstrie peste 20 de ani, a adunat în jurul su
o obte de 30 de sihastri care slveau pe Hristos ziua i noaptea. Unii dintre
acetia erau luminai cu mult învtur duhovniceasc, precum ieroschimo-
nahul Dosoftei, devenind renumii dascli i povuitori de suflete.
Ajungând la adânci btrânei i lsând pe Dosoftei egumen în locul su,
Cuviosul Zosima s-a svârit cu pace i a fost aezat lâng biserica zidit de el.
CUVIOII SIHASTRI
MOISE, PROHOR, VENIAMIN, SPIRIDON,
CHIRIAC, VISARION, TEFAN I ATANASIE
de pe valea Secului
(secolul XVI) 32
în câteva documente de danie ctre Mnstirea Secu, din secolul XVI i

începutul secolului XVII, sunt amintii opt sihastri din cei mai vestii care se
nevoiesc în codrii seculari de pe valea Secului: Moise, Prohor, Veniamin,
31
Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Secu; Duhovnicul Andronic, Istoria Mnstirii Secu,
mss. nr. 53, Arhivele Statului din Rm. Vâlcea; Nestor Severineanul, Un manuscris necunoscut al
duhovnicului Andronic - Istoria Mnstirii Secu, în rev. „Mitropolia Moldovei", 1974, nr. 3-4, p.
180-196
32
Documente privind Istoria României - A, Moldova, Veacul XVI, voi. III, p. 267; Episcop
Neqr Severineanul, Un manuscris necunoscut..., p. 180-196
Spiridon, Chiriac, Visarion, tefan i Atanasie. Astfel, se face pomenire de
„Chiliile lui Moise", „Chiliile lui Prohor", „Chiliile lui Veniamin" i „Chiliile
lui Spiridon i Chiriac", din afara zidurilor Mnstirii Secu.
Aceti cuvioi sihastri erau cu metania din Mnstirea Neam. Deci,
dorind fericita linite i fiind umbrii de harul Sfântului Duh, s-au fcut
pustnici vestii pe valea „Pârâului Sc", înainte de întemeierea „Schitului lui
Zosin" (a doua jumtate a secolului XVI). Ei sunt printre cei dintâi sihastri
cunoscui pe valea Secului, amintii în actele vremii. Nevoina lor a fost aa de
aleas, încât numele i faptele lor au ajuns pân la domnul rii i nu puini
clugri li s-au fcut ucenici. în documentele amintite se spune fiecare c
dintre ei avea „chilii", adic mici comuniti de 3-4 sihastri, din care btrânii
erau socotii superiorii acestor „chilii".Toi acetia la un loc, împreun cu ali
sihastrinenumii, au format prima sihstrie pe valea pârâului Secu. Desigur,
primii vieuitori ai Schitului Zosin, în frunte cu egumenul Dosoftei, fceau i
ei parte din comunitatea acestor cuvioi sihastri. Apoi, odat cu întemeierea
schitului (1564), o parte dintre ei au intrat în obte, sub ascultarea egumenului
Dosoftei, iar ceilali au rmas mai departe la „chilii" în pdure.
Cuvioii prini Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion,
tefan i Atanasie s-au nevoit toat viaa la linite, în post, în rugciune i în
cugetarea celor dumnezeieti. Numai la srbtori se adunau la Schitul lui
Zosin, ascultau slujba, se împrteau cu Sfintele Taine, luau pesmei pentru
hran i se întorceau din nou la pustie.
Dup muli ani de aspr nevoina, cei opt sihastri iubitori de Hristos s-au
svârit cu pace ctre sfâritul secolului XVI, lsând în urm numeroi ucenici
i o profund tradiie isihast, care a durat pân în zilele noastre.

Mnstirea Raca 33
(secolul XVI)
Pustnicul Iov era cu metania din Mnstirea Raca, dascl i povauitor al
arhiepiscopului Ioan cel Sfânt (1550-1598). Cuviosul acesta s-a nevoit mai
întâi în obte, întrecând pe toi cu ascultarea i osârdia lui. Apoi s-a tcut
ucenic unui sihastru vestit ce tria în Muntele Pleu din apropiere, ostenindu-se
în pustie ca la 30 de ani.
33
Arhiereul Narcis Creulescu, op. cit., p. 24; Pomelnicul Mnstirii Raca; tradiia local
Acolo, în puin vreme, a ajuns cu darul lui Hristos cel mai vestit sihastru
din jurul Mnstirii Raca. Dascl al rugciunii, povuitor de suflete i
printe al el a prevestit mai înainte pustiirea
multor sihastri iubitori de linite,
Mnstirii Raca i clugrilor, care s-a petrecut la anul 1574. în
risipirea
acest an, prdând turcii mnstirile i satele Moldovei, au jefuit i odoarele
Mnstirii Raca. Atunci, toi clugrii i însui Cuviosul Ioan de la Raca s-au
retras în munte la pustnicul Iov i acolo s-au nevoit împreun câiva ani,
rbdând multe primejdii pân ce iari s-a linitit ara. La acest fericit sihastru
venea adesea arhiepiscopul Ioan „cel Sfânt" de la Raca, pentru cuvânt de
folos i multe fcea dup sfatul lui.
Aa petrecând, cuviosul Iov Pustnicul s-a mutat la venica odihn spre
sfâritul secolului XVI, fiind îngropat de ucenici în pustie. Locul acela se
cheam pân azi „Poiana lui Iov", popular „Iova".
CUVIOSUL SILVAN IEROMONAHUL

Primul egumen al Mnstirii Raca
(tl579) 34
Ieromonahul Silvan era cu metania din Mnstirea Bogdneti-Suceava,

ucenic al episcopului Macarie de Roman. Risipindu-se acest lca clugresc
i înlându-se în apropiere o nou mnstire de ctre Bogdan cel Orb (1512-
1517), cuvioii prini s-au strmutat aici.
Atunci s-a aezat i ieromonahul Silvan în noua ctitorie voievodal,
dovedindu-se întru toate asculttor i dumnezeieti. Era
foarte râvnitor la cele
înc iubitor de linite i adeseori se retrgea în pdurile de sub muni, unde
sihstreau numeroi pustnici.
în anii 1540-1542, înnoindu-se întreaga mnstire de ctre Petru Rare i
de episcopul Macarie de Roman cu numele de „Mnstirea Raca", a fost
rânduit egumen Cuviosul Silvan, cci era duhovnic vestit i sporit în fapte
bune. Pân în vara anului 1542, egumenul Silvan s-a îngrijit de zidirea
bisericilor i a chiliilor. Apoi, adunând în jurul su peste 30 de clugri, a
obte monahal cu duhovnici buni i cu clugri caligrafi
întemeiat o aleas
adui din Mnstirea Neam. Rânduiala mnstirii era aceeai ca i în celelalte
mnstiri din Moldova. Utrenia la miezul nopii, Sfânta Liturghie zilnic,
spovedania i împrtirea cu Trupul i cu Sângele lui Hristos la trei
34
Idem.; Istoria Sfintei Mnstiri Raca, Flticeni, 1901, p. 74; N. Stoicescu, Repertoriu
bibliografic, Moldova, Bucureti, 1974, p. 711
sptmâni, masa o dat pe afar de zilele de srbtoare, i ascultare în
zi,
desvârit dragoste, cu rugciunea lui Iisus.

Cuviosul Silvan încuraja, de asemenea, viaa pustniceasc din munii
Râci, unde, cu secole în urm, se nevoiser sihastri sfini. El trimitea cele
de nevoie cuvioilor din pustie i îi cerceta duhovnicete, iar pe cei iubitori de
linite îi lsa s se retrag în singurtate.
Aa nevoindu-se Cuviosul Silvan, în anul 1548 s-a retras din egumenie i
s-afcut schimonah. Apoi, mai trind pân în anul 1579 i bineplcând lui
Dumnezeu, s-a mutat la cele venice, lsând în urm numeroi fii duhovniceti.
EPISCOPUL ISAIA DE
35
RDUI
(tl592)
Acest ierarh iubitor de Hristos a fost cel mai renumit episcop al
Rduilor din secolul XVI. Era cu metania din Mnstirea Slatina. Aici
înva din tineree asprimea vieii clugreti i dragostea de Dumnezeu i de
oameni.
Tot în coala mnstirii se lumin cu mult învtur de carte, întrecând
pe toi dasclii si. Cci era iscusit în cunotina Sfintei Scripturi, în scrierile
Sfinilor Prini, în lucrarea rugciunii lui Iisus i în povuirea sufletelor
omeneti pe calea mântuirii. Cunotea bine istoria Moldovei i a întregului
Bizan i era bun cronicar, caligraf i vorbitor în limbi. Pe când era
ieromonah, înainte de anul 1561, Cuviosul Isaia a copiat un hronograf bizantin
i dou cronici, una sârbeasc i alta bulgreasc, iar între anii 1561-1564, a
scris o cronic putnean prescurtat.
Auzind de înelepciunea i nevoina lui, voievodul Alexandru Lpuneanu
îl rânduiete episcop la Rdui în anul 1564, eparhie pe care o pstorete cu
aleas pricepere i blândee timp de 14 ani. Ca pstor de suflete s-a ostenit s
pun preoi buni la sate i egumeni duhovniceti i învai prin mnstiri. De
asemenea, cerceta adesea pe clugri i
pe credincioi, dezvolta mult colile
mnstireti i încuraja viaa isihast în nordul Moldovei. Iar ca sfetnic de
tain al voievodului, mijlocea adesea între el i supuii si, struind mereu
pentru bun înelegere i împcare. A împlinit i câteva misiuni de pace peste
hotare, în Transilvania, Polonia i Rusia.
35
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, Bucureti, 1957, p. 351; Pr. prof. Mircea
Pcurariu, Listele cronologice ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, în rev. „B.O.R.", XCIII
(1975), nr. 3-4, p. 322-355
în anul 1577, bunul pstor al turmei lui Hristos, se retrage din scaun la
Mnstirea Agapia Veche, unde îmbrac îngerescul chip al schimniciei. în

aceast vestit vatr isihast, el întrecu pe muli sihastri, devenind iscusit
lucrtor al rugciunii lui Iisus, dascl i printe al prinilor. Dup mai muli
ani de adânc smerenie i neîncetat rugciune, episcopul Isaia îi sufletul d
în mâinile Domnului, în anul 1592 i este îngropat alturi de biseric.
MITROPOLITUL TEOFAN II
i Sucevei
Mitropolia Moldovei
(tl598)
Al doilea mitropolit, Teofan, era ucenicul învatului episcop Macarie de

la Roman, amândoi fiind cu metania din Mnstirea Raca. Aici a crescut
duhovnicete, învând de la dasclul su frica de Dumnezeu, cunoaterea
Sfintei Evanghelii i scrierea în limba greac.
Având o trire aleas, cu voia lui Dumnezeu, în anul 1564 a fost ales
mitropolit Moldovei de ctre Alexandru Lpuneanu. i era tuturor iubit

al
pentru smerenia i buntatea inimii lui. Acest pstor sufletesc cerceta adesea
satele i sfintele mnstiri i ajuta mult pe clugrii care sihstreau prin pduri
i prin muni. Avea înc deosebit grij de monahii români ce se nevoiau în
Muntele Athos, unde a fost trimis de voievod s
duc bani pentru înnoirea din
temelie a Mnstirii Dochiaru (1564-1568). El a supravegheat aceste lucrri,
a ajutat s se picteze biserica i a luat parte la sfinirea ei, devenind una din
cele mai frumoase mnstiri atoni te.
în anul 1568, mitropolitul Teofan 1-a clugrit pe Alexandru Lpuneanu,
punându-i numele de Pahomie i tot el 1-a îngropat în biserica Mnstirii
Slatina. Mai târziu, sub domnia lui Ioan Vod cel Viteaz, fiind izgonit din
scaun, a sihstrit cu trei ucenici ai si în munii din preajma Rarului. Aici,
fcându-i chilii pe obcina numit pân astzi „Piciorul Mitropolitului", s-au
nevoit în post i rugciune câiva ani de zile. în anul 1577 a fost iari chemat
la scaunul su de voievodul Petru chiopul, pstorind Biserica Moldovei înc
patru ani de zile. în anul 1581, din cauza deselor schimbri de domni,
mitropolitul Teofan se refugiaz în Polonia. Dup un an este chemat din nou
la scaunul su, pentru a treia oar, rmânând la cârma Bisericii înc cinci ani
de zile, cci în acele vremuri tulburi nu era în Moldova alt pstor mai bun ca
mitropolitul Teofan.
Deci, povuind corabia Bisericii lui Hristos prin grele valuri timp de 17
ani de zile i rbdând cu brbie multe necazuri, izgoniri i primejdii, în anul
1587, mitropolitul Teofan II bunvoie din scaun i se duce la
se retrage de
Mnstirea Dochiaru în Athos. Aici petrece ca un mare sihastru înc 12 ani,
întrecând pe muli clugri cu aspra sa nevoin, fiind cunoscut i cinstit în tot
Muntele Athos. Evlaviosul mitropolit Teofan era primul ierarh român care se
fcuse sihastru atonit i era vestit povuitor i printe duhovnicesc, atât
monahilor români, cât i multor monahi din Athos.
Ajungând la msura marilor sihastri atonii, în anul 1598, fericitul
mitropolit Teofan i-a dat sufletul în mâinile lui Hristos i a fost înmormântat
în pridvorul bisericii din Mnstirea Dochiaru, cum se vede pân astzi.
Monahii de aici l-au trecut în rândul marilor ctitori i îl numr în ceata
cuvioilor prini atonii. Dup
câiva ani, soia lui a druit
Ieremia Movil
bani s i se pun piatr de mormânt, deasupra creia st scris aceast frumoas
inscripie: „O, mormântule, pentru Dumnezeu, ce mort ai? Spune-mi repede

mie, celui ce te întreab, pe cine ai? O, strine, (îl am) pe Teofan, cel drag
tuturor, pe slvitul arhiereu al Moldovlahiei, al crui strlucit sicriu,
Elisabeta, soia prea luminatului Ieremia, fiind fericit c-i este rud, îl
împodobete dup cuviin, de departe, spre amintire i ca aib rsplat. s
Cerul cu slava lui s-i dea via îndelungat i strlucit fericire, în anul
1598".
Pe portretul frumos pictat de pe perete stau scrise, de asemenea, aceste
cuvinte: „Strlucitul pstor al Moldovlahiei, Teofan".
SFINI I CUVIOI
din secolele XVI-XVII
SFANUL IOAN ARHIEPISCOPUL
Mnstirea Raca
(secolele XVI-XVII) 1
a. Viaa
Acest ierarh sfânt Ortodoxe Române era de loc din inutul
al Bisericii
Sucevei. Prinii si se numeau Gheorghe i Anastasia. Prin anul 1560 a

intrat, ca fiu duhovnicesc al episcopului Macarie de Roman, în obtea
Mnstirii Raca, ajungând mai târziu egumen i duhovnic. între anii 1598-
1605 a fost episcop de Hui; apoi episcop de Rdui, între anii 1605-1608,
când este ales mitropolit al Moldovei. El îns, renunând la scaun, se retrage
la mnstirea de metanie i dup puin timp se mut la cele venice. Viaa sa,
atât de sfânt, ne rmâne în mare parte necunoscut, fiind ascuns în Hristos.

Cel dintâi care 1-a fcut cunoscut i 1-a cinstit ca sfânt a fost evlaviosul
mitropolit Dosoftei al Moldovei.

1. Cuviosul Ioan de la Raca, „arhiepiscopul cel sfânt i minunat", cum 1-a
numit mitropolitul Dosoftei, a fost chemat de Hristos din tineree la viaa
clugreasc, având ca dascl i povuitor pe episcopul Macarie de Roman,
care i-a fost egumen i duhovnic. De la el a învat cunotina crii, iar de la
cuvioii duhovnici i sihastri din muni a învat lucrarea cea îngereasc a
rugciunii inimii i paza minii de gândurile cele dearte, care vin de la
diavoli. Astfel, în puin

vreme, a împlinit ani îndelungai, ajungând la
msura brbatului desvârit.

2. Acest vas ales al Duhului Sfânt avea, îndeosebi, dou mari fapte bune:
rugciunea curat însoit de lacrimi i o negrit dragoste pentru Hristos i
pentru oameni. Prin aceste dou bunti a biruit toate ispitele vrjmailor i,
curindu-i mintea i inima, a ajuns purttor de Hristos, plin de blândee i
smerenie. în acea vreme nu era altul mai sporit ca el în mânstirile Moldovei.
Era înc mare lucrtor i dascl al rugciunii inimii.
3. învrednicindu-se de darul preoiei, Cuviosul Ioan s-a fcut egumen i
mare printe duhovnicesc în Mnstirea Raca, cci pe toi îi miluia i îi
1
Mitropolitul Dosoftei, Vieile Sfinilor, Iai, 1686, voi. IV, f. 152; Pr. Liviu Stan, Sfitiui
români..., Sibiu, 1945, f. 54-55; Arhiereul Narcis Creulescu, op. cit., p. 76-79
mângâia cu alese cuvinte duhovniceti i îi povauia spre urcuul cel
duhovnicesc prin însi pilda vieii sale. Acest egumen a adunat în jurul su
numeroi clugri i a desvârit lucrarea duhovniceasc început de episcopul
Macarie la Raca. Cerceta, de asemenea, pe sihastrii din munii Râci, le
aducea Preacuratele Taine i zbovea la chiliile lor, mai ales în sfintele
posturi, cci în sufletul lui se odihnea Hristos. Sub povuirea acestui sfânt
egumen, Mnstirea Raca ajunsese la cea mai înalt înflorire duhovniceasc.
4. Pentru o nevoin aleas ca aceasta, Cuviosul Ioan s-a învrednicit de
darul facerii de minuni i al înaintevederii. Din aceast pricin, muli
credincioi de prin sate alergau la chilia lui, îi cereau sfintele rugciuni, îi
mrturiseau pcatele i primeau sntate, cci era printe sufletesc al tuturor i
toi îl cinsteau ca pe un sfânt brbat i plin de har.
5. în anul 1574, nvlind pgânii, au prdat numeroase sate i mnstiri
din centrul Moldovei. Atunci,muli oameni au scpat de moarte cu rugciunea
i milostenia Cuviosului Ioan.Cci, adunându-se mii de steni în curtea
mnstirii de frica turcilor, blândul egumen i-a adpostit, i-a hrnit i i-a
mângâiat pe toi cu ndejdea milei lui Dumnezeu. Apoi, cunoscând cu duhul
c i Mnstirea Raca va fi jefuit de turci, a fcut cuviosul priveghere de
toat noaptea împreun cu tot soborul, a svârit Sfânta Liturghie i a
împrtit poporul cu Trupul i Sângele lui Hristos. Iar în zorii zilei,
binecuvântându-i, le-a dat hran i i-a trimis sa se ascund în muni. în urm,

marele stare a luat clopotele ctitoreti i le-a aruncat în iazul mnstirii pentru
a nu le topi pgânii. Asemenea i odoarele îngropându-le, a luat icoana
Sfântului Ierarh Nicolae, patronul acestui sfânt lca i, îngenunchind, a
înconjurat biserica împreun cu prinii. Apoi, srutându-se unii cu alii, s-au
risipit în muni, la chiliile fericiilor sihastri i acolo au zbovit ca la trei ani,
pân s-a linitit ara.

6. Vzând mitropolitul Moldovei nevoin Cuviosului egumen
i domnul
Ioan, în anul 1598 l-au ales episcop de Hui, împotriva voii sale, pstorind
bine turma lui Hristos timp de 7 ani, cci ducea aceeai petrecere ca la
mnstire i era mereu înconjurat de popor. A pstorit i Episcopia Rduilor
înc trei ani. Apoi, fiind ales mitropolit al Moldovei i iubind mai mult
linitea i rugciunea decât cinstea cea trectoare, Cuviosul Arhiepiscop Ioan,
cerându-i iertare, s-a retras la fericita linite de la Raca. Aici, mai trind
puin în rugciune i smerenie, i-a dat sfântul su suflet în mâinile Marelui
Arhiereu Iisus Hristos.
Sfinte Ierarhe Ioane, roag- te lui Dumnezeu pentru noi, pctoii!
SFINI I CUVIOI DIN SECOLELE XVI-XVII 183

Mnstirea Raca
(secolele XVI-XVII)
Ieroschimonahul Ioan era unul din ucenicii Sfântului Arhiepiscop Ioan de
la Raca. El s-a nevoit mai întâi în mnstirea de metanie, pân ce marele su
dascl i
printe duhovnicesc s-a mutat din viaa aceasta. Apoi, dorind via
pustniceasc, s-a retras în munte, pe valea pârâului Râcua, i acolo a
sihstrit în cuvioie i plcere de Dumnezeu mai mult de 30 de ani.
Acest sihastru a fost un vestit lucrtor al rugciunii lui Iisus i un mare
rugtor al neamului românesc. Atât de mult sporise în ascez i în cugetarea
celor dumnezeieti, cîn timpul rugciunii faa lui se lumina de darul Duhului
Sfânt i cunotea cele viitoare. Chilia lui din lemn i pmânt se afla într-o
mic poian retras de lume, la 3 km mai sus de mnstire, numit pân azi
„Poiana lui Ioan". Aici avea cuviosul câiva ucenici, un mic paraclis pentru
rugciune i o mic grdin de legume. In aceast poian au sihstrit
întotdeauna pustnici alei, fiind loc de linite pentru clugrii din Mnstirea
Raca. Se crede c tot aici s-a retras fericitul Arhiepiscop Ioan cu obtea sa,
de frica turcilor, pe când era egumen la Raca.
Deci, mult nevoindu-se i rbdând nu puine ispite de la vicleanul diavol,
Cuviosul Ioan Sihastrul i-a dat sufletul în braele lui Hristos i a fost numrat
în ceata cuvioilor prini.
CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL

Mnstirea Moldovia
(secolele XVI-XVII)
în jurul Mnstirii Moldovia (ante 1402), ca de altfel pretutindeni, se

nevoiauînc din secolele XIII-XIV câiva sihastri uitai de lume. Unii
rmâneau necunoscui pân la moarte; alii triau un timp ca pustnici în
poienile codrilor, apoi dinnou se retrgeau în mnstire.
Unul dintre aceti sihastri a fost i Cuviosul schimonah Isaia. El s-a
nevoit mai întâi în Mnstirea Moldovia, în a doua jumtate a secolului XVI,
ajungând monah foarte sporit în cele duhovniceti. Apoi, dorind s
învee mai
mult carte, a fost trimis de egumenul su la vestita coal duhovniceasc din
Mnstirea Putna. Aici strluceau în acea vreme doi mari dascli putneni,
Antonie Protopsaltul i arhimandritul Filotei. De la cel dintâi a învat
Cuviosul Isaia tipicul i
cântarea psaltic, iar de la „prealuminatul" dascl
Filotei aînvat, pe lâng limbile greac i slavon, cunotina Sfintei
Scripturi i operele cele mai alese ale Sfinilor Prini. Tot la Putna a deprins
meteugul caligrafiei i împodobirii cu picturi a crilor bisericeti.
Reîntors la Moldovia, Cuviosul Isaia a petrecut un timp în obte, ca
protopsalt i dascl în coala mnstirii. Apoi, râvnind marilor sihastri de
demult, s-a retras la linite în pdurile din jurul mnstirii. Acolo, facându-i
o colib, se nevoia ziua i noaptea în post, în rugciune i în luare-aminte de
sine. Preacuratele Taine le primea din mnstire, unde cobora la marile
srbtori, iar hrana i îmbrcmintea i le agonisea din lucrul mâinilor sale.
Cci, fiind bun caligraf, copia cri de slujb pentru biserici i primea cele
necesare.
Cel mai de pre manuscris copiat de Cuviosul Isaia, pe când era pustnic,
este un frumos Tetraevanghel scris la cererea egumenului din Mnstirea
Moldovia, în timpul domniei lui Ieremia Movil (1595-1606). Pe fila 257 se
afl aceast însemnare: „Eu mult pctosul pustnic Isaia m-am trudit i am
scris". Iar pe prima fil se afl dedicaia pustnicului Isaia adresat, în semn de
recunotin, „Atotluminatului i prea sfinitului i de Dumnezeu alesului i
dasclului nostru, chir ieromonah arhimandrit Filotei din Putna". Tot pe
prima fil, jos, noteaz schimonahul Isaia i aceast însemnare: „Eremia
Movil Voievod, din mila lui Dumnezeu domn (al) rii Moldovei, scrie
rugminte egumenului nostru din Moldovia i întregului sobor" 2 Este vorba .
de o scrisoare a voievodului prin care cere s

fie pomenit de clugri la
sfintele lor rugciuni.

Dupmuli ani de via pustniceasc, Cuviosul Isaia s-a reîntors în obtea
Mnstirii Moldovia. Apoi, mai trind puin i bineplcând lui Dumnezeu, s-a
strmutat la ceretile lcauri în primele decenii ale secolului XVII.
CUVIOSUL FILOTEI DASCLUL

Mnstirea Putna
(secolele XVI-XVII)
Cuviosul arhimandrit Filotei a fost unul din cei mai învai dascli ai
colii duhovniceti din Mnstirea Putna, unde a deprins din tineree frica de
2
Pomelnicul Mnstirii Moldovia, Tetraevanghelul se pstreaz în biblioteca Mânstiru
Dragomirna.
Dumnezeu i osteneala faptelor bune. Bogatele sale cunotine teologice,

patristice, catehetice i chiar filozofice, le-a primit, atât în Mnstirea Putna.
cât i în Muntele Athos, unde s-a nevoit câiva ani.
De la marii dascli atonii a deprins cuviosul ieromonah Filotei cunotina
cea adânc a învturii ortodoxe, dogmele, morala, asceza, retorica, filocalia
i Prini. Apoi, luminându-se îndeajuns i cunoscând bine
scrierile Sfinilor
limbile greac i slavon, s-a întors la Mnstirea Putna. Acest cuvios era i
un iscusit lucrtor al rugciunii, duhovnic, dascl de limb român i bun
caligraf.
Deci, luând sub conducerea sa coala Mnstirii Putna, în puin vreme a
sporit atât de mult faima ei, încât nu era alta mai vestit în ara Moldovei.
Cci veneau s
învee carte de la arhimandritul Filotei zeci de clugri din
Putna, Moldovia, Humor, Suceava i numeroi tineri, pentru preoi la sate.
Iar bunul dascl i slujitor al lui Hristos, ajutat de un alt iscusit dascl,
„Antonie protopsaltul" (1589), atât de mult s-a ostenit cu ucenicii si, muli c
dintre ei au deprins limbile greac i slavon. Alii au învat meteugul
rugciunii lui Iisus, iar alii au ajuns vestii protopsali prin mnstiri, iscusii
caligrafi, scriitori i cri bisericeti 3
împodobitori de .
Unul dintre ucenicii si a fost i „mult pctosul pustnic Isaia" din

Mnstirea Moldovia. Acesta, dup ce înva carte la Putna, ajunge pustnic i
scrie un Tetraevanghel (sfâritul secolului XVI) pentru Moldovia. Pe prima
fil scrie urmtoarea dedicaie, în semn de recunotin: „Atotluminatului i
preasfinitului i de Dumnezeu alesului i dasclului nostru chir ieromonah
4
arhimandrit Filotei din Putna" .
Acest dascl monahismului i teologiei româneti din secolul XVI a

al
fcut din coala mnstireasc de la Putna o adevrat academie teologic.

Refuzând s
urce treapta arhieriei, a rmas în smerenia vieii clugreti pân
la sfâritul vieii sale. Dar prin înelepciunea i trirea sa, pe muli i-a luminat
i i-a zidit sufletete, pentru care era numit de toi: „Prealuminatul i

preâsfinitul i de Dumnezeu alesul i dasclul nostru". Numele su era
cunoscut pân la Pecersca, în Athos i chiar la Patriarhia din Constantinopol i
se cucereau toi de nevoina i smerenia lui.
Aa s-a nevoit acest mare dascl, duhovnic i slujitor al Bisericii lui
Hristos, ca la 50 de ani, mrturisind dreapta credin, învând pe clugri i
preoi cunotina Sfintei Evanghelii, deprinzând pe muli lucrarea cea de tain
a rugciunii i nscând numeroi fii duhovniceti. Apoi, simindu-se chemat la
3
Arhiva i Pomelnicul Mnstirii Putna
4
Tetraevanghelul se pstreaz în biblioteca Mnstirii Dragomirna, sub nr. 1776/687.
cele venice, a dat ucenicilor si srutarea cea mai de pe urm i a adormit cu
pace în Mnstirea Putna, la începutul secolului XVII.
CUVIOII PRINI
EVLOGHIE,
PIMEN, MISAIL, VASILE I PAISIE
(secolele XVI-XVII)
Intre „Muntele Scaunele" i „Poiana lui Eufrosin" este o mic poian „cu
arbori btrâni i roditori", plantai de cei dintâi prini care au întemeiat
Schitul Agapia Veche i bisericua de lemn pe temelie de piatr. Locul acesta
se cheam pân astzi „Livada Prinilor".
în aceast livad exista, prin secolele XVI-XVII, un cimitir în care se
îngropau, atât clugrii din „Mnstirea lui Agapie", cât i sihastrii care se
ne voiau singuri prin pdurile i munii din împrejurimi. Aici, în „Livada
Prinilor", s-au gsit în morminte, prin spturi ocazionale, sicrie fcute din
butuci de stejar tiai pe lungimea mortului i apoi scobii înuntru ca o racl,
iar morii din ele erau înfurai i cu o crmid sub cap. La unii era i câte o
cruce de plumb legat de gât, cu numele mortului scris pe o latur, ori pe o

muchie...". In tradiia locului se spune c printre numeroii sihastri din
Munii Neamului, mai ales de la Agapia Veche, „se aflau între ei mulp
brbai cu viaa sfânt, ale cror trupuri, îngropându-se acolo i dup mult
vreme constatându-se de sfinte, au fost scoase i duse ca moate prin alte ri.
ca: Rusia, Grecia...".
între cuvioii sihastri de laAgapia Veche, ale cror cinstite moate se

odihnesc în cimitirul vechi din „Livada Prinilor", s-au identificat în anul
1838 cinci nume de schimonahi i ieroschimonahi, anume: Evloghie, Pimen.
Misail, Vasile i Paisie. Trupurile acestor cuvioi prini erau aezate în sicrie
din trunchiuri groase de stejar, cu cruci grele de plumb pe piept i cu
osemintele galbene i bine mirositoare. Ei s-au nevoit la Agapia Veche, atât în
obte, cât i în munii din împrejurimi, pân la jumtatea secolului XVIII,
când schimonahii obinuiau s
poarte cruci grele de plumb pe piept i se
îngropau în sicrie scobite în tulpin de stejar. Pe unii dintre acetia i-a
cunoscut înc din via mitropolitul Dosoftei, iar despre alii numai a auzit.
precum singur mrturisete: „înc i din români muli sunt crora le-am vzut
5
viaa i traiul lor, dar n-au fost cutai" .
Chipul în care s-au nevoit aceti sfini sihastri i faptele bune ce le-au
svârit în via, singur Dumnezeu Ie tie, Care cerceteaz inimile i rrunchii
oamenilor. îns crucile grele de plumb i sicriile în care se îngropau dovedesc
nevoina aspr pe care o duceau. Cci toi erau mari lucrtori ai rugciunii Iui
Iisus i triau în desvârit linite i bucurie dumnezeiasc, pzindu-i mintea
curat de gânduri i ostenindu-i trupul cu înfrânarea i privegherea.

Astzi, trupurile acestor cuvioi prini i rugtori ai neamului nostru se
odihnesc, uitate, în „Livada Prinilor" de la Agapia Veche, iar sufletele lor
cânt neîncetat cu îngerii în ceruri mririle lui Dumnezeu.
CUVIOSUL DOSOFTEI DASCLUL

Egumen în Schitul lui Zosima-Secu
(1582-1606) 6
Prima aezare monahal atestat documentar pe valea Secului din inutul

Neam a fost o mic sihstrie din timpul lui Alexandru Lpuneanu, întemeiat
de câiva clugri pustnici din Mnstirea Neam. Iar cel dintâi ctitor care
zidete aici lca de rugciune i chilii, în a doua jumtate a secolului XVI, a
fost vistiernicul Zosin (schimonahul Zosima).
Printre cei dintâi egumeni ai acestui schit retras de lume a fost i
ieroschimonahul Dosoftei, mare dascl i povuitor de suflete, cu metania din
Mnstirea Neam. Timp de 40 de ani, cât a dinuit Schitul lui Zosima,
Cuviosul Dosoftei a stat ca un adevrat stâlp i printe duhovnicesc în fruntea
obtii sale, format din peste 50 de sihastri. El înva pe toi frica de
Dumnezeu, ascultarea, smerenia i meteugul nevoinei clugreti, cci era
iscusit în tâlcuirea Sfintelor Scripturi i vestit pentru înelepciunea sa în toat
Moldova, pân la însui domnul rii. Se spunea despre dânsul era, de c
asemenea, bun cunosctor al limbilor greac i slavon i tia, ca puini alii,
dogmele Bisericii Ortodoxe. A întemeiat înc i coal mnstireasc de
învtur în obtea sa, unde învau clugri iubitori de carte. Pentru aceea i
dascl sau „nastavnic" era numit de cei din vremea sa.
5
Mitropolitul Dosoftei, op. cit., f. 152
6
Alexandru I. Gona, Un aezmânt de cultur de la Alexandru Lpuneanu pe Valea
Secului, înainte de ctitoria lui Nestor Ureche - Schitul lui Zosin, în rev. „Mitropolia Moldovei".
1962, nr. 9-12, p. 694-712
Unul din cei mai vestii ucenici ai egumenului Dosoftei a fost însui
marele mitropolit Varlaam Motoc, care a vieuit în Schitul lui Zosima mai
mult de 25 de ani. înelepciunea duhovniceasc i teologic a ucenicului arat
msura nevoinei i cunotinelor pe care le stpânea dasclul su.
Cuviosul Dosoftei era înc iscusit povuitor i duhovnic al sihastrilor
care se nevoiau în codrii de pe valea Secului. Totodat, el a ajutat mult la
zidirea din nou a ctitoriei lui Nestor Ureche (1602), alturi de Schitul lui
Zosima, fiind cel dintâi stare al Mnstirii Secu, între anii 1602-1606. Acest
egumen face din obtea sa o adevrat lavr, vestit în toat ara Moldovei.
La 21 august, 1606, Cuviosul Dosoftei Dasclul las egumen în locul su
pe ieroschimonahul Andrei, unul din fiii si duhovniceti, iar el se mut în
odihna lui Hristos, plâns de toi ucenicii i sihastrii de pe valea „pârâului Sc".
CUVIOII VUCOL, GHEDEON I GHERMAN

Sihastri de pe Muntele Ceahlu
(secolele XVI-XVII)
Aceti trei cuvioi sihastri erau cu metania din sihstria Ceahlului i din
Mnstirea Pionul, situate în apropierea acestui sfânt munte românesc. Dup
ce mai întâi s-au deprins în obte cu osteneala vieii clugreti i au îmbrcat
îngerescul chip al schimniciei, s-au retras la linite în adâncul codrilor seculari
de pe valea pârâului Durau, unde se nevoiau muli sihastri purttori de
Hristos. Apoi i-au spat trei peteri aproape una de alta, în stâncile de piatr
de sub vârful Ceahlului i acolo se nevoiau în post, în rugciune i în dorire
de Dumnezeu.
Nevoina lor era aceasta: ziua i noaptea îi aveau mintea înlat la
Dumnezeu, prin neîncetat rugciune i ndejdea buntilor celor viitoare.
Toat sptmâna petreceau singuri în munte, nevzând fa de om, i mâncau
o dat pe zi, dup apusul soarelui. în srbtori se adunau la chilia unui
duhovnic sihastru i acolo svâreau Sfânta Liturghie i primeau Trupul i
Sângele Domnului. Iar cele de nevoie vieii le primeau prin ucenicii lor de la
mnstirea de metanie.
Aa s-au nevoit Cuvioii Vucol, Ghedeon i Gherman timp de 30 de ani.
strlucind ca trei fclii pe Muntele Ceahlu i neîncetat rugându-se pentru ei i

pentru mântuirea lumii. Apoi, ajungând la vârsta btrâneii i bineplcând lui
Dumnezeu, s-au svârit cu pace în primele trei decenii ale secolului XVII :
s-au numrat în ceata cuvioilor prini 7 . Peterile lor se vad pân astzi i le
8
poart numele peste veacuri .
„Ceata pustnicilor fericit este, a celor ce se întraripeaz cu dumneze-

iescul dor!"
CUVIOSUL PANGRATIE ARHIMANDRITUL

Mnstirea Sucevia
(secolele XVI-XVII)
Acest cuvios iubitor de Hristos era ucenic al mitropolitului Gheorghe

Movil, pe când era egumen în Mnstirea Sucevia (15647-1579). Apoi,
râvnind vieii pustniceti, s-a fcut sihastru, cu binecuvântarea dasclului su,
pe un deal din apropierea mnstirii, numit pân astzi „Dealul lui Pangratie".
Aici, tacându-i un bordei în mijlocul pdurii, s-a nevoit Cuviosul Pangratie
peste 20 de ani în neîncetat rugciune, în post i în priveghere, rbdând
multe ispite de la diavolul. Numele lui devenise cunoscut în toate satele de pe
valea Suceviei i muli credincioi îl cutau pentru binecuvântare i pentru
cuvânt de folos. Avea înc i darul vindecrii bolilor, cci se tcuse vas curat
al Duhului Sfânt.
în anul 1610, Cuviosul Pangratie a fost ales egumen i printe duhovni-
cesc al Mnstirii Sucevia, pe care o povuiete cu mult înelepciune 15
ani. Ca egumen, a înmulit numrul monahilor la peste 50 de rugtori, dintre

care o parte triau în obte, iar ceilali sihstreau în pdurile din jurul
Suceviei. Pe toi îi avea sub ascultare arhimandritul Pangratie, deprinzându-i
frica de Dumnezeu, smerenia i neîncetata rugciune, care este maica tuturor
faptelor bune. Cuviosul Pangratie s-a îngrijit i de buna chivernisire a
mnstirii, înnoind chiliile monahilor i ale sihastrilor i fcând multe
milostenii la stenii din valea Suceviei. Era înc foarte cinstit i cutat de
credincioi, „având mult trecere în poporul de la sate".
Svârind, astfel, cltoria acestei viei, dup cuvântul Sfintei Evanghelii,
s-a mutat la ceretile lcauri în primele decenii ale secolului XVII 9 .
Pr. C. Matas, Cluza judeului Neam, Bucureti, 1939, p. 104; Idem, Palatul Cnejilor,
7
Bucureti, 1935, p. 1-46

8
La câiva km mai sus de Mnstirea Durau, unde a fost i un mic schit de sihastri, se gsesc mai
multe peteri i urme de chilii sub stâncile Ceahlului, printre care i „Petera Iui Vucol", „Petera lui
Ghedeon" i „Petera iui Gherman".
9
Dimitrie Dan, Mnstirea Sucevia, Bucureti, 1923, p. 45, 102
EPISCOPUL EFREM AL RDUILOR

Mnstirea Moldovia
(f 1626)
Evlaviosul episcop Efrem era cu metania din Mnstirea Moldovia, iar

cu locul naterii din prile Sucevei. Deci, auzind de buna nevoin a
monahilor de aici, s-a fcut clugr în a doua jumtate a secolului XVI.
învrednicindu-se în puin vreme de darul preoiei. Apoi a fost mai muli ani
eclesiarhi duhovnic al obtii din Moldovia, crescând muli fii duhovniceti
i zidind sufletete pe toi cu smerenia, cu blândeea i cu înelepciunea lui.
Cci era deprins din copilrie cu citirea i înelegerea Sfintei Scripturi i cu
învtura Sfinilor Prini, pe care o deprinsese în coala mnstirii de la
dascli iscusii.
Spre sfâritul secolului XVI, Cuviosul Efrem a fost ales egumen al
Mnstirii Moldovia, povuind duhovnicete aceast obte între anii 1595-

1607 i adunând în jurul su pân la 60 de clugri. în aceast vreme,
Mnstirea Moldovia a cunoscut o epoc de aleas înflorire duhovniceasc i
cultural. Aici se formau duhovnici i egumeni iscusii în povuirea sufletelor
omeneti, precum i buni caligrafi care scriau cri de slujb pentru biserici,
printre care era i Cuviosul Isaia pustnicul. în jurul Mnstirii Moldovia se
nevoiau, de asemenea, numeroi sihastri care se bucurau de ajutorul lui.
Numele egumenului Efrem era cunoscut domnului Moldovei, Ieremia Movil,
care îi acord unele ajutoare pentru mnstire i „scrie rugminte egumenului
din Moldovia i întregului sobor".
Pentru înelepciunea vieii sale, Cuviosul Efrem a fost chemat de
Dumnezeu la treapta arhieriei, fiind hirotonit episcop al Huilor în anul 1607.
Dup puin vreme ajunge pe scaunul Episcopiei Rduilor, bine pstorind
turma lui Hristos 15 ani (1608-1614 i 1616-1623). Prima lui grij a fost s
zideasc biserici în toate satele i s hirotoneasc preoi buni i tiutori de
de
carte, ca s poat povui poporul pe calea mântuirii. Se îngrijea,
asemenea, pentru întrirea vieii duhovniceti în mnstirile i schiturile din
eparhia sa, rânduind egumeni luminai i sporii în fapte bune.

La mnstirea de metanie, episcopul Efrem a zidit în anul 1612 o
frumoas „clisiarni", care se pstreaz pân astzi. A mai dat mnstirii sale
câteva cri de slujb, caligrafiate cu propriile sale mâini,
i anume un
Evangheliar (1613), o Psaltire (1614) i un „Anghelis" (Octoih).
Pe acest
manuscris se afl urmtoarea însemnare: „Cu voia Tatlui i cu ajutorul
Fiului
i cu svârirea Sfântului Duh, iat eu robul Domnului Dumnezeului meu.

Efrem, episcop de Rdui, am binevoit i am dorit din toat inima i am dat
din agoniseala mea dreapt, ca s se scrie sfântul Anghelis care st de fa
celor ce-1 privesc, ca rugciune a mea pentru mine i prinii mei i l-am dat
Sfintei Mnstiri Moldo via...". 10
Aa nevoindu-se smeritul episcop Efrem i mult ostenindu-se pentru
mântuirea turmei sale, în anul 1623 s-a retras la mnstirea de metanie. Apoi,
pregtindu-i dinainte mormântul, i-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în
anul 1626. Mormântul se afl în gropnia Mnstirii Moldovia i poart
urmtoarea inscripie: „Acesta este mormântul presfinitului nostru printe Kir
Efrem, episcop al Rduiului (unde) este i înmormântat, unde s-a fgduit
lui Dumnezeu i Preacuratei Sale Maici, din tineree. Venica lui pomenire, în
anul 1626".
MITROPOLITUL ANASTASIE CRIMCA

11
(f 1631)
a. Viaa
Acest mare mitropolit al Moldovei s-a nscut în Suceava, pe la jumtatea
secoluluiXVI, din prini foarte iubitori de Hristos, anume Ioan i Cristina.
Din botez se chema Ilie.
în timpul domniei lui Petruchiopul (1582-1591), tânrul Ilie Crimca a
fost diac de cancelarie i osta. Apoi, renunând
la cele pmânteti, s-a fcut
clugr la Mnstirea Putna. Dup puin vreme a ajuns egumen la Mnstirea
Galata din Iai. în anul 1600 a fost ales episcop la Rdui. Dar în acelai an
se retrage la Dragomirna unde zidete o mic biseric de piatr i întemeiaz
schit de clugri.
în anul 1606 este ales episcop la Roman, iar în decembrie 1607 este ales
mitropolit al Moldovei i Sucevei, pân în anul 1617, când se retrage din
scaun la Mnstirea Dragomirna, ctitorit de el în anul 1609. între anii 1619-
1629 pstorete din nou Biserica Moldovei. Apoi, se retrage la ctitoria sa i

trece la cele venice, la 19 ianuarie, 1631.
10
Prof. I. Zugrav, Trei manuscrise liturgice de la episcopul Efrem al Rduilor, în rev.
„M.M.", XXXIX (1963), nr. 7-8, p. 456-472
11
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, Bucureti, 1957, p. 343-345; Pr. prof. Mircea
Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu, 1972, p. 105-107
1. Mitropolitul Anastasie a fost ales de Dumnezeu din braele maicii sale
s fie pstor duhovnicesc Prinii si, Ioan i Cristina.
al Bisericii lui Hristos.
l-au crescut de mic în fric de Dumnezeu, ca pe un odor de mare pre, dându-i
o educaie cretineasc cu totul aleas. Astfel, tatl su 1-a învat brbia i
tria sufleteasc, care îl fac pe om statornic i îndelung rbdtor în încercrile
de multe feluri ale vieii; iar buna sa mam 1-a învat s fie smerit, cu sufletul
deschis spre dumnezeietile frumusei, fierbinte în rugciuni i iubitor de
oameni.
2. în tinereile sale, fiind osta în armata Moldovei, se spune despre
dânsul c fcea adevrate vitejii în luptele cu cazacii, care prdau adesea
satele i mnstirile. Ca, întrindu-se cu crucea lui Hristos i fiind
îndemânatic i plin de curaj, biruia cu multa uurin pe nvlitori. Pentru
rspltit de domnul Moldovei cu o mare întindere de
toate acestea a fost
pmânt, unde mai târziu a zidit frumoasa Mnstire Dragomirna.
3. Rmânând în oaste câiva ani, tânrul Crimca a fost îndemnat de
Ilie
Duhul Sfânt s se fac osta al lui Hristos. Deci, renunând la cele

pmânteti, a intrat în obtea Mnstirii Putna, clugrindu-se cu numele de
Anastasie.Aici a deprins monahul Anastasie meteugul cel cu mult
iscusin al picturii în miniatur i scrierea de cri. Aici, în coala
Mnstirii Putna, a învat ostaul lui Hristos meteugul luptei duhovniceti
i buna nevoin clugreasc.
4. Vzând prinii smerenia i isteimea minii monahului Anastasie,
îndat l-au hirotonit preot i, la cererea voievodului, l-au trimis egumen la
Mnstirea Galata de curând zidit. i atât de frumos a povuit acest sfânt

lca, încât toi îl iubeau i muli aveau de printe duhovnicesc.
credincioi îl
Dup ce a format la Galata o obte bine organizat cu ucenici buni, în anul

1600, arhimandritul Anastasie a fost hirotonit episcop de Rdui.
5. Retrgându-se scaun
datorit vitregiilor vremii, episcopul
din
Anastasie a sihstrit 6 ani de zile metocul su, Dragomirna. Aici a zidit o
la
mic biseric, a adunat în jurul su câiva ucenici i se îndeletnicea cu citirea

sfintelor cri, cu zugrvirea de icoane i cu scrierea de manuscrise, povuind
multe suflete ctre Hristos.
6. Pentru înelepciunea i smerenia sa, în anul 1607, episcopul Anastasie
a fost ales mitropolit al Moldovei, pstorind Biserica lui Hristos timp de 20 de
ani. Cea dintâi grija a sa a fost întrirea vieii duhovniceti prin mnstiri i
sate i zidirea de noi biserici.
mnstiri a rânduit egumeni din cei mai alei, sporii in

în toate marile
fapte bune i cunosctori de limbi strine. Cel mai vestit dintre toi a fost
egumenul Mnstirii Secu, arhimandritul Varlaam. Prin orae i sate a
hirotonit preoi tiutori de carte, în stare conduc poporul pe calea s
Evangheliei lui Hristos. Astfel, sub lunga pstorie a mitropolitului Anastasie,
mnstirile i schiturile din Moldova au trit o epoc de aleas înflorire
duhovniceasc. De asemenea, în sihstriile retrase din Carpai s-a înmulit
numrul sihastrilor, din care unii erau cinstii de popor, înc din via, ca
sfini i fctori de minuni.
7. în anul 1609, mitropolitul Anastasie înal, spre slava Preasfintei

Treimi i cinstea frumoasa Mnstire Dragomirna, cu hramul
neamului,
Pogorârea Duhului Sfânt. Este, cu adevrat, cel mai altar de rugciune mre
i de mângâiere pe care 1-a ridicat vreun ierarh pe pmântul românesc. în
aceast mnstire a rânduit mitropolitul egumeni buni i clugri cu via de
obte, unde niciodat n-a încetat dumnezeiasca Liturghie.
8. Biserica Mnstirii Dragomirna, pe cât este de împodobit cu sculpturi
de piatr în exterior, pe atât este de frumos pictat i în interior. Cci în
acelai an, mitropolitul ctitor a rânduit patru clugri zugravi din mnstire,
anume: „Popa Crciun, Ignatie, Mtie i Grigorie", care au pictat altarul,
bolta i naosul bisericii. Mai târziu, domnul Moldovei, Miron Barnovschi,
rudenia mitropolitului, a construit zidul de cetate i cele patru turnuri de
aprare. Apoi, bunul pstor Anastasie a lsat legmânt ca nimeni i niciodat
s nu închine ctitoria sa altor mnstiri din afara rii.
9. Acest fericit printe al Moldovei, fiind din tineree neîntrecut caligraf
i pictor de icoane, a scris i a donat ctitoriei sale 11 manuscrise împodobite
cu frumoase miniaturi, cum nu sunt altele în ara noastr. Cele mai alese
manuscrise ale mitropolitului Anastasie druite Mnstirii Dragomirna sunt:
Un Evangheliar cu multe miniaturi din anul 1610, pe care ctitorul îl
doneaz mnstirii „spre pomenirea sa i a prinilor si, Ioan i Cristina"; un

alt Evangheliar din anul 1614; dou Liturghiere, din care unul este scris în
anul 1609 i altul în anul 1610; un Apostol, din anul 1610 (în prezent se
pstreaz la Viena); o Psaltire din anul 1614 i alte câteva cri. Mitropolitul a
mai druit Mnstirii Dragomirna dou epitafe lucrate de el în anii 1612 i
1626, o cruce mare îmbrcat în metal preios, vase sfinite i alte obiecte de
cult.
10. înc din primii ani, mitropolitul Anastasie a întemeiat la ctitoria sa o

vestit coal de monahi caligrafi, zugravi i miniaturiti, renumit în toat
Moldova. în aceast coal s-au format caligrafi renumii, cum au fost: Popa
Crciun, Ignatie, Mtie, Grigorie, diaconul Dimitrie Dumitracu i alii, ale
cror frumoase lucrri s-au rspândit în celelalte mnstiri, pentru
împodobirea sfintelor biserici.
11. Pentru a da mnstirilor i parohiilor din Moldova o rânduial de

via cât mai aleas i unitar, mitropolitul Anastasie a adunat la Suceava, în
anul 1626, un sinod cu toi episcopii i egumenii de mnstiri i a întocmit un
nou aezmânt bisericesc. Prin aceasta, el cuta s înlture orice neorânduieli
din Biserica Moldovei i s întreasc Ortodoxia.
12. Pe lâng grija pe care o avea pentru împodobirea bisericilor i
mântuirea sufletelor, mitropolitul Anastasie s-a îngrijit i de alinarea bolilor i
suferinelor trupeti. Astfel, în anul 1610 a înfiinat o bolni la Mnstirea
Dragomirna, unde se îngrijeau, atât clugri, cât i mireni. Iar în anul 1619 a
înfiinat un adevrat spital în oraul Suceava, unde se vindecau numeroi
suferinzi. Urmând exemplul Sfântului Vasile cel Mare, mitropolitul Anastasie
este fondatorul celui dintâi spital public din ara noastr.
13. La Mnstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, mitropolitul

Anastasie a zidit un paraclis de iarn, adugând i alte înnoiri, cci sufletul
su ardea pentru râvna casei Domnului. Aici se fceau frumoase slujbe i
procesiuni cu moatele Nou, mai ales vara, când se adunau
Sfântului Ioan cel
zeci de mii de pelerini dinMoldova i Transilvania. Erau cele mai importante
zile de rugciune, de înlare duhovniceasc, de unitate i înfrire în Hristos
a tuturor românilor ortodoci de dincoace i de dincolo de Carpai.
var, mai ales la hramuri, românii din Transilvania fceau
14. în fiecare
pelerinaje la toate mnstirile din Moldova, întrindu-se astfel în dreapta
credin, în iubire i în pstrarea graiului românesc. La întoarcere duceau
peste muni cri bisericeti copiate de clugri, icoane, cruci sculptate i alte
daruri mnstireti. Unii dintre ei cereau de la mitropolitul Anastasie clugri
i egumeni pentru mnstirile i schiturile din Ardeal i Maramure. Iar bunul
pstor împlinea întotdeauna cererea românilor ortodoci, ajuni sub ocupaie
strin. Pentru aceea, tiind ce mare rol au mnstirile în viaa neamului,
mitropolitul Anastasie s-a împotrivit pân la moarte obiceiului de a se închina
aceste lcauri mnstirilor din afara rii.
15. în anul 1621, nvlind ttarii asupra Sucevei, mitropolitul Anastasie a

luat noaptea moatele Sfântului Ioan cel Nou i a cutat s fug în muni cu
numeroi credincioi. Dar, vzând Dumnezeu lacrimile poporului, prin
negrit minune, moatele s-au fcut atât de grele, încât carul cu boi nu se
putea mica din loc. Atunci marele ierarh a fcut litie i priveghere de toat
noaptea, a înconjurat cetatea cu racla Sfântului Mucenic Ioan, protectorul

Moldovei, i îndat au fugit pgânii ruinai din ar.
16. grij deosebit avea mitropolitul Anastasie i pentru mnstirea de
O
clugrie Ptrui. Aici se nevoiau pân la o sut de maici i funciona, înc
de pe vremea lui tefan cel Mare, o bolni întreinut din vistieria rii.
Purtând o mare grij de bolnavi, adeseori îi cerceta i îi mângâia ca un bun
pstor al Bisericii lui Hristos. în aceast mnstire a adus mitropolitul i pe
mama sa, Cristina, pe care apoi a druit-o lui Hristos, tunzând-o în cinul
monahal.
17. Ajungând la vârsta brbatului desvârit, proorocit de Duhul Sfânt
prin gura împratului David, toat averea la sraci i bolnavi,
i împrind
milostivul mitropolit Anastasie alMoldovei a adormit cu pace la 19 ianuarie,
1629, dându-i sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Osemintele sale se odihnesc,
pân la învierea cea de obte, în pronaosul bisericii din Mnstirea
Dragomirna.
Doamne, numr în ceata sfinilor Ti ierarhi pe mitropolitul Anastasie!
TESTAMENTUL
MITROPOLITULUI ANASTASIE CRIMCA
scris pe „Apostolul" de Ia Viena
„în numele Tatlui i al Fiului i al Sfântului Duh. Troi Sfânt, singur

i nedesprit. Noi robii Domnului nostru Iisus Hristos, Domnul Dumnezeu i
Mântuitorul nostru, închintorii Sfintei Troie: Kir Anastasie Crimca,
mitropolitul rii Moldovei, marele ctitor Lupu Stroici i fiul su Ionacu
Stroici, Ioan Crimca i Cristina i toi ctitorii sfintei mnstiri din nou zidit
numit Dragomirna, unde hramul Pogorârii Sfântului Duh, mrturisim cu
este
aceast scrisoare a noastr c
dac se va întâmpla cu moartea noastr, în
oricare timpuri, vreo nevoie sfintei mnstiri, pe oricine va alege Dumnezeu
s fie stpânul rii Moldovei, dac s-ar atinge careva dintre domnitori,
ctitori, boieri sau din neamul nostru, s

închine Sfântului Munte sau
Ierusalimului sau s
schimbe pe clugrii rii Moldovei sau pun egumeni s
dintr-o mnstire strin; sa avei, cum am spus mai sus, sfânta mnstire în
toate în pace i netulburat în veci. Iar cel ce va strica scrisoarea noastr i
alctuirea noastr, acela s fie proclet i triclet, anatema, maranata, de
Domnul Dumnezeu i de toi sfinii, amin. în zilele fericitului domn Io
Constantin Moghil Voievod, fiul lui Io Ieremia Moghil Voievod, în anul
7118 (1610) luna martie în 16 zile".
CUVIOSUL IOANICHIE SCHIMONAHUL

Sihstria Valea Chiliilor-Muscel
(fl638)
Pe Valea Dâmboviei, între Târgovite i Câmpulung, se afl un deal înalt

numit „Dealul Cetuia" sau „Dealul lui Negru Vod". Prima aezare
monahal cunoscut pe aceast colin dateaz de la începutul secolului XIV,
când domnul rii Româneti întemeiaz un schit cunoscut pân azi cu numele
de „Schitul Negru Vod" (Cetuia).
Pe versantul abrupt al dealului, în partea de sud-est, ca i pe valea
pârâului Cetuia, a existat una din cele mai vechi vetre isihaste româneti,
între secolele XIII i XVIII, aici s-au nevoit muli sihastri cu via sfânt, ale
cror nume nu mai cunosc. Valea aceasta se numete de sute de ani „Valea
se
Chiliilor", din cauzanumrului mare de sihastri tritori aici.
Unul din cei mai renumii sihastri ce s-a nevoit pe Valea Chiliilor în
primele decenii ale secolului XVII, a fost Cuviosul schimonah Ioanichie. Se
crede cera cu metania din Schitul Negru Vod de alturi, unde s-a nevoit la
sfâritul secolului XVI. Apoi, râvnind fericitei viei pustniceti i arzând
pentru dragostea lui Hristos, s-a închis de bun voie într-o peter spat în
peretele muntelui i acolo s-a nevoit, netiut de oameni, mai mult de 30 de
ani. Numai ucenicul su îi aducea pâine i ap o dat pe sptmân, pe care o
cobora pân la gura peterii cu o frânghie, din cauza locului foarte abrupt.
Sfintele Taine i le aducea din timp în timp egumenul schitului.
Cum s-a nevoit acolo schimonahul Ioanichie, câte ispite a rbdat i la ce
msur duhovniceasc a ajuns, singur Dumnezeu tie. îns, dup o nevoin
atât de aspr, cuviosul acesta, ajungând la msura sfineniei i cunoscându-i
dinainte sfâritul, i-a spat singur mormântul în fundul peterii. Apoi,
culcându-se în mormânt, i-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Cu trecerea anilor, numele Cuviosului Ioanichie s-a uitat, iar petera lui s-a
prsit din cauza muntelui abrupt. în primele decenii ale secolului XX,
coborându-se egumenul schitului cu o frânghie în peter, a descoperit
osemintele întregi ale acestui mare sihastru, aezate cu buncuviin în fundul
peterii. Erau galbene, binemirositoare i acoperite cu o pânz de pianjen.
Deasupra mormântului erau spate în piatr aceste cuvinte: „Ioanichie
Schimonah, 1638".
Preacuvioase Printe Ioanichie, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFANUL IERARH PETRU MOVILA

Mitropolitul Kievului, Galiiei i a toat Rusia
(f 1646)
Sfântul ierarh Petru s-a nscut la 21 decembrie 1596, la Suceava, în

evlavioasa familie domneasc a Moviletilor. Tatl su, Simeon, era fratele
domnitorului Ieremia Movil i a fost i el domnitor al Munteniei (1601) i al
Moldovei (1607). Moviletîi au ctitorit Mnstirea Sucevia i muli din
familie au îmbriat viaa monahal, mitropolitul Gheorghe Movil al
Moldovei fiind frate cu tatl su. Tot ei au ajutat mult i „Fria Ortodox"
din Lvov, în Polonia, unde Petru cu familia sa au fost nevoii s se refugieze
în 1601. Aici i-a continuat studiile începute la Suceava, învând mai multe
limbi strine: slavon, polonez, ucrainean, lituanian, francez, greac i
latina, fcute mai târziu la Sorbona, în Paris, el a devenit
iar prin cursurile
unul dintre cei mai învai oameni ai vremii sale. Ca fiu de domn, a intrat
apoi în armata polonez, luptând cu turcii la uora-Iai (1620) i Hotin (1621).
în 1621, dup încheierea pcii, regele polon recomanda sultanului pe
tânrul Petru pentru domnia Moldovei, dar el s-a retras la moia sa de lâng
Kiev, unde a petrecut cinci ani în rugciune i lecturi duhovniceti. în 1627 s-a
clugrit în marea lavr Pecerska din Kiev, iar dup câteva luni a fost numit
egumen. Aici a început el nevoina care o va duce pân la sfâritul vieii:
fcea multe metanii cu lacrimi i purta pe sub haine o cma
de pr aspru i
un brâu cu dini de fier, care îi provocau rni i umflturi.
în acei ani, asupra ortodocilor ucraineni erau mari prigoane din partea
polonezilor ocupani, care-i sileau s
treac la uniaie. Cel care a fost chemat i
înzestrat de Dumnezeu pentru salvarea ortodocilor din Ucraina a fost marele
Petru Movil, care în 1633 a fost hirotonit mitropolit al Kievului, Galiiei i a
toat Rusia. El i-a pus toata tiina i puterea în slujba aprrii Ortodoxiei
ameninate: a înfiinat vestita Academie Duhovniceasc de la Kiev, a scris i
tiprit multe cri de întrire a poporului în dreapta credin - printre care i
vestita Mrturisire de credin Ortodox (1642) obinut recunoaterea de
-, a
ctre polonezi a drepturilor ortodocilor. Dup 14 ani de rodnic pstorie, la
22 decembrie 1646, se mut la Domnul. Timp de trei luni, trupul su a trebuit
s rmân în catedrala Sfânta Sofia din Kiev, pentru a o apra de preteniile
uniailor, dup care a fost înmormântat la 9 martie 1647, rar a fi atins de
stricciune. Canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movil, cu zi de prznuire 22
decembrie, a fost proclamat de Biserica Ortodox Român în anul 2002.
Sfinte Ierarhe Petru, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOII SIHASTRI DANUL I MISAIL

întemeietorii Mnstirii Turnu
(secolul XVII)
Aceti doi cuvioi sihastri, „Daniil duhovnicul" i ucenicul sau, „Misail

nacealnicul" (egumen), s-au nevoit mai întâi în Mnstirea Cozia, la începutul
secolului XVII. i era Daniil duhovnicul cel dintâi al lavrei i al tuturor
sihastrilor de pe Valea Oltului. Iar Misail era ucenicul su de chilie i
împreun-lucrtor al poruncilor lui Hristos. Apoi, dorind s urmeze sfinilor
de demult, s-au retras peste Olt, sub Muntele Cozia, i, spându-i alturi
dou mici peteri în stânc, s-au închis în ele i acolo s-au nevoit dup voia lui
Dumnezeu mai mult de 20 de ani. Aceste peteri se vd pân astzi în curtea

Mnstirii Turnu i sunt bine pstrate.
Pe la jumtatea secolului XVII, adunându-se mai muli sihastri în jurul
lor, mic biseric de lemn cu hramul
ieroschimonahul Misail a ridicat alturi o
„Intrarea în Biseric a Maicii Domnului", întemeind astfel „Sihstria lui Daniil
i Misail". Apoi, Cuviosul Daniil duhovnicul rposând, ucenicul su Misail a
devenit „nacealnic" i printe duhovnicesc al smeriilor sihastri.
Dup puin vreme, mutându-se i egumenul Misail Ia cele venice,
Varlaam, mitropolitul rii Româneti, a înlat la Turnu o mic biseric de
piatr în anul 1676, aezând sub temelie moatele celor doi cuvioi. Deasupra
sunt aezate aceste inscripii: „Daniil duhovnicul" i „Misail nacealnicul".
Minunat este Dumnezeu întru sfinii Si, Dumnezeul lui Israel!
CUVIOSUL NEOFIT SIHASTRUL

Sihstria Stânioara-Arge
(secolul XVII)
Se spune în tradiia locului c, la începutul secolului XVII, au plecat la

linite ase clugri din Mnstirea Cozia. Doi dintre ei, Daniil duhovnicul i
Misail ucenicul, s-au nevoit la poala Muntelui Cozia, iar patru dintre ei s-au
nevoit în peteri, pe Muntele Stânioara.
Cel mai vestit dintre sihastrii de la Stânioara a fost schimonahul Neofit.
Acest cuvios i-a spat o peter în partea de apus a Muntelui „Slbaticul" i
acolo s-a nevoit singur în aspre osteneli i neadormit rugciune timp de 30
în
de ani. Toat sptmâna postea i se ruga în peter, iar Duminica cobora la
sihstria lui Daniil i Misail de la Turnu, asculta Sfânta Liturghie i primea

Trupul i Sângele lui Hristos.
Astfel, rbdând grele ispite de la diavolul i dobândind darul lacrimilor i

al vindecrii suferinelor omeneti, i-a dat sufletul în mâinile Domnului acolo,
în peter, netiut de nimeni. Dup mai muli ani, osemintele Cuviosului
Neofit au fost descoperite de un clugr ptea
mnstirii, pe care,
ce vitele
aducându-le la Cozia, le-a îngropat egumenul alturi de biseric. Noaptea
îns, artându-se cuviosul în vis egumenului, i-a poruncit s-i duc oasele
înapoi în peter.
Aa au ajuns osemintele Cuviosului Neofit în petera sa. Apoi, auzindu-se
despre aceasta, muli credincioi veneau la peter i primeau ajutor în
necazurile lor. Cu timpul, osemintele lui au fost împrite peste tot, încât
astzi se mai pstreaz doar numele i petera acestui mare sihastru român 12 .
CUVIOSUL MELETIE SIHASTRUL

Sihstria Stânioara-Arge
13
(secolul XVII)
Cuviosul Meletie era unul din cei ase sihastri plecai din obtea
Mnstirii Cozia. El i-a fcut peter în partea de sud a Muntelui Slbaticul,
la 1 km
Mnstirea Stânioara, i aici s-a ostenit peste 40 de ani, slvind
de
Dumnezeu i pzindu-i mintea curat de cugetele cele rele.
neîncetat pe
Nevoina schimonahului Meletie era aceeai ca i a pustnicului Neofit. ase
zile se nevoia în peter, iar Duminica mergea la Cuviosul Daniil duhovnicul
de la Turnu i primea Trupul Domnului.
Se spunea despre dânsul c zilnic îi aducea ap cu ulciorul de departe, ca
s se osteneasc. La btrânee, nemaiputând coborî, s-a rugat lui Dumnezeu i
a izvorât un puternic izvor de ap înaintea peterii lui, ce se cheam pân
astzi „Izvorul lui Meletie".
Ajungând la adâncul btrâneii, i-a dat sufletul cu pace în mâinile
Domnului i a fost numrat în ceata cuvioilor prini. Osemintele sale au fost
mai târziu împrite de credincioi, iar petera se pstreaz pân astzi. Aici
vin credincioii i aprind candele i lumânri.
Viaa pustnicilor fericit este, a celor ce se întraripeaz cu dumnezeiescul
dor!
n Arhim. Grigore Uriescu, Mnstirea Stânioara, Bucureti, 1943, 9-12

p.
"Ibidem,p. 14-15
SFÂNTUL IERARH IOREST MRTURISITORUL

Mitropolit al Ardealului
14
(fl657)
Sfântul Ierarh Iorest era fiu de rani din Transilvania. Iubind din
copilrie pe Hristos, s-a tcut clugr
obtea Mnstirii Putna, schimbându-i
în
numele din Ilie în Iorest. Apoi, urmând coala duhovniceasc din aceast
lavr, a ajuns monah iscusit, bun caligraf i zugrav de icoane. Era înc foarte
râvnitor la slujba Bisericii i la pzirea sfintei credine ortodoxe. Pentru
curia inimii sale, egumenul mnstirii 1-a fcut ieromonah, i era Cuviosul
Iorest ca o fclie aprins în obtea prinilor, svârind cele sfinte cu fric de
Dumnezeu i mângâind poporul cu alese învturi cretineti.
Vestea despre aezarea lui duhovniceasc a ajuns pân la domnul
Moldovei, Vasile Lupu. Deci, rposând mitropolitul Ghenadie al Ardealului în
toamna anului 1640, cu voia lui Dumnezeu, a fost ales printe i întâistttor
al Bisericii Transilvaniei Cuviosul Iorest de la Putna. Dup ce primi hirotonia
în arhiereu de la mitropolitul rii Româneti, în anul 1641, blândul ierarh
Iorest urc pe scaunul Mitropoliei Ardealului de la Alba Iulia.
Timp de trei ani, cât a pstorit Biserica lui Hristos, Sfântul Ierarh Iorest s-a
ostenit, ca un adevrat mrturisitor s apere dreapta credin ortodox de
învturile strine calvineti i de toate viclenele curse ale diavolului. Peste
tot rânduia preoi râvnitori, sfinea biserici i mergea prin sate, mângâind i
învând pe credincioi ca un bun pstor al turmei lui Hristos.
în anul 1643, blândul ierarh Iorest a fost aruncat în temni pentru râvna
dreptei credine, ptimind multe necinstiri, bti i ocri. Iar sfântul rbda
mucenicete, fiind gata s-i dea i viaa pentru aprarea credinei ortodoxe i
mântuirea turmei sale. Dup nou luni de zile, pstorul cel adevrat este scos
din temni i obligat s
dea o sum de bani. Ajungând din nou în Moldova,
între anii 1656-1657 a fost episcop la Hui, pstorind bine Biserica lui Hristos
i lucrând la mântuirea fiilor si duhovniceti. Apoi i-a dat sufletul cu pace în
braele Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind numrat în ceata sfinilor
mrturisitori. Biserica Ortodox Român 1-a canonizat în anul 1955 i se face
pomenirea lui la 24 aprilie.
Sfinte Ierarhe Iorest, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
14
Pr. prof. M. Pcurariu, Sfântul Ierarh Ilie Iorest, în Sfini români..., op. cit., p. 385
SFÂNTUL EPIFANIE DE LA VORONE

(secolul XVII) 15
în obtea întemeiat de Cuviosul Daniil de la Vorone s-au nevoit muli

clugri cu viaa sfânt. Unii triau în chinovie, alii se retrgeau la linite în
preajma mnstirii, iar alii ajungeau sihastri desvârii în adâncul codrilor de
sub Munii Rarului.
în prima jumtate a secolului XVII a trit în Mnstirea Vorone un
schimonah foarte îmbuntit, anume Cuviosul Epifanie. Era originar din
prile Sucevei. Acest iubitor de Hristos se silea în toate s urmeze nevoina
marelui stare, Sfântul Daniil Sihastrul. Dar întrucât ostenelile cele ascunse
ale sfinilor singur Dumnezeu le tie, tot aa i faptele cele bune ale
Cuviosului Epifanie ne-au rmas necunoscute. în tradiia locului se spune c
era foarte asculttor i blând, c avea darul lacrimilor i era desvârit în
Moldo-România", f. 14 b. se spune
dragoste. Iar în „Patericul Sfinilor din c
a trit prin anii 1660, desvârit pre toate cetele vrjmailor celor
„biruind
nevzui prin adânca smerenia sa". Era înc mare dascl al rugciunii i
iscusit povuitor de suflete, cci vedea aezarea inimii fiecruia i cu numele
lui Hristos izgonea duhurile rele dintre oameni. Pentru aceasta muli
credincioi îl cutau i era ca un Avraam cu muli fii duhovniceti.
Deci, bine svârind alergarea vieii pmânteti i lui Hristos întru toate
plcând, s-a strmutat cu pace la cele venice, cinstindu-se de toi ca un
adevrat sfânt i de minuni fctor.
Sfinte Preacuvioase Printe Epifanie, roag-te Iui Dumnezeu pentru noi!
SFANUL IERARH
IOSIF CEL NOU DE LA PARTO
Mitropolit al Timioarei
16
(Î1656)
Acest ierarh sfânt i purttor de Dumnezeu, Iosif cel Nou de la Parto,

s-a nscut pe la anul 1568, în oraul Raguza Dalmaiei, dintr-o familie de
cretini valahi. Din botez se numea Iacob. Rmânând orfan de mic, mama sa
15
Pr. Prof. Liviu Stan, op. cit., p. 37, 76; Mitropolitul Dosoftei, op. cit., fila 151-152
16
Mnstirea Parto, Timioara, 1971, p. 21-34; Pr. Ioan B. Mureianu, Mnstiri din
Banat, 1976, p. 104-108; Episcop Timotei al Aradului, în Sfini Români..., op. cit., p. 362
i-a dat o cretere aleas, iar la vârsta de 12 ani a fost trimis la Ohrida sa
învee carte.
Când avea 15 ani, tânrul Iacob este chemat de Hristos la sfânta nevoin
clugreasc, în Mnstirea Maicii Domnului din localitate. Dup cinci ani se
duce la Muntele Athos i intr în obtea Mnstirii Pantocrator. Aici, dup
aspre osteneli duhovniceti, îmbrac schima marelui i îngerescului chip cu
numele de Iosif.
La Pantocrator, Cuviosul schimonah Iosif „Valahul" s-a nevoit muli ani
de zile împreun cu numeroi ali monahi români i macedoneni. Acolo
greci,
a deprins meteugul luptei duhovniceti, postul desvârit, privegherea de
toat noaptea, ascultarea i smerenia. Apoi, fcându-se sihastru în pdurile din
împrejurimi i mult ostenindu-se, a ajuns la msura desvâririi, învredni-
cindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor i al rugciunii neadormite care
se lucreaz cu mintea în inim. Pentru sfinenia vieii sale avea înc i darul
facerii de minuni, vindecând multe boli, îndeosebi pe cei ologi. Pentru aceasta
era chemat în multe mnstiri atonite i vindeca pe clugri de grele suferine
trupeti.
Vzându-1 umbrit de harul Duhului Sfânt, prinii au chemat în obte pe
Cuviosul Iosif Valahul i, facându-1 preot, l-au rânduit duhovnic al clugrilor
din Muntele Athos. i era atât de iscusit povuitor de suflete, încât ajunsese
vestit pân la patriarhul de la Constantinopol. Pentru aceea a fost rânduit
egumen la Mnstirea Sfântul tefan din Adrianopol, pe care o conduce cu
mult ase ani. Apoi este numit egumen în Mnstirea Cutlumu
înelepciune
din Athos, renumit ctitorie a domnilor rii Româneti, unde se nevoiau
muli clugri români i macedoneni.
Dup ce formeaz numeroi fii duhovniceti, se retrage la linite în
preajma Mnstirii Vatopedu. Dar, rposând mitropolitul Timioarei, românii
din Banat, cluzii de Duhul Sfânt, au ales pstor în locul lui pe Cuviosul
Iosif Valahul, dei avea 80 de ani, fiind vestit în toate rile balcanice i cinstit
ca sfânt înc din via.

în anul 1650 este hirotonit arhiereu i aezat în scaunul de mitropolit al
Timioarei. Aici, bunul pstor s-a dovedit mare aprtor al Ortodoxiei,

mângâind i povauind ctre Hristos timp de trei ani de zile Biserica
Banatului. Cci era tare în credin, înelept la cuvânt, blând la inim i
neadormit în rugciune. A fcut i unele minuni, spre lauda lui Dumnezeu i
alinarea suferinelor unor credincioi, punând mâinile pe capul lor i rugându-se
pentru ei. De asemenea, a stins cu rugciunea sa focul ce cuprinsese partea de
apus a Timioarei. Cci, ieind din biseric cu Sfintele Taine în mâinile sale :
rugându-se cu lacrimi, îndat a trimis Dumnezeu o ploaie puternic i s-a stins

focul.
în anul 1653, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou se retrage la Mnstirea Parto.
Aici, mai trind înc toamna anului 1656 îi
trei ani, în sufletul în mâinile d
Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind în vârst de peste 85 de ani. Biserica
Ortodox Român 1-a canonizat la 7 octombrie, 1956, i se face pomenirea lui
la 15 septembrie.
Minunat este Dumnezeu întru sfinii Si, Dumnezeul prinilor notri!
SFANUL MUCENIC IOAN VALAHUL

(Românul)
17
(fl662)
Acest binecuvântat vlstar al rii noastre s-a nscut într-o familie de

rani evlavioi din Oltenia, pe timpul domniei lui Matei Basarab. Crescut de
mic credin, iubea mult pe Dumnezeu, biserica, rugciunea i
în dreapta
ascultarea deprini.
Pe când avea doar 15 ani, fericitul tânr Ioan a fost ales i întrit de harul
Duhului Sfânt sa fie mucenic al lui Hristos într-un chip ca acesta.
în toamna anului 1659, nvlind o ceat de turci pe Valea Oltului dinspre
Ardeal, au fcut mari jafuri prin sate în drum spre Dunre i au luat în robie
muli tineri nevinovai. Printre cei robii a fost i fericitul Ioan. Trecând
Dunrea, turcii i-au împrit robii, luând fiecare dup voie i plcere pe cine
voia. Aa a ajuns nevinovatul Ioan în stpânirea unui osta turc ru i
desfrânat. Pe lâng drumul greu, pe lâng foame i osteneal, srmanii
cretini luai în robie trebuiau s sufere i sete i bti i umiline de tot felul,
iar la urm s fie silii spre necuratele pofte ale desfrânrii de ctre stpânii
lor pgâni i tirani.

Vzându-se într-o zi silit spre necurata patim de ctre un turc, fericitul
Ioan 1-a refuzat cu scârb, mrturisind c este cretin i urte necuratele
patimi pgâneti. Atunci, mâniindu-se, s-1 sileasc, dar tânrul
tiranul voia
cretin, întrit de râvna credinei în Hristos, 1-a lovit pe tiran, care îndat a
murit. Ceilali ostai l-au legat în lanuri i aa, dup câteva luni de chinuri i
de mers pe jos, turcii au ajuns la Constantinopol, iar fericitul i neîntinatul
Ioan a fost dat ostatic femeii turcului ucis de el pe cale, drept pedeaps, ca
s-i fie slug pân la moarte. Acea femeie, rnindu-se de frumuseea lui Ioan,
17
Arhim. Bartolomeu V. Anania, Sfântul Mucenic Ioan Valahul, în Sfini români..., p. 399
îl trgea spre necurata desfrânare i spre legea mahomedan, silindu-1 s se
lepede de credina cea dreapt în Hristos.
Atunci fericitul Ioan, rugându-se mult lui Dumnezeu i Maicii Domnului
s-1 întreasc în mrturisirea dreptei credine i s-1 izbveasc de ispita
desfrânrii, a spus cu îndrzneal: „Cred în adevratul Dumnezeu, Care S-a
rstignit pe cruce pentru noi, i doresc cu bucurie s-mi dau viaa pentru
Hristos, decât s m turcesc i s m însoesc cu tine!"
Astfel, mrturisitorul Ioan a fost aruncat în temni i apoi zdrobit cu
cumplite chinuri. Rmânând neschimbat i tare ca un diamant, a fost condam-
nat la moarte prin spânzurare, i aa i-a dat sfântul su suflet în braele lui
Hristos, la 12 mai, 1662, iar trupul su a fost aruncat la loc necurat.

Sfinte Mucenice Ioan, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
MITROPOLITUL VARLAAM
18
(f 1653)
a. Viaa
MitropolitulVarlaam Motoc a fost unul din cei mai mari ierarhi ai
Bisericii Ortodoxe Române, din întreaga sa istorie. S-a nscut în judeul
Vrancea, în anul 1580, dintr-o familie de rani rzei foarte iubitori de
Hristos. Din botez se chema Vasile. Deci, fiind chemat slujeasc Biserica s
lui Hristos i primind o educaie aleas, din copilrie a intrat în obtea
Mnstirii Neam. Apoi, auzind de vestitul egumen Dosoftei de la Schitul lui

Zosima i de petrecerea sihastrilor de pe valea pârâului Secu, tânrul Vasile
Motoc s-a stabilit aici prin anii 1590-1592. Timp de peste cincisprezece ani a
fost întru toate asculttor dasclului su, egumenul Dosoftei, deprinzând de la
el dragostea de Dumnezeu i mult cunotin de carte.
egumenul Dosoftei se mut din viaa aceasta, iar în anul
în anul 1606,
1608, ieromonahul Varlaam este ales egumen al Mnstirii Secu. în toamna
anului 1632, arhimandritul Varlaam este ales, hirotonit i aezat mitropolit al
Moldovei în locul înaintaului su Atanasie, atunci rposat, pstorind Biserica
lui Hristos timp de 21 de ani.
18
Ortodoxe Române, voi.
Istoria Bisericii II, 1958, p. 18-24; Pr. Prof. Mircea Pcurariu.
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu, 1972, p. 139-147; Episcop vicar Nestor Severineanul.
Un manuscris necunoscut al duhovnicului Andronic: Istoria Mânstirii Secu, în rev. „Mitropolia
Moldovei", 1974, nr. 3-4, p. 180-196
Apsat de btrânee, în anul 1653 se retrage la metanie, iar în 1657, la 19

decembrie, se mut din viaa aceasta i este înmormântat alturi de biseric.

1. Acest vas ales al lui Hristos a fost din pruncie umbrit de darul Duhului
Sfânt i înzestrat cu multa înelepciune i râvn spre cele dumnezeieti. Cci
neavând prini bogai i învai, s-a fcut printe luminat al Moldovei,
învând pe toi frica de Dumnezeu i dreapta credin ortodox.
Zosima, tânrul Varlaam întrecea pe ceilali prini cu
2. în Schitul lui
blândeea, cu ascultarea i cu sfinenia vieii lui, încât de toi era iubit i
cinstit ca un adevrat clugr i printe duhovnicesc. Se mai spunea despre
dânsul c
mereu cerceta pe marii sihastri ce se nevoiau atunci pe valea
Secului, anume: Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon i Chiriac, ca i pe cei
dinmunii Sihlei i învând de la fiecare dragostea de Dumnezeu,
Agapiei,
rugciunea lui Iisus, bunacredin i svârirea a toat fapta buna.
3. Dogmele credinei ortodoxe, învturile Sfinilor Prini i adâncul

teologiei, ieromonahul Varlaam le-a deprins de la dasclul su, egumenul
Dosoftei, i de la episcopul de Roman, Mitrofan, cu metania din Secu. De la
dânii a învat înc limbile greac i slavon i a luat binecuvântare s
traduc i s
scrie cri în limba noastr româneasc.
4. Ca egumen Mnstirii Secu, arhimandritul Varlaam a povuit cu

al
mult înelepciune duhovniceasc aceast obte timp de 24 de ani, reuind s

creasc muli fii sufleteti i sa formeze pe valea Secului o adevrat lavr
monahal, vestit în toat Moldova, Mnstirea Secu devenind o vatr isihast
de rugciune, de gândire i de trire ortodox. Prin anii 1625-1630,
Mnstirea Secu se numra alturi de marile mnstiri: Neam, Slatina, Putna,
Bistria, Agapia, Probota, Moldovia i Dragomirna.
5. în obtea sa, egumenul Varlaam respecta întru totul aezmântul
ctitorului fondator, Nestor Ureche, care era foarte apropiat de tipicul Muntelui
Athos. Dup slujbele bisericeti, monahii se îndeletniceau cu ascultarea în
obte i cu lucrul mâinilor la chilii. Iar citirea Sfinilor Prini i rugciunea
lui Iisus erau obligatorii pentru toi fiii si duhovniceti.
6. Una din îndeletnicirile marelui stare era i traducerea operelor
Sfinilor Prini din limbile greac i slavon în grai românesc, ca s fie pe
înelesul tuturor. Astfel, arhimandritul Varlaam traduce din slavon, împreun
cu câiva ucenici, „Scara" Sfântului Ioan Scrarul, precum i alte scrieri, ce
se citeau zilnic la biseric, la trapez i la chilii. Prin aceasta, egumenul
Varlaam fcea în Moldova primii pai de înlocuire a limbilor strine, greaca i
slavona, cu limba vorbit a poporului. Leastvia (Scara) Sfântului Ioan
Scrarul printre primele opere patristice filocalice traduse în limba
este
român i dovedete preocuparea duhovniceasc a monahilor notri pentru
cunoaterea i imitarea Sfinilor Prini.
7. Acest smerit egumen ducea o via duhovniceasc atât de aleas, încât
în puini ani se fcuse cunoscut peste tot, prin mnstiri, prin sate i târguri,
la dregtori, la episcopi i chiar la însui domnul rii, Miron Barnovschi
(1626-1629), care îl avea de duhovnic. Zilnic alergau la el rani, sihastri,
egumeni i boieri pentru sfat i spovedanie, cci era povuitor iscusit i cutat
de toi. De asemenea, veneau la chilia lui sraci i vduve de prin sate pentru
milostenie, iar el îi ospta la trapez cu multa dragoste, îi mângâia printete

i îi libera cu pace.
8. Aceeai grij printeasc avea egumenul Varlaam i de numeroii

sihastri ce se nevoiau în Munii Neamului i mai ales pe valea Secului, la
Sihla i la Sihstria. Cci prin aceste locuri strluceau pustnici mari i foarte
sporii în bunti, cum erau Cuvioii Rafail i Partenie de la Agapia,
Pahomie, Serghie i Ioan, Visarion i tefan, pustnici din Poiana Trapezei i
mai ales vestitul duhovnic Atanasie de pe „Valea Sihastrilor". Pe toi acetia îi
cerceta egumenul Varlaam, le ducea cele de nevoie i cerea de la ei
binecuvântare i cuvânt de folos.
9. Vestea înelepciunii sale atrgea la Mnstirea Secu numeroi ucenici.
Unii dintre ei au ajuns mai târziu clugri iscusii, buni slujitori ai Bisericii lui
Hristos, duhovnici cutai de mult lume, traductori de cri în grai

românesc, egumeni i începtori de obte i chiar episcopi în eparhiile
Moldovei. Dintre acetia pot fi amintii: mitropolitul Ghedeon, mai întâi
episcop la Hui, între anii 1645-1653, apoi mitropolit al Moldovei, între anii
1653-1659 i 1664-1671, i mitropolitul Sava, fost episcop la Hui, Rdui i
Roman, între anii 1653-1660, apoi mitropolit, între anii 1660-1664. Iar dintre
egumeni, ucenici ai stareului Varlaam, se pot aminti ieromonahii Efrem.
Ghedeon, Teodorit, Paisie, Gheorghe, Ghenadie i alii.
10. Pentru sfinenia vieii sale i pentru înelepciunea cu care era înzestrat
de Dumnezeu, arhimandritul Varlaam, egumenul Mnstirii Secu, a fost ales
de tot poporul mitropolit i pstor duhovnicesc al Moldovei, în toamna anului
1632. La 23 septembrie acelai an a fost hirotonit arhiereu i aezat la cârma
Bisericii în prezena a mii de credincioi, clugri, egumeni i dregtori de la
Iai, în frunte cu domnul i toi arhiereii. i a fost mare bucuria atunci peste
toat ara Moldovei, cci toi se foloseau de blândeea, de smerenia i de

cuvintele lui cele pline de înelepciune.
11. Cea dintâi grij a marelui ierarh a fost s-i hrneasc poporul cu
cri de slujb i de învtur cretineasc în limba româneasc. De aceea a
întemeiat la Mnstirea Sfinii Trei Ierarhi din Iai prima tipografie din
Moldova. Aici a tiprit mitropolitul Varlaam, în românete, trei cri din cele
mai importante pentru acele timpuri, scrise de el în cinstea Preasfintei Treimi,
i anume:
- Explicarea Evangheliilor la Duminici, la praznice împrteti i la
sfinii mari de pe tot anul, tiprit în anul 1643 cu numele de „Carte

româneasc de învtur". în popor a fost numit cel mai obinuit „Cazania
lui Varlaam", cu 75 de predici în 500 de file;
- apte Taine ale Bisericii, tiprit la Iai în anul 1644, cu 339 file;
- Rspunsul la Catehismul calvinesc, tiprit tot la Iai, în anul 1647.
Prin aceste trei cri, mitropolitul Varlaam s-a dovedit a fi, pentru toi
credincioii români, un bun cunosctor i exeget al Sfintei Scripturi, un
adevrat dascl de moral i profund catehet i un mare ierarh aprtor al
Ortodoxiei româneti, renumit pân în zilele noastre.
12. Vzând pstorul cel bun al lui Hristos c turma sa nu înelege slujbele
Bisericii fcute în limbi strine, s-a nevoit s tlmceasc toate evangheliile de
peste an, pe înelesul credincioilor, într-o frumoas i curat limb
româneasc. Cci se gândea nu numai la credincioii din Moldova, ci i la cei
din ara Româneasc i mai ales din Transilvania, care erau de secole sub jug
strin i mereu silii sa renune la credina ortodox i la limba strmoilor
notri. Tocmai de aceea, îneleptul ierarh i-a intitulat Cazania „Carte

româneasc de învtur", cci era adresat „la toat seminia româneasc"
cu scopul de a-i uni pe toi sub aceeai credin i limb printeasc.
Varlaam este cea mai important carte veche
13. Cazania mitropolitului
de învtur duhovniceasc, alturi de Biblia lui erban din anul 1688.
Datorit limbii sale atât de curgtoare i învturii ei dttoare de via,
aceast carte a avut cea mai larg rspândire pe pmântul rii noastre, mai
ales în Transilvania, unde se mai pstreaz astzi peste 350 de exemplare în
manuscris. Setea de Hristos ca i unitatea de credin, de limb i de simire
au tcut pe muli credincioi din Transilvania s o scrie cu mâna, pentru a
circula mai uor i a fi citit din cas în cas. Cazania de la Iai a fost mult
vreme pentru români cea dintâi carte de religie, de citire, de învtur i de
mângâiere duhovniceasc, pe limba i înelesul tuturor.
14.Auzind marele ierarh c
în Transilvania se rspândea calvinismul,
care schimba dogmele credinei ortodoxe i nu mrturisea cele apte Taine i
înelegând c
unii români ardeleni sunt atrai la calvinism, a scris o carte de
învtur ortodox intitulat „apte Taine ale Bisericii". Prin aceast carte,
mitropolitul Varlaam explica pe înelesul poporului cele apte Taine întemeiate
de Hristos i lsate Bisericii Sale. Totodat, apra sfinenia i rolul Bisericiii
îndemna pe toi la pocin, binetiind c îndeprtarea de la dreapta credin i
de la faptele bune duce la pierderea mântuirii i la dezbinarea neamului.
Ajungând mitropolitul Varlaam cu solie de pace în ara Româneasc
15.
i aflând c
la Alba Iulia se tiprise în anul 1640 un catehism calvinesc „plin
de otrav de moarte sufleteasc", s-a aprins cu mare râvn pentru aprarea

credinei ortodoxe. Deci, întorcându-se în Moldova, a scris o carte de
aprare a Ortodoxiei intitulat „Rspunsul la Catehismul calvinesc". Apoi a
adunat la Iai, în anul 1645, sinod de ierarhi români din ambele ri, care au
aprobat „Rspunsul" scris de mitropolitul Varlaam i au condamnat
Catehismul calvinesc, declarându-1 „plin de otrav de moarte sufleteasc".
Astfel, mitropolitul Varlaam s-a dovedit primul apologet al Bisericii
Ortodoxe Române i cel dintâi ierarh, care convoac un sinod local pe
pmântul rii noastre.
16. în „Rspunsul la Catehismul calvinesc", marele ierarh combtea cu
mult îndrzneal învturile reformatorului Calvin, înlocuindu-le cu dogmele
credinei ortodoxe, dovedind din Sfintele Scripturi c adevrul se afl numai
în Biserica Ortodox întemeiat de Hristos. Prin aceasta, mitropolitul Varlaam
s-a artat un mare teolog ortodox i un bun cunosctor al învturii
protestante, tacându-sevestit, atât în rile Române, cât i în întreaga
Ortodoxie.
17. Acest mare mitropolit era numit pe drept cuvânt printe duhovnicesc
al tuturor românilor, cci era iubit de toi i se îngrijea, dup a sa putere,
pentru mântuirea i unirea lor prin mrturisirea aceleiai credine în Iisus
Hristos i pstrarea fiinei noastre strbune. Cele trei cri ale sale au fost
scrise îndeosebi pentru românii din Transilvania, i rspândit cel
unde s-au
mai mult. Mitropolitul Varlaam s-a dovedit, astfel, cel dintâi ierarh care a
luptat pentru unitatea rilor române i unul din principalii furitori ai limbii
scrise româneti.
18. îneleptul pstor al rugmintea mitropolitului Petru

Moldovei, la
Movil al Kievului, a organizat la Iai, în trapeza Mnstirii Sfinii Trei

Ierarhi, în anul 1642, un sinod al Bisericilor Ortodoxe greac, rus i român,
în vederea aprobrii Mrturisirii Ortodoxe. Timp de 43 de zile, membrii celor
trei Biserici, sub conducerea mitropolitului Varlaam, au discutat punct cu

punct, au îndreptat i au aprobat Mrturisirea de Credin scris de
mitropolitul moldovean Petru Movil. Astfel, prin grija bunului pstor al
Moldovei, a avut loc pentru prima dat în istorie un sinod inter-ortodox pe

pmântul rii noastre.
19. La îndemnul mitropolitului Varlaam, Vasile Lupu a zidit în Iai una

din cele mai frumoase biserici din ar, bisericaMnstirii Sfinii Trei Ierarhi,
pe care o sfinete cu muli clerici în ziua de 6 mai, 1639. în aceast obte se
nevoiau ca la o sut de monahi din cei mai învai i alei tritori i lucrtori ai
rugciunii, slujitori, duhovnici, catehei, psali, tipografi i traductori de cri.

Aici, marele mitropolit a înfiinatprima tipografie din Moldova, precum i o
vestit coal duhovniceasc, cu ajutorul mitropolitului Petru Movil, unde se
tceau cursuri în greac, slavon i latin. Aceast coal a funcionat 20 de ani.
20. Pltindu-se din vistieria rii toate datoriile Bisericii din Constantino-
pol ctre turci, patriarhul i sinodul druiesc Moldovei moatele Cuvioasei
Parascheva, spre mângâierea poporului binecredincios. Sfintele moate au fost
aduse în ar cu mult alai, însoite de mare mulime de clerici, clugri i zeci
de mii de credincioi cu fclii aprinse în mâini. în întâmpinarea lor au ieit la
locul numit „Valea Vldici" însui domnul i mitropolitul Varlaam cu toat

suitarii. Iar în ziua de 13 iunie, 1641, au intrat în Iai cu mult popor, în
sunet de clopote i le-au aezat cu mare cinste în biserica Mnstirii Sfinii
Trei Ierarhi. De atunci se face în fiecare an pelerinaj la moatele Cuvioasei
Parascheva, în ziua de 14 octombrie.
Lupu
21. Mitropolitul Varlaam 1-a îndemnat pe Vasile zideasc i alte s
mnstiri i precum: Mnstirea Agapia Nou (1644), prin dania
biserici,
hatmanului Gavril, fratele domnului; Mnstirea Hlincea-Iai, Mnstirea
Golia-Iai, biserica Sfântul Ioan Boteztorul din Iai, biserica Sfântul Atanasie
din Copou-Iai, biserica din erbeti-Neam, biserica
satul Stelea din
Târgovite, biserica Sfânta Parascheva din Liov i numeroase danii la celelalte
mnstiri. Pe toate aceste lcauri le-a sfinit bunul pstor al Moldovei i le-a
împodobit cu clugri i cu aleas via duhovniceasc.
22. Sub pstoria acestui mare ierarh, mnstirile din Moldova au trit o
epoc de mare pace i înflorire duhovniceasc. Peste egumeni tot a rânduit
luminai i duhovnici buni, fcând astfel sporeasc s
numrul monahilor în
viaa de obte, ca i al sihastrilor din schituri i pduri. Mnstirile cu cea mai
înalt via duhovniceasc, sub mitropolitul Varlaam, erau: Sfinii Trei Ierarhi,
Putna, Slatina, Moldovia, Vorone, Dragomirna, Neam, Secu, Agapia,
Probota, Tazlu i mai ales Bisericani, singura mnstire din ar cu regul de
via achimit (neadormit), dup modelul Mnstirii Studion din
Constantinopol. în toate mnstirile funcionau adevrate coli duhovniceti de
caligrafi, traductori, miniaturiti i zugravi de icoane. Iar „munii foneau de
pustnici", în vremea sa.
23.Auzindu-se pân la Constantinopol de petrecerea i înelepciunea

mitropolitului Varlaam, precum i de înflorirea Bisericii din Moldova sub
pstoria sa, Sinodul Marii Biserici 1-a propus, în anul 1639, printre cei trei
candidai, de patriarh ecumenic, fiind ales apoi Partenie. Este pentru prima i
ultima dat când un ierarh român candideaz la scaunul de patriarh ecumenic.
24. Acest venerabil pstor duhovnicesc al Moldovei s-a dovedit a fi, de
asemenea, i un iscusit fctor de pace, dup cuvântul Mântuitorului Hristos.
Care zice: Fericii fctorii de pace, c
aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema
(Matei 5, 9). înc pe când era egumen la Secu, a fost trimis de Miron
Barnovschi i mitropolitul Anastasie Crimca în fruntea unei solii la arul
Rusiei i la mitropolitul moldovean Petru Movil de la Kiev. în anul 1632 s-a
dusiari în fruntea unei solii de pace la Constantinopol, mijlocind pentru un
domn pmântean pe scaunul Moldovei.
în anul 1644 este trimis de Vasile Lupu, în fruntea unei alte solii de pace.
la domnul muntean Matei Basarab, cu care era de mult în neînelegere. Astfel,
blândul mitropolit Varlaam a reuit s împace pentru totdeauna pe cei doi
domni i Bisericile Ortodoxe surori, aducând în mijloc numele lui Iisus
Hristos, Care se numete Domn al pcii i amintind c i unii i alii sunt frai
de o credin, de o limb i de un neam. Ca semn al împcrii, mitropolitul
Varlaam a îndemnat pe Vasile Lupu s zideasc biserica Stelea din Târgovite.
iar pe Matei Basarab, s zideasc biserica Mnstirii Soveja în inutul
Vrancei, numit mult vreme Mnstirea „Dobromira", adic „Bun pace".
25. Grija marelui ierarh pentru mântuirea turmei sale era tot aa de mare
ca i grija pentru luminarea „seminiei româneti" cu cri de învtur
cretineasc pe limba poporului, în cei 21 de ani de rodnic pstorie s-a
strduit, dup a sa putere, s zideasc numeroase biserici prin sate i orae i s
fac tot felul de danii i înzestrri la schituri i mnstiri. în cele trei scaune
episcopale a pus episcopi dintre cei mai evlavioi, iar la parohii a hirotonit
preoi învai, plini de frica de Dumnezeu, care în fiecare srbtoare citeau
predica zilei din cazanie, pe înelesul credincioilor. în felul acesta, clugrii,
preoii i ierarhii aprau dreapta credin, învau poporul duc o viai s
moral i-1 ineau unit i strâns legat de Hristos, de Biseric i de prini.
26. Aa a pstorit mitropolitul Varlaam Biserica Moldovei timp de 21 de
ani, jertfindu-se, dup a sa putere, pentru întrirea i aprarea credine:
ortodoxe în rile române, pentru mântuirea turmei încredinate lui de Hristos

i pentru unitatea i luminarea poporului prin cri scrise în grai limpede
românesc. Apoi, ajungând la btrânee i dorind s se pregteasc de obtescul
sfârit, în anul 1653 s-a retras din scaun la Mnstirea Secu, metania sa.
27. Vechile documente mrturisesc c

Varlaam a avut
mitropolitul
întotdeauna o deosebit grij de mnstirea unde a crescut i
sa de metanie,
s-a format duhovnicete. C
„orice agonisit dobândea, o druia Mnstirii
Secu". A mai druit obtii de aici un frumos sacos arhieresc în fir de argint,
cri de cult, vase i La fel i sora sa dup trup,
alte obiecte bisericeti.
Ecaterina, fratele su i su, preotul Ursul din satul Cofeteti, inutul
nepotul
Putnei, au fcut preioase danii Mnstirii Secu, întru pomenirea lor i a
marelui mitropolit.
28. în tradiia locului se spune c mitropolitul Varlaam, cât a trit la
Secu, nu sttea fr lucru, ci mereu mergea la biseric, citea,
se ruga,
traducea i scria cri ziditoare de suflet. întrucât cunotea pe muli sihastri i
clugri cu via îmbuntit, se spune în tradiie c
mitropolitul a scris i un
pateric cu numeroase viei de cuvioi prini, tritori în codrii i mnstirile
Moldovei. Acest pateric al mitropolitului Varlaam s-a pstrat un timp în
manuscris în biblioteca Mnstirii Secu. Mai târziu, un clugr aghiorit 1-a
înstrinat, ducându-1 în Muntele Athos, unde apoi s-a pierdut.
29. toamna anului 1657, marele ierarh i printe al Moldovei,
în
mitropolitul Varlaam, simindu-i aproape obtescul sfârit, a împrit toat
averea sa, a chemat la sine pe duhovnicul Dosoftei, egumenul Mnstirii
Neam, i a primit Preacuratele Taine. Apoi, dând tuturor srutarea cea mai de
pe urm, i-a dat sufletul în braele Marelui Arhiereu Iisus Hristos, împcat cu
sine, cu Biserica i cu neamul su. Aa a trit i aa s-a nevoit pentru mântuirea
turmei sale mitropolitul Varlaam!
Doamne, numr în ceata Sfinilor Ierarhi pe bunul pstor al Moldovei,
Varlaam!
CUVIOSUL ATANASIE IEROSCHIMONAHUL

Mnstirea Sihstria
(secolul XVII)
In poiana unde se afl astzi Mnstirea Sihstria s-a nevoit, în prima

jumtate a secolului XVII, un sihastru vestit, anume ieroschimonahul
Atanasie. Era cu metania din Mnstirea Neam. Dup mai muli ani de
ascultare în obte, s-a retras cu totul departe de lume, la câiva kilometri mai
sus de Mnstirea Secu, pentru a vorbi neîncetat cu Dumnezeu. în aceast
epoca, valea Sihstriei, munii i pdurile seculare din împrejurimi formau una
din cele mai vestite vetre isihaste din Moldova.
Fcându-i o colib din lemn i pmânt, Cuviosul Atanasie s-a nevoit
muli aceast poian, ajungând duhovnic al tuturor sihastrilor din
ani în
împrejurimi i dascl iscusit al rugciunii lui Iisus. Vestea numelui su s-a
rspândit peste tot în centrul Moldovei, ajungând cunoscut mitropolitului
Varlaam i chiar domnului rii.
Prin anul 1650, marele sihastru Atanasie ieroschimonahul s-a mutat la
ceretile lcauri, lsând în urm numeroi ucenici. Locul în care s-a nevoit se
numete pân astzi „Poiana Sihastrului" sau „Poiana lui Aftnas". în aceast
poian au întemeiat ucenicii si mai târziu Schitul Sihstria 19 .
SIHASTRII IOSIF, PARTENIE I PAVEL

cu ucenicii lor
întemeietorii Mnstirii Sihstria
(1655)
Pe la mijlocul secolului XVII se ne voiau numeroi sihastri în pdurile

seculare de pe valea Sihstriei i în Munii Sihlei. Dintre ei, unii erau cu totul
sporii în post, în rugciune i în bucuria Duhului Sfânt. Singura lor întristare
era lipsa unui schit în apropiere, unde s asculte Sfânta Liturghie i s se

împrteasc cu Trupul i Sângele lui Hristos.
în anul 1655, apte ieroschimonahi btrâni cu metania din Mnstirea
Neam, ucenici ai Cuviosului Atanasie Sihastrul, care se nevoiau în apropiere,
s-au sftuit s întemeieze un schit de lemn în „Poiana lui Aftnas", în cinstea
Maicii Domnului, spre mângâierea tuturor sihastrilor.
fcând priveghere de toat noaptea i alegând locul pentru biseric,
Deci,
au pus icoana Maicii Domnului într-un brad i, îngenunchind în faa ei, i-au
cerut ajutor i binecuvântare de începerea lucrului. Apoi s-au rugat Preasfintei
Fecioare s fie ocrotitoarea acestui sfânt lca i a tuturor sihastrilor ce se vor
nevoi aici în plcere de Dumnezeu, izbvindu-i cu rugciunile ei de foc, de
primejdie, de dezbinare i de toate ispitele diavolului. La urm au pus acest
legmânt: „S nu îngduie Maica Domnului în locul acesta pe cei ce vor
19
Ierom. Ioanichie Blan, Vetre de sihstrie..., p. 112; Pomelnicul Mnstirii Sihstria
.
svâri pcate trupeti, pe cei ce vor avea pung osebit i pe cei ce vor
îndrzni s mnânce carne în acest schit"
Legmântul celor apte sihastri a fost întrit în acelai an de episcopul
Ghedeon de Roman, care a înlat aici o mic biseric de lemn cu hramul
„Naterii Maicii Domnului". Aa a luat fiin Mnstirea Sihstria în mijlocul
acestei vestite vetre isihaste, ca o adevrat oaz duhovniceasc. Primii
vieuitori în acest schit au fost înii cei apte sihastri cu ucenicii lor: Iosif,
Partenie i Pavel. Mai târziu s-au adugat i ali iubitori de linite.

în schit se ducea o desvârit via de obte, cu pravil dup rânduiala
Sfântului Munte. Duminica i în srbtori se fcea priveghere de toat noaptea
i se svârea dumnezeiasca Liturghie. Atunci se adunau sihastri din toat
partea locului, pentru a se împrti cu Preacuratele Taine. Dup ce luau masa
împreun, primeau pâine pentru o sptmân i iari se întorceau la bordeiele
lor. Sihastrii desvârii i cei bolnavi coborau mai rar în schit. Pe acetia,
prinii din obte îi cercetau la chilii i le duceau Sfânta împrtanie i cele
de nevoie. Iar pe cei neputincioi îi aduceau în obte i îi îngrijeau cu dragoste
pân la obtescul sfârit. Toi petreceau în linite, în tcere i în neîncetat
rugciune.
Aceasta era rânduiala lsat de cei apte ieroschimonahi, cu ucenicii lor,
sihstriei întemeiate de ei. Dup mai muli ani de nevoin în smerenie i în
plcere de Dumnezeu, aceti fericii sihastri s-au strmutat la ceretile lcauri
i au fost înmormântai lâng altarul bisericii întemeiate de ei.
SFANUL RAFAIL DE LA AGAPIA

(secolele XVI-XVII) 20
Unul dintre cei mai cinstii cuvioi români, care au strlucit pe pmântul
Moldovei în secolul XVI, este Sfântul Rafail de la Mnstirea Agapia Veche.
Fiind nscut în inutul Neam i auzind de marele sihastru Eufrosin, a prsit
cele pmânteti i, urcându-se în munte, i s-a fcut ucenic. Deci, facându-se
clugr prin mâinile lui, atât de mult a sporit Cuviosul Rafail în rugciune i
post, încât a ajuns pedasclul su.
Dup ani de via pustniceasc pe Muntele Scaunele, s-a
mai muli
coborât apoi în schitul întemeiat de Cuviosul Eufrosin. Aici, sporind i mai
mult în dragostea lui Hristos, în privegheri de toat noaptea i în rugciuni cu
20
Pr. Liviu Stan, Sfini români. Sibiu, 1945, p. 48; Pr. N. Drâng, Istoria Mnstirii Agapia.
Iai, 1908, p. 22-41; Diac. Ioan Ivan Sfini români..., op. cit., p. 357
lacrimi, smerindu-se înaintea tuturor prin ascultare, s-a învrednicit de li
Dumnezeu de darul preoiei i al facerii de minuni. Cci izgonea duhurile

necurate, cunotea gândurile oamenilor i vedea dinainte cele viitoare. Era
înc neîntrecutdascl al rugciunii lui Iisus i printe duhovnicesc al tuturor
cuvioilor sihastri. Deci, svârind îngerete cltoria acestei viei i lsând in
urm muli ucenici, i-a dat sufletul în mâinile Domnului. Apoi, facându-se
unele minuni la mormântul su i încredinându-se prinii 1-a proslvii c
Dumnezeu, i-au scos din sicriu trupul întreg i plin de bun mireasm i l-au
aezat în biseric, spre închinarea tuturor.
Auzind de aceasta marele mitropolit al Moldovei, Dosoftei, a venit cu to:
clerul su i s-a închinat la moatele Cuviosului Rafail de la Agapia. Iar ir
anul 1686, când a tiprit Vieile Sfinilor la Iai, însui a mrturisit despre el.
zicând: „Dar tocmai i din rumâni muli sunt (sfini) care am vzut viaa :
traiul lor, dar nu s-au cutat, tar numai Daniil de la Vorone i Rafail de li
Agapia (i) am srutat i sfintele (lor) motii..." 21 .
Mai târziu, datorit vitregiei vremurilor, s-au îngropat moatele Sfântului

Rafail la un loc tinuit i nu s-au mai aflat pân în ziua de astzi.
Prea Cuvioase Printe Rafail, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFANUL PARTENIE DE LA AGAPIA

22
(fl660)
Acest cuvios vrednic de laud era ucenic al marilor sihastri din Muntek-
lui Luând din tineree jugul lui Hristos, s-a fcut clugr iz
Agapie.
Mnstirea Agapia Veche, la începutul secolului XVII. Apoi, deprinzând fnci
de Dumnezeu i rugciunea cea din inim, s-a retras la linite în Munteie
Scaunele.
Acolo, mult nevoindu-se cu postul i cu privegherea de toat noaptea
biruind cumplitele ispite ale vrjmaului diavol, s-a învrednicit a primi de a.
Dumnezeu darul tmduirii i al izgonirii duhurilor necurate. i nu puia

bolnavi de prin sate alergau la chilia lui i primeau mângâiere i sntate.
Apoi, Mnstirea Agapia rmânând fr povuitor, Cuviosul Partenie a primit
darul preoiei i a ajuns vestit egumen al sihastrilor din obte. Astfel, pe ton ±
pstorea cu smerenie i cu înelepciune, fcându-se pe sine pild tuturor, ark
celor din schit, cât i celor din pustie.
21
Mitropolitul Dosoftei, op. cit., f. 152
22
Pr. prof. Liviu Stan, op. cit., p. 54; Mitropolitul Dosoftei, op. cit., f. 152
în anul 1660, Cuviosul Partenie de la Agapia s-a strmutat la ceretile

lcauri, iar trupul su a fost îngropat în „Livada Prinilor". Mai târziu,
cinstindu-se de prini în ceata cuvioilor i fcându-se unele minuni la
mormântul su, moatele lui s-au aezat în biseric spre închinare, pe care le-a
srutat i însui mitropolitul Dosoftei. Apoi, nvlind turcii peste ara
Moldovei, moatele Cuviosului Partenie au fost ascunse în munte i au rmas
acolo, netiute de nimeni pân în zilele noastre.
Sfinte Prea Cuvioase Printe Partenie, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFANUL CHIRIAC DE LA BISERICANI

23
(U660)
Preacuviosul Printele nostru Chiriac de la Bisericani este numrat printre

cei mai mari ascei i cuvioi ai Bisericii Ortodoxe Române. El s-a nevoit la
începutul XVII în obtea Mnstirii Bisericani, care numra pe
secolului
atunci peste 100 de clugri. Apoi, aprinzându-se de dumnezeiescul dor, s-a
retras la pustie într-o peter din Muntele lui Simon i acolo s-a nevoit singur
în cea mai aspr osteneal zeci de ani. Iar nevoina lui era aceasta: var i
iarn petrecea pe munte cu trupul gol, în rugciune curat, slvind neîncetat
pe Dumnezeu i biruind desvârit, cu darul lui Hristos, neputinele firii i
ispitele diavolului.
Pe acest mare sihastru i purttor de Dumnezeu 1-a cunoscut înc din

via cruia mai târziu i-a srutat i sfintele moate,
mitropolitul Dosoftei,
precum însui scrie: „Apucat-am în zilele noastre prini înali la bunti i
podvig (nevoina) i plecai la smerenie adânc: pe printele Chiriac de
Bisericani, gol (petrecând) i ticloit în munte 60 de ani...".
Despre acest sfânt se scriu urmtoarele în Patericul sfinilor din Moldo-
România: „în anul 1660, Preacuviosul Printele nostru Chiriac, din tânr
vârst îmbriând viaa monahiceasc în Sfânta Mnstire Bisericani i
sporind întru adânc smerenie i întru îndelung rbdare i iubind srcia lui
Hristos de bunvoie, s-au îndeprtat cu totul de petrecerea cea împreun cu
oamenii i s-au slluit prin muni i prin stâncile cele înfricoate de pe lâng
râul Bistria i acolo, cu trupul gol, s-au nevoit în singurtate, în ger i în
arderea soarelui, asezeci de ani pân la sfâritul su... i se serbeaz la 31
decembrie".
23
Pr. prof. Liviu Stan, op. cit., p. 54; Pr. N. Drâng, op. cit., p. 41; Mitropolitul
Dosoftei, op. cit., f. 152
Sfântul Chiriac de la Bisericani a ajuns cu nevoina pe marii sihastri din
pustiul Egiptului i în special pe Cuviosul Onufrie, a crui petrecere s-a
ostenit s-o urmeze. Trupul su gol a fost împodobit de Dumnezeu cu peri de
sus pân jos i umbrit de darul Duhului Sfânt, încât nici frigul, nici foamea,
nici diavolii nu-1 vtmau. El este unul din cei mai mari sihastri din Carpai.
care aduce la noi o asemenea îngereasc nevoina: trirea în desvârit
lepdare de sine, în goltate i în neîncetat rugciune.
Ajungând la msura desvâririi, Cuviosul Chiriac Sihastrul i-a dat
sufletul su în braele lui Hristos i a fost numrat în ceata sfinilor români,
fiind canonizat de popor. Moatele lui au fost aezate în petera în care a trit,
ce se pstreaz pân astzi i în care s-a fcut mai târziu un mic paraclis pictat
în cinstea lui. Apoi, din cauza deselor tulburri din ar, credincioii au
împrit moatele între ei.
SFÂNTUL CHIRIAC DE LA TAZLU

24
(U660)
Cel mai mare pustnic, care s-a nevoit în jurul Mnstirii Tazlu, a fost
Cuviosul Chiriac Sihastrul. Acest brbat purttor de Hristos era fiu de rani
Mnstirii Tazlu, a întrecut pe

din partea locului. Apoi, intrând în obtea
ceilali clugri cu smerenia, cu rugciunea i cu sfinenia vieii. Pentru
aceasta, dei nu voia s primeasc darul preoiei, s-a fcut multora dascl i
povuitor ctre Hristos.
Deci, dorind s ajung la msura desvâririi, s-a retras la linite pe
Muntele numit „Mgura Tazlului" i acolo, împreun cu ali sihastri, s-a
nevoit zeci de ani în plcere de Dumnezeu i petrecere îngereasc. Acest
cuvios în puin vreme a sporit atât de mult, c ajunsese la msura marilor
prini isihati. Cci se ruga neîncetat cu priveghere de toat noaptea i cu
izvoare de lacrimi i se hrnea doar cu pesmei i cu fructe de pdure. Pentru
aceea, din tineree se odihnea întru el darul Sfântului Duh i se învrednicise a
cunoate cele viitoare i a izgoni duhurile cele rele din oameni.
Vzându-se înconjurat de muli ucenici, Cuviosul Chiriac a înlat pe
munte, alturi de chilia sa, un mic altar de rugciune, în care se ruga ziua i
noaptea i unde mrturisea pe fiii si duhovniceti. Cci, atât clugrii, cât i
credincioii, îl cinsteau înc din via ca pe un sfânt i tactor de minuni i
24
Mitropolitul Dosoftei, op. cit., f. 152; Diac. I. Ivan, Cuviosul Chiriac de la Tazlu, în
Sfini români..., op. cit., p. 394
alergau cu evlavie la chilia lui. Cuviosul acesta a contribuit mult la
dezvoltarea isihasmului i a vieii de linite în Moldova. Munii Tazlului, ai
Nechitului i Tarcului adposteau nu puini ucenici ai acestui mare dascl al
linitii.
Astfel, îngerete vieuind i ajungând la adânci btrânei, Sfântul Chiriac

Sihastrul i-a dat sufletul în braele lui Hristos, lsând în urm muli fii
duhovniceti. Cinstitele sale moate s-au aezat de ucenici într-o peter pe
Mgura Tazlului i multe minuni de vindecare se tceau prin ele. Pe acest
cuvios 1-a cunoscut înc din via i smeritul mitropolit Dosoftei i i-a srutat
moatele, precum însui mrturisete: „Apucat- am în zilele noastre prini

înali la podvig (nevoin) i plecai la smerenie adânc: pe printele Chiriac
de la Bisericani i pe Chiriac de la Tazlu". Iar în Patericul Sfinilor moldo-
români, din anul 1888, se scrie despre acest cuvios: „Asemenea, tot întru
aceast vreme, în anii 1660 s-a nevoit sihstrete i alt preacuvios printe
Chiriac, de la Schitul Tazlul, i tare mult s-a luptat împotriva vrjmailor
celor nevzui i desvârit i~a biruit i se prznuiete (la) decembrie 31 de
zile".
Spre secolului XVII, abtându-se asupra Moldovei grele
sfâritul
primejdii i
pdurile umplându-se de oameni în bejenie, moatele Sfântului
Chiriac s-au împrit între credincioi, dup tradiie, pentru a nu fi profanate
de pgâni. Astfel, petera de pe Muntele Mgura s-a lipsit de un odor sfânt ca
acesta.
Sfinte Preacuvioase Printe Chiriac, roag- te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL ONUFRIE PUSTNICUL

Sihstria Mnstirii Tazlu
25
(secolul XVII)
Perioada de aur a vieii isihaste din jurul Mnstirii Tazlu-Neam a

culminat cu secolul XVII. Unul din cei mai vestii sihastri ai Mnstirii Tazlu
din acest secol a fost i Cuviosul Onufrie Sihastrul. Acesta, dup ce deprinde
în obte meteugul nevoinei duhovniceti, devine ucenic al Sfântului Chiriac
de la Tazlu, slujindu-1 cu mult credin pân la obtescul sfârit. Apoi,
învrednicindu-se de darul preoiei, se retrage la pustnicie aspr pe o obcin de

munte, mai sus de lavr, numit pân astzi „Dealul lui Onufrie".
25
Pr. Gh. Vârtola, Istoricul parohiei Tazlu, mss.
Aici s-a nevoit Cuviosul Onufrie peste 30 de ani, sporind mult în post, in
rugciune i smerenie, ajungând înaintevztor i fctor de minuni. Cci.
pentru sfinenia vieii lui, cunotea gândurile oamenilor i spunea cele
viitoare. Era înc iscusit printe duhovnicesc, cu muli fii i ucenici i nu era
altul mai vestit în vremea aceea în Munii Tazlaului ca pustnicul Onufrie. La
el se mrturiseau toi sihastrii din partea locului, clugri din obte i
credincioi de prin sate, cci era vestit dascl al rugciunii i era umbrit de
darul Duhului Sfânt. Veneau la el i bolnavi de prin sate i se vindecau cu
rugciunea i binecuvântarea lui.
Aa nevoindu-se Cuviosul Onufrie i lsând în urm muli sihastri i fii
duhovniceti, s-a mutat cu pace la ceretile lcauri, numrându-se în ceata
cuvioilor prini 26 .
CUVIOII SILVESTRU, IOV I AGATON

Sihstria Mnstirii Tazlu
(secolul XVII)
Pustnicii Silvestru, Iov i Agaton erau ucenici ai Sfântului Chiriac de la
Tazlu. Ei s-au nevoit mai întâi în lavr, smerindu-se tuturor i deprinzând

frica de Dumnezeu i darul rugciunii. Apoi, rnindu-i inimile cu dragostea
lui Hristos, s-au retras la pustie în adâncul muntelui, la locul numit pân
astzi „Mgura Tazlaului". Aici au trit sihastri numeroi înc din secolul
XIV, fiind un loc foarte prielnic vieii pustniceti. Urme de chilii se întâlnesc
pân azi în partea locului.

în acest munte, Cuvioii Silvestru, Iovi Agaton i-au fcut chilii din
piatr i lemn i s-au nevoit mai mult de 30 de ani, rbdând grele ispite de la
diavoli. Cci i frigul îi supra, i foamea îi chinuia, i duhurile rele prin
gânduri i nluciri îi luptau. îns, bunii ostai ai lui Hristos le rbdau pe toate
cu brbie, în ndejdea vieii de veci, fiind înarmai cu sabia neîncetatei
rugciuni. Iar când slbeau în lupta cea duhovniceasc, chemau ajutorul
Sfântului Chiriac, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
pentru rugciunile Cuviosului Printelui nostru Chiriac, miluiete-ne pe noiî"
Apoi îndat îi cerceta bucuria Duhului Sfânt.
Aceti cuvioi, ca i ceilali sihastri din Munii Tazlaului, coborau
noaptea la Utrenie în mnstire cu fclii în mân, apoi iar se urcau la chiliile
26
într-un hrisov domnesc din anul 1617 sunt amintii mai muli sihastri din Mânstirei
Tazlu, printre care i Cuviosul Onufrie.
lor. La btrânee s-au învrednicit de darul izgonirii duhurilor necurate i muli

îi cercetau i doreau mcar sa se ating de hainele lor.
Deci, bine nevoindu-se i ajungând purttori de Hristos, Cuvioii

Silvestru, Iov i Agaton s-au strmutat la cele venice i s-au numrat în ceata
cuvioilor prini.
SFÂNTUL IERARH SAVA MRTURISITORUL

Mitropolit al Ardealului
27
(U683)
Sfântul Ierarh Sava s-a nscut în localitatea Inu din prini

binecredincioi, Ioan i Mria, primind din botez numele de Simeon. Dup ce
înva carte i Mnstirea Comana, ajunge
deprinde rânduiala slujbelor în
protopop i slujitor al Bisericii lui Hristos în satul natal, svârind cele sfinte
cu mare râvn i fric de Dumnezeu. Apoi, rmânând vduv, iar mama sa
îmbrcând haina monahal, în anul 1656, fericitul Simeon este ales mitropolit
i pstor sufletesc al Ardealului. Deci, mai întâi s-a clugrit la Mitropolia din
Târgovite, cu numele de Sava. Apoi, fiind hirotonit arhiereu, a fost aezat cu
cinste pe scaunul de mitropolit din Alba Iulia, în locul rposatului ierarh
Simeon tefan.
Ca pstor i printe duhovnicesc al românilor din Transilvania, fericitul
mitropolit Sava Brancovici s-a dovedit un mare aprtor al credinei ortodoxe
i un devotat ierarh al Bisericii lui Hristos. Timp de 24 de ani, cât a fost
mitropolit, Sfântul Sava a mrturisit cu mult curaj dreapta credin, a
combtut învturile greite calvineti, a întrit unitatea românilor în jurul
Bisericii Ortodoxe, a înlat numeroase lcauri prin sate i orae, a rânduit
peste tot preoi devotai i a mângâiat pe ranii ardeleni, întrindu-i în
credin i ndejde. De asemenea, a reînnoit mitropolia i bisericile jefuite i
stricate de rufctori.
Vzând craiul Ardealului c
nu poate întoarce poporul de la credina
ortodox din cauza Sfântului Ierarh Sava, îndat a semnat vrajb i rzbunare
împotriva pstorului cel bun. Deci, aruncând mrturii nedrepte asupra lui, în
anul 1680 1-a scos din scaun. Apoi, aruncându-1 în temni, timp de trei ani de
zile a fost persecutat, btut cu toiege, batjocorit i chinuit ca un martir pentru
27
Pr. prof. M. Pcurariu, Sfântul Sava, Mitropolitul Transilvaniei, în Sfini români... op.
cit., p. 406
dreapta credin, fiind silit la calvinism. Fericitul Sava îns a mrturisit cu
trie pe Hristos, aprând dogmele i tradiia Bisericii Ortodoxe.
Dup grele suferine, în anul 1683 a fost scos din temni, dar, fiind
slbit de chinuri, îndat i-a dat sfântul sau suflet în braele lui Hristos. Pentru
sfinenia vieii lui, credincioii l-au numrat înc din via în ceata sfinilor.
Biserica Ortodox Român 1-a canonizat pe Sfântul Ierarh Sava în anul 1955.
ca mrturisitor al dreptei credine i se face pomenirea lui la 24 aprilie.
Sfinte Ierarhe Sava, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
FERICITUL MITROPOLIT DOSOFTEI

(1624-1693) 28
a. Viaa
Preaînvatul i vrednicul de pomenire mitropolit Dosoftei (Baril) este
numrat printre cei mai alei ierarhi pe care i-a avut vreodat Biserica
Ortodox Român.
Acest blând i prile Sucevei din prini
cuvios mitropolit s-a nscut în
foarte credincioi. De mic a fost dat la învtura crii la cei mai buni dascli
ce se aflau atunci în Moldova. Apoi s-a dus la coala Friei Ortodoxe din
Liov, unde a învat limbile greac, latin, slavon i polon, precum i
teologiaortodox.
în anul 1649 a primit tunderea monahal în Mnstirea Probota. în anul
1658 a fost ales episcop de Hui, fiind în vârst de 34 de ani. între anii 1660-
1671 a fost episcop de Roman, iar între anii 1671-1686 a fost mitropolit al
Moldovei. în anul 1686 s-a refugiat în Polonia, la Zolkiev. Dup 7 ani de
pribegie a murit acolo, în anul 1693.

1. Blândul i smeritul mitropolit Dosoftei a fost druit de Dumnezeu din
copilrie cu înelepciune i râvn dumnezeiasc. Pe lâng învtura cea
mult
din afar adunat de la muli dascli, învtura cea duhovniceasc a deprins-o
în coala Mnstirii Probota. Aici a deprins rugciunea, blândeea, ascultarea.
28
Ortodoxe Române, voi. I, Bucureti, 1957, p. 74-84; Mitropolitul Dosofir.
Istoria Bisericii
- 350 de ani de natere, edit. de Mitropolia Olteniei - Craiova, 1974; Dosoftei - Psaltirea ir
la
versuri - editat de Mitropolia Moldovei i Sucevei, Iai, 1974
smerenia i osârdia spre cele cereti. Astfel, vzând prinii din mnstire
nevoina lui, l-au fcut clugr în anul 1649.
2. în puin vreme, Cuviosul Dosoftei a sporit aa de mult în dragoste i

rugciune, încât s-a învrednicit a fi printe duhovnicesc i începtor al obtii
de la Probota. Timp de mai muli ani, învatul egumen a cluzit pe monahi

ctre Hristos, întrindu-i în buna nevoina i în cunoaterea Sfintei Scripturi.
De asemenea, a dezvoltat mult coala Mnstirii Probota i a crescut muli
ucenici luminai, aducând în obtea sa o adevrat înnoire duhovniceasc.
3. Ca episcop la Hui i la Roman, blândul pstor al turmei lui Hristos a
i a înnoit numeroase biserici i mnstiri, zidind
rânduit peste tot preoi buni
duhovnicete pe fiecare prin smerenia i buntatea lui. nu era preot i C
egumen mai rbdtor, mai blând i mai milostiv ca dânsul în toat eparhia.
Ajungând printe duhovnicesc i pstor al întregii Moldove, marele
4.
ierarh uimea pe toi cu blândeea, cu smerenia i cu înelepciunea sa, precum
îl înfieaz însui cronicarul Ion Neculce: „Acest Dosofteiu, mitropolit, nu
era om prost (simplu) de felul lui. i era neam de mazil, preaînvat; multe
limbi tia: elinete, latinete, slavonete i alt adânc carte i-nvtur,
deplin clugr i cucernic i blând ca un miel. în ara noastr pe-ceast vreme
nu este om ca acela... Cantemir-Vod s mâniase pe (a)cel mitropolit i-i
fcus afurisnie de la patrierhi. Dar nemic de dânsul nu s-a atins, zic c
29
oamenii c-i sfânt" .
5. Primele cri tiprite de mitropolitul Dosoftei au fost Psaltirea în

versuri i Acatistul Nsctoarei de Dumnezeu (Uniev - 1673), cele mai alese
cri de rugciuni preuite de români. Deci, tiind el poporul iubete mai c
mult rugciunea rimat decât cea obinuit, a versificat Psaltirea, fcând din
ea cea dintâi carte româneasc cu imne de laud închinate lui Dumnezeu.
Astfel, blândul mitropolit s-a dovedit primul poet i imnograf al neamului
nostru. Psaltirea în versuri a mitropolitului Dosoftei a circulat în rile
Române peste dou secole, mângâind i alinând inimile credincioilor. Cci
unii tiau psalmii versificai pe de rost, alii îi copiau pe manuscrise, iar alii îi
cântau prin case i prin biserici.

6. îns cel dintâi fcut mitropolitul Dosoftei a fost
lucru pe care 1-a
întemeierea unei tipografii tiprirea crilor de slujb i
la Iai, pentru
învtur pe înelesul tuturor, în limba româneasc. în aceast tipografie,
marele ierarh a tiprit ase cri. Prin aceste cri, mitropolitul Dosoftei
devine ctitorul limbii româneti în cultul Bisericii din Moldova. El traduce
29
Ion Neculce, Letopiseul ârii Moldovei, Ed. Minerva, Bucureti, 1975, p. 89
pentru prima data Liturghierul, Psaltirea i Octoihul, crile de baz ale
cultului ortodox, în limba noastr strbun, renunând la limbile greac i
slavon considerate în trecut sacre, pentru a înelege toi dumnezeietile
slujbe.
7. Acest evlavios ierarh moldovean a tradus de asemenea, i tiprit,

pentru prima dat în grai românesc, o alt carte foarte preuit la români.
„Vieile Sfinilor pe tot anul" (1682-1686). Redactat în patru volume în
form prescurtat, aceast oper aghiografic conine i vieile unor sfini
români nevoitori în mnstirile din Moldova, dintre care pe unii i-a cunoscut
personal i le-a srutat sfintele moate, precum singur mrturisete: „...Dar
tocmai i din rumâni muli sunt (sfini) care am vzut viaa i traiul lor, dar
nu s-au cutat, Iar numai Daniil de la Vorone i Rafail de la Agapia (i) am
srutat i sfintele (lor) motii...".
Astfel, mitropolitul Dosoftei este cel dintâi aghiograf român care s-a
ostenit s hrneasc sufletele credincioilor cu cri de laud Dumnezeu i
lui
cu viei de sfini.
8. în timpul pstoriei sale, viaa duhovniceasc în mnstiri era destul de
înalt, iar i sihstriile erau pline de sihastri. însui mitropolitul
pdurile
Dosoftei, vestit ascet i lucrtor al rugciunii, vizita mnstirile i sihstriile
din eparhia sa i cerceta pe cuvioii prini din pustie, folosindu-se mult de
smerenia, de rbdarea i sfinenia vieii lor. înc sruta cu evlavie cinstitele
lor fee i le trimitea cele de nevoie la chiliile unde se osteneau. Despre
aceasta însui spunea: „Apucat-am în zilele noastre prini înali la bunti i
30
podvig (nevoina) i plecai la smerenie adânc" .
9. Cel mai de pre odor al Moldovei, la care mitropolitul Dosoftei inea

foarte mult, erau moatele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Pe acestea,
mutându-le în catedrala de la Iai, bunul pstor le pzea cu mare sfinenie i la
vreme de primejdie fcea cu ele litanie prin ar i multe minuni i semne se
fceau spre mângâierea poporului binecredincios. în anii 1686-1687, fiind
mare tulburare i neaezare în ar, mitropolitul a luat sicriul cu sfintele
moate i s-a dus cu ele în Polonia, la Zolkiev.
10. Acolo, în ar strin, a stat Cuviosul mitropolit Dosoftei cu ucenicii

si apte ani de straj lâng sfintele moate, rugându-se ziua i noaptea cu
ndejdea întoarcerii în pmântul strbun. i venea mult lume la moatele
Sfântului Mucenic Ioan i nu puini se vindecau i se foloseau de sfaturile
blândului ierarh. înc scria i cri de folos i fcea multe fapte bune.
30
Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, Vieile Sfinilor, Iai, 1686, voi. IV, f. 152
Aa ostenindu-se acest mare pstor, aghiograf i imnograf al Bisericii

Ortodoxe Române, la sfâritul anului 1693 s-a svârit cu pace, departe de
ar, dându-i sufletul în mâinile marelui Arhiereu Iisus Hristos.
SFANUL IERARH MUCENIC TEODOSIE

Mnstirea Brazi
(t c. 1694) 31
Acest sfânt ierarh s-a nscut în prima jumtate a veacului al XVII-lea, într-o
localitate vrâncean de pe apa Zbruiului, în împrejurimile Panciului. Din
tineree a luat asupra sa chipul vieii monahiceti, iar mai apoi a fost ales egumen
al Mnstirii Bogdana de lâng Oneti, pe care marele logoft Solomon
Bârldeanu o ctitorise la îndemnul su în jurul anului 1660. De aici a fost chemat
s pstoreasc Episcopia Rduilor în anul 1669. în 1671, episcopul Dosoftei al
Romanului fiind pus în fruntea Mitropoliei Moldovei, Sfântului Teodosie i se
încredineaz scaunul vldicesc de la Roman. Aici st vreme de trei ani, pân în
1674, când, dup refugierea mitropolitului Dosoftei în Polonia, a fost ridicat la
cârma mitropoliei fr s vrea, mai mult silit, de ctre domnitorul Dumitracu
Cantacuzino.
Erau vremuri foarte nestatornice, cu multe schimbri de domnii i cu multe
jafuri din partea otirilor strine care bântuiau prin ar. Dup cum scrie
cronicarul Ion Neculce, însui domnitorul Dumitracu Vod chemase în aprarea
sa pe ttari, care au lsat poporul „numai cu sufletele, btui i zdruncinai, cum
era mai ru i mai amar, cum nu se poate nici a scrie, nici a povesti caznele i
ucisurile lor, ce au avut". Deci, ridicându-se cu îndrzneal împotriva acestor
nedrepti ce aveau loc în ar, mitropolitul Teodosie a avut de suferit din partea
lui Dumitracu Vod, astfel încât nu a rmas mult timp în scaunul mitropolitan, ci
dup numai un an de pstorie a fost îndeprtat de acelai domnitor. S-a retras

atunci în locurile natale, vieuind atât în mnstirea Bogdana, unde era al doilea
ctitor, cât i în mnstirea Sfântului Ioan din Focani.
Aici a fost cunoscut de tot poporul ca un om al lui Dumnezeu, foarte
râvnitor pentru cele sfinte. Au rmas i multe documente care îl atest ca un
31
Pr. Grigore Popescu i Gion D. Ionescu, Contribuii la Istoria Bisericii Ortodoxe Române.
Date noi despre mitropolitul Teodosie al II-lea al Moldovei, în rev. „B.O.R.", nr. 5-6, 1986, p.
94-101; Tomosul Sinodal de canonizare. Viaa i Slujbele Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie de la
Mnstirea Brazi, Editura Episcopiei Buzului i Vrancei, 2003; Ene Ionel, Teodosie al II-lea, un
mitropolit martir al Moldovei (secolul al XVII-lea), în „Studia historica et theologica. Omagiu
Profesorului Emilian Popescu", Ed. Trinitas, Iai, 2003, p. 671-683.
printe duhovnicesc de încredere, a crui autoritate era neîndoielnic în mijlocii
credincioilor, astfel încât câteodat judeca felurite pricini între acetia, iar alteoo
semntura lui întrea învoielile dintre ei.
Revenind în obtea sa nu a mai vrut s-i recapete

de la Bogdana, el
vreme de aproape dou decenii

vredniciile arhiereti din care fusese îndeprtat, ci
i-a îndreptat toat osârdia numai spre ctitorirea de noi lcauri sfinte spre slava
lui Dumnezeu, dup cum scrie i în diata sa din 1691: „Facem tire tuturor cui se
cuvine a ti, pentru orânduiala vieii noastre, am avut noi mare râvn ctre c
zidirea sfintelor biserici i pe unde, cum i ce am putut zidi, Dumnezeu tie"
înc de pe când Roman, acest ierarh iubitor de via clugreasc
era episcop la
s-a îngrijit îndeaproape de mnstirile din ara de Jos: Soveja, Mera, Lepsa-
Buluc, Scânteia. Dup numele su este legat es
întoarcerea sa în locurile natale,
certitudine de înfiinarea mai multor mnstiri din aceast zon: Brazi, Trotuanu,
Muinoaiele, Bogdana, pe care le-a ctitorit sau care au fost ctitorite la îndemnui
sau, sau crora le-a fcut felurite danii.
Mnstirea Brazi - numit i „de la Cruce" -, de lâng oraul Panciu, a fost
cea mai iubit ctitorie a sa. Aici s-a ostenit cel mai mult, ajutat fiind i de
ucenicul su, Lavrentie, episcopul Rduilor, i aici a avut de înfruntat i multe
opreliti.. în 1688 a fost rpit de trimiii Iui erban Cantacuzino i dus în ara
Româneasc, unde a fost închis ivreme de 10 sptmâni. înc vreme
chinuit
îndelungat a fost împiedicat cu silnicie de un fost postelnic sa construiasc
biserica care voia s o fac pentru mnstire, dar, fiind acela apoi lovit de o boal
nemiloas, a recunoscut c
a prigonit pe nedrept pe cuviosul ierarh i i-a lsar
prin testament toate moiile sale ctitoriei Sfântului Teodosie. Iar acesta, a fr
ine minte rul, a primit ca fostul postelnic s fie îngropat în curtea bisericii i s-a
rugat pentru iertarea pcatelor lui. Deci, trecând peste toate încercrile, a ridicat
o nou biseric i chilii i
un egumen care vieuise în Muntele Athos.
a rânduit
Dar râvna fostului mitropolit nu s-a oprit aici, cci voia s mai ridice i alte
lcauri sfinte. îns Dumnezeu, care cunoate adâncurile inimilor oamenilor i
ceea ce este de folos fiecruia, a rânduit pe de o parte ca sfâritul Sfântului
Teodosie s fie încununat prin mucenicie, iar pe de alt parte n-a trecut cu
vederea nici dorina lui fierbinte de a ridica i alte biserici.Deci 1-a întiinat din
vreme pe robul Su despre sfâritul ce i se apropia i i-a artat i calea pe care se
vor svâri ctitoriile sale. Aadar, Sfântul Teodosie a îngropat într-o pdure banii
care îi pregtise, lsând i o însemnare „c cine va gsi aceti bani este îndatorat
s zideasc din ei o mnstire i trei schituri" i c „la terminarea de zidit a celui
32
din urm, al treilea schit, va afla i moatele mele" .
Viaa Sfântului Antipa Românul (Athonitul), Editura Episcopiei Romanului, 1998, p. 9

Sfînta Mîns+ire Moldovifa (secolul XV)
Simt Mînstire Probota (secolul XV)

Sfînta Mînstire Slatina (secolul XVI)
Sfînta Mînstire Rîca

(secolul XVI)
Sfînta Mînstire Sucevifa (secolul XVI)
Sfînta Mînstire Dra-

gomirna (secolele XVI—XVI I
)
Sfînta Mînstire Secu (secolele XVI— XVII)
Mitropolitul Moldovei Varlaam (+1657)

.1*
y:VMi;-&
Sfînia Mînstire Cldrusani (secolul XVII)
Sfînta Mînstire Govora (secolul XVII)

Mitropolitul Moldovei Dosoftei (
— -*1
Sfînta Mînstire Hureii (secolul XVII)
Sfînta Mînstjre Brîncoveanu-Fgra (secolul XVII)

Sfînta Mînstire Agapia din Vale (1644)
Sfînta Mînstire Sihstria (secolul XVII)
^^VS
*-di.i,Bsr:-?:;
.
Nu mult dup aceasta, o ceat de ttari a venit la Mnstirea Brazi i 1-a
chinuit pe btrânul Teodosie ca s

spun unde îi are ascuns avutul. Iar sfântul
nevrând s destainuie unde era zestrea sfintelor lcae pe care voia s le
construiasc, ttarii i-au tiat capul. Astfel, râvnitorul mitropolit s-a învrednicit a
dobândi cununa de mucenic în mnstirea „de la Cruce" i a fost îngropat
noaptea de nite ucenici în lcaul pustiit de nvlitori.
Dup mai mult de o sut de ani de la aceste întâmplri, un pustnic din Munii
Buzului, cluzit de Dumnezeu, descoperea vasul cu bani ascuns în pdure de
mitropolitul Teodosie i însemnarea pe care acesta o lsase. Minunându-se de
lucrarea dumnezeiasc svârit prin aceast descoperire, pustnicul Dimitrie s-a
apucat de lucru cu toat râvna i a dus la bun sfârit dorina mitropolitului
Teodosie. El a reconstruit Mnstirea Brazi, unde a i fost pus egumen, i înc
trei schituri, dup porunca lsat de sfântul mucenic. La sfârit, în anul 1842, în
timp ce îi pregtea propriul mormânt în curtea bisericii ultimului schit, a aflat
moatele Sfântului Teodosie, dup cum scria chiar el mai târziu: „La sfârit, am
vrut s-mi fac mormântul meu în intirim la Brazi tocmai în locul unde a fost
biserica veche. i spând adânc de ase palme, am gsit locul unde la picioarele
rposatului mitropolit Teodosie, ctitorul Mnstirii Brazi, se gsea capul
mormântului meu. i, spând în sus, am gsit tot trupul deplin, înirate oasele,
iar capul l-am gsit cu gura în jos, precum este tiut c
a fost tiat de ttari i
îngropat noaptea"
Toate acestea sunt descrise în viaa Sfântului Antipa de la Calapodeti, care,
auzind de faima arhimandritului Dimitrie i de minunatele descoperiri ale lui, s-a
îndreptat spre Brazi, ca s primeasc sfat duhovnicesc de un btrân iscusit în

la
cele duhovniceti ca acesta. Aici s-a închinat el însui la moatele Sfântului Ierarh
Mucenic Teodosie, dup cum
spunea mai târziu ucenicilor si: „M-am învrednicit
eu însumi s vd i s
srut aceste moate din care ieea un parfum foarte
mirositor". în prezena acestor sfinte moate a fost clugrit Sfântul Antipa de
stareul Dimitrie, care 1-a binecuvântat s plece la Athos, pe drumul la captul
cruia i noul monah se va învrednici sa fie numrat în ceata sfinilor.
Descoperirea minunat a moatelor Sfântului Teodosie st mrturie a locului
pe care el 1-a dobândit în rândul sfinilor i a înlimii duhovniceti la care
ajunsese, cci el a proorocit cu peste o sut de ani înainte rânduiala dumnezeiasc
prin care avea s împlineasc visul su de a se construi cele patru sfinte
se
lcauri i cum aveau s
fie gsite osemintele sale. El a luat cununa muceniceasc
aprând bunurile s-i dea viaa decât

Bisericii, preferând destinuiasc locul s
unde se aflau acestea i s
le dea în mâinile necredincioilor. Aceast jertfa i
viaa sa curat i sfânt au tcut ca el s fie cinstit de credincioi înc de la

aflarea sfintelor sale moate. în anul 2003, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române a hotrât canonizarea Sfântului Ierarh Mucenic Teodosie de la
Mnstirea Brazi, ziua sa de praznuire fiind 22 septembrie, dat la care a trecut la
cele venice. Sfinte Ierarhe Teodosie, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL LAZR SIHASTRUL

Schitul Sihstria Putnei
(secolele XVII-XVIII)
Acest cuvios era originar din Transilvania. în tinereile sale a fost ucenic
i asculttor al blândului mitropolit Dosoftei, care 1-a clugrit i 1-a hirotonit
preot. Apoi, plecând mitropolitul în pribegie în ara Poloniei (1686), ucenicul

su, ieromonahul Lazr, s-a fcut pustnic la Sihstria Putnei. Gsind schitul
pustiu i biserica risipit, i-a fcut acolo o chilie de lemn i se nevoia singur
în post i rugciune, ludând neîncetat pe Dumnezeu.
Dup câiva ani s-au adunat în jurul su câiva sihastri iubitori de linite,
dar nu aveau biseric unde s aduc jertfa cea fr de sânge. Deci, auzind
egumenul Lazr c vistiernicul Ilie Cantacuzino de la Iai este milostiv, 1-a
rugat sa înnoiasc biserica schitului, ceea ce cu mare bucurie a fcut. în jurul
bisericii cu hramul Buna- Vestire, cei câiva sihastri i-au fcut chilii de lemn
i petreceau acolo împreun în desvârit iubire, sub povuirea egumenului
Lazr, rugându-se ziua i noaptea pentru mântuirea oamenilor i rbdând nu
puine lipsuri i ispite de la diavolul.
Dup o nevoina duhovniceasc de peste 20 de ani, Cuviosul Lazr i-a
dat sufletul în mâinile Domnului, prin anul 1710, lsând în urma sa câiva
sihastri sporii în fapte bune 33 .
CUVIOASA CASIANA SCHIMONAHIA

Schitul Casiana-Ceahlu
(secolul XVII) 34
Aceast schimonahie era cu metania din Mnstirea Topolia-Târgu

Neam. Deci, retrgându-se pe Valea Bistriei cu câteva ucenice, a sihstrit
mai întâi în pdurile Hangului. Apoi, adunând mai multe clugrie în jurul ei,
33
Egumenul Sila, Istoricul Sihstriei din secolul XVIII, editat de Teodor Blan, Cernui, 1936;
Arhiva i Pomelnicul ctiîoricesc al Mnstirii Putna
Pr. C. Matas, Cluza judeului Neam,
34
Bucureti, 1929, p. 99-104; Idem, Palatul
cnejilor, Bucureti, 1935, p. 39
>chimonahia Casiana a întemeiat un mic schit de lemn pe valea pârâului

Buhalnia, numit „Schitul Casiana", pe care 1-a povuit duhovnicete pân la
obtescul ei sfârit. Nevointa maicilor din aceast sihstrie era aceeai ca în
roate sihstriile din jurul Ceahlului. Zilnic cântau cele apte laude, în chilii
citeau Psaltirea, mâncau o data pe zi i petreceau permanent în tcere i
smerenie. Numele acestei schimonahii era cunoscut în toate satele de pe Valea
Bistriei, cci era o vestit maic duhovniceasc i rugtoare pentru toi i
fiecare se folosea de nevointa ei.
Ctre jumtatea secolului XVII, Cuvioasa Casiana egumena s-a mutat în
odihna lui Hristos, lsând în urm numeroase ucenice.
CUVIOASA SOFIA SCHIMONAHIA

Schitul Sofia-Ceahlu
(secolul XVII)
Schimonahia Sofia a fost crescut duhovnicete în obtea Mnstirii

Topolia-Târgu Neam. Apoi, retrgându-se pe valea râului Bistria, a sihastrit
muli ani cu ucenicele ei în partea de rsrit a Muntelui Ceahlu, deasupra
satuluiRpciune.
Vzându-se înconjurat de numeroase ucenice, a fost îndemnat de
Dumnezeu s
întemeieze un schit de clugrie, cci erau multe maici care
sihstreau în pdurile de sub Ceahlu, dar nu aveau nici o mnstire unde s
slveasc pe Hristos. Astfel, Cuvioasa Sofia a înlat aici o mic biseric de
lemn cu hramul Sfântul Ioan Teologul, a fcut chilii de jur-împrejur, a adunat
peste 20 de clugrie i a pus rânduial de nevointa pustniceasc.
Acest sfânt lca
s-a numit „Schitul Sofia" i a dinuit în Ceahlu
aproape dou Schimonahia Sofia a fost maic duhovniceasc în aceast
secole.
sihstrie peste 30 de ani, crescând multe clugrie alese. Unele dintre ele se
retrgeau cu timpul în pustie i acolo se jertfeau pân la moarte în post i
rugciune. Altele se nevoiau la linite numai în sfintele posturi, apoi iar
coborau în schit.
Cuvioasa aceasta era cinstit în partea locului pentru sfinenia vieii ei,
atât de mireni, cât i de clugri, cci era umbrit de darul lui Dumnezeu i
era plina de înelepciune duhovniceasc. Ctre sfâritul secolului XVII,
schimonahia Sofia s-a mutat cu pace la ceretile lcauri, lsând în urm o
vestit sihstrie de clugrie. La începutul secolului XIX, Schitul Sofia rmâ-
nând aproape pustiu, biserica de lemn a fost mutat la Mnstirea Durau 35 .
'Pr. C. Matas, Cluza jud. Neam.,., p. 104-105

CUVIOASA MELANIA SCHIMONAHIA

Sihstria Duru-Ceahlu
(secolul XVII)
Pe lâng Schiturile Casiana i Sofia, a mai existat la vest de Muntele

Ceahlu înc o sihstrie de clugrie, numit „Sihstria Melaniei" sau
„Sihstria Durau", dup numele pârâului ce curge din munte. Acest schit
pustnicesc a fost întemeiat în prima jumtate a secolului XVII de Cuvioasa
Melania schimonahia, care a sihstrii muli ani în acest loc.
în tradiie se spune c
Melania, numit din botez Mariana, era fiic de
domn din Iai. Deci, dorind s
se fac mireas a lui Hristos, a plecat pe
ascuns din casa printeasc cu dou slujitoare credincioase i s-au tinuit
singure sub vârful Muntelui Ceahlu, mai sus de actuala Mnstire Durau.
Aici, fericita Melania s-a fcut schimonahie i a sihstrit cu ucenicele ei muli
ani, netiut de nimeni. Apoi, mai adunându-se i alte clugrie ce se nevoiau
în partea locului, au întemeiat un mic schit i biseric de lemn, cu hramul
Buna-Vestire, denumit „Sihstria Melaniei".
Aceasta a fost cea mai aspr sihstrie de clugrie din Muntele Ceahlu,
în jurul egumenei Melania s-au adunat ca la 30 de clugrie din mnstiri i
sihstrii, formând o vestit aezare isihast de femei din Moldova. Unele se
nevoiau în obte, iar altele se liniteau singure în bordeie de lemn în preajma
schitului. Numai biserica o aveau în comun. Pân astzi se pstreaz aici dou
denumiri de la smeritele rugtoare ale Ceahlului de altdat: „Piciorul
Maicilor" i „ipotul Maicii".
Schimonahia Melania era vestit maic duhovniceasc în Muntele Ceahlu
i lucrtoare a rugciunii lui Iisus. Ea a crescut multe ucenice în dragoste de
Hristos, mângâindu-le în vreme de ispite i povuindu-le pe calea
desvâririi. Apoi, ajungând la msura marilor sihastri, a dat ucenicelor ei
srutarea cea mai de pe urm i a adormit cu pace în Hristos
36
.
Viaa pustnicilor fericit este, a celor ce se întraripeaz cu dumnezeiescul

dor!
Dup adormirea Cuvioasei Melania, sihstria ei s-a numit „Sihstria Durau". In anul
36
1779-1780, stareul Paisie a adunat aici toate clugriele i pustnicele din partea locului, sub
egumenia schimonahiei Nazaria i a Cuviosului Iosif pustnicul. Din anul 1830, Schitul Durau s-a
transformat în mnstire de clugri.
SFINI I CUVIOI
din secolele XVII-XVIII
CUVIOSUL PAVEL SIHASTRUL
Duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla
(a doua jumtate a secolului XVII)
1
Acest printe minunat i sfânt a fost duhovnic de tain al Cuvioasei

Teodora de la Sihla. El s-a nevoit mai întâi în ohtea Schitului Sihstria, în a
doua jumtate a secolului XVII, i era tuturor sihastrilor sfetnic i printe
duhovnicesc. Apoi, sosind în schit fericita Teodora i dorind via pustni-
ceasc, Cuviosul Pavel a dus-o, cu porunca egumenului, în Munii Sihlei i a
aezat-o într-o colib prsita. Acolo o împrtea btrânul în tain cu Trupul
i Sângele lui Hristos i îi aducea pesmei pentru hran.
Mai târziu, râvnind vieii marilor prini, ieroschimonahul Pavel s-a
retras i el la pustie, în pdurile seculare dintre Sihla i Râpa lui Coroi. Aici
este un loc tinuit i binecuvântat de Dumnezeu, unde s-au nevoit cei mai mari
sihastri din Munii Sihlei. i nimeni, afar de cei alei i iubii de Duhul
Sfânt, nu putea s s
vad pe aceti cuvioi, nici le descopere bordeiele lor.
în acest loc pustnicesc s-a nevoit Cuviosul Pavel mai mult de zece ani, în
netiute osteneli i bucurii duhovniceti. în jurul su se nevoiau zeci de
sihastri iubitori de Hristos i toi îl aveau de printe duhovnicesc, cci era plin
de darul Duhului Sfânt, înelept în cuvânt i înaintevztor. Apoi, bineplcând
lui Dumnezeu i ajungând la msura prinilor de demult, i-a dat sufletul în
mâinile Domnului, pe când sttea la rugciune sub o stânc. Timp de peste
dou secole, osemintele sale au zcut acolo, neaflate de nimeni. Iar în vara
anului 1930, la 20 iulie, sfintele sale moate s-au descoperit prin minune unui
ierodiacon iubitor de Hristos, anume Cristofor, cu metania din Mnstirea
Frasinei, ce se linitea în pdurile Schitului Sihla. Cci, întorcându-se de la
schit i
adormind puin pe cale, i s-a artat în vis Cuviosul Pavel, îmbrcat
în
ras de iac, cu barba alb, cu prul lung i cu faa luminat. Apoi, cu voce
blând, i-a zis:
„Printe Cristofor, mergi la dreapta o sut de pai i vei gsi acolo, sub
stânc, alturi de tulpina unui brad, trupul meu neîngropat, al smeritului Pavel
ieroschimonahul, care m-am nevoit cândva în pdurile acestea. Osemintele
mele s le îngropi acolo sub pmânt, iar craniul s-1 pori de binecuvântare cu
sfinia ta în toat viaa!"
1
Ierom. Ioanichie Blan, Vetre de sihstrie româneasc, op. cit., p. 112
Apoi, cuviosul facându-se nevzut, ierodiaconul Cristofor i-a afla:
cinstitele moate sub o pânz de pianjen la locul artat.Erau galbene
rspândeau bun mireasm. Deci, sarutându-le i fcând rugciuni, le-*
îngropat acolo, iar sfântul su cap 1-a luat cu sine la chilie. Mai târziu i
coborât cu acest preios odor în Mnstirea Sihstria. îl purta într-o traisiî
însemnat cu chipul Sfintei Cruci. Deci, spunând egumenului taina, 1-a aezat
în altar pe Sfânta Mas i a slujit trei zile Sfânta Liturghie. Apoi, srutând ioc
soborul acel sfânt cap al Cuviosului Pavel, ierodiaconul Cristofor s-a întors \t
pustie i nu mai întâlnit nimeni pân astzi.

1-a
„Cât de minunat este Dumnezeu întru sfinii Si, Dumnezeul Prinilor

notri!"
CUVIOSUL VARSANUFIE SIHASTRUL

Egumen al Schitului Sihstria
(secolele XVII-XVIII) 2
Acest cuvios egumen a povuit obtea Schitului Sihstria-Neam sprr

sfâritul secolului XVII i începutul secolului XVIII. Avea o via cu tonii
aleas i era cinstit, atât de prinii din schit, cât i de sihastrii din
împrejurimi. Tuturor le era egumen i printe duhovnicesc.
Egumenul Varsanufie a primit în schit pe fericita Teodora, pe care apoi a
încredinat-o ieroschimonahului Pavel, ca s-o aeze la pustie în pdurile
Sihlei. Tot el odihnea în obtea sa pe sihastrii din pdure, crora le ddea
Trupul i Sângele Domnului, precum i cele de nevoie. Alteori îi cerceta la
colibele lor i trimitea frai din schit s îngrijeasc pe cei bolnavi i s le duci
de mâncare.
La începutul XVIII, uitându-se cu totul numele Cuvioase:
secolului
Teodora de egumenul Varsanufie a fost singurul ales de Dumnezeu
la Sihla,
ca s
descopere petera ei. Vzând psrile cerului ducând frâmituri de pâine
de la trapez ctre Sihla, a trimis doi frai mearg dup psri, pân an s
aflat pe plcuta lui Dumnezeu, Cuvioasa Teodora. Apoi, îndat a rânduit un
duhovnic ca s-o împrteasc i s-o îngroape la Sihla, în peter. Sub
povuirea acestui fericit egumen, Schitul Sihstria a trit cea mai aleas epoca
de înflorire duhovniceasc din istoria sa, fiind numrat alturi de marile
sihstrii din Moldova, ca: Pocrovul, Vorona, Agapia Veche, Rarul, Sihstria
Ceahlului i altele. La începutul secolului XVIII, Schitul Sihstria numra
2
Ierom. loanichie Blan, Vetre de sihstrie româneasc, op. cit., p. 22
SFINI I CUVIOI DIN SECOLELE XVII-XVIII 233
peste 20 de sihastri. Toi duceau desvârit via de obte, în post, tcere,

iseultare i neîncetat rugciune.
Deci, bineplcând lui Dumnezeu i crescând muli ucenici, Cuviosul
Varsanufie s-a svârit cu pace i a fost îngropat lâng biseric.
SFÂNTA TEODORA DE LA SIHLA

a. Viaa
Cuvioasa Teodora de la Sihla este cea mai aleas clugri sfânt pe care
au odrslit-o mnstirile româneti. S-a nscut în satul Vântori-Neam, în
prima jumtate a secolului XVII. Tatl ei, tefan Joldea, era arma al cetii
Neamului. Dup moartea surorii sale Maghia (Marghiolita?), Teodora a fost
cstorit cu un tânr din Ismail. Dar, neavând copii, s-au dus amândoi la
mnstire. Fericita Teodora a îmbrcat haina clugreasc la Schitul
Yrzreti-Râmnicu Srat, iar soul ei s-a clugrit la Schitul Poiana Mrului,
cu numele de Elefterie.
Risipindu-se schitul de ctre turci, Teodora s-a fcut pustnic în Munii
Buzului. Apoi, retrgându-se în inutul Neam, a sihstrit singur ca la 30 de
ani într-o peter din Munii Sihlei, asemenea Cuvioasei Mria Egipteanca.
Deci, bineplcând lui Dumnezeu, s-a mutat din viaa aceasta în primele
decenii ale secolului XVIII i a fost îngropat în peter.
în primele decenii ale secolului XIX, moatele Cuvioasei Teodora de la
Sihla au fost luate de familia boierilor Sturza, ctitori ai acestui schit, i duse la
biserica zidit de ei în satul Miclueni-Iai. Iar în anul 1856 au fost date
Mnstirii Pecersca din Kiev, unde se afl i astzi, în schimbul mai multor
rânduri de veminte de fir.
b. Fapte i cuvinte de folos

1. Acest fericit monahismului românesc a fost din pruncie ales
vlstar al
i sdit în casa lui Dumnezeu. Cci, fiind însoit cu brbat, fericita Teodora
nu a gsit odihn sufletului ei pân nu s-a fcut mireas lui Hristos. Astfel,
neavând ea copii, a prsit cele trectoare i a îmbrcat haina pocinei în
Schitul Vrzreti din inutul Buzu.
3
Viaa i petrecerea Cuvioasei Teodora de la Sihla, mss. de la începutul secolului XIX, în
posesia fam. Frcanu, Tg. Neam; Pr. Liviu Stan, Sfini români..,, Sibiu, 1945, p. 76; Pr. prof.
C. Galeriu, Cuvioasa Teodora de la Sihla, în Sfini români..., op. cit., p. 432
2. Aici a sporit atât de mult fericita Teodora, în tcere, în rugciune i
ascultare, c în puini ani a ajuns la msura celor btrâni, învrednicindu-se a
se ruga din inim i a cunoate mulimea ispitelor vrjmaului. Pentru aceea,
toate maicile o iubeau i se foloseau de smerenia, de nevoina i de râvna ei.
3. Nvlind turcii pe Valea Buzului i arzând schitul lor, Cuvioasa
Teodora s-a ascuns în muni cu maica ei duhovniceasc, schimonahia Paisia.
Acolo s-au nevoit în post i priveghere câiva ani, rbdând brbtete foamea,
frigul i alte negrite ispite de la diavoli. Cci, întrarmându-se fericita cu
rugciunea cea de foc a inimii, pe toate le rbda i se împrtea de
mângâierile cele de tain ale Duhului Sfânt.
4. Rposând în munte maica
duhovniceasc, prin anii 1670-1675.
ei
Cuvioasa Teodora a fost cluzit de Dumnezeu ctre Munii Neam, în patria

ei. Aici, închinându-se la icoana fctoare de minuni a Maicii Domnului din
Mnstirea Neam, a fost trimis pentru sfat la egumenul Schitului Sihstria,

ieroschimonahul Varsanufie. Acesta, înelegând c
dorete via pustniceasc
i cunoscând cu duhul virtutea ei, a împrtit-o cu Trupul i Sângele lui
Hristos. Apoi, dându-i cluza pe duhovnicul Pavel, i-a spus:
- Du-te la pustie pentru un an de zile, în pdurile din Munii Sihlei. De
i ispitele cele cumplite ale
vei putea suferi, cu darul lui Hristos, greutatea
pustiei, rmâi acolo pân la moarte. Iar de nu vei putea rbda, retrage-te la o
mnstire de clugrie i-i lucreaz în smerenie mântuirea sufletului tu.
5. Cutând Cuviosul Pavel o chilie pustniceasc prsit pentru fericita
Teodora i negsind, a întâlnit un sihastru btrân, ce se nevoia sub stâncile
Sihlei. Acesta, fiind vztor cu duhul, a zis:
- Nevoiete-te, maic Teodora, în chilia mea, cci eu duc în al: m
bordei pustnicesc. Deci, aezând ieroschimonahul Pavel pe Cuvioasa Teodora
în Munii Sihlei i binecuvântând-o, s-a întors din nou la schit.
aceast chilie pustniceasc s-a nevoit Sfânta Teodora aproape 30 de

6. în
ani, slvind neîncetat pe Dumnezeu i biruind prin rbdare, rugciune :
smerenie toate cursele vrjmaului. Cci, fiind întrit cu putere de sus, n-&
mai coborât din munte, nici ajutor omenesc de la nimeni n-a mai primit.
Numai singur fericitul Pavel, duhovnicul ei, urca uneori la chilia ei cu
Preacuratele Taine i pmânteti. în aceast îngereasc
cele de nevoie vieii
nevoina atât de mult a sporit cuvioasa, încât fcea priveghere de toat noaptea
cu mâinile înlate la cer, pân se revrsau zorile i se lumina la fa cu
lumin de sus, apoi se odihnea dou ore i iar începea. Hran primea nunu:
dup dou zile, puini pesmei cu ierburi de pdure, ferig i mcri, num::
„Mcriul Sfintei Teodora". Iar ap aduna din ploi, într-o scobitur deasupra
_nei stânci, numit pân azi „Fântâna Sfintei Teodora". i, adevrat minune,
ci apa din stânc nu seca niciodat.
Mai rposând Cuviosul
târziu, Pavel, fericita Teodora a rmas numai în
gnia lui Dumnezeu.
7. Odat, nvlind turcii asupra satelor i mnstirilor din inutul Neam,
s-au umplut codrii de steni i de clugri. Atunci au ajuns câteva clugrie i
Ia chilia Cuvioasei Teodora. Deci, le-a zis fericita:
- Rmânei voi în chilia mea, cci eu am alt loc de adpost. Din ceasul
acela s-a dus într-o peter mic din apropiere i acolo se nevoia singur,
netiut de nimeni, iar noaptea se odihnea puin pe lespedea de piatr care se
vede pân astzi în fundul peterii.
8. Odat, rtcind o ceat de turci prin Munii Sihlei, din lucrarea
petera Cuvioasei Teodora. Deci, nvlind asupra
satanei, au dat de ei ca s-o
ucid, sfânta a czut în genunchi i, înlându-i mâinile ctre cer, a strigat:
- Izbvete-m, Doamne, de mâinile ucigailor! în clipa aceea s-a deschis
prin minune peretele din fundul peterii, iar mireasa lui Hristos, ascunzându-se
în pdure, s-a izbvit de moarte.
9. Fiind cu totul uitat de oameni i neavând pe nimeni la btrâneile ei,
i-a pus toat ndejdea numai în Dumnezeu. Astfel, prsind chilia, Sfânta
Teodora se nevoia în peter ca un înger în trup. Acum, nici frigul, nici
foamea nu le mai simea, nici diavolul n-o mai chinuia. Ci se ruga neîncetat
lui Dumnezeu cu mâinile înlate la cer, pân se rpea cu mintea la cele
cereti, iar cu trupul se ridica deasupra pmântului. Atunci i se lumina faa

prin harul Duhului Sfânt, iar din gura ei se înla în sus rugciunea ca o
vpaie de foc, asemenea marilor sfini. C
ajunsese fericita Teodora la
rugciunea cea mai înalt, în extaz, i se îndulcea în chip negrit de cele
dumnezeieti.
10. Hainele Sfintei Teodora ajunseser acum nite zdrene, care cu greu îi
acopereau trupul slbit aspr nevoin. înc i hrana terminându-se,

de
psrile cerului, la porunca Ziditorului, îi aduceau zilnic frâmi turi i coji de
pâine de la trapeza Schitului Sihstria. Iar fericita se ruga neîncetat pentru
lume i
se bucura de apropierea mutrii din trup. îns, timp de 40 de zile
de obtescul sfârit s-a rugat lui Dumnezeu sa-i trimit un preot, ca
înainte
s-i aduc Preacuratele Taine. Iar Domnul nu a trecut cu vederea dorina
sufletului ei
11. Odat, a observat egumenul Sihstriei, Varsanufie, stoluri de psri

ducând ctre Sihla frâmituri în cioc. Deci, cugetând în sine c triete acolo
vreun sihastru sfânt, a trimis doi frai s vad unde se opresc acele psri.
Astfel mergând ei, i-a cuprins noaptea i, rtcind prin pdure, se rugau i
ateptau s se fac ziu. Apoi, observând înaintea lor o raz de lumin ce se
ridica la cer, s-au apropiat i au vzut o femeie luminat la chip, înlat de la
pmânt i rugându-se cu mâinile în sus. Era Sfânta Teodora.

- Mulumesc ie, Doamne, c m-ai ascultat!, a zis fericita. Apoi a
adugat ctre cei doi frai:
- Nu v temei, frailor, cci sunt o smerit roab a lui Hristos! Dar mai
întâi aruncai-mi o hain s m îmbrac, c sunt cu trupul gol!
Apoi, chemându-i, le-a spus viaa i sfâritul ei apropiat i le-a poruncit,
zicând:
- Coborâi spunei egumenului
la schit i trimit pe duhovnicul s
Antonie i
pe ierodiaconul Lavrentie la mine cu Trupul i Sângele lui Hristos.
- Cum s
ajungem la schit noaptea, au rspuns fraii, cci nu cunoatem
drumul?
- Mergei dup lumina care se vede înaintea voastr i numaidecât vei
ajunge!
12. Auzind egumenul de Sfânta Teodora, în zorii zilei a trimis la Sihla
pe duhovnicul Antonie cu ierodiaconul i cu cei doi frai i au aflat pe Sfânta
Teodora rugciune pe cetin de brad dinaintea peterii. Deci, mai întâi
la
cuvioasa i-a mrturisit taina vieii ei i a primit dezlegare de la duhovnic.

Apoi a rostit Crezul, a primit dumnezeietile Taine i, cerând binecuvântare
de la preot, a zis:
- Slava ie, Doamne, pentru toate! în clipa aceea, Sfânta Teodora i-a dat
fericitul ei suflet în braele lui Hristos, iar trupul ei purttor de bun mireasm
a fost prohodit i aezat cu cinste de prini în petera în care s-a nevoit.
13. Vestea despre viaa i mutarea Sfintei Teodora de la Sihla s-a

rspândit repede în toate mnstirile Moldova i chiar dincolo de
i satele din
hotarele ei. De aceea
alergau la moatele peter clugri i credincioi
ei din
de prin sate i mai ales cei bolnavi, i se vindecau de suferin. Cci trupul ei
preamrit cu neputrezirea era izvorâtor de bun mireasm i fcea minuni.
Unii srutau sfintele ei moate, alii îi atingeau bolnavii de sicriu, iar alii se
splau cu ap din fântâna ei i primeau ajutor i mângâiere.
14. Sfântul trup al Cuvioasei Teodora de la Sihla, numit i „Pmân-
tean", a stat la Sihla în peter peste o sut de ani, bucurându-se de o
profund venerare, mai mult decât toi ceilali sfini români. De la adormirea
ei pân astzi, merg în pelerinaj la Schitul Sihla, anual, mii de credincioi i-i
cer ajutorul.
Prin anii 1830-1835, moatele Sfintei Teodora au intrat în posesia

aezat în sicriu de argint i le-a dus în biserica din
familiei Sturza, care le-a
satul Miclueni-Iai. 1856 au fost druite Mnstirii Pecersca din
Iar în anul
Kiev, în schimbul unor veminte de fir i depuse în catacombele ei, unde se
afl i astzi, cu numele „Sfânta Teodora din Carpai", iar în rusete „Sveti
Teodora Carpatina". Sufletul ei îns se roag neîncetat înaintea Preasfintei
Treimi pentru noi i pentru toat lumea.
Sfânt Preacuvioas Maic Teodora, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL ELEFTERIE SIHASTRUL

Schitul Sihla 4
Cuviosul Elefterie era de loc din Ismail. în tineree a fost soul Cuvi-
oasei Teodora de la Sihla, cu care a trit în legiuit csnicie câiva ani.
Apoi, neavând copii i plecându-i soia în viaa clugreasc la Mnstirea
Vrzreti i de acolo retrgându-se la pustie în Munii Buzului, el s-a fcut
clugr la un schit din inutul Buzului. Acolo, deprinzând bine meteugul
ne voinei duhovniceti de la marii isihati din aceast vestit sihstrie, Cuviosul
Elefterie s-a învrednicit de darul preoiei i slujea ziua i noaptea în biseric.
Mai târziu, înelegând c fericita Teodora s-ar fi Munii
retras la pustie în
Neam, ieroschimonahuJ Elefterie a fost îndemnat de Dumnezeu s mearg pe
urmele ei. Deci, ajungând la Schitul Sihstria i rtcind pe la pustnicii ce se
nevoiau în Munii Sihlei, a dat i de petera Cuvioasei Teodora, care nu de
mult se mutase la iubitul su Mire, Iisus Hristos.
Astfel, mult suspinând fericitul Elefterie dup sfânta lui soie, nu s-a mai
întors la mnstirea de mic chilie sub stâncile
metanie. Ci, construindu-i o
Sihlei, aproape de petera Cuvioasei Teodora, a ajuns sihastru vestit în prile
acestea. Ziua i noaptea priveghea în rugciune cu post i lacrimi fierbini,
svârind dumnezeiasca Liturghie, i atepta slobozirea de legturile trupului.
Deci, nevoindu-se în aceast pustie ca la zece ani i bineplcând lui
Dumnezeu, s-a svârit cu pace în primele decenii ale secolului XVIII i a fost
Dup puini ani, familia boierilor
îngropat în cimitirul sihastrilor din poian.
Cantacuzino a înlat un schit de lemn pe mormântul Cuviosului Elefterie, în
cinstea naterii Sfântului Ioan Boteztorul.
Aa a luat fiin Schitul Sihla, înainte de anul 1741.
Pomelnicul Schitului Sihla i tradiia local

EPISCOPUL MITROFAN DE
5
BUZU
(tl702)
învatul episcop Mitrofan era de Neam, iar cu metania de

loc din inutul
la Mnstirea cultur duhovniceasc din
Bisericani, vestit vatra de trire i
Moldova. Dup ce înva de la dasclii mnstirii limbile greac i slavon,
precum i adâncul Sfintei Scripturi, monahul Mitrofan se învrednicete de
darul preoiei i devine ucenic apropiat i tipograf al marelui mitropolit
Dosoftei.
între anii 1673-1683, ieroschimonahul Mitrofan conduce tipografia
mitropolitului Dosoftei, de la Mnstirea Sfinii Trei Ierarhi din Iai,
contribuind mult la traducerea i tiprirea crilor de slujb în limba român
ale marelui ierarh, printre care se numr i Vieile Sfinilor (1682-1686).
Pentru înelepciunea i aezarea lui duhovniceasc cu care era înzestrat de
Dumnezeu, ieromonahul Mitrofan a fost ales i hirotonit episcop de Hui, în
anul 1683, de blândul mitropolit al Moldovei. Timp de patru ani cât a pstorit
turma lui Hristos la Hui s-a dovedit întru toate blând, înelept, iubitor de
oameni i împlinitor al dumnezeietilor porunci. Apoi, surghiunindu-se
mitropolitul Dosoftei în Polonia, a prsit i episcopul Mitrofan scaunul su,
ajungând conductorul tipografiei mitropolitane din Bucureti. în aceast
ascultare a stat episcopul Mitrofan aproape cinci ani de zile, fiind cel mai
iscusit tipograf al rii Româneti i
formând numeroi meteri tipografi,
printre care i pe învatul mitropolit Antim Ivireanul. Totodat, a contribuit
mult la traducerea Bibliei din 1688 i mai ales la tiprirea ei, care a fost
încredinat întru totul în mâinile sale.
în anul 1691, episcopul Mitrofan este aezat pe scaunul vacant de la
Buzu, eparhie pe care o pstorete 11 ani de zile cu mult râvn i fric de
Dumnezeu. Pe lâng grija Bisericii i a turmei încredinate, învatul ierarh a
întemeiat la Buzu o nou tipografie, unde tiprete numeroase cri de slujb,
ca: Mineiele pe tot anul (1698), Molitfelnicul (1699), Triodul (1700),
Octoihul (1700), Penticostarul (1701) i Liturghierul (1702).
Aa ostenindu-se episcopul Mitrofan pentru lauda Bisericii lui Hristos i
mântuirea turmei sale, în vara anului 1702 s-a mutat cu pace la ceretile
lcauri, lsând în urm muli ucenici.
'
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. II, 1957, Bucureti, p. 113-114

i ucenicii si
Schitul Sihstria Ceahlului
(tl704)
Una din cele mai vechi aezri monahale de pe Valea Bistriei a fost
Sihstria Ceahlului, schit situat aproape de vârful muntelui, întemeiat dup
tradiie de primul desclecat - Drago Vod. în acest schit de lemn, cu hramul
Schimbarea Domnului la Fa, s-au nevoit sute de ani cei mai alei sihastri ai
Ceahlului, ale cror nume sunt scrise în cartea vieii.
Intre anii 1650-1704, a vieuit în aceast mic sihstrie un cuvios renumit
între sihastrii Ceahlului, anume ieroschimonahul Simeon. Acesta a fost la
început pustnic sub vârful muntelui, rbdând acolo multe ispite pentru
dragostea lui Hristos i ajungând lucrtor vestit al rugciunii lui Iisus. Apoi a
fost ales de clugri egumen al Schitului Sihstria Ceahlului, pe care îl
povuiete cu duhovniceasc înelepciune mai mult de 30 de ani.
Cuviosul Simeon a reînnoit biserica de lemn i adun în jurul su 20 de
ucenici. Rânduiala schitului era aceasta: în fiecare zi se cântau cele 7 laude,
cu Utrenia la miezul nopii, iar în srbtori se svârea Sfânta Liturghie, când
veneau i ceilali sihastri din munte. Spovedania i împrtania se fceau
sptmânal, iar masa se ddea o dat pe zi. în posturi, clugrii se retrgeau
la bordeiele lor din munte, unde se nevoiau singuri, dup voia lui Dumnezeu,
pân la marile praznice. Apoi coborau iari în schit. Clugrii iubeau cel mai
mult tcerea, smerita cugetare, postul i neîncetata rugciune. Sufletul acestei
sihstrii era, desigur, Cuviosul Simeon, vestit dascl al rugciunii i printe
duhovnicesc pentru toi. Mai presus de orice el înva pe ucenicii si se s
iubeasc unii pe alii i s
se roage pentru mântuirea oamenilor.
Astfel nevoindu-se egumenul Simeon cu ucenicii si i ajungând la vârsta
de 90 de ani, i-a Dumnezeu un sfârit mucenicesc ca acesta: în
rânduit
primvara anului 1704, chiar în noaptea de înviere, pe când toi prinii erau
la biseric, s-a pornit de pe Ceahlu o mare avalan de zpad asupra
schitului. Atunci unul dintre ei cu via aleas a strigat:

- Prinilor, s
lum repede icoana Maicii Domnului i fugim pes
obcin, c vine muntele peste noi!
Ceilali, crezând c
aiureaz, nu l-au ascultat. Atunci, smeritul sihastru a
luat singur icoana Maicii Domnului i a fugit din biseric. îndat, avalana de
zpad a acoperit schitul, biserica î prinii, dup ce Cuviosul Simeon a citit
Evanghelia Sfintelor Pati, dându-i cu toii duhul în mâinile lui Dumnezeu
Celui ce a înviat din mori.
Aa s-a mutat Cuviosul Simeon din viaa aceasta cu toat sinodia (obtea)
sa în lumina lui Hristos. A scpat cu via numai acel clugr cu icoana Maicii
Domnului. A doua zi a fost gsit egumenul sub zpad, adormit cu Evanghelia
6
la piept i cu toi ucenicii lâng el .
Doamne, numr în ceata sfinilor pe Cuviosul Simeon cu ucenicii si!
CUVIOII PATAPIE I NICANDRU

Sihastri din Muntele Ceahlu
Aceti doi sihastri s-au nevoit în partea de nord- vest a Muntelui Ceahlu,
ajungând vestii în satele de pe Valea Bistriei. Schimonahul Patapie era cu
metania din Mnstirea Cerebuc, iar ieroschimonahul Nicandru din
Mnstirea Pionul.
Deci, râvnind fericiilor sihastri ce se liniteau în jurul muntelui i fiind
întrii cu darul lui Hristos, s-au retras în pdurile neptrunse din jurul
Ceahlului. Cuviosul Patapie i-a fcut un mic bordei de lemn pe marginea
unui pârâu i acolo s-a nevoit cu ucenicul su peste 20 de ani, ludând pe
Dumnezeu ziua i noaptea. Nevoina lui era foarte aspr: post îndelungat,
citirea zilnic a Psaltirii, metanii i priveghere de noapte. Pentru smerenia
inimii lui ajunsese vestit rugtor pentru cei suferinzi, dintre care nu puini se
vindecau cu rugciunile lui.
Cuviosul Nicandru i-a avut chilia într-o poian, puin mai sus de mic
Mnstirea Durau, unde s-a nevoit singur muli ani de zile. Apoi a ajuns vestit
taumaturg pentru cei bolnavi de prin sate, încât muli urcau în munte la chilia
lui i se vindecau. Cci îi punea s posteasc desvârit pân la trei zile, îi
mrturisea, le citea molitfele Sfântului Vasile cel Mare i, cu darul lui Hristos.
se întorceau sntoi la casele lor. Acest cuvios era i duhovnic vestit pentru
sihastrii din Muntele Ceahlu i pentru toi care ajungeau la chilia lui. însui
Cuviosul Patapie era unul din ucenicii lui.
Aa nevoindu-se ieroschimonahul Nicandru i schimonahul Patapie i

mult sporind în dragostea Dumnezeu,
lui s-au mutat la cele venice spre
sfâritul secolului XVIII. Numele lor sunt legate pân astzi de toponimia
'
Pr. C. Matas, op. cit., p. 90-106 i tradiia local
jxului: „Pârâul lui Patapie", „Pârâul lui Nicandru", „Poiana lui Nicandru"
7
mi., in grai popular, „Padina lui Nicandru" .
MITROPOLITUL TEODOSIE
al rii Româneti
(c. 1620-1708)
Acest mitropolit era fiu de rani din judeul Arge. Luând din tineree
jugul lui Hristos, s-a clugrit în Mnstirea Cozia, apoi a ajuns egumen la
Mnstirea Curtea de Arge, pe care o povuiete cu duhovniceasc înelep-
ciune peste zece ani. Aici s-a dovedit tuturor un vrednic slujitor al Bisericii lui
Hristos, cuvios, blând i bun cunosctor al Sfintei Scripturi.
Pentru nite daruri ca acestea, în anul 1668, arhimandritul Teodosie este

ales mitropolit i printe duhovnicesc al rii
Româneti, în locul rposatului
mitropolit tefan. Deci, ajutându-1 Dumnezeu, a pstorit Biserica Ungrovla-
hiei timp de aproape 40 de ani, silindu-se întru toate s mrturiseasc dreapta
credin, s tmduiasc neputinele poporului, sa zideasc noi lcauri de
rugciune, s tipreasc i cri bisericeti pe limb româneasc i s mângâie
pe sraci pe orfani. Pentru toate acestea era iubit, atât de domnii rii
i
Româneti, erban Cantacuzino i Constantin Brâncoveanu, al cror sfetnic i
duhovnic era, cât i de tot poporul ortodox.
Din crile tiprite cu binecuvântarea mitropolitului Teodosie, cea mai
important este Biblia de la Bucureti, din anul 1688. Printre cei dintâi ctitori
ai primei Biblii româneti este numrat i acest venerabil pstor al rii
Româneti. De asemenea, a mai tiprit un Liturghier slavo-român (1680),

Evanghelia (1682) i Apostolul (1683), ambele îm limba româneasc, spre
mângâierea poporului binecredincios. Pe lâng grija Bisericii din ara
Româneasc, mitropolitul Teodosie se îngrijea i de Biserica Ortodox din
Transilvania, hirotonind în timpul pstoriei sale cinci mitropolii ai Ardealului
i acordând numeroase ajutoare bisericilor de peste Carpai.
Ajungând la vârsta de aproape 90 de ani, evlaviosul mitropolit Teodosie
i-a dat sufletul în mâinile Domnului, la 27 ianuarie, 1708, i a fost
8
înmormântat lâng altarul Catedralei mitropolitane din Bucureti .
7
Pr. G. Matas, Cluza judeului Neam..., p. 104; Idem, Palatul cnejilor, p. 1-46
8
Pr. prof. M. Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. II, 1980, p. 60-64
SFÂNTUL IERARH ANTIM IVIREANUL

(c. 1650-1716) 9
a. Viaa
Venerabilul mitropolit Antim Ivireanul era de loc din Iviria. Prinii si.
Ioan i Mria, i-au pus din botez numele de Andrei. Ajungând din tineree rob
la turci, a stat muli învând limbile greaca, araba i
ani în Constantinopol,
turc, precum i meteugul sculpturii, al picturii i al broderiei.
Prin anul 1690 este adus în ara Româneasc de voievodul martir
Constantin Brâncoveanu. Aici înva meteugul tiparului de la episcopul
Mitrofan, iar dup câiva ani se clugrete i este hirotonit preot.
între anii 1691-1694 conduce tipografia domneasc de la Bucureti i
tiprete trei cri. între anii 1694-1696 întemeiaz o nou tipografie la
Mnstirea Snagov. între anii 1696-1701 este egumen al acestei mnstiri
tiprind 14 cri, dintre care patru în limba român, iar celelalte în limbile
greac, slavon i arab. între anii 1701-1705 a condus din nou tipografia
domneasc din Bucureti, tiprind 15 cri, îndeosebi cri de slujb.
între anii 1705-1708 a fost episcop la Râmnicu-Vâlcea, întemeind aici
prima tipografie. Timp de trei ani a tiprit la Râmnic 10 cri, dintre care 7 în
românete. între anii 1708-1716 a fost mitropolit al rii Româneti, înteme-
ind noi tipografii i tiprind înc 19 cri, dintre care 12 cri în românete.
în toamna anului 1716 a fost închis, la porunca turcilor, caterisit i trimis
în surghiun la Mnstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai. Pe cale a fost
martirizat de ostai i aruncat în râul Tungia, lâng Adrianopol. în prezent se
crede c ar fi fost înecat în lacul Snagov.
b. Fapte i cuvinte de folos

1. Acest fericit ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind de mic
înstrinat din pmântul prinilor si i dup ce suferi grele ispite între
pgâni, a fost cluzit de Hristos în pmântul românesc. Astfel, aici i-a
gsit a doua patrie, cu prini i frai i toat mângâierea Duhului Sfânt.
2. Luând jugul lui Hristos la Mnstirea Snagov, ieromonahul Antim a
ajuns clugr iscusit i tipograf neîntrecut în ara Româneasc. Timp de 15
ani, pân a fost fcut episcop, a întemeiat dou tipografii i a tiprit zeci de
cri bisericeti în limbile român, greac, arab i slavon, dovedindu-se cel
9
Pr. Prof. Ionlonescu, Sfini români..., op. cit., p. 640; G. trempel, Antim Ivireanul, Buc.
1972; Pr. prof. Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu, 1972, p. 193-201
mai mare tipograf al rii noastre în secolele XVII i XVIII. Crile lui s-au
rspândit în toate provinciile româneti, ajungând pân în Athos, în Grecia, la
Constantinopol, Ierusalim i Sinai, în Siria i Iviria, cci era un devotat
slujitor al lui Hristos i aprtor al Bisericii Ortodoxe.
3. Pentru sfinenia vieii sale, egumenul Antim Ivireanul a ajuns episcop
al Râmnicului i apoi mitropolit al rii Româneti. Ca pstor de suflete i
printe duhovnicesc al tuturor, marele ierarh a fost o fclie în sfenic pentru
:oi, de la domn pân la credincios. Era brbat înelept, insuflat de Duhul
Sfânt, statornic în credin, tare în ndejde, iscusit în cuvânt, smerit la inim
i plin de dumnezeiasc dragoste.
Dorind mântuirea oamenilor i svârirea slujbelor în limba român,
4.
mitropolitul Antim a înmulit numrul tipografiilor, traducând i tiprind în
grai strmoesc principalele cri de cult, începând cu Ceaslovul i
Liturghierul. Din cele 64 de cri tiprite de el i de ucenicii lui, 24 s-au
tiprit în limba român.
Astfel, mitropolitul Antim rmâne ctitorul limbii liturgice în Biserica
Ortodox Român. De la dânsul, serviciul divin a început a se face în toat
ara numai în limba român, spre mângâierea i pe înelesul tuturor.
5. Bunul pstor al Bisericii lui Hristos, dup ce împodobi slujbele cu cri

în adug i alte înnoiri. Astfel, a zidit din nou biserici la
limba poporului,
sate i
orae, a fondat din temelie Mnstirea „Tuturor Sfinilor" din Bucureti
(1713-1715), astzi numit „Antim", fcând i alte danii i înnoiri
mnstireti. A ridicat mai muli ucenici tipografi i a dat multe milostenii
celor sraci i iubitori de carte. Pentru învtura i aprarea dreptei credine a
scris i tiprit numeroase predici, numite „Didahii", fiind iscusit teolog,
ierarh i propovduitor al Sfintei Evanghelii.
6. Iat câteva din multele sale învturi: Aceste dou virtui întemeiaz i
întresc Biserica: credina în Dumnezeu i buna ascultare de pstorii Bisericii.
7. Ce lucru este mai iubit robului, spunea bunul pstor, decât slobozirea
lui? i ce este mai drag strinului, decât întoarcerea la patria sa?
8. Cuvine-se omului s se bucure de buntatea cea mare a lui Dumnezeu
i s se team cu cutremur de mrirea Lui. înc s cear ajutorul i mila Lui
cea bogat. Ca, fr de mila Lui, nu vom putea face nimic spre mântuirea
sufletelor noastre.
9. Fr aceste trei bunti - credina, ndejdea i dragostea - nu este cu

putin cu nici un mijloc s se mântuiasc cretinul, cci acestea sunt temeliile
cretintii.
10. Zicea iari fericitul mitropolit Antim:
- Precum nu este cu putin a tri cineva pe pmânt fr de hran
trupeasc, fr îmbrcminte i fr somn, aa nu poate tri nici fr aceste
trei bunti, care sunt credina, ndejdea i dragostea.
11. Ndejdea este o îndrzneal adevrat ctre Dumnezeu, dat în inima
omului din dumnezeiasca strlucire, ca s nu se dezndjduiasc niciodat de
darul lui Dumnezeu, ci s fie încredinat c va lua, prin pocin, iertarea
pcatelor i venic.
orice alt cerere trectoare sau
adaug i acestea:
12. Apoi
- Ndejdea este de dou feluri: una bun i alta rea. Bun este aceea când
ndjduiete cineva la Dumnezeu s se mântuiasc, sau alt bine ce voiete si
fac, cum zice David: cel ce ndjduiete spre Dumnezeu, mila îl va înconjura
(Ps. 31, 11). Ndejdea este rea când ndjduiete cineva în om s-i fac vreun
bine sau vreo îndemnare la lucrurile cele trectoare ale lumii. Aceast ndejde
este mincinoas i deart, cum zice iari David: Nu va ndjduii spre
boieri, spre fiii oamenilor, întru care nu este mântuire (Ps. 145, 3).
13. Dragostea este o unire a multora într-aceeai cale ctre Dumnezeu i

vârf al tuturor buntilor. Aceasta este de trei feluri: una dumnezeiasc, alta
fireasc i alta ptima i rea.
14. Alt dat, smerindu-se, mitropolitul Antim zicea:
- Fiind orbii de deertciunile cele lumeti, nu ne bucurm de altceva
rar numai de lucrurile întunericului veacului acestuia. C suntem pornii cu
toii spre ruti, ca o roat când scap la vale i nu i
se poate opri. acestea
toate nu se trag din alta, fr numai din necredina noastr. C ni s-au
împietrit inimile întru ruti asemenea lui faraon i umblm ca nite cai sirepi
(slbatici), fr de zbal i fr de ruine, pân vom cdea în vreo prpastie
i vom pieri.
Deci v zic, iubiii mei, i v înv cu frica de Dumnezeu, ca un printe

sufletesc i pstor ce v sunt, s v venii în fire i svcii de lucrurile cele
necuvioase, c
Dumnezeu este milostiv i, dac va vedea întoarcerea noastri
i pocina bun, ne va ierta.
cea C
zice prin gura Proorocului Isaia:
Intoarcei-v ctre Mine i m
voi întoarce i Eu ctre voi (Isaia 45, 22).
15. Apoi aduga i acestea:

Precum nu pot fi oile fr de pstor, aa nici poporul fr de arhiereu i
oricine se va îngriji de cele sufleteti s alerge la mine ca la un printe, c l
voi vindeca cu ajutorul lui Hristos. C
în seama mea v-a dat stpânul Hristo*
s va pasc sufletete, ca pe nite oi cuvânttoare i de gâtul meu spânzuri
SFINI I CUVIOI DIN SECOLELE XVII-XVI1I 245
sretele voastre i de la mine o s v cear pe toi, pân când v voi fi pstor,

ar nu de la alii.
16. Precum cere împratul djdii de la noi, aa ne cere i Dumnezeu

credin i fapte bune. C zice Hristos în Evanghelie: Dai cezarului cele ale
zezarului i lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu (Marcu 12, 17).
17. S nu socotii c îi va fi mil Dumnezeu de

lui s ne ierte pentru
noi,
c avem nevoi, dac nu vom face dup putin i poruncile Lui, ne va c
imnca de unde nu vom putea s mai ieim. Ci s lsm nravurile cele rele i
obiceiurile cele necuvioase, c doar s-ar milostivi Dumnezeu asupra noastr sa
ne ierte i sa ne chiverniseasc cu mila Lui cea bogat.
18. La începutul Postului Mare, aa înva pe fiii si duhovniceti:

- De pcatele ce se fac cu pricepere (cu tiin i voin), fiecare s se
fereasc, c în ce zi îl va face, cu moarte va muri. C mai rea moarte nu este
alta, decât a fi cineva desprit de Dumnezeu prin pcat, c zice Ioan: Cel ce
face pcatul, de la diavolul este, c din început diavolul pctuiete (I Ioan 3,8).
19. In toate zilele ce sunt în grdina anului, fiecare s mnânce cele ce
sunt rânduite spre hrana trupului, cu socoteal i fr de vicleug. Iar postul
celhotrât pentru folosul sufletesc, care cu priceperea noastr îl putem face
bine sauru, nimeni nu-1 strice, s c
în ce zi îl va strica, cu moarte va muri,
cci calc porunca lui Dumnezeu. i mai rea moarte decât a clca cineva
porunca lui Dumnezeu, nu este alta. C
va fi izgonit de Dânsul din grdina
Bisericii, ca i Adam din rai.
20. Vrând noi aceast cltorie asupra vrjmaului sufletelor

a face
noastre, trebuie s lum împreun cu noi cinci
lucruri, ne fie ca merinde la s
vreme de primejdie. Aceste lucruri sunt: spovedania, rugciunea, postul,
milostenia i dragostea.
21. S ne splm pcatele cu spovedania, mrturisindu-ne înaintea
duhovnicilor notri cu fric i cu inim înfrânt, pârându-ne pe noi înine, ca
Dumnezeu.
înaintea lui nu S dm
pricina pe alii, sau s zicem de nevoie c
sau din neputin am fcut pcatul, ca nu ne vom folosi nimic, precum nu s-a
folosit nici Adam. C vrând Dumnezeu s-1 aduc la pocin, în loc de a-i
cunoate greeala i a-i mrturisi pcatul, el fcea pe Dumnezeu vinovat c
i-a dat femeie.
22. S fie spovedania noastr cu ndejde bun, cum c ne va ierta
Dumnezeu, nu cu dezndejde, precum a fcut Cain, zicând: Mai mare
iar este
vina mea decât a mi se ierta mie (Fac. 4, 13). Asemenea i Iuda, mcar c s-a
mrturisit înaintea arhiereilor c a vândut sânge nevinovat, dar nu i-a folosit la
nimic acea spovedanie, c era cu dezndejde.
23. Spovedania sa o facem cu gândul ca s nu mai greim de aici înainte.
C faraon, dei s-a mrturisit zicând greit-am Domnului (le. 10, 16), dar n-a
c nu gândea a se prsi de ruti. Pentru aceea a i
folosit nimic, Iar pierit.
noi s avem ndejde bun, c de ne vom spovedi cu inim curat i cu gând s

nu mai greim, ne va ierta Dumnezeu i vom auzi ca David: Domnul a mutat
pcatul tu, nu vei muri (II Regi 12, 13).
24.Cu rugciunea s cerem de la Dumnezeu mântuire sufletelor noastre,
c ne-o va da, dup cum singur Hristos zice: Cerei i se va da (Matei 1,1).
C rugciunea ce se face cu cldur, din inim, ptrunde cerurile i intr în
urechile lui Dumnezeu.
25. Cu postul s ne uurm trupul, s ne limpezim mintea i s ne
bucurm sufletul, ca s vin darul lui Dumnezeu asupra noastr. Iar postul
trebuie s-1 facem cu rugciuni amestecat. C, precum nu sunt dulci bucatele
fr sare, aa nici postul rar rugciune.
26. Precum sunt pzitori sfinii îngeri celor ce postesc i îi feresc de toate
primejdiile, aa i celor ce nu postesc sunt pzitori dracii i îi îndeamn la
multe pcate. S ne ostenim, deci, ca s nu avem prtie cu diavolul. C nu

s-a fcut nimeni ucenic buntilor, din cei ce s-au îndestulat cu mâncri, dup
pofta lor. Nici din cei ce iubeau rsfrile nu s-a fcut (nimeni) prta
împriei cerurilor.
27. Cu milostenia s îmblânzim pe Dumnezeu, dând cu dragoste din mil
agonisitele noastre cele drepte lipsiilor, sracilor, strinilor, bolnavilor i
celor ce sunt în închisori. Atunci vom fi i noi miluii de Dumnezeu, dup
cum zice la cele zece fericiri. Iar de vom da mil din jafuri, mai mult osând
vom câtiga.
28. Cu dragoste s ne încredinm, c de vom iubi pe vecinii notri, dup
porunca lui Dumnezeu, ca pe noi înine i le vom face bine, vom fi i noi
asemenea Lui i ai Celui de sus, dup cum zice David. dragostea este C
singur Dumnezeu i cel ce rmâne în dragoste, în Dumnezeu rmâne i
Dumnezeu într-însul (I Ioan 4, 16).
29. Ce folos este ca trupul s fie deert de bucate, iar sufletul a-1 umplea
de pcate? Ce folos este a fi galbeni i ofilii de post, iar de pizm i ur s
fim aprini? Ce folos este a nu bea vin i a fi bei de veninul mâniei? Ce folos
este a nu mânca cineva carne i cu hulele a rupe carnea frailor notri? Ce
folos este a ne opri de cele ce sunt uneori slobode i a face cele ce nu sum
niciodat slobode? C Dumnezeu pe aceia îi iubete i îi cinstete, care se

feresc de cele oprite.
30. Când intrm în sfânta biseric, zicea marele ierarh, s ne curim

întâi de pcatele noastre i de cugetele cele viclene i apoi cu contiin
întreag s ne facem vase alese, ca s primim, prin darul Duhului Sfânt,
cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre.
Alt dat, iari spunea:

31.
buntile cele sufleteti: vitejia (brbia), înelepciunea,
- Patru sunt
dreptatea i curenia. Patru sunt i buntile cele trupeti: tria, întregimea,
frumuseea i sntatea. Dintre aceste bunti, ale sufletului i ale trupului, se
nasc alte patru bunti de obte: credina, ndejdea, dragostea i smerenia.
32. Fr
de credin nu este cu putin s ne mântuim. Locaul ei este
inima omului i viaa ei sunt faptele cele bune, dup cum zice Apostolul
Iacob: C precum trupul omului este mort fr de suflet, aa i credina este
moart fr de fapte bune (Iacob 2, 26).
33. Smerenia este sfâritul, legtura i pecetea tuturor buntilor, c de
ar face cineva toate buntile lumii i smerenie nu ar avea, toate sunt
pierdute, toate sunt stricate, toate sunt de nimic i osteneala lor este în deert,
pentru c smerenia este maica tuturor buntilor.
34. Precum maica pune mult nevoin, din fireasc dragoste ce are, de
hrnete copiii si ca s-i creasc i îi ferete de toate, ca s nu li se întâmple
vreo primejdie i sa-i piard, aa i smerenia hrnete buntile (faptele bune)
ca s creasc i le ferete de toate primejdiile ca s nu piar. Pentru c pcatul
cel dintâi i mai mare decât toate pcatele este mândria, pe care a izvodit-o i
a nscut-o singur satana.
35. Pcatul se aseamn pietrei care caut s mearg la maica ei în

pmânt, de unde i este. buntatea
Iar se aseamn focului care caut s
mearg (totdeauna) sus, în vzduh, unde îi este matca, c Dumnezeu este foc
mistuitor i par de foc subire, precum 1-a vzut Proorocul Ilie.
36. Precum un om are în casa lui aur, argint, unelte i haine i când iese
din cas pune lact i încuie, ca s nu mearg vreun ho s le fure i s se i
pgubeasc, aa i smerenia încuie ca un lact toate buntile, ca s nu

mearg houl cel de obte, diavolul, s i le fure, i se va pgubi de osteneala
pe care a fcut-o.
37. Zicea iari: Credina, rezemându-se pe dragoste, crete, se mrete i
face toate roadele buntilor, c pmântul credinei este dragostea.
38. De ar fi ascultat Adam porunca lui Dumnezeu, n-ar fi venit întru atâta
osând neamul omenesc. i noi, acum, de am asculta pe Hristos, n-am fi întru
atâtea scârbe i nevoi.
39. Iar ctre cei ce nu iart pe semenii lor, zicea mitropolitul Antim:
- Tu, cel ce urti pe fratele tu atât cât nici în ochi nu vrei s-1 vezi, ci
îi pori pizm i îl zavistuieti pe la unii i pe la alii, ca s-i faci pagub i
s-1 supui i s-1 srceti, tu, cu adevrat, nu eti cretin, nici om pe pmânt,
ci eti singur satana, care a pârât pe Dumnezeu la Adam.
40. Apoi iari aduga: Care preot este acela ce te spovedete i te las pe
tine, cel ce pârati pe fratele tu, s te cumineci? Acela cu adevrat nu este
preot, ci este singur Iuda i vânztor al lui Hristos i nu i se va ierta nici popei,
nici aceluia, mcar de ar face oricâte alte bunti. C zice Hristos: Mil voiesc,
iar nu jertf (Matei 12, 7).
41. S alergm la sfintele biserici, dac nu în toate zilele, pentru multe

neputine i nevoi ale noastre, ce ne vin întotdeauna din valurile lumii, mcar
Duminicile i srbtorile. Cci, pentru aceasta s-au rânduit aceste sfinte zile.
Una, pentru ca s
ne odihnim i noi i dobitoacele noastre de trudele i de
ostenelile ce le facem peste toat sptmâna. A doua, pentru ca mulumim s
i s dm slav lui Dumnezeu pentru multele i nespusele faceri de bine ce le-
a artat ctre noi i le arat întotdeauna ca un milostiv. A treia, ca s auzim

cântrile i slujbele ce se fac pentru folosul sufletului,
Precum nu poate tri trupul omului rar de hran simitoare, aa nici

42.
sufletul nu poate tri fr de hrana cea duhovniceasc, care este cuvântul lui
Dumnezeu, dup cum zice Hristos în Evanghelie: Nu numai cu pâine va tri
omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4; Luca 4, 4).
43. Când ieim de la biseric, s nu ieim deeri; ci s
facem cum face
ariciul. C, dup ce merge la vie, întâi se satur el de struguri, apoi scutur
via de cad boabele jos i se rostogolete pe dânsele de se înfig în ghimpii lui
i duce i puilor. Aa s ducem i noi, fiecare, pe la casele noastre, copiilor i
celor ce n-au mers la biseric, din cuvintele ce am auzit din Sfânta Evanghelie!
44. Pocina atunci este pocin, când merge cineva de bunvoia sa, fr
de nici un fel de pricin (sil), s se spovedeasc la duhovnicul lui, cu
umilin, cu înfrângere de inim, cu lacrimi fierbini i cu gând desvârit, ca
s se prseasc de pcate. Cci acestea sunt temeliile pocinei.
45. Taina pocinei este întocmai în cinste i în lucrare cu Sfântul Botez.
Cci, precum acesta spal pcatul strmoesc i face pe om fericit, sfânt,
desvârit i fiu al lui Dumnezeu dup har, aa i sfânta pocin face pe om
din mort viu, din pierdut aflat, din necinstit cinstit i sfânt i, din fiul
neascultrii, fiul lui Dumnezeu.

46.Alt dat zicea iari:
Nu numai mirenii se cade s
mrturiseasc, ci mai vârtos i noi, cei
se
bisericeti, adic diaconii, preoii, clugrii i arhiereii. noi suntem C
pctoi i greim înaintea lui Dumnezeu, mai mult decât cei simpli. Iar
greelile ce le facem, mai mult prin tiin le facem, i, de nu ne vom poci,
vom avea mai mult osând decât cei ce greesc prin netiin, dup cum zice
la Sfânta Evanghelie c, cel ce cunoate mult, mult se va pedepsi i celui ce i
s-a dat mult, mult i se va cere (Luca 12, 48).

47. Nu este cu putin s ajung cineva la linitea mântuirii - zicea bunul
pstor -, de nu va trece întâi prinua rbdrii. Nu este cu putin s se suie la
cereasca cetate a fericirii, de nu va intra prin calea smereniei. Nu este cu
putin s se înale în ceata sfinilor, de nu se va smeri cu duhul aici, jos, în
cetatea celor pmânteti.

48. Nu este cu putin s împrteasc cineva împreun cu Hristos la cer,
de nu va urma aici pe urmele lui Hristos cu crucea. Nu este cu putin a-i
rmânea cuiva nume vestit în lume, cu fapte rele i necuvioase.

49. în trei chipuri greete omul: din slbiciune, netiin sau din firea
(voia) cea rea.Pcatul din slbiciune este împotriva lui Dumnezeu Tatl, cci
Tatl se cheam atotputernic. Pcatul din netiin este împotriva Fiului, c
Fiul lui Dumnezeu se cheam înelepciune. Pcatul din voia cea rea este
împotriva Duhului Sfânt, c
Duhul Sfânt se cheam bun.
50. Pe omul care va grei din slbiciune sau din netiin îl va ierta
Domnul mai lesne, de se va poci. C
aa zice David: Pcatele tinereii i ale
netiinei mele, Doamne, nu le pomeni (Ps. 24, 7). Iar cine greete din firea
(voia) cea rea împotriva Duhului Sfânt, acelui om nu-i iart Dumnezeu lesne
pcatul. C aa zice Domnul: Tot pcatul i hula se vor ierta oamenilor, iar
hula care este împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta (Marcu 3, 28-29).
51. Se cade omului celui sufletesc, adic bisericesc, s fie mai cu omenie
decât mireanul, pentru ca s ia pild i învtur fiecare de la el, vzând
faptele lui cele bune. C
nu se mânie Dumnezeu atâta pe omul cel prost
(simplu) când face pcat, cât se mânie pe omul cel bisericesc i pe omul cel de
cinste. Pentru aceea i se cade s
fie numai cu omenie, iar nu fac pcat. s
52. Sunt muli în lume ce se numesc pe sine pstori i zic cum c poart
grij de oi. Ei zic, ticloii, numai cu cuvântul, iar cu fapta sunt departe cât e
cerul de pmânt. Cci nu poart grij pentru folosul oilor, ci se nevoiesc
25<> PATERICUL ROMÂNESC
numai pentru folosul lor, crora nu se cuvine s le zic cineva pstori, ci
nimii, sau, mai vârtos s zic, furi i tâlhari, c las oile lor de mnânc
le
lupii i ei sar pe aiurea în turmele cele strine, s fure i s junghie i s
piard.
53. Pstorului celui bun i se cuvine s
aib trei lucruri: una, credina
curat; a doua, înelepciune întreag; i a treia, s
aib toiag în mân.
Cu credina cea curat s caute pururea binele i folosul oilor lui, nu
numai al celor sntoase i zdravene, ci i al celor bolnave i zdruncinate. Cu
înelepciunea s
pstoreasc pe oameni, dând învtur fiecruia dup vârsta
i lui. Iar cu toiagul ce ine în mân, adic cu stpânirea i cu darul
rânduiala
Duhului Sfânt, s pedepseasc (mustre), atât pe oi, cât i pe lupii cei de gând
i pe fiarele cele slbatice, ce vin asupra oilor. Cci, cu adevrat, cu cât
rmân oile nepedepsite, cu atât cad în mai multe i nenumrate patimi.
Asemenea i lupii, când nu vd toiag în mâna pstorului, rpesc oile fr de
nici o fric i le mnânc. Pentru acest toiag zice David în psalm: Toiagul Tu
i varga Ta, acestea m-au mângâiat (Ps. 22, 5).
54. Precum sunt boli de multe feluri în trup i nu se pot vindeca cu un
singur fel de doctorii, aa nici pstorul cel bun cu un singur fel de învtur
nu poate odihni, nici îndrepta toate firile omeneti. Ca alt învtur trebuie
brbatului i âltâ femeii: alt îndreptare trebuie btrânului i alta tânrului;
alt povuire trebuie bogatului i alta sracului; alt mângâiere trebuie celui
vesel i alta celui trist; alt vindecare trebuie celui sntos i alta celui bolnav;
alt înfruntare trebuie stpânului i alta slugii; alt îndemnare trebuie celui
îndrzne i alta celui fricos; alt îmbunare trebuie celui blând i alta celui
mânios; alt vorb trebuie celui învat i alta celui neînvat.
55. Pstorul care va voi s pstoreasc dup lege i dup dreptate, trebuie
pururea s in toiagul în mân, adic dojana i înfruntarea, i dup vremi s
pedepseasc pe oi i s izgoneasc fiarele. Cci acesta este sfâritul cel bun al
pstoriei sale, ca s in oile i s le pzeasc cu sntate duhovniceasc, adic

cu învtur.
56. Când Lazr, întâi a poruncit s ridice piatra de pe
a înviat Hristos pe
mormânt, apoi 1-a înviat. Pentru ca s îneleag pctoii c, de nu vor ridica
de deasupra lor piatra obiceiului celui ru, prin a lor voie, cu neputin este s
învieze i s se ciasc.
57. Cine are ascultare, acela are împreun toate darurile i toate
buntile. Acela este întreg la minte, acela este rbdtor, acela este smerit,
acela este blând, acela este ierttor, acela este iubitor de strini, cucernic,
panic i, în scurt, acela este lcaul tuturor buntilor.
58. Dumnezeu este Tat de obte al tuturor. Pe toi ne iubete ca pe nite

adevrai fii ai Lui i nu poate rbda milostivirea Lui cea iubitoare de oameni
sa ne aflm pururea în ticloii i în nevoi, ci numai ateapt rugciunea
noastr. Ia aminte s aud glasurile noastre, st pururea cu urechile deschise
ca s ne asculte îndat ce vom chema numele Lui cel sfânt.
59. Care este tatl acela ce d pâine feciorilor fr a-i cere? Aa i noi
lui
poftim s ne ajute Dumnezeu i s ne fac mil, îns fr a-L ruga. Sracul

trufa l-a urât sufletul Meu, zice Domnul prin îneleptul Sirah (Sirah 25, 4).
C nu poate rbda Dumnezeu nici cu un mijloc pe cei ce sunt lipsii, ticloi i
nenorocii, apoi se înal i stau îngâmfai întru ale lor i nu vor s arate cum
c au trebuin. i cine socotii s fie acetia? Noi suntem cu toii, care
ptimim atâtea scârbe nesuferite i stm în cumpn (îndoial). Pierim de
nevoi, de nenorociri i, cu toate acestea, nu ne smerim înaintea lui Dumnezeu,
nu ne plecm cerbicea de trufia cea mult ce avem i nu alergm cu suspine i
cu lacrimi s cerem ajutor de la Dumnezeu.
60. Când este rutatea i pedeapsa de obte, se cuvine s fie i rugciunea
de obte. Toi s ne rugm, toi s cerem ajutor, precum au fcut i Apostolii
în corabie, când era învluit de valuri, au strigat toi cu o c gur i cu o
inim: Doamne, mântuiete-ne, c
pierim! (Marcu 4, 38). Iar nu unul se s
roage i altul nici s
gândeasc; unul plâng i altul s
râd; unul se s s
întristeze i altul s
se bucure. Atunci, cu adevrat, nu ne ascult Dumnezeu.
61. V poftesc, fiii mei, sv rugai pururea i toi deodat. i

mai ales
în acele vremi când se înmulesc nevoile i pe toi dimpreun ne înconjoar
prile nenorocirile, necazurile i scârbele. Ne va asculta pururea
din toate
Dumnezeu, când toi cu inim curat îl vom ruga i ne va mântui de toate
primejdiile i din toate nevoile. C zice David: Voia celor ce se tem de El va
face i rugciunea lor va auzi i-i va mântui pe dânii (Ps. 144, 19).
62. Mai eram înconjurai de cinci

înainte de patima lui Hristos noi
vrjmai nebiruii, care stteau de-a pururea împotriv i ne aduceau la mare
i nevindecat stricciune: pcatul, moartea, iadul, diavolul i trupul.
Pcatul l-a stins prin vrsarea preascumpului Su sânge i nu poate nimic
s ne strice de nu ne va stpâni vreo rutate. Moartea, care s-a nscut din
pcat, cu moartea Lui a omorât-o. Iadul, care este plata cea desvârit a
pcatului, prin pogorârea Lui într-însul l-a deertat i l-a sfrâmat. Pe
diavolul, ca pe un începtor al tuturor pcatelor i muncitor al sufletelor
noastre, l-a legat i l-a aruncat în prpstiile cele mai adânci ale iadului. Iar
trupul, prin patimile Sale i prin rstignirea cea de pe cruce, de patimi l-a
domolit i l-a curit.
63. Precum este mai fericit corbierul acela, pe care vântul cel tare îl
aduce cu grab la linite, decât acela ce cltorete cu mare linite i rara

vânt, aa mai fericit este acela ce, fr vreme, de moarte grabnic se mut la
linitea dumnezeietii fericiri.
64. La toate simurile a ptimit Domnul: la vedere, la auz, la miros, la
pipit i la gust. Tot aa, la toate simurile, este cu dreptate s ptimeasc cine
este cretin i urmtor al Mântuitorului.
Ochiis verse lacrimi, pentru ca s-i plâng pcatele. Urechile lui
lui
s rbdare în toate zilele citirile, cântrile i slujbele bisericeti.

asculte cu
Cu mirosul s nu miroase alta, rara numai mirosul cel duhovnicesc ce iese
din sfintele cuvinte i din darul Duhului Sfânt. Gustul s pzeasc post
desvârit i inere cu pâine i cu ap, numai s împlineasc trebuina, i nu
cu bucatele cele de multe feluri i cu buturile cele multe. Pipirea, iari,
pentru c este decât celelalte simuri mai vinovat, se cuvine s se smereasc
mai mult decât celelalte cu neodihna, cu metanii i cu alte osteneli, cu câte
se înfrâneaz trupul.
65. Mare adevrat darul pocinei, din care poate cunoate fiecare
este cu
mai ales dragostea cea mult ce arat Dumnezeu spre noi, cretinii, i dorina
ce are s
ne vad mântuii; de vreme ce numai pentru noi a rânduit-o, numai
pentru noi a dat-o, numai pentru noi, oamenii, a vrut fie pocin în lume. s
66. Dup ce face omul pcatul, rmâne mort. Mort, pentru c pierde
darul cel dumnezeiesc; mort, pentru c se desparte de Dumnezeu care este
viaa cea adevrat. Iar patimile i poftele trupului su îl duc s-1 îngroape
afar de cetate, afar de pmântul cel fericit al raiului, în groapa venicelor
munci.
67. Mare este puterea pocinei, de vreme ce înviaz sufletul cel mort al
pctosului, îi d
iari podoaba dumnezeiescului dar ce 1-a pierdut, îi
deschide uile cerului, pe care i le-a închis pcatul, îl face soie fericiilor
îngeri, îl face motean, lca al lui Dumnezeu i prta al slavei Lui celei
dumnezeieti.
68. Pentru ca pocina s poat svâri aceste lucruri preaslvite, se
cuvine s
pocin adevrat, iar nu mincinoas; pocin curat, iar nu
fie
viclean; pocin a inimii, iar nu a gurii. Ca, precum este aur adevrat i
aur mincinos, aa este i pocin adevrat i pocin mincinoas. C
pocina lui David era pocin adevrat, cu duh umilit i inim înfrânt i
smerit, iar pocina lui Saul era mincinoas i viclean, numai din gur, iar
nu i din inim.
69. Fiecare cretin are trei nateri. Prima natere este trupeasc, din tat
i din mam. A doua natere este sufleteasc (duhovniceasc) i nu este la toi
oamenii, ci numai la cei ce s-au nscut duhovnicete din baia Sfântului Botez.
Iar a treia natere, a morii, este mântuitoare, fr greeal i fr de primej-
die la omul cel drept i credincios, c nu poate s mai pctuiasc dup moarte.
70. Mare dar i milostiv vindecare s-a dat omului de la Dumnezeu ca s
moar, s se strice acest trup al pcatului i s
învieze la învierea cea de obte
alt trup duhovnicesc, fr stricciune i rar moarte. C mare dobând aduce
omului moartea, zice Sfântul Grigorie Teologul, c se taie pcatul, ca s nu
rmân rutatea nemuritoare.
71. în predoslovia Aezmântului su lsat Mnstirii tuturor Sfinilor,
zidit de el în Bucureti, marele ierarh Antim spunea:
- Nici un lucru nu este atât de primit înaintea lui Dumnezeu ca facerile de
bine ce se fac la sraci i la sfintele biserici. Pentru aceasta vedem în Sfânta
Evanghelie c
Domnul nostru Iisus Hristos nu face pe alii motenitori ai
ceretii Sale împrii, fr numai pe acei ce au fcut faceri de bine întru
aceast lume. Adic, pe cei ce au miluit pe cei sraci, au sturat pe cei
flmânzi, au adpat pe cei însetai, au îmbrcat pe cei goi, au mângâiat pe cei
strini i au cutat pe cei bolnavi i închii.
72. In Aezmântul su, mitropolitul Antim a rânduit s se fac din
venitul mnstirii multe milostenii cu cei sraci i anume: s se învee carte
mori, care sunt lipsii, s fie îngropai
gratuit trei copii, timp de patru ani; cei
gratuit i s
fie pomenii la slujbe timp de 40 de zile; în cele 52 de sâmbete de
peste an s se dea milostenie la cei închii câte 20 de bani, iar Duminica s se

împart la sraci câte 13 bani; în Joia Mare s
se îmbrace trei copii i trei fete
srace; în fiecare an, la 27 octombrie, s
se dea unei fete srace ajutor pentru
mritat, cât va avea nevoie, precum i alte milostenii.
73. De asemenea, a hotrât evlaviosul pstor al Bisericii lui Hristos s se
fac cuvenite rugciuni, în anumite zile de peste an, pentru domn, pentru
binefctori, pentru egumeni i pentru fericiii ctitori i miluitori. Iar în luna
noiembrie a poruncit s
se fac liturghie de o sptmân, precum singur zice
în Aezmântul su:
- Luni, pentru toi dasclii i învtorii mei i s se împart la sraci 40
de bani.
- Mari, pentru toi duhovnicii mei câi m-au înduhovnicit în via. S se
dea la sraci 40 de bani.
- Miercuri, pentru toi câi mi-au fost cunoscui în aceast lume i pentru
toi prietenii i fctorii mei de bine. S se dea i la sraci 40 de bani.
- Joi, pentru toate slugile câte m-au slujit în via, atât mireni, cât i
clugri. Sa se dea i la sraci 40 de bani.
- Vineri, pentru toi cei ce i-am amrât sau i-am necjit, sau îi voi fi
npstuit, sau îi voi fi grit de ru. i s se împart i la sraci 40 de bani.

Aceast slujb i aceast milostenie las cu legmânt s se fac necontenit
în toi anii, cât va sta biserica.
74. Aa s-a ostenit pentru mântuirea turmei sale acest sfânt i prea
înelept printe al rii Româneti, învând, mustrând i mângâind pe toi,
timp de 26 de ani. Apoi, fiind rânduit de Dumnezeu s moar pentru adevr, a
fost greu chinuit i înecat de turci, dându-i sufletul în braele lui Hristos.
Pentru viaa sa aleas i faptele sale deosebite, cât i pentru sfâritul su
mucenicesc, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române 1-a trecut pe fericitul
Mitropolit Antim Ivireanu în rândul sfinilor, fiind canonizat la 20 iunie, 1992, cu

zi de prznuire la 27 septembrie.
Sfinte Ierarhe Antim, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
EPISCOPUL PAHOMIE AL ROMANULUI

(1671-1724)
a. Viaa
Episcopul Pahomie (Penciu) era fiul preotului Eftimie i al prezbiterei
Ana din satul Gledin, judeul Bistria-Nsud. Din botez se chema Petru. în
anul 1697 a primit tunderea monahal în obtea Mnstirii Neam, iar între
anii 1702-1704 a fost stare al marii lavre.
Dup ce viziteaz Mnstirea Pecersca i
pe Sfântul Dimitrie al Rosto-
vului, se întoarce la metanie i se face sihastru în Muntele Chiriacu. La 15
ianuarie, 1707, este ales episcop de Roman, iar dup apte ani se retrage din
nou în pustie i întemeiaz Schitul Pocrov, cu hramul „Acopermânul Maicii
Domnului".
Din cauza vitregiei vremurilor, în anul 1717 pribegete în Transilvania,
apoi se stabilete la Mnstirea Pecersca. Moare în anul 1724 i este
înmormântat în paraclisul Sfântul tefan din aceast lavr.

1. Marele episcop Pahomie a fost crescut din copilrie în fric de
Dumnezeu i în dragoste pentru Sfânta Biseric, fiind hrnit permanent din
Sfintele Scripturi i din învturile Sfinilor Prini. Pentru aceasta, din

tineree i-a ales nevoina vieii clugreti.
2. Luând jugul lui Hristos, monahul Pahomie s-a silit întru toate s
urmeze sfatul marilor duhovnici din Mnstirea Neam, puini ani a încât în
ajuns la msura dasclilor si. Apoi, învrednicindu-se de darul preoiei i
ajungând duhovnic vestit, a fost ales stare al marii lavre.
3. Ca stare, arhimandritul Pahomie a creat un curent de reînnoire
duhovniceasc în obtea Mnstirii Neam. Astfel, a adunat pe toi clugrii
risipii pe la metoace i prin pduri din cauza deselor rzboaie i a pustiirii
mnstirilor, formând o obte de peste 300 de clugri. Apoi a rânduit
duhovnici buni, spovedania sptmânal i slujbele dup rânduial. A rânduit
clugri luminai s
traduc din operele Sfinilor Prini pentru hrana
duhovniceasc a soborului i a încurajat foarte mult viaa isihast în jurul
Mnstirii Neam, c
în acele timpuri de nelinite se nevoiau mai muli
clugri în sihstrii i prin pduri decât prin mnstiri.
4. Vzând cuviosul deertciunea acestei viei i iubind mult viaa
pustniceasc, s-a retras la linite în pdurile seculare din jurul Muntelui
Chiriacu, unde a sihstrit doi ani în post i rugciune. i atât de mult a sporit
cu darul lui Hristos, c tia cele viitoare i înelegea adâncul Sfintei Scripturi.
Era înc mare lucrtor al rugciunii lui Iisus i ales povuitor de suflete.
5. în toamna anului 1706, au poposit la Mnstirea Neam câiva boieri
din sfatul rii, rude ale domnului Moldovei, Dimitrie Cantemir. A doua zi,
umblând prin pduri dup vânat, au rtcit i au dat de chilia Cuviosului

Pahomie. Deci, rmânând peste noapte la chilia lui, s-au rugat împreun i au
vorbit multe cuvinte despre credin din Sfintele Scripturi, încât s-au uimit
boierii de înelepciunea i sfinenia vieii lui. Apoi i-au adugat:
- Se cuvenea, printe, s fii episcop i pstor de suflete, iar nu s stai ca
o fclie ascuns în pustia aceasta!
- Ei, frailor, eu sunt om pctos i nu sunt vrednic de asemenea cinste, a
rspuns sihastrul.
A doua zi, petrecându-i, cuviosul i-a binecuvântat i le-a zis:
- Mergei înainte cu Hristos inumaidecât în poian vei afla destul
vânat! i cu adevrat, au aflat vânat din belug.
6. Rmânând vacant scaunul Episcopiei de Roman, se sftuia mitropolitul
cu domnul Moldovei pe cine anume s pun episcop, c nu gseau un printe
vrednic de o cinste ca aceasta. Atunci, boierii care fuseser la Mnstirea
Neam au spus:
- Noi tim un sihastru sfânt ce se nevoiete în Munii Neam, vrednic de
a fi episcop, dar cum s-1 aducem aici, c fuge de orice dregtorie?
- Mergei, a zis mitropolitul, i-1 îndemnai s vin la Iai, spunând c
pentru oarecare întrebri de dogme este chemat i credem în Dumnezeu va c
veni.
Aducându-1 boierii la mitropolie pe Cuviosul Pahomie, la începutul anului
1707, dup Boboteaz, îndat mitropolitul, adunând pe sfetnicii si, 1-a
chemat la sine pe sihastru i i-a zis:
- Te-am chemat, printe, s ne ajui la aprarea dreptei credine, c avem
pe oarecare ce înva greit dogmele Bisericii Ortodoxe. Spune-ne, aadar,
cum îneleas dogma Sfintei Treimi? Dar dogma întruprii Domnului
trebuie
din Sfânta Fecioar? i prin ce mijloace lucreaz harul la mântuirea omului?
Deci, punându-i mitropolitul i alte multe întrebri din Sfintele Scripturi
i uimind pe toi cu rspunsurile lui, îndat au ieit de sub perdea sfetnicii
domnului care erau tinuii i au strigat:
- Cuviosul Pahomie sa fie episcop la Roman! i
într-un glas toi au
rspuns: „Amin!"
Atunci, arhimandritul Pahomie, nemaiputând scpa, îndat a fost hirotonit
episcop i aezat în scaunul vacant de la Roman.
Timp de 7 ani, cât a pstorit turma lui Hristos, episcopul Pahomie s-a
7.
dovedit un mare pstor de suflete. Cci hirotonea numai preoi cu via aleas,
cunosctori ai Sfintei Scripturi, iar prin mnstiri i schituri rânduia egumeni
i duhovnici iscusii, spre lauda lui Dumnezeu i mângâierea credincioilor.
Apoi scria i cri de învtur, cerceta pe toi, fcea milostenii la sraci i se
nevoia mult cu cele duhovniceti.
Pahomie, simindu-se bolnav i râvnind viaa
8. în anul 1714, episcopul
duhovniceasc de altdat, s-a retras din scaun la iubita linite, în Muntele
Chiriacu, unde se nevoiau muli sihastri alei. Acolo, rugându-se
Mântuitorului Hristos i fcând priveghere de toat noaptea, a înlat în poian
o biseric de lemn cu hramul „Acopermântul Maicii Domnului", a fcut
chilii i a adunat în jurul su peste 30 de sihastri. Apoi a rânduit aezmânt de
via pustniceasc, mai aspr ca în toate celelalte mnstiri i schituri din

Moldova, lsând cu legmânt arhieresc ca Mnstirea Neam nu se s
amestece cu nimic în treburile Schitului Pocrov.
9. Aezmântul episcopului Pahomie de la Schitul Pocrov cerea nevoin
sihstreasc cu desvârire, în permanent tcere, în post i neîncetat
rugciune. Cinci zile pe sptmân se mânca o dat pe zi, tar vin i ulei, iar
sâmbta i Duminica se dezlega la vin, ulei, brânz, ou i lapte. în timpul
Postului Mare i peste sptmân, clugrii, îndeosebi schimonahii, aveau

voie s se retrag în pdure, la colibele lor, pentru a se ruga lui Dumnezeu în
singurtate. In fiecare miez de noapte, clugrii se adunau în biseric la
sunetul clopotului, iar în Duminici se împrteau toi i luau masa în trapez.
Cei btrâni i iscusii în lupta duhovniceasc coborau numai o dat pe
în schit
sptmân, iar noii începtori se nevoiau un timp în obte, apoi se retrgeau
în pdure. Pentru deteptarea sihastrilor la Utrenie, se afla un clopot pe
Muntele Chiriacu, pe care îl suna la vreme un clugr.
Aceast rânduiala s-a pzit cu sfinenie aproape un secol, neîncercând nici
Cuviosul Paisie s
o schimbe, cci nu era alta mai pustniceasc în toat
Moldova. Apoi, ajungând Schitul Pocrov sub conducerea Mnstirii Neam,
10
s-a pus aceeai rânduiala ca în lavr .
Pahomie devenise în puin vreme cea

10. Sihstria fericitului episcop
mai vestit din Moldova. In schit, ca i în Muntele Chiriacu, se nevoiau muli
cuvioi sihastri, dintre care unii erau renumii postitori, exorciti i
taumaturgi; alii erau duhovnici buni, lucrtori ai rugciunii lui Iisus i dascli
învai; iar alii aveau darul lacrimilor i petreceau toat viaa în tcere i
smerenie, necoborând niciodat din schit, pân la obtescul sfârit. La aceti
cuvioi alergau numeroi bolnavi de prin sate i, cu darul lui Hristos, se

fceau sntoi.
CUVIOASA MAVRA DE LA CEAHLU

Aceast fiica duhovniceasc a Bisericii Ortodoxe Române i odrasl dup

neam a pmântului românesc, sfinit prin jertfa i rugciunile atâtor sfini i
cuvioi iubitori de pe Valea Bistriei, nu
de Hristos, era de loc dintr-un sat
departe de Muntele Ceahlu. Prinii ei au crescut-o de mic în fric de
Dumnezeu, deprinzând-o cu rugciunea, cu postul i prezena regulat la
slujbele bisericii. Vara, mai ales, o duceau prinii în pelerinaj pe la marile
mnstiri din inutul Neam, srbtori o lsau s se închine la schiturile
iar în
de maici din jurul Ceahlului, precum Casiana, Sofia, Schitul lui Silvestru, zis
10
C. Voicescu, Viaa i activitatea episcopului Pahomie al Romanului, în rev. „B.O.R.",
XC, 1972, nr. 5-6, p. 611; idem., Schitul Pocrov i importana lui pentru viaa i cultura
bisericeasc din Moldova în sec. XVIII, în rev. „B.O.R.", XC, 1972, nr. 7-8, p. 832; idem. Sfini
români..., op. cit., p. 663
11
Diacon Ioan Ivan, Cuvioasa Mavra, în Sfini români..., op, cit., p. 416
i „Schitior", i mai ales la Durau, care în secolul XVIII ajunge cea mai
vestit sihstrie de clugrie din Moldova.
Ajungând ca de 20 de ani i rnindu-i-se inima pentru dragostea lui
Hristos, a renunat la cele trectoare i, prsind casa printeasc, a ales pe
cele venice, adic viaa smerit clugreasc, de rugciune i desptimire,
care ajut cel mai mult la mântuirea sufletului. Mai întâi s-a nevoit în obtea
de maici a Schitului Silvestru, numit i „Schitior", unde se osteneau câteva
suflete iubitoare de Hristos, sub povuirea unei egumene blânde i smerite.
Dup câiva ani a luat schima monahal, primind numele de Mavra, în
locul celui de botez, Mria. i era maica Mavra foarte nevoitoare, blând i
smerit, iubind cel mai mult tcerea, biserica i neîncetata rugciune. Dormea
câteva ore pe scaun, fcea sute de metanii, mânca o dat pe zi, seara, i se
mulumea cu câiva pesmei muiai în ap i cu puine legume.
Dorind mai mult linite, fericita Mavra i-a fcut în apropiere o mic
chilie din lemn i pmânt. Ziua lua parte la biseric i fcea ascultare în schit,
iar noaptea se nevoia aici cu netiute osteneli duhovniceti. i a sporit
Cuvioasa Mavra atât de mult în acest rai al rugciunii i linitii, încât i
psrile cerului i animalele pdurii o iubeau i se îmblânzeau în faa ei. Cel
mai mult o cinsteau cprioarele. Spun btrânii din jurul Ceahlului fericita c
Mavra mergea totdeauna pe cale, pe potecile muntelui i chiar prin sate, cu o
cprioar dup ea. între români cunoscui, Cuvioasa Mavra este
sihastrii
singura creia îi slujeau animalele slbatice, ca i Sfânta Teodora de la Sihla,
creia îi aduceau de mâncare psrile cerului.
Vzând clugriele de la Ceahlu nevoina Cuvioasei Mavra, s-au adunat
mai multe suflete lâng bordeiul ei i au rugat-o s
le fie povuitoare spre
Hristos i mam duhovniceasc. i erau toate un suflet i un cuget. Nevoina

lor era aceasta: neîncetat rugciune în dragoste i smerenie, desvârit
ascultare în bucuria Duhului Sfânt, mâncare o dat pe zi, seara; îndelungat
priveghere de noapte i citirea Psaltirii i a altor cri sfinte.
De Cuvioasa Mavra s-a retras la i mai aspr

la Schitul lui Silvestru,
nevoina, într-o poian sub vârful Ceahlului, numit Ponoare. Aici era
singur cu Dumnezeu. Numai iubita ei cprioar, ca o ucenic vrednic ce-i
era, o însoea, iar mâna Domnului o acoperea de tot rul. se nevoia i
fericita, ca o adevrat mireas a lui Hristos, pe Muntele Ceahlu, rbdând cu
trie frigul iute, vânturile i

zpezile mari, ca i focul ispitelor de tot felul,
cci aici se lupta fa în fa cu diavolul, cu gândurile i cu neputinele firii.
Ucenicele ei, cutând-o peste tot, au aflat-o pe munte i s-au adunat una câte
una în jurul Cuvioasei Mavra. Apoi, rugându-se i plângând împreun, cu
ajutorul credincioilor de prin sate, au fcut în poian mai multe chilii

pustniceti i o mic biseric de lemn cu hramul Taborului - Schimbarea la
Fa. De la ele, poiana aceasta se numete pân astzi „Poiana Maicilor". în
aceast oaz de linite i rugciune s-a nevoit Cuvioasa Mavra pân la sfâritul
vieii,rbdând necazurile cu bucurie i mulumind lui
v
Dumnezeu pentru toate.
Ddea înc i sfaturi înelepte ucenicelor i credincioilor care urcau pe munte
s le cear cuvinte de mântuire i s le aduc hran i cele de nevoie.
Simindu-i aproape obtescul sfârit, a cerut Preacuratele Taine, apoi,
chemând în jurul ei toate ucenicele, le-a dat multe sfaturi duhovniceti i
srutarea cea mai de pe urm, vrsând multe lacrimi.
Dup puin timp au aflat-o în chilie adormit în Domnul i, plângând-o
toate clugriele de sub Ceahlu, au îngropat-o în Poiana de la Ponoare.
Moatele ei, ca i ale atâtor nevoitoare, se afl tinuite aici în „Poiana
Maicilor" pân la sfâritul veacurilor, iar sufletul ei se desfteaz cu ceata
sfinilor în cer.
SFANUL ANTONIE SIHASTRUL

Schitul Iezerul-Vâlcea
Unul dintre marii Carpailor a fost i Cuviosul Antonie de la

sihastri ai
Schitul Iezerul (Cheia)-Vâlcea, numit de credincioii din partea locului
„Sfântul Antonie Sihastrul".
•Sfântul Antonie era de loc din satele subcarpatice ale judeului Vâlcea.
Crescând de mic în iubire de Hristos i cunoscând câiva sihastri tritori la
linite, la vârst potrivit s-a tuns în monahism la Schitul Iezerul, unde s-a
nevoit în anii tinereii. Apoi, sporind în rugciune i smerenie, cu
binecuvântarea egumenului, s-a retras la via pustniceasc în Muntele Iezerul
din apropiere, prin jurul anului 1690. Acolo se ostenea singur într-o mic
peter de piatr, ludând pe Dumnezeu ziua i noaptea i luptându-se
neîncetat cu duhurile rele i cu neputinele firii. Cci nimeni, afar de sihastri,
nu tie cât de mari sunt ispitele i încercrile celor ce se nevoiesc în viaa
pustniceasc.
Neavând un lca propriu de rugciune, Cuviosul Antonie a luat
binecuvântare i a spat singur cu mâinile sale un mic paraclis în stânc,
lucrând trei ani de zile. Ziua lucra, iar noaptea priveghea i se ruga cu mâinile
12
Ierom. Ioanichie Blan, Sfini români..., p. 496
înlate la cer, vrsând multe lacrimi. Apoi episcopul Ilarion de la Râmnicu-
Vâlcea 1-a sfinit. în acest mic paraclis se ruga neîncetat Cuviosul Antonie.
Aici fcea ziua i noaptea sute de metanii, aici citea rânduiala slujbelor zilnice
i Utrenia de la miezul nopii. în srbtori mari i în posturi venea din timp în
timp câte un ieromonah din schit i svârea Sfânta Liturghie. Astfel, linitea,
singurtatea, chilia în piatr, biserica, neîncetata rugciune, citirea scrierilor
Sfinilor Prini i cugetarea la cele dumnezeieti formau raiul pmântesc al
Cuviosului sihastru Antonie. Aici se curea pe sine de mândrie i de dulceile

cele trectoare ale firii i de aici se pregtea zi de zi pentru bucuriile
nemuritoare ale vieii cereti.
Auzindu-se peste tot despre viaa sfânt a Cuviosului Antonie, veneau pe
poteci de munte numeroi ucenici, clugri, preoi i credincioi s se roage
împreun cu el, s-i ceara sfaturi i rugciuni. Iar fericitul sihastru îi primea
cu dragoste, îi odihnea, hrnea cu cuvintele cele dumnezeieti i îi libera cu
îi
pace, creând astfel o adevrat reînnoire duhovniceasc în Oltenia de sub

munte.
Dup nevoin i sihstrie, Sfântul Antonie i-a dat
25 de ani de aspr
Domnului, prin anul 1714, fiind plâns mult de ucenici i
sufletul în mâinile
îngropat lâng micul su paraclis, cum se vede pân astzi. Credincioii urc
vara pân aici, aprind lumânri, fac rugciuni i se închin în „Petera
Sfântului Antonie", cerându-i binecuvântare i ajutor.
PUSTNICII DIN POIANA TRAPEZEI

Valea Sihstriei
în vatra isihast din jurul Mnstirii Sihstria s-au nevoit în secolele

trecute muli cuvioi prini iubitori de linite. Pe poteca ce duce din Sihstria
peste Muntele Agapia, la numai 1 km în pdure, se afl o mic poian,
13
cunoscut pân astzi cu numele de „Poiana Trapezei" .
Aici s-au nevoit pentru dragostea lui Hristos, pân la mijlocul secolului
XIX, generaii întregi de clugri isihati. Iar nevoin acestor sihastri era
toat sptmâna, în rugciune, în post i
aceasta: fiecare se ostenea în chilia sa
în cugetarea celor dumnezeieti. Duminica i în srbtori se adunau cu toii,
împreun cu printele lor duhovnicesc, la priveghere de toat noaptea în
paraclisul de lemn de alturi. Dup cântarea Utreniei se svârea Sfânta
13
Trapez (gr.) = mas
Liturghie i se împrteau cu Trupul i Sângele Domnului. Apoi sihastrii

mâncau împreun aa-numita mas a dragostei, la un loc anume pregtit în
mijlocul poienii. La urm luau binecuvântare de la printele lor duhovnicesc i
se retrgeau la chilii.
în acest loc s-au nevoit întotdeauna duhovnicii iscusii în rugciune i

înelepi în cuvânt, la care alergau numeroi sihastri din partea locului. i era
tradiia ca la praznicele împrteti i mai ales la Crciun, la Sfintele Pati i
la Pogorârea Sfântului Duh s se adune toi sihastrii din Munii Sihlei i
Agapiei la prinii din Poiana Trapezei. Aici îi mrturiseau gândurile la
btrânul, privegheau la slujb pân dimineaa, dând lauda lui Dumnezeu, se
împrteau cu Trupul lui Hristosi luau masa împreun dup tradiie. Apoi
se srutau duhovnicete i plecau linitii la colibele lor. Toi cei care veneau
la aceti sihastri erau odihnii i osptai, de unde i numele locului „Poiana
14
Trapezei", adic „Poiana ospului i a iubirii" .
Ca o mrturie a trecutului, se mai vd pân astzi în aceast poian urme

de chilii i câiva pomi fructiferi.
CUVIOSUL IOAN ARHIMANDRITUL

Primul egumen al Mnstirii Horezu
15
(tl726)
Acest egumen iubitor de Hristos era din inutul Argeului. Intrând în

Mnstirea Negru Vod din Câmpulung, se face clugr i în puin vreme
ajunge preot i egumen. Cci era iscusit printe duhovnicesc al clugrilor i
credincioilor i bun iconom al casei lui Dumnezeu, vestit în toate satele din
împrejurimi.
Auzind evlaviosul domn Constantin Brâncoveanu de egumenul loan i
iubindu-1 mult pentru înelepciunea lui, în anul 1692 îl numete egumen i
ispravnic al renumitei sale ctitorii de la Horezu, care atunci se zidea. i a
povuit cuviosul arhimandrit loan 33 de ani marea lavr de la Horezu, fiind
asemenea Mriei, i prea iscusit iconom al
întru toate râvnitor la cele sfinte,
celor din afar,asemenea Martei.
Arhimandritul loan a condus mai întâi lucrrile de zidire ale Mnstirii
Horezu (1692-1697). Apoi a împodobit-o cu aleas pictur, învrednicmdu-se
14
Ierom. Ioanichie Blan, Vetre de sihstrie româneasc, op. cit., p. 56
15
T. G. Bulat, loan Arhimandritul, întâiul egumen al Mnstirii Hurezi, în rev. Mitropolia
Olteniei, 1966, nr. 5-6, p. 432-448
s fie i el zugrvit alturi de familia marelui ctitor. A condus, de asemenea,
lucrrile de zidire ale bolniei (1696) i ale paraclisului ctitoricesc din incint,
prin dania soiei evlaviosului domn. A ajutat personal la zidirea Schitului
Sfântul tefan, peste apa Horezului, ctitorit de tefan, fiul lui Constantin
Brâncoveanu (1698), iar în partea de nord a mnstirii a ctitorit personal
Schitul Sfinii Apostoli (1700), pe care apoi îl închin lavrei.
Cuviosul egumen Ioan a condus lucrrile de zidire i înnoire i la alte
mnstiri, precum: Polovragi (1703); Surpatele, ctitorit de doamna Mria
(1706); paraclisul Mnstirii Cozia (1710) i altele, fiind considerat în vremea
sa cel mai iscusit „ispravnic" de biserici i mnstiri din ara Româneasc.
Iar clugrilor ce se nevoiau în bisericile zidite de el le cerea numai s-1
pomeneasc la rugciunile lor, precum singur spune: „Cu plecciune rog m
ca în toate joile de peste an, într-o sptmân o dat, s nu lipseasc Sfânta
Liturghie, ca s se bucure i sufletul meu de acea rugciune a sfiniilor
voastre, i s aib ticlosul meu suflet ndejde întru slava lui Dumnezeu...".
Cuviosul Ioan arhimandritul era, totodat, cel mai apropiat sfetnic de
tain, colaborator i duhovnic al familiei domnitorului martir Constantin
Brâncoveanu. Iar dup mucenicia sa i a celor patru copii la Constantinopol
(1714), egumenul Ioan era singurul printe i mângâietor, dup Dumnezeu, al
soiei fericitului ctitor, rmas vduv cu apte copii.

Svârind bine cltoria acestei viei, Cuviosul egumen Ioan i-a dat
sufletul în mâinile Domnului, în vara anului 1726, fiind înmormântat de
obtea mnstirii în biserica voievodal.
SFÂNTUL VISARION MRTURISITORUL

16
(1714 - c. 1745)
Acest mare aprtor al credinei ortodoxe în Banat i Transilvania, care a
luptat împotriva unirii cu fora a credincioilor ortodoci cu Roma, era de

origine sârb, nscut în Bosnia, în anul 1714. Fiind foarte evlavios i râvnitor
pentru viaa pustniceasc, în anul 1738 este tuns în monahism la Mnstirea
Sfântul Sava din ara Sfânt. Dup ce revine în Serbia, se nevoiete câiva ani
într-o peter ca sihastru, unde, pentru sfinenia vieii sale, dobândete darul
facerii de minuni.
Auzind patriarhul ortodox Arsenie de la Carlowitz de viaa i nevoina lui
i fiind atunci mare tulburare în Banat i Transilvania, prin trecerea forat la
'
Pr. IonB. Mureianu, Sfini români ..., op. cit., p. 466
uniaie a românilor ortodoci, a chemat la sine pe Cuviosul Visarion, 1-a
hirotonit preot i 1-a trimis s apere dreapta credin în nord-vestul Carpailor.

în ianuarie, 1744, râvnitorul Visarion pleac spre Banat i de popor
este primit
ca un adevrat sfânt. Sute i mii de credincioi îi ascult i revin
ies înainte, îl
în sânul Bisericii Ortodoxe. Peste tot îndeamn poporul ortodox nu pr- s

seasc legea „strbun" i s rmân statornic în staulul Bisericii apostolice.
Din Timioara merge la Lipova-Arad unde este ascultat de o mare
mulime de credincioi. Aici aaz o cruce de lemn în mijlocul satului, unde
se fac adevrate pelerinaje de ctre ortodoci, reuind s-i uneasc aproape pe
toi sub braele crucii lui Hristos. Apoi i-a continuat misiunea ortodox de
catehizare a credincioilor care veneau cu miile s-1 asculte i în alte localiti,
ca: Deva, Ortie i Slitea Sibiului.
La 26 aprilie, 1744, în drum spre Sibiu, este arestat de armata austriac
i dus sub pazViena unde este judecat i aruncat în cumplita temni de la
la
Kufstein, din porunca împrtesei Mria Tereza. Aici a suferit grele torturi
pentru mrturisirea dreptei credine. Dup aproape un an de chinuri i de
legturi în lanuri, îi d
sfântul su suflet în mâinile Mântuitorului nostru
Iisus Hristos, fiind numrat în ceata cuvioilor prini i aprtori ai
Ortodoxiei, alturi de ceilali sfini martiri i mrturisitori din Transilvania.
Cuviosul Visarion a fost un mare lupttor i apostol al unitii ortodoxe,
împotriva dezbinrii uniate din ara noastr, întorcând zeci de sate ortodoxe la
Biserica mam. Pentru aceasta, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
1-a canonizat în februarie, 1950, declarându-1 „sfânt mrturisitor", i se face
pomenirea lui în ziua de 21 octombrie.
Sfinte Preacuvioase Printe Visarion, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL SCHIMONAH PROTERIE

Schitul Trestieni-Buzu
(c. 1750)
Acest cuvios i îmbuntit sihastru era din Ucraina, din inutul Poltavei,
oraul Reetilovschi, iar în lume fusese cu meteugul argintar. Deci, lepdându-se
de lume i de cele din lume, a venit în Moldova prin anul 1720 i s-a fcut mare
sihastru la Schitul Trestieni - Râmnicu-Srat, urmând Cuviosului Vasile de la
Poiana Mrului, care povuitor i printe duhovnicesc. Deci, s-a fcut
îi era
monah iscusit i petrecea la linite, dup voia lui Dumnezeu, între prinii Schitului
Trestieni, în ara Româneasc, i, lucrând rucodelie linguri foarte frumoase, le
druia cu mare dragoste clugrilor strini, pe care îi odihnea i îi ospta. i din
multa lui milostivire ce o avea ctre toat zidirea lui Dumnezeu, pe multe feluri
de psri ce zboar în vzduh le hrnea la vremea potrivit. Iar fiindc de acum
învaser obiceiul, în fiecare zi se aduna mulime mare de psri, ateptând
vremea rânduit. i când venea vremea aceea, el deschidea fereastra chiliei sale i
zburau psrile în chilia lui fr de fric i umblau prin chilie adunându-i ceea ce
li se ddea i prindea el dintr-însele pe care voia i o mângâia i o dezmierda i o
netezea cu mâinile sale i apoi o slobozea i ele nicidecum nu se temeau de

dânsul, iar dup ce se saturau, zburau iari afar.
Iar când voia el sa mearg la biseric, ieea din chilie, se aezau psrile
unele pe mân, pe umeri, iar altele împrejurul lui zburând i cu multe
altele
feluri de glasuri cântând, i când voia s
intre în biseric, ele toate zburau i
se puneau pe biseric, ateptând ieirea lui. i
dup ce ieea din biseric
îndat, zburând dup acelai chip, îi fceau alai pân la chilie. Ajungând
Cuviosul Proterie la msura desvâririi în Hristos i fiind împodobit cu multe
fapte bune, i-a dat sufletul cu pace dup anul 1750, fiind numrat în ceata
cuvioilor prini.
CUVIOSUL AGAFTON SIHASTRUL

Mnstirea Agafton - Botoani
17
(secolul XVIII)
Ieromonahul Agaton (popular Agafton) era cu metania din Mnstirea

Doamnei, ctitorit de Elena Rare în anul 1552. Dup mai muli ani de
ne voin a fost chemat de Dumnezeu la viaa pustniceasc. Deci, luând cu sine
doi ucenici, s-a retras în pdurile din apropiere, unde se nevoiau câiva
clugri, i acolo a sihstrit zece ani în post i în neîncetat rugciune,
ajungând sihastru i duhovnic vestit în inutul Botoanilor.
în anul 1729, Cuviosul Agafton Sihastrul, vzând se adun fraii în c
jurul lui, „au mers în codrul ce este pe locul domnesc la ocolul Botoanilor i
au curat pdurea i au fcut mânstioar i i-au pus pomei pe lâng chilii".
Aceast mic aezare pustniceasc, cu hramul Sfinilor Arhangheli, s-a numit
la început „Sihstria lui Agafton". Aici a adunat cuviosul ca la 20 de sihastri
i împreun s-au nevoit în plcere de Dumnezeu pân la jumtatea secolului

XVIII. Rânduiala sihastrilor era aceasta: neîncetat rugciune ziua i noaptea,
Mnstirii Agafton, Botoani, 1929, p. 5-6

f
Pr. Ai. Simionescu, Istoria
citirea Psaltirii la chilii, masa dup asfinitul soarelui; Duminica, Sfânta

Liturghie i împrtirea de obte.
Acest fericit sihastru era mare dascl al linitii i rugciunii, încât nimeni
din ucenici nu ajunsese la msura lui. Era, totodat, iscusit duhovnic al
sihastrilor i mirenilor i izgonitor de duhuri necurate, jertfindu-se pentru

mântuirea tuturor. Cci era cu adevrat om al dragostei, i nu era sihastru i
egumen mai cunoscut în partea locului decât dânsul. Simindu-i sfâritul
aproape, Cuviosul Agafton i-a binecuvântat ucenicii i s-a mutat cu pace în
odihna lui Hristos.
CUVIOSUL IOAN PUSTNICUL 18
Schitul Trestieni-Buzu
(c. 1760)
Cuviosul i mult nevoitorul Ioan Pustnicul era din Rusia i petrecea la

Schitul Trestieni în mari nevoine, fiind unul din ucenicii Cuviosului Vasile de
la Poiana Mrului. Iar nevoina lui era aceasta: de multe ori punea mas la toi
dreapt osteneala sa, iar mai înainte de mas umbla

fraii schitului aceluia, din
pe la fiecare din prini, pe la chilii, cu un vas cu ap, i le spla picioarele cu
îndemânare i le sruta cu dragoste, ca un alt Avraam. împreun cu ceilali
pustnici de la Dlhui, Trestieni i Cârnu, i acest pustnic s-a aflat muli ani
sub povuirea Cuviosului Vasile de la Poiana Mrului, marele dascl al
rugciunii neîncetate. Apoi, bineplcând lui Dumnezeu, s-a svârit în pace.
CUVIOSUL ISACHIE SIHASTRUL

Mnstirea Sucevia
(secolul XVIII) 19
Ieroschimonahul Isachie s-a nevoit mai obtea Mnstirii Sucevia,

întâi în
sub egumenii Iorest (1725) i Teofan (1732). Apoi, dorind s urmeze fericiilor
pustnici, s-a retras pe culmea unui deal înalt din apropierea mnstirii, numit
-Dealul Furcoiului", i acolo a sihstrit mai mult de 30 de ani.
18
Dup autobiografia Cuviosului Paisie de la Neam.
19
Dimitrie Dan, Mnstirea Sucevia, Bucureti, 1923, p. 33, 103; Pr. prof. Petru Rezu,
'-'.aia i faptele Sfântului Daniil Sihastrul, în rev. „Studii teologice", VII, 1956, nr. 3-4, p. 238
Acest cuvios s-a nevoit la început singur în pdure, fcând multe osteneli
clugreti i rbdând grele ispite de la diavolul. Dar, prin darul Sfântului
Duh biruind ispitele, s-a învrednicit de la Dumnezeu sa izgoneasc necuratele
duhuri din oameni, încât numele lui era cunoscut peste tot. Numeroi bolnavi
urcau la chilia lui i se vindecau.
în anul 1760, Cuviosul Isachie a adunat câiva ucenici în jurul su, a
înlat o mic biseric de lemn cu hramul „Schimbarea la Fa" i a întemeiat
un schit de sihastri pe Dealul Furcoiului. Aceast mic sihstrie a durat peste
20 de ani, ca loc de linite i de rugciune pentru clugrii din Mnstirea
Sucevia, iar pentru credincioii din împrejurimi, loc de mângâiere
duhovniceasc. Cci ajunsese Cuviosul Isachie duhovnic foarte iscusit,
taumaturg i înainte vztor, vestit în toat Moldova de Nord. Viaa lui
strlucea pe munte ca o fclie în sfenic, cluzind ctre Hristos, atât pe
clugri, cât i
pe mireni.
în anul 1780, Cuviosul Isachie a coborât în Mnstirea Sucevia i, dup
puin vreme, i-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului. Sihstria sa, mai
dinuind pân în anul 1785, a rmas în paragin, împreun cu toate schiturile
de sub ocupaia austriac.
CUVIOSUL SEBASTIAN SIHASTRUL

întemeietorul Schitului Sihastru-Tecuci
(secolul XVIII)
Pustnicul Sebastian era cu metania din Mnstirea Bogdana-Târgu Ocna,

unde s-a nevoit în primii ani ai secolului XVIII. Apoi, dorind s se retrag la
fericita linite, s-a fcut sihastru în pdurile seculare ale Tecuciului, peste
Valea iretului. Iar nevoina lui era aceasta: noaptea se ruga în chilie cu
priveghere i metanii, iar ziua lucra în grdin i aduna ierburi i flori
tmduitoare de boli din pdure, iar cu mintea se ruga neîncetat. Apoi

împrea în dar la bolnavi aceste plante i cu rugciunile lui muli se vindecau.
Aa s-a fcut vestit schimonahul Sebastian în toate satele din partea locului i
nu puini suferinzi veneau la bordeiul lui i se vindecau. Cci se învrednicise
cuviosul de la Dumnezeu de darul tmduirii bolilor.
Dup o nevoina ca aceasta, prin anul 1740, s-a întâmplat o lupt grea în
aceste pduri între moldoveni i ttari, i muli din ambele pri au czut.
Atunci i hatmanul Sandu endrea a fost greu rnit la picior. Retrgându-se
oastea, hatmanul a fost gsit de sihastru în pdure, chinuit de durere, i 1-a dus
.
ia chilia lui sa-1 îngrijeasc. Deci, i-a zis cu lacrimi hatmanul: „Sfinte printe,
de m vei tmdui de aceastran i voi scpa cu via, voi înla o biseric în
acest loc i voi face aici mnstire de clugri, spre lauda lui Dumnezeu"
îngrijindu-1 cu mult dragoste Cuviosul Sebastian, în câteva luni de zile
s-a vindecat bolnavul cu rugciunea i cu plantele lui. Atunci, hatmanul Sandu
endrea, drept mulumit lui Dumnezeu, a zidit o biseric i câteva chilii din
averile sale, alturi de bordeiul sihastrului, în cinstea Sfântului i Marelui
Mucenic Dimitrie. Acest lca s-a numit „Schitul Sihastru", dup numele
cuviosului, iar schimonahul Sebastian, învrednicindu-se de darul preoiei, a
devenit cel dintâi ctitor i egumen al acestui schit. în anul 1748, biserica a fost
sfinit de episcopul Ioanichie de Roman (1747-1769).
Aa a ajuns Cuviosul Sebastian începtor de frai i printe duhovnicesc
pentru muli credincioi. Numele lui era cunoscut pân la domnul Moldovei,
i toi se foloseau de înelepciunea i de darul care era în el. Deci, mai trind
peste zece ani i lsând în schit muli ucenici, s-a mutat cu pace în ceata
cuvioilor prini.
EPISCOPUL IOANICHIE AL ROMANULUI

Ctitorul Schitului Vovidenia-Neam
(secolul XVIII) 20
Acest evlavios episcop era de loc din inutul Neam, iar cu metania din
Schitul Sltiorul (astzi, Vovidenia).
Intrând de tânr în nevoina
clugreasc, a avut mai povuitori pe cuvioii sihastri de la Pocrov.
întâi
Apoi, învând carte i deprinzând frica de Dumnezeu, s-a fcut clugr i
preot ales în schit.
în anul 1746, ieromonahul Ioanichie a fost rânduit stare al Mnstirii
Neam, creia îi face unele adugiri. Iar în toamna anului urmtor este ales
episcop al Eparhiei Romanului, pe care o pstorete cu duhovniceasc
înelepciune 22 de ani. Acest episcop i iconom al Tainelor lui Dumnezeu era
plin deblândee i de smerenie. Inima i chilia lui erau deschise pentru toi,
cu aceeai statornic dragoste mângâind i alinând suferinele omeneti i
vorbind tuturor de Hristos. Pentru aceea, credincioii îl cutau i -l iubeau ca
pe un adevrat printe i pstor duhovnicesc.
20
Sinodul Sfintei Mnstiri Neam, anul 1873, mss. nr. 195, f. 13, biblioteca Mnstirii
Neam; C. Tomescu, op. cit., p. 125-128; Pomelnicul ctitoricesc, mss. nr. 172, biblioteca
Mnstirii Neam
în timpul pstoriei sale, episcopul Ioanichie a ctitorit i înnoit multe
schituri i mnstiri din eparhie, precum: Bogdana, Cain i Soveja; Schiturile
Sihastru, Lepa, Savu i altele. în oraul Roman, a întemeiat la
Buluc,
Mnstirea Precista Mare primul spital public, întreinut din veniturile
bisericii. De asemenea i în oraul Focani a întemeiat, în incinta Mnstirii
„Sfântul Prooroc Samuil", un spital public cu acelai patron. La ambele
spitale, episcopul Ioanichie rcea vizite canonice, ddea ajutoare i rânduia
ieromonahi slujitori i clugrie surori de caritate.
O alt ctitorie a episcopului Ioanichie este Schitul Vovidenia de lâng
Mnstirea Neam, pe care îl înnoiete din temelie în anul 1749. în locul
bisericii vechi, el înal o alt biseric de lemn cu hramul „Intrarea în Biseric
a Maicii Domnului", face chilii, trapez i clopote noi i schimb numele
schitului din „Sltioru" în „Vovidenia". Apoi aduna peste 60 de clugri i
închin schitul Mnstirii Neam. Timp de aproape dou secole, Schitul
Vovidenia i Schitul Pocrov au fost locuri de retragere i linite ale monahilor
din marea lavr. Aici se nevoiau duhovnici din cei mai buni i schimonahi
râvnitori în post i rugciune.
La începutul anului 1769, smeritul episcop Ioanichie îi sufletul în d
braele lui Hristos i este înmormântat în pridvorul bisericii din Mnstirea
Neam.
SFÂNTUL CUVIOS VASILE

DE LA POIANA MRULUI
(fl767) 21
a. Viaa
Cuviosul ieroschimonah Vasile a fost printele duhovnicesc al stareului
Paisie de la Neam i unul din cei mai vestii dascli i lucrtori ai rugciunii
lui Iisus din secolul XVIII. El era, dup tradiie, din prile Poltavei i s-a
nscut spre sfâritul secolului XVII.
Luând din tineree crucea lui Hristos, s-a fcut schimonah în Schitul
Dlhui-Focani, prin anii 1705-1706, unde s-a nevoit ca sihastru cu mare
osârdie i fric de Dumnezeu. Aici a deprins adâncul Sfintei Scripturi i a citit
multe scrieri ale Sfinilor Prini. Apoi, cu darul lui Hristos, a ajuns mare
lucrtor al sfintei rugciuni i sfetnic duhovnicesc al prinilor din obte.
Primind hirotonia în preot, în anul 1715 ajunge egumen al Mnstirii
Dlhui i vestit povuitor de suflete, încât numele lui se fcuse cunoscut
21
Pr. Gabriel Cocora, Cuviosul Vasile de la Poiana Mrului, în Sfini români ..., op. cit., p.
422; Vetre de sihstrie, op. cit., p. 427; în rev. „Glasul Bisericii", XXIII, 1964, nr. 5-6, p. 466-500
peste tot, pân la domnul rii Româneti, Constantin Mavrocordat. Timp de

20 de ani, cât a fost stare la Dlhui, Cuviosul Vasile adun în jurul su o
obte de peste 40 de clugri sihastri, pe care îi deprinde cu ascultarea,
smerenia, tcerea i lucrarea cea de tain a rugciunii lui Iisus. Astfel, stareul
Vasile face din adevrat coal duhovniceasc de trire isihast,
obtea sa o
dup învtura Sfinilor Prini, renumit în ara Româneasc. Ucenicii si,
munteni, moldoveni, ardeleni i rui, triau în desvârit dragoste i bun
rânduial. Apoi, nemaiîncpând la Dlhui, se stabilesc, o parte, la Schiturile
din jur: Trestieni, Ciolanu, Cârnu, Rteti, Rogoz, Bonati, Valea Neagr
(Vrancea) i altele.
Prin anii 1730-1733, stareul Vasile reînnoiete Schitul Poiana Mrului i

se mut aici cu 12 ucenici. Ca stare la Poiana Mrului, Cuviosul Vasile
conduce duhovnicete toate schiturile din Munii Buzului, pe care le
cerceteaz regulat, fie personal, fie prin scrisori. Unul din ucenicii si a fost
i Cuviosul Paisie, pe care îl primete în Schitul Trestieni pentru câiva ani,
iar în anul 1750 îl clugrete în Muntele Athos.
Rânduial stareului Vasile era aceasta: trirea în desvârit armonie,

citirea zilnic a Sfintei Scripturi i a Sfinilor Prini, practicarea rugciunii
lui Iisus, pzirea curat a minii, mâncarea o dat pe zi i împrtirea
sptmânal.
Ca dascl al rugciunii, marele stare a scris i câteva „Cuvinte" despre
paza minii, despre rugciune i cretere duhovniceasc, care sunt scurte
introduceri la scrierile filocalice ale Sfinilor Nil de Sorska, Filotei, Isihie i
Grigorie Sinaitul. Cuvintele sale introductive sunt adevrate pagini de filocalie
i cluz spre Hristos prin sfânta rugciune.
Ajungând la msura marilor sihastri, Cuviosul Vasile i-a dat sufletul în
mâinile Domnului în anul 1767, lsând în urm numeroi ucenici. în anul
2003, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotrât canonizarea
Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mrului, cu zi de prznuire la 25 aprilie.

1. Cuviosul Vasile de la Poiana Mrului a fost nu numai ctitorul unei
mari sihstrii româneti, renumit chiar peste hotarele rii, ci i printele
duhovnicesc unsprezece schituri i mnstiri din judeele Vrancea i
al altor
Buzu, pe organizeaz personal dup rânduial isihast fixat de el i

care le
le populeaz cu numeroi ucenici formai de el. Preluând micarea isihast de
la Schitul Pocrov iniiat de Cuviosul Episcop Pahomie al Romanului (f 1726),
fericitul stare Vasile era foarte iscusit în viaa de rugciune, în cunoaterea

Sfintei Scripturi i a Sfinilor Prini filocalici. Punând accent mai ales pe
ascultare, pe lectur i rugciune în mnstirile i sihstriile din centrul rii
noastre, reuete s creeze un adevrat curent de înnoire duhovniceasc în
monahismul românesc la mijlocul secolului XVIII. Acest mare curent, al
doilea ca mrime dup cel din secolul XV, iniiat de Sfinii Nicodim de la
Tismana (t 1406), Leontie de la Rdui
i Daniil Sihastrul, va fi desvârit i
rspândit în toate rile ortodoxe la sfâritul secolului XVIII i începutul celui
urmtor, prin marii starei Paisie de la Neam (f 1794), Gheorghe de la
Cernica (t 1806) i Sfântul Calinic de la Cernica (t 1868).
2. Datorit aezrii rii noastre la rscrucea dintre Peninsula Balcanic
ortodox, în care strlucea Muntele Athos, i Rusia ortodox, cu avântul ei
isihast, Cuviosul Vasile de la Poiana Mrului a gsit aici locul cel mai potrivit
pentru o via monahal înnoit, atât prin rugciune, cât i printr-o trire
duhovniceasc împrteasc. Acest iscusit dascl al rugciunii a reuit s
îmbine atât de armonios în sihstriile din inutul Buzului i Vrancei asprimea
ascetic a vieii clugreti din Sinai i Athos, cu experiena mistic a
monahismului slav i cu tradiia isihast de sihstrie din sutele de schituri i
mnstiri, în care monahismul românesc, atât de msurat i aezat, îi ducea
viaa duhovniceasc fr
întrerupere înc din secolul IV. Astfel, stareul
Vasile reînnoiete viaa monahal din schituri i sihstrii prin îmbinarea
acestor trei experiene: greac, rus i român; iar marii starei Paisie de la
Neam i Gheorghe de la Cernica, urmai de Sfântul Calinic, vor reînnoi viaa
duhovniceasc din marile lavre i chinovii româneti.
3. Reînnoirea vieii monahale de la Poiana Mrului i din celelalte
schituri din Vrancea i Buzu s-a început i desvârit printr-o profund via
de rugciune, supravegheat permanent aproape o jumtate de secol, de ctre
marele stare Vasile. El cerea ucenicilor si s
practice neîncetat rugciunea
inimii, chiar înainte de desptimire, s triasc în desvârit dragoste i
ascultare, s iubeasc tcerea, smerenia, postul i srcia celor materiale.
Toate acestea, împreun cu stricta respectare a slujbelor bisericeti la care
luau parte toi clugrii, au contribuit cel mai mult la curentul monahal
înnoitor care a odrslit în Schitul Poiana Mrului.
4. Despre rugciunea inimii astfel înva Cuviosul Vasile de la Poiana
Mrului:
- Muli, citind cartea Sfântului Grigorie Sinaitul i neavând încercarea
lucrrii minii, greesc în înelegerea cea dreapt a ei, socotind c
aceast
lucrare a fost dat numai brbailor celor sfini i fr de patim. De aceea,
inându-se de obiceiul de acum, adic numai de citirea i cântarea psalmilor, a
troparelor i svâresc numai rugciunea cea din afar. Ei nu

a canoanelor,
îneleg c rugciune cântat ne-au dat-o prinii numai pân la o
acest fel de
vreme, pentru neputina i pruncia minii noastre. Aceasta pentru ca,
deprinzându-ne prin citire i cântare, s urcm la treapta lucrrii celei cu
mintea, nu s petrecem pân la sfârit în aceasta. Pentru c, citind i cântând
numai cu buzele rugciunea cea din afar, rmânem la o prere bucuroas de
noi înine, socotind c
facem un lucru mare.
Repetând învturile Sfântului Grigorie Sinaitul, aa îi înva ucenicii
5.
Cuviosul Vasile de la Poiana Mrului:
- Cântarea noastr se cade s
fie îngereasc, dup cum ne este i
vieuirea, iar nu trupeasc. Cci cântarea cu glas i cu strigare a fost dat

pentru lenevirea i nepriceperea noastr, ca s ne ridice la rugciunea cea
adevrat din inim.
6. în continuare aduga Cuviosul Vasile, citând pe marele sinait:
- Nu-i este cu putin celui ce se lupt în acest fel, adic cu rugciune
citit, din afar, s dobândeasc cândva pace duhovniceasc sau s ia cununile
biruinei. Cci unul ca acesta este asemenea celui ce lupt noaptea, care aude
glasurile dumanilor i primete rni de la ei, dar nu poate vedea limpede cine
sunt ei, de unde vin sau cum lovesc i pentru ce, cci întunericul îi orbete
mintea. Cel ce se lupt astfel, cu rugciunea exterioar, nu va putea scpa s
fie nu zdrobit de cei de alt neam. Osteneala o suport, dar de plat este
oagubit.
7. Iar pentru curirea minii de gânduri i coborârea ei în inim în
<*mea rugciunii, aa înva Cuviosul Vasile:
- Dac simurile din afar nu pot opri mintea de la gânduri, trebuie ca
mintea s fug din simuri, în vremea rugciunii, în cmara inimii i s stea
acolo surd i mut la toate gândurile. Cci, precum sabia cea cu dou tiuri,
ori în ce parte o vei întoarce, taie cu ascuiul ei cele ce se nimeresc în
preajma ei, tot aa lucreaz i rugciunea lui Iisus, ca o sabie, uneori fiind
întoars spre gândurile cele rele i spre patimi, iar alteori spre pcat, spre
aducerea aminte de moarte i de muncile cele venice.
8. Artând valoarea atât de mare a rugciunii din inim, fa de cea citit
i cântat, spunea stareul Vasile i aceasta:
- De va voi cineva, fr aceast rugciune din inim, numai cu
rugciunea rostit i
i cu simurile i împotrivirea
cântat cea din afar s
surpe atacurile vrjmailor i s se împotriveasc oricrei patimi sau gând
viclean, acela va fi biruit degrab i de multe ori de vicleanul diavol, facându-1
s se aplece spre slava deart i spre neatenie, socotindu-se pstor i
învtor al oilor celor cuvânttoare.
9. Iar despre importana rugciunii i a cântrilor din biseric i cum
trebuie s fie fcute ele, aa înva Cuviosul Vasile pe ucenicii si:
- S
nu socoteti, binecredinciosule cititor, c, luându-ne pe noi Sfinii
Prini, de la multa cântare din afar i poruncindu-ne s ne deprindem cu
lucrarea, adic cu rugciunea minii, nesocotesc psalmii i canoanele. nu S
fie aceasta. Cci acestea sunt date de Duhul Sfânt Bisericii lui Hristos, întru
care se svârete toat lucrarea de sfinire prin hirotonie i toat taina

iconomiei lui Dumnezeu-Cuvântul, pân la a doua venire a Lui, în care se
cuprinde i învierea noastr. C
nu este ceva omenesc în rânduiala
bisericeasc, ci toate sunt ale darului lui Dumnezeu, neprimind nici un adaos
de la vrednicia noastr i nici o împuinare pentru pcatele noastre.
10. Cugetând Ia cuvintele Sfântului Apostol Pavel: Voiesc a zice cinci
cuvinte cu mintea mea, decât zeci de mii cu limba (I Cor. 14, 10), Cuviosul
stare Vasile înva
pe ucenici c mai mare folos avem rostind la rugciune
câteva cuvinte cu atenia minii i simirea inimii, decât mii de cuvinte numai
cu limba, fr atenie i simire. Astfel, marele dascl al rugciunii înva,
zicând:
- Se cade mai întâi a ne deprinde mintea i inima cu cinci cuvinte de
acest fel, zicând din adâncul inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluiete-m" Dup ce ne vom curai mintea cu aceast
.
rugciune, se cuvine a ne urca la cântarea înelegtoare, adic la cântarea i

rugciunea din biseric, deoarece oricare începtor, i înc ptima, poate
svâri cu înelegere aceast rugciune întru pzirea inimii. Iar cântarea
bisericeasc nicidecum nu o poate face, pân nu-i va curai mai întâi mintea
cu aceast rugciune. Sfântul Simeon, arhiepiscopul Salonicului, având acelai
duh i dar, poruncete arhiereilor, preoilor, clugrilor i tuturor mirenilor,
sftuindu-i zic i s s
uneasc cu rsuflarea în toat vremea i în tot ceasul
aceast sfinit rugciune. El zice împreun cu Apostolul Pavel: „Nu este alt
arm mai tare nici în cer, nici pe pmânt, ca numele lui Iisus Hristos".
11. Zicea iari:
- Cel c% vieuiete drept i fr prihan, ferindu-se de plcerea sa i de
înlarea minii, de s-ar ridica toate taberele diavoleti asupra lui i mii de
ispite, rmâne nevtmat, spun Prinii. Dar cel ce umbl dup rânduiala
va
propriei dup sfatul su, adic în neascultare i în voile sale, acela cade în
înelciune. Cci sunt dou pricini ale înelciunii, adic ale cderii din
rugciunea cea curat a inimii: lucrarea faptelor bune dup voie proprie, adic
fr ascultare i sfatuire, i a doua este înlarea minii, adic mândria

cugetului, care este împotriva smeritei cugetri.
12. Cuviosul Vasile, într-un glas cu toi Sfinii Prini, spune c din trei
pricini unii din clugri i din cretini prsesc lucrarea cea sfinit a
rugciunii inimii. Unii din ei „las aceast lucrare numai sfinilor brbai tar
patim, socotind c
numai acelora li se potrivete, nu i celor ptimai". A
doua pricin a prsirii rugciunii inimii este „împuinarea aproape total a
învtorilor la acest fel de vieuire"; iar a treia pricin este „înelciunea care
se ivete în aceast lucrare", adic ispita mândriei i a voii proprii. Or, pentru
împuinarea patimilor la clugrii începtori, este nevoie de atenia minii i
paza inimii, adic de rugciunea minii. Iar dac lipsesc dasclii rugciunii,
„avem scrierile sfinilor ca învtor". Cât pentru piedicile de care se tem
unii, ei se fac siei piedic, „cci nu trebuie sa te fereti s
mergi în pdure
din teama de lup. Pentru c
numai de Dumnezeu trebuie s te temi, s fugi din
fric sau s te lepezi de El".
13. Cât pentru importana postului la deprinderea rugciunii inimii,
stareul Vasile de la Poiana Mrului aduce în mijloc cuvântul Sfântului Vasile
cel Mare, care zice: „Infrânarea se rânduiete potrivit puterii trupeti a
fiecruia" Apoi adaug:
.
- Cu adevrat i de aceasta se cuvine s se in seama, ca nu cumva,

zdrobind cu înfrânarea cea peste msur puterea trupeasc, se fac trupul s
sleit i neputincios spre sporirea duhovniceasc. Pentru c, de ar fi fost bine
s slbim cu trupurile i s zcem abia vii, negreit, aa ne-ar fi fcut Domnul
de la început. Dar de vreme ce ne-a fcut aa cum ne-a fcut, greesc cei ce
nu pzesc precum este ceea ce a fost fcut. Pentru aceea zice Sfântul Maxim:
„D trupului cele dup putere i întoarce toat nevoina ta spre lucrarea
minii". Iar Sfântul Diadoh zice: „Postul are laud în sine, dar nu la
Dumnezeu". Deci, nu se cade nevoitorilor binecredincioi a se trufi pentru el,
ci s vad inta cugetrii noastre în credina în Dumnezeu.
14. Cuviosul Vasile de la Poiana Mrului spunea ucenicilor c viaa

monahal are trei ci: viaa de obte, vieuirea în doi sau trei, numit i cale
de mijloc sau împrteasc, având comun, iar a treia este pustnicia,
toate în
cea mai înalt, pe care o duc numai cei sfini i desvârii, dup ce mai întâi
au parcurs primele dou ci. Dar unii monahi, zicea el, îi aleg i o alt cale,
în afara de orice ascultare i binecuvântare. Acetia îi fac chilia unde vor i
triesc singuri, îngrijindu-se mai mult de cele ale trupului.
- Schimnicia înainte de vreme, zice Cuviosul Vasile, este pricin de
mândrie i iubire de sine; pe când trirea împreun cu alii îi descoper
slbiciunile, te apr de ispite i te poate curai zilnic, prin harul lui Hristos,
lucrând din dragoste pentru Domnul.
15. Iar pentru citirea Sfintei Scripturi, înva cuviosul:
- Ia aminte la citirea Scripturilor i, de nu vei om, fi om, te vei face c
citirea Scripturilor este tmduire cu mult meteug i mântuitoare. Ins, mare
întrire este a nu grei înelegerea citirii Scripturilor i mare surpare i
prpastie adânc este neînelegerea Scripturilor. De aceea trebuie s
cunoatem i scrierile Sfinilor Prini i ale altor nevoitori care ne ajut pe
calea mântuirii.
SCRISOARE
CTRE PREACUVIOSUL I DUHOVNICESCUL MEU FIU
ÎNTRU HRISTOS, IEROSCHIMONAHUL KIR ALEXIE 22
„Ateptând cu mare dor întoarcerea ta, ca iari s ne vedem cu bucurie

fa ctre fa, îi trimit ie, prea iubitul meu fiu i prieten, îmbriarea mea
clduroas i îi amintesc de înelegerea i legmântul nostru de a vieui în
pacea Domnului: De vei ierta oamenilor greelile lor i Tatl vostru cel
ceresc v
va ierta greelile voastre, iar de nu vei ierta oamenilor greelile
lor, nici Tatl vostru nu v
va ierta greelile voastre i Cele ce voii sv
fac vou oamenii, facei i voi lor asemenea. (Matei 6, 14-15; Luca 6, 31).
Eu, o, prietene, fiind om neputincios, când greesc fa de cineva, voiesc
ca acela s m ierte. De asemenea, m silesc, chiar dac inima mea se
împotrivete, iert s greelile lui fa de mine. Pân când
i eu fratelui meu
îns? Nu de apte ori, zice Domnul, ci de aptezeci de ori câte apte, dac ne
va grei i-i va prea ru, s-i iertm lui. Aceasta este pravila i dreptarul
nostru, pe care dac le-am pzi, nimeni nu ne-ar strica dragostea dintre noi i
împreun-vieuirea noastr.
Dar adesea, înclinarea noastr de a ne acoperi greelile i a ne
dezvinovi - pe care cineva a numit-o unealt a diavolului - nu ne las ne s
lum asupr-ne vinovia, cum ne este porunca, ci ne îndeamn o punem în s
sarcina fratelui nostru, iar pe noi s
ne socotim nevinovai, ceea ce vdit este
o minciun. Fratele este vinovat c
m-a suprat, iar eu am pctuit nu am c
rbdat. Amândoi am greit în faa poruncilor lui Hristos i totui aruncm vina
unul asupra celuilalt, ca i Adam asupra Evei i Eva asupra arpelui. i astfel
22
Aceast scrisoare s-a tradus de Antim, Arhiepiscopul Tomisului i Dunrii de Jos, din mss.
slavone nr. 397 i 577 - Biblioteca Academiei Române -, i s-a publicat în îndrumtorul bisericesc
nr. 2 al acestei eparhii, pe anul 1986, p. 44-46.
ne pierdem sufletele i ne osândim ca i aceia, numai pentru c

umblm a ne
dezvinovi, i nu pentru pcat, cci nu este în lumea aceasta om fr pcat,
chiar de ar fi sfânt i de ar vieui numai o zi pe pmânt. Deci este lucru
lmurit cnu numai pentru pcate vom fi osândii, toi cei care ne împotrivim
v
poruncilor lui Hristos, ci i pentru aceea ca vrem s
ne ascundem vinovia.
S zic c m lovete cineva peste obraz, iar eu, nevoind s sufr una ca
aceasta, arunc toat rspunderea asupra lui, care neîndoielnic are partea lui de
vin, i-1 înfiez ca pe un defimtor al poruncilor lui Hristos, iar pe mine
însumi nu m învinuiesc de nerbdare. Se înelege c
atât cel care m-a lovit
trebuie s fie judecat, cât i eu, care n-am avut destul rbdare, trebuie s m
pociesc i s iau asupra-mi vina de a fi clcat porunca rbdrii. De aceea i
Bogoslovul spunea: „Dac zicem c
pcat nu avem, ne amgim pe noi înine
i adevrul nu este întru noi". Iar dac vrem, o, prietene, ca adevrul s se
slluiasc întru noi, atunci s fugim de apuctura de a ne dezvinovi i s
ne însuim greelile, i atunci adevrul se va arta pe fa, de la sine sau prin
uile pocinei. Descoperirea de la sine a adevrului st în voia Domnului, iar
aflarea lui pe calea pocinei atârn de slabele noastre puteri omeneti.
Din acestea, dar, se poate vedea c
lupta noastr nu este împotriva
trupului i a sângelui, ci asupra duhurilor întunericului, a începtoriilor i a
stpâniilor de sub cer! (Efeseni 6, 12).
Vin dar la noi, vino grabnic, prietene, precum ni te-ai fgduit, ca nes
fii împreun-nevoitor i împreun-lupttor împotriva duhurilor rutii de sub
cer, cu care nu se poate duce lupta, chiar de s-ar coborî raiul pe pmânt, decât
în chipul acesta. Bunoar s
ne suim amândoi într-o luntre i s
pornim cu
ea, ca i cum am avea o trebuin oarecare, în sus pe apa Niprului pân la
Kiev. Cât vreme vom împinge cu lopeile, luntrea noastr va înainta în susul
apei, iar dac încetm vâslitul, atunci fr s
ne mai ostenim noi, apa de la
sine ne va duce la vale pân la Oceacov sau pân la Kinburn. Aceasta o spun
ca s înelegi ctoate suiurile duhovniceti se câtig cu anevoie i cu
sudoare mult. Cât vreme omul se ne voiete i vegheaz, el urc, ca i
luntrea în susul apei. Iar când vrea sa se mai odihneasc i înceteaz truda, el
îndat coboar la vale, ca i luntrea mânat de apele Niprului pân în
Crimeea, cci, slbindu-ne puterile, patimile i ispitele lucreaz atunci în voie.
Aceasta este calea cea îngust, care duce la mântuire, i calea cea larg,
care duce la pierzanie, cum zice Domnul. Gel ce rabd necazul i suprarea,
svârete în sufletul su mare nevoin i trud, ca i cel care vâslete luntrea
împotriva cursului apei. Pe când omul care se mânie i ine minte rul i mai
ales dac i caut s
se dezvinoveasc, acela îi slbete i îi seac puterile
sufleteti, încât ispitele ptrund în sufletul lui fr
nici o greutate i-i duc
mintea spre tot felul de plceri i patimi, precum i apa duce luntrea spre
Oceacov i
Crimeea. Aa
se întâmpl cu oricine se las cuprins de poftele i
desftrile trupeti i de patimi. De aceea zice apostolul trupul se lupt c
asupra duhului, iar duhul asupra trupului. Cu alte cuvinte, dac trupul nostru
las vâslele i vrea s
adoarm în luntre, atunci apa de la sine îl duce,
împreun cu luntrea, la vale spre inutul ttarilor, pe când duhul sau cugetul
curat îndeamn i silete trupul vâsleasc i s s
împing din rsputeri luntrea
la deal împotriva apei, pân la Kiev.
Urmând aceast pild, vino la noi, o, prietene i prea iubite fiule, i te
urc cu noi în luntre sau mai bine zis în corabia noastr i, luând în mâini
lopeile, vâslete împreun cu noi, ca s mânm corabia în susul apei i s nu
o scpm la vale, spre lucrarea poftelor i a patimilor. Iar dac din pricina
slbiciunii noastre nu vom putea neîntrerupt, zi i noapte, s înaintm cu
corabia, atunci mcar s nu o lsm dus de ap la vale i s o inem pe loc cu
ajutorul ancorei, adic cu împotrivirea noastr fa de lucrarea patimilor. în
acest chip odihnindu-ne puin, iari vom lua lopeile i vom mâna corabia la
deal, adic luptând împotriva poftelor i înclinrilor noastre rele.
ine-te dar, o, prietene, de fgduina dat la plecarea ta, de nu vei c
putea afla, la vreun schit sau pe lâng printele Paisie, viaa pe care o doreti,
apoi - cu cuvintele tale ai spus: „atunci îmi voi smeri gândurile mele i m
voi întoarce înapoi".
Scumpul meu fiu duhovnicesc, ieroschimonah Kir Alexie! Pân când vei
fi purtat de gândurile tale, ca un al doilea Moise, legnat de valurile apelor, în
coul su de trestie? Pornete-te la drum i drumul te va aduce la braele
maicii tale, care te-a nscut duhovnicete, precum i pe acel prunc 1-a adus
fiica faraonului, maicii sale ca s-1 creasc.
Fii sntos în Domnul i te roag pentru mine pctosul".
VASILE, stareul de la Poiana Mrului, 1766.
CUVIOSUL RAFAIL CALIGRAFUL

Mnstirea Horezu
(secolul XVIII) 23
Monahul numrat printre

Rafail Caligraful este mai vestii scriitori de cei
opere patristice din ara Româneasc, al secolului
XVIII. Era fiul preotului
Dumitru din satul Stnceti-Prahova, numit din botez Radu. Deprinzând din
G. trempel, Copiti de manuscrise româneti, Bucureti, 1959, p. 196-201

copilrie frica de Dumnezeu i lucrarea faptelor bune i rmânând orfan de

prini, a fost cluzit de Hristos în obtea Mnstirii Horezu, la vârsta de
numai 10 ani. i era iubit de egumen i de toi prinii pentru curia i
sfinenia vieii sale. Cci era strin, asculttor i cel mai mic din fraii
mnstirii.
Egumenul Dionisie 1-a încredinat celor mai buni dascli din obte, de la
care a învat, în puin vreme, limbile greac i slavon precum i frumoasa
scriere. La vârsta de 14 ani, tânrul osta al lui Hristos copia deja cu mult
îndemânare cri de învtur duhovniceasc, pe paginile crora aduga de
obicei aceast însemnare: „S-au scris de mult pctosul robul lui Dumnezeu
Radul Copilul, sîn(fiul) rposatului robul lui Dumnezeu popa Dumitru ot (de
ia) Stnceti sud Proa(h)uva, în sfânta Mnstire Hurezi...".
în anul 1754, la 2 aprilie, în sâmbta Patilor, precum singur scrie,
Radu „copilul" s-a clugrit cu numele de „Rafail monahul", rmânând toat
viaa simplu clugr în obtea Mnstirii Horezu, având o singur ascultare:
cântarea la stran i copierea de scrieri ale Sfinilor Prini. Timp de peste
30 de ani, Cuviosul monah Rafail a copiat zeci de cri patristice i de slujb
pentru mnstiri i biserici. Dintre acestea se mai pstreaz astzi 15
manuscrise.
Acest monah mult osteneal a trit un an de zile i în obtea
iubitor de
Cuviosului Paisie, Mnstirea Dragomirna, dup cum singur scrie. Apoi,
la
revenind la metanie i continuându-i sfânta ascultare înc 20 de ani, s-a mutat

la ceretile lcauri spre sfâritul secolului XVIII, adugându-se în ceata
cuvioilor prini.
SFÂNTUL SOFRONIE MRTURISITORUL

Mnstirea Cioara- Sebe
(secolul XVIII) 24
Sfântul Sofronie era de loc din satul Cioara-Sebe, judeul Alba. Fiind de
mic foarte iubitor de Dumnezeu, a primit schima monahal la una din
sihstriile rii Româneti, ajungând vestit sihastru i împlinitor al
Evangheliei lui Hristos.
în anul 1756, întorcându-se în satul natal, a întemeiat o mic sihstrie în
pdurile din împrejurimi, cunoscut cu numele de „Schitul Cioara", adunând
acolo i câiva ucenici. Apoi, vzând asuprirea i nedreptatea la care erau
24
Pr. prof. T. Bodogae, Cuviosul Sofronie de la Cioara, în Sfini români ..., op. cit., p. 458
supui românii ardeleni ortodoci i arzând de râvn pentru Hristos, a umblat
îndemnând pe credincioi
ani de zile prin satele din Ardeal, pzeasc cu s
sfinenie credin ortodox. Pentru aceasta, la porunca craiului Ardealului, a
fost aruncat în temni i btut cumplit pentru râvna i îndrzneala lui.
Fiind scos din închisoare, a început iari a mrturisi dreapta credin în
satele din Munii Apuseni. Apoi a fost din nou întemniat i chinuit pentru
Hristos. Dar, cu rugciunile credincioilor fiind eliberat, la 14 februarie,
1761, a adunat un „mare sobor" în oraul Alba lulia, cerând egalitate în
drepturi poporului român i episcop ortodox pentru credincioii din Ardeal.
în acelai an, vzându-i dorina împlinit, s-a retras la Mnstirea Curtea
de Arge, unde, mai trind puin, s-a svârit cu pace, dându-i sufletul în
mâinile lui Hristos. Biserica Ortodox Român 1-a canonizat în anul 1955,
numrându-1 în ceata sfinilor mrturisitori i se face pomenirea lui la 21
octombrie.
Sfinte Preacuvioase Printe Sofronie, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
MITROPOLITUL IACOB PUTNEANUL

(1719-1778) 25
a. Viaa
Venerabilul mitropolit Iacob Putneanul a fost cel mai distins ierarn i
pstor sufletesc al Moldovei din secolul XVIII. S-a nscut la Rdui în anul
1719, din prini binecredincioi care i-au dat o cretere aleas. în anul 1731 a
intrat în nevoina monahal la Mnstirea Putna, unde îi tunde perii capului i
înva carte. în anul 1736 este hirotonit ieromonah, iar în anul 1744 ajunge
egumen al Putnei.
1745-1750 este episcop de Rdui, iar între anii 1750-1760

între anii
pstorete Biserica Moldovei. Apoi, retrgându-se din scaun la Mnstirea
Putna, mai triete 18 ani i moare în primvara anului 1778.

1.Acest ierarh iubitor de Dumnezeu a fost ales din copilrie slujeasc s
Biserica lui Hristos. La vârsta de numai 12 ani a primit tunderea monahal în
2S
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I colectiv, Bucureti, p. 263-265; Teoctist,
Mitropolitul Moldovei i Sucevei, Mitropolitul Iacob Putneanul, Mnstirea Neam, 1978
Mnstirea Putna i a deprins repede osteneala faptelor bune de la arhiman-

dritul Antonie, printele su sufletesc, încât toi se foloseau de înelepciunea i
blândeea lui.
2. Cunotina crii i adâncul Sfintelor Scripturi le-a învat tânrul

Iacob în coala duhovniceasc a Mnstirii Putna. Aici a deprins mai întâi
limbile greac i slavon, apoi tâlcuirea Vechiului i Noului Testament,
dogmele i canoanele Bisericii Ortodoxe, muzica psaltic, tipicul i
învaturile cele mai alese ale Sfinilor Prini. în puin vreme a svârit bine
coala mnstirii, încât pe toi îi întrecea.
3. Ajungând preot, duhovnic i egumen în obtea Mnstirii Putna, bunul

pstor de suflete a crescut muli fii duhovniceti, atât mireni, cât i clugri.
Cci era blând i adânc în cuvânt, încât se fcuse vestit în nordul Moldovei i
muli îl aveau de printe sufletesc.
4. Egumenul Iacob a mrit numrul prinilor din obte, a dezvoltat mult
coala Mnstirii Putna, aducând elevi idascli din cei mai buni, a format
alei duhovnici i preoi de mir, caligrafi i dascli de greac i slavon, a
tradus cri de cult pe limba i înelesul poporului i a înnoit rânduiala
mnstirii. în timpul su, obtea i coala duhovniceasc de la Putna erau
vestite pân dincolo de hotarele Moldovei. Aici veneau învee carte clugri s
i tineri, nu numai din partea locului, ci i din Maramure, din prile
Nasaudului, din Galiia i chiar din Grecia.
5. Pentru o nevoin ca aceasta, arhimandritul Iacob s-a învrednicit de
cinstea arhieriei, ajungând episcop de Rdui i pstor iscusit al turmei lui
Hristos. în puinii ani cât a fost episcop a pus rânduiala duhovniceasc în toate
mnstirile din eparhia sa, a ales egumeni cuvioi i a întrit colile bisericeti
din lavre, iar pe preoii de mir îi trimitea s
învee mai întâi carte în mnstiri
i apoi îi hirotonea.
6. Ca mitropolit i printe al Moldovei, mitropolitul Iacob s-a dovedit de
Ia brbat înelept, pstor foarte milostiv i iubitor de turm, slujitor
început
plin de râvn, dascl învat, ierarh adevrat, druit cu mult curaj, gata s-i
dea i viaa pentru mântuirea i alinarea poporului su. Pe drept cuvânt se
poate spune c
de mult vreme nu mai avusese ara Moldovei un asemenea
pstor.
7. Cel dintâi lucru pe care fcut mitropolitul Iacob a fost tiprirea în
1-a
limba româneasc a crilor de cult, de învtur duhovniceasc i de
luminare a copiilor netiutori de carte. Timp de 10, ani cât a pstorit Biserica
Moldovei, a tradus i tiprit în tipografia de la Iai peste 15 cri de cult i de
Învtur în limba român.
8. Având „mare iubire de cultur teologhiceasc" , pe lâng tiprirea de
cri coala
în limba neamului, mitropolitul Iacob Putneanul a dezvoltat mult
duhovniceasc de la Mnstirea Putna, rânduind dascli din monahii cei mai
luminai. în aceast coal - adevrat academie teologic - a rânduit pstorul
cel bun al Moldovei s
învee carte toi tinerii candidai la preoie. Cci
hirotonea numai pe cei ce aveau atestat de coal de la egumenii mnstirilor
i care duceau o via cu totul moral.
9. Pentru credincioii de ia sate, mitropolitul Iacob a tiprit alese cri de
rugciuni i de învtur cretin, care se împreau gratuit de ctre preoi i
egumeni. Iar pentru copiii iubitori de carte, marele pstor a tiprit cel dintâi
„Bucvar" (abecedar) ce cuprindea rugciunile, poruncile i tainele Bisericii,
întemeind coli în chiliile bisericilor de la sate i orae. De asemenea, a
rânduit dascli i preoi alei care învau pe copii scrisul, cititul, cunotinele
religioase i îndemnau pe credincioi s-i dea copiii la coal.
10. Ca un adevrat pstor al turmei lui Hristos, venerabilul mitropolit s-a
îngrijit, atât pentru mântuirea i luminarea poporului, cât i pentru alinarea
suferinelor pmânteti. Astfel, a înmulit numrul bolnielor prin mnstiri i
orae i a întemeiat cel dintâi spital public în chiliile Mnstirii Sfântului
Spiridon din Iai. A aprat, de asemenea, pe rani în faa domnului de drile
grele care li se impuneau, fiind întotdeauna gata se jertfeasc „pentru s
dragostea lui Hristos, pentru binele Bisericii, pentru folosul cretinilor i
pentru cinstea lor".
11. Pe prini îi îndemna s-i creasc copiii în frica de Dumnezeu,
zicând:
- Cade-se vou, dreptmritorilor cretini i cei ce avei nume printesc
peste copiii cei mici, s avei purtare de grija pentru învtura copiilor votri,
ca s nu se lipseasc de hrana cea sufleteasc prin povuirea cea bun, care
suntei datori s-i învai pe dânii 26 .
12. Zicea iari:

- învtura (crii) este asemenea cu florile cele mirositoare, care cu
mirosul învturii tmduiesc toate rnile cele trupeti, iar cel neînvat este
asemenea copacului celui uscat. i precum soarele înclzete i crete toate
cele ceodrslete pmântul, (tot) aa i învtura (crii) d pricepere omului

spre toat cunotina.
13. Spunea, iari, mitropolitul Iacob:
Prefa la Bucvar, Iai, 1755, fila 1 v.

- Vedei, prinilor, care v lsai copiii votri nepedepsii (la carte), cât
stricciune i pagub pricinuiete feciorilor votri lipsa învturii. Pentru
aceasta v s v
deteptai inimile voastre la buntile cele
îndemn ca
sufleteti, care curg din sfânta dai copiii la învtur ca
învtur, i sv
nite desvârii prini i purttori de grij pentru cele de folos feciorilor
votri. Urmând poruncii i învturii noastre, vei avea ndejde a bucura i v
a v veseli de fiii votri ca de nite înelepii de Dumnezeu i ei vor v
pomeni pe voi 27 .
14. Iar pe cuvioii prini din Mnstirea Putna îi sftuia, zicând:

- Cu cea printeasc umilin v
îndemnm ca s lucrai cu toat silina i
neîncetat grij cele ce vi s-au dat vou - talantul cel bisericesc. Adic s
adpai cu cele preadulci i adptoare ape ale vredniciei preoeti turma cea
cuvânttoare. i acestea sunt neîncetata rugciune pentru mântuirea i iertarea
sufletelor celor cuvânttoare, care se svârete prin pomenirea la cea fr de
sânge aductoare jertf.
15. Apoi aduga i aceasta:
- Rogu-v cu umilin pe voi, pe toi, ca s nu v lenevii pentru
mântuirea voastr i a tuturor sufletelor, ci s lucrai fr de lene i cu toat
osârdia la via cea de tain, ca s câtigai dimpreun cu dânii cununa i slava
celor fericii. Lsai, fraii mei cei iubii, deertciunile lumeti i robii inima
voastr la buntile cele nespuse ale împriei cereti, smerii-v întru
Domnul, pentru ca sv
slveasc în veci. Pomenii pe cei rposai prini i
frai ai notri în toat vremea, ca sv
pomeneasc i pe voi Domnul, la
venirea cea de a doua. Mic este osteneala, dar odihna este nesfârit. Puin
este truda, dar câtigul este nenumrat. Puin este tânguirea pe pmânt, iar
28
veselia nesfârit .
16. Alt data înva, zicând:

- Dumnezeu ne-a zidit pe noi ca s ne bucurm de Dânsul. Iar care nu va
socoti c este fcut pentru Dumnezeu, îi pierde fericirea sa i pgubete pe
se
sine, ca cel ce-i închide ochii si s nu vad lumina i se împiedic i pierde
calea i îi câtig lui pierzare.
17. Zicea, iari, pstorul cel bun:

- Nu te bucura de nimic întru acest veac al plângerii i trector, de vreme
ce toate sunt întru dânsul nestttoare i farnice, toate sunt întru dânsul
mincinoase i schimbtoare. Ci, de voieti a te mângâia, numai întru Domnul
27
Din „Adunarea de multe învturi", Iai, 1755, a mitropolitului Iacob Putneanul, cap. 60:
.Pentru ca s-i dea fietecare om feciorii lui la carte".
28
Din Pomelnicul Mnstirii Putna, inv. nr. 9
temângâie; de voieti a te bucura, numai întru Domnul te bucur; ca bucuria
trupeasc degrab piere, iar bucuria Domnului rmâne în veci.
aduga i aceasta:
18. Apoi
- Bucur- te întru Domnul i (îi) d
Lui mulumit, c toate pentru tine
le-au aezat drepte i milostive i neîncetat poart grij pentru sufletul tu. Te
folosete, te apr, te acoper i întrete sufletul tu, dându-i trie, sntate
i via; te înelepete i te lumineaz spre tot lucrul bun. Toate le lucreaz
pentru tine drepte i milostive.
19. Dup zece ani de duhovniceasc pstorie a Bisericii Moldovei, marele

ierarh, fiind silit de domnul rii s aprobe mrirea drilor pentru popor i
nevoind, s-a retras din scaun, zicând:
Iat - c
m-am lepdat i de mitropolie i de cinste i de toate ale acestei
lumi,numai focul jurmântului s
nu-1 iau în cap i în suflet i socotii c
suntem musafiri ai acestei lumi i în cealalt lume avem a tri i a rspunde de
toate faptele noastre.
Retrgându-se la Mnstirea Putna, a mai trit înc 18 ani în

20.
smerenie i în aleas nevoin. în acest timp a fcut multe danii i înnoiri la
mnstire, a dezvoltat mult coala duhovniceasc i a crescut numeroi
ucenici. Apoi, clugrindu-i prinii, cu câteva zile înainte de obtescul
sfârit, a îmbrcat marea schima, cu numele de Eftimie, i astfel i-a dat
sufletul cu pace în braele Mântuitorului Hristos.
CUVIOSUL VARTOLOMEU MAZAREANUL

Mnstirea Putna
(1710-1780)
Cuviosul arhimandrit Vartolomeu Mzreanul „a fost o mare persona-

litateduhovniceasc a monahismului românesc" i cel mai prolific scriitor
bisericesc din secolulXVIII 29 .
Se trgea din oraul Câmpulung-Moldovenesc, nscut într-o familie care

a odrslit alese figuri de preoi i clugri. Astfel, moul su, anume
Ioanichie, a fost clugr la Mnstirea Putna; tatl su, la îndemnul fiului,
ajunge tot aici ieromonah cu numele de Ghenadie; sora sa, Elena, îmbrac i
29
Prof. I.D. Ludat, despre Vartolomeu Mzreanul, în rev. „M.M.", XLII (1966), nr. 7-
8, p. 543-549; Pr. Dimitrie Nan, Arhim. Vartolomeu Mzreanul, Bucureti, 1911; Idem,
Mnstirea i comuna Putna, Bucureti 1905; Arhiva i Pomelnicul ctitoricesc al Mnstirii Putna
I
ea schima monahal, iar fraii si, Teodor i Nicolae, urmeaz coala de la

Puma i devin preoi de parohie.
Tânrul Vasile a fost chemat de Hristos din copilrie la nevoina
duhovniceasc, în obtea Mnstirii Putna. Cunotea din familie limba slavon
i iubea mult linitea, biserica i citirea crilor sfinte. Aici devine ucenic i
învcel al ieromonahului Antonie, un vestit dascl i povuitor de suflete.
Acesta îl înva buna nevoina duhovniceasc, smerenia, rbdarea, rugciunea
i ascultarea, care formeaz temelia mântuirii. Iar adâncul teologiei i
învtura Sfinilor Prini le deprinde coala „cea mic", care exista în
în
mnstire. Ieromonahul Antonie na de clugrie monahului
i-a fost
Yartolomeu, tunzându-1 de tânr în schima monahal. Apoi, fiind hirotonit
preot, în puin timp a devenit un ales povuitor de suflete i dascl
preaînvat în coala de la Putna. între anii 1740-1757, el a fost sufletul
acestei coli, pregtind sute de tineri, atât pentru clugrie, cât i pentru
preoie la sate.
în anul 1750, Protosinghelul Vartolomeu ajunge egumen, arhimandrit i

printe duhovnicesc Mnstirii Putna, pe care o povuiete cu mult
al
pricepere pân în anul 1763. Acum, viaa duhovniceasc din Putna capt un
nou avânt. El mrete numrul clugrilor i al duhovnicilor, rânduind bine
slujbele bisericii, scrie i traduce numeroase cri bisericeti, îmbogete
biblioteca cu manuscrise de valoare, împodobete
voievodal cu
biserica
catapeteasm i icoane noi i d
o nou amploare Sihstriei de pe valea Putnei.
Astfel, sub egumenia sa, Mnstirea Putna deteapt multe suflete pe calea
mântuirii i creeaz o atmosfer de înnoire duhovniceasc în Moldova de Nord.
în anul 1757 face un scurt pelerinaj la mnstirile din Rusia i devine
membru onorific al Academiei Teologice din Kiev. între anii 1774-1776
cerceteaz colile mnstireti de la Moldovia, Vorone, Humor, Neam i
Mitropolia din Iai. Apoi, întors din nou la Mnstirea Putna, întemeiaz, pe
îâng vechea coal zis „cea mic", aa-numita „coala cea mare", un fel de
academie teologic româneasc, rar egal la acea vreme în Moldova. Aici
învau numeroi tineri, atât dogmele credinei ortodoxe, cât i nevoina vieii
monahale, psaltichia, retorica i o limb strin. în acest timp, arhimandritul
Vartolomeu este numit „îndrepttor al coalelor domneti, episcopeti i
mnstireti" din Moldova. Adic un fel de printe duhovnicesc i
supraveghetor al învmântului bisericesc i mnstiresc, cci era unul din cei
mai învai clugri ai timpului su i un cuvios povuitor de suflete. Nu
puini duhovnici, egumeni, ierarhi i dregtori de ar îl aveau de sfetnic i
duhovnic.
Arhimandritul Vartolomeu Mzreanul a fost i un neîntrecut scriitor i
traductor de cri patristice i bisericeti. Dintre traduceri se amintesc: Scara
Sfântului Ioan Scrarul, tradus în anul 1766 la cererea ieromonahului
Varlaam de la Mnstirea Bisericani; învtura dulce sau Livada înflorit, la
Mnstirea Solea, în anul 1770; învturile Cuvioilor Dorotei i Efrem irul;
numeroase viei de sfini, dup Sfântul Dimitrie al Rostovului; Apoftegmata,
adic scurte cuvinte retorice i morale (1755) i altele. Iar dintre crile
compuse de el, amintim: Letopiseul de la zidirea lumii (un fel de Hronograf),
Letopiseul Moldovei (1769), Condica sfintei Mnstiri Voroneul (1775),
Condica sfintei Mnstiri Humor (1776), Condica Mnstirii Sfântul Ilie de
lâng Suceava, Condica Mnstirii Precista din Roman, Uricul lui tefan cel
Mare din 16 martie, 1490 etc.
Aa s-a nevoit i s-a jertfit pentru folosul i mântuirea multora Cuviosul
i neobositul arhimandrit Vartolomeu de la Putna. Apoi, mai trind puin, a
adormit cu ndejdea învierii în anul 1780 i a fost înmormântat la mnstirea
de metanie.
CUVIOSUL SILA IEROSCHIMONAHUL

Egumen al Schitului Sihstria Putnei
(fl781)
Ieroschimonahul Sila a fost cel mai renumit egumen al Sihstriei Putnei.

Era originar din judeul Botoani. Primii ani de ucenicie i-a fcut la Schitul
Orani din apropiere. Apoi, râvnind o via duhovniceasc mai înalt, în anul
1712, a fost cluzit de Duhul Sfânt s mearg la Schitul Sihstria Putnei.
Dup mai muli ani de ascultare i nevoin, tânrul osta al lui Hristos
primete tunderea clugrie, iar în anul 1728 este hirotonit preot i tuns
în
schimonah. Ca ucenic al egumenului Dosoftei, schimonahul Sila se ostenea
mult, atât cu slujba bisericii i cu împlinirea rânduielii sihstreti, cât i cu
aprovizionarea schitului cu hran i cele de nevoie. Timp de 30 de ani, acest
neobosit sihastru a fost iconom al Sihstriei Putnei, împlinind cu frica de
Dumnezeu aceast ascultare. C
neavând schitul nici un fel de avere, se
întreinea numai din mila credincioilor. ranii de la câmp trimiteau
alimente, îmbrcminte, vin, cear i untdelemn pentru biseric, prin mâinile
Cuviosului Sila, iar smeriii sihastri din munte se rugau pentru ei i pentru
ar, ziua i noaptea.
Rposând egumenul Dosoftei în anul 1753, Cuviosul Sila a fost ales

printe duhovnicesc al Sihstriei Putnei. El a înnoit în întregime acest schit,
zidind din piatr o biseric nou, în locul bisericuei de lemn, chilii, trapez,
pivnie, cimea de ap, livad de meri i zid de jur-împrejur. De asemenea, a
împodobit biserica cu catapeteasm, cu icoane i cu toate „podoabele i
trebuinele ce i se cuvin casei lui Dumnezeu". în anul 1758, noua biseric cu
hramul „Buna- Vestire" a fost sfinit de mitropolitul Moldovei, Iacob Putneanul.
Egumenul Sila a înnoit viaa duhovniceasc în Sihstria Putnei, înmulind
numrul smeriilor sihastri i desvârind între toi legtura nemuritoare a
dragostei. Unii dintre ei erau lucrtori ai rugciunii lui Hristos, iar alii,
harnici caligrafi i scriitori de cri. Dintre acetia se amintete ieroschi-

mo nanul Natan, care a scris cu binecuvântarea egumenului „Pomelnicul
ctitorilor sfintei Sihstrii a Putnei" (1768), precum i o lucrare original
intitulat „Clugria" (1770). Un alt sihastru a scris „Scara Sfântului Ioan din
Sinai", la 1 martie, 1770, iar „smeritul între ieromonahi Natanail Dreteanul,
duhovnicul de la Pacani", care se nevoia în aceast sihstrie, a copiat din nou
Pomelnicul Mnstirii Putna, în anul 1756.
Cuviosul Sila era i un vestit duhovnic cutat de muli credincioi de prin
sate, precum i de monahi, sihastri, egumeni i arhierei. Pe toi îi povuia cu
înelepciune pe mântuirii, nici descurajându-i, nici în nepsarea
calea
sufleteasc lsându-i. Unul din ucenicii si, ieromonahul Dosoftei Herescu, a
ajuns în 1747 egumen al Mnstirii Putna, iar între anii 1750-1789 a fost
episcop de Rdui i mitropolit al Bucovinei, cel ce a reuit s aduc din
Polonia la Suceava, în anul 1783, moatele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou.
în anul dup ocuparea Moldovei de Nord de ctre austrieci,
1776,
Sihstria Putnei erasupus la bir i nu mai avea voie s aduc ajutoare din
ar, fiind ameninat cu pustiirea. Atunci btrânul egumen a fcut o plângere
ctre împrat, cerând scutire de dri i aprând vechile drepturi ale schitului.
Pentru toate acestea, ieroschimonahul Sila este considerat un mare ctitor al
30
Sihstriei Putnei .
Dup 70 de ani de nevoin duhovniceasc în Schitul Sihstria Putnei,

Cuviosul Sila a pus egumen în locul su pe ieroschimonahul Natan, iar el i-a
dat sufletul cu pace în mâinile Domnului, în anul 1781.
30
Pr. Dimitrie Nan, Mnstirea si comuna Putna, Bucureti, 1905; Pr. Simion Reli, Din
Bucovina vremurilor grele - Cei din urm sihastri ai Bucovinei, Cernui, 1926; Egumenul Sila,
op. cit.; Arhiva i Pomelnicul schitului Sihstria Putnei
IEROSCHIMONAHUL NATAN
(tl783)
Dup retragerea Cuviosului Sila din egumenia Schitului Sihstria Putnei,

din 10 martie, 1781, ucenicul su, ieroschimonahul Natan, a luat conducerea
acestei sihstrii. Mica obte a Schitului Sihstria Putnei era format din câiva
clugri btrâni, i anume: ieroschimonahul Natan, egumen; duhovnicul
Paisie, schimonahul Avramie, ieromonahul Silvestru i monahii Arsenie i
Teofan.
Ocuparea Bucovinei de ctre Imperiul Austro-Ungar a dus, în puin
vreme, la desfiinarea aproape în întregime a mnstirilor i schiturilor din
partea de nord a Moldovei. Printre acestea se numra i Schitul Sihstria
Putnei. Lipsit de personal i de cele necesare vieii, aceast sihstrie îi tria
la sfâritul secolului al XVIII-lea ultimii ani. De aceea, Cuviosul Natan, care
a urmat laegumenia schitului dup Cuviosul Sila, nu a putut reînnoi mai mult
aceast sihstrie. îns, sfintele slujbe de zi i de noapte se svâreau regulat i
necontenit.
Fiind btrân i bolnav, Cuviosul Natan, dup trei ani de egumenie, i-a
dat sufletul în mâinile Domnului, la 26 decembrie, 1783, i a fost
înmormântat lâng altarul bisericii.
Sfintele moate, descoperite
sale recent, sunt împodobite de bun
mireasm duhovniceasc, iar capul su, în chip minunat, poart o cruce, ca
semn al sfineniei i binecuvântrii.

Schitul Sihstria Voronei
(tl789)
a. Viaa
Acest mare sihastru era împreun nevoitor i sfetnic al stareului Paisie de
la Neam, fiind de o msur i de o vârst cu dânsul. înainte de a intra în
nevoina monahal, a fost guvernator al unei provincii din Rusia, în jurul
anului 1749. La început s-a nevoit în Schitul Poiana Voronei. Apoi,
retrgându-se la linite în codrii din jurul Schitului Sihstria Voronei, a ajuns
sihastru desvârit i s-a odihnit cu pace în vara anului 1789.

1. sihastri moldoveni din Poiana i
Cuviosul Onufrie, auzind de marii
codrii Voronei i
chemat de Hristos, a intrat în obtea acestui schit, unde
fiind
5-a nevoit, dup voia lui Dumnezeu, mai mult de 25 de ani. Iar ne voina lui
era desvârita ascultare, în tcere i neîncetat rugciune. Mâncare primea
dup apusul soarelui, iar noaptea aipea pe scaun pân la dou sau trei ore. i
atât de mult a crescut în viaa duhovniceasc, încât toi se foloseau de trirea
lui i îi cereau s se roage pentru ei.
2. Cea mai aleas fapt bun a Cuviosului Onufrie era neîncetata

rugciune, pe care în puin vreme o deprinsese în chip desvârit. în obtea
schitului din Poiana Voronei nu era în acea vreme un lucrtor al rugciunii lui
Iisus mai iscusit ca smeritul schimonah Onufrie. Dobândise înc i darul
lacrimilor i, cu harul lui Hristos, avea mare bucurie i mângâiere duhovni-
ceasc. Ins despre toate acestea nu vorbea niciodat nimnui.
de darul preoiei, Cuviosul Onufrie era slujitor ales al
3. Invrednicindu-se
celor sfinte i
duhovnic al multor sihastri din pdurile Voronei. era înelept i
in cuvânt, blând i cunotea mai mult decât toi ispitele vrjmaului. Astfel,
numele lui se fcuse cunoscut peste tot i însui stareul Paisie îl cerceta din
:imp în timp, pentru cuvânt de folos.
4. Fiind încredinat prin oarecare semne dumnezeieti, în anul 1764,
Cuviosul Onufrie s-a retras la pustie în codrii seculari ai Sihstriei Voronei.
Acolo, fcându-i chilie din lemn i pmânt, s-a nevoit singur în netiute
osteneli duhovniceti timp de 25 de ani, ajungând fctor de minuni i înainte-
vztor. Apoi, svârind cltoria acestei viei i
cunoscând dinainte ceasul
mutrii sale, i-a dat fericitul su suflet în braele lui Hristos i a fost
înmormântat alturi de chilie, în livad sub un mr.
5. Odat, mergând la vântoare în pdurile Voronei, un boier din sfatul
larii, care avea o fiic bolnav de epilepsie, a ajuns pân la chilia marelui
sihastru Onufrie. Deci, fiindu-imere czute jos pe
sete, a luat câteva
mormântul cuviosului. Din acestea mâncând acas copila bolnav, îndat s-a
vindecat de boal. Asemenea i ali bolnavi, care veneau la mormântul lui, se
rceau sntoi. Din aceast pricin, credincioii din partea locului îl cinsteau
ca pe un sfânt pe pustnicul Onufrie.
6. Auzindu-se pân la i la domnul rii despre Cuviosul

mitropolit
Onufrie, în anul 1846 i s-au scos dinmormânt moatele i s-au aezat cu
cinste în altarul bisericii din Mnstirea Vorona. Iar din anul 1856, moatele
-i au fost aezate în altarul bisericii din Sihstria Voronei. Despre acestea se
scriu urmtoarele pe sicriaul în care se pstreaz:
„1846, mai 9. în vremea egumeniei printelui Rafail, arhimandrit i stare
al Mnstirii Vorona, pe moia acestei mnstiri, în fundul moiei, spre hotar
în pdure, se gsete o sihstrie de o sum de bani însemnat, unde s-au
nevoit muli din prinii clugri, din care cel mai însemnat s-a aflat printele
nostru, Onufrie. în anul 1846, când au venit înlimea sa Mihail, domnitorul
arii, la noi la mnstire aici, i aceasta nu ne este cunoscut cum s-au îneles
sfinia sa Rafael stareul cu domnitorul din pricina dezgroprii oaselor
Cuviosului Onufrie, ci deodat m-am pomenit cu o porunc în care mi se
poruncea c eu dimpreun cu prinii duhovnici Gavriil, Irinarh i Onisifor i
un vtaf btrân s ajungem pe tain la numita Sihstrie mai din sus. Mergând,
am început a spa mormântul i la o adâncime de patru palme am aflat oasele.
Toate erau învluite cu muchi de pmânt i, scoându-le afar, la cap am aflat
o lespegioara de piatr, în care arta de când a rposat cuviosul: 57 de ani în

mormânt. i, aducându-le la mnstire, ni s-a poruncit s facem panihid
pentru cuvios în fiina domnitorului, i aceste oase de atunci stau neîngropate
pân acum" 31 .
7. în zilele noastre, un ierodiacon a adus mai muli credincioi se s

închine la Schitul Sihstria Voronei. Deci, voind s arate moatele Cuviosului
Onufrie i, apucându-le rar evlavie, îndat s-a spart sicriul i au czut jos în
altar, c nu era niciodat voia cuviosului s fie ludat i vzut de oameni. De
atunci, nimeni nu a mai îndrznit s le scoat din sfântul altar.
EPISCOPUL DOSOFTEI HERESCU

Episcopia Rduilor
(1710-1789)
Episcopul Dosoftei Herescu, de loc din Bucovina, nscut în 1710, era

ucenicul Cuviosului Sila, vestitul egumen al Schitului Sihstria Putnei, care 1-a
clugrit i 1-a fcut preot. în anul 1747, ieromonahul Dosoftei este numit
egumen al Mnstirii Putna, iar la 13 noiembrie, 1750, a fost ales episcop al
Rduilor, eparhie pe care o pstorete cu mult fric de Dumnezeu i
înelepciune.
în anul 1781 i-a mutat scaunul la Cernui, iar la 4 iulie, 1783, este
numit episcop al Bucovinei, fiind foarte iubit de preoi i de popor. Dar
îneleptul episcop Dosoftei, împreun cu tot poporul Moldovei, era întristat c
1
Pr. Al. Simionescu, Istoricul Mnstirii Vorona, Botoani, 1922, p. 24-25

moatele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava stteau în surghiun de 97 de

ani, în Galiia polonez, la Zolkiev (Jolcova), fiind luate, împreun cu
mitropolitul Dosoftei al Moldovei, de armatele lui Ioan Sobieski, în anul 1686.
Cu voia lui Dumnezeu, trecând Iosif,împratul Austriei, prin Suceava,
episcopul de Rdui, Dosoftei Herescu, i-a cerut aprobarea de reîntoarcere a
sfintelormoate din Polonia în catedrala Sucevei. Obinând învoirea
împratului i având tot sprijinul împrtesc, episcopul Dosoftei a trimis o
delegaie Zolkiev (Jolcova) i, luând sfintele moate, le-a aezat într-o
la
caret însoit de gard militar i aa au fost aduse din sat în sat pân la
Cernui, unde au stat pân la 8 septembrie. Iar în aceast zi le-au adus în
localitatea Icani, lâng Suceava.
De aici au fost duse în Catedrala mitropolitan din Suceava, cu mult
popor, cu preoi i episcopi, cu fclii aprinse i în sunetul clopotelor din tot
oraul, având în frunte pe episcopul Dosoftei al Cernuilor.
Sfintele moate au sosit în cetatea Sucevei la praznicul înlrii Sfintei
Cruci, în ziua de 14 septembrie, anul mântuirii 1783. Din ziua aceea pân
astzi,moatele Sfântului Ioan cel Nou strjuiesc cetatea Sucevei i pzesc ara
Moldovei de primejdii, de boli, de secet i de vzui i nevzui vrjmai.
Se cuvine, deci, s mulumim Dumnezeu pentru aducerea din
bunului
surghiun a sfintelor moate fctoare de minuni ale Sfântului Ioan cel Nou de
la Suceava. Dar nu uitms c fericitul episcop Dosoftei Herescu a contribuit
cel mai mult, prin credina i curajul su, la reîntoarcerea acestui odor de
mare pre în pmântul rii noastre.
Ajungând la adânci btrânei, împcat cu sine i cu Dumnezeu, evlaviosul
episcop Dosoftei al Cernuilor i Bucovinei i-a dat sufletul cu pace în
mâinile marelui Arhiereu Iisus Hristos, la data de 22 ianuarie, 1789, fiind
înmormântat la Horecea-Cernui.
IEROSCHIMONAHUL PAISIE
(tl790)
Acest ieroschimonah a fost ultimul egumen al Sihstriei Putnei. Ucenic al

aceluiai egumen, Sila, Cuviosul Paisie a povuit acest schit între anii 1783 -
1790, dup rmas pustiu i ruinat aproape dou secole,
care schitul a din
cauza ocupaiei austro-ungare i a vremurilor vitrege din zilele noastre.
Evlaviosul egumen Paisie avea o via sfânt, ca i înaintaii si,
petrecând anii vieii sale numai în rugciune, în post i în cugetarea la cele
dumnezeieti. Ajungând Bucovina ortodox din Moldova de Nord sub ocupaie
catolic i desfiinând majoritatea mnstirilor din aceast parte, catolicii
fceau mari eforturi s converteasc la catolicism satele i oraele ortodoxe
româneti. De aceea, Cuviosul Paisie a depus mari eforturi de aprare a
Ortodoxiei în Bucovina de Nord, în faa prigoanei catolice.
Umblând din loc în loc, ieroschimonahul Paisie îndemna poporul ortodox
s-i pstreze cu sfinenie dreapta credin i nu se team a mrturisi pe s
Hristos cu cuvântul i cu fapta.
Ajungând la sfâritul zilelor sale, i-a dat sufletul cu pace în mâinile
Domnului, fiind înmormântat lâng naos, pe a crui piatr de mormânt scrie:
„Aici odihnesc oasele robului lui Dumnezeu, Paisie ieroschimonahul, i au
rposat la vleatul 1790". Sfintele sale moate sunt galbene i binemirositoare,
cu o putere harica deosebit, i se pstreaz în altarul bisericii reînnoite în
întregime în ultimii ani, fiind sfinit la 29 septembrie, 1996.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, numr în ceata sfinilor
Ti pe cuvioii prini Sila, Natan i Paisie, împreun cu toi cuvioii i drepii
neamului românesc.
SFÂNTUL PAISIE DE LA NEAM

Mare stare al Mnstirii Neam
(1722-1794) 32
a. Viaa
Cuviosul Paisie de la Neam a fost unul dintre cei mai mari starei pe care
i-a avut monahismul nostru românesc.
El s-a nscut la 21 decembrie, 1722, în Poltava, din prini foarte
evlavioi. Tatl su era preot la catedrala oraului. In aceast cas
binecuvântat, Petru era al unsprezecelea copil din cei doisprezece frai. Dup
toate probabilitile era de origine moldovean, poate chiar din neamul
Cantemiretilor, dar, din pricina deselor nvliri otomane i ttreti, bunicii
si s-au strmutat i stabilit în oraul Poltava din Malorusia.
32
Viaa, faptele i învtur ale Cuviosului Paisie de la Neam au fost extrase
cuvintele de
din: Schim. Platon, Viaa nevoinele fericitului Printele nostru Paisie, ed. Mnstirea Neam,
i
1836 (reeditat în 1935); S. Cetvericov, Paisie, stareul Mnstirii Neam, ed. Mnstirea Neam,
1940; Diac. P. I. David, Cuviosul Paisie cel Mare, un desvârit monah român, în rev. „B.O.R.",
an XCIII, 1975, nr.1-2, p. 162-191; D. Ioan Ivan i Pr. prof. Se. Porcescu, Mnstirea Neam,
1981
Rmânând orfan de tat, este dat de mama sa la studii, la Academia

Movilean din Kiev, în anul 1735. Dup patru ani de studii, sufletul sau nu-i
gsea odihn în lume. El se simea chemat la nevoina clugreasc.
In toamna anului 1739, când avea doar aptesprezece ani, Petru pornete
în cutarea unei mnstiri i a unui duhovnic bun, atât de necesar pentru
sufletul su. Timp de 7 ani rtcete în mai multe schituri i mnstiri, printre
care i Lavra Pecersca. în Mnstirea Medvedeschi este fcut rasofor cu
numele de Platon,
Negsind odihn i linite duhovniceasc în mnstirile ucrainene,
rasoforul Platon, îndemnat de Duhul Sfânt, trece în Moldova în anul 1745.
Aici se nevoiau nu puini clugri malorui. Platon se stabilete la Schitul
Trestieni - Râmnicu-Sarat. Apoi se mut la Schitul Cârnul, pe apa Buzului,
unde se afla i pustnicul Onufrie. în vara anului 1746, pleac la Athos i
triete un timp în singurtate, în preajma Mnstirii Pantocrator. în anul
1750, stareul Vasile îl clugrete pe pustnicul Platon, dându-i numele de
Paisie. Din acest an, smeritul Paisie începe s primeasc ucenici, i se d
Schitul Sfântul Prooroc Ilie, accept preoia i petrece în Athos în total
aptesprezece ani.
în vara anului 1763, stareul Paisie vine în Moldova cu cei 64 de ucenici
ai si, de frica turcilor, care stpâneau Athosul i rile balcanice. Aici i se
încredineaz Mnstirea Dragomirna, unde se nevoiete 12 ani, pân la 14

octombrie, 1775, formând o obte de 350 de clugri. în toamna anului 1775,
datorit ocuprii Bucovinei de austro-ungari, Cuviosul Paisie las 150 de
clugri la Dragomirna i vine la Mnstirea Secu, însoit de 200 de clugri,
în vara anului 1779 se strmut pentru ultima dat în marea lavr a Moldovei,
Mnstirea Neam.
în Mnstirea Neam, Cuviosul Paisie petrece ultimii cincisprezece ani
cei mai rodnici din toat viaa sa. Aici face numeroase traduceri din operele
Sfinilor Prini, organizeaz obtea dup rânduiala Sfântului Munte, formeaz
un sobor foarte numeros de aproape 700 de clugri, deprinde pe muli
ucenici sa practice rugciunea Iui Iisus i întreine relaii duhovniceti cu
multe mnstiri, starei, duhovnici, pustnici, episcopi i dregtori.
La 15 noiembrie, 1794, într-o zi de miercuri, la Vecernie, marele stare
alMnstirii Neam, Cuviosul Paisie - numit în slavon Velicikovschi - se
mut la odihna cea venic, în vârst de 72 de ani, i este înmormântat în
gropnia bisericii voievodale, cum se vede pân astzi. Pentru sfinenia vieii
lui, Biserica Ortodox Român 1-a trecut în rândul sfinilor i i se face
pomenirea la 15 noiembrie, în fiecare an.
1. Nevoindu-se rasoforul Platon în Schitul Trestieni, a fost rânduit de
egumen la buctrie. Dar el, fiind neînvat a face mâncare i firav cu trupul,
într-o zi n-a fiert bucatele îndeajuns; iar când s dea vasele jos de pe foc, a
vrsat din greeal mâncarea toat, pentru care a plâns mult, cerându-i
iertare. In alt zi a fost rânduit s
fac pâine la brutrie. îns i aici a ptimit
aceeai ispit. Cci, netiind cum s
prepare aluatul i neavând putere s-1
frmânte cât trebuie, aluatul n-a mai dospit. Apoi, venindu-i un frate în
ajutor, 1-a frmântat din nou; dar în cuptor, netiind s potriveasc focul, toat
pâinea a ars pe vatr. Atunci, rasoforul Platon, cerându-i în genunchi iertare
de la prini, a plâns de mâhnire în toat ziua aceea.
2. Mai târziu, dup ce Cuviosul Paisie ajunge stare la Mnstirea Neam,
spunea ucenicilor si:
- Fiilor, cei ce vin în obtea noastr s nu se descurajeze vzându-i
nepriceperea lor în unele ascultri, c i eu am fost la fel. Ci, s aib rbdare
c, cu ajutorul lui Dumnezeu i cu sârguin, ei vor ajunge s izbuteasc în
orice lucru.
3. Un schimonah, anume Dosoftei, a spus rasoforului Platon c peste
puine zile va veni marele stare Vasile de la Poiana Mrului în Schitul
Trestieni i, dac îl va vedea aa tânr i ager la minte, îl va sili s primeasc
preoia. Atunci Platon, mulumindu-i, i-a zis:
- Printe Dosoftei, eu pân la moarte a dori s rmân simplu monah,
cci nu sunt vrednic de o treapt aa de mare.
- Dumnezeu s-i ajute, frate!, i-a adugat btrânul.
4. într-o toamn, egumenul schitului 1-a rânduit pe Platon s pzeasc

via, poruncindu-i s nu mnânce nu se
struguri decât dup mas, ca s
îmbolnveasc de stomac. Dar ucenicul, biruindu-se de lcomie, toat ziua
mânca struguri, iar la mas nu mai gusta nimic. De aceea, mult slbind ca
dup o boal, a fost certat de egumen. Atunci, Platon, ruinându-se, i-a
mrturisit greeala neascultrii, cerându-i cu lacrimi iertare.
5. Spuneau prinii din schit despre Platon i acest lucru vrednic de tiut:
într-o noapte, spre Duminic, Platon a adormit aa de tare, c nu a mai auzit
clopotul de Utrenie. Când s-a deteptat, slujba era pe la jumtate. Atunci, de
mare mâhnire, a început a plânge i s-a întors la chilie. Iar a doua zi s-a
ruinat s mai mearg la Sfânta Liturghie i la trapez cu fraii, ci edea în
chilie plângând, atât era de ptruns de frica de Dumnezeu. Din ziua aceea,
mult vreme, rasoforul Platon nu mai dormea culcat pe pat, ci ezând pe un

scunel, ca s se poat detepta la Utrenie.
6. Nevoindu-se smeritul Platon la Schitul Cârnul, se ducea adesea în
pustie, la Cuviosul Onufrie, brbat ales i plin de dar, pentru a-i cere cuvânt
de folos. Odat, dup ce btrânul despre patimile trupeti i
i-a vorbit
sufleteti i despre luptele cele cu vicleug ale diavolilor, a adugat la urm i
acestea:
- Dac n-ar apra Hristos pe poporulSu, nu s-ar fi mântuit nici unul din
sfini. Dar cel ce cade ctre Hristos cu credin i cu dragoste, cu smerenie i
lacrimi, aceluia i se dau mângâieri i negrite bucurii, pace i dragoste
fierbintectre Dumnezeu. Mrturii ale acestui lucru sunt lacrimile nefarnice
izvorâte dinmarea dragoste, zdrobirea inimii i smerenie necontenit pentru
Hristos. Cci, din dragoste ctre Dumnezeu, omul devine nesimitor ctre
bunurile lumii acesteia.
7. Dup patru ani de nevoin duhovniceasc în Moldova, rasoforul

Platon a plecat la Sfântul Munte, ca s scape de hirotonie, dup cum singur
mrturisea mai târziu, „ca nu cumva prinii moldoveni s-1 sileasc s
primeasc preoia".
8. Sosind Platon în Muntele Athos, umbl prin toate mnstirile i
sihstriile s-i gseasc un iscusit povauitor. Dar, negsind un duhovnic
dup dorina lui, s-a retras în pustie, nevoindu-se singur patru ani de zile în
mult nevoie i osteneal, în rugciune i citirea Sfinilor Prini, în lacrimi i
priveghere ziua i noaptea.
9. Nevoin fericitului Platon în singurtate era destul de grea i

anevoioas. Neîncetat se îndeletnicea cu citirea Sfintei Scripturi i cântarea
psalmilor. Mâncare primea o dat la dou zile i atunci numai pesmei i ap,
afar de sâmbete, Duminici i praznice. Iar srcia lui era covâritoare. Tria
numai din poman. Avea doar o dulam i o ras, i acelea foarte vechi. De
multe ori, din pricina lipsei, umbla descul chiar i iarna i fr pe el. cma
Dar smeritul Platon se bucura de srcia lui, precum .se bucur bogatul de
bogia lui. Nici ua chiliei sale nu o încuia vreodat când pleca undeva, cci
nu avea nimic într-însa, fr numai cuvintele Sfinilor Prini pe care le
împrumuta de la mnstiri.
10. în acea vreme, cu purtarea de grij a lui Dumnezeu, a venit în Sfântul
Munte marele stare Vasile de la Poiana Mrului i a zbovit câteva zile la
chilia fericitului Platon. Iar la rugmintea lui, stareul Vasile 1-a clugrit pe
Platon, punându-i Apoi btrânul 1-a sftuit pe ucenicul su
numele de Paisie.
s lase ne voina pustniceasc i s-i aleag calea împrteasc, zicând:
- Toata viaa monahiceasc se împarte în trei pri: întâi viaa de obte; al
doilea petrecerea în doi sau în trei, numit i calea împrteasc sau de
mijloc, având toate în comun; al treilea este nevoina de unul singur în pustie,
potrivit numai brbailor sfini i desvârii.
în timpul de fa îns, unii clugri i-au nscocit al patrulea fel de
rânduial monahiceasc. Fiecare îi face chilie unde îi place, triete singur i
se conduce singur dup voia sa. Acetia nu sunt adevrai pustnici, ci nite
samavolnici, pentru c
i-au ales un chip de via care nu este dup msura
puterilor lor, lepdând ascultarea obteasc.
Unii dintre acetia zic: „Eu de aceea triesc singur, ca nu supr pe s
fratele meu, nici eu s
nu fiu suprat de altul. Apoi, ca s feresc de grirea m
deart i de osândirea altuia". Dar tii tu, prietene, oare aceste vorbe ale c
tale mai mult te ruineaz decât te îndreptesc? Pentru i Prinii Bisericii c
au spus c
celor tineri le este de folos s se plece, iar mândria, prerea de
sine, viclenia i altele asemenea îngâmf i fac pe om trufa.
11. Iari zicea Cuviosul Vasile ctre ucenicul su, Paisie:

~ Mai bine este s trieti împreun cu un frate, s-i cunoti slbiciunea
i msura ta, s te cieti, s te rogi înaintea Domnului i s te curei în toat
ziua, prin harul lui Hristos, decât s pori în tine trufia i prerea de sinei, s
le i s te hrneti cu
ascunzi cu viclenie traiul singuratic. C traiul singuratic
aduce nu puin vtmare celui ptima.

12. Iari adaug stareul Vasile:
- Schimnicia înainte de vreme este pricin de mândrie, dup cuvântul
Sfântului Varsanufie. Deci, dac pe îl duce la mândrie,
cel slab schimnicia
atunci în ce se bizuie cel ce la îndrznete
aceast lupt singuratic? Nu este
mai bine oare a pstra tcerea în doi sau în trei pe drumul împrtesc?
13. Petrecerea în viaa de obte, dup porunca Domnului, spunea marele
stare, da monahului râvn la tot lucrul, dei i se împotrivete satana. Aici nu
au loc iubirea de sine i prtinirea, care, de obicei, stpânesc pe cei ce triesc
în singurtate.
14. Celor ce au trit la început în viaa de sine, li se pare grea viaa de

obte. De aceea, unii din ei zic: munca pentru noi înine ne ddea râvn i
hrnicie; iar când lucrm pentru frai, se ivesc numaidecât lenea i cârtirea.
15. Spunea iari stareul Vasile:

- Cel ce triete singuratic lucreaz numai pentru sine, din iubire de sine.
Iar cel ce triete în obte lucreaz numai pentru Domnul, din iubire de
Dumnezeu. De aceea, se cuvine ca noi, neputincioii, s inem calea
împrteasc, petrecând mai muli la un loc. în felul acesta i ispitele le vom
birui i de pcatul iubirii de sine ne vom izbvi. Aa îl înva Cuviosul Vasile
dup clugrie pe Cuviosul Paisie.
16. începând fericitul Paisie s primeasc în jurul su mai muli frai,
dup sfatul stareului Vasile, duceau mare lips de preot. Deci, îl rugau cu
lacrimi în ochi pe Paisie s primeasc preoia, dar el nu voia, socotindu-se
nevrednic.
Atunci, unii din btrânii Muntelui Athos au zis cuviosului:
- Cum poi tu s
învei pe frai s
asculte i s-i taie voia, când tu nu
faci ascultare i
respingi lacrimile atâtor oameni? Vdit lucru este tu iubeti c
voia ta iminii tale mai mult decât vorbelor celor mai btrâni cu anii i
crezi
cu mintea. Oare, tu nu tii unde duce neascultarea?
Auzind aceste cuvinte, Paisie s-a supus voii prinilor i a primit preoia.
17. Se spunea despre obtea Cuviosului Paisie de la Schitul Sfântul Ilie ca
petrecea în mare lips material, dar în desvârit armonie i râvn
duhovniceasc. Pe lâng participarea zilnic la slujbele bisericeti, frimea se
îndeletnicea i cu lucrul mâinilor, în deplin dragoste, smerenie i tcere.
18. Se spunea despre fericitul stare c i el însui se ostenea, ziua la

facerea de linguri, iar noaptea, la citirea i transcrierea crilor Sfinilor
Prini, sacrificând pentru somn pân la trei ceasuri.
19. Spuneau iari ucenicii lui c în toat viaa sa, Cuviosul Paisie vrsa
multe lacrimi când svârea Sfânta Liturghie, fiind ptruns de dumnezeiasca
dragoste.
20. Patriarhul Serafim, care petrecea în Mnstirea Pantocrator, îl chema

pe stareul Paisie în lavra de câteva ori pe an pentru a sluji Sfânta Liturghie.
i se foloseau toi vzând pe Paisie slujind în limba greac, fr grab, cu ne-
spus evlavie, cu faa stropit de lacrimi i absorbit cu totul de sfânta slujb.
21. Stareul Paisie iubea foarte mult citirea operelor Sfinilor Prini. Iat
ce rspunde el stareului Atanasie, care îl învinuia de oarecare lucruri:
- S nu zici, printe Atanasie, c ajung una sau dou cri pentru
adun miere dintr-o singur floare,
mântuirea sufletului. Doar nici albina nu
ci din multe. Aa este crile Sfinilor Prini. Una îl înva
i cel ce citete
dreapta credin; alta îi vorbete de tcere i rugciune; alta îi spune de
ascultare, de smerenie i rbdare, iar alta îl îndeamn ctre iubirea de
Dumnezeu i de aproapele. Aadar, din multe cri patristice înva omul s
triasc dup Evanghelie.
22. Zicea Cuviosul Paisie:
- Cel ce nu vrea s ptimeasc cu Hristos viaa de obte i îndrznete
în
în mândria, sa s se ridice deodat pe crucea lui Hristos, alegându-i viaa de
pustie înainte de vreme, el devine un rzvrtit, iar nu pustnic.
23. Zicea iari:
- Viaa de obte i sfânta ascultare din ea, care este rdcina vieii
clugreti, a aezat-o pe pmânt însui Hristos Mântuitorul, dând pild
oamenilor petrecerea Sa i a celor doisprezece Apostoli, care s-au supus întru
totul dumnezeietilor Lui porunci.
24. Nici o alt vieuire, spunea cuviosul, nu aduce clugrului atâta
sporire i nu-1 izbvete aa curând de patimile trupeti i sufleteti, ca viaa
de obte prin fericita ascultare. i aceasta, datorit smereniei care se nate din
ascultare.
25. Iar despre dragostea cea duhovniceasc iari spunea:

obte a frailor adunai în numele lui Hristos, fr
- Petrecerea în viaa de
deosebire de neam, unete aa de mult prin dragoste, încât toi devin un
îi
singur trup, având un singur cap ~ pe Hristos -, un singur suflet, o singur f

voie i un singur scop - pzirea poruncilor lui Dumnezeu -, îndemnându-se I
unul pe altul la lupta cea bun, supunându-se unul altuia, purtând sarcinile
unul altuia, fiind printe i ucenic unul altuia.
26. Iari zicea stareul:

- Dumnezeiasca ascultare, fiind rdcina i temelia vieii clugreti, este
strâns legat de viaa de obte, cum este legat sufletul de trup. una C fr alta
nu poate exista.
27. în obtea noastr, spunea fericitul Paisie, nimeni nu are nimic al su

personal, c toi sunt încredinai c lcomia este calea lui Iuda vânztorul.
!
Cel ce vine în mnstire este dator ca toat averea sa, pân la cel mai mic
lucru, s-o pun la picioarele stareului, druindu-se pe sine lui Dumnezeu pân
la moarte, cu trupul i sufletul su.
28. Apoi adug i acestea:
- Cu adevrat, nu toi în obtea noastr au ajuns deopotriv msura
vârstei duhovniceti. Ceimai muli i-au lepdat cu totul voia i cugetul lor,
i rbdând cu mare bucurie ocrile i ispitele. Ei
supunându-se în toate frailor
necontenit sunt stpânii de mustrarea de sine i se socotesc mai nevrednici
decât toi.
înc nu puini, cad i iari se scoal; greesc i din nou se

Alii,
pociesc; cu greu rabd mustrrile i ispitele, dar nu rmân ca cei dintâi, ci se
roag cu cldur lui Dumnezeu s le trimit ajutor. Sunt puini îns i de aceia
care nu pot deloc s rabde ispitele i mustrrile. Acetia au nevoie s fie
hrnii cu laptele milei, al iubirii de oameni i al îngduinei, pân vor ajunge

Ia cuvenita vârst duhovniceasc.
29. Ctre unul din prietenii si zicea Cuviosul Paisie cuvintele acestea:
- Am o necontenit întristare i durere în inima mea. Oare cu ce obraz
m voi înfia eu înaintea înfricoatului Judector, ca dau rspuns de atâtea s
suflete ale frailor mei care s-au predat în ascultarea mea, când eu nu sunt în
stare s dau seama de ticlosul meu suflet? Dar, dei sunt nevrednic, am
ndejde de mântuire prin rugciunile frailor ce vieuiesc împreun cu mine.
30. Dup mutarea stareului Paisie cu soborul su, din Muntele Athos la
Mnstirea Dragomirna, a rânduit, cu binecuvântarea mitropolitului Moldo-
urmtoarea regul de via clugreasc:
vei, Gavriil,
un frate din obte s nu aib vreun fel de avere proprie, mictoare

- Nici
i nemictoare. Stareul mnstirii va avea grij s-i dea fiecruia cele de
nevoie, dup ascultarea lui.
- Fiecare frate s se sileasc a dobândi desvârita ascultare, prin

prsirea cu totul a voii, a cugetrii i libertii sale.
- Stareul s
cunoasc bine Sfânta Scriptur i învturile Sfinilor
Prini, pentru a ti cum s povuiasca pe clugri dup voia lui Dumnezeu.
- Slujbele bisericeti i toat pravila obteasc s se respecte întocmai
dup tipicul Sfântului Munte Athos.
- Egumenul i toi fraii sunt datori a lua parte zilnic la slujbele
bisericeti în ras i camilafc. Numai cei bolnavi sau trimii în ascultri pot
lipsi de la biseric.
- La trapez s se serveasc masa dup tipicul bisericesc i rânduiala
Sfântului Munte. Nimnui nu-i este îngduit s mnânce pe la chilii, de la
egumen pân la cel din urm frate. Numai cei bolnavi i btrâni pot primi
mâncare la chilie.
- La chilii, fraii sunt datori, mai mult decât orice alt nevoin, s prac-
::ce rugciunea Apoi
lui Iisus. s cânte psalmi, s citeasc Sfânta Scriptur i
:Inile Sfinilor Prini. Nimeni s nu stea tar de ocupaie în chilie. Iar de
ieirea deas din chilie i de starea de vorb cu alii s fug ca de otrav.
- Egumenul se cuvine s rânduiasc pe frai la toate ascultrile din
rrânstire, pentru a-i deprinde smerenia i tierea voii.
- Egumenul trebuie s
aib ctre toi
aceeai purtare de grij i
fraii
aceeai dragoste. La fel i fraii s aib între
ei dragoste curat i nefaarnic.
- Se cuvine egumenului s
rabde cu blândee toate slbiciunile fiilor si
duhovniceti, cu ndejdea îndreptrii lor. Iar pe cei ce triesc de capul lor i
leapd jugul ascultrii, dup destul sftuire, s-i îndeprteze din mnstire.
- Pentru buna chivernisire a averilor, a frailor i a treburilor
mnstireti, egumenul este dator s
aib un clugr iscusit care poat s
cârmui bine toate.
- Fraii care vin la clugrie s fie inui în haine mireneti, spre ispitire
canonic, de la ase luni pân Ia trei ani. Apoi s-i tund în monahism, ca
rasofori sau clugri în mantie. Iar pe cel care dup trei ani nu a deprins
ascultarea i tierea voii, s-1 trimit din nou în lume.
- în mnstire s fie un mic spital - bolni - pentru clugrii care se
îmbolnvesc i un frate iscusit care s îngrijeasc de ei cu deosebit hran,
butur i linite.
mnstire s fie diferite ateliere pentru trebuinele obteti, în care s
- în
lucreze clugri pricepui, ca s nu fie nevoie s se duc clugrii la mireni.
- S
se fac dou case de oaspei: una înuntrul mnstirii pentru mirenii
evlavioi care vin spre închinare; i alta în afar de mnstire pentru cei care
vin cu cruele.
- Egumenul s rânduiasc clugri iscusii, ca s slujeasc cu dragoste pe
cei ce vin spre închinare. Pe cei sraci i bolnavi, care n-au unde sa-i plece
capul, s-i duc, fie la casa de oaspei, fie la bolni i s fie îngrijii cu
bunvoin.
- în mnstire s fie interzis intrarea femeilor, afar de cazuri de mare
nevoie, cum ar fi în timp de rzboi i de bejenie.
- Egumenul s se aleag de soborul clugrilor i numai din sânul
mnstirii. El s tie bine Sfânta Scriptur i învaturile Sfinilor Prini i s
fie pild tuturor de ascultare, dragoste, blândee i înelepciune.
- Mnstirea Dragomirna s nu fie niciodat i nicieri închinat, precum
a lsat cu greu legmânt i prea fericitul ei ctitor, mitropolitul Anastasie
Crimca.
31. Cuviosul Paisie poruncea frailor s svâreasc ascultarea rânduit
cu mare dragoste, în permanent tcere i cu rugciunea tainic în inim.
Adeseori ieea i stareul cu fraii la lucru, dându-le tuturor pild în toate.
32. Vara, când prinii plecau s lucreze la câmp, mergea i un duhovnic
cu dânii pentru pravila bisericeasc i pentru spovedania zilnic, de care
nimeni nu era scutit.
33. Când stareul Paisie nu putea s-i cerceteze fraii la câmp, fiind
departe de mânstire, le trimitea câte o scrisoare, plin de sfaturi
duhovniceti. lata cum îi înva pe frai în una din aceste scrieri:
pzii-
- Fiilor, v
de zavistie! Unde este zavistie, acolo nu este Duhul lui
Dumnezeu. Stpânii-v limba, ca s nu griasc cuvinte dearte. Cine îi
stpânete limba, îi pzete sufletul de întristare. De la limb vine viaa i
moartea! întru toate s
avei smerenie, buntate i dragoste. întrii- cu v
lemerea de Dumnezeu, cu amintirea morii i a venicelor munci. Rugciunea
Iui Iisus s
o repetai necontenit. Aducei lui Dumnezeu jertf curat,
neprihnit, cu bun mireasm, dup cretineasca voastr fgduin. Aducei
osteneala i sudorile voastre de sânge ca o ardere de tot. Zduful i aria zilei
s fie pentru voi ca rbdarea mucenicilor...
34. La chilii, stareul Paisie cerea clugrilor s fac trei lucruri: s
citeasc cuvintele Sfinilor Prini, s practice rugciunea minii i, dup
putere, s fac adesea metanii cu lacrimi.
35. Mrturisirea gândurilor ctre duhovnici o considera marele stare
temelia vieii duhovniceti i ndejdea mântuirii pentru toi. De aceea
poruncea frailor, mai ales celor începtori, sa se mrturiseasc în fiecare
seara la duhovnicii lor.
36. Dac vreunul din clugri, din lucrarea vrjmaului, nu voia s-1 ierte
pe fratele su pân seara, stareul îl îndeprta din sobor, îl oprea sa zic Tatl
nostru i nu-1 lsa nici pe pragul bisericii s peasc, pân nu se smerea i-i
cerea iertare.
37. Dac la svârirea vreunui lucru se clca vreo porunc dumnezeiasc,

stareul poruncea s se prseasc lucrul acela, decât s supere cu ceva pe
Dumnezeu.
38. Se spunea despre stareul Paisie c permanent era ocupat cu frimea
i uile chiliei lui nu se închideau pân la ceasul nou seara. Unii ieeau i
alii intrau. Pe unii îi mângâia, iar cu alii se bucura.
39. Spunea unul din ucenicii si, zicând: „Treizeci de ani am trit pe
lâng dânsul i nu l-am vzut niciodat întristându-se pentru nevoile materiale.
El numai atunci se întrista tare, când vedea clcându-se vreo porunc
dumnezeiasc, i mai ales de bunvoie. C
sufletul su i-1 punea pentru cea
mai mic porunc a Stpânului". De multe ori zicea stareul:
- S
piar toate ale noastre, s
piar i trupul nostru, dar pzim s
poruncile lui Dumnezeu i cu dânsele, sufletele noastre!
40. Timp de doisprezece cât a trit în Mnstirea Dragomirna,
ani,
stareul Paisie se îndeletnicea, pe lâng grija conducerii soborului, i cu
traducerea crilor patristice. Aceast trud o svârea cuviosul mai ales în
nopile de iarn, iar din roadele ei împrtea cu bucurie toat frimea din
mnstire.
41. Se spunea despre stareul Paisie c iarna,
când toat frimea se aduna
în mnstire de la ascultri, în fiecare sear, în afar de srbtori, citea din
cuvintele Sfinilor Prini. Fraii se adunau la trapez, se aprindeau lumânri,
apoi venea stareul, se aeza la locul su i citea cuvânt de învtur. La
urm explica cuvântul citit pe înelesul tuturor.
42. Se mai spunea pentru dânsul c avea în Dragomirna clugri de trei
neamuri: moldoveni, slavi i greci. De aceea era nevoit s citeasc într-o sear
în limba român, iar în seara urmtoare în limba slav sau greac. Aceste
citiri din tezaurul patristic se fceau de la începutul Postului Crciunului pân
în Sâmbta Sfântului Lazr, când încetau.
43. Adeseori, stareul statuia pe clugri, zicând:

vou
- Frailor, mai întâi de toate se cuvine apropiai de Domnul cusv
credin i
cu iubire fierbinte
tare s v
lepdai hotrât de toate plcerile
veacului acestuia, de voina voastr, de cugetul inimii voastre i fii sraci s
cu duhul i cu trupul. Numai atunci, prin harul lui Hristos, se va aprinde în
voi sfânta râvn.
44. Alt dat, iari zicea cuviosul:

- Dup msura ostenelilor voastre, cu timpul vei dobândi lacrimi i plâns
cu ndejde, spre mângâierea sufletului. Se va ivi în voi râvn fierbinte de a
tri dup poruncile Domnului i vei câtiga smerenie i rbdare, mil i iubire
ctre toi, iar mai ales ctre cei nedreptii, bolnavi i btrâni.
45. Apoi aduga i aceste cuvinte:
- Frailor, pe lâng toate acestea, se cuvine s rbdai brbatete tot felul
de neputine trupeti: slbiciuni, boli grele i suferine trectoare, care sunt

pentru mântuirea venic a sufletelor voastre. Numai astfel vei ajunge brbai
desvârii, dup msura vârstei lui Hristos.
46. Zis-a iari marele stare ucenicilor si:

- De vei rmâne tari în ostenelile clugreti, va dura i obtea voastr
cât va binevoi Dumnezeu. Iar dac v vei abate de la luarea-aminte de sine i
de la citirea crilor Sfinilor Prini, atunci vei cdea din pacea lui Hristos,
din iubirea Lui i din împlinirea poruncilor Lui. Atunci se vor încuiba între
voi neorânduiala, deertciunea, dezordinea, tulburarea sufleteasc, îndoiala,
dezndejdea, cârtirea i învinuirea unuia asupra altuia. Atunci se va destrma

soborul vostru, mai întâi sufletete i apoi i trupete.
47.Spuneau ucenicii Cuviosului Paisie c
avea atât de mare dar de a
convinge, încât i pe cel mai trist îl putea mângâia i liniti cu cuvintele sale,
>i pe cel descurajat îl putea îmbrbta i întri. Iar unde trebuia, mustra, ruga,
îndeprta, îndelung rbda i când nu izbutea, alunga de la sine.

Numai pe cei mai înrii i îndrtnici îi certa, ameninându-i cu mânia
Iui Dumnezeu. Faa de unul ca acesta se arta judector aspru i mânios, pân
când se smerea i se pocia. Apoi îl mângâia, dojenindu-1 cu dragoste i cu

lacrimi pentru a lui îndreptare.
48. Odat unul din frai i-a spus:

- Printe, cugetul îmi spune c m urti, deoarece adeseori m ceri cu
mânie în faa frailor.
- Iubite frate, i-a rspuns cuviosul, dac Sfânta Evanghelie poruncete sa
iubim i pe vrjmaii notri i s le facem bine, atunci cum pot eu s ursc pe
fiiimei duhovniceti? Iar dac v mustru cu mânie, s v dea Domnul i vou
acest fel de mânie! C
eu sunt nevoit a sta împotriva firii fiecruia. împotriva
unora, adic a m
arta mâniindu-m, înaintea altora trebuie plâng, ca i s
prin una i prin alta sv
aduc vou folos.
49. Uneori gria ctre si aceste cuvinte:
ucenicii
- Frailor, nu voiesc s v
temei de mine ca de un stpân înfricoat, ci s
m iubii ca pe un printe, precum i eu v
iubesc pe voi ca pe nite fii ai mei
duhovniceti.
50. Iari se spunea despre marele stare Paisie c, de se întâmpla în
sobor tulburare i scârb vreunui frate i acela venea la cuviosul s-i spun
necazul, îndat stareul îl binecuvânta i-1 lua înainte cu cuvântul, nelasând
fratelui rgaz s vorbeasc. Astfel, prin cuvintele sale cele dulci i
mângâietoare, ducea mintea fratelui departe de întristare. De asemenea, în
vorbirea sa inea seama de firea i aezarea sufleteasc a fiecruia. Celui mai
înelept îi aducea cuvânt mai adânc din dumnezeiasca Scriptur, potrivit cu
mai simplu îi aducea cuvânt, fie din iscusina sa, fie din
starea lui. Iar celui
sfânta ascultare, pân
când fratele uita de tulburare i ieea de la stare
bucurându-se i mulumind lui Dumnezeu.
51. Alteori gria stareul i acestea:
- Când vd pe fiii mei duhovniceti nevoindu-se i silindu-se a pzi
poruncile lui Dumnezeu cu ascultare i smerenie, am în sufletul meu atât de
mare bucurie duhovniceasc, încât nici în împria cerurilor nu doresc s am
bucurie mai mare ca aceasta. Iar când vd
pe unii negrijind de poruncile iui
Dumnezeu, inând la voia lor, trecând cu vederea sfânta ascultare, cârtind p
petrecând în lenevire i iubire de sine, atunci atâta întristare cuprinde sufletul
meu, c
mai mare decât aceasta nu poate fi, pân când nu îi voi vedea
pocindu-se cu adevrat.
52. Se spunea despre stareul Paisie c neîncetat îi înva pe frai i fi
detepta spre mai mare osârdie, zicând:

- Fiilor, nu v
lsai fcând negutorie duhovniceasc! Cci acum este
vreme bine primit, acum este ziua mântuirii, spune Sfântul Pavel.
53. Odat a venit la stare un frate i i-a spus:
- Printe, sunt tare luptat de gânduri! Iar stareul i-a rspuns, zâmbind:
- De ce suntei voi aa de copilroi? Facei i voi cum fac eu. Eu toati
ziua vorbesc cu voi; cu unii plâng, cu alii m bucur. Iar dup ce plecai top
din chilie, odat cu voi alung de la mine toate gândurile. Apoi iau în mâini o
carte i nu mai aud nimic. Parc a fi în pustiul Iordanului!
54. Despre creterea vieii duhovniceti a obtii Cuviosului Paisie, scria

mai târziu ucenicul su Platon aceste cuvinte:
- Puteai s vezi atunci în Mnstirea Dragomirna înflorind viaa
clugreasc ca o minune nou. C
oamenii, vii fiind pentru dragostea lui
Dumnezeu, erau mori de bun voia lor pentru cele pmânteti. i cum voi
putea vorbi cu înelegere decât numai din parte, despre tainica lor lucrare,
adic: înfrângerea inimii, smerenia adânc, frica de Dumnezeu, luarea aminte
de sine, tcerea gândurilor i rugciunea inimii pururea sltând, cu nespus i
aprins dragoste ctre Hristos i ctre aproapele. multora dintr-înii C
neîncetat le curgeau lacrimile; nu numai în chilie, ci i în biseric, i în
vremea ascultrii, i în timpul citirii i al vorbirii duhovniceti, ca o road a
Duhului Sfânt. Cu cuviin dar, aici se împlineau cuvintele Sfântului Isaac
irul, care griete: „Adunarea celor smerii este iubit lui Dumnezeu,
precum adunarea serafimilor".
55. Cât pentru aprarea rugciunii lui Iisus, pe care toi ucenicii
stareului Paisie o practicau, cuviosul a scris o frumoas epistol în ase
capitole, împotriva acelora care o defimau. Iat începutul epistolei sale:
- A ajuns pân la noi vestea c oarecare persoane din sânul clugresc,
bizuindu-se numai pe nisipul înelepciunii lor, îndrznesc huleasc s
dumnezeiasca rugciune a lui Iisus, care svârete sfânta slujb prin minte în
inim. La aceasta îi înarmeaz vrjmaul ca, prin limbile lor, ca i cu nite
arme, s
zdrniceasc aceast lucrare dumnezeiasc i prin orbirea minii s
întunece inima lor.
56. Mai departe, adaug:

- Cunoscut s fie c
aceast dumnezeiasc lucrare a fost îndeletnicirea
necontenit a purttorilor de Dumnezeu prinilor notri celor de demult i a
Krlucit în multe locuri pustii în mnstirile cu via de obte: în Muntele
i
Muntele Nitriei, în Ierusalim, în Sfântul Munte
Sinai, în Schiteea Egiptului, în
A±os i în tot Rsritul. Prin aceast lucrare a minii, muli dintre purttorii
ie Dumnezeu prinii notri, aprinzându-se cu focul serafimic al dragostei de
Dumnezeu i de aproapele, s-au fcut cei mai zeloi pzitori ai poruncilor lui
IXimnezeu i s-au învrednicit s
devin vase alese ale Sfântului Duh.
57. în continuare, spunea stareul Paisie:
- Asupra acestei dumnezeieti lucrri a minii i a pstrrii raiului inimii,
rumeni dintre ortodoci n-a îndrznit cândva s rosteasc hul, ci toi s-au
îndreptat ctre ea cu mare respect i evlavie, ca pentru un lucru plin de mare
folos duhovnicesc.
58. Iarctre împotrivitorii si, cuviosul adreseaz aceste cuvinte:

- Vedei, o, prieteni, care îndrznii s hulii rugciunea minii? Nu
devenii voi oare prtai ereticului Varlaam de Calabria i ucenicilor lui? Nu
v cutremurai oare cu sufletul c
vei cdea, asemenea lor, sub anatema
Bisericii i vei fi deprtai de Dumnezeu? Vi se pare oare nefolositor s
chemai numele lui lisus? Dar nici de mântuit nu v
putei mântui prin nimeni
altul decât în numele Domnului nostru lisus Hristos!
59. Apoi adaug, zicând:

- Dac chemarea numelui lui lisus este mântuitoare, iar mintea i inima
omului sunt fpturi ale mâinii lui Dumnezeu, atunci care este pcatul omului
care din adâncul inimii înal cu mintea rugciunea preadulcelui lisus i cere
de la El mil?
60. Ctre cei ce voiau s deprind rugciunea lui lisus, stareul Paisie
spunea:
- Dac s fac aceast rugciune de capul lui, nu dup
cineva ar îndrzni
rânduiala Sfinilor Prini, fr întrebarea i sfatul celor iscusii, fiind înc
mândru, ptima i neputincios, trind fr ascultare i supunere, ba înc
ducând i via singuratic în pustie, acela cu adevrat, i eu zic, uôr va
cdea în toate cursele diavolului!
61. Apoi spunea i acestea cuviosul:

- Art numesc
Sfinii Prini aceast dumnezeiasc rugciune, pentru c
precum nu o pot înva oamenii singuri,
arta fr
un dascl, aa nu este cu
putin deprinderea rugciunii lui lisus, fr
un iscusit povuitor.
62. Iar pentru cei ce nu gsesc povuitori iscusii, zicea marele stare:
- Dac cineva va tri sub ascultare, dar n-ar gsi în printele su
duhovnicesc povuitor iscusit cu
un fapta i
experiena în aceast
dumnezeiasc lucrare, cci în timpul de azi este mare lips de povuitori
iscusii în rugciunea lui Iisus, s nu cad în dezndejde. Ci, continuând s
rmân sub ascultare, în locul printelui su duhovnicesc, s alerge la
învtura Prini i de
Sfinilor la ei s învee aceast rugciune.
63. i iari spunea:
- Numai acela nu va simi iubirea fierbinte pentru deprinderea rugciunii
minii, care este cuprins de cugete ptimae pentru viaa aceasta i legat cu
legturile grijii de trup, care îndeprteaz pe muli de împria lui
Dumnezeu.
64. Apoi adaug i acestea:
- Cine voiete s
fie unit prin dragoste cu preadulcele Iisus, lepdând
toate frumuseile desftrile lumii, ca i odihna trupeasc, nu va mai dori s

i
aib în viaa aceasta nimic altceva, decât s
se îndeletniceasc necontenit cu
facerea acestei rugciuni din paradis.
65. Stareul Paisie era foarte milostiv. în timpul invadrii Bucovinei de
ctre armatele strine, mii de familii de rani se refugiau în pdurile din jurul
Mnstirii Dragomirna. Iarna, cuviosul a mutat pe clugri într-o jumtate de
mnstire, iar cealalt jumtate a pus-o la dispoziia mirenilor sraci, btrâni
i a mamelor cu copii. Trapeza cea mare i cald o ddu, de asemenea,
poporului înfrigurat. Apoi ddu porunc chelarului, brutarului i buctarilor
s dea de mâncare la toi câi cereau. Se fcea mâncare i se cocea pâine
neîntrerupt. Astfel, stareul Paisie s-a fcut printele tuturor, salvând muli
oameni de la moarte.
66. Dup strmutarea stareului Paisie la Mnstirea Secu, cuviosul scria
adesea cuvinte de învtur ucenicilor si rmai în Dragomirna. Iat cum îi
sftuia pe fiii si duhovniceti:

- Totdeauna s fii treji i permanent s punei început de pocin. Fugii
de grirea deart care omoar sufletul; nu umblai din chilie în chilie fr
învoirea duhovnicilor; mrturisii- v regulat cugetele, prin care se risipete
toat ispita diavolului. Apoi, citii scrierile Sfinilor Prini, prin care se
lumineaz mintea omului i crete râvna pentru poruncile Domnului. C
numai prin credin fr fapte, nu este cu putin mântuirea.
Fiecare dup putere s ia parte la lucru în viaa de obte. nu se fac S
adunri pe la poarta mnstirii, pentru a gri deertciuni. Unde este
sârguin, acolo strlucete lumina, acolo se arat pacea, acolo satana nu-i
.
ssete de acolo fug patimile. Iar unde nu este sârguin, acolo toate sunt
loc,
inpotriv. în loc de bine, este ru; în loc de lumin, este întuneric; în locul
jh Hristos, intr diavolul.
67. Se spunea despre stareul Paisie c zilnic primea la chilie pe clugri,
Jt orice or, s-i descopere nevoile lor duhovniceti i trupeti. Cu acest
nlej, stareul le zicea:
- Dac cineva din voi are vreo nevoie sufleteasc sau trupeasc i pentru
aceasta cârtete i se necjete, dar la mine nu vine sm
vesteasc, eu pentru
aevoia i scârba lui nu am rspundere înaintea lui Dumnezeu.
68. Se spunea iari despre marele stare c, în Mnstirea Neam,
ocupaiile sale crturreti ajunseser la cea mai mare înflorire. Aici
întemeiaz o întreag coal pentru formarea de corectori i traductori de
câni. Manuscrisele umplu biblioteca Mnstirii Neam i se
patristice
rspândesc prin numeroase mnstiri din ar i de peste hotare. „Astfel,
Neamu devine centrul i fclia monahismului ortodox i coala vieii
sihstreti i a culturii duhovniceti pentru tot Orientul ortodox"
69. O grij deosebit avea cuviosul i pentru cei bolnavi. în Mnstirea

Neam zidi spital pentru bolnavi i case de oaspei. Stareul rânduia pe cei
btrâni i bolnavi la spital, încredinându-i fratelui Onosie, bolnicerul
mnstirii. El cerea îngrijitorilor s
slujeasc bolnavilor ca lui Dumnezeu, s
le dea mâncare cât mai bun, pâine alb i vin, s-i spele sptmânal i le s
menin curenie exemplar în bolni. Stareul primea la spital i brbai
mireni care sufereau de diferite boli i care nu aveau unde s-i plece capul.
Acetia erau aezai în chilii aparte, „hrnii din masa comun i triau acolo
pân la moarte".
cât voiau, unii chiar
70. Odat stareul vzu mergând prin mnstire un frate, dând din mâini
i privind încoace i încolo. Atunci cuviosul chem la sine pe duhovnicul lui i
ii zise:
- Aa povuieti tu pe ucenicii ti? C iat, umbl fr rânduial i
smintesc pe frai! Apoi le ddu
amândoi canon
la s fac trei zile metanii în
trapez, ca toi s se învee din greeala lor.
71. Spuneau ucenicii lui c adeseori vedeau pe Cuviosul Paisie stând

aproape toat noaptea cu durere de inim lâng patul celor foarte bolnavi,
împreun suferea i suspina cu ei, mângâindu-i cu ndejdea vindecrii i a
mântuirii, dându-le nu puin uurare în amara lor durere.
72. Se spunea iari despre stareul Paisie c o dat pe an, de la praznicul

Adormirii Maicii Domnului pân la 30 august, mergea la Mnstirea Secu,
.

unde se nevoiau ca la o sut de clugri. Acolo petrecea dou sptmâni, inea
cuvânt de folos în biseric, mângâia pe frai, iar dup hramul mnstirii
„Tierea Capului Sfântului Ioan Boteztorul", cuviosul îi binecuvânta pe toi i.
în sunetul clopotelor se întorcea din nou la Neam, unde îl atepta tot soborul.
73. Iat cum descrie viaa duhovniceasc din Mnstirea Neam ue

clugr cltor, anume Teofan:
- Srcia lor de bunvoie era desvârit. Prin chilii, în afar de icoane,
cri i unelte pentru lucru manual, nu mai era nimic. Clugrii se distingeau
mai ales prin smerenie, iar de mândrie cu totul fugeau. De ur i de zavistie
nu tiau. Dac se supra pe cineva, se grbea numaidecât se împace. Cel ce s
nu voia s
ierte pe fratele care i-a greit, era alungat din mnstire. Mersul
clugrilor era modest. La întâlnire, fiecare se silea fac el înainte s

închinciune. în biseric fiecare sttea la locul ce i se hotrâse. Vorbria
deart era cu desvârire oprit, atât în biseric i în chilii, cât i în afar.
74. Acelai Teofan scrie i despre ascultrile clugrilor din Mnstirea
Neam.
obtea Cuviosului Paisie triau 800 de clugri i, când se adunau la
- în
ascultare, câte o sut sau o sut cincizeci de frai, atunci unul din ei citea
cuvânt de folos din vreo carte sau vorbea cuvânt ziditor de suflet. Daca cineva
începea s vorbeasc lucruri dearte, îndat era oprit.
75. Iar despre petrecerea clugrilor în chilii, acelai Teofan scrie:

- Prin chilii unii scriau cri, alii împleteau, alii torceau lân, alii
coseau camilafce i potcapuri, fceau metanii, eseau stofe pentru rase i
mantii, fceau cruci i linguri sau se ocupau cu alte lucruri manuale. Toi erau
sub supravegherea duhovnicilor, la care-i mrturiseau pcatele i gândurile
de dou ori pe zi: dimineaa spuneau pe cele fcute noaptea, iar seara pe cele
fcute ziua. Fr binecuvântarea duhovnicului, nimeni nu îndrznea s fac
ceva, nici mcar s mnânce un fruct.
Mnstirii Neam, „înlarea Domnului", s
76. Era obicei ca la hramul
se adune mult lume din Moldova, Valahia i din alte ri. Atunci Cuviosul
Paisie nu avea odihn deloc, timp de patru zile. De dimineaa pân seara uile
îi erau deschise tuturor: i bogatului i sracului. Pe toi câi veneau se silea a-i
odihni cu iubire de strini, ca al doilea Avraam, heretisindu-i cu dragoste i

mulumindu-le pentru rbdarea ostenelilor drumului. Apoi, fgduindu-le de la
Domnul i Maica Domnului mil sufleteasc i trupeasc, îi binecuvânta i-i
trimitea la casa de oaspei.
77. Se spunea despre Cuviosul Paisie c se ostenea foarte mult pentru

tlmcirea printetilor cri din limba veche greceasc în limbile slavon i
român, ca s fie spre folosul i mântuirea celor ce vor voi a râvni i a lua
aminte la învturile purttorilor de Dumnezeu prinilor notri.
78. Zicea ucenicul su Platon: Se cuvine a neminuna cum se putea s
scrie atâtea cri! C era cu totul neputincios cu trupul i pe toata partea
dreapt avea rni. i pe patul unde dormea era împresurat de cri: câteva
lexicoane, Biblia greceasc i cea slavoneasca, gramatici greceti i slavoneti,
cartea din care fcea tlmcirea i, în mijloc, lumânarea. Iar el, ca un prunc
mic, edea plecat i toat noaptea scria, uitând de neputina trupului, de
grelele sale dureri i osteneli.
79. Apoi adaug ucenicul su:
- O, neptima i sfânt brbat! O, suflet curat i cu Dumnezeu împreunat!
Cu totul era lipit de Dumnezeu, cu totul se revrsa ctre aproapele cu
dragoste. Pentru aceasta i cuvântul lui era puternic, lucrtor i plin de dar,
dezrdcinând patimile i rsdind buntile în sufletele celor ce-1 ascultau cu
credin i cu dragoste.
Spuneau ucenicii stareului Paisie
80. el a tradus din slavon înc
românete puine cri, precum „Cuvintele Sfântului Nil de la Sorska",
întrucât erau mai muli clugri moldoveni care traduceau din limba greac
decât slavoni. Din limba slav traduceau numai Cuviosul Paisie împreun cu
33
ieromonahul Dorotei, ucenicul sau .
în limba român traduceau cei mai renumii eleniti moldoveni, precum:

arhimandritul Macarie, mare protopsalt, a tradus Omiliile Sfântului Macarie,
Cuvintele Sfântului haac irul i
ieromonahul Ilarion a tlmcit
altele;
Cuvintele Sfântului Calist Hexaimeronul Sfântului Vasile cel

Catafigiotul,
Mare i altele; Cuviosul monah Gherontie, mare elenist, a tradus cinci cri:
Prvlioara cea mic; Kiriacodromionul, Cazania la toate Duminicile, tiprit
in Bucureti; Tâlcuire la Evanghelii a Fericitului Teofilact, tiprit la Iai;
Teologhiconul (Dogmatica) Sfântului Ioan Damaschin, tiprit la Iai;
Kecagrarion, al Fericitului Augustin, tiprit la Mnstirea Neam i altele.
Cuviosul ierodiacon tefan a tlmcit Vieile Sfinilor pe tot anul, din

limba slavon, tiprite la Mnstirea Neam între
1807-1815. Cuviosul anii
schimonah Isaac Dasclul a tradus din limba greac Scara Sfântului Ioan
Scârarul i Bogorodicina (Octoihul) Maicii Domnului, care s-au tiprit la
33
Stareul Paisie a tradus personal 44 de manuscrise patristice în limba slavon i o vast
coresponden. Cea mai preioas traducere a sa este: „Cuvintele ascetice ale Sfântului Isaac irul"
j: 1787.
Mnstirea Neam. Iar din limba slavon a tlmcit Tipiconul (Tipicul
Sfântului Sava), care s-a tiprit la Iai în anul 1816. Mitropolitul Grigorie
Dasclul, alt ucenic al stareului Paisie din Mnstirea Neam, a tlmcit i el
numeroase cri din limba greac, precum Patericul i altele pe care le
tiprete la Bucureti, dup ce ajunge mitropolit al rii Româneti (1823-
34
1834) .
81. Un pelerin grec, Constantin Caragea, ajungând la Mnstirea Neam,

descrie astfel chipul plin de Duhul Sfânt al marelui stare Paisie:
- Pentru prima dat în via am vzut
cu ochii mei sfinenia întrupat i
neprefcut. Pe mine m uimi faaluminoas i palid, fara pic de sânge,
lui,
o barb mare i alb, lucitoare ca argintul, i curenia neobinuit a hainelor

sale i a chiliei. Vorbirea lui era blând i cu totul sincer. Mi se prea este c
un om cu totul desprins de trup!
82. Ucenicul su, Platon, spunea urmtoarele despre Cuviosul Paisie:

- Era în el dragoste înfocat, cu care din tinereile sale a iubit pe Domnul
cu tot sufletul sau. C pe toi îi iubea, îi înclzea cu dragostea i râvna sa.
Pentru fiecare simea durere. Iar pe fiii si duhovniceti îi îmbria mai mult
decât pe sufletul su. Pe tot omul ce venea la dânsul, pentru mil sufleteasc
sau trupeasc, nu-1 întorcea deert. Niciodat nu se întrista asupra cuiva,
mcar de l-ar fi suprat cu ceva.
Acelai ucenic continu:
83.
-Erau într-însul împreunate îndelunga-rbdare i blândeea, iar
tulburarea i mânia nu s-au vzut la el, fr numai pentru clcarea poruncii lui
Dumnezeu. Mustra i certa cu blândee, dojenea i înva cu dragoste. Miluia
i îndelung rbda, cu ndejde de îndreptare.
84. Asemenea i în cele fireti era preaîmpodobit, continu ucenicul su.
C faa lui era alb ca a îngerului lui Dumnezeu, privirea lin, cuvântul smerit
i strin de îndrzneal, fiind cu totul revrsat spre milostivire, cci, prin

dragostea sa, pe toi îi atrgea la sine. Mintea lui era totdeauna unit cu
Dumnezeu prin dragoste, mrturie fiind lacrimile.
Spunea unul din ucenicii Cuviosului Paisie
85. dobândise darul c
rugciunii adevrate, încât faa lui se lumina i ochii vrsau multe lacrimi de
focul care ardea în inima sa.
- Odat, adaug eram noi în Dragomirna, am venit la
ucenicul, pe când
printele stare i vzând ua deschis, am btut i am intrat. Era înainte de
Vecernie. Printele era culcat. Faa lui era aprins ca de foc. Am zis
34
Din Viaa în scurt a Cuviosului Printelui nostru Paisie, M-rea Neam, 1817, filele 16 i 17
rugciunea: „Binecuvânteaz, printe!", dar nu mi-a rspuns. Am repetat a

doua oar. Nici un rspuns. M cuprinse frica. Atunci am îneles c era rpit
!n rugciune. Mai zbovind puin, am ieit din chilie i n-am spus nimnui
nimic de cele vzute.
86. Cuviosul Paisie avea i oarecare dar înaintevztor. De multe ori
vedea în vis o sabie spânzurând, numai de un singur fir de pr, deasupra
capului voievodului moldovean Grigore Ghica. Apoi, nu dup multe zile,
rurcii i-au tiat capul, din porunca sultanului. i mult a plâns stareul pentru
aceasta.
87. Se spunea iari c adeseori suspina i plângea stareul pentru un frate

din obtea sa, sftuindu-1 pentru îndreptare. Dar fratele nu asculta. Apoi, dup
trei zile, fratele acela s-a înecat.
88. Pe alt frate iari 1-a rugat mult stareul s nu plece din mnstire.
- Frate, îi zicea cuviosul, ascult-m, fiindc nu vei vedea locul acela
unde vrei tu s te duci. într-adevr, fratele nu 1-a ascultat i dup patru zile de
drum a murit.
89.Numeroase i pline de înelepciune duhovniceasc au fost i scrisorile

stareului Paisie ctre diferii prieteni i ucenici ai si, mireni, preoi, clugri
i egumeni. Iat ce scrie ctre clugrii din Schitul Robaia- Arge, care îi
cereau un preot:
- La cererea voastr de-a v
trimite un preot s organizeze viaa de v
obte, nici nu tim ce s v
rspundem. i noi înine suntem la început i
avem nevoie de povee. Numai atât v
pot spune c, dup regulile Sfinilor
Prini, ai putea singuri s v
organizai viaa duhovniceasc. întâi se cere ca
egumenul s cunoasc Sfintele Scripturi, ca s tie a înva i pe ucenicii si.
S aib ctre toi iubire adevrat i nefarnic, s fie blând, smerit,
rbdtor, liber de mânie, de iubirea de argint, de mândrie, de lcomie i toate
celelalte patimi. Iar ucenicii s fie în mâinile egumenului ca lutul în mâinile
olarului. S nu fac nimic rar binecuvântare, s nu aib ceva al lor, ci toate,
i crile i patul i celelalte s fie date cu voia egumenului. Apoi, schitul

vostru, oriunde s-ar afla, sa nu fie supus altei mnstiri, ci singur s se
conduc, ca fraii si s se mântuiasc prin egumenul. lor, iar egumenul prin
Domnul.
90. Asemenea ctre clugrii din Poiana Mrului scria:
- Nu v tulburai pentru nerutatea i smerenia printelui Alexie, noul
vostru egumen. C, dup Sfinii Prini, egumenul trebuie s fie ctre frai
smerit, blând, fr rutate, panic, în stare s sufere orice ispit, ca s poat
da frailor pild de rbdare. Nu v tulburat c el este slab cu trupul, câiî
vreme este sntos cu duhul i
întreg la duhovniceasca cugetare. Ci voi.
cunoscând slbiciunea firii lui, nu cerei de la el osteneli trupeti mai presus
de puterile lui, ci cruai-1 s
nu-i piard înainte de vreme puterile, spre
paguba frailor. Ajunge pentru el s ad
mai mult la chilie, pzindu-i
sntatea, s
citeasc cri folositoare pentru suflet i s fie gata la vreme de
nevoie s
dea frailor sfaturi folositoare pentru mântuire. smerii unul Sv
fa de altuli s v supunei unul altuia, ca s avei dragostea lui Dumnezeu
între voi i s fie la voi un suflet i o inim prin harul lui Hristos.
91. Un preot oarecare 1-a întrebat pe Cuviosul Paisie:
- Poate preotul s dezlege pe cel ce se pociete i, pentru neputina sa.
s-i dea, fr canon, Sfintele Taine, sau nu poate?

- Dac boala lui este în aa fel, a rspuns cuviosul, încât el se
trupeasc
apropie de moarte vreme s fac canon, atunci chiar de-ar avea ei
i nu are
pcate mari, dar de se ciete, preotul s-1 dezlege a se împrti cu Sfintele
Taine. Dac îns poate face canon, preotul s
nu-1 dezlege pân nu-i face
canonul, cci canonul este a treia parte a pocinei.
92. Apoi a adugat i aceste cuvinte:
- V spun i aceasta, c eu în toate cutat cu râvn,
sfintele canoane am
de nu cumva s
gsesc oarecare epitimii fr
îndeprtarea de la împrtirea
cu Sfintele Taine, dar n-am putut gsi. îns este grozav de înfricoat i
înspimânttoare certarea pus asupra preoilor care îndrznesc împrt- s
easc pe cei oprii de sfintele canoane. Pe amândoi, Biserica îi aseamn cu
Iuda vânztorul.
93. Zicea iari marele stare:
- Urmând blândeii lui Hristos, s v
opunei pân la sânge patimii
mâniei i s
avei pace cu toi. Aceasta este aa de trebuincioas, încât însui
Hristos zicea ucenicilor Si: Pace vou!, Pacea Mea dau vou! Unde este
pacea lui Hristos, acolo petrece i Hristos. Iar în sufletul în care nu este pacea
lui Hristos, nu este nici Hristos.
94. i
iari zicea:
-Rbdarea este i ea atât de trebuincioas pentru mântuire, încât Hristos
zice: Intru rbdarea voastr vei dobândi sufletele voastre. Iar câtigarea
sufletului nu este altceva decât mântuirea sufletului. Rbdare îns trebuie s
avei nu numai pentru un timp oarecare, ci pân la moarte, cci cel ce va
rbda pân la sfârit, acela se va mântui.
95. Iar despre smerenie zicea Cuviosul Paisie:

- Smerenia este temelia tuturor virtuilor evanghelice. Ea este atât de

trebuincioas pentru mântuire, cum este respiraia pentru viaa omului. Toi
sfinii prin diferite ci s-au mântuit, dar fr smerenie, nimeni nu s-a mântuit
i nicinu poate s
se mântuiasc. De aceea, tot cel ce vrea se mântuiasc s
trebuie s
se socoteasc din toat inima înaintea lui Dumnezeu ca cel mai de
pe urm între oameni i pentru orice pcat s se condamne pe sine, iar nu pe
alii.
Sfinte Preacuvioase Printe Paisie, roag- te lui Dumnezeu pentru noi!
DESPRE SFÂRITUL SFANULUI PAISIE

DE LA NEAM
extras din Manuscrisul românesc nr. 1860
de la Biblioteca Academiei Române
35
în anii de la Hr. 1794, în luna lui octombrie 4 zile, au sosit la noi la
Mnstirea Neamului Preasfinia Sa Episcopul de Hui Kiro Kir Viniamin.

Miercuri la nou ceasuri din zi am ieit întru întâmpinare cu Evanghelie i cu
sfenice i doi diaconi cdind i clisiarii clopotele trgând i psalii Axionului
cântând aa am intrat cu Arhiereul în biseric i, închinându-se pe la sfintele
icoane, ne-au blagoslovit pre toi de obte i au ieit la gazd, fiindc era
vremea Vecerniei i n-au fost vreme ca fiete carele osbit s iei blagoslo-
venie, ca apoi i-ar fi apucat i vremea Pavecerniii, i Vecernia era neracut.
i îndat cum au ieit Arhiereul, au tocat de Vecernie...
Luni, 30 de zile s-au bolnvit Printele Stareul, mari, miercuri au fost
bolnav. Iar joi s-au mai ridicat. Noemvri 2 i vineri au fcut mulmit în
biseric, pentru c s-au însntoit Printele i sâmbt au fost sntos.
Duminic au mers la biseric, iar mai spre sar au blagoslovit pre prini(i)
care era s mearg la praznic la Agapia, cu bucurie i vesl. Noemvri 5 zile,
luni, iari rul i au fost bolnav, mari, miercuri, joi, vineri,

l-au întors
sâmbt, Duminic, mari. Iar miercuri n-au vorbit nimica, ci numai
luni,
cuta frumos. Iar în vremea Vicerniei au început a se închedeca în grumazi i
a sufla mai rar i îndat au chiemat duhovnici i au început printele tefan a
ceti canon de ieirea sufletului. Iar eu nu tiam nimica ticlosul, de unele ca
acestea, ci, când am ieit de la vicernie, am vzut mulime de prini la

fereastra Printelui i prin ograd tiji, i unii plângea, iar mie tot îmi prea
35
Manuscrisul s-a publicat în rev. „B.O.R.", nr. 3-4, 1987, p. 113-116
.

lucru cu îndoire. Iar mai ezând puin la fereastr, numai ce am auzit
duhovnicii plângând înuntru i clopotile sus trgând, fiindc ieis oarecine
pe den dos i
mersese la clopote.
O, vai mie, de ar fi fost cineva deoparte, ca priveasc, nu ar putea s sâ
povesteasc cu limb omeneasc, ci plângere s-au pornit întru acel ceas, ci
jale, ci tânguire între prini, cât aa era a se prea c lumea se prpdete. i

atâta s adunas mulime de prini cât s prea c norii i-au adus. i învlind
cinstitul trup, dar mai bine s zic sfânt i prea mare sfânt, a prea cuviosului
printe i lsând mâna cea dreapt dezvlit pre piept i îmbrcându-s
duhovnici, preoi i diaconi, au ieit cu obicinuit cântare ci s cânte la cei
prosai. Iar cu mai mult plângere i tânguire, c ce cântare va s fie aceea
când cineva spre plângere iaste pornit. i puind sf(i)ntele (ters) (cinstitele)
moate pre nslie au mers în biseric preoii cântând. Iar cellalt sobor cu
amar plângere, lacrimi vrsând. i puind nslia în mijlocul bisericei, aa cu
mare plângere fiete carele au luat blagoslovenie. Noemvri 15 au adormit prea
Cuviosul Printele nostru ieroschimonahul Paisie, arhimandrit i starei
sfintelor Mnstiri Neamului i Scu, i rcorindu-se prinii dimprejurul
nsliei, au început preoii a ceti evanghelie neîncetat pân la vremea Utrenii.
Iar la Utrenie, ai(j)direa s ceteasc evanghelie pân la cesuri i fcând
otpustul Sf. Liturghii, iari se începe obicinuita cetire la evanghelie, pân la
Vecernie. i aa s-au inut 4 zile sf(i)ntele (ters) (cinstitele) moate în
biseric, fiindc atepta i rspuns de la Mitropolitul.

Iar a doua zi dup rpusare, joi, au început a spa groapa în pomelnic,
de-a dreapta, cu mare jale i suspinuri i zidind-o cu crmizi, sta ca un
sfenic înaurit ateptând s se puie fclia cea prea luminat într-însul
Oar fcut racla i au îmbrcat-o i au împodobit-o
a trâia zi, vineri, au
fiindc era s mrgritarul sau mai bine s zic diamantul cel
se puie într-însa
de mult pre. Vineri spre sâmbt la 7 ceasuri din noapte s-au îmbrcat preoii
i diaconii i au cldit sf(i)ntele (ters) (cinstitele) moate i le-am pus în racl
cu lacrimi i cu suspinuri i cetind evanghelie neîncetat. Iar sâmbt dup
Sf(ân)ta Liturghie s-au îmbrcat 30 de preoi i 13 diaconi i lumânri aprinse
inând în mâini au ridicat nslie moate i au ieit afar, fiindc
cu sf(i)ntele
în biseric nu era cu putin(a) a încpea de mulimea prinilor i a (s)treinilor
i aa s-au început prohodul dup obiceiu, cu lumini aprins la tot soborul
prinilor i la adunarea mirenilor. Iar când au fost dup evanghelie, îndat
au început printele Isaac a ceti acest cuvânt: «Cuvânt de îngropare la prea
Cuviosul printele nostru Paisie, arhimandrit i stareul s Mnstiri Neamului

i Secul».
Bucuriile i veseliile i toate lucrurile ceaste din lumea aceasta ori

â»u>h(o)vniceti ar zice cineva ori trupeti i lumeti toate cu adevrat
iremelnice, trectoa(re) i nestatornice (...)•
Rmia ceastlalt a vieii noastre este i dup voia Ta s dobândim

sarea cea împreun cu Printele nostru, dup cum i legtura i fgduina ne
aste, slvind buntatea i milostivirea ta, totdeauna acum i pururea i în vecii
*ecilor amin.
Iar dup cuvânt, au svârit preoii obicinuitul prohod i au luat
etecare osbit iertciune i blagoslovenia cea mai de pre urm. i aa era o
Imbulzal între prini i între norod când lua iertciune, încât de nu ar fi inut
rreoii racla de o parte alta, apoi îndat ar fi rsturnat-o. i nesfârin-
i de
nslia,
iu-se toi, au ridicat preoii c
nu era cu putin a mai atepta, fiindc
;ra norod mult i spre sar s plecas zioa i vremea s turbura de ploaie. i
ntficând preoii nslia i clopotile trgând i psalii cântând i soborul cellalt
plângând, aa am intrat în biseric la mormânt i numai preoii au intrat în
pomelnic i au închis ua pentru îmbulzala prinilor i a streinilor. i puind
sfintele (ters) (cinstitele) moate
mormânt, au pardosit prinii mormântul
în
rj crmizi. Iar luni dup Utrenie, înc noapte fiind, noemvri 20 de zile, au
sosit i trimiii de la Iai, adec printele Sava i printele Liontie, dimpreun
r_ Preao sfinia Sa pentru c n-au apucat ca s îngroape pe Printele. i

^cându-se zio i dup sfâritul Sf. Liturghii, au slujit Preaosfinia Sa panahida
Printelui, dimpreun cu sobor, de-a trâia zi dup îngropare i au cetit i
nolifta Preaosfinia Sa, în genunchie, deasupra mormântului.
Iar când au ezut prinii la mas au sosit i dumnealui Logoftul al
râilea dila D(o)mnie, fiind trimis dimpreun cu Arhiereul ca petreac pre s
Printele stareul la groap i ca s
iaie în scris cele ce vor afla la mnstire,
muctoare sau nemictoare, ca s fie în paz când s-ar fi pus povuitoriu în
locul Printelui stareului.
Luni dup Vicernie au intrat în chilia Printelui Arhiereul cu Logoftul
ni domnesc i oarecari din duhovnici i au început a cuta izvoadele pân ce
j£i venit vremea ca s toace la priveghere, fiindc a doao zi, mari, 21 zile era
rraznicul Intrrii în Biseric i au mers la Arhiereul dimpreun cu boierul i

k; ezut toat privegherea. Iar a doao zi au slujit Ar(h)iereul. Iar dup
r.anghelie au cetit printele Isaac acest cuvânt:
„Cuvânt de întâmpinare la Preaosfinitul Printe Kiriu Kir Viniamin,
Episcopul Huului".
Preaosfinite Stpâne, Omule al lui D(u)mnezeu i credincioas slug i
ispravnice al Tainelqr lui Dfu)mnezeu i brbatul doririlor Duhului, Noule
Daniile, bucuratu-ne-au foarte venirea Preaosfinitei Tale i pre norii cei
preîntunecai ai mâhniciunii cari pre inima noastr s puss cu totul i-au gonit
i-n lturi i-au dat. Boldurile cele prea ascuite ale scârbei care necurmat
împungea i adânc s înfingea întru inima noastr i tare o rnea, cu totul îi
tâmpi. i iari sninul bucuriei ne fcu, iar soarele de veselie se ivi i
lacrimile cele ce necontenit s
vars le opri i nu numai, ci i cu mhrama
bucuriei de pre feele noastre le terse, în atât cât nici de am avut sau am
ptimit vreo pagub, mâhniciune sau întristare nu simim. Bine s
ne-au c
bucurat i pre toat mâhniciunea ne-au gonit, artat iaste îmi mrturisesc c
mie i sângure feele a tot soborul, c
nu înc posomorâte, nu înc triste s
arat, ce vesele lumin.
Dar oare ce iaste pricina unei veniri a Preaosfiniei Tale atât de grabnic
i de sârguin plin, cât nici de greutatea cii, nici de vremea cea
umizicioas, nici de iarna cea acum ateptat s nu te temi, ci pre toate
greotile, pre toate nelesnirile, pre toate împedicrile, pre toat osteneala
deraimând-o, preste atâtea maidanuri s sai i s vii la Mnstirea Neamului;
au doar ai mai uitat ceva din danturile acelea lungile i horile acelea largile i
de duhovniceasc bucurie pricinuitoarele nesvârite i acum, aducându-i
aminte ai venit s o împlineti? Ci începtoriul i svâri(toriul) danturilor i
norilor nu înc iaste de fa. Au doar privelitile acelea duhovnicetile ce le
întindeai mult mai daunzi ai venit s
le mai înnoieti? Ci puitorul niscareva
porunci domneti sau stpâneti sau politiceti sau cu niscareva sftuiri

duhovniceti, pentru care i dumnealui boieriul Mrii Sale împreun s-au
ostenit? Ci sftuitoriul i rspunztoriul nu înc mai iaste întru cei vii. Au
poate înelegând de aceasta i de mâhniciunea cea pricinuit noao, din
dragostea cea mult i fierbinte ce ai ctre D(u)mnezeu i ctre aproapele, silit
fiind pre sine i atâta osteneal o ai trecut cu vederea i cu atâta vrednicie, cu
alt Iosif, te-ai suit s îngropi pre tatl su i plângerea la Ariiat s-i faci i
mâhniciunea robilor Preaosfiniei Tale s o risipeti. C iat, nu dup multe
zile ale purcederii Preaosfiniei Tale ctre turma cea cuvânttoare i el de
cltoria cea fireasc a se gti au început pre care acum iat o au i svârit,
dup ce au isprvit toate acelea ce au voit i au dorit.
Cu poft am poftit, au zis D(u)mnezeu Omul Iisus mergând spre moartea
cea de bun voie, s mnânc cu voi aceste Pati mai nainte de patima Mea. i
prea cuviosul printele nostru, urmtoriu adevrat acelui, nu de mult vreme
au zis însui ctre cel ce cetete proastele aceste cuvinte: „Am dorit a vedea
nite priveliti ca acestea d(u)hovniceti mai înainte de moartea mea i iat
D(u)mnezeu mi-au împlinit dorirea. Cunosc c
singur D(u)mnezeu aduse pre
Preaosfinia Sa, cunosc acum c aproape îmi va fi sfâritul". O, ce semuire a

lucrurilor, care d oarecare dovad de mai nainte cunotin d prealuminat.
Cu toat acestea, mare iaste râvna ctre lucrurile cele bune, mare iaste
milostivirea cea ctr aproapele, mare îi iaste i osteneala, mult i se cade i
plata, nemsurat rspltirea, necovârit cinstea, lauda de mintea noastr
ajuns, cuvântul nu iaste îndestulat ctre aceasta. Mulmirea neputincioas i
cea din cuvinte i cea din lucruri, gurile noastre ale tuturor slabe spre
mulmirea facerilor de bine. Ce vom face? De ar fi fost cu noi cel puternic în
fapt i în cuvânt, ar fi rspltit poate dupre vrednicie, dar de vreme ce s-au
dus la Cel ce pre toate le covârete cu bogia i cu buntatea i cu
milostivirea, sunte(m) bine încredinai c va mijloci în locul nostru ctre
D(o)mnul ca s rsplteasc Preaosfiniei Tale cu daruri vecinice i
nestriccioas, cu caftanuri îngereti se va îmbrca prea sf(i)nitul trup al
Preaosf. Sale, cu coroane nevetejite i

nestriccioas va încorona prea
sf(i)nit al Preaosf. Tale cu slav d(u)mnezeiasc va împodobi prea sf(i)nit
Preaosf. Tale cu îngerii te va încei, cu Patriarii te va rândui, cu Arhierei te
va însoi, întru împria Sa te va odihni, de privirea feei Sale te va îndulci
întru Hristos Iisus D(o)mnul nostru, cruia slava în veci, amin.
Iar când au venit prinii cu icoana la mas, au venit i Arhiereul i au
blagoslovit masa i apoi au ezut de o parte pre scaun dimpreun cu boiariul
cel domnesc i au ascultat cum s cetea Cuvânt pentru Intrarea în Biseric. i
viind vremea strângerii sfermeturilor, au blagoslovit Arhiereul adunarea
sfermeturilor i svârind mulmita mesei, aa au ieit în cerdac i au ezut
Arhiereul în jili pân când au ieit toi prinii din trapez i sculându-s
buctarii au luat fietecare osbit blago(slovenie) i aa s-au dus cântând în
biseric. Iar dup vicernie au fcut paraclis cu sobor mare. i vineri au mers
Preao sfinenia Sa la Sacul i la Shstrie i sâmbt s-au întors la Neamul.
Iar Duminic au dat Preaosfinia Sa anafura în vremea priceasnii.
i sftuindu-se duhovnicii cu Arhiereul, au ales pe printele Sofronie spre
a-i încredina pstoria în locul Printelui. i fcând scrisori, le-au trimis la
Iai i viind de la Iai alte scrisori, de la domnie i de la Mitropolitul, aa în
anii de la HS-1794 în luna lui dechemvrie în 13 zile, mari dimineaa dup
utrinie a clugrit pre printele Sofronie în schim însui Arhiereul. Iar dup
liturghie, în vremea priceasnii, adunai fiind prinii toi, au cetit printele
Pafnutie trimiterea Printelui Stareului cea ctre Preaosf. Sa Mitropolitul
36
Kiriu Kir Gavriil .
36
Aceast scrisoare este tiprit în cartea Stareului Paisie Cuvinte i scrisori duhovniceti,
voi. I, Chiinu, 1998
ARHIMANDRITUL LAZAR URSU

Mnstirea Neam
(secolul XVIII)
A.
Acest cuvios printe era originar din Bistria-Nsud. Inchinându-i viaa

lui obtea Mnstirii Neam la începutul
Hristos din tinereile sale, a intrat în
secolului XVIII, unde se nevoiau numeroi monahi din Transilvania. Aici a
deprins meteugul nevoinei duhovniceti, precum i cunotina crii de la
duhovnicii marii lavre. Apoi, clugrindu-se, s-a învrednicit de darul preoiei,
ajungând ales povuitor de suflete. Arhimandritul Lazr Ursu a fost cel dintâi
printe duhovnicesc al mitropolitului Iacob Stamati. El 1-a adus de mic la
mnstire, 1-a deprins frica de Dumnezeu i 1-a dat la învtura crii.
Fiind înelept i râvnitor la cele dumnezeieti, duhovnicul Lazr a fost
ales stare al Mnstirii Neam în anul 1742.Timp de trei ani, cât a fost
întâi stttor al obtii, arhimandritul Lazr aezmântul mnstirii, a
a înnoit
mrit numrul clugrilor, a reorganizat coala monahal din lavr, obligând
pe toi fraii s fie cunosctori de carte, i a rânduit duhovnici din cei mai
iscusii. Spovedania soborului i Sfânta împrtanie se fceau sptmânal. La
coal se învau scrisul, cititul, ceaslovul, tipicul, apoi religia (cunotine de
Vechiul i Noul Testament) i muzica psaltic. Se mai predau înc limbile
greac i slavon i caligrafia.
Retrgându-se din egumenie, arhimandritul Lazr a fost înc 20 de ani
eclesiarh i duhovnic al mnstirii, crescând i formând muli fii duhovniceti.
A ocrotit, de asemenea, sihstria Pocrovului i pe sihastrii ce se nevoiau în
Muntele Chiriacu, al cror duhovnic era. Pentru o nevoin ca aceasta,
Cuviosul Lazr a fost propus, în anul 1750, candidat la scaunul episcopal de
Rdui. El îns, smerindu-se, s-a socotit nevrednic de o cinste ca aceasta,
rmânând toat viaa în mijlocul fiilor si duhovniceti.
Aa ostenindu-se arhimandritul Lazr mai mult de 50 de ani, s-a mutat la
odihna cea de sus în a doua jumtate a secolului XVIII.

SFINI I CUVIOI
din prima jumtate
a secolului XIX
MITROPOLITUL IACOB STAMATI
(1749-1803) 1
Acest ierarh Moldovei era de loc din Bistria-Nsud, nepot al

al
episcopului Pahomie de Roman (t 1724). Intrând de mic în obtea Mnstirii

Neam, a fost crescut duhovnicete de egumenii Lazr i Ioasaf i închinat lui
Hristos prin clugrie în anul 1764. A învat înc i limbile greac i slavon
de la printele su duhovnicesc, care tia mult carte.
învrednicindu-se de darul preoiei, în anul 1774 ajunge slujitor la
Mitropolia Moldovei, iar în anul 1782 este hirotonit episcop de Hui. Timp de
10 ani, cât a pstorit turma lui Hristos la Hui, a înnoit mai multe biserici i
schituri, a înfiinat o coal episcopal pentru luminarea preoilor i a adugat
mult osârdie pentru mântuirea fiilor si duhovniceti.
în anul 1792 este ales mitropolit i printe sufletesc al Moldovei. Timp de
înc 11 ani a pstorit mitropolitul Iacob Biserica Moldovei, dovedindu-se un
adevrat slujitor i iconom al
Dumnezeu. în aceti ani a zidit mai
casei lui
multe biserici în Iai i prin
fcut danii de înnoire la mnstiri i
sate, a
schituri, a reorganizat bolniele i a deschis o farmacie public aproape de
catedral, pentru alinarea suferinelor omeneti. Iar pentru luminarea minii i
mântuirea sufletelor, mitropolitul Iacob II „Nemeanul" reorganizeaz i
dezvolt colile bisericeti din Moldova, fcând un mare pas spre înnoirea
învmântului. De asemenea, dezvolt Academia din Iai, dând burse i cri
de coal celor sraci.
Mitropolitul Iacob Stamati este considerat ierarhul cel mai iubitor de carte
din secolul XVIII în Moldova. întemeind la Iai o bun tipografie, a tiprit
numeroase cri bisericeti pentru cult, cri apologetice pentru aprarea
credinei ortodoxe i cri didactice pentru coli publice. Astfel a tiprit
Evanghelia, Liturghierul i Psaltirea (1794), Apostolul (1795) i altele. Iar din
crile didactice pentru copii, a tiprit „Gramatica teologhiceasc"
-Geografia moldoveneasc" i „Aritmetica" (1795?), traduse de învatul
episcop Amfilohie Hotiniu.
Pentru sporirea duhovniceasc a cretinilor, marele pstor al Moldovei
cerea îndeosebi participarea regulat la slujbele bisericii, milostenia,
Ciurea, Figuri de ierarhi moldoveni - Iacob al II-lea Stamati, Iai, 1946; Istoria
1
Diac. dr. Al. I.
Bisericii Ortodoxe Române, voi. II, colectiv, p. 267-269

respectarea cu strictee a posturilor i mai ales Sfânta Spovedanie. El spunea
c nimeni nu poate spori pe calea duhovniceasc a mântuirii, fr aceste fapte
bune. „Iar acei care refuz sa se spovedeasc, spunea el, s rmân ca nite
strini de lege i de Dumnezeu" . Mitropolitul Iacob Nemeanul ddea mare
II
importan duhovnicului, fr de care nimeni nu poate sa se mântuiasc. De

aceea, cu greu hirotonea pe cineva duhovnic, dup ce mai întâi cerceta dup
pravil, dac avea dac tia Sfintele Scripturi i canoanele
peste 40 de ani,
Bisericii însui avea o via aleas. Preoi tineri nu fcea niciodat
i dac el
duhovnici. Iar preoilor duhovnici „le cerea list anual a celor spovedii i îi
oprea sa ia bani". In anul 1799, tipri la Iai, pentru folosul de obte al
tuturor, „Pravila Sfinilor Prini" (Sfintele Canoane).
Aa nevoindu-se mitropolitul Iacob pentru mântuirea sufletelor „omeneti
i fcând multe milostenii la sraci, în primvara anului 1803 i-a dat sufletul
cu pace în braele lui Hristos.
CUVIOSUL ARHIMANDRIT GHEORGHE

Mare stare al Mnstirii Cernica
(1730-1806) 2
a. Viaa
Cuviosul stare Gheorghe s-a nscut în Slitea Sibiului, în anul 1730, din
prini binecredincioi. Dorind s slujeasc lui Hristos din tinereile sale, îi
caut adpost sufletului su în mnstirile Transilvaniei. Dar, neputând rbda
persecuiile religioase care sileau poporul la uniaie, tânrul Gheorghe a trecut
Carpaii în ara Româneasc.
în drum spre Muntele Athos, devine temporar ucenic al unui arhiereu
grec care locuia în Bucureti. Dup ce este fcut rasofor i diacon, pornesc
împreun spre Constantinopol i Sfântul Munte, pe la jumtatea secolului
XVIII. Murind acolo dasclul su, ierodiaconul Gheorghe devine ucenic al
stareului Paisie în Schitul Sfântul Ilie din Athos. în anul 1752, Cuviosul
Paisie îl clugrete, iar în anul 1754 îl hirotonete preot pentru obtea sa. în
acest schit s-a nevoit ieroschimonahul Gheorghe timp de zece ani. In anul
1763 se strmut în Moldova, la Mnstirea Dragomirna, împreun cu stareul
Paisie i cei 64 de ucenici ai si.
2
Monahul Casian Cernicanul, Viaa, faptele i cuvintele stareului Gheorghe, în Istoriile sfintelor
monastiri Cernicai Cldoroani, Bucureti, 1870, p. 1-84; Arhim. Chesarie Gheorghescu, Cuviosul
stare Gheorghe de la Cernica, în Sfini români..., op. cit., p. 500
CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XIX 321
La Dragomirna, Cuviosul Gheorghe petrece înc doisprezece ani ca

preot, duhovnic i econom peste cei 350 de clugri i frai. Apoi se strmut
la Mnstirea Secu, în anul 1775, împreun cu 200 de clugri. Aici triete
numai doi ani pe lâng Cuviosul Paisie i se duce din nou la Schitul Sfântul
Ilie din Athos.
în primvara anului 1781 vine în Moldova s-i vad stareul i fraii din
Mnstirea Neam. La reîntoarcere, îns, este numit de mitropolitul Grigorie
al Ungrovlahiei egumen rmas de muli ani în prsire.
al Schitului Cernica,
Timp de patru ani i adun 54 de ucenici în jurul su.
organizeaz bine schitul
Apoi, îmbolnvindu-se, ls aezmânt scris, „diat", ucenicilor si, cum
s-i petreac mai departe viaa în Cernica. Aezmântul su are o mare
importan duhovniceasc. In acelai an, stareul Gheorghe s-a fcut iari
sntos i a mai trit înc 22 de ani.
înmulindu-se fraii în jurul su, mitropolitul Grigorie i-a dat sub
conducerea sa, din anul 1793, i Mnstirea Cldruani. Ca stare al celor
dou mnstiri, Cernica i Cldruani, Cuviosul Gheorghe a împrit soborul
in dou pri, punând în fiecare mnstire câte un egumen destoinic. A rânduit
la biseric pravil zilnic, spovedanie deas, ascultare i mas de obte, dup
tradiia AthoSului i potrivit aezmântului su.
La Gheorghe se mut la venica odihn,
3 decembrie, 1806, marele stare
plâns de numeroii si ucenici din ambele mnstiri. Pentru înelepciunea cu
care a condus i organizat, timp de 25 de ani, cele dou mari obti clugreti
cu aproape 200 de monahi, stareul Gheorghe este considerat un mare printe
duhovnicesc i înnoitor al monahismului românesc, iar pentru viaa sa aleas
este numrat în rândul cuvioilor români.

1. Oprit fiind în ar fr voia sa de ctre mitropolitul rii Româneti,
Cuviosul Gheorghe era în mare mâhnire. Deci, postind câteva zile, s-a rugat
Maicii Domnului i Sfântului Ierarh Nicolae s-1 povuiasc ce trebuie s

rac. Apoi, adormind puin de osteneal, i s-a artat în vis Sfântul Nicolae i
:-a poruncit, zicând:
Rmâi aici i îmi curete lcaul meu de fiarele slbatice!
-
Deteptându-se plin de bucurie, a pornit în cutarea lcaului Sfântului
Ierarh Nicolae i a aflat biserica lui din ostrovul Cernici, pustie i plin de
erpi. Din ceasul acela a rmas în Schitul Cernica împreun cu doi ucenici ai
si. Atanasie i Serafim, din Mnstirea Neam.
2. Spuneau ucenicii Cuviosului Gheorghe c dup ce au ajuns întâi pe
ostrov i s-au închinat în biseric, au vzut în sfântul altar un arpe uria.
Atunci stareul, însemnându-se cu semnul crucii, i-a zis cu glas blând:
- Ganul (dragul) tatei, pân acum ai locuit tu aici. Acum sa te duci din
locul acesta, ca s locuim noi!
La cuvântul stareului, arpele s-a supus poruncii îndat i a ieit afar
din biseric i din ostrov, disprând în pdurile din împrejurimi.
3. Mrturiseau ucenicii cuviosului c la început mult nevoie i lips au
rbdat în ostrovul Cernici. Biserica era prsit de muli ani, lipsit de ui,
de ferestre i de cele necesare. Chiliile erau vechi i
drâmate, iar ostrovul
toate
acoperit în întregime de pdure, de rugi i de spini. Stareul Gheorghe îns nu
se descuraj. Ziua tiau cu topoarele copacii i spinii, ca s
deschid poiana.
Seara se adunau cu toii într-o pivni ruinat, mâncau pesmei de pâine cu
ceva legume i dormeau pe pmânt câteva ore. La miezul nopii se sculau i
fceau Utrenia, dând laud lui Dumnezeu. Apoi stareul mângâia ucenicii cu
frumoase cuvinte de învtur. La urm aipeau iari pân în zori, când se
sculau, fceau cuvenita rugciune i plecau la tiat pdurea.
4. Vestea despre sfinenia vieii Cuviosului Gheorghe s-a rspândit repede

în toate prile i veneau muli s petreac lâng el, iar alii îi aduceau
ajutoare s refac biserica i chiliile. în primele ase luni s-au adunat în jurul
stareului ase frai. Dup înc un an au mai venit 16 frai. în trei ani,
numrul ucenicilor a sporit la 33. în anul urmtor erau 54 de suflete în ostrov,
iar în anul 1786, obtea Schitului Cernica crescuse Ia 103 frai.
5. în primvara anului 1784, stareul Gheorghe voia s fac clugri pe

cei 33 de ucenici ai si, dar nu avea haine i cele necesare pentru ei. Auzind
de aceasta, câiva credincioi din Bucureti au cumprat haine pentru toi fraii
i le-au dus la cuviosul. Iar în sptmâna Sfintelor Patimi, stareul Gheorghe i-a
clugrit pe toi, slvind pe Dumnezeu i mulumind Sfântului Ierarh Nicolae.
6. în anul 1788, stareul Gheorghe a fcut o mic biseric pe ostrovul
mic, închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Alturi a fcut mai multe
chilii de pmânt i în acestea trimitea ucenicii si pe rând s se liniteasc.
Prinii mic toat sptmâna, iar sâmbta veneau în
se nevoiau pe ostrovul
ostrovul mare. Aici se mrturiseau, primeau Sfintele Taine, petreceau în obte
Duminica, ascultau învturile mai dulci decât mierea ale bunului stare, apoi
iari se întorceau la linite în ostrovul mic.
7. Mrturiseau ucenicii Cuviosului Gheorghe c btrânul a fcut multe

odoare noi la biserica Sfântului Nicolae din ostrov. Apoi a hirotonit trei preoi
:
CUVIQI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XIX 323
i trei diaconi i a rânduit s se fac zilnic Sfânta Liturghie i cele apte

Laude. Pravila i canoanele bisericii le-a aezat întocmai dup tipicul Sfântului
Sava i potrivite cu obiceiul pmântului, c
mai înainte de dânsul nu erau
statornicite nici într-o parte a rii, „ci urma care cum vrea".
8. Iari spuneau aceiai ucenici c, pân la venirea acestui cuvios, se
pierduser chinoviile i rânduiala lor din aceast ar, dup mrturia mai
multor hrisoave domneti, care zic: „Noi singuri am vzut viaa fericiilor
pustnici din Cernica i ne bucurm, având în a noastr stpânire o asemenea
mnstire cu via dup Dumnezeu.
9. Stareul Gheorghemereu pe ucenicii si s triasc în
sftuia
desvârit dragoste unul cu altul. Dar la începutul anului 1785 s-a îmbolnvit
greu, încât socotea c
va pleca din lumea aceasta. Deci, a poruncit s trag
clopotul mare, a adunat pe toi fraii în biseric, le-a citit molitfa de iertare,
apoi le-a spus, lcrimând:
- Copiii tatei, dragoste s avei între voi, c Dumnezeu tie de ne vom
mai vedea!
10. Adunându-se fraii în jurul Cuviosului Gheorghe, când zcea în pat,
au început a-1 ruga cu lacrimi
- O, printe preadulce, mcar prin viu grai f-ne s auzim toi, pe cine s
avem îndrepttor i ce rânduiala s inem dup moartea ta? Cci noi pân
astzi, czând i sculându-ne, numai pe tine te-am avut purttor de grij
pentru Dumnezeu, nefarnic începtor, neviclean întru petrecere, nemomelnic
întru pogorâri i neposomorât spre cei mult greii.
11. Vzând stareul Gheorghe întristarea ucenicilor si, i-a sftuit zicând:
- Prsii, o, fiii mei, gândul de a cerca judecile lui Dumnezeu cele
necuprinse! Prsii legiuirea amgitoare între voi, vrând s tii cine anume
sv fie începtor! Prsii gândul i voi, acetia mai tineri, care socotii c
mea va fi pricin de risipirea obtii sau de nesporirea voastr. Ci,
lipsirea toi
dimpreun cu mine s zicei aa: Nu nou, Doamne, nu nou, ci numelui Tu
se cuvine slav! (Ps. 113, 9). Deci, ascultai-L pe Hristos, împlinindu-I toate
poruncile, i toate celelalte, negreit, se vor aduga vou.
12. Astfel, blândul stare a lsat ucenicilor si un „aezmânt statornic
cum s fie îndreptarea smeritei obtimi" de la Cernica dup moartea sa,
adugându-le i aceste cuvinte:
- Dei nu presupun c
vei cdea în cursa neascultrii sau vei cuta c
cele mai presus de a voastr msur, totui, cu dreapt credin, îndemn s v
rmânei supui întru aceast printeasc hotrâre.
13. Zicea stareul ucenicilor si:
- Foarte strin lucru este clugrilor ieromonahi ca s-i hotrasc singuri
loc cinstit pentru îngropare. i mai ales celor îngreuiai cu duhovnicia. S-i
hotrasc numai prohodul i parastasele cele obinuite, care scot din iad pe
ptimaul suflet. Acestea chiar i de la tot cretinul s nu rmân.
14. întrebat fiind cuviosul unde s-i îngroape ucenicii trupul dup moarte,
el le-arspuns:
- Cât despre viermnosul meu trup, cutare pgubitoare de smerenie nu-i
trebuiete. Ci mai ales sv
milostivii a-1 scoate înc i din ostrov afar, spre
mâncarea fiarelor, c
doar se va micora i mulimea pcatelor mele. Iar dac
nu voii a v
pleca poruncii ticloiei mele, apoi mcar s-1 punei dup ua
pridvorului, unde se face i litie la cei rposai, ca, vzându-m fraii intrând
i ieind, toi s
se umileasc, zicând: „Odihnete, Doamne, cu drepii pe
adormitul robul Tu", fcând pân la patruzeci de zile i câte dousprezece
închinciuni.
15. Apoi le-a adugat i aceste cuvinte:
- Fiilor, de cugetai s va rmân de la mine dup moarte ceva aur sau
argint, apoi v rog s nu v pângrii cumva mintea cu asemenea gânduri; nici
s voii a mult taina lucrului. Ci, s v

ispiti i de faa neadormitului
sfiii
strjer, care m întrete a v încredina, prin adevr, scriind pe toate câte le
izvorte inima mea.

16. Spunea stareul Gheorghe:
- Fiii mei, s
nu poftii a schimba harul cuvioiei voastre pe unele lucruri
pmânteti i striccioase, dup cuvântul psalmistului ce zice: Bogia de ar
curge, s nu v lipii inima de ea (Ps. 6vl, 10).
17. Zicea iari ucenicilor si:
- Frailor, întru numele Tatlui,pild m-am fcut între voi prin rodul
dragostei, iubindu-v pe toi deopotriv. întru numele Fiului, m-am supus de
bunvoie sub picioarele tuturor, ca s pot vâna prin rbdare i sufletele
voastre. întru numele Duhului Sfânt, n-am lsat pe simiri a zbura peste
hotarele firii, întrucât i de voi mi s-a fcut mil, înclzindu-v pe lâng
bucuria inimii i îndreptându-v ctre limanul mântuirii.
18. Apoi iari le-a zis:
- Cu voi griesc, o, fiii mei cei sraci cu duhul, c
i pe pmânt v
trebuiesc avuii nevremelnice, ca s dobândii cu preul acestora nebiruite
arme, vrând a v lupta, ca nite buni ostai, cu întrarmaii (diavoli) cei
nevzui ai iadului i a ptimi pân la sânge pentru Iisus Hristos Cel rstignit.
CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI X IX 325
19.Iari, cu duhul blândeilor - zicea btrânul - adaug porunci celor

purttori de cruce fii ai mei sufleteti, în ce chip s fii ca nite îngeri în trup,
neplecându-v la deertciuni mincinoase, nici la rsfri neastâmprate sau
la plimbri nepotrivite darului vostru, dup cuvântul cel zis de vasul alegerii:
Toate îmi sunt slobode, dar nu toate îmi sunt de folos (I Cor. 6, 12).
20. Zicea iari ctre ucenicii si:
- Bunul vostru obicei i podoaba chipului s fie întocmite dup urmarea
cea dreapt, asemnându-v celor tineri preacuvioi sfini, care au fost de o
vârst cu voi întru firea omeneasc. Deci, pild de fericit rbdare luai de s
la Acachie cel întocmai cu mucenicii. Pild de curat supunere luai de la s
Dositei cel cu totul fr
de rutate. Iar pild de smerit înelepciune luai de s
la Zaharia cel mult ptimitor.
21. Iari înva pe fiii si:

- Fiilor, slujii Domnului cu fric i v bucurai Lui cu cutremur (Ps. 2, 9).
C de vei petrece zilele vieii voastre cu luare-aminte de sine, iar nu întru
nebgare de seam, atunci cu adevrat nu se va atinge de voi nici o
meteugire diavoleasc.
22. Uneori spunea ucenicilor si:
- S tii, fiii mei, c zavistia, pizmuirea, lcomia, vicleugul, mânia,
pomenirea de ru i trufia, acestea nu tiu s cinsteasc pe cea plcut lui
Dumnezeu sporire duhovniceasc. Patimile acestea rmân ca nite sgei
înfipte întru acelai blestem al neascultrii strmoeti.
23. Alteori aduga stareul i acestea:
- întru nevoinele voastre, frailor, se va proslvi iubitorul de oameni
Dumnezeu i vei moteni pacea, care întoarce iari la cea dup fire laud, pe
cei ce se afl cu mintea întreag, fcându-v multora oglind vieii spre
îndreptare i bucurându-v întru lumina celor vii.
24. Zicea iari stareul Gheorghe:

- Fiii mei, cât vreme am trit împreun cu alt grij nu am avut,
voi,
decât cum s v apr de tot felul de vtmri, ca pe nite prunci înfurai cu
strintatea, i s v detept a rmâne mereu sporii.
25. Fiilor, spunea cuviosul, cea mai cuprinztoare porunc, întru care se
reazem începutul mântuirii monahilor, este ca întocmai cu suflarea s cinstii
supunerea unul ctre altul. îns, nu cu ceva interes nebinecuvântat de
Dumnezeu, ci pentru singur folosul aproapelui, ca s împlinii i dragostea cea
hotrât din lege. Iar eu, nevrednicul, martor sunt pentru voi, mei, cum c
fiii
nu vei fi întrebai la ziua judecii, nici vei rmâne tar cercetare de sus. Iar
de vei amari sufletul mai-marelui vostru cu neascultarea, atunci va gat\p s
toarte mu(t de raspunsuf cef pornii cu dreapta manie peste tui' neascuftani',
care lucru s
nu Fwl
26. Apoi adug i aceste cuvinte:
- Nici dup moartea mea snu îndrznii a iei de sub jugul Domnului,
nici sv întindei, cercând alte viei; ci sv
mulumii cu acest încredinat
podvig povar), întru care suntei bine deprini i chemai de însui
(jug,
Duhul Sfânt, având spre neruinat pild pe cei 24 de ani ai supunerii mele,
când am fost sub ocârmuirea dreptului btrân Kir Paisie, stareul meu cel din
chinovie.
27. Pentru fraii cei de curând venii zicea:
- De de curând venii la clugrie a
s-ar întâmpla vreunii din fraii cei
face gâlcevi, tulburându-v prin lumeti obiceiuri i dând sminteal la tot
soborul, fcându-se iubitori de sine cu tovarii, mânctori pe ascuns,
farnici întru spovedanie, robi patimilor întru neînfrânat lcomie i, în scurt,
batjocoritori de chipul îngeresc, acestora întâi s
le gtii merinde pentru
cltorie la drum. Apoi, fr
de nici o cercetare cu epitimie (canon), s-i
lsai a se duce unde vor vrea, dup cuvântul Domnului: muli sunt C
chemai, dar puini alei (Matei 20, 16). Dar, întorcându-se ei cu pocin
adevrat iari în cinstea lor cea dintâi, s fie primii, nimic mustrându-i
pentru cele trecute.
28.Monahilor i clericilor învrjbitori, nestatornici i de-a pururea
cârtitori,marele stare le poruncea s-i aleag una din aceste trei:
- Sau, cunoscându-v neputinele, îndat s
artai cucernicie i punei s
început bun; sau, luând binecuvântare de la povuitorul obtii, cutai sv
alt lca, dup râvna inimii voastre, unde s v
mântuii mai cu puin
osteneal; sau, i mai bine, s
facei plângere ctre stpânescul scaun (ctre
chiriarhul)
29. Spunea cuviosul c, de clugrii cu aceste patru arme,

se vor întrarma
întâi s fac toate
adic, cu binecuvântare; apoi s se spovedeasc adesea; apoi
s in msura dreptei socoteli i s aib smerita înelepciune, atunci vor putea
omori toate patimile limbii, ale inimii i ale simurilor, fcându-se de-a
pururea vrednici împrtirii dumnezeietilor Taine.
30. Despre cea dintâi porunc spunea stareul ucenicilor si:
- Nicidecum, rar binecuvântarea povuitorului obtii s nu cutezai a
face nici cât de mic lucru, dup cum legiuiesc Sfinii Prini. Ci toate
ostenelile voastre s treac prin tirea lui i atunci cu adevrat vor fi primite la
CUVIOÎ DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XIX 327
Dumnezeu. Iar de vei schimba porunca, apoi tii s c

i folosul odihnei nu
va rmâne întru voi. Pentru c
altfel, orice sfat vei sftui, risipi-l-va Domnul
<Isaia8, 10).
31. Despre Taina Spovedaniei, spunea fiilor si:

- Vi se înnoiete aceast tare porunc, ca pân Ia unul s mergei de trei
ori pe sptmân ctre duhovnicii cei alei de sobor. Fiecare, unde va fi
rânduit de întâistttorul, la acela s-i mrturiseasc toate ascunsele cugete i

greeli, suspinând din adânc i
cerându-i iertare, socotind a fi de fa însui
cunosctorul de inimi Dumnezeu. Iar nefacând aa, apoi singuri v pricinuii
groaznice cderi i nici o sporire în suflet nu ateptai. s
32. Despre a treia porunc a dreptei socoteli, sftuia pe ucenicii si:
De vei simi
- cv supr ori în ce lucru dracul cel de amiaz-zi,
optindu-v c
doar ai mai buni la Dumnezeu decât alii, sau mai sfini
fi voi
i cuvioi, îndat s
alergai la egumen, rugându-1 s schimbe din v
ascultrile cele de cinste în altele cu totul proaste, pân vei scpa de robia
cugetului mândriei i vei câtiga dreapta socoteal. Iar nefacând aa, apoi
negreit vei pierde i road dreptii.
33. Iar despre smerita înelepciune poruncea, zicând:
- Vdau aceast porunc mai râvnitoare, ca împtrit avei strjuire s
cum s v pzii capul credinei prin smerita înelepciune, pentru a nu fi
zdrobii de cel mai necurat duh al blestematei huliri, care pe muli din
clugri, ce se ineau a fi prea istei, i-au aruncat în dezndejde i le-au zdrobit
oasele de pe faa pmântului. Unul ca acesta, de voiete în grab a ruina pe
acel drac, cu sila s
trag pe inim a se apropia i el cu fraii la anafura, la
srutat icoanele i la orice îl va pune egumenul. Iar nefacând aa, apoi pân la
groap îl va petrece acel duh ru, vrând s-1 câtige prin dezndejde.
34. Pentru Sfânta împrtanie astfel îndemna Cuviosul Gheorghe pe
ucenicii si:
- Printete v
îndemn ca nu treac s nici o lun, nefiind împrtii cu
dumnezeietile Taine. Ci, toi de obte sv îndeletnicii a v cumineca de
dousprezece ori pe an, afar de alte neocolite pricini. Eu sftuiesc, iubiii v
mei fii, s
nu vabatei alegând ceva din cele peste msura voastr, nici a v
socoti cu cei de-a pururea vrednici împrtirii. Ci, precum de multe ori v-am
zis, pzii calea de mijloc, împlinind dup puterea voastr pe cele cuviincioase
pregtiri. Mcar trei zile de rând postindu-v, îndrznii a lua cu cucernicie de

la sfinitorul preot pe cele curitoare Taine.
35. Zicea iari Cuviosul Gheorghe:

- Ferii-va, o, fiii mei, s nu v înelai grbindu-v a primi lupi cuvânt-
tori întru smerita turma. Adic
pe aceste cinci firi de oameni ce sunt încurcai
cu strine aezri pe clugrul venit de aiurea, ce este numai
sufleteti:
rasofor; pe schimnic, care este mai presus de cinul vostru; pe cel ce este de
neam mare; pe cel foarte învat i nesupus; i pe cel ce este peste fire lipsit
de minte. C
ale acestora nepotrivite aezri nu v
sunt de folos a rmâne cu
voi. îns, iari, prin duhul blândeilor v
poruncesc ca, vzându-i plecai
spre cin cu adevrat umilin, s-i numrai a fi bine primii cu cei dintâi,
dup cuvântul Domnului ce zice: Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afar.
36. Marele stare, arhimandritul Gheorghe, considera mântuireac
clugrilor din viaa de obte atârn de pzirea statornic a urmtoarelor cinci
porunci aezate în chipul crucii:
1) Toate cu
binecuvântare
IIS HS
3) Dreapl:a 5) De 12 ori pe an 4) Smerita

socoteala a se împrti înelepciune
NI KA
2 ) Toate :u(
s povedan ie
37. Spunea stareul i aceste cuvinte:

- Clugrul cel de bun neam i cinstit, mult, puin ce a adus cu sine, s le
pun la mijloc spre mângâierea tuturor din obte, împrumutând cu acestea pe
Sfântul Ierarh Nicolae. C, dimpreun cu prsirea de toate, i-a primit
Dumnezeu i pocina.
38. Iar despre tierea voii zicea:
- clugrul cel de bun neam numai aceast mic slujb i se cere, ca
De la
sâ nu cread minii sale mai mult decât celui ce îl povuiete pe el. Ci,
precum deodat a prsit lumea, în acest chip s-i taie i voia sa. i cu
aceasta a împlinit toat dreptatea.
39.Ctre iconomul obtii acestea poruncea marele stare:
meu iconoame, întru cele mai uoare iconomii fireti
- O, prea iubite fiul
vei svâri îndreptri de slujb dup cum Sfântul Nicolae îi va povui
mintea. Iar întru ascultrile mai grele, cu nedumeriri de taina, s nu calci
hotarul, ci s întrebi i pe duhovnici, c atunci mai puin vei grei.
40. Zicea iari:
La toate ascultrile s ai grij a nu se face ceva pagub, nici
- risipire
rar de rânduial sau vtmare celor rânduii de tine în ascultare. Ci, la
fiecare slujb s aezi câte trei oameni, ajutându-se unul cu altul.
S-i
41. fie în tire i aceasta, fiule - zicea btrânul -, ca pe cei
posomorâi i fricoi la lupt, niciodat s nu-i pui la slujbe grele, pentru c,
negreit, te vor ruina.
Apoi adug stareul Gheorghe
42. i aceste cuvinte printeti ctre
iconomul mnstirii:
- Fiule iconoame, prea cu bun paz s cumpneti greelile frailor, a nu
le judeca numai cu asprime, dup trup, ci mai ales cu mult milostivire, dup
iun. C zice Hristos: Mil voiesc, iar nu jertf (Matei 9, 13).
43. Zicea i acestea:

- Dei multe cderi vor ptimi fraii, ca nite oameni cu neputine, i felurite
scârbe cu nemulumire îi vor pricinui, tu, fiul meu, nu-i mustra cu patim, nici
nî-î osândeti dup obicei, ca s nu cazi i tu din bunti i mai târziu vei
rmâne cu mântuirea mai prejos decât cei ce de-a pururea cad i se scoal.
44. Iari zicea iconomului:

- Arat-te vesel spre frai i foarte mult vei fi iubit de toi. i chiar de vei
3itimi întocmai ca dreptul Iov, s nu te aluneci dând vin asupra frailor sau
zinind asupra Ziditorului a toate. C destul îi este folosul a te pzi cu cinste
ie pcat i a mângâia sufletele lor.
45. Altdat iari înva pe iconom, zicând:
- S tii, fiul meu prea iubite, c i rânduiala iconomiei celei dinluntru!
sufletului este scump i nu lesne de aflat, care întrece cu preui
un dar foarte
toat agonisita cea trupeasc. Deci, s nu se vatme fraii, apropiindu-se de
tine ca s ia folos. i nici tu s nu simi durere când te vor necji întru ceva.
Numai prin harul acesta, ce este tinuit de furii cugetelor, degrab vei umple
jitniele faptelor bune, saturând din destul adunarea obtii.
46. La urm adaug i aceste cuvinte:

- F-te ca un tat iubitor de fii i te bucur de sporirea lor, ca atunci i ei
îi vor purta neputinele tale.
47. Spunea stareul ucenicilor si:

- Fiilor, deprindei-v cu rânduiala printelui meu, Kir Paisie, care poate
i în zilele noastre mult a ne folosi, fiindc pravila acestui drept brbat este
întemeiat pe apte stâlpi necltii i întrit pe cele apte Laude ale Maicii
noastre, Biserica.
48. Zicea iari:

- Se cuvine a nu tinui vou, mei, c mai ales
fiilor trei odrasle ale
buntii stareului meu, mi se pare c nu vei putea degrab a le vedea rodind
aici, nici a le câtiga aa uor în scurt vreme. Adic rugciunea lui Iisus.
povuirea de clugri muli i împciuirea monahilor de multe neamuri.

49. Cea dintâi odrasl este lucrarea minii, adic fclia cea nestins a
îndreptrii sufletului, care povuiete pe smeritul om ctre raiul cel gânditor
i îl face în stare s ajung la msura vârstei lui Iisus Hristos. Aceast lucrare
departe se afl de nite ptimai ca noi.
50. Frailor, adug btrânul, nu v slobozesc a lua cuit spre junghiere.
cercând taina acestei lucrri, pân ce vei agonisi cri spre ajutor la
meteugul ei. Pentru c nefiind bine iscusii, snu vi se întâmple ceva mai
ru i de râs vrjmailor draci. Cci foarte cu anevoie nimeresc calea
vei fi
aceasta ceinedezbrcai peste tot de materiile trupului, dup cuvântul ce zice:

„Nu va locui Duhul lui Dumnezeu în oamenii acetia, de vreme ce înc trup
sunt i numai cele pmânteti caut"
51. Cea de a doua odrasl, continua stareul, este ca nicidecum na s
primii în obte mai mult decât 103 frai. Mcar de ar veni la voi orice faâ.
aducându-v toate buntile pmântului, s
nu clcai aezmântul ce vi se
hotrte, c atunci se vor nate între voi urâte prigoniri i vei cdea în grele
ispite i nu vei fi mângâiai de nimeni. Ci, numai dup ce se vor muta uiîe
ctre Domnul, s împlinii locul i numrul.
Cea de a treia odrasl, frailor, este ca

52. s nu caute întâietate cineva
din clugri sau din fraii cei primii în obte ce sunt de alte neamuri. C mai
bine este ca fiecare s se întrebe pe sinei cum s-a fgduit înaintea Sfântului
Nicolae i oare la ce a venit la mnstire, îndestulându-se a fi cinstit cu cei de
mijloc fericii asculttori i numrat cu cei neînstrinai de mila lui Dumnezeu.
53. Zicea i acestea marele stare:
- Harul acestor trei bunti, adic al lucrrii minii, al povuirii de
popor mult i al împciuirii limbilor, nu multora s-a dat de la Dumnezeu.
54. Alteori, sftuia cu struin pe ucenici:
- Printete v rog, pentru numele Preasfintei Treimi, s nu facei supus
aceast smerit obte (Cernica) altor neamuri mai sporite, cât timp va locui
mcar un singur suflet de român într-însa. Ci, ori greci, ori de alt limb, s
nu îndrzneasc a pi
peste soarta românilor, nici ine începtoria înluntrul
bisericii sau în iconomia de afar. Numai cu învoire de obte pot fie ca o s
mân dreapt românilor statornici, spre ajutor la greutatea vieii.
55. Iar pe clugrii cernicani astfel îi sftuia btrânul:

- Nici între voi, românii, s
nu facei prigoniri, aflându-v mai buni
decât alii i s v
certai, zicând: c
eu sunt pmântean, iar acela este
moldovean i acesta transilvnean. Pentru c
nu felul limbii româneti
judecm, ci mai degrab faptele credinei cercm. Iar de nu vei ine seam de
cuvântul ce v-am rugat, apoi tii, fiii mei,s c
mult plângere vei moteni,
în loc de pace. Drept aceea, s
nu clcai hotarul, cci toi în curând vom muri
i vom stpâni numai mormântul.
56. Pentru privegherile cele de peste an, aa înva Cuviosul Gheorghe pe
fiii si:
- Iubiilor, punei-v la rbdare i cu dragoste s închinai Iui Dumnezeu
în cursul unui an câte o priveghere de om, dup numrul ce suntei adunai
aici, în aceast vreme.
57. Zicea iari:
- în tot lucrul bine este a pzi fiecare msura de mijloc, atât pentru
alinarea mririi dearte, cât a fugi i
de omorâtorul pcat ce se nate
clugrului din trândvie. Deci, s
nu se îngreuieze inima voastr cu
neînelegerea, cci i psalmistul zice: „Adormit-au cu somnul lor i n-au
aflat nimic". Ci, v
hrnii sufletul cu rugciunea cea de-a pururea
curgtoare a strjuirii nopii, ca s
dobândii har cu prea bogat mil de sus.
58. Apoi continu stareul:
- Privegherile s le facei dup rânduiala aceasta: 40 de privegheri la
sfinii cei alei de peste an, punându-le slujba dup învoire freasc i fcând
osteneal cinci ceasuri din noapte; 7 privegheri de câte apte ceasuri s-i
închinm cu cuget smerit Maicii Domnului, la toate praznicele ei, întru cinstea
i mrirea pururea Fecioarei Mria; 12 privegheri la praznicele împrteti ale
însui Ziditorului a toat fptura i Mântuitorului nostru, fcând osteneal câte
nou ceasuri din noapte, dup numrul celor nou cete de îngeri care îl
slvesc neîncetat; 3 privegheri de toat noaptea, de câte dousprezece ceasuri,
din care: una la întâi septembrie pentru biruina i întemeierea prea înlatului
nostru domn; a doua, la întâi martie, pentru fericita sntate i buna sporire a
preasfinitului nostru mitropolit; iar a treia, la 6 decembrie, spre ziua
hramului, întru cinstea i pomenirea Sfântului Ierarh Nicolae.
La urm, adug stareul i aceste cuvinte:
59.
- Svârii-le pe toate cu bun rânduiala, o, fiii mei. Purtai grij a nu fi
lipsit cineva de harul privegherilor, nici s rmânei btând afar la ua
milostivirii lui Dumnezeu. Ci mai ales voi, clericii, cu foarte mare paz s
umblai, nesocotind a fi mic pagub a scdea mcar o cirt din lege, scris c
este: Cel ce nu se ostenete dup lege, nu se încununeaz (II Timotei 2, 5).
60. Pentru canonul i pravila de la chilii, astfel înva Cuviosul Gheorghe

pe fiii si duhovniceti:
- Am rânduit s facei i ceva canon pe la chilii, care este dup msur
cumpnit i cu putin fiecruia a-1 svâri. Socotii, fiii mei, mai întâi s nu
avei unii spre alii pomenire de ru, ca s
nu apun soarele întru mânia
voastr (Efeseni 4, 26).
61. Apoi zicea:
- Cei ce tii carte, vrând de cu sear a v odihni, alegei a citi una din
acestea dou: sau molitfele spre somn sau Canonul îngerului. Iar deteptându-v
din somn, s citii iari sau icoasele Maicii Domnului sau molitfele dimineii.
62. Zicea iari stareul:
La închinciuni
- dm
voie, sau 300 de cele mai mici s facei, sau 100
de metanii pân la pmânt. Asemenea pogorâm hotarul milei i ctre cei cu
totul slabi ce nu sunt crturari. S fac deci, sau 700 închinciuni mici, sau
300 metanii mari, pzind întocmai pân la moarte aceast legtur, afar doar
de sâmbete, de Duminici i praznice cu dezlegare, c atunci metanii mari nu
se fac.
63. De se afl cineva râvnitor, iubind a le svâri pe toate cele rânduite

fiecrei zile, acesta despre noi s fie slobod i binecuvântat. îns i stihul cel
rânduit clugrului, toi, de obte, s-1 avei întru pomenire. Adic de-a
CUVÎOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI X IX 333
râurea culcându-v i sculându-v s zicei aa: „Doamne, Iisuse Hristoase,

Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine, pctosul".
64. La urm adug stareul i acestea:

- Zis-a un mare filosof cum c celor înelepi puine le trebuiesc. Astfel i
*oi. fiii mei, citind multe scripturi, mcar numai fii cucernici. Mcar nu s s
pizmuii celor împlinitori de porunci, ca s
nu rmânei i nelucrtori din rea
«oire; ci, cât avei înc vreme, sârguii-v fiecare cât poate.
65. Iar pentru msura somnului, spunea marele stare:

- Fiilor, s v art puine i pentru greutatea somnului, numit i moarte
i sufletului, ca s-i tii msura i sorocul odihnei. Precum din patru stihii
este alctuit lumea de Dumnezeu, într-acest chip se cuvine i somnului s-i
desprim vremea i, drept cumpnindu-1, s-i lsm daraua numai întru a
patra parte de msur. Adic iarna s v odihnii dormind noaptea ase
ceasuri. Iar vara, patru ceasuri noaptea i dou ceasuri ziua. i numai atât.
Iar dac încnu ajung dramurile firii unora din slbnogi, apoi lsm voie la
începtorul obtii (egumenul) a le mai face ceva adaos, pe cât va socoti.
66. Zicea iari fiilor si:

- Precum v-am spus a pzi rânduiala privegherilor, în acelai chip se
cuvine i în toate zilele a nu lipsi nici un frate de apte laude ale
la cele
Bisericii, dup hotrârea marelui psalmist ce zice: De apte ori pe zi Te-am

ludat pe Tine, Doamne (Ps. 118, 164).
67. Sosind vremea cântrii de noapte, strjerul cel rânduit s nu lipseasc

din pridvor, ci cu bun paz s
ia în scris pe toi fraii, cine la ce vreme a
intrat. Iar dup s duc
mrturia la egumen, ca pe cei întârziai de la
sfârit,
rugciune s-i rânduiasc sub duhovniceasc epitimie. Adic, sau plecându-i
va face metanii, sau oprindu-i a nu mânca într-acea zi.
68. La urm a
adugat cuviosul i acestea:
- S nu va obinuii, frailor, a umbla din Ioc în loc, btând vânturi rar
de folos i rezemându-v de umbra necuratelor preri. Ci întrii unul pe v
altul i facei roduri vrednice de pocin. Iar prsind voi lcaul acesta, vei
cdea sub grea epitimie (canon), ca nite netrebnici însoirii celor alei.
69. în anul 1806, la 3 decembrie, îmbolnvindu-se de moarte, Cuviosul
Gheorghe a chemat la sine pe toi i le-a zis:
- Copiii tatei, dragoste s avei între voi! S tii c la Cernica va merge
bine pân la al patrulea stare, iar de aici Dumnezeu tie. Apoi, dându-i
duhul în mâinile Domnului, a fost îngropat în pridvorul bisericii Sfântul
Gheorghe din insula mic.
MONAHUL GHERONTIE DASCLUL

Mnstirea Neam
3
(t 1812)
Cuviosul Gherontie era unul din ucenicii stareului Paisie i cel dintâi
printe duhovnicesc al mitropolitului Grigorie Dasclul (1823-1834). Originar
din Moldova, el a intrat ca vieuitor în Mnstirea Neam cu puin înainte de
venirea stareului Paisie (1779). Apoi, fiind iscusit la minte, a fost trimis
împreun cu monahul Doroftei la Colegiul Sfântul Sava din Bucureti, pentru
a deprinde limba greac. Aici a cunoscut pe tânrul Gheorghe Miculescu.
mitropolitul de mai târziu al arii Româneti, pe care 1-a adus la Mnstirea
Neam i 1-a clugrit cu numele de Grigorie.
Dup terminarea colii, monahul Gherontie a devenit un iscusit traductor
al Sfinilor Prini de limb greac. împreun cu fiul su duhovnicesc,
ierodiaconul Grigorie, au tradus la Mnstirea Neam numeroase cri

patristice, din care cele mai multe au fost tiprite. Vestea despre aceti doi
clugri iscusii în cele duhovniceti i pricepui la tlmcirea crilor
bisericeti se rspândise în tot pmântul românesc. Erau cunoscui atât
mitropoliilor Veniamin Costachi i Dionisie Lupu, cât i episcopilor de la
Buzu, Râmnicu- Vâlcea i Arge.
în anul 1812, monahul Gherontie împreun cu ierodiaconul Grigorie se
duc în Muntele Athos, „s se închine sfintelor mnstiri celor de acolo i se s
întâlneasc cu prinii cei cuvioi, pentru folosul sufletului". La întoarcere,
îns, cad între tâlhari la Filipopoli, peste Dunre, unde Cuviosul Gherontie
moare ca un adevrat martir. Ucenicul su îl îngroap la Mnstirea Anarghiri
din apropiere i se întoarce la Neam. Dup apte ani îi aduce osemintele i le
depune în gropnia mnstirii de metanie.
CUVIOSUL SISOE SIHASTRUL

Ctitor i egumen al Schitului Raru
(secolele XVIII-XIX)
Acest cuvios printe sihstrea în Munii Rarului, pe la sfâritul secolului
XVIII. Numele su era cunoscut în toate satele din împrejurimi. Sihastrii din
3
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. II, colectiv, Bucureti, 1958; C. Tomescu, Scurt
povestire istoric despre Sfânta Mnstire Neamu, Mnstirea Neam, 1942
CUVIOI IMN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XIX 335
codri îl aveau de povuitor, fiind vestit ascet i lucrtor al rugciunii lui
Iisus, iar credincioii de prin sate îl aveau de printe duhovnicesc i mijlocitor

ctre Dumnezeu.
Auzind de nevoina clugrii din Schitul Raru l-au ales egumen i
lui,
întâistttor al obtii lor. i era egumenul Sisoe ca o lumânare în sfenic

pentru toi, adunând în schit mai muli ucenici i povauind pe toi pe calea
mântuirii. Dar, vzând cuviosul c bisericile ortodoxe, mânastirile i schiturile
din nordul Moldovei erau persecutate de autoritile catolice austriece, a socotit
s mute Schitul Raru Moldova.
în partea de sud a muntelui, care aparinea de
în vara anului 1800, egumenul Sisoe s-a pregtit treac cordonul s
(frontiera) austriac. Deci, adunând în schit 30 de rani cu cai de munte, a
aezat pe ei catapeteasma bisericii, odoarele, crile de cult i puina avere a
schitului. Apoi, fcând rugciune la Maica Domnului i srutându-i sfânta
icoan, împreun cu tot soborul, au trecut noaptea frontiera, s fie fr
observai de austrieci. Egumenul însui mergea înainte cu icoana Maicii
Domnului fctoare de minuni i se ruga cu lacrimi s
fie izbvii de tot rul.
In zorii zilei au poposit într-o frumoas poian de munte, aproape de

locul numit „Piatra Zimbrului". Aici au aezat icoana Maicii Domnului într-un
trunchi de brad i au fcut priveghere i liturghie de mulumire Dumnezeu.
lui
Apoi au construit o biseric de lemn cu hramul „Adormirea Maicii

Domnului", cum se vede pân astzi, în care au aezat catapeteasma i sfânta
icoan, protectoarea schitului. Alturi au construit chilii pentru clugri i
cele de nevoie. Aa a reînnoit Cuviosul Sisoe Schitul Raru, scoându-1 de sub
ocupaie strin.
Adunând în jurul su peste 20 de clugri i învându-i pe toi dragostea
de Dumnezeu, dup câiva ani s-a strmutat la ceretile lcauri.
SCHIMONAHIA NAZARIA
Mnstirea Vratec
(f 1814) 4
Viaa schimonahiei Nazaria a fost din început înconjurat de necazuri i

ispite. Era de loc din Braov. Mai întâi a fost cstorit i a nscut doi copii.
Apoi, murindu-i soul, a rmas din tineree vduv. Nu dup muli ani, cu
voia lui Dumnezeu, i-au murit i copiii. Rmânând singur i dorind s
4
Monahia Zenaida Racle i Arhim. Evghenie Ungureanu, Istoria Mnstirii Vratec, Mnstirea
Neam, 1923
slujeasc lui nevoina vieii clugreti. Mai întâi a petrecui
Hristos, a intrat în
în Schitul Scânteia din Vrancea, unde a fost fcut rasofor cu numele de
Natalia. Apoi se mut la Schitul Boneti. Aici primi marele i îngerescul chip
sub numele de Nazaria.
Dorind o nevoina duhovniceasc mai înalt, schimonahia Nazaria a venit
în inutul Neam, la Schitul Pârâul Carpenului-Pipirig. Aici a cunoscut pe
marele duhovnic Iosif Pustnicul, care a strmutat obtea de aici la Schitul
Durau, sub Muntele Ceahlu, unde lu fiin o renumit sihstrie de

clugrie. La Durau s-a nevoit schimonahia Nazaria 14 ani de zile, în tcere,
în post, în rugciune i ascultare, devenind egumen a acelei alese sihstrii. i
era aa de blând, smerit i îneleapt, încât o iubeau toate ca pe o adevrat
mam duhovniceasc.
In anul 1788, dup Mnstirii Vratec, Cuviosul Iosif
întemeierea
Pustnicul a adus pe schimonahia Nazaria de la Durau i a pus-o stare în
Vratec. Astfel, smerita mireas a lui Hristos, prsind linitea, se face
începtoare unei obti noi, devenind prima stare a Mnstirii Vratec. i a
condus cu mult înelepciune duhovniceasc soborul mnstirii, din anul
1788 pân în anul 1814. La aceasta a fost ajutat nu puin de Cuviosul Iosif
i mai ales de Preasfânta Nsctoare de Dumnezeu, protectoarea mnstirii.
Dup ce form o frumoas obte de clugrie cu peste o sut de surori i
rândui toate bine, schimonahia Nazaria s-a mutat din viaa aceasta, pentru a
lua plata ostenelilor sale.
ARHIMANDRITUL TIMOTEI
Stare al Mnstirii Cernica
(t 1816) 5
Acest cuvios printe era pmântean de neam din Câmpia Brganului.

Auzind de Schitul Cernica i de stareul Gheorghe, a prsit din tineree grijile
lumii i a venit s slujeasc lui Hristos. i era unul din cei mai iubii ucenici
ai marelui stare.
în anul 1784, tânrul Timotei a fost clugrit împreun cu ali 32 de frai,
în anul 1793 a fost hirotonit preot i numit egumen al Mnstirii Cernica.
dup ce Cuviosul Gheorghe duce o parte din clugri la Mnstirea
Cldruani. Astfel, ieromonahul Timotei devine cel mai apropiat colaborator
'
Monah Casian Cernicanul, Istoriile sfintelor mnstiri Cernica i Cldoroani, Bucureti, 1870
CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI X IX 337
al stareului su, fiind blând, smerit, asculttor în toate i iubit de întreaga

obte.
Dup moartea stareului Gheorghe, obtea Mnstirii Cernica a ales
stare, la 5 aprilie, 1807, pe printele Timotei ieromonahul. a povuit bine i
sfânta mnstire 9 ani de zile, fcând multe i însemnate îmbuntiri i pzind
cu sfinenie aezmântul înaintaului su. In toamna anului 1807 a primit între
vieuitorii mnstirii pe tânrul frate Constantin, care avea s devin mai
târziu Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. în anul 1809, stareul Timotei
începe construcia unei mari biserici pe insula Sfântul Nicolae, în locul vechii
biserici distruse de cutremur. în anul 1813, arhimandritul Timotei fondeaz
Mnstirea de maici Pasrea, în pdurile din apropiere, unde mai târziu s-au
nevoit multe din rudele prinilor de la Cernica.
Pe lâng aceste înnoiri, stareul Timotei s-a îngrijit nu puin i de
meninerea vieii duhovniceti în obtea format cu atâta trud de Cuviosul
Gheorghe. A mrit numrul frailor din obte, a continuat tipicul slujbelor i
ascultrilor rânduite în aezmântul lsat mnstirii i, mai ales, a meninut
unitatea i dragostea între frai. Pentru viaa lui aleas, pentru înelepciunea i
blândeea cu care pstorea turma lui Hristos, stareul era iubit i respectat de
toi, ca un adevrat printe duhovnicesc.
La 3 martie, 1816, arhimandritul Timotei s-a mutat la Domnul, lsându-i
ucenicii lipsii de mângâierea sa printeasc.
EPISCOPUL IOSIF DE
6
ARGE
(t 1820)
Acest episcop este vrednic de pomenit între cei mai alei ierarhi ai
Bisericii noastre din secolul XIX, atât pentru buna chivernisire a Eparhiei
Argeului, cât i pentru râvna cu care struia la traducerea i tiprirea crilor
bisericeti.
S-a nscut în satul Malaia de pe râul Lotru-Craiova, în jurul anului 1750.
Tatl su, fiind preot, 1-a învat carte din copilrie. Apoi se retrage la
Mnstirea Cozia, unde se clugrete. Mai târziu este hirotonit i numit
egumen la Mnstirea Sfântul Dumitru din Craiova. în anul 1792 este
hirotonit arhiereu cu titlul de „episcop al Sevastiei". Iar la sfâritul anului
1793 este numit episcop al Eparhiei Argeului, abia reînfiinat, pe care o
pstorete cu duhovniceasc râvn i înelepciune timp de 27 de ani.
6
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. II, colectiv, 1958, p. 255-263
Ca un iscusit slujitor al Bisericii lui Hristos, s-a strduit s înnoiasc mai
multe biserici, mnstiri i schituri din eparhia sa. Astfel, între anii 1797-
1800 a construit noi chilii i un paraclis de iarn la Mnstirea Curtea de
Arge i a reînnoit catedrala voievodal, împodobind-o cu picturi i odoare.
Pentru moatele Sfintei Mucenice Filofteia a fcut o racl nou i a turnat un
clopot mare cu a sa cheltuial. A reparat, de asemenea, Mnstirile Stâni-
oara- Arge i Antim din Bucureti.
Fiind un bun crturar i statornic aprtor al Ortodoxiei româneti, s-a
ostenit toat viaa s traduc i s tipreasc cri de slujb i de aprare a
dreptei credine în Hristos. Din crile traduse de episcopul Iosif din limba
greaca se pot aminti: Octoihul - 1774 i 1794; Urmarea lui Hristos - 1792 i
Comoara dreptei credine - 1793. Iar dintre crile traduse la cererea lui,
îndreptate i tiprite cu a sa cheltuial, amintim: cele 12 Mineie tiprite la
Buda în anii 1804-1805; Slujba Sfântului Nifon - 1806; Octoihul, tradus de
monahul Gherontie i ierodiaconul Grigorie din Mnstirea Neam - 1811;
Adunarea pe scurt a dumnezeietilor dogme, împotriva uniaiei din
Transilvania, tradus de ierodiaconul Grigorie i tiprit la Mnstirea Neam
în anul 1816; Tâlcuire pe scurt la Antifoanele celor 8 glasuri, tradus de
acelai monah Gherontie la cererea sa i tiprit la Mnstirea Neam în 1817,
precum i altele.
Episcopul Iosif mrturisea dreapta credin i prin exemplul vieii sale,
fiind un bun slujitor al Bisericii i un adevrat pstor al turmei lui Hristos. în
anul 1808 avea în eparhia sa 114 biserici de zid, 250 biserici de lemn, 699
preoi de mir, 30 ieromonahi, 445 diaconi, 3 ierodiaconi i 24 mnstiri i
schituri.
Ajungând la adânci btrânei, s-a svârit din via la Mnstirea Antim,
în toamna anului 1820 i a fost îngropat lâng biseric.
CUVIOII PRINI DIN MNSTIREA SECU

(Ucii de turci în septembrie, 1821)
Se cuvine s facem pomenire aici i de cuvioii prini - clugri,

ierodiaconi i ieromonahi - ucii de turci în luptele date la Mnstirea Secu în
toamna anului 1821, împotriva eteritilor greci.
Odat cu ocuparea mnstirii de ctre eteriti, au fost reinui înuntru i
câiva mireni dimpreun cu treizeci de clugri. Turcii, cutând s izgoneasc
pe rsculai, au asediat mnstirea. Apoi, dup dou luni de rezisten i de
zzm sacrificii, mnstirea a fost incendiat i rsculaii au deschis porile. în

:âsul acela s-a dezlnuit un cumplit murind de
atac în curte i în biseric,
izbele pri multe de fiine omeneti. Cu îngduina
Dumnezeu, în acel lui
zicel au fost ucii cu sabia 28 de clugri nevinovai din obtea Mnstirii

S^cu i apoi îngropai în aceleai gropi comune din apropiere 7 .
Uciderea acestor cuvioi clugri în propria lor mnstire este un fapt

jmc în istoria monahismului nostru. Aceasta ne amintete de Cuvioii Prini
jcii de beduini în Sinai, în Rait i la Mnstirea Sfântul Sava, în secolele
IV- VI. Martor al acestui mcel a fost Cuviosul Zosima, un mare sihastru de
^ Pocrov, care a scris în însemnrile sale câteva pagini zguduitoare.
Se cuvine, dar, s
ne amintim cu recunotin de aceti clugri, martiri
!2râ nume, care i-au vrsat sângele nevinovat pentru dragostea lui Hristos. Se
spune din btrâni c pân în zilele noastre apar pe pmânt pete roii de sânge,
re locul unde au fost tiai cu sabia cuvioii martiri români.
ARHIMANDRITUL ILARIE
Stare al Mnstirii Neam
8
(1818-1823)
Arhimandritul Ilarie era originar din Bucovina, fiind unul din duhovnicii
ie frunte ai Mnstirii Neam i ucenic al stareului Paisie. Despre acest
cuvios stare scrie în arhiva mnstirii c
era „drept moldovean, om împodobit
;u multe fapte bune, pricopsit (îmbogit) în cele duhovniceti i politiceti,
viteaz în toate scârbele i întâmplrile ce-i veneau".
Cea dintâi meninerea vieii duhovniceti în marea lavr
grij a sa a fost
?i în cele patru schituri ale sale. Pe atunci, Mnstirile Neam i Secu
numrau peste 500 de clugri în viaa de obte i aproape 100 de sihastri în
pdurile din împrejurimi, mai ales în jurul Schiturilor Pocrov, Sihstria i
Sihla. Stareul Ilarie se strduia s
pstreze unitatea deplin între monahi,
râvna pentru biseric, pentru rugciune, pentru ascultare desvârit i pentru
citirea scrierilor Sfinilor Prini. Sub îndrumarea lui s-au tiprit în tipografia
Mnstirii Neam i câteva cri bisericeti de mare importan, precum:
"
Dup afirmaiile pustnicului Zosima de la Schitul Pocrov i ale arhiereului Narcis Creulescu din
Minstirea Neam.
Arhiereul Narcis Creulescu, Istoria Mnstirilor Neam i Secu cu ale lor schituri, mss.
5
f-wl-5696/BAR; C. Tomescu, Scurt povestire istoric despre Sfânta Mnstire Neam, 1942, p.
-2^3
Cuvintele Sfântului Isaac irul (1819), Sfânta Evanghelie (1821), în ceamai
aleas ediie; Carte pentru pravil (1823) i Psaltirea (1823-1824).
Sub stareul Ilarie au venit grele încercare peste mnstirile din inutul
Neam, i anume, luptele dintre turci i eteritii greci, incendierea Mnstirii
Secu i a Schitului Sihstria, risipirea clugrilor prin sate i pduri i jefuirea
sfintelor lcauri. Stareul Ilarie, fiind insuflat de Dumnezeu, a ascuns în
muni icoana fctoare de minuni a Maicii Domnului, precum i tipografia.
Apoi, pltind o sum de bani, a izbvit Mnstirea Neam de foc i pustiire.
în anul 1822, când s-a linitit Moldova, stareul a trimis trei clugri i
au adus icoana Macii Domnului din munte. Iar el împreun cu toat obtea au
întâmpinat-o cu lacrimi, au aezat-o din nou în biseric i au fcut rugciuni
de mulumire i priveghere de toat noaptea. în locul unde a fost ascuns
icoana, stareul a întemeiat Schitul Icoana, în cinstea Maicii Domnului, cum
se vede pân astzi.
Dup ase ani de povuire a marii lavre, când obtea se întemeiase din
nou, Cuviosul Ilarie s-a simit chemat de Hristos i a adormit cu pace în
toamna anului 1823, fiind plâns de tot soborul.
CUVIOSUL IOSIF PUSTNICUL

Mare duhovnic al Mnstirii Vratec
(t 1828) 9
a. Viaa
Ieroschimo nanul Iosif „Pustnicul" a strlucit în monahismul nostru ca o
fclie de mult pre, din a doua jumtate a secolului XVIII, pân la începutul
secolului trecut. Cci era sihastru i dascl iscusit al rugciunii lui Iisus, preot
i duhovnic renumit, printe adevrat pentru mireni i clugri i bun
organizator de mnstiri. Iat faptele cele mai importante ale Cuviosului Iosif,
numit de toi „Pustnicul".
Acest mare duhovnic era de loc din inutul Neam. Iubind pe Hristos, a
îmbriat clugreasc. Mai întâi s-a nevoit în obtea
din tineree viaa
Mnstirii Neam, întrecând pe muli cu smerenia i ascultarea. Vzând
aceasta, stareul lavrei 1-a fcut clugr i ieromonah. Mai târziu, râvnind
marilor prini, ieroschimonahul Iosif s-a retras la singurtate, în pdurile
seculare din apropierea Schitului Sihla. Acolo s-a nevoit muli ani în post i
9
Neam, 1923
rugciune, împreun cu doi ucenici ai si. Pân astzi, locul acela poart
mimele de „Chiliile lui Iosif".
La rugmintea stareului Paisie, Cuviosul Iosif ajunge duhovnic la o mic
Khâstrie de clugrie de la Pârâul Carpenului-Pipirig, în anul 1780. De aici
se mut cu toat obtea la Schitul de maici Durau, lâng Ceahlu. Acolo
r^ganizeaz o sihstrie clugreasc renumit
în partea locului. în 1785 se
retrage iari pdurile Vratec, ajutând la întemeierea mnstirii
la linite în
si acelai nume, împreun cu schimonahiile Olimpiada i Nazaria.
Dup ce formeaz o obte de peste 200 de clugrie, pe care le
rovruiete duhovnicete mai bine de 30 de ani, Cuviosul Iosif Pustnicul se
mur în odihna lui Hristos, în anul 1828, i este înmormântat în biserica mare
ctitorit de el.

1. Se spunea despre Cuviosul Iosif c
atât de mult sporise în viaa
C-hovniceasc, încât ajunsese unul din cei mai renumii sihastri din Munii
Sihlei. Se învrednicise înc i de darul facerii de minuni i al izgonirii
duhurilor necurate, cum puini erau în vremea sa.
Se mai spunea despre el

2. c
avea doi ucenici din Mnstirea Neam, pe
^himonahii Gherontie i Gherman. Toi trei împreun se rugau, pri vegheau
ziua i noaptea i se sileau s
împlineasc poruncile lui Hristos i cânte s
mririle lui Dumnezeu.
Locuina Cuviosului Iosif i a ucenicilor si era format din trei chilii
3.
ie lemn i pmânt, aezate într-o poian, alturi de un mic paraclis. Btrânul
:obora din pustie foarte rar. Hrana i-o procurau din fructele de pdure i din
legumele cultivate în jurul chiliilor. i astzi se mai vd în poian urmele
-Chiliilor lui Iosif", pârâul i poiana care îi poart numele i câiva pomi
fructiferi.
4. Ieroschimonahul Iosif era cunoscut de clugrii din inutul Neam ca

_3 foarte iscusit duhovnic i mare dascl al rugciunii lui Iisus. De aceea,
*eneau la el pentru cuvânt de folos i spovedanie numeroi sihastri din Munii
Sihlei i din pdurile Agapiei, clugri i egumeni din Schiturile Sihstria,
Sihla, Pocrov i Mnstirea Neam. Iar btrânul îi primea pe toi cu dragoste,
ti asculta, îi înva tainica lucrare a rugciunii lui Iisus, îi mrturisea i, dup
;s îi ospta cu mâncare pustniceasc, îi libera cu pace la chiliile lor.
5. Cuviosul Iosif Pustnicul a fost i un vestit organizator de sihstrii în

prinul Neam. Cci, fiind rânduit printe duhovnicesc la Schiturile de maici
Pârâul Carpenului, Durau i Mnstirea Vratec, pe toate Ie-a împodobit cu
viaa de obte, cu slujbe alese i cu clugrie râvnitoare pentru Hristos, care
triau în mult dragoste, în ascultare i necontenit rugciune.
6. Despre acest mare sihastru se spune c avea aa de mare râvn la
zidirea sfintelorlcauri, c
singur ajuta pe lucrtori. între anii 1790-1800,
când s-a construit biserica Mnstirii Vratec cu hramul „Adormirea Maicii
Domnului", duhovnicul Iosif cra cu mâinile sale piatr, var, nisip i ap i le
urca pe schel. Iar pentru lucru aduna bani de la cei avui i cu dare de mân
i pltea lucrtorii. Astfel, Cuviosul Iosif este cinstit ca cel dintâi ctitor i
duhovnic al Mnstirii Vratec.
7. Dei petrecea în obte, btrânul ducea via duhovniceasc în ascez i
necontenit rugciune. Iar pentru sfinenia vieii sale a fost binecuvântat de
Dumnezeu cu darul vindecrii i al mângâierii oamenilor. Zilnic veneau la el
mireni i clugri pentru cuvânt de folos. Veneau oameni bolnavi de duhuri
necurate i se întorceau înapoi mângâiai i vindecai.
8. Fiind înaintevztor, Cuviosul Iosif, numai cât privea pe cineva în
fa, înelegea de ce patimi i gânduri era luptat sau de ce boal suferea. De
aceea, cunoscând pricina, vindeca pe toi cu rugciunile sale, cci era unul din
cei mai renumii duhovnici i dascli ai rugciunii din inutul Neam.
9. Mai înainte de obtescul su sfârit, Cuviosul Iosif a prevestit c vor

veni tulburri mari i rzmerie peste ara Moldovei. Satele i mnstirile vor
fi jefuite, Mnstirea Neam va rmâne un timp pustie, iar celelalte - Agapia,
Secu, Sihstria i Vratec - vor fi arse de foc. Aceast profeie a

ieroschimonahului Iosif Pustnicul s-a împlinit în toamna anului 1821, în
timpul rscoalei eteriste.
CUVIOSUL PIMEN IEROSCHIMONAHUL

Duhovnicul Sfântului Calinic de la Cernica
10
(1762-1831)
a. Viaa
Acest cuvios printe a fost un mare nevoitor i duhovnic al Mnstirii
Cernica. S-a nscut în Bucureti, în anul 1762. în 1784 a intrat în viaa
monahal, ca ucenic al stareului Gheorghe. Dup trei ani a fost clugrit, iar
puin mai târziu a fost hirotonit diacon i preot.
10
Monahul Casian Cernicanul, op. cit,, p. 86-110
Ieroschimonahul Pimen s-a nevoit în Mnstirea Cernica pân dup

moartea stareului Gheorghe. în anul 1812 se duce la Sfântul Munte, iar în
anul 1818 arhimandritul Dorotei, stareul Cernici, îl cheam la metanie, unde
rmâne ca printe duhovnicesc al obtii pân la sfâritul vieii sale.
La 29 august, 1831, i-a dat sufletul în mâinile Domnului i a fost
Îngropat lâng biserica veche a Sfântului Gheorghe din insula mic.

1. Ieroschimonahul Pimen a fost cel mai iubit i apropiat ucenic al
marelui stare Gheorghe, pe lâng care a crescut i s-a format duhovnicete

timp de 22 de ani. De la el a deprins sa fie iubitor de linite, blând, smerit cu
inima i foarte râvnitor pentru casa învat s
Domnului. De la el a
svâreasc cele sfinte „cu fric i s iubeasc oamenii. De la
cu cutremur" i
stareul Gheorghe a învat Cuviosul Pimen meteugul Sfintei Spovedanii i
lucrarea cea de tain a rugciunii lui Iisus.
2. Acest cuvios printe a fost rânduit de Dumnezeu fie povuitor i s

printe duhovnicesc al fericitului Calinic. în anul 1807 când acesta vine la
Cernica, stareul Timotei îl încredineaz ca pe un odor de mare pre duhov-
niculuiPimen, „fiindc era un btrân iscusit în clugrie i cel dintâi ucenic al
stareului Gheorghe, om cu via înalt, dup cum mai muli ucenici ai lui
mrturisesc".
3. Printele Pimen a povuit duhovnicete pe fericitul Calinic din anul
1807 pân Munte. Iar dup întoarcerea
în anul 1812, când se duce la Sfântul
în ar, i-a fost duhovnic pân btrânul se mut la cele
în anul 1831, când
venice. i a povuit cu atâta înelepciune pe Cuviosul Calinic prin
rugciune, prin cuvânt i prin exemplu, încât în puini ani ucenicul i-a
întrecut dasclul su.
4. Retrgându-se Cuviosul Pimen la linite în insula mic, s-a nevoit

muli ani acolo în tcere i rugciune. Ascultarea lui cea mai aleas, rânduit
de Sfântul Calinic, a fost aceea de a spovedi i mângâia pe oameni. Faima
vieii lui ajunsese peste tot i alergau la el nu numai clugri, ci i mireni, de
se mrturiseau i cereau cuvânt de învtur.
5. Dorind s deprind mai bine lucrarea minii i s se foloseasc de
prinii atonii, în anul 1812 a plecat la Sfântul Munte cu ucenicul su,
Damaschin. Acolo s-a nevoit ase ani la linite, într-un loc pustiu, în
priveghere, în rugciune i cugetare la cele dumnezeieti, biruind ispitele
vrjmaului.
6. Dup întoarcerea btrânului din Athos, prinii din Cernica „nu se
împcau s le fie stare Cuviosul Pimen, pentru c el voia s fac chinovie
chiar ca la Sfântul Munte, i prinii de aici, fiind neobinuii cu acea via
aspr, nu voiau s strice legile stareului Gheorghe, începtorul acestei obti".
De clugrii au ales stare pe fericitul
aceea, Calinic, ucenicul su, iar
printele Pimen a rmas duhovnicul obtii pân la sfâritul vieii sale.
7. Acest îmbuntit btrân era un clugr de linite i de rugciune. Ziua
i noaptea era nelipsit de la biseric i de la ascultare, iar în timpul liber
sculpta cruci i le împrea la frai. Permanent lucra cu mâinile, iar cu mintea
zicea rugciunea lui Iisus.
8. Se spunea despre acest cuvios c

era foarte înelept i iscusit la cuvânt,
însui Sfântul Calinic, în vremuri de primejdie i nedumerire, venea la el ca la
printele sau duhovnicesc i niciodat nu ieea din cuvântul lui.

9. în anul 1829, într-o noapte de iulie, Sfântul Calinic a avut o înfricoat
vedenie. Atunci, îndat luându-i rasa, a alergat la printele Pimen în insula
mic i, intrând în chilie, i-a spus vedenia. Iar btrânul i-a rspuns:
- Nu este, fiule, nlucire diavoleasc, ci este adevrat vedenie
dumnezeiasc, pentru c
i mie mi s-a artat de trei ori în aceast noapte
aceeai vedenie. Dup ce mi-am fcut canonul, m-am aezat pe acest scaun s
m odihnesc puin pân va toca de Utrenie, i m-a furat somnul. Odat am
vzut c
se deschide ua chiliei i a intrat printele stare Gheorghe i cu
dânsul ali doi. Unul era îmbrcat arhierete i altul ostete, pe care îi
asemnm cu Sfântul Nicolae i Sfântul Gheorghe. A zis arhiereul ctre stare:
„Cum se nevoiete fiul Pimen în podvigul (cinul) clugresc?" Stareul i-a
rspuns: „Bine petrece pân acum, cu rugciunile preasfiniei tale". i
întorcându-se Sfântul Nicolae ctre mine, mi-a zis:
- Fiule Pimen, s
te duci s spui fiului Calinic zideasc în ostrovul s
acesta o biseric în numele Sfântului Gheorghe, ca s nu fie clugrii
amestecai cu mirenii, c se va defima chipul monahicesc.
Iar Sfântul Gheorghe mi-a adugat:
- i tot ce-i va trebui noi vom trimite!
Iar stareul Gheorghe mi-a zis:
- Fiule Pimen, s fii îndemnator la acest lucru! i la urm a zis: Vino la
biseric! în clipa aceea m-am deteptat.
La biseric, în vremea canoanelor, am adormit puin i iar mi s-au artat
cei trei brbai. Dup Utrenie am venit la chilie i, ezând pe acest scaun,
fiind foarte ostenit, am adormit puin i a venit iar stareul cu acei doi i m-au
împins cu mâna, zicându-mi:
Scoal- te de spune fiului Calinic

- s
nu mai zboveasc!
Auzind toate acestea Sfântul Calinic i fiind îndemnat de Cuviosul Pimen,
Hlat a început sa zideasc pe insula mic o frumoas biseric în cinstea
Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, cum se vede pân astzi.
10. Acest preacuvios printe a avut un sfârit de minunat precum

tot atât
>a fost i viaa. Dup mrturia Sfântului Ierarh Calinic, moartea Cuviosului
?unen a fost aa:
în anul 1831, de ziua Sfântului Prooroc Iezechiel, a slujit liturghia i,
fiind foarte ostenit, a stat pe un scaun s se odihneasc i a adormit puin. i i
>-a artat în vedenie c era într-un câmp frumos, i acolo, într-acel câmp, era
a împrteas strlucind ca soarele, ezând pe un scaun. Alturi, lâng dânsa,
ioi btrâni foarte luminoi care c
Sfântul Nicolae i stareul
prea sunt
Gheorghe, ezând amândoi pe dou scaune. Deci s-a sculat stareul i i-a zis:
- Fiule Pimen, vino aproape de mine! i, apropiindu-se, i-a pus o cruce
:>e piept i, dându-i o hârtie în mân, i-a zis: Pân la 40 de zile vei veni la
r:oi, împreun cu cei ce sunt scrii aici în aceast hârtie. Desfacând acea hârtie
î citit-o i, la urma tuturor, a vzut ca era i stareul Calinic. Cum 1-a vzut i
a îneles c are s moar, Cuviosul Pimen a îngenuncheat înaintea împrtesei
i a zis:
- împrteasa îngerilor i a lumii, m rog s mai rmân acesta acum,
fiindc are s fac ceva bun, iar în locul lui ia pe altul! i aa s-a scris altul,
anume Nectarie schimonahul.
Dup aceasta s-a deteptat i, înelegând c
au s moara toi acei ce erau
scrii în acea hârtie, Cuviosul Pimen numaidecât i-a luat pe ucenicul su
Damaschin, a mers aproape de biseric i a început s-i sape mormântul.
Apoi, în toate nopile mergea de-i fcea canonul lâng mormânt.
11. Când s-au împlinit 40 de zile, în seara de Tierea Capului Sfântului
Ioan Boteztorul, fiind slujba la canoane, l-au apucat nite clduri i, venind
ia chilie, Damaschin
a trimis pe printele s
cheme pe printele stare Calinic.
Venind stareul, gsit ezând pe un scaun i i-a zis:
1-a
- Fiule Calinic, acum s
nu te scârbeti eu am c
duc la Ierusalim s m
i rugciunile stareului nostru Gheorghe vor fi cu tine. Eu, dei voi m
despri cu trupul, cu duhul voi fi cu tine, iar rugciunile stareului Gheorghe
:e vor întri în suprrile ce te vor întâmpina. Te rog, iubite fiule, dup
ducerea mea de aici s

pui trupul în mormântul cel spat de mine i
mântuiete-te în Domnul.
Cum vorbeau ei între dânii, 1-a vzut c
a plecat capul pe scaunul ce
edea i i-a dat duhul. Era anul 1831, august 29. Deci, adunându-se prinii,
au fcut gtire de îngropare i l-au pus în mormântul cel spat de dânsul.
12. A doua zi, dup adormirea Cuviosului Pimen, Sfântul Calinic a scris
aceste rânduri în condica Mnstirii Cernica:
„1831, august 30. A rposat printele Pimen, ieroschimonah, duhovnic,
om cuvios, de vârst ca la 55 de ani sau 60, de patruzeci de ani în obte, cu
neamul pmântean, la statul trupului de mijloc, cam oache, barba înspicat,
mai mult alb i scurt.
Sfâritul i-a fost foarte minunat, c
dup ce i-a spat groapa singur cu 40
de zile înainte nefiind cu nimic bolnav, sâmbt, august 29, a slujit Sfânta Li-
turghie. Duminic, 30 (august) a început slujba mânecrii i ieind din biseri-
c, a trimis ucenicul de m-a chemat i venind la sfinia sa, mi-a spus câte ceva
de-ale duhovniciei i -mi zice c i-a sosit i sfâritul. Eu n-am crezut i aa
stând de vorb amândoi, stând în pat rezemat de pretele chiliei, mi-a zis acest
cuvânt de pe urm: «S nu te mâhneti!» i i-a plecat capul i i-a dat Duhul.
Dumnezeu s-1 odihneasc i pe noi s ne ierte i s ne miluiasc" 11 .
Calinic, arhim. Stare - Cernica.
SCHIMONAHII GHERONTIE I GHERMAN

Pustnici în Munii Sihlei
Aceti doi clugri sihastri au fost mai întâi vieuitori în Mnstirea

Neam, în a doua jumtate a secolului XVIII. Mai târziu, iubind viaa de
linite i auzind c
muli clugri sihstreau în Munii Neam, s-au retras
amândoi în pdurile din prile Sihstriei i ale Sihlei. Aici se nevoiau nu
puini pustnici, printre care i ieroschimonahul Iosif. Deci, au devenit ucenici
i fii duhovniceti ai acestui mare sihastru i au petrecut împreun muli ani în
pustie. Cuviosul Iosif le-a fcut chilii în aceeai poian, alturi de chilia sa.
Apoi le-a rânduit rugciune, ascultare i nevoin cu msur, iar ei petreceau
în mare dragoste duhovniceasc, încât se foloseau toi de ucenicii Cuviosului
Iosif. Pentru hran, prinii Gherontie i Gherman semnau în jurul chiliilor
cartofi i legume. Iar din livada pus de Cuviosul Iosif adunau toamna prune
i mere pe care le uscau pentru iarn. Din pdure adunau lemne de foc, burei
i mnstirile dimprejur.
alune, iar pâine primeau din
Aceasta era viaa sihastrilor Gherontie i Gherman. Ziua i noaptea
pri vegheau i slveau pe Hristos, fceau ascultare btrânului, lucrau în
11
Condica veche cu însemnri, de la muzeul Mnstirii Cernica.
grdin i pregteau seara de mâncare. Toate le fceau cu bucurie i

neadormit rugciune. Duminica i în srbtori se adunau muli sihastri la
Cuviosul Iosif. Atunci, btrânul svârea Sfânta Liturghie, iar ucenicii cântau
la stran i se împrteau. La urm gustau cu toii din masa dragostei i,

srutându-se în Domnul, se despreau.
Aceti doi sihastri aveau i alt porunc de la stareul lor. îngrijeasc S
de clugrii bolnavi din pustie, iar pe cei greu suferinzi s-i coboare în Schitul
Sihstria sau s-i duc la bolnia Mnstirii Neam.
Dup mai muli ani de nevoin, Cuviosul Iosif s-a dus cu ucenicii si la
Mormântul Domnului, dorind s
pustniceasc în Valea Iordanului. Dar,
vzând cla Locurile Sfinte sunt tulburri i rzboaie, s-au întors cu toii la
iubita lor pustie din Munii Sihlei. Mai târziu, btrânul a fost trimis duhovnic
la maici, iar ucenicii si au rmas singuri la pustie. Deci, primind i ei
ucenici, au petrecut în „Poiana lui Iosif" pân la moarte. Apoi, dup

adormirea Cuviosului Iosif la Mnstirea Vratec, s-au mutat la Hristos i
ucenicii si, Gherontie i Gherman, i au fost îngropai în aceeai poian.
CUVIOSUL ZOSIMA PUSTNICUL

Schitul Pocrov-Neam
Schimonahul Zosima era cu metania din Mnstirea Neam. Aici s-a

nevoit pân spre sfâritul secolului XVIII, deprinzând meteugul vieii
duhovniceti de la cei mai alei clugri. Apoi, primind marele chip îngeresc
i fiind înzestrat de Dumnezeu cu darul frumoasei cântri, a avut mult vreme
ascultarea de protopsalt.
Mai târziu, auzind de pustnicii din munii Pocrovului i de rânduiala
ascetic a acestei sihstrii, schimonahul Zosima se retrage la Schitul Pocrov.
Aici, dup tradiia locului, devine pustnic în Muntele Chiriacu din apropiere,
unde se ne voiau muli sihastri renumii. Fiecare se ostenea în chilia sa toat
sptmâna. Iar Duminica se adunau cu toii la Sfânta Liturghie în schit, se
împrteau cu Trupul i Sângele Domnului, apoi pleca fiecare la ale sale.
Astfel a sihstrit Cuviosul Zosima muli ani în pdurile Pocrovului, în
post, în priveghere i în neadormit cântare i rugciune. îndeletnicirea sa era
scrierea de manuscrise. Btrânul copia cuvintele Sfinilor Prini i diverse
cântri bisericeti, pe care apoi le dona la schituri i la sihastri. Avea înc
darul de a compune stihuri duhovniceti, pe care le cânta singur în linitea
chiliei sale.
In anul 1821 au venit încercri grele peste mnstiri i peste ara
Moldovei, care au tulburat mult sufletul Cuviosului Zosima. Iat ce scrie el
despre ele în însemnrile sale:
„împlinindu-se anul de la Hristos 1821, ezând eu, monahul Zosima, la
obinuita mea linite în pustiul Pocrovului a Sfintei Mnstiri Neamului i
ieind dup obiceiul meu la Sfânta Liturghie, i dup ce m-am întâmpinat cu
prinii schitului au început a m întreba:
- tii, frate, ce s-a întâmplat în sptmâna aceasta în Moldova?
- Ba nu, am rspuns. Ce s tiu eu?
Atunci, prinii mi-au povestit pe rând tulburrile ce s-au pornit peste
ara Româneasc i Moldova, cum i primejdia ce amenina Sfintele
Mnstiri "
într-adevr, din cauza rscoalei eteriste, Mnstirea Neam a rmas pustie
un an de clugrii s-au risipit prin schituri i pduri. Asemenea au
zile, iar
ptimit i Mnstirile Agapia, Vratec, Bistria i Sihstria. Toate au fost
jefuite i unele incendiate de turci. îns, cel mai mult a fost distrus
Mnstirea Secu.
Auzind c
aici se dau lupte grele i c
mnstirea este asediat de turci,
Cuviosul Zosima, îndemnat de Duhul Sfânt, a venit noaptea în preajma
mnstirii s dea o mân de ajutor srmanilor clugri închii între ziduri i
ameninai cu moartea. De asemenea, prin codri i muni rtceau sute de
clugri i mii de rani fr hran i adpost, izgonii din slaurile lor.
Privind btrânul de pe culmea dealului, plângea de jalea sfintei mnstiri.
Apoi, aflând c
tezaurul, icoanele cele de mult pre i sfintele vase ale
Mnstirilor Secu i Agapia sunt tinuite sub zidurile ei, s-a furiat noaptea, a
spart zidul, a scos odoarele i le-a ascuns în Muntele Vasanu, unde au stat
îngropate timp de un an i jumtate. Dup ce s-a linitit rscoala i clugrii
Zosima a adus tezaurul din nou la mnstire.
s-au întors la ale lor, Cuviosul
Astfel a salvat pustnicul Zosima de la foc i jaf icoanele i odoarele
Mnstirilor Secu i Agapia. Apoi, întorcându-se la chilia sa în pdurile
Pocrovului, a scris toate acestea, spre tiin celor ce vor urma.
Cuviosul Zosima a mai alctuit i câteva „Plângeri" frumos versificate,
adresate mnstirilor jefuite i clugri i
profanate, care apoi se cântau de
mireni. Astfel, Mnstirii Vratec, Plângerea Mnstirii
a scris Plângerea
Secu, Plângerea Mnstirii Agapia, Plângerea Mnstirii Slatina, Plângerea
Mnstirii laului i altele.
Aa s-a nevoit Cuviosul Zosima în pdurile Pocrovului pân la adânci

btrânei. Apoi, simindu-i sfâritul aproape, s-a coborât în schit i s-a mutat
cu pace ctre Domnul.
ARHIMANDRITUL DOMETIAN
(1823-1834) 12
Dup mutarea din via a stareului Ilarie (f 1823), obtea Mnstirii

Neam a ales întâistttor, povuitor i duhovnic pe arhimandritul Dometian.
Acest venerabil stare era transilvnean, din inutul Braovului. Ctre
sfâritul secolului XVIII i-a închinat viaa lui Hristos în marea lavr,
devenind un clugr înelept i asculttor. în acea vreme, Mnstirea Neam
era vestit în întreaga Peninsul Balcanic i în toate rile ortodoxe. Faima
marelui stare Paisie, ca i a vieii duhovniceti de aici, atrgea clugri alei
rilor române, ca i din Rusia, Grecia, Serbia i Bulgaria.
din toate colurile
Din ar, la Neam, cei mai numeroi erau clugrii moldoveni (circa 80%),
apoi transilvneni (5-10%) i puini „vlahi" din ara Româneasc. Iar de
peste hotare veneau, îndeosebi, clugri din Ucraina i Rusia; apoi clugri
greci,macedoneni i sârbi din Muntele Athos.
Monahul Dometian a fcut ascultare mai întâi la buctrie, la vite i la
biseric. Apoi a lucrat în tipografie, ajutând la legatul crilor i la
rspândirea lor, mai ales în Transilvania. Invrednicindu-se de harul preoiei, a
ajuns în puin vreme duhovnic iscusit. Iar în anul 1823, vzându-1 prinii
_foarte iscusit la minte i vrednic de a povui", l-au ales stare.
De la început, arhimandritul Dometian s-a dovedit a fi un bun printe
duhovnicesc, râvnitor la cele dumnezeieti, chivernisitor în cele mnstireti,
iubitor de frai i de învtur, înnoitor de biserici i milostiv cu cei sraci.
El a continuat opera de înnoire a vieii duhovniceti din marea lavr, început
de stareul Ilarie dup cumplita rscoal din anii 1821-1822. Mai întâi a
adunat în mnstire pe toi clugrii risipii prin pduri i metoace de frica
turcilor.Apoi a rânduit duhovnici alei, spovedanie sptmânal, prezen
regulat la biseric i ascultare în tcere i rugciune. Sub stareul Dometian,
obtea Mnstirii Neam cu toate schiturile ei numra pân la 600 de clugri.
In aceeai msur s-a îngrijit i de înnoirea mnstirii i a schiturilor
jefuite i arse de turci. Astfel, a restaurat biserica voievodal din incint
12
Arhivele Statului - Filiala Neam, Fond Mnstirea Neam, pe anii 1800-1834.
ctitorit de tefan cel Mare (1497) i a zidit alturi a doua biseric închinat
Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. A refcut chiliile din partea de sud a
incintei, precum i Mnstirea Secu, aproape în întregime mistuit de foc, iar
la Schitul Sihstria a zidit din nou biserica de piatr i dou corpuri de chilii.
Stareul Dometian a dezvoltat, de asemenea, i tipografia Mnstirii
Neam. Era singura tipografie bisericeasc din Moldova i se cereau cri de
cult i de folos sufletesc peste tot la bisericile i mnstirile din ar, ca i la
parohiile ortodoxe din Transilvania, începând de la Braov i ara Bârsei pân
la Sibiu, Nsud, Munii Apuseni i Maramure. Aceste cri se distribuiau
gratuit lamnstiri, schituri i la bisericile srace. O bun parte din cri se
transportau de clugri, cu porunca stareului, peste Carpai, la fraii români
din Transilvania. Aceasta a fost dintotdeauna o datorie cretineasc de onoare
pentru obtea Mnstirii Neam.
Povauind marea lavr cu mult înelepciune timp de 11 ani i
bineplcând lui Dumnezeu, stareul Dometian s-a strmutat la cele venice în
toamna anului 1834.
MITROPOLITUL GRIGORIE DASCLUL

al rii Româneti
13
(1765-1834)
a. Viaa
Acest luminat dascl i mai de
ierarh al Bisericii lui Hristos a fost cel
seam mitropolit al rii XIX. S-a nscut în Bucureti, în
Româneti din secolul
anul 1765, din prini iubitori de Dumnezeu. Din botez se chema Gheorghe
Miculescu. La vârsta de apte ani, a fost dat s
învee carte la coala elineasc
de la Mnstirea Sfântul Sava. Aici se împrietenete cu monahul Gherontie de la
Mnstirea Neam, cruia îi devine ucenic. Dorind s slujeasc toat viaa lui
Hristos, dup terminarea studiilor, tânrul ucenic prsete casa printeasc i
se duce cu monahul Gherontie la Mnstirea Neam. Aici cunoate pe marele
stare Paisie i gust din frumuseea vieii duhovniceti.
Prin anul 1790 este clugrit i hirotonit diacon de Cuviosul Paisie,
primind numele marelui ierarh Grigorie Teologul. Apoi este rânduit, împreun
cu duhovnicescul su printe Gherontie, la traducerea operelor Sfinilor
13
Pr. N. M. Popescu, Viaa i faptele printelui Grigorie Dasclul, Mitropolitul ârii Româneti,
Bucureti, 1943; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. II colectiv, Bucureti, 1958, p. 403-415;
Prefeele crilor mitropolitului Grigorie Dasclul tiprite în ara Româneasc, între 1823-1834.
:UVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XIX 351
Prini din limba greac în limba român. In anul 1812 cltoresc amândoi la
Srlntul Munte. La întoarcere, monahul Gherontie este ucis de tâlhari aproape
ie Dunre, iar ierodiaconul Grigorie se întoarce singur la metanie.
în anul 1820, ierodiaconul Grigorie prsete pmântul Moldovei i se
stabilete la Mnstirea Caldruani. Iar la 10 ianuarie, 1823, este hirotonit
episcop i ales mitropolit al rii Româneti, pstorind Biserica lui Hristos cu
nalt dragoste i înelepciune timp de 11 ani.
La 22
iunie, 1834, mitropolitul Grigorie, supranumit „Dasclul", moare
*: înmormântat lâng zidul catedralei în partea de nord. Dup apte ani,
este
osemintele sale s-au strmutat în gropnia Mnstirii Caldruani, iar în
prezent sunt aezate în pridvorul bisericii.

1. Se spunea despre mitropolitul Grigorie c, pe când era elev la coala
elmeasca din Mnstirea Sfântul Sava, era cel mai silitor la învtur dintre
toi cei 75 de elevi. De asemenea, îi petrecea tinereea cu mult înelepciune,
in post, în rugciune i în citirea Sfinilor Prini.
2. Se mai spunea despre dânsul c, dup venirea printelui Gherontie de
Ia Mnstirea Neam la Colegiul Sfântul Sava, atât de mult s-a folosit tânrul
Gheorghe de smerenia i blândeea inimii lui, c, dup terminarea colii, s-a
racut i el clugr.
3. Se spunea iari, c atât de mare era legtura dragostei între printele
Gherontie i su, Gheorghe, c, pân la moarte, nimeni dintre
ucenicul
oameni i i-ar fi putut despri pe unul de altul. Prin ei
nimic pmântesc nu
-împreun petreceau clugria i crturria, smerenia i înelepciunea, dorul
-
de Hristos cu dorul de cunoatere, blândeea cu ascultarea".
4. Vzând stareul Paisie pe acest tânr btrân intrând în ne voina
duhovniceasc i cunoscând întru sine c
va fi vas ales al Bisericii lui Hristos,
indat 1-a tuns în schima monahal i 1-a fcut diacon. i era printele
Grigorie foarte smerit i asculttor ctre toi.
5. La traducerea crilor din limba greac, împreun lucrau i se ajutau
ierodiaconul Grigorie cu printele su duhovnicesc Gherontie. Tot ce tlmcea
unul, îndrepta cellalt. Ei au tradus împreun multe cri, precum: Patericul,
tiprit la Bucureti în anul 1828; Octoihul, tiprit la Râmnic i Buda în anul
1811; Adunarea pe scurt a dumnezeietilor dogme, tiprit la Mnstirea
Neam în anul 1816; Tâlcuire pe scurt la antifoanele celor 8 glasuri, tiprit
tot la Mnstirea Neam, 1817; cele 12 mineie, tiprite la Buda în anii 1804-
1805; Vieile Sfinilor, tiprite la Mnstirea Neam, între anii 1807-1815 i la

Bucureti, între anii 1834-1836; Tâlcul Evangheliei, rmas în manuscris;
Cri de învtur, pentru Seminarul de la Socola i altele.
Cerând mitropolitul Dositei al rii Româneti de la Veniamin
6.
Costachi, printele Moldovei, s-i trimit doi monahi tlmcitori din limba
greac, acesta îi trimite pe smeriii clugri Gherontie i Grigorie din
Mnstirea Neam. Cei doi monahi reînfiineaz tipografia Mitropoliei din
Bucureti, tipresc cri de slujb i învtur, pun în rânduial biblioteca,
apoi se întorc iari în Moldova, la metania lor.
7. Se spunea pentru ierodiaconul Grigorie c mare i nemângâiat durere
a avut când a vzut pe printele su duhovnicesc Gherontie ucis de tâlhari la
întoarcere din Muntele Athos. Deci, îngropându-1 acolo, peste Dunre, la o
mnstire i plângând mult pentru el, s-a întors la Mnstirea Neam. Dup
apte ani ucenicul îi aduce osemintele fericitului su stare i le îngroap în
pmântul rii.
8. Cluzit de harul Duhului Sfânt, smeritul ierodiacon Grigorie prsete
Mnstirea Neam, prin anul 1820, i se stabilete la Cldruani, într-o chilie
foarte srac, afara de zidul mnstirii. Singura lui avere era o desag cu cri
i o rogojin pe pat. Aici petrecea ziua i noaptea în post i rugciune,
tlmcind cri din porunca mitropolitului i necutând nici o dregtorie
bisericeasc. Era aa de nevoitor la cele duhovniceti, încât toat noaptea
priveghea. Numai „lumina zilei îi stingea lumânarea în chilie".
9. La începutul anului 1823 a venit la chilia lui o solie de la Bucureti i
i-a spus:
- Domnul rii vrea s te fac mitropolit i te cheam!
- C mria sa, Vod, m cheam, voi veni, a zis el, dar ca s fiu pstor
al turmei lui Hristos eu, nevrednicul, numai de gândul acesta m cutremur.
A doua zi a plecat pe jos spre Bucureti.
10. Cum trecea noaptea prin satul Tunari, preotul 1-a vzut ru îmbrcat
i 1-a închis în coteul porcilor, crezând c
este vreun clugr hoinar. A doua
zi, o slug i-a dat drumul pe ascuns. Dup puin timp, preotul 1-a vzut
mitropolit i s-a înfricoat. Iar blândul pstor, zâmbind, i-a zis:
- Nu te teme, printe, c porcii sfiniei tale s-au purtat bine cu mine!
11. Dup trei zile, ierodiaconul Grigorie a primit s fie pstor al turmei
lui Hristos. Apoi, hirotonindu-se, domnitorul Grigorie Ghica i-a înmânat cârja
i i-a zis:
- Nici celui care a alergat, nici celui ce s-a rugat, ci celui pe care 1-a
binevoit Dumnezeu!
Sfinii Ierarhi Mie lorest (+1657)
i Sava Brancovici (+1683)
Schitu! Sihla-Neamf (secolul XVIII)
Bisericua «Dîrrtr-un brad» de la

Sihla (1763)
Sfînta Teodora de la Sihla

{secolele XVII— XVIII)
Sfîntul Ierarh Nou de
losif cel la Parto Mitropolitul Martir Antim Ivirea-
(+1656) nul (+1716)
Sfînta Mînstire Pasrea (secolul XIX)

Sfînta Mînstire Cernica (1608)
Sfîntul Ierarh Calinic
Cuviosul Staref Gheorghe de la
de la Cernica (+1868)
Cernica (+1806)
Cuviosul Vasite de la Poiana
Mirului (+1767)
Cuviosul Paisie ceîMare de la

Neam t+1794)
^rooiitul Grigorie Dasclul (+1834) Mitropolitul Moldovei Veniamîn Costachi

(+1846)
Arhimandritul Neon Buzil de
ii la
Neam (+1853)
Cuviosul Arhimandrit Irinarh Rose ti
de la Horaifa (+1859)
Ieromonahul Macarie Dasclul (+1836)

Sfînta Mînstire Vratec (secolul XVIII)
Cuviosul losif Pustnicul de la

Monahul Procopie (Picu) Ptru
Vratec (+1828) (+1872)
''*--
*« ' »OF
'.": '-'. .-.'.' ': ''.:-. :
.
•''.* .-: //.' '•''
. '' •>.
Schitul Românesc Prodromul-Munteie Athos (secolul XIX)
Cuviosul Schimonah Neclari e Cuviosui I eroschi monah Nifon

Protopsaltul (+1898), lonescu (+1901), ctitorul
Schitul ProdromuJ-Athos Schitului Prodromul-Athos
— x
a —*7
12. Ca printe duhovnicesc al rii Româneti, mitropolitul Grigorie era

pentru toi exemplu de sfinenie, de srcie desvârit i de dragoste pentru
mântuirea turmei. In cele trei eparhii - Buzu, Râmnic i Arge - a pus
episcopi noi pe care îi sftuia s cerceteze regulat turma, s osteneasc la
se
îndreptarea Bisericii i „s nu stea la sfaturi i pricini dearte". Apoi a cerut
-s nu se mai fac hirotonii necanonice".
13. Acest mare mitropolit purta mult grij pentru întemeierea de coli
spre luminarea poporului, fiind numit de domn efor al tuturor colilor din
ar. La Colegiul „Sfântul Sava" se îngrijea personal s aib profesori buni i
evlavioi; lua parte la examene i ddea ajutor copiilor silitori i srmani. Iar
când profesorii aveau purtri nepotrivite cu chemarea lor, le spunea:
- Sv îndreptai cu toii i apoi s îndreptai; s
dobândii nravuri
bune, apoi s învai de nravuri. S fii cu toii sfini sau aproape de sfini,
precum erau dasclii cei mai dinainte într-acest loc.
14. Mitropolitul Grigorie a struit s se înfiineze seminarii în fiecare

eparhie, devenind astfel adevratul ctitor al seminariilor din ara
Româneasc. S-a îngrijit s fac rânduial prin mânstiri, punând starei
români în mnstirile închinate i oprind o parte din venituri pentru repararea
lor, cci multe din ele ajunseser în stare de paragin.
15. Dar i petrecerea sa duhovniceasc este vrednic de amintit. Noaptea

dormea foarte puin, cci se îndeletnicea cu rugciunea i cu traducerea de
cri. Apoi mânca, o dat pe zi, puine legume i poame. Purta haine simple
de iac clugresc i nu fcea niciodat plimbri. Era înc foarte bun
chivernisitor, îns darnic cu sracii i vduvele. Iar când era vorba de tiprit
cri i de dat ajutoare la elevi, nu precupeea banii.
16. Acest înelept mitropolit întrecea pe toi din vremea sa cu râvna i
cunoaterea Prini. Ptrundea i
Sfinilor stpânea cu mult pricepere
învtura ortodox a dogmelor i a Sfintei Scripturi, pentru care i se spunea
„teologul Grigorie, înalt în tiine i în înelepciune, adânc în noima i smerit
cugettor în isprvi i în lucrare". Iar dregtorii rii i poporul îl numeau
„Mitropolitul Grigorie Dasclul", precum se numete pân astzi.
17. Vzând acest mare ierarh „c neamul nostru românesc este evlavios
din fire, dar srac de armele credinei, s-a aprins cu râvna pentru luminarea
lui" prin traducerea i tiprirea lucrrilor Sfinilor Prini. Cât a fost
mitropolit pe scaunul rii Româneti a tradus i tiprit, atât la Bucureti, cât
i la Buzu i Cldruani, urmtoarele cri:
Cuvintele despre purcederea Sfântului Duh ale lui Iosif Vrienie, împrire
de grâu i Puul Sfântului Ioan Gur de Aur, toate trei traduse cât a stat în
surghiunie i tiprite la Buzu, între anii 1832-1833; Epistolele de obte ale
Patriarhului Fotie, rmase în manuscris; Dou
cuvinte doveditoare pentru
purcederea Sfântului Duh ale Sfântului Grigorie Palama; Despre cele opt
gânduri ale Sfântului Casian Românul; Viaa Cuviosului Paisie de la
Mnstirea Neam; Din învturile Sfinilor Trei Ierarhi, ale Sfinilor
Atanasie cel Mare, Ioan Damaschin
Simeon Noul Teolog, i Fericitul
Augustin, Teodorit, Teofilact al Ohridei, Atanasie de Pros i alii.
Pentru tiprirea atâtor cri a înfiinat dou tipografii noi, una la
Episcopia Buzului i alta la Mnstirea Cldruani. Toate crile tiprite de

el le împrea în dar la biserici i în popor.
18. Pe când era în surghiun (1829-1833), i s-a cerut demisia. Iar el,
dorind foarte mult s-i conduc turma încredinat a rspuns: lui,
- Dumnezeu mi-a dat suflet i eparhie i, când îmi va iei sufletul, atunci
voi lsa eparhia. Cci acestea sunt lucruri care privesc mântuirea sufletelor.
Pe fiii si duhovniceti îi înva, zicând:
19.
- Cât avem vreme, lucrm cele bune.s vieuim dup cum zice S
Apostolul, cu înfrânare, cu dreptate i cu bun-credin. dup ce ne vom C
duce de aici, nici un cuvânt de îndreptare nu ne va fi nou ctre Cel ce ne va
lua seama. Precum nici cârmaciului, dup ce se va îneca corabia, nici
doctorului, dup ce va muri bolnavul.
20. Apoi aduga:
- Ce vom face dar, va zice cineva? S chemm doctori iscusii i care nu
mint numele, pe Sfinii Prini. i auzind sfaturile lor, s ne plecm lor i
primind plasturii lor, s le punem la rnile noastre. Mai ales c i reetele se
dau în limba noastr i în dar.
21. Iar despre cuvintele Sfântului Ioan Gur de Aur, pe care însui le-a
tradus i le-a tiprit, spunea:

- Cât este de dulce vorba sfântului i cât folos poate s pricinuiasc
cititorilor, singuri cei ce le vor citi vor mrturisi. C eu nu îndrznesc a zice
ceva, ca sa nu micorez cu gângvia mea fiina lor sau a dulceii sau a
folosului. Iar dac Dumnezeu m va ine sntos în surghiun, ajutând El, cu
rugciunile sfântului voi mai scrie.
22. Altdat iari spunea:

- Precum nu am încetat, mai înainte de a m sui pe scaunul mitropoliei,
m
s silesc spre folosul neamului, dup cum mrturisesc crile cele tiprite,
aa i dup ce m-am suit, aa i dup ce m-am dus în surghiun. Aa, cu
CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XIX 35$
Ikimnezeu s se zic, i aici, în Sfânta Mnstire a Cldruanilor fiind oprit,

s voi sili ca s se mai dea la lumin acest fel de cri, spre slava lui
Dumnezeu i folosul frailor. C numai atât voiesc s triesc, cât s ajutorez
Pravoslaviei i neamului i frailor, ca s poat cu înlesnire prin învturile
Sânilor s dobândeasc buntile cele venice.
23. Intorcându-se din surghiun în primvara anului 1834, a început
reparaia catedralei mitropolitane. Dar cei din jurul su, vzându-1 slab i
airân, l-au întrebat:
- înalt Preasfinite, dar când o s vezi catedrala terminat?
- îmi ajunge s încep lucrarea - a rspuns el. Cred c urmaii neaprat
Tsr sfâri-o.
24. Dintre toate crile, socotea mitropolitul Grigorie Dasclul c „cele
cai potrivite vremii i patrioilor de rând" sunt Vieile Sfinilor. De aceea a
îoceput traducerea i tiprirea lor. îns n-a apucat s tipreasc decât dou
volume i s-a dus la Hristos. Cu câteva ceasuri înainte de obtescul sfârit a
spus ctre un episcop al su:
- Snu se sminteasc din tiprire Vieile Sfinilor i tipografiile neîncetat
$â lucreze, tiprind cri folositoare de suflet! Apoi i-a dat sufletul în mâinile
Domnului, la 22 iunie, 1834.
25. Spuneau ucenicii c nu s-a gsit nici o avere în chilia acestui cuvios
mtropolit, decât cri rânduite s se dea în dar. Deci, fiind plâns de tot
toporul, a fost îngropat sub streain catedralei. Dup apte ani, osemintele
«ale au fost strmutate la Cldruani. Pe craniul su stau scrise pân astzi
aceste cuvinte:
„Acest cap este al preasfinitului nostru mitropolit Grigorie al III-lea. La
ieatu1829 din porunca Rusiei s-au dus în Basarabia, iar dup slobozenie s-au
imors în Bucureti, la scaunul su i au rposat în Domnul cu pace la leatu
1834".
SCHIMONAHIA FILOTEIA
Mnstirea Pasrea-Ilfov
(secolele XVIII-XIX) 14
Vrednica de pomenire schimonahia Filoteia - mama Sfântului Calinic de

la Cernica - era de loc din Bucureti, fiic de prini credincioi. Din botez se
chema Floarea.
Viaa Sfântului Calinic de la Cernica, Bucureti, 1956, p. 1-2

Cstorindu-se cu un tânr plin de frica lui Dumnezeu, anume Antonie,
din cartierul Sfântul Visarion, au dat natere la patru copii. Cel mai mare a
ajuns preot de mir. Apoi s-a retras într-o mnstire i s-a clugrit cu numele
de Acachie.
Copilul cel mai mic, numit din botez Constantin, a fost dat la învtur
pentru a deveni tot preot. Dar, cu rânduiala lui Dumnezeu, în anul 1807 a
intrat în Mnstirea Cernica. Mai târziu a devenit stare i episcop de Râmnic.
Apoi, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.
Vduva Floarea, rmas fr so i fr copii, cu sfatul fiului ei, a intrat

ca sor în Mnstirea Pasrea de lâng Bucureti. Aici a fost dat în grija unor
maici btrâne de la care a deprins nevoina vieii clugreti. Apoi, cu
binecuvântarea stareului de atunci al Cernici, arhimandritul Calinic, sora
Floarea a fost tuns în schima monahal, cu numele de schimonahia Filoteia.
Mai trind câiva ani la Mnstirea Pasrea i nevoindu-se mult în rug-
ciune i ascultare, schimonahia Filoteia s-a mutat la venica odihn, înainte de
anul 1840. Rmiele sale pmânteti se odihnesc în cimitirul mnstirii.
IEROMONAHUL MACARIE PROTOPSALTUL

înnoitorul muzicii psaltice româneti
(1770-1836) 15
Smeritul ieromonah Macarie, protopsaltul Mitropoliei din Bucureti, a

fost cel mai vestit „dascl de musichie", la începutul secolului trecut i un
mare ctitor al muzicii noastre bisericeti.
Era originar din satul Periei, Ialomia, nscut în jurul anului 1770. Fiind
înzestrat de Dumnezeu cu dragoste de biseric i cu darul cântrii, a deprins
muzica psaltic „din mica sa copilrie". Apoi, împreun cu sora sa, au intrat
în nevoina clugreasc. El s-a clugrit la Mnstirea Cldruani, iar sora
sa, Iustina, la Mnstirea Viforâta. Auzind de numele i talentul su,
mitropolitul Dositei Filitti (1793-1810) 1-a adus la mitropolie i 1-a dat s
învee carte la Colegiul Sfântul Sava din Bucureti. Apoi 1-a hirotonit preot.
în anul 1820, mitropolitul Dionisie Lupu, vzând c ieromonahul Macarie

„eracântre desvârit i cunosctor profund al sistemelor de psaltichie veche
i nou", 1-a numit director (epistat) al colii de muzic bisericeasc, înfiinat
15
Pr. N. M. Popescu, Viaa i activitatea dasclului de cântri Macarie Ieromonahul, Bucureti,
1908; Idem, Macarie Psaltul la 100 de ani de la moartea lui, Bucureti, 1936; Nifon M. Ploeteanu,
vicarul Sfintei Mitropolii a Bucuretilor, Carte de muzic bisericeasc, Bucureti, 1902

de el la mitropolie. în aceast coal se pregteau grmticii i candidaii la

preoie. Cuviosul Macarie era totodat un clugr smerit i sporit în cele
duhovniceti, bun slujitor al Bisericii lui Hristos i distins orator. Atât
;Antarea, cât i predica ieromonahului Macarie erau inspirate de Duhul Sfânt
?: se svâreau „cu toat evlavia i dreapta socoteal".
La porunca mitropolitului Dionisie, ieromonahul Macarie a început opera
ie traducere din limba greac a cântrilor bisericeti în grai curat românesc,
icomodându-le cu sufletul i cântarea poporului nostru. Renunând la „sistema
veche" i greoaie, el transcrie muzica psaltic pe notaie nou, în graiul
patriei, uor de învat pentru toi.
în acest scop a tiprit la Viena, între anii 1822-1823, trei cri de cântri
bisericeti „dup noua sistem" i anume: Teoreticonul, Anastasimatarul,
dedicat mitropolitului Veniamin Costachi, i Irmologhionul, Dup întoarcerea
sa în ar, „ca un apostol râvnitor" ce era, s-a ostenit s rspândeasc peste
:oi noua cântare bisericeasc, mergând din loc în loc, prin orae, prin biserici
i mnstiri. Pân în anul 1829, toate oraele din judeele rii Româneti
iveau coli de muzic în limba poporului, dup metoda ieromonahului
Macarie; iar crile sale au ajuns la toate seminariile i mnstirile vremii, din
Moldova, Transilvania i Banat. însui mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei,
protectorul su, îl numete „dasclul coalelor româneti de musichie".
Cuviosul Macarie Ieromonahul era i un bun compozitor de cântri
bisericeti i un „patriot râvnitor". El este cel dintâi compozitor de imnuri
colare româneti. Sunt vestite catavasiile sale de Florii, cântrile Sfintei
Liturghii i îndeosebi axioanele închinate Maicii Domnului. Melodia cântrilor
Iui este linitit, nesilit i potrivit. Ea curge lin, ca un izvor curat de ap.
Pentru toate acestea, ieromonahul Macarie este considerat „întemeietorul"

: fondatorul muzicii psaltice româneti. El a „naionalizat" muzica psaltic,
rlr a se deprta de textul original. Adic a curat-o de influenele strine,
orientale, i i-a dat vemânt nou, autohton. N-a sacrificat nici melodia
primit, nici limba româneasc.
în anul 1829, o dat cu surghiunia mitropolitului Grigorie Dasclul, a fost
învoit i ieromonahul Macarie s
plece din Bucureti. Poposind în Moldova,
zâi întâi ajunge egumen la Mnstirea Bârnova. Apoi se duce la Mnstirea
Neam, unde, timp de trei ani de zile, înva pe clugri noua cântare
risericeasc. în anul 1833, ieromonahul Macarie Dasclul se întoarce în ara
Româneasc la Mnstirea Cldruani. Apoi, îmbolnvindu-se, este luat în
îngrijire de sora sa, Iustina, starea Mnstirii Viforâta. în toamna anului
IS36, Cuviosul Macarie Ieromonahul se strmut din viaa aceasta la ceretile
^cauri, pentru a cânta neîncetat cu îngerii mririle lui Dumnezeu.
CUVIOASA XENIA SCHIMONAHIA

Mnstirea Agapia 16
în prima jumtate a secolului XIX s-a nevoit la Mnstirea Agapia o

smerit i mult sporit clugri, cu numele de schimonahia Xenia.
Aceast cuvioas era de loc din inutul Iailor, iar dup neam se trgea
dintr-o familie de oameni foarte credincioi. Prinii, crescând-o în fric de
Dumnezeu, au dat-o la învtur. Apoi, voind s o cstoreasc, fecioara a
renunat la cele pmânteti i, intrând în viaa clugreasc, s-a fcut mireas
lui Hristos. Mai întâi s-a nevoit câiva ani la Mnstirea Socola-Iai, sub
povuirea egumenei Elisabeta Costachi. Apoi, prefacându-se Agapia în

mnstire de maici i mutându-se obtea de la Socola aici, a venit i tânra
nevoitoare, schimonahia Xenia.
în noua mnstire, Cuvioasa Xenia se nevoia mai ales cu slujba la
biseric, cu privegherea de noapte, cu citirea sfintelor cri i cu rugciunea

lui Iisus. Ascultarea ej era cântarea la stran, îngrijirea bisericii, iar în timpul
liber facerea de stihuri versificate „spre lauda lui Dumnezeu i mângâierea
sufletului". Cci, ducând o via cu totul aleas, în post, în smerenie i în
neadormit rugciune i fiind luminat cu mult învtur de carte,

schimonahia Xenia se învrednicise de la Dumnezeu de darul facerii de versuri
duhovniceti. i
era renumit aceast cuvioas în Mnstirea Agapia i în tot
inutul Neam pentru sfinenia vieii ei i pentru alesele stihuri bisericeti pe
care le scria. Din aceast pricin i se spunea „fctoarea de stihuri".
Versurile sale sunt versuri de laud lui Dumnezeu i de mângâiere

duhovniceasc, precum singur autoarea le numete, împrite în mici grupe
sau „stihuri", dup numrul praznicelor împrteti i aezate în ordinea
Sinaxarului de peste an. Cartea de versuri bisericeti a schimonahiei Xenia a
fost terminat în anul 1826. Ea conine 186 de foi cu peste dou mii de
versuri, însoite de o frumoas prefa. Versurile sale, adevrate imne i
cântri de bucurie, sunt izvorâte dintr-un suflet curat i împcat cu Dumnezeu.
Ele cheam toat suflarea s
laude pe Domnul i s
mrturiseasc minunile
Lui. Astfel, smerita schimonahie Xenia este cea dintâi poet în trecutul
neamului nostru, iar „stihurile" ei formeaz prima carte de imne româneti.
16
Dup documentele Mnstirii Agapia, de la Arhivele Statului - Bucureti, pL. anii 1800 - 1845
i însemnrile de pe manuscrisul nr. 4720, pstrat în original la Biblioteca Academiei Române.
Aa nevoindu-se Cuvioasa Xenia peste 50 de ani, în neîncetat rugciune,

în bucurie i cântare i
bineplcând mirelui ei, Iisus Hristos, s-a strmutat cu
pace la ceretile lcauri pe la jumtatea secolului trecut.
SCHIMONAHUL ISAAC DASCLUL

Mnstirea Neam{
17
(t 1817)
Cuviosul Isaac schimonahul a fost unul dintre cei mai mari dascli de
Limb greac i slavon din Mnstirea Neam. Originar din partea locului, a
intrat din tineree în marea lavr, deprinzând de la cei mai învai clugri
buna nevoin în Hristos i învturileSfinilor Prini.
în pomelnicul ctitoresc Mnstirii Neam se spune
al c
era atât de iscusit
in ambele limbi, încât „a învat pe prini limba elineasc i a tlmcit cri
multe din limba elineasc". Schimonahul Isaac a creat o adevrat coal de
greac la Neam, reuind s învee pe unii clugri limba în care s-au scris
cele mai multe opere ale Sfinilor Prini. în timpul streiei Cuviosului
Paisie, schimonahul Isaac se numra printre cei dintâi dascli de „elinie",
ilturi de arhimandritul Macarie, ieromonahul Ilarion, ierodiaconii tefan i
Grigorie Dasclul, monahul Gherontie i alii, toi români de neam.
Din limba greac, schimonahul Isaac a tradus cu iscusin multe cri
patristice, îndeosebi filocalica: Cartea Sfinilor VarsanufieIoan (1787), i
c*pera integral a Sfântului Simeon Noul Teolog, crile Sfântului Efrem irul,
Oaoihul Maicii Domnului, cu cele 56 de canoane ce se citesc la Pavecerni
1816) i altele. Toate aceste cri dovedesc marea evlavie pe care o avea
Cuviosul Isaac ctre Preasfânta Nsctoare de Dumnezeu i ctre învturile
cele mai înalte ale Sfinilor Prini. De asemenea, graiul atât de dulce, de clar
si curgtor al traducerilor sale dovedete cât de iscusit crturar i cunosctor
aJ limbilor literare greceasc i româneasc era schimonahul Isaac Dasclul.
Din limba slavon, schimonahul Isaac a tlmcit Tipicul Mare, zis „al
Sfântului Sava", tiprit la Iai în anul 1816, artând i în aceast limb aceeai
pricepere i îndemânare. Dup anul 1800, printele Isaac Dasclul s-a nevoit
câiva ani în obtea Schitului Prodromul - Athos. Aici a continuat traduc s
nai multe cri care, netiprindu-se, au circulat în manuscris prin mnstiri,
din care multe s-au pierdut.
17
Pomelnicul ctitoresc al Sfintei Mnstiri Neam, 1846, Biblioteca Mnstirii Neam, mss. nr.
:9C. f. 82 v; Cetfericov, Paisie, stareul Mnstirii Neam, 1940, p. 359
întorcându-se la metanie, schimonahul Isaac Dasclul scrie, la rugmintea
clugrilor din mnstire, Viaa pe larg a stareului Paisie i traduce i alte
cri 18 Pe lâng ascultarea sa de dascl, traductor i
. scriitor de cri
patristice, prin care cuta slvirea lui Dumnezeu în graiul neamului i folosul
sufletesc al tuturor românilor, Cuviosul Isaac din Mnstirea Neam avea o
nevoin cu totul aleas. îndeosebi se nevoia cu postul, cu rugciunea, cu
tcerea, cu citirea „dumnezeietilor Scripturi" i cu privegherea cea de
noapte. Apoi avea cuget smerit, socotindu-se mai pctos decât toi i
nevrednic de cele sfinte.
Aa petrecând bunul osta al lui Hristos, schimonahul Isaac Dasclul, i

binesvârindu-i cltoria, i-a dat sufletul în mâinile Domnului i a fost
adugat prinilor si din Mnstirea Neam.
IEROSCHIMONAHUL PROTOPSALTUL
IOSIF
Mnstirea Neam
(t 1840?)
Acest cuvios printe a fost cel mai mare dascl de muzic psaltic al
Mnstirii Neam din prima jumtate a secolului XIX.

Originar din partea locului, ieroschimonahul Iosif „Nemeanu", cum i se
spunea în mnstire, a luat jugul lui Hristos în marea lavr a Moldovei, prin
anii 1790. Fiind înzestrat de Dumnezeu cu mult înelepciune i cu darul
frumoasei cântri, aici a învat de la dascli btrâni cunotinele cele
duhovniceti i meteugul muzicii bisericeti. i atât de bine a deprins muzica
psaltic, încât, în puini ani, pe toi marii psali nemeni i-a întrecut. i atât de
frumos cânta la biseric, încât muli veneau s-1 asculte, cci cânta lui
Dumnezeu cu mare evlavie, ca o adevrat alut duhovniceasc, iar glasul
sau umplea biserica, detepta inimile i scotea lacrimi.
învrednicindu-se de darul preoiei, ieroschimonahul Iosif a fost timp de
peste 20 de ani mare duhovnic i protopsalt i cel dintâi dascl de psaltichie
nemean, care întemeiaz o coal de muzic bisericeasc tradiional în
Mnstirea Neam. Sub stareul Paisie, în biseric se cânta la strana dreapt pe
note liniare, dup obiceiul bisericilor slave, iar la stânga se cânta muzic
psaltic veche.
Deci, vzând dasclul Iosif c se îndeprteaz clugrii de muzica
bizantin veche, sistematizat de Sfântul Ioan Damaschin (secolul VIII), a
18
Andronic Duhovnicul, Istoria Mnstirii Neam, M-rea Neam, 1863, mss. nr. 161, f. 29 v
cutat s împodobeasc din nou Biserica cu cântrile psaltice pe cele opt

glasuri. Cci rile române au folosit din început în cult muzica psaltic,
adus, fie direct din Bizan, fie din Muntele Athos, prin intermediul
clugrilor.
Cuviosul Iosif a scris i a compus cântri pe melodie psaltic i a format
ucenici vestii de muzic veche în mnstirile nemene. coala întemeiat de el
a strlucit la Neam pân spre sfâritul secolului XIX, fiind socotit ca un mare
dascl i înnoitor de muzic veche în Moldova; a fost premergtorul
ieromonahului Macarie Protopsaltul, adevratul înnoitor al muzicii psaltice
româneti.
în Istoria Mnstirilor Neamu i Secu se scriu urmtoarele despre
Cuviosul Iosif: „în vremea streiei lui Dometian stareul (1823-1834), care a
urmat dup Ilarie (1818-1823), foarte mult era împodobit aceast monastire
19
cu printele dasclul Iosif ieromonah" . Iar în Pomelnicul ctitoresc al Sfintei
Monasteri Neam, se însemneaz urmtoarele despre el: „A adus în Mns-
tirea Neam tiina i învtura musichiei vechi a cântrilor bisericeti, pe
care le-a paradoxit (predat) la muli prini" 20 .
Deci, împodobind Biserica lui Hristos cu alese cântri duhovniceti i

binesvârind cltoria vieii, s-a strmutat la ceretile lcauri în anul 1840,
lsând în urm numeroi ucenici.
SCHIMONAHIA OLIMPIADA
Fondatoarea Mnstirii Vratec
(1757-1842)
Aceast râvnitoare clugri era fiic de preot din oraul Iai. La vârsta
legiuit s-a cstorit. Dar, rposând soul ei, a prsit grijile lumii i s-a dus
s slujeasc lui Hristos în Mnstirea Topolia din inutul Neam. Acolo a fost
fcut rasofor, primind numele de Olimpiada, în loc de Blaa.
Neîmpcându-se cu rânduiala mnstirii, a venit la Stareul Paisie, care i-a
poruncit, în urma unei descoperiri avute, s caute, împreun cu Schimonahia
Nazaria, un loc de mnstire, unde s se nevoiasc în tcere, în rugciune i
în tierea voii. De aceea, luând binecuvântare, a plecat s caute un loc potrivit
i retras de lume. i aflând loc de linite în pdurile Vratecului, cu sfatul
Cuviosului Iosif Pustnicul, a început construcia unei biserici din lemn, în anul
19
Arhiereul Narcis Creulescu, mss. nr. 164-1907; Biblioteca Mnstirii Neam, p. 103
20
Mss. nr. 190 din anul 1846, f. 82 v. Biblioteca Mnstirii Neam
1785. Aa
a luat natere Schitul de maici Vratec. în anul 1787 au fost
strmutate aici i clugriele din Mnstirea Topolia, sub egumenia schimo-
nahiei Nazaria de la Durau. Acum primete tunderea în marea schima i
rasofora Olimpiada.
Vzând c
soborul maicilor se mrete, iar biserica de lemn este neînc-
ptoare, schimonahia Olimpiada a adunat fonduri de la oameni iubitori de
Hristos i a început zidirea unei biserici mult mai mari. în anul 1808,
biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" a fost terminat. Tot prin
osârdia maicii Olimpiada s-a construit în anul 18H o biseric de lemn la
cimitir, în cinstea Sfântului Ioan Boteztorul, zidul de incint i chilii pentru
clugrie.
Cu toate c schimonahia Olimpiada era „Marta" mnstirii, ea nu uita
nici de cele duhovniceti. La slujbele bisericii era nelipsit; la ascultare, cea

dintâi, iar pravila i canonul le fcea regulat. Se îndeletnicea, mai ales
noaptea, cu citirea Sfintei Scripturi i cu scrierea cuvintelor Sfinilor Prini,
pentru ea i pentru ucenicele ei.
i cu smerita cugetare. De mai

Sufletul maicii Olimpiada era împodobit
multe ori fiind rugat s
stare, ea n-a primit, socotindu-se nevrednic.
fie
Totui, în anul 1822 a primit s

fie stare i maic duhovniceasc soborului,
care numra peste 300 de clugrie, i a povuit cu mult înelepciune

sfânta mnstire timp de ase ani de zile. Apoi, mutându-se Cuviosul Iosif
din viaa aceasta, s-a retras i maica Olimpiada din streie. în anul 1834
este aleas pentru a doua oar stare a Mnstirii Vratec, pe care o
conduce duhovnicete pân în anul 1842, când se mut la venica odihn în
vârst de 85 de ani 21 Aceasta a fost viaa i ostenelile schimonahiei
.
Olimpiada.
SCHIMONAHUL NICANOR
Mnstirea Sihstria-Neam
(t 1844)
Acest schimonah era de loc din Botoani, rud a stareului Ilarie din
Mnstirea Neam. Toat viaa sa a construit biserici prin sate, prin orae i
mnstiri, cci în Moldova „meterul Nicolae Cerneschi era vestit calf de
pietrari".
21
Neam, 1923; Monumente istorice bisericeti din Mitropolia Moldovei, Iai, 1975, p. 342-353
.
între anii 1821-1822 a zidit în Mnstirea Neam un corp de chilii, în

partea de sud a. incintei. 1823-1824 a zidit din nou „cu a sa
între anii
cheltuial" biserica Mnstirii Sihstria. între anii 1826-1840 a zidit biserica
Sfântul Ioan Teologul de la cimitirul Mnstirii Neam i Agheasmatarul. A
mai zidit un corp de chilii i biserica Sfântul Ioan Teologul la Mnstirea
Secu, un corp de chilii la Mnstirea Agapia i altele. Precum reiese din
inscripii, cele mai multe biserici au fost construite gratuit, „prin osârdia i cu
ajutorul iubitorului de Hristos, jupan Nicolae Cerneschi".
1841-1842, acest pururea pomenit ctitor de biserici se druiete
între anii
pe sine cu totul lui Hristos, retrgându-se la Schitul Sihstria. Aici este tuns în
schima monahal de egumenul Valerian, dându-i numele de Nicanor. în vara
anului 1844 i-a svârit cltoria acestei viei i a fost înmormântat lâng
biserica ctitorit de el.
Spun prinii btrâni c în anul 1941, când a ars acoperiul bisericii,
crucea de pe turn a czut i s-a înfipt chiar pe mormântul ctitorului. Apoi,
spând puin, s-au aflat oasele lui rspândind bun mireasm.
Aa binecuvânteaz Dumnezeu pe cei ce iubesc podoaba casei Sale
CUVIOSUL IUSTIN IEROSCHIMONAHUL

Primul ctitor al Schitului Prodromul-Athos
(1770-1845)
Cuviosul Iustin Sihastrul era de loc din Moldova, iar cu metania din
Mnstirea Neam, clugrit de marele stare Paisie. Prin anul 1800 ajunge
duhovnic i povuiete multe suflete pe calea mântuirii.
Dorind s
petreac restul vieii în „Grdina Maicii Domnului", pleac în
anul 1810 la Muntele Athos cu ucenicii si, Patapie i Grigorie. Acolo
cumpr de la Mnstirea Marea Lavr chilia numit „Vigla Ianicopoli", care
avea i o mic biseric cu hramul „Tierea Capului Sfântului Ioan
Boteztorul". Lâng biseric, duhovnicul Iustin a zidit apoi 50 de chilii pentru
prini, arhondaric, buctrie, trapez, bolni i egumenie. Auzind de aceasta
monahii români, care se nevoiau prin mnstiri i peteri, s-au adunat ca la
treizeci de vieuitori în obtea Cuviosului Iustin. Dup câiva ani, Marea
Lavr i-a recunoscut dreptul de a se numi „Schitul Românesc Prodromul".
Aa a luat natere primul românesc în Muntele Athos. Clugrii îns
schit
duceau mare lips de ap, pentru ei i pentru grdin. Cerând de la
Mnstirea Lavra învoirea de a canaliza pentru schit „Izvorul lui Isaia", nu li
s-a încuviinat. îns Dumnezeu, vzând rbdarea smeriilor clugri, a trimis
un nor de lcuste asupra culturilor de pe moia Lavrei. Zadarnic se rugau
clugrii lavrioi i stropeau grdinile cu agheasm. Lcustele distrugeau totul.
Atunci unul dintre ei a zis:
- Prinilor, ceea ce vedem este mânia lui Dumnezeu, Care ne pedepsete
c nu dm ap printelui Iustin duhovnicul, care este i duhovnicul nostru,
cci mare nevoie de apa în schitul su.
are
Auzind aceasta, stareul Lavrei a chemat pe printele Iustin s se roage
i, tcând aghiasm, cu rugciunea lui au fugit toate lcustele. Prinii
lavrioi, vzând aceast minune, au zis:
- Cu adevrat, printele Iustin Vlahul este cuvios i sfânt!
Din ziua aceea, prinii au primit voie s aduc ap în schit de la izvorul
numit „Chir Isaia".
Dup anul 1820, Cuviosul Iustin egumenul, vzându-i schitul bine
întemeiat, s-a retras într-o peter la linite i a lsat egumen în locul su pe
ieromonahul Patapie. Acolo, în singurtate, s-a nevoit ieroschimonahul Iustin
pestedouzeci de ani, în aspr nevoin, în post, în priveghere i în neîncetat
rugciune, asemenea cuvioilor de demult. Pentru sfinenia vieii lui, muli
clugri greci i români îl cinsteau i-1 aveau de printe duhovnicesc.
Aa
s-a nevoit Cuviosul Iustin pân în anul 1845. Apoi, dând ucenicilor
si srutarea cea mai de pe urma, a adormit în pace în vârst de 75 de ani 22 .
MITROPOLITUL YENIAMIN COSTACHI

(1768-1846) 23
a. Viaa
Marele mitropolit Veniamin Costachi a fost unul din cei mai venerabili
ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. El a pstorit eparhiile din Moldova cu o
rar druire de sine, timp de o jumtate de secol (1792-1842). Mare crturar,
ierarh plin de curaj, neobosit traductor de cri, ctitor de coli i biserici,
22
Pr. V. Nicolau, O cltorie la Constantinopol i la Sfântul Munte, Ploieti, 1907; Arhiereul
Veniamin Pocitan, Sfântul Munte al Athosului, cu prilejul unei cltorii în Rsrit, Bucureti, 1949
23
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. II colectiv, Bucureti, 1958, p. 383-387; Pr. prof. M.
Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu, 1972, p. 280-288; Pr. prof. Ilie Gheorghi, Un
veac de la moartea mitropolitului Veniamin Costachi, M-rea Neam, 1941; Prefeele crilor traduse i
tiprite sub pstoria mitropolitului Veniamin Costachi (1807-1846).
printe sufletesc al Moldovei, ales

t
slujitor al Bisericii lui Hristos, dascl,
sfetnic i clugr devotat.
Mitropolitul Veniamin s-a nscut
20 decembrie, 1768, în satul
la
Roieti-Flciu, din prini credincioi de bun neam - Grigorie Costachi i
Mria Cantacuzino. Din cei cinci frai, patru au îmbriat viaa clugreasc.
Cel dintâi, Matei, a fost mare postelnic. Al doilea frate, Constantin, s-a fcut
clugr, primind numele de Chesarie. Al treilea copil, Vasile, a ajuns vestit
zntropolit al Moldovei. Al patrulea, schimonahia Elisabeta, a fost stare în
Mnstirea Agapia 32 de ani. Ultimul frate, erban, a fost consilier al
mitropolitului Veniamin, clugrindu-se cu numele de Sofronie.
De mic, copilul Vasile a fost dat s
învee carte la coala general de la
Mnstirea Sfinii Trei Ierarhi din Iai. La vârsta de 15 ani este luat de
episcopul Iacob Stamati ca ucenic la Episcopia Huilor. Dup un an, în 1784,
este clugrit cu numele de Veniamin. în anul 1788 este hirotonit diacon i
-uat ca slujitor la Catedrala mitropolitan din Iai. Dup înc un an este fcut
rreot i numit eclesiarh mare. Avea numai 20 de ani. In acelai an, 1789, este
-urnit egumen la Mnstirea Sfântul Spiridon din Iai.
în anul 1793, arhimandritul Veniamin este ales i hirotonit episcop la
Hui de printele sau duhovnicesc, mitropolitul Iacob Stamati. Dei avea
sumai 24 de ani când a urcat treapta arhieriei, totui de la început s-a dovedit
an bun crturar i un adevrat pstor al turmei lui Hristos. în noiembrie,
I"94, este trimis ca delegat al mitropolitului la înmormântarea Cuviosului
Paisie de la Mnstirea Neam.
La 1 iunie, 1796, dup patru ani de pstorie la Hui, tânrul vldic
Veniamin trece ca episcop la Roman, unde pstorete înc apte ani.
Aici fondeaz un spital, o farmacie i pltete din fondurile episcopiei un
ioctor pentru bolnavi. Totodat, face deosebit ordine în rândul clerului
bisericesc.
La 10 martie, 1803, mitropolitul Iacob Stamati, venerabilul su printe
duhovnicesc, se mut la cele venice. Dup câteva zile, episcopul Veniamin
Costachi este ales mitropolit al Moldovei. Multe i grele au fost necazurile
ibtute asupra marelui mitropolit, dar mult mai numeroase i vrednice de

pomenit au fost realizrile sale, atât pe trâm duhovnicesc i eclesiastic, cât i
pe trâm cultural, social i patriotic.
toamna anului 1803 înfiineaz Seminarul de la Mnstirea Socola,
în
jrimul seminar de preoi din ara noastr. Tot atunci trimite doi fii de preot,
Petru i Gheorghe Asachi, la studii peste hotare; organizeaz numeroase
minstiri i schituri din eparhie; susine zidirea din nou a zeci de biserici la
orae i sate; d noi aezminte pentru marile Mnstiri: Neam, Secu, Agapia
i Vratec; hirotonete în eparhienumai preoi cu seminar i statornicete s
se fac botezul copiilor prin scufundare, iar nu prin turnare, cum greit se
fcea pân atunci în unele pri.
In anul 1833, începe construcia monumentalei catedrale mitropolitane din
Iai.Totodat contribuie direct la înfiinarea Academiei Mihilene din capitala
Moldovei i a mai multor coli publice cu predarea în limba român. Face
numeroase vizite canonice la biserici, mnstiri, coli i mai ales la seminar.
Dar activitatea cea mai vrednic de pomenit a mitropolitului Veniamin
Costachi a fost cea de traductor i tipritor a numeroase cri patristice i de
ritual. în aceast privin rmâne fr egal în istoria Bisericii moldovene. Cele
dou tipografii, întemeiate de el la Mnstirea Neam i Mnstirea Sfinii
Trei Ierarhi din Iai, cu greu reuesc s tipreasc cele aproape o sut
cincizeci de titluri de cri originale i traduceri din limbile greac i slavon,
fcute de el i de „dasclii" de la Neamu. Pe lâng grija întregii Eparhii a
Moldovei i Sucevei, mitropolitul Veniamin a scris apte lucrri originale i a
tradus personal 32 de cri de mare importan dogmatic, moral, liturgic,
aghiografic i istoric.
între anii 1808-1812, mitropolitul Veniamin se retrage din scaun la
Mnstirea Neam, unde traduce i tiprete Vieile Sfinilor. Apoi se reîntoar-

ce iari la pstoriii si. triete un
în anul 1821, din cauza rscoalei eteriste,
timp la Colincui, peste Prut. 50 de ani de
Iar în ianuarie, 1842, dup
rodnic slujire arhiereasc, se retrage definitiv la Mnstirea Slatina, unde îi
continu viaa de rugciune i vasta activitate de traductor, pentru hrana
duhovniceasc a poporului nostru binecredincios.
La 18 decembrie, 1846, mitropolitul Veniamin Costachi se mut din viaa
aceasta în vârst de 78 de ani i
înmormântat ca simplu monah la
este
Mnstirea Slatina. Dup înc patruzeci de ani, la 30 decembrie, 1886,
osemintele marelui ierarh s-au strmutat la Iai i s-au aezat în catedrala
ctitorit de el i terminat de mitropolitul Iosif Naniescu.

1. Prima grij a mitropolitului Veniamin Costachi dup ce ajunge episcop
laRoman viaa
(1796) a fost aceea de a întri disciplina în parohii i a ridica
moral a preoilor din eparhia sa.în acest scop, o Carte Pastoral ctre d
preoi, compus din opt puncte, prin care cere deplin dragoste fa de
Hristos, sârguin pentru cele bisericeti i mult grij pentru mântuirea
credincioilor.
2. Ajungând mitropolit la Iai (1803), prima grij a marelui ierarh a fost

aceea de a înfiina un seminar pentru formarea unui cler luminat în Moldova.
Astfel, în acelai an, a fondat primul seminar din ar, în chiliile Mnstirii
Socola din marginea oraului, seminar care a dat generaii întregi de preoi
învai, dascli i ierarhi alei.
3. Dragostea mitropolitului Veniamin Costachi pentru luminarea

poporului 1-a îndemnat s înfiineze i
coli în oraele Moldovei, precum
alte
i tipografii pentru tiprirea crilor în limba român. Cele mai importante
coli înfiinate din îndemnul i cu ajutorul lui au fost:
- Seminarul de la Mnstirea Socola, în anul 1803;
- coala de cântri bisericeti de la Iai, în anul 1805;
- coala pentru maici din Mnstirea Agapia, în 1805;
- coal începtoare, coal normal i gimnaziu la Mnstirea Sfinii
Trei Ierarhi din Iai, în anul 1828;
- Academia Mihilean din Iai, în anul 1834;
- coala public pentru fetele orenilor din Iai, în 1834;
- coli publice în toate oraele din Moldova, dup 1834;
- Prima coal de arte i meserii din Moldova, în anul 1841.
4. în lunga sa pstorie, mitropolitul Veniamin ctitorete din nou i

sfinete zeci de biserici mnstireti i numeroase biserici parohiale la sate i
orae. Dintre bisericile mnstireti ctitorite cu ajutorul lui se pot aminti:
biserica Mnstirii Vratec, biserica Mnstirii Sihstria, biserica Mnstirii
Vorona, Mnstirea Horaia, Schitul Durau, Raru i altele. îns, cea mai
mare ctitorie a sa, pe lâng cele amintite, a fost Catedrala mitropolitan din
Iai, fondat în 1833, dar rmas neterminat în timpul vieii sale.
5. Pentru întrirea disciplinei în mnstiri, mitropolitul Veniamin a dat
noi aezminte mnstireti, a rânduit starei din cei mai duhovniceti, a adus
la colile înfiinate de el dascli buni i a mrit cele dou tipografii de la Iai
i Mnstirea Neam. în aceste dou tiparnie s-au tiprit pentru folosul i
luminarea poporului, pân lamutarea din via a mitropolitului, peste o sut
treizeci de titluri de cri bisericeti i de învtur duhovniceasc. Prefeele
acestor cri sunt adevrate epistole ziditoare de suflet.
6. Astfel, aa înva mitropolitul Veniamin despre importana „Vieilor
Sfinilor" pentru mântuirea sufletului:
- Nu ar grei cineva, nici ar fi departe de adevr, dac ar numi crile ce
cuprind Vieile Sfinilor, pe cele dousprezece luni ale anului, rai împodobit
cu tot felul de pomi, cu frumoase i dulci i de via fctoare roade, grdin
cu tot felul de ierburi mirositoare i de toat boala i neputina tmduitoare.
7. Zicea iari:
- Precum pomii i ierburile mirositoare îndulcesc simurile, veselesc
ochii, desfteaz gustul, aa i crile cu
fac vesel sufletul privitorului, tot
Vieile Sfinilor îmbrbteaz pe cel dezndjduit, mângâie pe cel necjit, pe
cel pctos îl întoarce la pocin, pe cel împietrit la inim îl moaie i umilin
îi druiesc; pe cel rtcit îl întoarce, pe cel neplecat îl pleac, simirile
sufletului cele pline de amrciunea pcatului le îndulcesc, iar pe om, din
vechi îl fac nou, din mort, viu; din somnul nesimirii i al lenevirii îl
deteapt; ctre lucrarea faptelor bune îl pornesc; ctre urmarea sfinilor îl
aprind i ctre calea ce duce la împria cerurilor îl povuiesc.

8. i acestea marele ierarh:
Zicea
- Vieile i laudele sfinilor se aseamn strlucirii stelelor. C, precum
stelele sunt aezate i întrite pe cer i lumineaz toate cele de sub cer -
pmântul îl strlucesc, marea o lumineaz, pe cei ce înoat cu corbiile îi
îndrepteaz - al cror nume dei nu-1 tim pentru mulimea lor, îns de
frumuseea strlucirii lor ne minunm, în acelai chip este i strlucirea
vieilor sfinilor. Pe suflet îl strlucesc, pe minte o lumineaz, iar pe trup cu
aezare bun i linitit îl întocmesc.
Spunea iari mitropolitul Veniamin:
9.
- Precum „stea de stea se deosebete în slav", tot aa i vieile sfinilor,
una pe alta întrece cu strlucirea i cu slava, cu frumuseea, cu starea i cu
deosebirea.
10. împotriva celor ce nu citesc sfintele cri, dup cuvântul
Iar
Fericitului Simeon Metafrast, zicea:
- Deopotriv este rul i a gri cele necuviincioase i a tcea pe cele ce
sunt cinstite i folositoare. C, precum cele necinstite i cele greite vatm
minile asculttorilor, tot aa, cel ce tace lucrurile cele bune ale sfinilor,
lipsete pe cretini de folos.
Apoi aduga i aceste cuvinte:
11.
- Nu v
scumpii la cele ce sunt pentru folosul sufletului, pentru îmbrc-
mintea, pentru podoaba i pentru hrana lui. C, precum se hrnete trupul
acesta strictor i muritor din bucatele cele striccioase, aa se hrnete i
sufletul cu cuvântul lui Dumnezeu, cu istoriile cele sfinte i cu vieile sfinilor.
12. Precum trupul, nemâncând bucatele cele potrivite lui, dup o vreme
nu mai poate fi viu, ci moare, aa i sufletul care nu se hrnete cu citirea
dumnezeietilor Scripturi, cu vieile sfinilor i cu cuvântul lui Dumnezeu, nu
poate fi viu nicidecum, ci este mort.
13. Alteori, iari înva poporul, zicând:

- O, omule, când tu nu pofteti, nici îi este drag s citeti cuvintele cele
invtoare de fapte bune, sufletul tu nu se smerete, nu se umilete, nu se
ciete de pcatele sale. Când tu nu te prseti de ruti, când nu cercetezi
bolnavii, nu miluieti pe sracul cu ce-i d mâna, nu iubeti pe aproapele ca
pe sinei, ci zavistuieti sporirea lui i, în loc de mil, rpeti cele ale
sracului, atunci sufletul tu
mort cu totul despre faptele bune, care prin
este
citirea dumnezeietilor Scripturi se lucreaz i cresc i se adaug.
14. Iar pe cei lenei la citirea sfintelor cri îi îndemna, zicând:
- Pentru aceasta v rugm i v îndemnm, îmbriai Vieile Sfinilor i
le citii; nu o dat, nici de dou ori, ci de multe ori. Nu zicei c le-am citit o
dat sau de dou ori i ne este destul, „c mântuirea sufletului este întru mult
sfat", zice Ecleziastul.
15. Apoi zicea:

- Dac vei citi de multe ori Vieile Sfinilor cu dreapt credin, cu
evlavie i cu luare-aminte, sufletul vostru se va detepta ctre urmarea celor
bune, mintea se va lumina, iar ochii se vor face dou râuri sau dou izvoare
de lacrimi. Atunci vei cunoate milostivirea lui Dumnezeu, buntatea, facerea
de bine ctre aproapele. Atunci vei cunoate cât dragoste au artat sfinii
ctre Dumnezeu, Ziditorul nostru, încât unii i trupurile lor i le-au dat spre
munci pentru dragostea Lui, iar alii cu post i cu toat ptimirea i le-au
topit.
16. Mitropolitul Veniamin adug i aceste cuvinte:

- Banii pe care îi cheltuii ru la jocul de cri, la petreceri i la alte
lucruri nefolositoare i de suflet pierztoare - pentru care, o, ce greu vei fi
întrebai în ziua judecii! - dai-i la cumprarea crilor i vei avea plat de

îa Dumnezeu i laud c nu i-ai cheltuit ru. Iar vremea pe care o cheltuii la
jocul de cri i deertciuni, cheltuii-o întru fapta cea bun a citirii
la alte
crilor Sfinilor Prini i vei scpa de mulimea vorbelor dearte pe care le

vorbii, pentru care mult osând vei avea înaintea înfricoatului Judector,
care zice c pentru tot cuvântul deert vor da oamenii socoteal în ziua
judecii.
17. Pentru aceasta -continu mitropolitul Veniamin - rugm i v v
poftim i v
îndemnm ca, prsindu-v de nite lucruri nefolositoare i de
suflet pierztoare ca acestea, prin citirea Vieilor Sfinilor s apucai de v
lucrarea faptelor bune i ctre râvna i urmarea sfinilor întindei, ca sv
împreun cu dânii sv
slluii întru împria cerurilor.
18. Zicea iari ctre fiii si duhovniceti:
i ajut ctre luminarea, ctre deteptarea i
- Decât toate câte se cuvin
îndemnarea spre lucrarea faptelor bune, prin care se pricinuiete omului
mântuirea i suirea privirii spre cele înalte, mai de nevoie este citirea dumne-
zeietilor Scripturi cele de Dumnezeu insuflate, o, prea iubite cititorule.
19. Zise i acestea:

- Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, argint cu foc lmurit, haine
aurite, care din lâna cea prea alb a Mielului lui Dumnezeu Celui ce ridic
pcatele lumii s-au esut; piei gândite ale cortului mrturiei, care însufleesc
firea noastr cea omorât prin clcarea dumnezeietilor porunci, care ne
zidesc, ne îmbrac i ne împodobesc ca pe un cort sfânt i biseric sfinit,
spre slluirea în noi a nemrginitului Dumnezeu.
20. Iar despre greutatea rspunderii arhiereti, acestea zicea smeritul
pstor al turmei lui Hristos:
- Deci, am cunoscut cum c vremurile de acum sunt iui, lucrurile potriv-
nice, viaa omului scurt, pcatele multe, moartea se apropie, funia vieii din
zi în zi se tot strânge la stejar, muncile iadului multe i groaznice i nesfârite,
focul gheenei arztor i cumplit, tartarul atât de rece, cât i diavolul se
cutremur de dânsul, muncitorii nemilostivi i Judectorul prea drept.
Lâng aducându-mi aminte cum
acestea, c
nici ca Iacov acela nu sunt
puternic a prvli piatra de pe gura fântânii i a-mi adpa oile turmei mele
celei cuvânttoare; nici ca lui Moise nu mi s-a prefcut toiagul în arpe; nici
apa în sânge nu am prefcut-o, spre încredinarea trimiterii pentru a scoate pe
noul Israel din pcat i ctre împria cerurilor a-1 povui; ci aa prost, vai
mie, cu care suflet i cu care inim, eu, cel fr
de minte, am îndrznit a lua
asupra mea slujba aceasta, pe care o am primit?
21. Altdat iari se mrturisea mitropolitul Veniamin:
- Vai mie, cum am îndrznit eu îndrzneul i m-am împovrat cu o
sarcin atât de grea? Dar, oare, luat- am i eu vreo descoperire ca s primesc
asupr-mi o slujb ca aceasta atât de mare? Auzit- am i eu ca Moise: Vino i
pe tinel (Ieire, 3, 10). Socotitu-mi-am mai întâi nevrednicia
te voi trimite
mea? Zis-am c
sunt amorit la glas i zbavnic la limb pentru prostimea i
neînvtura mea? Zis-am: Nu sunt vrednic, Doamne, ca Moise, atunci?
Rugatu-m-am ca acela: Rogu-m ie, Doamne, pune pe altul care va fi
vrednic a fi trimii (le. 4, Ah, foarte am greit, ticlosul, i m-am
13).
amgit i am urmat sfaturilor omeneti i nu mi-am deschis ochiul minii ca s
vd i s-mi msor neputina mea!
22. La urm aduga i acestea:
- Arhieria Legii Noi este mai presus decât porunca Legii Vechi. C acolo
era ieirea cea din Egipt, aici fagirea de pcat; acolo izbvirea de tirania lui
Faraon, aici izbvirea sufletelor de silnicia diavolului.
23. Atât de mult preuia marele mitropolit cuvintele Sfântului Ioan
Scrarul, încât le recomanda tuturor zicând:
- Precum pâinea este, decât toate celelalte bucate, mai de nevoie trupului,
aa este i cartea aceasta a Sfântului Ioan Sinaitul, celui ce poftete mântuirea
sa, mai de nevoie decât toate celelalte cri printeti. precum luna pe stele, i
aa i aceasta pe celelalte le covârete. i precum decât celelalte simuri ale
omului vederea este mai lucrtoare, aa i cartea asta este mai lucrtoare decât
acelea la mântuirea omului. Fiindc aceasta spune toate preasfintele voi ale lui
Dumnezeu, decât altele mult mai minunate i mai luminate.
24. Scara Sfântului Ioan, continu bunul pstor, este nu numai monahilor,
ci i mirenilor preabun îndreptar i canon, care povuiete pe toi cu de-a-
mnuntul ctre cele cuviincioase. Prin învturile ei cele înelepte, ea aduce
pe cei ce o citesc pe dânsa ctre umilin i ctre plânsul cel curitor de toate
intinciunile cele trupeti i sufleteti. Nu este cu putin a povesti limba
omeneasc, dup vrednicie, darurile cele minunate ale acestei cri, cu care
rspltete pe cititorii i îndrgitorii ei.
25. Apoi aduga i cuvintele acestea:
- Primii cartea aceasta cu dragoste, o, iubii cititori, i citii-o des i cu
-uare-aminte, c, negreit, ea este oarecare toiag al lui Moise, prin care vei putea
desface marea vieii acesteia celei mult învluite i a patimilor celor învifo-
rtoare, i fr de primejdie o vei trece, iar pe faraon cel gândit, adic pe
diavolul, întru dânsa îl vei vedea cufundat, ca i Israel cel de demult pe egipteni.
26. Iari zicea:
- Cartea aceasta este man care îndulcete simurile sufletului celui
unrât de patimile i de valurile vieii acesteia. Este liman care izbvete pe
cei ce scap la citirea ei, îi slobozete de cufundarea în pcatele cele mult
înconjurtoare i îi face pe dânii s înoate tar de primejdie prin apele vieii
acesteia celei mult tulburate.
27. Zicea iari:

- Scara Sfântului Ioan Sinaitul este scara aceea pe care a vzut-o Iacov
cel de demult, al crei capt ajunge pân la cer - întru care Dumnezeu este
întrit - i pe care îngerii se pogoar ca nite duhuri slujitoare pentru cei ce
"«or s moteneasc mântuirea, iar sufletele cele ce se mântuiesc printr-însa, se
sue i Dumnezeu le primete i întru împria Sa le slluiete.
.

28. La urm, aduga mitropolitul Veniamin:
- Cel ce înseteaz de mântuirea sa, s alerge la râul acesta prea dulce i
cu adevrat se va prea îndulci i prea se va veseli. pornirile râului acestuia C
cu adevrat veselesc cetatea lui Dumnezeu, adic pe sufletele credincioilor, i
luminat strig, chemându-i pe dânii: „Venii, apropiai-v toi cei ce dorii s
v sturai din roadele Mele cele pricinuitoare de via venic"
29. Iar despre rânduiala slujbelor bisericeti, astfel înva mitropolitul
Veniamin pe fiii si duhovniceti:
- în tot chipul ne-am silit a le tlmci bine i dup firea limbii noastre,
spre mai lesne-înelegerea cititorului, tiind c unii din cititorii cei de pe la
ar se afl cam slabi spre citire i cam grei la înelegere. Ca nu din pricina
aceasta, a neînelegerii, s rmân ceva din cele cuviincioase ale slujbei necitit
i s greeasc
sau necântat înaintea lui Dumnezeu sau înaintea Preasfintei
Nsctoare de Dumnezeu sau înaintea sfântului cruia îi cânt slujba i în loc
de binecuvântare i
de iertarea pcatelor pentru osteneal, urgie i blestem
s-i trag asupra sa pentru netiin i greeal.
30. Ziceaiari bunul pstor:
- Pe cât de cu osârdie, cu dragoste i cu evlavie cânt cineva lui
Dumnezeu sau Nsctoarei de Dumnezeu sau sfântului, cu înelegere i cu

dreapt credin, pe atât se mulumete i Dumnezeu i Preasfânta Nsctoare
i sfinii care se roag i milostivesc pe Dumnezeu asupra lui s-i druiasc
iertare pcatelor.
31. Apoi aduga i acestea;
- Ceea ce place Iui Dumnezeu, place i Preasfintei Nsctoare de
Dumnezeu i sfinilor Lui. Iar ceea ce place sfinilor Lui, place i Preasfintei
Nsctoare de Dumnezeu, place i lui Dumnezeu.
32. Iar pentru folosul tipicului zicea:
- Tipicul i umbletul vi-1 pun în buna rânduiala, cum s umblai în
Biserica lui Dumnezeu cu cucernicie i evlavie, cum sv purtai întru cele
sfinte, cum s citii cu luare-aminte i cu osârdie cuvintele Sfinilor Prini în
urechile asculttorilor, ca i pe sinev sv folosii i pe asculttori pe calea
mântuirii s-i povuii.
33. Tipicul, spunea mitropolitul Veniamin, v va înva cu cât osârdie s
v aflai ctre sfintele slujbe ale lui Dumnezeu, ale PreasfinteiNsctoare de
Dumnezeu i ale sfinilor Lui, pe care se cade s o aib fiecare cretin. Cu cât
mai mult preoii i diaconii care sunt datori a fi lumin i a se face model i
pild de fapte bune enoriailor lor!
34. Dac aa v vei sârgui, aduga mitropolitul, a citi tipicul i

învturile lui a le vei deprinde i
cunoate, dac v
vei obinui întru v
învturile lui i slujbele sfinilor bine le vei orândui, dac vei fi
sârguincioi ctre cele dumnezeieti i vei fi iubitori de bunele rânduieli ale

slujbelor sfinilor, ale ceremoniilor bisericeti i vieuirii celei plcute,
motenitori împriei cerurilor v vei face. C acesta este i scopul
tlmcirii tipicului.
35. Pentru folosul citirii Sfintelor Scripturi, aa înva marele mitropolit:

Ce este mai dulce sau ce este mai veselitor în via, decât a se apropia
-
omul cu mintea de Dumnezeu i a vorbi împreun cu El, printr-o aleas i
netulburat cugetare la dumnezeietilor cuvinte? Acestea tiindu-le
citirea
Proorocul i împratul David, zicea: Cât sunt de dulci limbii mele cuvintele
Tale, mai dulci decât mierea ifagurul (Ps. 18, 11 i 118, 103).
36. Alteori îndemna printete pe toi, zicând:
- îndeletnicii-v ziua i noaptea întru citirea Sfintelor Scripturi i vei fi
cu adevrat ca sadul lâng izvoarele apelor, aducând la bun vreme rodul

vieii i frunzele îmbuntitelor voastre fapte nu vor cdea (Ps. 1,3).
37. Iar despre importana Ceaslovului înva, zicând:

- Nu ar fi greit cineva, nici departe de adevr ar fi stat, de ar fi numit
cartea aceasta sfenic de aur cu apte fclii, dup vedenia Proorocului
Zaharia, c pe cele apte Laude ale Sfintei noastre Biserici Ortodoxe le
inchipuiete, nici de ar fi numit-o cer. C, precum cerul cuprinde în sine pe
stele i pe cele apte planete, tot aa Ceaslovul, pe cele apte Laude i pe

mulimea sfinilor ce se cuprind în cele dousprezece luni.
38. Zicea iari îneleptul printe al Moldovei:
- Cuprindei laudele acestea cu suflet voios, iubitorilor de Hristos
cretini, rar de lene dându-Ie lui Dumnezeu în toate zilele, gândind la
patimile Domnului care se cuprind într-însele, ateptând cu bun ndejde ziua
venirii lui Hristos la judecat. C va veni având plata Sa cu Sine, ca s
rsplteasc fiecruia dup faptele lui. i
credei, tar îndoial, vei lua c
plata ostenelilor voastre.
39. Pentru folosul învturii iari zicea:

- Pe cât învtura înal i preamrete pe om, cu atât neînvtura îl
înjosete i îl nimicete mai mult decât necuvânttoarele vieti.

40. Spunea mitropolitul Veniamin i acestea:
- Omul, fiind înzestrat de Dumnezeu cu talentul de fiin cuvânttoare,
cu minte primitoare de tiin i neîndeletnicindu-se în învtura nici unui fel
de tiin sau meteug, nu se poate socoti vrednic de alt numire, decât de
slug viclean i lene. Nici de alt rspltire vrednic, decât a se arunca în
întunericul cel mai dinafar, unde este venic plângere i scrânirea dinilor
(Matei 25, 30).
41. Iar pentru prinii care nu-i dau copiii la învtur, zicea:
- Ucigai de fii, cu adevrat, se pot socoti prinii cei ce nu se îngrijesc
s dea nici unînvtur fiilor lor. Ba înc i mai ri decât aceia, dup
fel de
cum adeverete Sfântul Ioan Gur de Aur, zicând: „C ucigaii de fii numai
trupul despart de suflet, iar cei ce nu dau bun cretere i învtur fiilor
îl
lor, i pe trup îl despart de suflet, i pe suflet de Dumnezeu". Vai, deci, i

amar vou, prinilor, în lumea aceasta, dar mai vai i mai amar în ceea ce va
s fie!
42. Fiecare tiin meteug se câtig prin teorie i praxis
sau (practic).
Aceasta întocmai urmeaz i la învtura cretineasc. Ca s fie cineva
desvârit cretin trebuie mai întâi s aib teoria credinei, adic s tie
dumnezeiasca Scriptur i învtur. Apoi sa aib praxis, adic s aib faptele
credinei, cci credina fr fapte este moart (Iacob 2, 20).
43. Aduga apoi i aceste cuvinte:
- Biserica, în veacurile de mai înainte, atât se îngrijea pentru învtura
credinei, încât, de la treapta arhiereilor, tot clerul, pân i anagnotii, se
însrcinau s catehizeze poporul. Aveau înc i diaconie rânduite pentru
La început i slujba Liturghiei
catehizarea femeilor. se svârea dup ce se
propovduia îndelung poporului învtura credinei.
44. în zilele de acum, continua mitropolitul Veniamin, împuinându-se
învtura credinei, prea lesne a putut s
împuineze i credina. Deci,
se
împuinându-se credina, neaprat s-au împuinat i semnele ei, încât
mrturiile Sfintelor Scripturi pentru semnele i minunile ce se fceau mai
înainte, ca nite basme se par astzi celor ce umbl întru întunericul netiinei
i a necunotinei dumnezeietilor Scripturi. Iar cele puine i foarte rare
minuni, care înc urmeaz acum, le socotesc ca de la întâmplare.
45. Apoi se întreb cu amrciune venerabilul mitropolit:
- Cine în ziua de astzi se îndeletnicete cu citirea Sfintelor Scripturi, ca
s poat cunoate ce este Dumnezeu, ce este lumea i ce este omul? Care
printe se sârguiete a întemeia în inima fiilor si cunotina de Dumnezeu,
învtura dogmelor credinei i poruncile Legii?
Cu adevrat foarte puini sunt unii ca acetia i, adevrul grind, mai tot
tineretul veacului acestuia, lipsit de toat tiina cretinetilor învturi, s-a

abtut la netrebnice îndeletniciri, la basme i la tot felul de zdrnicii, din

care izvorsc toat clcarea de lege i nebgarea de seam a poruncilor. Nite
îndeletniciri ca acestea prea lesne au putut rsturna, în multe pri ale
Europei, turnul credinei, a crui temelie n-a fost aezat pe fundamentul
dogmelor ortodoxe.
46. Dar i ortodocilor, adug mitropolitul, nu puin rtcire
pricinuiesc. C prin acestea, mândrindu-se fiecare a se socoti pe sine filosof i
învat, nu îngduie mai mult a fi povuit de frâul credinei, pentru c îl
oprete de a-i svâri voile inimii sale. Ci îi nlucete lui singur de la sine
drepti i legi.
47. Zis-a iari bunul pstor:
- Socotind eu nevrednicul c, luând pe umeri sarcina arhipstoriei rii
acesteia, de nu m voi sârgui a îndeprta pe cuvânttoarea mea „turm" de la
nite cderi ca acestea, mai înfricoat m va mustra Dreptul Judector pentru
aceasta, decât pentru însei pcatele mele, m-am sârguit, i prin îndemnare,
dari prin însi a mea osteneal i cheltuial, de am tlmcit i am tiprit
cri cu tot felul de învturi povuitoare la adevrata cunotin i dttoare
de mult folos sufletesc.
48. Iar pentru folosul crilor, zicea marele ierarh:
- Ndejdea pe care o am hrnit i o hrnesc în sufletul meu este c,
inmulindu-se crile i nu eu, urmaii mei se
tiinele în limba patriei, dac
vor învrednici a se folosi de cler învat i încuviinat pentru a câtiga popor
luminat în învturi cretineti. Aceast ndejde m-a fcut neadormit i
neobosit în tlmcirea sfintelor cri, din care multe stau netiprite pentru
neînlesnire.
49. Apoi îndemna pe cititori, zicând:

- Fii, iubiilor, cu luare-aminte la citirea acestei cri 24 , ca nu toat
trecând-o cu ochii, în minte s nu rmân nimic sau foartepuin din cele ce ai
citit. Pe aceast carte de mare folos pricinuitoare v-o pun astzi înainte,
iubiilor patrioi, i v rog s o primii ca pe o împlinire a unora din datoriile
mele ctre cuvânttoarea mea turm.
50. Iar despre felul cum trebuie s se citeasc sfintele cri, astfel înva:
- Mintea este întocmai ca i stomacul. i dup cum multa mâncare aduce
nemistuire, iar dup o vreme ajunge stomacul s nu poat mistui nimic,
asemenea este i mintea. Când cineva o încarc cu mult citire, îndat ce a
^
Istoria Scripturii Vechiului Testament
376 PATEKICUL ROMÂNESC
închis cartea, a uitat tot ce a citit. Iar dup o vreme ajunge mintea cu totul
nelucrtoare i uit i cele ce a tiut mai înainte.
Aadar, cel ce voiete a se folosi din citire trebuie neaprat s urmeze
dieta aceasta. Adic, dup ce va citi în linite, cu bun luare-aminte, o
încheiere a unei pricini, s închid cartea i s pe sine ce a citit. i
se întrebe
toate acelea repetându-le în gândul su, s urmeze iari înainte, cât va socoti
c îi poate mistui mintea. în acest chip se folosete cu adevrat, c, toate
aternându-se cu bun
rânduial în mintea sa, oricând poate împrti i pe
alii din cunotinele sale. Apoi i mintea sa se face bine lucrtoare, inând în
bun stare pe toate câte a auzit sau a citit.
51. Zicea mitropolitul Veniamin ctre pstorii si:
- Fiilor, rugai-v i pentru mine, ca cel ce totdeauna mai mult cinstesc
folosul de obte decât rsuflarea ce-mi ine viaa. pe toate puterile trupeti C
i duhovniceti în armonie, ca pe nite strune, le am întinse, pe care oricând le
vor mica degetele obtii sunt gata a face sunetul glasului ce este plcut
dragostei tuturor.
52. Altdat iari îi îndemna:
- Primii cu dragoste osârdia mea, iubiilor, dimpreun cu citirea acestei
crticele, care la vedere dei se arat mic, dar luând aminte înelegerile
noimelor ei cele înalte, dimpreun urmai i pocinei celui smerit, care cu
toat inima se pociete i cu amar plânge i se ciete de pcatele sale
înaintea lui Dumnezeu.
53. Zicea iari:
- Batei neîncetat la ua milostivirii lui Dumnezeu, pân ce v va milui i
se va închipui Hristos cu sfintele Lui patimi în inimile voastre. Nu pierdei
vremea în zadar, pe care Dumnezeu v-o spre pocin, ateptând d
întoarcerea voastr. Pentru ca nu cumva, dup cea prea mult i îndelung
rbdare a Lui, s soseasc i judecata, i nu va fi atunci Cel ce izbvete.
54. Apoi aduga i aceasta:
- Lepdai tot vicleugul, pizma i rutatea din inimile voastre i toat
necuria, zavistia i hula din sufletele voastre i v va primi Dumnezeu întru
pocin. Fii blânzi, cucernici, cu evlavie ctre cele sfinte, iubitori de
Dumnezeu, iubitori de frai i vei petrece întru aceast via zile fericite, iar
la sfâritul vieii voastre vei merge acolo cu bune ndejdi de mântuire.
Iubiilor, fii osârduitori spre toat fapta bun întru aceast puin via i
pentru mine v rugai, c sunt al dragostei voastre de amândou fericirile
rugtor.

- Sfinitele Scripturi s nu v rmân a le citi totdeauna. Ci, mai ales s
ii îndemnai unii pe alii spre tot lucrul folositor. Mai mult, pe fii i pe toat
anerimea s-i povuii spre toat fapta bun, spre toate învturile cele
sntoase, de Dumnezeu plcute i folositoare, dup datoria pe care o avei,
c pentru aceti tineri avei s dai seam înaintea lui Dumnezeu.
56. Apoi adaug, zicând:
- Stai întru toat fapta bun ateptând cu bun ndejde ziua venirii
i fii
ini Hristos la judecat. C
va veni, având plata Sa cu Sine, ca rsplteasc s
5ecruia dup lucrurile lui, precum însui fgduiete.
57. Despre svârirea slujbelor în limba româneasc zicea:
- Sv mirai de negrita înelepciune a Ziditorului întregii fpturi, cum
din nimic pe toate le-a adus întru a fi. Precum i pe a noastr limb, atât de
împresurat de multe altele, a ridicat-o la atâta înlime i vrednicie, încât s
Dinevoiasc a ne învrednici s-i aducem printr-însa doxologii, cereri i
mulumiri, închinându-ne Sfintei Treimi întru o fiin, Printelui i Fiului i
Sfântului Duh.
58. în prefaa „Penticostarului" spunea mitropolitul Veniamin aceste

cuvinte pline de bucurie duhovniceasc:
- O, carte aurit! Tu, ivindu-te, risipeti toat întristarea sufletelor i
Biserica lui Dumnezeu se umple de lumin i de strlucire. Tu, artându-te,
izgoneti toat posomorârea feelor ce se pricinuiete din întristarea inimilor
celor apsate de lacrimi i de amrciune. Tu pe toi credincioii îi chemi, ca
ie obte s se veseleasc. Tu, de obte, tuturor le dai bune ndejdi de
mântuire. Tu chemi i pe drepi i pe pctoi i pe cei ce s-au înfrânat i au
postit i pe cei ce s-au lenevit i nu au postit, ca toiîmpreun s
se bucure i
> se veseleasc.
Spunea pstorul cel bun i aceste
59. îndemnuri printeti:
- Venii s
ne bucurm de Domnul, Care ne ine i ne hrnete i ne d
:oate buntile i rabd toate pcatele i frdelegile noastre, i ca un bun i
robitor de oameni nu ne pedepsete. Ci, totdeauna îndelung rabd, ateptând
pocina sa ne ierte, s ne îmbrieze i s ne fac prtai nu numai învierii,
;: i împriei Sale.
60. Zicea iari:

- S nu ne lenevim, trecându-ne vremea în zadar, pe care Dumnezeu ne-o
i spre pocin. Ci în tot minutul s fim cu grij c vine, vine ziua Domnului
cea mare i înfricoat, când fiecare va primi plata sa precum a lucrat în via.
61. Ceaslovul, zicea mitropolitul Veniamin, este cartea rugciunilor celor
mai trebuincioase, care hrnesc sufletul cu cele mai mângâietoare i pline de
umilin sfinte rugciuni, cu care sufletele cele evlavioase, încet aprinzându-se
ctre Dumnezeu, strig cu Proorocul: Cât sunt de dulci gâtlejului meu
cuvintele Tale, Doamne!
62. în prefaa Hronografului zicea iari bunul pstor al Moldovei:
- Având eu sarcina arhipstoriei i a purtrii de grij pentru punea oilor
celor cuvânttoare, am pus tot felul de silin, i însumi, i prin alii, a se
tlmci cuvântul lui Dumnezeu din i cri îmbriate de maica
felurite limbi
noastr, dreptmritoarea Biseric a Rsritului, spre folosul i mântuirea
binecredinciosului popor al neamului românesc.
63. Zicea iari:
- De dou ajutoare morale mai întâi avem trebuin, spre a putea ajunge
ctre mântuire. Adic de cunotin i de credin. i precum credina învie
prin fapte bune, cci altfel este moart, de asemenea, cunotina, care nate pe
credin, se capt i se desvârete prin învtura dumnezeietilor Scripturi.
Pentru aceasta i Mântuitorul, trimiând pe apostolii Si în lume, le-a zis:
Mergând, învai toate neamurile, predicându-le Evanghelia Mea i apoi îi
botezai (Marcu 16, 15).
64. în prefaa „Istoriei bisericeti", zicea marele ierarh:

- Numai Biserica a putut face din fiare fii ai lui Israel, popor ales i
bineplcut, sârguincios lucrtor al pmântului, supus credincios domnitorului,
printe duios al familiei, mdular râvnitor al statului i, cu un cuvânt, cetean
folositor al societii.
65. Apoi continua, zicând:

- Citind Istoria bisericeasc, va vedea fiecare c azilul tiinelor i al
literaturii în timpul prigonirilor barbare a fost Biserica. i, ca s zic aa,

lumina înelepciunii s-a pstrat cu sfinenie în focul tainelor altarului. Iar
pzitorii preiosului depozit al culturii au fost clericii, învtorii fireti ai
moralei.
66. Zicea iari:
- Dac fiecare din noi va face tot ceea ce poate în binele Bisericii, al
patriei i al omenirii, nu va pieri cetatea noastr.

67.Altdat zicea cu durere mitropolitul Veniamin:
- De vom alerga cu Ieremia pe cile Ierusalimului cutând, nu vom afla
pe acela care s fac judecat i s cerce credina. Pentru c, de la cel mai mic
pân la cel mare, toi au fcut frdelegi; de la preot i pân la profetul
mincinos, care voiete a vindeca sfrâmarea poporului cu graiuri mincinoase,

zicând: Pace! când pacea îi lipsete cu totul, chiar din inima lui. Ce vom zice
pentru astfel de paravai (trdtori) ai lui Dumnezeu i ai oamenilor, care au
prsit izvorul apei celei vii i i-au spat lor fântâni necurate, ce se surp i
nu in?
- Fiii veacului acestuia, temându-se de moarte, doresc viaa, ca s
îmbrieze lumea pierzrii i s înoate în oceanul patimilor lor. Dar cine va
da capului meu ap i ochilor mei izvoare de lacrimi - zice Ieremia Proorocul -
ca s plâng poporul acesta i pe cei rnii ai si, ziua i noaptea? (Ier. 1, 16).
68. Spunea marele ierarh i acestea:
- Numai un trai ce ar urmri scopuri cretineti, folositoare lumii, se
poate numi via. Altfel trupul nostru, în care st îngrmdit spuza patimilor,
nu poate fi pentru om decât o închisoare în al crei întuneric stau harurile lui
cele dumnezeieti.
69. Zise iari mitropolitul Veniamin:
- Iubiii mei fii i frai! Dac
adevrata glorie, adevrata mrire st
numai în virtute, apoi pentru a brbai mari i pentru a împrai peste lume
fi
i peste eonii (mai marii) ei, nu avem trebuin de tronuri, nu avem nevoie de
diademe, nu avem lips de sceptre, fr numai a lucra în via Domnului
buntatea i a face dreptate. Apoi, unii prin dragostea evanghelic, s
jmblm într-un gând în casa lui Dumnezeu, cugetând ziua i noaptea la Legea
Domnului.
70. Apoi continua, zicând:
- în Legea Domnului s punem voia noastr, ca, aa în nevoie, s putem
zice cu Iezechiel: Adu-i aminte de noi, o, Dumnezeule, c am umblat înaintea
Ta întru adevr i cu inima binevoitoare am fcut cele bune întru ochii Ti
Plângeri 5, 1).
Iat mijlocul prin care s putem vieui, nu îndelung, dar cu nemurire, ori
in ce poziie i stare ne-am afla.
71. Zicea iari:

- Nimic nu este, iubiilor, mai mare, mai puternic, mai strlucit, mai
folositor sub soare i
totodat mai uor de dobândit decât bunurile virtuii.
Pnn virtute i prin credin, nu prin arme i putere lumeasc, sfinii toi au
foruit cumplitele împrii ale întunericului i au întemeiat împria
Evangheliei.
72. Dup cincizeci de ani de jertfa, de osteneal i de rodnic slujire
arhiereasc în Biserica lui Hristos (1792-1842), mitropolitul Veniamin
Costachi s-a retras la Mnstirea Slatina, unde a mai trit înc patru ani ca
simplu monah, traducând în continuare cri folositoare de suflet din limba
greac veche, pentru luminarea poporului nostru ortodox.
73. Micat de harul Duhului Sfânt, „smeritul printe duhovnicesc al
Moldovei", înainte de obtescul su sfârit, îi împarte prin testament toat

agoniseala sa la mnstire i La sraci, adresând tuturor cele mai de pe urm
cuvinte de obteasc iertare i binecuvântare:
- Las, iert i binecuvintez din toat inima i din tot sufletul pe toi fraii
mei cretini i pe înii cei ce m ursc i pe cei ce m-au nedreptit i pe cei
ce au întins curse în calea mea i chiar pe cei ce mi-au fcut vreun ru vzui
ori nevzut, rugând pe milostivul Dumnezeu s nu judece faptele acelora, ci
cu îndurarea Sa s-i ierte pe toi, dup cum i-am iertat i eu.
74. Iar pentru înmormântarea sa, marele ierarh Veniamin Costachi scrie
în acelai testament:
-însrcinez pe fiul meu Meletie ca, pentru dragostea Domnului,
înmormântarea s
mi se fac dup povuirea ce i-am dat, numai cu prinii
din mnstire, din afar de sfânta biseric, arhierei, simplu i fr fr
25
zadarnice pompe i cheltuieli... .
CARTE PASTORAL
DAT ÎN EPARHIA ROMANULUI
(Probabil, la anul 1796)
Veniamin, cu mila lui Dumnezeu,

26
Smerit Episcop Romanului
„De când Dumnezeiasca Pronie au binevoit de ne-au încredinat

dregtoria pstoriei celei duhovniceti, scopul nostru au fost i este buna
chivernisire a Bisericilor, mântuirea oilor celor cuvânttoare i râvna pentru
cuviincioasa petrecere a preoilor Domnului.
Drept aceasta, iat, preote, i-am pus înainte aceste ponturi cum i se cade
s petreci,pre care te îndatoresc s
le citeti adeseori, i ceea ce te înva s
pzeti întocmai neaprat.

a. Dator eti, o, preote, ca unul ce ai primit asupra ta Darul Preasfântului
Duh i te-ai pus învtor norodului, s nu-i fie petrecerea ca celor de obte,
25
Toate cuvintele duhovniceti de mai sus s-au extras din prefeele crilor tiprite de mitropolitul
Veniamin Costachi.
26
Un veac de la moartea mitropolitului Veniamin Costachi, op. cit., p. 238-250.
ci s fii ferit i pzit de toat prihana care aduce scandal i defimare cinului
Liu, (adic) de beie, care este începtura tuturor rutilor, de zavistie, de
mândrie, de gâlcevi, de judeci, de sudlmi, de cuvinte dearte, de
jurmânturi drepte ori nedrepte i de a iei martor împotriva cuiva. fii is
curat atât la cele din luntru ale tale, cum i pe dinafar, grijit la haine, splat
i pieptnat, ca, cu toate faptele i urmrile tale, s fii pild celor ce privesc la
ane, c obiceiu au supuii a urma întru toate povuitorul lor.
b. S aibi purtare de grij pentru Biserica la care eti orânduit slujitoriu,

ca s fie grijit i împodobit cu cele trebuincioase, atât înuntru, cri,
veminte, icoane, sfinte vase, cristelni pentru Sfântul Botez, în care se s
poat afunda pruncul cu lesnire în trei afundri, iar nu în turnri sau în alt
chip cum i pe dinafar iari sa fie bine acoperit i îngrdit împrejur; iar
când va fi lipsit de ceva, o dat i de doua ori, îndemni pe ctitori sau pe s
poporani ca s
împlineasc cele trebuincioase. Iar, neurmând sfatul tu, s
ari la protopopul inutului, ca dup învtura ce va lua de la noi urmeze. s
c. Când vei avea s slujeti dumnezeiasca Liturghie, s posteti cu o zi
mai înainte, s te dezbraci de toate grijile lumeti, întru acea vreme s te
împaci cu toi din toat inima ta i aa s svâreti Jertfa cea fr de sânge,

ca s fie bine primit în sfântul jertfelnic cel mai presus de ceruri.
d. Sfântul Agne vreau s-1 pzeti i s-1 grijeti ca s nu umezeasc i sa
mucezeasc, cerându-1 la vreme i uscându-1 cu mare rânduial, cum i
potrivirea Sfintelor Taine prea cu luare aminte s fie, ca nu fietecum s se
svâreasc i s rmâie cât de puin cusur, cu neorânduial.
Pe poporanii ti s-i sftuieti cele duhovniceti i s-i îndemni ca s
e.
mearg la Biseric în toate Duminicile i srbtorile i se spovedeasc fiete s

care de patru ori pe an sau mcar o dat i care vor fi vrednici se i s
împrteasc. Aijderea i pe casnicii ti s-i învei frica lui Dumnezeu, cu
îndeletnicire la rugciuni, a pzi curenia, a fi cinstii i asculttori, ferindu-se
de adunri necuviincioase, ca s
ia i alii pild bun în casa ta.
f. S te sileti în tot chipul ca s dejghini (îndeprtezi) dintre poporani

vrjile, farmecile, descântecele, bierile i altele asemenea acestora, care le
fac cei mai muli prin casele lor, cci aceste sunt lucruri pgâneti i neplcute
lui Dumnezeu. Ci de va fi bolnav cineva dintre poporani, s cheme preotul s
se roage pentru dânsul, dup învtura Apostolului ce zice: rugciunea C

credinei va mântui pre cel bolnav (Iac. 5, 15).
g. S
nu fii volnic a cununa, ori slobod, ori rob, fr de pecetluit cu
pecetea noastr, nici a te ridica din satul acela unde te afli i a merge aiurea,
sau a sluji la alt Biseric fr tirea i blagoslovenia noastr, cci îndrznind
vei fi supus supt grele canoane.
h. De te va supra cineva, s nu-i rspunzi cu sudlmi i ocri, ci s arai
la protopopul inutului i se va înlepi suprtorul tu. Sau când vei avea
pricin de gâlceava, nu eti slobod a merge la judecat politiceasc, cci
dregtorii politiceti nu pot s
te judece pre tine, fiind preot.
Ci, când vei avea vreo suprare de judecat, tot la protopopul vei merge
de-i vei cere dreptate. i când protopopul nu te va putea odihni, s fii
îndatorit a veni la noi, ca s te punem la cale. îns te ferete s

nu fii tu
începtorul pricinii, c apoi vei fi supus^canonisirii.

Aceste mai sus artate, ce i s-au pus ca o oglind înainte, privete-le, o,
preote, i de vei pzi întocmai neaprat, bine s tii c vei câtiga dragoste i
evlavie de la oameni, cinstea i ajutorul lor vei dobândi. Arhiereul se va
bucura de tine i te va iubi ca pre un împreun slujitor al Tainelor lui
Dumnezeu, carele, aa s te întreasc Domnul Dumnezeu, a le pzi neaprat,
cu iubirea lui de oameni în veci. Amin".
PUSTNICUL SFAN
de la Petera Mic a Ialomicioarei
(secolul XIX) 27
La începutul secolului XIX se nevoia în Schitul Petera Ialomicioarei un

clugr smerit i foarte iubitor de Dumnezeu. Dup câiva ani, dorind s se
roage în pustie, a plecat din schit i i-a gsit sla o peter nebgat în
seam, în desiul codrilor, numit pân astzi „Petera Mic". Pustnicul nu

tia c acolo îi avea adpost un Dumnezeu, s-au
urs. Dar, cu rânduiala lui
împrietenit unul cu altul, încât noaptea locuiau împreun în aceeai peter,

iar ziua ursul pleca în pdure, iar sihastrul se ruga lui Dumnezeu.
Acolo s-a nevoit muli ani pustnicul în post, în rugciune i în alte

netiute osteneli. în tradiia locului se spune c
pustnicul nu primea nici un fel
de mâncare de la nimeni, ci singur i-o agonisea din pdure. Numai ursul, ca
ucenic credincios, îi aducea vara în peter rugi de zmeur i mure.
Se mai spune din btrâni c, odat, doi vântori au pândit ursul în
zmeuri ca s-1 împute. Apoi s-au luat dup el pân s-a ascuns în peter. i
cum pândeau ei în apropiere, a ieit pustnicul afar i le-a zis:
27
Numele lui s-a uitat o dat cu pierderea arhivei schitului.
- Ce cutai, frailor, în pustiul acesta?

- S ne iertai, printe, suntem vântori. Urmrim un urs. Parc s-a
ascuns aici în peter.
- Dar v-a fcut vreun ru? Lsai ursul în pace! Vei gsi în pdure alte
animale!
- Iart-ne, printe - au zis vântorii - i te roag pentru noi!
- Dumnezeu s v
binecuvinteze, frailor. Mergei în pace.
- Printe, avem ceva de mâncare la noi, am vrea s-o lsm sfiniei tale.
Vrei s-o primeti?
- Lsai-o acolo, pe piatr.
La urm iari l-au întrebat pe pustnic:
- Printe, vom mai veni prin locurile acestea. Vrei s-i aducem ceva de
mâncare?
- Cum v este voia, frailor.
Dup câteva sptmâni au urcat din nou vântorii pe Valea Ialomicioarei
s duc de mâncare cuviosului. Când au ajuns Ia gura peterii, au vzut un
lucru înfricoat. Pustnicul împreun cu ursul erau plecai din peter, iar
alturi, pe piatr, mâncarea lsat mai înainte de ei era neatins.
Din ziua aceea, nimeni nu tie unde s-a dus sihastrul, unde o fi rposat i
care îi era numele. Singura binecuvântare rmas de la el este un mic izvor de
ap, ce curge în fundul peterii pentru mângâierea trectorilor. Pân astzi,
credincioii intr în „Petera Mic", se roag i iau ap din „Izvorul
Pustnicului". îns, oricât ap ar lua, izvorul nu se împuineaz niciodat.
Minunat este Dumnezeu întru Sfinii Si, Dumnezeul Prinilor notri!
EPISCOPUL CHESARIE AL BUZULUI

(1784-1846)
Episcopul Chesarie facedin rândul marilor ierarhi români ai

parte
secolului trecut. El s-a Bucureti din prini sraci, prin anul 1784,
nscut în
cu numele de Constantin Cpân.
La vârsta de 13 ani (1797) a fost
încredinat episcopului Iosif al Argeului, care îl ds
învee carte la coala
greceasc de la Biserica Domnia Blaa. Apoi îl clugrete la Mnstirea
Antim cu numele de Chesarie i îl hirotonete diacon.
în anul 1820, ucenicul episcopului Iosif ajunge iconom al Mnstirii
Antim i mai târziu al Mitropoliei din Bucureti. Fiind druit de Dumnezeu cu
mult ascultare, smerenie i pricepere, în anul 1825 este hirotonit episcop la
Buzu de mitropolitul Grigorie Dasclul, pstorind turma încredinat de
Hristos cu neîmpuinat dragoste i osârdie, timp de 21 de ani.
Gsind Eparhia Buzului cu multe lipsuri i cu biserici ruinate, a reînnoii
zeci de lcauri - mnstiri, schituri, metoace i biserici -, devenind astfelun
mare ctitor al acestei eparhii. Iar pentru luminarea copiilor i folosul de obte
al neamului, a întemeiat mai multe coli, precum: Seminarul eparhial, înfiinai
în anul 1836; coala de muzic bisericeasc, în anul 1830; coala de picturi
bisericeasc, sub conducerea pictorului Nicolae Teodorescu, în anul 1831:
coala de sculptur bisericeasc, în anul 1833 i altele. In aceste coli ctitorite
de episcopul Chesarie au fost adui cei mai buni profesori, duhovnici i

dascli din ara Româneasc, din care au ieit episcopi, preoi i dascli alei,
precum i pictori renumii. Elevilor li se cerea cel dintâi credin tare in
Dumnezeu, rugciune i via moral desvârit.
Pentru tiprirea crilor de slujb i învtur duhovniceasc, episcopul
Chesarie a reînfiinat în anul 1833 o tipografie eparhial, unde s-au tiprit, cu
binecuvântarea i cheltuiala sa, zeci de cri patristice i de cult, rspândite în
cea mai mare parte gratuit.
Dintre crile de învtur tiprite sub pstoria sa se amintesc; Despre
purcederea Sfântului Duh, împrire de grâu i Puul Sfântului Ioan Gur de
Aur (1833); Sfîuire pe scurt ctre cel ce se pociete (1834); Cazanii (1834):
Tlmcire o sut cincizeci de psalmi (1840); învtur ctre preoi i
la cei
diaconi (1835); Alctuire aurit (1837); Carte foarte folositoare de suflet:
Cinci cuvinte ale Sfântului Grigorie de Nyssa (1838); Chiriacodromion (1839)
i altele. Iar dintre crile de slujb a tiprit: Evanghelia (1834); Molitfelnic
bogat, Sfintele Liturghii i Psaltirea (1835); Ceaslovul bogat, Acatistier
(1836); Octoih i Catavasier (1839); Sfintele Liturghii (1840); Psaltirea
(1841); Agheasmatar (1845) i altele.
Acest neobosit episcop i credincios pstor al Bisericii lui Hristos a purtat
permanent grij de fiii si duhovniceti, zidindu-le lcauri, dându-le preoi
buni, cercetându-i personal i hrnindu-i cu cri de învtur i cuvinte
printeti. Iar ca ucenic al unui mare episcop - Iosif al Argeului - a ridicat i
el nu puini ucenici i fii mai renumit a fost
sufleteti, dintre care cel
ierodiaconul Iosif Naniescu, venerabilul mitropolitMoldovei de mai târziu.al
în anul 1846, la 30 noiembrie, episcopul Chesarie, pstorul cel bun i

credincios al Eparhiei Buzului, a rposat cu pace, plâns de toi credincioii
si i a fost îngropat lâng biseric, spre neuitat pomenire. Piatra lui de
mormânt poart aceast frumoas inscripie: „Oprete-i, trectorule, pasul în
respect lâng pacinicul lca al Colosalei umbre - sacrul mormânt. Aici
ierarhul Chesarie trupul îi odihnete de multele, în puin timp, jertfiri spre

28
gloria Domnului, a Patriei i eternei sale memorii. (Noiemvrie 30, 1846)" .
CUVIOSUL CALINIC PUSTNICUL

Mnstirea Horaia-Neam
(secolul XIX)
Acest cuvios s-a nevoit în prima jumtate a secolului XIX într-o mic
poian, sub vârful Muntelui Horiciorul. Btrânii spun era preot, s-a c c
nevoit aici 40 de ani, c
ducea o via sfânt i avea darul facerii de c
minuni. Veneau la el oameni bolnavi de prin sate, iar printele îi vindeca cu
post i cu rugciune.
Cuviosul Calinic avea, de asemenea, mare evlavie la Maica Domnului, cu
a crei icoan izgonea duhurile rele din oameni, alunga fiarele slbatice din
grdina sa, biruia patimile i gândurile viclene din cugetul su. Oriunde se
ducea, purta cu sine icoana Maicii Domnului i era izbvit de tot rul.
Nevoina pustnicului Calinic era aceasta: mânca o dat pe zi dup apusul
soarelui, svârea neîncetat rugciunea lui Iisus i priveghea noaptea cu
cântri de psalmi i metanii. Iar îndeletnicirea lui cea mai iubit era plantarea
i altoirea de pomi Toat poiana din jurul chiliei sale a plantat-o cu
fructiferi.
meri, pruni i nuci. Ba mergea i la Schitul Horicioara sau cobora jos în

Mnstirea Horaia de planta i altoia pomi de tot felul. Iar toamna aduna cu
bucurie roadele ostenelilor sale i le împrea în dar la trectori, „în numele
Maicii Domnului!"
Aceasta era viaa i nevoina Cuviosului Calinic pustnicul. Ajungând la
adânci btrânei, a czut bolnav la pat. Atunci au venit clugrii din schit i
i-au zis:
- Printe Calinic, am venit s te coborâm de vale, s mori la mnstire.
- Cu ajutorul Maicii Domnului, a rspuns btrânul, m cobor singur! i
îndat, luând icoana Preasfintei Fecioare, s-a coborât înaintea tuturor în
Mnstirea Horaia. Apoi s-a închinat în biseric, s-a mrturisit la duhovnic, a
cerut Preacuratele Taine i, dând tuturor srutarea cea mai de pe urm, a
adormit cu pace i cu bucurie în suflet. Locul unde s-a nevoit se numete
astzi „Poiana lui Calinic".
28
Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. II colectiv, Bucureti, 1958, p. 419-422; D. Furtun,
Chesarie, episcopul Buzului, Bucureti, 1913; G. Voiculescu, Viaa i activitatea lui Chesarie, tez de
^:em, Bucureti, 1897, p. 57
SFINI I CUVIOI
din a doua jumtate
a secolului XIX
ARHIMANDRITUL NEONIL BUZILA
Mare stare al Mnstirii Neam
(1789-1853)
a. Viaa
Arhimandritul Neonil Buzil a fost cel mai renumit stare al Mnstirii
Neam din secolul XIX. Personalitatea sa se impune în istoria monahismului
nostru, atât prin înalta sa trire duhovniceasc i prin înelepciunea cu care a
crescut atâtea suflete în dragostea de Hristos, cât i prin devotamentul cu care
s-a pus pe sine i întreaga mnstire în slujba Bisericii, a neamului i a
aproapelui.
Stareul Neonil s-a nscut în satul Valea Seac-Suceava, în anul 1789.
Prinii si, dei sraci, i-au dat o cretere aleas. In anul 1802, când avea
numai 12 ani, a intrat în viaa monahal, fiind încredinat unchiului su,
arhimandritul Ilarie, din Mnstirea Neam. în anul 1808 a fost clugrit, iar
mai târziu, hirotonit diacon i preot.
între 1827-1832 a fost preot slujitor i duhovnic la Catedrala
anii
mitropolitan din capitala Moldovei, fiind preuit i cutat de toi locuitorii
oraului, „cci era dulce la cuvânt i la toi primit i iubit". între anii 1832-
1834, ca stare al Mnstirii Brboi din Iai, s-a îngrijit de reînnoirea acestui
sfânt lca, fiind cinstit cu treapta de arhimandrit.
Dup moartea stareului Dometian (1834), arhimandritul Neonil este ales
stare Mnstirii Neam, pe care o conduce cu înelepciune timp de doi ani
al
<1834~1835). în urma unor intrigi din afar, este schimbat din streie, apoi
reales între anii 1838-1839. Dup oar i
doi ani este înlocuit pentru a doua
surghiunit la Mnstirile i Vorona, datorit caracterului su devotat i
Slatina
statornic. în anul 1843, arhimandritul Neonil este ales pentru a treia oar
stare al Mnstirilor Neam i Secu, pe care le pstorete cu o neegalat
pricepere timp de înc zece ani. în aceast scurt perioad, dei suferind,
reuete s aduc în marea lavr un viu suflu de înnoire duhovniceasc i
cultural.
Stare i duhovnic ales, clugr învat i scriitor iscusit, iconom devotat
îl casei lui Dumnezeu i printe al sracilor, slujitor adevrat al Bisericii i
nu credincios al neamului, iat pe scurt marile virtui ale stareului Neonil,
specifice, de altfel, Ortodoxiei româneti.
Dup apte suferin, marele stare Neonil Buzil, împcat cu sine,
ani de
cu oamenii i mut în odihna lui Hristos, plâns de tot
cu Dumnezeu, se
soborul, la 16 octombrie, 1853, i este înmormântat în pridvorul bisericii
ctitorite de tefan cel Mare, precum se vede pân astzi.

1. Stareul Neonil i-a închinat din copilrie viaa lui Hristos. învtura
de carte i adâncul Sfintelor Scripturi le-a deprins de la renumii dascli ai
Mnstirii Neam, ieromonahul Iosif i schimonahul Platon, iar meteugul

ne voinei* clugreti 1-a învat de la cei mai buni duhovnici ai soborului. Se
spunea despre dânsul, precum însui lucrul 1-a adeverit, c pe toi dasclii i
duhovnicii si i-a întrecut.
2. Arhimandritul Neonil, în toat viaa sa, a fost foarte râvnitor pentru

casa Domnului. în anul 1821, când multe biserici i odoare erau jefuite i
distruse de rsculai, el a fost rânduit de stareul Mnstirii Neam,
arhimandritul Ilarie, s ascund în pdure icoana fctoare de minuni a Maicii
Domnului. Dup aproape doi ani de zile, tot sfinia sa a fost trimis s aduc
din nou icoana Maicii Domnului în mnstire.
an (1821), când Mnstirea Secu era incendiat de turci i
3. în acelai
tezaurul zidit într-o taini, printele Neonil, luând porunc de la stare, s-a
furiat noaptea sub ziduri împreun cu pustnicul Zosima, a spart peretele i a
ascuns tezaurul cu toate sfintele vase în pdure, salvându-le astfel de foc i de
profanare.
4. Blândeea inimii sale i iscusina în Sfintele Scripturi au fcut din
arhimandritul Neonil un duhovnic renumit toat
în Mnstirea Neam i în
Moldova. Mai ales la Iai, cât a fost preot la catedral, ajunsese duhovnic i
sfetnic de tain, atât' domnitorului i mitropolitului, cât i la o mare parte din
locuitorii oraului. Bogai i sraci, mireni i clugri, învai i oameni
simpli, rani i oreni, toi îl cutau i îi hrneau sufletul din învturile
sale, „cci era dulce la cuvânt i la toi primit i iubit".
5. Odat a alergat la arhimandritul Neonil un datornic din ora care

datora Mitropoliei suma de 40.000 lei, rugându-1 s mijloceasc pentru
iertarea lui. Deci, vzând printele srcia datornicului, a mijlocit la
mitropolitul Veniamin i i-a iertat toat datoria.
6. Fiind înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri duhovniceti, arhiman-

dritul Neonil a fost stare la Mnstirea Neam timp de treisprezece ani. Deci,
vzând c viaa duhovniceasc în Mnstirea Neam era în scdere, a întocmit
CUVIOI DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XIX 391
pentru obtea sa un nou aezmânt clugresc prin care a îmbinat în chip

armonios rugciunea i
nevoina, lucrul mâinilor i slujirea.
Cele mai importante reguli de sporire duhovniceasc, fixate de stareul
Neonil, erau acestea:
- mrturisirea zilnic a soborului;
- participarea obligatorie a fiecrui clugr i frate la pravila bisericii,
îndeosebi la Utrenie i la Sfânta Liturghie;
- îndeletnicirea la chilii cu pravila, cu rugciunea lui Iisus i citirea
scrierilor Sfinilor Prini;
- interzicerea cu desvârire a oricrui fel de adunri la chilii;
- svârirea ascultrii în mnstire cu dragoste i fr cârtire;
- petrecerea soborului în desvârit armonie, unitate i smerenie;
- interzicerea mâncrii de carne în obte;
- servirea mesei numai la trapez. Nimeni nu avea voie s mnânce în
chilie, afar de cei bolnavi.
7, Pentru buna chivernisire a bunurilor mnstireti i punerea lor în

folosul tuturor, stareul Neonil a rânduit în aezmântul su urmtoarele:
- încetarea oricrui amestec din afar în treburile mnstirii. Averile ei
nu pot fi însuite sau înstrinate de nimeni, fr
voia soborului;
- veniturile mnstirii vor fi folosite, atât pentru întreinerea soborului i
refacerea chiliilor, cât pentru opere de binefacere i milostenie, ca: zidirea
i
de biserici noi în satele srace, înzestrarea unor lcauri noi cu cri i obiecte
de cult, zidirea de spitale i coli publice, înfiinarea unor „spierii" (farmacii)
pentru clugri i mireni, i altele:
- zidirea unei bolnie noi în Mnstirea Neam, atât pentru clugrii din
lavr i schituri, cât i pentru cei din pustie;
- deschiderea unei coli monahale în mnstire pentru fraii începtori;
- tipografia i legtoria de cri s fie mult mrite.
Aici se vor tipri tot felul de cri bisericeti de slujb i învtur, din
veniturile mnstirii, care apoi se vor împri gratuit la mnstiri i biserici de
mir. Toate acestea au fost în întregime realizate.
8. Stareul Neonil a rânduit ca spovedania soborului s se fac zilnic, în

fiecare sear, iar împrtirea s se fac sptmânal. De asemenea, partici-
parea zilnic la Utrenie i Sfânta Liturghie era obligatorie. Cei care lipseau
rar pricini binecuvântate erau pedepsii.
Pentru abateri mici se ddea câte o zi de post i metanii. Iar pentru
abateri mai grave, vinovatul era oprit un timp de la Sfânta împrtanie sau
era trimis de canon la alt mnstire. Prin aceasta, viaa duhovniceasc i
unitatea soborului au sporit mult în Mnstirea Neam, iar dezbinarea dintre
frai a fost înlturat.
9. în timpul streiei sale, arhimandritul Neonil, cuprins de râvn pentru
Biserica lui Hristos i mântuirea neamului, a zidit i a înzestrat din venitul
mnstirii numeroase lcauri de rugciune, printre care se pot aminti:
clopotnia Mnstirii Neam, cu paraclisul Buna-Vestire, trapeza i aripa de
sud a incintei; biserica Sfântul Ioan Teologul i gropnia din cimitirul
mnstirii; biserica Schitului Vovidenia din apropiere; biserica satului
Topolia-Neam i biserica satului Preuteti-Neam, ambele înzestrate de
stare personal; paraclisul Sfântul Ioan cel Nou Suceava din bolnia
de la
mnstirii; paraclisul Sfântul Lazr de la Spitalul Târgu Neam; incinta

Mnstirii Secu, de dou ori mistuit de foc, i altele.
10. Marele stare, fiind foarte milostiv i iubitor de oameni, a purtat grij
dup putere i de cei bolnavi. Astfel, a zidit în Mnstirea Neam o bolni
încptoare, în locul celei arse în 1841, pentru clugrii btrâni i bolnavi din
lavr, pentru cei ce se ne voiau în schiturile i pdurile dimprejur i chiar
pentru mireni. Alturi a amenajat o farmacie i a rânduit câiva clugri
„bolniceri" i un medic. Iar la Târgu Neam zidete, în anul 1852, un spital
mare cu etaj pentru 200 de bolnavi, cu paraclis la mijloc, în care slujea zilnic
un duhovnic clugr. Mai zidete o farmacie mare „cum nu era alta în
Moldova", cu medic pltit de mnstire. în aceste dou spitale, multe
suferine se alinau i toi bolnavii primeau tratament gratuit. Spitalul i
farmacia erau întreinute de mnstire.
11. Stareul Neonil, fiind totodat foarte iubitor de carte i dorind s ajute
la luminarea clugrilor i oraul Târgu Neam o coal
a poporului, a zidit în
public cu 4 sli de clas pentru 200 de copii. A mai construit în satul
Vântori-Neam o alt coal public cu dou sli de clas, înzestrându-le pe
amândou cu mobilierul necesar i cu biblioteci renumite. In ambele coli,
copiii învau gratuit, pe cheltuiala mnstirii. Iar pentru clugri, a întemeiat
în mnstire o coal monahal în aripa de sud a incintei, încredinând-o
învatului arhimandrit Filaret Scriban. Aici se învau: Vechiul i Noul
Testament, Regulile vieii monahale, Muzica psaltica, Tipicul, Gramatica,
Istoria i limbile greac i slavon 1
.
12. Pentru a pune la îndemâna clugrilor învturile Sfinilor Prini,

stareul Neonil a îmbogit mult biblioteca Mnstirii Neam cu tot felul de
1
Toate ctitoriile stareului Neonil - chilii, biserici, spitale i coli - se pstreaz în stare de
funcionare pân astzi.
manuscrise i cri patristice i de cult, cum nu era alt bibliotec în

Moldova 2
. Pe lâng crile care se citeau la chilii, stareul a rânduit s se
citeasc zilnic la biseric i la trapez din cuvintele Sfinilor Prini.
13. Cea mai mare oper cultural a stareului Neonil a fost îns tiprirea
de cri. Pentru a satisface setea de cunoatere duhovniceasc a tuturor i
pentru a înzestra bisericile i mnstirile cu crile necesare de cult, el a mrit
mult tipografia mnstirii i a înlocuit vechile teascuri de lemn cu altele
metalice. Activitatea tipografic era susinut de peste 60 de clugri i frai.
Unii traduceau din limba greac, iar alii turnau litere, culegeau textul, fceau
cerneluri naturale, lucrau la teascuri, corectau paginile tiprite, legau cri în
piele de miel sau sculptau chenare i ornamente în lemn de mslin i de pr.
14. Dragostea pentru Biseric i neam a stareului Neonil 1-a îndemnat i
la alte opere de binefacere. Vzând lipsa în care se aflau unele schituri i
biserici din Moldova, trimitea peste tot cri de slujb i de învtur
ortodox în mod gratuit. Milostenia i râvna marelui stare au trecut pân
dincolo de hotarele Moldovei, crile tiprite în Mnstirea Neam ajungând,
atât în ara Româneasc i Transilvania, cât i în Muntele Athos, Basarabia i
Balcani.
îndat ce a auzit c sute de biserici din Ardeal sunt jefuite i lipsite de
cri de cult, a trimis de mai multe ori peste Carpai clugri cu cri încrcate
în care cu boi, la episcopul Andrei aguna. Astfel, milostenia i buntatea
stareului Neonil se fcuser cunoscute tuturor.
15. Se spunea despre dânsul c, oricât ar fi fost de ocupat cu grijile de tot
felul în mnstire, nu-i lsa niciodat pravila i canonul clugresc. Iar de la
Utrenie, Vecernie i Sfânta Liturghie nu lipsea în nici o zi. Ba înc cerceta pe
clugri i frai la chilii, la ascultare, la bolni, la tipografie, la trapez.
Mergea uneori s cerceteze i pe clugrii din Secu, din Sihstria, Sihla,
Pocrov, Icoana i din celelalte schituri care erau sub povuirea sa. Peste tot
ajungea i pe toi îi mângâia cu cuvintele sale pline de înelepciune i blândee.
16. în anul 1847, o holer cumplit a bântuit ara Moldovei, secerând pe
cei lipsii de ajutor. Atunci muli se izbveau de moarte fugind prin mnstiri.
La Mnstirea Neam, stareul Neonil a adpostit în anul acela numeroase
familii de oreni din Iai, dându-le mâncare i chilii. Spun toi nici unul c
din clugri i mireni n-a murit de holer. Cum se îmbolnvea cineva, stareul
îl trimitea s se închine la icoana fctoare de minuni a Maicii Domnului, i se
vindeca.
O mare parte din aceast bibliotec a fost mistuit în incendiul din noiembrie 1862.
.

17. Se mai spune despre acest mare stare c în anul 1846, îmbolnvin-
du-se de picioare dup netiutele judeci ale lui Dumnezeu i fiind nevoit si
stea în chilie pân la moarte, niciodat n-a cârtit întru inima sa. Ci
de acolo,
de pe patul suferinei, se strduia s
conduc obtea mnstirii, cu toate
schiturile i metoacele sale, care numra pân la 600 de clugri. Zilnic
veneau la el prinii din consiliu, egumenii, duhovnicii i fraii s-i cear sfat.
i nimeni nu ieea din cuvântul lui
18. De pe patul suferinei, stareul Neonil nu înceta a sftui i a înva pe
toi calea mântuirii, atât prin viu grai, cât i prin scris. Cci era înzestrat de
Dumnezeu cu mult putere în cuvânt.
- Frailor, zicea el, nu pregetai a v îndulci de mireasma cea
duhovniceasc ce iese din florile cele mirositoare ale raiului celui înelegtor,
adic din chinurile i durerile sfinilor mucenici i din ostenelile i nevoinele
cuvioilor prini. Pe acestea, Mireasa lui Hristos cea tar prihan, adic
sfânta noastr maic, Biserica Rsritului, le-a sdit i le-a crescut prin buna-
credin, spre a le aduce lui Hristos, Mirelui su cel adevrat, miros de bun
mireasm, pe a cror bun mirosire El foarte mult o iubete dup cea zis: La
mireasma mirurilor Tale vom alerga (Cântarea cântrilor, 1,7).
19. Zicea iari:
- Pe florile acestea duhovniceti, adic pe sfinii cei cuprini în mineiele
Bisericii, cu dragoste adevrat s-i cinstim ca pe prietenii luiDumnezeu. Iar
dintre toi, mai cu osebire pe Sfânta Stpâna noastr de Dumnezeu
Nsctoarea i pururea Fecioar Mria, cu credin i cu bucurie negrit so
ludm, ca pe ceea ce negrit, prin cuvântul arhanghelului, a zmislit de la
Duhul Sfânt pe Fiul i Cuvântul Tatlui Celui fr de început i L-a nscut cu

trup spre mântuirea noastr, a oamenilor.
20. Zicea iari:

- Frailor, primii, v rog, cu cretineasc dragoste i râvna rugciunile
sfinilor ce se cinstesc în Biserica dreptmritoare, c ei sunt mijlocitorii
mântuirii noastre întru împria Tatlui Celui venic.
21. Alt dat iari înva, zicând:
- Frailor, datorie avem ca i noi s ne aducem aminte de înnoirile
duhovniceti i spre mai bine s ne schimbm din zi în zi, cât ne aflm între
aceast via prea scurt.

22. Zicea stareul Neonil i acestea:
- S
ne înnoim, frailor, dezbrcându-ne, dup cuvântul Apostolului, de
omul cel vechi prin pocin i prin mrturisirea curat, i sa ne îmbrcm ia
cel nou prin lucrarea faptelor bune, ca, ieind din viaa aceasta îndreptai i
gtii, dup ce se vor strica corturile noastre i dup ce iari se vor ridica
prin glasul trâmbiei celei de apoi, s
ne învrednicim a primi rodurile
ostenelilor noastre, praznuind nu o dat în an, ci fr
încetare. Nu în corturi i
colibe striccioase ca evreii, ci în lcaurile cele nefcute de mân ale celor
intâi-nscui.
23. Apoi aduga:
- S cinstim din tot sufletul pe sfinii cei din fiecare zi i mai ales s ne
sârguim, pe cât ne va fi cu putin, spre urmarea petrecerii lor. C, fcând
aceasta, ne vom învrednici a fi motenitori desftrii celei venice i
împriei cereti în Hristos, Domnul nostru.
24. Zis-a iari stareul Neonil:

- S cinstim cu adevrat credin pe adevratul Dumnezeu i Mântuitor
al nostru, Iisus Hristos. Lui s-I aducem, nu flori pmânteti i striccioase ce
se vetejesc, ci nestriccioase i cereti. Adic, pe sfinii mucenici care s-au
înroit în sângele lor ca nite trandafiri prea frumoi. înc i pe preacuvioii
prini, cei ce prin sudorile i nevoinele lor i-au înlat sufletele mai mult
decât crinii cei binemirositori.
25. în toamna anului 1852, marele stare Neonil, simindu-i aproape
obtescul sfârit, a încredinat mitropolitului Sofronie Miclescu testamentul
su, însoit de aceste ultime cuvinte:
„Eu mor suprat pe sinemi am c purtat cu nevrednicie numele unuia
dintre Apostolii cei mici aiDomnului. Sfârind dar pân la a doua venire a
Domnului toat voroava cu înalt preasfinia voastr i cu tot omul, întreind i
împtrind lcrimioara i nevrednica mea rugciune ca s nu uitai de mine i
de frimea aceasta. Binecuvântai aceast cltorie venic a mea, iertai-m,
dezlegai-m i Dumnezeu s ne învredniceasc ca s ne vedem cu toii întru
împria Tatlui Celui venic, întru bucuria Domnului i Mântuitorului nostru
Iisus Hristos i întru luminarea darului Preasfântului i de via fctorului
Duh Sfânt. Amin".
NEONIL,
Arhimandrit i stare Sfintelor Monastiri
Neamu i Sacul, 1853, octombrie, 13.
Dup trei zile, stareul Neonil, dând tuturor srutarea cea mai de pe
urm, a trecut cu pace la venica odihn, fiind înmormântat în pridvorul
bisericii mari.
CUVIOSUL PAHOMIE PUSTNICUL

Schitul Petera Ialomicioarei
(secolul XIX)
Cuviosul Pahomie a fost un sihastru mare i renumit în partea locului.

Dup tradiie era din ara Fgraului. Deci, iubind pe Hristos, a intrat în
Schitul Petera Ialomicioarei, prin anii 1815-1820. Dup clugrie s-a nevoit
în schit înc puin vreme. Apoi, luând binecuvântare de la vestitul egumen al
Ialomicioarei, ieroschimonahul Gherasim Popescu, s-a retras mai sus de schit,

în Muntele Btrâna. Acolo i-a fcut o colib din lemn i pmânt i s-a nevoit
singur în aspr petrecere, pân la obtescul sfârit. Toat sptmâna se
ostenea pe munte în post i rugciune, iar Duminica venea la schit, asculta
slujba, îi mrturisea gândurile la stareul su, primea Trupul i Sângele lui
Hristos i urca din nou pe munte. La chilie se hrnea numai cu urzici, cu
cartofi i pesmei.
Pentru multa lui osteneal, schimonahul Pahomie primise de la Dumnezeu
i al vindecrii bolilor, ajungând renumit prin satele din
darul înainte vederii
jur.îns nu primea pe nimeni la chilia sa, nici daruri de la oameni nu lua.
Primea numai rugciunile celor bolnavi, i, cum se ruga pentru cineva, îndat
i se împlinea cererea.
Ajungând la btrânee i îmbolnvindu-se, s-a vestit de sus ziua i ceasul
i
morii. Deci, se ruga lui Dumnezeu s-i descopere stareului aceasta ca s-i
aduc Preacuratele Taine. Noaptea, egumenul
ieroschimonahul Gherasim,
Peterii, a auzit un glas: „Du-te la munte i împrtete pe Pahomie!"
A doua zi a urcat muntele la chilia Cuviosului Pahomie, 1-a împrtit i
îndat a rposat. Deci, prohodindu-1, 1-a îngropat acolo i s-a întors la schit,
ludând pe Dumnezeu.
SCHIMONAHIA SAFTA BRANCOVEANU

Mnstirea Vratec
(1776-1857)
Aceast schimonahie, vestit în mnstirile noastre prin daniile ei, era

fiica lui Teodor Bal din Iai, caimacamul Moldovei. De mic a fost dat la
învtur, deprinzând bine limba greac, iar în cas a fost crescut de mama
sa, Elisabeta, în fric de Dumnezeu i respect pentru sfintele biserici.
în anul 1793 se cstori cu banul Grigore Brâncoveanu, mare dregtor al
Trii Româneti, dar nu avu copii. Dup multe primejdii i rele ptimiri, soul
r. se mut din viaa aceasta în anul 1832, iar vduva Safta se întoarse la Iai,
In casa printeasc. Apoi, în acelai an, a intrat în ne voina clugreasc
împreun cu mama ei, Elisabeta, la Mnstirea Vratec. Acolo i-a mângâiat
întristarea inimii prin rugciuni i lacrimi. Apoi, logodindu-se cu Hristos i
primind schima monahal, a uitat de necazurile lumii i de durerea vduviei.
Cea mai mare virtute a schimonahiei Safta Brâncoveanu a fost milostenia.
Fiind din neam de domn i având multe odoare i averi, pe toate le-a împrit
Ii sraci, la biserici i mnstiri, urmând exemplul înaintailor ei. înc pe
~ând tria în Bucureti cu soul ei, a fcut numeroase donaii de bani,
veminte, cri, icoane i sfinte vase la mnstirile Olteniei, ctitorite de
Constantin Brâncoveanu, precum i la biserica Sfântul Nicolae din cheii
Braovului. în Bucureti, de asemenea, a restaurat biserica Domnia Blaa,
zidit de fiica marelui voeivod. Iar dup ce îmbria cinul monahal, continu
s fac i mai multe danii la sfintele biserici.
Cele mai multe donaii le-a fcut Mnstirii Vratec. Odoarele de argint
Ie-a topit i a fcut din ele ferecaturi de Evanghelii, îmbrcminte la icoane,
candele, sfinte vase i postamente de cruci la altar. Tot la Vratec a donat

schimonahia Safta veminte preoeti, acoperminte de fir, cri de cult i multe
iltele. De asemenea, a druit veminte, cri i icoane i la celelalte mnstiri
iin inutul Neam. Iar în anul 1851 a donat un rând de veminte arhiereti de fir
Sfântului Ierarh Calinic, cu care mai târziu a i fost înmormântat.

Deci, ajungând la adânci btrânei, schimonahia Safta Brâncoveanu s-a
mutat la venicele lcauri în ziua de 8 august, 1857, i a fost înmormântat
alturi de mormântul mamei sale, schimonahia Elisabeta Bal.
ARHIMANDRITUL IRINARH ROSETI

Mnstirea Horaia i Muntele Tabor
(1771-1859) 3
a. Viaa
Acest cuvios arhimandrit, stare, duhovnic i sihastru a fost unul din
marii clugri ai monahismului românesc din secolul XIX.
?
Arhim. Nectarie Banul, Viaa unui îmbuntit clugr român, Irinarh Roseti scris de ucenicul
ifc.. in „B.O.R.", nr. 7, 1898, p. 603-632, 770-791. Idem, Istoricul M-rii Horaia, Buc, 1898
Cuviosul Irinarh s-a nscut în anul 1771 în oraul Focani, din vestita
familie de dregtori moldoveni, numit Roseti. Prinii si, Nicolae i
Pelaghia, l-au Dumnezeu i l-au dat s învee carte
crescut în fric de
româneasc i elineasc, dup obiceiul vremii. La vârsta de douzeci de ani,
prinii voiau s-1 cstoreasc; dar el, pe ascuns, s-a dus la Mnstirea
Neam s se fac monah. Dup trei ani de ascultare este clugrit i apoi
rânduit ca ucenic la tipografia mnstirii, de curând înfiinat. Aici ajunge
tipograf iscusit i
lucreaz la tiprirea Vieilor Sfinilor.
Dorind sa sporeasc în nevoina clugreasc i s urmeze printelui su
duhovnicesc, ieroschimonahul Iosif Pustnicul de la Vratec, a plecat din
Mnstirea Neam i s-a fcut sihastru în pdurile din jurul Schitului Nechit,
inutul Neam. Aici petrece în linite 12 ani de zile, ajungând un mare lucrtor
al rugciunii lui Iisus. în anul 1823 pleac spre Sfântul Munte, dar este oprit
la Bucureti de prietenul su, mitropolitul Grigorie, ca s-i organizeze
tipografia. Dup trei ani de ascultare la Mitropolia Ungrovlahiei, în anul 1826

pleac la Muntele Athos, unde st numai doi ani din cauza rscoalelor
balcanice.
Moldova i ajunge pustnic în Muntele Horaia.
în anul 1829 se întoarce în
în anul urmtor fcut preot i arhimandrit la Iai, de mitropolitul
este
Veniamin Costachi. în anul 1831 întemeiaz Mnstirea Horaia i devine
primul ei stare, pstorind aceast mnstire pân în anul 1843 i formând un
sobor de peste 70 de clugri. Apoi, lsând stare pe unul din ucenici, pleac
la Locurile Sfinte cu ierodiaconul Nectarie Banul i se stabilesc pe Muntele
împreun 16 ani de zile în desvârit sihstrie i dorire
Tabor. Acolo petrec
de Dumnezeu, rbdând multe ispite de la oameni i de la diavoli. In anul 1859
începe construcia unei mari biserici de piatr pe Tabor, în cinstea Schimbrii
Domnului la Fa, dar nu reuete s-o termine.
La 26 decembrie, 1859, cuviosul arhimandrit, stare i duhovnic Irinarh
se mut la cele venice, regretat de fiii si duhovniceti, i este înmormântat
în biserica început de el i terminat de ucenicul su. Dup câiva ani,
osemintele sale au fost strmutate în partea de miazzi, alturi de ctitoria sa.

1. Arhimandritul Irinarh Roseti dorea din copilrie s slujeasc lui
Hristos, îns era întristat c nu-i ddeau voie prinii. într-o noapte, pe când
erau cu toii la nunt, tânrul Ioan, dezgustat de cele pmânteti, a ieit afar,
i-a schimbat haina cu a unui prieten credincios i, însemnându-se cu Sfânta
Cruce, a pornit spre Mnstirea Neam.
2. Mergând pe jos toat noaptea, spre ziu a adormit puin în marginea

izei pduri. i iat, un tânr frumos îmbrcat s-a apropiat de el i i-a zis:
- Vrei s te faci monah?
- Aa, dac o vrea Dumnezeu, a rspuns Ioan. Atunci tânrul acela i-a
icxhipuit Muntele Tabor i i-a zis:
- Vezi muntele acesta? Dac vrei s te faci s te sui. S nu te
monah, aici
H?ai nici la dreapta, nici la stânga, ci drept în vârful muntelui s te sui!

Deteptându-se, Ioan a îneles c trebuie s se nevoiasc pe Muntele
Taborului.
3. Dup plecarea sa la mnstire,
cutat prinii peste tot, dar nu l-au
l-au
£âsit. Atunci au trimis oameni s-1 caute pe la toate mnstirile, pân i la
Sfântul Munte. Abia dup doi ani de zile, unul din casnicii tatlui su, care îi
schimbase hainele la plecare, 1-a gsit la Mnstirea Neam. Deci, întorcân-
iu-se, le-a spus:
- Am aflat pe fiul Mnstirea Neam. Dar acum nu avei ce
vostru Ioan la
sâ-i facei c s-a fcut monah. Iar prinii s-au bucurat c l-au aflat sntos i
c i-a ales partea cea bun. Apoi au mulumit lui Dumnezeu c a binevoit s
primeasc jertf din ostenelile lor.
4. Spunea ucenicilor si arhimandritul Irinarh c, dup ce a fost primit în

Mnstirea Neam, trei ani de mai de jos ascultri,
zile a fost rânduit la cele
cercându-1 de rbdare i smerenie. Apoi, vzându-1 stareul împlinete cu c
sârguin toate poruncile, 1-a îmbrcat în chipul clugresc i 1-a dat la
4
tipografie, ca ajutor primului tipograf .
5. învând meteugul tipografiei, printele Irinarh a ajuns tipograf vestit

i a lucrat patru ani de zile la tiprirea sfintelor cri, „ajutat de înc 30 de
monahi", cci avea mare râvn pentru împodobirea bisericilor cu cri de
slujb i de învtur.
6. Printele Irinarh tipograful era înc foarte lepdat de cele pmânteti,
iubind toat viaa srcia lui Hristos, El se îndestula numai cu hrana i
îmbrcmintea de la obte. Murind tatl su, a venit un om de încredere din
partea rudelor cu o cutie pecetluit cu 200 lire de aur. Aceast sum era
dreptul su de motenire trimis de mama sa. Dar smeritul nevoitor, în acelai
ceas a încredinat motenirea în mâinile stareului spre trebuinele mnstirii.
7. Aprins de dorul vieii pustniceti, printele Irinarh a ieit din obte i
s-a retras în Munii Nechitului, nu departe de schitul cu acelai nume. Aici s-a
4
Aceasta s-a petrecut în anul 1807, când s-a întemeiat prima tipografie în Mnstirea Neam.
nevoit singur 12 ani în post i rugciune, mâncând o dat pe zi pâine i ap la
apusul soarelui, iar sâmbta i Duminica gustând bucate cu untdelemn.
8. Dorind s sporeasc i mai mult în nevoina pustniceasc, Cuviosul
Irinarh a plecat din pdurile Nechitului la Muntele Athos. în Bucureti, îns, a
fost oprit de mitropolitul Grigorie s-i întemeieze i o tipografie pentru
nevoile Bisericii. i
zbovit trei ani încheiai la Bucureti, pân a organizat
a
tipografia i a învat pe câiva clugri meteugul tipririi crilor. Apoi a
plecat la Sfântul Munte.
9. Spunea ucenicul su c doi ani de zile a petrecut Cuviosul Irinarh în
post i rugciune sub vârful Atonului. Apoi, din cauza deselor tulburri, s-a
reîntors în Moldova i s-a stabilit la Schitul Horicioara-Neam. Dar, vzând
c monahii de nu au biseric încptoare i schitul este lovit de vânturi
aici i
furtuni, a hotrât s zideasc jos, lâng Muntele Horaia, o nou biseric i
chilii pentru clugri, cu banii adunai de la credincioi.
10. Spunea acelai ucenic c, primvara anului 1830, a mers printele

în
Irinarh la Iai împreun cu el, s
cear binecuvântarea mitropolitului pentru
începerea lucrului. Dar, auzind mitropolitul Veniamin c
este de neam mare i
vazându-1 cuvios i înelept, 1-a oprit la sine câteva zile i 1-a fcut, împotriva
voinei sale, preot i arhimandrit. Apoi, dându-i binecuvântare s zideasc
biserica, 1-a slobozit cu pace, trimiându-i ase care cu alimente pentru
lucrtori.
11. La începutul Postului Mare s-au coborât amândoi din munte s caute
loc de mnstire. Deci, cântând paraclisul Maicii Domnului i adugând i alte
rugciuni, au însemnat câiva brazi cu chipul crucii, drept loc pentru altar.
Seara au fcut foc i au rmas acolo. Cuviosul Irinarh s-a rugat toat noaptea
s-i descopere Dumnezeu unde anume zideasc biserica. s
îndat a vzut o i
lumin, ca o vpaie de foc, deasupra unui brad. Atunci i-a deteptat ucenicul,
au luat vemintele i, apropiindu-se, au cântat împreun paraclisul Maicii
Domnului. Apoi, gsind bradul, a zis:
- Aici va fi altarul!
Dup câteva zile a început construcia bisericii. Aa a luat fiin
Mnstirea Horaia.
12. Terminându-se biserica cu hramul „Botezul Domnului" i mai multe
chilii, arhimandritul Irinarh a fost numit stare. i s-au adunat în jurul lui, în
câiva ani, pân

70 de monahi, dintre care 12 erau preoi, 4 diaconi, 4
la
cântrei i restul asculttori. Astfel, btrânul a povuit bine mnstirea i
soborul, ca un adevrat printe, pân în anul 1843. Apoi, lsând pe
arhimandritul Ermoghen Buhu egumen în locul su, a plecat la Ierusalim.
13. Dup i ucenicul su, ierodiaconul

ce s-au închinat Cuviosul Irinarh
Nectarie Banul, Mormântul Domnului, au plecat spre Galileea i au zbovit
la
cinci ani în Nazaret, pân au deprins limba arab. Apoi a zis btrânul ctre
ucenic:
- Fiule, tocmete un om
cu doi asini, pune bagajul deasupra i s mergem
în Muntele Taborului, unde mi-a poruncit Domnul prin îngerul Su, ca s
edem acolo în pustie.
- Printe, a zis ucenicul, Muntele Tabor este plin de tâlhari i fiare
slbatice. Ducem bagajul în mâinile tâlharilor, s ni-1 ia i s ne lase goi?
- Fiule, acest bagaj eu l-am druit Muntelui Tabor. Daca va voi Hristos
s-1 pzeasc, îl va pzi. Iar de-1 va lsa în mâinile tâlharilor, El ne va da altul
în loc, cci este bogat. Atunci, tcând ucenicul, s-au urcat amândoi pe Tabor,
fiind acoperii cu darul lui Dumnezeu i izbvii de tâlharii vzui i de cei
nevzui.
14. Spunea ucenicul c a sihstrit împreun cu duhovnicescul su printe
16 ani de zile în peterile i
pdurile de pe vârful Muntelui Tabor, rbdând
multe ispite, fric de la oameni i de la fiarele slbatice, foame, sete, lips i
ari. Primii ani au locuit în peteri. Apoi au început s
repare trei chilii
vechi, ruinate. Apoi au adunat piatr de zidrie, au pregtit var, au strâns ap
de ploaie în bazine de piatr i au colectat ajutoare de la cretini. Iar în vara
anului 1859 au început construcia unei noi biserici în cinstea Schimbrii
Domnului la Fa, pe ruinele vechii biserici ortodoxe, distrus în secolul XIII.
Era prima biseric româneasc la Locurile Sfinte.
15.Spunea iari ierodiaconul Nectarie, ucenicul su, locuitorii din c
prile Nazaretului, din Cana Galileii, din Ptolemaida i din tot inutul
preuiau foarte mult pe Cuviosul Irinarh. Toi alergau la el pentru sfat, pentru
citit i spovedanie, cci aveau pe stare la mare evlavie, pentru edea în c
pustie. înc îi dduse Dumnezeu dar c, dac citea la vreun bolnav, se fcea
sntos; iar cei ce nu nteau copii veneau la sfinia sa cu credin i le citea
rugciuni, îi binecuvânta i Ie zicea:
- Dup credina voastr, fiilor, s v asculte Dumnezeu cererea! i îndat
se împlinea dorina lor.
16. Mai spunea ucenicul c
odat a venit la btrânul, pe Tabor, un meter
zidar din Nazaret, anume Iosif, cu soia, care, dup opt ani de csnicie, nu
aveau copii. Atunci s-a rugat cuviosul pentru ei, i-a binecuvântat i i-a
slobozit la casa lor. Dup aproape un an de zile, cei doi soi au venit la
printele Irinarh cu primul copil în brae i l-au botezat.
17. Printele Nectarie spunea i acestea:

- într-o zi, o femeie mahomedan din satul Daburia, de la marginea
muntelui, a urcat cu copilul în brae pe Tabor i, apropiindu-se de btrânul, i-a
spus, plângând:
- F mila cu mine, printe, i citete copilului meu, c este bolnav de
moarte!
- De ce vii la mine, i-a zis el, preot cretin fiind eu? Du-te la popa vostru
i la doctori.
- Nu m duc la nimeni altul. Eu am venit la Dumnezeu i la sfinia ta i
cred c, de vei citi fiului meu, se va face sntos.
Iar printele, vzând credina ei, a binecuvântat i a sfinit apa, apoi a
stropit copilul, i-a citit câteva rugciuni, 1-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci
i a zis:
- Crede în Dumnezeu, femeie, i mergi cu pace, c fiul tu se face
sntos.
într-adevr, cum a ajuns acas, copilul s-a fcut sntos. De bucurie,
femeia a spus minunea aceasta în tot satul.
18. Spunea iari ucenicul c, auzind hogea din sat de vindecarea

copilului, s-a mâniat i a zis brbatului acelei femei:
- De ce lsai femeile voastre de se duc la ghiaurul acela din munte s
citeasc copiilor votri?
Atunci, omul, mâniindu-se, a zis:
- Mâine diminea m
duc s-1 împuc.
Deci, urcând pe Tabor, a intrat în chilia Cuviosului Irinarh, cutând s-1
ucid. Dar btrânul se ruga în pdure. Atunci cu voia lui Dumnezeu a orbit
arabul i, ieind afar, nu gsea crarea sa coboare. întâlnindu-1, printele 1-a
întrebat:
- De unde eti, omule, i pe cine caui?
- Iart-ma ?
printe, ca i-am greit. Eu sunt brbatul femeii creia i-ai
fcut copilul sntos. îi mulumesc, omule al lui Dumnezeu. Dar m-au ocrât
mai-marii satului i eu am venit s te ucid. îns, Dumnezeu n-a voit s-i fac
ie ru celui ce mi-ai fcut bine i, m-a pedepsit, c, iat, am orbit i nu vd
pe unde s merg.
Atunci cuviosul, milostivindu-se spre el, 1-a luat de mân i i-a zis:
- Vino sa-i art eu crarea c, de acum, cu darul lui Dumnezeu, vei vedea,
c i-ai cunoscut greeala i te-ai pocit. Dumnezeu te ierte, mergi în pace. s
Din clipa aceea arabul a vzut i a coborât sntos la casa lui.
19. Alt dat, mai muli steni au urcat pe Tabor dup lemne. Iar unul
din ei, intrând în chilia cuviosului când el nu era acolo, i-a furat un mic vas cu
untdelemn i I-a dus încasa lui. Dar îndat ce La turnat în vasul su, s-a spart
vasul fr veste i s-a vrsat tot untdelemnul.
20. în alta zi au venit pe munte nite rani arabi din satul Nain s taie
lemne. Deci, vzând lâng chilia Cuviosului Irinarh un copac drept i frumos,
i-au zis:
s tiem copacul acesta, c ne este de trebuin.
- Btrânule, las-ne
-Toat pdurea este a voastr, a rspuns printele, iar acesta mi-1 lsai
mie ca s ed la umbr, c este lâng biserica noastr.
- Ce s ascultm noi pe ghiaur!, au zis ei, i cereau copacul. Atunci
printele le-a zis:
- Tiai-1, dar nu facei bine, i s tii c nu v vei bucura de copacul
acesta!
Deci, tind copacul, pe când îl coborau de pe munte, au czut cu el i
puin de n-au murit. Apoi l-au pus pod la cas, dar îndat s-a risipit podul i
pe toi i-a rnit. Atunci au scos copacul acela, l-au aruncat afar din sat i
nimeni nu mai îndrznea s-1 ridice de jos.
21. Mai spunea printele Nectarie c într-o vreme se ascunsese un balaur
înfricoat în peterile de pe Muntele Tabor. Din întâmplare, intrând Cuviosul
îrinarh în peter, a dat peste el. Atunci fiara a început a sufla i a fluiera
amenintor. btrânul i-a zis:
Iar
- Taci, taci, nu te mânia, c
n-am venit s-i fac vreun ru. i s-a potolit
fiara. Dar pe btrân 1-a durut inima îrei zile de suflarea cea veninata.
Auzind de balaur, cretinii din Nazaret au venit la btrânul pe Tabor i

i-au zis:
- Spune-ne, printe, unde ai vzut balaurul, c am venit s-1 împucm,
- Ba nu, fiilor, a rspuns cuviosul, sa nuri facei nici un ru, eu am c
fcut pace cu el. Eu m-am fgduit s nuri fac nici un ru, precum nici el nu
mi-a fcut mie, nici altuia vreun ru. Dac v
voi da voie s-1 ucidei, greesc
înaintea lui Dumnezeu, c m
fac mincinos i clctor de pace. Apoi, nu
cumva, mâniindu-se, s ucid pe careva dintre voi i s fac eu vinovat de m
aceasta. Ci lsai-1, c
i el este zidirea lui Dumnezeu, i 1-a trimis la mine
s-mi dea o spaim bun, ca s nu mândresc m c
ed pe Tabor. Atunci s-au
linitit oamenii i, ascultând sfatul cuviosului, s-au întors la Nazaret.
22. Mrturisea ucenicul i acest lucru de taina, cum c stareul su,

arhimandritul Irinarh, dobândise darul preasfintei rugciuni a lui lisus. Pe
când sttea la singurtate în pdurile Nechitului, se nevoia mult cu post i cu
rugciuni, cu privegheri i cu lacrimi ctre Dumnezeu i ctre Preacurata Lui
Maic, cerându-i darul rugciunii minii. Iar Dumnezeu i-a ascultat cererea i
.

i-adruit rugciunea care se lucra în inima lui neîncetat. Printele îns se
pzea foarte mult nu tie nimeni, s c
fugea de slava oamenilor, ca s nu
cada în mândrie. Numai duhovnicul lui, Cuviosul Iosif Pustnicul de la
Mnstirea Vratec, tia taina
23. Spunea iari printele Nectarie c, pe când sihstreau amândoi pe
Muntele Tabor, s-a apropiat de duhovnicescul su printe i, îndrznind, 1-a
întrebat:
- Cinstite printe, mi-a spus btrânul Gherasim, sihastrul de la Dlhui,
ca sfinia ta ai rugciunea minii.
Iar Cuviosul Irinarh i-a zis:
- Fiule, cu adevrat am avut-o puin vreme, dar am lsat-o. Cci pe
când edeam în pustie, acei 12 ani, m rugam lui Dumnezeu i Preacuratei
Maicii Lui ca s-mi druiasc i mie acel sfânt dar. ezând eu într-o noapte la
rugciune, la miezul nopii, de nprasn s-a luminat chilia unde edeam i m-a
împresurat împrejur cu o vpaie de foc, dar nu m ardea; i am început în
inima mea a striga tare: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiete-ma pe mine, pctosul! Iar eu m-am înspimântat i m-am temut ca
nu cumva s
fie înelciune drceasca. A doua zi m-am dus la duhovnicul
meu, printele Iosif5 care avea rugciunea minii i a fcut i câteva minuni,
,
i m-am mrturisit. Iar el mi-a dat canon nu dorm culcat pe pat, ci, ezânds
în scaun, s dorm numai un ceas în 24 de ceasuri. Intorcându-m la chilia
mea, m-am ispitit ca s urmez dup porunca duhovnicului, dar nu am putut.
Atunci, vzând c
nu pot, m-am lsat de rugciune.
24. A mai târziu pe Cuviosul Irinarh:
întrebat ucenicul
- Cinstite printe, dac dobândete cineva rugciunea minii i. apoi o
las, iar mai pe urma ar dori-o i ar cere-o de la Dumnezeu, nu i-o iari? d
- Ba i-o d
iari, a rspuns btrânul, numai sa voiasc o cear. s
25. Spunea ucenicul i aceste cuvinte despre lucrarea printelui Irinarh:
- II vedeam de multe ori cu ochii plini de lacrimi, dar se stpânea ca s
nu curg din ochi i s
îneleag oamenii. Alteori îl vedeam micându-i
nu-1
buzele, iar dac simea c m
uit la el, îndat înceta din buze. Ins din
cuvântul lui i din vederea mea am cunoscut c

el avea rugciunea i o lucra.
Dar mi-a spus mie aa acoperit, ca s rmân eu la îndoial i s nu mai spun i

la ali oameni.
26. Cuviosul printe Irinarh Roseti primise de la Dumnezeu i darul
înainte vederii , înc pe când se nevoia în pustiul Nechit, din Munii Neamului.
5
Cuviosul Iosif Pustnicul, duhovnicul Mnstirii Vratec (f 1828); vezi mai sus p. 340.
p mrturia ucenicului su, ierodiaconul Nectarie Banul, el a prezis ma
ttinte cu trei ani c
mitropolitul Veniamin va lsa scaunul i se va liniti la i
L^rstire, dup cum s-a împlinit. El a prezis pentru patriarhul Ierusalimului

ruril, c îl vor scoate clugrii din scaun i s-a împlinit întocmai.
A mai prezis pentru un monah se va fa©
critean, anume Nifon, c
hiereu în Nazaret i mai înainte i pentri
s-a împlinit. El a spus cu trei ani
— .rurarea ce s-a fcut în Munii Liban i în Damasc, care, de asemenea, s-i
împlinit. Cu patru ani înainte a vzut biserica româneasc de pe Tabo
:ermmata, iar cu doi ani înainte de a se svâri a prevestit ucenicul su v c
:ermina biserica început de el, c
va fi fcut arhimandrit i stare în locul si
$i cîi va scrie viaa.
Toate aceste prevestiri ale Cuviosului Irinarh s-au împlinit întocmai 1.
:emea lor.
27. începând construcia bisericii pe Muntele Tabor, arhimandriii
! Irinarh Roseti n-a avut bucuria s-o vad terminat. în toamna anului 1859
când zidria era pe jumtate, s-au isprvit banii adunai i piatra pentru zid
la
Bot atunci a venit ordin de la autoriti s

opreasc lucrarea, pân va obin
:;nnan de la Constantinopol. Astfel, btrânul, simindu-i sfâritul apropiat
itepta cu bucurie slobozirea din legturile trupului.
28. Pe când Cuviosul Irinarh era bolnav, s-a apropiat ucenicul de el i 1-;
irurebat, plângând:
- Cinstite printe, dac te vei duce din viaa aceasta, ce sa fac eu? Nu vo
putea edea fr de sfinia ta în pustia aceasta.
singur
- Dar ce socoteti s faci? i-a zis btrânul.
- Socotesc sa m duc la Sfântul Munte sau în patria noastr, la mnstire
- Fiule, eu te sftuiesc s
nu lai acest Sfânt Munte, ca însui Hristos 1-;
sfinit, artându-i din parte puterea i lumina dumnezeirii Sale. ni S
socoteti c
am venit noi de voia noastr aici. Ci El ne-a trimis i pe mine
re tine, c aa a binevoit ca prin noi, strinii i sracii, s-i arat)
dumnezeiasca Sa putere, s zideasc sfânta Sa biseric i mnstire pe Tabo

j: sa le aduc la starea lor cea dintâi.
- Cinstite printe, eu nu am darul sfiniei tale. Sfinia ta ai avut dar d<
-i Dumnezeu, c
te iubeau i te respectau cretinii, iar arabii se înfricoau
se temeau s-i fac ru, vzând minunile pe care le fcea Dumnezeu prii
::nia ta.
- Fiule, minunile le- a fcut Dumnezeu nu pentru mine, c eu sunt on

;tos, ci pentru acest loc sfânt al Su, ca s astupe gurile pgânilor i s-
ricoeze s nu ne supere, ci s ne lase în pace s lucrm în via Lui.
Dup aceste scurte cuvinte, limba Cuviosului Irinarh a încetat s mai
griasc. Mai trind puine ceasuri, i-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
la 26 decembrie, 1859.
29. Spunea ierodiaconul Nectarie c, îndat ce a rposat stareul, s-a auzit
vestea aceasta peste tot, Atunci credincioii din Nazaret i Cana Galileii, fiii
si duhovniceti de prin sate, brbai i femei, alergau pe Muntele Tabor s

srute moatele Cuviosului Irinarh i sa ia ultima binecuvântare.
30, Spunea iari c la prohodirea arhimandritului Irinarh a venii
mitropolitul Nazaretului cu preoi i mult popor din Galileea. Iar când s-1
îngroape, unii rupeau, din evlavie, buci mici din rasa bunului lor sfetnic.
stare i printe. Apoi a fost îngropat în biserica ctitorit de el.
Aceasta este viaa i acestea sunt câteva din faptele Cuviosului

Arhimandrit Irinarh Roseti din Muntele Tabor.
Preacuvioase Printe Irinarh, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!
IEROSCHIMONAHUL VALERIAN
Mnstirea Sihstria-Neam
(1790 - c. 1860)
Acest printe era de loc din Transilvania. Dorind s slujeasc lui Hristos.
a plecat din casa printeasc la vârsta de cincisprezece ani. Apoi, trecând
Carpaii, s-a stabilit la Schitul Sihstria în anul 1805, în acea vreme, viata
duhovniceasc din Schiturile Pocrov, Sihstria i Sihla era renumit în
Moldova, i atrgea nu puini iubitori de linite din toate prile rii. Dup
cinci ani de ucenicie, a primit schima monahal în 1810, fiind clugrit de
însui stareul Mnstirii Neam, arhimandritul Silvestru.
în anul 1821, când Schitul Sihstria a fost ars i pustiit de turci în luptele
cu eteritii greci, printele Valerian s-a fcut sihastru în pdurile din
împrejurimi. Apoi, revenind în schit, a ajutat la înnoirea chiliilor, a bisericii
i a vieii duhovniceti din Sihstria. Mitropolitul Veniamin Costachi, vzân
râvna schimonahului Valerian pentru casa Domnului, 1-a hirotonit diacon s:
preot i 1-a numit egumen al Schitului Sihstria.

Timp de aproape douzeci de ani, ieroschimonahul Valerian a povuit c_
mult înelepciune pe fiii si duhovniceti, care slujeau lui Hristos ziua .
noaptea. înc purta grij i de ceilali sihastri care se nevoiau în pdurile
seculare din preajma schitului, dându-le hran i însui Trupul i Sângele
Domnului. în acea vreme triau în partea locului zeci de pustnici alei.
Pe lâng viaa duhovniceasca, egumenul Valerian se îngrijea i de buna

chivernisire a schitului. In anul 1837 a construit un paraclis din lemn cu
hramul Sfinii Prini loachim i Ana, iar alturi, un corp de chilii. In anul
1842 a construit o cimea cu ap de but i a fcut i alte îmbuntiri. Astfel,
ieroschimonahul Valerian a fost unul din cei mai alei egumeni ai Schitului
Sihstria din cursul secolului XIX. Sub conducerea sa, schitul a trit o epoc
de mare înflorire duhovniceasc.
Ajungând în vârst de aproape 70 ani, Cuviosul Valerian ieroschimonahul
a adormit cu pace i a fost înmormântat lâng biseric.
ARHIMANDRITUL VISARION FGRANUL

Ctitorul Mnstirii Coco
(1779-1862) 6
ara Fgraului. In anul 1796 a

Arhimandritul Visarion era originar din
intrat în obtea Mânstirii Neam, unde se formeaz duhovnicete i este tuns
în monahism. Timp de aproape 20 de ani, monahul Visarion a avut ascultarea
de tipograf, scoând cu migal numeroase cri de cult i de învtur
cretineasc de sub teascurile marii lavre.
învrednicindu-se de darul preoiei, în anul 1826 ieromonahul Visarion s-a
dus laMuntele Athos, împreun cu ucenicii si, Gherontie i Isaia. Aici s-au
nevoit 7 ani de zile în viaa sihstreasc, cu post i rugciune ziua i noaptea,

sporind mult în lucrarea faptelor bune i rbdând nu puine ispite de la
diavoli. Apoi, dorind s

întemeieze în Athos un schit pentru monahii români i
neavând posibiliti, Cuviosul Visarion a fost îndemnat de Dumnezeu se s
întoarc în ar
cu ucenicii si. Deci, auzind de locurile pustniceti din nordul
Dobrogei i de slaele sihastrilor de la Niculiel, Taia, Celicul Mare, Celicul
Mic i de sub dealul Cocoului, s-au stabilit aici.
în aceast parte a Dobrogei a existat, de altfel, cea mai veche vatr
isihast din ara noastr, datând din secolele IV- VI. Aici au fost vestitele
ceti cretine Dinogeia, Noviodunum (Isaccea) i cetatea Vicina. Aici au fost
martirizai pentru Hristos numeroi cretini daco-romani în secolele III i IV,
iar în comuna Niculiel a existat unul din cele mai vechi centre mnstireti
din rile Române, înainte de secolele IX-XIL
6
De la Dunre la mare, mrturii istorice, Galai, 1977, p. 184-202; Arhim. Roman Sorescu,
Mnstirile dobrogene, Bucureti, 1914; tefan Mete, Emigrri româneti din Transilvania în secolele
XII-XX, p. 175, 253-255
Cluzit de mâna lui Dumnezeu, Cuviosul Visarion s-a stabilit cu ucenicii
si tocmai în aceste locuri, pentru a reînnoi viaa mnstireasc rmas în
paragin din cauza ocupaiei strine. El venea din marea lavr a Neamului,
care a fost sute de ani cea mai înalt coal româneasc de formare i trire
duhovniceasc.
In anul 1833, ieromonahul Visarion a întemeiat Mnstirea Coco, cu
hramul „Intrarea în Biseric a Maicii Domnului", aproape de comuna Niculiel,
adunând în jurul su numeroi clugri din partea locului, din Moldova i din
Transilvania. El a fost egumen i printe duhovnicesc al acestui sfânt lca
timp de 30 de ani, învând, sftuind i povuind pe calea mântuirii numeroi
clugri, sihastri, preoi de mir i credincioi din satele dobrogene. Toi îl
socoteau printele lor duhovnicesc, îl preuiau i urmau sfatul Iui, cci avea
mult putere în cuvânt i ducea o via aleas. Credincioii din partea locului
îl socoteau sfânt înc din via, cci vindeca pe cei bolnavi cu rugciunea i
dobândea multe suflete pentru împria lui Dumnezeu.
însi Mnstirea Coco, cu rânduial de via atonit, era pentru românii
dobrogeni un adevrat liman duhovnicesc, cci vestea marelui stare atrgea
pelerini din toate prile, pân i din Ardeal. Dup o nevoin ca aceasta, în
vara anului 1862, Cuviosul Visarion arhimandritul s-a mutat la ceretile lca-
uri, lsând în urma sa un sobor numeros de clugri i sute de fii duhovniceti.
PUSTNICUL GHERASIM
CEL NEBUN PENTRU HRISTOS 7
Mnstirea Neam
(secolul XIX)
Acest cuvios printe a trit în obtea Mnstirii Neam doua jumtate

în a
a secolului trecut. Dup ce s-a ostenit muli ani în ascultrile cele mai de jos
ale mnstirii, a început a se preface c este nebun, pentru dragostea lui
Hristos. Se îmbrca ru, vorbea fr rânduial, umbla fr înclminte. i

toate acestea le fcea pentru a-i ascunde petrecerea sa cea de tain. înainte de
sfâritul su, a zis unui printe aceast proorocie: „în vremea de apoi
Mnstirea Neam se va pustii, Agapia se va scufunda i Vratecul va arde".
Vzând viaa lui, mnstirii i-a rânduit s locuiasc într-o chilie
stareul
prsit din marginea pdurii, mai sus de Schitul Vovidenia, Acolo a petrecut
monahul Gherasim singur, mai mult de 20 de ani, în lipsa, în smerenie i în
7
Viaa pustnicului Gherasim a fost istorisit de Arhimandritul Cleopa Ilie.
ascunsa nevoin duhovniceasc. Ziua citea la Psaltire în chilie, iar noaptea se

ducea în pdure i acolo se ruga cu lacrimi i rugciuni fierbini ctre
Dumnezeu, In zorii zilei se întorcea la chilie i dormea puin, apoi iar îi
continua nevoin sa. Mâncarea o primea de la obte. Zilnic venea cu o cof
de lemn la trapez, îi lua hrana pe o zi i se întorcea.
într-o zi a observat egumenul c
printele Gherasim de la Vovidenia n-a
venit s-i ia de mâncare. La fel, nici în ziua urmtoare. Atunci s-au dus doi
clugri la el i, intrând pe fereastr înuntru, cci ua era încuiat, au gsit
pe pustnicul Gherasim, care se prefcea c
este nebun, adormit în mijlocul
chiliei. Apoi, cutând s-1 ridice de jos, au observat ca avea o hârtie în mâna
sa. Pe hârtie erau scrise cu creionul aceste cuvinte:

„Iertai-m, prinilor i frailor, pe mine pctosul pentru toate sminte-
lile pe care vi le-am fcut i nu încetai a v
ruga pentru mine c
n-am putut i
lui Hristos splac, i pe oameni sa nu-i smintesc. Gherasim pctosul".
Auzind toate acestea, stareul mnstirii a zis: „Slav ie, Doamne, c
ne-ai descoperit taina vieii printelui Gherasim!" Atunci au îneles cu toii ca
pustnicul Gherasim s-a prefcut bolnav de minte, pentru a fi defimat de
oameni i a slavi mai mult pe Dumnezeu. Deci, fiind petrecut de tot soborul, a
fost îngropat cu cinste în cimitirul mnstirii.

Schitul Pocrov-Neam
(secolul XIX)
ISTORIE FOARTE DE FOLOS
Cuviosul Pahomie ieroschimonahul a fost un sihastru renumit, care s-a

nevoit în pdurile Pocrovului, în a doua jumtate a secolului XIX. Dup ce
mai întâi se ostenete în Mnstirea Neam i se învrednicete de darul
preoiei, apoi se retrage în Muntele Chiriacu din apropiere, dup obiceiul
locului, unde sihstrete pân la sfâritul vieii.
Toat sptmâna o petrecea printele Pahomie în post, în rugciune i

linite, iar Duminica venea Pocrov pentru Sfânta Liturghie. i era
în Schitul
vestit cuviosul prin sate i mnstiri pentru nevoin lui duhovniceasc, cci se
învrednicise s primeasc de la Dumnezeu darul înelepciunii i al izgonirii
duhurilor necurate din oameni. Clugrii îl cutau pentru spovedanie, iar
mirenii pentru vindecarea bolilor.

Spre sfâritul secolului trecut s-a petrecut la Schitul Pocrov un lucru
înfricoat ca acesta:
Un om ca de 40 de ani din satul Pipirig s-a îmbolnvit cumplit de duh
necurat. i mare durere în casa aceea. Bolnavul rcnea, lovea i fugea ca
era
un ieit din mini, iar femeia i copiii plângeau, netiind ce s fac. Atunci
oamenii din sat au pus bolnavul în i au zis: cru
- S-1 ducem la pustnicul Pahomie de la Pocrov i se va vindeca!
La schit, egumenul a închis pe bolnav într-o chilie. Apoi a chemat pe
Cuviosul Pahomie din pdure s-i citeasc molitfele Sfântului Vasile cel Mare.
Deci, venind btrânul în schit, a hotrât s posteasc trei zile toi pentru
bolnav, iar el îi citea în fiecare miez de noapte, cu lacrimi în ochi, rugciuni
de izgonire a duhurilor necurate.
în prima noapte, apropiindu-se Cuviosul Pahomie de cel bolnav, a czut
în genunchi i, rugându-se, a zis:
- Te leg pe tine, duh necurat, cu Dumnezeu Savaot i cu toat oastea
îngerilor Lui, iei i te îndeprteaz de la robul lui Dumnezeu acesta! Iar
duhul cel ru rspunse prin gura bolnavului:
- Nu m frige, câine, c
numai unul mai este ca tine!
Apoi s-a întors btrânul la pustie i în noaptea urmtoare iari a coborât
labolnav i, rugându-se, a zis:
- Teme-te, fugi, pleac, deprteaz- te, diavol necurat, de la robul lui
Dumnezeu acesta! Iar duhul ru a strigat cu glas tare:
- Nu m
frige, câine, ca numai unul mai este ca tine!
In a treia noapte, iari s-a rugat cuviosul; iar diavolul, silit de

rugciunile lui, a zis:
- Nu m frige, câine, c nu sunt eu de vin! Varvara i Casandra m-au
trimis aici!
Deci, înelegând btrânul c
femeile acelea erau vrjitoare, a rspuns:
- Du-te înapoi la acelea care te-au trimis!
Din clipa aceea, duhul cel ru a fugit, iar bolnavul a czut jos ca un mort!
Apoi i-a venit în simire, s-a spovedit, i s-a fcut Sfântul Maslu, s-a împrt-
it, s-a întrit cu puin mâncare i s-a întors sntos acas. Dar în ceasul când
bolnavul s-a vindecat, duhul ru a intrat în cele dou vrjitoare din Pipirig i
atât le-a pân când le-a omorât. Dup mai multe zile,
alungat prin pduri,
stenii le-au gsit moarte în Muntele Haluca i le-au îngropat acolo.
Petrecând Cuviosul Pahomie în Muntele Chiriacu pân la adânci btrânei
i bineplcând lui Dumnezeu, s-a svârit cu pace i a fost îngropat lâng
biserica Schitului Pocrov.
SFÂNTUL IERARH CÂLINIC DE LA CERNICA

(1787-1868) 8
a. Viaa
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica sa nscut la 7 octombrie, 1787, în
Bucureti, aproape de biserica Sfântul Visarion. Din Sfântul Botez a primit
numele de Constantin,
Prinii si se numeau Antonie i Floarea i erau foarte evlavioi. Cel mai
mare dintre copiii lor a fost în tineree preot de mir; apoi, intrând în viaa
monahal, s-a clugrit cu numele de Acachie. De asemenea, i mama
Sfântului Calinic, fericita Floarea, dup ce i-a crescut copiii, s-a retras în
Mnstirea Pasrea, primind marele i îngerescul chip, cu numele de
schimonahia Filoteia.
Tânrul Constantin, cel mai mic dintre copii, a primit de mic o educaie
religioas aleas, învând carte în Bucureti, la colile care funcionau în acea
vreme pe lâng biserici.
în anul 1807 a intrat în nevoina clugreasca la Mnstirea Cernica, sub
ascultarea cuviosului stare, arhimandritul Timotei. La 12 noiembrie, 1808, a
fost tuns în schima monahal cu numele de Calinic. La 3 decembrie, 1808, a
fost hirotonit ierodiacon. La 13 februarie, 1813, a fost hirotonit ieromonah,
iar la 20 septembrie, 1815, a fost hirotesit duhovnic de însui mitropolitul
rii Româneti, Nectarie. Tot atunci primete i ascultarea de eclesiarh al
Mnstirii Cernica. în vara anului 1812 a cltorit în Moldova dup ajutoare,
împreun cu duhovnicul su, ieroschimonahul Pimen, iar în anul 1817 a
cltorit la Sfântul Munte.
La 14 decembrie, 1818, Cuviosul Calinic Mnstirea
este ales stare în
Cernica. Nu avea atunci decât 31 de ani. Pentru sfinenia vieii lui i buna
chivernisire a mnstirii, la 9 aprilie, 1820, este hirotesit arhimandrit i
conduce Mnstirea Cernica timp de 32 de ani, formând o aleas obte
monahal.
La 14 septembrie, 1850, este ales episcop pentru Eparhia Râmnicului-
Noului Severin, pe care o pstorete timp de 17 ani. La 24 mai, 1867, se
retrage din scaun la mnstirea de metanie, iar la 11 aprilie, 1868, se mut. la
ceretile lcauri.
s
Monahul Casian Cernicanul, Istoriile Sfintelor Monasîiri Cernica i Clruani, Bucureti,
1870; Arhim. A. Baldovin, Istoria Mnstirii Cernica, în „B.O.R.", nr. 12/1898; Idem, Viaa i
nevoinele D.D. Calinic, 1893; 1870; Viaa i faptele Sfântului Ierarh Calinic, Buc, 1995, ed. a Ii-a
Canonizarea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica s-a fcut la 21
octombrie, 1955, iar prznuirea lui se face la 11 aprilie.

1. Cuviosul Calinic, înc pe când era clugr tânr în Mnstirea
Cernica, postea foarte mult, îi împlinea regulat canonul i pravila cu multa
osârdie i se lupta împotriva somnului. Dormea numai trei ceasuri pe noapte,
îns nu întins pe pat, ci pe un scunel într-un col. al chiliei, dup mrturia
btrânului Hariton, iar ziua lucra împreun cu prinii la ascultrile cele mai
grele ale mnstirii.
2. Dup plecarea la Sfântul Munte a duhovnicescului su printe,
ieroschimonahul Pimen, Cuviosul Calinic i-a pus aceast aspr rânduial, ca
în toat s nu mnânce bucate fierte la foc, fr numai pâine cu ap
sptmâna
dup apusul soarelui, iar sâmbta i Duminica s mearg la trapez împreun
cu prinii i s se mângâie cu înfrânare.
Mrturisesc prinii care l-au cunoscut pe Sfântul Calinic
3. faa îi era c
mereu palida de multa postire i ochii adâncii în orbite din pricina multei
privegheri i a atâtor lacrimi, cci dobândise de la Dumnezeu darul lacrimilor
la sfânta rugciune.
4. în anul murind de boala ciumei muli preoi clugri din
1813,
Mnstirea Cernica, stareul Timotei struia mereu s fac preot pe smeritul
ierodiacon Calinic. El îns se lepda de un dar mare ca acesta, socotindu-se pe
sine cu totul nevrednic. Fiind îns foarte asculttor i lsându-se în voia lui
Dumnezeu, a primit Taina Sfintei Preoii, svârind cele sfinte în toat viaa
sa cu lacrimi i cu mult evlavie.
5. Dup primirea darului preoiei, Sfântul Calinic a început i mai mult a

se nevoi i a sluji cu osârdie tuturor. C era plin de dumnezeiasca dragoste
ctre toi, dup cuvântul ce zice: „Dac vrei s te iubeasc toi, iubete i tu
pe toi". De vedea pe cineva scârbit, împreun cu el se întrista; pe cei bolnavi
îi cerceta i dup ale sale puteri îi mângâia, iar pe sraci mereu îi miluia.
Pentru aceasta toi îl iubeau ca pe un adevrat tat i printe duhovnicesc. i
6. Sfântul Calinic era atât de smerit, ca, pe cât se înla cu cinstea i cu

darul de ctre toi, cu atât mai mult se smerea ctre toi, dup cuvântul
Domnului, Care zice: Care dintre voi va vrea s
fie mai mare, s v fie vou
slug (Matei 20, 26).
Ajungând Cuviosul Calinic duhovnic
7. al Mnstirii Cernica, aproape
toi prinii i fraii din obte se mrturiseau la sfinia sa, pentru ca toi se
:ucereau de nevoina lui i îi fceau adpostire i mângâiere suprrilor lor

Era atât de iscusit duhovnic, c veneau la spovedanie nu numai monahii, ci
mult lume din afar i chiar mitropolitul.
8. Fericitul printe Calinic, ori de câte ori era ocrât de cineva, gria d<
rine; iar pe cel care îl nedreptea îndat îl miluia i îl ajuta cu tot ce putea
Ins la dânsul în chilie altceva nu se gsea, fr numai un ulcior cu ap.
9. Spuneau prinii c în chilia sa, cuviosul era atât de linitit, încât nic
ucenicii îui nu-I auzeau ce face, când, adic, se odihnea i când era h
rugciune.
10. Dup mrturia mai multor duhovnici din vremea sa, Cuviosul Calinic
svârea în timp de 24 de ore dou mii de închinciuni i 300 de metanii mari,
precum i pravila cea rânduit fiecrui clugr la chilie.
11. Aceiai duhovnici ai Mnstirii Cernica adevereau c Sfântul Calinic,
înc din anii tinereii, primise darul neîncetatei rugciuni a îui lisus, prin care
se fcuse cas a Duhului Sfânt i vas al alegerii.
IZ. fn primvara anului iSIT, Cuviosul Calinic împreun cu fgnatie

duhovnicul i cu un alt clugr s-au sftuit s posteasc desvârit tot Postul
Mare, pân la Sfintele Pati. Deci, luând binecuvântare de la stareul
mnstirii, Dorotei, au început aceast aspr i mai presus de putere nevoina.
Dar, din lipsa dreptei socoteli, satana le-a fcut ia toi o grea ispit. Clugrul
n-a putut s
posteasc deloc. Ieroschimonahul Ignatie a postit câteva
sptmâni, apoi, slbind foarte tare, -a îmbolnvit i cu greu s-a vindecat. Iar
9
Cuviosul Calinic a postit desvârit pân în joia Canonului Mare când a ,
mâncat o jumtate de prescur. Dar, voind împlineasc cele 40 de zile des

post, asemenea Mântuitorului i sfinilor de demult, s-a îmbolnvit de o
cumplit ameeal de cap i slbire a firii, încât n-a mai tiut nimic de sine
pân în Duminica Tomei. Pentru aceasta, stareul Dorotei era foarte mâhnit,
crezând c
nu va mai scpa cu via.
îns, cu darul lui Dumnezeu, Cuviosul Calinic i-a venit din nou în
simire, spre bucuria stareului i a tot soborul. Din ceasul acela, printele
Dorotei i-a rânduit s in
toat viaa calea cea împrteasc. Adic se s
împrteasc zilnic din masa cea de obte la trapez. Deci, fcând ascultare,
printele Calinic mânca zilnic cu fraii la mas, fr s mai aib nimic de
mâncare la chilie sau s guste ceva fr binecuvântare. Cu toate acestea, din
Dostirea cea de 40 de zile, cuviosul a rmas cu o permanent durere de cap pe 5
care a simit-o pân la obtescul sau sfârit.
'
Adic pân in joia din sptmâna a cincea a Postului Mare.

13. In vara aceluiai an, Sfântul Calinic n-a mâncat pâine deloc, timp de
40 de zile, nici legume fierte la foc. Numai seara, dup apusul soarelui,
mânca câte o felie de pepene i fructe crude, ca s-i potoleasc slbiciunea
firii i s nu calce porunca stareului.
14. Ucenicul su, arhimandritul Anastasie Baldovin, mrturisea ca în
toat viaa sa cuviosul nu dormea pe pat, ci aipea câteva ceasuri pe un
întins
scaun, îmbrcat i încins cu o curea lat de piele. Era ca o adevrat santinel,
gata oricând de lupt, veghind neîncetat asupra nevzuilor vrjmai care
încercau s-1 ispiteasc, fie prin trup, fie prin gânduri.
15. Acelai ucenic zicea c nimeni nu putea s ascund ceva sau s spun
vreo minciun înaintea Sfântului Calinic, pentru c era înaintevztor i îndat
descoperea adevrul i cele ce urmau s se întâmple în viitor.
16. iubit al Sfântului Calinic spunea c dasclul su
Acelai ucenic prea
era atât de blând i smerit cu inima, încât oricine socotea c are în faa sa un
înger, iar nu un om pmântesc. De aceea toi îl iubeau, cinsteau i îl aveau îl
ca pe un adevrat sfânt, atât clugrii i mirenii, cât i episcopii i dregtorii

rii.
17. Dup numai cu viaa sa,
ce a fost rânduit stare, cuviosul se silea, nu
ci i cu alese sfaturi duhovniceti, s îndrepteze pe clugrii lenei i
tulburtori din mnstire. i pe muli îi îndrepta pe calea cea bun, iar pe cei
rzvrtii i neasculttori îi scotea afar din obte, dup porunca apostolului,
ca s nu vatme i pe alii.
18. Sfântul Calinic socotea c
ascultarea este cea mai mare virtute pentru
monahi i temelia vieii clugreti. Astfel, înva pe fiii si duhovniceti c
„viaa de obte, în sfânta ascultare, a întemeiat-o însui Domnul nostru Iisus
Hristos, prin pilda vieii Sale pmânteti".
Spuneau prinii i aceasta,

19. c
marele stare nu îngduia deloc
clevetirea în viaa clugreasc. Cci o socotea „moartea sufletului". In locul
multei vorbiri, el sftuia pe ucenici s
practice neîncetat tcerea i rugciunea
lui Iisus.
20. Aceiai prini spuneau de Cuviosul Calinic c îi împlinea chemarea

de stare cu mare râvn i fric de Dumnezeu, tiind c „lucrul cel mai greu i
anevoios este meteugul cluzirii sufletelor pe calea mântuirii".
21. Uneori zicea ctre ucenici:
- Stareul este inima tuturor inimilor care îl caut i îi cer sfat i
mângâiere. El este calea spre desvârire a tuturor sufletelor credincioase din
jurul su.
22. Cuviosul obinuia adesea s

pescuiasc la lacul din jurul mnstirii,
.irpetele pe care îl prindea îl ddea la obte pentru hrana prinilor. într-o
un clugr tânr, curaind de solzi o caracud mic, a început a cârti i,
:md-o cu cuitul, zicea: „Na, nai De ce n-ai adus pe tat-tu, pe mama-ta, pe
-iu-ni, pe strmou-tu, care aveau solzi mai mari, nu necjeam c m
r-i;al" Apoi tot el rspundea: „Am venit i cu tata, i cu mama, i cu moul,
î cu strmoul, dar i-au luat prinii duhovnici cei din comitet i printele
l&ref.
Aceste cuvinte au ajuns la urechile Cuviosului stare Calinic. Atunci el,
r.ir.d puin pe gânduri, pentru a înltura orice pricin de sminteal din
minstire, a zis:
- De azi înainte nu voi mai pune pete în gura mea! i într-adevr, pân
.1 sfâritul vieii sale nu a mai mâncat niciodat pete, pzind cu sfinenie
Egduina dat lui Dumnezeu. Se hrnea numai cu verdeuri, i acelea o dat
re zi, cu mult înfrânare.
23. în timpul rscoalei din anul 1821, muli locuitori din Bucureti s-au
idpostit la Mnstirea Cernica. Bunul stare i-a gzduit pe toi în insula
Sfântului Nicolae, prin chiliile clugrilor, iar pe clugri i-a mutat în insula
Sfântului Gheorghe. In acele zile de grea încercare pentru ar, mult
mângâiere au aflat locuitorii capitalei de la Sfântul Calinic. C pe toi îi
îmbrbta, îi odihnea i îi hrnea în mod gratuit din alimentele mnstirii.
24. In primvara aceluiai an, auzind turcii de mulimea mirenilor

adpostii în insula Cernicai i socotind c
ar fi dintre rsculai, au înconjurat
mnstirea cu tunuri i stteau gata s-o distrug, iar pe cei aflai în ambele
insule s-i ucid cu sabia. Atunci Sfântul Calinic a adunat tot poporul i pe
clugri în biseric, le-a inut cuvânt de îmbrbtare i au fcut împreun
priveghere de toat noaptea. Iar a doua zi a trimis un clugr cu jalb la mai-
marele turcilor din tabra alturat. i astfel, cu rugciunile Sfântului Calinic,
;u lacrimile poporului i cu mijlocirea Sfântului Nicolae, s-au linitit turcii i
s-au izbvit cu toii de la moarte.
25. Terminându-se hrana în Mnstirea Cernica, clugrii i mirenii erau

ameninai de cumplit foamete. Deci, czând Sfântul Calinic la rugciune cu
multe lacrimi în faa icoanei Maicii Domnului i a Sfântului Nicolae i cerân-
du-le grabnic ajutor,îndat a fost ascultat. Cum s-a ridicat marele stare de la
ragciune, au intrat pe poarta mnstirii cinci care trase de câte doi boi, pline
cu pesmei de pâine, trimise de paa, mai-marele turcilor din tabra apropiat.
26. Tot în anul 1821, un alt pa, care îi avea tabra în satul
Pantelimon, a rpit o clugria din Mnstirea Pasrea, drept ostatic. Dar
.

Sfântul Calinic, nerbdând s fie mireasa lui Hristos în mâinile pgânilor. \
fcut jalb Ia stpânire i a izbvit clugria din mâinile turcului. Dec:

suprându-se cumplit, paa a hotrât s porneasc noaptea cu armele asurn
mnstirii, ca s-o prade i s
ucid pe stare.
Atunci Sfântul Calinic, auzind de rzbunarea turcului, a fcut priveghere tt
toat noaptea, cerând ajutorul lui Dumnezeu. i iari prin minune a fost izb"
de, primejdie. Cci, chiar în noaptea aceea, pe când paa lua cafeaua, ca apoi si
nvleasc asupra mnstirii, o slug a sa a încercat s-1 omoare cu arma. Dar
glontele oprindu-se în punga cu galbeni, turcul a scpat cu via. Cutremurat ce
aceast minune, a doua zi paa a trimis acei galbeni la Mnstirea Cernica, din
care, dup porunca cuviosului, s-a fcut la intrare o fântân, cunoscut pân
astzi cu numele de „Fântâna turcului".
27. Pe lâng înnoirea vieii duhovniceti obtea sa, marele stare al
în
Cernici s-a îngrijit i de cele necesare vieii pmânteti, dup exemplul
înaintailor si. Astfel, a terminat de pictat biserica din insula Sfântului
Nicolae, iar cu banii donai de arhiereul Ioanichie Stratonichias din Bucureti
a zidit o biseric mare cu cetate în insula Sfântului Gheorghe, pentru c nu
mai încpeau clugrii într-o singur biseric.
Mai înainte îns de începerea bisericii, s-au artat noaptea în vis Sfântul
i
Ierarh Nicolae, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe i fericitul stare Gheorghe.

Deci, Sfântul Nicolae a zis Cuviosului Calinic: „Scoal-te i s zideti în
ostrovul cel mic o biseric în numele Sfântului Mucenic Gheorghe...". Marele
Mucenic adugat, apoi, aceste cuvinte:
i-a „Noi îi vom trimite tot ce-i va
trebui". Iar stareulGheorghe i-a zis: „S nu ai nici o îndoial în inima ta".
Aceast vedenie artându-se deodat i Cuviosului Pimen duhovnicul, I-a
încredinat pe Sfântul Calinic s înceap lucrul. In anul 1832 a început noua
biseric. în anul 1838 s-a drâmat de un puternic cutremur, iar dup patru an:
a fost zidit din nou, aa cum se vede pân astzi. A mai zidit din anul 1846
biserica Mnstirii Pasrea i alte câteva biserici parohiale.
28. Sfântul Calinic a fost, de asemenea, i un bun iconom al Mnstiri:
Cernica i al celorlalte Mnstiri - Pasrea, Snagov, Cldruani, Ciorogârla
i Poiana Mrului - care erau sub administraia sa. Când a intrat stare,
Cernica avea doar „o telegua cu un bou ce se conducea de un clugr pe
uliele Bucuretilor, i popor arunca câte o pâine în acea
oricine voia din
telegua; apoi se întorcea la mnstire i împrea acea pâine pe la clugri.
Iar pentru îmbrcmintea clugrilor se trimitea de la domnie i de la ali bum
cretini"
.
CUVIOS] DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XIX 417
Or, venerabilul stare în puina vreme a refcut iconomia mnstirii, a

:l;u: un mare metoc în satul Bueti-Ilfov, a ridicat case i adposturi pentru
umeni i vite, a cultivat pmântul cu tot felul de cereale, a plantat vii i
pliuri, încât se mirau toi de priceperea lui. Acolo cretea mnstirea cirezi
ie vite i turme de oi pentru hrana i îmbrcmintea clugrilor din îavra.
29. Fiind chemat i propus de câteva ori s fie Mitropolit al rii
Româneti, Sfântul Cal inie, din marea lui smerenie, nu a primit. Dar un om
vrjma din preajma sa, îndemnat de zavistnici, i-a dat otrav. Pe când marele
lirei zcea pe patul de moarte, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Doamne,
_-
Dumnezeul mântuirii mele, nu credeam i nu doream sa mor otrvit". Atunci,

îb umbra nopii, un glas de tain i-a rspuns; „Nu vei muri de otrav. Scoal-te
: fii sntos, c
nu dup mult timp vei fi episcop la Râmnicu- Vâlcea, unde
vei îndrepta Biserica i clerul care este în sczmânt"
In ceasul acela, cuviosul s-a sculat sntos din pat i s-a dus la Utrenie,
c era miezul nopii.
30. Pentru blândeea i sfinenia vieii sale atât de muli clugri s-au
strâns în jurul Sfântului Calinic, încât nu mai încpeau în amândou insulele,
în anul 1850, când a plecat ca episcop la Râmnicu- Vâlcea, a lsat în
Mnstirea Cernica peste 350 de clugri cu via aleas.
31. Pe când era stare, a venit pitarul mnstirii la Cuviosul Calinic i 1-a
întiinat ca s-a isprvit faina. îar el a rspuns:

- S avem ndejde la Maica Domnului i la Sfântul Ierarh Nicolae i
nimic nu ne va lipsi.
Apoi, intrând în chilie, a czut la rugciune înaintea icoanei protectorului

su, zicând: „Sfinte arhiereule al lui Hristos, Nicolae, mângâietorule al
sracilor i cald-folositorule al celor ce te roag cu credin, vino i acum i

ajut smeritei turmei tale i ne scap de foamete, precum ai mântuit pe cei ce
erau sa se înece în mare, c nu avem alt ajutor dup Maica Domnului, afar
de tine.,.". Apoi, dup Vecernie, a pus sa se citeasc în biseric paraclisul
Sfântului Nicolae.
Astfel, Sfântul Ierarh Nicolae, ascultând rugciunea plcutului su, a
venit imediat în ajutorul Mnstirii Cernica. în ceasul acela a sosit la
arhondaricul mnstirii un car cu boi încrcat cu fin. Erau doi oameni
necunoscui, trimii cu aceast milostenie de stpânul lor, care, dup ce au
descrcat povara, îndat au plecat.
Drept recunotin, marele stare a adunat soborul în biseric i, dup
Pavecerni, au cântat acatistul Sfântului Nicolae. Apoi, binecuvântând taina,
a pus s se fac pâine în noaptea aceea pentru mângâierea prinilor i frailor.
32. In alt zi, pe când vorbea cu printele Pimen, duhovnicul sau, a venit
la Sfântul om cerându-i milostenie. Iar el i-a dat 50 de lei. Dup un
Cal inie un
ceas a venit un tânr i a spus stareului: „Printe, tatl meu a murit i a lsat
sa aduc la mnstire o mie de lei. Iat aici cinci sute i restul îl voi aduce mai
pe urm, c nu îi am acum". Apoi a plecat. Atunci btrânul duhovnic a
întrebat pe cuviosul:
- Ce printe Calinic, când ai dat milostenie acelui om? Iar
cugetai,
blândul stare i-a rspuns:
- A
fi vrut s-i dau o suta de lei, dar n-am avut. I-am dat numai
cincizeci i am primit cinci sute.
33. In anul 1829, luna iulie, în dimineaa unei zile de praznic, sttea
Cuviosul Calinic în chilia sa din insula mare, aproape de arhondaric. Deci,
privind pe fereastr, a vzut mulime de musafiri care atunci veniser, iar pe
bieii clugri, „asculttorii din arhondrie", cum alergau în toate prile ca s
slujeasc musafirilor. Deci, cutând la dânii cu durere de inima, a zis în sine:
- Ah, Dumnezeule, cum are s se defaime chipul monahicesc prin
petrecerea împreun cu mirenii! i tare oftând, a început s citeasc icoasele
Sfântului Ierarh Nicolae.
34. Spuneau ucenicii Sfântului Calinic „c faptele îi erau întocmai dup

graiul gurii i nu putea nimeni s-i gseasc nici un cusur. C, dup cum
înva, aa i lucra. C zice i Mântuitorul: Ci cuvântul vostru s fie: Ceea ce
este da, da; i ceea ce este nu, nu (Matei 5, 37).
35. Aceiai ucenici mrturiseau c Sfântul Calinic „cu mult mâhnire a
primit alegerea de episcop, la 14 septembrie, 1850, fiindc n-a putut strica
hatârul iubitului su fiu duhovnicesc, Barbu Dimitrie tirbei - domnul rii
Româneti - i s-a supus la voia obtetii Adunri...".
36. Spunea Sfântul Calinic în ceasul despririi de fiii si duhovniceti:
- Clugrul, oriunde va merge i oricât bine va gsi, tot nu este ca unde
i-a pus metania, fiindc inima lui nu este în pace.
37. Alt dat iari le spunea:
- Iubiii mei frai i fii, trebuie s
avem mare grij când intrm în Sfânta
Biseric sau în Sfântul Altar, c
acolo este însui Domnul nostru Iisus Hristos
de fa în Sfintele Taine.
Spunea ucenicul su, Anastasie, c, îndat dup aezarea sa în
38.
scaunul episcopiei de la Râmnicu- Vâlcea, a i început a da porunci la
protopopi, ca unde s-ar afla vreun om necununat s-1 cunune i s-1 cerceteze
pentru ce nu se cunun i „sade cu posadnic".
[
CUVIOI DIN A DOUA JUMTATE A SECOLU LUI XIX 419
39. Spunea iari acelai ucenic c

Sfântul Ierarh Calinic avea mare
: .avie ctre Sfântul Ierarh Nicolae, al crui acatist îl citea zilnic. Cu ajutorul
-. Dumnezeu i al marelui ierarh, protectorul su, a rezidit din temelie
?i:edrala episcopal din Râmnicu- Vâlcea, casele episcopale i seminarul,
:re anii 1854-1856, care fuseser distruse de incendiul din 1847. Odat cu
-serica, blândul episcop a redeschis i vestita tipografie a Episcopiei din
- ^rrmic, în care a tiprit tot felul de cri de slujb i de zidire sufleteasc, pe
;^re apoi le trimitea gratuit la preoi i credincioi.
40. Spunea iari arhimandritul Anastasie Baldovin despre dasclul su,
reasfinitul Calinic:
- M minunam de aa via mai presus de fire, pentru c vedeam c
:
- esc un sfânt viu. De aceea îndrzneam de multe ori i îl întrebam câte ceva
despre tainele dumnezeieti i el îmi descoperea ceea ce cunotea c-mi este de
J
:los i cât putea s încap în mintea mea cea slab i întunecat. Iar dac
_"aintam cu întrebrile mai departe, îmi zicea: „Nu este acum timpul pentru
jHemenea întrebri".
41. Acelai ucenic spunea:
- Avea obicei fericitul c, dup rugciunea de sear, m inea lâng
::easfinia sa mai mult timp, povauindu-m în credin i la datoriile mele
monahale i multe lucruri de tain îmi descoperea.
42. Adeseori îmi zicea fericitul:
meu, muli sunt din clugri i mireni numai cu numele cretini,
- Fiul
:ar cu viaa i cu faptele sunt departe de adevrul cretintii. De aceea, la
unii ca acetia nu ai voie s

le ari ceea ce ai vzut la mine. Iar la cei pe care
ti vei cunoate ca sunt cretini buni i cred în darul i puterea lui Dumnezeu,
ii voie de la mine sa le arai i s le scrii, numai dup ce voi duce din m

aceasta lume trectoare.
43. în vara anului 1854, mergând Sfântul Calinic spre Târgu-Jiu, însoit
de ucenicul su i mai muli slujitori, la rugmintea credincioilor a poposit
peste noapte într-un sat din cale. i iat, fiii unui om înstrit au mrturisit
bunului pstor c tatl lor a murit de mai muli ani, dar trupul lui n-a putrezit
in pmânt. L-au dezgropat de trei ori, i-au fcut parastas cu arhierei i cu
rreoi, dar trupul sau tot întreg l-au scos din groapa.
Deci, l-au rugat pe Sfântul Calinic s Ie dea voie s-1 dezgroape a patra
oar pe tatl lor, iar dup ce fericitul va termina liturghia arhiereasc, s-i
citeasc rugciunile de dezlegarea pcatelor la mormânt. i bunul pstor,
milostivindu-se de ei, i-a ascultat. Dup terminarea liturghiei au mers cu toii
la mormânt. Trupul rposatului, întreg i nevtmat, era rezemat de zidul
bisericii. i
iat, o, minune preaslvit! In timp ce Sfântul Calinic citea
rugciunile de dezlegarea pcatelor, trupul cel neputred a început a se preface
în rân, de la picioare spre cap. La sfâritul rugciunilor, întreg trupul su
se prefcuse într-o grmjoar de rân amestecat cu oase albe. Uimii toi
de aceasta, au dat slav lui Dumnezeu.
44. Spunea printele Anastasie, ucenicul Sfântului Calinic, c au poposii
împreun timp de trei zile la unde era egumen marele
Schitul Lainici,
duhovnic i arhimandrit Irodion lonescu, renumit pentru viaa sa în toate
hotarele Olteniei i dincolo de Carpai. Apoi, pornind pe poteci de munte spre
Râmni cu- Vâlcea, au poposit puin într-o poian. i, plecând însoitorii si
înainte, Sfântul Calinic sttea jos i plângea.
- De ce plângi, Preasfinite? La întrebat ucenicul Te doare stomacul?
.
- Nu, meu,
fiul a rspuns el. Dar nu credeam s mai triesc, s vd alt
stare schimbându-se în Cernica. Nicandru, stareul Cernicai, a murit!...

Deci, ucenicul însemnând ziua i ceasul acela, a plecat dup dou
sptmâni la Mnstirea Cernica i s-a încredinat c arhimandritul Nicandru
se mutase la Domnul chiar în ziua i ceasul în care a plâns Sfântul Calinic.
45. Odat, pe când Sfântul Calinic slujea Sfânta Liturghie în paraclisul
Episcopiei Râmnicului cu mai muli slujitori, a fost adus la biseric o femeie
legat în lanuri, cumplit chinuit de un duh necurat. La sfâritul slujbei,
protoiereul oraului a rugat pe bunul pstor de suflete s-i citeasc o rugciune
de vindecare. Arhimandritul Anastasie i-a pregtit molitfelnicul. Dup citirea
rugciunii, Sfântul Calinic a binecuvântat pe femeia bolnav de trei ori în
numele Preasfintei Treimi i a zis:
- In numele Domnului nostru lisus Hristos, scoal-te! în clipa aceea,
bolnava s-a vindecat cu darul lui Dumnezeu. Deci, sculându-se sntoas de
jos, sruta cu lacrimi sfintele icoane, mulumind binefctorului ei. Apoi.
intrând Sfântul Calinic în chilia sa, a început a plânge cu multe lacrimi.
- De ce plângi, Preasfinite? 1-a întrebat ucenicul.
- Nu am nimic, fiul meu, dar vd c pentru multele mele pcate m
pedepsete Dumnezeu. Spunei la toi c nu pentru mine pctosul a fcut
Dumnezeu aceast minune de a tmdui pe femeia bolnav.
46. Spunea acelai ucenic despre Sfântul Calinic;
- Era atât de milostiv, încât, când nu avea ce dea milostenie, îi s ddea
hainele de pe Preasfinia sa i, plângând, se ruga de mine nevrednicul ca s
caut bani de unde voi ti, ca s aib s dea la „fraii lui Hristos", cci aa
numea fericitul pe sraci i neputincioi.
CUVIOI DIN A DOUA JUMTATE Â SECOLULUI XIX 421
47. Odat, pe când Sfântul Calinic ieea de Ia slujb, la o biseric din

Craiova, epitropul i-a dat ase galbeni. Iar în ograda episcopiei, o femeie
:r:ându-i milostenie, a scos acei galbeni i i-a pus în mâinile ei.
Dup trei zile, aceeai femeie a venit iar la ua Sfântului Calinic s cear
milostenie. Deci, chemând pe printele Anastasie, ucenicul su, i-a poruncit
zicând:
- D milostenie femeii de afar.
- Preasfinite, a rspuns el, aceast femeie a primit ase galbeni când
nc-am întors de la biseric.
Iar blândul pstor i-a zis cu asprime:
- Dar cuvioia ta, dac ai mâncat ieri, astzi nu mai mnânci? O fi fost i
ea datoare la cineva i de aceea mai cere. Du-te i d-i milostenie!
Din clipa aceea pân la sfâritul vieii Sfântului Calinic, n-a mai îndrznit
ucenicul sa-i fac vreo observaie în privina milosteniilor.
48. Spunea iari ucenicul despre Sfântul Calinic:

- Când hirotonea preoi, nu numai c nu lua nimic pentru osteneala sa, ci
oprea i pe alii a le lua ceva. Iar când plecau preoii pe la bisericile lor, îi
chema înaintea sa i îi povuia cum s se poarte în societate i cu enoriaii

lor. Apoi le ddea bani de cheltuial pe drum, cri de preoie i alte cri de
,
învtur.
* 49. în timpul domniei lui Cuza Vod - spunea ucenicul Sfântului Calinic
- s-a întâmplat o tulburare în Seminarul Episcopiei de Râmnic i Preasfinia
sa, i cu blândeea sa, a potolit acea tulburare. Aflând de aceasta,
cu darul
mitropolitul Nifon i ministrul de Culte, Scarlat Creulescu, au trimis de la
Bucureti un funcionar în anchet,
î - Nu mai este nevoie ca s
faci dumneata cercetare - a zis Sfântul Calinic
- pentru c
eu, ca episcop, i-am linitit i mulumit pe toi. S spui la cei care
;e-au trimis c sunt în netiin de aceasta.
Auzind de cuvintele Sfântului Calinic, ministrul s-a suprat i, intrând în
-udien la domnitor, i-a spus:
I - Mria Ta, s isclii decretul de suspendare a episcopului de Râmnic i

darea lui în judecat, iar dac nu, s-mi primii demisia.
Demisia dumitale pot s o primesc, dar decretul contra episcopului de
-
Râmnic niciodat nu-1 voi semna, a zis domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Apoi, cu voce înalt a strigat:
\
- Mai Scarlat, acela, episcopul Râmnicului, Calinic, este adevratul i
sfântul clugr al lui Dumnezeu i ca el altul nu mai este în toat lumea.
50. Sfântul Calinic, având darul înaintevederii, într-una din zile a spus
ucenicului sau, Anastasie:
- Sa tii, fiul meu, c la 1866, Cuza nu mai esîe domn al rii i au s se
fac mari schimbri. S
mai tii c la 1877 are s vina în ar împratul Rusiei
cu familia i cu otirile sale i are sa treac Dunrea, sa se bat cu turcii, dar
ruii au s fie învini de turci. Dup aceea, ruii au sa cheme în ajutorul lor
otirea român i, cu ajutorul lui Dumnezeu, au sa fac românii mari victorii,
încât s-i laude i s-i admire toate continentele lumii. Dup acest rzboi
sângeros, are s fie un rzboi cu condeiul, adic cu diplomaia. i dup
aceasta are s vin un rzboi aa de mare, cum nu a fost de când pmântul, i
ferice de cei care vor scpa dup acest mare rzboi.
51. Adeseori mergând Sfântul Calinic în vizit canonic prin eparhie, i-a
plcut locul linitit de la Schitul Frasinei. De aceea a voit s fac aici
mnstire de chinovie ca la Cernica, Deci, numaidecât, în anul 1863 a pus de

s-a zidit biseric frumoas i chilii pentru prini i a aezat reguli ca în
Cernica, unde s-au adunat vreo câiva clugri. Ins, pentru asprimea locului,
n-au putut s se adune prea muli prini.
52. Dup zidirea Mnstirii Frasinei, a voit Sfântul Calinic ca în acest
lca sihstresc s nu intre niciodat parte femeiasca. De aceea, înainte de
retragerea sa din scaun, a fixat la un kilometru mai jos de Frasinei o piatr pe
care scrie urmtoarele:
„Calinic, cu mila lui Dumnezeu Episcop al Râmnicului Noului Severin.
Acest lca s-a cldit din temelie de noi, spre a fi chinovie de prini
monahi. i fiindc prin partea femeiasca putea s se aduc vreun scandal
monahilor vieuitori acolea, de aceea, sub grea legtur s-au oprit ca de la
acest loc s
nu mai treac înainte, sub nici un chip, parte femeiasca. Iar cele
ce vor îndrzni a trece s
fie sub blestem i toate nenorocirile fie asupra s
lor, precum: srcia, gubavia i tot felul de pedepse. i iari, cele ce vor
pzi aceast hotrâre s

aib blagoslovenia lui Dumnezeu i a smereniei
noastre i s
vie asupra lor tot fericitul bine. Amin. Calinic, Râmnic, 1867.
ianuarie, 17".
53. în vara aceluiai an, dup ' înnoirea Mnstirii

copil din Frasinei, o
satul Muereasca, care ptea vitele aproape de hotarul mnstirii, alergând
dup vite, a trecut din greeal mai sus de piatra cu legmântul pus de Sfântul
Calinic. în ceasul acela, copila s-a îmbolnvit de epilepsie.
La rugmintea prinilor ei, preotul din sat a spus despre aceasta
Sfântului Calinic, rugându-l s-o ierte i s-i citeasc rugciuni de vindecare.
- Ce trist întâmplare, a zis blândul episcop. S mergem s ne rugam

-.z7.su dânsa.
Deci, a venit anume în satul Muereasca i a intrat în casa bolnavei.
r ;pila zcea în pat în grea suferin.
- M cunoti? a întrebat-o Sfântul Calinic. Iar bolnava a fcut semn din
zar c îl cunoate. Apoi, mângâind-o, i-a zis:
- Ai s te faci sntoas; da, da, ai s te faci sntoas. Eu te-am iertat!
Si ne rugm lui Dumnezeu s te ierte i El. Apoi i-a pus omoforul peste
: ?Inava, i-a citit rugciunea de iertare, a stropit-o cu agheasm pe frunte i î-a
zis din nou: „Da, da, ai s te faci sntoas!" i a plecat.
Dup o zi, copila s-a sculat sntoas din pat. Vestea acestei minuni s-a
-Ispândit în toate prile, cci toi îl cinsteau pe marele episcop Calinic ca pe
_n adevrat sfânt i fctor de minuni.
i despre alt minune:
54. Spunea arhimandritul Anastasie
- meterului Costache, care zidise Catedrala episcopal din
Fiul
Râmnicu-Vâlcea i Mnstirea Frsinei, s-a îmbolnvit de epilepsie. Boala îl
chinuia tot mai cumplit. Btrânul meter a alergat la Sfântul Calinic, cerându-i
cu lacrimi rugciuni de vindecare pentru fiul su.
- Du-te acas, metere Costache, i-a zis Preasfinitul, i te roag Maicii
Domnului.
Cum cas, tatl i-a gsit feciorul sntos, rugându-se în faa
a intrat în
.,oanei Maicii Domnului.
- Rugai- va i voi Maicii Domnului, a zis copilul. Nu vedei cum se
roag Preasfinitul Episcop? De acum înainte nu mai îmbolnvesc! m
în acelai ceas a venit i printele Anastasie cu moatele Sf. Mercurie, s
le srute copilul, dup porunca Preasfinitului Calinic.
Spunea iari ucenicul su c, din anul 1820 i pân când s-a mutat
55.
din viaa aceasta, pete n-a mâncat, fr
numai verdeuri, i acelea fr
untdelemn, o dat pe zi. Iar unt, ou, brânz i lapte numai sâmbta gusta câte
Duin, ca s biruiasc mândria.
56. Acelai arhimandrit spunea c
când a fost ales
din anul 1850,
episcop, i pân în anul 1868, când a decedat, nu i-a schimbat întru nimic
paza datoriilor sale monahale, ci mai mult se nevoia întru toate faptele cele
bune. Chiar i hainele ce le purta ca episcop nu erau mai luxoase ca cele pe
care le purta când era stare în Mnstirea Cernica.
57. Pe când era episcop de Râmnic, Sfântul Calinic toat ziua edea cu
cartea în mân i citea. Pentru ca s nu-1 cuprind somnul sau s-i risipeasc
mintea de la lucrarea ei, obinuia s pun pe carte o greutate metalic rotund,
crii, un lighean de tabl gol. îndat ce Sfântul Calinic s
iar jos, în dreptul
îngreuia de somn i îi pierdea echilibrul, greutatea metalic cdea în lighean
i îl detepta din nou la rugciune i la citit. Astfel, cuviosul era permanen
stpân pe voina i pe trupul su.
58. Se mai spunea despre dânsul un fapt vrednic de tiut. întrucât ui
mânca niciodat carne, dup rânduiala vieii monahale, dduse porunc prin-
ilor de la episcopie s
nu mnânce nici ei carne. într-o zi, stând în cerdacul
casei episcopale, i-a venit de departe un miros de carne fript. Atunci a pornit
încet dup miros i a ajuns la chilia unui clugr. Dup ce a btut la u, t
intrat înuntru. Clugrul tocmai frigea o bucat de carne. Deci, mâniindu-se
Preasfinitul de aceasta, a început s-1 mustre cu asprime, zicând:
- Hoitarule! Nu te-ai mai sturat de hoit? Nu vezi faci mâncare c
viermilor i putoare?
într-adevr, Sfântul Calinic inea ca ucenicii si s fie clugri i cu
fapta, nu numai cu cuvântul.
59. Dup aptesprezece ani de rodnic pstorie a turmei lui Hristos, adic
la24 mai, 1867, Sfântul Ierarh Calinic s-a retras din nou la metania sa.
Mnstirea Cernica, unde dorea s-i dea obtescul sfârit. A doua zi. de
înlarea Domnului, a venit la biseric, a stat la liturghie i la urm a dat
anafor prinilor, srutându-i toi mâna. Pe urm a mers în chilia sa, cea mai
dinainte gtit pentru sine, i de aici n-a mai ieit pân la sfâritul su, fiindc
slbise cu totul de btrânee i de mult post.
60. Spunea mitropolitul Nifon ctre Anastasie, ucenicul Sfântului Calinic:
- tiu c voi, fraii Baldovini, ai servit cu fric de Dumnezeu pe
episcopul vostru. Te rog, când vei vedea c este greu bolnav, s m vesteti i
pe mine ca sa m mrturisesc cci am multe cuvinte care
lui, trebuie s i le
art cât este în aceast via i s-mi cer iertciune. Dup ce mitropolitul a
intrat la Sfântul Calinic i s-a mrturisit lui, a ieit de la el aa de vesel i
luminat la chip, cum nu mai fusese în toat viaa lui.
61. Plecând mitropolitul Nifon, a zis Sfântul Calinic, care zcea în pat,
ctre iubitul su ucenic, Anastasie:
- Fiul meu, Nifon mi-a spus totul i cred c este speran de mântuirea
lui. S tii c la apte ani când m va dezgropa pe mine, va intra mitropolitul
în mormânt.
Aceast prevestire s-a împlinit întocmai.
62. în Joia cea Mare, anul 1868, spre sfâritul lunii martie. Sfântul
Calinic a chemat la chilia sa apte preoi de au slujit Sfântul Masîu. Dup
otpust, le-a zis Preasfinitul:
.
rCUVIOI DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XIX 425
- Prinilor, rugai- v lui Dumnezeu pentru mine, c poate zilele acestea

ae vom despri!
63. La rugmintea Sfântului Calinic, în fiecare sear venea în chilia sa
scenicul su iubit, Cuviosul Anastasie, i îi citea toat pravila, cci acum
l::se i nu mai putea sa i-o fac singur. Dup terminarea rugciunii sttea
ruli de vorb cu printele Anastasie i cu ceilali prini apropiai, dându-le
::: felul de sfaturi folositoare de suflet,
64. Spunea printele Anastasie c într-una din aceste seri de rugciune i

priveghere, i-a zis Sfântul Calimc:
- Adu-i aminte ceea ce i-am spus în anul 1852 la Craiova, i de atunci
:^ acum, c voi, fraii Baldovini, Anastasie s-mi închidei i Orest, avei
:;hii i s m
ducei la groap. Aa c acum mai am 14 zile i duc din m
_:east lume. Ai grij s m
îmbraci la moarte cu vemintele ce i-am spus ca
-
int trimise de clugria Brâncoveanca din Moldova 10 .
65. Spunea iari printele Anastasie c, într-o sear, „Preasfinia Sa,

îminzând cu mine vorba despre mai multe învturi i eu, tiind c darul
Sfântului Duh este cu desvârire în el, i-am zis:
- Preasfinite Stpâne, tii c mult-puin, cât te-am servit, te- am servit cu

edin i dragoste. Pentru aceasta nu cer altceva decât sa te rogi lui
Dumnezeu ca s-mi ierte pcatele mele pe aceast lume.

Atunci Preasfinia Sa a început sa plâng amarnic, încât m-a fcut i pe
rine pctosul s plâng. Dup ce s-a linitit, a început a-mi zice:
Ftul meu, eu v-am primit în Mnstirea Cernica, eu v-am clugrit i
-
-am luat din mnstire i ai urmat mie. tiu c nu v-ai pzit datoriile i
:*Igduinele clugriei, îns sa v
silii a le pzi de aici înainte i v
:"lgaduiesc c, dac voi afla har înaintea Iui Dumnezeu, am s rog pentru m
ai i pentru toi ai mei"
66. Dorind Sfântul Calinic s asculte ultima liturghie pe pmânt i s se
rucure de praznicul învierii lui Hristos, în ziua de Pati a slujit un preot
Sfânta Liturghie în paraclisul chiliei unde edea i s-a împrtit pentru ultima
dat cu Preacuratele Taine. Era în ziua de 7 aprilie, 1868.
67. în Joia luminat, adic la 11 aprilie, se împlineau cele 14 zile
prevestite de Sfântul Calinic. Cu câteva zile mai înainte a venit Ia el stareul
ânâstirii, arhimandritul tefan, „pe care îl iubea foarte mult i i-a dat
10
Este vorba de Safta Brâncoveanu din Mnstirea Vratec, care a donat Sfântului Calinic un rând
:i veminte în anul 1852,
testamentul pentru înmormântare scris cu câtva vreme înainte. Apoi 1-a ma:
învat i ceva lucruri duhovniceti, vorbind amândoi multe ceasuri".
68. In noaptea de 10 spre 11 aprilie a venit printele Anastasie la Sfântul
Calinic i i-a citit Utrenia. Dup otpust au stat amândoi de vorb, vorbinc
pentru mântuire i alte lucruri folositoare. Când se lumina de ziu, printele
Anastasie s-a retras în chilia sa.
La orele 5 dimineaa, Sfântul Calinic a chemat pe ucenicul Ghermano ca

s-1 îmbrace în cma i haine de îngropare. Pe toate celelalte le dduse de
poman. Apoi singur s-a sculat, s-a splat pe fa, s-a pieptnat i j
binecuvântat pe toi câi erau în cas. Spunea ucenicilor c „au venit nite
oameni mari în cas i vor s-1 ia cu dânii".
Cum sttea aa în picioare, a cerut o cruce. Apoi, inând crucea în mâna.
s-a închinat ei, a srutat-o i a zis:
- Sfânt Cruce, ajut-mi ctre ucenici a zis:
! Iar S ne vedem în fericirea
din cealalt lume! i, rezemându-i capul pe pieptul lui Ghermano, a rsufla:
adânc i i-a dat duhul în mâinile Domnului.
69. La înmormântarea Sfântului Calinic, de sâmbt, 13 aprilie, a veni;
mitropolitul Nifon cu patru episcopi, mai muli egumeni i zeci de mii de
credincioi, „încât nu mai încpeau în amândou ostroavele". Cu toii se
sileau s-i srute mâinile. Trupul su era îmbrcat în veminte arhiereti, aa
cum porunciseel, i era aezat pe scaun, cu cârja i Evanghelia pe bra.
Slujba prohodului s-a fcut în biserica cea mare din ostrovul Sfântului
Nicolae. Apoi, patru preoi l-au purtat pe brae, împreun cu arhiereii i zec:
de preoi i diaconi, i l-au înmormântat aezat pe scaun, în partea de nord a
pridvorului bisericii Sfântul Gheorghe, ctitorit de el.
70. Dup înmormântarea Sfântului Ierarh Calinic, „a venit comisia de la

guvern ca s
cerceteze pentru stare - avere personal - i a aflat bani o rila i
o jumtate de napoleon i multe adeverine întrite cu isclituri, de pe la toate
locurile pe unde dduse milostenie, atât de aici, din România, cât i din
Orient, Ierusalim, Sfetagora (Sfântul Munte) i alte locuri de prin Turcia, care
hârtii s-au luat de minister".
71. Despre marele episcop Sfântul Calinic spunea ucenicul su, cuviosul
Anastasie Baldovin, aceste cuvinte:
- Acest sfânt episcop i arhiereu al Bisericii noastre Ortodoxe a svârit
multe fapte mari i folositoare pentru aceast ar i Biserica Româna.
72. Spunea iari despre el c în timpul cât a trit în via a fcut apte
biserici mari i trei paraclise i a crescut mii de fii duhovniceti.
cuvroi din a doua jumtate a secolului xix 427
73. Ultimele cuvinte ale ucenicului su formeaz o solemn mrturisire

re credincioi:
- Declar pe contiin, ca arhimandrit i duhovnic ce sunt eu pctosul i
numele adevrului adevrat, c acest Sfânt Episcop Calinic, cum a ieit din
pântecele maicii sale, tot aa a intrat în pântecele pmântului 11 .
74. Plângerea smeritului Calinic Ieromonah, stareul Cernici n .
tiu începutul meu c are sfârit,

i eu vieuiesc ca un fr de sfârit,
Având mintea înalta cugettoare,
i viaa-mi merge spre scurtare,
Ziua, noaptea, cugetând cele dearte
i eu m-am apropiat de moarte.
Cu cât vd c
se apropie moartea de mine,
Cu atât m
silesc a o scoate din pomenire,
C dac nu este cu putin a scpa de moarte cu lucrul,
Eu msilesc a scpa de ea cu gândul.
Oh i vai, cum m-am împietrit]
înfiete care zi petrecând frai la mormânt
i cu nimic nu m-am umilit,
Nici cu inima suspinând,
S plec ochii pmânt, la
Sm mormânt,
uit în
S vd podoaba mea strlucind în oase înirate,
Pline de putoare i de viermi mâncate!
Ah, cum strig mormântul ctre mine,

Zicând: aicea vei s te sâlluieti i tu mâine.
Abaie-te spre mine mcar astzi,
Scoându-i mintea din lume,
Ca nu fr
de veste s
dea moartea peste tine,
C pe lume câi o au iubit

Goi l-au trimis în mormânt,
Râzând i batjocorind pe cele ce aicea le-au agonisit,
Iar nu în Dumnezeu s-au îmbogit,
Ci venic munc o au motenit
In tartarul cel nesfârit.
11
Capetele sunt luate din Istoriile Sfintelor Monastiri Cernica. i Cldruani, de Casian
Cernicanui, Bucureti, 1870, din Viaa i nevoinele cele monahale ale Prea Cuviosului Episcop al
Râmnicului- Noul Severin, D.D. Calinic, de Arhim. Anastasie Baldovin, „Biserica Ortodox Român",
1898, p. 1015-1034, din Viaa i faptele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Bucureti, 1955.
12
Extras din Istoria Mnstirii Cernica, op. cit, p. 1043-1044.
Vai, vai dea mea ticloire,
Cum nu-mi viu întru simire,
Sâ plâng cu necontenire,
Venica mea osândire.
Vino, ticloase suflete al meu,
S cdem cu plângere la Dumnezeu,
Rugându-ne i Prea Curatei Fecioare
A mele bune chezsuiware,
Ca sâ fac milostiv pe Fiul su,
îisus Hrisîos Dumnezeu,
Ca s m izbveasc de focul cel nesfârit,
C cunoscând am greit.
rugai-v pentru mine,
Sfinilor toi,
C singur m-am lipsit de-al vostru bine,
Mcar de acum înainte sa petrec cu pocin.
is m svâresc credin,
în
Ca sâ câtig vrednica odihn. Amin.
CALINIC, stareul Cernici, 1822, August 1.
CUVÂNT DE ÎNVTUR
al Sfântului Ierarh Calinic,
rostit ctre tot soborul Mnstirii Cernica, în septembrie, 1850,
când a plecat ca episcop Ia Râmnicu- Vâlcea
Frailor i Prinilor,
Dumnezeu aa binevoiete ca astzi s ne desprim trupete unii de alii,

dar cu duhul cred c vom fi împreun pân la sfâritul acestei vremelnice
viei, ca euaa m-am rugat lui Dumnezeu, ca, unde mi s-au topit tinereile,
acolo s mi se i sfâreasc i aceast via, i cred c se va adeveri. nici C
un lucru nu este mai dulce decât creterea în cminul printesc, dup cum
adesea se întâmpl la noi clugrii, iar mai vârtos îneleg cuvântul meu cei ce
au gustat din acest pahar.
Cci, clugrul, oriunde va merge i nu este ca
oricât bine va gsi, tot
unde i-a pus metania; fiindc inima lui nu este în pace. Aa i eu, ca un
clugr ce sunt, am petrecut aici între aceste ostroave 43 de ani. Gândii-va cu
ce mâhnire le las acum i ce jale m
cuprinde, care singuri o vedei pe faa
mea c, pentru m-au cuprins, nu pot s
lacrimile ce spun tot ce am în v
inim, fr numai aceste puine învturi i rog s le pzii, v
ca de la un
duhovnicesc printe al vostru i ascultai, iubiilor, cu luare-aminte.
Frailor i Prinilor,
Domnul nostru Iisus Hristos a zis ctre iudei: Casa Mea, cas de
rugciune se va chema la toate limbile, iar voi o ai fcut peter de tâlhari
Matei 21, 12). Ca s
nu ptimim, sau sa auzim i noi una ca aceasta, iubiii
mei frai i fii, trebuie dar s
avem mare grij când intrm in sfânta biseric
sau în sfântul altar, c acolo este însui Domnul nostru Iisus Hristos de fa în
Sfmtele Taine.
Nu este fr de mare trebuin a intra în sfântul altar. Iar
nimenea iertat,
;ând suntem silii, s

intrm cu mare sfial i fric, dup cum zice Proorocul
David: Slujii Domnului cu fric... (Ps. 2, 9), i s intrm cu învtur, ca nu
iin netiin s greim i s mâniem pe Domnul i s pierim din calea cea
v'eapî. De aceasta noi cu mare evlavie s cinstim cele sfinte. Când este
trebuin s s
facem 3 închinciuni înaintea uii i intrând
intram, s
iescoperim capul. Apoi s
facem alte 3 închinciuni înuntru. Cei hirotonisii
srut sfânta mas, iar monahii nu se ating de dânsa. i cât vreme vom fi în
•rintul altar, s stm cu mare fric i evlavie, ca înaintea lui Hristos. i fiind
vremea pomenitului la Proscomidie, tot cu capul gol sa pomenim, dup cum
zice Pavel Apostolul c
brbatul rugându-se sau proorocind cu capul
zioperit, ruineaz pe capul su, Hristos. Iar fiind cineva bolnav sau frig
iare poate a-i acoperi capul, ca Dumnezeu cunosctor de inimi este, tie
}
rândul nostru pentru care i ne va da plat, Aa suntem datori a urma.

Iar în vremea Sfintei Liturghii nu este slobod nimnui a intra în Sfântul
Al.ar, numai preoii, diaconii i paraclisierii cei slujitori i acetia cu evlavie
; ;u linite s
umble. Iar ceilali toi suntem datori a sta în sfânta biseric cu
mare evlavie i fric, nici fcând vreo neorânduial sau vorbind, sau cu ochii
Liitându-ne în vreo parte sau în alta, nici s ieim pân la sfâritul slujbei, ca
s nu cdem Soboare ale Sfinilor Prini, care afurisesc

în blestemul Sfintelor
pe cei ce fug mai înainte de otpust. Iar având ascultare sau neputin, s mearg
._ preot, s-i srute mâna, s
ia anafura i aa ias. Ins s
se cerce fiecare s
pe sine, s
nu cumva s
fie ispit diavoleasc, sau lenevie, sau nebgare de
rim, ca s nu cad în blestemul cel proorocesc, c zice; Blestemat tot cel ce

face lucrul lui Dumnezeu cu lenevire sau nebgare de seam.
Aa, frailor, s petrecem în casa lui Dumnezeu, c este cas de
rugciune, iar S cinstim cele sfinte ca i noi s fim
nu cort de comedii.
cinstii de Dumnezeu, s-L mâniem ca fiii lui Aaron i s pierim.
iar nu
Acestea v sftuiesc i v înv, iubiilor, ca toi s ne mântuim, cu darul
Domnului nostru Iisus Hristos. C
dei vom fi departe cu trupurile, dar cu
duhul vom fi nedesprii, rugându-ne i ajutându-ne unii cu alii, dup cuvân-
ral ce zice: c frate cu frate ajutorându-se, se vor face ca o cetate nebiruit.
Aa i voi, fiilor,când va vei face rugciunile cele orânduite I
duhovnic, sv aducei aminte i de mine, printele vostru, care mult gri .
am purtat pentru fiecare din voi, din ziua în care v-am primit în mnstire,
v-am iconomisit pe fiecare dup putina voastr i am îngrijit de voi pa:
astzi. i acum v
dau în mâna Sfântului Ierarh Nicolae, mângâietor
neputinelor mele, ca s
îngrijeasc de mântuirea voastr. dup dânsul i
încredinez în îngrijirea cuviosului i al meu iubitor chir Nicandru, pe care
mica copilrie l-am primit în mnstire i este sporit i vrednic de a povr
suflete la mântuire.
Apoi, întorcându-se ctre cuviosul stare, printele Nicandru, a început

dulci i jalnice cuvinte a-i zice aa;
Iubite fiule Nicandru,

Dumnezeu aa binevoete, ca s te las în locul meu s pstoreti aceas:
turmuli, ce de 32 de ani prin multe osteneli o am îngrijit i multe necazuri
trude am locuorul acesta, numai i numai s-1 vd împodobit
tras pentru
adunare de ucenici ai lui Hristos. i iat, fiule, i-i încredinez astzi,
s
numr 354 afar de frai, i te rog pori grij de mântuirea tuturor, ca k s
i cuvioia ta plat de pstor adevrat.
i acum, cu darul lui Dumnezeu, sa ne mântuim toi i peste puin iar

ne vom vedea.
Apoi, asezându-se în stran cu ochii plini de lacrimi, i-au srutat mâna

prinii, plângând dup dânsul; iar cântreii cântau cântri de desprire. i du
otpust au ieit toi din biseric în sunetul clopotelor, care fcea pe tot muritorul
scoat lacrimi chiar din inim de piatr.
i petrecandu-i pân la un loc, i-a luat ziua bun i s-a urcat în cru
a plecat, luând cu sine vreo câiva din prini, ca s-i fie de slujb în eparhie.
EPISTOLA
Sfântului Ierarh Caîinic de la Râmnicul Vâlcei
adresat soborului Mnstirii Cernica
Frailor i Prinilor,
Vin cu duhul cercetându-v, ca mcar c m-am deprtat de voi cu trupul,
dar cu duhul sunt împreun cu voi. Pentruc v doresc sporirea cea
sufleteasc i buna petrecere, ca s sporii în cele duhovniceti fapte: în
dragoste, unire, ascultare i întru supunerea ctre mai marele vostru i ctre
lot: cei în Hristos frai, cum ne-am fgduit înaintea Sfântului Jertfelnic, la
primirea sfântului chip clugriei cu umilin.
al
în locul lui Hristos, v

rog, frailor, umblai cu bun rânduial între cei
ir afara, ca vzând faptele voastre cele bune s
slveasc pe Tatl vostru cel
.? esc, iar nu s se defaime numele lui Dumnezeu prin voi.
r
Iat cum vei putea pzi cinstea lui Dumnezeu i a voastr, prin paza
rcruncilor i a fgduinelor clugreti:
- a pzi mai întâi pravila bisericeasc cu mare luare-aminte i umilin,
iar nu cu împratieri de gânduri i cu vorbe dearte. C
dac Domnul zicea ca
ir.tru tot cuvântul desert vom da seama în ziua Judecii, cu cât mai vârtos
(cei ce vorbesc în vremea sfintei slujbe?

- a pzi masa de obte;
- a v pzi de adunri la mâncri, la buturi, la vorbe dearte. Cci
acestea duc la mare pierzanie pe clugri;
a nu iei din mnstire fr binecuvântare;
- a nu merge în capital sau prin sate, netrimis de ascultare sau pentru
I-vreo mare nevoie a sa. Clugrul care se zbovete afar din chilie, fr a fi
ic ascultare, se impute ca petele scos din apa;
- a nu avea prieteuguri osebite;
- a nu avea pung osebit, ca Iuda.
V rog, pzii-v i de cele trei arme ale diavolului, adic acestea:
lenevirea, uitarea i necredina, prin care satana robete lumea în pierzare.
Aa v rog, frailor, pzii poruncile lui Dumnezeu ca i El sa va
czeasc pe voi. V rog, rugai- v tui Dumnezeu i pentru mine ca s-mi ierte
roate pcatele i s m pzeasc de vzuii i nevzuii vrjmai, s m
întreasc în lupta care mi-a pus-o înainte i ca s am bun sfârit cretinesc.
Iar pentru c v vei rugciune, atât pentru voi, cât i pentru
osteni întru
.ci împreun cu mine, fraii votri cei duhovniceti, i ei din osteneala lor vor
trimite vou ajutor trupului, ca s

nu slbii întru rugciune i nu-i avei s
lesprii de aceast sfânt adunare; i noi înc nu c uitm în sfintele v
rugciuni. Iar dac vreunii din voi nu voiesc a ne pomeni, fie-le lor asemenea.
Ins nu cred c
se va afla vreun necredincios ca s
uite dragostea noastr cu
tarev-am iubit i v
iubim.
De vei petrece întru poruncile lui Iisus Hristos i El va fi cu voi
împreun. C El a zis: cel ce M
iubete pe Mine, poruncile Mele le pzete,
:: Eu îl voi iubi pe el i M
voi arta lui (Ioan 14, 21).
Aa v rog, iubiii mei frai i fii, pzii rânduielile care v-am aezat,
cup Canoanele Sfinilor Prini, pe care i eu le-am pzit, dup cum m-aî
vzut, fiind între voi.
Iar eu sunt al cuvioiei voastre ctre Dumnezeu smerit rugtor i de to:
binele voitor. Spunei tuturor celor ce ne iubesc închinciunile cu mâna mea 13 .
(CALINIC) Râmnic, 1851, Aprilie 11
DIATA 14
Prea Fericitului Episcop Calinic
în numele Tatlui, al Fiului i al Sfântului Duh. Amin.

Eu smerit arhiereu Calinic, Episcopul Râmnicului Noului Severin, auzim
glasul Domnului ce zice în Sfânta Evanghelie: Fii gata în ceasul în care c
nu gândii, Fiul Omului va veni. Seara, sau la miezul nopii, sau la cântar:, .
cocoilor, sau dimineaa, Ca nu cumva venind fr de veste s v afle

dormind (Luca 12, 40), Dumnezeu auzind i temându-m.
acest glas al lui
fiind cu totul cuprins de neputine i btrânee i din zi în zi slbind cu trupul,
ateptând în toat vremea acel ceas zis de Domnul, ceasul morii, dup putere
înaintegsindu-m spre ieirea dintru aceast vremelnic via, am gândit
scriu aceast duhovniceasc a mea întiinare i diat, ca fac cunosc _: s
fiecruia ce ar voi, dup sfâritul meu, s
cerce averile chiliei mele. Ca ac;;"
s nu se osteneasc în zadar, nici s cerceteze pe cei ce au slujit mie pentr.
Dumnezeu, ca s
afle bogia mea sau comoara pe care din tineree o ^
adunat.
Pentru c de când am îmbrcat sfântul i îngerescul monahicesc cin
'
Sfânta Monastire Cernica, la anul al nousprezecelea al vieii mele - 180»

noiembrie, 12 - i m-am tgduit la Dumnezeu ca s am vieuirea cea c
bunvoie, dintru acea vreme pân Ia apropiere de mormânt, n-am câtig

averi sau mielii, numai sfinte cri. N-am adunat aur i argint; n-am voit
am nici haine de prisos, nici orice fel de lucruri, ci numai cele singure
nevoie trupului.
C necâtigarea cea clugreasc cu duhul i cu lucrul dup putin m-,
sârguit a pzi, neîngrijind de sinemi, ci puindu-mi toat ndejdea
purtarea de grij a lui Dumnezeu, Care niciodat nu m-a lsat. Iar dar
cele ce le fctorii mei de bine i veniturile cele de
primeam de la
dregtorii, pe acelea le-am cheltuit la ale mele nevoi i ale monast

trebuine, cât am fost arhimandrit.
13
Extras din Istoria Mnstirii Cernica, „B.O.R.", an XII (1898), de Arhimandrit Ans
Baldovin, p, 1044-1045.
14
Monahul Casian Cernicanul, op. cit., p. 133-135
Aijderea i arhiereu fiind, n-am adunat veniturile; ci le-am cheltuit la

trebuinele mele i nevoile celor lipsii frai în Hristos i unde Dumnezeu mi-au
poruncit i la înnoirea Episcopiei, fiind drpnare.
cu totul în
Drept aceea, nimenea s
nu se osteneasc dup moartea mea
cercând sau
iscodind orice fel de adunare a chiliei mele, ca eu nici de îngropare, nici de
pomenire nu las ceva. Ci cu srcia
clugreasc, mai mult la sfârit, ca
cea
s Dumnezeu cred.
se arate ca lui C
mai primit îi va fi lui Dumnezeu de nu
va rmânea dup moartea mea nici un ban, decât de s-ar împri cea mai mult
strânsoare dup mine. i dac n-ar voi nimeni ca pe mine cel atât de srac sa
m dea obinuitei îngropri, apoi m rog acelora care îi aduc aminte de
moartea lor, s-mi târasc pctosul meu trup la oricare biseric srac i
acolo lâng trupuri s-1 îngroape. Iar dac voirea stpânitorilor ar porunci ca
s m îngroape dup obicei, apoi m rog iubitorilor de Hristos îngroptori,
fiind în eparhie, sa m
îngroape în Episcopie, lâng biserica cea din nou
fcut. svârirea afar de eparhie, s
Iar fiindu-mi îngroape în Sfânta m
Monastire Cernica, lâng biserica cea nou de noi zidit, unde ne-am clugrit
i mult ne-am ostenit din tineree la btrânee.
Deci, dac cel ce va voi ca fr de bani s-mi pomeneasc pctosul meu
suflet la rugciunile sale, pentru Dumnezeu, unul ca acela i singur s fie
pomenit întru împria cerului- Iar cel ce va avea trebuin de plat pentru
pomenire, m
rog s nu m
pomeneasc pe mine, cel atâta de srac, cel ce
nimic nu mi -am lsat de pomenire. Iar milostivul Dumnezeu sa fie milostiv
tuturor i mie pctosul, în veci. Amin.
Aceasta este diata i duhovniceasc a mea scrisoare, aceasta este
întiinarea de averea mea. Iar necrezând cineva aceasta i ar începe cu
iscodire a cerca dup mine aur i argint, mcar i mult de s-ar osteni, nimic
nu va afla. Iar milostivul Dumnezeu va judeca. Amin,
Anul 1860, s-a scris de noi smeriii] Arhiereu
CAL1NIC, Episcopul Râmnicului, Noul Severin
IEROSCHIMONAHUL IONA
Egumen al Schitului Sihla-Neam
(secolul XIX)
în prima jumtate a secolului XIX a fost un egumen vestit la Schitul

Sihla, numit Iona ieroschimonahul . Acest egumen era foarte nevoitor în post,
în rugciune, în blândee i celelalte osteneli clugreti. Dar cel mai mult
decât toate era milostiv i iubitor de strini.
Spuneau btrânii c
odat s-a dus egumenul cu ucenicul sa taie lemne de
foc în pdure. i pe când tiau un fag uscat, au aflat un burduf plin cu galbeni
ascuns în tulpina lui. Atunci au coborât în schit i au spus tuturor de aflarea
banilor.
Din ziua aceea, egumenul Iona a început s
fac multe înnoiri în Schitul
Sihla: reparaii la biseric, chilii noi, veminte, hran i îmbrcminte pentru
clugri. Pe lâng acestea, s-a mrit i obtea, ajungând pân la 20 de prini
i frai. Din aceti bani, printele Iona fcea i multe milostenii, încât ajunsese
renumit în tot inutul Neam. Cum auzea c se face o biseric nou, îndat
trimitea un clugr cu bani i alte daruri. De asemenea, daca auzea de familii
cu muli copii, de vduve i orfani, în aceeai zi trimitea ucenici cu bani, cu
haine i mâncare la casele lor. Uneori, printele Iona cobora din munte i
mergea la Târgu Neam pentru nevoile schitului. Cum auzeau oamenii, îndat
îi ieeau pe cale; unii pentru binecuvântare, iar alii pentru milostenii, cci era
vestit peste tot numele lui.

Aa a petrecut Cuviosul Iona toat viaa sa, bineplacând lui Dumnezeu i
iubind pe sraci. Apoi, ajungând la adânci btrânei, s-a mutat cu pace în
odihna lui Hristos, iar trupul su a fost îngropat alturi de biseric.
CUVIOSUL PROCOPIE (PICU) PTRU

Slite-Sibiu
15
(1818-1872)
Acest monah vrednic de pomenire a fost un deosebit misionar i crturar

transilvnean autodidact din secolul XIX.
Nscut Slitea Sibiului, în 1818, din prini oieri binecredincioi, el a
în
Dumnezeu înc de mic, în casa printeasc. Scrisul i cititul
deprins frica lui
[e-a învat în coala din sat, iar cântarea bisericeasc, de la preotul bisericii
mari din Slite, unde a intrat înc de la vârsta de 11 ani ca ajutor de
„crâsnic" (paracliser). Puternic atras de viaa religioas i de exemplele
ûvioilor i ale mucenicilor, el s-a adpat cu o rar evlavie din crile sfinte,
aflate în bisericile i prin casele ditv safcil %$&.
13
Onisifor Ghibu, Scriitorul - ascet Picu Procopie Pâtru din Slite, în „Telegraful Român", nr.
80, 82, 83, 86/1905; idem, Un
reprezentant rustic al spiritualitii româneti de la mijlocul secolului al
XlX-lea, în „Art i tehnic grafic" caiet 11/1940; Octavian O. Ghibu, Bibliografia operei lui Picu
Pâtru din Slitea Sibiului, în „B.O.R/% nr. 3-4/1976
CUVIOI DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XIX 43<
Din tineree a început s scrie, primul sau manuscris fiind datat în 1837.
Cutând continuu s-i desvâreasc cunotinele, îi procur, prin oierii
:ranshumani din Slite, toate scrierile bisericeti i morale mai importante
din timpul sau, devenind un remarcabil autodidact. Adânc ptruns de credina
;ea dreapt i având o rar vocaie de misionar, el descrie, în versuri care se
:ântau i pe care i le-a caligrafiat i ilustrat el însui în volume manuscrise,
vieile celor mai de seam sfini i mucenici, precum i însemntatea i
învmintele tuturor praznicelor Bisericii Ortodoxe.
Râvnind tot mai mult pentru dragostea lui Hristos, tânrul Oprea s-a
clugrit în anul 1849 la Schitul Cheia (Vâlcea), luând numele de Procopie.
Apoi, întorcându-se în satul natal, a dus o exemplar viaa duhovniceasc de
paracliser i bun misionar printre semenii si, în rândul crora a propovduit
neobosit dreapta credin i via moral, pân când i-a dat obtescul sfârit.
Grija lui cea mai mare a fost aceea de a vorbi tuturor despre Hristos, prin viu
grai, prin cântri, prin miniaturile cu care îi împodobise scrierile sale i de a
: l auzi cât mai multe suflete pe calea mântuirii.
„El nu tria prin biseric, ci pentru biseric i pentru idealurile morale
ale ei, închinându-i fiecare clip a vieii sale slujirii Domnului prin cântare,
r:in alctuire de versuri, prin zugrvire de lucruri sfinte, prin citire de cri
:;sericeti, religioase i teologice i prin opere de dragoste faa de aproapele
5 au. româneasc cred c n-a avut niciodat un mai
Literatura bisericeasc
t/mcitor i urmtor ca pe monahul Procopie (Picu)-Ptru". Un
etos cititor,
iievrat ascet în mijlocul lumii, struitor ziua i noaptea în rugciune i pilde,
;urat la suflet, senin la fa i foarte iubitor de osteneal. Serile, de obicei, le
petrecea printre cretinii din sat, care veneau la el pentru a-i asculta poveele
p a deprinde cântrile de la stran.
Pe lâng i
misionar, Cuviosul Procopie a
activitatea sa duhovniceasca
iesfaurat o vast activitate cultural-religioas, lsând dup el peste 40 de
berari manuscrise, care cuprind opera sa poetic, dramatica, de imnograf i
unnolog, de caligraf i copist bisericesc, oper în parte original, în parte
7 reluat de la ali creatori. în sute de cântri, imnuri i poeme, ilustrate cu
irroape 3.000 de miniaturi în culori, el ne-a lsat o oper care îi ateapt
.r.; publicarea.
form de imne i psalmi, ale
Versurile sale „sunt izbucnirile spontane, în
.-.ui mare i bun, de om sfânt. Alctuite într-o uoar limb popular i
suflet
-
fericeasc, cu miresme arhaice i însoite de melodii religioase, potrivite de
trai însui, versurile monahului Procopie au fost îmbriate de popor cu
-
r:Dus iubire".
în afara operei sale originale, monahul Procopie a transcris, pentru sine
sau pentru apropiaii si, lucrri ale altor autori sau lucrri ale sale, în noi
ediii sau în copii selective, cele mai multe fiind împodobite la rândul lor cu
ilustraii în culori.
Dup o atât de intens via duhovniceasc, dup 43 de ani de slujire a
Bisericii lui Hristos i de luminare a poporului din care fcea parte, Cuviosul
monah Procopie (Picu) Ptru, poet, miniaturist, imnograf, imnolog, caligraf
i copist,i-a dat în braele lui Hristos în septembrie, 1872,
sufletul
Mormântul su se afl în cimitirul bisericii mari din Salitea Sibiului, alturi
de al fratelui su mai mic, Nicolae Ptru.
în anul 1948, Cuviosul monah Procopie Ptru a fost propus pentru
canonizare, ca sfânt naional.
i
ARHIMANDRITUL ERMOGHEN BUHU

al doilea ctitor al Mnstirii Horaia-Neam .)
36
(f 1872?)
Acest cuvios printe a fost cel dintâi ucenic al marelui stare Irinarh
Roseti.Era de loc din oraul Bufmi-Bacu, nscut la începutul secolului
XIX. Dorind s
slujeasc lui Hristos, a prsit casa printeasc i a intrat în
obtea Mnstirii Neam.
în anul 1829, cunoscând pe Cuviosul Irinarh pustnicul, a plecat la Schitul
Horicioara i s-a fcut cel dintâi ucenic al lui. Apoi, împreun cu dasclul
sau, au cutat loc de sihstrie i au zidit prima biseric a Mnstirii Horaia,
Dup anul 1830, rasoforul Ioan a fost fcut clugr de stareul su, primind
numele de Ermoghen.
în anul 1843, când arhimandritul Irinarh Roseti pleac la Ierusalim,
monahul Ermoghen Buhu este hirotonit preot, apoi este fcut arhimandrit i
numit stare al Mnstirii Horaia, în locul printelui su. El a pstorit cu
multa înelepciune obtea acestei mnstiri, mai mult de treizeci de ani,
pstrând întru totul rânduielile lsate de Cuviosul Irinarh i meninând aceeai
unitate i trire duhovniceasc în sobor. în timpul su, numeroi clugri din
Mânstirea Horaia s-au dus s se nevoiasc în Muntele Athos, iar alii au
sihstrit în Munii Neam. Dintre acetia, unii au ajuns sihastri iscusii, cci
stareul Ermoghen îi ajuta pe toi i îi întrea în dragostea lui Hristos.
!
"
Arhimandrit Nectarie Banul, Viaa i petrecerea Cuviosului Arhimandrit Irinarh Roseti,
Tipografia Crilor Bisericeti, Buc, 1898; idem. Istoria Mnstirii Horaia, Bucureti, 1898
I între anii 1865-1867, stareul Ermoghen a înlat o mrea biseric de

. în Mnstirea Horaia, cum se vede pân astzi, în locul celei dintâi care
neîncptoare. Iar în anul 1872, nevoitorul stare s-a mutat la odihna cea
rnc, lsând în urm o obte clugreasc bine organizat i o frumoas
:ieric închinat Preasfintei Treimi.
ARHIMANDRITUL VARNAVA
Stare al Mnstirii Pângrai-Neam
(f 1872)
Despre arhimandritul Varnava, stareul Mnstirii Pângrai, vorbesc i

îs râzi cu respect i recunotin locuitorii din satele de pe Valea Bistriei. Unii
?pun c
înva pe copii carte i îi recomanda de preoi la sate. Alii spun c
era renumit în partea locului ca mare duhovnic i printe al tuturor. Iar alii
mrturisesc c
printele Varnava le-a fcut biseric în sat i multe înnoiri la
tânastirea Pângrai.
Arhimandritul Varnava era de loc de pe Valea Bistriei. Intrând de copil
în Mnstirea Pângrai pentru a înva carte, nu s-a mai întors la casa
printeasc. Dup ce deprinde cititul, scrisul, tipicul i psaltichia, este fcut
clugr, apoi diacon i preot. Fiind iubitor de Hristos i râvnitor la cele
duhovniceti, în anul 1833 a fost ales stare al Mnstirii Pângrai, pe care o
conduce cu pricepere pân în anul 1857.
Ca nou suflu de via Mnstirii
stare, arhimandritul Varnava a dat un
Pângrai. A
meninut cu sfinenie slujba bisericeasc de zi i de noapte, a
împodobit stranele cu cântrei din cei mai buni i, mai ales, a crescut
numeroi fii sufleteti.
Ca printe duhovnicesc al clugrilor i mirenilor, arhimandritul Varnava
a devenit în puina vreme un vestit duhovnic i sfetnic preios, cutat, atât de
unii, cât i de ceilali. Ca iconom al casei lui Dumnezeu, s-a îngrijit de buna
chivernisire a mnstirii, construind noi chilii pentru clugri, un puternic zid
de incint i canalizare de apa. De asemenea, a fcut reparaii la biseric i
clopotni, Pângrai a construit
iar în satul o biseric parohial de piatr din
fondurile mnstirii. Ca dascl i catehet, a învat sute de copii carte în
coala mnstireasc din Pângrai. Pe cei mai buni îi trimitea cu atestat la
Mitropolia Moldovei pentru a fi hirotonii preoi la sate, pe ceilali îi fcea
dascli pentru copii i cântrei la parohii, iar pe cei mai râvnitori îi fcea
clugri în mnstire.
Aa s-a nevoit Cuviosul arhimandrit Varnava pân în toamna anului 1849,
când s-a îmbolnvit greu, încât nu mai avea ndejde de via. Dar, având mare
credin în Dumnezeu, a cerut ucenicilor s-1 duc la icoana fctoare de
minuni a Sfintei Ana, din Mnstirea Bistria. Aici, rugându-se cu lacrimi, s-a
vindecat desvârit, prin minune, la 14 decembrie, 1849, i s-a întors sntos
la mnstirea sa 17 .
Drept mulumit, a împodobit icoana Sfintei Ana cu o stran noua,

precum se vede pân astzi. Iar pe reversul ei a scris urmtoarele: „Aceast
stran pentru sfânta icoan fctoare de minuni s-a fcut cu toat cheltuiala
cuvioiei sale Arhimandrit Barnaba, egumenul Mnstirii Pângrai, carele
îmbolnvindu-se cumplit la 1849, decembrie 14, i fiind la ceasul de pe urm,
cu mare laud Sfânta Icoan îndat 1-a fcut sntos. Anul 1853, Ghenarie, 24".
Dup vindecare îi continu activitatea de stare i dascl pân în anul
1857. Apoi se retrage i triete în Mnstirea Pângrai ca duhovnic pân
dup anul 1872, când se mut la cele venice.
SCHIMONAHUL GORDIE PUSTNICUL

Mnstirea Neam
(t 1870)
Cuviosul Gordie Schimonahul a fost unul din marii sihastri mnstirilor

ai
noastre din a doua jumtate a secolului XIX. Era de loc din nordul Moldove:
Chemat sa slujeasc lui Hristos, a intrat în obtea Mnstirii Neam sub
stareul Dometian.* Aici a fcut muli ani ascultare, fiind râvnitor pentru
împlinirea fgduinelor clugreti.
Stareul Neonil (1843-1853), vzându-1 dornic de linite, 1-a trimis la
Schitul Icoana Veche, câiva kilometri mai sus de lavr. Acolo, schimonahu,
Gordie a dat de dulceaa linitii i a rugciunii. Apoi, cu binecuvântarea
printelui su duhovnicesc, s-a retras din schit în pdurile seculare din
împrejurimi, unde s-a nevoit singur 22 de ani, rbdând toate ispitele pustiei
frigul, foamea, lipsa, boala i luptele de la diavoli.
Arhiereul Narcis Creulescu (t 1913) i ali btrâni din Mnstirea
Neam, care l-au cunoscut, mrturiseau c
pustnicul Gordie avea o nevoin
ascetic asemenea sihastrilor de demult. Repeta Psaltirea pe de rost zilnic i
mânca o singur dat pe zi, dup asfinitul soarelui, coji de pâine muiate îb
17
Ieromonah Ilarie Lupescu, Scurt istoric al Mnstirii Pângrai, în rev. „Viaa Monahal"
Iai, 1933, p. 208-240. A Ana - Mnstirea Bistria-Neam.
se vedea însemnarea de pe icoana Sfintei
pârâu, rar alt hran; dormea câteva ore pe noapte i nu avea locuin stabil.
Chilia lui era un mic bordei spat în pmânt i acoperit cu lemne, în care
sttea mai ales iarna. Vara umbla prin pdure din loc în loc, descul, îmbrcat
cu o hain veche i se ruga neîncetat. Unde îl ajungea noaptea, acolo dormea
puin, apoi iar se detepta la rugciune.
Spun prinii ca pustnicul Gordie purta întotdeauna pe trupul su o ras
veche i rupt de iac. Aceasta era singura lui îmbrcminte de var i de
iarn. Cu aceasta se îmbrca ziua i se învelea noaptea. Pentru o via aspr
ca aceasta, numele pustnicului Gordie se fcuse cunoscut tuturor, cci avea
multa putere în cuvânt i în rugciune.
Iar sfâritul vieii lui a fost aa:
Umblând odat mai muli militari prin pdure, s prind o ceat de tâlhari
ascuni în partea locului, au dat de Cuviosul Gordie. Astfel, socotind c tie
unde sunt tâlharii, dar nu voiete s-i dea în mâinile lor, l-au dus la Piatra
Neam pentru anchet. Acolo îns, fiind slbit i btrân, a rposat cu pace,
dându-i sufletul în mâinile Domnului.
Aa a trit i aa s-a svârit pustnicul Gordie, întrecând cu ne voina pe
toi ceilali din vremea sa.
MITROPOLITUL ARDEALULUI ANDREI AGUNA

(1808-1873) 18
a. Viaa
Mitropolitul Andrei aguna a fost cel mai mare ierarh al Bisericii
Ortodoxe Române din Transilvania, în decursul secolului XIX.
Acest ierarh s-a nscut la Micol, la 20 decembrie, 1808, din prini
macedo-români, anume Naum i Anastasia. Dup ce termin coala greco-
valah din oraul natal, urmeaz gimnaziul, apoi dreptul i filosofia la
Budapesta i în cele din urm studiaz teologia ortodox în oraul Vâre din
Banatul sârbesc.
în anul 1833 este tuns în monahism la Mitropolia din Carlovi, cu numele
de Andrei, fiind hirotonit apoi diacon i preot. Astfel, din tineree îi închin
viaa lui Hristos. în anul 1842 ajunge profesor la Seminarul Teologic din
Vâre, apoi devine egumen la mnstirile sârbeti Hopovo i Covil. în anul
18
Viaa i activitatea mitropolitului Andrei aguna este extras din Istoria Bisericii Ortodoxe
Române, Sibiu, 1972, de Pr, prof. Mircea Pcurariu; Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. II,
colectiv. Bucureti, 1957; I. Lupa, Mitropolitul Andrei aguna, monografie istoric , Sibiu, 1911
1846 este numit vicar general al Episcopiei Sibiului, iar în aprilie, 1848, este
ales i hirotonit episcop al Ardealului, Dup 16 ani de rodnic activitate
bisericeasc, cultural i naional, în anul 1864, episcopul Andrei aguna
ajunge mitropolit al Ardealului i printe duhovnicesc al tuturor românilor de
peste Carpai, pe care îi pstorete înc nou ani de zile,
în anul 1873 îi d sufletul în mâinile Domnului i este îngropat lâng
biserica din comuna Rinari-Sibiu.

1. înc pe când era vicar, arhimandritul Andrei aguna i-a început
activitatea de pstor, îndemnând preoii s aib via moral i s pstoreasc
bine turma lui Hristos, Iat primele sale sfaturi adresate preoilor din
Transilvania:
- Fiecare preot s umble în reverend, nu numai când are a svâri vreo
slujb, ci i când va veni la cetate sau va merge la mai-marii lui;
- Nici un preot s
nu îndrzneasc a-i rade barba, iar prul s >l
pieptene înapoi;
- De la cercetarea jocurilor i a cârciumilor i de la orice vorbe
vtmtoare cinului preoesc s se conteneasc;
- Negustorie a face sau a umbla în persoan dup alte câtiguri s
înceteze de tot;
- Pentru ca fiecare preot dup cuviin s-i poat împlini datoriile sale,
tot insul s i a Sfinilor Prini.
se îndeletniceasc în citirea Sfintei Scripturi
S citeasc i s învee catehismul pe de
câtigându-i folositoare
rost i,
cunotine, s
fie în stare a cuvânta din timp ctre popor cu spor i cu folos i
a-i putea arta calea ctre fapte bune, spre care sfârit se cuvine aib o s
via neprihnit, purtare bun întru toate i în tot locul, ca o trâmbi bine
rsuntoare, s
detepte pe toi spre cucernicia cea adevrat cretin i spre
frica lui Dumnezeu.
2. în Epistolia de învtur ctre parohialnica preoime iari înva,
zicând:
- S se sileasc fiecare preot a povui poporul s prseasc deprinderile
rele, s nu fac nunt în post, s se lase de cstoriile între rudeniii s se
fereasc de cheltuielile zadarnice, de risipa de mâncare i butur ce au
obiceiul a face cu prilejul nunilor.
3.Apoi zicea i acestea:
- Sa nu lipseasc preotul a înva, nu numai tinerimea colar, ci i pe
cea ce nu are putin a umbla la coal, credina, frica lui Dumnezeu i
începutul înelepciunii. Prin toate purtrile sale, preotul s dea pilde bune
poporului. Sa-i chiverniseasc bine nu numai casa proprie, ci i toate ce in
de biseric. Iar de cercetarea cârciumilor, de jocuri i glume s se fereasc,
precum cer canoanele Sfinilor Prini.
4. La urm adug i aceste sfaturi:
- s poarte îmbrcminte preoeasc,
Preoii din cele de afar se c
chibzuiete i
aezarea cea dinluntru a inimii. fie cu blândee i cuget S
curat în adunrile i sftuirile bisericeti, s
nu rosteasc decât vorbe frumoase
i împciuitoare; s se poarte cu toat cuviina fa de „stpânirile i
domniile" crora le datorez cinstire i ascultare. de poporani fie cu Fa s
dragoste, îndelung rbdare i smerenie. Pentru slujbe s nu ia decât simbria
legiuit, la câtig urât s nu râvneasc, iar la cei sraci slujeasc gratuit, s c
pentru aceast osteneal mare plat vor avea în ceruri.
5. în ziua hirotoniei sale în arhiereu, episcopul Andrei aguna a rostit
aceste cuvinte:
- Cea mai mare parte a vieii mele pururea în osteneal mi-a fost i îmi
va fi. Dar i cea mai mare bucurie mi-a fost i îmi va fi i în viitor a învinge
toate piedicile. Cred, cu trie c, fiind umbrit de puternicul scut al lui
Dumnezeu, voi putea îndeplini scopul vieii mele întregi, ca pe românii

ardeleni din adâncul lor somn s-i detept i cu voia s-i trag ctre tot ce este
adevrat, sfânt i bun.
6. Episcopul Andrei aguna s-a dovedit de la început a fi un adevrat
printe al românilor din Transilvania, un aprtor înflcrat al Ortodoxiei
dreptmritoare, dar, în acelai timp, i un apostol luminat de Duhul Sfânt,
care punea mai presus de toate dragostea în Hristos i unirea naional decât
ura, vrajba i dezbinarea confesional. Cu înelepciunea i cu sufletul lui
panic, el a contribuit cel mai mult la marea adunare de unitate româneasc

din mai, 1848, de pe Câmpia Libertii.
7. Fiind oricând gata de jertf pentru cauza Bisericii i a înfririi tuturor
românilor din Transilvania, marele ierarh a zbovit 7 luni de zile la Viena,
struind zi de zi pentru independena naional i religioas a Transilvaniei i
nu s-a întors pân nu s-au uurat suferinele poporului nedreptit.
8. Dup încetarea revoluiei din anii 1848-1849, episcopul Andrei aguna
a început, cu grele sacrificii, opera de restaurare, înfrumuseare i zidire din
nou a zeci de biserici ortodoxe, în locul celor jefuite i distruse prin satele i
oraele ardelene. în câiva ani, toate bisericile din eparhie erau înnoite,
împodobite i cu cri de cult, cu icoane, cu veminte i cu slujbe alese.
La acestea au contribuit, alturi de credincioii ardeleni, i cei dij
Moldova i ara Româneasc, cu care se simeau dintotdeauna frai. Un ajute
deosebit a dat i Mnstirea Neam, care trimitea cu carele cri de slujb
alte daruri la Episcopia Ortodox din Sibiu.
9. Pentru aprarea Ortodoxiei i întrirea vieii duhovniceti i culturale
în Transilvania, episcopul Andrei aguna a înfiinat, în anul 1850, o vesti:
tipografie eparhial la Sibiu, care a fost ca o binecuvântare dumnezeiasc
pentru toi. Despre ea vorbea marele ierarh mai târziu:
- Aceast tipografie, care pân la moartea mea o am grijit i o
administrat, numai Dumnezeu tie cu câte greuti o am aprat i susinut fai
de dumanii Bisericii i ai naiunii noastre române. C ce era s fac
împrejurrile acestea? S ed la râul Babilonului i s plâng? Nu! Ci s
socotesc despre modul cum s-ar putea li în preoime i poporul nostru
cunotinele sistematice i temeinice despre Biseric i despre alte lucruri
bisericeti.
10. Sub îngrijirea episcopului Andrei s-au tiprit, în decurs de 11 ani, 35

de cri bisericeti, dintre care se pot aminti:
Elementele dreptului canonic (1854); Kiriacodromionul (1855); istoria
Bisericii Ortodoxe rsritene universale (1860), în dou volume; Ceaslovul
Octoihul, Psaltirea, Penticostarul i Triodul. Apoi cele dousprezece Mineit
(1853-1856), „dup originalul îndreptat al Preasfinitului episcop 1
Argeului, Kir Iosif"; Biblia ilustrat (1856-1858), „dup originalul celor 72
de tlmcitori din Alexandria" i altele.
Numai la un an de la înfiinarea tipografiei, se tipriser la Sibiu 5.000 de

Catehisme, 5.000 de Abecedare, 700 de Ceasloave, 3.000 Istorii Biblice.
3.000 de cri despre Datoriile supuilor i 1.500 Apostoli.
11. în prefaa Bibliei ilustrate (1858) scrie episcopul Andrei aguna:
- Cele dou traduceri ale Bibliei (1648 i 1688) sunt uile prin care s-a
învrednicit i poporul românesc a intra în câmpul cel ceresc al dumnezeietilo:
înv|turi, care, în mijlocul vijeliilor i valurilor lumii, rmân necltite :
adevrate din veac în veac. Ele sunt izvoarele care au izvorât întâia dat ap:
vieii venice pentru neamul acesta, în toate prile prin care este rspândit.
Deteptarea poporului românesc din barbaria veacurilor, împrietenirea lui
mai departe cu legea lui Dumnezeu, pirea lui ctre lumina cea blând :
civilizaiei i a culturii, înfrirea neamului nostru românesc, pe care mâr^
proniei 1-a semnat prin atâtea ri deosebite i printre atâtea neamuri strine,
rmânerea în via a limbii sale naionale - toate aceste binecuvântr.
neasemnate avem a le mulumi acestor ediii vechi ale Sfintei Scriptur:
^:estor monumente nepieritoare ale limbii, moralitii i peste tot ale vieii
noastre naionale i bisericeti.
12. Apoi adaug i aceste cuvinte:
- Mare, într-adevr, i adânc trebuie s fie mulumit noastr ctre
pomeniii brbai mari ai poporului, care în vremi atât de grele i cu mijloace
;puteri aa smerite, au -fcut lucruri atât de mree. înalt trebuie s fi fost
.ugetarea, adânc mintea, fierbinte credina, adevrat iubirea lor ctre
Dumnezeu i naiune, când au druit ei naiei lor un astfel de odorî Sntoas
i coapt a fost i contiina ce au avut-o ei despre lipsa poporului românesc
ie aceast sfânt carte. Pentru aceea au i îmbrcat traducerea lor în
emântul limbii aceleia, care sa fie îneleas de toi românii de pretutindeni.
Limba acestei cri nu e fcut, ci luat chiar din gura poporului. i aa
•--aductorul nu e decât un rsunet, nu numai al limbii, ci i al simirii i, peste
'.::, al chipului cugetrii poporului.
Cu tot dreptul dar se pot numi aceste ediii, cea dintâi Biblie - nu a
românilor din Ardeal, ori din ara Româneasc, ori de aiurea - ci cea dintâi
Biblie a poporului românesc întreg, cel dintâi glas obtesc cu care se roag
^cest popor Printelui din ceruri. Nici unul din traductorii de mai târziu nu
roate fi prta laudei ce se cuvine acelora care au altoit întâia dat cuvântul
Sfintei Scripturi în pom românesc!
13. Iar în Istoria bisericeasc, volumul II, p. 122-124, zice:
- Pe cât aristocraia român din Transilvania n-a avut nici o predilecie
ctre Biserica i naia sa i era redus de o idee deart, pe atâta, s zicem,
rreoimea i cretinii i în fruntea lor arhiereii au artat o trie exemplar în
mijlocul nenumratelor prigoniri i au rmas necltii în religie i în
naionalitate,
Tria aceasta sufleteasc a fost un produs viu al acelei convingeri morale,
c dac se vor lsa de una, numaidecât se vor lipsi i de cealalt. i fiindc
românul nu-i poate închipui religia fr naia i naionalitatea sa, pentru
aceea, ca sa asigure existena sa naional, a rmas în acea religie în care s-a
pomenit ca român i despre care e convins c este scutul cel mai puternic de
î-i apra naionalitatea lui de orice vijelii.
14. în tipografia diecezan din Sibiu, mitropolitul Andrei tiprea i cri

ie coal: abecedare, catehisme, bucoavne, cri de muzic, de aritmetic, de
gramatic, de istorie si steti - parohiale, pentru
geografie, pentru colile
gimnazii i mai ales, pentru Seminarul Teologic din Sibiu. Se mai tipreau:
Telegraful român, din 1852, Calendarul diecezan, Anuarul Gimnaziului din
Braov, precum i numeroase brouri i lucrri bisericeti i folositoare de
suflet.
Astfel înelegea marele ierarh s slujeasc Biserica lui Hristos si poporul

pe care îl pstorea, contribuind dup putere la aprarea Ortodoxiei, la
luminarea, la unitatea i la mântuirea lui.
15. Mitropolitul Andrei aguna rmâne în istoria neamului ctitorul cel

mai mare al colii i culturii ardelene.
Odat cu organizarea tipografiei, în anul 1850 a înfiinat în Sibiu un
institut teologic i pedagogic cu durata de unu pân la trei ani, pentru forma-
rea de preoi buni, luminai i devotai Evangheliei lui Hristos, acordând celor
sraci i iubitori de învtur ajutoare, burse i cri gratuite. Pentru lumina-
rea copiilor din eparhia sa, a înfiinat, pe lâng fiecare parohie, sute de coli
primare-confesionale, cu predarea în limba român. In ele se învau, atât
cunotinele religioase, cât i cele de cultur general. colile erau organizate i
întreinute de Biseric. Preoii parohiei erau directori, iar protopopii, inspectori
colari. Profesorii erau pregtii, fie în Institutul Pedagogic din Sibiu, fie la
Gimnaziul din Braov, ambele înfiinate i întreinute de Episcopia Ortodox din
Sibiu.
în anul 1873 existau în Transilvania peste 800 de coli primare-con-
fesionale, din care mai mult de jumtate erau înfiinate de marele mitropolit.
16. Prin aceste trei mijloace - prin preoi vrednici i biserici, prin coli
confesionale i prin cri tiprite în grai românesc - mitropolitul Andrei
aguna a întrit peste Carpai unitatea credinei ortodoxe, unitatea etnic
naional i unitatea de gândire i aciune, împotriva atâtor influene strine.
17. Acest neobosit ierarh i slujitor al Bisericii lui Hristos a realizat în
eparhia sa i alte înfptuiri vrednice de amintit. El inea mult la demnitatea i
viaa moral a preoilor. De aceea, mereu le ddea sfaturi de bun compor-
tare, le adresa frumoase pastorale, le dona cri de slujb i ajutoare pentru
biseric, le fcea vizite canonice, umblând din sat în sat, mângâind i sftuind
pe toi ca un bun printe al tuturor.
18. Odat scria mitropolitul Andrei aguna ctre preoii din eparhia sa:
„Pre cât simt i mrimea i

greutatea chemrii mele arhiereti, pre
cunosc
atât m strduiesc s fa
chemrii mele. Ins numai pentru una
fac doare m
inima, i adic pentru aceea, nu c m
iart împrejurrile i puterile mele ca
sa fac atâta cât a dori s fac pentru clerul i poporul nostru. Ndjduiesc îns
c ostenelile mele, mici i neînsemnate ca i smâna mutarului, vor spori cu
ajutorul lui Dumnezeu, dac le vom îngriji cu suflet curat".
ri'VIOI DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XIX 445
19. Alteori, iari zicea:

- De dou ori dac m-a nate, tot preot i slujitor al Bisericii lui Hristos
-îs face!
20. Mitropolitul Andrei „purta mare grij pentru bunul mers al tuturor
. \.:z steti înfiinate de el i mai ales pentru Institutul Teologic din Sibiu,
:ire adeseori îl Tria în deplin armonie cu celelalte culte din
cerceta".
"-^r.silvama i coresponden cu numeroi episcopi, starei,
întreinea o vasta
- ::popi, deputai, oameni de cultur, minitri i chiar cu împratul de la
ena. Cci toi îl respectau i erau cucerii de chipul i înelepciunea lui.
21. O alt mare realizare a mitropolitului Andrei aguna a fost
ifîinarea vechii Mitropolii Ortodoxe din Transilvania, desfiinat în anul

~I1. La 24 decembrie, 1864, episcopia din Sibiu este ridicat la rang de
'_:ropolie, cu autonomie proprie, desprinzându-se de Mitropolia sârb din
rlovitz.
Pentru buna organizare a Bisericii Ortodoxe din Transilvania, marele

— :rapolit a dat, în anul 1868, un renumit Statut Organic, care avea Ia baz
deplina colaborare sinodal între clerici i mireni. Astfel s-a dovedit a fi unul
âm cei mat mari legiuitori bisericeti.
22. Aa a trit i aa s-a jertfit acest mare ierarh al Bisericii lui Hristos.
Rolul su a fost, pe drept cuvânt, providenial i avea un suflet devotat de
îievrat pstor, plin de înelepciune i curaj.
La 28 iunie, 1873, mitropolitul Andrei aguna s-a strmutat la cele
venice i a fost înmormântat ca un simplu clugr în curtea bisericii din
RiSinari-Sibiu.
IEROSCRIMONAKUL OREST BALDOVIN

Chilia Sfântul Ipatie - Vatopedu - Muntele Athos
19
(t 1878)
-
Acest printe vrednic de pomenire, împreun cu fratele su, Anastasie, au

fost cei mai apropiai ucenici ai Sfântului Ierarh Calinic. Era de loc din
-prejurimile oraului Bucureti. în anul 1830 intr în obtea Mnstirii
Irrnica, unde primete îngerescul chip al clugriei, prin mâinile marelui
Bare.
19
Dup arhiva Chiliei Sfântul Ipatie, Vatopedu - Munteîe Athos i mrturiile Arhimandritului
! anaetie Trifeenea, superiorul acestei chilii.
|

Fiind foarte asculttor, ajunge ucenic de chilie al Cuviosului Calinic.
împreun cu fratele su, Anastasie. i atât de mult îi iubea cuviosul, c
adeseori îi chema la sine i îi hrnea cu multe sfaturi i cuvinte de folos
Uneori le poruncea s
împart milostenie la sraci, alteori le prevestea lucruri
de tain, care se împlineau întocmai. Pentru smerenia i blândeea lui, Sfântul
Calinic 1-a învrednicit pemonahul Orest de darul preoiei i acesta slujea cele
sfinte cu mult râvna în Biserica Domnului.
Dorind s
se retrag la linite, cu puin înainte de anul 1850, ieroschi-
monahul Orest Baldovin se duce la Mnstirea Cheia. Dar, negsind destulî
odihn, dup câiva ani se duce la Muntele Athos, cu binecuvântarea
stareului, împreun cu ucenicii si, monahii Ipatie i Ilie. Deci, plcându-It
locul i linitea, au cumprat de la Mnstirea Vatopedu, cu 7.000 de lei.
chilia cu hramul „Sfântul Ierarh i Mucenic Ipatie", situat la doi kilometri
mai sus de Marea Lavr.
Aici, bunul nevoitor înnoiete în întregime chilia Sfântul Ipatie» planteazl
mslini i vi-de-vie i primete numeroi ucenici din ara. Spun prin;:
români din Muntele Athos care l-au cunoscut c
ieroschimonahul Orest era
vestit în tot muntele pentru sfinenia vieii sale, pentru blândeea i iubirea Iu:
de strini. C era dulce i înelept la cuvânt, slujea cele sfinte cu mare
evlavie, avea darul rugciunii i odihnea pe toi ca un alt Avraam. Din cei 700
de clugri români ce se nevoiau pe atunci în Athos, muli poposeau la chilia
printelui Orest pentru spovedanie i cuvânt de folos. îl cutau înc numer;
pelerini din ar, sihastri i nevoitori greci, rui, bulgari i sârbi, deoarece
ieroschimonahul Orest ajunsese un iscusit duhovnic al Muntelui Athos.
Pentru mai mult linite, printele Orest i-a fcut în pdure dou colibe
unde se nevoia singur, mai ales în vremea postului. Odat le-a spus ucenicilc:
- Binecuvântai, prinilor, sa m duc la colib! Ajungând aproape zt
colib, deodat s-a repezit asupra lui o viper ca s-1 omoare. Iar el a r.
metaniile în faa arpelui i a zis:
- Nu-i fac nici un ru, nici tu s nu-mi faci mie!
Apoi, cerând ajutorul Sfântului Ipatie, îndat s-a îmblânzit arpele

|
ruinându-se, s-a retras în pdure.
Cuviosul Orest, vzând biserica veche a Sfântului Ipatie în parte ruinai
cu mult trud a reînnoit-o în anul 1873, primind mult ajutor din ar. Astfdj
11
printele Orest Baldovin a condus muli ani aceast „chilie , ca o faci:-
aprins în sfenic, cu iubire printeasc, cu post, cu rugciune i adânc zt

smerenie, fcându-se în toate pild vie ucenicilor si. Apoi, ajungând \i
adânci btrânei, a chemat la sine pe ucenici i le-a spus:

CUVIOI DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XIX
- Fiilor, de acum eu merg pe drumul pe care m-a chemat Dumnezeu, Cel
i zis: Pmânt eti i în pmânt te vei întoarce (Fac. 3, 19).
Iar ucenicii, întristându-se, l-au întrebat;
- Preacuvioase printe, ce vom face dup trecerea sfiniei tale din via?
Imbrbtându-i, btrânul le-a rspuns:
- Fiii mei iubii, sa avei ndejde în Dumnezeu, s cerei ajutorul Maicii
irmului i al Sfântului Ipatie i s pzii cu sfinenie rânduiala rugciunii i
. ; inonului clugresc. Aa de vei tri, vei petrece viaa cu pace, ca i cum
:: împreuna, i Dumnezeu va pzi lcaul acesta i pe voi rar nici o
. Imare. împlinii acestea i v vei mântui!
Zicând acestea, s-a retras în chilia sa i s-a rugat singur cu post i cu
jL:::mi timp de trei zile. Iar la Praznicul înlrii Sfintei Cruci, 14 septem-
rr.e. 1878, a slujit Sfânta Liturghie, apoi a zis ctre ucenici:
- Iertai-m, frailor, i Dumnezeu ierte! sv
i îndat i- a dat sufletul în mâinile Domnului.
SFANUL ANTIPA ATONITUL

Mnstirea Valaam
(1816-1882) 20
Cuviosul Antipa a fost un mare tritor duhovnicesc i un clugr sfânt pe

lire 1-a odraslit pmântul Moldovei în secolul XIX. Acest osta al lui Hristos,
tamit din botez Alexandru Luchian, s-a nscut în anul 1816, într-o familie de
irani credincioi din satul Calapodeti-Bacu. La vârsta de 20 de ani a fost
:Ouzit de Duhul Sfânt s intre în nevoina clugreasc.
Mai întâi s-a ostenit doi ani de zile (1836-1837) în obtea Schitului
z:=zi-Vrancea, unde a fost clugrit sub numele de Alimpie. Aici s-a
rednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor i al neîncetatei rugciuni,
Ipoi s-a dus la Muntele Athos i românesc Lacu, unde se
s-a stabilit la Schitul
levoiau peste 80 de sihastri români. Aici a deprins meteugul nevoinei
nhovniceti de la cei mai alei clugri atonii, ajungând vestit în schit pentru
pzsrul i osteneala lui.
Dup aproape cincisprezece ani de sihstrie în Schitul Lacu, bunul

cvoîtor a trit înc patru ani de zile în Mnstirea Esfigmenu. Aici primete
irele i îngerescul chip al chimniciei, primind numele de Antipa, i este
•
rotonit diacon; apoi pleac la pustie, unde sta patru ani. Astfel, înmulind
:o
Arhim. Ieronim M., Cuviosul Ieroschimonah Antipa Atonitul, în Sfinii romani..., op. cit., p. 543
ostenelile clugreti i privegherile de toat noaptea, Cuviosul Antipa en
cinstit în tot muntele ca mare sihastru i lucrtor al rugciunii lui lisus. |
învrednicise înc i de darul vindecrii bolilor i ai înainte vederii. Apoi I
Schitul Prodromul a fost hirotonit preot.

Iubind mai mult singurtatea i smerenia, decât cinstea i lauda, în
1860, Cuviosul Antipa a prsit Muntele Athos i s-a reîntors în Moldova,
mnstirile din preajma Iailor. Dar, vazându-se împresurat de muli credin-
cioi, cci numele lui se vestise în toat ara, dup trei ani a plecat s i
închine la moatele cuvioilor prini de la Pecersca. Apoi a ajuns la mânâs-
tirile din nord, uimind pe toi cu sfinenia vieii lui. De aici, auzind de ves:::_
Mnstire ortodox Valaam, situat pe o insul din lacul Ladoga, aproape de

hotarele Careliei, Cuviosul Antipa, iubind fericita linite i strintate, în anul
1865 s-a aezat într-un schit al acestei mnstiri. Aici triau clugri foarte
sporii, lucrtori neîntrecui i dascli iscusii ai rugciunii lui lisus.
La Mnstirea Valaam s-a nevoit Cuviosul Antipa înc 17 ani de zile.
„artând fapte minunate de trire duhovniceasc, în post, în rugciune i îr.
desvârit srcie". Cea mai mare nevoin a lui era rugciunea cea de foc a
inimii, prin care neîncetat slvea pe Dumnezeu, izgonea duhurile cele necurate
i gusta din bucuriile cele negrite ale Duhului Sfânt. La aceasta aduga posi
îndelungat, privegheri de toat noaptea, lacrimi, metanii i alte netiute
osteneli duhovniceti. Svârea înc adesea dumnezeiasca Liturghie i se ruga
mult pentru lume i pentru ara în care s-a nscut.
Pentru o petrecere aleas ca aceasta, Cuviosul ieroschimonah Antipa
Luchian dobândise de la Dumnezeu darul facerii de minuni i al înainte-
vederii, cci cunotea gândurile cele ascunse ale oamenilor i pe muli :.
povuia pe calea mântuirii. Era, de asemenea, i un mare printe duhovnicesc

i dascl iscusit al rugciunii inimii. Pentru aceea numele lui ajunsese
cunoscut, atât în Carelia, cât i în Rusia de nord i muli monahi i credincios:
iubitori de Dumnezeu îl cutau i îi urmau învturile. Avea i în Mnstire^
Valaam câiva ucenici alei, dintre care cel mai sporit era Ieromonahul Pimez
brbat cuvios i foarte învat.
Dup o nevoin binecuvântat ca aceasta, Cuviosul Antipa Atonitul i-:
dat sufletul cu pace în braele Mântuitorului Hristos, la 10 ianuarie, 1882, i i
fostînmormântat în biserica schitului unde s-a nevoit. Este singurul calus:'

român care s-a nevoit în aceast vestit mnstire isihast din nordul Europei
în anul 1883, vzând prinii Mnstirii Valaam c
Ier o schi monah-
Antipa Luchian este venerat de ucenici i de credincioi ca sfânt, au rânduit ii
ise scrie viaa pe scurt, spre lauda lui Dumnezeu i folosul sufletesc. Astfel,
ieromonahul Pimen, ucenicul su de chilie, scrie în acelai an nevoinii
printelui su duhovnicesc, intitulat „Vrednica de pomenire via a ieroschi-

monahului Antipa".
Viaa Cuviosului. Antipa a fost tiprit la Petersburg de dou ori, în anii
1883 i 1893, rspândindu-se, atât în Rusia i Finlanda, cât i în Muntele

Athos. Iar canonizarea i trecerea sa în rândul sfinilor a fost fcut în
Muntele Athos, în anul 1906, dup 24 de ani de la mutarea sa din via. în
mineiul pe ianuarie, în zece zile, tiprit în limba rus la Mnstirea
Pantelimon din Athos, la pagina 46 figureaz i „Cuviosul ieroschimonah
Antipa Atonitul", cu viaa sa pe scurt. Numele su este cinstit mai ales în
mnstirile din Sfântul Munte, fiind singurul clugr atonit român trecut în
rândul sfinilor i numrat printre cei din urm cuvioi prini ai Atonului
21
.
Aasa nevoit i s-a svârit în plcere de Dumnezeu, departe de ara, un

mare cuvios român, dascl al linitii i al neîncetatei rugciuni!
ARHIMANDRITUL TEOFAN CRISTEA

Mnstirea Noul Neam
(1810-1883) 22
Era originar din Transilvania, anume din judeul Harghita, unchi al

primului patriarh al României, Miron Cristea. Luând jugul lui Hristos din
vârsta tinereii, s-a fcut clugr în Mnstirea Neam, sub marele stare
Neonil. Apoi, învând de la cei mai alei duhovnici nevoina vieii clugreti
i deprinzând bine ascultarea i întreaga înelepciune, s-a învrednicit de
dumnezeiasca preoie.
Ieromonahul Teofan era un clugr iscusit, statornic, hotrât i foarte
învat. Cunotea patru limbi strine, citea zilnic scrierile Sfinilor Prini i
mângâia pe toi cu cuvinte alese din Sfânta Evanghelie, în mnstire avea
i muli îl cutau pentru cuvânt de folos.
ucenici buni
Cea mai important ascultare a sa a fost supravegherea metoacelor
Mnstirii Neam, precum i a cldirilor de binefacere fcute de mnstire.
Ieromonahul Teofan a condus lucrrile de construcie a spitalului, a bolniei, a
colilor i farmaciei din mnstire i din Târgu Neam. El se îngrijea de
bolnavi, de doctori, de medicamente, de întreinerea cldirilor i a oamenilor,
21
Pr, prof. Lîyiu Stan, op. cit., p, 73-75
22
Scurt povestire istoric despre Sfânta Mnstire Neam, 1942, p. 60; Istoria
C. Tomescu,
Mnstirii Noul Neam, de Andronic duhovnic, mss. nr. 185, biblioteca Mnstirii Neam; Arhiereul
Narcis Creulescu, Istoria Mnstirii Noul Neam, mss. nr. 64, biblioteca Mnstirii Neam
care se plteau din fondurile mnstirii. i era cu fiecare drept i milostiv
Nimeni nu ieea de i fr un cuvânt de mângâier:
ia el neascultat, neajutat
Pentru aceea îl iubeau toi bolnavii i îl cinsteau ca pe un printe sufleta
copiii i locuitorii din Târgu Neam i de prin sate, cci era bun i cu fric i-:
Dumnezeu în toate.
O fapt bun a ieromonahului Teofan
alt a fost strânsa leg; .
duhovniceasc pe care o inea între Mnstirea Neam i bisericile I .-
Transilvania. în fiecare an organiza mici pelerinaje de credincioi ardelen:

mai ales la hramuri i srbtori mari, pe care îi odihnea în mnstire i î
trimitea înapoi mângâiai i întrii în dreapta credin. Asemenea fceau 5
ali clugri nemeni, iubitori de Hristos i de neam. Ieromonahul Teofa

Cristea trimitea anual clugri misionari din Mnstirea Neam cu cni
bisericeti, pentru a le împri gratuit la preoii i bisericile ortodoxe de peste
Carpai. îndat ce ieea de sub teascuri o carte nou, porneau clugrii
desagii sau chiar cu carele cu cri spre Transilvania.
în anul 1863, ieromonahul Teofan, dimpreun cu duhovnicul Andronic j
cu mai muli ucenici, s-au metocul Mnstirii Neam, nurru:
stabilit definitiv la
Chicani, din judeul Tighina. Iar în anul 1864, cu ajutorul marii lavre i -^
credincioilor, au fondat o vestit mnstire numit „Noul Neam", adunânc
în jurul lor pân la o sut de clugri. Primul stare a fost însui ieromonahul
Teofan, devenit mat târziu arhimandrit. i atât de bine a organizat aces:
cuviosmnstirea, în puin vremec a devenit una din cele mai mari chinovii
cu via de obte din Moldova.
Aa s-a nevoit arhimandritul Teofan, ctitorul Mnstirii Noul Nearnj
Apoi, simjindu-se chemat de Hristos la odihna cea de sus, a dat ucenicilor si
srutarea cea mai de pe urm i a adormit cu pace în anul 1883.
DUHOVNICUL IOASAF APOSTOLIU

rVTânsti'rea rVeafii^
23
(T764-1883)
Acest preacuvios printe a fost unul din cei mai vestii duhovnici ai
Mnstirii Neam din secolul trecut.

Nscut în comuna Cal ixieti -Botoani din prini foarte iubitori de
UCÎStOS^ a intrat în nevoina clugreasc în anul 1785. în acea vreme, viaa
duhovniceasc în Mnstirea Neam, sub povuirea Biarete stete^ ?a\sVe.
21
Arhivele Statului - Fiîiala Neam, Fond Mnstirea Neam, pe anii 1800-1883
- CUVIOI DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XIX 451
nsese la culmea înfloririi. Fiind încredinat unor prini alei, tânrul Ioan
at carte, a deprins rânduiala bisericii i a gustat din dulceaa rugciunii
i nevoinei duhovniceti.
Dup clugria sa, marele stare Paisie a rposat (1794), iar tânrul
"ah a trecut prin toate ascultrile mnstireti, pân la începutul secolului
Apoi, prinii vzând aezarea i înelepciunea lui, l-au hirotonit preot i

.
fcut duhovnic. i era ieroschimonahul Ioasaf numrat în ceata celor 24

; duhovnici rânduii cu spovedania soborului i cu formarea noilor încep-
tori. Mai târziu, mutându-se din via duhovnicii btrâni, Cuviosul Ioasaf a
devenit cel dintâi duhovnic Mnstirii Neam. al
Despre acest printe vrednic de laud se spune în tradiia mnstirii c

era întru toate msurat i cu dreapt socoteal. Nici cu totul aspru, nici uor
ierttor; nici inând mânia asupra cuiva, nici prea blând cu fiecare; nici multe
::J.md, nici în zadar vorbind. Ci vorbea puin, pe îneles i potrivit cu rana
fiecruia. Iar cuvintele sale printeti, ca nite sgei duhovniceti alinau
iurerea, potoleau ispita, izgoneau patima i rneau inima cu dragostea lui
Hristos, cci era întrit de darul Duhului Sfânt.

Duhovnicul Ioasaf ducea el însui o via ascetic de mare sihastru i
rugtor pentru oameni. Hrana lui era o dat în zi, dup asfinitul soarelui.
Chilia lui era biseric de tain. Aici se ruga cu netiute lacrimi i fcea
multe metanii în fiecare noapte. De la biseric era nelipsit, iar dup slujba
cerceta prinii bolnavi la bolni i la chilii, sftuia pe frai i mângâia cu
dragoste pe credincioi. Pe toi îi spovedea, îi asculta, îi binecuvânta i
Înelegea, prin darul lui Dumnezeu, aezarea fiecruia. Pentru aceea era
cutat i iubit de toi.
Timp de peste 70 de ani, Cuviosul Ioasaf a fost duhovnicul cel dintâi al
marii lavre. La el veneau stareii, episcopii, egumenii i schimonahii,

: Slugrii, mirenii i toi sihastrii din inutul Neam. El a crescut i a clugrit
în viaa sa peste 500 de fii duhovniceti, din care unii au ajuns pustnici, starei
i ierarhi alei.
Dup o astfel de nevoin, Cuviosul Ioasaf „duhovnicul" i-a dat sufletul
4 mai, 1883, fiind plâns de tot soborul mnstirii.
in mâinile lui Hristos la
Despre dânsul scria unul din ucenicii si, în Registrul cu cei înmor-
mântai.,, în cimitirul Mnstirii Neam: „Ioasaf Apostoliu Duhovnicul,
ieroschimonah, nscut la comuna Clineti, 1764, ianuarie 1 (i) mort la 1883,
mai 4; brbat sfânt, ctitor, au trit 119 ani. Mo lui Vldica Narcis Cretulescu
din Mnstirea Neam" 24 .
24
Arhiereul Narcis Cretulescu, Biblioteca Mnstirii Neam, mss. nr. 139, 1901, p. 37
SCHIMONAHIA TAVEFTA URSACHE

Mnstirea Agapia
(f 1883)
Aceast schimonahie vrednic de pomenit a fost cea mai aleas stare

Mnstirii Agapia din secolul XIX.
Nscut în oraul Vaslui din prini credincioi, a fost adus de mic I
mnstire de rudele ei i crescut cu grij, în frica de Dumnezeu. Ape:
deprinzând smerenia i ascultarea de la maicile ei duhovniceti, a fost tuns f
schima monahal i s-a fcut mireas lui Hristos.
La 20 ianuarie, 1858, maica Tavefta Ursache este aleas stare di
întregul sobor al Mnstirii Agapia, pe care o conduce cu mult chibzuin
pricepere timp de 26 de ani, ca o adevrat mama duhovniceasc. Purta
deosebit grij pentru îndeplinirea datoriilor clugreti i împodobire
slujbelor bisericeti, pentru meninerea vieii morale în mnstire, pri
spovedanie i împrtanie deas, prin ascultare fr cârtire i participar
regulat a întregii obti la sfintele slujbe. Toate acestea au fcut s i
întreasc legtura dragostei în mnstire i s sporeasc numrul slujitoarele

lui Hristos pân la 500 de suflete.
Aceeai grij deosebit a avut schimonahia Tavefta i pentru reînnoire

cea din afar a Mnstirii Agapia. Intre anii 1858-1862 a restaurat £
întregime biserica mare i a adus pe cel mai bun pictor al vremii, Nicola
Grigorescu, care a împodobit-o frumos, precum se vede pân astzi. .-
refcut, de asemenea, chiliile din incint i biserica Mnstirii Agapia Veche

A organizat ateliere de covoare i broderii, iar pentru surorile tinere.
deschis coal de patru clase, unde învau citirea, scrisul, religia, istorii
tipicul i muzica psaltic.
în anul 1873, starea îmbrcat în argint icoanele d::
Tavefta a
catapeteasm, precum i icoana Maicii Domnului fctoare de minuni. Iar di
averea prinilor ei a donat bisericii mai multe odoare de pre, cruci, icoane
veminte. Pentru blândeea i înelepciunea ei, mitropolitul Moldovei a fcut-
stavrofor i arhimandrit.
Aceasta a fost viaa plin de druire i roade duhovniceti a starezt
Tavefta Ursache. împlinind vârsta profeit de psalmistul David, schimonar..
Tavefta s-a strmutat la venicele lcauri la 26 ianuarie, 1883, plâns ?
regretat de obtea celor dou Agapii.

ARHIMANDRITUL GHERMAN IONESCU

Mnstirea Tazlu-Neam
(t 1885) 25
Arhimandritul Gherman era cu metania din Mnstirea Neam.. Un

:lugr râvni tor, crturar iscusit i devotat slujitor al Biserici lui Hristos.
Cunotea limba slavon i în parte limba greac. în anul 1857 a scris istoricul
Mnstirii Agapia pe scurt i alte însemnri duhovniceti, care s-au pierdut.
în anul 1867, arhimandritul Gherman Ionescu este numit stare al
Mnstirii Tazlu-Neam, pe care o gsete aproape în paragin. Era imediat

lup secularizare. Aducându-i aminte de faima de altdat a acestei
mnstiri, de Cuvioii Chir iac, Onufrie i de atâia alii care s-au nevoit aici în
secolul XVII, stareul Gherman a încercat, dup putere, sa reînvie viaa
duhovniceasc din aceast vestit vatr monahal din Moldova.
Mai întâi a adunat în jurul su câiva clugri, cci nu avea cu cine face
slujb. Apoi a Transcris cu mâna sa pomelnicul ctitoresc, precum se vede pân
astzi, i a reaezat tipicul slujbelor în limba româneasc. De asemenea, a
lurnat din nou un clopot mare i a împodobit biserica cu cri, cu veminte, cu
candele i cu cele de nevoie. în anul 1867, Mnstirea Tazlu avea 10 clugri
care menineau firul slujbelor zilnice, Vecernia, Utrenia, Sfânta Liturghie i
parastasul ctitorilor.
în anul 1881, arhimandritul Gherman se duce ca duhovnic la Mnstirea
Agapia. în testamentul sau, printre altele, d ucenicilor si aceste frumoase
cuvinte de învtur:
„Noi, frailor, ca cei ce de bunvoia noastr ne-am angajat a fi rugtori ai
poporului ctre Dumnezeu, nu trebuie sa ne descurajm întru îndeplinirea cu

sfinenie a datoriei noastre clugreti, ci cu fermitate constant s ne fixm
privirea spiritului la Dumnezeu, unicul centru al stabilitii i al adevrului,
cruia ne-am fcut de aproape servitori. S
ne fereasc de lenevie i nebgare
de seama înfricoatele cuvinte ale dumnezeiescului Gura de Aur, zice la da- c
"oriile preoilor: «Mi se pare c din cei hirotonii puini se vor mântui». La fel i
groaznicele ameninri ale Sfântului Duh, rostite prin profetul Ieremia: Bles-
temat tot cel ce face lucrul Domnului cu nebgare de seam! (Ieremia 40, 10), ^
în blestemul acesta pot cdea mai cu lesnire preoii care, din neluarea
aminte sau i din mândrie, crezându-se înelepi, îndrznesc a face reforme în
Pr. Gh. Vârtolas, Monografia Parohiei Tazlu, mss. 1970

aezmântul dumnezeietilor slujbe. Ba chiar i a lsa câte ceva, mai cu seaml
pomenirile pentru cei adormii, care sunt canonisite i prescrise în tipie _
Bisericii.
Cât pentru pomenirile celor adormii - adaug stareul -, am vie speram:
în contiina friilor voastre, c
dac nu le vei face mai bine, cel puin s m
le scdei, tiind c
i Dumnezeu jertf pentru acest scop se aduce în toaie
zilele. încheind dar cu însei cuvintele Domnului nostru lisus Hristos: Precum
voii sv fac vou oamenii, facei i voi lor asemenea (Matei 7, 12), ml
recomand al dragostei voastre în Hristos frate Gherman Ionescu - Arhim." 26 .
La Mnstirea Agapia, arhimandritul Gherman tiprete în anul 1880 un

„aezmânt" al mnstirilor din inutul Neam, precum i alte cuvime
folositoare de suflet. Iar în anul 1885 se retrage la mnstirea de metanie i îi
d sufletul cu pace în mâinile Domnului.
IEROSCHIMONAHUL NEOFIT ELIADE

Mnstirea Neam
(t 1886)
Cuviosul Neofit Ieroschimonahul a fost un printe cu înalt via:!

duhovniceasc în obtea Mnstirii Neam, cum puini se aflau la msura lu
pe la jumtatea secolului XIX.
Fiu de rani rzei din judeul Vrancea, tânrul Nicolae a fost dat de mic
s învee carte. Apoi, iubind mai mult pe Hristos decât cele din lume, a intrai
în obtea Mnstirii Neam. Aici a învat desvârit limba greac, scrierii
Sfinilor Prini i Sfânta Scriptur de la dascli iscusii, ajungând în puirl
vreme s-i întreac pe toi cu râvna, cu nevoina i cu înelepciunea.
Stareul Neonil, vzând osârdia lui, îndat 1-a fcut clugr i 1-a trirms
un timp la Schitul Pocrov. Aici, bunul osta al lui Hristos a primit îngeresc,
chip al schimniciei i s-a fcut pustnic i ascet vestit. Cci era obicei la NeaJ
ca monahii cei mai nevoitori s
se retrag la Pocrov, unde triser când-,
muli sihastri cu via sfânt. Aici se ostenea cuviosul mai ales cu postul, ca
rugciunea lui lisus, cu privegherea i cu citirea Sfintei Scripturi. Mân;
numai o data pe zi, seara, i dormea câteva ore pe noapte.
Fiind chemat în lavr, a fost hirotonit preot i rânduit duhovnic i dascL
de limba greac în coala monahal din mnstire, organizat la îndemnul Iu.
unde învau aproape o sut de frai. Acest preacuvios printe era un mar
26
Arhiva Parohiei Tazlu, jud. Neam
i dascl al rugciunii lui Iisus. Timp de aproape trei decenii a crescut

elenist
muli ucenici i a adus un curent de înnoire duhovniceasc în Mnstirile
Neam i Secu cu schiturile lor.
Tot la îndemnul printelui Neofit Eliade, Mnstirea Neam a construit la
Târgu Neam, între anii 1850-1856, un mare spital, o farmacie (spierie) i o
coal pentru folosul de obte al tuturor. S-au mai fcut, cu sfatul lui, coal
în satul Vântori, farmacie i spital de alienai în mnstire i „multe alte
lucruri bune".
între anii1870-1877, Cuviosul Neofit a fost egumen la Mnstirea Secu,
:1când multe donaii i înnoind viaa duhovniceasc în obte. Pe toi îi cucerea
cu cuvântul su blând i înelept, iar mai ales îi zidea sufletete cu pilda vieii
sale, c nu era altul în aceste pri care fie pe msura lui. s
Pentru o via aleas ca aceasta, clugrii Mnstirii Neam l-au rugat s
le fie stare i printe duhovnicesc. El îns s-a lepdat de o cinste ca aceasta,
socotindu-se nevrednic. înc i domnul rii cu ceilali ierarhi l-au propus de

mitropolit i printe al Moldovei, în anul 1860, c
devenise cunoscut peste tot.
El îns a fugit la mai mult linitea i rugciunea decât
pustie, iubind
uulburarea lumii. Nici cri din limba greac nu a tradus, decât una singur,
Cântare de laud sioniceasc, tiprit în anul 1871. socotea mai de folos C
s zideasc pe oameni cu fapta decât cu cuvântul.
în anul 1877 a renunat la egumenia Mnstirii Secu i s-a retras la me-
tanie. Apoi, mai trind puin i bineplcând lui Dumnezeu, a adormit în pace
în anul 1886, adugându-se la ceata cuvioilor prini din Mnstirea Neam.
Iat cum îl descrie arhiereul Narcis Creulescu, unul din ucenicii si:
..Neofit Eliade, brbat erudit, elenist, mare ieroschimonah, pustnic, ascet
mare la Schitul Pocrov, fost igumen Mnstirii Secu între anii 1870-1886. A
fost capabil, a dat sfat pentru a s face spitalu(l), coala i spieria (farmacia)
la Târgu Neam, bolniele din mnstire i
treburi mari au fcut. în
alte
secolul nostru nu are România astfel de brbat; s-au lepdat de streie ca i
ie Mitropolia Moldovei. Cine n-a vzut pe acest printe Neofit în rugciunile
lui» acela n-a vzut sfinenia întrupat. A murit la 3 februarie, 1886 în
Mnstirea Neam, unde se retrsese din igumenia Mnstirii Secu".
îar în Registru cu cei înmormântai în cimitirul Mnstirii Neam, acelai
ucenic scrie despre dasclul su: „Ieroschimonahul Neofit Eliade este cel mai
mare brbat aschet din zilele noastre, elenist profund, ctitor mare..., btrâne
27
rar..." .
21
Arhiereul Narcis Creulescu, Note i inscripii de la Mnstirea Neam, 1905, mss. nr. 171 din
Biblioteca Mnstirii Neam, p. 142; mss. nr. 139 din anul 1901, filele 52 i 52 v
m PATERICUL ROMANESC
ARHIMANDRITUL TIMOTEI IONESCU

(1806-1887) 28
Arhimandritul Timotei Ionescu a fost cel mai venerabil stare a.
Mnstirii Neam din a doua jumtate a secolului XIX (1860-1887), S-i

nscut în satul Bolbocii-Soroca, în anul 1806. Tatl su, fiind preot, i-a dat
din copilrie o cretere aleas.
In anul 1833 prsete casa printeasc i vine la Mnstirea Neam.
Aici, dup
câiva ani de ucenicie pe lâng cei mai alei duhovnici, este tuns în
schima monahal de stareul Neonil. Apoi, timp de peste 25 de ani este
rânduit la toate ascultrile mnstireti, de la cele mai de jos pân la slujitor al
sfântului altar. Dar, pentru blândeea i smerenia sa, toate ascultrile le
svârea cu bucurie i era iubit de toat obtea.
în anul 1860, stareul Gherasim retrgându-se de la conducerea
mnstirii, nimeni nu voia s
primeasc aceast grea ascultare. Atunci, unul
din duhovnici a zis ctre ceilali:
- Doar n-o s
fie stare printele Timotei de la oi! Când au auzit prini:
din consiliu de numele lui, au strigat îndemnai de Duhul Sfânt:

- Printele Timotei de la oi sa ne fie stare!
Din ziua aceea, monahul Timotei Ionescu a fost chemat de la stân, a fost
fcut preot i arhimandrit i numit stare al Mnstirii Neam cu toate
schiturile sale.
In acest timp, Mnstirea Neam trecea printr-o epoc de grea încercare
din istoria ei: secularizarea averilor, închiderea tipografiei, lipsa celor
necesare pentru bolni i spitalul de alienai, care adposteau pân la 100 de
bolnavi. Apoi, lipsa de hran i cele de nevoie pentru Seminarul monahal i
pentru întreaga obte care numra, împreun cu schiturile sale, aproape 4C~
de clugri; iar mai presus de acestea, slbirea vieii duhovniceti din
mnstire.
Toate acestea ateptau o înnoire salvatoare din partea noului stare
Incendiul din 25 noiembrie, 1862, care mistui aproape întreaga incint,
bisericile, clopotele i biblioteca, aduse într-o stare i mai grea obtea
Mnstirii Neam.
în faa acestor grele încercri, stareul Timotei nu s-a descurajat, nici sJ
îndoit de mila lui Dumnezeu. Ci, întrindu-se cu darul lui Hristos i luâr.:
Dup arhiva veche a Mnstirii Neam.

*
^.ecuvântare de la icoana fctoare de minuni a Maicii Domnului, a început
. idune ajutoare de la Biseric i de la stat, de la clugri i credincioi
-T.v.ru refacereaincintei mistuite de foc. Mai întâi înnoiete acoperiul
: sericii mari a înlrii Domnului i o paveaz pe jos cu marmur. Apoi
-t_-:aureaz biserica Sfântul Gheorghe, clopotnia, paraclisele i zidete chilii
:_ etaj de jur-împrejurul incintei. Retoarn clopotul mare distrus de incendiu,

n-c din incint spitalul de alienai, înnoiete agheasmatarul i repar
;:nductele de ap.
O grij deosebit a avut arhimandritul Timotei pentru refacerea vieii
:l::urreti din mnstire. Mai întâi a organizat din nou i a pus în stare de
funcionare tipografia. Timp de dou decenii (1863-1883), în Mnstirea
eam s-au tiprit i retiprit numeroase cri religioase i de cult în zeci de
— :: de exemplare, care apoi se distribuiau la biserici i mnstiri.
Stareul Timotei a amenajat, de asemenea, i biblioteca, adunând de peste
::: cri valoroase, în manuscris sau tiprite, în numr de peste 20.000, în
::ul celor mistuite de foc. Totodat s-a strduit s poarte grij deosebit fa
de cei bolnavi din spitaluli bolnia mnstirii, cât i de cei din spitalul public
ie la Târgu Neam, administrat de mnstire, unde se tratau bolnavii gratuit.
Aceeai grij a purtat stareul Timotei i pentru încurajarea învmântului,
meninând un timp seminarul din mnstire i dând subvenii din veniturile ei
pentru colile publice din Târgu Neam i satul Vântori.
Un deosebit efort a depus marele stare i pentru înnoirea vieii
uhovniceti din mnstire i de la schituri. i aceasta a început-o întâi cu
prezena regulat a obtii la slujbele bisericeti, de la care stareul nu lipsea
dciodat. Apoi a rânduit duhovnici buni pentru clugri i mireni i a obligat
ubtea sa se mrturiseasc i s
se împrteasc mai des. A introdus ordine i
disciplin la biseric, la trapez, la ascultri, la chilii, peste tot. La fel a
rrocedat i Ia Mnstirea Secu, precum i Ia schituri, întrind legtura
iragostei între toi.
In anul 1873, stareul Timotei avea în Mnstirea Neam un sobor de 360
:e clugri, format din 6 arhimandrii, 30 duhovnici i ieromonahi, 18
ierodiaconi i 306 monahi. în Mnstirea Secu avea 89 de clugri, în Schitul
Vovidenia 50 de clugri, în Schitul Pocrov 16 clugri, în Schitul Sihstria
1 1 clugri i în Schitul Sihla 9 clugri. între acetia se nevoiau, alturi de
"oldoveni, 28 clugri ardeleni, 25 clugri basarabeni, 7 clugri din
Muntenia i câiva ri. Toi triau în deosebit armonie unii cu alii i
din alte
i>cultau în toate învturile blândului stare. Dac cineva fcea vreo
sminteal grav în obte, stareul îl trimitea de canon la unul din schiturile
dependente de mnstire. Dup împlinirea canonului hotrât, clugrul pute^
s se întoarc la metanie.
In timpul Rzboiului de Independen din anul 1877, stareul Timotei a
datdovad de mult patriotism i mil fa de cei rnii, adunând subvenp.
bneti pentru ar i trimiând clugri la ambulanele de pe front.
Astfel, marele stare, cluzit de darul Duhului Sfânt, în toate eri
prezent: la biseric, la bolni, la arhondaric, la bibliotec, la tipografie, li
primirea strinilor i la scaunul de spovedanie. Toate . le conducea m

înelepciune, pe toi îi îmbria cu dragoste, pentru fiecare clugr i mireaz
i îmbrbtare.
avea un cuvânt duhovnicesc de mângâiere
Dup 27 de ani de smerit nevoin clugreasc i înc ali 27 de ani de]
rodnic povauire duhovniceasc a Mnstirii Neam, cuviosul arhimandn:
Timotei Ionescu îi d sufletul în mâinile lui Hristos, la 10 iunie, 1887, fir»
mormânt de aproape 500 de clugri i plâns de clopotele celor 1C|
petrecut la
mnstiri i schituri nemene.
La cimitir, ucenicul su a citit din testamentul marelui stare aces:t
cuvinte folositoare de suflet:
„V rog, iubiilor, nu uitai sfaturile mele, ale smeritului Timotei. Na
uitai fgduinele ce ai clugrii. Nu uitai numele ce
dat la taina sfintei
purtai i numele mnstirii noastre în care trii. Silii-v a o cinsti prii:
faptele voastre. Fcei-v vrednici de dânsa.
Iubii legea Domnului, pzii Biserica i sfintele aezminte mnstireti
inei bune ce ai apucat fiecare de la cuvioii votri prini cei del
obiceiurile
mai înainte. Urmai pe calea cea sfânt i nu v
lsai a cdea în cursele
ademenirilor lumeti. Amintii-v de prinii notri de demult i, urmându-le
credina, s-i avei ajutor în calea mântuirii.
Silii-v din toate puterile a v
înnobila sufletul i a perfeciona v
gândurile cu citirea Sfintelor Scripturi dumnezeieti, pzind pururea poruncile
Domnului i învturile Dasclilor Bisericii. lubii-v i ajutai-v între voi
unul pe altui, cu dragoste sfânt întru Domnul, ca, mântuindu-va pe vo:
îniv, s mântuii i pe alii. Silii-v, iubiilor, a rscumpra vremea câ
zilele rele sunt. Nu m
plângei pe mine, ci plângei-v pe voi, ca putei via s
Domnului!
Eu, Timotei, mort, m duc cu ndejde la prinii mei i v las vou
testament de zestre ca s purtai fiecare cu sfinenie clugria pân la sfâritul
"29
vieii!...
29
Arhiereul Narcis Creulescu, Cuvânt improvizat la înmormântarea stareului Timotei Ionescu
din Mnstirea Neam, Mnstirea Neam, 1887
MONAHIA EUFROSINA LAZU

Mnstirea Vratec
(1797-1888)
Aceast clugri iubitoare de Hristos era fiica postelnicului Constantin

Lizu din comun Drgueni-Suceava. Renunând la averea prinilor ei, a
îmbriat din tineree smerita petrecere clugreasc în Mnstirea Vratec,
în anul 1814 a primit schima monahal, sub numele de Eufrosina, i a fost
muli ani sub ascultarea stareei Olimpiada i a marelui duhovnic Iosif
Pustnicul. De la ei a învat a-i împodobi sufletul cu toat fapta bun i mai
iles cu înelepciunea cea duhovniceasc.
Dup moartea stareei Olimpiada, în anul 1844, soborul mnstirii o alege
uuaic duhovniceasc. i a povuit aceast obte cu mult pricepere i druire
np de 44 de ani. Adunând în jurul ei peste 500 de maici i surori, starea Eu-
frosina s-a îngrijit, atât de nevoile lor cele sufleteti, cât i de cele pmânteti.
Astfel, a zidit bisericile „Sfântul Ioan Boteztorul" i „Schimbarea la
Ha* si a adus în mnstire preofi buni care menineau cu scumptate slujbele

::sericeti i tradiia duhovniceasc lsat de Cuviosul Iosif. Pentru luminarea
fetelor din mnstire, ca i a celor din satele învecinate, starea Eufrosina a
::ndat în anul 1860 prima coal primar din Vratec în chiliile bisericii
.Sfântul Ioan Boteztorul", rânduind ca profesoare clugrie din cele mai
uminate. A fcut, de asemenea, unele înnoiri în incint i a organizat ateliere
\4c covoare în mnstire.
In anul 1888, monahia Eufrosina Lazu s-a mutat la venica odihn în
kârst de 91 de ani, lsând în urm o obte clugreasc bine format, întrit
re temelia dragostei.
CUVIOSUL AVXENTIE SIHASTRUL

Mare nevoitor în Muntele Athos
(f 1890?) 30
Cuviosul schimonah Avxentie a fost un mare sihastru român din Muntele

uios. Era de loc din Moldova. Prin anul 1850 se duce la Athos i primete
r.derea monahal, la una din chiliile din preajma Atonului. Apoi, fiind foarte
30
Dup mrturiile monahilor români atonii.
mmm
râvnitor pentru viaa pustniceasc i arzând de dragostea lui Hristos, s-a retras
la una din peterile nelocuite de sub vârful Muntelui Athos. i atât s-a nevoit
acolo singur, în post, în rugciune i lacrimi, încât ajunsese la mare msur

duhovniceasc. Cci dobândise de la Dumnezeu în chip desvârit darul
lacrimilor, al înaintevederii i al rugciunii inimii.
Acest cuvios sihastru român ajunsese cu ne voina la msura prinilor de
demult, ostenindu-se toat via singur, în privegheri de toat noaptea, în
foame i sete, în frig i cumplite ispite de la diavoli. îns, mâna Domnului îl
acoperea i darul Duhului Sfânt se odihnea în sufletul lui. Nimeni din clugri
nu tia viaa i nevoina lui, cci petrecea mai mult în munte. Numai din când
în când se cobora la Schitul Prodromul, se mrturisea, primea Preacuratele
Taine i iar se ducea la pustie.
Aa a trit Cuviosul Avxentie sihastrul, ca o candel nestins sub vârful

Atonului, timp de aproape 40 de ani, slvind neîncetat pe Dumnezeu i
rugându-se ziua i noaptea pentru lume i pentru ar. Clugrii din partea
locului îl cinsteau pe printele Avxentie ca pe un adevrat sfânt. Viaa sa îns
era ascuns în Hristos.
Odat, mergând doi clugri din Mnstirea Lavra în vizit la peterile
sihastrilor de sub vârful Muntelui Athos, au gsit pe Cuviosul Avxentie
adormit în Domnul, stând în genunchi i cu mâinile ridicate la rugciune.
Atunci, îndat l-au coborât în Lavr i l-au îngropat în cimitirul mnstirii.
Doamne, odihnete cu sfinii pe Cuviosul Printele nostru Avxentie!
ARHIMANDRITUL ANDRONIC POPOVICI

Mnstirea Noul Neam
(1820-1893)
Era fiul preotului Ioan Popovici din comuna Lungani-Iai. Fiind chemat
de Hristos, a intrat în obtea Mnstirii Neam, dup cum singur mrturisete,
la vârsta de numai 11 ani (1831). Timp de 5 ani de zile, tânrul Andrei a
învat carte în mnstire, deprinzând bine tipicul, muzica psaltic, legtoria
de cri, trecând prin toate ascultrile mnstireti.
In anul 1836 este tuns în monahism. Dup înc 15 ani de ascultare este
hirotonit preot i numit eclesiarh al bisericii i duhovnic al obtii, cci
ieromonahul Andronic era foarte blând, tcut, râvnitor la biseric, asculttor
CUVI01 DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XIX 461
in toate i iubitor de osteneala. Pentru aceea era cinstit de sobor ca un clugr

31
smerit, cuvios i duhovnic iscusit .
în arhiva Mnstirii Neam, pe anul 1855, scrie urmtoarele despre acest

duhovnic:
„Andronic duhovnic, de 36 ani; de 25 de ani în mnstire; de 17 ani
clugrit în Neam, eclesiarh al mnstirii, la legtorie i a mai fost la
iihondaricul maicilor; la mitocul Ocea 10 ani, la vcarie, la tlplane, la
prescurrie, la chelria de vin, buctar, ucenic la btrânii Serafim, Nichifor i
Narcis; la Secu, 13 ani i 6 luni, cântre, eclesiarh i tipicar".
Acest mare duhovnic avea coala ascultrii i a smereniei, care formeaz
[emelia vieii duhovniceti. Fcea tot ce i se poruncea i niciodat nu cârtea, ci
:u bucurie îi tia voia sa. De mai multe ori a fost trimis cu unchiul su,
monahul Lavrentie, s
transporte cri tiprite în mnstire, peste muni, la
fraii români transilvneni, ca i în Moldova la biserici i schituri.
în anul 1861 este numit egumen la Schitul Sihstria, apoi la Mnstirea
Secu. Aici a fcut câteva înnoiri i a format mai muli ucenici. A scris înc i
Istoria Mnstirilor Neamul i Secul în dou tomuri, la sfâritul creia face
aceast însemnare: „Prinilor sfini i frai, cu smerit metanie ... rog
iragostea voastr, primii i mica aceast adunare de flori a rodului minii i
inimii mele ... Cel mai nevrednic i mai pctos Andronic ieroschimonah i
32
duhovnic din sfintele monastiri Neamul i Secul ..." .
Dup doi ani (1863), ieroschimonahul Andronic împreun cu ieroschi-

zionahul Teofan Cristea se duc la metocul lavrei din Tighina, numit Chiteam,
unde întemeiaz o vestit mnstire, anume „Noul Neam". Aceast fiic a
Mnstirii Neam puin
vreme aa de mare i organizat, încât
a devenit în
ajungea din urm pe aceast mnstire a fost stare câiva ani i
mama ei. In
arhimandritul Andronic, fondatorul ei, fiind foarte iubit i cutat de clugri i
ie credincioi.
Dup 62 de ani de slujire pân la jertf a Bisericii lui Hristos, lsând în
nrm fii duhovniceti i câteva mnstiri i schituri înnoite de el,
sute de
marele duhovnic i arhimandrit Andronic Popovici a adormit cu pace în anul
_
;
93 i a fost înmormântat la Mnstirea Noul Neam, fondat de el.
31
Arhimandritul Andronic Popovici avea în Mnstirea Neam i un frate al tatlui su, monahul
lavrentie, vestit iegtor de cri. Acesta transporta cri din tipografia mnstirii ta credincioii din
T-însilvania.
32
Mss. din anul 1862, B.A.R., cota 1269. A se vedea i la Episcop-vicar Nestor Severineanul, Un
wzniuscris necunoscut al duhovnicului Andronic; Istoria Mnstirii Secu, în rev. „Mitropolia
Moldovei", nr. 3-4/1974, p. 180-196
EPISCOPUL MELCHISEDEC TEFNESCU

Episcopia Romanului
(1823-1892) 33
Venerabilul episcop Melchisedec al Romanului a fost unul din cei
luminai ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române din a doua jumtate a secd

XIX.
Originar din comuna Gârcina, judeul Neam, tânrul Mihail -
numele de botez - era cel dintâi nscut din cei unsprezece copii ai preal
Petrache i ai prezbiterei Anastasia tefanescu. Tatl su a fost un bun pr«
un adevrat slujitor al Bisericii lui Hristos. El a pstorit parohia Gârciru
de 50 de ani. Iar mama sa „a fost model virtuilor femeii de ari
deosebire, a soiei preotului de ar". Dând copiilor lor o educaie cret
aleas, cinci dintre ei au îmbriat viaa clugreasc.
Cel dintâi chemat de Hristos a fost Mihail. între anii 1834-1838 un
Seminarul de la Socola-Iai. Dup ce st patru ani de zile ca învtor zt
reia cursurile, i în anul 1843 este numit profesor de retoric, pastei
istorie i geografie, la seminar dovedindu-se un talentat dascl i catehet
acelai an primete tunderea monahal cu numele de Melchisedec, iar iz
urmtor este hirotonit ierodiacon.
Fiind druit de Dumnezeu cu mult înelepciune i cu c
duhovniceasc exemplar, între anii 1848- 1851, ierodiaconul Melchisece-:
continu studiile la Academia Teologic de la Kiev, înfiinat de mitreo
Petru Movil. Apoi este hirotonit ieromonah i numit profesor de patn.s
drept canonic, liturgic i teologie comparat la Socola, unde funcioa
pân în anul 1856. Pe drept cuvânt, arhimandritul Melchisedec tefanrv:
fost un eminent profesor al Seminarului de la Socola, un devotat slujita
Bisericii lui Hristos i un neegalat pedagog i printe duhovnicesc al viiîo?
candidai de preoie. Numeroi elevi formai de dânsul au ajuns buni rr:
egumeni, profesori i ierarhi alei în Moldova.
Arhimandritul Melchisedec, prin personalitatea i cultura sa, I
Seminarul de la Socola - cel dintâi seminar teologic din ara noastr (1SI!
prima coal gimnazial din Principate cu predarea în limba român
33
Episcopul Gherontie al Constanei, Episcopul Melchisedec, zugrvit de câiva dinin I
si, Buc, 1939; Episcopul Melchisedec ca membru al Sfântului Sinod, de episcopul Veniam:- :
Ploieteanul, Bucureti, 1939; Pr. prof. Mircea Pcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Rom?.-:
1972. p. 329-334; Melchisedec, episcopul Romanului, deP.S. Eftimie al Romanului i Huilor. 1
tr : ...
pnnat mii de
unei adevrate academii teologice româneti. Aici au crescut
slujitori ai sfintelor altare.
i s-au
în anul 1856, arhimandritul Melchisedec este numit rector al Seminarului

.1 Hui, reuind în câiva ani sa-1 reorganizeze în întregime, pe msura
tu: de la Iai-, cu local propriu, cu profesori buni i la un nivel duhovnicesc
isractor. Aici s-au format peste o mie de preoi buni pentru Biserica lui
fcistos, pregtii cu printeasc grija de acest mare pedagog.
între anii1857-1859, arhimandritul Melchisedec a struit cu timp i fr
dp ia unirea Principatelor Române, folosind cu mult înelepciune, atât
aiedra, cât i amvonul. El lua ca temelie a unirii românilor cuvintele
Hir.tui torului, Care zice: Precum Tu, Printe, intru Mine i Eu întru Tine,
ltj i acetia întru Noi una s

fie (Ioan 17, 21). El dovedea prin cuvânt i
bpt c unirea frailor români, de acelai neam i limb, de aceeai credin i
ri.re cretin, este o datorie evanghelic sfânt, dup modelul unitii
rrimice i a sfinilor din ceruri. Unitatea românilor, spunea el, va duce nu
Sumai la întrirea naional i la risipirea vrajbei dintre frai, dar în aceeai
clîura i la întrirea Ortodoxiei româneti, pentru a putea rezista
zelitismului religios strin, care cuta s dezbine Neamul i Biserica
loastr apostolic.
LLa sfâritul anului 1862, Arhimandritul Melchisedec este hirotonit

i numit locotenent de episcop Hui. în ianuarie, 1865, este
arhie-
numit
la
:::scop al Dunrii de Jos, eparhie pe care o pstorete cu aleas grij
:_hovniceasc timp de cincisprezece ani. Cea dintâi preocupare a sa, ca
:::scop, a fost s
zideasc biserici prin sate i sa numeasc preoi luminai i
r_ fric de Dumnezeu în toate parohiile din eparhie. Episcopul Melchisedec
l;ea regulat vizite canonice pe la sate i orae, sfinea noi lcauri, înva pe
::edincioi s
pstreze cu sfinenie dreapta credin i duc o via s
petineasc, plin de dragoste i de fapte bune. O deosebit grij purta noul
:::scop pentru vduve, pentru orfani i pentru ranii sraci, pe care îi miîuia
kp putere i îi mângâia cu cuvinte printeti. Fiind profund cunosctor al
Sfintei Scripturi i al învturii Sfinilor Prini i fiind înzestrat de

Dumnezeu cu darul frumoasei vorbiri, episcopul Melchisedec s-a dovedit în
rcarhia sa un neobosit predicator i apostol al lui Hristos. Acelai lucru îl
.r:ea i de la preoi: via moral exemplar, slujb religioas dup rânduial
f:
predicarea neobosit a cuvântului lui Dumnezeu.
In primvara anului 1879, episcopul Melchisedec este chemat s
rlstoreasc Eparhia Romanului, pe care o conduce cu aceeai demnitate i
-:elepciune duhovniceasc timp de peste treisprezece ani.
Ca mare organizator al treburilor bisericeti i luminat pedagog,
episcopul Melchisedec d o mare amploare Seminarului de la Roman. El voia
ca preoii s fie cât mai luminai la minte i cu via aleas, pentru a fi
credincioilor, atât apostoli i prini duhovniceti, cât i învtori de carte.

Pe elevii sraci i silitori la carte, episcopul îi întreinea personal la seminar,
iar pe alii îi primea ca bursieri. Muli din ucenicii si care au fcut seminarul
la Roman au ajuns renumii preoi, misionari, profesori i episcopi. De

asemenea, cu binecuvântarea sa, se construiesc numeroase biserici noi prin
sate, pe care sfinete personal, se înnoiesc unele mnstiri i schituri ca:
le
Bogdana, Sihastru i Mgura din judeul Bacu; sau Buluc, Tarnia, Lepa i
altele din judeul Vrancea. Ajut personal la ridicarea unor coli pentru
luminarea poporului, iar la Spitalul din Roman, pe lâng obinuitele vizite
duhovniceti, acorda subvenii pentru ajutorarea bolnavilor sraci.
Fiind unul din cei mai învai ierarhi ai timpului su i un profund
teolog, episcopul Melchisedec a avut un rol duhovnicesc important în viaa
Bisericii româneti. Astfel, el a contribuit mult la unirea celor dou biserici
locale din Moldova i ara Româneasc, ajungând ca în anul 1865 s se
întruneasc la Bucureti, pentru prima dat, un Sinod general al Bisericii
Ortodoxe Române, De asemenea, a contribuit personal la întocmirea unor
regulamente pentru disciplina monahal i bisericeasc, pentru învmântul
teologic, pentru alegerea arhiereilor, pentru revizuirea i editarea crilor
bisericeti, ca i pentru aprarea credinei ortodoxe pe pmântul rii noastre,
singura i adevrata credin apostolic.
O contribuie important a avut episcopul Melchisedec i la întocmirea
Legii Organice din 1872, prin care s-a constituit Sfântul Sinod al Biserici;
Ortodoxe Române. Tot la struina sa i în urma memoriului compus de el
ctre Patriarhia Ecumenic din Constantinopol, s-a sfinit pentru prima dat în
ara noastr Sfântul i Marele Mir, în anul 1882. Aceeai deosebit contribuie
a avut marele ierarh i la dobândirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române.
Ca urmare a Actului Sinodal întocmit de el cu mult înelepciune, în
primvara anului 1885 se recunoate autocefalia Bisericii noastre.
Episcopul Melchisedec a scris, de asemenea, numeroase cri cu coninu:
teologic, pastoral, apologetic i istoric. Dintre acestea amintim: Liturgica
Tipicul, Dogmatica, Introducerea în tiinele teologice, Introducerea în
sfintele cri ale Vechiului i Noului Aezmânt (2 tomuri) (1860J; Teologia

pastoral, Cronica Huilor i a Episcopiei (1869); Cronica Romanului i z
Episcopiei, 2 voi. (1874-1875); Papismul i starea actual a Biseric.
Ortodoxe din România (1883); Biserica Ortodox în lupt cu protestantism:-
CUVÎOI DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XIX 465
(1890); Despre icoanele miraculoase de la Athos de provenien româneasc

"883); Notie istorice i arheologice de pe la 48 de mnstiri i biserici
antice din Moldova (1885); Viaa i scrierile lui Grigore amblac (1883);
Viaa mitropolitului Antim îvireanul (1886) i altele.
Dup o viaa plin de osteneli i ispite, de bucurii duhovniceti i nu
puine încercri pentru cinstea Bisericii Ortodoxe i folosul credincioilor, la
16 mai, 1892, episcopul Melchisedec i-a dat duhul în mâinile marelui
Arhiereu îisus Hristos. Din donaia lsat de el, s-au construit în anii
urmtori, dup dorina sa, o grdini de copii i o coal de cântrei
::sericeti, alturi de Episcopie, în care se primeau numai copii orfani, cu
r.i'einere gratuit.
SCHIMONAHIILE FEVRONIA (f 1895),

SOFIA(f 1897) I OLIMPIADA (f 1902)
Mnstirea Agafton-Botoani
Aceste trei clugrie erau surori dup trup cu mama poetului Minai
Eminescu din familia Iuracu. Prinii lor din satul Ipoteti au avut cinci fete pe
._:e le-au crescut în fric de Dumnezeu. Trei dintre ele s-au fcut clugrie în
Vinstirea Agafton, iar dou s-au cstorit în satul natal.
întâi a venit la mnstire în anul 1850 maica Fevronia. Dup doi ani a adus
. pe sora ei mijlocie, maica Sofia. Dup înc doi ani, amândou au adus pe sora
:: mai mic, Olimpiada,
Maicile Fevronia i Sofia erau schimnice i se nevoiau mai mult la chilii cu
tirea zilnic a Psaltirii, cu postul i cu metaniile. Maica Olimpiada se îngrijea,
>e lâng cele duhovniceti, cu lucrul la grdin, cu ascultarea la obte, cu facerea
fcâncrii i cu primirea închintorilor. Spuneau ucenicele lor c aceste trei
rlugrie erau modei în Mnstirea Agafton, pentru celelalte 150 de monahii,

:ci sei rugau posteau împreun, mergeau la biseric împreun i triau în
rult smerenie i dragoste.
Prin anul 1880, maicile Fevronia i Sofia au adus la mnstire înc o nepoat
le a lor, pe fiica unei surori din Ipoteti, numit Safta Veiisarie. Aceasta a ajuns
r.âi târziu clugri vestit, sub numele de Xenia
34
.
j4
Pr. Al Simionescu, Istoricul Mnstirii Agafton, Botoani, 1929; Mrturiile monahiei Agafiei
loisa, ucenica acestor maici, în prezent vieuitoare în Mnstirea Slatina-Suceava, în vârst de 96 ani.
-zi pag. 512)
Pe lâng rugciune i lucrul mâinilor, cele trei clugrie se îndeletniceau i
cu scrierea i citirea sfintelor cri 35 . Iar când veneau la ele clugrie din
mnstire sau femei de prin sate, maicile Fevronia i Sofia puneau pe una din
ucenice s le citeasc cuvânt de folos din Sfânta Scriptur, din Pateric sau din
Vieile Sfinilor. Dup ce le mângâiau sufletete, le slobozeau cu pace. Aceste
trei clugrie au dat o educaie deosebit nepotului lor Minai, care poposea
adesea la chiliile lor i se îndeletnicea cu scrisul i cititul.
în anul 1895, schimonahia Fevronia s-a mutat la ceîe venice. Dup doi ani,
s-a mutat la odihn i sora ei, schimonahia Sofia. Iar în anul 1898, soborul
Mnstirii Agafton alege ca stare pe smerita clugri Olimpiada Iuracu, care
conduce obtea cu mult blândee i înelepciune timp de cinci ani de zile. în anul
1902, monahia Olimpiada se mut cu pace din viaa aceasta i este îngropat
lâng surorile ei.
35
La Biblioteca Academiei Române se afl un pateric miscelaneu manuscris, cota 1064, scris j
Mnstirea Neam în 1742, ajuns în posesia preotului Vasile din Botoani, în anul 1844, iar mai târzr.
posesia maicilor Fevronia, Sofia i Olimpiada Iuracu. Pe fila 92 jos se afl o însemnare aut0gr2.fi
poetului M. Eminescu, nepotul maicilor. Vezi catalogul voi IV manuscrise româneti, B.A.R., p, 2C
SFINI I CUVIOI
din prima jumtate
a secolului XX
IEROSCHIMONAHUL NECTARIE
al doilea ctitor al Schitului Prodromu!
Muntele Athos
(1800 - c, 1900)
Cuviosul Nectarie a fost cel mai de aproape ucenic i colaborator a

stareului Nifon Ionescu, la fondarea Schitului Prodromul din Athos. Era de
loc din comuna Bursucani-Bârlad. Auzind de Mnstirea Horaia i de marele
stare Irinarh Roseti, a venit aici i s-a fcut clugr de dânsul, prin anu
1830. Apoi, cu binecuvântarea lui, în anul 1840, a plecat la Sfântul Munte
împreun cu povuitorul su, monahul NatanaiL Acolo împreun s-au nevoit
împreun au rbdat lipsurile, împreun au cumprat chilia Vigla Ianicopoli de
sub vârful Atonului, împreun s-au fcut schimonahi, împreun au adunai
ajutoare din ar i au fondat Schitul Românesc Prodromul.
îeroschimonahul Nifon, fiind stare, se îngrijea mai mult de cele duhov-
niceti ale obtii, iar printele Nectarie, fiind iconom al schitului, se îngrijea
mai mult de cele ale Manei. Aduna bani din ar, aducea materiale pentn
zidirea bisericii i a chiliilor, transporta alimente cu corabia i odihnea pe toi.
în anul 1852, Cuviosul Nectarie a adus în Athos trei frai ai si dup trup
i i-a fcut schimonahi- Iar dup anuL 1870, când stareul Nifon se retrage dir
Prodromul la linite, se retrage i ieroschimonahul Nectarie lâng fraii si, Îs
Schitul Sfânta Ana. Acolo s-a nevoit peste douzeci de ani în post i rugciune
printele Nectarie, al doilea ctitor al schitului românesc din Athos. Apoi,
bineplcând lui Dumnezeu, a adormit cu pace, spre sfâritul secolului trecut.
ARHIMANDRITUL NECTARIE BANUL

Muntele Tabor
(1818 - c. 1900) 1
Acest cuvios printe a fost ucenicul cel mai apropiat i biograful

arhimandritului Irinarh Roseti. Era fiul preotului Alexandru Banul din satul
Clineti-Roman, nscut în anul 1818. De mic a rmas orfan de prini. Iu
anul 1834, când era de 15 ani, auzind de marele stare Irinarh Roseti de la
Mnstirea Horaia, a intrat ca vieuitor în sihstria lui. Mai pe urm, stareul
Viaa unui îmbuntit clugr român, Irinarh Roseti, în rev. „B.O.R.", 1898, p. 603-632
1-a fcut clugr i diacon, dându-i numele de Nectarie. Tot atunci se face
clugri i sora lui, Mersonia, la Mnstirea de maici Giurgeni-Roman.
în anul 1843, când arhimandritul Irinarh a plecat la Ierusalim, a luat ci
ucenic i pe ierodiaconul Nectarie pentru ascultarea i blândeea lui. Acol:
s-au nevoit împreun aproape 20 de ani, împrind unul cu altul toate ispitele.
necazurile i bucuriile vieii pustniceti.
Mai Apoi s-au urcat pe Muntele
întâi s-au nevoit cinci ani în Nazaret.
Tabor i acolo au devenit sihastri renumii în toat Galileea pentru viaa lor
aleas, pentru rbdarea i smerenia lor. în toat viaa sa, Cuviosul Nectarie a
slujitcu mult credin i dragoste pe printele su duhovnicesc, neiei':
niciodat din cuvântul lui. In anul 1859, arhimandritul Irinarh s-a mutat d;r
viaa aceasta, dup ce mai întâi a prevestit ucenicului sau c va rmâne stare
pe Tabor i va termina biserica început de el.
Dup moartea stareului su, Cuviosul Nectarie a fost fcut preot s.
arhimandrit, în anul 1862, de patriarhul Ierusalimului, Chirii. Apoi s-a mi

nevoit singur pe Tabor „înc ali 20 de ani pentru Domnul i pentru hatâr-
patriarhului, slujind nu numai Sfânta Liturghie, ci i Ia toate slujbele ce!;
trebuincioase mnstirii". Biserica a terminat-o în anul 1862 i a sfinit-o I
acelai an, la praznicul Schimbrii Domnului Ia Fa. Mai târziu a zidit câte- 1
chilii i btrân i bolna".

zidul de jur -împrejur. Iar în anul 1892, simindu-se
s-a retras în Mnstirea Sfântul Sava de lâng Betleem, unde mai triete pai
la sfâritul secolului trecut. în anul 1898, btrânul a scris Viaa arhir,
driîului Irinarh Roseti, precum însui îi prezisese pe când tria, i o trimite

Mitropolia din Bucureti s fie publicat.
Iat ce spune arhimandritul Nectarie în prefaa ei:
„Tocmai acum la btrânee, când sunt de 80 de ani i îmi tremur mâna
mi-au slbit vederile, am scris-o cu mult osteneal. Dar cunosc eu bine
multe greeli am fcut i în tâlcuire i în scriere. Ci rog cu mult smerenie
dasclii cei învai i iscusii, partea duhovniceasc i mireneasc,
îndrepteze greelile mele cu duhul blândeilor i s m
ierte pe mine prostul
nu am putut a tâlcui i a scrie mai bine decât aceste care le pun înainte,
mcar dei sunt feciorul preotului Alexandru din satul Clineti, care
aproape de oraul Roman ca dou sau trei ceasuri, dar am rmas srman
prini de mic copil i nu am avut om ca s m
dea la învtur, numai
darul lui Dumnezeu m-am învat puin oarece de un frate. Apoi ajungând
vârst de 15 ani, m-am dus la Mnstirea Horaia i m-am fcut monah
printele Irinarh, ca doar a putea a-mi mântui mcar sufletul meu, dac
sunt vrednic s mai povuiesc i pe alii spre mântuire.,.".
CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX 471
Dup patruzeci de ani de aspr nevoin pe Tabor, arhimandritul Nectarie

I Banul se muta la venica odihn în Mnstirea Sfântul Sava i este înmormân-
tat alturi de ceilali clugri români iubitori de Hristos.
CUVIOSUL ARHIMANDRIT IRODION IONESCU

Duhovnicul Sfântului Caliuic
Schitul Lainici-Gorj
2
(f 1900)
Acest cuvios printe a fost unul din marii starei ai monahismului

românesc, care a strlucit în mnstirile Olteniei, în a doua jumtate a
secolului trecut.
Era de loc din judeul Vâlcea. Intrând de mic în ne voina clugreasc la
Mnstirea Cernica, în puin vreme a deprins bine meteugul luptei
duhovniceti, încât pe muli întrecea cu rugciunea, cu smerenia i ascultarea.
Apoi a primit marele i îngerescul chip al schimniciei cu numele de Irodion.
Sfântul Ierarh Calinic, pe când pstorea Eparhia Râmnicului, cunoscând
petrecerea Cuviosului schimonah Irodion, în vara anului 1853 1-a hirotonit
diacon i preot i l-a numit egumen la Schitul Lainici de pe Valea Jiului. Apoi
1-a fcut arhimandrit i îl avea de sfetnic i duhovnic. i atât de mult îl iubea
i se cucerea de sfinenia vieii Iui, c

adeseori îl vizita la schit, numindu-1
„luceafrul de la Lainici!". Numele acesta a rmas în graiul poporului pân
astzi. De la Cuviosul Irodion se întorcea Sfântul Calinic peste muni spre
Râmnicu- Vâlcea, în vara anului 1854, când i s-a descoperit de la Dumnezeu
3
moartea arhimandritului Nicandru, stareul Cernici .
Pentru multa lui smerenie, arhimandritul Irodion s-a învrednicit de la

Hristos de darul preasfintei rugciuni i al izgonirii duhurilor necurate. De
aceea, nu puini bolnavi i neputincioi de prin satele Olteniei i Transilvaniei
alergau la el i se vindecau, încât numele su se fcuse cunoscut peste tot.
Acest mare stare se învrednicise i de darul mai înaintevederii multora le . C
spunea gândurile cele de tain i le vestea cele viitoare.
Odat, o femeie i-a adus, dup obicei, un vas cu lapte de la capra ei. Iar
cuviosul i-a rspuns:
- Nu
primesc laptele, ca nu este de la capra ta!
- Ba nu, printe - a zis femeia -, de la capra mea este.
2
Datele sunt adunate de Ia egumenii Schitului Lainici - Protos. Visarion Toia i Calinic Caraman,
precum i din tradiia locului.
3
Viaa Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, ediia Institutului Biblic, Bucureti, 1955
- Dar n-ai dat-o ieri diavolului? Cum primesc,s c
nu mai este capra ta!
Deci, vdit fiind femeia, i-a mrturisit pcatul i, luând binecuvântare, din
ziua aceea n-a mai drcuit.
Aa a trit Cuviosul arhimandrit Irodion, totdeauna arzând pentru dragos-
tea lui Hristos, ca o fclie în sfenic, i folosind duhovni-
mângâind, vindecând
cete, atât pe mireni, cât i pe clugri. i a fost duhovnic i egumen vestit la
Schitul Lainici peste 35 de ani, adunând în jurul su cam la 30 de ucenici.
Deci, ajungând în vârst de peste 90 de ani i simindu-i aproape
sfâritul, a chemat la sine pe toi i le-a dat binecuvântarea cea mai de pe
urm, zicând:
- Fiii mei, s tii c puin dup ducerea mea, schitul acesta va rmâne
muli ani pustiu. Voi, îns, îngropai lâng altar trupul meu i nu uitai
fgduinele clugreti ce le-ai dat lui Hristos!
Apoi s-a mutat la cele venice, în primvara anului 1900, pentru a lua
pîata ostenelilor sale.
In toamna anului 1916 s-a împlinit prezicerea Cuviosului Irodion lonescu.
C fiind lupte grele pe Valea Jiului, Schitul Lainici a rmas pustiu 13 ani.
Chiliile au fost arse, odoarele jefuite, iar biserica transformat în grajd pentru
cai. Abia în anul 1929, Schitul Lainici a luat din nou fiin prin grija
Protosinghelului Visarion Toia.
Noul stare, auzind de viaa i faptele Cuviosului Irodion lonescu, 1-a
dezgropat în toamna aceluiai an i trupul su, slvit minune! 1-a gsit

o!
întreg i nevtmat ca pe un adevrat sfânt! Deci, luând porunc de la episco-

pul Râmnicului, 1-a îngropat din nou în mormântul sau, unde se afl i astzi.
Credincioii de prin sate pstreaz cu evlavie în casele lor chipul
stareului Irodion, iar când au unele necazuri, vin la Schitul Lainici, se roag,
îi ating hainele de mormântul cuviosului, îi srut crucea i pleac mângâiai
la cminele lor.
IEROSCHIMONAHUL NIFON IONESCU

Adevratul ctitor al Schitului Românesc
Prodromul-Muntele Athos
(1807-1901)
Cuviosul Nifon ieroschimonahul este cel dintâi i adevratul ctitor a".
Schitului Românesc Prodromul din Athos.

S-a nscut în judeul Vaslui din prini sraci i foarte credincioi. Auzinc
de vestitul stare al Mnstirii Horaia, arhimandritul Irinarh Roseti, în anul
CUVTOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX 473
1S26 a intrat în obtea lui i

tcut clugr de dânsul, cu numele de
s-a
Natanail. In anul 1840 a împreun cu monahul
plecat la Muntele Athos
Nectarie din aceeai mnstire. Mai întâi s-au nevoit în Mnstirea Cutlumu.
-upoi au cumprat o chilie în Schitul Sfânta Ana. Aici printele Natanail se
face schimonah, cu numele de Nifon.
Adunându-i clugri muli în jurul sau, din care o parte erau din
Mnstirea Horaia, schimonahul Nifon, ajutat de prietenul sau iubit
Nectarie, a cumprat o chilie mai încptoare lâng mare, la locul numit
Cuirasa, pe moia Mnstirii Lavra, unde se muta cu ucenicii si.
în anul 1850, prinii Nifon i Nectarie vin în Moldova, sunt hirotonii
::eoi i cer ajutorul mitropolitului Sofronie Miclescu i domnitorului
Grigore Ghica de la Iai, pentru zidirea unui schit românesc în Athos. în
urma i a interveniei ctre Mnstirea
ajutorului primit de 3.500 de galbeni
lavra, conducerea acesteia recunoate chilia Vigla lanicopoli drept schit
românesc. Aici mai fuseser egumeni, Cuviosul Iustin duhovnicul i Patapie
ucenicul lui, între anii 1810-1825, dar chiliile zidite de dânii ajunseser în
ruin.
i Nectarie au pus temelia bisericii
în anul 1852, ieroschimonahii Nifon
Schitului Prodromul, cu hramul Botezul Domnului. Opt ani mai târziu, în
".S60, biserica era deja pictat. în acelai an, arhiereul Isaia Vicol (ajuns
episcop la Roman între anii 1868-1878), însoit de câiva clerici i dou sute
ce pelerini din ar, sfinete noua biseric i numete pe ieroschimonahul
Nifon Ionescu stare al Schitului Prodromul, înmulindu-se clugrii români
in schit, prinii Nifon i Nectarie au adunat noi ajutoare din ar i au zidit
c:u corpuri de chilii cu câte dou etaje pe laturile de nord-vest i est.
Pe lâng grija de organizare, Cuviosul Nifon, fondatorul Schitului

Prodromul, s-a îngrijit i de întrirea vieii duhovniceti din obtea sa. Mai
itâî a adunat în jurul su pe cei mai buni clugri români ce se nevoiau pe
itunci în Sfântul Munte, în frunte cu vestitul protopsalt Nectarie schimonahul.
Apoi a rânduit la biseric Liturghia zilnic i pravila ca la marile mnstiri
uuuite. De asemenea, ascultrile, masa i întreinerea erau întru totul de obte.
Spovedania obtii, care numra pân la 100 de prini i frai, se fcea
regulat în fiecare sptmân, iar Sfânta împrtanie pentru btrâni i
ichimonahi se fcea sptmânal, iar pentru ceilali la dou sptmâni. Pentru
: unavi, stareul a zidit bolni i a rânduit clugri îngrijitori, iar pentru cei
tineri i cu talent a format coal de muzic psaltic, vestit în tot Muntele
-u.uos, sub conducerea marelui dascl i protopsalt român, schimonahul
Kectarie Creu. Astfel, sub streia ieroschimonahului Nifon Ionescu, Schitul
Prodromul îi tria cea mai linitit epoc de armonie i înflorire duhov-
niceasc din toat istoria sa.
în anul 1870, îns, printele Nifon se retrage din streie i revine i
ar. Aici întemeiaz Schitul Bucium de la Iai, ca metoc al Prodomulm.
Dup câiva ani se reîntoarce în Sfântul Munte i se retrage la linite c.
ucenicul su într-o peter de lâng mare, la 20 de minute deprtare dej
schitul întemeiat de el. Alturi avea i un mic paraclis cu hramul „Naterei
Maicii Domnului", unde svârea pravila zilnic i Liturghia în srbtori.
Acolo, în peter, între munte i mare, s-a nevoit Cuviosul Nifon ii
post i rugciune înc 20 de ani, slvind pe Dumnezeu ziua i noaptea. Iar I
anul 1901 i-a dat sufletul în mâinile Domnului, în vârst de 94 de an;
Petera lui se cheam pân astzi „Petera Printelui Nifon", iar trupul su i
fost îngropat de ucenici alturi, într-un loc tinuit, dup dorina sa.
Doamne, numr în ceata sfinilor pe Cuviosul Nifon pustnicul!
MITROPOLITUL IOSIF NANIESCU

(1818-1902)
a. Viaja
Acest mare mitropolit Moldovei - Iosif al II-lea, Naniescu - numit „cr
al
sfânt i milostiv", a fost cel mai strlucit ierarh al Bisericii Ortodoxe Româna
din a doua jumtate a secolului XIX, dup Sfântul Calinic de la Cernica.
Era fiul preotului Anania (Nane) Mihalache i al prezbiterei Teodosia,
satul Razli-Bli, nscut la 15 iulie, 1818. Dup doi ani, tatl su moare,
mama sa rmâne vduv cu doi copii, Ioan i Ieremia. In anul 1851
ierodiaconul Teofilact, unchiul su, aduce la Mnstirea Sfântul Spiridon cu
Iai pe copilul Ioan, pentru a înva carte. Aici deprinde scrisul, cititul, tip::,
i muzica psaltic. în anul 1834, ierodiaconul Teofilact este numit egumen \
Mnstirea Sfântul Prooroc Samuil din Focani, unde aduce i pe nepotul s_
In anul 1835, ierodiaconul Teofilact ajunge eclesiarh la Episcopia Buzului
sub vestitul episcop Chesarie, împreun cu tânrul Ioan.
La 23 ianuarie, 1835, rasoforul Ioan este clugrit cu numele de Iosif. _
catedrala episcopal, iar a doua zi este diacon. Ca ucenic

hirotonit
episcopului Chesarie, în anul 1836, ierodiaconul Iosif Naniescu intr
Seminarul din Buzu, atunci înfiinat, pe care îi termin în 1840. Apoi, în::
anii 1840-1847, urmeaz Colegiul Sfântul Sava din Bucureti.

CUVIOS! DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX 47i
în anul 1849 este numit egumen la Mnstirea erbanetii Morunglavului-

7. imnicu- Vâlcea, iar la 29 august, 1850, este hirotonit preot în Bucureti.
In noiembrie, 1852, este fcut protosinghel de Sfântul Calmic, episcopu
Râmnicului. în 1857 este numit egumen la Mnstirea Gienii-Dâmbovia :
.n dup 4 ani este fcut arhimandrit de mitropolitul primat Nifon inumit îr

. :63 egumen la Mnstirea Srindar din Bucureti. între anii 1864-1870,
irhimandritul Iosif Naniescu a activat ca profesor de religie la Gimnaziu:
jheorghe Lazr i la Liceul Matei Basarab din Capital, iar ali doi an:
1370-1871) a fost director la Seminarul Central.
La 23 aprilie, 1872, arhimandritul Iosif Naniescu este hirotonit arhiereu,
_ir în ianuarie, 1873, este numit episcop de Arge. La 10 iunie, 1875, este
ales mitropolit al Moldovei, iar la 6 iulie acelai an este instalat la Iai. Timp
de 27 de ani, venerabilul mitropolit Iosif Naniescu pstorete cu o rara
blândee i înelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogate
ctivitate duhovniceasc, teologica, pastoral i social din toat viaa sa.
rmânând pentru urmai un exemplu viu i greu de imitat.
La 26 ianuarie, 1902, mitropolitul Iosif Naniescu „cel sfânt i milostiv'
;
rrsete pe fiii si duhovniceti i se strmut la ceretile lcauri, pentru i

sta în faa marelui Arhiereu Iisus Hristos. Mormântul su se afl în partea de
sud a Catedralei mitropolitane terminat de el.

1. în ziua clugriei rasoforului Ioan Naniescu, episcopul Chesarie i-i
inut o scurt cuvântare, zicându-i:

- i-am dat numele de Iosif, numele stareului meu. De vei fi om de
::eab, ai s ajungi ca el!
într-adevr, cuvintele marelui episcop s-au împlinit cu prisosin în via£
ucenicului su.
2. Se spunea despre mitropolitul Iosif c, pe când era elev la Seminarul
din Buzu i la Colegiul Sfântul Sava, avea o comportare duhovniceasc foarte
_.eas i înva aa de bine, c pe toi colegii si întrecea, atât cu învtura, îi
cât i cu trirea. Pentru aceea era iubit i de elevi i de profesori.

3. La înmormântarea episcopului Chesarie, printele su duhovnicesc, dir
30 noiembrie, 1846, tânrul ierodiacon Iosif rVaniescu a rostit un cuvânt de re-

cunotin i apreciere aa de ales, încât toi cei de fa l-au srutat cu lacrimi.
4. Se mai spunea despre dânsul c era un evlavios slujitor al Bisericii i
m cântre neîntrecut. Psaltichia o. învase de la marele dascl i protopsalt
Macarie ieromonahul. Când cânta la stran, vocea lui duioas umplea biseric
mica inimile i scotea lacrimi.
5. Acest smerit i vrednic de pomenire slujitor al Bisericii lui Hris:
avea înc mare osârdie pentru cele sfinte. Dumnezeiasca Liturghie o savâr
întotdeauna cu bucurie i cu ochii umezii de lacrimi. Era, de asemenea,
neîntrecut predicator i duhovnic iscusit, cutat de mult lume per
blândeea i cuvintele lui. Cât a fost stare de mnstiri a crescut numeroi
duhovniceti, atât mireni, cât i clugri.
Timp de opt ani de zile cât a fost profesor de religie, arhimandrit:
6.
IosifNaniescu era ceî mai iubit dintre profesori. Elevii mergeau dup el i
preuiau ca pe un adevrat printe duhovnicesc. Cunotea bine Sfânta Scripturi
i era desvârit dascl i catehet. Cuvintele sale se lipeau de inimile tuturor.
7. Pe lâng celelalte daruri, mitropolitul Iosif avea i darul sfinte:
smerenii i al ascultrii. în fiecare om el vedea pe Dumnezeu i toate le

primea ca din mâna Lui. La 10 iunie, 1875, când a fost ales în sinod
mitropolit aî Moldovei, a spus printre altele aceste cuvinte:
- Datoriile înaltei poziii eclesiastice, la care dumnezeiasca providen
prin votul domniilor voastre, m
cheam astzi, cunosc i mrturisesc cu toatl
umilina c sunt mai presus de puterile mele.
8. Dup ce a fost ales printe i pstor al Moldovei, mitropolitul Iosif
Naniescu a plecat cu trenul din Bucureti spre Iai, pentru instalare. En
sâmbt, în noaptea de 6 iulie, 1875. în vagon a adormit puin i a visat r:
marele mitropolit Veniamin Costachi, care, apropiindu-se, îi ddea sfaturi si
termine catedrala din Iai început de el. Acelai vis 1-a avut în noaptea aceea
i duhovnicul Mitropoliei din Iai, arhimandritul Ierotei Maximescu.
Departe spunea el, am vzut cum în jurul bisericii mari a lui
fiind,
Veniamin se plimbau doi clugri cu brbile ce strluceau ca argintul ce",
sclipitor. i, apropiindu-ma de ei, vada observ fr s m
unul din ei era t
c
însui mitropolitul Veniamin, pe care l-am recunoscut dup fa, dar pe
cellalt nu l-am cunoscut. i mitropolitul Veniamin spunea cu sfâieri de
dureri în glas, celuilalt însoitor al lui, cum aceast biseric început de el i
rmas neterminat, acum urmaii vor s o scoat la mezat. „S drâme i s
vând ceea ce am zidit i cumprat eu". i lacrimile mitropolitului Veniamin
n-au contenit s curg pân ce, terminând de înconjurat biserica, a disprut.
Sosind dimineaa, duhovnicul era frmântat de acest vis i dorea s afle
numele acelui clugr ce însoea pe Veniamin. Dar mare i-a fost bucuria c în
aceeai zi 1-a recunoscut în persoana mitropolitului Iosif Naniescu. El era
CUVI01 DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX
icela ce se plimba îngândurat i nu rspundea nimic la toate tânguir
mitropolitului Veniamin.
Prima grij a noului printe al Moldovei a fost terminarea catedra
9.
început în anul 1833 de înaintaul su, mitropolitul Veniamin Costachi. D
pregtindu-se ara pentru Rzboiul de Independen, blândul arhiepiscop
amânat începerea lucrului. Timp de doi ani s-a strduit s îmbrbteze
credincioi i întregul cler în lupta dreapt pentru neatârnare naional
bisericeasc. Astfel, a fcut apel la toate mnstirile i la preoi adu s
ajutoare pentru armat, iar pe cei care doreau, îi trimitea în ambulane pen
îngrijirea rniilor. La apelul mitropolitului Iosif au contribuit cu ajutoî
toate mnstirile i multe parohii, iar pentru îngrijirea rniilor au plecat c
Moldova peste o sut de preoi, clugri i maici.

10. în anul 1879, dup terminarea rzboiului, mitropolitul Iosif s-a dus
audien la primul ministru s cear ajutor pentru construcia catedralei. De
intrând înuntru, a zis:
- Vin cu o rugminte mic pentru dumneavoastr, dar foarte mare peni
noi. i anume, s ne dai fonduri pentru terminarea Catedralei mitropolita
din Iai, care zace în ruin de 40 de ani i în care dorm noaptea vit<
oamenilor.
- Nu avem acum fonduri pentru aceasta! a rspuns casierul trezorer
naionale.
- Dac o ara nu are bani s construiasc o catedral, a rspuns hot
mitropolitul, atunci eu îmi dau demisia din mitropolie. Poftii cârja!
Vzând râvna marelui ierarh pentru casa Domnului, membrii guvernu
au aprobat în aceeai zi fonduri bneti cu care s-a i început construc
catedralei.
11. Cea dintâi grij a mitropolitului Iosif, dup terminarea catedralei,

fost strmutarea osemintelor primului ei ctitor, Veniamin Costachi, de
Mnstirea Slatina la ctitoria sa din Iai, în semn de recunotin i dragoste

Hristos. Aceast strmutare s-a fcut la 30 decembrie, 1886.
12. La 23 aprilie, 1887, de ziua Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, <
sfinitnoua Catedral mitropolitan din Iai de ctre 12 arhierei, în prezeni

zecide mii de credincioi. In aceast srbtoare, mitropolitul Iosif a trit c
mai fericit zi din viaa lui i a rostit în biseric un cuvânt printesc, inspi:
de Duhul Sfânt, care a micat inimile tuturor fiilor si duhovniceti.
13. A doua mare su, pe care a salvat-o mitropoli
ctitorie a înaintaului
Iosif, a fost Seminarul Veniamin Costachi de la Socola. Neavând un lo<
propriu, funciona cu chirie prin casele negustorilor. Vzând aceasta, bm
mitropolit a cumprat palatul fostului domnitor Mihail Sturza din Iai, I-
reparat i a mutat seminarul în el. La inaugurarea noului local a vorbi

mitropolitul aceste cuvinte, vrednice de pomenit:
- Copilul Veniamin a ajuns prin uile oamenilor! Ruine pentr
lui
Biseric! Ruine pentruar! Veniamine, te-am rzbunat! Astzi te- am instala

în palatul aceluia care te-a amrât i te-a fcut s pleci la mnstire!
14. Sub pstoria acestui devotat mitropolit s-au restaurat înc dou
renumite ctitorii din Iai: biserica Sfântul Nicolae Domnesc i biserica Sfin;
Trei Ierarhi. S-au înnoit, de asemenea cu ajutorul lui, numeroase biseric
parohiale, schituri i mnstiri, cutând întru toate s imite pe marele s
înainta, Veniamin Costachi.
15. Mitropolitul Iosif avea din copilrie o deosebit evlavie pentr
moatele Cuvioasei Parascheva din Iai. Ele se pstrau în paraclisul Mânstir:
Sfinii Trei Ierarhi. Dar în noaptea de 27 decembrie, 1888, aprinzându-s.
paraclisul, au fost cuprinse de flcri i sfintele moate. Deci, auzir
mitropolitul, a venit noaptea acolo descul i, vzând cum arde în foc cel ms
de pre odor al Moldovei, plângea ca un copil nemângâiat. Dar, potolindu-s
focul, prin minune au fost gsite moatele Cuvioasei Parascheva întregi [
nevtmate. Numai îmbrcmintea de argint se topise. Atunci bunul pstor
fcut alt sicriu de argint pentru sfintele moate i le-a strmutat în nou
catedral, precum se vd pân astzi.
16. Acest venerabil mitropolit era un mare iubitor de cântar:
bisericeasc. Ei a împodobit sfintele altare cu cei mai evlavioi slujitori, \
stranele bisericilor cu cei mai buni protopsalt! El este. cel dintâi ierarh roma:
care a binecuvântat organizarea corului vocal în biseric i a îngduit femeile
s cânte la cor. împotriva celor care se opuneau la aceasta,el rspundea:
- Evlavioilor! La mormântul Mântuitorului au rmas numai femeile, cac
brbaii fugiser toi! Femeile, cele dintâi, au vestit învierea Domnului!
17. Cele mai alese virtui ale mitropolitului Iosif erau îns aceste dou
sfinenia vieii sale i milostenia. Cu aceste dou
mari virtui a întrecut pe to
ierarhii vremii sale, a cucerit inimile cele mai împietrite, a câtigat respect
celor mari, a ridicat de jos pe muli dezndjduii, a adunat în jurul su pe ce
sraci i nebgai în seam i a tras spre Hristos pe muli cretini cu pilej
vieii sale.
Se spunea despre dânsul
18. c
era foarte cumptat i cu drear-J
socoteal în toate. Dormea noaptea puin i se ruga mult. în fiecare dimineaiî
la orele cinci, când suna clopotul de Utrenie, el se detepta cel dintâi. Apa
numra btile clopotului din turn, dac sun de trei ori câte patruzeci d
lovituri. Dup rugciune citea viaa sfântului din ziua respectiv, apoi îi lua
rasa i venea la biseric,
Spuneau prinii de la Mitropolie, care i-au fost ucenici, ca mitropo-

19.
litul Iosif venea zilnic la Sfânta Liturghie, la Vecernie i la Utrenie. Numai
dac era plecat undeva sau era greu bolnav, nu venea. Prinii auzeau mai
întâi toaca, apoi btile ritmice ale cârjei mitropolitului pe mozaicul bisericii.
20. Spuneau iari despre dânsul c îi plcea s asculte în biseric citirea
Psaltirii i cântarea la stran, în zilele de lucru cânta cu cântreii stihiri,
rropare, laudri i altele, pe care le învaser i mirenii. Dar cel mai mult le
plcea s cânte fericirile i cântrile Sfintei Liturghii, cci mitropolitul Iosif

iraia bucuria Sfintei Liturghii.
21. Adeseori, bunul pastor fcea
canonice la mnstiri, la schituri
vizite
i parohii. Sfinea biserici i

inea predici alese i ddea sfaturi
preoi,
duhovniceti, dar niciodat nu aducea la Iai daruri de Ia credincioi, ci, pe
toate le împrea la vduve i la orfani.
- Nou ne-a dat Dumnezeu din belug, zicea el. S dm la cei lipsii!
22. Un loc iubit de linite al blândului ierarh era Schitul Sihla. Aici venea
în fiecare var cu diaconii si, se urcau la petera Sfintei Teodora, fceau
Vecernia, apoi poruncea unui diacon s cânte ectenia întreit i slavoslovia
mare deasupra stâncilor. La urm cântau cu toii „Cmara Ta, Mântuitoru-
le...", apoi coborau spre Mnstirea Neam.
23. Despre acest evlavios pstor de suflete spunea unul din ucenicii si:
- Mitropolitul Iosif avea caliti mari, a putea zice apostolice, pentru c
zilnic cugeta numai la îndeplinirea datoriilor sale pastorale. Credina sa era
iare în Hristos Domnul. Ea îl întrea în luptele vieii, ea îl îndemna la
svârirea faptelor sale mari i virtuoase. Totdeauna l-am gsit citind Sfânta
Scriptur i îmi spunea:
- De aici eu înv toate, întocmai ca i marele ascet Antonie, care n-avea
i pmântul, contemplându-le.
alt carte decât cerul
24. Cea mai mare fapt bun a mitropolitului Iosif Nanîescu, prin care se
fcuse tuturor cunoscut i iubit, era milostenia, marea sa oper de caritate
cretin. El avea ua i mâna deschise pentru mil. Pe lâng ceretorii din
ora, el ajuta mai ales pe elevii i studenii sraci. în fiecare an îmbrca zeci
de elevi i studeni i-i hrnea la buctria Mitropoliei. Alte sute dintre ei
primeau bani pentru cri i taxe colare. Exemplul su a fost urmat i de
ceilali slujitori ai catedralei, precum au fost monahul Ilarion Radu,
arhidiaconul Varlaam Arghirescu, arhimandritul Ioanichie Grdinaru i alii.
25. Zicea unul din ucenicii si:
- Mila fa de sraci a mitropolitului Iosif Naniescu a ajuns proverbial
în Moldova i în toat ara. Zilnic veneau zeci de nevoiai pentru a prirr_.
mil din mâinile lui. La început singur se cobora din chilie jos pe trepte, îb
mijlocul celor o suta de sraci. îi mângâia cu vorba, îi binecuvânta i
împrea bani. Niciodat nu ddea sracului mai puin de o pâine. „B -
pentru o pâine!" acesta era principiul lui. Dac termina banii mruni, scote
de prin buzunare bani mari i pe toi îi alina. Apoi urca sus în chilia lui â
rugciune i de citire. Când era btrân i slab, nu mai cobora, ci arunca mii
sa sracilor din balconul casei.
26. Spunea iari acelai ucenic:

- Aceasta era milostenia lui în zilele de lucru. Duminica, mitropoli
împrea astfel mila: ddea punga cu bani anume destinai printelui Visaric
Boboc, iconomul mitropoliei. Dup slujb, iconomul se aeza în portia d
dos a mitropoliei. Pe acolo treceau toi sracii i îi primeau ajutor de ia
printele lor duhovnicesc.

Aa împrea zilnic mitropolitul Iosif leafa sa la sraci.
27. Spunea ucenicul i acestea:

- Lunar venea la el pentru mil i Barbu Lutaru, vestitul cântre du:
Iai, i primea mil. La urm, mitropolitul Iosif cerea s~i cânte stihira c:i
Postul Mare: „Nu m pedepsi, Stpâne...". Venea i evreul Rubenaft regula;
vinerea, pentru mil. Cu ajutorul mitropolitului i-a învat fiul carte, a aju^;
doctor i s-a cretinat. Un alt evreu din Iai venea din trei în trei ani, numai V-
el, pentru ajutor. „Cu ajutorul mitropolitului Iosif - zise el la urm - mi-ar-
putut mrita cele trei fete". Prin aceasta, pstorul cel bun imita pe Sfânt.
Ierarh Nicolae.
28. într-o srbtoare, spunea ucenicul, ieind mitropolitul din biseric,
boierii oraului în jurul lui, l-au înconjurat sracii. Iar el, ca s-i ascund
fapta bun, le arunca mila i le zicea cu asprime:
- La boieri, la boieri, care au luat zestrea Bisericii, zestrea voastr...! C:
venii la noi?
29. în tot timpul anului, mitropolitul Iosif ajuta elevi i studeni de to

vârstele, fr alegere. Le ddea hran, Ie pltea taxele colare, le ddea b;
de cheltuial, susinea studeni din salariul în ar i peste hotare. Sala

su
mese de lâng buctria mitropolitului era adevrat cantin de coal.
sfâritul anului îns, fiecare era dator s-i înfieze situaia colar. Peni:
cei ce se distingeau la învtur, trimitea pe moul Alexandru s le cumpe:
cate un rând de haine bune i cri, drept premiu. Iar pentru cei rmai repe-
:eni, ddea ordin iconomului s le pun o pâine în traist i s-i trimit acas.
30. Odat a venit la mitropolit un student i La zis:
- Suntem trei studeni de la ar i stm toi cu chirie într-o camer mic
cu un singur pat. Suntem nevoii sa dormim câte unul pe rând. Acum nu avem
bani sa pltim taxa coal i gazd.
la V rog, dai-ne un mic ajutor.
Mitropolitul, dup ce i-a dat de mâncare, a trimis pe diaconul su,
Varlaam, s vad care este adevrul. Apoi 1-a trimis din nou cu bani pentru un
an de zile.
- Iat, a spus diaconul, v trimite mitropolitul Iosif câte 300 de lei pentru
fiecare, s putei continua studiile.
31. Altdat a venit la el o femeie de la ar, plângând.
- De ce plângi, femeie? a întrebat el.
- Mi-a murit vaca i am apte copii.
- Iat, mam, ai bani s-i cumperi alt vac.
32. Spuneau preoii catedralei c, uneori, mitropolitul Iosif termina banii

i nu avea ce da la sraci. Atunci împrumuta bani de la duhovnicul su,
arhimandritul Ierotei, i mângâia pe toi. La sfâritul lunii, când primea
salariul, întâi îi achita datoriile, apoi miluia pe cei care veneau.
33. într-o zi a venit la el un om plângând, s se mrturiseasc.

- De ce plângi, fiule? 1-a întrebat mitropolitul. Ce pcate ai fcut?
- înalt Preasfiuite, am slujit ca preot, fr s fiu preot. Am botezat, am
spovedit, am îngropat, am slujit Sfânta Liturghie, am împrtit oameni. Am
fcut cel mai greu pcat! Eu cred c nu m
mai iart Dumnezeu i mi-am
pierdut sufletul.
Dup ce 1-a spovedit mitropolitul, s-a gândit puin, apoi i-a spus:
- Pregtete-te i vino Duminic s te hirotonesc diacon i preot.
Aa a judecat bunul pstor ca s mântuiasc un suflet de la moarte i s
nu sminteasc poporul cel binecredincios.
34. Acest venerabil mitropolit era foarte srac i modest îmbrcat, nu-i c
ajungeau banii pentru haine. Vzând c
poart ras veche, i-au
unii din minitri
:rimis în loc de salariu, un rând de haine noi, clugreti. Dar mitropolitul
Iosif, iubind srcia lui Hristos, a vândut hainele i a împrit banii la sraci.
35. Odat mergea la sinod. în

mitropolitul tren La întâlnit un preot
oarecare i, vzându-1 simplu îmbrcat, 1-a întrebat:
- Unde mergi, printe?
- M duc i eu încolo, devale!
Aproape de coborâre, mitropolitul i-a luat rasa, potcapul, engolpionul i
cârja i se apropia de ieire. Când a observat preotul este arhiereu i i-au c c
ieit ali episcopi în întâmpinare, ruinându-se, îndat s-a fcut nevzut.
36. Altdau, "
venit la el un boier care nu-1 vzuse de mult:
- Ei, cucoane, unde ai fost vara aceasta?
- Apoi, înalt Preasfiuite stpâne, am fost în strintate s-mi caut
sntatea.
- M rog, cum se face asta, c dumneavoastr v pierdei sntatea pe
aici i cutai apoi s-o gsii tocmai în strintate?
37. Se mai spunea despre dânsul c se ruga i citea mult, mânca puin i
în toate era foarte modest i cumptat. preuia cel mai mult i 9
Iar timpul îl
folosea dup un program destul de riguros. Oriunde mergea, purta cu sine un

ceas de mas cu sonerie i icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
38. Blândeea, înelepciunea i milostenia mitropolitului Iosif Naniescu
l-au fcut cunoscut i iubit tuturor. In sinod, la guvern, în eparhie, în Iai.
peste tot era cinstit i respectat. Toi îl ateptau, îl rugau s vorbeasc i n
ascultau sfatul.
Cuvântul su atârna cel mai greu în toate convorbirile.
39. Cea mai mare avere a mitropolitului Iosif era o bogat bibliotec, pe
care mai târziu a donat-o personal Academiei Române. Singurele cri care
l-au însoit pân la moarte erau Sfânta Scriptur, Ceaslovul i Vieile Sfinilor.
40. La 26 ianuarie, 1902, marele mitropolit Iosif Naniescu, acest loan cel
Milostiv al Bisericii Ortodoxe Române, s-a mutat la Hristos, în ceata sfinilor
ierarhi, plâns de toi sracii i elevii din oraul Iai, de toi preoii, clugrii i
credincioii din Moldova. In chilia lui nu s-au gsit decât doi lei!
Drept recunotin, poporul 1-a canonizat numindu-1 „Mitropolitul
Moldovei, Iosif cel Sfânt".
CUVIOSUL NECTARIE PROTOPSALTUL

Schitul Românesc Prodromul-Muntele Athos
(1808-1903)
a. Viaa
Schimonahul Nectarie Creu a fost unul din cei mai îmbuntii clugr:
români care s-au nevoit de-a lungul secolelor în Muntele Athos. S-a nscut în
oraul Hui, dintr-o familie de rani credincioi cu mai muli copii. Din botez
se numea Nicolae. Fratele sau mai mare, Alexandru, era deja clugr la
4
Mnstirea Ciolanu-Buzu, cu numele de Atanasie .
între anii 1840-1842, episcopul Sofronie Miclescu a luat pe tânrul

Nicolae Creu la Episcopia Huilor, împreun cu ali tineri, unde a învat
zipicul i muzica bisericeasc.
Apoi ajunge cântre la o biseric din Galai. Dup puin timp este luat de
fratele su la Mnstirea Ciolanu i îmbrcat
amândoi fraii
rasofor. De aici,
fac o cltorie Ia Muntele Athos i Ierusalim i se reîntorc în Moldova, la

Mnstirea Neam. Aici, stareul Neonil 1-a tuns în schima monahal cu
numele de Nectarie.
1845, schimonahii Nectarie i Atanasie se duc definitiv la
Prin anul
Sfântul Munte, unde îi cumpr o chilie mic lâng mare, în partea de rsrit
a Athosului, la locul numit Vigla. în aceast colib pustniceasc s-a nevoit
Cuviosul Nectarie împreun cu fratele su 16 ani, ajungând cel mai mare
cântre i protopsalt ai Muntelui Athos din a doua jumtate a secolului XIX.
în anul 1862, dup sfinirea bisericii din Schitul Prodromul, prinii
Nectarie i prsesc viaa de pustie
Atanasie i vin în schit, împreun cu ali
clugri români, unde rmân pân Ia moarte.
în anul 1903, Cuviosul Nectarie s-a mutat din viaa aceasta i a fost
îngropat la Prodromul, alturi de fratele su Atanasie.

1. Tânrul Nicolae, fiind împodobit de Dumnezeu cu darul frumoasei
cântri, a fost luat de mic Ia Episcopia din Hui ca s învee muzica psaltic.
Astfel, în puin vreme a deprins aa de bine meteugul cântrii bisericeti,
c pe toi protopsalii episcopiei i-a întrecut.
2. Pe când era cântre la biserica „Adormirea Maicii Domnului" din

Galai, a auzit despre aceasta fratele su, Atanasie, din Mnstirea Ciolanu.
Deci, ca nu cumva tânrul nevoitor s apuce vreun drum ru, îndat Atanasie
a înclecat pe cal, a venit la Galai i a zis fratelui su:
- Nu eti dumneata Nicolae Creu din Hui?
- Ba da, îi rspunse tânrul.
- Apoi eu sunt fratele tu, Atanasie.
- c
Am auzit i eu am un frate clugr, dar nu-1 cunoteam.
4
Prof. C. Erbiceanu, Viaa printelui Schimonah Nectarie Protopsaltul, Sfântul Munte Athos,
rev. „B.O.R." 1889, p. 410-414; Pr. V. Nicolau, O cltorie la Constantinopol i Sfântul Munte,
Ploieti, 1907; Arhiereul Veniamîn Pocitae, Sfântul Munte al Athosului, cu prilejul unei cltorii în
Rsrit, Bucureti, 1939
- Eu sunt, i-a rspuns printele Atanasie. Vino cu mine la mnstire!
îndat au plecat amândoi la Mnstirea Ciolanu.
3. Vzând stareul mnstirii smerenia tânrului Nicolae i frumuseea
cântrii sale, 1-a îmbrcat în ras i 1-a pus s cânte la biseric. Apoi, sos:r_:
hramul Mnstirii Cldruani, a fost invitat i rasoforul Nicolae cu fratele
su Atanasie de la Ciolanu. Deci, uimind pe toi cu glasul su i .
meteugul cântrii, ieromonahul Macarie, dasclul de psaltichie de

Mitropolia din Bucureti, a voit s-1 ia cu sine i s-1 fac dascl i protopsal:
Dar printele Atanasie i fratele su Nicolae, neiubind cinstea i slava aces:t
lumi, au lsat toate i s-au dus la Sfântul Munte.
Rasoforul Nicolae, fiind îns prea tânr, n-a fost primit în Mumele
4.
Athos. Deci, a plecat cu fratele su s
se închine la Mormântul Domnului
apoi s-au Moldova, la Mnstirea Neam. Aici, auzind stare; _
întors în
frumuseea cântrilor lui i vzându-i râvna pentru sfintele slujbe, îndat 1-a
fcut clugr. Apoi, mai zbovind puin, prinii Atanasie i Nectarie au :'-
slobozii s
se întoarc iari în Muntele Athos.
5. La chilia Vigla de sub vârful Athosului, a petrecut printele Nectar;

cu fratele su 16 ani de zile în aspr nevoin, asemenea marilor siha
atonii. Toat sptmâna o petrecea cuviosul în rugciune, neieind din ci
iar în i srbtori venea la Schitul Prodromul, care pe atunci
Duminici
zidea, i cânta la biseric „ca un înger în trup".
6. Se spunea iari despre dânsul c, de la începutul Postului Mare.

mai ieea din pustie pân la învierea Domnului, ci sttea la chilie în posi
rugciune, hrnindu-se „numai cu bob muiat în aceste 40 de zile". Iar
Sfintele Pati veneau amândoi fraii la Schitul Prodromul i se împrteau
Trupul i Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.
7. Spuneau ucenicii lui ca printele Nectarie, cât a stat în pusri
dobândit de la Dumnezeu darul lacrimilor i al preasfintei rugciuni i
Iisus, care se svârete neîncetat cu mintea i cu inima. Dar despre aces

tainic lucrare btrânul niciodat nu vorbea.
8. Tot acolo în pustie a deprins Cuviosul Nectarie în chip desvâ
meteugul cântrii bisericeti pe psaltichie. Fiind înzestrat de Dumneze_
glas îngeresc i învând bine limba greac, cânta aa de minunat, cum nu
cântase alt clugr în tot Sfântul Munte. De aceea, clugrii atonii îl m
„aî doilea Cucuzel"; alii îi spuneau „Privighetoarea Sfântului Munte*
clugrii români numeau „Privighetoarea Moldovei".
îl
9. Vestindu-se în Muntele Athos „c un valah, anume Nectarie, carul

de bme, încât nu se afl altul asemenea lui", prinii greci îl chemau
CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX 4S5
mnstirile lor sa cânte la praznicele împrteti i îi fceau loc între cei dintâi
cântrei. Iar printele Nectarie, împreun cu fratele sau Atanasie, se duceau
cu dragoste s slveasc pe Hristos.
10. Odat, Cuviosul Nectarie a fost chemat la hramul Mnstirii Iviru,
„Adormirea Maicii Domnului" Acolo a cântat atât de frumos, încât toi se
.
cucereau de darul ce i-1 dduse Dumnezeu. Auzind de aceasta, clugrii

lavrioi l-au chemat i la hramul Mnstirii Lavra, de ziua Sfântului Atanasie
al Atonului. Iar la slujba iitiei, i-au dat s
cânte în limba greac o cântare
frumoas ce se numete „Matima". i a cântat printele Nectarie cu „aa bun
întocmire i cu dulce i minunat glas, c
toi alergau s
vad cine cânt" i îl
numeau „Noul Cucuzel".
Altdat, prinii Nectarie i Atanasie au plecat de Sfintele Pati la
11.
Ierusalim, s se închine la Mormântul Domnului. Atunci a rugat printele
Atanasie pe proiestoii greci s-1 primeasc i pe fratele sau sa cânte ia Sfântul
Mormânt. Ei îns nu l-au primit, socotind c
nu tie s cânte. La urm i-au
dat voie. i când a început Cuviosul Nectarie a cânta i a slvi pe Hristos,
i slujitorii se urcau pe strane i prin galerii
pelerinii s vad cine cânt, c nu
mai auziser vreodat o cântare aa de minunat.
12. Vzând proiestoii atonii ca numele printelui Nectarie se fcuse
cunoscut în tot Muntele Athos, unii dintre ei s-au umplut de zavistie asupra
lui. Deci, fiind chemat odat la hramul Mnstirii Iviru, au venit i câiva
protopsalt! de la Constantinopol s vad cine este acel aa de vestit „Cucuzel
Valahul". i cânta Cuviosul Nectarie la strana stânga, iar grecii Ia strana
dreapt. Iar la sfâritul privegherii de toat noaptea, pe când se cânta slavoslo-
via, protops alii greci n-au mai putut s
cânte de oboseal i au ieit din biseri-
c. Printele Nectarie îns, fiind întrit de Maica Domnului, a cântat pân dimi-
nea la, sfâritul Liturghiei, încât pelerinii venii la hram se urcau pe ferestre
din afar s-1 asculte i s-1 vad cântând. La urma toi proiestoii au zis:
|
- Cu adevrat nu este altul mai desvârit ca Nectarie Valahul. El este
protopsalt i dascl al Sfântului Munte!
13. Pentru darul lui Dumnezeu care era în Cuviosul Nectarie, îl aveau la
mare evlavie toi proiestoii i clugrii din Sfântul Munte i îl numeau „*NouI
Cucuzel", „protopsalt", „dascl" i „musico-loghiotatos", adic preaînvat în
muzic, în tot Sfântul Munte. i nimeni nu îndrznea a se numi cântre
desvârit pân nu venea la printele Nectarie s-1 cerceteze. Dac compunea
cineva o cântare nou, apoi întâi o aducea la printele Nectarie ca sa o vad,
i, de zicea c este bun, o tiprea, iar de nu, o lepda. Pân la sfâritul vieii
sale veneau oamenii din toate prile, numai ca s-1 aud cântând.
14. Aa a petrecut Cuviosul Nectarie în chilia Vigla, cu fratele su
Atanasie, în neîncetat rugciune, în cântri dumnezeieti i în mângâierea
Duhului Sfânt, pân în anul 1862, când s-a sfinit biserica de la Schitul Româ-
nesc Prodromul. Apoi s-au aezat amândoi în schit. i a rmas schimonahul
Nectarie în Prodromul înc 40 de ani, pân la sfâritul vieii, fcând ascultare
cu mult smerenie împreun cu toi fraii i prinii.
15. Spuneau ucenicii Cuviosului Nectarie i aceste cuvinte despre dânsul:
- Niciodat nu l-am vzut râzând sau glumind, ci ochii în jos avându-i
adpai în lacrimi, gândind la înfricoata judecat a lui Dumnezeu ce va sa fie.
De multe ori ofta cu greu i slobozea lacrimi din ochii lui. Avea neîncetat
sfânta rugciune în gur. Era sculptor foarte bun de cruci de lemn; tia i
mreji a împleti i ibriin a toarce.
16. Spuneau iari ucenicii lui c printele Nectarie avea mare evlavie
ctre Preasfânta Nsctoare de Dumnezeu. Cci, cu ajutorul ei a dobândit
darul rugciunii lui lisus i a învat în chip desvârit cântarea bisericeasc.
Tot cu puterea ei a fost izbvit de otrvire i de zavistia oamenilor i a
viclenilor diavoli. Pentru aceasta a compus în cinstea Maicii Domnului cele
mai alese axioane, iar la praznicele ei „cânta ca un înger de frumos".
Când a venit Cuviosul Nectarie la Schitul Prodromul „n-a aflat nici o
17.
cântare în românete", dup cum se cânt în Sfântul Munte, i îndat s-a pus
cu multa silin i a tradus toate cântrile din grecete în românete, iar pe
unele le-a compus din nou. Dup ce intra în chilia lui, se apuca de scris i de
tradus cântri bisericeti „care i se preau mai frumoase, pentru a împodobi
Biserica lui Hristos ca pe o adevrat mireas".
Cât a trit Cuviosul Nectarie Protopsaltul la Schitul Prodromul, a scris
Doxastarul la toi sfinii de peste an care au privegheri, precum i la Triod i
Penticostar. A mai scris stihiri la toi sfinii, precum i polielee, heruvice,
axioane i chinonice. A scris înc anixandarele mari i mici i a pus Prohodul
Domnului pe psaltichie. Acestea sunt cele mai importante contribuii ale
schimonahului Nectarie Creu la îmbogirea muzicii psaltice româneti.
18. La Schitul Prodromul, Cuviosul Nectarie a format o coal de
psaltichie pentru clugri, renumit în tot Muntele Athos. Spuneau clugrii
prodromii c avea pân la 70 de ucenici pe care-i înva meteugul
duhovnicesc al cântrii bisericeti. Clugrii români, greci, rui, bulgari,
macedoneni i sârbi, toi câi voiau s devin psali desvârii, veneau la
Prodromul i luau lecii de la vestitul dascl Nectarie.

Dintre ucenicii si, care au ieit psali vestii în mnstiri e atonite, 1
se
tiu numai câiva: Cosma, întâiul proiestos la Mnstirea Iviru; Maxim, la
CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX 48:
Mnstirea Esfigmenu; i Dorotei, la Mnstirea Dionisiu;

Paisie ieromonahul
ieromonahul Damaschin i monahii Teofil, Antonie, Ilie, Hrisant, Serafim :
Metodie, la Schitul Sfânta Ana. Muli îns dintre ei au fost uitai. în Schitu
Prodromul, cei mai alei cântrei români formai de printele Nectarie au fosi
ieromonahii Calinic i Gherontie i monahii Calistrat, Isihie, Climent, Iacob,
Nazarie, Grigorie i Daniil, care mai târziu ajunge protopsalt la Mitropolia
din Bucureti.
19. Cei care l-au cunoscut personal spuneau i aceasta despre el:
- Printele Nectarie protopsaltul este de statur înalt, om frumos i
plcut la fa, btrân peste 70 de ani (în 1889). Vocea sa este sonor, dulce i
lina. Cântând, nu se observ nici o micare pe figura lui, aa c
s-ar prea ca
nu este el cel care cânt. Toate cântrile compuse de el sunt line i fr figuri,
dar întrunesc seriozitatea i plcutul. De aceea, asculttorii nu se pot dezlipi
de a-1 auzi cântând. Modulaia vocii este aa de desvârit la el, încât, dei
are un volum de voce puternic, nu întrebuineaz în cântrile bisericeti decâl
atât cât este necesar în deteptarea simului religios prin cântare.
20. Spuneau clugrii din Schitul Prodromul c schimonahul Nectarie nu
lipsea niciodat de la slujbele bisericeti. Tot timpul sttea la locul lui, cu
privirea în jos i cu gândul la cele de sus; ori cânta, ori svârea în tain
rugciunea minii.
21. Spuneau iari c printele Nectarie era foarte blând i tcut, iar
despre cele pmânteti La ascultare, la biseric,

era cu totul indiferent. la
chilienu vorbea, deloc, fr numai de mare nevoie. De asemenea, nu se

amesteca niciodat între cei care fceau tulburare în obte i se dezbinau între
ei, ci tcând se ruga pentru toi. Prinii numai cât îl vedeau, se cucereau de
blândeea feei lui i se împcau unii cu alii.
22. Când printele Nectarie avea 90 de ani, i-a rânduit stareul pe

monahul Arcadie s-1 îngrijeasc.
într-o zi, fiindu-i ucenicul la ascultare, btrânul sttea în chilie i
compunea o stihir în cinstea Maicii Domnului. Deodat, vrjmaul diavol a
intrat la el în chip de om înfricoat i apucându-1 cu mâinile de haine 1-a târât
afar pe pietre, ca la 2 km, pân la malul mrii, vrând s-1 înece în valuri.
Dar cuviosul cerând cu lacrimi ajutorul Maicii Domnului, îndat i-a aprut la
liman Preasfânta Fecioar Mria în chipul icoanei fctoare de minuni numit
„Prodromia". Atunci diavolul 1-a lsat i s-a fcut nevzut. Dup un ceas, 1-a
gsit ucenicul zcând la pmânt, zdrobit i abia viu. Apoi, ridicându-1, La dus
la chilie i 1-a îngrijit pân s-a fcut sntos.
23. în vara anului 1903, Cuviosul Nectarie Protopsaltul s-a strmutat la
venicele lcauri, fiind în vârsta de 95 de ani, din care 15 de ani de nevoina
clugreasc. Astzi osemintele sale se odihnesc în cimitirul Schitului
Prodromuî, iar sufletul su cânt în cer cu sfinii mririle lui Dumnezeu.
IEROSCHIMONAHUL VASIAN PANAITE

Egumen al Schitului Poerov-Neam
(1821-1903)
Cuviosul ieroschimonah Vasian a fost, timp de 52 de ani, un mare

egumen i duhovnic al Schitului Pocrov. S-a nscut în satulFilioara-Neam,
în anul 1821, din prini sraci i credincioi. Cunoscând mnstirile
dimprejur, de mic cretea în inima lui dragostea de Hristos.
In anul 1840 a intrat în nevoina clugreasc la Mnstirea Neam. Dup
doi ani este tuns în schima monahal cu numele de Vasian, iar din anul 1843
devine ucenic al marelui stare Neonil, împreun cu monahii Neofit Eliade i
Teofan Cristea. Murind stareul în toamna anului 1853, printele Vasian a fost
hirotonit preot i numit egumen la Schitul Pocrov. în aceast renumit
sihstrie s-a nevoit ieromonahul Vasian, ca egumen, duhovnic, preot slujitor i
sfetnic pentru toi, timp de 50 de ani.
Dup ce reînnoi biserica i chiliile, adun în jurulsu o obte de peste 20
de monahi i schimonahi, din cei mai iubitori de linite i nevoina. împreun
cu ucenicii si, egumenul Vasian s-a strduit s împlineasc întru totul
aezmântul episcopului de Roman, Pahomie, iasat cu testament ctitoriei sale,
adic pzirea cu sfinenie a slujbelor bisericeti, petrecerea clugrilor în

desvârit via de obte, mâncarea de post cinci zile pe sptmân, iar
sâmbta i Duminica dezlegare la brânz i lapte.

Pentru nevoile schitului, printele Vasian a plantat livad de meri, a spat
iaz pentru pete si a format o vestit prisac cu 200 de stupi. Iar pentru
primirea închintorilor a fcut nou, unde adpostea i ospta
arhondaric
gratuit pe toi cei care ajungeau la schit. Aceeai grij avea printele Vasian i
pentru cei câiva pustnici care se nevoiau în pdurile din jurul Pocrovului,
dându-le hran i cele de trebuin.
Viaa duhovniceasc de rugciune i de linite din aceast sihstrie, ca i
blândeea i buntatea stareului Vasian, s-au fcut repede cunoscute peste tot.
Clugri i starei din mnstiri, episcopi i sihastri, preoi i credincioi,
rani i oreni, oameni simpli i învai gseau în printele Vasian de la
CUVÎOT DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX 48
Pocrov un adevrat slujitor al lui Hristos, un sfetnic înelept i un iscusit

rrinte duhovnicesc. Timp de 50 de ani, acest smerit egumen a stat neobosit,
ziua i noaptea, înaintea Domnului i a oamenilor, rugându-se pentru toi,
sftuind, spovedind i hrnindu-i cu mâinile sale.
în primvara anului 1903, Cuviosul Vasian s-a fcut schimonah, iar ctre
5
:oamn s-a dus la Hristos, pentru a lua plata ostenelilor sale .
IEROSCHIMONAHUL SAVA POPESCU

Mnstirea Stânioara-Arge
(1830-1904) 6
Acest cuvios printe a fost un vas ales al monahismului nostru, întrecând

pe muli cu nevoina, cu tcerea, cu linitea i cu lucrarea minii.
Printele Sava era fiul cel mai mare al preotului Nicolae Popescu, din
satul Buceneti-Arge, plaiul Lovitea. Tatl su 1-a dat la Seminarul din
Râmnicu-Vâlcea cu gândul s-1 fac preot i s-1 lase urma în locul sau. Dar
:ânrul tefan, fiind chemat de Dumnezeu la nevoina clugreasc, dup doi
ani a prsit seminarul i s-a dus la Mnstirea Stânioara. In secolul XIX,
aceast mnstire era cea mai vestit sihstrie din. ara Româneasc. Loc
retras de lume, fr
ci de acces, cu rânduiâl de via atom't, unde nu mtra
parte femeiasc. Pentru linitea i rânduiala acestei mnstiri, nu puini
clugri iubitori de Hristos se nevoiau aici.
în aceast sihstrie a intrat i tânrul tefan, prin anul 1850. Dup trei
ani de ascultare a fost clugrit, primind numele Sfântului Sava cel Sfinit.
Mai târziu, vzând stareul buna lui aezare în râvn pentru cele duhovniceti,
1-a hirotonit diacon i Mnstirii Stânioara. Ziua i noaptea
preot în obtea
zbovea în biseric, slujea cu evlavie cele sfinte, cânta frumos, vorbea puin
cu oamenii i permanent cu Dumnezeu. In chilia lui nu primea niciodat pe
nimeni. Acolo, ca într-o biseric de tain, se ruga neîncetat, vrsa netiute
lacrimi, aduga multe metanii i privegheri de toat noaptea i se împrtea
din bucuriile Duhului Sfânt.
Auzind de petrecerea fiului su, preotul Nicolae Popescu s-a dus i el la
mnstire i s-a clugrit cu numele de ieromonahul Nifon. Apoi i fiul cel
mai mic, lsând seminarul, s-a clugrit tot la Stânioara, cu numele de
5
Arhîm. V. Vasilache, Vasian de la Pocrov, în Prinos închinat Patriarhului Mcodim, Bucureti,
1946, p. 52-64
5
Dup mrturiile ucenicului su, Arhim. Grigorîe Uriescu, stareul Schitului Trivale-Piteti.
.

Atanasie. Acolo s-au nevoit împreun, printele Nifon cu fiiisi, Sava :
Atanasie, mai bine de 30 de ani, slvind pe Dumnezeu i rugându-se pentru
oameni
La cererea Sfântului Ierarh Calinic, ieroschimonahul Sava s~a dus în anul
1863 s ajute la organizarea Mnstirii Frsinei. Ca printe duhovnicesc m
acestei sihstrii, timp de patru ani a adunat în jurul 20 de ucenic:,su pân la
a întemeiat viaj de obte, a rânduit slujbe dup tipicul Muntelui Athos, ape:
s-a întors iari la metanie. Dup câiva ani, ieroschimonahul Sava a Iod
rânduit stare la Mnstirea Turnu, pe care o povuiete cu aceeai blândee
înelepciune timp de aproape patru ani de zile. Apoi, lsând alt stare în locul
lui, se retrage din nou la fericita linite de la Stânioara.
în anul 1890, ieromonahul Nifon se mut la cele venice în vârst de 9.

de ani, iar în anul 1895, Cuviosul Sava este rânduit stare în mnstirea de
metanie. Dar, fiind smerit i iubitor de linite, dup puin vreme a renunat '.i
aceast cinste, alegându-i tcerea i neîncetata rugciune. îns, pentr.

blândeea i nevoina lui, tot soborul îl iubea i îl avea de duhovnic. La fel
cutau i mirenii pentru sfat i mângâiere.
Ajungând la btrânee, printele Sava a petrecut ultimii ani numai în
i rugciune, fiind îngrijit de fratele su, Atanasie. Iar când i-a sir
sfâritul aproape, a primit Preacuratele Taine, apoi a chemat pe stare
mnstirii i i-a spus:
- Printe stare, sfâritul meu s-a apropiat. Iertai-m pe mine pcate
de tot ce v-am greit i m
binecuvântai, cci astzi trebuie s stau la judec
înaintea lui Hristos! Nu m uitai la sfintele rugciuni.
Apoi, dându-i ultima srutare i plângând unul pe grumajii celuilalt,
ctre fratele su:
zis
- Printe Atanasie, m
duc la Domnul s dau socoteal de faptele mek
Pomenete-m permanent la biseric, iar trupul meu îngroap-1 alturi de tat
nostru, ca s fim i dincolo împreun cum am fost i pe pmânt. Aprin:
lumânarea în sfenic i du-te la chilie s te rogi pentru mine!
Dup câteva clipe, schimonahul Atanasie 1-a gsit
întorcându-se, :
Cuviosul Sava adormit în Domnul, cu lumânarea lâng el. Apoi, fcând slujbi
prohodului dup rânduial, 1-a îngropat lâng altarul Bisericii, alturi
ieromonahul Nifon.
CUVIOSUL DOMETIE MONAHUL

Mnstirea Neam
(t 1905)
Spun prinii c în obtea Mnstirii Neam se nevoia, în a doua jumtate

a secolului XIX, un clugr foarte evlavios i nebgat în seam, cu numele
Dometie, De 60 de ani fcea ascultare la vitele mnstirii, crând resturi de
mâncare de la buctrie i zicând neîncetat rugciunea lui lisus, în deplin
tcere i mulumire duhovniceasc. La chilie nu avea decât rasa, Ceaslovul i
Psaltirea. Iar pentru c
nu auzea, prinii îi spuneau „Dometie cel surd de la
vcrie", ca s-1 deosebeasc de ceilali clugri cu acelai nume.
în anul 1905, într-o zi de toamn, a zis eclesiarhul mnstirii ctre toi:
- Prinilor, a murit Dometie cel surd de la vcrie. L-am gsit în chilie,
cu Psaltirea lâng el i l-am aezat în pridvorul bisericii. Care voii s citii la
Psaltire în noaptea aceasta lâng printele Dometie, cum este obiceiul la
clugri?
-Ii citesc eu la Psaltire! a rspuns ieromonahul Ioanichie Moroi.
La miezul nopii, când au venit clugrii la Utrenie, toat biserica era

plin de bun mireasm.
- De unde este aceast mireasm duhovniceasc în sfânta biseric?
întrebau pe ieromonahul Ioanichie.
- A ieit din sicriul printelui Dometie! rspundea el.
Atunci clugrii, înelegând c 1-a proslvit Dumnezeu ca pe un sfânt, au

început a face închinciuni împrejurul sicriului, zicând:
- Cuvioase printe Dometie, roag-te lui Dumnezeu pentru noi! Apoi,
aducându-i Psaltirile, s-au rugat toat noaptea pentru odihna sufletului su. i
s-au adunat atât de muli, încât nu mai încpeau în pridvor i în naos. De
aceea unii citeau ia Psaltire în jurul bisericii.
în timpul înmormântrii, trupul monahului Dometie a rspândit din nou
bun mireasm. Atunci arhiereul Narcis Creulescu, stareul mnstirii, a
rostit aceste cuvinte:
- Vedei, prinilor, cum proslvete Dumnezeu pe cel ce face ascultare
fr cârtire? Vedei pe cel ce seroag neîncetat, cu rbdare i
care nu caut
rsplat de la oameni, ci de la singur lisus Hristos? Printele Dometie cel
srac acum s-a îmbogit! Printele Dometie, pe care nimeni nu-1 bga în
seam, acum se roag în cer pentru noi. Cci aa proslvete Dumnezeu pe
clugrii cei smerii i asculttori!
SCHIMONAHUL ATANASIE POPESCU

Mnstirea Stânioara-Arge
(t 1907)
Schimonahul Atanasie era fiul mai mic al preotului Nicolae Popescu.

cel
din comuna Bucene ti- Arge i bun cu iero schimonahul Sava din
frate
Mnstirea Stânioara. Tatl su, dup ce 1-a dat la Seminarul din Râmn^cu-
Vâlcea, s-a clugrit la Stânioara cu numele de Nifon i se nevoia acolc
împreun cu fiul cel mai mare.
Dar nici copilul cel mic n-a voit s
rmân în lume, c, dup ce 4 înv
clase de seminar i deprinse bine psaltichia, se duse i el la Mnstirea
Stânioara, pentru a cânta toat viaa lui Hristos. Acolo îi întrecea pe toi cu
frumuseea cântrii, cu râvna pentru cele sfinte i cu ascultarea- Tatl su î;
zicea la început s sefac preot, dar el a dorit s seclugreasc. Atunci tat".
1-a lsat. Stareul, vzând nevoina lui, 1-a tuns în schima monahal cu numele
de Atanasie. i un lucru minunat a vedea pe tata cu cei doi fii slujind
era
într-un cuget, ziua i noaptea, lui Dumnezeu. îns printele Atanasie întrecea
pe ceilali cu osârdia la rugciune, cu smerenia i cu tcerea.
în mnstire era iubit de toi, mai ales pentru dou daruri duhovniceti.
Citea la stran foarte clar i frumos, fr nici o greeal, i cânta îngerete, de
mica inimile tuturor. Era înc bun tipicar, ascultare pe care a dus-o toat
viaa. Cincizeci de ani a cântat i a citit printele Atanasie în Biserica lui
Dumnezeu, fr a iei vreodat din mnstire. Iar pentru smerenia inimii lui.
a dobândit de la Hristos darul neîncetatei rugciuni i mângâierea Duhulu:
Sfânt.
Iat ce spunea despre el arhimandritul Grigorie Uriescu:
- Pe printele Atanasie l-am cunoscut i am trit cu dânsul la Mnstirea
Stânioara, prin anii 1900-1905. Era foarte corect. Nu se amesteca Îl
treburile altora. în afar de mnstire, la sat sau ora n-a mers niciodat
Pzea orele de slujb i totdeauna, împreun cu fratele su, Sava, erau ce;
dintâi la biseric. Locul lui era în strana stâng. Citea canoanele i cânta, dar
nu greea cu nimic la citit, nici altora nu le fcea observaie dac greeau. La
ascultare nu deschidea nici o vorb cu alii. Rspundea numai dac era
întrebat. Iar în chilia sa, vecin cu a fratelui su, nu primea pe nimeni.
în toamna anului 1907, Cuviosul schimonah Atanasie s-a dus la Hristos.
iar trupul lui a fostîngropat alturi de tatl i de fratele su.
Odihnete, Doamne, cu drepii pe adormiii robii ti, Cuvioii Nifor.
Sava i Atanasie!
ARHIMANDRITUL CHIRIAC NICOLAU

Mnstirea Neam
(1839-1907)
Acest cuvios printe arhimandrit din Mnstirea Neam a rmas în

memoria urmailor si, mai ales prin faptele sale de binefacere i milostenie
cretin ce se cuvin a fi pomenite. Era de loc din satul Humuleti. In Rzboiul
de Independen din anul 1877 a fost pe câmpul de lupt, ca ordonan a unui
general. Apoi, îmbolnvindu-se generalul i simindu-se aproape de moarte, a
încredinat ordonanei sale o suma de bani, cu obligaia de a-i folosi în opere
de binefacere cretineasc.
Dup rzboi, sergentul Constantin Chiriac se întoarse acas i intr ca
frate obtea Mnstirii Neam. Stareul Timotei, vzând ascultarea i
în
osârdia sa la cele duhovniceti, 1-a fcut clugr, apoi diacon i preot.
Cutând s împlineasc cu neptat contiin rugmintea generalului mort
departe de ar, ieromonahul Chiriac Nicolau a folosit banii încredinai pentru
alinarea bolnavilor i luminarea copiilor netiutori de carte.
în anul 1895 a construit o coal primar cu 4 sli de clas în satul
Vântori-Neam, precum se vede pân astzi, i a înzestrat-o cu o preioas
bibliotec de sute de cri ieite din vechile noastre tiparnie bisericeti. De
asemenea, a donat o alt sum de bani la Spitalul public din Târgu Neam,
pentru mângâierea bolnavilor i efectuarea unor înnoiri. Banii rmai i-a
împrit la mnstiri i biserici pentru odihna sufletului celui rposat.
în anul 1890, ieromonahul Chiriac Nicolau a fost fcut duhovnic i
arhimandrit în obtea Mnstirii Neam i câiva ani arhimandrit de scaun al
Episcopiei Ismailuluii Dunrii de Jos. Timp de aproape 20 de ani, cât a mai
trit, a svârit cu mult evlavie cele sfinte, fiind nelipsit de la biseric i
îndeletnicindu-se cu sftuirea i mrturisirea credincioilor i a clugrilor,
care aveau ca pe un bun printe duhovnicesc. în anul 1907, arhimandritul
îl
Chiriac s-a dus la Hristos, s

primeasc plata ostenelilor sale.
Mnstirea Alma-Neam
(1835-1912)
Printele Nectarie a fost un mare duhovnic isihast. Era de loc de pe Valea

Trotuului. Dup armat s-a fcut clugr la Mnstirea Bogdana-Târgu
Ocna. Dar, fiind foarte râvnitor pentru neprihnita linite, s-a retras în Munii
Cainului i acolo s-a fcut sihastru renumit. Mai mult de 20 de ani s-a liniti:
schimonahul Nectarie în pdurile seculare din Munii Cainului, unde se
nevoiau i ali clugri iubitori de Hristos. Acolo a gustat Cuviosul Nectarie
din dulceaa linitii i a deprins lucrarea cea de tain a rugciunii lui lisus.
In anul 1882, starea Mnstirii Alma-Neam, schimonahia Suzana
tefnescu, rmânând fr preot, i-a cerut episcopului de Roman.
Melchisedec, - fratele eiun duhovnic bun. Atunci episcopul
- s-i dea
j
chemat pe printele Nectarie din Muntele Cain, 1-a hirotonit preot :
la sine
1-a trimis duhovnic la Mnstirea Alma.
Timp de 30 de ani, acest smerit isihast a fost singur slujitor, sfetnic i
printe duhovnicesc al Mnstirii Alma, care numra pân la 40 de
clugrie. nevoina duhovnicului Nectarie era aceasta:
Iar
Zilnic Sfânta Liturghie i toat rânduiala cu mare evlavie. Restul
svârea
timpului îl petrecea singur, în cugetri dumnezeieti i în lucrarea rugciunii
lui lisus. în chilie nu primea niciodat pe nimeni. Spovedania soborului o
fcea sptmânal în biseric. Nimeni rjtu-I vedea vreodat râzând sau vorbind
cuvinte de prisos. C
vorbea foarte puin i cu mult înelepciune. Mâncare
primea o singur dat pe zi, iar de avea ceva de prisos, împrea la sraci i la
maicile btrâne. Noaptea o petrecea în rugciune i în citirea Sfintelor
Scripturi. Spre ziu adormea dou-trei ore, apoi venea la biseric.
Pentru sfinenia vieii lui, printele Nectarie era foarte iubit i cutat de
credincioi. Pe unii îi spovedea, pe alii îi sftuia, celor bolnavi le citea i,
dup mrturia ucenicilor lui, muli se vindecau de suferinele lor.
în anul 1910, iero schimonahul Nectarie s-a îmbolnvit de picioare. Zi i
noapte se ruga în chilie, c
nu mai putea merge la biseric. Iar în ultima
noapte a vieii lui a zbovit multe ore în genunchi, vorbind cu cineva nevzut.
Dimineaa, maicile l-au întrebat:
- Cu cine ai vorbit ast noapte, printe Nectarie, c
toat noaptea vorbeai
singur?
am vzut, pe un câmp întins, o mulime de oameni
- în noaptea aceasta
goi, pe care i-am spovedit în via, dar care nu i-au fcut canonul, ci au
murit sub canon. Toi m
rugau s-i dezleg de canon, ca se învredniceasc s
de cunun. Cu dânii am vorbit toat noaptea aceasta! Dup un ceas, Cuviosul
Nectarie Ieroschimonahul i-a dat duhul în mâinile Domnului i a fost
înmormântat alturi de biseric.
Era în vara anului 1912.
CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX
MOUL GHEORGHE LAZR

Mnstirea Vratec
(1846-1916) 7
a. Viaa
Credinciosul Gheorghe Lazr este modelul adevratului pelerin rou
Prin trirea sa cu totul formeaz un exemplu unic în v
aleas, el
duhovniceasc a Bisericii noastre din ultima sut de ani.

Moul Gheorghe Lazr, cum se spune pân astzi, s-a nscut în corn
i
ugag, judeul Alba, în anul 1846. Când avea vârsta de 24 de ani, prinii
l-au cstorit i l-au lsat motenitor averii lor. i a trit în însoire cu ferr.
sa, Pelaghia, aproape 20 de ani, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu ci
copii. Ducea o via cretineasc aleas, în muma cinstit, în rugciune,

post i milostenie. îndeletnicirea lui era creterea vitelor.
Mormântul Domnului i a rmas
în anul 1884, s-a dus sa se închine la
mnstirile din pustiul Iordanului i al Sînciiului peste un an de zile. Apoi
nevoit un an i jumtate în Muntele Athos i s-a întors în ar. A mai tr
câiva ani în familie, i-a pus copiii în rândmal, iar în anul 1890 s-a retras
pelerin spre mnstirile Moldovei.
Dup ce se închin la toate sfintele lcauri, Moul Gheorghe Lazr
stabilete definitiv în oraul Piatra Neam i se nevoiete ca un adev:
sihastru în clopotnia lui tefan cel Mare din mijlocul oraului timp de 26
ani, pân la obtescul su sfârit. Aici se ostenea singur, în post i rugciur
var i iarn, fr foc, fr pat, fr dou haine, fr înclminte în picioai
trind din darul lui Dumnezeu i din mila oamenilor.
Astfel, binepicând lui Dumnezeu i cunoscându-i sfâritul, s-a svâr
cu pace în chilia lui, la 15 august, 1916, i a fost înmormântat în cimitii
oraului. în vara anului 1934, osemintele sale au fost aezate în gropni
Mnstirii Vratec.

Gheorghe Lazr a fost în viaa sa un om al rugciun:
1. Credinciosul
Cel mai mult citea Psaltirea.înc de mic o purta cu sine i, pscând vite
prinilor si pe munte, citea mereu psalmii lui David, pân i-a deprins pe (
rost.
7
Dup mrturiile ucenicilor si, Arhim. Mina Prodan si Pmtns rhHJtacrhfa t n; n w.,-
Dorind foarte mult
2. s
se închine la Mormântul Domnului, în primvara
anului 1884 i-a pus Evanghelia i Psaltirea în traist, i-a lsat casa în
rânduial, a luat toiagul în mâna i a plecat la Ierusalim. Pân la Constana a
mers pe jos, apoi cu vaporul, rostind neîncetat psalmii lui David. Iar când a
ajuns la Sfântul Mormânt, s-a rugat cu atâta credin i lacrimi, c a uimit pe
toi. i a zbovit în Ierusalim 40 de zile.
3. Spunea mai târziu ucenicilor si c, râvnind s cunoasc nevoina
clugrilor din ara Sfânt, s-a dus s se închine prin toatemnstirile din
pustiul Iudeii i din Valea Iordanului. Mai întâi a ajuns cu mai muli pelerin:
la un sihastru vestit ce se nevoia în petera Sfântului Xenofont. Sihastrul
tocmai atunci ddea mâncare unui leu în gura peterii. Apoi, slobozind leul îi
pustie, a strigat pe nume pe Moul Gheorghe, zicându-i prin tlmaci:

- Frate Gheorghe, vino i nu te teme. Pomenit s fie credina ta înaintea
lui Hristos i auzit s-i fie rugciunea în urechile Domnului Savaot! tiu
dragostea ta i râvna inimii tale de a-I sluji Lui toat viaa. Deci, zbovete c
vreme la mnstirile din Palestina în post i rugciune, iar când îi va porunc:

Duhul Sfânt, s vii iari la mine.
4. Cu binecuvântarea acestui sihastru a petrecut Moul Gheorghe un ar.
de zile prin mnstirile Palestinei. în fiecare lavr sttea o lun de zile. Ziua
ajuta la udatul grdinilor, iar noaptea citea la Psaltire în biseric i zicea
rugciunea lui Iisus. Apoi pleca la alt mnstire.
Aa s-a nevoit btrânul, în post, în rugciune i tcere, netiut de nimeni.
Apoi s-a dus iari la bunul su dascl din pustie.
5. Primindu-1 cu dragoste, pustnicul 1-a întrebat:
- Frate Gheorghe, cum se simte duhul tu?
- Bine, cu rugciunile sfiniei tale, printe.
- S tii, frate, c tu nu eti chemat s fii clugr, dar vei duce i
nevoina mai grea decât a unui clugr. Ca vei tri mergând din loc în loc, în
rugciune, în post i în mult lips. Dar, de vei avea neîncetat mintea la
Dumnezeu, darul Lui va fi cu tine i vei birui toate ispitele vrjmaului. Avere
pe pmânt sa nu-î aduni; pe clugri i pe preoi s-i cinsteti, pe mireni sa-:
sftuieti, pe sraci cât poi s-i ajui, în biserici ziua i noaptea te rogi, : s
aa te vei mântui.
- Dar cum voi putea împlini toate acestea, c
sunt slab i neputincios?
- Du-te la pustie,unde nu este fa de om, i postete patruzeci de zile.
Iar pentru slbiciunea firii s iei cu tine puin pâine i ap. îns, fii cu luare-
aminte, c multe ispite i nluciri diavoleti vei ptimi. De vei sfâri aceste
zile cu bine, vei primi mare dar de la Dumnezeu i vei birui toate cursele
vicleanului diavol.
6. Trecând bunul nevoitor Iordanul, numai cu Evanghelia i Psaltirea în

desag, a postit 40 de zile în pustie, rugându-se neîncetat i întrindu-se din
când în când cu puin hran. Dar în aceste zile multe ispite a ptimit- Ca
uneori îl speria vrjmaul cu nluciri de fiare i erpi veninoi, alteori îl
chinuia cu foamea, cu setea, cu aria i mai ales cu ânarii i cu tot felul de
insecte. El îns, cu ajutorul lui Dumnezeu, de toate s-a izbvit.
7. într-o zî, vrjmaul i-a aruncat cciula, ca s-1 tulbure de la rugciune.
Atunci el s-a tgduit Domnului ca sa umble pân la moarte cu capul
descoperit. în alta zi i-a aruncat bocancii i nu i-a mai gsit. De atunci, bunul
nevoitor a început s umble toat viaa descul. Iar în alt zi s-a artat i
vrjmaul în chipul unui om ce ara i i-a zis:

- Mo Gheorghe, vezi brazda aceasta?
- Da, o vd, a rspuns btrânul.
- Aa c este dreapt?
- Da, este dreapt.
- Iat, aa este i ctre Dumnezeu! adaug vrjmaul, vrând
credina ta
s-1 arunce în pcatul mândriei. Dar Moul Gheorghe, însemnându-se cu
Sfânta Cruce, a izgonit pe diavolul de la el.
8. împlinindu-se cele 40 de zile, Moul Gheorghe s-a dus iari la
sihastrul din pustie. Iar pustnicul, srutându-1, i-a zis:

- Frate Gheorghe, pentru c ai biruit pe vrjmaul i nu te-ai lsat înelat
de cursele lui, iat, i-a dat Dumnezeu darul rugciunii celei curate i putere
duhovniceasc în nevoina ta. C toata viaa vei umbla descul i fr
acopermânt pe capul tu, dar nici frigul, nici cldura, nici boala nu te vor
vtma.
Apoi btrânul, fcând metanie dasclului su, s-a întors Ia Ierusalim, s-a
Mormântul Domnului, a primit Preacuratele Taine i a plecat spre
închinat la
Muntele Athos. Aici a zbovit înc un an i jumtate, închinându-se pe la
toate sfintelelcauri i cercetând pe cuvioii clugri din mnstiri i peteri.
Apoi, luând de la toi binecuvântare, s-a întors iari în sânul familiei.
9. Spuneau ucenicii si c
Moul Gheorghe n-a stat mult în ugag. Ci,
punându-i în rânduial casa i copiii, a plecat închintor pe la mnstiri i
schituri. îmbrcat cu cojoc, descul, cu capul descoperit, cu Psaltirea sub bra
i cu toiagul în mân, bunul pelerin mergea pe jos din sat în sat, din mnstire
în mnstire, rostind rugciunea lui Iisus i psalmii lui David. Ziua cltorea,
iar seara poposea prin sate, cât mai aproape de biserici. Dup ce se odihnea
câteva ceasuri, intra în biseric i se ruga acolo, singur, cu rugciuni de tain.
pân dimineaa. Apoi pleca mai departe.
Aa is-a nevoit btrânul Gheorghe Lazr trei ani de strbtând
zile,
Transilvania i Muntenia, rugându-se prin biserici i mnstiri, ca un adevrai

pelerin al Bisericii noastre Ortodoxe.
10. în anul 1890, Moul Gheorghe Lazr a mers s se închine i prim
mnstirile Moldovei, zbovind în fiecare sfânt lca. Apoi s-a stabilit
definitiv la biserica Sfântul Ioan Boteztorul din Piatra Neam,

zidit de
voievodul tefan cel Mare, i a locuit în clopotnia bisericii timp de 26 de ani
în aspr nevoin, ca un adevrat stâlpnic i sihastru în mijlocul lumii, fiind
iubit de toi i rugându-se pentru toi.
11. Nevoin btrânului Gheorghe Lazr, dup
mrturia ucenicilor si.
arhimandritul Mina Prodan i protosinghelul Damaschin Trofin din Mnstirea
Neam, era aceasta:
- Dimineaa pleca, cu toiagul în mân i cu Psaltirea sub bra, la unele
familii unde era chemat sau pe strada, zicând pe de rost psalmii. Din banii pe
care îi primea milostenie, cumpra mai multe pâini calde de la brutrie i, la
amiaz când se întorcea, le împrea sracilor i ceretorilor din ora care îl
ateptau faa clopotniei. Unora le ddea pâine, altora le ddea bani i tot ce
în
primea de la credincioi. Apoi urca în turn singur numai cu Psaltirea sub bra.
Acolo zbovea în rugciuni de tain pân ctre sear. Dup asfinitul soarelui
mânca legume fierte i îndat se culca.
La ora 11 noaptea, btrânul cobora din turn, se închidea în biseric i se
ruga acolo singur, netiut de nimeni, pân dimineaa. în zorii zilei ieea din
biseric i pleca s
cumpere pâine pentru sraci.
12. Psaltirea era cartea de rugciuni cea mai iubit în viaa btrânului
Gheorghe Lazr. O tia pe de rost din tinereea sa i o rostea regulat în fiecare
zi. Pe strad, îns, btrânul rostea psalmii în ison, cu glas tare i rar, zicând;
- Acum s începem drguele de rugciuni ale catismei întâi!
Dup ce termina, aduga:

- Acum s începem drguele de rugciuni ale catismei a doua!
Aa continua pân termina Psaltirea. Apoi împrea milostenie i se urca
din nou în turn.
Spuneau ucenicii btrânului
13. c
oamenii din ora i din împrejurimi.
toi îl cunoteau i se foloseau mult de viaa lui aleas. Tineri i btrâni, steni
i oreni, sraci i bogai, cu toii îl numeau de obte „Mou Gheorghe". Iar

când trecea prin sate sau pe strad, unii îi srutau Psaltirea pe care o purta
permanent sub bra, alii îi ddeau milostenie ca s se roage pentru ei, copiii
se opreau din joac, vitele pe câmp stteau o clipa din pscut, iar câinii
niciodat nu ltrau dup el. Muli credincioi îl petreceau, mergând cu evlavie
în urma lui i ascultând psalmii pe care îi rostea în auz.
14. Spuneau aceiai ucenici c cea mai înalt rugciune a btrânului era
cea de noapte, pe care o fcea în biseric. Timp de peste 30 de ani nu a lipsit
niciodat noaptea de la biseric. Intra la ora 11 înainte de miezul nopii i
ieea dimineaa, între orele patru-cinci. Oriunde înnopta, în orae, prin sate
sau pe la mnstiri, pstra cu sfinenie aceast rânduial. Aceasta era
rugciunea de foc a btrânului Gheorghe Lazr, pe care o svârea în tain,
netiut de oameni.
15. Ucenicul su, Protosinghelul Damaschin Trofin din Mnstirea
Neam, spunea urmtoarele:
- Fiind eu de loc din Piatra Neam, Moul Gheorghe venea adesea în casa
noastr. într-o zi, pe când aveam 15 ani, a zis btrânul ctre tata:
- Drgu, las copilul desear s se roage cu mine la biseric!
-- II las, Mo Gheorghe. i am plecat împreun spre biserica Sfântul Ioan
Domnesc.
Noaptea,la ora 11, a deschis biserica i ne-am încuiat înuntru. Pe mine
m-a stran
trimis la s
citesc încet din Ceaslov, iar el a rmas în pronaos. i a
stat acolo nemicat, descul pe piatr, cu mâinile în sus la rugciune dou
ceasuri. Eu m
uitam pe furi la el, s
vd cum se roag, dar nu înelegeam ce
zice. Apoi a zis câteva catisme din Psaltire. Apoi a lsat Psaltirea i zicea
ctre fiecare sfânt din calendar aceast scurt rugciune:
- Sfinte preacuvioase printe (N), roag-te lui Dumnezeu pentru noi,
pctoii!
Pe urm a început s pomeneasc pe de rost pe toi oamenii care i-au dat
milostenie în ziua trecut, fr a uita vreun nume. Pentru fiecare fcea o
închinciune i zicea aceast rugciune:
-Preasfânt Treime, miluiete pe cutare care m-a miluit pe mine
pctosul! Apoi i-a pus cojocul, Psaltirea i toiagul în stran i a început s
fac metanii cu rugciunea lui Iisus, mai mult de un ceas. Iar când a observat
c se lumineaz de ziu, s-a apropiat de mine i mi-a zis:
- De acum, hai sa mergem, drgu!
16. Pe lâng rugciune i Gheorghe Lazr avea i o

milostenie, Moul
mare nevoin trupeasc, prin care întrecea pe toi. Var i iarn umbla
descul i descoperit, oricât de cald sau de ger ar fi fost. Iarna ieeau aburi de
pe cretetul su, iar zpada i gheaa se topeau sub tlpi, încât toi se
i
minunau de aceasta i slveau pe Dumnezeu. Spuneau prinii care l-au

cunoscut i btrânii oraului c Moul Gheorghe nu a fost niciodat bolnav.
cci darul Domnului era cu dânsul.
17. Pe când tria înc în Transilvania, s-a dus iarna descul peste Carpai.
la Schitul Petera Ialomicioarei. Acolo, vzând c
biserica nu are sob, a zis
egumenului:
- Cum stai în biseric fr foc?
Nu avem bani s cumprm o sob,
- a rspuns. Atunci Moul Gheorghe
a cumprat o sob de teracot din Sinaia i a dus -o la schit.
18. Trecând odat printr-un sat în timp de iarn i vzându-1 oameni:

descul, i-au zis:
- Mo
Gheorghe, vrei s-i cumprm noi nite opinci?
- Las drgu, a rspuns btrânul, c picioarele mele sunt mai calde ca
ale voastre!
Uneori obinuia acest minunat btrân

19. mearg spre închinare pe la s
sfintele mnstiri, c
era cunoscut prinilor i toi îl primeau cu dragoste. :
sttea pân la o sptmân în fiecare lca, pzind neschimbat buna lui
rânduial i zbovind în vorbiri duhovniceti cu prinii clugri. Mnstirile
cele mai iubite Moului Gheorghe eraii: Bistria, Neam, Sihstria, Sihla.
Agapia, Vratec i Nechit.
20. Vestea nevoinei sale ajunsese departe, dincolo de hotarele Moldovei.
De aceea veneau muli s-i cear cuvânt de folos. Unii veneau s se roage
pentru ei. Alii îi cereau milostenie. Iar btrânul, fiind blând la chip, dulce la
grai, înelept la cuvânt i smerit la inim, pe toi îi mângâia i îi zide^

sufletete.
21. Veneau înc la Moul Gheorghe Moldova.
tineri din Transilvania i
care doreau s
slujeasc lui Hristos. Iar el, având darul înaintevederii, pe unii
îi trimitea la mnstirile din Moldova sau la Sfântul Munte, iar pe alii îi
întorcea la cminele lor. Cei mai muli ucenici avea Ia Mnstirea Neam, iar
dintre maici, la Agapia i Vratec. îns, toi ucenicii lui au ajuns clugr;
desvârii.
22. Odat 1-a întrebat un tânr din Zrneti:
- Mo Gheorghe, vreau s m fac clugr. La ce mnstire s m duc?
- Ascult, drgu. Dac vrei s te mântuieti, du-te acolo unde sunt mai
multe ispite!
23. Altdat 1-a întrebat ucenicul su, Dumitru Trofin, din Piatra Neam:
- Mo Gheorghe, m-ara hotrât s m duc la Sfântul Munte. Ce sfat îmi dai?
- Drgua, nu duce la Sfântul Munte. Poi fi i aici clugr bun. Du-te

te
£ Schitul Sihstria. Acolo este un egumen ales i are mare nevoie de frai.
Deci, ascultându-l, ucenicul a ajuns duhovnic iscusit.

24. Ali doi ucenici ai btrânului, anume Ioan i Constantin Pvluc,
mocani vestii din comuna Brecu-Covasna, l-au întrebat:
- Mo Gheorghe, vrem s
ne facem amândoi clugri. Donm mnstirii
i averea noastr format din 500 de oi. La care mnstire sa mergem?
- Drgu, mergei la Mnstirea Neam. Acolo este mântuirea voastr!
25. Uneori btrânul se retrgea la Mnstirea Sihstria, al crei egumen,

Protosinghelul Ioanichie Moroi, îi era cel dintâi ucenic. Noaptea se ruga dup
obicei în biserica, iar ziua se ruga i citea Psaltirea la un loc tinuit pe
Muntele Tciunele.
26. Odat s-a urcat Mo Gheorghe la Schitul Sihla cu mai muli prini
din Sihstria. Btrânul mergea înainte, rostind în tain rugciunea lui Iisus.
Apoi, deodat s-a împiedicat i era gata s cada jos. Atunci s-a întors ctre
prini i le-a zis:
- Vedei ce mi s-a întâmplat? Numai puin am prsit rugciunea i îndat
m-a prsit darul lui Dumnezeu, Cum rmam pogorât cu mintea jos, m-am i
împiedicat sa cad, cci, mintea trebuie sa fie întotdeauna înlat la Dumnezeu.
27. Acest minunat btrân dobândise de la Dumnezeu darul preasfintei
rugciuni a lui Iisus, pe care o zicea în tain cu mintea i cu inima. Dar
despre aceast minunat lucrare nu vorbea niciodat cu nimeni. Numai pe fiica
sa cea mai mare, Ana, o învase rugciunea lui Iisus, înc pe când tria în
familie. Despre aceasta spunea copila;
- Repetam mereu rugciunea „Doamne Iisuse", aa cum sftuise tata, m
dar nu puteam s-o zic cu atenie. Mintea mea se rspândea mereu, dei m
rugam toata ziua. Mi se prea c atenia mea este în faa, iar nu în inim.
Pentru aceasta eram tare întristat i m rugam lui Dumnezeu s-mi dea darul
rugciunii.
Odat, trecând pe lâng o troi de la rscrucea unui drum, m-am închinat
mult credin. în clipa aceea am simit ca o putere a intrat în
înaintea ei cu
inima mea. De atunci, mintea mi se pogoar în inim i rog totdeauna cu m
nespus bucurie i cldur.
28. Spuneau ucenicii Moului Gheorghe c
odat, pe când se rugau dup
obicei în biseric, i s-a artat vrjmaul în faa i 1-a întrebat cu mânie:
- Ce faci aici?
- M rog lui Dumnezeu! a rspuns btrânul cu îndrzneal.
- Bine faci! a zis vrjmaul, i a disprut.
29. Altdat zicea btrânul ucenicilor si:
- într-o Duminic, pe când veneam de la biseric, am vzut la cârciuma
satului muli oameni la but, iar printre ei mulime de diavoli, cum n-am mai
vzut în alt parte.
30. Se spunea despre dânsul c daca îi ddea cineva milostenie mai mult
de un leu, nu voia s primeasc, ci cu blândee îi zicea:
- Drgu, d-i la sraci, c aa ne poruncete Dumnezeu!
31. Odat a venit o femeie srac la el i i-a spus, plângând:
- Mo Gheorghe, sunt femeie vduv, am cinci copii la coal i n-am
nici un ban.
- De cât ai nevoie? o întreb btrânul.
- îmi trebuie o sut de lei.
Atunci el i-a dat tot ce primise milostenie de la oameni în ziua aceea.

32. Alt dat mo Gheorghe s-a urcat în tren la Pacani sa mearg la
Roman, dar nu avea bilet. Controlorul i-a spus:

- Moule, dac prima staie te dai jos din tren!
n-ai bilet, la
Btrânul rostea în tain Psaltirea pe care o tia din tineree pe de rost. Iar
oamenii din tren rugau pe controlor s-1 lase, este om cu via sfânt. c
Ins, la prima staie, 1-a coborât din tren, iar btrânul a plecat pe jos pe
lâng calea ferat, zicând:
-Drgu, rmânei aici cu Dumnezeu i cu micua Domnului!
Dup puin timp, mecanicii au vzut c trenul nu mai pornete, i nu tiau
de ce!
Atunci oamenii au îneles c din cauza btrânului, care a fost dat jos, nu
mai pornete trenul. Auzind controlorul, imediat a plecat pe jos dup el, 1-a
urcat în tren i a pornit locomotiva.
33. Moul Gheorghe avea la Mnstirea Neam trei monahi, ucenici ai lui
din Transilvania, cu numele Veniamin, Pamvo i cu Damaschin.

Odat btrânul a venit la ei s-i vad. Iar ei, fiind tulburai, i-au spus:
- Mo Gheorghe, noi plecm din mnstirea asta, c ne-am smintit!
- Dar de ce, drgu?
- Nu mai este mântuire aici!
Atunci btrânul, dei era foarte blând, a strigat tare de trei ori:
- Nu f tu! Nu fa tu! Nu f tu!... C fiecare va rspunde pentru ale sale
pcate.
34. Spuneau btrânii din Piatra Neam c
iarna, oricât de ger ar fi fost.
Moul Gheorghe mergea încet pe strad, prin viscol i troiene, zicând
CUVIOÎ DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX 503
Psaltirea pe de rost. Iar când trecea pe lâng brutrii, intra înuntru i punea
câte un picior pe vatra cu jratic pân îi cdea gheaa dintre degete. Apoi
pleca, rugându-se mai departe.
35. Uneori îl întrebau ucenicii;
- Când o s
mori, Mo
Gheorghe?
- Drgua, tii când? Când s-or tulbura popoarele i la moartea mea va fi
srbtoare mare i vor suna toate clopotele din ar!

36. în ziua de 15 august, 1916, la Adormirea Maicii Domnului, pe când
clopotarul bisericii Sfântul Domnesc din Piatra Neam se urca în turn s sune
clopotele de mobilizare general, Moul Gheorghe Lazr zcea jos în chilie,
cu Psaltirea lâng el. în clipa aceea venerabilul pelerin îi ddea duhul în
mâinile lui Hristos Dumnezeu
I Petrecut de mii de credincioi, a fost îngropat în cimitirul oraului,
îmbrcat în cojocul su, cu Psaltirea i toiagul alturi.
37. Iar strmutarea osemintelor sale de la Piatra Neam la Mnstirea

Vr atee a fost aa:
în anul 1934, Protosinghelul Damaschin Trofin, ucenicul su, fiind stare
la Mnstirea Râca-Suceava, a voit s duc osemintele Moului Gheorghe
Lazr la Raca. Deci, aezându-le într-un sicriu, le-a pus în cru i a pornit
spre Târgu Neam. La drumul spre Vratec, îns, caii s-au oprit i n-au voit
nicidecum s mearg mai departe. Zadarnic încerca printele Damaschin s-i
porneasc din loc. Apoi fr veste, caii au pornit în galop spre Vratec i nu
s-au oprit decât în faa mnstirii.
înelegând stareul ca aceasta este voia fericitului btrân Gheorghe Lazr,
i-a fcut prohodul în biseric, împreun cu tot soborul maicilor, iar osemintele
le-a aezat în gropni, sub altar, unde se afl pân astzi.
I Fericii sunt, Doamne, cei pe care i-ai primit i i-ai ales!
MONAHUL SILVESTRU AILINCAI

Mnstirea Duru-Neam{
(t 1919)
Printele Silvestru era de loc din Buhalnia-Neam. în tineree a fost

satul
cstorit i a avut copii. Apoi, renunând ia toate, s-a fcut clugr în

Mnstirea Durau, i era atât de smerit i asculttor, încât toi se foloseau de
blândeea i nevoina lui. Nu tia carte, îns se ruga ziua i noaptea, fcea
504 PATERICUL ROMANESC I
metanii, lucra lagrdin i era nelipsit de la biseric. Avea înc mare evlavie
ctre Maica Domnului. La icoana ei se ruga mereu, zicând:
- Maica Domnului, ajut-mi mie, pctosului. Maica Domnului, d-mi
sfâritul cel bun! Apoi sruta icoana i se ducea la ascultare cu ochii în
lacrimi.
Odat 1-a întrebat ucenicul:
- Printe Silvestru, pentru ce faci atâtea metanii? i
- Pentru pcatele mele fac metanii, c
tare multe mai am! Fac metanii i
pentru cele apte laude, c nu tiu carte s le citesc la chilie. Fac metanii
pentru copiii mei i pentru toi oamenii, ca ei n-au vreme s se roage.
De la o vreme, printele Silvestru surzise de tot, cci avea peste 90 de
ani. Dar la biseric nu lipsea.
într-o zi l-au întrebat prinii: I
- Cum te scoli noaptea la Utrenie, printe Silvestru, dac nu auzii
clopotul?
Are Maica Domnului mil de mine, pctosul. Când
- culc zic; m
„Maica Domnului, scoal-m la sfânta rugciune!" Iar la miezul nopii, când
toac de Utrenie, cineva m
atinge puin i îndat scol. m
Uneori zicea ctre prini:
- Oare de ce nu mai vine la mine moartea asta? Se vede c-s om pctos
i înc nu m-a iertat Dumnezeu! Prinilor, rugai- pentru mine! aduga v
btrânul lcrimând.
j
Aa s-a nevoit printele Silvestru la Mnstirea Durau mai mult de 20 de
ani. i îl iubeau toi pentru c
era sporit i iar nici o rutate. Deci, precum
i-a fost viaa, aa i-a i fost sfâritul,
în toamna anului 1919, pe când erau cu toii la Utrenie i se cânta „Ceea
ce eti mai cinstit decât Heruvimii...", printele Silvestru fcea metanii dup
obicei la icoana Maicii Domnului. Apoi a rmas în genunchi, cu fruntea la
pmânt. Prinii credeau c 1-a furat somnul. La sfâritul slujbei l-au
deteptat, zicând:
-
Scoal, printe Silvestru, c
s-a terminat Utrenia! Dar, o, slvit
minune! Printele Silvestru îi dduse duhul înaintea icoanei Preasfintei
Fecioare!
Atunci prinii l-au înfurat în mantie, l-au aezat în mijlocul bisericii i
a treia zi l-au petrecut pe drumul cel de veci.
CUVÎOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX 50:
SCHIMONAHUL IRINARH IMAN

Schitul Prodromul-Muntele Athos
8
(1845-1920)
Acest schimonah iubitor de osteneal s-a nscut în comuna Mileti

udetul Dolj, în anul 1845. Ajungând în vârst i reuind învee mult carte s
cci tia patru limbi strine, la urm s-a rnit cu inima spre dragostea Iu
Hristos.
Deci, renunând la toate i ascultând glasul Evangheliei, în anul 1884 s-<
dus în Muntele Athos i s-a fcut schimonah în Schitul Românesc Prodromul

i era foarte osârduitor la nevoina clugreasc, tcut, smerit i rbdtor
Având ca dascl pe Cuviosul Nectarie Protopsaltul, de la dânsul a înva
lucrarea cea de tain a rugciunii lui lisus, care este sfâritul a toat filosof ia
Ziua lucra cu mâinile grdin i cu mintea se
la ruga, iar noaptea mergea h
biseric, citea sfintele cri i se linitea în chilie, ateptând cu bucurie venire;
Domnului.
în anul 1898, Cuviosul schimonah Irinarh a fost îndemnat de Duhul Sfân
s scrie pe larg istoria monahismului din Muntele Athos, dup multe izvoan
ce se afl în bibliotecile atonite. Deci, luând binecuvântare de la icoanj
fctoare de minuni a Maicii Domnului numit Prodromia i de la Cuviosu

Ghedeon Georgescu, egumenul schitului, îndat a început lucrul.
Opera sa se numete Istoria Sfântului Munte i este format din 20 d<
tomuri, cu peste zece mii de pagini.Primele 17 tomuri trateaz pe lar
20 de mnstiri mari, începând din secolul I pân la începutu
istoria celor
secolului XX. Tomul 18 trateaz despre icoanele fctoare de minuni dir
Muntele Athos, cu numeroase minuni ale Maicii Domnului, în 150 d<
capete. Tomul 19 conine plane cu „mnstirile Sfântului Munte", „Crini:
Raiului", „Floarea Darului", „Sfinii Atonului" etc. Iar tomul 20 trateaz, îr
prima parte, istoria monahismului românesc atonit din început pân în anu
1916, cu cele peste o sut de chilii români
locuite de în timpul su :
preioase date statistice. Ultima parte a tomului 20 conine „Istoria. Schitului
Froaromuf^
Cuviosul Irinarh îi începe opera sa monumental în anul 1898 i, dup
multe osteneli i grele ispite de la oameni i de la diavolul, precum singur
spune, o termin la 6 septembrie, 1916. Prima pagin o începe cu aceast
Dup arhiva Schitului Prodromul

rugciune: „Doamne,,- Dumnezeul meu, ajut-mi în aceast lucrare, pentru
s se proslveasc numele Tu
cel sfânt în veci, amin. cu darul te C Tu
se isprvesc cu pace, Cel ce eti începutul i sfâritul, iar tar darul
nimic nu se isprvete".
Mrturisete schimonahul Irinarh c
în anul 1905, pe când
minunile Maicii Domnului i ale icoanelor ei din Muntele Athos, deoda:!
czut din lucrarea vrjmaului o piatr mare în fereastra lui, ia spart gear
i lampa i 1-a lovit peste mâna cu care scria. Dar el, cerând ajute:
Preacuratei Fecioare, a continuat s scrie mai departe. Uneori nu sl\
cerneal i hârtie, iar alteori, fraii din schit se suprau pe el i cârteau c

iese la ascultare. Dar btrânul pe toate le rbda i cu blândeea sa fac
întotdeauna pace.
Lucrarea monografic a învatului schimonah Irinarh are o valoare
unicat, atât din punct de vedere istoric i literar, cât mai ales duhovnicesc
Opera sa este cea mai bogat monografie istoric a monahismului atonit, ce s-i
scris dup anul 1850. Schimonahul Irinarh iman rmâne primul istoriograf
român atonit i unul din cei mai buni pe care i-a dat vreodat Muntele Athos
Acest smerit nevoitor era totodat un mare rugtor i un talentat caligraf $
miniaturist, copiindu-i opera într-o frumoas caligrafie, cu alese chenare.
ornamente i icoane în miniatur, lucrate de mâna lui.
Ultimii ani ai vieii sale, Cuviosul schimonah Irinarh i-a petrecut numai
în post, în rugciune i în cugetarea celor dumnezeieti. Apoi, simindu-s;
aproape sfâritul, a primit Preacuratele Taine i i-a dat sufletul cu pace în
mâinile lui Hristos.
MONAHIA MRIA STURZA

Mnstirea Agapia
(t 1920)
Aceast clugri vrednic de pomenit fusese în tineree soia prinului

Grigorie Mihail Sturza, din satul Miclueni-Iai, Dei era din familie de
domnitori moldoveni, din copilrie iubea pe Hristos, citea Sfintele Scripturi i
împodobea bisericile cu veminte i broderii cusute cu migal de mâinile ei.
Rposând soul ei, Raluca Sturza împri cea mai mare parte de avere -
pmânt, bani, cri i odoare - la biserici, la mnstiri i la oameni sraci.
Apoi, renunând la toate, îmbria viaa monahal la Mnstirea Agapia. Era
spre sfâritul secolului XIX. Dup câiva ani de rugciune i smerenie, sora
Raluca Sturza se clugri cu numele de Mria. i era foarte blând, duioas i

milostiv. C pe toate le ajuta, cu toate vorbea duhovnicete i pentru fiecare
avea un cuvânt bun, o carte, un mic dar lucrat de mâinile ei. De aceea o iubea
iot soborul i o numea „buna noastr mam"
Cunotea i limbi strine, citea multe cri alese, tia s brodeze i s
coas veminte în fir de aur, scria foarte frumos i fcea ornamente i
Dar mai presus de toate,
miniaturi în culori naturale de flori, ca nimeni alta.
cunotea bine Sfânta Evanghelie i se silea s o împlineasc. tia rabde, sa s
iac, s
se smereasc i mai ales s se roage. Pentru aceea, toate se foloseau
de ne voina i smerenia ei i o cinsteau ca pe o adevrat mam
duhovniceasc.
Dup arderea Mnstirii Agapia din anul 1903, maica Mria Sturza s-a
dovedit cea dintâi i cea mai mare donatoare. Adunând ajutoare de la rudele ei
i de la alte familii de credincioi, a încurajat soborul mnstirii, a refcut

paraclisul cu hramul „Naterea Maicii Domnului" i a contribuit la înnoirea
chiliilor din incint.
Aa a trit i aa s-a jertfit pentru dragostea lui Hristos aceast floare
aleas din pmântul Moldovei. Deci, ajungând la adânci btrânei, maica
Mria Sturza s-a mutat la odihna cea de sus în anul 1920, plâns de tot
soborul.
ARHIMANDRITUL VISARION IONESCU

Stare al Mnstirii Cernica
(1847-1921)
Acest preacuvios arhimandrit a fost un venerabil stare al Mnstirii

Cernica din secolul XX. Era originar din Târgovite. La vârsta de 13 ani
(1860) intr în obtea Mnstirii Cernica, învrednicindu-se de binecuvântarea
i sfaturile Sfântului Ierarh Calini c. Luând asupra sa jugul lui Hristos i
sporind mult în ascultare, în blândee i smerenie, s-a învrednicit din tineree
de harul preoiei. Apoi a ajuns duhovnic ales în obtea Cernici, crescând
duhovnicete numeroi frai de mnstire i mireni din împrejurimi.
In anul 1872, ieromonahul Visarion este numit iconom al mnstirii,
ascultare pe care o duce cu o rar pricepere, cu blândee i dreptate timp de
25 de ani. în acest timp a înnoit mai multe corpuri de chilii, a fcut drumuri
de acces i a pus bun rânduiala în averea mnstirii.
In vara anului 1896, ieromonahul Visarion Ionescu este ales de sobor
stare Mnstirii Cernica. Timp de înc 25 de ani a povuit Cuviosul i
al
blândul stare Visarion obtea Cernicai, care numra peste 100 de clugri.
Prima sa grij a fost sa împodobeasc biserica cu slujbe alese, cu preoi i
cântrei din cei mai buni. Tot soborul era dator s ia parte la slujbele
bisericii, afar doar de cei bolnavi i din ascultri. Spovedania se fcea pentru
frai sptmânal, iar Sfânta împrtanie, o dat pe lun. La ascultrile de

obte, arhimandritul Visarion mergea în fruntea tuturor fcându-se fiecruia
pild de rugciune, de smerenie i de bucurie duhovniceasc. Pentru
înelepciunea i blândeea lui, stareul Visarion era iubit i respectat de toi,
atât de clugri, cât i de mireni, cci el cuta folosul sufletesc al celorlali i
abia la urm se îngrijea de sine.

Aa s-a nevoit Cuviosul arhimandrit Visarion Ionescu peste 60 de ani în
Sfânta Mnstire Cernica, arzând ca o fclie curat în vzul i
tuturor
jertfindu-se pentru slava lui Hristos i mântuirea fiilor si duhovniceti. Apoi,
simindu-i aproape obtescul sfârit, a cerut iertare de la toi i a adormit cu
pace,lsând în urm o obte aleas cu peste 120 de prini i frai.
ARHIMANDRITUL CALIST GHEORGHIU

Mnstirea Neam
(1853-1923)
Acest iscusit duhovnic Mnstirii Neam era de loc din comuna Moca,
al
judeul Iai. Când avea 20 de ani, a îmbrcat haina monahal în obtea marii
lavre, sub povuirea evlaviosului stare Timotei Ionescu. Dup mai muli ani
de ascultare, se învrednici de darul preoiei, ajungând un bun slujitor al
Bisericii lui Hristos.
Intre anii 1890-1895, ieromonahul Calist a vieuit la Mnstirea Secu.
Apoi, revenind la metanie, este fcut arhimandrit i ajunge cel mai renumit
duhovnic Mnstirii Neam. Timp de 30 de ani, printele Calist s-a jertfit
al
pentru mântuirea altora. La el se spovedeau episcopi, starei, duhovnici,

clugri din obte, sihastri, preoi de mir i un mare numr de credincioi.
Dup mrturia btrânilor care îl pomenesc i astzi, arhimandritul Calist
era un printe al dragostei. Doua mari fapte bune se vedeau la el: blândeea i
milostenia. Primea pe toi cu aceeai dragoste, îi spovedea dup pravil, îi
îmbrbta i îi sftuia pe calea mântuirii. Nimeni nu pleca de la chilia

nemângâiat. Apoi, darurile ce le primea de la credincioi, le împrea imedia:
lia
CUVIOÎ DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX 509
la clugri i Ia sraci. Numele lui era cunoscut în multe sate, dar mai ales în
Pipirig, unde se ducea personal i împrea la cei lipsii haine, alimente i
bani.
Dup o nevoin ca aceasta, în vara anului 1923, arhimandritul Calist
Gheorghiu s-a mutat la venica odihn, petrecut cu lacrimi de numeroii si fii
duhovniceti.
PUSTNICUL GHERASIM GREERU

Munii Cain-Bacu
(t 1925)
Cuviosul Gherasim Schimonahul a fost unul din marii sihastri ai mona-

hismului nostru din acest secol. De loc era din judeul Botoani.
Mai întâi s-a nevoit în Schitul Cozancea-Botoani, unde s-a clugrit i a
racut multa osteneal duhovniceasc. Apoi, arzând cu duhul pentru fericita
împreun cu stareul su, ieromonahul Silvestru,
linite, în anul 1899, a plecat
de la Cozancea la Schitul Tarnia-Vrancea. Ieromonahul Silvestru a rmas
stare în noul schit, iar schimonahul Gherasim i-a ales viaa pustniceasc,
:etrgându-se în pdurile seculare din Mgura Odobetilor. Acolo se nevoia
singur pentru dragostea lui Hristos i nu primea pe nimeni la bordeiul su.
Toat sptmâna se ruga pe munte, iar cu mâinile sale lucra linguri, couri i
covei. Apoi le cobora în Schitul Tarnia i primea în schimb alimente -
pesmei, cartofi i sare.
De la un timp, numele lui s-a fcut vestit i au început s-1 caute
credincioii la bordei, pentru sfat i rugciune. Atunci pustnicul Gherasim a
prsit Mgura Odobetilor i s-a mutat m Munii Cain, din judeul Bacu.
Aici îi continu aceeai aspr nevoin de rugciune i isihie, ajungând vestit
în toate satele. Vzând c
muli îl suprau la bordei, s-a mutat în Munii
Cainului, din jurul Mnstirii Bogdana-Târgu Ocna.
Pentru viaa sa aleas, Cuviosul Gherasim s-a învrednicit de la Dumnezeu
de darul facerii de minuni i al înainte vederii. Odat trecea printr-un sat de
munte i, vzând în curtea unui om un bou bolnav, îndat a fcut cruce asupra
Iui i s-a vindecat. Altdat s-a aprins pdurea i toi credeau c va arde
bordeiul sihastrului. Dar cuviosul, ridicându-i mâinile la rugciune, îndat
s-a stins pdurea.
într-o Duminic a coborât btrânul în Mnstirea Bogdana i, vzând doi
frai, a zis celui dintâi:
- Frate Nicolae, fria ta n-ai s rmâi în mnstire!
Iar celuilalt frate i-a zis:
- Frate Costache, ai s rmâi în mânstire i ai s te faci clugr i preot!
Aceast prezicere a btrânului sa împlinit întocmai.
Aa s-a nevoit CuviosulGherasim pân în anul 1925. Apoi, chemând un
duhovnic din Mnstirea Bogdana, a primit Preacuratele Taine i, rugându-se,
i-a dat sufletul în mâinile Domnului. Prinii l-au îngropat în pdure, alturi
de bordei, iar crucea lui se mai vede i astzi.
MONAHIA ELISABETA VLAHUA

Mnstirea Agapia
(1850-1925) 9
Era de loc din satul Pleeti-Bârlad. Prinii ei mai întâi au cstorit-o cu

un judector. Dup doi ani, murindu-i soul, s-a retras la Mnstirea Agapia,
închinându-i restul vieii lui Hristos.
în anul 1880 a primit schima monahal i s-a smerit pe sine în nevoina

clugreasc aproape cincizeci de ani. i era maica Elisabeta foarte râvnitoare
la cele duhovniceti, iubitoare de biseric i primitoare de strini. Cu mâinile
lucra asemenea Martei, iar cu mintea mereu se ruga împreun cu Mria. Avea
înc în chilia ei cinci fiice duhovniceti, pe care le-a crescut de mici în
dragoste de Dumnezeu, ca o adevrat mam, mereu hrnindu-le din cuvintele

Sfinilor Prini. Cci era vestit maica Elisabeta Vlahu în Mnstirea
Agapia i toi se foloseau de înelepciunea i de smerenia ei.
în anul 1890 au luat jugul lui Hristos i prinii ei trupeti, calugrindu-se
la Mnstirea Agapia cu numele de Elisabeta i Nectarie. Mai târziu, s-a
clugrit i mai mic, cu numele de Mardarie. i era minunat lucru a
fratele ei
vedea o întreag familie închinat lui Hristos, unul pe altul îndemnându-se la
rugciune i la fapta bun.
Aa s-a ostenit maica Elisabeta Vlahu în mijlocul ucenicelor ei, mereu
slvind pe Dumnezeu i slujind oamenilor. Apoi prinii ei - monahul
Nectarie i monahia Elisabeta - s-au mutat la cele venice i s-au îngropat în
cimitirul mnstirii. Iar în vara anului 1925 s-a svârit i maica Elisabeta cea
iubitoare de mult osteneal i s-a aezat lâng mormântul prinilor ei, ca sa
se veseleasc împreun în lumina lui Hristos.
SCHIMONAHIA SUZANA TEFANESCU

Mnstirea Rzboieni-NeamJ
(1830-1925)
Era fiica cea mai mic a venerabilului preot Petru tefanescu din comuna
3ârcina-Neam i sora episcopului de Roman, Melchisedec.
Dorind s slujeasc lui Hristos, din fraged copilrie s-a dus la
Mnstirea Vratec, împreun cu sora ei Elena. Acolo a învat carte la
7
coala mânstirii din chiliile bisericii Sfântul loan Boteztorul. Acolo a

deprins a cânta Domnului ziua i noaptea, a se ruga, a face ascultare i a se
jertfi pentru toi.

Dup primirea schimei monahale, schimonahia Suzana a mai stat un timp
în Mnstirea Vratec. Apoi a fost numit egumen i maic duhovniceasc la
Schitul Alma-Neam, unde se nevoiau peste 20 de clugrie. In acest schit a
racut multe înnoiri, reparând biserica i chiliile i formând din ucenicele sale o
adevrat familie clugreasc.
numit stare la Mnstirea
în anul 1906, schimonahia Suzana a fost
Rzboieni-Neam, vestit ctitorie a voievodului tefan cel Mare (1496). Aici a
continuat aceeai activitate duhovniceasc înc 20 de ani, meninând firul
slujbelor clugreti i rugându-se lui Dumnezeu pentru toat lumea i pentru
eroii martiri ai Moldovei, care s-au jertfit pe acest pmânt pentru aprarea
cretintii i a neamului. Cci, maica Suzana iubea mai mult ca orice
biserica i sfânta rugciune.
împcat cu sine i cu Dumnezeu, în anul 1925, schimonahia Suzana s-a
mutat la venica odihn în vârst de 95 de ani, lsând în Mnstirea Rzboieni
o obte de peste 50 de clugrie.
PROTOSINGHELUL GHEDEON GEORGESCU

Egumen al Schitului Prodromul-Athos
(1840-1925)
Acest devotat clugr i rugtor român din Muntele Athos era de loc din
judeul Prahova. Auzind de numeroii clugri „vlahi" care sihstreau în
Athos, în anul 1865, s-a dus la Schitul Prodromul i a intrat sub ascultarea
egumenului Nifon Ionescu.
Fiind smerit i asculttor, a primit tunderea monahal i s-a învrednicit de
darul preoiei. i era Cuviosul Ghedeon blând la cuvânt, înelept i panic.
Zilnic slujea la biseric, fcea ascultare în tcere i pe nimeni nu judeca.
Sfetnicul lui cel mai iubit era marele protopsalt Nectarie Creu, de la care
deprinsese, atât cântarea bisericeasc, cât i lucrarea rugciunii lui Iisus.
Pentru buntatea i sfinenia vieii lui, în anul 1891,obtea Schitului
Prodromul1-a ales egumen i printe duhovnicesc. Ca egumen, protosinghelul
Ghedeon era un adevrat model de clugr i duhovnic, unul din cei mai
cuvioi starei ai Schitului Prodromul. în toate era smerit, blând i milostiv.
Mergea cu toi la grdin, la ascultare, la biseric i la mas. Iar când îi cerea
un frate ceva, o hain, un ban, o cma, îi ddea i rasa de pe el, numai s
fie toi mulumii. Sub streia protosingheluîui Ghedeon Georgescu, Schitul
Prodromul a trit o epoc înfloritoare din trecutul sau. Obtea numra 150 de
clugri români i avea coal de muzic psaltic, renumit în tot Athosul,
duhovnici alei i slujbe bisericeti care cucereau pe toi. Veneau clugri din
tot muntele s-1 aud cântând pe schimonahul Nectarie i pe ucenicii lui.
în anul 1900, printele Ghedeon, s-a retras, atât din egumenie, cât i din
incinta schitului, i s-a aezat într-o chilie mic, pe malul marii. Acolo s-a
nevoit în smerenie înc 25 de ani, singur cu Dumnezeu, cu Psaltirea, cu

rugciunea lui Iisus i cu mângâierea Duhului Sfânt. C, vzând oarecare
dezbinare în obte, n-a voit s renune la dulceaa linitii.
Apoi, simindu-i aproape sfâritul, i-a îndemnat pe toi la dragoste i
unire i s-a mutat cu pace în odihna lui Hristos.
MONAHIA XENIA VELISARIE

Mnstirea Agafton
(1852-1926) 10
Maica Xenia Velisarie a fost o floare binecuvântat în obtea Mnstirii

Agafton. S-a nscut în comuna Ipoteti. Mama ei era sor cu mama poetului
Mihai Emmescu i cu maicile Fevronia, Sofia i Olimpiada Iuracu din
Agafton. Pe când copila avea zece ani, a venit schimonahia Fevronia din
mnstire i a zis mamei sale:
- Sor, tu eti srac i ai copii muli. D-ne nou o fat s-o cretem, s-o
facem clugri, ca s se roage lui Dumnezeu pentru voi i sa fie
motenitoarea noastr în mnstire.
Dup mrturiile maicilor Agafia Moisa i Eufrosina Bunazelea din Mnstirea Slatina^Suceava.
- Cu maic Fevronie. îi dau pe asta mai mare!

bucurie,
fAa mnstire maica Xenia. Aici a fost crescut cu mult grij

a ajuns în
în casa mtuilor ei, învând de mic ascultarea, smerenia, cântarea
bisericeasc i sfânta rugciune. Ajungând în vârst, s-a fcut mireas lui
Hristos i luda pe Dumnezeu ziua i noaptea. Ucenicele ei spun c maica
Xenia era din copilrie o fiic tcut, retras i iubitoare de linite; se ruga
mult, postea mereu i avea darul lacrimilor.
- De ce plângi, maica Xenia? o întrebau ucenicele.
- Plâng pentru vrul meu c a avut o via zbuciumat i a murit de tânr!
Venea mereu pe la noi. Ne citea din crile lui, iar noi îi vorbeam de Dum-
nezeu i îl îndemnam s se roage. De atunci îi fac regulat parastas la biseric.
Aa s-a nevoit maica Xenia 60 de ani în Mnstirea Agafton, slvind pe
Dumnezeu i rugându-se pentru oameni. în vara anului 1926 a adormit cu
pace i a fost înmormântat în cimitirul mnstirii.
MONAHIA EPRAXIA DEMI

Mnstirea Agapia
(1832-1926)
Aceast vrednic stare a Mnstirii Agapia era de loc din prile

Tighinei. Venind de copil în mnstire, a fost crescut în dragoste de Hristos
i râvn pentru cele duhovniceti. Apoi, primind tunderea monahal, se nevoi
zeci de ani îndeplin smerenie, în ascultare i rugciune.
în anul 1904, maica Epraxia este aleasa stare în Mnstirea Agapia, pe
care o conduce cu mult blândee i înelepciune timp de patru ani de zile.
Prin osârdia ei s-au refcut în întregime biserica i incinta, distruse în
incendiul din 1903. Din anul 1912, maica Epraxia Demi este aleas stare
pentru a doua oar i conduce Mnstirea Agapia cu o deosebit înelepciune
înc 14 ani de zile, înnoind viaa duhovniceasc i sporind numrul soborului
pân la 500 de clugrie. Cel mai mult punea pre pe rugciune i pe viaa
moral. Niciodat nu îngduia maicilor sa primeasc mireni în chilie sau s
umble prin incint fr ras i inut cuviincioas. Dar nici în haine scumpe
nu le lsa s se îmbrace, ca s nu sminteasc pe cineva.
Odat a vzut o clugri venind la biseric îmbrcat în haine scumpe.
Deci, chemând-o la sine, i-a zis:
- Spune-mi, maic, pentru care sfânt te-ai îmbrcat aa? Nu tii cât de
mare este pcatul smintelii?
-
Deci, mult nevoindu-se pentru mântuirea tuturor, în anul 1926, maica
Epraxia s-a retras din streie. Apoi, mai trind puin, a adormit cu pace.
PROTOSINGHELUL PORFIRIE BUCURESCU

Mnstirea Frsinei-Vâlcea
(1862-1927)
Acest stare ales al Mnstirii Frsinei s-a nscut în comuna Domneti

Arge. Când era de 12 ani, a trecut prin sat un ieromonah i, vzând mai
muli copii, i-a întrebat:
- Care din voi ar vrea s mearg la mnstire?
- Eu vreau s m fac clugri a rspuns unul din copii cu numele Petru.
Era viitorul stare Porfirie.
Dup câteva zile, copilul a fost dus la Mnstirea Frsinei i încredinat
unui dascl iscusit, ieromonahul Lavrentie. Acesta 1-a învat carte i toat
buna rânduiala, iar la vârsta de 20 de ani 1-a tuns în cinul clugresc cu
numele de Porfirie. i era printele Porfirie foarte blând la cuvânt i smerit cu
inima. Deci, vzând stareul ascultarea lui, 1-a hirotonit preot i 1-a pus
eclesiarh.
în anul 1905, stareul Silvestru mutându-se la cele venice, obtea
mnstirii 1-a ales stare pe printele Porfirie. i a povuit Mnstirea
Frsinei 22 de pstrând cu sfinenie aezmântul lsat aici de Sfântul
ani,
Calinic. Sub stareul Porfirie, Mnstirea Frsinei ajunsese cea mai renumit
sihstrie din ar, numrând pân la 60 de prini i frai. Rânduiala acestei
sihstrii era aceasta: clugrii luau parte la toate slujbele din biseric.
fcea în
Ascultarea se deplin tcere, unit permanent cu rugciunea lui Iisus.
Masa era de obte. Fiecare servea cu înfrânare cât îi trebuia. Chiliile,
buctria i biserica nu se încuiau. Prinii se sileau s citeasc sfintele cri,
s-i fac regulat pravila i canonul de chilie, s posteasc i s se roage cât
mai mult.
într-o zi, stareul Porfirie a vzut pe un frate cu sufletul tulburat i î-a
întrebat:
fcut canonul i pravila azi diminea?
- Frate, i-ai
-Nu, printe stare. N-am avut vreme le fac. s
- Din cauza aceasta eti tulburat! Las ascultarea i du-te la chilie. Dup
ce-i vei termina pravila i canonul, s
vii din nou la ascultare.
Dup un ceas, fratele s-a întors de la chilie cu faa vesel i plin de pace.
l Un alt frate era nestatornic. Mereu venea i pleca din mnstire. Odat
B-a întrebat pe stare:
- Oare de ce nu pot sta în mnstire?
- Pentru c nu te-ai spovedit niciodat cum trebuie! i-a rspuns stareul.
Iat, timp de trei zile eti scutit de orice ascultare. Pregtete-te i te
spovedete curat de toate gândurile tale i te vei liniti.
k într-adevr, dup spovedanie s-a izbvit de patima nestatorniciei.

De asemenea, stareul Porfirie nu îngduia clugrilor
se nevoiasc s
peste puterile lor sau s se
retrag singuri la pustie. Intr-o zi, un frate i-a cerut
voie sse nevoiasc în pdure. Iar stareul i-a zis:
- Frate Ioane, nu-i dau binecuvântare s
te duci la pustie. Acolo sunt
ispite multe. Rmâi în obte, aici este locul tu.
Fratele îns a plecat pe ascuns. Dup câteva luni, terminând mâncarea,

voia s se coboare în mnstire. Dar, fiind iarn, cum mergea pe marginea
unei vi, a alunecat în prpastie i acolo a rposat. Iat unde duce
neascultarea!
Stareul Porfme, o^M^^ tksiW. fcto m^tarâtfc S&Sft $\ &J&HM-
mceti, m
toamna ami\\n 1927 v simtindu-sj. stareul ^m^,U^m^feteîv
pe toi i a rposat cu pace.
ARHIEREUL VALERIAN TEFANESCU

Episcopia Romanului
11
(1825-1928)
Smeritul arhiereu tefnescu a fost un venerabil ierarh al

Valerian
Bisericii Ortodoxe Române XX. Era unul din fiii preotului Petru
din secolul
tefnescu i ai prezbiterei Anastasia, din comuna Gârcina- Neam. O cas
binecuvântat de Dumnezeu cu muli copii, din care cinci au luat jugul vieii
monahale i au ajuns clugri sporii în fapte bune.
Cel dintâi a fost episcopul Melchisedec (1822-1892), mare crturar i
vrednic ierarh al Episcopiei Romanului. Al doilea a fost Arhiereul Valerian
(1825-1928). Al treilea frate a fost arhimandritul Ieronim (1832-1906), mare
eclesiarh la Episcopia Romanului. Iar din surori au fost: monahia Evghenia
(1821-1889), eclesiarh mare în Mnstirea Vratec i monahia Suzana
(1830-1925), stare în Mnstirea Rzboieni -Neam. La btrânee însui
11
Episcopui Gherontie Nicolau, lucrarea Melchisedec, Mnstirea Cernica, 1939
preotul Petru tefanescu s-a fcut clugr în Mnstirea Bisericani cu numele
de Pahomie.
Arhiereul Valerian, numit din botez Vasile, a urmat în tineree Seminarul
de la Socola-Iai. în anul 1850 a fost hirotonit preot de mir i a funcionat ca
protopop Bacu i la Roman timp de 19 ani.
la
Kmânând vduv, în anul 1875 îmbrieaz viaa monahal, iar în anul
1879 este hirotonit arhiereu vicar pentru Râmnicu- Vâlcea. Dup ce conduce
un timp Tipografia Crilor Bisericeti, în anul 1890 se retrage la Episcopia
Romanului ca arhiereu vicar, unde rmâne pân la sfâritul vieii.
Acest blând arhiereu a fost un adevrat pstor al turmei lui Hristos i un
devotat slujitor al sfântului altar. Cele mai alese fapte bune cu care era
încununat au fost acestea: desvârita smerenie, neagoniseala i o profund
dragoste pentru biserica, pentru sfintele slujbe, pentru oameni.
Permanent purta haine i veminte din cele mai simple, încât nu se
deosebea de ceilali. Era dulce la cuvânt i blând la inim, vorbea cu fiecare i
împca pe toi, iar de la slujbele bisericii era nelipsit ziua i noaptea. De
asemenea, tot ce dobândea la sfiniri de biserici, la slujbe i chiar pensia sa
împrea cu dragoste la vduve i la sraci.
Se spunea despre dânsul c dup primul rzboi mondial mergea cu
diaconul su la sfiniri de biserici noi, în locul celor distruse, mai ales în
judeele Bacu i Vrancea, Zbovea luni de zile, umblând pe jos din sat în sat.
mângâind poporul descurajat, sfinind sfintele altare i cercetând pe preoi. Iar
darurile ce i se aduceau, pe toate le împrea la orfani de rzboi i se întorcea
la episcopie numai cu toiagul în mân.
Se cuvine sa amintim i de grija ce o purta pentru luminarea copiilor
mici. Din fondurile sale i ale episcopului Melchisedec, a cumprat alturi de
episcopie o grdin i a zidit în mijloc o coal cu dou sli pentru educarea
copiilor. Aceasta a fostprima grdini de copii din oraul Roman, întreinut
de cei doi ctitori. O grij deosebit avea arhiereul Vaier ian i pentru
Seminarul din Roman. Zilnic veneau la el elevi pentru sfat i pentru ajutor, iar
bunul pstor îi primea pe toi i-i ajuta cu dragoste.
Acest pururea pomenit arhiereu iubea Biserica, ca pe însi mireasa lui
Hristos. în fiecare zi era nelipsit de la Sfânta Liturghie, de la Vecernie i
Utrenie. Noaptea se detepta înaintea tuturor, îi lua toiagul i zbovea în faa
catedralei, pân venea paracliserul s
descuie ua. Dac trecea ora i slujitorii
întârziau, arhiereul Valerian ddea binecuvântare i începea pe de rost
Miezonoptica. Iar dup ce se descuia biserica, zicea btrânul:
- Citii de la psalmii Utreniei, ca Miezonoptica am zis-o eu la ua
bisericii!
CUVIO1 DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX 517
Dar misiunea cea mai sfânt pe care o avea arhiereul Valerian era hiroto-
:_::ea candidailor de preoie i pregtirea lor pentru pastoraie. Sptmânal
hirotonea preoi noi, pe care îi înva rânduiala slujbelor timp de 40 de zile.
Iu o buntate i îndemânare rar întâlnit, blândul arhiereu forma pe slujitorii
sfintelor altare, deprinzându-i mai ales frica de Dumnezeu, dragostea de

:;seric i mila de oameni.
Aa s-a nevoit i aa a trit venerabilul arhiereu Valerian tefnescu 103
ini, fiind cinstit de copii, de tineri i btrâni, de preoi, de clugri i de
mireni, ca i
printe al tuturor. El a
un patriarh fost o adevrat binecu-
vântare pentru Episcopia Romanului, pentru ierarhia Bisericii Ortodoxe
Române.
In primvara anului 1928, arhiereul Valerian a adormit cu pace, dându-i
sufletul în mâinile marelui Arhiereu Ii sus Hristos. Trupul i-a fost aezat într-un
mic paraclis din mijlocul grdinii, alturi de fratele su, episcopul
Melchisedec, lâng grdinia de copii fondat de el. Deasupra mormântului
sunt scrise aceste cuvinte:
„Sub aceast piatr odihnete smeritul rob al lui Dumnezeu - Arhiereul
Valerian tefanescu-Craioveanul. Mort în 8 martie, 1928, dup o via de
peste una sut ani, rodnic în fapte bune.
Venica lui pomenire!"
IEROSCHIMONAHUL ILIE VULPE

Mare duhovnic al prinilor atonii
(1851-1928)
Acest cuvios printe era de loc din judeul Orhei. Prinii si, Ilie i
Melania, i-au dat o cretere cu totul aleas. în anul 1879 s-a dus la Sfântul
Munte i s-a clugrit la Schitul românesc Lacu. Vzând prinii râvna i
înelepciunea lui, în anul 1881 î-au învrednicit de darul preoiei i svârea
cele sfinte cu mare credin i fric de Dumnezeu. în anul 1894, a cumprat
chilia Sfântul loan Boteztorul, la locul numit Colciu, pe moia Mnstirii
Vatopedu,
Deci, reînnoind chilia, a adunat în jurul su cinci ucenici alei, anume:
Eftimie, Andrei, Paisie, Gherasim i loan Guu ieromonahul, formând
împreun o vestit familie duhovniceasca. Iar nevoina printelui Ilie ieroschi-
monahul era tcerea i neîncetata rugciune, fiind un vestit lucrtor al
rugciunii inimii. Apoi svârea cu mult evlavie pravila bisericii i Sfânta
mulumea numai cu Sfânta împrtanie i cu
Liturghie, iar când slujea, se
prescura, neprimind mâncare decâtsâmbta i Duminica. Când nu svârea
cele sfinte, primea hran o dat pe zi, afar de miercuri i vineri când nu
mânca nimic. Apoi dormea foarte puin i citea zilnic Sfânta Scriptur i
cuvintele Sfinilor Prini.
Pentru smerenia i nevoina lui, s-au odihnit din belug în inima acestui
printe darul Duhului Sfânt i dumnezeiasca dragoste. Cu adevrat,
ieroschimonahul Ilie Vulpe era printele dragostei i al blândeii, vestit în tot
Muntele Athos. Cci era foarte primitor, milostiv, fr rutate, ca un copil, i
înelept la cuvânt.
Timp de peste 30 de ani, printele Ilie a fost unul din cei mai iscusii
duhovnici ai Muntelui Athos, formând i povuind pe calea mântuirii sute de
fii duhovniceti, români, greci, rui, bulgari i sârbi. Toi îl cutau i se
foloseau de cuvintele lui. Iar daca vedea pe vreunul ruinându-se, îndat îl
îmbrbta, zicând:
- îndrznete, fiule, c i eu sunt pctos! Astfel câtiga multe suflete pe
calea mântuirii.
Adeseori sftuia pe ucenici, zicând:
- Fiilor, s nu uitm c suntem în Sfântul Munte, unde ne-a chemat
Maica Domnului s lucrm fapta bun. S
ne rugm neîncetat lui Dumnezeu
pentru mântuirea lumii i a întregului neam cretinesc.
Alteori iari le zicea:
- Prinilor, s
nu uitam cuvântul din Pateric pe care 1-a zis Ava losif
ctre Ava Lot: „Nu te poi face clugr, de nu te vei face ca focul!" Deci s
ard inima noastr pentru dragostea lui Hristos.
Odat a venit la el un clugr pentru spovedanie i i-a zis:
- Printe, d-mi binecuvântare sm
fac nebun pentru Hristos!
Iar btrânul i-a rspuns, zâmbind:
- Nu-i ajunge cât eti de nebun? Vrei sa te mai faci?
Deci, ruinându-se clugrul, i-a pus metanie pân la pmânt i i-a zis:
- Jart-m, cinstite printe, c am greit! Iar el, srutându-3, 1-a liberat cu
pace.
Aa s-a nevoit Cuviosul ieroschimonah Ilie Vulpe 50 de ani în Sfântul
Munte, slvind pe Dumnezeu ziua i noaptea i crescând muli fii duhov-
niceti. Apoi, vzându-i sfâritul apropiat, i-a binecuvântat pe toi i i
adormit cu pace la 8 decembrie, 1928, fiind plâns i petrecut la mormânt de

numeroi clugri atonii.
IERODIACONUL CRISTOFOR SIHASTRUL

Schitul Sihla
(1930)
POVESTIRE FOARTE DE FOLOS
între anii 1930-1933 se linitea în pdurile din jurul Schitului Sihla un

ierodiacon strin de aceste locuri, numit Cristofor. Era cu metania din
Mnstirea Frsinei. Fiind student la teologie, în fiecare vacan se retrgea Ia
Sihla i se nevoia singur în munte, într-un mic bordei din pdure, la un
kilometru deprtare de schit. Pe atunci se aflau mai muli clugri sihastri în
Munii Sihlei.
Odat treceau cu oile prin aceste pduri neumblate doi frai din
Mnstirea Sihstria, Vasile i Constantin (Cleopa) Ilie. Unul din ei observ
ua unui bordei pustnicesc i btu încet:
- Binecuvinteaz, printe!
Dar nimeni nu-i rspunse. Atunci observ c ua era încuiat cu un ratez
de care atârna o sfoar. Trase uor de sfoar i ua se deschise. înuntru, o
încpere mic sub o stânc de gresie. Pe jos, cetin de brad i burei, iar
alturi, un fel de masa cu un ceaslov pe ea i o bucat de hârtie pe care scria:
„Aici locuiete jivina pmântului, D.C.", Atunci a zis unul din frai:
- Câi robi ascuni are Hristos în pdurile acestea! Dac am ti cine este,
i-am aduce mâncare de la stân.
Apoi, închizând ua, au plecat dup oi.
Dup câteva zile, sosi într-o sear la stâna mnstirii un printe strin.
Era i purta ceva în spate.
slab, înalt
- Frailor, a zis el, v
cunosc de când ai fost la chilia mea cu oile. V-am
vzut din desiul pdurii. Eu sunt „jivina pmântului, ierodiaconul Cristofor!"
- Dar ce avei în aceast traist cu semnul crucii pe ea? l-au întrebat
fraii.
- Este craniul unui sfânt pe care l-am aflat în pdure. Ducei-m în
mnstire, la printele egumen, s-i descopr taina aceasta.
Deci, ducâadu-1 la Protosinghelul Ioanichie Moroi, egumenul Sihstriei,
ierodiaconul Cristofor i-a spus urmtoarele:
- în vara aceasta, de ziua Sfântului Ilie, dup ce am slujit Sfânta
Liturghie la Sihla, m întorceam la bordeiul meu din pdure. Pe cale, fiind
obosit, am adormit puin într-o poian. Deodat, îns, o mân nevzuta m-a
întors cu capul în locul unde îmi erau
Socoteam este o nlucire
picioarele. c
diavoleasc. M-am închinat i am adormit din nou. Apoi, iari, aceeai mâni
m-a deteptat. în clipa aceea am vzut la înlimea brazilor un clugr foarte
cuvios. Era îmbrcat în ras de iac, cu capul descoperit, cu prul alb pe
spate, cu barba potrivit, cu faa luminat, purtând metanii de lemn în mân
Deci, mi-a zis cu glas linitit:
- Nu te teme, printe Cristofor. Sunt un smerit rob al lui Hristos, care
m-am. nevoit de mult în locul acesta muli ani de zile, netiut de nimeni, i arr.
adormit aici. Oasele mele, îns, au rmas pân acum neîngropate. Deci.
scoal-te, zi mrturisirea de credin - Crezul, apoi fa la dreapta o sut de
pai i vei gsi lâng o stânc osemintele mele. S
iei de binecuvântare numa:
capul meu i sa-1pori cu tine toat viaa, oriunde vei merge, îi va fi de c

mare ajutor. Iar oasele mele sa nu îndrzneti a le lua, ci s le îngropi acolc
sub pmânt!
Dup ce a disprut acel cuvios din ochii mei, continu ierodiaconm
Cristofor, întâi m-am rugat s nu fie nlucire de vrjmaul. Apoi am simi:
la
o mare bucurie duhovniceasc în inima mea. Apoi am zis crezul i am

numrat o sut de pai Ia dreapta. Deodat am aflat, sub o stânc scobit,
osemintele acelui mare cuvios. Erau galbene ca ceara i binemirositoare. M-am
închinat, am fcut trei metanii i m-am aplecat s împlinesc porunca. Gândul
îns m ispitea s iau toate oasele. Deci, am aternut rasa jos, dar, o minune
Cum ma atingeam de oase, ele se fceau mâna mea, încât
fierbini în m
frigeau la degete. Apoi unul câte unul dispreau în pmânt. Atunci, cerânc
iertare sfântului c am clcat porunca, am luat cu mine numai craniul i am
venit la bordei.
Din ziua aceea port cu mine capul cuviosului oriunde merg i cu
rugciunile lui sunt izbvit de orice ispit i primejdie.
- Printe Cristofor, 1-a întrebat egumenul, tii cumva numele acestui
cuvios?
- Mult vreme n-am tiut numele lui. Deci, m-am rugat lui Dumnezeu cu
lacrimi s-mi descopere numele cuviosului. Iar într-o noapte, pe când fceam
Utrenia în bordei, deodat îmi apare înainte acel cuvios minunat i îmi zice;
Printe Cristofor, nu te necji
- nu tii c cum
numesc m cheam. M
ieroschimonahul Pavel. Sa m
pomeneti la sfintele rugciuni! i îndat s-a
fcut nevzut.
- Da, acesta era duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla, a spus egumenul
Sihstriei. El a trit în Schitul Sihstria pe la sfâritul secolului XVII. Apoi
s-a retras la pustie i a rposat acolo.
Deci, a zbovit ierodiaconul Cristofor trei zile în Mnstirea Sihstria,

ujind zilnic Sfânta Liturghie împreun cu Protosinghelul Ioanichîe Moroi. în
iceste zile, capul Cuviosului Pavel îeioschimonahul a stat tot timpul pe Sfânta
• las, de unde rspândea în biseric o bun mireasm
duhovniceasc. Apoi,
srutând prinii acel sfânt cap, Ierodiaconul Cristofor 1-a pus din nou în
::aist, ce purta pe ea semnul Sfintei Cruci, i a plecat spre Schitul Sihla. Din
z:ua aceea nimeni nu 1-a mai întâlnit pe Ierodiaconul Cristofor. Se crede c
i-a retras în adâncul codrilor din Munii Sihlei i acolo s-a svârit, slvind pe
Dumnezeu.
Zadarnic au încercat prinii din Sihstria s-i gseasc mcar bordeiul.
Nimeni nu 1-a mai aflat. Se vorbete în tradiia locului c
între Schitul Sihla i
Râpa lui Coroi din apropiere este un loc tinuit de Dumnezeu pe care nimeni
nu-1 poate descoperi. Acolo s-au nevoit de-a lungul veacurilor muli sihastri
sfini. Poate acolo s fi adormit i printele Cristofor cu craniul Cuviosului
Pavel în braele sale!
RASOFORUL VASILE ILIE

Mnstirea Sihstria
(1902-1931)
a. Viaa
Acest smerit rasofor a fost un nevoitor neîntrecut în obtea Mnstirii
Sihstria. Nscut într-o familie binecuvântat cu muli copii, din comuna
Sulia-Botoani, de mic a fost chemat s
slujeasc lui Hristos. Prinii lui,
Alexandru i Ana Ilie, se ocupau cu creterea vitelor. Din cei zece copii, cinci
i-au ales viaa clugreasc.
Rasoforul Vasile Ilie a venit la Mnstirea Sihstria în anul 1929,
împreun cu ali doi frai ai si mai mici, Gheorghe i Constantin. Timp de
trei ani, cât a trit, a fost pstor la oile mnstirii, fiind pentru toi exemplu de
dragoste, de rugciune i ascultare.
în primvara anului 1931 s-a mutat din viaa aceasta la odihna cea
neînserat.

1. Rasoforul Vasile era din copilrie pstor de oi. înainte de a veni la
Sihstria, s-a nevoit un timp la Schitul Cozancea-Botoani, ca ucenic al
Schimonahului Paisie Olaru. Acolo avea aceeai ascultare. îns, pentru viaa
lui aleas, vrjmaul îi fcea multe ispite. într-o sear, pe când citea la
Psaltire, diavolul s-a artat în chipul unei psri, i cu mare
a intrat în foc
zgomot a risipit jraticul, încât s-au aprins stâna i oile. Alteori speria turma
sau intra în câini i îi ucidea. Ca nu putea rbda vrjmaul focul rugciuni:
lui.Ins tânrul osta nu se temea de cursele diavolului i niciodat nu lsa
mintea s se rspândeasc în vremea rugciunii.
i
2. Când a venit rasoforul Vasile Ilie la Mnstirea Sihstria, cu fraii sa

Gheorghe i Constantin, întâi au fost pui de egumen la încercare. Timp de
trei zile au fost inui la poarta mnstirii, în post i rugciune, pentru a ispii:
tria credinei lor. Toat ziua loveau cu bul în trunchiul unui copac i nu
vorbeau cu nimeni. Seara venea iconomul i-i întreba:
- Spunei, frailor, a zis ceva copacul?
- Nu, rspundeau ei.
- Nu-i este foame copacului?
- Nu! ziceau fraii.
- Iat, aa trebuie s rabdeclugrul în mnstire! Apoi iconomul pleca.
tar s le dea de mâncare. Asemenea a fcut i în seara urmtoare.
A treia zi a venit din nou iconomul, a luat pe cei trei frai i i-a dus în
biseric. Dup ce s-au închinat, egumenul i-a binecuvântat, i-a spovedit din
copilrie, le-a dat mâncare la trapez i a doua zi i-a învrednicit de Trupul i
Sângele Domnului. Apoi le~a dat chilii i le~a rânduit ascultri deosebite.
3. Timp de trei ani de zile, rasoforul Vasile Ilie a trit la stâna mnstirii.
i era aa de blând i plin de dragoste, ca îl iubeau toi, pân i i
oile, câinii
psrile cerului. Iar nevoina lui era aceasta: în fiecare zi mânca o singur
dat, dup-amiaza, la ora trei. tia
apte laude pe de rost, pe
Psaltirea i cele
care le zicea zilnic mergând dup oi cu capul descoperit. Noaptea fcea cinci
sute de metanii i citea Vieile Sfinilor, cugetând mereu la judecile
Domnului.
4. O alt nevoina a acestui suflet iubitor de Hristos era purtarea de grij
pentru pustnicii din pdure. Pe atunci se nevoiau în jurul Mnstirii Sihstria
i al Schitului Sihla peste 30 de pustnici, clugri i maici. Fratele Vasile Ilie
era prietenul pustnicilor. Când întâlnea vreunul prin muni i pduri, chiar de
nu-1 cunotea, îi fcea metanie i îi zicea:
- Binecuvinteaz, printe, i te roag pentru mine, pctosul! Avei
nevoie de ceva mâncare de la stân?
Daca pustnicul încuviina, fratele Vasile îi aducea a doua zi brânz,
cartofi, legume, sare i fina. i
avea numeroi sihastri pe care îi cunotea i
îi cerceta la' chiliile lor.
5. Odat a întrebat pe un sihastru:

Printe, ce s fac ca s m mântuiesc?
I- - Frate, a zis btrânul,
smerenie. De vei pzi aceste trei, cu
roag-te mereu,
siguran
f
te
ascultare cu dragoste
mântuieti.
i s ai
6. în toamna anului 1930, rasoforul Vasile ptea oile împreun cu fratele

su Constantin, pe obcina Munilor Sihlei. In ceasul acela au trecut pe acolo
un pustnic sfânt i minunat, arhiereul Ioan, cu diaconul sau. Dup ce i-a
binecuvântat pe amândoi, episcopul, fiind înaintevztor, a zis ctre cel mai
:ânr.
- Frate Constantin, spune-i fratelui Vasile s se pregteasc i s mearg
înainte, c are de fcut o cale lung!
Fraii n-au îneles atunci cuvintele acelui sfânt sihastru, îns dup ase
luni, fratele Vasile s-a dus ctre Hristos pe calea cea lung i fr de
întoarcere.
7. Inprimvara anului 1931, acest smerit asculttor s-a îmbolnvit i a

fost adus în mnstire. Odat, pe când se ruga în faa bisericii, a avut o
vedenie înfricoat. De fric a început a plânge i striga cu glas tare:
- Preasfânt Nsctoare de Dumnezeu, miluiete-m! Iar ctre prinii
care s-au adunat în jurul lui a zis:
- închinai-v, prinilor, închinai-v c, iat, Stpâna noastr a venit
aici! Maica Domnului nostru este de fa, cu Mântuitorul în brae! lat-o
deasupra noastr!
- Frate Vasile, de ce ai strigat aa de tare? l-au întrebat clugrii.
- Prinilor, pe când m rugam în faa bisericii, deodat a aprut o ceat
de diavoli foarte fioroi cu toiege de foc în mâini, care au început a m bate
cumplit i a striga: „în zadar te mai rogi, c nu te-ai mântuit. Tu eti al
nostru, c eti pctos!"

Atunci am ndejde ctre Maica Domnului. In clipa
început a striga cu
aceea s-a coborât din cer un nor alb, plin de lumin, pân deasupra bisericii.
Iar în nor am vzut pe Maica Domnului cu Mântuitorul în brae, zicând ctre
mine:
- Nu te teme, c de acum mai ai trei zile i vii la noi! Apoi Mântuitorul
ne-a binecuvântat pe toi i s-a ridicat la cer... Prinilor, mare putere i
îndrzneal are Maica Domnului înaintea Mântuitorului nostru lisus Hristos i
foarte mult ascult rugciunile ei!
8. La urm i-a zis egumenul:

- Frate Vasile, s nu te înele vrjmaul. Ia aminte de sine i-i pzete
mintea, c multe sunt cursele lui. Apoi a zis ctre ceilali frai:
!

- Daca dup trei zile fratele Vasile se va duce dintre noi, într-adevr,
Maica Domnului i s-a artat. Iar daca nu, atunci a fost înelat de diavolul.
Dup trei zile, exact la aceeai or, rasoforul Vasile Ilie a adormit în
pace, cu rugciunea pe buze.
Cine tie câi pustnici sfini se rugau în clipa aceea pentru odihna
sufletului su!
MONAHUL GHERASIM ILIE

Mnstirea Sihstria
(1904-1933) 12
a. Viaa
Era frate cu rasoforul Vasile Ilie, pe care 1-a odrslit aceeai familie
aleas din comuna Sulia-Botoani. Arzând pentru dragostea lui Hristos, în
anul 1926 a intrat în nevoina clugreasc la Schitul Cozancea-Botoani.
Acolo a fost doi ani ucenic al unui îmbuntit sihastru - schimonahul Paisie
Olani.
în anul 1929 a venit la Mnstirea Sihstria, unde s~a nevoit înc 5 ani în
desvârit ascultare, în rugciune i în cugetare la cele venice. Ascultarea
lui, ca i a frailor si, a fost pstoritul oilor mnstirii.
Dup o nevoina rar întâlnit, monahul Gherasim Ilie - acest fiu al
ascultrii i al neadormitei rugciuni - i-a dat sufletul în mâinile Domnului,

în vara anului 1933.

1. Pe când era ucenic Schimonahul Paisie în Schitul Cozancea, 1-a
la
trimis btrânul la o ascultare. Fratele Gheorghe, îns, umblând dup sfatul

minii sale, a intrat în chilie i a lsat. pe mas aceast scrisoare: „Iart-m,
printe Paisie, eu am plecat în pdure pentru cinci zile, pociesc". Mai s m
târziu, citind btrânul scrisoarea, zise; „Acest lucru este din ispita diavolului
i nu-i va fi de folos, c este fr binecuvântare!"
La miezul nopii btu cineva în ua chiliei
- Binecuvinteaz, printe Paisie, i m iart pe mine, pctosul!
- Cine eti? întreb btrânul.
- Fratele Gheorghe, pctosul.
12
Rasoforul Vasile i monahul Gherasim erau frai mai mari dup trup ai Arhim. Cleopa Ilie.
CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUÎ XX 525
- Cum se poate asta? Fratele Gheorghe este plecat în pdure s se

r: ciasc, pentru cinci zile!
- larta-m, printe, c am greit!
- Dumnezeu s te ierte, frate. Intr în chilie i spune-mi ce i s-a întâm-
-De mult voiam s m rog singur, câteva zile. Deci, am luat Ceaslovul
i m-am ascuns în pdure, groap. Acolo am început a face metanii i a
într-o
m ruga cu lacrimi. Pe la miezul nopii aud lâng mine un glas înfiortor: „Ce
taci aici?" M
întorc i vd un arap uria cu chip înfricoat. Era vrjmaul.
anei, cuprins de fric, am luat ceaslovul i am fugit la chilie.
Din ceasul acela, ucenicul nu mai fcea nimic fr binecuvântare.
2. Dup primirea schimei monahale, printele Gherasim i-a înmulit
nevoina. Repeta zilnic Psaltirea i
apte laude pe care Ie tia pe de rost,
cele
:ir noaptea fcea sute de metanii cu rugciunea lui lisus. Era un suflet foarte
nevoitor, tainic i avea mare evlavie ctre Maica Domnului. Vorbea puin i
ea darul lacrimilor,
3. Printele Gherasim purta cu sine întotdeauna icoana Maicii Domnului.
învelea într-un ervet curat, o punea în traist, alturi de Vieile Sfinilor i
pleca cu oile la pscut. în pdure, aga icoana în trunchiul unui fag, citea
acatistul Bunei Vestiri i fcea metanii.
Odat, pe când se ruga, a început a plânge cu voce tare înaintea icoanei
Maicii Domnului. Trecând pe acolo, un pdurar 1-a întrebat:
- Ce i s-a întâmplat, printe, de plângi aa?
- M-am lovit la un picior.
- Las, frate, s-i treac!
ca o
- S dea Dumnezeu s-mi treac!
4. Acest tânr osta al alt nevoin de tain.
lui Hristos avea i o
Totdeauna cugeta la moarte i la ceasul înfricoatei judeci. Când auzea ca
vreun printe este greu bolnav, se ducea lâng el, îl mângâia, se ruga pentru
dânsul, îi citea din sfintele cri, apoi începea s verse lacrimi.
- De ce plângi, printe Gherasim? îl întreba bolnavul.
- Plâng pentru c mi se apropie ceasul morii, iar eu înc nu m-am
pregtit!
5. Monahul Gherasim se ducea uneori noaptea în cimitir i acolo se ruga
i plângea singur. Iar în chilie îi fcuse, în loc de pat, un sicriu în care se
odihnea câteva ceasuri.
într-o zi i-a zis un printe:
- Câte sicrie de acestea o s putrezeasc pân vei muri sfinia ta!
- Eu cred în bunul Dumnezeu - a rspuns el - c acesta îmi va fi mie
casa de veci!
Dup puin vreme cuvântul lui s-a împlinit.
primvara anului 1933, egumenul mnstirii a cumprat câteva'
6. în
hectare de teren lâng Târgu Neam, pentru nevoile obtii. Auzind de aceasta,
monahul Gherasim a oftat adânc i a zis ctre toi:
- Prinilor, de acum s-a dus linitea i pacea duhovniceasc a clugrilor
din mnstirea noastr!
Un an mai târziu cu toii ziceau:
- Cât dreptate a avut printele Gherasim.
7. Odat s-a îmbolnvit printele Gherasim i i-a zis egumenul:

- S-i aducem un doctor, s te faci sntos?
Iar el i-a rspuns cu lacrimi:
- Iertai-m, prinilor, eu m-am rugat lui Dumnezeu s-mi dea necaz i
boal, numai s m
mântuiesc. Deci, dac Dumnezeu a fcut mil cu mine, eu
s m
împotrivesc? Lsai-m în mâna i în voia lui Dumnezeu, boala este c
spre mântuirea mea.
8. Fiind bolnav, printele Gherasim nu mai putea sluji la biseric. Dar de
la Sfânta Liturghie nu lipsea. Sttea, fie în stran, fie jos, rezemaf de o perna.
- Printe Gherasim, îi spuneau ceilali, de ce nu stai la chilie pân te faci
mai bine?
- Prinilor,iertai-m pe mine, pctosul, am venit mai ascult o s
Sfânt Liturghie. Poate aceasta este ultima din viaa mea. nici o slujb nu-i C
mai de nevoie pentru mântuirea noastr decât dumnezeiasca Liturghie.
9. înîr-o zi a murit un clugr btrân. Atunci printele Gherasim a zis
ctre toi cu lacrimi:
- Sa tii, prinilor, c, dup printele Vasile, mie îmi vine rândul sa
plec din viaa aceasta.
- într-adevr, în ziua de 14 septembrie, 1933, mult rbdtorul Gherasim
Ilie i-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, culcat în sicriul pe care singur i-1
fcuse. Sub cptâi i gsit aceast scrisoare, adresat
s-a fratelui su mai mic,
care avea s fie arhimandritul Cleopa de mai târziu:
„Iubitul meu frate Constantin,
S tii c pe fria ta te va ine Dumnezeu mai mult în aceast via.
Deci, te rog sa nu m uii pe mine, pctosul, la sfintele rugciuni. Cci i eu,
cu multe lacrimi, m-am rugat lui Dumnezeu pentru tine i pentru toi fraii, s
va aduc Domnul pe calea mântuirii!"
CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX S27
MONAHUL ILARION IONIC

Mnstirea Sihstria
(f 1934)
a. Viaa
Printele Ilarion Ionic a fost un clugr foarte iubitor de Dumnezeu,
închinat din copilrie Maicii Domnului, Era de loc din comuna Racova-
Bacu. In tineree a fost cstorit i a avut copii. Apoi, trecând printr-o grea
încercare, a lsat totul i a venit la Mnstirea
Egumenul Ioanichie
Sihstria.
Moroi 1-a clugrit i La rânduit iconom i povuitor peste frai. Dup
douzeci de ani de desvârit ascultare i smerenie, s-a mutat ctre Domnul
in vârst de 80 de ani.

1. Printele Ilarion a fost în lume pluta pe râul Bistria. într-o noapte de
iarn, pe când se întorcea acas de la lucru, l-au atacat lupii pe cale. Dup
dou ore de lupt, nu se mai putea apra de ei. Deci, czând în genunchi, s-a
rugat, zicând:
- Maica Domnului, dac m scapi de aici cu via, las toate i m fac
clugr.
In clipa aceea s-au auzit glasuri de oameni i o sanie cu clopoei. Lupii au
rugit, iar el, fiind salvat, a fost dus în familie. Dup câteva luni de zile s-a dus
la Mnstirea Sihstria s slujeasc lui Hristos,
2. Trecând un an de zile, diavolul i-a fcut o grea ispit. îl cuprinsese o

mare întristare i voia s mnstire. într-o noapte, mergând la
plece la alt
riseric, se ruga în urm i plângea. Apoi a vzut c
din icoana Maicii Domnu-
_u: a ieit o femeie cuviincios îmbrcat, care, apropiindu-se de el, 1-a întrebat:
- De ce plângi i eti tulburat, frate Ioane?

- Mi-i urât aici i a vrea s plec din mânstirea aceasta!
- De ce i-i urât în casa mea? Fii linitit i fa toate cu dragoste, c de
_;um nu-i va mai fi urât niciodat! Apoi acea femeie minunat s-a întors
ir ai spre icoan i s-a fcut nevzut. Era Maica Domnului.
Din ceasul acela, fratele loan s-a izbvit de aceast ispit. Mai târziu,
. ûgrindu-se, a ajuns un monah desvârit.
3. Timp de 20 de ani, printele Ilarion a fost iconomul Mnstirii
. -uâstria. Dimineaa mergea la chilia fiecruia i zicea:
- Haidei, dragii tatei, venii Apoi pleca înainte cr_
la ascultare!
-A
rugciunea pe buze i lucra cu fraii toat ziua, facându-se pild tuturor de
smerenie, de blândee i de nemuritoare dragoste. Seara, când se întorcea la
chilie, btrânul tcea metanie tuturor, zicând:
- Iertai-m, prinilor, ca poate v-am suprat cu ceva! Apoi se ducea la
chilie i citea acatistul i paraclisul Maicii Domnului,
4. în primvara anului 1933, printele Ilarion s-a dus în pdure dup

lemne i i-a rupt un picior. Mai târziu, cangrenându-se rana, btrânul se ruga
cu lacrimi, zicând:
- Maica Domnului, nu m lsa, c greu m doare piciorul!
Noaptea, pe când se ruga, a intrat în chilia lui o femeie cuviincioas, în
chipul unei doctorie din Târgu Neam i 1-a întrebat:
- De ce plângi, printe Ilarion?
- Doamn
doctori, mi-am rupt piciorul i doare cumplit. Simtm voi c
muri i plâng ca nu m-am pocit.
Apoi doamna aceea s-a uitat la piciorul lui, 1-a atins cu mâna i i-a zis:
- Nu mai plânge, printe Ilarion. De acum te vindeci la picior i vei mai
tri înc un an de zile. Dup aceea te vei odihni.
Apoi a ieit doctoria i btrânul a adormit. Era Maica 'Domnului.
Dimineaa s-a sculat sntos, a venit la biseric i a spus tuturor minunea
Maicii Domnului.
Deci, mai trind exact un an, în aceeai zi, la Duminica izgonirii lui
Adam din Rai, i-a dat sufletul în braele Maicii Domnului i a fost petrecut
de toi la cimitirul mnstirii
IEROSCHIMONAHUL VARLAAM VANTU

Muntele Athos
(1833-1934) 13
Acest printe a fost un ales nevoitor atonit i un duhovnic renumit. Era

fecior de rani credincioi, de loc din comuna Buimaceni-Botoani. Dorind
sâ-i închine viaa lui Hristos, a plecat detânr în Sfântul Munte i s-i
clugrit acolo, Ia o chilie româneasc. Dup mai muli ani de nevoin
printele Varlaam se întoarce în ar i rmâne la Schitul Cozancea-Botoani.
Aici este hirotonit i numit egumen în anul 1899.
Dup mrturiile Arhimandritului Cleopa Ilie, rudenia sa.

Timp de 12 ani a condus ieroschimonahul Varlaam Schitul Cozancea. Ca

dnhovnic iscusit ce era, a crescut muli ucenici în fric de Dumnezeu,
irrr:azându-i ascultarea, rugciunea i milostenia. Sub conducerea lui, Schitul
Z: nucea a trit o epoc înfloritoare.
In anul 1912, btrânul egumen se întoarce din nou în Athos, s- i dea
acoio obtescul sfârit. Spun prinii români atonii c tocmai atunci se nevoia
_u ieroschimonah moldovean, anume Nicolae, la chilia Sfântul Nicolae din
.:'i, pe terenul Mnstirii Pantocrator. Printele Nicolae era tare btrân i nu
a ucenici. El începuse zidirea unei biserici în cinstea marelui ierarh, dar nu
cu ce s-o termine. întristat de aceasta, a pus icoana Sfântului Nicolae
r-un copac i se ruga, zicând:
- Sfinte Nicolae, eu sunt btrân i nu mai pot. Iat, biserica ta rmâne
srminat. Tu faci i pe mare i pe uscat. Tu ai dat trei pungi cu
minuni
Ibeni la cele trei fete, d-mi i mie ajutor ca sa termin biserica ta!
Pe când se ruga btrânul cu lacrimi, a sosit i printele Varlaam în Athos.
:i, rmânând acolo, a terminat biserica Sfântul Nicolae i a adunat câiva
:enici buni. în anul 1934, ieroschimonahul Varlaam s-a svârit din viaa cu
sufletul împcat i a fost îngropat lâng biseric, alturi de printele su
duhovnicesc.
MONAHIA MATRONA DOMNARU

Mnstirea Horezu
(1852-1935)
Era fiica unui mocan din prile Sibiului. Tatl su s-a fcut mai târziu
clugr în Muntele Athos, cu numele de Nicodim, iar copila a fost crescut la
Mnstirea Srcineti- Vâlcea de la vârsta de 5 ani.
în anul 1868 a fost clugrit i trimis de ascultare la Mnstirea
Horezu. Acolo i-a continuat nevoina maica Matrona, în rugciune i
smerenie, pân în anul 1922, când a fost aleas stare. Ea a povuit obtea
mnstirii timp de patru ani de -zile, fcându-se tuturor exemplu de buntate
duhovniceasc.
In anul 1926 s-a îmbolnvit greu. Deci, rugându-se cu lacrimi Maicii
Domnului, a fost vindecat în chip minunat i a mai trit înc nou ani.
Spuneau maicile c
era nelipsit ziua i noaptea de la biseric. Cu chipul
senin, cu rugciunea pe buze i cu toiagul în mân, mergea cea dintâi la slujb
i se întorcea cea mai de pe urm.
în vara anului 1935, simindu-i aproape sfâritul, i-a chemat ucenicele
i le-a spus:
Maic Olimpiada i maic Gherasima, peste trei zile eu plec din aceast
-
lume. M
cheam Domnul i Maica Domnului. V
rog s trii în iubire, în
smerenie i în ascultare. Niciodat s nu lipsii de la biseric. S nu adunai
avere pe pmânt, nici bani, nici haine, c acestea ne despart de dragostea lui
Hristos. Rmânei mnstire pân la moarte, oricâte ispite vei avea.

în Iar eu
m voi ruga lui Dumnezeu pentru mnstire i pentru sfiniile voastre.
A doua zi s-a deteptat de diminea, s-a îmbrcat în hainele de clugrie
i a zis ucenicei:
- Citete-mi acatistul Bunei- Vestiri. La sfârit, maica Matrona a rostit
aceste cuvinte de laud în cinstea Maicii Domnului:

- Bucur-te, Mireas, pururea Fecioar!
în clipa aceea i-a dat duhul.
CUVIOSUL GHELASIE MALOVICEANU

Mnstirea Cernica
(1858-1936)
Cuviosul ieroscliimonah Ghelasie a fost cel mai mare duhovnic i sihastru

al Mnstirii Cernica din secolul nostru. S-a nscut în comuna Malov-
Mehedini i a îmbriat viaa clugreasc în obtea Sfântului Ierarh Calinic,
la anul 1888. Dup doi ani a primit schima monahal, iar dup ali cinci ani
de ascultare s-a învrednicit de darul preoiei. Printele Ghelasie a slujit Sfânta

Liturghie cu mult credin i cu lacrimi timp de 20 de ani.
Urmând ne voina clugrilor isihati, i-a ales s petreac restul vieii în
chilie, pân la moarte. Timp de înc 20 de ani, acest mare iubitor de linite
s-a rugat ziua i noaptea în chilie i în inima sa, netiut de nimeni. Aici
primea Preacuratele Taine i hrana cea de toate zilele, aici se ostenea cu
postul, aici cugeta la Dumnezeu cu lacrimi, aici se împrtea din bucuria
Duhului Sfânt i tot aici spovedea obtea monahilor i pe credincioi. Pentru
multa sa osteneal s-a învrednicit de Dumnezeu de darul cuvântului i a
la
mângâierii, ajungând cel mai iscusit duhovnic al Mnstirii Cernica. Aproape
toi monahii, elevii seminarului, ca i numeroi credincioi din Capital îl

aveau pe Cuviosul Ghelasie de printe duhovnicesc. Singur Mântuitorul tie
câte inimi zdrobite a mângâiat, câte contiine apsate a uurat, câte lacrimi i
dureri a alinat. Printele Ghelasie nu era aspru la canon, dac omul înceta a
mai face pcatul. •
In primvara anului 1936, o fiic duhovniceasc a cerut binecuvântare s

mearg la Mormântul Domnului.
- Te binecuvintez - a zis btrânul - s mergi la Ierusalim i s te rogi i
pentru mine! S tii c acolo te vei clugri, dar când te vei întoarce în ar,
pe mine nu m vei mai afla în via.
într-adevr, la 7 mai, 1936, Cuviosul Ghelasie - marele duhovnic al
Mnstirii Cernica - a adormit cu pace, fiind plâns de soborul prinilor i de

numeroii si fii duhovniceti.
Doamne, odihnete cu sfinii pe printele Ghelasie!
MONAHUL MINA DIACONESCU

Mnstirea Turnu
(1856-1936)
Acest cuvios clugr era din comuna Berislveti- Vâlcea. în tineree a

fost cstorit i a avut copii. Apoi, rânduindu-i la casele lor, s-a clugrit în
Mnstirea Turnu. Aici, fiind luminat de Dumnezeu, a deprins bine tipicul i
cântarea bisericeasc, ajungând cântre vestit în Mnstirea Turnu.
Timp de 25 de ani, printele Mina a împodobit Biserica Domnului i
sfintele slujbe cu cântrile i cu dragostea sa. Cci era nelipsit ziua i noaptea
de la stran i împlinea cu sfinenie datoriile clugreti. în timpul liber fcea
ascultare la moara mnstirii în tcere i rugciune. Obinuia înc printele
Mina s dea de mâncarela psrile cerului. Zilnic scotea pe cerdacul chiliei
resturi de pâine i boabe de la moar i

adunau în jurul lui tot felul de
se
psri din pdure. Unele mâncau lui. Printele Mina era
chiar din mâinile
foarte iubit de oameni i de psri pentru buntatea lui.
în anul 1936, la 'praznicul Floriilor, a intrat btrânul în trapez i,
îngenunchind în faa stareului, a zis cu lacrimi:
~ Prinilor, iertai-ma de tot ce v-am greit eu de acum c
duc. m M
:heam Dumnezeu!
- Ba nu, printe Mina, ai s mai trieti s câni axionul Sfintei învieri!
- Nu, printe stare, m cheam Dumnezeu. Nu mai pot rmâne! Ierta-
vi-m pe mine, pctosul, i nu m uitai la Sfânta Liturghie,
Deci, plecând la chilie, dup
o zi, printele Mina a adormit în pace cu
rugciunea pe buze. Apoi, timp de câteva sptmâni, psrile din pdure se
adunau pe cerdacul chiliei i ciripeau cu tristee. De aici zburau în stol la
mormântul btrânului i iari ciripeau. Apoi se odihneau pe braele crucii i

se întorceau în pdure.
SCHIMONAHIA ISIDORA PUSTNICA

Schitul Sihla-Neamf
14
(f 1937)
Aceast râvnitoare clugri era de loc din judeul Neam, iar cu metania
din Mnstirea Vratec. în anul 1900 se retrage la linite în Munii Sihlei, la
locul numit „Râpa lui Coroi", vestit pentru viaa pustniceasc. Acolo, sub un
zid înalt de piatr, i-a fcut o mic chilie i un paraclis de lemn. Iar alturi a
legat de stânci o toac i un clopot. i era foarte iubitoare de osteneal maica
Isidora. Toat ziua citea la Psaltire, iar la miezul nopii toca, trgea clopotul
i cânta Utrenia.
Timp de 37 de ani, cu regularitate, a sunat clopotul maica Isidora în
Munii Sihlei, sculând la rugciune clugrii i pustnicii din partea locului. Iar
prinii, cum auzeau clopotul, îi ziceau unii altora:
- Vino, frate, la Utrenie. Este miezul nopii. Se aude clopotul maicii
Isidora!
Spun prinii btrâni c schimonahia Isidora a ptimit în pustie multe
ispite de la viclenii diavoli. C nu puteau rbda postul, rugciunea i osteneala
ei pentru Hristos. La început o înfricoau cu nluciri de noapte, cu strigte i
glasuri. Apoi îi bteau în u în vremea rugciunii. Iar mai târziu, vzând
tria ei, se apropiau de chilie i strigau cu mare mânie:
- Isidora nebun, de ce ai venit aici unde este locul nostru? Du-te din
locul acesta, dac vrei sa scapi de noi!
îns maica Isidora îi alunga cu numele lui Hristos i nu se temea de
glasurile lor, cci era plin de mult îndrzneal i brbie duhovniceasc. Iar
pentru curia vieii ei, dobândise de la Dumnezeu darul cuvântului i al
mângâierii. Muli pustnici, clugri, maici i mireni urcau muntele i cereau
de la maica Isidora sfat i cuvânt de folos, c toi o aveau ca pe o adevrat
maic duhovniceasc.
Odat, un frate din Mnstirea Sihstria a trecut cu oile pe lâng chilia ei
i, vzând-o în prag, i-a zis:
*
Dup mrturia Arhimandritului Cleopa Ilie i a altor prini btrâni din Mnstirea Sihstria.
- Binecuvinteaz, maic Isidor!

Iar btrâna, srutându-1 pe frunte, i-arspuns:
- Dumnezeu s te întreasc s slujeti Domnului pân la mormânt! Apoi,
chemându-1 în s mnânce
chilie, i-a dat pâine cu fructe de pdure i, adu-
gându-i i alte învturi, 1-a liberat cu pace.
Aa a trit schimonahia Isidora aproape 40 de ani în nevoin pustni-
ceasc. simindu-i aproape sfâritul, în anul 1937 s-a
Apoi, retras la
Mnstirea Vratec i acolo i~a dat sufletul în mâinile Domnului,
MONAHIA DOMNICA DUMITRESCU

Mnstirea Nmeti- Muscel
(1858-1938)
Maica Domnica Dumitrescu este pomenit de ucenice ca o vrednic

stare a Mnstirii Nmeti. Era de Ioc din Târgovite i a intrat de mic în
nevoin clugreasc.
Timp de 30 de ani a fost ucenic la btrâna stare, monahia Glafira
Amoniu, dând dovad de mult ascultare i blândee. în anul 1907, rposând
starea, a fost aleas în locul ei maica Domnica Dumitrescu. Ea a condus
Mnstirea Nmeti 31 de ani, ostenindu-se ziua i noaptea pentru folosul de
obte i mântuirea fiicelor sale duhovniceti. Maica Domnica s-a nevoit mult
i pentru refacerea bisericii i a chiliilor arse în timpul primului rzboi
mondial. Apoi a adunat mai multe ucenice pe care le-a crescut i le-a învat
frica Domnului, cci era plin de înelepciune. în anul 1938, starea Domnica
a adormit cu pace, în vârst de 80 de ani.
Dac vreuna dintre eleptimea vreo ispit, îndat îi zicea:
- Soro, când faci vreun pcat, ocrte-te pe tine, iar nu pe altul, ca s ai
mai mult linite.
Alt dat zicea:
- Prin pcat se îndeprteaz harul lui Dumnezeu. Iar glumele, dei nu
îndeprteaz harul, nu te las s sporeti duhovnicete.
Dac se întâmpla vreo neînelegere între ucenicele ei, le sftuia pe
fiecare, zicând:
- Silete-te, maic, din s gseti vina în inima ta,
toate puterile sufletului
:a s nu urti pe nimeni, Ca pe cel ce urte, Evanghelia îl pune în
niciodat.
:ând cu ucigaii de oameni. Ferete-ne, Doamne, de aceast osând!
MONAHUL ILARION RADU

Catedrala mitropolitan- Iai
(1871-1938)
Printele Ilarion Radu a ajuns renumit în toat Moldova pentru marea sa

milostenie. Era de loc din comuna Dobreni-Neam, iar cu metania din
Mnstirea Neam. Aici a învat s se roage, s iubeasc pe oameni i s
slujeasc cu credin Biserica lui Hristos.
în anul 1901 a primit ascultarea de paracliser la Catedrala mitropolitana
din Iai. Era cea mai sfânt ascultare pentru printele Ilarion. El nu tia s
cânte, nu învase mult carte. s împodobeasc Biserica Domnului ca
Dar tia
pe o mireas. tia s aprind candelele, s pun flori la sfintele icoane, s stea
de straj lâng moatele Cuvioasei Parascheva, sa menin ordinea i curenia
în catedral. tia mai bine ca toi s toace i s sune clopotele, chemând lumea
la biseric. Treizeci i cinci de ani a împlinit printele Ilarion aceast ascultare
cu desvârit dragoste, încât era cunoscut tuturor.
A doua mare fapt bun a acestui printe era milostenia. Fiind foarte
iubitor de sraci, de cltori i de copii orfani, printele Ilarion i-a pus
sufletul, chilia, pâinea zilnic i salariul spre folosul i mângâierea oamenilor.
Sfinia sa îi socotea pe toi copiii lui Hristos i frai ai si.
Timp de 35 de ani, acest smerit clugr a fost gazd i printe sufletesc al
multor elevi studeni sraci din Iai. Zi de zi i an de an, printele Ilarion

i
odihnea gratuit în chilia sa pân la 10-20 de elevi i studeni, care nu aveau
bani pentru gazd. îi ospta cu mare dragoste, le fcea patul, îi sftuia cele de
folos, le ddea bani pentru cri,
detepta dimineaa, îi punea la rugciune i
îi
îi trimitea la coal. Sute de elevi i studeni au învat carte i au ajuns

medici, profesori i ingineri, cu ajutorul milostivului printe Ilarion. Pentru
aceasta era cel mai iubit i cutat dintre prinii catedralei.
în anul 1936, printele Ilarion Radu, tatl sracilor i al elevilor orfani,
se retrage la bolnia Mnstirii Neam. Dup doi ani se mut în odihna lui
Hristos, pentru a-i primi plata ostenelilor sale. Drept recunotin, profesorii
i intelectualii, întreinui de dânsul la coal, i-au pus o placa comemorativ
în peretele chiliei, care se pstreaz pân astzi 15 .
Fericii cei milostivi, c aceia se vor milui (Matei, 5,7).
IJ
Protos. Vasile Vasilache, Monahul Ilarion - un binefctor, Mnstirea Neam, 1938
MONAHUL TEFAN SIHASTRUL

Mnstirea Sfântul Sava-Betleem
(f 1939)
Printele tefan era din Dobrogea. în tineree s-a nevoit la Mnstirea

Coco, iar în anul 1920 s-a dus la Mormântul Domnului i a rmas la
Mnstirea Sfântul Sava.
Acolo s-a ostenit mult i a petrecut sub ascultare 20 de ani, pân s-a
mutat din viaa aceasta. Ani de zile a fost portar, apoi buctar, apoi iconom.
Toat ziua lucra în tcere, cu rugciunea lui lisus în inima i în mintea sa.
Spuneau prinii care l-au cunoscut c
ase ani de zile n-a ieit niciodat în
afar de zidurile mnstirii.
La btrânee, când îl cuprindea dorul de ar, se urca la turnul mnstirii,
cale de 1 km, unde poposeau pelerinii. Dup ce vorbea cu închintorii români,
îi sruta pe frunte, se întorcea la chilie i îi continua rugciunea.
In vara anului 1939, printele tefan, îmbolnvindu-se, a primit

Preacuratele Taine, apoi i-a dat sufletul în mâinile Domnului.
PUSTNICII PARTENIE I GHERASIM

Mnstirea Sihstria
(t 1940)
Aceti sihastri erau cu metania din Mnstirea Neam, iar cu locul

naterii, ieromonahul Partenie era din judeul Iai i monahul Gherasim din
judeul Botoani.
La începutul împreun cu ucenicul
acestui secol, ieromonahul Partenie
su Mnstirii Sihstria. Acolo i-au
s-au retras la linite în pdurile din jurul
racut dou chilii i un mic paraclis într-o poian care se numete pân astzi
„Poiana lui Partenie". Pdurile i culmile din jurul Mnstirilor Agapia, Secu.
Sihstria i Sihla au fost renumite în ultimele patru secole pentru viaa
pustniceasc. Sute de pustnici vestii s-au nevoit în aceast vatr isihast.
Osemintele unora dintre ei i urmele chiliilor se mai întâlnesc în pdurile din
partea locului i astzi. Iar numele lor au rmas în memoria urmailor, ca
toponime legate de poieni, de obcine i de pâraie.
în aceast mic poian, care le poart numele, s-au ostenit 30 de ani
prinii Partenie i Gherasim, rugându-se lui Dumnezeu ziua i noaptea pentru
ei i pentru lume. Ei iubeau mai ales postul, metaniile, privegherea de noapte

?: Psaltirea, pe care o citeau necontenit. în srbtori svâreau dumnezeiasca
Liturghie i se împrteau cu Trupul i Sângele Domnului, împreun cu ali
sihastri din împrejurimi. Hrana i-o agoniseau din aceeai poian pe care o
cultivau cu cartofi i legume i adunau burei din pdure. Iar pâinea o primeau
fin Mnstirea Sihstria.
într-o zi a venit un frate din Mnstirea Sihstria la chilia printelui
Partenie, s-i ceara cuvânt de folos. Iar btrânul I-a întrebat:
- Frate, tii Psaltirea pe de rost?
- Nu, a rspuns fratele.
- Atunci pentru ce stai în mnstire, dac nu citeti mereu psalmii lui
David?
Din ziua aceea a învat fratele toat Psaltirea pe de rost i nu mânca pân
n-o termina de rostit în fiecare zi,
în anul 1932, Cuvioii prini Partenie i Gherasim s-au dus s se închine

la Mormântul Domnului i au rmas acolo, la una din mnstiri. Deci,
bineplcând lui Dumnezeu, dup câiva ani s-au svârit la Mnstirea Sfântul
Sava, mutându-se la ceretile lcauri.
ARHIMANDRITUL GRIGORIE GEORGESCU

Mnstirea Cheia-Prahova
(1861-1940)
Vrednicul de pomenire arhimandritul Grigorie Georgescu a fost cel mai

ales stare alMnstirii Cheia, dup anul 1900. Fiu de prini credincioi, de
loc din comuna Sacele-Braov, la vârsta de ÎS ani trece Carpaii i se
stabilete în Mnstirea Ciolanu-Buzau. în anul 1882 se duce la Sfântul Munte
pentru a se desvâri în nevoina duhovniceasc, în anul 1886 primete
tunderea monahal în Schitul Românesc Prodromul, unde rmâne sub
ascultare opt ani de zile.
împodobit cu multe fapte bune, în anul 1890, monahul Grigorie se
întoarce de la Athos i se stabilete definitiv ia Mnstirea Cheia. Aici s-a
învrednicit de harul preoiei, ajungând un bun duhovnic i slujitor al Sfântului
Altar. între anii 1894-1909, ieromonahul Grigorie a slujit ca preot i
duhovnic, atât la Mnstirea Cheia, cât i la mnstirea de maici Suzana,
svârind cele sfinte i crescând muli fii duhovniceti.
:

In anul 1909, printele Grigorie a fost ales stare al Mnstirii Cheia, pe
care a condus-o cu mult demnitate i înelepciune timp de 25 de ani. Slujea
cu evlavie cele sfinte, predica frumos, mângâia oamenii, îmbrbta pe
clugri, ajuta copiii sraci la coal, meninea o deplin ordine i disciplin
în mnstire. A ajutat, de asemenea, la construcia unor biserici noi prin sate,
precum i la înlarea unei coli primare în comuna Izvoarele-Prahova.
Numele printelui Grigorie era renumit pe Valea Teleajenului. Un
duhovnic model pentru mireni i clugri. Veneau la el credincioi din ara
Bârsei, din prile Braovului, din inutul Prahovei i de pe Valea Buzului i
îl gseau pe printele plin de dragoste i aprins ca o candel.
Aa a luminat btrânul, ca o fclie între oameni, o jumtate de secol. în
anul 1934 se retrage din streie, iar în anul 1940 se mut la odihna cea de
veci, în lumina lui Hristos.
CUVIOSUL IOIL MONAHUL

Schitul Petera Ialomicioarei >
(f 1940)
Printele Ioil a fost un clugr al rugciunii i al ascultrii. Era de loc din

comuna Avrig-Sibiu. Spre sfâritul secolului XIX a venit s slujeasc lui
Hristos în Schitul Petera Ialomicioarei.

Cea mai aleas nevoin a printelui Ioil era rugciunea întrit prin post.
Toat viaa mânca o dat pe zi, legume i verdeuri fierte. Iar dac vrjmaul
îl ispitea s mnânce înainte de vreme, el se ocra pe sine, zicând:
- Mai rabd, ticlosule, dac vrei s mi te faci clugr, c nu este acum

vremea mâncrii, ci a rugciunii!
Ziua fcea ascultare în schit, zicând în tain rugciunea lui lisus, iar
noaptea priveghea, citind la Psaltire i fcând metanii. Apoi, îndat ce se
culca, vrjmaul îl supra cu tot felul de nluciri. Uneori îi btea în u,
zicând
- Printe Ioil, iei afar c te cheam stareul! Alteori intra în chilie în
chip de femeie i-i zicea:
- Printe Ioil, am venit s te vd. M cunoti?
Iar bunul nevoitor, înelegând cursele vicleanului diavol, îl alunga cu
aceast rugciune:
- S învie Dumnezeu i s
se risipeasc vrjmaii Lui... Apoi aduga:
- Piei, satano, din chilia mea, loveasc-te Sfânta Cruce! aa se izbvea. i
-
Btrânul a fost un timp iconom la Schitul Petera i era tuturor pild de

_~tate, de smerenie i de ascultare. Pentru viaa lui aleas a primit de la
I _mnezeu darul înaintevederii. C vedea pe fiecare de ce patim era stpânit,
Tind se apropia cineva de el, îl sftuia, zicând:
- Frate, las-te de pcatul cutare, ca am vzut pe diavolul cum te
; :îpânea!
Astfel, muli ascultau de sfatul btrânului i se pociau.
Aa s-a nevoit printele Ioil în Schitul Petera, mai bine de 40 de ani.
Apoi s-a mutat la Domnul, fiind gsit în chilie cu Psaltirea lâng el.
IEROMONAHUL IGNATIE RADULESCU

Mnstirea Sfântul Sava-Betleem
(t 1940)
Acest printe iubitor de Hristos era de loc din judeul Prahova, iar cu
metania din Mnstirea Sinaia. Aici a stat sub ascultare peste 20 de ani,
petrecând în plcere de Dumnezeu i învrednicindu-se de darul preoiei.
Apoi, dorind s se închine la Mormântul Domnului, în anul 1925 a plecat la
Sfintele Locuri i a rmas Mnstirea Sfântul Sava din pustiul Iudeii.
în
Acolo se nevoiau înc doi clugri români, rabdând împreun lipsa, aria i
strintatea.
Mai târziu, aflând în apropiere o peter, printele Ignatie s-a retras la
pustie, svârind apte ani deplini în aspr osteneal pustniceasc. Iar nevo-
ina, lacrimile i ispitele de la diavoli pe care le-a rbdat acolo, singur
Dumnezeu le tie. Deci, întorcându-se din nou în lavr, s-a îmbolnvit i a
zcut cinci ani în chilie, fiind îngrijit de ierodiaconul Veniamin Trifan, fost
vieuitor în Schitul Buluc din judeul Vrancea.
Spuneau prinii c
uneori ieea btrânul în ua chiliei i privea spre
unde poposeau pelerinii, dorind
turnul din afar, vad vreun român din s
ar. Dar pentru dragostea lui Hristos rbda brbatete, atât boala, cât i
strintatea.
într-o zi a chemat la sine pe ucenicul su i i-a zis:
- Printe Veniamin, s fii binecuvântat de Dumnezeu i de mine! Domnul
s-i rsplteasc dragostea cu care m-ai îngrijit!
Apoi s-a luminat i s-a veselit la fa i îndat i-a dat duhul.

MONAHUL IOV BURLACU

Mnstirea Neam
(1S74-1941)
a. Viaa
Cuviosul Iov monahul a fost unul din cei mai duhovniceti clugri din
obtea Mnstirii Neam: mare nevoitor, vestit farmacist i cunosctor de
plante medicinale i un mare iubitor de sraci.
S-a nscut în comuna Boroaia-Suceava. în anul 1906, luându-i crucea, a
urmat lui Hristos, facându-se clugr în Mnstirea Neam. Aici s-a nevoi;
timp de 35 de ani, având aceeai ascultare de farmacist al mnstirii ;
îngrijitor al prinilor btrâni i bolnavi de la bolni.
In toamna anului 1941, Cuviosul Iov monahul a adormit cu pace i a fost
înmormântat în cimitirul mnstirii.

1. Printele Iov întrecea pe toi ceilali clugri din mnstire cu aceste
trei fapte bune: cu postul, cu neîncetata rugciune i cu trezvia minii.
Permanent avea privirea în jos i cugeta la moarte. Mintea lui era plin de
întreaga înelepciune, faa senin i inima mereu deschis pentru toi.
2. Spunea ucenicul lui c niciodat n-a vzut pe printele Iov râzând sau
vorbind cuvinte de prisos. scurt i cuvintele
Vorbirea lui era foarte
ptrundeau ca nite sgei în inima fiecruia. Mânca o dat pe zi seara i
dormea câteva ore pe noapte pe o banc, având sub cap un bolovan de piatr
învelit cu ziar.
3. Uneori zicea btrânul:

- Frailor, fiecare s fie gata de drum, c nimeni nu este venic pe
pmânt. i dac nu vom avea ce arta lui Hristos, cum vom sta în faa Lui?
4. Alteori iari zicea printele Iov:
- Cum se îneal omul de dulceile vieii acesteia! Ba, ajunge atât de lipit
de materie, încât refuz bucuriile vieii venice. De aceea, un astfel de om

face totul ca s nu mai moar. Iar când vine moartea, îl afl nepregtit i
dezndjduit. Cel nepregtit moare de moarte grea. Iar cel pregtit ateapt cu
bucurie ceasul morii la care a cugetat toat viaa. Sfâritul lui este plin de
pace i ndejde, cci se duce la Hristos.
CUVI01 DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX 541
5. Printele Iov era un mare cunosctor al plantelor medicinale i un

renumit farmacist. Singur aduna plantele, vara, din poieni i pduri, le conser-
va i fcea din ele siropuri i alifii, pe care apoi le distribuia gratuit la
clugrii i mirenii bolnavi. Timp de 30 de ani a fost farmacist i infirmier la
botnia Mnstirii Neam. Numele lui era cunoscut peste tot. Cci veneau la el
clugri i mireni bolnavi din toate mnstirile i satele din împrejurimi, iar
printele Iov îi primea cu dragoste, îi consulta i le ddea medicamente
preparate de el i muli se vindecau.
6. Acest printe de Dumnezeu îngrijea cu mare dragoste pe
iubitor
clugrii suferinzi de bolni. Acolo îi avea chilia i farmacia. Acolo
la
zbovea ziua i noaptea lâng cptâiul bolnavilor, mângâind i legând rnile,
primenind paturile sau împrind mâncarea adus de la trapez. Pentru aceasta
toi îl iubeau pe printele Iov i îl numeau „printele nostru". Aceast
ascultare a dus-o cu bucurie pân la sfâritul vieii.
7. Spunea ucenicul lui c

printele Iov era, mai ales noaptea, nelipsit de
la biseric. Tot timpul sttea în picioare în urma tuturor, cu privirea în jos i
eu rugciunea pe buze. Apoi se întorcea la chilie i citea acatistul i paraclisul

Maicii Domnului, ctre care avea mare evlavie.
8. Bunul nevoitor era, de asemenea, foarte milostiv cu cei sraci. Zilnic
veneau la el copii orfani, bolnavi, oameni sraci din satul Pipirig i-i cereau
milostenie. Iar printele Iov îi ospta pe toi cu mâncare de la bolni. Apoi le
ddea câte un ban, iar celor bolnavi le împrea medicamente i îi trimitea cu
pace la casele lor.
9. Spunea ucenicul su ca pe fiecare îl aeza la mas cu dragoste i îl
întreba:
- Cum vrei s fie ciorba, mai cald sau mai rece?
Iar pe altul îl întreba:
- Vrei ceai amar pentru stomac sau o baie cald la picioare?
Cum dorea fiecare, aa îl servea, cu o dragoste rar întâlnit, cci
printele Iov era întrit i umbrit de darul Duhului Sfânt.
10. Odat 1-a întrebat un printe dac monahul este dator s dea
milostenie la sraci. Iar btrânul a rspuns:
- Dac ai, trebuie s
dai! Numai dac nu ai nimic, nu eti dator sa dai
milostenie.
~ Dar clugrii nu sunt scutii de milostenie? Eu cred c numai mirenii
sunt datori so fac.
- Da, arspuns btrânul, clugrii adevrai sunt scutii de milostenie,
Dar eti clugr? Clugrii nu trebuie aib nimic, s
fie lipsii de orice s
Î42 PATERICUL ROMANESC
naterie, s i aceea veche. îns, dac ai i nu
poarte o singur hain, dai
poi s scapi de mustrarea oamenilor, dar de mustrarea
nilostenie, lui
Dumnezeu nu poi scpa.

11. într-o zi, printele Iov a cumprat o icoan frumoas cu suma de 70C
le lei. Mai târziu, un credincios 1-a întrebat:
- Nu-mi vinzi mie icoana aceasta? Tare este frumoas!
- O vând.
- Cât s-i dau pe dânsa, printe?
- Trei sute de lei.
Auzind aceasta, ucenicul 1-a întrebat:

- De ce ai vândut icoana cu jumtate de pre?
- Dac o ddeam cu cât am cumprat-o, nu mai aveam poman. Iar dac
d ddeam fr bani, m am fcut i
biruia gândul mândriei. In felul acesta
milostenie, i am scpat i de mândrie.
12. Un printe i-a dat btrânului o hain groas de iarn, c era srac. Iar
printele Iov, vzând un om lipsit care avea 7 copii, i-a dat lui haina. într-o zi
L-a întrebat cel ce-i dduse haina:

- Unde este haina pe care i-am dat-o, printe Iov? Nu cumva i-a furat-o
cineva?
- Iart-m, printe, a rspuns btrânul, a venit la mine un om cu muli
copii i i~am dat-o lui, c eu am de toate, slava Domnului!
ARHIMANDRITUL ANTIPA DINESCU

Schitul Prodromul-Athos
(1859-1942) 16
Acest venerabil duhovnic i arhimandrit a fost cel mai vrednic stare al

Schitului Prodromul, dup anul 1900. S-a nscut în judeul Prahova, din
prini iubitori de Dumnezeu. Fiind chemat de Duhul Sfânt la viaa
clugreasc, în anul 1880 s-a dus la Schitul Românesc Prodromul din
Muntele Athos. Acolo s-a clugrit i a învat ascultarea, smerenia i
cântarea bisericeasc de la cei mai buni clugri români, printre care se
distingea Schimonahul Nectarie protopsaltul.
în anul 1890 s-a învrednicit de darul preoiei, svârind cele sfinte cu
deosebit evlavie. Apoi a fost numit superior al Schitului Darvari din
16
Dup mrturiile Arhim, Hrisostom Postolache, stareul Schitului Bucium-Iai, ucenicul Arhim.
Antipa Dinescu; V. Romanescu, Mitropolitul Atanasie Mîronesai, Bucureti, 1942, p. 199.
: „cureti, metocul Schitului Prodromul, dovedindu~seun duhovnic iscusit. în

ml 1900 a fost ales de toi stare al Schitului Prodromul, pe care 1-a condus
._ o rar blândee i înelepciune timp de 14 ani. Era duhovnic ales, preot
abitor de cele sfinte, clugr cu bun chip, stare i printe cu muli fii
i-rleteti. Iat darurile stareului Antipa Dinescu. Sub egumenia lui, Schitul
Prodromul a trit o epoc de înflorire, având o obte de peste 100 de clugri.
în anul 1914, Cuviosul Arhimandrit Antipa vine în ar
cu câiva ucenici
5".ajunge stare aî Mnstirii Cldruani, pe care o povauiete cu o rar
::icepere 20 de ani. Pe lâng buna chivernisire a mnstirii, printele Antipa
devine mare duhovnic al clugrilor i al mirenilor, cutat i preuit de toi.
Retrgându-se din nou în Athos, s~a nevoit 8 ani împreun cu ucenicul
su, într-o chilie pe malul mrii, ajungând duhovnic vestit în tot muntele.
Svârindu-i cltoria, în anul 1942 i-a dat sufletul în mâinile Domnului i a
fost îngropat acolo, lâng mare.
ARHIDIACONUL VARLAAM ARGHIRESCU

Mitropolia Moldovei i Sucevei
(1863-1942)
a. Viaa
Printele Varlaam Arghirescu a fost un clugr renumit în mnstirile
Moldovei i un devotat slujitor al Bisericii lui Hristos.
Era de loc din comuna Hangu, judeul Neam. La vârsta de 18 ani a intrat
în Mnstirea Neam. Dup câiva ani de ucenicie a fost fcut clugr i apoi
hirotonit diacon de stareul Timotei. în anul 1892 a fost trimis ca slujitor la

Catedrala Mitropoliei din Iai. Aici a fcut desvârit ascultare timp de 50 de
ani. In vara anului 1942 a adormit cu pace i a fost înmormântat la Mnstirea
Cetuia.

1. Arhimandritul Varlaam slujea în biserica Mnstirii Neam cu mare
evlavie i cânta îngerete de frumos. Auzindu-1 odat cântând i tiind
petrecerea lui, mitropolitul Iosif Naniescu 1-a luat la catedrala din Iai, unde a
rmas pân la sfâritul vieii.
2. Spuneau btrânii c printele Varlaam iubea aa mult biserica, precum

iubea pe Hristos. Toat ziua zbovea în catedral, aeza vemintele, potrivea
candelele, mtura p&J£&, $Mm â£ yggM }sg £&&$$£ €&?&&§&l p£f£-
scheva. Iar când slujea, mica toate inimile i scotea multe lacrimi prin
frumuseea cântrii. De aceea îl cunotea tot oraul i fiecare se folosea de
nevoina lui.
3. Acest vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos a fost cincizeci de ani
paracliser i vemântar Spuneau prinii despre el
la catedral. se încuia c
singur în biseric i niciodat nu ieea afar pân nu se termina slujba i
curenia. Apoi fcea trei metanii la moatele Cuvioasei Parascheva i venea
la chilie.
4. Spuneau ucenicii lui c

printele Varlaam nu îngduia nimnui s
vorbeasc în biseric. Dac auzea pe cineva vorbind, se oprea s mai citeasc
sau s cânte la stran. Apoi iari continua. Când intra el în biseric, ceilali
îi ziceau:
- Tcei, ca vine printele Varlaamî
5.Spuneau iari despre dânsul c
nu îngduia s se citeasc repede la
stran. Dac vreun cântre citea neclar i în grab, btrânul îl oprea i
începea el s
citeasc rar i s cânte din nou, zicând: Graiurile mele ascult-le,
Doamne, înelege strigarea mea (Ps. 5,1).
6. O alt fapt a printelui Varlaam era milostenia. Urmând exemplul

marelui mitropolit Iosif, el împrea totul la sraci, la vduve i la elevi.
Salariul nu-i ajungea niciodat. De aceea mereu se împrumuta. Cea mai mare
milostenie o fcea îns cu elevii i studenii sraci din Iai. Zilnic veneau la
btrânul, ca laun adevrat printe duhovnicesc, i-i cereau bani pentru tax,
pentru cri, pentru gazd. Iar printele îi mângâia cu cuvântul i-i întreba:
- De cât ai nevoie?
- De
o sut de lei.
- Iat banii. D-mi chitan.
- Printe Varlaam, când i-i dau înapoi? s
- Las, când am nevoie, i-i cer eu. Bine c am chitana! îns btrânul nu
mai cerea niciodat banii înapoi.
7. Spuneau ucenicii lui c în ziua când lua salariul, se adunau la chilia lui
numeroi elevi i copii sraci. Cci se anunau unii pe alii, zicând:

- Haidei la Mitropolie, c astzi printele Varlaam îi ia salariul!
Nupuini dintre ei au ajuns oameni învai, cu banii dai de printele
Varlaam.
8. Odat a venit la el o femeie de la ara, plângând:
- Printe, sunt o vduv cu 7 copii. Zilele acestea mi-a murit vaca cu
lapte i n-am cu ce cumpra alta.
- Las, mam, nu mai plânge. Cât cost o vac cu lapte?

- Cost o mie de lei.
- Iat, ai demine dou mii de lei pentru dou vaci. Mulumete

la
Cuvioasei Parascheva i
nu spune la nimeni.
Aa înelegea printele Varlaam s împlineasc Evanghelia lui Hristos.
un om din Dorohoi i-a zis:
9. într-o zi,
-Printe Varlaam, împrumut-mi o mie de lei s-mi cumpr ceva din
Iai. Cum ajung acas, îi trimit imediat banii.
- Bine, frate, poftii o mie de lei.
Dup cinci ani, s-a dus ucenicul la Dorohoi i i-a spus btrânul, zâmbind:
- Frate, dac te întâlneti cu cutare om, între-ab-1, a mai ajuns acas de
cinci ani de zile?
10. Spuneau ucenicii arhidiaconului Varlaam ca timp de 50 de ani, cât a

slujit la Mitropolie, nu a lipsit nici o dat de la biseric, iarna nu fcea foc în
chilie i nici nu a fost vreodat bolnav, cci darul lui Dumnezeu era cu dânsul.
11. în vara anului 1942, printele Varlaam a fost gsit dimineaa adormit
in Domnul, culcat pe mas, cu cheile catedralei sub cptâi. Nu s-a gsit în
chilia lui nici un fel de avere, decât o lad plin cu mii de chitane adunate de
la elevi i studeni pe care îi ajutase timp de o jumtate de veac.
Aceasta era cea mai mare avere a printelui Varlaam!
MITROPOLITUL GURIE GROSU

Mitropolia Basarabiei (1918-1938)
(1877-1943)
Odat cu întregirea României, în anul 1918, Mitropolia Basarabiei, cu

sediul la Chiinu, a trecut sub conducerea Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române.
Primul mitropolit al Basarabiei a fost arhiepiscopul Gurie Grosu, nscut
:n judeul Tighina, în anul 1877. Era un ierarh foarte evlavios i râvnitor
pentru sfintele slujbe, pentru dreapta credin i pentru mrturisirea lui

Hristos. De aceea poporul îl iubea foarte mult. Apoi era foarte milostiv, iar în
srbtori venea la catedral pe un asin, precum i Hristos, când a intrat în
Ierusalim. Sfintele slujbe se fceau în catedral cu mult fast i întotdeauna
ddea cuvânt de învtur cu mult înelepciune. Pentru toate acestea, blândul
mitropolit Gurie era iubit de tot poporul.
îns, în toamna anului 1938, prin lucrarea diavolului, a fost depus din
treapt de regele Carol al Il-lea. Iat cum s-a petrecut aceasta. în vara anului
1938, regele i- izgonit soia i tria în desfrânare, smintind toat ara.
Venind în vizit oficial la Chiinu, a dorit s asiste într-o Duminic la
Sfânta Liturghie din Catedrala mitropolitan. Apoi, intrând regele în biseric
cu su, s-a aezat în jilul regal, dup tradiie.
fiul
în momentul acela, îneleptul mitropolit Gurie a ieit din sfântul altar,

îmbrcat în veminte arhiereti, i i-a spus cu glas tare i cu îndrzneal
regelui: „Mria ta, nu i se cuvine s ezi în strana regal! Unde îi este
regina?" în clipa aceea, regele a ieit din stran, împreun cu. fiul su, Minai,
iar mitropolitul a dat binecuvântare de Sfânta Liturghie.
La sfâritul slujbei, regele cu suita sa a plecat în Capital i, dup o
sptmân, adepus din scaun, prin decret regal, pe blândul mitropolit Gurie,
fiind silit s se retrag la Mnstirea Cernica.
Aici i-a petrecut ultimii cinci ani de viaa, continuându-i aceeai
nevoin din tineree, ostenindu-se ziua i noaptea cu rugciunea, cu postul, cu
tcerea, cu smerenia i cugetarea la cele cereti.
Prsit de oameni, dar iubit de Hristos, s-a împrtit cu Sfintele Taine i
i-a dat sufletul cu pace în braele Domnului, la 14 noiembrie, 1943.
MONAHUL IOANICHIE STURZU

Mnstirea Secu
(1880-1943)
Printele Ioanichie Sturzu a fost vestit alintor al suferinelor omeneti cu

ajutorul plantelor medicinale. S-a nscut în comuna Pipirig i a fost în tineree
pstor de oi. Apoi, iubind viaa clugreasc, a luat jugul lui Hristos în
Mnstirea Secu i era în toate foarte asculttor, blând la cuvânt i milostiv.
Milostenia ctre aproapele o svârea printele Ioanichie, atât ca
arhondar, prin primirea credincioilor la arhondaric (camere de oaspei), cât
mai ales prin îngrijirea bolnavilor de reumatism cu propriile sale mâini. Fiind
un bun cunosctor al plantelor medicinale, printele Ioanichie îe aduna din
vreme, le prepara i atepta s
le foloseasc. Nu departe de chilia lui avea o
cas cu patru încperi, un fel de bolni cu paturi i czi pentru baie. Aici
primea gratuit oameni din sate, bolnavi de reumatism, pe care îi inea pân se
simeau mai bine.
Iar tratamentul îl fcea astfel: mai întâi cerea bolnavilor s se
mrturiseasc de pcatele lor; apoi îi pomenea la biseric i la Sfântul Maslu;
le pregtea zilnic bai calde din plante, pe care le prepara cu mâinile sale. La
CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX 54'
amiaz aducea bolnavilor mâncare de la trapez i aa continua bunul nevoitoi

timp de 15-20 de zile. Mrturiseau btrânii care l-au cunoscut pe printele
Ioanichie, ca bolnavii care se tratau la el se întorceau mai sntoi la casek
lor, iar unii dintre ei se vindecau definitiv cu rugciunea i cu tratamentul su.
Pentru o nevoin ca aceasta, numele i milostenia printelui Ioanichie erau
cunoscute peste tot.
Aceasta a fost osteneala sa timp de 25 de ani. Apoi, îmbolnvindu-se i el
ca un muritor, în anul 1943 s-a mutat la cele venice, unde nu este durere,
nici întristare, nici suspin.
MONAHIA EPIHARIA MOISESCU

Mnstirea Bistria-Vâlcea
(1870-1943)
Aceast clugri de Hristos este renumit în monahismul

iubitoare
nostru mai ales pentru faptele sale de binefacere. Era. de ioc din Sâcefe-
Braov. Din tineree a intrat în Mnstirea Suzana unde a primit tunderea
monahal. în anul 1900 a fost numit educatoare la Leagnul de Copii „Sfânta
Ecaterina" din Bucureti. Aici activeaz zece ani, crescând în fric de
Dumnezeu mii de copii orfani. între anii 1910-1916 a fost conductoarea unui
orfelinat de fete din Bucureti, fiind ajutat de alte dou clugrie.
Apoi strmutat definitiv la Mnstirea Bistria-Vâlcea,
orfelinatul s-a
unde a funcionat neîntrerupt timp de 40 de ani. Pe lâng orfelinat, s-au
înfiinat aici o grdini de copii, o coal elementar de patru clase, un
seminar monahal de clugrie i mai târziu un liceu de fete orfane, cu ateliere
de tot Toate aceste coli din cadrul Mnstirii Bistria au format aa
felul.
numita „Asociaia Acopermântul Maicii Domnului", organizaie monahal

filantropic unica în monahismul românesc.
Sufletul acestui aezmânt a fost venerabila clugri Epiharia, direc-
i Teodosia Gologanu. Timp de nou
toarea asociaiei, ajutata de maicile Olga
ani de zile, maica Epiharia împreun cu ucenicele ei au crescut i au educat
nenumrai copii fr
prini, învându-i carte, o meserie i picurându-le în
suflet credina în Dumnezeu i dragostea de oameni, ca nite adevrate mame
duhovniceti. Astfel, monahismul nostru îi recapt din nou rolul spiritual
din trecut.
în anul 1925, maica Epiharia a fost numit stare la Mnstirea Horezu,
lsând în locul su pe ucenica ei cea mai apropiat - monahia Olga Gologanu.
Dup opt ani de bun organizare a Mnstirii Horezu, maica Epiharia Moi-
sescu se reîntoarce la Bistria în mijlocul sutelor de orfani. Apoi, cerându-i
de la toi iertare, i-a dat sufletul în mâinile Domnului i a fost înmormântat
la Schitul Ppua din apropiere.
PROTOSINGHELUL IOANICHIE MOROI

Mnstirea Sihstria
(1859-1944) 17
a. Viaa
Acest cuvios printe a fost în secolul nostru cel mai vestit stare al
Mnstirii Sihstria. Nscut în oraul Zarneti-Braov, mai întâi s-a cstorit

i a avut doi copii. Apoi, dorind sa urmeze lui Hristos, a intrat în nevoina
clugreasc împreun cu soia i copiii si. Intre anii 1890-1900 s-a nevoit la
un schit românesc din Muntele Athos. Apoi s-a reîntors în ar i a petrecut la
Mnstirea Neam timp de nou ani.
în anul 1909 a fost numit egumen al Mnstirii Sihstria, ascultare pe

care o duce cu demnitate timp de 35 de ani. Dup ce reorganizeaz în întregi-
me viaa monahal din aceast sihstrie i aduna în jurul su peste 40 de
ucenici, Protosinghelul Ioanichie Moroi se mut la cele venice în toamna
anului 1944,

1. Dorind s- i ia asupr-i jugul nevoinei clugreti, tânrul loar.
Moroi a cerut sfatul marelui pelerin Gheorghe Lazr, al crui ucenic era. Iar
acesta i-a spus:
- Stai un an de zile sub ascultare la Schitul Petera Ialomicioarei i citete
câte o Psaltire în fiecare zi. De vei rbda ispitele vrjmaului i nu te va
amgi, atunci poi s te faci clugr.

Deci, a petrecut în schit câteva luni de zile, ziua fcând ascultare, iar
noaptea priveghind i citind la Psaltire. într-o noapte, pe când se ruga în
coliba sa din marginea pdurii, a venit un clugr strin i i-a zis:
- Ce faci aici, frate Ioane, i de ce te chinuieti aa?
- Printe, vreau s m fac clugr.
17
Viaa i faptele Protosingheîului Ioanichie Moroi sunt luate de la ucenicii si: Arhira. Cleopa.
Ilie i Protos. loil Gheorghiu din Mnstirea Sihstria.
- Ru te-ai înelat. Nu vei putea rmâne în mnstire. Iat, femeia ta

acas triete cu ali brbai i-i risipete toat averea,
- De unde tii sfinia ta aceasta? 1-a întrebat tânrul tulburat.
- Eu am trit 40 de ani în pustiul Iordanului i am primit de la Dumnezeu
darul înaintevederii, încât tiu i gândurile omului.
- Deci, ce s fac, printe, acum?
- Du-teacas i fii stpân pe soie i pe avere.
Apoi clugrul acela s-a apropiat de foc i, srind în vpaie, s-a fcut
nevzut. Era diavolul.
Cuprins de gânduri, tânrul Ioan Moroi a plecat spre casa în ceasul acela,
ptimind multe ispite pe cale. Mai târziu, vzându-1 btrânul Gheorghe Lazr,
i-a spus:
- Nu poi duce acum jugul clugriei. Mai rmâi un timp în familie.
2. în anul 1890, tânrul Ioan Moroi s-a dus cu ali pelerini s se închine
la Mormântul Domnului. Apoi, ajungând la petera Cuviosului Xenofont, a

întâlnit un pustnic sfânt care i-a spus:
- Frate Ioane, ai venit aici sa caui oameni sfini? Niciodat în via sa nu
te iei dup om, oricât de sfânt i s-ar prea. C
astzi te foloseti de el, iar
mâine te poi sminti. Voieti s
ai cluz în via? Citete Sfânta Scriptur i
învturile Sfinilor Prini i urmeaz pe cât poi cuvintele lor, de ei c

niciodat nu te vei sminti.
Stii c
te vei face clugr în Sfântul Munte, dar dup câiva ani te vei
întoarce în ara ta i vei ajunge preot i începtor de frai, iar la sfâritul vieii
vei avea mari ispite. îns, de vei avea rbdare, cu ajutorul Iui Hristos pe toate
le vei birui i te vei încununa.
Aceast prevestire s-a împlinit întocmai în viaa Protosinghelului
Ioanichie Moroi.
3. în anul 1909, învrednicindu-se de darul preoiei, printele Ioanichie a
fost numit egumen la Schitul Sihstria, care era în paragin. Spuneau ucenicii
lui c 35 de ani a suferit în schit tot felul de ispite, lipsuri, asupriri de la
diavoli, ameninri de la oameni, boli i alte nevoi. îns, pentru credina i
rbdarea iui, cu ajutorul Maicii Domnului, a fcut dintr-un schit pustiu cea
mai aleas sihstrie din ara româneasc.
Spuneau prinii
4. c
din prima zi a introdus în biseric liturghia zilnic
i apte laude, dup rânduiala Mnstirii Neam. Ins niciodat nu ddea
cele
binecuvântare de începerea slujbei pân nu erau toi fraii adunai.
5. Spuneau iari despre dânsul c întotdeauna svârea cele sfinte cu
mult post, cu credin i cu lacrimi. Mai ales în Postul Mare, nu primea hran
decât sâmbta i Duminica. în celelalte zile se întrea numai cu Preacuratele
Taine.
6. Se mai spunea despre acest stare c timp de 20 de ani a slujit zilnic
Sfânta Liturghie cu aceeai dragoste pentru Hristos, deoarece era singur preot
i duhovnic în schit.
7. Rânduiala Mnstirii Sihstria, sub stareul Ioanichie Moroi, era
aceasta:
- participarea întregii obti la Utrenie i Sfânta Liturghie; cel care nu
venea la biseric din lenevie era pus a doua zi la post pân seara;
- spovedania general a clugrilor în fiecare vineri;
- împrtania pentru schimonahi i bolnavi o dat pe sptmân,
sâmbta, iar pentru ceilali la trei sptmâni;
- viaa era întru totul de obte; nimeni nu avea voie s aib ceva
personal; îmbrcmintea, chilia i cele de nevoie se ddeau de mnstire;
- masa se servea lunea, miercurea i vinerea o dat pe zi, la orele 3
dup-amiaza, iar în celelalte zile de dou ori, dup tipicul Sfântului Sava;
nimnui nu-i era îngduit s mnânce la chilie, afar de cei bolnavi;
- la ascultare mergeau cu toii, împreun cu egumenul mnstirii, i
fiecare era dator s lucreze în tcere, pentru a putea rosti rugciunea iui Iisus;
- la chilie clugrii citeau mai ales Psaltirea, Patericul i Vieile Sfinilor,
iar cele apte laude i canonul nu le rmâneau niciodat nefcute.
8. în anul 1925, dup îndreptarea calendarului, Protosinghelul Ioanichie

era în mare îndoial. Nu tia dac este bun sau nu stilul nou. Deci, s-a închis
în chilie i a început s posteasc i s se roage pân ce Dumnezeu îi va da un
semn cum in. s
Dup aproape 20 de zile de post, btrânul a fost gsit în chilie foarte
slbit. Apoi, întrindu-se cu Preacuratele Taine i cu puin mâncare, a doua
zi a spus fiilor si duhovniceti:
- Multe ispite am ptimit în aceste zile de la diavoli. C uneori m
ameninau s m omoare. Alteori m bteau cu toiege de foc. Odat am vzut
o ceat de diavoli, zicând:
- Hai s tiem pe btrânul acesta, c vrea s se fac sfânt! Apoi au strigat
cu mânie asupra mea:
- Cine i-a spus ie c
astzi se mai fac sfini?
- Dar vou cine v-a spus c
nu se mai fac? le-am rspuns. In alta zi mi-au
spus cu mânie:
- Degeaba mai posteti, c tot în mâinile noastre o s vii! Iar eu le-am
- Eu am ndejde în mila Ini Dumnezeu, c m voi izbvi de mâinile

voastre!
Dup mai multe zile de post, am vzut deasupra mea în vzduh trei sfini
îmbrcai arhierete care semnau cu Sfinii Trei Ierarhi. Cel din mijloc mi-a
zis cu glas ca de trâmbi:
- loaniclvte, de c& te mteii i nu îm ascultatei Nu tii ca ascultarea
âSM J)wj m^re âe&âfj&rify? Ztec-J, &&?&/££ <fe <?<?/ mi mari, c& cia rec cspamfe
tu de îndreptarea calendarului. Apoi, binecuvântându-m toi trei deodat, s-au
urcat spre cer i nu i-am mai vzut.
Din ziua aceea, btrânul nu s-a mai îndoit de îndreptarea calendarului.
9. Intr-o var a secat apa în fântân din cauza secetei. Atunci egumenul a
spus în biseric:
- Prinilor, pentru pcatele noastre ne-a luat Dumnezeu apa din fântân.
Deci, s postim i s ne rugm trei zile i trei nopi, pân ne va da Dumnezeu
iari ap în fântân. Toate ascultrile din mnstire înceteaz.
Intr-adevar, pentru rugciunile prinilor, a treia zi fântâna era pe
jumtate cu ap. Din ziua aceea, cu binecuvântarea stareului, n-a mai secat
niciodat apa din fântân.
10. Spuneau ucenicii c pe cei ce veneau
la viaa clugreasc îi punea de
la început la aspr duhovniceasc, pentru a face din ei clugri buni i

ispitire
devotai lui Hristos. Pe unii îi inea la poart trei zile i trei nopi, în post i
rugciune. Pe alii îi punea adeseori la canon i metanii, ca s-i învee smere-
nia. Pe toi îi sftuias nu adune bani, nici s
ias din mnstire i-i îndemna
s se roage neîncetat cu rugciunea Iui Ii sus.
11. Zicea uneori ctre ucenicii si:

- Frailor, aceste dou lucruri s inei în toata viaa voastr: tierea
le
voii i pzirea binecuvântrii. C cine calc aceste porunci nu poate fi clugr

i niciodat nu-i merge bine. Ca noi suntem fii ai binecuvântrii, iar nu ai
blestemului.
12. Spuneau prinii c ori de câte ori cineva clca cuvântul stareului
ptimea multe ispite. Cci el cerea ca toate s se fac cu binecuvântare.
Odat, doi frai s-au sftuit s posteasc i s se roage într-un beci,
netiui de nimeni. Dup o sptmân au venit la egumen i i-au zis:
- Printe, v
rugm s ne spovedii, c mâine vrem s ne împrtim.
- Dar unde ai fost pân acum?
- Am postit i ne-am rugat în beci.
- Cine v-a dat binecuvântare s facei aceasta?
- Dar pentru post i rugciune mai trebuie binecuvântare?
PATERICUL ROMÂNESC
- Eu nu v mrturisesc pân nu va cii de neascultarea voastr, a zis
btrânul.
A doua zi, fraii s-au îmbolnvit amândoi. Atunci stareul a pus obtea la
posti rugciune pentru ei, li s-a fcut Sfântul Maslu i s-au vindecat. Aa s-au
izbvit cei doi frai de neascultare.
13. Alt dat, un frate din mnstire cerea s fie fcut clugr. Dar
stareul loanichie, cunoscându-i inima, mereu îl amâna. într-o zi, fratele a zis
ctre stare:
- M duc la Târgu Neam sa cumpr timbre i hârtie pentru cererea mea
de clugrie.
- Nu te duce acum ca este Postul Mare i nu se cade s umblm prin lume.
Fratele îns a plecat. Dar nu a mers decât un kilometru i i-au ieit
înainte apte duhuri rele în chip de oameni înfricoai, care au început s-1
bat cu toiege, zicând;
- Hai s-1 prindem pe acesta c a plecat din mnstire fr binecuvântarea
stareului! De fric, fratele a fugit în pdure. Apoi s-a întors la mnstire,
strigând:
- Nu m lsai, apte fug dup mine!
Prinii, vzându-1 stpânit de duh necurat, l-au dus la o chilie i au spus
stareului. Iar btrânul i-a citit moliftele Sfântului Vasile i a zis:
- Dezlegai-I i dai-i drumul.
- Dac fuge iar?
- Nu v temei. Dac 1-a dezlegat Dumnezeu, nu-1 mai stpânete
vrjmaul. Aa s-a vindecat fratele.
Din ceasul aceîa, nimeni nu mai clca binecuvântarea stareului.
14. într-o iarn, un frate a uitat beciul deschis i au îngheat cartofii. A
doua zi a întrebat stareul la trapez:
- Cine a lsat beciul deschis? II rog s-i mrturiseasc greeala aici, în
public.Dar nimeni nu recunotea. Atunci btrânul a zis:

- Dac
cel vinovat nu spune, o s-1 certe Dumnezeu.
în cîipa aceea, unul din frai a czut Ia pmânt cuprins de duh necurat.
Era tocmai cel vinovat. Deci, îndat a fost dus în biseric, i s-a fcut Sfântul
Maslu i s-a vindecat, cci Protosinghelul loanichie primise de la Dumnezeu
darul izgonirii duhurilor necurate din oameni.
15. Odat, btrânul a ptimit o oarecare ispit din lucrarea vrjmaului.
Deci, mustrându-se pe sine, a doua zi a spus în biseric:
- Prinilor, de acum nu pot s v mai fiu egumen i printe duhovnicesc,
cci am greit înaintea Domnului. Cutai alt povuitor în locul meu.
Iarprinii i-au zis cu lacrimi:

- Printe stare, nu ne lsa srmani, c s
ne povauiasc pe
n-are cine
:alea mântuirii. S rmân pcatul asupra noastr, numai sa nu ne lai singuri.
- Rmânmai departe egumen, a spus btrânul, numai dac îmi fgduii
s împlinii cuvântul meu.
- Facem orice ne vei spune, printe.
Atunci s-a aezat stareul cu faa în jos pe pragul bisericii i a zis:
- Nu are parte de Hristos cel care nu va clca peste mine! Deci au trecut
:oi, clcând pe trupul lui. Aa
a rmas stareul mai departe la conducerea
mnstirii, iar prinii i fraii s-au folosit mult de smerenia btrânului.
16. Pentru smerenia i nevoina lui, Protosinghelul Ioanichie a ajuns
sihastru i duhovnic renumit în partea locului. La el veneau pentru sfat i
spovedanie numeroi pustnici din împrejurimi, clugri, starei, episcopi i
mireni. Dei era foarte canonic i autoritar, totui pentru fiecare gsea cuvinte
de mângâiere i îmbrbtare. Cel mai obinuit canon pentru el era postul
îndelungat, rugciunea, îndeosebi Psaltirea, i ascultarea desvârit.
Veneau la btrânul i bolnavi pentru Sfântul Maslu, iar dintre ei, unii se
întorceau acas sntoi.
17. Uneori venea la btrânul câte un frate suprat de ispite, iar el îl
înva, zicând:
- Nu ai binecuvântare sa pleci nicieri din mnstire, când eti tulburat.
C mintea tulburat nu poate niciodat s judece i s ia o hotrâre dup voia
lui Dumnezeu.
18. Iar pe fiii si duhovniceti îi sftuia adeseori, zicând:
- Prinilor, s nu uitai niciodat aceste trei lucruri: s avei frica lui
Dumnezeu, s v pzii mintea curat i s nu uitai pe „Doamne Iisuse!"

19. începând din anul 1941, s-au abtut multe ispite i necazuri asupra
Mnstirii Sihstria. Mai întâi a ars biserica împreun cu toat incinta. Apoi
tâlharii au jefuit de mai multe ori acest sfânt lca, btând i orbind pe stare.
Din aceste pricini, o parte din clugri s-au risipit pe Ia alte mnstiri. Atunci
printele Ioanichie i-a adus aminte de cuvintele marelui btrân Gheorghe
Lazr, spuse cu 30 de ani mai înainte:
- Nu te fericesc c ai venit în locul acesta, c la sfâritul vieii o s ai
multe ispite.
20. Spunea btrânul ucenicilor si c într-o noapte, pe când zcea bolnav

în pat, a intrat în chilia lui o femeie îmbrcat cu bun cuviin i, apropiin-
du-se de el, a zis:
-Nu te întrista, printe Ioanichie. De acum ne vom îngriji noi de acest
sfânt lca! Era Preasfânta Nsctoare de Dumnezeu, protectoarea acestui
smerit aezmânt clugresc. într-adevr, din anul 1942 s-au simit permanent
acopermântul i binecuvântarea Maicii Domnului peste Mnstirea Sihstria.
21. Odat s-a adunat în chilia stareului toat obtea mnstirii, pentru
binecuvântare i cuvânt de folos. Iar btrânul a zis ctre toi:
- Prinilor , s nu va descurajai c a ars mnstirea. C pentru pcatele
noastre a ars i pentru ca s se reînnoiasc ctitorii. Sfiniile voastre rbdai
toate ispitele i nu prsii locul acesta sfinit prin rugciunile i lacrimile
înaintailor notri. Numai s inei cu trie rânduiala acestei mnstiri. C cine
nu ine rânduiala locului, îl izgonete locul de aici.
în anul 1909, când am fost hirotonit preot, s-a apropiat de mine un

clugr btrân din Mnstirea Neam i mi-a spus: „S tii, printe Ioanichie,
c numai aceia pot sta la Schitul Sihstria, care vor pzi rânduiala
schimniceasc de acolo. Adic nimeni s nu aib ceva al su, ci toate s fie de
obte; s nu se svâreasc pcate trupeti i s nu se mnânce carne în
mnstire. De nu va pzi cineva rânduiala, nu va putea tri în locul acela. C
locul acela este legat cu neschimbat legmânt de apte clugri sihastri din
Mnstirea Neam, care au întemeiat Sihstria în anul 1655".
22. La urm a adugat stareul i aceste cuvinte:
- inei cu trie la rânduielile clugreti i nu lsai nici într-o zi
nesvârite dumnezeiasca Liturghie i cele apte laude. de vei face aa i C

vei duce via curat i vei avea dragoste între voi, s tii Maica c
Domnului va ridica din cenu acest sfânt lca i vei avea pace i mântuire
în locul acesta. Iar de nu vei pzi cu sfinenie pravila, postul i datoriile
voastre clugreti, s tii c
se va pustii iari locul acesta. lui Dumnezeu C
mai mult îi place un loc pustiu i curat, decât un loc cu clugri muli i
dezbinai.
23. Dup doi ani de suferin, stareul Ioanichie a zis într-o seara ctre
ucenicul su, ieromonahul Ioil:
- Mari m duc la Tata! Mari m duc la Tata!
într-adevr, mari, 5 septembrie, 1944, Protosinghelul Ioanichie Moroi

i-a dat sufletul în mâinile Domnului, lsând în urm o obte aleas de 40 de
clugri.
Aa s-a nevoit i aa s-a svârit un mare stare al monahismului
românesc.
CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX 5S5
PROTOSINGHELUL IOSIF CRCIUN

Mnstirea Neam
(1864-1944)
Acest cuvios printe a fost un mare sihastru, duhovnic i exorcist din

obtea Mnstirii Neam.
S-a nscut în comuna Gârcina, judeul Neam. în tineree a fost cstorit.
Apoi, murindu-i soia în anul 1911, cu sfatul vestitului pelerin Gheorghe
Lazr al crui ucenic era, a luat jugul vieii clugreti în obtea Mnstirii
Neam. Dup doi ani de rugciune i ascultare a primit schima monahal i s-a
nevoit câiva ani în Schitul Vovidenia din apropiere. Apoi, cu binecuvântarea
stareului, schimonahul Iosif Crciun s-a retras la linite în pdurile seculare
de lâng Schitul Icoana, unde s-a nevoit aproape zece ani în pustie, singur cu
Dumnezeu, rbdând tot felul de ispite de la diavoli, de la trup i de la oameni.
Cea mai mare nevoin a lui era postul îndelungat, unit cu privegherea de
noapte i citirea Psaltirii. Cu aceste trei arme izgonea de la sine toate ispitele
trupeti i diavoleti, ajungând cunoscut în tot inutul Neam, Pentru rbdarea
i smerenia lui, printele Iosif s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul
izgonirii duhurilor rele din oameni. De aceea alergau la chilia lui tot felul de
epileptici i oameni bolnavi, lipsii de mângâiere. Iar btrânul îi primea pe toi
cu dragoste i se ruga pentru sntatea lor pân se vindecau.
Iat cum se ruga printele Iosif pentru bolnavi:
Mai întâi trimitea bolnavul în mnstire s-i mrturiseasc pcatele i s-i
fac preoii Sfântul Maslu. Apoi se întorcea bolnavul la chilia lui din pdure,
unde era pus la post i rugciune trei zile i trei nopi. împreun cu el posteau
toate rudele bolnavului i însui sihastrul Iosif i citeau la Psaltire ziua i
noaptea. A treia mai muli bolnavi se vindecau. Cei care nu se
zi, cei
vindecau repetau aceeai nevoin pân se izbveau de diavolul, nu poate c
rbda vrjmaul rugciunea i postul celor smerii.
Pentru nite vindecri ca acestea i pentru sfaturile sale pline de
înelepciune, printele Iosif ajunsese vestit în tot centrul Moldovei, cu numele
de „Pustnicul de la Icoana".
în anul 1926, schimonahul Iosif a fost chemat în obte i dup doi ani a
fost hirotonit diacon i preot. Astfel, pustnicul Iosif a devenit. cel mai cutat
duhovnic i exorcist al Mnstirii Neam, între 1928-1944. Zilnic veneau
credincioii la chilia lui: rani i oreni, sntoi i bolnavi, tineri i btrâni,
clugri i mireni, ceretori i avui. Toi cutau pe printele Iosif. Dei era
aspru la canon, ei doreau s se mrturiseasc la el, s se fac sntoi, s-i
cear un sfat.
Pentru primirea i îngrijirea bolnavilor, printele Iosif avea o cas dat de

mnstire, afar de incint. Era o adevrat bolni. Acolo primea btrânul pe
toi, iar el sttea în mijlocul lor ziua i noaptea, cu crucea în mân i cu
epitrahirul pe piept. Astfel, muli din cei bolnavi se vindecau, iar ceilali se
întorceau uurai de pcate i mângâiai la casele lor. Mijloacele de vindecare
pentru toi erau aceleai: cât mai mult rugciune, Spovedania, Sfântul Maslu,
moliftele Sfântului Vasile, Sfânta împrtanie i, neaprat, trei zile de post.
O alt nevoin a marelui duhovnic Iosif a fost lucrarea cea de tain a
rugciunii lui Iisus, prin care vorbea neîncetat cu Hristos, precum i
milostenia la cei lipsii.
Aceasta a fost petrecerea Cuviosului Iosif Crciun, duhovnicul Mnstirii
Neam, Apoi, chemându-1 Dumnezeu, în primvara anului 1944 sa mutat la
ceretile lcauri, fiind pomenit pân astzi de numeroii si fii duhovniceti.
SCHIMONAHUL GRIGORIE BICA

Mnstirea Ciolanu-Buzu
(t 1945)
Printele Grigorie Bica a fost un clugr foarte nevoitor din Mnstirea

Ciolanu. Era de loc din Transilvania. Deci, urmând lui Hristos, s-a fcut
schimonah Mnstirea Ciolanu i a
în dou ascultri -
avut toat viaa
eclesiarh la biseric i grdinar. i atât a sporit în rugciune, în post i în
smerenie, c toi se foloseau de nevoin lui. La grdin avea doi ucenici pe
care îi cretea în fric de Dumnezeu. Uneori le spunea:
- Frailor, s lucrai la grdin cu dragoste i fr cârtire, c din truda
voastr se hrnete în dar atâta lume.
Vara, btrânul zbovea la udat grdina pân târziu, iar când venea la
mas, buctarul îi spunea:
- Nu mai este mâncare, printe Grigorie. Pentru ce întârzii i nu vii la
timp, când sun masa? Dar btrânul nu se supra, ci îi cerea iertare i se

întorcea linitit la grdin.
La biseric era nelipsit în fiecare noapte. Venea cel dintâi, se aeza în
stran i zicea rugciunea lui Iisus.
Odat 1-a întrebat un clugr:
- Cummai poi veni la biseric, printe Grigorie, eti obosit de la c

grdin? btrânul i-a rspuns:
Iar
- Biserica este o corabie ce înoat pe mare. Dac lipsesc de la biseric,
corabia merge înainte i eu rmân departe de Hristos. De aceea vin regulat la
biseric.
Altdat a spus unui ucenic:
- Toat viaa m lupt cu trupul - cu calul acesta nrva - i fac tot ce
pot, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa nu m doboare.
Un frate i-a zis:
- Printe Grigorie, d-mi un cuvânt de folos. Iar btrânul i-a rspuns:
- Dintre toate patimile, cel mai mult îl lupt pe clugr trândvia i
iubirea de sine, din care se nasc celelalte toate. C îl îndeamn vrjmaul s-i
crue trupul, s mnânce bine, s nu vina la biseric, s nu mai fac metanii i
s doarm mult. Iar dac biruiete clugrul iubirea de sine, uor biruiete
toate patimile.
Sfâritul printelui Grigorie a fost tot aa de minunat, precum i-a fost i
viaa. într-o noapte, pe când se ruga, i s-a artat un tânr frumos, clare pe
cal, i i-a spus:
- Pregtete-te, c peste trei zile vin s te iau. Voi veni când va lovi în
toac.
- Dar tu cine eti? 1-a întrebat.
- Eu sunt Mucenicul Gheorghe, patronul acestei biserici, i am venit s-Ji
spun.
Atunci printele Grigorie i-a cerut iertare de la toi, s-a mrturisit, a
primit Preacuratele Taine, iar a treia zi diminea, pe când toca la biseric,
i-a dat duhul în mâinile Domnului, Osemintele lui, galbene i binecuvântate,
se pstreaz în gropnia mnstirii.
PROTOSINGHELUL VICHENTIE MALAU

Mnstirea Secu
(1887-1945) 18
a. Viaa
Acest mare duhovnic, care a strlucit ca un luceafr în mnstirile
noastre, s-a nscut în anul 1887, în satul Ghidion, comuna Stnia, judeul
Neam,
s
,Dup mrturiile duhovnicilor din Mnstirile Secu, Sihstria i Agapia i ale ucenicilor si.
în anul 1894, când avea numai 7 ani, prinii si au intrat în viaa mona-
hal, împreun cu cei trei copii. Tatl cu fiul Vasile s-au dus la Mnstirea
Secu, iar mama cu dou fete s-au dus la Mnstirea Vratec, în anul 1895,
tatl cu feciorul pleac la Sfântul Munte. Acolo, în coala monahismului
ortodox, au petrecut în aspra nevoin unsprezece ani, formându-se
duhovnicete lâng cei mai buni clugri atonii.
în anul 1906 se reîntorc la Mnstirea Secu, iar în anul 1912 depun
amândoi jurmântul clugresc. Tatl primete numele de Dometian, iar fiul
numele de Vichentie. La fel i mama se clugrete cu numele de Migalua,
iar sora cea mai mare, cu numele de Epraxia.
în anul 1915, monahul Vichentie este hirotonit preot i numit eclesiarh i

duhovnic în Mnstirea Secu. între anii 1916-1918 este trimis ca preot sanitar
la spitalele de rnii.
Mai târziu (1927-1928), ajunge stare în mnstirea de metanie. Iar între

anii1928-1940 activeaz ca preot slujitor în Mnstirea Agapia, devenind cel
mai renumit duhovnic din Moldova.
în anul 1940 este transferat ca preot misionar la Mnstirea Vasiova-
Banat, unde continu aceeai activitate apostolic, pân în vara anului 1945,
când se mut la Domnul, plâns de mult lume. în februarie, 1953, osemintele
sale sunt aduse i depuseîn gropnia Mnstirii Secu, unde se pstreaz pân
astzi.

1. într-o zi a zis tatl printelui Vichentie ctre soia sa:
- M duc la mnstire s-mi plâng pcatele, c n-am fcut nimic pentru
sufletul meu.
- Dar de mine nu i-i mil? a spus femeia. M lai singur cu trei copii?
Doar i eu am suflet.
- Atunci mergem amândoi. Eu iau cu mine copilul i tu, fetele.
Din ziua aceea s-au dus cu toii s slujeasc lui Hristos, ajungând, atât
prinii, cât i copiii clugri desvârii.
2. Când era în Sfântul Munte, a întrebat printele Vichentie pe duhovni-
cul su:
s fac ca s m mântuiesc?
- Spune-mi, printe, ce
- Aceasta s dac doreti s te mântuieti: s te rogi neîncetat
faci, fiule,
cu lacrimi, rostind rugciunea lui Iisus; s mnânci o dat în fiecare zi, s

priveghezi mereu i s faci ziua i noaptea închinciuni i metanii. Tot ce faci
s fie cu porunc i binecuvântare; Sfânta Liturghie i cele apte laude s nu-i
.
rmân niciodat, iar de pcatele trupeti, de zavistie i de iubirea de argint s

fugi pân la moarte.
3. Zicea iari duhovnicul ctre ucenicul su:
- S tii, fiule, c
nu vei rmâne multa vreme în Sfântul Munte. In
: urând te vei întoarce cu tatl tu în ar. Acolo te vei clugri, vei primi
darul preoiei i vei povui pe muli pe calea mântuirii.
Nu dup mult timp s-a împlinit prevestirea acelui duhovnic. Printele
Vichentie s-a întors în ar i a ajuns mare povuitor de suflete.
Spunea despre dânsul ucenicul su, Protosinghelul Eftimie Tnase:

4.
- In vara anului 1917am fost grav rnit pe front. La spital, un preot
clugr îngrijea de bolnavi. Era ieromonahul Vichentie Mal au. Nu-1 cuno-
team, înainte de operaie m-am spovedit la el i, plângând, l-am întrebat:
- Preacuvioase printe, voi mai scpa cu via din aceast operaie?
- Ascult mata, frate Ioane, mi-a zis el. Sa ai credin în Hristos te vei c
tace sntos i în curând vei veni la Mnstirea Secu i acolo te vei face
clugr i preot.
Aceast prevestire a printelui Vichentie s-a împlinit întocmai în toamna
anului 1918.
Ajungând stare în Mnstirea Secu, adesea înva pe clugri, zicând:
5.
- Frailor, s facem lucrul Domnului fr lenevire, suntem nimii c
lucratori în via Lui i fiecare, cum va lucra, aa plat va lua. Nimic s nu
facem din sil, nimic pentru bani, nimic fr binecuvântare sau cu cârtire, ca
s nu pierdem plata în ziua judecii. C
„cine face ascultare cu dragoste,
liturghie svârete"
6. Altdat iari si duhovniceti:
zicea fiilor
- Toate ale clugrului sunt sfinte, cci clugrul este afierosit lui
Dumnezeu. De aceea, lucrul su s fie fcut cu binecuvântare; cuvântul lui,

înelept i dres cu sare; rugciunea lui, curat ca ceara i fierbinte ca focul;
chilia lui, simpl ca o peter, dar sfânt ca o biseric.
7. Protosinghelul Vichentie oprea pe clugri s pescuiasc. Odat i-a zis
ucenicul su:
- Printe stare, d-mi voie s prind pete din iaz.
- De ce s omori petele pentru lcomia ta?
- Dar ucenicii lui Hristos cum prindeau pete din Marea Galileei?
- Dar tu eti ucenicul iui Hristos? i-a rspuns stareul. s-a ruinat i
fratele de cuvintele lui.
8. Mrturiseau ucenicii lui c printele Vichentie nu judeca niciodat pe

nimeni, orice pcat har fi vzut fcând. Ci îndat se ruga i plângea pentru el.
9. Odat a venit la el un clugr i i-a zis;
- Printe stare, am vzut pe cineva mâncând de dulce în zi de post.
- Nu judeca! Nu judeca, frate!, i-a rspuns btrânul. Poate i-a luat
Dumnezeu mintea, de aceea a mâncat!
10. într-o zi a vzut stareul doi frai vorbind la stran i le-a zis:
- Nu vorbii, frailor, în biseric! Nici îngerii nu vorbesc aici, iar voi
vorbii?
11. Se spunea despre dânsul c
nu îngduia clugrilor s mearg la
chiliile altora, s umble prin mnstire fr rost sau s vin la biseric tara
camiîafc. Iar dac cineva lipsea de la slujb fr pricin binecuvântat, îl
punea la canon.
12.Spun ucenicii Iui c
întotdeauna intra cel dintâi în biseric i ieea cel
mai de pe urm. Când intra mergea repede, ca i cum l-ar fi ateptat cineva.
Iar când ieea din biseric, mergea încet, având faa vesel i luminat.
13. Mrturisesc, de asemenea, ucenicii lui printele Vichentie c

niciodat nu primea slujbe de la oameni, când svârea Sfânta Liturghie, nici
nu vorbea cu cineva, ca s
poat vorbi numai cu Dumnezeu. Era atât de
ptruns de frica lui Dumnezeu i de bucurie, c
întotdeauna vrsa lacrimi când
slujea.
14. Când se apropia miezul nopii, stareul btea regulat în ua ucenicului

i-i zicea;
-Scoal, frate Gheorghe, s mergem la biseric, cci este ora
dousprezece. Apoi cânta o slav pân se detepta ucenicul i îndat plecau la
Utrenie.
15. Spunea iari ucenicul c, în fiecare diminea, la ora 5 fix, printele
Vichentie suna clopotul de deteptare.
- De ce suni clopotul aa de diminea, preacuvioase? îl întrebau unii.
- Ca s se scoale prinii i fraii la rugciune din timp, s-i fac pravila
i canonul clugresc.
Dup cesuna clopotul, btea în ua ucenicului, zicând:
- Scoal, frate Gheorghe, la rugciune! Hai, dragul tatei, s ludm pe
Domnul. Iat, psrile cânt afar i ne fac de râs!
Iardac ucenicul se îngreuia de somn, îi zicea:
- Du-te la fântân i-mi ad o cldare de ap, c n-am cu ce m spla.
T>upa c&-\ termina pravila, printele Vicnentie cnta dup obicei o slav.
Apoi îi lua rasa i pleca la biseric.
16. Odat 1-a întrebat ucenicul:
- De ce nu dormi noaptea, printe Vichentie?

- Dac vine Mirele în miezul nopii? S m gseasc dormind? rspundea
btrânul. i se folosea ucenicul de nevoina lui,
17. Dup Utrenie, printele Vichentie se oprea în mijlocul bisericii i

întreba:
- Ce sfânt avem astzi? Ai citit viaa sfântului de astzi? Uite, aa
posteau i se rugau sfinii de demult, uite, aa rbdau mucenicii! Iar noi,
prinilor, mâncm i dormim!
Dup ce explica viaa sfântului zilei, aduga:
- Iat, este ora 2,30. De acum mergei la chilii, facei paraclisul Maicii
Domnului i v culcai.
18. Uneori spunea ucenicului sau:
- Frate Gheorghe, s
venii desear cu toii îa mine!
Seara vorbea cu fraii cuvânt de folos din Sfânta Scriptur, din învturile
Sfinilor Prini i din viaa clugrilor alei, pân la miezul nopii. Ii înva
rugciunea lui lisus, îi sftuia cum s fug din cursele
vrjmaului, îi mângâia
duhovnicete, îi deprindea s picteze i s cânte pe note. La urm cânta singur
o podobie cu glas lin i duios i cu ochii înlcrimai zicea:
- Frailor, sa mergem Ia biseric. Se aude clopotul de Utrenie!
19. Spunea iari ucenicul lui c, de vedea vreun printe sau frate trist i
abtut, îndat îl întreba cu blândee:
- De ce eti suprat, mata, frate? Ai nevoie de ceva?
Apoi lsa slujba, chema pe frate la chilia lui i îi ddea un cuvânt de
mângâiere, o carte bun, bani pentru haine, ceva de mâncare sau din darurile
aduse de la biseric i îl libera cu pace. îns vin nu ddea nimnui la chilie, ca
s nu-1 duc în ispit.
20. Odat s-a dus ucenicul la adunat fân pe munte. în urm, printele
Vichentie i-a fcut curenie în chilie, a splat duumeaua, a scuturat praful, a
vruit soba i i-a aprins candela. Seara, când s-a întors fratele de la ascultare,
i-a zis printele:

- Uite, aa trebuie s fie chilia unui clugr. Simpl i curat ca o biseric!
21. Altdat a zis ucenicul ctre printele su duhovnicesc:
- Preacuvioase, f-i i sfinia ta o hain mai bun, c eti stare i te
vede lumea!
- Nu merit! Nu merit alta, frate Gheorghe! De m-a izbvi în aceasta de
pcate!
22. Spunea ucenicul despre stareul su:
- Printele Vichentie era foarte nevoitor. De multe ori
rz
umbla vara descul:
sau cu picioarele goale în bocanci. La chilie avea numai o singur hain bun.
pe care o lua la biseric. Celelalte haine erau vechi i cârpite, dar totdeauna
curate.
23. Spunea înc ucenicul i acestea:

- N-am vzut în chilia printelui Vichentie nici pat, nici pern, nici
învelitoare, nici haine de prisos, decât numai câteva cri, o mas, candela
aprins, crucea i epitrahirul cu care spovedea. Nu tiu unde i cum dormea.
nici cum se ruga în chilie, dar întotdeauna îl gseam treaz i senin la fa.
24. Protosinghelul Vichentie Mlu iubea atât de mult Biserica lui
Hristos, încât ei ziua i noaptea. Singur tcea curenie.
zbovea înluntrul
spla pe împodobea altarul, tergea icoanele, vopsea stranele, cura
jos,
pictura i vruia pereii bisericii pe dinafar. Chipul sau era întotdeauna blând
i plin de bucurie.
25. Spunea unul din ucenici ca odat a venit la mnstire prefectul cu

câiva profesori. Printele Vichentie, îmbrcat într-o hain rea, vruia biserica:
- Unde este stareul mnstirii? l-au întrebat ei. Am vrea vorbim cu s
dânsul.
- M duc s-1 caut - a zis printele Vichentie. Ateptai puin!
Dar ei, înelegând de la alii c el este stareul i vzându-1 aa ru
îmbrcat, îndat au plecat.
26. Uneori îl întrebau oamenii:
- Printe stare, cu ce-ai fcut atâtea reparaii la biseric i la chilii?
- Cu mila lui Dumnezeu i cu ajutorul oamenilor, rspundea printele.
Dac cheltuiam azi o mie de lei, mâine veneau în loc dou mii. Dac scoteam
azi dou mii din cas, a doua zi gseam patru mii în loc.
27. Se spunea despre dânsul c în noaptea de 11 noiembrie priveghea

singur pân dimineaa în Sfântul Altar, în rugciune i lacrimi, spre
pomenirea Sfinilor Mucenici Mina, Victor i Vichentie. Asemenea fcea i în
alte nopi de peste an.
28. Se spunea iari c

în ziua întâi de Pati, când veneau cu toii la
trapez cu icoana învierii i mesele erau pline de daruri, printele Vichentie se
aeza în capul mesei, gusta de câteva ori, apoi vorbea cuvânt de folos timp de
dou ceasuri. Vorbirea lui era aa de dulce i vie, încât prinii lsau
mâncarea i -l ascultau cu lacrimi.
29. Spunea înc printele Vichentie celor ce îl întrebau, cum oule c

roii închipuiesc lacrimile Maicii Domnului, pe care le-a vrsat pe Golgota,
când Fiul ei era rstignit pe cruce.
> 30. Când veneau credincioii la mnstire, bteau Ia ua printelui

Vichentie i-1 întrebau:
- Printe, am venit la mnstire s facem Sfântul Maslu, sa dm slujbe,
s nespovedim. La cine ne ducem? s
Eu- v
mrturisesc, fraii mei - rspundea btrânul cu dragoste. Apoi
zbovea cu ei toat noaptea. Le asculta necazurile, îi mrturisea, le rânduia
canon, îi mângâia cu alese cuvinte duhovniceti i îi odihnea. A doua zi iari
li ducea la trapez, îi servea singur cu mâncare, le ddea pâine pentru drum, îi
petrecea pân la poart i, binecuvântându-i, îi libera cu pace.
31. Odat, un preot a adus pasc în sfântul altar. Atunci btrânul i-a zis:
- Printe, nu tii c
dup tipic nu-i voie s se aduc pasc, brânz i ou
:n sfântul altar? Se cdea s
faci 200 de metanii pentru aceasta. Dar nu-mi
permit s dau canon la preoi. De aceea, voi face eu canonul acesta.
Spuneau btrânii care l-au cunoscut
32. c
printele Vichentie înva aa
de frumos pe oameni, c
toi care îl ascultau plângeau.
\ - Dragii mei - zicea el -, ai venit de departe, cu desagii în spate,
desculi peste dealuri, trudii i flmânzi, ca s închinai la sfintele v
mnstiri! Bine ai venit, frailor! Dumnezeu sa numere paii... v
La plecare, iari le zicea:
- Srutai, frailor, pmântul acesta, c
este loc sfânt. Aici au trit atâia
cuvioi, pe care numai Dumnezeu îi tie! Iar credincioii, închinându-se,
plecau mai departe.
33. Un frate curând clugrit a întrebat pe printele Vichentie:
^- Preacuvioase, ce s fac s m mântuiesc?

- Ascult, mata, frate, siîete-te s împlineti tot ce ai fgduit i cu
siguran te vei mântui.
- Vai, printe, m
înfricoez de jurmântul clugresc!
- Nu te teme, frate! Ai ndejde c
ai primit Duh Sfânt. începe a lucra
câte puin, pân vei deprinde fapta bun. Caut mai întâi ai contiin s
curat, s
nu te mustre de nimic la apusul soarelui. Apoi, pzete-i mintea de
gânduri rele, f cu dragoste orice ascultare i zi mereu „Doamne Iisuse",
Aa, dragul tatei, ascult mata de mine i nu vei grei. Aa se lucreaz
ogorul sufletului.
34. Alt fiu duhovnicesc 1-a întrebat:
l -
Printe Vichentie, ce fac sa s
mântuiesc? m
r btrânul i-a dat o hârtie pe care scria:
Iar
- Mrturiseste-i cât mai des pcatele tale; f-i canonul i pravila de
chilie; zi neîncetat rugciunea lui Iisus; f ascultare la toate i tuturor; iubete
singurtatea ca s fii scutit de a auzi, de a vedea, de a pofti i de a critica, pe
drept sau pe nedrept; în faa ta, toi sa fie socotii ca sfini.
Silete-te s faci acestea cu dragoste i vei fi viu. Iar nefcând acestea,
pentru ce ai jurat, nesilit 'fiind? Ce nebunie fr leac este a jura fr a-i da
seama pentru ce juri!
35. Spuneau ucenicii lui ca printele Vichentie nu se atingea niciodat de

Sfânta Mas, afar de mare nevoie; iar deasupra nu îngduia s se pun nimic.
afar de cele sfinte. Când svârea dumnezeiasca Liturghie, sttea departe de
jertfelnic i se ruga cu mâinile aezate cruci pe piept, iar când pomenea
pomelnicele se aeza în genunchi lâng Sfânta Mas i se ruga pentru toi cu
lacrimi.
36. La spovedanie, printele Vichentie era foarte blând i iscusii,
întotdeauna îi ddea îndrzneal omului i ndejde în mila lui Dumnezeu.

- Ascult, mata, - spunea btrânul - mrturisete, aici, în faa lui
Hristos, tot ce ai pe suflet. Nu ascunde nimic, nici nu te ruina de mine, ci

eu sunt om i nu am voie s m smintesc de pcatele tale. Aa, dragul tatei,
spune tot ce ai greit i te caiete ca un om, iar Dumnezeu te va ierta prin

mine, pctosul, mare mila Lui. Numai s prseti pcatul!
dup
La urm ddea i puin canon - metanii, post i milostenie.
37. Spunea ucenicul su c printele Vichentie primea foarte greu la
spovedanie preoi de mir i duhovnici.
- Ascult, mata, printe, zicea btrânul - du-te la printele Ambrozie din
Mnstirea Neam. El este duhovnicul preoilor.
- De ce nu spovedeti preoi? 1-a întrebat ucenicul.
- Ei, frate, cel mai greu este s mrturiseti preoi i duhovnici! Ei au o
mare rspundere înaintea lui Hristos.
38. într-o zi a spus btrânul ctre toi:

- Prinilor, iat, vin de departe mireni la mnstire, cu traistele pline de
daruri. Iar noi le primim darurile i-i lsam
deeri. Nimic nu les plece dm
înapoi. Cci, cine dintre noi se roag cu post i cu lacrimi pentru ei? Sau cine
le dsfaturi i cuvinte de mângâiere? Cine mai face metanii pentru mireni?
Vai de noi, prinilor! tii S c
o s ne dea Dumnezeu în judecat!
39. în anul 1927, la hramul Mnstirii Secu a venit lume mult. Printele
Vichentie i-a primit pe toi cu dragoste, i-a odihnit i osptat; ia din darurile
aduse a împrit Ia slujitori, la clugri i la sraci. Vzând aceasta, casierul
mnstirii i-a zis;
- Printe stare, dar totul împrii? Mnstirea cu ce mai rmâne, c s-au
cheltuit atâia bani cu hramul?
1 Las, printe Eftimie. Astzi am prznuit ziua

- Sfântului Ioan Botez-
f torul. La hram, mnstirea nu trebuie sa câtige, ci s se roage i s fac
milostenie îa toi. Acesta este un hram adevrat!
40. Spunea ucenicul c într-o zi de An Nou s-a adunat obtea la streie
s ureze printelui Vichentie sntate i s primeasc binecuvântare. îar
btrânul le-a zis:
I - Prinilor i frailor, s-ar fi cuvenit s va servesc cu câte un pahar de
vin, dup obicei, dar nu am. Eu, îns, nu v dau vin, care de multe ori
omoar sufletul, ci v dau cuvinte de folos de la Sfinii Prini, care dau via.
Nu ateptai de la mine cuvinte înalte, ca cele înalte sunt sus. Acolo s ne
ajute Dumnezeu s ne împlinim cu toii.
Dup ce le-a vorbit din viaa i învturile Sfântului Vasile, a încheiat,
zicând:
- S
nu ne dezndjduim, prinilor, chiar dac greim, ci s ne
mrturisim, s
prsim pcatul i avem ndejde. s C Dumnezeu, ca un Tat
bun, mereu ne ateapt cu braele deschise.
41. A venit la printele Vichentie un stare renumit i au vorbit mult
Împreuna despre mântuirea sufletului. La urm i-a zis btrânul:
- Printe stare, sfinia ta obligi pe clugri sa posteasc câte dou, trei
zile, chiar dac unii nu pot. Nu este mai bine s-i lai dup puterea i voina
lor? Eu nu fac aa. Le dau post, dar cu pâinea pe mas. Cred mai mare c
plat vor avea. Ii înv s
posteasc cu pâinea dinainte. „pe dttorul de C
bun voie îl iubete Dumnezeu".
I
42. Spunea ucenicul c printele Vichentie mergea uneori la buctrie i
zicea buctarului:
- Ascult, mata, printe,f mâncare destul, pentru toat lumea; pune
untdelemn cât trebuie i o fierbe bine, fie bun, ca s
nu cârteasc, nici s s
se îmbolnveasc prinii.
} 43. Spunea iari ucenicul c btrânul venea regulat la mas cu prinii,

dar el nu mânca. Numai seara gusta puin. Servea la mas, citea cuvânt de
învtur i privea cu dragoste cum mnânc fiecare. Uneori îi ziceau ceilali:
- Mnânc i sfinia ta, printe stare.
I - Iertai-m, prinilor, am mâncat la streie cu cineva i nu mai pot
mânca. Vai, aa m-am sturat!
44. Se mai spunea despre dânsul c, dac observa la mas pe cineva c nu
mnânc, se apropia de el i-i zicea:
- De ce stai mata i nu mnânci? Ia, frate, i mnânc.
I - lart-m, preacuvioase, m-am sturat.
- Aa, s v înfrânai cu mâncarea dinainte. Cel mai bun post es;
frate,
mnânci fr s te saturi. Iar dac posteti de frica stareului, acela e
>ost de sil, iar nu din dragoste,

45. Spuneau ucenicii lui c
cea mai mare fapt bun a stareului era acei
nu judeca niciodat pe nimeni, ci întotdeauna lua aminte de sine. Lucrând
ntr-o zi cu fraii la grdin i observând pe unii râd i vorbesc de ru, a c
uspinat în sine i-a zis:
- Ei, frailor, mi-aduc aminte ce zicea Sfântul Pavel: „Niciodat nu am
cos cuvânt deert din gura mea". Iar eu, ticlosul, întotdeauna clevetesc,
:ârtesc, vorbesc de ru pe fratele meu i râd, în loc sa plâng pentru pcatele
uele. Vai mie, frailor, se apropie ceasul morii mele i nu tiu ce rspuns voi
La înaintea lui Hristos!
Iar fraii, auzind acestea, tceau i se ruinau de vorbele lui.
46. Spuneau iari fiii si duhovniceti c printele Vichentie priveghea

tproape în fiecare noapte. Vara se nevoia în pdure i iarna în chilie. De cum
>e lsa întunericul, îi lua Psaltirea în traist, lumânri i chibrituri, i se
uri a în pdure. Acolo se ruga singur i fcea mii de metanii. Iar în zorii zilei
;e întorcea la chilie neobservat i suna clopotul de deteptare.

47. Odat a venit în vizit canonic la mnstire mitropolitul Pimen de 1:
ai. Dup ce s-a închinat în biseric, i-a zis stareul:

- înalt Preasfinite, spunei un cuvânt de folos la prini.
- Bine, printe Vichentie, iat le spun: Preacuvioi prini, cu rânduiaU
ui Dumnezeu i cu rugciunile Sfântului Ioan Boteztorul, patronul acestei
nânstiri, avei un stare cu via aleas, cum nu am în nici o alt mnstire
lin Moldova. V rog s-1 ascultai în toate i s-i urmai viaa i cred c cu
larul lui Hristos, cu toii v vei mântui!
48. A zis odat printele Vichentie ctre duhovnicii mnstirii:
- Prinilor, mare este taina preoiei i a duhovniciei i vai nou de vom
îierde sufletele încredinate de Hristos. C pentru fiecare vom da socoteal,
û cred c dintr-o mie de duhovnici, puini se vor mântui, cum ne înva i
Sfântul Ioan Gur de Aur, cduhovnicia este cea mai grea misiune pe pmânt!
49. Spunea ucenicul su c printele Vichentie nu primea niciodat bani
uentru spovedanie sau pentru orice fel de slujbe. Totul fcea gratuit, din
;redin i din dragoste, precum poruncete Hristos: în dar ai luat, în dar s
iai (Matei 10, 8). De asemenea, nu primea la chilie bani pentru pomelnice, ci
ii trimitea la biseric.
La acest mare printe veneau zilnic muli sraci

50. sa cear milostenie.
Cum btea cineva în u, îndat deschidea i zicea:

- Vai, a btut Hristos la ua chiliei mele i nu am ce s-i dau milostenie!

i îndat lua ce gsea în cale i împrea. Ori un prosop din cui, ori o pereche
de ciorapi, ori ceva bani, ori o bucat de pâine. Iar dac nu avea nimic la
îndemân, spunea sracului:
- Ateapt mata puin afara! Iar el intra în chilie, se dezbrca de cma
sau îi scotea bocancii i îi ddea sracului, zicând:
- Primete, frate, mcar atât, c n-am altceva pe ziua de astzi!
La urma aduga:
- Vino s mnânci la trapez. Nu cumva s pleci flmând!
i îl servea cu mâinile sale. Apoi îl petrecea pân la ieire.
51. Se spunea despre el c niciodat nu purta haine noi, ci numai haine

vechi, dar întotdeauna curate. Nu cma de
avea uneori nici schimb, pentru
c totul ddea De
milostenie. aceea purta permanent la gât un fular negru,
lung pân la brâu, ca s nu-1 vad cineva c nu are cma pe el.
Când printele Vichentie mergea Ia Târgu Neam s fac cumprturi

52.
pentru mnstire, se adunau în jurul lui toi sracii de pe ulie, copii orfani,
vduve, chiopi, orbi, ceretori. Iar sfinia sa le ddea milostenie cea mai
mare parte din bani. Din banii rmai fcea cumprturi i se întorcea înapoi.
53. Spuneau ucenicii lui c în vara anului 1928, când a fost numit duhov-
nic la Mnstirea Agapia, a trecut muntele numai cu traista în spate, în care
avea Sfânta Evanghelie, crucea, molitfelnicul, epitrahirul i un rând de schim-
buri. Aceasta era toat averea lui.
Spuneau iari
54. c
printele Vichentie era chemat uneori la praznic în
mnstire, iar el venea cu dragoste. Dup ce binecuvânta, gusta din mâncare
de trei ori, iar paharul cu vin numai îl atingea de buzele sale, apoi zicea:
- Bogdaproste! Ce bine am mâncat! Dumnezeu s ierte pe rposatul!
- Mai stai, printe, i mâncai cu noi. Nu v
sculai flmând de la mas,
struiau maicile.
- Am mâncat. Iertai-m. M duc, c m ateapt Hristos la chilie! i
îndat pleca.
55. Odat a venitun credincios la btrânul i i-a zis:

- Printe, cutare om mi-a fcut multe necazuri. Nu mai pot rbda.
Spune-mi ce fac? s
- Ascult, mata, dragul meu. Nu te tulbura pe fratele în zadar, c nu el,
ci diavolul este de vin. Deci, nu rupe legtura dragostei care este mai scump
decât orice pe lume.
56. Altdat au venit câiva clugri la el i i-au zis:
- Printe Vichentie, spune-ne un cuvânt de folos.
- Prinilor, - zise btrânul - de nimic nu ne va întreba Hristos la
judecat, decât numai atât: Pentru ce nu ne-am pocit? Pentru ce nu ne-am
plâns pcatele? Pentru ce am rmas cu candelele stinse? Deci, silii-v, dragii
mei, silii-v la pocin. C, iat, vine noaptea, când nimeni nu mai poate
lucra nimic. Vine moartea fr veste i ne gsete în pcate. Sa fim gata,
prinilor, s fim gata de drum!
57. A venit odat o clugri la printele Vichentie i 1-a întrebat:
- Preacuvioase, a venit o rud la noi. Avem voie s~o gzduim în chilie?
- Maic, ascult s
nu gzduieti pe mireni în chilie,
mata. Nici un ceas
ci numai la arhondaric. C
chilia clugrului este biseric, este cmar de
tain i loc de nevoin. Iar vorbirea cu mireni alung plânsul clugrului,
stinge candela rugciunii i deprteaz pe Hristos din inima lui.
58. Daca observa vreun mirean c face sminteal în mnstire, îndat îi
zicea:
- Ascult, mata, frate. Mata trebuie s pleci din mnstire mai înainte de
apusul soarelui, c aici este foc. Aici este loc sfânt, unde sute de suflete se
roag lui Hristos. Aici rugciunile i metaniile nu mai înceteaz, nici
candelele maicilor nu se sting. De aceea se cuvine s intri cu sfial, s mergi
încet, s ai privirea în jos, sa nu ii pe nimeni de vorba i sa te rogi, c
mnstirea este loc sfânt.
59. într-o zi l-au întrebat câiva credincioi:

- Printe Vichentie, oare este
pcat a mânca de dulce în zile de post?
dezmiard trupul este pcat. Când Biserica ne
- Ascultai, frailor. Tot ce
oprete s mâncm de dulce, suntem datori s postim. Eu nu pot dezlega s v
mâncai. Iar când Biserica dezleag la toate, eu nu pot lega s nu mâncai. v
Deci s facem aa cum ne înva Biserica.
60. Spuneau ucenicii lui c Protosinghelul Vichentie mânca foarte puin,

numai cât s-i menin viaa. Tot ce cpta de mâncare împrea la cei din
jurul lui, iar dac îi mai rmânea ceva, ctre sear se ducea la maicile srace
i le zicea:
- Maic, m-a trimis Hristos la sfinia ta cu ceva de mâncare. Te rog s~o
primeti în numele Domnului!
61.Ctre maicile mai îndestulate din mnstire zicea btrânul uneori:
- Auzii ce spune Hristos: Fericii cei milostivi, aceia se vor milui. c
Deci, mare osând vom vom face milostenie. Clugrul trebuie s
lua de nu
mnânce un singur fel de mâncare i acela cu mult înfrânare. La fel i haine
s aib numai dou, una de lucru i alta de biseric, i acelea s fie simple.
62. Când venea vreun srac la el i nu avea ce s-i dea, se ducea la maici
i le zicea cu glas rugtor:
Maic, a venit Hristos la mine i nu am ce s-i dau milostenie! Te
- rog,
imprumut-mi 100 de lei i, când voi avea, i-i voi da înapoi.
Iar maicile, vzând dragostea lui pentru sraci, îi rspundeau:
- Poftii, printe, 100 de lei i nu ni-i mai da înapoi, c vrem i noi s
miluim pe Hristos.
Aa silea bunul pstor i pe alii s fac milostenie.
63. Altdat a venit un clugr s-i cear cuvânt de folos, iar btrânul i-a
zis:
- Ascult, mata, printe. Ai primit ceva astzi? Astzi s împri la toi.
Nimic s nu ii pentru a doua Nici bani, zi. nici pâine, nici dou haine. C are
grij Hristos s te hrneasc i mâine.
iarn i-a cusut monahia Migalua - mama sa - un rând de haine
64. într-o
noi clugreti, din lân tigaie. Dar, înainte de a le îmbrca, a venit la
cuviosul un om srac cu soia s cear milostenie. Aveau acas 10 copii i
duceau lips de toate. Deci, le-a zis printele:
- Poftii hainele acestea de iac. Sunt preoeti, dar putei s ie prefacei
în haine pentru copii. Iarna in foarte cald i sunt noi. Tot stteau la mine
degeaba. Noi avem de toate.
- Bogdaproste, printe, au spus oamenii i au plecat.
Deci, auzind, mama Iui a zis, suspinând:
- Cum a dat printele de poman hainele acelea noi, aa de bune? Cu ce o
sa se îmbrace în iarna asta?
Las, maic Migalua, nu mai
- plânge, au mângâiat-o celelalte. Are
Dumnezeu grij de printele Vichentie!
65. Spunea maica Laurenia, ucenica lui:
- Odat m-am dus la printele Vichentie pentru mrturisire i l-am gsit

splându-i rufele. Era îmbrcat cu dulam, rar cma pe el.
- Iart -m, maic, c m

vezi aa. îmi spl cmile i nu am altele de
schimb.
- D-mi binecuvântare, printe, s le spl eu.
- Ei, maic, dar popa ce s fac?
66. Zicea iari ucenica lui:
- Printele Vichentie locuia în casa preoilor, alturi de ucenicul su,
Protosinghelul Eftimie. i venea la el mult lume pentru spovedanie i sfat.
Dar, pentru ca s nu mâhneasc pe ucenicul su c este trecut cu vederea,

zicea credincioilor:
- Frailor, mergei o parte i la printele de alturi. Este un duhovnic
foarte bun i iscusit.
67.Spunea maica Laurenia despre acest mare duhovnic c, cu mul:

meteug, reuea s
trag la spovedanie pe maicile care se temeau de canon
aspru. Cum vedea vreuna descurajat, chema la sine o sor i-i zicea:
- Ia, mata, untdelemnul i fina aceasta i le du la maica cutare, din
partea mea, c
este lipsit.
- Pentru ce faci aceasta, printe Vichentie, - întreba maica Laurenia -
doar are cu ce tri?
- Ca s-i ridic moralul i si dau îndrzneal duhovniceasc.
Dup o zi sau dou, când o întâlnea în biseric, o chema la sine i-:
zicea:
- Maic, sfinia ta eti o clugri bun. Ai venit la mnstire de atâia
ani, ai crescut ucenice, ai fcut ascultare, la biseric vii regulat, la strana
câni frumos. Nu trebuie s
te descurajezi. Aceasta este lucrarea vrjmaului.
Ai ndejde în mila iui Dumnezeu i vin pe la popa. O s-i citesc o

rugciune, o sa te spovedesc i vei vedea pe urm ce mulumit te vei simi.
Aa
câtiga printele Vichentie sufletele tuturor.
68. Acest preacuvios printe avea i darul mai înaintevederii. Când venea
câte un frate tânr la mnstire, el simea cu duhul dac va fi sau nu clugr
bun. Pe unii din frai îi chema la sine i le zicea:
- Dumnezeu i Maica Domnului sv
binecuvinteze, frailor, ajungei s
clugri buni i preoi ai Bisericii lui Hristos. Iar pe alii, chemându-i, le
spunea:
- Frailor, n-o s putei sta în mnstire. Aici este greu. Poftii bani de
drum i v
ducei acas. Ascultai de prini, învai o meserie i avei frica
lui Dumnezeu. i toi urmau sfatul lui.
69. Spunea maica Laurenia c a venit o copil la bunica ei, clugri în

Mnstirea Agapia, ca s-o vad. A doua zi, btrâna s-a dus la printele
Vichentie i i-a zis:
- Binecuvinteaz, preacuvioase printe, pe nepoata mea c se întoarce
acas.
Dumnezeu i Maica Domnului
- s te binecuvinteze, sor, s rmâi la
mnstire i clugri s te faci!

Din ceasul acela, copila a rmas la Agapia i a ajuns clugri bun.
70. La printele Vichentie veneau muli bolnavi pentru rugciune. Unii
din ei se vindecau. Btrânul îi primea pe toi cu dragoste, îi mrturisea i le
fcea Sfântul Maslu. El îns simea cu duhul dac bolnavul se va vindeca sau
CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX !
nu. De aceea nu voia s

schimbe hotrârea lui Dumnezeu. La plecai
mângâia pe cel suferind i-i ddea a înelege ce va urma.
- Cât sv
dm, printe, pentru Sfântul Maslu? întreba bolnavul.
- Ei, las, dac te vindeci, ne tocmim noi! i nu lua niciodat bani de
nimeni.
71. Odatîmbolnvit printele Vichentie i nu avea unde
s-a se culc s
c nu avea pat în chilie. Atunci maica Laurenia i-â adus un pat cu perna
aternuturi i a zcut btrânul câteva zile pe el. Dup ce s-a ridicat din boal
zis ctre maici:
- Va mulumesc pentru pat, pentru pern, pentru toate, Luai-le de acui
c popa s-a fcut sntos. De ce s doarm altul pe duumea din cauza mea?
- Ba nu, preacuvioase, vi l-am druit de tot. inei-1 în chilie.
- Dac-1 in în chilie, iar m întoarce boala!
Dup câteva zile a întâlnit un srac i i-a dat patul cu tot ce era pe el, I
atunci printele n-a mai fost bolnav niciodat cât a stat la Mnstirea Agapia,
72.Spunea odat btrânul ctre Protosinghelul Eftimie, ucenicul su:
- noapte, dup ce am fcut câteva ae de metanii, m-am aezat pu
Ast
pe scaun sm
odihnesc. Dup câteva minute am simit cineva mi-a smu c
cu mânie metaniile din mân i le-a aruncat. Când am deschis ochii, am vz
în chilie o ceata de diavoli negri, care sltau i jucau. Dar îndat ce a
început s strig ctre Hristos cu lacrimi, diavolii s-au fcut nevzui.
73. Zicea Vichentie ctre ucenicul su:
iari printele
- Bine este clugrului s fie strin toat viaa. Dac nu, sa se înstrine;
mcar la btrânee, ca s moara strin, iar nu între ai si. aa a fgduit C li
Hristos.
74. Obinuia printele s
vorbeasc ctre fiecare cuvânt de folos. Cum î
aducea aminte de vreun cuvânt ziditor de suflet, îndat îl spunea la cea dint
clugri pe care o întâlnea,
- Maic Evsevie, auzi mata? Mi-am adus aminte de un cuvânt. S i
spun acum, poate nu te mai întâlneti cu el.
La urm încheia, zicând:

- Acesta este, poate, ultimul meu cuvânt, ultima binecuvântare. Cine ti
dac mai ajungem pân mâine!
ha întrebat unul din ucenici:
75. într-o zi
- Cum v
simii la Mnstirea Agapia, printe Vichentie?
- Slav lui Dumnezeu pentru toate! tii ce ine aici? Liturghia m zilnic
i Sfânta împrtanie! Altfel m-ar înconjura ispitele din toate prile.

i s-a folosit mult ucenicul de cuvintele btrânului.
76. Zicea printele Vichentie:
caut a se îndulci de frumusei trupeti este vinovat ca i curvarul,
- Cine
i, pânnu pune hotar, nu se poate împrti. Ba i anafura o ia spre pcat.
Vai, i ce muli mai sunt din cei care cred c
a pofti nu este nimic! Dar
Hristos spune hotrât; Dac ai poftit, iat ai i curvit în inima ta (Matei 5, 28).
77. Zicea iari:
- Cea mai sigur curs a diavolului pentru om este amânarea. „Ai vreme
s te închini, - zice el - s
posteti mai pe urm, desear, mâine!" tot te i
amân pân mori. Iat, aa se pierde omul singur, cu voia lui, nepocit. A cui
este vina?
78. Alteori spunea ucenicilor:

- Frailor, în zadar v spovedii, dac nu punei hotar greelilor.
79. Zicea btrânul ctre fiii si duhovniceti:
- O, ce nebunie fr leac este a jura în faa altarului lui Hristos i în faa
a toat lumea, c
vei tri toat viaa ta numai în ascultare desvârit, în
rbdare, în înfrânare de buturi i de orice pofte i îndulciri trupeti. i vai! în
urma jurmântului din aceeai zi, începi a cuta s
refuzi supunerea, s calci
în picioare jurmântul sfânt i s
te întorci cu îndrzneal la cele dintâi. Nu
uita, îns, c
jurmântul acesta în ziua judecii îi va fi cel mai cumplit pârâ.
ine seama c
nu numai pentru tine vei rspunde, ci i pentru toi acei ce s-au
smintit de tine, precum însui Hristos zice: Vai de cel prin care vine sminteala
(Matei 18, 7).
80. Zicea printele Vichentie i acestea:
Pe Mântuitorul Hristos nimeni nu L-a vzut niciodat râzând, dar
-
plângând L-au vzut toi adeseori. Nu pentru El plângea, ci pentru lumea
rtcit în pustietile pcatelor, unde locuiesc vrjmaii omenirii, stând la
pând neadormii i cutând ca fiarele slbatice s
rup i s înghit pe toi cei
rtcii în acele pustieti.
81. Pentru cei ce vorbesc în biseric, spunea:

- Vorbirea, glumele i râsul în biseric sunt pcate contra Sfântului Duh,
adic contra puterii dumnezeieti, cci prin acestea se dispreuiete sfinenia
bisericii i se d de sminteal publicului. Ba, ceva mai mult, aceste urâ-
prilej
ciuni au devenit astzi un obicei nedesprit de biseric i de credincioii si.
Vai, ce dureros lucru este când singuri noi dispreuim ce avem mai sfânt
- Biserica - pe care o avem motenire de la Hristos! Despre aceasta însui
Domnul spune: Casa mea, cas de rugciune se va chema pentru toate
neamurile, iar voi ai fcut-o peter de tâlhari (Matei 21, 13).
CUVIOl DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX 573
82. Iar despre post aa înva pe ucenici:

- Fr post - adic înfrânare de
la mâncare, de la butur i de la gânduri
i fapte rele - nimeni dintre muritori nu poate fi în stare s triasc viaa
monahal singuratic, în curenie trupeasc absolut i cu deplin pace a
contiinei- Un trup hrnit i odihnit învinge neaprat duhul, întunec
contiina i cade victim a multe feluri de pcate.
83. Alteori iari înva zicând:
- Frailor, vorbirea i glumele în biseric se aseamn cu râs la mormânt!
84. Iari zicea printele Vichentie:
- Este adevrat ca Mântuitorul a dat Sfinilor Si Apostoli puterea de a
lega i dezlega pcatele - i prin ei arhiereilor i preoilor -, dar cu condiia
ca acestea s fie ispite prin post, rugciune, canon, lacrimi i hotar.
muli caut duhovnici dintre cei mai lesne ierttori i înc
Ei bine, astzi
îi roag s nu le dea canon mult. Ba înc ar mai cere graiere definitiv. Unii
nu uit sa ceara imediat i voie de împrtanie, indiferent de greutatea

pcatelor. Aceasta, ca s-i cread lumea vrednici. O, ce nebunie fr leacl
Canoanele sunt fcute de Apostoli i de ali sfini i trebuie aplicate tuturor,
dup om, dup timp i împrejurri. însui Hristos S-a ostenit, a postit, S-a
rugat i a plâns pentru noi.
O, oameni împietrii i orbi, Sfânta împrtanie este foc ce arde pe cei
nevrednici!
85. Iar pentru cei cu totul împietrii la spovedanie, zicea:
- Vai i iar vai celor plini de pcate care caut duhovnici lesne ierttori i
le fura binecuvântarea i
cu obrznicie îndrznesc a se împrti, tiindu-se
singuri c sunt nevrednici. Acelora mai bine le-ar fi fost s se fi nscut mori,
cci, hotrât, iertare nu mai pot avea i partea lor va fi în veci cu Iuda.
86. Alteori înva marele duhovnic:
- înainte de a merge la spovedanie, cerceteaz-i contiina mult timp i
vezi c sunt greeli mici, care de multe ori pot deveni mai vtmtoare ca cele
mari. Apoi scrie pe hârtie tot ce ai greit i caut un duhovnic iscusit, iar nu
lesne ierttor. C nici un duhovnic înelept nu poate nesocoti canoanele
Sfinilor Prini. Cci, Hristos i Sfinii Si, ieri, azi i în veci, aceiai sunt!
Deci, mrturisindu-te, cere singur canonul cuvenit i f-1 îndat, c nu-i tii
ceasul morii. Dac îi d voie duhovnicul s teîmprteti, înc nu te grbi,
c foc este i arde. Ci, cerceteaz-i mult contiina i apoi cu mare fric,
împrtete-te.
87. Zicea iari printele Vichentie:
- Spovedania deas slbete puterea diavolilor.
- Cei ce se supun pcatelor i patimilor trupeti, aceia, acolo, nicidecum
nu vor avea iertare.
89. Odat, vzând btrânul unele surori cârtind în mnstire, le-a zis:
- Facei ascultare, maicilor, fr cârtire, ca lui Dumnezeu. Aceasta este
clugria. Dac nu, râde diavolul de voi i câtiga v el.
Altdat, vzând o clugri vorbind de ru pe stare, i-a zis:

90.
Tu cine eti, care judeci pe slujitoarea lui Dumnezeu? Ea, Domnului st
-
sau cade. i va sta, c
puternic este Dumnezeu s o sprijineasc. Se cade îns
i slujitoarei Domnului - stareei - a fi împodobit cu toate virtuile
evanghelice, zidite pe temelia smereniei, judecând cu neprtinire i cu
îndelung rbdare, „ca s ia plata chemrii de sus".
91. Zicea printele Vichentie ctre o clugri din Agapia Veche care
voia s aduc pe oameni cu sila la pocin:
- Maica Evsevie, pentru ce nu te ii de învtura Sfintei Evanghelii, care
spune aa: Nimeni nu poate veni la Mine de nu-l va trage pe el Tatl (Ioan 6,
44)? Deci, pe fiecare om, dac nu-l trage i nu-l mic Duhul Sfânt, el rmâne
împietrit ca Faraon, cruia Dumnezeu anume i-a fac
împietrit inima ca s
minuni prin el, s se proslveasc prin împietrirea lui. Aa face Dumnezeu cu
fiecare om. Nu-l cheam când vrei tu, ci când vrea El. Degeaba te frmâni,
cci gândurile Dumnezeu nu sunt ca ale noastre.
lui
92. Zicea iari ctre aceeai clugri:

- Ai jurat rbdare? Rabd! Nu cuta ce fac alii, Dumnezeu voiete sa c
caui de sinei. Ce vrei? S
mântuieti cu fora pe om? Ai uitat ce i~au fcut
clugrii Sfântului Simeon Noul Teolog? Cum l-au dat afar din mnstire?
Rabd, deci, i nu te pune împotriva lui Dumnezeu.
93. Altdat iari i~a zis btrânul:
- Cutând la ceea ce fac alii, greeti. Nu te rtci, vrând s îndreptezi
pe alii. Ci vezi de tine, c pentru tine ai jurai. Are Dumnezeu grij de fiecare.
94. Zicea iari aceleiai clugrie:
- Nicieri nu vei putea sta, nici vei avea pace s te mântuieti, de nu vei
tcea ca mortul i nu vei rbda pân la sânge. C, dete ocupi s mântuieti pe
alii, te uii pe tine.
iari printele Vichentie:

95. Zicea
- De câte ori pârti pe fratele tu, de atâtea ori calci Evanghelia care îi
arat pe Domnul rstignit.
ctre aceeai clugri:

96. Zicea
Dac toat viaa sfiniei tale nu te vei hotrî ca pe toi i pe toate s-i
-
crezi sfini i sfinte, nu te poi mântui i degeaba mai stai în clugrie. Eu
cred din inim c
toi sunt sfini i sfinte i c
Dumnezeu îi mântuiete i îi
sfinete aa cum eu nu pot pricepe, nici sfinia ta!
97. Zicea printele Vichentie i acestea:
- V încredinez c cel ce urte, chiar motivat, pe aproapele su, se face
atât de vinovat, încât merit a fi tras la cea mai înalta instan de judecat. Iar
cel ce defima i ponegrete pe aproapele, se aseamn cu ucigaii de oameni
care se condamn la cea mai grea pedeaps.
98. Zicea iari:
- Nu exist sub soare un lucru mai dureros, decât un cretin care tie a
citi, dar nu are în casa sa Biblia, i nu citete în ea zilnic, ca s ia dar i putere.
99. înainte de plecarea sa în Banat, au venit la btrânul doi ucenici -
ieromonahul Climent Cleopa - i cu multe lacrimi i-au zis:
i monahul
- Preacuvioase printe, în curând vei pleca de la noi i nu ne vom mai
vedea în viaa aceasta. Spune-ne ultimul cuvânt de folos.
Iar printele Vichentie, punându-i mâna pe grumazul printelui Cleopa i
:u cealalt lovind uor în mas, a zis:
- Ascult, mata, printe Cleopa, ascult ce-i spune popa. Iat ultimul
meu cuvânt: rbdare, rbdare, rbdare! i când i se va prea matale c ai
gtit-o, ia-o din nou de la capt: rbdare, rbdare, rbdare!

- Dar pân când, printe Vichentie?
- Pân la ua mormântului! Apoi, dragii mei, vom merge noi acolo în
grdina raiului. i acolo cânt psri aa de minunat! i sunt copaci cu flori i
fructe de aur! i pajiti care venic înfloresc. i sunt izvoare cu ape limpezi!
Acolo vom vedea cetele sfinilor. Acolo vom auzi cântrile îngerilor. Acolo
vom petrece în veci cu Domnul. Deci, fraii mei, acolo în rai s ne întâlnim!
100. Mrturisesc ucenicii si c, în timp ce printele Vichentie svârea
la Mnstirea Agapia ultima Liturghie, s-a vzut de ctre toi un porumbel
deasupra Sfintei Mese. Apoi a zburat afar.
- în ce parte a zburat porumbelul? întreb printele la sfâritul slujbei.
- A zburat ctre apus - i-au rspuns maicile.
- Deci, ctre apus trebuie s plec i eu!
101. La 26 martie, 1940, printele Vichentie împreun cu ucenicul su,

.eromonahul Eftimie Tnase, au plecat ca misionari în Banat. în sunetul
Popotelor, obtea Mnstirii Agapia i-a petrecut plângând pân devale. Apoi,
rtrânul, întorcându-se spre ele, a zis:
- Maicilor, de-ajuns! V mulumesc pentru atâta dragoste. întoarcei-v la
mnstire i nu uitaifgduinele clugreti de care vom da seam înaintea
lui Hristos. Iertai-mal Apoi, fcând metanie unii altora, le-a binecuvântat i
au plecat.
102. Spuneau iari ucenicii si c în Mnstirea Vasiova, Protos îngheul
Vichentie Mlu se nevoia mai mult ca în Moldova. Toat ziua era în biseric
i la chilie înconjurat de sute, uneori mii de oameni. Pe unii îi spovedea, pe
alii îi mângâia, pe toi îi sftuia i pentru toi se ruga.
Apoi, odat cu seara, se retrgea în pdure, la un loc tinuit, unde avea o
cruce mare. Acolo se ruga cu lacrimi i fcea mii de metanii pân în zorii
zilei, când se întorcea la chilie.
103. în vara anului 1945, marele duhovnic, Protosinghelul Vichentie

Mlu, dup o scurt suferin, i-a dat sufletul în braele Mântuitorului i a
fost petrecut Ia mormânt de peste zece mii de credincioi. Toi l-au plâns i
l-au acoperit cu rân cu propriile lor mâini.
Pân astzi vin rani din Banat - ortodoci i catolici - în pelerinaj, la
Mnstirea Vasiova. Pun lumânri i flori pe mormântul lui, se roag, plâng,
fac metanii, apoi îi srut crucea i se întorc la casele lor.
Dup apte ani de zile, osemintele acestui preacuvios printe, pline de
bun mireasm, au fost strmutate la Mnstirea Secu. Iar mâinile sale, cu
care asvârit cele sfinte i a miluit pe cei sraci, au fost gsite întregi i
nevtmate, ca semn Hristos c 1-a numrat în ceata cuvioilor prini, pentru
sfinenia vieiii desvârita lui milostenie.
104. Maic Eufrosina, suflet drept i sfânt
19
.
Toate scrisorile le-am primit i v rog mult, nu v suprai, cci eu nu

rspund nimnui pân nu sunt împins i îndemnat de Duhul Domnului, cci în
mine triete Hristos, nu eu. El poruncete i eu, slug, execut. Aa s trii
viaa în duh i adevr i, dac Duhul Domnului v îndeamn s scriei mai
des, scriei c m bucur. La ceea ce m-ai întrebat, o s v rspund eu în plic
închis.
105. Suflet curat i drept,

Am primit i v mulumesc mult pentru ceea ce avei în gând i suflet.
îns, toate se fac cu voia lui Dumnezeu, Omului de lut nu-i rmâne decât s
fie supus hotrârii dumnezeieti. Aa fiind, s mulumim lui Dumnezeu i s-L
ludm cât vom
pe pmânt, oriunde ne
fi vii vom afla stând i purtai de
Duhul Sfânt, în chipul cum omul niciodat n-are s priceap.
19
Trei scrisori scrise din Banat ctre fiicele sale duhovniceti din Mnstirea Agapia, în anul 1945.
Va pomenesc cu credin i v trimit binecuvântarea Domnului, amin.

Fii sntoase. Mai scriei.
106. Suflet drept i credincios,
V mulumesc, i la toate surorile din cas, cinci la numr. Tot ce
matale
trebuie am fcut i mereu rugciuni i cereri, dup cum m-ai rugat prin
fac
scrisoare. Deci, luai aminte de sinev numai, trii numai înluntrul vostru i
nu în afar, i
smerenia cu supunerea s v fie hrana zilnic. Rmânei cu
Dumnezeu trind. Amin.
Cuvânt despre Sfânta Rugciune 20
Mântuitorul S-a întrupat ca s ne fie nou spre model de

trupeasc via
i sufleteasc pe pmânt i pregtitoare pentru viaa de dincolo de mormânt.
Iubite, adâncete-i cugetarea la Marta care primete pe Domnul i la
Mria care cade la picioarele Sale.
Amândou surorile au mare osârdie în lucru, îns sunt cu totul deosebite
lucrrile lor. C
Marta slujea, gtind hrana pmânteasc, trupeasc,
Domnului; iar Mria, ezând lâng picioarele Lui, asculta cuvintele Lui. Una
odihnea pe Cel vzut, iar cealalt slujea Celui nevzut, era cu adevrat i c
om i Dumnezeu, Cel de fa. Acelai Stpân, osârdia amânduror femeilor a
primit-o. Dar Marta, de osteneal obosit, cerea mijlocitor pe Domnul ctre
Mria, s
o ajute: „zi-i ei ca sculându-se s
slujeasc ie cu mine".
Iar Domnul îi rspunde: „Marto, Marto, te grijeti i spre multe te sileti,
iar Mria partea cea bun i-a ales-o, care nu se va lua de la dânsa". n-am C
venit pe lume ca s stm pe aternuturi moi i pântecele sa-1 hrnim, ci am
venit ca pe voi sv
hrnesc cu cuvântul adevrului i cu vederea tainelor.
Pe una dar n-a oprit-o de la cele ce lucra, iar pe cealalt a ludat-o i-a c
ales partea bun. Amândou femeile lucrau cu osârdie, îns partea
cea
sufleteasc era mai de valoare, cci era o privire tainic.
Tu, suflete, alege ce voieti. De voieti, slujete în numele lui Hristos, ca
Marta cele pmânteti. Domnul îi d
voie, ca zice: „întrucât ai fcut unuia
din aceti frai ai Mei prea mici, Mie ai fcut". C
ori de primeti strini, ori
odihneti sraci, ori de te pleci afl în dureri, în nevoi, în
ctre cei ce se
primejdie, ori de slujeti bolnavi, toate asupra Sa le primete Hristos.
Iar de vrei s râvneti Mriei care a lsat slujba trupului i i-a adâncit
inima spre cele sufleteti, apoi curat s
svâreti lucrul. Prsete trupul, las
20
Copiat dup un manuscris original al Protosinghelului Vichentie Mlu, pstrat în Mnstirea
Agapia Veche.
lucrarea de pmânt i facerea de bucate i celelalte (în timpul rugciunii) i
ezi lâng picioarele Domnului i ascult cuvintele Lui. Cci, învturile
Domnului întresc nevoile trupului.
Deci, ai luat, iubite, pildele i dovada. Alege ce vrei. Sau slujitor fii
sracilor, sau îndrgitor dogmelor lui Hristos. Iar de poi pe ambele, plat vei
lua.
Domnul preuiete mai mult partea Mriei. De voieti s iubeti cu
adevrat pe Hristos, trebuie sa uii de însui trupul tu. rugându-te, vezi i s
nu ceri în loc de altele, altele. Nu bani, nu slav omeneasc. Caut împria
lui Dumnezeu mai întâi i toate celelalte se vor aduga ie.
Iar ale rugciunii dou sunt chipurile: unul al slavosloviei, cu smerenia

minii, iar al doilea, al cererii. Rugându-te, nu veni îndat spre cerere, cci îi
pârti voirea ta, dovedeti c te rogi silit. începând dar rugciunea,
prsete-te pe i ale tale nevoi. Las pmântul i te înal spre ceruri.
sinei
i când te rogi, nu rtci mintea încoace i colo, ci recunoate-i micimea i
slbiciunea ta i îngustimea ta de pricepere. „C Tu ne-ai zidit pe noi, i nu
noi. Tu eti Dumnezeul nostru". Zi c tu eti un om pctos. Dei nu te simi,
totui trebuie s zici aceasta: „Vezi, nimenea nu este numai fr de pcat, tara
Dumnezeu". Pentru aceasta zice Apostolul: „Nimic nu tiu în mine ru". Dar
aceasta nu-mi dreptuld s m
cred drept. Cci Proorocul David zice:
Greelile cine le va pricepe? i iari Apostolul zice: Când toate le vei face,
zi: Slugi netrebnice suntem, cci cele ce am fost datori de fcut am fcut. i
iari socotete-te c trebuie cu smerenie mult sa-1 crezi pe altul a fi mai de
cinste decât tine. Cci nu tii pe care-1 iubete Dumnezeu mai mult.
Domnul te-a zidit i se îngrijete de a ta mântuire i tie pentru fiecare
dac îi este de folos, ori s fie sntos, ori bolnav, ori bogat, ori srac. Ci, tu
cere împria lui Dumnezeu, cci restul vine de la sine. i când ceri ceva,
struie mult i nu C
cine din voi are prieten i va merge la
te descuraja.
miezul nopii la el i
va zice: prietene, d-mi împrumut trei pâini,
îi mi-a c
venit un prieten din deprtare i nu am ce s-i pun dinainte. acela va i
rspunde: nu-mi face osteneal cci e târziu, m-am culcat cu copiii i-i noapte,
nu pot s-i dau. i
dac pentru prietenie nu-i va da lui, apoi mcar pentru
struin îi va da lui. Pild ne Domnul ca d s
fim tari în credin i struitori.
S
nu zici c
pctos sunt i nu m
aude Dumnezeu. îndrznete, dup
rugciune, mcar oricât timp lung ar trece, nu dispera, ci ateapt, c
Dumnezeu îi va da cererea i s ceri mereu, lucrând binele. Cci, de slbete
rugciunea i peste tinerei se toarn butura, s~a pierdut curia i s-a
prefcut omul. C, dac omul se d prad poftelor, Dumnezeu nu-i ajut.

I CUVIOI DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX 579
De stai cu nepsare rugciune, fugi de îndat de acel

la loc, ca nu cumva
s primeti urgia i pedeapsa lui Dumnezeu, în loc de plat. C zice Domnul:
Tot cel ce va cere va lua, cel ce caut va afla i celui ce bate i se va deschide
(Matei 7,7). Cci, ce altceva voieti s capei decât mântuirea ta?
înva-te a rbda. Vezi pe Avraam cum l-au chemat din pmântul
asirienilor i i-a tgduit Palestinei: ie-i voi da pmântul acesta i seminiei
tale ...pe care o voi înmuli ca stelele cerului (Fac. 15, 18). i el n-a cârtit c
ajunsese btrân i nu i se împlinise fgduina de fiu i de înmulirea seminiei
sale. Ci a rmas mereu tare în credina sa. C
nevasta îmbtrânea, iar cu
credina întinerea. Dumnezeu toate le face i le preface precum voiete. Când
în Avraam murea firea de btrânee, a înviat fgduina lui Dumnezeu.
Urmeaz credinei lui Avraam. Dar noi un an ne rugm i apoi ne deprtm.
Doi ani postim, apoi încetam. Deci s nu slbim, cci Cel ce S-a fgduit lui
Avraam i nou s-a fgduit. Venii ctre Mine toi cei ostenii i împovrai i
Eu v voi odihni pe voi (Matei 9, 28). El deci ne fgduiete mil. Pentru tine
a venit pe pmânt i tu nu-L crezi pe El pe cuvânt?
Noi ne sfiim s ridicm jugul Lui i prin ua cea strâmt sa intrm.
Preferm marea pcatelor.
Tu, când ai cerut, nu ai avut credin, sau n-ai cerut ceea ce era de folos
sufletului tu sau n-ai struit. C
scris este: C
întru rbdarea voastr vei
dobândi sufletele voastre i Cel ce va rbda pân la sfârit, acela se va
mântui (Matei 24, 13).
Vei zice tie Dumnezeu inima celor ce se roag.
îns: mare C
Dumnezeu nevoie de cererea noastr. C
bun fiind, plou peste cei drepi i
peste cei nedrepi... Dar împria lui Dumnezeu fr fapte i struina nu o
vei lua. Cci trebuie mai întâi s doreti cele ce vrei s iei i s ceri cu
credin, cu rbdare i cu osteneal. C tot lucrul câtigat cu osteneal îl
pstrezi cu atenie, s nu-1 pierzi, c tii cât de mult ai ostenit pentru el.
Solomon ce a folosit dac a luat darul în dar, fr osteneal? L-a pierdut!

Deci, nu te împuina când nu iei degrab cererea ta. dac cel ce a luat C
talantul i l-a îngropat întreg, s-a osândit numai pentru nu l-a negutorit, c
apoi cel ce l-a pierdut nu se va osândi?
Dumnezeu face tot ce tie c
ne este de folos. Numai noi s cerem cu
struin. Vezi pilda cu vduva i judectorul cel nedrept, care pentru
struina ei l-a îmblânzit? Aa i noi sa struim mereu. Amin.
Mnstirea Agapia - 1938

k
Protosinghel VICHENTIE MLU
PROTOSINGHELUL GHEDEON VERENCITJC

Schitul Sihstria Voronei-Botoani
(1891-1945) 21
Printele Ghedeon Verenciuc s-a nscut în comuna Oneaga-Botoani. In

anul 1914 a primit schima monahal în Schitul Sihstria Voronei.
Acest schit a fost, în secolele XVIII-XIX, o renumit sihstrie în partea
de nord-est a Moldovei. Aici au trit clugri isihati cu via sfânt, care
practicau rugciunea lui Iisus, Unii din ei se nevoiau în „Schitul din poiana
Voronei" - actuala mnstire cu acelai nume de astzi. Alii se nevoiau în
Schitul Sihstria Voronei, dintre care cel mai renumit a fost Cuviosul Onufrie
(secolul XVIII). Cei mai evlavioi se nevoiau în pdurile seculare din
împrejurimi. Muli din aceti sihastri au rmas necunoscui. Spre sfâritul
secolului XIX, numrul clugrilor din Schitul Sihstria Voronei a sczut.
Abia se meninea firul slujbelor. Tradiia isihast din aceast vestit vatr
clugreasc a fost aproape complet întrerupt. însi biserica i chiliile
ajunseser în paragin.
Aceasta era starea duhovniceasc a Schitului Sihstria Voronei în anul
1914, când a venit aici monahul Ghedeon Verenciuc. Prinii, vzând
ascultarea, râvna i priceperea lui, dup câiva ani l-au fcut preot. Apoi,
mutându-se egumenul din viaa aceasta, în anul 1925 a fost numit egumen al
Schitului Sihstria Voronei Protosinghelul Ghedeon. El a condus schitul mai
mult de 20 de ani, ridicându-1 la o nou stare de înflorire. A reînnoit biserica,
i viaa duhovniceasc i a
chiliile format peste 20 de ucenici, crescându-i în
fric de Dumnezeu i râvn pentru biseric. Auzindu-se de numele i nevoina
lui, muli credincioi din partea locului alergau la Schitul Sihstria Voronei.
Unii veneau s asculte slujba, cci printele Ghedeon slujea i cânta foarte
frumos. Iar alii veneau s se mrturiseasc i s cear sfat, cci era vestit
duhovnic mare i nevoitor.

Acest egumen vrednic de pomenire era i un priceput dascl de muzic
bisericeasc. El aduna în jurul lui pân la 20 de ucenici, tineri de prin sate, pe
care îi înva religia i cântarea psaltic. Unii dintre ei au ieit buni cântrei
de parohie, iar alii au rmas în mnstire, ajungând clugri iscusii. Atât
unii, cât i ceilali, pomenesc cu dragoste i recunotin pe bunul lor dascl i

printe duhovnicesc.
11
Dup mrturiile duhovnicilor din Mnstirea Vorona.
Aa s-a nevoit Protosinghelul Ghedeon Verenciuc pân la începutul anului

1945, slvind pe Hristos, slujind Biserica, mângâind oamenii, învând pe
ucenici i struind ziua i noaptea în rugciune i post. Apoi, îmbolnvindu-se,
i-a dat sufletul în mâinile Domnului i a fost îngropat de fiii si duhovniceti
în cimitirul schitului.
CUVIOSUL VITALIE MONAHUL

Sfântul Munte Athos
(1891-1945) 22
Acest cuvios printe a fost un mare i tinuit sihastru român din Muntele
Athos. Era de loc din judeul Botoani, iar cu metania din Mnstirea Neam.
Fiind chemat de Hristos la viaa duhovniceasc, monahul Vitalie a luat din
tineree jugul nevoinei clugreti, întrecând pe muli cu postul, cu
rugciunea cea de tain, cu lacrimile i cu privegherea.
Râvnind nevoinei celei mai înalte, în anul 1938 s-a dus la Sfântul Munte
i acolo, fcându-i un mic bordei, sihstrea singur în pdurile din jurul
Mânstirii Caracalu, ctitorit de Petru Rare. Dar osteneala printelui Vitalie
era cu totul ascuns în Hristos. Nimeni nu tia unde anume se slluiete, cum
se roag i la ce msur duhovniceasc a ajuns. Nu-1 vedea nimeni, uneori
luni de zile. Numai vara lucra la Mnstirea Caracalu, de unde îi primea
puin hran pentru întreinere. Apoi iar se retrgea la mult dorita linite.
Spun prinii atonii, care l-au cunoscut, c
printele Vitalie era
întotdeauna senin i luminat la chip, c
pzea cu desvârire tcerea, nu c
vorbea niciodat despre cineva, c
se socotea pe sine cel mai pctos om de pe
pmânt i c
era mare lucrtor al rugciunii lui lisus.
Uneori, cuprins de lacrimi i de bucuria Duhului Sfânt, zicea aceste
cuvinte:
„Slav ie, slav ie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, m-ai chemat pe mine c
nevrednicul la viaa monahal i m-ai adus aici, în grdina Maicii Tale, s m
pot ruga în linite pentru toat lumea!"
Acest printe iubitor de Dumnezeu, cunoscându-i mai dinainte ceasul
sfâritului su, a spus prinilor:
- Peste trei zile, la praznicul înlrii Sfintei Cruci, m duc la Dumnezeu!
Apoi s-a mrturisit, a primit Preacuratele Taine i la 14 septembrie, 1945, s-a
'
Dup mrturiile monahilor români din Muntele Athos.
odihnit cu pace, dându-i sufletul în mâinile Domnului 23 . Prinii l-au
înmormântat în cimitirul Mnstirii Caracalu.
Doamne, odihnete cu sfinii pe printele nostru Vitalie!
MONAHUL GALACTION ILIE

Mnstirea Sihstria
(1882-1946) 24
a. Viaa
Acest clugr îmbuntit comuna Pipirig-Neam, din prini
s-a nscut în
sraci, în tineree a fost cioban la oile satului. Apoi, dorind s urmeze lui
Hristos, în anul 1918 a intrat în nevoina clugreasc la Mânstirea Sihstria,
în anul 1925 a primit tunderea monahal de la stareul Ioanichie.
Aici a avut aceeai ascultare binecuvântat. Timp de 25 de ani a pstorit
oilemnstirii. în toamna anului 1946 s-a mutat la cele venice cu sufletul
împodobit de multe fapte bune.

1. Spunea ucenicul su c printele Galaction nu mânca niciodat pân
nu-i fcea obinuitul canon clugresc. Când îl chemau fraii la mas,
btrânul rspundea:
- Iertai-m, frailor, eu nu mi-am fcut pe astzi datoria ctre
Dumnezeu. Deci, cum s mnânc dac nu mi-am fcut datoria?
Apoi printele se retrgea în pdure îi termina rugciunile i metaniile i
aa sttea mas.
la
2. Spunea iari ucenicul sau c btrânul nu mânca miercurea i vinerea

pân seara, dup ce rsreau stelele. Atunci, printele îi fcea semnul crucii,
cerea iertare de la toi, lua anafura i apoi mânca linitit. Odat 1-a întrebat
ucenicul:
- Printe Galaction, ziua este mare i sfinia ta eti slab i btrân. Nu ar
fi bine s dezlegi cu masa mai devreme?
- Frate Costache, ascult ce mi-a spus printele Atanasie din Mânstirea
Neam. Odat, un sfânt a vzut ducând un mort la groap, iar înaintea i în
23
în Athos este tradiia c monahii care mor în ziua de 14 septembrie - înlarea Sfintei Cruci -
sunt cei mai plcui lui Dumnezeu.
24
Dup mrturiile Arhim. Cleopa Uie, din M-rea Sihstria, ucenicul monahului Galaction Ilie.
urma sicriului mergeau doi frumoi. Atunci sfântul i-a întrebat: „Cine
îngeri
suntei voi?" Iar îngerii au rspuns: „Eu m
numesc Miercurea i eu Vinerea!
s
Am venit aici cu porunca Domnului ajutm acest suflet, care în toat viaa
a postit miercurea i vinerea în cinstea patimilor lui Hristos"
De când mi-a spus printele Atanasie istoria aceasta, n-am mai mâncat
nimic în aceste zile, ca s-mi ajute i mie Sfânta Miercuri i Sfânta Vineri în
ceasul morii.
3. Acest smerit printe, dac vedea pe cineva trecând pe lâng stân,
îndat zicea ucenicului su:
- Du-te, frate Costache, i cheam pe omul acela s stea la masa cu noi.
C aici la oi este izvor i dac nu dai deloc din el, izvorul seac. Iar dac dai
câte ceva, Dumnezeu ine oile sntoase i nu se cunoate de unde dai, c este
binecuvântarea Domnului peste noi,
4. Mai spuneau ucenicii lui c n-au vzut niciodat pe printele Galaction
s mnânce singur sau pe ascuns. Dac primea ceva de mâncare din
mnstire, nu gusta nimic pân nu venea la stân. Aici îi chema pe toi i
împrea egal la fiecare.
- De ce nu mnânci niciodat singur, printe Galaction? îl întrebau fraii.
Iar el le rspundea:
- Mare primejdie este pentru clugr s mnânce pe ascuns! Apoi, cu
inima plin de pace, aduga:
- Ei, frailor, dragostea i cu fria mult întrece bogia!
5. Printele Galaction era cel mai srac clugr din mnstire. Avea un
singur rând de haine, un cojoc i câteva schimburi. Odat 1-a întrebat
ucenicul:
- De ce nu-i faci i sfinia ta nite haine bune, cum au ceilali prini? Iar
btrânul i-a zis:
- Frate Costache, eu m-am spovedit la un pustnic pe care l-am întâlnit
umblând cu oile prin munte. Acela mi-a spus: „Printe Galaction, s ai atâta
avere cât s o poi duce o dat în spate, când te mui dintr-un loc în altul".
Apoi mi-a adugat: „S nu-i rmân niciodat canonul de metanii, s zici
neîncetat rugciunea lui Iisus i s te împaci cu toi mai înainte de asfinitul

soarelui. De vei pzi toate acestea, Dumnezeu îi va face parte de mântuire".
6. Altdat a întâlnit btrânul în pdure un pustnic sfânt i 1-a întrebat:
- Spune-mi, printe, când va fi sfâritul lumii?
Iar cuviosul sihastru, suspinând, i-a rspuns:
- tii când va fi sfâritul lumii? Când nu va mai fi crare de la vecin la
vecini , adic va lipsi dragostea între oameni.
i84 PATERICUL ROMÂNESC
Apoi, srutându-se unul pe altul, s-au desprit.
7. Seara, obinuia printele Galaction s pun pe frai la din Pateric
citit,
i din Sfânta Scriptur, c foarte mult dorea s asculte cuvântul Domnului.

Odat a zis ucenicului su:
- Frate Costache, te rog mai citete în Sfânta Scriptur despre rbdarea
ui Iov.
Cât timp fratele citea, printele Galaction lcrima. Apoi a adugat:
- lata, acesta a fost un om mare pe lume, c n-a cârtit înaintea lui
Dumnezeu când i-a luat atâtea oi, atâtea vite i copii. Dar eu, pctosul, cât
iunt de slab în credin, c
dac se îmbolnvete sau piere vreo oaie, nici nu
)ot mânca în ziua aceea.
- De ce nu mnânci atunci, printe? îl întreb ucenicul.
- Apoi, mai am curaj s mnânc, când vd c
Dumnezeu pedepsete
urma pentru pcatele mele?
8. în toamna anului 1946, dup aproape 30 de ani de ascultare, printele
3alaction i-a rupt un picior. Pe când zcea în pat i îi atepta sfâritul, a
luzit c a murit un clugr, anume Nazarie. Deci a spus stareului cu lacrimi:
- V rog, printe stare, s nu-1 îngropai pe printele Nazarie fr mine.
û facei cheltuial de dou ori. Mâine sear, la ora 6, m voi duce i eu din
riaa aceasta. A doua zi, la ora prevestit, bunul osta al lui Hristos i-a dat
iuhul în mâinile Domnului. In ziua aceea împlinea 64 de ani.
Aa s-a svârit acest fiu al ascultrii!
MONAHIA MAGDALENA TOFAN

Mnstirea Agapia
(t 1947)
Ne povestesc maicile btrâne de la Mnstirea Agapia din Vale un lucru

înfricoat i minunat ca acesta:
Prin anii 1946-1947, triau în aceast mnstire dou clugrie srace în
:ele pmânteti, dar bogate în bunti duhovniceti. Una, maica Cleomida
[ordache, era btrân. Cealalt, maica Magdalena Tofan, ucenica ei, avea i
sa 50 de ani. Amândou erau de loc din Piatra oimului, judeul Neam.
Nimeni nu tia nevoina lor la chilie, la biseric i la sfânta ascultare. Dar la
sfânta rugciune erau nelipsite, la post i metanii, cele dintâi, i foarte
silitoare în cele duhovniceti.
în luna februarie, 1947, maica Cleomida s-a dus la Domnul. Atunci,

ucenica s-a hotrât s posteasc 40 de zile, ca s-i arate Domnul, cumva, unde
Cleomida, adic dac s-a mântuit sau nu, cci avea mare
este sufletul maicii
îndrzneal în sfânta rugciune.
în ziua de 25 martie, 1947, la praznicul Bunei- Vestiri, s-au împlinit cele
40 de zile de post. Maica Magdalena s-a dus la slujb la Mnstirea Agapia
Veche, unde a primit i Preacuratele Taine. Ctre sear, dup ce a vorbit cu
maicile vecine, a intrat în chilia ei i a adormit în Domnul.
- Venii, c a murit maica Magdalena!, strigau uimite maicile. i s-au
adunat cam 10 maici, au pregtit-o dup rânduial, au înfaurat-o în mantie,
au aezat-o pe pat i au început s citeasc la Psaltire, împrejurul rposatei.
Ctre miezul nopii, când tot soborul mnstiresc era la slujba Utreniei în
biseric, deodat maica Magdalena a întors capul într-o parte i a spus cu glas
tare ctre cele ce citeau la Psaltire:
- Chemai repede pe printele Antim duhovnicul pân la mine.
Cum a primit duhovnicul vestea asta, a luat repede sfânta cruce i
epitrahilul s-a dus la chilia maicii Magdalena. Toate celelalte clugrie erau
i
uimite i cuprinse de spaim. Dar cea deteptat din mori nu le vorbea nimic.
Atepta duhovnicul. Când a venit printele Antim, duhovnicul, a zis:
- Ieii voi afar din chilie, c
am puin treab cu maica Magdalena!
i zbovit cu epitrahilul pe piept i cu crucea în mân cam jumtate de
a
ceas în chilie, primind o oarecare înfricoat mrturisire de tain, din gura
maicii înviate. Dar nimeni pân astzi nu tie ce tain anume a mrturisit
maica Magdalena duhovnicului ei. Unele socotesc a mrturisit oarecare c
pcate nespovedite ale btrânei clugrie, Cleomida Iordache, pe al crei
suflet, probabil, îl vzuse ucenica chinuindu-se în iad. Alte maici socotesc c
rposata i-a mrturisit i anumite pcate ale tinereii sale, pe care maica
Magdalena ar fi uitat s le mrturiseasc. Altele cred a povestit printelui c
Antim despre muncile iadului i fericirea raiului, precum i despre sufletele
multor maici din Agapia, pe care le-a vzut acolo.
Dup terminarea spovedaniei, când printele Antim ieea pe u, a zis
maicilor uimite de pe sal: Ei, acum intrai, sfiniile voastre!
Când au intrat repede la ea s-o dezlege din mantie, maica Magdalena deja
adormise din nou. Zadarnic o strigau maicile: „Maic Magdalena, scoal-te!"
Sufletul ei plecase deja la cer.
A treia zi, tot soborul maicilor a petrecut-o cu lacrimi i evlavie ca pe o
cuvioas, pân la cimitir. i dac cineva dintre ele ar fi întrebat pe printele
Antim despre taina aceasta, btrânul îi rspundea numai atât: A fost o minune!
MONAHUL GHERVASIE GAPAR

Mnstirea Sihstria
(1925-1948) 25
Era de loc din judeul Iai. Dup ce a învat câteva clase secundare, a
urmat coala de cântrei bisericeti din Mnstirea Neam} i a îmbriat viaa
monahal. Avea suflet curat i cânta îngerete.
In toamna anului 1947, fratele Gheorghe Gapar a venit la Mnstirea
Sihstria. Toi îl blândeea i smerenia lui. Mai târziu,
iubeau pentru
îmbolnvindu-se, a fcut ascultare un an de zile la oile mnstirii. Acolo a citit
cuvintele Sfinilor Prini i a început a înva rugciunea lui Iisus. La stran
cânta aa de frumos,, ca scotea lacrimi. Iar când nu cânta, se ruga în tain.
Inima sa era cuprins de o mare pace duhovniceasc. Iubea linitea i tcerea.
Intr-o zi a zis ctre stare:
- Doresc s m fac clugr! Vreau s fiu i eu dincolo numrat în ceata
clugrilor! Prinii l-au clugrit. Simeau ca îl cheam Dumnezeu. Era suferind.
în biseric sttea nemicat câte patru ore i era aa de ptruns de dulceaa
rugciunii interioare, încât nu observa când se termina slujba. Uneori îl întrebau
fraii:
- Cum te simi în biseric, printe Ghervasie?
- M simt ca în cer! rspundea el. Prinii mi se par ca nite îngeri, iar
sfinii de pe icoane plutesc în vzduh!

Astfel, toi s-au folosit de cuvintele i de aezarea lui.
La sfâritul slujbei parc era rpit. Unul dintre prini îl detepta, zicând":
-Printe Ghervasie, hai la chilie c
s-a terminat privegherea!
Odat a zis ctre un frate:
- îmi pare ru cm
duc din trup i n-am învat mai bine rugciunea lui
Iisus! în toate necazurile mele numai cu aceasta m-am mângâiat.
La 5 octombrie, 1948, bunul nevoitor a cerut Preacuratele Taine. Prinii
l-au dus la biseric i l-au împrtit. Apoi, i-au zis:
- Printe Ghervasie, cânt un axion la Maica Domnului, aa cum cântai
odat!
Iar el a cântat cu glas îngeresc, plin de bucurie, axionul „Vrednic eti cu
adevrat". Apoi, srutând icoana Maicii Domnului i cerându-i iertare de h
toi, s-a dus la chilie. Dup trei ore i-a dat sufletul în mâinile Mântuitorului
nostru Iisus Hristos.
Dup mrturiile Arhim, Cleopa Ilie, fost stare în Mnstirea Sihstria, între anii 1945-1949.
SFINI I CUVIOI
din a doua jumtate
a secolului XX
SFANUL IOAN EPISCOPUL CEL MINUNAT
Schitul Sihla
(1918 - c. 1951)
Cu adevrat minunat i sfânt a fost viaa i nevoina episcopului Ioan

cel purttor de Dumnezeu, care s-a nevoit ca un înger în trup în Munii Sihlei,
în prima jumtate a secolului XX. îns foarte puini cunosc viaa i aspra
osteneal duhovniceasc a acestui ierarh purttor de Dumnezeu.
Fericitul episcop Ioan era rus de origine, pentru viaa sa aleas a fost
hirotonit episcop vicar al Mitropoliei Kievului, prin anuî 1915. Apoi, venind
peste Rusia ortodox cumplita prigoan ateist, în anii 1917-1918, i
pornindu-se rzhoi împotriva Bisericii, fiecare se ascundea din faa primejdiei.
Vzând aceasta, episcopul Ioan a prsit pe ascuns Kievul, s-a îmbrcat
în haine civile i s-a refugiat, netiut de nimeni, în România, traversând
noaptea Nistrul pe o scândur. Apoi s-a dus în prile Olteniei i a intrat ca
frateînceptor la Schitul Crasna, judeul Gorj, prin anul 1920, spunând
egumenului Dionisie Lungu a rmas în c ar
cu rzboiul. Egumenul i-a
rânduit s pasc vitele.
Dup trei ani i-a spus stareul fericitului episcop Ioan: „Frate Ioane, las
vitele i
pregtete-te c
în noaptea aceasta te facem clugr!" Dar el,
tinuindu-se, a disprut din schit în noaptea aceea i, netiut de nimeni, a
venit în prile Moldovei i s-a fcut mare sihastru în Munii Sihlei, din
judeul Neam.
Cum a ajuns aici i în ce loc se nevoia, nimeni nu a aflat vreodat. Spun
btrânii locului ca avea un bordei tinuit în pmânt, în pdurea deas dintre
Schitul Sihla i Râpa lui Coroi, în adâncul muntelui, unde s-au nevoit de-a
lungul secolelor nenumrai sihastri sfini, printre care cea mai vestit era
Sfânta Teodora de la Sihla.
Mai spun btrânii de aici c
un pdurar din satul Vratec-Neam tia
locul i taina acestui sfânt i c
ducea cele de nevoie din când în când.
îi
Primul clugr care 1-a cunoscut pe episcop la Schitul Sihla a fost

Protosinghelul Vasian Scripca, cu metania din Mnstirea Secu, care era
pustnic sub stâncile Sihlei. Prinii btrâni spun ca el i-a fost muli ani
duhovnic sfântului episcop Ioan.
în anul 1931 a fost întâlnit pe obcina Sihlei de ctre Arhimandritul
Cleopa Ilie, pe atunci fratele Constantin, care ptea Mnstirii
oile
Sihstria, împreun cu fratele su, Vasile. Episcopul mergea pe potec spre
Sihla i în urma lui mergea un ierodiacon basarabean, care îi era ucenic.
Episcopul s-a oprit o clip i i-a spus ucenicului su în limba rusa
„Spune-i fratelui Vasile s se pregteasc, c are de mers o cale lung!
Diaconul a spus aceast profeie frailor Vasile i Constantin. Apoi episcopii;
a plecat cu ucenicul la Sihla la pustnicul Vasian. Dup ase luni, profeia
sfântului episcop Ioan s-a împlinit, cci fratele Vasile s-a mutat la Domnul în
luna mai, 1931.
Timp de 15 ani, nimeni n-a mai vorbit nimic de acest sihastru sfânt. Dar,
dup anul 1940, când Protosmghelul Teodul Varzare a ajuns preot slujitor al
Mnstirii Agapia, Dumnezeu iari 1-a fcut cunoscut pe episcopul Ioan prin
acest duhovnic.
Trecând anii grei ai rzboiului, 1941-1945, prin rânduial divin,
printele Teodul avea duhovnic pe arhimandritul Cleopa Ilie, stareul
Mnstirii Sihstria.
Odat, în vara anului 1945, Printele Teodul îi lu toiagul i, trecând
muntele Agapiei, mergea spre Sihstria. Ajungând la o mica poian numit
„Poiana Trapezei", 1-a întâlnit pe fericitul episcop Ioan, care-1 atepta. Era
mic de statur, cu capul descoperit, cu prul crunt i era îmbrcat cu o hain
lung de lân, descul i încins cu o frânghie de cânep. Nu avea nici toiag,
nici traist, ci numai o a de metanii fcut de el.
Vzând pe duhovnic, 1-a binecuvântat cu amândou mâinile i i-a zis cu
glas profetic: „Printe Teodul, te duci la Sihstria, la Printele Cleopa? De
multe ori m duc i eu la Mnstirea Sihstria i stau la slujb în biseric,
îns, cu darul lui Dumnezeu, nu m
vede nimeni. tiu c
sfinia ta vrei te s
retragi din Agapia la Sihstria, dar s
nu te duci. Rmâi acolo i f
ascultare, c nu degeaba te-a trimis Dumnezeu la Agapia. Acolo este
mântuirea sfiniei taie!"
Dup ce i-a spus taina vieii sale, înainte de desprire i-a zis: „Printe
Teodul, te rog s-mi cumperi un pachet cu hârtie de scris i cerneal. îmi
trebuie v
s scriu ceva!" „S cumpr i condei, preasfinjite?" „Nu, a zis el,
adu numai nite penie". Apoi, artând cu mâna spre crengile brazilor, a zis:
„Ia uit-te câte condeie mi-a dat Dumnezeu!" Apoi 1-a întrebat duhovnicul:
„Unde i când sv aduc hârtia?" Iar fericitul episcop i-a rspuns: „Nu te
îngriji de aceasta, are grij Domnul de toate!" i iari 1-a întrebat: „Vrei
s v aduc ceva pesmei de mâncare!" „Nu-mi trebuie nimic, a rspuns
episcopul, cci, din mila lui Dumnezeu, am de toate!" „Binecuvinteaz-m,
preasfinite!" „Domnul s te binecuvinteze, printe, i m
iart!" Apoi
îndat a disprut sfântul episcop Ioan în desiul pdurii.
Dup o luna de zile, cumprând hârtia i cerneala, printele Teodul i-a
luat toiagul i desaga i, rugându-se s-1 întâlneasc iari pe episcopul Ioan, a
CUVIOI DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XX 591
munte spre Mnstirea Sihstria. Ajungând în Poiana Trapezei,

::ecut peste
episcopul dejaîl atepta, rar s observe din ce parte vine. Avea chipul aîb,
uminat i rspândea o bucurie cereasc, strin oamenilor de rând. în mâna

stâng inea metaniile, iar dreapta era aezat pe piept ca pentru rugciune.
Binecuvântându-1iari cu ambele mâini, 1-a srutat pe frunte i i-a zis:
..Printe Teodul, te duci la Sihstria? Mai bine întoarce-te înapoi la Agapia, c
printele Cleopa lipsete azi din Sihstria, cci este chemat la Mnstirea
Neam!" Apoi duhovnicul i-a spus: „Preasfinite, v-am adus hârtie, cerneal i
câteva penie, cum ai cerut". Iar fericitul Ioan episcopul a zis: „îi
mulumesc, printe Teodul. tiam c
vei gsi!" Dup aceea le-a pus în desaga
pe care o avea în spate. „V-am adus i ceva de mâncare: pâine, fructe i puin
vin". „Dumnezeu s-i plteasc dragostea, printe Teodul, dar nu am nevoie
de nimic. Are Domnul grij de mine!"
Apoi a zis fericitul episcop Ioan: „Printe Teodul, de mare folos este
postul pentru clugr. S
tii c apte sunt treptele postului, adic sunt apte
feluri de hran pentru om, i anume:
a* Carnivorii, care mnânc întotdeauna carne. Acetia sunt în treapta cea

mai de jos a postului i, chiar daca se înfrâneaz uneori de la mâncare, ei nu
pot spori niciodat în rugciune.
b* Lactovegetarienii, care nu mnânc niciodat carne, numai lapte,
ci
brânz, ou i tot felul de legume fierte. Acetia sunt în treapta a doua a

postului, pe care o in de obicei clugrii din mnstiri i foarte rar, mirenii.
c. Vegetarienii care mnânc numai zarzavaturi i legume fierte sau

nefierte. Rânduiala aceasta formeaz treapta a treia a postului i o in clugrii
cei mai râvnitori din mnstiri. De aici încolo încep treptele postului cele mai
aspre, pe care pesc, de obicei, clugrii sihastri i pustnicii cei mai
nevoitori.
d. Fructiferii, care mnânc o dat pe zi pâine i fructe nefierte, fr a

gusta vreodat altfel de hran. Cine a ajuns la aceast treapt a postului, acela
poate stpâni cu uurin trupul i gândurile i poate spori repede pe calea
rugciunii.
e. Cerealierii formeaz treapta a cincea a postului. La aceast treapt
ajung clugrii, mai ales cei din sihstrii i pustnicii, care mnânc o dat pe
zi numai pâine neagr de cereale i boabe muiate de grâu, porumb, mei, linte,
bob, mazre etc.
f. Hrana uscat este a asea treapt a postului clugresc, la care ajung de

obicei pustnicii cei mai râvnitori. Cei care petrec în aceast nevoin mnânc
"

numai pesmei de pâine muiai în ap, cu sare sau puin oet, o dat pe zi i cu
msur. Aa se ne voiau sihastrii de pe Valea Nilului.
Hrana sau mana dumnezeiasc
g. este ultima i cea mai înalt treapt a
postului clugresc, la care ajung foarte puini dintre ascei, dup o
îndelungat nevoin, întrii fiind cu darul Sfântului Duh. Acetia se
îndestuleaz numai cu Preacuratele Taine, adic cu Trupul i Sângele lui
Hristos, pe care le primesc o dat sau de dou ori pe sptmân, a mai fr
gusta ceva decât numai ap. Dup grele ispite i nevoine am ajuns, cu darul
lui Dumnezeu, sm
mulumesc numai cu Preacuratele Taine, i nu mai sim:
foame, nici trebuin de pâine i legume..."
Apoi 1-a întrebat printele Teodul: „Preasfinite, acolo în pdure, unde
locuii,nu v
este frig iarna?" „Printe Teodul, eu sunt ceteanul Munilor
Carpai i Domnul are grij de mine, c, oriunde aflu, nu duc lipsa de m
nimic. Nu simt nici frigul iernii, nici aria soarelui, nici foamea, nici setea,
nici alta nevoie pmânteasc!" „Preasfinite, a zis duhovnicul, tare m-a
retrage la Mnstirea Sihstria, lâng clugri! Acolo a avea mai multa linite
i vreme de rugciune". Iar el mi-a rspuns: „Dac ai fost rânduit de
Mitropolie la Agapia, f ascultare, c ai fost trimis acolo cu voia i porunca
lui Dumnezeu!"
Apoi, fcându-i metanie i srutându-i mâna, i-a cerut binecuvântare de
plecare, iar sfântul Ioan i-a zis: „Domnul nostru Iisus Hristos te s
binecuvinteze i m iart!" i îndat cuviosul a disprut.
Aa desprit printele Teodul pentru a doua oara de acest sfânt al
s-a
zilelor noastre, care se numea i „ceteanul Munilor Carpai!"
A mai trecut un an de zile fr a se ti nimic de episcopul Ioan. în
primvara anului 1946, Protosinghelul Teodul i-a luat toiagul i, rugându-se
în tain, a trecut muntele spre Sihstria. Ajungând în Poiana Trapezei, aceeai
minune s-a svârit pentru a treia i ultima dat. în marginea poienii, sfântul
episcop Ioan îl atepta cu aceeai fa luminat i cu aceeai bucurie i pace
duhovniceasc.
Fcându-i cuvenita metanie, cuviosul episcop Ioan a zis: „A vrea s m
întorc înapoi în patria mea natal, ca s m svâresc acolo! Sunt i la noi
pduri destule...". Iar printele Teodul 1-a întrebat: „Cum s
mergei acum.
când Rusia este condus de atei i Biserica este aa de prigonit?" Dar sfântul
Ioan a zis: „Cred lui Dumnezeu nu c m va vedea nimeni, cci mâna lui
Dumnezeu m
va acoperi. . .
!
Auzind acestea, duhovnicul Teodul s-a întristat mult i a lcrimat. Iar

minunatul episcop Ioan 1-a întrit în ndejde i 1-a sftuit aib grija de s
CUVIOJ DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XX 593
sufletele lui din Mnstirea Agapia, zicându-i

încredinate acolo este c
mântuirea Apoi, fcându-i metanie, i-a cerut ultima binecuvântare i aa
lui.
s-au desprit. Episcopul Ioan s-a dus ctre Sihla, iar printele Teodul i-a
continuat drumul la Mnstirea Sihstria. Din ziua aceea nu 1-a mai vzut
niciodat. Numai Dumnezeu tia unde se adpostete robul su.
Dup cinci ani de zile, adic în primvara anului 1951, Dumnezeu 1-a
descoperit iari pe sfântul episcop Ioan într-un chip ca acesta: Fratele tefan
Juncu, pscând oile Mnstirii Sihstria prin pdure, deodat a observat un ,
lucru minunat. Câinii s-au oprit din ltrat, iar oile s-au strâns în jurul unui
btrân pustnic necunoscut. Era cuviosul episcop Ioan. Apoi fratele 1-a auzit pe
sihastru vorbind: „Oare ce am greit eu astzi lui Dumnezeu, de m-a artat
oamenilor!" Apoi i-a zis fratelui care ptea oile: „Frate tefan, vin încoace
i nu te teme! tiu c te spovedeti la printele stare Ioil, dar te rog s nu-i
spui la spovedanie, nici la altcineva, c te-ai întâlnit cu mine astzi!" i
îndat > disprut în pdure.
sfântul Ioan a
Fratele tefan a inut taina aceasta doar o sptmân, cci la spovedanie
i-a spus stareului Ioil cum s-a întâlnit cu acel sihastru sfânt. Auzind aceasta
stareul, a plecat îndat cu egumenul Sihlei, Visarion, i o sptmâna întreag
au strbtut potecile pdurilor i locurile pustii, dorind întâlneasc pe s
sfântul episcop.
Dup înc o lun de zile, fericitul episcop Ioan 1-a întâlnit pe fratele
tefan cu oile prin pdure i i-a zis: „Frate tefan, te-am rugat un lucru când
ne-am întâlnit în pdure i nu l-ai împlinit! tii S
vei pleca în curând la c
armat i înapoi nu te vei mai întoarce!" Aceast profeie a sfântului Ioan s-a
împlinit întocmai, cci, dup ce a fcut armata, s-a cstorit i a rmas în
lume.
Din anul 1951 nu s-a mai aflat nimic despre acest mare i sfânt episcop
Ioan i nu putem ti daca s-a reîntors în patria sa, precum dorea, sau s-a
svârit în pdurile din Munii Sihlei, unde, de-a lungul secolelor, s-au nevoit
i s-au sfinit sute de cuvioi i cuvioase, printre care cea mai cunoscut
rmâne Cuvioasa Teodora de la Sihla.
IEROMONAHUL VARNAVA LASCONI

Mnstirea Bistria-Vâlcea
(1884-1953)
Printele Varnava Lasconi a fost unul dintre marii duhovnici ai
mnstirilor olteneti din secolul nostru. Sihastru i ascet neîntrecut, clugr

foarte îmbuntit, asculttor desvârit, lucrtor de tain al rugciunii lui
Iisus i vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos.
S-a nscut în Haeg, din prini sraci i credincioi. în 1908 a intrat în

nevoina clugreasc la Episcopia din Râmnicu- Vâlcea, întrecând pe toi cu
blândeea, cu rbdarea i cu ascultarea, în anul 1911 a fost clugrit. Timp de
20 de ani a fost grdinarul episcopiei. Ziua lucra i uda grdina, iar noaptea se
ruga i se odihnea câteva ore pe un scunel, dup obiceiul Sfântului Ierarh
Calinic.
Episcopul Vartolomeu, cucerindu-se de viaa lui, în anul 1935 1-a fcut
preot i 1-a numit duhovnic la Mnstirea Bistria, ctitorit de Barbu
Craiovescu. Aici s-a nevoit înc 18 ani de zile, svârind cele sfinte i
mângâind pe oameni, Apoi s-a retras în pdure, la petera unde au fost
ascunse moatele Sfântului Grigorie Decapolitul. Acolo s-a nevoit câiva ani
în desvârit linite i rugciune.
Numele lui se fcuse cunoscut peste tot în partea locului, cci primise de
la Dumnezeu darul izgonirii duhurilor necurate. însui spunea c multe ispite
a rbdat de la diavoli în pustie. Odat vrjmaul i s-a artat în chip vzut i,
apucându-1 de hain, 1-a aruncat în prpastie. Dar mâna Domnului 1-a scpat
prin minune, c, agându-i-se rasa într-o creang, s-a izbvit de moarte. între
anii 1950-1953, printele Varnava a slujit ca preot i duhovnic la Mnstirea
Surpatele, fiind un exemplu pentru toi cu faptele i pilda vieii sale,
îndemnând multe suflete s

urmeze lui Hristos.
în primvara anului 1953, Cuviosul Varnava, multnevoitorul, s-a svârit
cu pace i a fost înmormântat la Schitul Ppua din apropiere.
IEROMONAHUL COSMA POPA

Mnstirea Coco-T ulcea
(1868-1954)
Acest printe iubitor de Hristos s-a nscut dup trup în comuna Bujor,
judeul Galai, iar dup duh s-a nscut în Mnstirea Coco.
în anul 1920 a intrat în nevoina clugreasc, iar dup câiva ani s-a
învrednicit de darul sfintei preoii. Printele Cosma era un adevrat clugr,
preot i doctor de, suflete, fiind blând i iscusit. Cel mai mult iubea
rugciunea, slujba postul i neagoniseala. Pentru osârdia i
la biseric,
smerenia lui Dumnezeu
dobândise de darul rugciunii lui Iisus, cu care se
la
îndeletnicea ziua i noaptea. Dintre cri, dup Sfânta Scriptur, citea cel mai
mult vieile i nevoinele sfinilor. Timp de 30 de ani a citit zilnic Vieile
Sfinilor la trapez, pentru a mângâia i folosi pe toi. în vara anului 1954 a

chemat duhovnicul i i-a spus:
- Peste doua zile, la Vecernie, m
duc la Hristos. Apoi s-a mrturisit din
copilrie i a primit dumnezeietile Taine.
- Printe Cosma, d-ne un cuvânt de folos mai înainte de a ne despri -,
a zis ucenicul,
- Frailor, s
avei mai presus de toate rbdare, fr de care nu este
posibil viaa clugreasc. S
fii osârduitori la biseric i s nu v rmân
pravila i canonul de chilie.
în ultima zi n-a mai vorbit. Tcea i zicea în tain rugciunea lui lisus. în
stânga inea sfânta cruce i cu dreapta se însemna mereu. Când a început
Vecernia, deodat faa printelui Cosma Apoi a zis:
s-a luminat mult.
- S-a svârit! Pentru^ rugciunile Sfinilor Prinilor notri, Doamne,
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-ne pe noi!
în clipa aceea printele Cosma i-a dat duhul.
MONAHUL EVGHENIE DUMITRESCU

Schitul Brazi-Vrancea
(1880-1954)
a. Viaa
Printele Evghenie Dumitrescu a fost desvârit clugr atonit. Originar
din comuna Segarcea-Dolj în anul 1903 se duce la Muntele Athos i se face
,
clugr în Schitul Prodromul. Dup nou ani de smerit ascultare este trimis
în ar la Schitul Darvari din Bucureti. Iar în anul 1917 este trimis la metocui
Schitului Prodromul din comuna ifeti- Vrancea, pe care îl conduce cu mult
pricepere aproape patruzeci de ani, adunând în jurul lui mai mult de 12
ucenici.
în toamna anului 1954 s-a mutat din viaa aceasta i a fost înmormântat la
Schitul Brazi din apropiere.

1. Când a ajuns printele Evghenie superior la metocui Schitului
Prodromul de ifeti, era o mare foamete. Muli oameni de prin sate -
la
copii, tineri i btrâni - erau ameninai s moar de foame. Atunci el, gsind
destule alimente la metoc, a chemat stenii din ifeti i le-a împrit gratuit
grâu, porumb, cartofi i fasole.
Aa a scpat de la moarte sute de oameni.
2. Acest mare nevoitor era atât de blând i înelept în cuvânt i în fapt.
încât toi se foloseau de exemplul lui. Numele lui se fcuse cunoscut peste tot.
încât unii, lsând cele trectoare „dup sfatul lui", ajungeau clugri iscusii
în aceti ani s-au adunat în jurul su 12 ucenici, care i-au slujit cu credin
pân la sfâritul vieii, trind în cea mai deplin armonie i ascultare i
neieind niciodat din cuvântul btrânului. împreun se rugau, împreun
mâncau, împreun lucrau i niciodat nu scoteau cuvânt deert din gurile lor.
Cu mâinile lucrau, iar cu mintea rosteau rugciunea lui Iisus. Apoi, dei
lucrau în vie, nu gustau nici o bobit de struguri pân la vremea mesei.
cutând s
urmeze întru totul dasclului lor. Iar la mas, numai dup ce gusta
btrânul, începeau i fraii s mnânce.
3. Spuneau ucenicii c printele Evghenie nu încuia niciodat chilia,
alimentele i vasele cu vin, dar nimeni nu îndrznea s ia ceva fr
binecuvântarea lui. ,
Uneori zicea ucenicilor si:

- Prinilor, beciul este deschis. Cine vrea poate s serveasc un pahar de
vin. Dar nu uitai c furtunul de deasupra este un arpe cu doua capete. De
orice capt te atingi, te poate muca.
4. Odat, un frate a intrat noaptea fr de veste în chilia lui i 1-a vzui
cu mâinile în sus, rugându-se cu lacrimi i zicând;
- Doamne, caut cu mil spre zidirea Ta i nu m lepda pe mine de la
faa ochilor Ti!

5. Pentru sfinenia vieii lui, uneori îl ruga episcopul s primeasc
preoia, iar btrânul se smerea, zicând:
- Preoia este un har al lui Dumnezeu ce se cuvine sfinilor, iar nu celor
pctoi.
6. într-o zi, un om beat 1-a defimat în public pe printele Evghenie. Iar
btrânul nimic nu zicea. Atunci ucenicii l-au întrebat:
- Cum ai putut rbda, printe, ocara aceasta? Nu vrei s-1 reclamm la
poliie?
- Nu este bine s-1 reclamm, ci s rbdm, c suntem clugri. C
nimeni nu mi-a vorbit aa de frumos ca fratele acesta! Cuvântul de laud
pentru clugr este bucuria diavolilor, iar cuvântul de batjocur este bucuria
îngerilor.
7. Spuneau ucenicii ca, adeseori, un stean lsa oile s pasc în via

mnstirii. Deci, i-au zis fraii:
- D-ne voie, printe, s scoatem oile din vie i s spunem omului sa le

pzeasc.
- Nu este bine, frailor! a zis btrânul. De ce s întristm sau s smintim
pe mirean? El nu vede c oile sunt în vie? Las sa le scoat el, ca s nu -l
suprm,
8. Uneori venea la printele Evghenie câte un stean nevoia i-i cerea
împrumut alimente, vase sau unelte de lucru. Iar btrânul îi zicea cu blândee;
- Du-te, frate, în magazie i ia ce -i trebuie. Iar când vei termina treaba,
adu lucrul înapoi i-1 pune de unde l-ai luat.
El niciodat nu urmrea pe datornici, nici nu le cerea împrumutul înapoi.
9. Cea mai obinuit ascultare a printelui Evghenie era munca la
buctrie. în timp ce fraii lucrau la vie, el fcea focul, fierbea mâncarea,
frmânta pâinea, aducea ap, spla vasele i zicea în tain rugciunea lui
lisus. La amiaz, când toate erau gata, zicea:
- Prinilor, poftii la mas!
Aa s-a nevoit printele Evghenie aproape 40 de ani, slvind pe Hristos i
slujind cu dragoste pe oameni. Apoi i-a dat sufletul în mâinile Domnului,
fiind îngropat de ucenici lâng biserica Schitului Brazi.
MONAHUL ATANASIE PAVALUCA

Mnstirea Neam
(1877-1955)
a. Viaa
Printele Atanasie Pvluc a fost unul din cei mai râvnitori ucenici ai
marelui pelerin Gheorghe Lazr i era originar din comuna Brecu, judeul
Covasna; sat de mocani vestii în Transilvania.
în anul 1900, tânrul loan a intrat în nevoina clugreasc la Mnstirea
Neam, împreun Constantin. Dup un an de zile s-au
cu fratele su,
clugrit împreun faa icoanei Maicii Domnului. loan a primit numele de
în
Atanasie i Constantin a primit numele de Chirii. Printele Atanasie s-a nevoit
pscând oile Mnstirii Neam toata viaa sa. Iar fratele su, Chirii, a primit
darul preoiei, s-a dus în Muntele Athos.i acolo bine s-a nevoit în deplin
sihstrie 30 de ani. Apoi s-a svârit cu pace în mijlocul ucenicilor si.
în toamna anului 1955 s-a mutat din viaa aceasta i monahul Atanasie
Pvluc i a fost îngropat în cimitirul mnstirii.
1. Fraii loan i Constantin Pvluc, dorind s slujeasc toat viaa lui
Hristos, au zis tatlui lor:
- Tat, d-ne partea de motenire ce ni se cuvine, c noi plecm amândoi
la mnstire î Deci le-au dat prinii drept motenire 500 de oi albe. în
primvara anului 1900, cei doi frai au venit la Mnstirea Neam i s-au
druit lui Dumnezeu, împreun cu oile i toata averea lor.
2. Printele Atanasie a pstorit oile Mnstirii Neam aproape 50 de ani,
întrecând pemuli clugri cu ascultarea, cu rbdarea i cu rugciunea.
Permanent mergea dup oi cu capul descoperit i cu Psaltirea în desag,
zicând pe de rost psalmii lui David, dup exemplul btrânului Gheorghe
Lazr, dasclul sau. Singura lui avere erau câteva cri, pe care le purta
întotdeauna cu dânsul pe munte.
3. Odat 1-a întrebat ucenicul:
- Printe Atanasie, de ce iubeti aa de mult Psaltirea?
- Cine nu tie pe de rost Psaltirea, acela nu este clugr, a rspuns
btrânul.
Dar de când o tii pe de rost?
-
Când aveam 20 de ani i umblam cu oile pe muni, am învat Psaltirea
-
pe de rost, cu porunca lui Moul Gheorghe i de atunci o zic necontenit.
4. Alt dat iari 1-a întrebat ucenicul:
- Printe Atanasie, i-a rmas vreodat Psaltirea necitit?
- Cu mila lui Dumnezeu, de când m-am fcut clugr nu-mi aduc aminte
s mâncat vreodat înainte de a-mi fi terminat Psaltirea de citit.
fi
Dar de ce câni psalmii, printe Atanasie?

-
- Apoi nu auzi pe Proorocul David, zicând: Lâudai-L pe El în Psaltire i
în alut. Toat suflarea s
laude pe Domnul (Ps. 150, 3-5)? Deci, cum a
putea eu s
tac, când toat zidirea îl laud pe Domnul?
5. într-o zi 1-a întrebat un frate:

- Printe Atanasie, unde ai gsit scris s umble clugrul permanent cu
capul descoperit? i a rspuns btrânul:
- S te întreb i eu un cuvânt. Unde ai gsit scris c Hristos a purtat
vreodat cciul pe cap? i îndat fratele, cerându-i iertare, a tcut.
Se spunea despre dânsul

6. c
noaptea dormea foarte puin pe un mic
scunel, dup exemplul dasclului su. Iar pentru spovedanie îi alegea pe cei
mai aspri duhovnici din Mnstirile Neam, Secu, Sihstria.
7. Odat 1-a vzut ucenicul cu care ptea oile, c a srit cu picioarele

goale în spini i i-a zis:
- De ce ai srit cu picioarele în spini, printe Atanasie?
- Iart-m, frate, a rspuns btrânul. în clipa aceea uitasem de muncile
iadului!
8* Zicea ucenicul ctre dasclul su:

- Printe Atanasie, ce fapt bun trebuie s fac eu ca monah, ca s m
mântuiesc?
- Toat viaa ta s ai pe Hristos în minte i te mântuieti! a rspuns
btrânul.
- Dar cum pot avea pe Hristos în minte?
- Ca s-L putem avea pe Hristos în minte i inim, ne trebuie
în
neîncetata rugciune i paza minii de gândurile rele. Zi mereu rugciunea lui
Iisus, fugi de oameni i nu te învoi cu mintea la nici un lucru ru. De vei face
acestea, Hristos va fi permanent cu tine.
9. Alt ucenic a zis btrânului:

- Printe Atanasie, d-mi un sfat pentru folosul sufletului meu.
- Ascult, frate. Adu-i mereu aminte ce ai fgduit la clugrie. C ceea
ce ai jurat cu gura ta, pentru aceea vei da socoteal.
10. A zis iari ucenicul su:
- Printe Atanasie, cât ai umblat cu oile prin muni, ai întâlnit vreun
pustnic?
- Da, am la noi în Covasna, un sihastru sfânt.
întâlnit într-un bârlog,
Eram cu fratele meu. Dup ce i-am fcut metanie, ne-a binecuvântat i ne-a
prevestit: „S tii c
voi amândoi clugri o s murii!"
11. Printele Atanasie citea mereu Sfânta Scriptur i cuvintele Sfinilor
Prini. într-o zi a întrebat pe ucenicul su:
- Citit-ai pe Sfântul Damaschin?
- Nu, printe, nici n-am auzit de crile lui.
- Nu tii nimic! Acolo, frate, este fundamentul credinei noastre. Deci,
scoând din traist Dogmatica Sfântului loan Damaschin, a zis:
- Primete, frate, cartea aceasta. Aici se afla miezul credinei noastre
ortodoxe.
12. A zis iari printele Atanasie ucenicului su:
- Citit-ai Pravila Mare?
- N-am citit-o, printe.
- Nu cunoti legile Bisericii!
- Dar unde a putea-o gsi?
Atunci btrânul a scos din traist Pidalionul i 1-a dat ucenicului s-1
citeasc.
13. într-o zi i-a zis ucenicul:
- Printe Atanasie, de ce nu-ji faci i sfinia ta o hain mai bun c, iat.
toate i s-au rupt. Iar btrânul a rspuns:
Aceea nu-i clugrie, frate, cu haine bune, cu mâncare mult, cu vin i
-
cu odihn. Clugrul trebuie s
fie mai srac i mai ru îmbrcat decât orice
om.
14. L-a întrebat ucenicul iari:
- De ce nu-ji iei o chilie în mnstire, printe Atanasie? Mcar pe timp
de iarn.
- Ce-î aceea chilie în mnstire? Acolo este ca la spital! Iar aici în munte,
m simt ca în grdina raiului!
A zis ctre btrân unul din frai:

15.
Ce s fac, printe Atanasie,
- tare c m
lupt gândurile cele necurate?
- Lupt, frate, i nu slbi! Pzete-i mintea, ochii i trupul curat.
Clugrul, dac a pierdut fecioria, a pierdut tot. Pzete-i fecioria, frate, c
fecioria este mare dar. S
ii la ea pân la moarte, ca s ai îndrzneal la
sfânta rugciune. Iar dac o pierzi, te ruinezi când stai în faa lui Hristos i
a sfinilor îngeri.
- Dar ce s fac, printe, ca s scap de rzboi?
- Nu te descuraja, frate, c fr rzboi nu este cunun, nici mântuire.
Intarete-te cu postul, cu neîncetata rugciune, cu Psaltirea i cu deasa
spovedanie. C aceasta este lupta cea mai mare a clugrului.
16. Uneori zicea btrânul ucenicilor si:
- Frailor, nu pzii numai oile. Ci, pazii-v i gândurile s nu le fure
lupii iadului. Facei-v pravila, spovedii-v regulat i nu uitai de ceasul
morii.
17. Odat l-a întrebat un cretin:
- Printe Atanasie, cum este mai bine sa in? Pe stil vechi sau pe stil nou?
- Ce-i acela stil vechi sau nou? Faptele bune sunt totul. Ascult de
Biseric i niciodat nu vei grei!
toamna anului 1955, printele Atanasie s-a îmbolnvit. Deci, fiind
18. In
adus de la stân la bolnia mnstirii," a primit Preacuratele Taine i s-a
svârit cu pace în adânc smerenie, cu Psaltirea lâng el i cu sufletul plin de
bucuria Duhului Sfânt!
SCHIMONAHUL IONA BLESCU

Sihstria Cavsocalivia-Muntele Athos
(1885-1955) 1
Cuviosul schimonah Iona s-a nscut în comuna Bileti-Gorj în anul

1885. Dup ce termin o coal de meserii, la vârsta de 18 ani, s-a dus în
Sfântul Munte s slujeasc lui Hristos.
Anii de ucenicie i-a petrecut la chilia româneasc Colciu. Aici a primit
tunderea în monahism i a învat meteugul ne voinei duhovniceti de la
cei mai alei duhovnici români.

A mai sihstrit înc trei ani la o alt chilie româneasc din apropierea
Mnstirii Pantocrator. Iar în anul 1911 se stabilete definitiv la Schitul
Sfântului Vasile din Sihstria Cavsocalivia, în partea de sud-est a Muntelui
Athos. Aici se nevoiau clugrii atonii cei mai iubitori de linite i de
osteneal. Printre acetia erau nu puini sihastri români. Ei triau numai din
lucrul mâinilor i din mila mnstirilor de obte. Hrana o aduceau cu barca
din cauza locului foarte stâncos i ap
adunau iarna din ploi.
pustiu, iar
Printele Iona s-a nevoit aici mai mult de 40 de ani, la o mica chilie
româneasc cu hramul Sfântului Macarie. Deci, primind îngerescul chip al
schimniciei i adunând în jurul su patru ucenici, toi cu numele de Macarie,
se osteneau împreun în neadormit rugciune, în priveghere i în netiute
bucurii ale Duhului Sfânt.
Mai târziu, deprinzând bine limba greac, schimonahul Iona a dorit s
îmbogeasc literatura patristic româneasc cu câteva opere ale Sfinilor
Prini. Una din cele mai importante traduceri ale Cuviosului Iona este
Hristoitia, pe care reuete so tipreasc la Bucureti în anul 1937. Dei este
singura lui traducere care vede lumina tiparului, folosul duhovnicesc al acestei
cri este foarte mare. Prin jertfa sa, smeritul atonit român pune la îndemâna
credincioilor un preios tratat de moral practic ortodox, care cluzete i
astzi multe suflete ctre Hristos.
Aa s-a ostenit Cuviosul Iona schimonahul în Muntele Athos timp de 52
de ani, în lipsa, în smerenie, în post i în neîncetat rugciune. în vara anului
1955, fiind chemat de Hristos la ceretile lcauri, a dat celor patru ucenici ai
si srutarea cea mai de pe urm i a adormit cu pace. Osemintele sale se

odihnesc astzi la Schitul Sfântul Vasile, aproape de rmul Mrii Egee.
1
Dup mrturiile ucenicilor si din Muntele Athos,
ARHIMANDRITUL SAYA CIMPOCA

Schitul Sfântul Ioan Boteztorul-Alba Iulia
(1888-1955) 2
a. Viaa
Acest printe iubitor de Dumnezeu a fost un iscusit nevoitor i
povuitor de suflete. S-a nscut în comuna Sadu, judeul Sibiu, din prini
binecredincioi. Era cel mai mare dintre cei cinci copii. Mai târziu, atât
prinii, cât i copiii, au îmbriat viaa monahal i au ajuns clugri buni.
Printele Sava a luat cel dintâi jugul lui Hristos. în anul 1904 a intrat în
obtea Mnstirii Cldruani, iar dup patru ani a primit schima monahal.
Mai târziu i-au urmat tatl cu al doilea frate, care s-a clugrit, primind
numele de Elisei. Iar mama cu trei fete s-au clugrit în Mnstirea igneti.
Era un lucru minunat a vedea pe tata cu fiii i pe mama cu fiicele, împreun
ostenindu-se pentru Hristos i unii pe alii îndemnându-se la rugciune, la
smerenie i ascultare.
Mnstirea Tismana.
în anul 1914, printele Sava a fost hirotonit preot la
între anii 1918-1946 a fost, pe rând, preot i duhovnic în mai multe mnstiri,
iar în anul 1946 a fost numit egumen la Schitul Sfântul Ioan Boteztorul din
Alba Iulia. Dup o aleas activitate duhovniceasc, în toamna anului 1955,

arhimandritul Sava Cimpoca s-a mutat cu pace la ceretile lcauri.

Acest printe vrednic de pomenire întrecea pe muli clugri cu postul,
1.
cu privegherea, cu brbia i cu râvna pentru împlinirea faptelor bune. Cel

mai mult se jertfea cu svârirea Liturghiei zilnice i cu spovedania
credincioilor. Dei era aspru la canon i hotrât în cuvânt, totui muli îl
cutau i îl aveau de printe duhovnic.

2. Mrturisesc ucenicii lui c printele Sava primise de la Dumnezeu,
pentru viaa lui aleas, darul izgonirii duhurilor necurate. Zilnic veneau la el
oameni bolnavi, pe care printele îi fcea sntoi cu postul i cu rugciunile

sale. Din aceast pricin multe ispite ptimea de la diavoli.
3. Odat 1-a întrebat un episcop:

- Printe Sava, de ce te chinuieti aa de mult cu postul, cu privegherea
i cu rugciunea?
1
Dup mrturiile surorii sale - monahia Vitalia Cimpoca - din Mnstirea igneti.
- Preasfinite, Domnul nostru Iisus Hristos a suferit pentru noi toi, iar eu
sufr numai pentru pcatele mele!
Printele Sava slujea întotdeauna cele sfinte cu mult evlavie i
4. fr
mei o grab. într-o zi îns, cântreul cânta repede la stran. Atunci btrânul a
zis ucenicului su:
- Spune-i cântreului c eu nu m grbesc!
5. într-o zi nu avea cine face mâncare la obte. Atunci printele Sava,
dup ce termin slujba, a tiat lemne, a pregtit mâncarea, a sunat clopotul i
a servit pe toi la mas. La urm a început spele vasele. s
- Las, printe stare, ca splm noi vasele - au zis ucenicii.
- Nu. Astzi fac eu tot. Mâine, dac vei vrea, vei face sfiniile voastre.
Din ziua aceea, toi se sileau s
urmeze nevoina stareului.
6. A venit odat la schit sora stareului - maica Vitalia din Mnstirea
igneti-Ilfov. Dar btrânul n-a primit-o în chilie.
- De ce n-ai primit pe maica în chilie, printe stare? l-au întrebat ucenicii.
- Dar oamenii tiu c
este sora mea? a rspuns btrânul cu asprime.
7. în alt zi a venit o femeie plângând la schit:

- Printe, rugai-v pentru soul meu. Trebuie s-i fac operaie i nu tiu
dac mai scap.
- Nu mai plânge, sor. S ne rugm Domnului trei zile cu post pentru el.
Dup trei zile, bolnavul s-a fcut sntos i n-a mai fost operat.
8. în timpul rzboiului trecut, la spitalul din Ploieti erau muli bolnavi
de tifos exantematic, care mureau neîmprtii i nu avea cine s-i îngroape.
Atunci printele Sava a zis ctre stareul Mnstirii Ghighiu:
- Daca îmi dai voie, duc m s
împrtesc bolnavii. Eu nu m tem c
m voi îmbolnvi.
Astfel, doi ani de zile, printele Sava a fost duhovnicul bolnavilor i
multe inimi zdrobite a alinat, dar, cu darul lui Hristos,. a fost pzit nevtmat.
Apoi, stabilindu-se la Schitul Sfântul Ioan Boteztorul- Alba Iul ia, a fcut
mult misiune evanghelic între credincioi i s-a svârit cu pace.
PROTOSINGHELUL VASIAN SCRIPCA

Mnstirea Secu
(1887-1956)
Cuviosul Vasian, care a fost muli ani stare al Mnstirii Secu, s-a nscut
în anul 1887, în comuna Fântâna Mare-Suceava. Fiind ales de Dumnezeu
.

pentru o viaa duhovniceasc mai înalt, a intrat în obtea Mnstirii Raca i
a fost tuns în monahism în anul 1915. Apoi, nevoindu-se cu mult râvn
pentru Hristos, ducea o via aspr, cu rugciune, post, tcere i smerenie,
lucrându-i în tain mântuirea sufletului su.
Dorind o nevoin duhovniceasc mai înalt, s-a fcut sihastru la Schitul
Sihla, ostenindu-se zece ani într-un bordei pustnicesc sub stânci, aproape de
petera Sfintei Teodora. Prinii btrâni spun c pustnicul Vasian se întâlnea
uneori cu sfântul episcop Ioan, care, deasemeni, se nevoia i el în Munii
Sihlei, dup cum scrie în viaa lui.
în anul 1934, fiind hirotonit preot, iar un an mai târziu numit stare i
duhovnic al Mnstirii Secu, Ieroschimo nanul Vasian s-a învrednicit s fie un
timp duhovnicul acestui fericit i mare pustnic Ioan. îns printele Vasian
niciodat nu spunea nimic despre aceast tain a vieii lor, lsând totul în grija
i în voia lui Dumnezeu.
Acest cuvios stare iubea foarte mult linitea, rugciunea i privegherea
de noapte. De aceea mai puin se îngrijea de cele ale Martei, cci gustase din
dulceaa linitii i a neîncetatei rugciuni.
In anul 1950 s-a retras din streie, petrecând ultimii ani numai în
rugciune, în cugetare la cele cereti i pregtire pentru înfricoatul ceas al
morii.
în toamna anului 1956, simindu-i sfâritul aproape, i-a cerut iertare de
la toi, s-a mrturisit la duhovnicul lui i a primit Preacuratele Taine. Apoi,
binecuvântând pe toi, i-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, lsând
cu limb de moarte s fie înmormântat tar sicriu, dup tradiia Muntelui
Athos
MONAHIA AGATONICA BORDACEL

Mnstirea Dintr-un Lemn
(1886-1956)
Maica Agatonica a fost o clugri aleas în obtea Mnstirii Dintr-un

Lemn. Era de loc din satul Romani-Gorj. Iubind pe Hristos, a intrat de mic
în mnstire, învând de la fiecare smerenia, tcerea i rugciunea.
Cea mai mare virtute a maicii Agatonica era sfânta ascultare. Toat viaa
a îngrijit de vitele mnstirii, cu o dragoste i rbdare rar întâlnite. Ptea
oile, aducea lemne din pdure, mulgea vacile, hrnea psrile, fcea curenie
i tot ce i se poruncea. Tot timpul tcea, lucra, se ruga i era fericit. Pentru
CUVlOl DIN A DOUA JUM TATE A SECOLULUI XX 605
blândeea inimii toat obtea clugrielor. O iubeau psrile,

sale o iubea
vitele, copiii satului i mai
mnstirii, pe care le-a pstorit 30 de ani.
ales oile
Noaptea se ruga mult i dormea puin. Iar când celelalte surori o mustrau
c nu pot dormi din cauza ei, maica Agatonica le rspundea:
- Scoal, sor, i bag în traist, c
rmâne traista goal! ce strângi C
aici, aceea vei gsi dincolo!
La biseric venea cea dintâi i aducea regulat i pe mama ei, dare era
btrân i oarb. Uneori îi ziceau celelalte:
Maic Agatonica, de ce chinuieti pe btrâna, c este bolnav?
-
- Las s se mântuiasc i ea! S o gseasc Hristos în biseric. Eu tot nu
am timp s vin regulat la biseric. Mcar ea s se roage pentru mine.
La btrânee nu mai ptea oile. Dar spunea celorlalte:
- Dai-mi i mie s fac ceva, c mnânc degeaba! i o trimiteau sa dea de
mâncare la psri.
Alteori o întrebau maicile:
- te grbeti aa, maic Agatonica?
Unde
- M
duc la printele sm
împrtesc. tiu eu, mai ajung pân mâine?
In toamna anului 1956, maica Agatonica a adormit cu pace, dându-i
sufletul în mâinile Domnului.
PROTOSINGHELUL MIHAIL BDIL

Schitul Petera Ialomicioarei
(1880-1957)
a. Viaa
Cuviosul protosinghef Afihaif a fost un stare renumit al Schitului Petera
Ialomicioarei. Era de loc din comuna Moeciu-Braov. în anul 1900 a intrat în
nevoina clugreasc la Schitul Petera. Fiind foarte asculttor, blând i

iubitor de Dumnezeu, prinii schitului l-au fcut clugr. Dup zece ani l-au
hirotonit diacon i preot, ajungând duhovnic iscusit în partea locului.
în anul 1925, ieromonahul Mihail a fostnumit egumen i printe
duhovnicesc al Schitului Petera, pe care 1-a povuit cu mult smerenie i
blândee 27 de ani. în anul 1952, egumenul Mihail Bdil s-a retras la linite,
iar dup cinci ani s-a mutat cu pace la odihna cea de sus.

1. Cea mai aleas fapt buna a printelui Mihail era râvna lui pen::
rugciune, pentru slujba bisericii. Timp de peste 50 de ani a fost nelipsit de I
toate slujbele bisericeti de zi i de noapte. Ori citea, ori cânta la stran, c:

slujea cele sfinte, ori se ruga în tain cu rugciunea lui Iisus.
2. Spuneau ucenicii btrânului c, pentru buntatea i evlavia Iu:
dobândise de la Dumnezeu darul rugciunii i al înelepciunii duhovniceti

Pentru aceea ajunsese duhovnic renumit i muli clugri, sihastri i mireni I
cutau i îi deschideau inima sub epitrahilul lui.
3. Intr-o noapte de iarn, dup Utrenie, stareul a plecat de la schit pes:e

munte, la Mnstirea Sinaia. Pe cale i-au ieit câiva lupi înainte. Btrânul
îns nu s-a înfricoat. Ci, fcându-i semnul crucii, a zis:
- Doamne, fac- se voia Ta! Apoi, întorcându-se ctre lupi, a adugat:
- Dac avei porunc de la Dumnezeu sa m
mâncai, iata-m, sunt
înaintea voastr. Iar dac nu avei porunc s m
mâncai, atunci ducei-v în
drumul vostru.
în clipa aceea, lupii i-au plecat capetele în jos i au disprut în pdure.
4. în alta iarn, mergând spre Sinaia, pe vârful muntelui 1-a cuprins o
furtun cu viscol cumplit. Atunci printele Mihail, tiind ca numai Dumnezeu
îl poate scpa de la moarte, a czut în genunchi i, înlându-i mâinile spre
cer, s-a rugat cu lacrimi, zicând:
- Doamne, fac-se voia Ta!
în ceasul acela s-a izbvit de moarte în chip minunat, cci s-a vzut
mergând pe oseaua ce duce spre oraul Buteni. Deci, dând slav Iui
Dumnezeu, a doua zi s-a întors cu pace la schit.
Spuneau ucenicii stareului Mihail i acest lucru cu totul minunat:
5.
Era
în vara anului 1938. într-o noapte, pe când btrânul aipise în chilie,
deodat auzi un glas poruncitor, care se repet de dou ori:
- Du-te i ia pe pustnicul din poiana Obârie!
Pân la ziu btrânul s-a rugat. Apoi, luând pe duhovnicul su, Iero-
monahul Antonie, au urcat muntele spre poiana Obârie. Nimeni nu tia se s
nevoiasc vreun pustnic în partea aceea. i, iat, în poian au aflat un mic
bordei pustnicesc i în faa lui, un clugr care sttea pe un trunchi de
butean.
- Binecuvinîeaz, printe! a zis stareul.
în clipa aceea, îns, au observat c sihastrul acela necunoscut i sfânt se
mutase din viaa aceasta. Atunci prinii l-au coborât de pe munte i l-au
îngropat în schit, alturi de biseric. Câi pustnici sfini s-au nevoit netiui de
oameni în adâncul Munilor Carp ai!
6. în primvara anului 1950, noaptea, pe când printele Mihail se ruga în

chilie, deodat s-a prbuit un bolovan mare de stânc peste chilia lui. Dar, la
porunca lui Dumnezeu, bolovanul s-a oprit în pod, deasupra capului su.
Astfel, bunul nevoitor a fost izbvit i de data aceasta de cursele vrjmaului,
7. Spre sfâritul anului 1957, stareul Mihail a zis ctre ucenicul su:
- Printe Pimen, cât mai este pân la Sfântul Mucenic Ignatie?
- Mai sunt trei sptmâni.
- S tii c în ziua Sfântului Ignatie m duc din viaa aceasta!
în seara aceea, btrânul sttea pe marginea patului i citea din Sfânta
Scriptur. Apoi a zis ucenicului;
- Du-te la chilie i te odihnete, c eti obosit.
Dup un ceas, ucenicul 1-a gsit adormit în Domnul, cu Biblia pe brae.
Aa s-a svârit Cuviosul stare Mihail!
SCHIMONAHUL GHERASIM CÂRJA

Mnstirea Neam
(1877-1957)
a. Viaa
Printele Gherasim Cârj a fost o floare de mult pre în obtea Mnstirii
Neam. S-a nscut în comuna Agapia-Neam i a primit din copilrie o
cretere aleas. In anul 1907 a intrat în nevoina clugreasc la Mnstirea
Neam. Dar, socotindu-se nevrednic de treapta preoiei, a fost toat viaa
paracliser i vemântar, slujind Biserica lui Hristos cu desvârit credin i
dragoste.
La începutul anului 1957, schimonahul Gherasim s-a strmutat la ceretile
lcauri, în vârst de 80 ani.

1. Acest mare nevoitor al zilelor muli prini din
noastre a întrecut pe
Mnstirea Neam cu aceste trei fapte bune: ascultareadesvârit, rugciunea
i dumnezeiasca dragoste. Pentru buntatea i blândeea lui, toi clugrii îl
cinsteau i se foloseau de pilda vieii lui.
2. Cincizeci de ani a fcut printele Gherasim aceeai ascultare de

paracliser i vemântar, cu mult dragoste pentru casa Domnului, nelipsind
niciodat de la slujbele bisericii. Era candel mereu aprins în obtea
Mnstirii Neam.
Spun btrânii care l-au cunoscut
3. c
printele Gherasim tia s
împodobeasc biserica, mai ales spre srbtori, ca pe o adevrat mireas a lui
Hristos. Punea perdele noi la icoana Maicii Domnului, scotea veminte
luminate, aternea covoare de lân, potrivea candelele, aprindea lumânri de
cear i folosea tmâie de la Sfântul Mormânt, pstrat anume pentru marile
srbtori.
4. Printele Gherasim avea mare evlavie ctre icoana Maicii Domnului,
creia îi citea
înaintea zilnic acatistul i paraclisul. El nu îngduia nimnui s
vorbeasc în biseric. Dac auzea pe cineva vorbind, îndat zicea cu glas
rugtor:
- V
rog, nu vorbii în biseric. Este pcat! Ne vede Maica Domnului!
Apoi aduga: Iertai -m pe mine, pctosul!
Astfel, toi se zideau sufletete de cuvintele lui i, când treceau pe lâng
el, îi ziceau unii altora:
- S tcem, c ne aude printele Gherasim!
5. Spun ucenicii lui c permanent mintea la
acest smerit nevoitor avea
cele dumnezeieti, iar pe limba sa purta întotdeauna numele prea dulce al lui
Hristos. Nimeni nu 1-a vzut vreodat râzând sau vorbind cuvinte de prisos. In
biseric nu se aeza niciodat în stran, oricât de obosit ar fi fost, iar când se
termina slujba, mergea la chilie cu faa senin i cu rugciunea în inima.
6. Spun iari ucenicii lui c chilia printelui Gherasim era un adevrat
altar de biseric.
Aceleai icoane frumos împodobite, aceeai candel nestins, aceleai
lumânri de cear i mireasm de tmâie. Iar btrânul, ca un sfenic de veghe,
ceasuri în ir citea la Psaltire, fcea metanii, slvea pe Dumnezeu i se ruga
pentru toat lumea.
7. O
alt ne voin a printelui Gherasim era permanenta lui grija pentru
cei rposai. Timp de aproape o jumtate de secol aducea zilnic la biseric vin
i coliv pentru parastas i aprindea candele i lumânri la mormintele celor
adormii. Dup ce fcea câte trei închinciuni i tmâia fiecare cruce, zicea:
- Dumnezeu s te odihneasc cu drepii, printe!
8. In noaptea Sfintelor Pati, printele Gherasim mergea cel dintâi la
cimitir i aprindea sute de lumânri. Apoi cobora în gropni, aprindea
candela, fcea trei închinciuni i zicea ctre cei rposai:
- Hristos a înviat, preacuvioi prini!
Spun prinii c odat i-a rspuns la salut un glas dintre cei adormii,
zicând:
CUViOI DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XX 609
- Adevrat a înviat Domnul, printe Gherasimî

9. Se spunea despre printele Gherasim c aproape zilnic veneau la el
sraci, infirmi, copii orfani de prin sate i-i cereau milostenie. Iar btrânul îi
punea la mas pe cerdacul chiliei i le împrea tot ce gsea la îndemân.
Avea înc i acest obicei. Când auzea c

se zidete vreo biseric nou,
aduna bani de la clugri i de la rude, apoi cumpra icoane, evanghelii, sfinte
vase i veminte i le druia personal la bisericile noi.
10. Cu puin înainte de obtescul sfârit i-a zis ucenicul:
- Printe Gherasim, d-mi sfatul cel mai de pe urm!
Iar btrânulrspuns: i-a
- Pzete toat viaa,
biserica în c i biserica te va pzi! Iar dac nu
pzeti pravila bisericii, vei cdea în mari ispite i primejdii.
11. Ultimele dou sptmâni, schimonahul Gherasim Cârj a stat numai

la chilie, în ateptarea venirii lui Hristos. îmbrcat cu ras i mantie, cu
crucea i metaniile în mân, atepta pe marginea patului. Nu voia nici s
mnânce, nici s se odihneasc. Tot timpul se ruga.
- De ce nu te culci, printe Gherasim? îl întrebau ucenicii,
- Nu pot dormi. Sunt în ateptare!... Nu tiu în care ceas va veni Mirele,
în dimineaa zilei de 16 ianuarie, 1957, când împlinea 50 de ani de
ne voin clugreasc, bunul osta i-a dat sufletul în mâinile lui Hristos i a
fost îngropat în cimitirul mnstirii.
SFÂNTUL IOAN IACOB HOZEVITUL

DE LA NEAM
(1913-1960) 3
a. Viaa
Cuviosul Ioan lacob, cu metania din Mnstirea Neam, a fost un sihastru
sfânt al zilelor noastre care s-a nevoit 24 de ani în ara Sfânt, atât pe Valea
Iordanului, cât i în pustiul Hozeva. Acest fericit purttor de Hristos s-a
nscut comuna Pltini-Botoani, la 23 iulie, 1913, într-o
în satul Criniceni,
familie de rani credincioi, anume Maxim i Ecaterina, fiind singur la
prini. Din botez s-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea „îliu". La ase
luni dup natere, mama sa, îmbolnvindu-se, a decedat, iar copilul a rmas în
3
P.S. Lucian Tomitanul, Cuviosul Ioan lacob de la Neamu (Hozevitul), in Sfinii români..., op.
cJL, p. 550; Vetre de sihstrie..,, op. cit
grija bunicii sale dup tat, Mria Iacob, care îl îngrijete ca o adevrat
mam timp de zece ani.
în anul 1916, când copilul Ilie avea trei ani, tatl su a decedat pe front.
în anul 1923 a decedat i bunica, lsând pe micul Ilie cu totul orfan i lipsit de
mângâierea prinilor i a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija
unchiului su, Alecu Iacob, care avea acas ase copii. între anii 1926-1932,
tânrul Ilie urmeaz Gimnaziul „Mihail Koglniceanu" i Liceul „Dimitrie
Cantemir" din Cozmeni-Cernaui.
obtea Mnstirii Neam. La 8
în vara anului 1933 a intrat ca vieuitor în
aprilie, 1936, este monahism, primind numele de Ioan, iar în
tuns în
noiembrie acelai an se duce, cu ali doi clugri din marea lavr, se s
închine la Mormântul Domnului. Apoi rmâne definitiv în ara Sfânt, unde
se nevoiefe în obtea Mnstirii Sfântul Sava de lâng Betleem,
La 14 septembrie, 1947, este hirotonit preot în Biserica Sfântului Mor-
mânt de ctre mitropolitul Irinarh i apoi numit egumen la Schitul românesc
Sfântul Ioan Boteztorul de la Iordan. Dup cinci ani de ascultare se retrage
cu ucenicul su, monahul Ioanichie Pârâial, în pustiul Hozeva, aproape de
Ierihon. Aici se nevoiesc împreun opt ani de zile, în petera Sfânta Ana, pe
valea pârâului Horat.
La 5 august, 1960, când avea 47 de ani, Cuviosul Ioan Iacob se mut la
ceretile lcauri i este înmormântat în petera în care s-a nevoit. Dup 20 de

ani, la 8 august, 1980, s-a aflat întreg în mormânt, fiind preamrit de
Dumnezeu ca sfânt.
La 15 august, acelai an, moatele sale au fost duse la Mnstirea Sfântul
Gheorghe Hozevitul din apropiere, cu binecuvântarea Patriarhului Benedict al
Ierusalimului, i se pstreaz în biseric alturi de celelalte sfinte moate.

1. Acest cuvios a fost ales de Dumnezeu pentru împria cerurilor din
pântecele maicii sale, cci din pruncie se vedea umbrit de darul Duhului Sfânt,
fiind întru toate blând ca un miel, smerit, tcut, râvnitor pentru cele sfinte i
rbdtor în ispitele cele dinuntru i din afar. Apoi rugciunea cu lacrimi,
neîncetat se lucra în mintea iînc i mama sa Ecaterina a fost
inima sa.
rânduit de Hristos s duc via neîntinat pân la nunt i s nasc pe

pmânt un singur fiu, cci îndat dup natere se strmut la ceretile lcauri.
2. Fericitul Ilie, rmas orfan din pruncie de ambii prini trupeti, avea
tat în cer pe Dumnezeu, iar mam duhovniceasc avea Biserica i pe smerita
sa bunic Mria, vduv, care 1-a crescut i 1-a ocrotit cu rugciunea i

dragostea ei pân la vârsta de zece ani.
Spun btrânii din satul su natal bunica îi ducea c zilnic nepoelul s i-1
alpteze mamele tinere din apropiere i sttea lâng el de veghe ziua i

noaptea, pân ce copilul a început sa vorbeasc. Iar vara, când pleca la lucrul
câmpului, punea copilul într-o traist, încât numai capul i se vedea, îl aeza în
spate, se însemna cu Sfânta Cruce i se ducea la munc cu rugciunea pe buze
i cu lacrimile în ochi. Acolo îl adpostea la umbra unui copac, pân la apusul
soarelui. Apoi îl aeza în traist i-1 aducea acas. Dup ce îl hrnea, îl culca
lâng sfintele icoane, iar ea se ostenea cu rugciuni i metanii pân noaptea
târziu, dup tradiia sfânt strbun.
3. înva bine la coal i rcea mare

Fiind luminat la minte, copilul
bucurie bunicii sale. btrâna îl înva pe de rost sfintele rugciuni,
Mai târziu,
îl ducea regulat la biseric i îl punea s citeasc la Psaltire, cci ea nu tia
carte. Alteori îi spunea s citeasc patimile Domnului, iar ea plângea i fcea
metanii. Uneori copilul o întreba:
- Mam,
de ce plângi aa tare când citesc patimile Domnului?
btrâna îi rspundea, suspinând:
Iar
- Dragul meu, tu nu tii durerea din casa noastr. Nu sunt eu mama ta!
Ea a decedat când tu aveai numai ase luni, iar tatl tu a murit în rzboi,
când erai de trei ani. Eu sunt bunica ta, iar bunicul tu s-a dus la cer de mult.
Fiind vduv,
voiam sa m duc la mnstire, dar, vzând c ai rmas orfan de
prini, am renunat ca s te cresc pe tine. De aceea plâng, c sunt btrân i
dup moartea mea vei rmâne singur i orfan pe lume. Dar s ai credin în
Dumnezeu, s te rogi Lui mereu, s fugi de pcat i sa-i aduci aminte de noi.
De vei face aa, te va acoperi Maica Domnului i vei scpa de multe
primejdii. Eu nu-i doresc altceva mai bun în via decât s ajungi preot i s
slveti pe Hristos!
4. La vârsta de 20 de ani, terminând liceul i fiind luminat la minte cu
i rudele îl îndemnau s urmeze teologia i s se
darul lui Hristos, prietenii
fac îns contiina i cugetul inimii sale îi spuneau: „Nu, eu vreau s
preot.
m fac clugr!" Odat, pe când lucra la câmp, fiind în îndoial, se ruga lui
Dumnezeu s-i descopere ce s fac. Apoi a auzit o voce tare de sus:
„Mnstirea". Din clipa aceea nu mai avea odihn, cci Duhul Sfânt îl
îndemna s plece cât mai repede la mnstire i s-i închine viaa lui Hristos.
5. In vara anului 1933, într-o zi de Duminic, pe când tinerii din sat se
adunau cu nunt, alesul Domnului, Ilie, s-a închinat cu lacrimi în
veselie la
biserica din Criniceni, i-a srutat crucile prinilor din cimitir i, luându-i
rmas bun de la ai si, a plecat s se logodeasc cu Hristos în obtea
Mnstirii Neam.
6. Vzându-1 episcopul Nicodim, stareul lavrei, 1-a întrebat:
- De ce ai venit, frate Ilie, la mnstire?
- Printe stare, doresc s m
fac clugr, s-mi plâng pcatele mele, sa
m rog pentru prinii care m-au nscut i sa laud neîncetat pe Dumnezeu.
- Bun lucru i-ai ales, frate Ilie. De vei avea smerenie i ascultare i vei
iubi rugciunea, pe toate cele bune le vei svâri, vei birui cu uurin ispitele
acestei viei i cu sfinii în cer te vei numra.
Aa s-mi ajute Bunul Dumnezeu, preasfinf ite printe stare!
-
- Numai s ai rbdare în toate, s te hrneti din învturile Sfintei
Scripturi i ale Sfinilor Prini i s urmezi viaa i sfaturile cuvioilor
duhovnici i nevoitori din obtea Mnstirii Neam, Vino s te închini la
icoana fctoare de minuni a Maicii Domnului din biseric, ocrotitoarea
acestui sfânt lca, apoi te încredinez sub ascultarea printelui Iov,
farmacistul mnstirii, cel mai duhovnicesc clugr din obtea noastr. S-i
urmezi dup putere viaa i sfatul, sa nu lipseti de la slujbele bisericii i sa
faci ascultare la biblioteca mnstirii.
7. Trei ani a fcut ucenicie rasoforul
Ilie Cuviosului printe Iov Burlacu,
silindu-se s-i urmeze nevoina aspr, postul, tcerea, smerenia, srcia i

neîncetata rugciune. Iar la bibliotec a pus în rânduial toate crile, a citit
multe din învturile Sfinilor Prini i ddea bune sfaturi frailor tineri,
încât se foloseau toi de râvna, de înelepciunea i osteneala lui i era iubit de
toi în obtea marii lavre.
8. Vzând stareul i duhovnicii râvna lui pentru Hristos, la 8 aprilie,
1936, în Miercurea Mare a Sfintelor Patimi, când Domnul a fost vândut
pentru noi, rasoforul Ilie lacob a fost tuns în cinul monahal împreun cu ali
zece frai, primind numele Sfântului Ioan Boteztorul. Amândoi marii
prooroci, Ilie i Ioan, începtori ai vieii pustniceti din Vechiul i Noul
Testament, aveau s-i fie dascli, prini i rugtori ai nevoinei lui
clugreti. Amândoi îl îndemnau s le urmeze viaa, postul, rugciunea i

fecioria i îi aminteau de ara Sfânt i de marii sihastri de pe Valea
Iordanului. Sfântul Ilie Tesviteanul îi ddea râvna pentru mrturisirea dreptei
credine i
îndemna spre urcuul duhovnicesc al Carmeluîui i Sinaiuiui. Iar
îl
Sfântul Ioan Boteztorul îl chema spre mnstirile din ara Sfânt i-1 sftuia
s îndemne pe toi la pocin i s mustre cu îndrzneal pcatul. Aceasta a

facut-o în toat viaa sa prin frumoasele sale versuri i cuvinte de învtur ce
ni le-a lsat pân astzi.
CUVIOÎ DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XX 613
9. Fiind rnit de dragostea lui Hristos pentru Mormântul dttor de via

din Ierusalimi pentru viaa pustniceasc de acolo, smeritul monah Ioan lacob
s-a împrtit cu dumnezeietile Taine, a srutat icoana Maicii Domnului din
biseric, i-a cerut iertare i binecuvântare de la stare i de la toi i a plecat
definitiv spre ara Sfânt în toamna anului 1936, fiind acoperit în toate de
darul Duhului Sfânt care îi aprindea inima de dumnezeiescul dor.
10. Primul popas în ara Sfânt a fost închinarea pe Golgota i srutarea
Sfântului Mormânt. Dup ce s-a împrtit cu Trupul i Sângele lui Hristos,
fericitul osta al lui Hristos a strbtut toat ara Sfânt i a pit pe urmele
Domnului i ale Sfinilor si ocrotitori, Ilie Tesviteanul i Ioan Boteztorul.

Dup ce s-a nevoit mai întâi singur într-o peter din pustiul Iordanului, s-a
retras apoi în obtea Mnstirii Sfântul Sava de pe Valea Cedrilor, unde se
osteneau i ali câiva sihastri români. în aceast strveche lavr s-a jertfit
Cuviosul Ioan pân în vara anului 1947.
11. Aici a dobândit ostaul lui Hristos, Ioan, darul lacrimilor i al
rugciunii inimii. Aici a rbdat grele lupte i încercri de cci nu-1

la diavoli,
puteau suferi duhurile rele s se roage neîncetat i s laude pe Dumnezeu.

Aici a primit tunderea în marea schim i tot aici a biruit el pe vrjmaii cei
nevzui cu postul aspru i îndelungat, cu privegherile obositoare de noapte,
cu sabia biruitoare a rugciunii i cu scutul smereniei. Astfel, ajunsese atât de
desptimit, încât rbda ocara i toate cu bucurie, avea mare mil pentru toat
zidirea i nu se temea niciodat de diavoli, de boal i de moarte.
12. Cuviosul Ioan lacob avea în obtea Sfântului Sava ascultarea de
bibliotecar i de infirmier. Noaptea lua parte la biseric, se ruga la chilie i
îngrijea marea bibliotec a mnstirii, iar ziua era infirmier i îngrijitor de
bolnavi la bolnia din incint. Cerceta pe clugrii i sihastrii bolnavi, le
ducea de mâncare, spla rnile rniilor de rzboi adui aici de pe front i

alina pe toi cu dragoste, iar cu inima neîncetat se ruga i simea pe Hristos.
13. Cu sfatul arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Cminului

românesc din Ierusalim, Cuviosul Ioan lacob a primit hirotonia în preot i a
stat egumen cinci ani la Schitul Sfântul Ioan Boteztorul de la Iordan, înfiinat
de Patriarhia Român. Aici a adugat noi osteneli pustniceti i a suferit nu

puine ispite de la diavoli. Iar nevoina lui era aceasta: ziua nu mânca nimic
pân la apusul soarelui i rostea neîncetat rugciunea din inim, iar cu mâinile
lucra la grdin, la întreinerea schitului i odihnea cu dragoste pelerinii
româtni i strini care Noaptea fcea slujbele rânduite în
poposeau aici.
biseric, spovedea închintorii i se retrgea câteva ore la linite într-o peter

de pe malul Iordanului, iar dimineaa se întorcea la schit cu chipul luminat.
14.Arzând cu inima mai mult pentru Hristos i iubind desvârit linitea
i rugciunea, fericitul stare îoan s-a retras în toamna anului 1952 în pustiul
Hozeva, din apropierea Mnstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul, împreun cu
ucenicul su, monahul Ioanichie.
Dup ce s-a nevoit câteva luni în obte, s-a aezat apoi definitiv în petera
Sfânta Ana, de pe valea pârâului Horat, unde se nevoiau i ali sihastri, pentru
a tri ultimii ani ai vieii numai în rugciune i în convorbire cu Hristos. i
s-a nevoit aici peste apte ani, îns nimeni, nici chiar ucenicul sau Ioanichie
nu tia toate nevoinele sale, fiind ascunse în Dumnezeu i în taina inimii sale.
Cci ucenicul vedea numai ostenelile cele din afar, precum: privegherile de
toat noaptea, citirea celor apte Laude, osârdia la sfintele slujbe pe care le
fcea în paraclisul din peter, citirea crilor sfinte, traducerea din înv-
turile Sfinilor Prini i compunerea de versuri religioase pentru pelerinii care
îl cercetau la peter.
Dar nevoinele sale cele din inim, lacrimile de tain» lupta cu gândurile
i cu duhurile rele, cugetrile duhovniceti la cele de sus i cldura Duhului
Sfânt careîi aprindea inima pentru Hristos, singur Dumnezeu le vedea i le
primea ca o ardere de tot a Cuviosului Ioan Sihastrul, netiute de nici un

muritor.
15. Despre ne voina acestui sfânt sihastru, iat ce spunea ucenicul su:
- Cât a fost bolnav, niciodat nu a oftat sau a suspinat, ci rbda toate cu
senintate i bucurie. Apoi tcea mult, nu râdea niciodat, se ruga neîncetat cu
inima i rbda cu mult trie bolile i necazurile vieii. inea regim sever i
post, primind foarte puin mâncare i butur, cât s-i in zilele; iubea mult
linitea i singurtatea, inea cu trie la dreapta credin, la Tradiie i Sfintele
Canoane i avea mintea totdeauna aintit la Iisus Hristos rstignit pe Golgota.
Nimic din cele pmânteti nu cugeta, nici nu voia s tie. Astfel, trupulsu,
mintea i inima erau desptimite, dematerializate i unite tainic cu Dumnezeu
prin rugciune i prin darul Duhului Sfânt.
16. Spunea i acestea printele Ioanichie, ucenicul sau:
Cuviosul Ioan tia mai dinainte data sfâritului su, pe care i-a
-
însemnat-o pe peretele peterii. îndat dup ce s-a svârit, l-am îmbrcat cu
rasa, i-amaezat schima mare, cci era schimnic din Mnstirea Sfântul Sava,
i-am pus epitrahilul pe piept i l-am culcat pe rogojin. Apoi i-am aprins trei
lumânri de cear i candela i am anunat pe stareul Mnstirii Sfântul
Gheorghe Hozevitul, arhimandritul Amfilohie, cu care era foarte apropiat. La
porunca lui i s-au tras trei zile clopotele mnstirii i s-a fcut trisaghion la
peter.
înmormântarea Sfântului Ioan Iacob i pentru minunea care s-a

17. Pentru
svârit spune ucenicul su urmtoarele:
atunci,
- In ziua stabilit pentru înmormântare a venit stareul mnstirii,
Amfilohie, cu câiva clugri i cu pustnicii care sihstreau în peterile din
pustia Ruva din peter i la orele 10,
apropiere. S-au urcat pe scar, sus, în
sâmbt, 7 august, stareul a început slujba prohodului. Deodat îns, petera
s-a umplut de nenumrate psrele de pustie, crora Cuviosul Ioan le ddea
zilnic pesmei s mnânce. Acum, îns, nu veniser s primeasc hran, ci au
fost trimise de Dumnezeu, spre cinstirea Sfântului Ioan, ca s-1 jeleasc i s-1
petreac spre mormânt.
Despre aceasta, stareul Amfilohie spunea:
- Psrile ne incomodau în timpul slujbei, zburau pe capetele noastre,
ne-au stins lumânrile, ne-au închis crile, bteau din aripi deasupra trupului
cuviosului, se aezau i pe el, pe cap, pe piept, pe picioare i fiecare glsuia
dup felul ei. Ele nu voiau mâncare, ci pe printele lor, pe binefctorul lor
pe care îl pierduser. Dup svârirea slujbei, spune stareul, l-am pus în
mormântul care era în peter i în care mai fuseser îngropai i ali sihastri,
iar deasupra am pus un capac de scânduri. Abia atunci au plecat psrile i s-
au împrtiat. Apoi am adus pmânt, am fcut mortar i am lipit cu el

scândurile de pe mormânt, unde cuviosul a rmas pân în august, 1980..
18. Din ziua adormirii sale, mormântul Cuviosului Ioan Iacob a rmas
aproape uitat în petera Sfânta Ana timp de 20 de ani. însui ucenicul su,
Ioanichie, s-a mutat în lavra Sfântului Gheorghe Hozevitul. Numai în anumite
zile sau când veneau pelerini români, urcau pe scar la peter condui de
ucenic, îi aprindeau lumânri i candela Ia mormânt, tmâiau, fceau Vecernia

în peter, cântau trisaghionul morilor, cereau ajutorul marelui sihastru, ascul-
tau pe scurt viaa lui povestit de ucenic, sunau toaca i coborau din peter cu
ochii în lacrimi i ziceau: „Ce mare a fost nevoina Cuviosului Ioan Iacob!"
19. In vara anului 1980, la 8 august, un grup de pelerini ortodoci în
frunte cu un arhimandrit grec, fost sihastru aproape de Cuviosul Ioan
Hozevitul, au urcat în petera Sfânta Ana, au racut o rugciune i i-au srutat
mormântul. Apoi a spus acel arhimandrit:
- M-am nevoit aici aproape de petera aceasta i iubeam foarte mult pe
Printele Ioan Iacob, care îmi era duhovnic. Apoi, plecând misionar în
America de peste 20 de ani, nu mai tiam nimic despre el. Dar într-o noapte
l-am visat i mi-a spus: „Dac vrei s m
vezi, vino la petera Sfintei Ana din
pustiul Hozeva i m
vei vedea!" Este o lun de zile de când l-am visat i de
atunci nu mai am odihn. De aceea am venit ca s vorbesc cu Printele Ioan,
duhovnicul i
prietenul meu. Eu îns nu tiam c
s-a mutat la Domnul. Acum,
sufletul meu nu are pace pân nu îi voi deschide mormântul ca s-i srut
cinstitul su trup atât de nevoitor!
20. Stareul lavrei, Amfilohie, cu greu a dat binecuvântarea s se
deschid mormântul Cuviosului Ioan din peter. îns cum l-au deschis, a ieit
un miros de bun mireasm care a umplut petera i inimile tuturor. Iar trupul
cuviosului i hainele erau întregi i nevtmate i rspândeau o arom cereasc
de sfinenie. Parc era de curând adormit. Atunci toi pelerinii au îngenun-
cheat i, cu lacrimi de emoie i evlavie, au strigat:
- Slav ie, Doamne, pentru aceast mare minune! Cuviosul Ioan
Românul este sfânt!
Apoi au srutat sfintele lui moate, le-au tmâiat, au aprins lumânri i au
cântat troparul: „întru tine, printe, cu osârdie s-a mântuit cel dup chip, c,
luând crucea ai urmat lui Hristos i învând s nu se uite la trup, cci este
trector; ci s poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta
împreun cu îngerii se bucur, Preacuvioase Printe Ioane, duhul tu!"
Deci, primind o bucica din hainele cuviosului de binecuvântare, pele-
rinii s-au dus cu pace, iar moatele lui au rmas în peter pân la 15 august.
21. Spunea printele Ioanichie, ucenicul sau, c în ajunul praznicului

Adormirii Maicii Domnului, stareul lavrei a urcat un sicriu de lemn în peter
i împreun cu ali preoi a aezat sfântul su trup în sicriu, fiind cu totul
întreg i uor i l-au tmâiat. Iar la 15 august, fiind hramul Mnstirii Sfântul
Gheorghe Hozevitul, au venit câiva arhierei, preoi i clugri români i greci
i numeroi pelerini ortodoci. Apoi, în sunetul clopotelor, au coborât din
peter sfintele moate i le-au dus cu procesiune în biserica marii lavre unde
le-au aezat alturi de alte sfinte moate. Apoi au fcut 40 de Sfinte Liturghii,
ca Dumnezeu s descopere sfinenia moatelor sale. Deci, vzând c trupul
su a rmas i dup aceea întreg i nealterat, l-au numrat i l-au cinstit cu
prini.
toii în ceata sfinilor
Mai târziu, câiva credincioi iubitori de Hristos i-au fcut un sicriu nou
din abanos i au aezat în el odorul cel de mult pre, cum se vede. Din vara
anului 1980 pân astzi, vin muli pelerini ortodoci români, greci, ciprioi,
sârbi i din alte ri s se închine i s cear binecuvântare i ajutor în lupta
acestei viei de la moatele preamrite de Dumnezeu ale celui mai nou sfânt al
Bisericii Ortodoxe, cunoscut cu numele de „Cuviosul Ioan cel Nou Hozevitul"
sau „Cuviosul Ioan Iacob de la Neam (Românul)". Multe din scrisorile i
versurile duhovniceti se
sale citesc cu evlavie astzi de credincioi,
îndemnându-i pe calea mântuirii.
Sfinte Preacuvioase Printe Ioane, roag-te lui Dumnezeu pentru lume,

pentru neamul din care te-ai nscut, pentru mnstiri i credincioi, pentru
mântuirea tuturor celor ce cred i caut pe Domnul!
IEROSCHIMONAHUL DANUL TUDOR

Schitul Raru-Suceava
(1896-1962)
Viaa i nevoina duhovniceasc a Ieroschimonahului Daniil Tudor este

mai puin cunoscut celor muli. S-a nscut în Bucureti la 22 decembrie,
1896, într-o familie de oameni învai i iubitori de Hristos, Alexandru i
Sofia, dobândind din tineree o aleas cultur i educaie religioas. Avea înc
i darul scrisului, compunând imne ctre Maica Domnului i Sfânta Treime,
dintre care cel mai iubit de credincioi este Acatistul „Rugului Aprins", plin
de dulcea duhovniceasc.
In anul 1945 a întemeiat un aezmânt de înnoire filocalic la Mnstirea
Antim-Bucureti, intitulat „Rugul Aprins", care a adunat în jurul su
numeroi teologi, scriitori, clugri i iubitori de Hristos.
în anul 1948 a intrat în viaa monahal la Schitul Crasna-Gorj, primind la
clugrie numele de Agaton. Apoi a fost hirotonit ieromonah de ctre
mitropolitul Firmilian al Olteniei. între anii 1949-1952, s-a nevoit în obtea
Mnstirii Antim-Bucureti. între anii 1952-1953, s-a închinoviat la
Mnstirea Sihstria, îmbrcând marele i îngerescul chip al schimniciei,
primind numele de DaniiL Era un mare lucrtor i dascl al rugciunii lui
Iisus, îndemnând pe muli, clugri i mireni, sa învee aceast înalt
rugciune duhovniceasc.
Apoi intr în obtea Mnstirii Slatina-Suceava, povuit de Arhiman-
dritul Cleopa Ilie, i este numit egumen al Schitului Raru, care aparinea de
aceast mnstire voievodal. Timp de patru ani, cât a fost egumen, a înflorit
duhovnicete acest schit, mângâind i învând, atât pe clugri, cât i pe
credincioii care ajungeau pân aici.
în anul 1958 este arestat i închis la Aiud, cea mai grea închisoare din
România, unde sufereau mii de preoi, clugri, cretini, tineri, btrâni i
intelectuali de toate vârstele. Aici a suferit i leroschimonahul Daniil patru ani
de zile, rbdând multe bti, suferine, foame i umiline de tot felul. îns,
fiind întrit cu neîncetata rugciune a inimii, pe care o practica de muli ani,
i cugetând la Crucea lui Hristos i la ptimirea sfinilor Lui, rbda toate cu
brbie i ndejdea mântuirii, îndemnând i mângâind pe fraii si de
suferin.
închisoarea a fost, pentru Ieroschimonahul Daniil i pentru toi cei ce
sufereau în numele lui Hristos, cea mai înalt coal de pocin i de cretere
duhovniceasc din viaa lor.
în luna noiembrie, 1962, Cuviosul Daniil, fiind bolnav i simindu-i

aproape obtescul sfârit, s-a mrturisit în tain la un preot, apoi s-a împrtit
cu Trupul i Sângele Domnului, aduse prin minune dumnezeiasc de unul din
gardieni, i aa i-a dat duhul cu pace în mâinile lui Hristos, în adânc de
smerenie i cu chip luminat.
Trupul su a fost îngropat în cimitirul comun al închisorii, împreun cu
alte zeci de mii de cretini condamnai la moarte, iar s se tie pân astzi
unde se afl mormântul lui.
Doamne, numr în ceata sfinilor Ti pe Ieroschimonahul Daniil i pe

toi mrturisitorii ortodoci, care au ptimit pentru numele Tu!
MONAHUL DAMIAN ARU

Mnstirea Secu-Neam
4
(1892-1964)
a. Viaa
Monahul Damian âru a fost un mare nevoitor, un neîntrecut isihast al
zilelor noastre.
S-a nscut la Târgu Ocna-Bacu, dintr-o familie de rani credincioi.
Dup terminarea colii primare este dat ca ucenic la un atelier de tâmplrie
din localitate. îns, fiind ales de Duhul Sfânt, în anul 1915 intr în viaa
monahal. Mai întâi se duce la Mnstirea Frsinei, pentru a fi cât mai
înstrinat de lume. Dup zece ani de ascultare, aceeai dorin de linite îl
trimite la Mnstirea Turnu. Aici nu st decât patru ani.

cluzit de pronia lui Dumnezeu, se reîntoarce în Moldova
în anul 1930,
i ibucani-Neam. între timp i sora sa dup trup intr
se stabilete la Schitul
în viaa monahal. în anul 1935 este clugrit cu numele de Damian. Iar în
anul 1940 se retrage la Mnstirea Secu unde rmâne pân la moarte. Aici
printele Damian âru ajunge la o mare sporire duhovniceasc, întrecând pe
toi ceilali din mnstire cu ascultarea, cu rugciunea i cu smerenia.
Dup mrturiile ucenicului su, monahul Nicodim Costachi, vieuitor în Mnstirea Sihstria.
.
CUVÎOI DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XX 619
La 20 ianuarie, 1964, se mut din viaa aceasta i este înmormântat în

cimitirul Mnstirii Secu.

1. Printele Damian dorea din copilrie s slujeasc lui Hristos. Spunea
ucenicului su c, pe când era mic, se furia din casa printeasc i se încuia
singur în biserica satului. Acolo petrecea toat noaptea, rugându-se i citind
sfintele cri cu lumânarea în mân, iar când se lumina de ziu, se întorcea din
nou acas. Mama lui, nu o dat, îl btea s-i spun unde doarme noaptea. Dar
el rbda toate pentru dragostea lui Hristos.
2. Pe când petrecea în Mnstirea Turnu, 1-a întrebat odat stareul:

- Frate Dumitre, când vrei s te clugreti?
- Printe stare, a zis el, a vrea s rmân frate pân la moarte. C n-am
venit lamnstire sa m
clugresc cu numele, ci cu faptele. Când voi face
fapte declugr, atunci voi depune i jurmântul.
3. în Schitul ibucani-Neam, printele Damian s-a nevoit câiva ani,
având ascultarea de tâmplar. Dei lucra cu mult îndemânare, nu primea
niciodat s ludat. Daca zicea cineva „lucrul acesta este foarte bun", se
fie
întrista mult în inima sa. Iar dac zicea „lucrul acesta nu este bine fcut",
atunci se bucura i îi mulumea,
4. Mutându-se la Mnstirea Secu pentru mai mult linite, a zis odat
ucenicului su, singura persoan cu care vorbea:
- Pariate r^cmrmr, ca n-am venit aici' pentru ivranasurea Secu, ci pentru
Râpa lui Coroi. Acolo, în adâncul codrilor, a fi sm
vrut ascund, sa nu vd
fa de om, s vorbesc numai cu Dumnezeu i s m hrnesc cu ierburile din
pustie. Dar pentru c nu am ajuns la msura aceasta, am ales viaa de obte.
Ins m silesc s fac aici ceea ce trebuia s fac acolo.
5. Alteoriiari zicea ucenicului su:
- Printele meu, eu rni-a zidi definitiv ua chiliei. Mi-a lsa doar o
mic ferestruie, prin care s vorbesc cu un singur om pân la moarte.
- Cu cine s vorbeti, printe Damian?
- Numai cu duhovnicul.
6. A zis iari btrânul ctre ucenicul su:
- Muli ani am cutat peste tot un povauitor duhovnicesc, dar n-am gsit.
Atunci am început s citesc Sfânta Scriptur i pe Sfinii Prini. Aici am gsit
ceea ce cutam. Cu sfintele cri m mângâi toat viaa.
7. Zicea iari:
- Nu-i destul pentru clugri s rmân numai la Ceaslov i la Psaltire.
Trebuies citeasc mereu Sfânta Scriptur i învturile Sfinilor Prini, ca
s tie cum s se nevoiasc pentru mântuirea lor.
8. Printele Damian citea foarte mult noaptea. Pe lâng cuvintele
Sfântului Isaac irul i Ioan Scararul, citea Vieile Sfinilor i toate crile de
la stran, ca: Mineiele, Triodul, Penticostarul, Octoihul i altele. într-o sear
a spus ucenicului su:
- Printe Nicodim, mult dulcea i înelepciune am gustat din citirea
sfintelor cri. Acum chiar de a vrea, nu m mai pot despri de ele.
9. Alta dat a zis ucenicului su:

- Rugciunea i citirea sunt singura mea mângâiere. Uneori m apuc
seara de citit i când m adâncesc în citire, uit s mai mnânc i s m mai
culc. Deodat m întreb: de ce nu mai lumineaz lampa? Când privesc pe
fereastr, observ c rsare soarele.
10. Spunea ucenicul su c printele Damian nu mânca niciodat stând pe
scaun, ci ezând în picioare. Uneori, când îi aducea mâncare de la trapez,
zicea btrânul:
- Nu mai încetezi cu mâncarea asta?
- Ia, printe i mnânc! Este cald î
- îl îndemna ucenicul. Dup ce
gusta puin, în atelierul de tâmplrie, rspundea;
- Parc îi lipsete ceva la mâncarea asta, c n-are nici un gust. Pune-o
colo în dulap. Mai spre sear nu tiu cine o drege acolo, ca tare este bun.
Seara, îns, printele uita s mai mnânce i ucenicul ducea mâncarea
înapoi.
11. Chilia printelui Damian se afla în livada mnstirii. i spun toi c el
niciodat nu ieea prin livad s vad pomii înflorii sau psrile cerului, nici
1-a vzut vreodat cineva s guste mcar un mr, cci bucuria Duhului Sfânt
era în inima lui.
12. Odat a fost rânduit btrânul s îngrijeasc de stupina mnstirii.

Timp de cinci ani, cât a avut aceast ascultare, n-a gustat mierea de albine,
atât era de înfrânat i stpân pe sine.
13. Spunea ucenicul su c în ultimii douzeci de ani n-a voit s

primeasc de la nimeni nici un ban, încât nici nu tia cum arat. Iar dac
vreun mirean încerca s-i plteasc pentru a-i lucra ceva în atelier, btrânul îi
rspundea cu asprime:
- Du-te cu acetia din chilia mea.
14. Uneori, vzându-1 ucenicul ostenit de atâta ascultare i priveghere, îi
zicea:
- Printe Damian, mai culc-te puin, c eti btrân i slbit de tot.

- Nu mai pot dormi, printe Nicodim. A fugit somnul de la mine. Abia
dac dorm dou-trei ore pe noapte. Apoi m
scol, îmi fac rugciunea, citesc i
încep s lucrez în atelier. i atât m îndeletnicesc cu lucrul, c nu tiu când
trece ziua.
15. Spunea iari ucenicul su:

- Nu l-am vzut niciodat pe printele Damian stând culcat sau
odihnindu-se pe scaun. Ci, ori lucra în atelier cu rugciunea pe buze i în
inima, ori citea i scria în chilie. El obinuia s fac la toi prinii i fraii
câte ceva - o mas, un scaun, un cuier -, dar de la nimeni nu primea nimic.
16. în timpul rzboiului, unii clugri erau îngrijorai. Se gândeau unde
i cum s-i salveze viaa. Deci îl întreb ucenicul:
- Printe Damian, te-ai pregtit? Unde mergem?
- Eu m-am pregtit s
merg pân la marginea pmântului! Apoi îi
continua lucrul în atelier fr nici o grij, încât toi se mirau i se foloseau de
credina i ndejdea pe care o avea în Dumnezeu.
17. Spunea ucenicul su c printele Damian lucra în atelier câte zece-
cincisprezece ore pe zi, fr întrerupere. Tot timpul tcea, lucra i zicea
rugciunea lui lisus. Apoi se retrgea în chilie.
18. Odat a venit un clugr din alt mnstire s-1 vad pe acest cuvios
monah. Deci, intrând în atelier, i-a zis:
- Printe Damian, am auzit de sfinia ta i am venit s te vd.
Iar btrânul, slab i firav la trup, s-a învârtit încet împrejur în faa lui,
apoi i-a rspuns:

- Iat, m-ai vzut i, tcând,
î s-a apucat iari de lucru.
19. într-o zi i-a spus stareul mnstirii:

- Printe Damian, toi clugrii mai ies afar din chilii, se recreeaz,
admir frumuseea naturii, ascult cântecul psrilor din pdure, stau de vorb
unii cu alii. Numai sfinia ta nu iei deloc din chilie. Stai tot timpul cu ochii
în jos i fugi de oameni.
-Printe stare, eu am ogorul meu de prit. Eu din el triesc, din el îmi
pltesc datoriile, îmi achit hrana i chiria. C pentru asta am venit aici, s-mi
achit toat datoria. Deci, cum sa ies afar, dac nu mi-am terminat ogorul de
lucrat!
20. Alt dat spunea ucenicului su:

- Dac eti sntos i nu te osteneti, cu siguran c eti i pctos.
21. Zicea ucenicul ctre btrân:
- Nu-i destul pentru clugri s
rmân numai la Ceaslov i la Psaltire.
Trebuie s citeasc mereu Sfânta Scriptur i învturile Sfinilor Prini, ca
sa tie cum s se nevoiasc pentru mântuirea lor.
8. Printele Damian
citea foarte mult noaptea. Pe lâng cuvintele
Sfântului Isaac irul i
Ioan Scrarul, citea Vieile Sfinilor i toate crile de
la stran, ca: Mineiele, Triodul, Penticostarul, Octoihul i altele. într-o sear
a spus ucenicului su:
- Printe Nicodim, mult dulcea i înelepciune am gustat din citirea
sfintelor cri. Acum chiar de a vrea, nu m mai pot despri de ele.
9. Alt dat a zis ucenicului su:

- Rugciunea i citirea sunt singura mea mângâiere. Uneori m apuc
seara de citit i când m adâncesc în citire, uit sa mai mnânc i s m mai
culc. Deodat m întreb: de ce nu mai lumineaz lampa? Când privesc pe
fereastr, observ c rsare soarele.
10. Spunea ucenicul su c printele Damian nu mânca niciodat stând pe
scaun, ci ezând în picioare. Uneori, când îi aducea mâncare de la trapez,
zicea btrânul:
- Nu mai
încetezi cu mâncarea asta?
- printe i mnânc! Este cald! - îl îndemna ucenicul. Dup ce
Ia,
gusta puin, în atelierul de tâmpi arie, rspundea:

- Parc îi lipsete ceva la mâncarea asta, c
n-are nici un gust. Pune-o
colo în dulap. Mai spre sear nu tiu cine o drege acolo, c tare este bun.
Seara, îns, printele uita s mai mnânce i ucenicul ducea mâncarea
înapoi.
11. Chilia printelui Damian se aria în livada mnstirii spun toi

. i c el
niciodat nu ieea prin livad s vad pomii înflorii sau psrile cerului, nici
1-a vzut vreodat cineva s guste mcar un mr, cci bucuria Duhului Sfânt
era în inima Iui.
12. Odat a fost rânduit btrânul s

îngrijeasc de stupina mnstirii.
Timp de cinci ani, cât a avut aceast ascultare, n-a gustat mierea de albine,
atât era de înfrânat i stpân pe sine.
13. Spunea ucenicul su c

în ultimii douzeci de ani n-a voit s
primeasc de la nimeni nici un ban, încât nici nu tia cum arat, iar dac
vreun mirean încerca s-i plteasc pentru a-i lucra ceva în atelier, btrânul îi
rspundea cu asprime:
- Du-te cu acetia din chilia mea.
14. Uneori, vzându-1 ucenicul ostenit de atâta ascultare i priveghere, îi
zicea:
-Printe Damian, mai culc-te puin, c eti btrân i slbit de tot.

-Nu mai pot dormi, printe Nicodim. A somnul de la mine. Abia
fugit
dac dorm dou-trei ore pe noapte. Apoi m scol, îmi fac rugciunea, citesc i
încep s lucrez în atelier. i atât m îndeletnicesc cu lucrul, nu tiu cândc
irece ziua.
15. Spunea iari ucenicul su:

- Nu l-am vzut niciodat pe printele Damian stând culcat sau
odihnindu-se pe scaun. Ci, ori lucra în atelier cu rugciunea pe buze i în
mim, ori citea i scria în chilie. El obinuia s fac la toi prinii i fraii
câte ceva - o mas, un scaun, un cuier -, dar de la nimeni nu primea nimic.
16. în timpul rzboiului, unii clugri erau îngrijorai. Se gândeau unde
i cum s-i salveze viaa. Deci îl întreb ucenicul:
- Printe Damian, te-ai pregtit? Unde mergem?
- Eu m-am pregtit s merg pân marginea pmântului! Apoi îi
la
continua lucrul în atelier fr nici o grij, încât toi se mirau i se foloseau de
credina i ndejdea pe care o avea în Dumnezeu.
17. Spunea ucenicul su c printele Damian lucra în atelier câte zece-
cincisprezece ore pe zi, tar întrerupere. Tot timpul tcea, lucra i zicea
rugciunea lui Iisus. Apoi se retrgea în chilie.
18. Odat a venit un clugr din alt mnstire s-1 vad pe acest cuvios
monah. Deci, intrând în atelier, i-a zis:
- Printe Damian, am auzit de sfinia ta i am venit s te vd.
Iar btrânul, slab i firav la trup, s-a învârtit încet împrejur în faa lui,
apoi i-a rspuns:

- Iat, m-ai vzut! i, tcând, s-a apucat iari de lucru.
19. într-o zi i-a spus stareul mnstirii:

- Printe Damian, toi clugrii mai ies afar din chilii, se recreeaz,
admir frumuseea naturii, ascult cântecul psrilor din pdure, stau de vorb
cu alii. Numai sfinia ta nu iei deloc din chilie. Stai tot timpul cu ochii
unii
in jos i fugi de oameni.
- Printe stare, eu am ogorul meu de prit. Eu din el triesc, din el îmi
pltesc datoriile, îmi achit hrana i chiria. C pentru asta am venit aici, s-mi
achit toat datoria. Deci, cum s ies afara, dac nu mi-am terminat ogorul de
lucrat!
20. Alt dat spunea ucenicului su:

- Dac eti sntos i nu te osteneti, cu siguran c eti i pctos..
21. Zicea ucenicul ctre btrân:
- Printe Damian, ce-ai zice sfinia ta dac ar veni unii din mnstire i
te-ar sili s te faci preot?
- Cu vorba asta i-a scoate afar din chilie.
22. Alt dat iari 1-a întrebat:
- Ce mai faci, printe Damian? Iar btrânul, oprindu-se puin din lucru,
i-a rspuns:
- Printe Nicodim, întru necaz m-am desftat (Ps. 117, 5). Daca avem
pace i bucurie cu darul lui Dumnezeu, în orice fel de ispite i necazuri s
îndrznim, c nu ne vom ruina.
23. Alta dat, fiind suferind de reumatism, i-a zis ucenicul:
Printe Damian, nu voieti
- faci nite bi, s
tare eti bolnav? c
- Ei, printe Nicodim! Boala vine pentru pcatele mele. Dac vreau s
scap de boal, rmân cu pcatul. Deci, mai bine primesc cu rbdare tot ce-mi
d Dumnezeu.
24. într-o var, btrânul a fost tare bolnav paisprezece zile. In acest timp
nici n-a mâncat, nici n-a dormit, nici n-a vorbit, nici pe pat nu s-a aezat. Ci
sttea rezemat de perete i se ruga.
- Cum te
mai simi, printe Damian? 1-a întrebat ucenicul.
- Printe Nicodim, ast noapte am fost ispitit de diavoli!
25. Alt dat btrânul ucenicului su:

a spus
Printe Nicodim, în noaptea asta, pe când citeam la Psaltire, l-am auzit
-
pe diavol râzând cu hohote în chilia mea. Atunci am început rog cu s m
lacrimi i nu l-am mai auzit.
26. Un clugr i-a cerut într-o zi cuvânt de folos, iar btrânul a zis:
ddea evreilor tot mai mult de lucru, ca s nu-i mai
- Cândva, faraon
aduc aminte de Dumnezeu i s se roage. Acum este un faraon nevzut care
îndeamn pe clugri s-i înmuleasc averile, grijile i lucrul, ca s nu mai
aib timp s se roage lui Dumnezeu ziua i noaptea, aa cum au fgduit!
27. Odat a venit la btrân un frate din mnstire i i-a zis:
- Printe Damian, s-au înmulit ispitele asupra mea i nu le mai pot
rbda. Ce s fac s scap de ele?
- Frate, dac mai degrab
fugi de ispite, fugi de mântuire. ne
Ci, s
gândim în vremea ispitelor c
necazul rbdare lucreaz... (Rom. 5, 3), dup
cuvântul Sfântului Pavel, Deci, sa ne rugm mai mult i trece ispita. toate C
sunt pentru mântuirea noastr.
28. în alt zi i-a zis un frate:
- Printe Damian, ce s fac, m biruiesc ispitele?
p CUVIOÎ DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XX 623
Btrânul 1-a mângâiat, zicând:

- Nu lsa rugciunea, frate. Avem nevoie de rugciune ca de aer. Nimeni
r/i poate tri fr ea. Roag-te cum poi, chiar dac eti tulburat, i îndat
ruge ispita.
29. Alt frate î-a zis:
- Printe Damian, ce sa fac, c mi se rspândete mintea la rugciune i
au simt nici o dulcea?
h - Deprinde-te cu rugciuni scurte, mai ales cu rugciunea lui Iisus i
numaidecât i se adun mintea.
l 30. Odat i-a zis un frate:
I - Printe, sunt tulburat. D-mi un cuvânt de folos.

P Iar btrânul, înelegând durerea lui, a luat din chilie Patericul i i-a zis:
I Primete aceast carte sfânt i o citete cu atenie. Vei

- afla în ea multe
medicamente pentru sufletul tu.
31. în alt zi a întâlnit btrânul un clugr întristat. Deci, aflând pricina,
s-a dus la chilie, a scris pe o" foaie de hârtie câteva versete din Sfânta
Scriptur i câteva cuvinte de la Sfinii Prini, apoi, întâlnindu-1, i-a zis:
- Primete, printe, aceast mic reet duhovniceasc, c îi va fi de
mare folos.
I
32. A zis btrânul ctre ucenicul su:
- Printe Nicodim, asta-noapte am citit viaa Cuvioasei Mria Egipteanca
i, adormind puin, m-am trezit plângând în hohote.
33. A zis iari ucenicului su:
b - Când eram tânr, m
suprau gândurile trupeti. Iar într-o noapte, pe
când m rugam cu lacrimi, am aipit puin i am auzit un glas: de acum nu vei
mai fi luptat de asemenea gânduri. Din ceasul acela, cu darul lui Hristos, am
odihn.
34. Ne spunea printele Nicodim i acestea despre dasclul su:
- Printele Damian nu suferea s aud pe cineva cârtind sau osândind pe
aproapele. Dac venea un frate la el i începea a cârti i a osândi, btrânul
lsa capul în jos, se oprea din lucru i ofta. Atunci fratele, vzând aceasta, se
ruina de cuvintele sale i îi cerea iertare.
35. Un ieromonah din alt mnstire a venit s cunoasc pe btrân i sa-i
cear cuvânt de folos.

- Sfinia ta eti printele Damian? întreb el. Doream s te cunosc.
Spune-mi, printe, cum a putea s înv i eu rugciunea lui Iisus?
Btrânul îns nu i-a dat nici un rspuns. Ci sttea cu privirea în jos.
rezemat de mas. Atunci preotul strin a ieit scârbit din chilia lui.
Mai târziu îl întreb ucenicul:
- De ce nu i-ai dat nici un rspuns printelui, cci a plecat întristat de la
sfinia ta?
- Printe Nicodim, de cum a intrat la mine i a început s m laude, am
simit c duhul lui îndeprteaz duhul lui Dumnezeu de la mine. De aceea am
tcut.
36. Spunea iari ucenicul su c printele Damian sttea la biseric
întotdeauna în picioare, cu rugciunea lui lisus pe buze i cu privirea în jos.
Uneori, mai ales la slavoslovie, lcrima.
37. Se spunea despre dânsul c în timpul sinaxarului i când se citea
cuvânt de folos în biseric, btrânul se apropia de stran.
- Printe Damian, ai venit sa câni cu noi? îl întrebau ceilali.
- Iertai-m, frailor. N-am venit sa cânt, nici citesc, ci numai s s aud
cuvântul, c foarte mult m îndulcesc de ptimirea sfinilor mucenici i
cuvioi.
38. într-o zi 1-a întrebat ucenicul:
- Printe Damian, tiu c înainte te împrteai mai Acum
rar. observ c
te împrteti sptmânal. Cum este mai bine s ne împrtim?
- Daca prinii din mnstire nu s-ar sminti - a rspuns btrânul m-a-,
împrti în fiecare zi. Ins, am ales calea de mijloc, o dat pe sptmân.

Când eram mai tânr, eram în lupt i nu îndrzneam s unesc cu Hristos m
mai des. Acum, la btrânee, simt în inima mea o mare pace i bucurie duhov-
niceasc. De aceea doresc s m unesc cât mai des cu Trupul i Sângele
Domnului.
39. Alt data 1-a întrebat ucenicul:
- Ce mai faci, printe Damian?
-Printe Nicodim, cuget la moarte. Gândul morii m stpânete tot mai
mult. îns m
întristez c
nu sunt pregtit.
40. Spunea ucenicul su c
btrânul ajunsese în ultimii ani la o mare
neptimire duhovniceasc. Inima îi era curat ca de copil, faa iradia o bucurie
negrit, trupul su ostenit de nevoin nu mai dorea nimic. Nici odihn, nici
mâncare, nici hain. Când i se aducea mâncarea, rspundea:
- Printe, dar n-am mâncat? Pân când trebuie s mnânc? De peste
aptezeci de ani mi s-au tocit dinii de atâta mâncare.
41. Cu puin înainte de obtescul sfârit, 1-a întrebat ucenicul:
- Cum te mai simi, printe Damian?

- Printe Nicodim, atept s
vin moartea din tinereile mele. Dar nu tiu
de ce întârzie atât!
- Ba nu, printe Damian, eu m rog Dumnezeu s mai trieti.
lui
- Ei, printe, ce mare dar este moartea! i ce pedeaps ar fi pentru om
dac n-ar muri. Pmântul ar deveni o temni pentru el.
42. Dup mutarea sa din viaa aceasta, spunea ucenicul despre dasclul
su:
- Dac m-am folosit în via de cineva, m-am folosit de printele
Damian. M
întream sufletete numai cât îl vedeam. Neîncetat se ruga,
permanent lucra cu mâinile, întotdeauna tcea. Cele mai alese fapte bune pe
care le-am vzut la el erau acestea: neagonisirea, tcerea, linitea, rugciunea
neîncetat, postul, citirea sfintelor cri, privegherea, rbdarea în boal i
desvârita smerenie.
SCHIMONAHIA VALENTINA NEACU

Pustnic din Munjii Sihlei
(1886-1964)
Aceast smerit nevoitoare a lui Hristos a fost ultima clugri care a

sihstrit înMunii Neamului, în secolul acesta.
Era de loc din judeul Vaslui. în tineree a fost cstorit i a avut doi
copii. Apoi, murindu-i soul în rzboi, în anul 1920 i-a luat fiica i s-au dus
amândou în Mnstirea Giurgeni-Roman. Acolo au fcut ascultare zece ani.
Ali cincisprezece ani au fcut ascultare în Mnstirea Alma-Neam. Iar în
anul 1945, iubind foarte mult linitea, s-au retras împreun în Munii Sihlei.
Aici, gsind un bordei pustnicesc, cu binecuvântarea stareului Cleopa din
Mnstirea Sihstria, au rmas într-însul. i s-au nevoit mama i cu fiica
pentru dragostea lui Hristos douzeci de ani, la linite, smerindu-se una
înaintea celeilalte i rugându-se ziua i noaptea pentru ele i pentru oameni.
Maica Valentina era curat la suflet, blând la cuvânt, luminat la chip i
plina de dumnezeiasc dragoste. Toat sptmâna o petrecea în pustie, iar în
zile de srbtori îi ma toiagul i fiica i coborau amândou la Schitul Sihla
sau în Mnstirea Sihstria, Dup ce primeau Preacuratele Taine, se întreau
cu puin hran i urcau iari la munte.
Aa s-a nevoit schimonahia Valentina pân la sfâritul anului 1964, Apoi,
luând crucea în mân, a zis ctre fiic:
,

- M duc duc la Tata!
la Tataî M i
i-a dat duhul în mâinile Domnului.
Prinii au coborât-o de pe munte pe crengi de brad i au îngropat-o în
mnstire. Asemenea i fiica ei, schimonahia Emiliana, a rposat în primvara
anului 1979, a doua zi dup Duminica Floriilor, i a fost înmormântat în
pdure, alturi de bordei.
PROTOSINGHELUL IOSIF RUSU

Mnstirea Dintr-un Lemn
(1883-1966)
a. Viaa
Protosinghelul Iosif Rusu a fost un iscusit duhovnic al Mnstirii Dintr-un
Lemn i un clugr cu via sfânt.
S-a nscut în comuna Icueti-Neam, din prini iubitori de Dumnezeu,
în anul 1908, tânrul loan a intrat ca frate în Mnstirea Bogdana-Bacu, iar
dup doi ani a luat jugul lui Hristos, primind tunderea monahal. Pentru viaa
lui aleas, în anul 1911 a fost hirotonit diacon i preot de episcopul
Romanului, Gherasim Safirin.
în anul 1914, ieromonahul Iosif Rusu s-a dus la Sfântul Munte, unde s-a
nevoit mult cu postul i cu rugciunea opt ani de zile. Apoi, întorcându-se în
ar, a slujit ca preot paroh zece ani de zile în satul Brâncoveanu-Dolj
povuind pe muli credincioi la calea mântuirii. între anii 1933-1940 a fost
egumen la Mnstirea Calui-Dolj, iar din anul 1940 a fost numit duhovnic la
Mnstirea Dintr-un Lemn- Vâlcea.
Dup 58 de ani de aleas nevoin, milostenie i total jertfire de sine,
Cuviosul Iosif, „printele sracilor", i-a dat obtescul sfârit la începutul
anului 1966, lsând în urm numeroi fii duhovniceti. Petrecut de maici i de

locuitorii satului Dezrobii, a fost înmormântat între stejarii seculari din
cimitirul mnstirii.

1. Fiind la parohie în comuna Brâncoveni, printele Iosif era aa de blând
i milostiv cu oamenii, c toi îl iubeau i-1 cutau. Numele lui se fcuse
cunoscut prin sate i muli bolnavi veneau la el i se vindecau.
2. Printele Iosif iubea pân la jertf pe Dumnezeu i pe oameni, biserica

i sracii. Iar dintre faptele bune, cel mai mult iubea rugciunea i milostenia.
I CUVIOI DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XX 627
3. Pentru acest cuvios printe, biserica era însui Dumnezeu. De aceea,

ziua i noaptea zbovea în biseric i svârea cele sfinte cu bucurie i cu
lacrimi. întrebau fiii si duhovniceti:
Uneori îl
- Unde mergi, printe Iosif?

I
- Tat, m
duc la Dumnezeu! rspundea btrânul plin de buntate. Apoi
intra în biseric.
I 4. îndat ce auzea toaca sau clopotul, printele Iosif zicea ctre ucenica
sa:
- Achilino mam, hai la Dumnezeu! Ne cheam clopotul. Aceasta este
calea mântuirii. Aceasta este calea ctre împria cerurilor. Eu a vrea s fie
biserica cât mai departe, ca sm ostenesc mai mult, c
îngerii lui Dumnezeu
ne numr paii spre biseric.
5. Acest minunat duhovnic punea toat ndejdea mântuirii clugrului în
ascultare i participare permanent la slujbele bisericii. De aceea mereu
sftuia pe fiii si duhovniceti:
1
- Venii, tat, cât mai muli la biseric. i cel bogat, i cel srac, i cel
flmând, i cel stul, cu toii s vin la Dumnezeu!
Timp de 26 de ani, printele
6. Iosif a slujit zilnic Sfânta Liturghie la
Mnstirea Dintr-un Lemn, cci era i duhovnic. Dup slujb
singur preot
citea la bolnavi, spovedea obtea, sftuia i mângâia pe credincioi, împrea
milostenie la sraci, se ruga i iari venea la biseric.
I
Aa s-a nevoit btrânul pân i-a dat duhul.
7. Pentru o petrecere ca aceasta, satana mult îl zavistuia i îi fcea mereu
ispite. C
uneori îi ieea aievea în fa. Alteori venea în chipul unui câine
negru, apuca de ras i îl trgea în alta parte,
îl s
nu nimereasc ua bisericii.
i cum btrânul era gârbov, uneori ajungea la poart, alteori la grajd, pân îl
gseau maicile i îl aduceau la biseric. Deci, zicea btrânul:
- Vrjmaul, tat, mi-a fcut ispit!
Apoi, cu chip luminat intra în biseric, fcea trei metanii la icoana Maicii
Domnului i ddea binecuvântare de Utrenie.
8. Odat a zis btrânul ctre ucenica sa:
- Când merg la biseric sau vin la chilie, îmi iese uneori înainte un câine
negru, m apuc mânios de ras i nu m las s merg la slujb. Este diavolul,
tat!
- Dar nu te temi de el, printe Iosif?
- De ce s m tem? Mântuitorul este cu noi. Atunci îndat fac semnul

Sfintei Cruci i zic: „Piei din faa mea, satan, sm
duc la sfânta biseric!"
i repede dispare.
9. Ori de câte ori vrjmaul îl supra cu vreo ispit, btrânul îi zicea:
- Ei, iar ai venit? Degeaba te-ai ostenit! La Iosif nu ai nimic!
10. Uneori vrjmaul nu-1 lsa noaptea sa doarm. Cum aipea puin,
btea în
- Printe
u i-i zicea;
îi
Iosif, hai la biseric!

Atunci btrânul repede se scula, se ducea la ua bisericii, apoi spunea
maicilor:
- Nu tragei clopotul de Utrenie?
- Preacuvioase, mai este o or pân la miezul nopii!
- Dar n-ai btut voi în ua mea?
- Nu, printe, nu v-am sculat noi.
- Ei, tot vrjmaul mi-a fcut ispit!
11. Spun maicile din mnstire c nimeni si duhovniceti nu tia
din fiii
cum se nevoiete în chilie. Dar oricând bteau la ua lui, îl gseau deteptat la

rugciune. Iar când îl chemau la biseric, btrânul rspundea cu bucurie:
- Gata, tat, vin! Hai la Dumnezeu!
12. Spuneau ucenicii printelui Iosif c într-o iarn a alunecat pe ghea
din ispita vrjmaului i s-a lovit. Astfel, a stat mai multe zile bolnav la chilie.
Iarcând s-a fcut puin mai bine, a zis ctre maici:
- Haidei, copiii tatei, s
mergem la biseric. M-am fcut sntos. Mâine
slujim Sfânta Liturghie! i era bucuros i luminat la fa ca un copil.
13. Avea obicei printele Iosif c svârea slujbele foarte linitit i cu
evlavie. Niciodat nu se grbea. Mai ales la proscomidie pomenea cu mare
grij pe toi. Iar când îl întreba cineva, btrânul rspundea:
- Tat, trebuie sa pomenesc i sa scot prticic pentru fiecare nume, cci
am primit banul sracului i al vduvei i voi da socoteal de aceasta în ziua
judecii!
14. O deosebit grij avea printele Iosif i pentru cei rposai. Timp de
40 de svârea pentru ei Sfânta Liturghie
zile parastasul. Apoi obinuia si
fac trapez mas pentru toi i ddea multe milostenii la sraci. La aceasta
la
îndemna i pe maici, zicând:

- Dai i sfiniile voastre, maicilor, pentru mori. facem o mas S
împreun, c
toi au parte de rugciunea i de mila lui Dumnezeu. Cci
suntem datori s-i ajutm pe cei adormii. Unii sunt în iad i ateapt s-i
scoatem cu Sfânta Liturghie i cu milostenia.
15. Acest mare printe duhovnicesc iubea fr deosebire pe toi oamenii.
Iar dintre ei purta o mare grij pentru sraci, pentru copii i vduve. Pe toi îi
ajuta cu rugciunea i cu milostenia. Zeci de sraci i orfani din satul

Dezrobii, din apropierea mnstirii, primeau bani, hran i îmbrcminte din
mâinile printelui Iosif. Pentru aceea, toi îl iubeau i îl numeau „printele
sracilor".
16, Spun maicile c zilnic veneau copii, vduve i lipsii la chilia
printelui Iosif Iar btrânul le zicea:
.
- Venii, tat, venii la printele s v dea, ca are de unde. I-a dat

Dumnezeu! Apoi îi aeza la mas i le împrea tot ce avea, pâine, bani i
îmbrcminte. Iar dup ce plecau sracii, zicea ctre maici:
- Acetia sunt avocaii mei, tat, care o s apere în faa lui Hristos! m
17. Darurile pe care printele Iosif le primea de la credincioi le împrea
în treipri. Partea cea mai mare o ddea mnstirii pentru trebuinele obtii.
A doua parte o împrea sracilor i vduvelor din satul Dezrobii, iar a treia
parte o pstra la sine pentru clugrie, pentru copiii orfani i pentru
pomenirea morilor.
18, Odat au rmas în sat trei copii orfani de ambii prini, pe care
nimeni nu4 ajuta. Atunci btrânul i-a chemat la chilia sa i le-a zis:
- Copii, s
venii la tata în fiecare zi, la amiaz, tata are cu ce c v ajuta
i hrni. i s-au deprins copiii i veneau zilnic la printele Iosif, Iar el singur
le fierbea mâncare, le cumpra pâine i îi servea la mas. Apoi îi îndemna:
- Mâncai, tat, c este de unde. Ne-a dat Dumnezeu din belug. La urm
\t împrea bani i haine de îmbrcat.
Aa a crescut btrânul muli copii orfani din satul Dezrobii, pân
ajungeau s-i câtige pâinea cea de toate zilele.
19. Alt dat a auzit btrânul c este o vduv în sat, anume Mria, cu
;ase copii, care nu aveau nici cas, nici hran, nici bani. Pe aceasta a chemat-o
printele Iosif la sine i i-a zis:
- Mrie, iat, i-a trimis Domnul bani pentru o cas nou. Cumpr tot ce
:rebuie i începe lucrul. Eu voi plti i meterii. Dar nu spune la nimeni, tat!
Dup ce casa a fost gata, btrânul a zis femeii:
- Mrie, vina la mine cu copiii.
- Acetia sunt copiii mei, printe.
Dumnezeu s va binecuvinteze, tat!
^- Ori de câte ori venea
cenicei sale:
vduva aceasta pe la mnstire, btrânul spunea
- Maic Achilina, s dai Mriei din toate celea, s mnânce ea i copiii

20. Când nu-i venea nici un srac, printele Iosif era mâhnit toata ziua.
Ctre sear zicea ucenicei sale:
- Achilino tat, astzi n-a venit nici un avocat la mine. Vin mcar sfinia
ta de gust ceva. Mai cheam i alta maic. S
am ceva dat i pe ziua de astzi.
21. Obinuia acest printe s fac praznic mare pentru tot soborul
mnstirii i pentru sracii satului Dezrobii, de dou ori pe an. De ziua
Sfântului Vlasie - 11 februarie - i de ziua Sfântului Atinoghen - 16 iulie.
Atunci printele îosif cumpra din vreme alimente i îmbrcminte pentru
maici i sraci. Iar în ziua rânduit svârea Sfânta Liturghie cu tot soborul i
fcea parastas pentru cei rposai. Apoi zicea:
- Venii, tat, cu toii la trapez, s mâncm în cinstea Sfântului Vlasie.
Nimeni s
nu rmân astzi flmând. Aceasta este ziua mea! Mi~au ajutat i
mie Sfinii Vlasie i Atinoghen, de aceea fac pomenire în cinstea lor.
La urm printele Iosif împrea la toi pachete cu mâncare i
îmbrcminte pentru maici.
22. Odat, pe când btrânul mergea la biseric, s-a oprit în prag i,
oftând uor, a zis ctre maici:
- Vai, tat, ce o s facem noi la judecat? Acolo toate faptele noastre ne
vor iei înainte! De aceea avem nevoie de rugciune, de smerenie, de lacrimi
i metanii. S te rogi, tat, s te închini lui Dumnezeu, s îndemni, s faci
milostenie. Dac nu ai ce da, mcar un cuvânt bun s dai sracului, s nu
plece nemiluit, ca Dumnezeu îl trimite spre mântuirea noastr.
23. La spovedanie, printele Iosif avea muli fii duhovniceti, cci era
blând si înelept la cuvânt. Fiecruia îi ddea sfat i canon pe msura puterii
lui,Uneori îi spuneau maicile:
- Printe Iosif, dai-ne canon mai aspru la spovedanie. Iar btrânul le
rspundea:
- v dau canon, dar s-1 putei face. C dac v dau canon greu i nu-1
Eu
putei face, eu rspund de De aceea v dau canon uor, c muncii destul.
el.
Noi suntem clugri, tat, i facem canon toat viaa!

24. Veneau la btrânul clugr i oameni cu multe necazuri. Iar el îi
mângâia, zicând:
- Las, tata, c sunt bune i necazurile. Ai rbdare c toate trec. Iat,
printele Iosif se roag pentru mata. Nu te întrista, c Domnul este cu noi.
Astfel, toi se întorceau linitii la casele lor.
25. Pentru sfinenia vieii sale, printele Iosif dobândise de la Dumnezeu

darul rugciunii i al vindecrii de boli. C veneau Ia el muli suferinzi din
toate prile i cu rugciunea lui cptau sntate i îi dobândeau cererea.
26. într-ozi, a venit la el o femeie plângând:
- Printe, mi-a plecat nora i a rmas feciorul cu trei copii.

- Las, mam, a zis btrânul, peste trei zile va veni acas.
i cuvântul lui s-a împlinit întocmai.
27. Alt dat i-a zis un tânr:
- Printe, m-a lsat soia. Iar btrânul i-a rspuns:
- Ioane, întoarce-te înapoi i ai credin c vei gsi soia acas, cci
Maica Domnului face minuni cu fiecare.
MONAHIA EPRAXIA MALAU

Mnstirea Vratec
(1890-1967)
Aceast smerit clugri, de loc din comuna Stnia-Neam, era sora

marelui duhovnic Vichentie Mlu din Mnstirea Secu.
Când avea numai patru ani, a venit împreun cu sora i cu mama ei s
slujeasc lui Mnstirea Vratec. Aici a crescut, aici a învat carte,
Hristos la
aici a deprins frica de Dumnezeu de la cele mai alese clugrie. în anul 1912
a primit tunderea monahal. Apoi, timp de 55 de ani, a purtat cu desvârit

smerenie crucea lui Hristos, fcându-se tuturor pild de tcere, de rugciune,
de ascultare i blândee.
Iarnevoina maicii Epraxia era aceasta:
Nu ieea niciodat din mnstire, nici la alte maici nu se ducea. Iubea cel
mai mult biserica, chilia i linitea. La slujb mergea totdeauna, la chilie se
ostenea mult cu postul i cu citirea Psaltirii, iar în pdure
ducea adesea se s
guste din dulceaa linitii. Permanent tcea, cugeta cele dumnezeieti i rostea
rugciunea lui Iisus.
în anul 1938 a murit Ia Mnstirea Agapia mama ei, monahia Migalua.

Iar în anul 1945 s-a odihnit cu pace în Banat i fratele ei, Protosinghelul
Vichentie. De acum, maica Epraxia a început o nevoina i mai mare. S-a unit
duhovnicete cu o alt clugri de acelai cuget, anume Lavrentia Beu. Deci,
petreceau amândou sub acelai acopermânt, ca dou suflete într-un singur
trup, împreun rugându-se, împreun bucurându-se i una pe alta mângâin-
du-se. C, dei triau în mare lips de cele pmânteti, simeau totdeauna
dulceaa celor cereti i slveau neîncetat pe Dumnezeu.
în anul 1967, la sfâritul lunii mai, a zis maica Lavrentia ctre sora ei de
nevoina:
- Iart-m, maic Epraxia, eu m duc înainte la Hristos!
- Dumnezeu sa te ierte, maic Lavrentia. Dup apte zile vin i eu.
într-adevr, la 7 iunie, 1967, a adormit în pace i maica Epraxia,
mutându-se împreun în lumina lui Hristos!
PROTOSINGHELUL DANUL PRICOP

Mnstirea Slatina-Suceava
(1878-1968) 5
Printele Daniil, duhovnicul Mnstirii Slatina, era din comuna Gineti

- Suceava. în anul 1923 a venit s slujeasc lui Hristos. Un an mai târziu a
fost clugrit; i i asculttor clugr din
era printele Daniil cel mai blând
Mnstirea Slatina. C
pe toi îi iubea, de toi asculta i nu avea nici un
vicleug în inim. Oriunde intra printele Daniil, intra i pacea Duhului Sfânt.
în anul 1935 a fost hirotonit preot i a ajuns duhovnic vestit în toate
satele din împrejurimi. Tineri i btrâni, sntoi i bolnavi, toi întrebau de
printele Daniil i se foloseau de blândeea inimii lui.
în vara anului 1944, Protosinghelul Daniil Pricop a scpat de la distru-

gere biserica Mnstirii Slatina, zidit de voievodul Alexandru Lapuneanu.
C, fiind singur în mnstire i nvlind un grup de soldai strini asupra
bisericii, au minat-o i voiau s-o arunce în aer. Atunci bunul nevoitor a czut
în genunchi lâng zidul bisericii i se ruga cu lacrimi sa-i îmblânzeasc
Dumnezeu. Deci, vzând printele Daniil c soldaii nu se linitesc, a întins
mâinile în sus în chipul crucii i a zis:
- Dac voii s
distrugei biserica, ucidei-ma i pe mine, c eu nu m
duc de aici!
în clipa aceea, Dumnezeu a trimis peste ei un duh de fric i îndat au

fugit din mnstire.
în ultimii 24 de ani, printele Daniil era nelipsit de la biseric. Slujea
cele sfinte, spovedea, citea la bolnavi i mângâia pe toi. Odat l-au vzut
prinii plângând în pragul bisericii i l-au întrebat:
- De ce plângi, printe Daniil?
- Mi-i mil de oameni, a zis btrânul, i plâng c nu pot face atât bine,
cât dragoste am.
Alt dat a venit la el o femeie din Gineti cu copilul bolnav. Iar
btrânul i-a spus:
''
Dup mrturiile ucenicului su, Protosinghelul Emilian Olaru, duhovnic renumit al mnstirii.
- Las, mam, nu mai plânge, c

îi vindec Maica Domnului copilul.
Apoi i-a citit de trei ori rugciuni de vindecare, 1-a împrtit i 1-a liberat cu
pace. Dup femeia i a zis:
trei zile s-a întors
- Printe, s-a vindecat copilul!
- D
slav lui Dumnezeu i mulumete Maicii Domnului,
Fiind plin de mil i dragoste, veneau la btrânul i frai din mnstire
i-i cereau cuvânt de folos. Odat a venit la el un frate învluit de ispite. Iar
btrânul Daniil i-a zis;

- Ai rbdare, frate. Nu pune toate la inim. Aa este viaa aceasta cu
ispite, cu necazurisuferin. Altfel nu ne putem mântui. Fria ta f
i
ascultare, nu lipsibiseric, spovedete-te mai des, iart pe toi i vei
de la
avea mult linite în mnstire. Apoi, binecuvântându-1, i-a adugat:

- Aa, frate, ascult pe btrânul i nu vei grei!
într-o var, un frate a plecat la alt mnstire. Zadarnic a încercat
printele Daniil sa-1 liniteasc. A doua zi l-au vzut prinii în grdin, stând
pe o piatr i plângând.
- De ce plângi, printe Daniil? i-au zis ei. Iar btrânul a rspuns:
- Zice Sfântul Duh: „Cel ce va face din ru bun, ca gura Mea va fi", iar
eu nu am putut s fac acest lucru cu fratele meu care a plecat din mnstire!
în noaptea învierii din anul 1968, printele Daniil a chemat pe duhovnicul
su i i-a spus:
- Printe Emilian, m cheam împratul s
duc la El. împrt-m
ete-m cu Preacuratele Taine i ai grij de sufletul meu.
Deci, srutându-se cu toi, a doua zi de Sfintele Pati i-a dat sufletul în
mâinile Domnului, fiind în vârst de 90 de ani.
SCHIMONAHUL IUVENALIE BÂRSAN

Mnstirea Slatina
(1890-1968)
a. Viaa
Acest printe iubitor de nevoin era din comuna Mlini-Suceava. In anul
1923, luând jugul lui Hristos, a intrat în Mnstirea Slatina. Dup doi ani s-a
clugrit i a ajuns un clugr foarte sporit. în anul1949 a primit marele i
îngerescul chip al schimniciei, iar în anul 1968 s-a svârit cu pace.
1. Nevoina printelui Iuvenalie era aceasta:
Toat ziua tcea i zicea rugciunea lui Iisus, fcea ascultare cu mult
dragoste i mânca o dat pe zi, dup ce termina de citit Psaltirea. Noaptea
dormea câteva ore pe o lavi i fcea sute de metanii, iar de la biserica era
nelipsit.
2. Odat 1-a întrebat stareul:

- Printe Iuvenalie, de ce te grbeti aa spre chilie? Iar btrânul a rspuns:
- M ateapt Psaltirea i nu pot s-o las singur!
3. în alta zi iari 1-a întrebat:
- De ce eti întristat, printe Iuvenalie?
- Pentru c a trecut ziua i n-am terminat Psaltirea de citit, a rspuns el.
Dar nu mnânc pân n-o citesc.

4. într-o zi, a vzut btrânul câiva frai stând de vorb pe cerdac. Deci,
trecând pe lâng ei, a zis cu glas tare: „Doamne, Iisus Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluiete-m pe mine, pctosul!" Cum au auzit fraii cuvintele
acestea, îndat s-au ruinat i, lsând vorba, au plecat la chilii.
5. Alt dat i-au zis fraii:
- Printe Iuvenalie, d-ne un cuvânt de folos.
- Iertai-m, frailor, a rspuns btrânul, sunt om pctos. întrebai pe
prinii duhovnici.
6. Timp de 40 de ani, printele Iuvenalie a avut în mnstire aceeai
sfânt ascultare de paracliser i clopotar. i suna clopotele cu aa îndemânare,
c toate formau o adevrat simfonie, slvind pe Dumnezeu i repetând mereu
numele ctitorului fondator: A-le-xan-dru L-pu-nea-nu!
7. Odat 1-a întrebat stareul:
- Printe Iuvenalie, ce zgomot se aude noaptea în chilia sfiniei tale?
- Iart-m, printe stare, când m îngreunez de somn, atunci las
Psaltirea i m apuc de pisat grâu pentru coliv. Apoi iar citesc la Psaltire i
fac metanii.
% . \x\ alt ia Y-û \£&£«2b9X lx^\\\
- Printe Iuvenalie, de ce fugi aa de noi? Iar btrânul le-a rspuns:
- Dar nu tii c schimnicul nu are voie s vorbeasc mai mult de apte
cuvinte pe zi? Apoi îndat a intrat în chilie.
9. Pentru multa lui osteneal, printele Iuvenalie ajunsese un. clugr
sporit i plin de dragoste pentru Dumnezeu i oameni. Diavolul îns îl
zavistuia i îi fcea multeispite ca s-1 tulbure la rugciune.

într-o zi l-au întrebat prinii:
- Cu cine vorbeai ast noapte, printe Iuvenalie? Iar btrânul a rspuns:

- Ei, m sfdeam cu vrjmaul, c mereu m
viziteaz! Uneori îmi stinge
:andela, alteori îmi închide Psaltirea, îmi rstoarn scaunul, îmi vars oala cu
ipa sau îmi ascunde metaniile, ca sa m îndeprteze de la rugciune.
10. In vara anului 1968, pe când printele Iuvenalie citea la Psaltire,
ieodat s-a luminat la fa i i-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu! Unii
Drini au vzut o lumina cereasc la fereastra chiliei lui i, intrând înuntru,
.-au gsit adormit în genunchi cu capul sprijinit pe Psaltire.
Aa s-a nevoit i aa s-a mutat la cele venice schimonahul Iuvenalie!
MONAHIA AGAFIA ILIE

Mnstirea Agapia Veche
(1876-1968)
Monahia Agafia Ilie, mama Arhimandritului Cleopa Ilie, era din comuna
Sulia-Botoani. Din cstorie ea a avut zece copii. Dintre acetia, cinci copii
iu intrat în nevoina clugreasc i cinci au rmas acas. Apoi, dup netiute
udeci ale lui Dumnezeu, unul câte unul, i-au murit nou copii. La urm i-a
murit i soul.
Rmânând singur, aceast venerabil mam a intrat în nevoina
;lugreasc îa Mnstirea Agapia Veche, în anul 1946. Dup un an a primit
runderea monahal i s-a lipit cu inima de obtea maicilor ca de copiii ei. Ziua
ti la biseric, ajuta la buctrie, aduna lemne din
noaptea era nelipsit de
:dure i singur cu multe lacrimi.
se ruga
Dup o nevoina de peste 20 de ani în viaa mnstireasc, maica Agafia
- aceast smerit clugri cu inim de mam
- i-a dat sufletul în mâinile lui
Dumnezeu la 15 septembrie, 1968.
SCHIMONAHIA MELANIA MINCU

Schitul românesc
„Sfântul Ioan Boteztorul" -Iordan
(1893-1969)
Aceast floare aleas a monahismului nostru era de loc din comuna

Chiajna-Prahova. Când avea 12 ani, a venit la Mnstirea igneti i a stat
:pt ani de zile sub ascultarea unei clugrie btrâne.
In anul 1913 a primit schima monahal. Apoi s-a smerit în mnstire înc
35 de ani, fiind foarte iubitoare de biseric i râvnind pentru fericita linite. în
anii 1925-1935 s-a învrednicit s
se închine de dou ori la Mormântul
Domnului, iar în anul 1947 a fost trimis ca vieuitoare la Schitul românesc
„Sfântul loan Boteztorul" de pe malul râului Iordan,
Timp de 22 de ani s-a nevoit schimonahia Melania cu înc dou suflete în
pustiul Iordanului, rbdând brbtete lipsa, aria soarelui i strintatea.
Cutând s
urmeze Cuvioasei Mria Egipteanca i mai ales Sfântului loan
Boteztorul, maica Melania se hrnea numai cu pesmei i legume. Toat ziua
tcea, cra ap din Iordan, uda grdina, lucra la facerea chiliilor i zicea
rugciunea lui Iisus. Seara fcea Vecernia în biseric i dormea câteva ore.
Apoi se detepta, fcea Utrenia, citea la Psaltire i sttea de veghe pân ctre
ziu. La toate aceste osteneli era însoit de maica Natalia, ucenica ei, cu
metania din aceeai mnstire, iar duhovnicul lor era Cuviosul loan Iacob,
egumenul mnstirii.
In primvara anului 1969, maica Melania Mincu s-a îmbolnvit i s~a
mutat la odihna cea de veci, trupul ei fiind îngropat acolo, alturi de biseric.
IEROMONAHUL DAMIAN STOG

Schitul românesc
„Sfântul loan Boteztorul"-Iordan
(1914-1970)
Printele Damian era de loc din judeul Soroca. Fiind chemat de Hristos,
în anul 1937 s-a fcut clugr în Mnstirea Noul Neam. între anii 1940-
1943 s-a nevoit în Mnstirea Caldruani, întrecând pe muli cu ascultarea i
cu smerenia.
Odat,la slujba învierii Domnului, a întrebat episcopul:
Pe cine propunei s-1 facem preot? Iar prinii au rspuns:

-
- Dar este altul mai bun ca printele Damian?
Deci a fost hirotonit diacon i preot la Mnstirea Antim. i a fcut aici
desvârit ascultare 20 de ani ca paracliser, preot slujitor i duhovnic
renumit. Era cunoscut tuturor printele Damian, pentru dragostea cu care
primea i odihnea pe frai. în aceti ani a crescut muli fii duhovniceti,
învându-i pe toi smerenia i blândeea lui Hristos.
în primvara anului 1970, ieromonahul Damian a fost trimis ca preot i
egumen la Schitul românesc „Sfântul loan Boteztorul", de pe malul
mare bucurie în ara Sfânt, se nevoia acolo

Iordanului. Deci, plecând cu
aproape de Mormântul Domnului, Iar în vara aceluiai an 1-a chemat
Dumnezeu la venica odihn i a fost îngropat la biserica lui Zaheu din
Draul Ierihon.
PROTOSINGHELUL EFTIMIE TNASE

(1884-1970)
Printele Eftimie a fost cel dintâi ucenic al Protosinghelului Vichentie

Mlu i renumit duhovnic al Mnstirii Agapia. S-a nscut în comuna Valea
Seac-Bacu, In tineree a fost cstorit i a avut doi copii. Apoi, plecând la
rzboi, a fost grav rnit, dar printele su duhovnicesc i-a prevestit, zicând:
„Ai credin, frate Ioane, c te vei face sntos, vei veni la mnstire i preot
te vei face!"
în anul 1918, printele Eftimie s-a clugrit în Mnstirea Secu, iar soia
sa, în Schitul de maici Buciumeni-Galai. în anul 1923 s-a învrednicit de harul
preoiei. i a slujit cele sfinte cu mult credin i dragoste aproape 50 de ani,
silindu-se în toate s urmeze marelui su dascl - Protosinghelul Vichentie
Mlu.
între anii 1923-1940, Protosinghelul Eftimie a fost duhovnic la
Mnstirea Agapia, câtigând multe suflete pentru împria Dumnezeu.
lui
C era foarte râvnitor la slujbele bisericii i la citirea sfintelor cri, din care
nu puin hrnea pe cei ce veneau la dânsul. Iar noaptea se nevoia în tain cu
privegherea, cu metaniile i cu citirea Psaltirii.
între anii 1940-1945 a fost preot misionar în Banat. Apoi, întorcându-se

în Moldova, s-a stabilit definitiv ca duhovnic la Mnstirea Agapia Veche.
Timp de 25 de ani a fost un sfenic aprins în aceast sihstrie, luminând i
mângâind pe toi, slujind cele sfinte i slvind pe Hristos.
Spre sfâritul anului 1970, printele Eftimie a spus ucenicei sale:
- Peste dou zile m
duc din viaa aceasta. Apoi, cerând crucea, a
adugat: Iat, vd dou una în veminte albe
cete de îngeri, i alta în veminte
întunecate, luptându-se pentru sufletul meu. Nu vor s m lase s intru în
cmar!...
Deci, îmbrcându-se în hainele sale de clugrie i dând tuturor
binecuvântarea cea mai de pe urm, a adormit cu pace, încredinându-i
sufletul în mâinile Domnului!
MONAHUL PAISIE NICHITENCU

Mnstirea Sihstria
(1892-1970)
Acest cuvios clugr a fost un mare lucrtor al rugciunii lui Iisus din
zilele noastre. Era de loc din nordul Bucovinei.
în anul 1933 a intrat în nevoina clugreasc, iar dup un an a primit
tunderea monahal la un schit aproape de Cernui. i era plin de dragoste
printele Paisie, asculttor i fr nici o rutate, asemenea unui copil. Toat
viaa sa, aproape o jumtate de secol, a fcut înmnstire cea mai grea
ascultare, aceea de buctar. Permanent tcea, cu mâinile lucra, iar cu mintea
i cu inima se ruga neîncetat. Dobândise înc de la Dumnezeu darul sfintelor
lacrimi i cu acelea se mângâia ziua i noaptea la chilie, la biseric i la
ascultare. Era aa de blând i luminat la fa, c
numai vederea chipului su te
linitea i te cucerea.
Acest smerit osta al lui Hristos nu s-a dus niciodat din mnstire s- i
vad rudele i casa printeasc. în anul 1950, îns, 1-a învoit stareul s
mearg pentru câteva zile în satul natal. Cum atepta trenul în gara Suceava, a
venit un frate din mnstire i i-a spus:
- Printele stare te cheam înapoi, c
nu are pe nimeni la buctrie!
Atunci printele Paisie, acest mare fiu al ascultrii, tindu-i voia, i-a
însemnat faa cu semnul crucii, s-a întors la mnstire i n-a cerut niciodat s
mai mearg undeva.
Dup 28 ani de muceniceasc ascultare la Dragomirna, în anul 1960 a
fost transferat la Mnstirea Sihstria. Aici a continuat aceeai nevoin i
ascultare înc ase ani de zile. Toi se foloseau de trirea lui i doreau mcar
chipul feei s i-1 vad. Btrânul îns vorbea foarte puin. Câte zece ore sttea
în buctrie, cura cartofi, tia legume, fcea focul i se ruga în tain cu
rugciunea lui Iisus, iar din ochii lui mereu picurau lacrimi. Ca nu fie s
observat, purta în sân un prosop alb, cu care îi tergea adesea faa i nu
privea niciodat în ochii cuiva. Numai dac îl întâlnea cineva în curte i-i
cerea binecuvântare, btrânul îi fcea închinciune pân la pmânt, îi
cuprindea mâna în palmele sale, îl privea nevinovat în fa cu ochii umezi de
lacrimi, apoi îi zicea:
- Binecuvinteaz~m, printe!
La biseric, btrânul sttea nemicat în picioare pân se termina slujba,
iar la chilie citea mai ales Psaltirea i paraclisul Maicii Domnului.
Ultimii ani i-a petrecut printele Paisie numai în rugciune. îi mrturisea

sptmânal gândurile i primea de dou ori pe lun Preacuratele Taine,
La sfâritul anului 1970, Cuviosul Paisie s-a svârit cu pace, având
numele lui Hristos în inim i pe buzele sale. El este considerat cel mai
renumit lucrtor al rugciunii inimii din a doua jumtate a secolului nostru.
MONAHUL GUDIIL AVCRIEI

Mnstirea Neam
(1892-1971)
Acest printe vrednic de pomenire, cu nume de arhanghel, a fost toat

viaa portarul Mnstirii Neam. Era din comuna Vântori- Neam. în anul
1925 a intrat în nevoina clugreasc i a sporit mult în ascultare i smerenie,
încât toi se foloseau de viaa lui.
Ascultarea printelui Gudiil era aceasta; ziua tia lemne la buctrie,
fcea curenie în curte i hrnea animalele, iar noaptea sttea de straj la
poarta mnstirii. i a împlinit cu sfinenie aceast ascultare, fr cârtirei
fr împotrivire. Se ducea oriunde era trimis, asculta ca un copil de fiecarei
fcea toate cu bucurie i binecuvântare. Pentru aceea îl iubeau toi prinii i
se foloseau de smerenia lui.
Aproape o jumtate de secol a stat de veghe printele Gudiil în poarta

Mnstirii Neam, ca o candel nestins. Seara închidea porile grele de stejar,
ducea închintorii la arhondaric i suna clopotul de odihn. La miezul nopii
suna clopotul de Utrenie i chema prinii la rugciune, iar în zorii zilei, iari
deschidea porile mnstirii, trgea clopotul de deteptare i mergea la
biseric.
Printele Gudiil era înc foarte milostiv i primitor de strini. Seara
aduna închintori i sraci la el, îi hrnea cu mâncare de la trapez i îi
odihnea. Iar el aipea pe o lavi afar lâng poart. Dimineaa îi detepta i îi
libera cu pace. Dac îl întreba cineva cum îl cheam, btrânul rspundea:
Gudiil monahul i portarul!
Spre sfâritul anului 1971 azis smeritul asculttor ctre unul din clerici:
- Printe Ioane, în curând m
duc din viaa aceasta. Te rog s vorbeti
ceva la îngroparea mea.
- Despre ce s
vorbesc, printe Gudiil?
- Eu toat viaa am fcut ascultare i am fost întotdeauna mulumit.
Dup dou zile, printele Gudiil i-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Aa s-a svârit un mare clugr al Mnstirii Neam
PROTOSINGHELUL GHERVASIE HULUBARIU

(1888-1973)
a. Viaa
Protosinghelul Ghervasie s-a nscut în anul 1888, în comuna Rzboieni-
Neam. La vârsta de 16 ani a intrat în obtea Mnstirii Neam> unde s-a
clugrit i a fost hirotonit diacon de arhiereul Narcis, stareul marii lavre. în
anul 1911 a intrat în obtea Mnstirii Secu, i din anul 1928 a fost numit
preot slujitor la Mnstirea Agapia.
Era un mare cântre i svârea cele sfinte cu mare evlavie i fric de
Dumnezeu. De asemenea, era un bun pictor bisericesc, reuind s picteze mai
multe biserici în fresc i tempera. Totodat era i un iscusit sfetnic
duhovnicesc, cci cunotea bine Sfânta Scriptur i învturile Sfinilor
Prini.
Ajungând la vârsta proorocit de psalmistul David, i-a dat sufletul cu
pace în mâinile Domnului în vara anului 1973, fiind în vârst de 85 de ani.

1. Ce sfaturi v
ddea duhovnicul Veniamin din Agapia, când erai mai
tânr? a întrebat un printe.
- Btrânul ne sftuia zicând: Roag-te neîncetat cu rugciunea lui Iisus,
chiar i când te îndeamn i te biruie satana s facivreun pcat. Chiar i când
mergi s faci pcatul roag-te, strig la Hristos, însemneaz-te cu Sfânta
Cruce i te va izbvi Domnul de pcat în chip minunat.
2. Cum s ne luptm cu duhul mândriei?
- S
nu te mândreti în cugetul tu, zicând: „Eu sunt feciorelnic, aa cum
m-a fcut mama! Eu nu sunt ca alii!" C
mai plcut este lui Dumnezeu
desfrânatul smerit decât tine! i dac te birui de slava deart, te slobozete
Dumnezeu s
cazi i tu mai ru decât cel pe care l-ai judecat.
3. Spunei-ne ceva despre Sfânta Liturghie.

- Dac eti preot sau ieromonah, niciodat s nu te lai de Sfânta
Liturghie, mare c ajutor vei lua. De aceea i eu, cât am putut, de sfântul altar
nu m-am deprtat, nici nu m-am lenevit. Cât vrednic, cât nevrednic, am slujit,
i Dumnezeu mi-a ajutat...
4. Spunei-ne ceva despre vedenia de la Agapia Veche.

Sfînta Mînstire Coco-Tulcea (secolul XVIII)
Sfînta Mînstire Vorona-Botoani (secolul XVIII)

Sfînta Mînsfire Frsinei (secolul XVIII)
Cuviosul Arhimandrit Irodion

lonescu (+1900),
Protosinghelul Porfirie Bucurescu
Duhovnicul Sfîntului Calinic
de la Cernica +
( 1927),
Mînstirea Frsinei
::: '
::: :':
:,:• ,
.:.,.:':=':,.'.
Îfiiiiiiipf
MitropolitulMoldovei losif
Naniescu (+19Q2)
ieroschimonah Varlaam Vîntu
(+1934), Muntele A+hos
Protosinghelul loanichie Moroi

(+1945), Mînstirea Sihstria
leroschimonahul Vasian Panaite
(+1903), Schitul Pocrov-Neam
Protosinghelul Mihail Bdil
(+1957), Schitul Petera
lalomicioarei
Protosinghelul Daniil Pricop
(+1970) Mînstirea Slatina
Moul Gheorghe
Lazr ( + 1916),
Mînstirea Vratec
"
Protosinghelul Calistrat Bobu (+1975),

Protosinghelul Vichentie Mlu Mînstirea Va si ova
(+1945), Mînstirea Secu
Protosinghelul loachim Spataru

(+1976), Mînstirea Neam
Monahul Veniamin lorga (+1976),
Mînstirea Sihstria
mii"™
llllIIIBi
Illllb
Hi'
Protosinghelul losif Rusu (+1966), Arhimandritul Grigorie Georges
Mînstîrea Dintr-un Lemn (+1940), Mînstirea Cheia
Arhimandritul Dometie Manolach =

(+1975), Mînstirea Rimei
Monahul Evghenie Dumitrescu

(+1954), Schitul Brazi-Vrancea
i
Cuviosul loan lacob de (a Neam

Hozevitui) (+1960), mare sihastru
din Arhimandritul Hrisostom Postofa-
ara Sfînt cne (-[-1979), Schitul Bucium-lai
Protosinghelu! Damian Stog

(+1970),
Schitul Românesc de la Iordan
C — L' 111
:
i fmâ$ Sf " ; W^: MW

;;! ^chjmonahia
i
Melania Mi ncu (+1969),

Schitul Românesc de la Iordan
Protosinghelul Nicodim Mndit (+197:
Mînstirea Agapia
Protosinghelul Antim Gin (+1974),

Mînstirea Secu
Monahul Paisie Nichttencu

(+1970), Mînstirea Sihstria
Arhidiaconul Varlaam Arghirescu
]-1942) Catedrala Mitropolitan-! =i
r
m< '
wmmmm
;,:.
:,f,^. :,%;:.
:.. .
mggm
IRiP
WSmm
- Printele Veniamin de la Agapia a vzut nite pustnici sfini, care se

rugau cu mâinile înlate la cer aici, înpoian, i a auzit din gura lor un glas,
zicând: „S zideti o biseric spre slava lui Hristos, în acest loc sfânt, i sa fie
aici iari adunare de clugri!"
5. Mai sunt clugri sporii în zilele noastre?
- Or mai fi, dar nu trebuie s
lauzi pe oamenii care aparin contem-
poraneitii. Las s-i laude urmaii. Noi s-i ludm pe înaintaii notri, iar
pe noi s ne laude urmaii, dac vom fi vrednici. Mai mult, Hristos ne va
judeca pe toi, aa cum tie EL Nu-i bine, prinilor, s apreciezi pe om mai
mult decât este sau s te lauzi tu cu faptele altora. Sa ne ludm cu vieile
sfinilor care au fcut crare pân la noi. Iar noi, care mergem pe drumul
btut de ei, de ce laud suntem vrednici? Multe a avea de spus despre
btrâneile mele. îns poate este mai bine s tac. Unii spun este bine s-i c
aminteti la btrânee de faptele tale. îns eu i acum tem pot arunca m cm
în patimi ori în mândrie ori în dezndejde. Aa ca este mai bine parc s tac.
Omul este ca i copacul. Primvara, seva se urc din tulpin, când pomul
înfrunzete i face roade. Iar toamna, seva se las în pmânt, frunzele
înglbenesc i cad, roadele se culeg i iarna vine peste copac, ca i moartea
peste om.
6. Cum trebuie s rbdm boala, printe?
- Mulumesc Domnului pentru cât mi -a dat! Suferina (boala) este foarte
bun pentru clugri. Ea este ham i jug pentru btrâni. i de la o vreme te
deprinzi cu ea, aa cum se înva boul cu jugul i singur întinde gâtul i îl ia.
Boala ne scap de multe pcate!

7. Cum putem împac i mulumi pe toi care vin la noi?
- Prinilor, sa-i primim pe toi cu inim bun, fr deosebire. le dm S
o vorb bun, un sfat, o binecuvântare i, dac putem, ceva de mâncare. Cci,
atunci când vor pleca, vor zice între ei: „Ce oameni buni!Ce bine ne-au
primit!" i se va preamri Dumnezeu i pe calea asta. Iar dac nu-i primim cu
dragoste, se vor sminti de noi i se va huli Dumnezeu prin noi. C noi prin
oameni, prin cretini, ne ridicm i tot prin ei ne coborâm. Mediul
înconjurtor ne pune nota, bun sau rea. Nu trebuie s fugim de mireni, c ei
nici într-un caz nu pot trai fr noi, tar preoi. S ne sprijinim unii pe alii.
8. Este sub osând clugrul care nu primete preoia?

- Glasul mulimii este glasul lui Dumnezeu. Vezi ce spune lumea, vezi
care esteprerea celor muli i ascult de ei, prin mulime griete c
Dumnezeu. Este bine s te smereti un timp, dar de la o vreme trebuie s
primeti preoia, dac îi d dezlegare duhovnicul.
9. Este bine s inem predic pentru mireni?
- Este foarte bine, dar niciodat s nu înfruni pe omul pctos în public.
S combai pcatul, dar nu pe omul pctos, ca s nu se deznadjduiasc. S
fii foarte atent la cuvânt, ca s zideti, iar nu s sminteti. Apoi s
te pzeti a
vorbi mult, pentru mândrie. S vorbeasc mai mult faptele noastre. C
degeaba vorbim i scriem, dac noi nu facem sau ne biruim de slava deart.
10. Printe, m mustra cugetul, c nu pot face canonul ca în tineree.
- Ei, nu mai ine atâta la liter i la form Caut mai
î întâi slava lui
Dumnezeu i folosul aproapelui, i ai ndejde. lata, acum nici eu nu mai pot
face aproape nimic. De aceea, este bine ca orice clugr s-i fac pravil i
canon mai mult la tineree, c la btrânee, oricât ar vrea, nu mai poate face.
11. îmi zice gândul sa m
întorc la metanie. Ce zicei fac? s
- Este i asta o ispit din iubirea de sine. Fiecare vrea se mântuiasc s
pe el i uit de aproapele. Este o adevrat înelare sa zici c în cutare
mnstire nu te mântuieti, c oamenii sunt ri, c nu te simi bine. Acolo
unde stai, acolo este i Dumnezeu cu tine. Cci acolo unde te rogi, unde faci
ascultare i împlineti voia lui Dumnezeu, acolo este i mântuire. Deci, este
pcat s cugeti astfel.
12. Cum se mântuiesc clugrii care nu au linite i nu se pot ruga în

tulburare i zgomot, fiind aproape de sate?
- Mai mare este zgomotul minii decât zgomotul satului. De acela sa te
temi mai mult. mare rzboiC d
satana clugrului prin imaginaie i
gânduri. Satana întotdeauna caut s-i pun tronul în mintea i inima omului.
Iar noi trebuie s-1 alungm prin post i rugciune i s aezm în noi tronul
Etimasiei, al Mielului lui Dumnezeu i al Sfântului Duh.
Ce trebuie s fac s
13. mântuiesc? m
Ce cuvânt s-i dau eu, pctosul!
- S
caui pacea tuturor i s nu ii mai
mult la rugciune, la pravil, decât la aproapele! Când cineva îi bate în u,
las-i pravila, deschide-i ua, d-i un ban, o hain, un sfat, o vorb bun; d-i
dragostea ta, buntatea inimii tale, tot ce ai mai de pre, ca el s plece
mulumit i folosit. C
mai mare este dragostea decât pravila! C dac-i
rmâne pravila, o poi termina pe urm, dup ce pleac fratele; iar dac
fratele pleac scârbit sau smintit de la ua
nu tii dac îl mai întâlneti în ta,
via, ca s-1 ajui. i

aa, rugciunea ta nu mai ajunge la Dumnezeu.
- V
mulumesc, printe Ghervasie, pentru aceste frumoase sfaturi
duhovniceti. Dumnezeu sa plteasc înv ceruri!
- De ce s-mi mulumii? Doar nu m doare gura s vorbesc! C toate
le-am primit în dar: i ochii, i urechile, i limba, i mintea. Se cade ca pe
jjnjeêAiii ap auiAna i§ adB^ *q
{9 3p fJOa
unjBB iBdcuSm isoj B i§ mtnumoQ 9n u T? m u î niaTjns lEp e-is"
Boiiasiq ap
auBpnoBS lUpooi^ nuijpuBUiiiyB '£i$i 'anqtuaiou b^ i^s jojioiouipajo ^
tb ouuHd i§ orapjs xxqm xbiu pa soj b i§ buou Bouasiq o aiauiax mp uniisuoo
_
b xoiy -jbibu |tubs ux iBuoxsuad bo£X6I 096l H ub 3J iu I
sbjpj b-s
-diioubo adajp s" piu puiuos i§ sojspH in]
bjbjoxu ap aoiSoToaj tJjbo a^nui
pudsig b uojftis ap ntn nazauujnQ ap eouj ut puBasaio '§a§iy ap Bauu3
B9JpSBUBJ^ 'BSOB^-TlOmUI^ *BOTl3Q :B3 'XIIBUUUaS
f
I§ BAOXBJQ iUIB3JSl
ajjntu ibiu B jopajip i£ aosajcad '3o§Bpad jditiajûxau jsoj b 0£6I I niî ^ G m
§o|09i xuamuia un puxîSunfe 'psamong mp axSooax ap Ba^BjnaB^ nmuiiuoo
iody B90jBA^noxuuiB^j uxp iniBuuuas jBimn b 0£6I _ £Z6I ]T u ^ 3J WJ
,
B
'rjBSnyp ijisnosi
IBUI 190 B§mj 91§30TUAOqnp 1BUIIOJ B-S iS BTBUBUOUI EUIXUOS JXUIIid b oooy
*puisBJj[ B3JUSBUBPV B| UîxqBis B-s xun basxbo BdnQ boîuiso unsBUîAi B9isqo
ui îbjîui v \Z61 înjnuB buuiboî ut 'nazauxunci ap Jouqn suboj punj "apni ap
1U0S9J0 }SOJ B 'EUIBUI BIBJ DUj 9p SBUIB^ UOimOU§B ÎUUBd Up 'nBOBJ-TUOA
nBâ Bunmoo 'xiâaiBpiBj^ tuibs ut '£06T 'auquxaidas 8 v\ xuosbu b-s
'3JJSB0U -IOJ9JÎZ JB JBUIUI9S
ap oiuAoqnp x§ §o§Bpad uisoa un jsoj b amauaBS uupootjvj aajuugd
(£L6X-Z06l)
3I^ViaH3YS IMiaODIM inXIHQMVHIHliV
J3UBOUI 3p BIBS mSB30 lOî UI U1TJ BS 3Uq9ja OjSj jUUUUIOQ BXOA 9S-B0EJ -
'gjBp o ui3p3A ibui ba nu BUBd 'xou amup ilBOSd nu BS UIB^ni b^ '3i§9Pyns
XBOBdmj i§ aimnimm ba bo mBinonq au xou
'Bûips-io ui 9jbi uiisb§ -
§
IBiziA iB-TU bo jnonq E]^ -nu^JiBq 'autiu sp
)§ iîujs !o: ap 'ynnuxuoQ bdbpv 3p 'nszauuina 3p iûBAncomq iîy b^ -
UIBOgd BS '9XSBAJ9q9 91UUBd 9SB0XAU0B3jd '9U-ÎBXUBAU09UIg -
jUiBJxsed 3| bs § xurjs U|nqnQ sutuBp
iuBgp§Bo bs tso 'jfnui ujxuaaso au bs ainqai:} iou jb îBjiuBqndau jo bîbxa mnuQC
'U323umna B sp 103 jxp 'smuep BoxpB 'xxûBB uBamud lejuxp po xiuijs bo
jdsjp aisg BosBsxaîjns 3Jipxz aids x§ so;sxjh ni babjs aids mxsoioj ay bs ajBc:
et?9 xx immoDHs v HiviviAinr vnoa v Nia iâoiAno

1. Spun ucenicii si c printele Nicodim era un clugr foarte nevoitor
în via, crescut i Mnstirea Frsinei, cea mai vestit sihstrie
format în
româneasc. Era înc un mare teolog al Bisericii noastre, care tria
Evanghelia lui Hristos. Iar ca duhovnic i dascl de teologie, era unul din
cei mai apreciai pedagogi de seminar.
2. Spun iari ucenicii si c
arhimandritul Nicodim Sachelarie era un
printe duhovnicesc cu mult înelegere i dreapt socoteal, unind cu
pricepere blândeea cu mustrarea. Nici nu ierta tot, nici nu pedepsea pe
msura greelilor. Purta întotdeauna haine simple, vorbea ca un printe cu
fiecare, mânca la un loc cu elevii, se ruga împreun cu ei i era un exemplu
pentru toi. De aceea îl iubeau, atât elevii, cât i profesorii, i se foloseau de
smerenia i înelepciunea lui.
3. Spun înc ucenicii si c printele Nicodim era un nevoitor smerit â

ascuns. Se ruga mult, mai ales noaptea, citeai postea mereu. Ca profesor i
pedagog era foarte practic, cu mult logic i legat de realitile vieii. Vorbei
convingtor, pe înelesul tuturor, dar ca un profund teolog. De obicei preci
dogmatica, morala i dreptul canonic.
4. Acest smerit dascl i duhovnic de seminar punea mare accent re
rugciune i
pe trirea moral, care duc la mântuire i stau la temeli.
adevratei preoii cretine.
5. Printele Nicodim considera spovedania i sfatul personal ca un mijlo<
deosebit de important pentru formarea duhovniceasc a viitorului preot. De
aceea spovedea adeseori pe eîevi, le ddea sfaturi, Ie citea cuvinte de la Sfini
Prini i le rânduia s citeasc cele mai bune cri, atât teologice, cât i
cultur general.
6. Duhovnicul, zicea printele Nicodim, trebuie s tie bine funcia:
puterilor sufleteti, încât dup un contact suficient cu penitentul, s pos
cunoate care îi sunt lipsurile care îl împing la pcat. Pe unul îl împinge
pcat trupul, pe altul simul afectiv, iar pe altul lipsa ptrunderii intelectua
sau unele obstacole care apar în viaa sa.

7. Iar despre duhovnicii neiscusii spunea:
- Ei înii nu sunt în stare, uneori, se îneleag pe sine. Dar s s
cunoasc pe alii! Insuficiena cunoaterii i tririi Sfintei Evangheli
asociindu-se cu o credin sentimental ovielnic, natere la o convinge-: d
nedeplin i astfel voina lor nu mai poate s realizeze o personalii!:
religioas care s poat corespunde cu înalta demnitate de ispravnic |
Tainelor lui Dumnezeu.

iari:
8. Zicea
Apa nu se poate ridica singur mai presus de nivelul izvorului su,
-
omul nu poate da ceea ce nu are, iar un duhovnic nu poate povuiasc pe s
înalta scara a vieii cretine pe altcineva, dac nu s-a urcat el însui mai întâi
pe treptele perfeciunii duhovniceti.
Apoi aduga i aceste cuvinte:
9.
- In virtutea asistenei harice,
un duhovnic, oricât de inferior ar fi el,
este cu mult mai în msur s
povuiasc pe cineva la calea mântuirii decât
un credincios cu adevrat evlavios, dar lipsit de harul Sfântului Duh, care
vindec pe cele neputincioase i întrete pe cele slabe.
- Cu înduhovnicete mai mult, cu atât trebuie
cât cineva se se lupte i s
mai mult, cci binele pe care îl câtig nu este din lumea aceasta. Pentru
aceasta este dumnit,
11. inând seama de punctul diferit de plecare al fiecruia i de greutatea
urcuului duhovnicesc, precum i de sublima int final la care este menit
omul, cluzirea duhovniceasc este cea mai grea sarcin pusa pe umerii
slabului om!
12. Printele Nicodim împrea pe credincioi în trei categorii:
credincioii care fac voia lui Dumnezeu din iubire - dintre acetia sunt foarte
puini; credincioii care împlinesc poruncile din frica de Dumnezeu, i
credincioii care le împlinesc din constrângere, silii de necazurile vieii,
acetia formeaz majoritatea fiilor Bisericii.
13. Spunea printele Nicodim i aceste cuvinte:
- Duhovnicul, care se recruteaz din prima i din a doua categorie de
credincioi, este în stare s se îneleag, atât pe sine, cât i pe alii, cluzind
cu folos pe toi care îi cer ajutorul. Cel din ultima categorie abia se conduce
pe sine, dar s mai conduc i pe alii! Totui, prin harul preoiei, ajut la
mântuirea oamenilor.
14. Zicea iari:
- Preotul care nu este sincer în contiina lui, dar este moral din motive
sociale, acela îi face slujba de ochii lumii, Dumnezeu folosindu-se de el ca de

Valaam vrjitorul. Dar la înfricoata judecat se va odihni, potrivit cu faptele
sale.
15. Spunea înc printele Nicodim:

- Duhovnicul este dator sa primeasc pe toi la spovedanie, tar nici o
alegere, numai sa fie ortodoci. Ceea ce este spitalul pentru boala trupeasc,
acelai lucru este Taina Spovedaniei pentru boala sufleteasc. Boala trupeas:!
este o lips a sntii. Pcatul, boala sufleteasc, este o lips a sfineniei, cc:
sfânt este tot cel ce are ndejdea mântuirii.
16. Spunea iari c cel mai cinstit canon material la spovedanie es;e
milostenia ctre cei sraci. Iar cel mai uor canon i mai de valoare este sfâma
rugciune. Duhovnicul trebuie s-i oblige pe fiii si sufleteti s se roage
mcar cât de puin6 .
17. în anul 1960, printele Nicodim s-a retras în satul natal, i-a fcut :
chilie aproape de oiseric i s-a nevoit acolo singur, ca un adevrat sihastru.

14 ani de zile. între anii 1966-1973 a construit, cu ajutorul credincioilor, :
biseric nou în cinstea Nsctoarei de Dumnezeu i mult a mângâiat pe top

cu cuvintele i faptele sale. Ziua lucra la biseric i vorbea cu oamenii, iar
noaptea se ruga în chilie i scria cuvinte de învtur i zidire cretineasc

Crile scrise de el în satul Mldreti sunt Pravila bisericeasc (o ediie nou
- 600 pagini) i Comentarii la Sfintele Evanghelii.
18, în primvara anului 1970, printele Nicodim s-a îmbolnvit. Deci.

dorind s termine biserica din sat, s-a rugat lui Dumnezeu asemenea
împratului Iezechia, zicând:
-Doamne, Doamne, Tu tii ca mi-a fost drag viaa pe care Tu mi-a
dat-o, dar niciodat n-am preuit-o în lungimea sau scurtimea ei, decât în
cadrul voii Tale proniatorii. Tu faci toate câte voieti în cer i pe pmân:
Dar, întrucât marea Ta buntate a chemat la colaborare voina liber a
fiinelor raionale, între care este i nevrednica mea via, fii, Doamne,
milostiv i îmi prelungete viaa, ca s pot duce la sfârit lucrul bisericii Tale.
spre slava Ta i spre împlinirea misiunii mele. Rogu-m ie, d-mi atâtea zile
câte sunt necesare pentru depunerea banilor adunai în zidurile bisericii Tale.
Apoi, fac- se voia Ta! Pân acum Tu m-ai ajutat i eu m-am luptat. i de
acum încolo m încredinez aceluiai ajutor providenial i m ofer cu toat
smerenia ca s m lupt spre a împlini cu inim curat toat poruncile dragostei
Tale. Amin,
A doua zi, printele Nicodim s-a sculat sntos, a mai trit înc trei ani t
a terminat biserica de lucrat.
19, Spunea btrânul i aceste cuvinte, într-una din însemnrile sale:
- înc din copilrie m-am rugat Domnului nostru Iisus Hristos s-mi dea
mintea de la btrânee, ca sa pot face începuturi bune i pe temelia lor s-mi
urzesc viaa dup legile voinei Tatlui ceresc. i Domnul m-a ascultat. Dac
6
Capetele 7-16 sunt extrase din Pravila bisericeasc, partea I, de Arhim. Nicodim Sachelarie.
Mnstirea Cernica, 1940.
m-a nate a doua oara, a face tot ceea ce am fcut pân acum. Cci în
aceast lume, care venic se schimb, nimic nu este mai decât a sluji mre
lui Dumnezeu întru stpânire de sine, întru sfânt druire, având credin
statornic în pronia cea de sus.
20, Spre sfâritul anului 1973, când construcia bisericii din Mldreti
era terminat, printele Nicodim s-a îmbolnvit. Ucenicii voiau s-1 duc la
spital, iar el le-a zis:
- Lsai, frailor. Ajunge! Atât a fost de la Dumnezeu!
Apoi, lsând testament de înmormântare, a primit Preacuratele Taine i la
24 noiembrie, în ziua plecrii sale la mnstire, i-a dat duhul în mâinile
Domnului cu aceast rugciune pe buzele sale:
- Slav lui Dumnezeu pentru toate!
PROTOSINGHELUL ANTIM GINA

Mnstirea Secu
(1894-1974)
a. Viaa
Printele Antim a fost un clugr cu adânca trire duhovniceasc i unul
din cei mai alei ucenici ai marelui duhovnic Vichentie Mlu.
S-a nscut în comuna Priscani-Iai i a îmbriat din tineree viaa
clugreasc, împreun cu tatl i cu bunicul su. In anul 1920 a primit
schima monahal în Mnstirea Secu, iar dup un an s-a învrednicit de treapta
preoiei. între anii 1921-1928 a fost preot i duhovnic în mnstirea de
metanie. Apoi, timp de trei ani, a fost preot paroh în satul Pluton-Pipirig. Iar
între anii 1934 -1956 a fost duhovnic la Mnstirea Agapia,
Retrgându-se din nou la metanie, în anul 1974 s-a svârit cu pace în
adânc smerenie i lepdare de sine.

1. Spun ucenicii lui c printele Antim dorea mult s se nevoiasc în
Muntele Athos. Deci, a zis duhovnicului sau:
- Printe Vichentie, m
duc la Sfântul Munte.
- Nu-i dau binecuvântare, a rspuns btrânul, c nu vei putea tri acolo.
Apoi, mult rugându-se, 1-a lsat zicând:
- Bine, du-te. Dar s tii c nu vei sta mult în Athos, iar la întoarcere va
trece trenul peste sfinia ta.
Dup câteva luni de zile, printele Antim s-a întors în ar. Iar la Turnu-
Severin, când traversa linia ferat,1-a ajuns un tren i, culcându-se între linii,
a scpat cu via, prin rugciunile printelui su.
2. în anul 1928, printele Antim a fost trimis preot misionar în comuna
Pipirig pentru îndreptarea credincioilor stiliti care refuzau s asculte de
Biseric. La început printele nu primea. Apoi, cu sfatul duhovnicului su, a
primit ascultarea i
câiva ani a înnoit desvârit viaa duhovniceasc în
în
satul Pluton, i, vzând oamenii blândeea i sfinenia vieii lui, s-au întors
în sânul Bisericii lui Hristos. în sat a introdus o atmosfer cretineasc de
armonie i unire, rar întâlnit în alt parte. Apoi, pe muli i-a deprins cu
postul, cu milostenia i cu lucrarea cea de tain a rugciunii lui Iisus. i
astzi mai sunt btrâni care triesc aceast via de rugciune i bucurie de
tain.
3. La Mnstirea Agapia a fost, de asemenea, preot ptruns de frica lui
Dumnezeu i un duhovnic cutat de muli credincioi. Mereu se socotea
nevrednic de Taina Preoiei i se cutremura de dumnezeiasca Liturghie.
Când slujea la biseric, petrecea numai în post i rugciune i nu sttea de
vorb cu nimeni.
4. Ca duhovnic, printele Antim primea la spovedanie numai pe cei care
doreau cu adevrat s se mântuiasc. Era foarte atent la gânduri i cerea fiilor
si duhovniceti s iubeasc mai ales tcerea, ascultarea i rugciunea lui
Iisus. Pentru aceasta ucenicii si erau puini la numr, dar cu aezarea cea din
afar i cu lucrarea cea dinluntru erau mai sporii ca ceilali.
5. Spun ucenicii lui c printele Antim îndeprta de la sine pe cei care
zboveau în aceleai pcate i care nu-i împlineau canonul de la spovedanie.
Unul din fiii si duhovniceti vorbea mult. Btrânul i-a dat canon s
vorbeasc puin i s se roage. Vzând c
nu-1 ascult, la a treia spovedanie
i-a zis:
- Frate, acum vorbeti mai mult ca înainte! De aceea nu te mai primesc la
mrturisire.
6. Se mai spunea despre dânsul c
daca îi cerea cineva cuvânt de folos, se
gândea mult i cu greu rspundea. Uneori amâna rspunsul pentru a doua zi i
întrea cuvântul su cu texte din Sfânta Scriptur i de la Sfinii Prini.
7. Acest printe era foarte lepdat de sine i de orice fel de materii. El nu
primea un dar de
nici la credincioi în chilia sa. Nici bani, nici mâncare, nici
îmbrcminte. Tot ce i se aducea ddea la obte i la sraci. Uneori alerga pe
cale dup sraci i le împrea tot ce gsea de prisos în chilie.
8. Spun prinii c btrânul nu primea pe nimeni în chilie, afar de stare

i de ucenic. Nici
afar. Iar cuvântul
el
su
nu voia s
intre în chilia altuia. Ci btea la
era întotdeauna înelept, scurt
i atepta
i foarte blând.
u
9. La biseric, printele Antim sttea în urm i niciodat nu se aeza în
stran. inea permanent privirea în jos i rostea rugciunea lui Iisus în tcere
i adânc. Iar în
linite sfântul altar intra numai când slujea i sttea perma-
nent cu faa spre sfântul jertfelnic.
10. Printele Antim era un profund lucrtor al rugciunii lui Iisus. El

purta în suflet bucurii de tain, strine celor muli. De aceea nu-1 ispiteau cu
nimic cele din afar. Nici florile, nici cântrile, nici hainele, nici mâncarea,
nici odihna, nici laudele oamenilor. Cci inima lui era rnit de dragostea lui
Hristos.
11. Acest smerit printe nu privea niciodat pe om în fa, nici nu

osândea pe cineva, nici nu îngduia cuiva s
vorbeasc de ru pe aproapele.
Numai când îi mustra ucenicii, îi privea o clip în fa, apoi îi libera.
12. Spun ucenicii lui c
btrânul nu intra în chilie când era tulburat sau
când avea cineva suprare asupra lui. Cci sufletul su nu avea odihn i nu se
putea ruga. Ci, mai întâi înconjura chilia de câteva ori, apoi îi cerea iertare
de la cel pe care îl suprase. Iar dup ce intra în chilie, se pedepsea pe sine cu
post i rugciune trei zile, pân îi linitea contiina.
13. Mai spun ucenicii lui c
printele Antim era foarte nevoitor. Mânca
numai legume, o dat pe zi, cu mult înfrânare. Iar vin, brânz i lapte gusta
de câteva ori pe an. Purta haine vechi i srccioase, nu fcea foc în chilie i
nu avea nici o avere, decât un cojoc i trei cri: Ceaslovul, Psaltirea i
Patericul,
14. O
alt nevoin a printelui Antim era privegherea de toat noaptea.
Spun prinii c
btrânul nu dormea niciodat pe pat. Dup ce-i termina
rugciunea de seara, fcea sute de metanii, apoi aipea un ceas, dou, în
genunchi, sub icoane. Când se detepta, îi continua rugciunea de miezul
nopii i iar aipea un ceas sub icoane.
15. Odat a rmas peste noapte în Târgu Neam la un fiu duhovnicesc al
su pe care îl iubea foarte mult. Deci, dup ce i-a mângâiat pe toi cu alese
cuvinte de la Sfinii Prini, gazda i-a pregtit patul i 1-a lsat singur în
camer. A doua zi diminea, patul era cu totul neatins. Printele Antim
priveghease toat noaptea înaintea sfintelor icoane.
Spun iari clugrii c, noaptea, chilia printelui Antim era perma-
16.
nent luminat i la orice or îl gseai la rugciune. Uneori, când se îngreuia
de somn, ieea afar, înconjura chilia de câteva ori i iar intra înuntru.
17. In ultimii zece ani, btrânul nu mai slujea Sfânta Liturghie, dar I
lipsea niciodat de Ia biseric. Odat 1-a întrebat unul din ucenici:
- Printe Antim, d-mi ultimul sfat înainte de a ne despri. Iar btrânu!
i-a rspuns:
- S nu pierzi niciodat slujba bisericii!
18. Ajungând la vârsta de 80 de ani i

îmbolnvindu-se, printele Antim
i-a dat obtescul sfârit la 29 august, când se prznuia hramul mnstiri:
chiar în timpul Sfintei Liturghii. Alturi a lsat o foaie cu mrturisirea sa
cerând de la toi iertare i rugciune.
Doamne, odihnete cu drepii pe printele Antim!
PROTOSINGHELUL CALISTRAT BOBU

Mnstirea Vasiova-Banat
(1900-1975)
Protosinghelul Calistrat a fost un vestit preot misionar în Banat. Era de

loc din Burdujeni-Suceava, iar cu metania din Mnstirea Sihstria. în anul
1925 a luat jugul lui Hristos, iar în anul 1931 s-a învrednicit de darul sfinte:
preoii. i a svârit cele sfinte în Mnstirea Sihstria cu mult osârdie i
fric de Dumnezeu timp de 12 ani.
în anul 1942 este trimis preot misionar în Banat. Aici a înfiinat o nou£
aezare clugreasc - Mnstirea de maici Timieni (1945) i a înnoit viaa
duhovniceasc în Mnstirile Sraca, Parto i Vasiova.
Timp de 33 de ani, printele Calistrat a fost o fclie mereu aprins pentru
clugrii i credincioii din Banat. Un adevrat pstor, duhovnic i printe
pentru toi. Cel mai mult iubea biserica i rugciunea. Ziua i noaptea zbovea
în faa sfântului altar. Svârea dumnezeiasca Liturghie cu bucurie i
cutremur, spovedea i mângâia pe oameni, mrturisea i apra dreapta
credin i se ruga pentru toi.
Pentru smerenia i blândeea inimii lui a primit de la Dumnezeu darul
vindecrii i al izgonirii duhurilor necurate dintre oameni. C nu puini din cei
care alergau la el primeau sntate i mângâiere. Pentru aceea, credincioii
din partea locului îl cinsteau ca pe un adevrat printe duhovnicesc al
Banatului.
în primvara anului 1975, Protosinghelul Calistrat s-a svârit cu pace în
ziua Sfintelor Pati i a fost îngropat alturi de biserica Mnstirii Vasiova.

PROTOSINGHELUL NICODIM
Mnstirea Agapia
MNDI
7
(1889-1975)
a. Viaa
Protosinghelul Nicodim Mndia a fost un iscusit aprtor al Ortodoxiei i
un clugr misionar fr egal în monahismul nostru contemporan. Acest
preacuvios printe s-a nscut în satul Buneti, judeul Arge, din prini
credincioi. între anii 1916-1918 a luat parte la primul rzboi mondial, iar în
anul 1920 a intrat în nevoina monahal la Schitul Mgura-Bacu. în vara
aceluiai an s-a învrednicit de darul preoiei.
Intre anii 1921-1923 a fost preot misionar în satul Schitul Frumoasa -
Bacu. Apoi înc doi ani a fost duhovnic la Mnstirea de maici Giurgeni-
Roman. între anii 1925-1935 a slujit ca preot misionar în Transilvania, în
satele Pâclia-Alba, Hrmaul Ciceului i Leurda Gârbouluf-Cluj.
între anii 1935-1945 a fost duhovnic la Mnstirea Agapia, apoi înc 17
ani, duhovnic la Mnstirea Vratec. Ultimii ani, 1962-1975, i-a petrecut la
Agapia în linite i rugciune, svârindu-se cu pace în vârst de S6 ani.

1. Acest cuvios printe avea de mic o aleas trire duhovniceasc, iubind
cel mai mult rugciunea, postul i citirea sfintelor cri. Pentru aceea toi se
foloseau de înelepciunea lui.
2. Când a intrat în Mgura-Târgu Ocna, stareul, vzând

Schitul
ascultarea lui, îndat 1-a tcut clugr. Apoi, vzându-1 blând i priceput în
Sfânta Scriptur, 1-a fcut preot i pstor de i înva aa de frumos
suflete.
pe credincioi, încât veneau de departe s-1 vad i s primeasc de la el
cuvânt de mângâiere.
3. Satul Schitu Frumoasa-Moineti era un sat mic, lipsit de preoi i
dezbinat de secte. Timp de trei ani, cât a fost paroh aici, printele Nicodim a
schimbat profund viaa duhovniceasc a credincioilor. Mai întâi a întors la
Ortodoxie pe toi cei dezbinai. Apoi a combtut cu multa putere imoralitatea,

beia i certurile în familie, desfiinând cârciumile i întrind unitatea, buna
credin i omenia între toi. i acestea toate le-a svârit prin trei ci: printr-o
7
învturile Protosinghelului Nicodim Mndi s-au luat din crile scrise de el i de la ucenicii si
in via.
viaa personal exemplar prin slujbe frumoase
, la biseric i prin predicarea
vie i permanent a cuvântului lui Dumnezeu.
4. Spun fiii si duhovniceti c printele Nicodim era plin de dragoste

pentru Dumnezeu i pentru oameni i foarte râvnitor la svârirea celor sfinte.
Iubea pân la jertf Biserica i dreapta credin apostolic i cunotea bine
Sfânta Scriptur, slujbele i învaturile Sfinilor Prini. Pentru aceea era
permanent cutat de credincioi i temut celor rucredincioi. oricine C
asculta cuvintele lui se lumina la suflet i se întorcea cu bucurie la Hristos.
5. Spun iari ucenicii lui c se ruga mult la chilie i nimic nu fcea fr

rugciune. Zilnic citea cele apte Laude la vremea lor, psalmii i alte
rugciuni de tain. Apoi citea câteva capitole din Biblie, precum i viaa
sfântului respectiv. La urm sttea de vorb cu oamenii, spovedea i scria
cuvinte de folos.
6. Zece ani printele Nicodim a fost preot misionar în Transilvania. Spun
prinii care l-au cunoscut c s~a dovedit un mare aprtor al Ortodoxiei i
unitii româneti. Cel mai mult se ostenea pentru întoarcerea celor rtcii în
sânul Bisericii noastre. In puin vreme a realizat o unitate religioas deplin,
înlturând cu pricepere dezbinrile confesionale, imoralitatea i întrind
dreapta credin.
7. Vzând acest cuvios printe c numai cu cuvântul vorbit nu se pot
apra credina i morala ortodox, cu binecuvântarea Patriarhiei Ortodoxe
Române i a episcopului de Cluj, a scris i a tiprit sute de brouri cu coninut
moral profund ortodox, împodobite cu imagini pe înelesul credincioilor, pe
care apoi le împrea gratuit. Opera sa literar-duhovniceasc însumeaz peste
40 de volume a peste 400 pagini fiecare, plus alte peste zece mii de pagini în
manuscris.
Prin aceasta s-a dovedit un bun pedagog i un preot misionar rar întâlnit
în monahismul nostru.
8. Se spunea despre dânsul c în satul Leurda Gârboului a zidit din
temelie o biseric nou i a înzestrat-o cu tot felul de obiecte de cult, donate,
atât de credincioi ardeleni, cât i de moldoveni. Dup patru ani de preoie în
acest sat, s-a întors din nou în Moldova.
Se mai spunea despre printele Nicodim
9. c
în parohia lui nu puteau
locui sectanii i cârciumarii. Sectanii fanatici plecau în alte sate, pentru nu c
puteau face nici un prozelit, iar cârciumarii plecau pentru nu venea nimeni c
s le cumpere buturile. Ei erau singurii oameni care nu-1 iubeau pe acest
slujitor al lui Hristos.

10. Odat l-au reclamat unii la episcop cum c ar fi preot eretic. Deci,
chemându-1 episcopul i cercetându-1, i-a zis:
- Du-te, printe Nicodim, înapoi la parohie i înva pe credincioi ca i
pân acum, c nu sfinia ta, ci cei care te-au reclamat mi se pare c sunt eretici.
11. La Mnstirile Agapia i Vratec, printele Nicodim a continuat

aceeai activitate de duhovnic i preot misionar. Slujea cele sfinte cu fric de
Dumnezeu, se ruga i citea mult la chilie, spovedea, înva pe oameni i
tiprea cri bisericeti. Dup anul 1940 ajunsese cel mai iscusit duhovnic
pentru mireni i clugri din partea locului.
12. Printele Nicodim considera spovedania cel dintâi i cel mai necesar
mijloc de cunoatere, de formare duhovniceasc i de îndreptare a cretinului.
De aici începea urcuul duhovnicesc. Iar spovedania o fcea astfel:
Mai întâi cerea credinciosului s citeasc pravila bisericeasc, sa se

roage, s-i cerceteze contiina i s-i noteze pe hârtie toate pcatele. Apoi îl
spovedea fr grab, din copilrie, lsând pe om s-i spun liber pcatele. La

urm aduga i câteva întrebri, apoi rupea hârtia în faa penitentului, ca semn
de iertare, îi rânduia canon dup putere i îndat îi citea rugciunea de
dezlegare. Dac cinevaavea pe contiin pcate grele, îl lsa pe penitent dup
spovedanie înc un ceas-dou s-i cerceteze contiina, apoi îl dezlega.
13. Acest duhovnic iscusit nu ddea la spovedanie canon aspru niciodat.
Mai întâi cerea cretinului s înceteze pcatul, apoi s se roage. îi cerea s
citeasc zilnic cele apte Laude, s citeasc Sfânta Scriptur, învtura de
credin, Vieile Sfinilor i alte cri de folos sufletesc. El punea accent
îndeosebi pe cunoaterea dreptei credine i pe sfânta rugciune.
- Cine nu citete, zicea el, nu cunoate. i cine nu cunoate Sfânta
Scriptur i credina ortodox, acela uor cade în pcate de moarte i este
prins în mreaja sectelor.
14. Odat spunea unuia din ucenici:
- Printe, eu nu-i dau post i metanii multe. C i ursul i arpele
postesc. Dar ursul tot urs rmâne i arpele tot arpe. Când muc, amândoi
omoar! Aa i omul, postete uneori mult, dar în inim este plin de rutate,
iar când dezleag la mâncare i butur cade în pcatul lcomiei. Deci,
postete i te roag dup putere, dar mai întâi citete Sfânta Scriptur i pe
Sfinii Prini. Atunci singur te vei înva ce trebuie s faci, cum s te rogi i
s posteti, de ce s te fereti i cum s te mântuieti.
15. Altui ucenic pe care 1-a spovedit i-a zis:
- Frate, nu-i dau canon decât s
citeti Noul Testament de cinci ori.
alt
De patru ori ca s-i fie ca patru perei de cas, iar a cincea oar ca s-i fie de
acopermânt pentru casa sufletului tu.
16. O btrân care nu tia carte 1-a întrebat:
- Printe, cum s citesc în Noul Testament, c nu tiu carte? Iar el i-a
rspuns:
- Dar când primeti o scrisoare de la feciorul tu, nu te duci la un vecin
s i-o citeasc? Aa fa i cu Noul Testament. Roag pe cei ce au dragoste
s-i citeasc din el i amândoi v vei folosi.
17. Se spunea despre dânsul c dac întreba cineva
îl ceva, btrânul nu-i
rspundea imediat i direct la întrebare, ci îl trimitea la Sfânta Scriptur, la
canoane i la Sfinii Prini, ca singur s citeasc, s se învee i s afle
rspunsul dorit.
18. Se spuneau i acestea despre dânsul, c niciodat nu chema pe nimeni

la spovedanie, ca s nu vin cineva din sil. Nici nu se interesa de la alii
despre fiii si duhovniceti, ci lsa pe fiecare ca în mod liber i contient s
lucreze i s-L caute pe Hristos.
si duhovniceti:
19. Uneori spunea fiilor
- Frailor, pe lâng citirea sfintelor cri, dau i acest canon, ca unul v
pe altul sa v
îndemnai la biseric, la spovedanie, la milostenie i la citirea
Sfintei Scripturi. de nu C v
vei ajuta pe calea mântuirii, vei da socoteal în
faa lui Hristos de cei care se pierd. Nu vedei pe sectani cum se silesc s
amgeasc pe ortodoci?
20. Spun ucenicii lui c
printele Nicodim nu primea la spovedanie pe
clugrii i mirenii care aveau ali duhovnici, fr binecuvântarea acelora.
Nici el nu ddea voie fiilor si duhovniceti s mearg de la un duhovnic 1=
altul fr motive întemeiate. Pe mireni îns îi sftuia s se mrturiseasc la
preoii lor, iar pe clugri la duhovnicii din mnstirile lor.

21. Uneori înva pe clugri, zicând:
- Când mergi la cineva dornic de învtur i lipsit, s-i duci vreo car:;
bun de citit, du-i i vreo pâine sau altceva de mâncare. Nu vezi ca petele r_
vine la undia goal? C trebuie s întrebuinm tot ce ne îndemân ca s
st la
putem câtiga suflete pentru împria lui Dumnezeu. Astfel, vzând fratele
dragostea ta, va primi cu bucurie cuvântul vieii.
22. Alteori spunea la spovedanie:
- Frailor, am socotit s v dau de ascultare i canon citirea cuvântului Iu:
Dumnezeu. C de v vei lumina mintea cu cuvântul lui Dumnezeu, atunci vep

fi capabili s ducei o via plin de fapte bune i folositoare. De v dau s

postii mult i s facei metanii, nu v cunosc puterea. De v dau s facei
milostenie, nu v cunosc starea material. i dac nu v miluii mai întâi
sufletul vostru, ci îllsai flmând, ce folos mai are milostenia?
De aceea, întâi luminai-v mintea cu rugciunea i cu cuvântul lui
Dumnezeu i apoi postii i facei milostenie.
23. Acest cuvios printe era în toate foarte chibzuit cu dreapti
socoteal. La mâncare i la post, la rugciune i tcere sau la
la citire, la
cuvânt, la chilie sau la slujb. Toate le fcea în tcere, cu blândee i cu mult
fric de Dumnezeu.
Spun clugrii care l-au cunoscut
24. c
el niciodat nu amintea lucruri
din trecut.Când vorbea, rostea fiecare cuvânt cu atenie s nu greeasc sau

s sminteasc pe cineva cu ceva. Niciodat n-a fost auzit s osândeasc, s se
certe sau s vorbeasc de ru. Nici pe altul nu-1 îngduia s pârasc sau s
cleveteasc pe aproapele în chilia lui.
- Nu uitai, zicea btrânul, c pentru iot cuvântul deert vom da seama în

ziua judecii lui Hristos (Matei -
12, 36). Alteori le amintea cuvântul
psalmistului: Pune, Doamne, paz gurii mele i u de îngrdire împrejurul
buzelor mele (Ps. 140, 3). Cuvântul lui era înelept, linitit, dres cu sare.
25. Mai spun prinii ca el nu primea slujbe, nicî nu se ruga pentru cei ce
nu citeau cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, nu primea la spovedanie pe
cei ce nu veneau la biseric i refuzau citirea sfintelor cri.
26. Printele Nicodim preuia foarte mult timpul i mei un minut nu-1
risipea în zadar.
- Timpul, zicea el, este scump ca i Ai pierdut timpul, ai pierdut
sufletul.
sufletul! Ca eu dac n-a fi economisit bine timpul i n-a fi trit cu program,
nimic n-a fi fcut în via.
27. Btrânul cerea ucenicilor lui s fac toate cu rugciune i cu sfat; s-i
fac dinainte canonul i rugciunea pentru timpul cât lipsea din mnstire.
28. Uneori înva pe maici, zicând:
- Dac plângi numai i nu pui început bun, nu te foloseti. De aceea s
fim cu grij, s nu ne gseasc moartea dormind. Vai de noi de ne va afla
moartea dormind. C în ce ne va gsi în aceea ne va judeca (Romani 2, 6).
29. Zicea printele Nicodim:

- Patru sunt felurile de vieuire în lume:
a. Vieuire diavoleasc, a celor ce se ridic împotriva lui Dumnezeu, a
Bisericii i a oamenilor. Adic a celor ce hulesc împotriva Duhului Sfânt i
fac ru binefctorilor lor.
Vieuire dobitoceasc, a celor ce se rzbun pe semenii lor, care
b.
rspltesc ru pentru ru, care nu iart i nu rabd nedreptatea, precum i a
celor ce triesc în beii i desfrânri.
c. Vieuire omeneasc, a celor ce rspltesc cu bine pentru bine i iubesc
pe cei ce îi iubesc; a celor ce cad i iari se ridic din pcate.
d. Vieuire duhovniceasc, a celor ce se ostenesc a face bine vrjmailor

lor.Adic a celor ce iart, miluiesc i vorbesc de bine pe cei ce îi ursc,
precum i a celor ce pururea cuget la legea Domnului.
30. Zicea iari:
- Cretinul are patru feluri de prini:
prini trupeti, care ne-au nscut dup legile firii;
a.
prini sufleteti, naii de la botez, de la cununie sau clugrie;
b.
c. prini duhovniceti, adic preoii i duhovnicii, i
d. Tatl nostru Cel ceresc, Care ne-a creat i ne poart în toate de grij.
Pe prinii notri cei pmânteti se cuvine s-i cinstim i s-i ascultm, iar
pe Dumnezeu se cade neîncetat s-L slvim i s-L ludm.
iari printele Nicodim:
31. Zicea
împrtiri:
- Sunt patru feluri de
a. prin svârirea a toat fapta bun, dup cuvântul Domnului, Care zice:
Cine face poruncile Mele acela M
iubete pe Mine (Io an 14, 21);
b. prin ascultarea cu atenie a cuvântului lui Dumnezeu, adic prin citirea
sfintelor cri, prin slujbe i cântri duhovniceti, dup cuvântul care zice: Nu
numai cu pâine va tri omul, ci i cu tot cuvântul care iese din gura lui
Dumnezeu (Matei 4, 4);

c. rugciune fcut cu smerenie i luare-aminte, i
prin sfânta
împrtirea cu Trupul i Sângele Domnului nostru Iisus Hristos;
d. prin
aceasta este împrtirea cea mai înalt, fr de care nimeni nu se poate mântui.
32. Spuneau maicile din Mnstirile Vratec i Agapia c printele

Nicodim era un om de rugciune. Se ruga în chilie cu mâinile înlate spre
cer, se ruga în biseric, se ruga pe cale, se ruga în pdure, permanent slvea
pe Dumnezeu. Dup
ce-i termina rugciunea, deschidea ua chiliei i vorbea
cu oamenii, spovedind i mângâind pe toi. Uneori faa lui era luminat de
darul rugciunii i de bucuria Duhului Sfânt.
33. Acest renumit duhovnic era foarte râvnitor pentru mântuirea celor ce
veneau la el. Pe toi îi primea cu dragoste, îi mrturisea cu atenie i îi sftuia
cu înelepciune, cci era statornic i hotrât în cuvânt i niciodat nu se
schimba. Fcea totul sa salveze sufletul omului.
Odat a venit Ia printele un om tulburat i i-a spus:

34.
- Printe, au venit peste mine multe necazuri i nu Ie mai pot rbda.
D-mi un cuvânt de folos. ;,
- Nu te tulbura, frate, a zis btrânul. Vezi scârbele acestea? Iat, pe aici

a pit Hristos. Pe aici au trecut Sfântul Ioan Boteztorul, Sfinii Apostoli,
sfinii mucenici i toi prinii. Pe cade
aici se s
trecem i noi, cei care
urmm lui Hristos. C nu este alta cale de mântuire. Nu putem dobândi
bucuria mântuirii, pân nu gustm mai întâi din paharul suferinei i al
necazurilor vieii.
35. Intr-o zi a venit la printele Nicodim o femeie s se spovedeasc, iar
el i-a spus:
- Citete cu atenie aceast carte, noteaz pcatele pe care le-ai fcut,
apoi stai în genunchi înaintea sfintelor icoane i le repet de apte ori cu cin
i cu lacrimi. Dup aceea, vino s te mrturisesc. C
precum Neeman Sirianul
s-a afundat de apte ori în apa Iordanului (IV Regi 5, 10) i s-a curat de
lepr, aa i noi se cade sa ne cim din inim, ca s ne spele Dumnezeu de
lepra pcatelor.
36. Iar pentru sfânta rugciune înva:
- Frailor, s ne rugm neîncetat cu luare-aminte i cu atenie. S nu
lsm mintea s hoinreasc în timpul rugciunii. C la ce te gândeti, la
aceea te i închini i rugciunea se preface în pcat, c te închini idolilor din
minte, iar nu lui Hristos. Deci, s Dumnezeu, ca s ne
cerem ajutorul lui
putem ruga cum trebuie. Iar dac gândurile noastre fug, s le întoarcem
înapoi, precum îi întoarce ciobanul oile ce fug din turm.
37. Odat i-au zis ucenicii:

- Printe, da-ne un cuvânt de folos. Iar btrânul le-a rspuns:
- Frailor, s avei credin în Dumnezeu c, ce nu pot face oamenii, face
El într-o clip. De nimic s nu va temei decât de Dumnezeu. De aceea pzii
poruncile Lui ca lumina ochilor, c a Lui este slava în vecii vecilor. Amin!
38. Printele Nicodim avea mare evlavie ctre Maica Domnului, creia
i-a închinat multe rugciuni i pagini frumoase. Iar în faa sectanilor a aprat
cu mult putere cinstirea Preasfintei Fecioare, mrturisind-o Nsctoare de
Dumnezeu cu adevrat i mijlocitoarea mântuirii noastre. El nu îngduia s
pun cineva podoabe i obiecte de mult pre la icoana Maicii Domnului.
39. Acest neobosit duhovnic purta mare grij pentru mântuirea tuturor.
Pe clugri îi sftuia s
fac ascultare rar cârtire i s se roage neîncetat. Pe
mireni îi statuia s munceasc cu demnitate pentru pâinea cea de toate zilele i
s vin neîntrerupt la biseric. Pe cei cstorii îi sftuia s nasc copii i s-i
creasc în fric de Dumnezeu, combtând cu mult putere divorul i avortul.
Iarpe tineri îi îndemna s
asculte de prini, s învee carte, se fereasc de s
beie i desfrânare, ca s fie folositori societii în care triesc.
Pe toi îi îmbrbta ca un printe, îi înva ca un duhovnic i îi mângâia
cu dragoste de mam. înc i pe cei bolnavi îi vindeca cu rugciunea, cci era
întrit cu darul Duhului Sfânt.
40. Un clugr iubitor de linite 1-a întrebat:
-Printe Nicodim, ce este mai de folos astzi pentru clugri? stea la S
linite i s
se roage sau s
ajute la mântuirea altora?
- S
le fac pe amândou: întâi rugciunea i viaa ckt mai sfânt i apoi
misiunea care este dragoste i milostenie duhovniceasc. Când vezi casa
vecinului în flcri, poi s stai la linite i s te rogi, pân nu arunci pe foc o
gleat de ap? Lumea de astzi este aprins de focul urii, al desfrâului i al
pcatului. S ajutm i noi,clugrii, dup putere la mântuirea oamenilor.

41. Spunea printele Nicodim ucenicilor si:
- Când am fost hirotonit preot, m-am rugat în tain lui Dumnezeu i I-an:
cerut s-mi dea darul cuvântului, al înelepciunii duhovniceti i al povuir.:
sufletelor pe calea mântuirii, ca s pot cluzi cât mai muli cretini la
împria cerurilor. Am gândit atunci s nu primesc bani pentru slujbele
religioase. Dar, vzând c prin aceasta aduc sminteal altora i se mâhnesc
credincioii ca le refuz darul, am hotrât înaintea lui Dumnezeu s prime s:
cele ce-mi dau credincioii la biseric; îns, o parte de bani s-i dau la sraci,
iar alt parte s-i folosesc pentru tiprirea i cumprarea de cri sfinte, pe
care apoi s
le împart gratuit celor ce au nevoie. am fcut toat viaa mea Aa
de preot i multe suflete s-au folosit i s-au întors la Hristos cu ajutorul
rugciunilor, al sfatului bun i al crilor sfinte.
42. Unui ucenic, care se certa cu cei din jur, i-a zis:
Nu este bine i cretinete s-i
- pierzi timpul în discuii care duc la
ceart i dezbinare. Acela este biruitor în discuii care la început se pare c
este biruit, dar pân la urm reuete s rmân în pace i dragoste cu acela cu
care nu se potrivete în idei.
43. Uneori zicea btrânul ctre ucenicii si:
- Poporul nostru cretin este foarte iubitor de Dumnezeu, de adevr, de
dreptate, îns numai buzunarul. Rar s-a gsit câte unul ici-
fiecare i-a pipit
colo ca s-1 ajute, s-1 cluzeasc i s-i îndemne cu adevrat la cele bune, la
mântuire. M
doare inima c
nu pot face mai mult pentru acest popor, cci i
eu sunt os din oasele lui, carne din carnea lui. Dac a putea, m-a duce din
cas în cas s stau de vorb cu credincioii notri, s-i înv dreapta credin,
s le las vreo carte bun pentru citit, s fac rugciuni cu ei, s-i mângâi în
necazuri i s m bucur împreun cu ei, ca sa nu se simt singuri i prsii
44. PrinteleNicodim punea mare accent pe rspândirea crilor bune,
ortodoxe, în rândul credincioilor. Uneori zicea ctre fiii si duhovniceti:
- O carte bun, cretineasc, este un înger al lui Dumnezeu, cci te

înva s-L cunoti i s-L iubeti, s descoperi frumuseea vieii în Hristos,
sa iubeti pe oameni, s te fereti de pcat i s te îngrijeti de mântuirea
sufletului. Daca în via agoniseti cri sfinte în locul banilor, urmaii s-ar
folosi de pe urma lor; iar dac le-ar vinde, tu nu vei pierde folosul lor i i se
va socoti ca o milostenie sufleteasc, pentru c
oriunde vor ajunge crile
sfinte, vor rspândi lumin i vor aduce sufletele la cunotina de Dumnezeu.
Iar dac vor rmâne dup tine bani sau averi i urmaii le vor cheltui în
pcate, nu numai c
nu te vei folosi cu ceva, ci vei fi gsit vinovat c, prin
zgârcenia i lcomia ta, ai dat urmailor prilej de pcate.
45. Dac faci praznic mare, încât s hrneti tot satul; dac îmbraci pe
cei sraci cu haine noi, dac faci chiar i biserici din temelie, nu se supr atât
de mult vrjmaul, ca atunci când dai cuiva o carte bun de citit, o carte
cretineasc în care poat vedea, cas într-o oglind, starea lui sufleteasc de
decdere moral i de pctoenie.
46. Un credincios 1-a întrebat pe printele Nicodim:
- Cuvioase printe, locuiesc într-o cas motenit de la o mtua de-a
mea. Oare ce a putea face eu mai bun pentru sufletul ei?
- Ca s
mai mult ndejde pentru mântuirea ei, a rspuns btrânul, i
ai
s capei i o pace luntric, este bine ca din ce economiseti, dup putere, s

cumperi cri cretineti i le dai celor dornici drept milostenie, s le
s
citeasc i s cunoasc voia lui Dumnezeu. Cci, pe lâng sfintele slujbe
pentru cei rposai, mare folos îi agonisesc cretinii care dau cri bune în
dar celor ce doresc mântuirea sufletului.
47. Iar pentru Sfânta Spovedanie spunea ucenicilor si:
- Avei grij de cei care îi aducei s se mrturiseasc. Nu purtai
oamenii pe drumuri, dac ei nu sunt hotrâi s prseasc pcatele. Nu legai
oamenii la ochi, ci spunei-le clar i desluit s tie ce au de fcut pentru
sufletele lor. Dac nu vor s prseasc beiile, desfrânrile, judecile,
certurile, lenea i toat rutatea, lsai-i pe unii ca acetia în voia inimii lor.
Iar dac vor încoli frica de Dumnezeu i gândul morii în inimile lor, dac se
vor hotrî sa prseasc pcatele care îi robesc, s duc lupta cea bun
cretineasc, s se roage, s posteasc, s mearg regulat la biseric, s fac
milostenie, s se împace cu semenii lor, s nu mai înjure de cele sfinte i s
asculte de pstorii Bisericii, atunci da|i-le s citeasc cri ziditoare de suflet
i ajutai-i s se pregteasc pentru Sfânta Spovedanie. «
Dup ce se vor pregti bine de tot, s-i noteze pcatele din copilrie, s
i le citeasc cu cina înaintea sfintelor icoane cu candela aprins i cu o zi de
post, s se hotrasc a le prsi, a face canon i a pune început bun. Numai
aa trebuie s vin credincioii notri la Taina Spovedaniei, Iar dac vin în
grab, fr hotrâre de a prsi pcatele i nu fac nici canon, pcatele rmân
în inimile lor i spre osând se împrtesc cu Sfintele Taine ale lui Hristos.
48. Odat., printele Nicodirn a spus unui grup de credincioi:

- Dragii mei, chiar dac ai fi nebotezai, când este vorba s suferii
pentru dreapta credin sau pentru sfintele cri, acea suferin are putere sa
curee pcatele celui ce sufer rar cârtire. Cel ce ptimete pentru dreapta
credin i pentru crile sfinte, acela este numrat cu mucenicii Bisericii lui
Hristos. Pentru nimic nu se supr

mai mult vrjmaul, ca pentru o carte
bun, folositoare de suflet, dat credincioilor. Prin crile sfinte ce le citim,
se stric toate planurile vrjmaului diavol. Dac faci praznic cu sracii, el nu
se supra atât de mult. Dac te faci ctitor la biseric, el nu-i are grija. Dac
posteti i te rogi, el se supr mult, dar nu ca atunci când dai cuiva pentru
citit o carte bun, ziditoare de suflet. Prin asemenea cri ortodoxe, multe
suflete se trezesc din robia patimilor care îi stpânesc, ca dintr-o beie.

49. Un fiu duhovnicesc 1-a întrebat pe printele Nicodirn:
- Cretinul care are râvn pentru faptele bune i citete crile sfinte, dar
nu se mrturisete regulat i nu urmeaz sfatul duhovnicului su se poate
mântui?
- De va cri sfinte i se va sili la
avea cineva, a rspuns btrânul, multe
împlinirea poruncilor lui Dumnezeu tar spovedanie i fr ascultare faa de
un duhovnic iscusit, nu se poate mântui. Acela este asemenea unui om bolnav
ce intra s
cumpere medicamente dintr-o farmacie, dar lipsete farmacistul.
Fr cel ce poate sa-i dea medicamentele necesare, bolnavul nu se va vindeca.
Duhovnicul este, pentru fiii si duhovniceti, doctor, dascl i printe,

model de trire în Hristos, rugtor, povuitor, garant înaintea Preasfintei
Treimi, mijlocitor înaintea Fiului i izvor prin care se revars harul Duhului
Sfânt asupra ucenicilor si. Prin mâinile lui i se dezleag pcatele, prin
cuvintele lui se înva cele sfinte i prin rugciunea lui se coboar peste el
harul mântuirii. Mare rol are duhovnicul bun în viaa cretinului!
50. Mai zicea Printele Nicodirn:
- Fraii mei, s
iubim cartea sfânt, începând cu Sfânta Scriptur, Vieile
Sfinilor i crile de rugciune i s le dm cu inim deschis i altora spre
folos i mântuire. Banii dai pe o carte sfânt sunt o jertfa bineplcut iui
Dumnezeu. Noi ne vom duce de aici mai devreme sau mai "târziu, dar, dac
reuim s lsm urmailor cât mai multe cri sfinte, le lsm o zestre de mare
valoare pentru ei i pentru cei care vor urma dup ei.
Dup 55 de ani de aleas slujire în Biserica lui Hristos, cunoscându-i
dinainte sfâritul, printele Nicodim i-a dat sufletul în mâinile Domnului,
Duminic, 6 iulie, în anul mântuirii 1975. Obtea maicilor din Agapia i
Vratec i-a aezat trupul, pân la a doua venire, lâng altarul bisericii pe care
cu demnitate a slujit-o peste o jumtate de secol.
ARHIMANDRITUL DOMETIE MANOLACHE

Mnstirea Râme-Alba
(1924-1975)
a. Viaa
Cuviosul arhimandrit Dometie a fost un iscusit duhovnic al Mnstirii
Râme i un preot misionar de mare pre al monahismului românesc.
nscut în comuna Blaneti-Buzau, Dorind sa slujeasc toat viaa
S-a
Biserica lui Hristos, a urmat Seminarul Teologic din Buzu. Intre anii 1945-
1949 a urmat teologia i s-a fcut clugr la Mnstirea Prislop-Haeg. Apoi,
primind preoia, a fost stare i preot misionar timp de zece ani în câteva sate
i mnstiri din Ardeal, ca: Prislop i Afteea-Haeg, Piatra Fântânele -
Nsaud, Dragomireti-Maramure i Ciolanu-Buzu.
în anul 1959 s-a stabilit ca duhovnic la Mnstirea Râme, fiind i preot
misionar în satele mocanilor din Munii Apuseni. Dup 26 de ani de total
druire i slujire a monahismului i Bisericii, arhimandritul Dometie s-a mutat
la odihna cea de veci, în vara anului 1975.

1. Acest neobosit clugr i preot al Bisericii lui Hristos a trit o aleas
via duhovniceasc, a Evanghelia celor care n-o înelegeau i s-a jertfit
vestit
cu trup i suflet pentru mântuirea altora. Timp de 20 de ani a mrturisit i a
aprat cu mult zel credina ortodox în Transilvania lovit de secte, ca un
adevrat apostol al zilelor noastre.
2. Spun ucenicii si c s-a nevoitmult în satele în care a slujit, pentru a

aduce în staulul Bisericii lui Hristos pe cretinii dezbinai, învându-i toi c
suntem una în Hristos i c avem o credin, un botez i o patrie - împria
lui Dumnezeu. Astfel a întors la Biserica mam pe muli fii rtcii.
3. Printele Dometie mrturisea Ortodoxia nu numai cu cuvântul, ci i cu
fapta. C era un adevrat ucenic al lui Hristos. La cuvintele sale printeti
aduga mult milostenie, rugciuni cu lacrimi de zi i de noapte, buntate,
rbdare, adânc smerenie i total dragoste. Prin acestea toate covârea
inimile credincioilor, câtiga pe cei slabi în credin, ruina pe hulitori i
semna i ndejde de mântuire.
peste tot bucurie, unitate
4. Cuviosul Dometie era i un neostenit slujitor al sfântului altar.
Permanent zbovea în biseric, svârea cele sfinte cu mare credin, predica
cu timp i fr timp, mustra i mângâia pe toi, nu lipsea niciodat de la
Sfânta Liturghie i ieea de la slujb iluminat la fa.
5. Spun iari ucenicii si c printele Dometie era un duhovnic foarte
cutat i un iscusit povuitor de suflete. Avea peste tot fii duhovniceti care îl
ascultau i triau dup sfaturile lui. Mai ales în posturi i srbtori veneau la
mnstire, se spovedeau, primeau Sfintele Taine, cereau binecuvântare i se
întorceau mângâiai la casele lor.
6. Cât timp a Dometie preot misionar i stare în
fost printele
Transilvania a înnoit viaa duhovniceasc în fiecare lca, bine chivernisind
casa lui Dumnezeu. în orice mnstire în care slujea, lsa în urm biserici
frumos împodobite, slujbe dup rânduial, chilii noi, numeroi fii duhovniceti
i mult dragoste i armonie.
7. Ceea ce a încununat sufletul printelui Dometie a fost activitatea sa
duhovniceasc, dus pân la jertfa de sine, în Mnstirea Râme din Munii
Apuseni. El este un mare ctitor al acestui lca strbun. în cele dou decenii
de nevoin i rbdare, de smerenie i druire, de bucurii i lacrimi la Râme,
printele Dometie a lsat monahismului românesc o obte cu 40 de clugrie
bine organizat, întemeiat pe ascultare i dragoste.
8. Spun fiii si duhovniceti c printele Dometie era sufletul Mnstirii

Râme. Zilnic svârea Sfânta Liturghie, la care lua parte toat obtea. Zilnic
era înconjurat de clugri i mireni, de sntoi i de bolnavi, de tot felul de
oameni care doreau s-1 vad i si vorbeasc. Iar el cu mare dragoste se
jertfea pentru fiecare, mângâind, odihnind i hrnind pe toi. Apoi împrea
tuturor cu bunvoin ultima bucat de pâine, ultimul loc de dormit, ultima
cma din chilie. Iar printele, cu cugetul împcat, aipea câteva ceasuri în
biseric sau afar pe coridoare.
9. Printele Dometie înva lumea i pe clugrie cu mult autoritate
duhovniceasc, dar în acelai timp cu blândee i înelepciune.
Odat zicea ctre maici:

- Nu este lucru mare a face coal i a spune multe cuvinte. Dumnezeu
cere de la noi fapte bune i inim curat.
10. Alt dat iari spunea ctre clugrie:
- Maicilor, s
rupem legtura cu plcerile pctoase i s ne vedem de
sfânta noastr clugrie. C
cine pune mâna pe coarnele plugului i se uit
înapoi nu este vrednic de Mine - zice Mântuitorul (Luca 9, 62). se S
contopeasc inima noastr cu inima lui Iisus Hristos. ardem pentru S
dragostea de Dumnezeu, cum arde o lumânare în sfenic. Apoi încheia cu
aceste cuvinte: Râvna casei Tale, Doamne, m
va mistui (loan 2, 17) i îndat
începea a lcrima.
11. Zicea odat ctre ucenicii si:
- Nimic în via clugrului nu este mai de cinste i mai odihnitor, decât
s tie a face orice ascultare, fr cea mai mic cârtire. Apoi încheia, zicând:
- S m credei c sunt fericit!
12. Alt dat iari zicea:

- Dac a putea s-mi revd tot scrisul meu, l-a rezuma la o singur
fraz: Crede, ndjduiete, smerete-te i iubete pe Iisus Hristos! în puterea
acestor cuvinte st toat taina mântuirii i fericirii noastre.
13. Pe clugriele din mnstire aa Ie înva:

- Maicilor i viaa noastr trebuie
surorilor, fie o continu rugciune. s
Sunt nemulumit de sfiniile voastre c
nu slujii i nu cântai lui Dumnezeu cu
mai mult râvn. C
noi trebuie s
ardem pentru dragostea Lui. Nu suntem
pentru rugciuni lungi i cu mintea împrtiat. Ci s facem rugciuni scurte.
Dar în acele momente, fiina noastr, mintea, inima i voina s fie unite cu
Dumnezeu prin dragoste.
14. Iari le zicea:
- Cine crede c vine la mnstire ca s triasc mai comod i fr griji,
acelagreete, netiind scripturile vieii clugreti, nici taina cea mare ce
ancoreaz viaa la cer.
15. Apoi aduga:
- Nimbul de lumin în care se prezint tot cadrul vieii clugreti este
dumnezeiesc, i fericii sunt cei ce rmân în acest cadru pân la sfârit, fr
niciun compromis. Fericii sunt de trei ori c
s-au fcut vrednici de cununa
cea nevetejit a slavei i n-au trit degeaba pe pmânt. Ei sunt ca pomii
rsdii la marginea apelor. Pentru aceia se va odihni cu adevrat Duhul lui
Dumnezeu i întreaga Sfânt Treime îi va face lca în sufletele lor.
16. Zicea iari printele Dometie:
- Numai a unora ca acestora le este viaa fericit, care din pruncii
clugreasc s-au întraripat cu dumnezeiescul dar al curiei totale trupeti i
sufleteti. Pentru ei nimic nu este greu i nimic necurat. C zice Sfântul Pave^
c pentru cei curai toate sunt curate i sfinte. Pentru ei nimic nu este greu.
cci toate le pot în Iisus Hristos care este venic cu ei.
Domnul ne vrea s fim întregi ai Lui. întregi la minte i întregi la trup.
17. Dup o nevoin i o druire total ca aceasta, printele Dometie a

fost chemat la odihna cea de veci. Deci, svârind dumnezeiasca Liturghie i
dând tuturor învtura cea mai de pe urm, pe când aducea alimente în spate
peste munte însoit de obte, s-a aezat jos cu ochii ctre cer i i-a dat sufletul
în mâinile lui Hristos. Era Duminic, 6 iulie, 1975.
Aa a trit i aa s-a jertfit printele Dometie, duhovnicul moilor din
Munii Apuseni! 8
EPISCOPUL CHESARIE PAUNESCU

al Dunrii de Jos
(1888-1975)
a. Viaa
Evlaviosul episcop Chesarie Punescu, care a pstorit Episcopia
Constanei i Dunrii de Jos timp de 29 de ani, a fost una dintre cele mai
luminoase figuri de ierarhi români din a doua jumtate a secolului nostru.
Fin de prini credincioi, Toma, învtor, i lordana - din satul
Dobroteti, comuna Amrtii de Sus-Dolj a fost ales i chemat de mic
3
s
slujeasc Biserica lui Hristos. Dup ce urmeaz seminariile Sfântul Nicolae-
Râmnicu- Vâlcea i Central din Bucureti i apoi Facultatea de Teologie,
devine liceniat în anul 1911 i îi închin viaa cu totul lui Dumnezeu.
Cluzit de Duhul Sfânt, renun la cele trectoare i intr în cinul
monahal în anul 1914, fiind tuns în monahism la Episcopia Huilor, pe seama
Mnstirii Dobrov. Apoi devine arhimandrit de scaun i venerabil slujitor al
Catedralei episcopale din Hui, pân în vara anului 1929. Mrturisesc cei care
l-au cunoscut, precum i ucenicii si, c
arhimandritul Chesarie era un clugr
foarte distins, corect, smerit, iubitor de rugciune i nelipsit de la slujbele
8
plecare timpurie, în „Telegraful Român", nr. 35/36, Sibiu, 1975; mrturiile fiilor si
duhovniceti i corespondena personal
bisericii.Respecta cu sfinenie porunca ascultrii, programul slujbelor i

i sfaturile duhovnicului su, el însui fiind un
rânduiala pravilei de chilie, ca
duhovnic iscusit. Slujea cu mult evlavie cele sfinte i avea darul duhovniciei,
încât muli veneau la el s-i mrturiseasc pcatele.
în anul 1929, arhimandritul Chesarie este numit director al Seminarului
Monahal de la Cernica, apoi i stare mnstiri. Timp de peste zece
al acestei
ani a crescut i a format sute de seminariti, monahi din toate mnstirile rii,
dintre care unii au ajuns apoi ierarhi distini, starei, duhovnici i slujitori
buni Ia centrele eparhiale i prin mnstiri. în anul 1942 este numit director al
Seminarului Central din Bucureti. Aici, ca i la Cernica, formeaz numeroi

tineri, viitori preoi i slujitori ai Bisericii lui Hristos, facându~i întru toate
datoria de preot, profesor i pedagog duhovnicesc.
La începutul anului 1944, arhimandritul Chesarie Punescu a fost ales de
Sfântul Sinod Ortodoxe Române i hirotonit episcop al Constanei
al Bisericii
i apoi al Dunrii deascultare pe care o duce cu mare demnitate i

Jos,
druire pentru Biserica lui Hristos. Peste un sfert de veac a pstorit bunul
pstor turma cea cuvânttoare, a hirotonit sute de preoi, a restaurat i înnoit
zeci de biserici, a fcut vizite canonice prin orae i parohii de ar i a
mângâiat multe suflete zdrobite.
Virtuile care au încununat cretetul i sufletul venerabilului episcop
Chesarie au fost acestea: mult evlavie i corectitudine la svârirea sfintelor
slujbe bisericeti, milostenie deosebit fa de sraci, de rani, de elevii
lipsii, de toi cei în nevoi i suferine. Mult grij duhovniceasc pentru
rugciunea individual, pentru clugri i preoi lipsii, pentru bisericile
srace, pentru oricine îi btea în u i îi cerea ajutor material sau moral.
Ultimii doi ani ai vieii sale, episcopul Chesarie a trit la Episcopia
Dunrii de Jos ca un adevrat sihastru, în total retragere, în tcere i
smerenie, în rugciune, post, milostenie i ateptare cu ndejde a mutrii sale
la cele venice.
încrcat de zile i împodobit cu multe fapte bune, la 30 octombrie, 1975,
evlaviosul episcop Chesarie Punescu i-a dat sufletul cu pace în mâinile
marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind înmormântat alturi de catedral.

1. Episcopul Chesarie al Dunrii de Jos a fost ales de Dumnezeu din
pruncie sa ia jugul cel bun al lui Hristos i s împlineasc înalta misiune de
arhiereu i pastor de suflete. Ca iconom al harului Sfântului Duh i
întâistttor al acestei sfinte eparhii, blândul episcop se caracteriza îndeosebi
printr-o via duhovniceasc exemplar, prin modestie i desvârit lepdare
de cele pmânteti.
2. Dintre celelalte virtui, episcopul Chesarie iubea cel mai mult
rugciunea, pe care o fcea dup rânduial clugreasc la chilie, fiind
totodat nelipsit de la slujbele bisericii. Apoi postea foarte mult, tiind c
rugciunea tar post nu ajunge cu uurin la tronul Preasfiniei Treimi.
Vorbea puin, citea mult, ddea sfaturi printeti tuturor cu dragoste i miluia
cu bucurie pe fiecare. Purta haine simple i nu cuta laud i cinste de la
nimeni. tia s vorbeasc scurt i înelept, tia s mângâie pe cei lovii de
necazuri i s rabde cu brbie toate. Astfel împlinea cu faptele sale cuvintele
Domnului, Care zice: Cuvântul vostru s
fie dres cu sare (Matei 5, 13), ca i
cuvântul rostit de Sfântul Ciprian al Cartaginei: „Noi nu vorbim frumos, dar
trim frumos".
3. Când era chemat la sfiniri de biserici în eparhie, mergea cu mult
bucurie i-i slta inima vzându-se^ întâmpinat de mulimea credincioilor cu
flori i cu lumânri aprinse în mâini. Dup ce svârea i
slujba sfinirii, ca
Sfânta Liturghie, rostea cuvânt de învtur, i pleca Ia
binecuvânta poporul
alte biserici, unde era ateptat, fr a primi ceva de la nimeni. Iar dac preotul
i enoriaii îl invitau la masa de obte, bunul pstor le mulumea din inim
pentru dragoste i aduga:

- Dumnezeu s v binecuvinteze credina, rugciunea i jertfa. Vzând
dragostea dumneavoastr, m simt hrnit i îndestulat. Nu vreau sv mai
supr i cu hrana cea trupeasc!
4. în predicile Preasfiniei Sale îndemna pe credincioi mai întâi s
rmân Ortodoxe întemeiate de Hristos, care, de
statornici în staulul Bisericii
aproape 2.000 de ani conduce poporul nostru pe calea mântuirii. Apoi îi
îndemna s
se roage lui Dumnezeu cât mai mult i nu lipseasc de las
slujbele bisericii, s-i creasc copiii în frica Domnului, triasc în iubire s
cu semenii lor, s
asculte de pstorii lor duhovniceti i s-i mrturiseasc
regulat pcatele, pentru a se învrednici de Sfânta împrtanie.
Uneori îndemna astfel pe credincioi:
5.
- Sfântul Apostol Pavel consider viaa noastr pmânteasc ca o
întrecere i alergare pe stadion, pentru a câtiga cununa biruinei (I Cor. 9,
24-25). Aceast cunun pentru noi este mântuirea sufletului. Ea nu ne vine de
la sine, ci se dobândete cu truda i cu sârguin, cci nici o cunun sau
premiu nu vine pe nemuncite. Aa i împria lui Dumnezeu se ia cu sila i
cei ce se silesc, aceea o rpesc (Matei lî, 12), Ea nu st în vorbe, ci în fapte,
sprijinit pe dragoste ctre toi oamenii. Deci i noi trebuie s ne supunem
rânduielilor vieii duhovniceti cu bucurie, iar nu suspinând. S pzim duhul

Evangheliei s-1 trim aa cum ne-a învat bunul nostru Mântuitor, Care i-a
i
dat chiar viaa Sa pentru mântuirea noastr i pentru a ne sluji ca exemplu de
urmat.
6. Alteori spunea în predicile Preasfiniei Sale:
Dumnezeu ne-a druit ce a fost mai de pre, mântuirea. Deci i noi s-I
-
rspundem cu ce avem mai de pre - iubirea curat a sufletului. iubim pe S
Dumnezeu din toat inima i din tot sufletul, pentru El este Tatl nostru al c
tuturori prin El suntem ceea ce suntem. El ne-a chemat la via i ne-a
înfrumuseat mai mult decât orice, când a sdit în noi chipul slvit i
asemnarea Sa i ne-a fcut stpâni peste tot ce exist pe pmânt. De
asemenea, se cuvine s
iubim i pe semenii notri în aceeai msur în care ne
iubim pe noi înine, cci toi suntem fii ai lui Dumnezeu i frai între noi.
7. Cu alt prilej spunea fiilor si duhovniceti:
- Pentru noi nu mai poate fi nici o nedumerire, nici o cutare în alt
parte. Drumul vieii noastre este însemnat de însui Dumnezeu. El este unul
singur i anume Acela care slujete Evanghelia, Biserica i binele, înfrit
pentru totdeauna în voina noastr comun. De aceea, ca printe duhovnicesc
al vostru, v
îndemn, iubiilor, s mergei cu încredere pe acest drum i
niciodat nu vei rtci calea ctre fericire i mântuirea voastr.
8. Alt dat iari spunea:
- Fericirea personal a noastr depinde întotdeauna de fericirea general.
Tot aa i mântuirea noastr depinde totdeauna de raportul dintre noi i
semenii notri, de cât bine le-am fcut, cât dragoste le-am artat.
9. într-una din pastorale înva pe fiii si sufleteti:
- i învierea Domnului nostru lisus Hristos rmân pentru
Moartea
totdeauna îndemn i luare aminte de felul cum trebuie s mergem pe crarea
vieii, care ne este deschis fiecruia, dup cum voim noi, spre moarte sau
spre via. Via este toat fapta bun care tinde spre binele obtesc i spre
desvârirea noastr cretin. Iar moarte nu este numai aceea cu care se
sfârete viaa noastr pmânteasc; ci moarte este i vieuirea în pcate, viaa
trit în întunericul necunotinei, viaa fr
nici o preocupare folositoare
duhovniceasc. Cci viaa omeneasc, dac nu are un scop folositor spre care
s tinda, un ideal pe care s-I urmreasc zi de zi, chiar cu sacrificii la nevoie,
nu are pre. Oricine nu face asemenea înseamn e pom neroditor i îi c
triete moartea înc din via.
10. Pentru creterea copiilor înva pe credincioi;
- De la Pruncul lisus s ne întoarcem la pruncii notri. Ei sunt sperana
noastr, sunt binecuvântarea lui Dumnezeu pentru întrirea familiei i a
viitorului lumii. Hristos locuiete în fiecare copil i ne cere s avem grij de
el. De aceea, ca familia sfânt, ca pstorii, ca magii i ca cei care i-au fost
Lui de sprijin, sa purtm grij de copiii notri. Ei au nevoie de dragostea
noastr, a prinilor, de munca i de jertfa noastr, spre pregti pentru
a-i
via, ca sa fie buni cretini i folositori societii, iar noi sa le servim drept
exemplu de trire.
MONAHUL VENIAMIN IORGA

Mnstirea Sihstria
(1891-1976)
a. Viaa
Acest clugr nevoitor i lucrtor al rugciunii lui îisus era de loc din
prile Bârladului. în anul 1924 s-a clugrit în Schitul Muunoaiele -
Vrancea. Dup câiva ani a intrat sub povuirea unui mare clugr, anume
Evghenie Dumitrescu de la metocul ifeti- Vrancea. între anii 1957-1966 s-a
nevoit la Schitul Bucium-Iai, iar ultimii zece ani a trit în obtea Mnstirii
Sihstria, unde s-a i svârit.

1. Spunea printele Veniamin c, dup îndreptarea calendarului, s-a
rzvrtit în sufletul sau i, clcând porunca ascultrii, s-a fcut sihastru în

Munii Vrancei. Trei ani s-a ostenit acolo singur, dar nu avea pace
duhovniceasc pentru c
se desprise de Biseric. Atunci a venit la printele
Evghenie i 1-a întrebat:
- Ce s fac, printe, c
sunt tulburat?
- Dac vrei s te mântuieti, i-a rspuns btrânul, intr din nou sub
ascultarea Bisericii i a unui stare; altfel, îi pierzi sufletul, cci eti înelat de
vrjmaul.
- M primeti în obtea sfiniei tale?
- Vin, printe, în crua ascultrii. Numai s iei aminte, c aici poi
avea mai multe ispite decât în pustie. C vii de la voia sfiniei tale la voia
altuia. Dar de vei face ascultare în tcere i rugciune, vei afla mult linite în
suflet.
CUVTOI DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XX 669
2. împlinind printele Veniamin cu sfinenie porunca ascultrii i mult

ostenindu-se cu postul, cu rugciunea i cu paza minii, a ajuns clugr sporit
i plin de frica lui Dumnezeu. Ca se ruga neîncetat i toate le fcea cu
binecuvântare.
3. Odat a zis ctre unul din prini:
- Dac ne-ar judeca Dumnezeu dup gânduri, cred c aproape nimeni nu
s-ar mântui. C rzboiul gândurilor nu ne slbete pân la moarte.
4. Alt dat
1-a întrebat un alt printe:
- Dac
nu svârim pcatul cu fapta, oare vom dobândi mil în ceasul
judecii? Iar btrânul La rspuns:
- Mintea este totul, printe. Aici se rzboiul. De rzboiul minii d
depinde mântuirea sau osânda noastr. C diavolii nici o clip nu ne slbesc.
Dac nu reuesc s ne biruiasc cu fapta, atunci ne lupt prin gânduri i
imaginaii. Mare este rzboiul minii! Mai ales la clugri. De aceea trebuie s
ne rugm neîncetat. O, s ne scape Dumnezeu de osânda cea de veci! îndat i
a început a plânge.
5. Apoi iari a zis:

- Diavolul este oameni i
acum îngduit saleag pe sfini.
lupte pe s
C dac nu ne-ar lupta, nu ne-am încununa. lupt i pe mine mereu. M
Vrea sm
trag de partea lui. Iar eu, când vd slbesc, încep strig din c s
adâncul inimii: „Iisuse preadulce, nu m
lsa? Maica Domnului, care ai
nscut pe Soarele Hristos, nu m
lsa!" Apoi btrânul din nou începu a
plânge.
6. A zis odat ctre unul din prini:
- Mare lucru este clugria! S dm slav împratului i împrtesei c
ne-au fcut fii ai luminii i ai veniciei. C acesta este scopul nostru, s
dobândim pe Domnul. Aceasta este tot ce dorim pe pmânt. Ei, prinilor, ce
mare dar este fericirea cea de veci!
7. Zicea iari printele Veniamin:
- Cincizeci de ani m-am luptat cu gândurile mele i m-am biruit de ele!
Pentru aceasta m întreb, oare voi vedea eu faa lui Hristos? Oare voi dobândi
îngeri buni în ceasul morii? Oare voi câtiga atunci pe dulcele Iisus? C
trebuie s dau rspuns de fiecare cuget i cuvânt.
8. Odat La întrebat un frate:

- Printe Veniamin, cum te simi în chilie? Iar btrânul i-a rspuns:
- Ce folos c am linite în chilie, dac am tulburare în cap! C rzboiul
gândurilor nu ne slbete, pân ce ne vom muta din cortul acesta.
9. Alt dat zicea btrânul:
- Mai de pre era coliba Sfântului Ioan Colibaul decât chilia mea. C ea
m amgesc de gânduri, de mâncare i de somn. De aceea zic Sfinii Prim:
c „somnul mult este icoana morii". Ne trebuie mult smerenie, printe. C
dac cel dinuntru nu este clugr, toate sunt în zadar!
10. într-o zi 1-a întrebat un frate:
- Printe Veniamin, mai ai rude acas?
- De când am venit s
slujesc lui Hristos, a rspuns btrânul, n-am mai
fost prin sat, nici n-am scris cuiva, ci pe toate le-am lsat pentru mila Lui cea
mare. i s-a folosit fratele de nevoina lui.
iari:
11. I-au zis fraii
Printe Veniamin, d-ne cuvânt de folos.
-
- Ei, prinilor, a rspuns el, mare dar este clugria! slvim pe Hristos S
împratul i pe Maica Luminii, c
alt ndejde nu avem. ne pzim mintea S
curat i s
ne izbveasc Dumnezeu de desfrânare. acesta este cel mai greu C
rzboi al clugrului. Iar pentru gânduri s ne pocim cu lacrimi întotdeauna.
12. în anul 1966, dorind s se retrag la linite, nu-i ddea stareul
binecuvântare.
- Printe Veniamin, zicea el, rmâi la Bucium, c, iat, am fcut chilii
noi pentru clugri.

- Printe stare, acestea sunt pentru generaiile viitoare. Iar mie, dai-mi
voie la Mnstirea Sihstria, c acolo vreau s mor!
13. Odat i-a cerut stareul cuvânt de folos, iar btrânul a rspuns:
- S
conduci mnstirea cum te va lumina Dumnezeu, dar s ai mult
dragoste i rbdare.
14. Uneori zicea cu lacrimi ctre ucenicul su:
- Mântuirea, frate, mântuirea s-o câtigm! Oare puin lucru este aceasta?
15. Acelai ucenic i-a cerut odat cuvânt de folos. Iar btrânul i-a zis:
- Frate, caut pe altul mai învat s-i dea cuvânt de folos. Iar dac vrei
sa primeti, pzete aceste trei lucruri: s nu te împrieteneti cu femei, s nu
bei vin i s ai smerenie adânc.
16. De ziua Sfântului Gheorghe, stareul a servit pe prini cu pâine i
vin. Iar printele Veniamin, vzând aceasta, a zis, suspinând:
- Astzi Sfântul Mucenic a fost tras pe roat pentru Hristos, iar noi îl
serbm cu vin i cu plcinte!

17. Un duhovnic 1-a întrebat pe btrânul:
- De câte ori te împrteti, printe Veniamin?
O dat pe luna
- m împrtesc, cci aa obinuiesc. Trei sptmâni
mnânc o data pe zi^ iau parte la toate slujbele, citesc la Psaltire i zic
rugciunea lui Iisus. In sptmâna a patra nu mnânc nimic miercurea i
vinerea. Iar sâmbta primesc cu mare bucurie pe Hristos, mrgritarul cel
nepreuit. i îndat ochii btrânului s-au umplut de lacrimi.
18. într-o zi, un printe i-a dat un pahar cu must din miere de albine. Iar
btrânul, gustând puin i mulumind, a zis:
- Nu vreau s
beau mai mult, c-mi obosesc mintea i pe urm încep
gândurile rele.
19. Spun prinii despre dânsul c veneau uneori clugri i chiar mireni
i-i cereau binecuvântare. Iar btrânul, plin de bucurie i cu ochii în lacrimi,
rspundea:
- Acestea sunt ziselemele cele de pe urm: S se milostiveasc bunul
Dumnezeu i s
ne arunce pe toi în raiul desftrii i în venicele bunti cu
tot neamul ce ne aparine!
20. într-o zi, printele Veniamin se ruga afar culcat pe pern, c era
bolnav. Apoi, plângând cu braele întinse spre cer, a zis:
- Doamne, aproape 60 de ani am în clugrie i înc nu am pus început
bun! C vrjmaul m biruiete cu gândul slavei dearte,
21. In alt zi 1-a întrebat ucenicul:

- Printe Veniamin, eti bolnav c
n-ai venit azi la biseric?
- Eu sunt întotdeauna în biseric! a rspuns btrânul.
22. Alt dat Lau întrebat prinii:

- Cum te
mai simi, printe Veniamin? Iar el a zis:
- Suflet mort în trup viu! Trupul acesta nu vrea s se lase strbtut i
condus de minte. i dac îi mai dai mâncare mult i vin, te ucide cu totul.
23. L-a întrebat duhovnicul într-o zi:
- Printe Veniamin, de câi ani n-ai mai but vin?
- De treizeci i patru de ani.
- Pentru c te-ai împrtit astzi, bea acest pahar cu vin. i a rspuns
btrânul:
- De ascultare îl iau. Dar dac m sileti s mai beau unul, nu mai fac
ascultare.
24. Printele Veniamin avea mare evlavie ctre Maica Domnului, pe care
o luda ziua i noaptea. Uneori zicea ctre prini:
-
O, buntate a împratului, ne-a dat pe Maica Sa c
fie Maica s
noastr! împrteas, Stpân, Doamn, Mam
prea scump i prea dulce. O,
buntate a împratului Hristos!
Un printe i-a cerut cuvânt de folos. Iar btrânul a zis:
25.
- S mulumeti Maicii Domnului care a fcut cu noi negrit mil. C
ne-a scos din lume i ne-a adus în sfânta mnstire!
26. Acelai printe 1-a întrebat:
- Ce este mai de nevoie cretinului spre a se mântui? Iar btrânul a
rspuns:
- Dac nu avem smerenie nu ne putem mântui!
27. într-o zi 1-a întrebat unul din prini:
- M cunoti, printe Veniamin?
- S cunoasc Dumnezeu! a rspuns el.
te
- Roag-te pentru mine, printe Veniamin.
- Du-te la altul mai vrednic, a zis btrânul cu glas smerit.
28. Cu dou zile înainte de obtescul sfârit, a venit la printele Veniamin
un doctor i i-a zis:
- Sunt doctor. Cu ce i-a putea fi de folos? Iar btrânul i-a rspuns:
- Da, eti doctor. Dar eu m
duc la Doctorul Cel de sus, care vindec i
trupul i sufletul.
29. Fiind aproape de ceasul cel mai de pe urm, a zis ctre toi:
- Durerile morii m-au înconjurat (Ps. 17, 5). Apoi a adugat: Mâine m
duc! Mâine m duc!
Dup o zi i-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului, având pe buzele
sale rugciunea lui Iisus.
PROTOSINGHELUL IOACHIM SPTARII

Mnstirea Neam
(1896-1976)
Printele loachim a fost un duhovnic vestit în obtea Mnstirii Neam

din ultimele decenii. Era din comuna Beiceti-Iai. în anul 1921 a intrat în
viaa monahal, deprinzând buna nevoin i ascultarea de la cei mai alei
duhovnici din lavr.
Mai de darul preoiei, a ajuns egumen la Schitul
târziu, învrednicindu-se
Pocrov i
duhovnic renumit pentru clugri i mireni. Cci poposeau la schit
numeroi steni i sraci din Pipirig, unii pentru slujb i alii pentru
milostenie. Iar printele loachim sttea cu faa senin i cu inima deschis
înaintea tuturor, mângâind, spovedind i osptând pe fiecare. El era un
duhovnic al blândeii. Prin aceasta câtiga multe suflete pentru împria lui
Dumnezeu. Dup ce a coborât de la Pocrov în lavr, a continuat aceeai

ascultare de preot i duhovnic. Chilia lui din lavra mnstirii era un adevrat
i cas de oaspei pentru credincioi. Cci era cunoscut i cutat de
paraclis
mult lume de la munte i de la es, din Bucovina i ara de Jos. Toi tiau
buntatea btrânului, se foloseau de cuvintele lui i bteau cu încredere în ua
chiliei sale.
Cincizeci de ani a slujit printele loachim Sfânta Liturghie la altarul
bisericii din Mnstirea Neam, svârind cele sfinte cu mult râvn i
dragoste. i tot atâia ani a dezlegat sufletele oamenilor de legtura pcatelor,
povauind i crescând muli fii duhovniceti.
Miercuri, în sptmâna Sfintelor Patimi, anul mântuirii 1976, pe când
mergea la biseric, printele loachim s-a simit chemat la Hristos. Deci,
însemnându-se cu Sfânta Cruce, în clipa aceea i-a dat sufletul în mâinile
Domnului. Aa
s-a svârit un mare duhovnic al Mnstirii Neam.
ARHIMANDRITUL HRISOSTOM POSTOLACHE

Schitul Bucium-Iai
(1884-1979)
Cuviosul arhimandrit Hrisostom Postolache era din comuna Probota-Iai.

Povuit de darul Duhului Sfânt, în anul
1908 ajunge vieuitor în Schitul
Prodromul din Muntele Athos, primind tunderea monahal de la arhimandritul
Antipa Dinescu, egumenul schitului. Apoi, sporind în lucrarea faptelor bune,
s-a învrednicit de harul preoiei, svârind cu evlavie cele sfinte în obtea
româneasc din grdina Maicii Domnului i rugându-se ziua i noaptea pentru
toat lumea. Era înc foarte iubitor de linite, întrecând pe muli cu blândeea
i ascultarea lui i cercetând adesea pe sihastrii de sub vârful Atonului.
1919-1921, arhimandritul Hrisostom a fost egumen al Schitului
între anii
Românesc Prodromul, adunând în jurul sau o obte de 80 de clugri din toate
colurile rii. i
era între ei ca o lumânare aprins i ca o mama cu muli fii,
mângâind pe fiecare i povuindu-i ctre Hristos,
în anul 1921 revine în ara, ca preot slujitor la Schitul Darvari din
Bucureti, iar în anul 1937 este numit egumen la SchitulBucium de lâng Iai,
ascultare pe care o duce cu mult demnitate i aezare duhovniceasc 42 de
ani. Clugr îmbuntit, slujitor neobosit al Sfintei Biserici timp de 60 de ani,
duhovnic cu muli fii sufleteti, chip luminat, suflet blând i stare venerabil,
renumit în toata ara, iat câteva din însuirile duhovniceti ale Arhiman-
dritului Hrisostom Postolache.
Ca egumen al Schitului Bucium, el a adunat în jurul su pân la 20 de
ucenici, deprinzându-i mai ales smerenia i ascultarea zilnic i svârind
dumnezeiasca Liturghie, Datorit acestui cuvios egumen, la Schitul Bucium
s-a meninut netirbit tipicul slujbelor ca la Muntele Athos.
în vara anului 1979, simindu-se chemat de Hristos la ceretile lcauri,
a chemat ucenicii la el i le-a spus:
- Prinilor, a zis btrânul, silii-v toat viaa slujii Biserica, cci ares
nevoie de sfiniile voastre. S facei ascultare, orice vi s-ar porunci. C
ascultarea este via, iar neascultarea moarte lucreaz. Mai ales când este
porunc. Cci ai auzit ce zice Proorocul David: Iar pe cei ce lucreaz
îndrtnicii, duce-i-va Domnul cu cei ce lucreaz frdelege (Ps. 124, 5).
Apoi, srutându-i pe toi, i-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, fiind în
vârst de 95 de ani.
în vara anului 1979, dup 42 de ani de streie, btrânul se îmbolnvete

i este dus de ucenici la spitalul din Iai. Fiind noapte i aipind pe un scaun, a
vzut c se trei brbai sfini,
apropiau de el îmbrcai în veminte
strlucitoare. Unul
artând spre btrânul bolnav, a întrebat pe altul
dintre ei,
mai mare dintre ei: „Ce porunceti cu btrânul?" „Spune-i printelui
Hrisostom s
se pregteasc. S
cheme pe printele Cleopa, duhovnicul lui, s
se spovedeasc i s se împrteasc. Acum eu duc i când voi m m
întoarce, s fie gata, cci în curând voi veni s-1 iau!" Apoi, îndat, acel sfânt
a plecat dintre cei trei, iar btrânul s-a deteptat.
Chemând pe ucenicul lui, i-a poruncit ca atunci, noaptea, sa-1 duc la
schit i s trimit o main la Mnstirea Sihstria s-i aduc duhovnicul

pentru spovedanie i pentru ultima binecuvântare. în zorii zilei a sosit la
Schitul Bucium arhimandritul Cleopa Ilie, 1-a spovedit pe btrânul stare

Hrisostom, 1-a împrtit pentru ultima dat cu Trupul i Sângele lui Hristos,
s-au sftuit mult duhovnicete, s-au îmbriat i, srutându-se unul cu altul,
s-au desprit.
Dup opt zile de la acel vis, exact la aceeai or, venerabilul i blândul
stare, arhimandritul Hrisostom Postolache, i-a dat sufletul în mâinile lui
Hristos, fiind plâns de toi ucenicii i fiii si duhovniceti. Mormântul su se
afl sub un brad, lâng altarul bisericii în care a slujit lui Dumnezeu zi i
noapte, timp de peste cincizeci de ani.
Apoi, srutându-i pe toi, i-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, fiind
în vârst de 95 de ani.
Doamne, odihnete cu drepii sufletul Printelui nostru, Arhimandritul
Hrisostom!
SCHIMONAHIA ACACHIA MAIOR

Mnstirea Eleon-Ierusalim
(1890-1980)
a. Viaa
Schimonahia Acachia s-a nscut în Sighioara i a intrat de tânra în
obtea Mnstirii igneti împreun cu sora sa, Filonida, unde a primit
tunderea monahal. în anul 1932 a fost trimis împreun cu alt maic la
Cminul Românesc din Ierusalim, ca vieuitoare.
Dup câiva ani a fost trimis la Schitul românesc Sfântul loan
Boteztorul de la Iordan, care s-a înfiinat în anii 1936-1937 de Ieromonahul
Luca, cu metania din Mnstirea Secu, Acolo s-a nevoit maica Acachia muli
ani, în neîncetat rugciune, în smerenie, ascultare i lacrimi, ca ucenic a
Sfântului loan Iacob, care a fost egumen la schitul românesc de la Iordan,
între anii 1947-1952.
La btrânee s-a închinoviat în Mnstirea Eleon de pe Muntele
Mslinilor, unde s-a nevoit pân la sfâritul vieii.

1. Unui clugr, care era în pelerinaj i i-a cerut cuvânt de folos, i-a
spus:
- S-i faci pravila clugreasc, s rabzi în mnstire toate i s fii în
via asculttor.
2. Fiind întrebat cum se simte în Mnstirea Eleon, departe de ar, ea a
rspuns:
- în Mnstirea Eleon împac aa cam printre strini. tii ce spun
Sfinii Prini? „Clugrul care triete printre strini are doua cununi! Una
estecununa ostenelilor clugreti, pe care le face în via; iar a doua este cea
pe care i-o pregtesc cei din jurul lui, prin defimri i dispre este strin". c
Aa ptimim i noi aici!
3. Apoi Maica Acachia a adugat:
- De vom crede cu trie în Dumnezeu i vom privi cu ochii sufletului
spre Hristos Cel înlat la cer, avem ndejde c nu va pieri lumea i ara
noastr!
PROTOSINGHELUL TEODUL VARZ

Mnstirea Agapia
(1899-1981)
Acest mare duhovnic i preot slujitor din Mnstirea Agapia s-a nscut
din prini smerii i iubitori de Hristos, în comuna Meeni-Orhei. De mic
iubea biserica, sfintele slujbe, cântrile de la stran i viaa duhovniceasc.
în anul 1918, începând persecuia ateist în Rusia, printele Teodul, fiind
în casaprinteasc i ajungând la Odesa, a vzut cu ochii cum ateii ucideau
obtea unei mnstiri de maici din apropiere, aruncându-le câte una din cafas
pe marmura bisericii.
Adânc micat de aceasta, s-a stabilit la Iai, unde a fcut coala de
cântrei bisericeti. Apoi, fcând armata, a fost clugrit de episcopul
Teodosie Atanasiu i a ajuns cântre i diacon la Catedrala Episcopiei
Romanului, unde se nevoiete 10 ani. Dup
moartea episcopului su, slujete
ca diacon înc 10 ani la Mitropolia Moldovei, iar în vara anului 1939 este
hirotonit preot i apoi numit duhovnic Ia Mnstirea Agapia, care în acea
vreme avea o obte de 400 de maici.
Aici s-a nevoit peste 40 de ani ca preot slujitor i duhovnic iscusit al
acestei vestite mnstiri. Râvna sa pentru Hristos i pentru sfintele slujbe,
buntatea i milostenia sa fa i mângâietor, ca i
de toi, cuvântul sau blând
miestria cu care cânta în biseric, l-au fcut pe printele Teodul cel mai
cutat duhovnic i povuitor sufletesc, atât pentru maici, cât i pentru
credincioi, având muli fii sufleteti.
Prin anul 1946, Protosinghelul Teodul voia s intre în obtea Mnstirii
Sihstria, povuit pe atunci de Arhimandritul Cleopa Ilie. Astfel, trecând
odat peste munte spre Sihstria, a întâlnit, cu voia lui Dumnezeu, un episcop
sfânt, care i-a ieit în cale, i-a spus pe nume i i-a povestit pe scurt viaa sa,
vorbindu-i în limba rus. Apoi i-a spus c
îl cheam Ioan i c
a fost episcop
vicar la Mitropolia Kievului i, fiind izgonit de atei, a venit în România,
stabilindu-se ca frate începtor în Schitul Crasna-Gorj. Apoi i-a spus cele ce
le avea în cuget, adic s nu se duc la Sihstria, ci s rmân duhovnic pân
la sfâritul vieii în Mnstirea Agapia, „c acolo este mântuirea sfiniei sale!"

Adânc micat de sfinenia acestui episcop sihastru, tinuit pe atunci în
Munii Sihlei,Cuviosul Teodul venea adeseori peste munte la Sihstria pentru
sfat i spovedanie. Iat ce mare misiune duhovniceasc a îndeplinit
Protosinghelul Teodul în Mnstirea Agapia, fiind singurul printe care s-a
învrednicit s ne descopere câteva momente din viaa unui episcop sfânt, care
s-a nevoit în ara noastr peste 30 de ani.
în ultimii ani, printele Teodul se nevoiaa chilie, fiind bolnav. Iar în
toamna anului 1981, dup primirea Preacuratelor Taine, i-a dat sufletul în
mâinile lui Hristos, fiind plâns de toat obtea Mnstirii Agapia.
SCHIMONAHIA PELAGHIA AMILCAR

Mnstirea Vratec
(1885-1981)
Cuvioasa schimonahie Pelaghia era fiica preotului Vasile Amilcar, din

Humuleti-Târgu Neam. Primind de mic o bun educaie duhovniceasc, a
fost rânduit de Dumnezeu s
intre în nevoina monahal la Mnstirea
Vratec, chiar de la vârsta de 5 ani, cum era obiceiul în acea vreme. Maica ei
duhovniceasc, Meropia Vasian, a crescut-o în mare fric de Dumnezeu, a
dat-o la coal i a deprins-o lucrarea tuturor faptelor bune, fcând-o mireas
smerit a lui Hristos.
La vârsta de 18 ani, a primit tunderea monahal, luând marele i
îngerescul chip al schimniciei, prin vestitul Ieroschimonah Ioanichie Moroi,
egumenul Mnstirii Sihstria, care îi era duhovnic.
Fiind foarte asculttoare, muli ani a fost eclesiarh mare, îngrijind cu
toat evlavia de casa Domnului. Venea cea dintâi la biseric, avea grij de
buna rânduial a sfintelor slujbe, pstra cu sfinenie vemintele, curenia i
tipicul bisericii i se întorcea la chilie cea mai de pe urm.
Niciodat nu lipsea de la sfintele slujbe, afar de mare nevoie. Iar la
chilie îi fcea zilnic canonul de schimnic, adic 600 de metanii i 1.200 de
închinciuni, citea la Psaltire, postea dup rânduial i slvea neîncetat pe
Dumnezeu prin rugciunea inimii. Chipul ei senin odihnea pe toi, cci purta
în inim pacea Duhului Sfânt i bucuria mântuirii.
Pentru viaa ei duhovniceasc, a fost stare a Mnstirii Vratec între
anii 1942-1946, devenind povuitoare mai mari mnstiri de
a celei
clugrie din România, care numra pe atunci peste 500 de maici i surori.
Din anul 1954 pân în anul 1972, a fost pentru a doua oara stare i
mam duhovniceasc a acestei sfinte mnstiri, crescând i povauind
sufletete pentru Hristos peste o mie de clugrie. Dar, între anii 1959-1961,
când au fost scoi din mnstiri câteva mii de clugri tineri, ca urmare a
decretului ateist de atunci, schimonahia Pelaghia, starea mnstirii, cu greu a
reuit s se mângâie i s
aline întristarea fiicelor sale duhovniceti, izgonite
din sfintele lcauri, îns, cu mila Domnului, dup câiva ani, toate s-au întors
la chiliile lor.
Ajungând la vârsta de 87 de ani, schimonahia Pelaghia sa retras din
streie i, înmulind rugciunea i nevoina de zi i de noapte, i-a petrecut
ultimii ani în adânca smerenie, osteneal i lacrimi, cugetând ziua i noaptea
la cele cereti.
Simindu-i aproape obtescul sfârit, i-a cerat iertare de la fiicele sale
sufleteti, s-a mrturisit din copilrie, a primit Preacuratele Taine i,
srutându-le pe toate, i-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos,
Mântuitorul lumii.
ARHIMANDRITUL GHERONTIE GHENOIU

Catedrala Patriarhal-Bucureti
(1910-1984)
a. Viaa
Cuviosul Arhimandrit Gherontie, duhovnicul Catedralei Patriarhale din
Bucureti s-a nscut la 21 iulie, 1910, în comuna Goleti- Arge. Rmânând de
mic orfan de mam, a fost chemat de Hristos la viaja monahal. Astfel, în
anul 1928 a intrat în obtea Mnstirii Frsinei, sub povuirea unui duhovnic
iscusit. Apoi a plecat la Schitul Lainici, judeul Gorj, împreun cu
Ieromonahul Visarion Toia i ali câiva frai, pentru redeschiderea acestui
schit, care era prsit de aproape 30 de ani.
Dup termin Seminarul Monahal de la Mnstirea Cernica, urmeaz
ce
Facultatea de Teologie, pe care o termin în 1943, având ca tez de licen
lucrarea „Disciplina interioar sau formarea omului duhovnicesc".
A fost hirotonit preot în anul 1941, iar între anii 1954-1958 a fost
director la seminariile teologice din Bucureti i Curtea de Arge. începând
din anul 1950 pân la sfâritul vieii sale, Arhimandritul Gherontie a fost preot
slujitor i duhovnic al Catedralei Patriarhale din Bucureti, fiind cel mai cutat
printe sufletesc de ctre credincioi. între anii 1980-1984, a contribuit
personal la restaurarea i înnoirea duhovniceasc a Schitului Sfântul Nicolae -
Sitaru, Ilfov.
în primvara anului 1984 îi d sufletul în mâinile Domnului i este
înmormântat la Schitul Sitaru, înnoit de el, fiind plâns de numeroii si fii
duhovniceti.

1. Una din cele mai mari fapte bune ale printelui Gherontie era iubirea
de aproapele i milostenia. Zilnic mergea pe la spitalei la credincioii
bolnavi din Capital, unde spovedea, fcea Sfântul Maslu i împrtea pe cei
din suferin. Apoi împrea bani la sraci i chema la mas în chilia sa,
preoi, clugri i diferii credincioi, pe care îi slujea personal. Alt dat
trimitea ajutoare la biserici srace i la cei nevoiai.
2. Odat povestea ucenicilor despre mnstirea sa de metanie:
- Mnstirea Frsinei a fost întemeiat în anul 1863 de Sfântul Calinic, pe
atunci episcop la Râmnicu-Vâlcea, având rânduial de slujbe ca la Sfântul
Munte, de unde a fost adus i primul stare. Aici toate ascultrile erau de
obte. Fiecare frate i printe tria sub ascultare i nimeni nu fcea ceva fr
binecuvântare i porunc. Din cauza aceasta era mult linite i armonie în
obte. La ascultare fiecare pstra tcerea i se ruga în gând cu rugciunea lui
Iisus. Când mai muli din obte cltoreau împreun, unul dintre ei rostea cu
voce tare, pe de rost, psalmi, acatiste, paraclisul Maicii Domnului, Pavecer-
nia i alte rugciuni. Distanele nu le socoteau în kilometri, ci spuneau c au
mers „cale de o Pavecerni".
Despre spovedania din mnstire spunea:
3.
Toat obtea mnstirii era datoare s se mrturiseasc o dat pe
-
sptmân, vinerea. La fel i Sfânta împrtanie se ddea sptmânal la
schimnici, btrâni i bolnavi; iar ceilali se împrteau cu Sfintele Taine la
dou-trei sptmâni, cum le rânduia duhovnicul. Cel mai vestit duhovnic din
vremea aceea la Frsinei era Ieroschimonahul Silvestru Florescu.
4. Iari despre sfintele slujbe zicea:
» La ora 1 noaptea suna clopotul de deteptare. Timp de o or, fiecare îi
fcea canonul la chilie, dup rânduiaîa Muntelui Athos. între orele 2 i 5
dimineaa se fceau Miezonoptica i Utrenia, la care lua parte obligatoriu
întreaga obte, în frunte cu stareul mnstirii. Apoi se odihneau dou ore la
chilii, iar dimineaa, între 7 i 9,30, se fceau acatistul, ceasurile i Sfânta
Liturghie. Vecernia se fcea la ora 16, iar dup masa de sear se citea în
biseric Pavecernia mic cu bogorodicina glasului de rând, la care lua parte
toat obtea. La ieire, fraii luau binecuvântare de la printele stare i
mergeau la chilii s
se odihneasc.
Spunea iari despre înaintaii si:

5.
- Mi-amintesc de monahul Pimen, cu care fceam ascultare. El ptea
vacile, avea faa luminat, vesel i mereu rostea rugciunea lui Iisus. Printele
Climent, schimnic , era foarte tcut i se ruga mult. Monahul Lazr se ostenea
toat ziua la grdin i îmbrbta pe frai s aib rbdare i sa se nevoiasc în
cele duhovniceti, Monahul Nicanor era brutar i tipicar. El mânca numai o
dat în zi i citea zilnic din Psaltire, pe care o purta în Din ea nu mai
san.
rmsese decât cotorul, dar o tia pe de rost. Schimonahul Trifon, un clugr

sporit, ptea caprele mnstirii pe munte i purta în mân zi i noapte metaniile
cu care se ruga.
6. A zis iari despre legmântul Sfântului Calinic:
- Pentru c nu intr femei în Mnstirea Frsinei, clugrii au un mare
cci sunt scutii de multe primejdii i ispite ale desfrânrii,
folos duhovnicesc,
cci prin femei se fac multe sminteli prin mnstiri. Alt folos mare este
linitea duhovniceasc ce domnete în mnstire, înstrinarea de lume i
cugetarea la cele dumnezeieti, mai ales în chilii i la sfintele slujbe de zi i
noapte.
7. Iar despre Schitul Lainici spunea:
- Cel mai mare duhovnic i stare al schitului a fost Cuviosul Irodion
Ionescu, care era i duhovnicul Sfântului Calinic de la Cernica. El avea o via
sfânt i se numea de credincioi „luceafrul de la Lainici". S-a mutat la
Hristos în anul 1900 i a profeit înainte de moarte c Schitul Lainici va rmâne

pustiu muli ani. Aceast profeie a lui s-a împlinit întocmai.
8. Apoi a spus;
- Dup primul rzboi mondial, credincioii de pe Valea Jiului au observat
oarecare semne dumnezeieti la mormântul lui. Când l-au dezgropat, l-au aflat
întreg, neputred i cu bun mireasm. Era prin anul 1935. Dar episcopul
Vartolomeu Stnescu de la Râmnicu-Vâlcea nu le-a dat binecuvântare s-i
scoat moatele din mormânt. i astzi la mormântul lui arde zi i noapte o
candel, iar credincioii îi aprind lumânri i se roag.
9. Alt dat zicea despre pcate:
- Cel dintâi pcat de moarte cu care ne luptm este mândria i apoi
netiina, din cauza lipsei de cunotin duhovniceasc. Din aceste dou
pcate se nasc celelalte: beia, desfrâul, lcomia, divorul, uciderea de copii
i minciuna, care Ie îmbrac pe toate.
10. Pe un preot 1-a povuit:

- Beia, desfrâul, divorul i uciderea de prunci, se pot combate prin
predici bune, rostite de preoi în biserici, cu orice ocazii. Apoi prin
spovedanie, rugciune, exemplul personal al preotului i citirea crilor
sfinte.
Despre lupta cu ereziile i sectele de tot felul a zis:

11.
- Mai
întâi este buna comportare a pstorilor de suflete. Apoi slujbele
frumoase fcute cu evlavie, milostenia la sraci i vduve, predica vie de bun
calitate, catehizarea credincioilor, religia în toate colile, inclusiv în faculti,
deasa spovedanie, vizitarea credincioilor la domiciliu, cunoaterea credinei
ortodoxe, sfânta rugciune i altele,
12. Apoi a adugat:

- Sfintele mnstiri au i astzi, un rol
avut întotdeauna, în trecut, ca
însemnat în viaa poporului român i
aprarea credinei ortodoxe. Unitatea
în
naional, ca i unitatea credinei, le-au fcut i le-au aparat, prin ierarhi,
preoi, clugri i credincioi. Catolicii, ca s poat ocupa Transilvania i s
trag pe ortodoci la uniaie, au distrus cu tunurile toate mnstirile i
schiturile, cci mnstirile i clugrii menineau unitatea i Ortodoxia peste
Carpai i îi întreau pe credincioi.

13. Alt dat a zis:
- Cea mai mare fapt bun pentru mântuirea noastr, a tuturor, este
milostenia. Mila fa de semenii notri este cea mai necesar i mai preioas
fapt bun pentru mântuirea noastr. C zice Domnul: Mil voiesc, iar nu
jertf. De aici vedem c mila este mai mare i decât rugciunea, cci este fiica
dragostei, iar dragostea este însui Dumnezeu. Cretinul milostiv svârete
toate faptele bune cu uurin, c Dumnezeul dragostei se odihnete în inima
lui.
14. Despre preoie a spus:

- Preoia este lucru înfricotor. Ea se cuvenea îngerilor, îns Dumnezeu a
încredinat-o oamenilor. Puterea preotului este mai mare decât a îngerilor,
îngerii sunt pui de Dumnezeu în slujba oamenilor, i iat coamenii, precum
Maica Domnului i Sfântul Ioan Boteztorul, au ajuns mai presus decât toate
puterile cereti.
15. Ucenicilor lui le-a lsat acest din urm cuvânt:

- S respectai cu sfinenie voturile monahale, îmbrcându-le în smerenie,
blândee i dragoste fa de Dumnezeu, fa de sfini i fa de oameni. S
respectai, sa împlinii i s învai i pe alii învturile de credin ale Sfintei
noastre Biserici. Clugrii, preoii i credincioii s fie pentru toi exemple
vrednice de urmat!
SCHIMONÂHUL MARCU DANCILA

Mnstirea Putna
(1900-1986)
Cuviosul Marcu a fost un mare clugr isihast al zilelor noastre. Era de

loc din judeul Botoani. Prinii si, Gheorghe i Catinca, i-au dat o aleas
cretere duhovniceasc. Dup ce termin liceul, face armata i slujete în
cadrul ei peste 20 de ani.
Intre anii 1944-1948, din motive binecuvântate, se retrage la linite într-o
încpere de tain din Bucureti, unde se nevoiete în post i rugciune i
dobândete dumnezeiasca rugciune a minii i a inimii, ajungând la o înalt
msur duhovniceasc.
în anul 1950 este primit în obtea Mnstirii Slatina-Suceava, povuit
de Arhimandritul Cleopa Ilie. Aici primete tunderea în monahism. Dup
câiva ani intr în obtea Mnstirii Putna, fiind fcut schimonah cu numele
de Marcu.
Nevoina Cuviosului Marcu era cu totul ascuns în Hristos. Nimeni nu
tia cum se roag i ce bucurii duhovniceti are i nici unul nu îndrznea sa-1
întrebe cum ar putea dobândi i el aceast rugciune haric. Pentru aceea toi
prinii din obte îl iubeau în tain, îl respectau pentru nevoina lui i se
bucurau de smerenia i blândeea lui, care îi mica pe toi, încât, atât
clugrii, cât i credincioii, se foloseau de buntatea i pacea inimii lui.
Singurul om cu care vorbea era duhovnicul su, printele Cleopa Ilie. La
biseric venea regulat i întotdeauna, vara i iarna, era cu capul descoperit,
fr s-i fie frig, iar faa lui rspândea lumin, bucurie i pace duhovniceasc.
De asemenea, niciodat nu vorbea neîntrebat, nu-1 interesa nimic din cele
omeneti i nu cerea nimic de la nimeni, cci ajunsese la înalta rugciune a
inimii i avea darul tcerii. El gusta cele cereti înc fiind în trup.
Spuneau prinii c nu avea decât un singur drum, care ducea de la chilie
la biseric i la ascultare. Ani de zile nu ieea afara din incinta mnstirii i
nu avea decât un dor: s vorbeasc neîncetat cu Hristos, pe Care îl purta în
inim din tineree!
în biseric sttea în picioare nemicat la locul su, pân la sfâritul slujbei;
iar uneori nu tia când se termina, încât unii din clugri îl atingeau puin de
mân i~i spuneau: „Printe Marcu, hai la chilie, c s-a terminat slujba!" Atunci
el îndat se pleca smerit i se întorcea luminat la chilia sa.
Aa s-a nevoit acest preacuvios printe în obtea Mnstirii Putna timp de

30 de ani. Iar în noaptea de 19 septembrie, anul mântuirii 1986, pe când
zilei
se ruga în chilie, în genunchi, a adormit cu pace în Domnul, Prinii l-au gsit

îngenuncheat în faa sfintelor icoane, unde întotdeauna avea obiceiul s se
roage noaptea.
Aa a trit i aa s-a svârit acest mare printe isihast al zilelor noastre.
Doamne, numr în ceata cuvioilor pe fericitul Marcu cel smerit!
PROTOSINGHELUL IOIL GHEORGHIU

Mnstirea Sihstria
(1908-1986)
a. Viaa
Protosinghelul Ioil Gheorghiu s-a nscut în anul 1908, în satul Cut,
comuna Dumbrava Roie-Neam, primind din botez numele de Ioan. Prinii
si erau foarte evlavioi. Tatl lui a murit în primul rzboi mondial, iar mama
sa, Ecaterina, a dus vduvia în fric de Dumnezeu pana la adânci btrânei,
dând o aleas educaie cretineasc celor patru fii ai si. în anul 1932, la 24
de ani, printr-o chemare luntric, Ioan a intrat în viaa monahal la
Mnstirea Sihstria, devenind ucenic de chilie al vestitului egumen,
Protosinghelul Ioanichie Moroi, de la care a deprins marea nevoin a vieii
duhovniceti. Mama, dei vduv, a fost i ea bucuroas s aib un fecior la
mnstire.
în 1936 a fost tuns în marea schim monahal, dup tradiia
anul
Muntelui Athos, primind numele de Ioil. Apoi a fost hirotonit diacon i preot
i a slujit cele sfinte cu mult evlavie i credin, pân la btrânee, fiind
nelipsit de la sfintele slujbe, ziua i noaptea. Iar în anul 1949, la 1 septembrie,
a fost numit stare al Mnstirii Sihstria în locul Arhimandritului Cleopa Ilie,
transferat la Mnstirea Slatina-Suceava, cu 30 de clugri.

în primvara anului 1959 a fost schimbat din streie i trimis cu
domiciliul forat în satul natal, împreun cu mii de clugri, datorit
persecuiei ateiste din anii 1959-1964. în anul 1964 a fost primit ca vieuitor
în Mnstirea Horaia-Neam, iar în anul 1968 revine la Sihstria, mnstirea
de metanie. Din anul 1978 i pân la sfâritul vieii sale a fost bolnav. Iar la
12 iunie, 1986, în dimineaa praznicului înlrii Domnului, i-a dat obtescul
sfârit, strmutându-se cu pace la cele cereti.
1. Printele Ioil zicea ucenicilor si:
- Cât timp mai inem umbra pmântului i cât ne îngduie Mântuitorul s
trim mai venii s ne sftuim duh o vni ceste.
în trup, C
zice Sfânta Scriptur:
Mântuirea st întru mult sfâtuire! i iari: Cei ce nu se sftuiesc, cad ca
frunzele (Pilde 11,14). Dup ce voi pleca din trup, nimeni nu va mai deschide
ua chiliei mele.
2. Povestea fiilorsi duhovniceti despre ucenicia sa:
- Viaa duhovniceasc în Mnstirea Sihstria acum 60 de ani era foarte
aspr, datorit egumenului de atunci, Protosinghelul Ioanichie Moroi, care
venise din Sfântul Munte. Rânduiala vieii de obte se respecta cu strictee. La
biseric nu se ddea binecuvântare de slujb dac lipsea cineva, afar de cei
bolnavi sau plecai în ascultare. Cel care nu venea noaptea la Utrenie, nu mânca
adoua zi. Masa se ddea o data pe zi, de post, la ora 3 dup-amiaz, afara de
sâmbta i Duminica. Chiliile erau foarte simple i nu se încuiau niciodat, c
nu era cine i ce lua din ele. Toat grija era numai pentru suflet. Nimeni nu
avea voie s aib bani, avere sau ceva de mâncare pe la chilii. Toi aveam un
cuget i un suflet, toi eram la ascultare, toi la biseric, toi la mas. Era alt
duh de pace pe vremea aceea i toi eram mulumii!

3. Iardespre duhovnicul su zicea:
- Printele Ioanichie Moroi era aspru cu sine i iubitor de osteneal.
Postea i se ruga mult, mai ales citea Psaltirea. La biseric era nelipsit, avea
mare dragoste spre toi i ne citea zilnic cuvânt de învtur ia trapez, când
mâneam. El a slujit 20 de ani Sfânta Liturghie, zilnic, era singurul preot.c
în cele patru posturi nu mânca decât numai sâmbta i Duminica, fiindc îl
întrea darul lui Dumnezeu. Eu tiu cel mai bine viaa lui, i-am fost ucenic c
de chilie chiar din prima zi când am venit, pân în anul 1945, când s-a dus la
Domnul. La chilie fcea sute de metanii pe noapte, inea mereu tcere i zicea
permanent rugciunea inimii, adic „Doamne, Iisuse...". Purta înclmintea
fr ciorapi, var i iarn, i ddea mâncare la toi închintorii care veneau la
mnstire.
Apoi a adugat:
4.
mai mult ne sftuia
- Cel s
pzim aceste trei lucruri: avem fric de s
Dumnezeu, s
ne pzim mintea curat de gânduri i imaginaii rele i nu s
uitm rugciunea „Doamne, Iisuse...". Apoi ne îndemna pe fiecare ne s
facem pravila i canonul la chilie, s
ne ferim de vorbirea cu femei, de vin
mult i de agonisirea de bani i avere.
CUVIOS! DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XX 685
5. Spunea iari Printele Ioil:
Odat am intrat în chilie la printele pe când se ruga i, când m-a

-
vzut, mi-a spus: „Inchin-te i f metanii c, iat, Maica Domnului este aici
de fa i mi-a spus c
de azi înainte ia în grija ei mnstirea noastr!" Iar
când eram obosit i suprat de ispite, btrânul m
mângâia cu aceste cuvinte:
„Drgu, ai rbdare, fii în pace i nu mai bga toate în seam!" Când m
întorceam de la ascultare, m
îmbrbta cu aceste cuvinte: „Frate Ioane, i-o
fi foame, i-o fi sete, eti obosit! Ai ndejde, c
ne întrete Maica Domnului!
Roag-te puin i culc-te, ca s putem merge la Utrenie!" Iar când greeam
câte ceva, îmi zicea cu glas blând: „Drgu, îmi dai voie s te ocrsc
puin!" Era foarte apropiat de noi toi. De aceea, în orice clip îi deschidea
ua i inima sa i puteai s-i spui totul, fr
fric. Aa era printele loanichie!
A murit în mare lips de cele pmânteti i de mai înainte i-a cunoscut ceasul
sfâritului.
6. Printele Ioil le-a zis ucenicilor:
Cea mai mare bucurie duhovniceasc din anii tinereii a fost când m-a
-
adus Maica Domnului din lume în acest loc binecuvântat i am fost ucenic c
de chilie printelui i stareului meu, loanichie Moroi. De la el am putut lua
pild de o adevrat via clugreasc. Multe lucruri bune m-a învat i
multe am vzut i am auzit de la dânsul.
7. Pentru Sfânta Liturghie, aa înva pe preoi:

- Se cuvine preotului s se pregteasc dup tipic. Mai întâi trebuie s se
mrturiseasc la duhovnicul lui i s fie împcat cu toat lumea. Apoi, s-i
fac rânduiala de rugciune i canonul, dup tipic, cu toat evlavia i cu mare
fric de Dumnezeu, Când slujete la biseric, preotul trebuie permanent s fie
în rugciune, s
aib lacrimi în ochi i s
nu vorbeasc cu nimeni, st c
înaintea Domnului. Preotul, în sfântul altar, se roag pentru toat lumea i se
afl înaintea Preasfintei Treimi! Sfântul loan Gur de Aur zice c „preotul
trebuie s se i jertfeasc, iar nu numai s jertfeasc". Iar psalmistul zice:
Slujii Domnului cu fric i v
bucurai Lui cu cutremur! Este oprit cu
desvârire s slujeasc cele sfinte preotul care este neîmpcat cu aproapele i
nespovedit ia duhovnic.
8. Iar credincioilor le spunea:
- La Sfânta Liturghie trebuie s stm ca înaintea tronului Preasfintei
Treimi. Cu atenie, cu mintea curat de grijile lumii i cu mare fric de
Dumnezeu, pentru c în timpul Sfintei Liturghii se jertfete Hristos pe
Mi-aduc aminte de un frate al printelui
Jertfelnic pentru mântuirea noastr!
Cleopa, anume monahul Gherasim, cu via foarte aleas, c, fiind bolnav,
"

cerea s-1 aduc fraii cu targa la biseric, numai snu piard Sfânta
Liturghie. Odat i-am dat printelui Gherasim s citeasc o carte de folos
sufletesc i, când mi-a adus-o înapoi, mi-a zis: „Cuvintele acestei cri m vor
judeca!
Despre viaa duhovniceasc sub streia Printelui Cleopa spunea:
9.
- în timpul streiei printelui Cleopa Ilie (1945-1949), Mnstirea
Sihstria a progresat foarte mult duhovnicete. Obtea a crescut pân la 80 de
prini i frai, iar la biseric se rceau slujbele dup rânduial, cu toat evlavia,
cu cântri frumoase i cu predic în fiecare srbtoare. Predicile Printelui
Cleopa au umplut mnstirea de frai i de credincioi. El a introdus citirea
permanent la Psaltire, în biseric, de ctre toat obtea, în frunte cu stareul.
Fiecare era rânduit s citeasc câte dou ore, zi i noapte, afar de orele de
slujb.
Tot el împrteti,
a introdus privegherile de toata noaptea la praznicele
ca la Sfântul Munte. Printele Cleopa este un om cu darul lui Dumnezeu. El
vorbete frumos i singur împlinete cu fapta ceea ce înva pe alii. La toate
este întâi. i la rugciune, i la biseric, i la învtur, i la post, i la
milostenie. Pentru aceasta este iubit i ascultat de toi, c vorbete i cu
cuvântul i cu fapta. în timpul streiei sale a fost mult pace i linite în
mnstirea noastr.
10. Apoi a mai zis:
- Viaa duhovniceasc în mai sporit i
mnstiri acum 40 de ani era mult
mai înalta decât în zilele noastre. Atunci fiecare venea la mnstire numai cu
gândul s-i plâng pcatele sale i s slujeasc cu credin lui Dumnezeu, în
smerenie i supunere. Toi fceau ascultare cu dragoste, se supuneau
rânduielilor mnstirii i nimeni nu dorea nimic pentru sine, decât s-i
mântuiasc sufletul. In zilele noastre, râvna, evlavia, credina i ascultarea au
slbit. De aceea vin mai puini la mnstire i nu au multa smerenie i rbdare,
îns, cu darul iui Dumnezeu i cu rugciunile Maicii Domnului, avem ndejde.
11. Vorbind despre cei doi mari starei ai Mnstirii Sihstria,
Protosinghelul Ioanichie Moroi i Arhimandritul Cleopa Ilie, spunea:
- De Ia printele Ioanichie Moroi, stareul nostru al tuturor, a rmas în
Sihstria viaa de obte întemeiat de sfinia sa, dup exemplul su personal.
La aceasta a ajutat foarte mult viaa sa curat, de ascet, plina de dragoste
pentru tot soborul. De la printele Cleopa Ilie a rmas citirea neîntrerupt a
Psaltirii în biseric, cuvântul su înelept cu care ne înva pe toi calea
mântuirii i dragostea sfiniei sale, care a cucerit toate sufletele. Dac îl avem
pe sfinia sa în mijlocul nostru, nu trebuie s mai avem noi grij de altceva,
decât s facem cele ce ne înva. Dumnezeu este cu el i noi vedem i simim

acest lucru!
12. i apoi a adugat:

- Cât timp am fost stare în Mnstirii Sihstria, m-am strduit din toat
puterea s urmez pe înaintaii mei, m-au format i m-au îndemnat la
care
lucruri bune. îmi ddeam silina s pstrez rar tirbire tot ceea ce am motenit
de la cei doi mari starei. Cu ajutorul lui Dumnezeu i cu sfaturile prinilor am
dus zece ani aceast grea ascultare. în acest timp, obtea s-a mrit din nou pân
la 70 de vieuitori, slujbele se menineau întocmai, ca i citirea Psaltirii,
ascultrile, posturile, masa de obte i celelalte. Nimeni nu-i încuia chilia i

era mare încredere între noi. Atunci eram i eu mai tânr, aveam mare râvn i
putere de lucru i slujeam mnstirea cu toat inima. Nu aveam nimic de ascuns
i fiecare fcea toate cu rugciune, cu sfat i binecuvântare. De aceea, în aceti
ani, Sihstria a progresat atât duhovnicete, cât i material.
13. Monahilor, care veneau pe la el, le zicea:

- Principala virtute care a slbit astzi prin mnstiri este dragostea, în
care sunt cuprinse toate faptele bune. Dragostea în mnstiri se întrete mai
ales prin exemplul personal al btrânilor. Nu-i destul s se spun tinerilor
cuvinte de folos. Ei trebuie s vad prini îmbuntii cu fapte bune, pe care
s-i poat urma. în mnstire trebuie s te straduieti s faci toate din inim,
cu mult dragoste i supunere. Apoi, s ieri totul, ca s iertat i tu i s aifii
pace. Duhovnicii s
poarte grij de cei tineri i s-i sftuiasc cu duhul
blândeii, cu mult rbdare i buntate. în mnstirile în care se gsesc
duhovnici buni, acolo vin tineri mai muli i mai buni ibucur de o via
se
duhovniceasc mai înalt. Stareii i duhovnicii din mnstiri trebuie s fie
pild pentru toi prin viaa lor. Numai aa se poate îndrepta i poate spori
viaa duhovniceasc.
14. Altor prini le spunea:
- Cel mai mult putem numai prin biseric i prin
spori duhovnicete,
sfânta rugciune. Biserica este inima imnstiri! Este corabia
sufletul unei
mântuirii noastre. i, precum omul fr
inim moare, tot aa clugrii i
credincioii, fr
biseric, fr
participarea la sfintele slujbe mor, se rcesc în
credin i sunt robii de patimi. Mergerea la biseric, participarea la cele
apte Laude i mai ales la Sfânta Liturghie, zilnic, este izvorul tuturor faptelor
bune. Eu, cât puteam, niciodat nu lipseam de la biseric, ziua i noaptea.
Mergeam pe drumuri pentru folosul mnstirii, mai ales ca stare, dar unde
ajungeam sau când m
întorceam, întâi intram în biseric s ascult slujba, apoi
m duceam la chilie. i mi-a ajutat întotdeauna Dumnezeu!
15. Iar despre Sfânta Spovedanie i Sfânta împrtanie zicea:
- Aceste dou Sfinte Taine formeaz piatra fundamental, temelia vieii
duhovniceti în mnstiri. Fr duhovnici buni i fr spovedanie deas a
întregului sobor, chiar sptmânal, nici fraii, nici clugrii din mnstiri nu
pot spori, nu se pot forma duhovnicete. Prin deasa spovedanie a gândurilor
se stric cuibul lupt asupra noastr, i pcatul nu poate
vrjmaului, care se
prinde rdcin. Iar Sfânta împrtanie, primit cu mult pregtire, cu post i
rugciune, dup sfatul duhovnicului, aduce omului iertare de pcate, harul
mântuirii, bucurie i mult ndejde.
La noi la Sihstria, pe timpul stareului nostru Ioanichie, ne spovedeam în
fiecare zi, seara. Sau, cel mai rar, la câteva zile. în timpul printelui Cleopa,
spovedania se fcea, ca i acum, o dat pe sptmân, vinerea. Sfânta
împrtanie se dat pe sptmân, pentru schimnici i bolnavi; iar
ddea o
pentru ceilali, la trei sptmâni sau, cel mai rar, o dat pe lun, dup sfatul
Sfântului Ioan Gur de Aur din Mrgritare i din împrire de grâu". Prin
Sfânta împrtanie primim pe Domnul nostru Iisus Hristos în sufletul nostru.
S dorim, deci, din toat inima, Preacuratele Taine, c ce binefacere mai
mare, care dar mai preios i ce dragoste mai fierbinte s-ar putea asemna cu
aceste dumnezeieti daruri?
16. Apoi a continuat:

Unitatea este rod al dragostei, iar dragostea i armonia se întresc în
mnstire prin cele ce am pân
acum, adic prin participarea regulat la
spus
slujbele zilnice ale bisericii, prin deasa spovedanie i Sfânta împrtanie. Apoi
nimeni nu in minte rul i fiecare
s s
se considere mai mic decât fratele su.
Ava Dorotei spune c atâta vreme cât avem încredere unii în alii i se pstreaz
dragostea, exist unitate i armonie în obte; iar când nu este încredere, încep
bnuielile i tulburrile în mnstire.
17. în mnstiri, fraii se bucur c au fost chemai de Hristos din noianul
pcatelor, al ispitelor i al tuturor influenelor rele ce vin de la diavoli. Aici
au ajuns la limanul mântuirii. Aici se afl în corabie împreun cu Hristos i
pot mai uor
cel s
creasc i s
se desvâreasc pe calea mântuirii.
Rugciunea permanent, postul, spovedania, Sfânta împrtanie, smerenia,
citirea crilor sfinte, ascultarea necondiionat i rbdarea sunt cele mai
importante fapte bune care îi ajuta s urce spre Hristos. îns exemplul
personal al stareului i al duhovnicilor îi îndeamn cel mai mult se lupte i s
s-i ajung din urm.
Am citit într-un manuscris vechi c Sfinii Prini recomandau douspre-

zece porunci frailor i clugrilor din mnstiri pentru a se mântui. S le citesc
pe rând:
a. Nu avea prietenie cu femeie, ca s nu arzi de focul ei;
b. Nu avea dragoste spre copii tineri, ca sa nu cazi în laul diavolului;
c. Nu avea prietenie cu mai-marele tu, ci te supune i ascult porunca
lui, iar dup faptele lui rele nu face;
d. Nu iei adeseori în lume, nici sa zici în tine ca ai ochiul sufletului
curat, c foarte curând îl vei face pe el necurat;
e. Nu bea vin cu dulcea întru beie, ca s nu cazi în urâciunea lui
Dumnezeu;
f. Nu mânca de trei ori pe zi, ca s nu se întreasc trupul tu i se va
scula cu rzboi tare asupra ta;
g. Nu ua ta, ca nu-i închid i Dumnezeu ie ua
închide celui strin s
Sa, cci cu ce msur
vei msura, vi se va msura vou, zice Domnul;
h. Cerceteaz pe cel bolnav i neputincios, ca te cerceteze i pe tine s
Dumnezeu cu darul i cu mila Sa;
i. Nu dormi mult, ci fii treaz i te roag lui Dumnezeu, ca poi scpa s
de laurile vrjmaului;
Slujbele sfintei biserici pzete -le cu mare osârdie, c zice Domnul: Pe
cel ce
j.
M preamrete pe Mine i Eu îl voi preamri pe el;
k. Pzete întru curie i sfinenie trupul tu i orice vei cere de la

Dumnezeu în curând vei lua;
1. Nu cerca s ai ceva mai mult decât îi trebuie, ci toate s-i fie
msurate cu msur, dup trebuin9 .
Aceste porunci de le vom pzi, prinilor, ne vom mântui în Domnul!

18. Spunea odat un mare Ierarh ortodox: „Dai-mi duhovnici buni i voi
schimba faa lumii!*' Duhovnicul este sufletul unei mnstiri. Un duhovnic
bun se formeaz dup mult nevoin i osteneal i este un vas ales al
Duhului Sfânt. în el se odihnete harul lui Dumnezeu mai mult ca în ceilali
cretini. Duhovnicul trebuie s
se roage mai mult ca ceilali clugri, fie s
întâi la biseric, la ascultare, la post, la milostenie i la toat fapta bun. El
trebuie s
cunoasc foarte bine Sfânta Scriptur, Sfintele Canoane i
învturile Sfinilor Prini, ca s
poat înva i vindeca pe oricine vine la
dânsul. El trebuie s
uneasc cu multa înelepciune i dreapt socoteal
scumpatatea cu iconomia, asprimea cu blândeea, canonul cu iertarea. Altfel,
ori se osândete pe sine, ori arunc în osând pe fiii si duhovniceti.
9
Pateric, mss. nr. 1, fila 268, Biblioteca Episcopiei Romanului
Duhovnicia este un mare dar al lui Dumnezeu. Eu întotdeauna m-am
temut de duhovnicie mai mult decât de Sfânta Liturghie i cu mare grij am
primit la spovedanie. Dar, dac suntem sub ascultare i ne rugm mai mult,
avem ndejde.
19. Zicea odat Printele Ioil ctre ucenicul sau:
- Astzi nu mai avem duhovnici devotai i iluminai de Duhul Sfânt,
pentru c a slbit credina i dragostea noastr ctre Dumnezeu. i acolo unde
nu seafl credin mult i dragoste fierbinte pentru Hristos, nu poate exista
nici via duhovniceasc.
20. Zicea btrânul i aceasta:
- Stareul unei mnstiri îl reprezint pe Hristos, El lucreaz în numele
Hristos i al ierarhului respectiv. Deci, cum a lucrat Domnul pe pmânt,
lui
aa trebuie s lucreze i stareul. Adic s fie om al rugciunii, s iubeasc
pân la jertfa pe Hristos, Biserica, pe fiii si duhovniceti, pe sraci i pe toi
oamenii. S iubeasc postul, tcerea, citirea sfintelor cri, slujbele din
biseric, ascultarea, spovedania i sa fie smerit.
Ca începtor al obtii, stareul trebuie s fie un exemplu viu pentru
ceilali. Nici prea aspru, nici prea ierttor, nici prea legat de cele pmânteti,
nicinepstor; ci sa împace, dup Sfânta Evanghelie, pe Marta cu Mria.
Clugrii sunt datori sa se roage permanent pentru stareul lor, ca s-1
lumineze Dumnezeu i atunci toate vor fi bune i în pace.
21. Pentru înnoirea vieii duhovniceti, spunea:
Viaa duhovniceasc nu se poate reînnoi decât prin mult rugciune,
-
prin duhovnici buni, prin prsirea grijilor pmânteti i prin mare nevoina
pentru cele duhovniceti, cerând harul i mila lui Dumnezeu. îns acolo unde
stpânesc patimi ca: mândria, dezbinarea, grija vieii pmânteti, traiul bun i
odihna, nimic nu se poate înnoi, pân nu se taie rdcinile pcatelor. Apoi, nu
se poate reînnoi viaa duhovniceasc fr
cuvânt de învtur, care ias din s
inim i s s
mearg la inim. Dar avem ndejde, prinilor.
22. Zis-a iari:
- Oamenii în ziua de azi nu se mai pot ruga cu rbdare i struin,
pentru c m-a scos afar din rai".
zice o cântare bisericeasc: „grija vieii
Ne-am amgit cu grijile cele trectoare i cu lcomia de a aduna mult, de a
mânca mult, de a tri dup trup i nu mai avem rbdare la rugciune, pentru
c ni s-au stins duhul i cldura inimii i suntem foarte risipii i împrtiai
cu mintea la cele pmânteti.
Apoi nu ne mai rugm cu struin i cu lacrimi, pentru uitm de c
ceasul morii i al judecii, uitm de cele ce am fgduit la clugrie i la
botez. Uitm înc de cei bolnavi, care zac în grele suferine. Cât n-ar dori
aceia s fie în locul nostru i s se roage cu lacrimi ziua i noaptea, numai s
fie sntoi! S ne rugm mai mult, fie i din sil, pentru c Duhul Sfânt ne
înclzete inima.
23. Apoi a mai adugat:
- Dac cugetm mereu Ia moarte i la judecat, dac cercetm pe cei
bolnavi, dac citim mai mult pe Sfinii Prini i Sfânta Scriptur, atunci
începem s ne rugm mai mult, ne îndulcim de darul rugciunii, ne cerceteaz
darul lacrimilor i sporesc în noi credina i râvna rugciunii. Apoi s nu
neglijm puterea postului, c, fr post, nu ne putem ruga, i s nu lipsim de
la slujbele bisericii, mai ales de la Sfânta Liturghie, afar de boal sau
ascultare.
Eu am fost foarte legat de slujbele bisericii. Acestea m-au inut aproape
de Dumnezeu cel mai mult. Când eram la ascultri sau pe drum, ziceam
mereu rugciunea „Doamne, lisuse...", iar la chilie cel mai mult am citit
Psaltirea i Ceaslovul. Fiecare s citeasc acele cri care îl hrnesc i îl
folosesc mai mult. Fiecare s se roage cum îl îndeamn cugetul i duhovnicul,
dar slujbele din biseric s nu le lase niciodat. S ne gândim la cuvântul
psalmistului, care zice: „Cu duhul arzând, Domnuluinu ne slujind!" Iar când
putem ruga mai mult, s
facem metanii, s citim ceva de folos, cercetm pe s
bolnavi, s odihnim pe frai, s
facem milostenie i vom avea aceeai plat.
24. Zicea printele ctre fiii si duhovniceti:
- De ispitele trupeti scpm
numai prin deasa spovedanie, prin post i
rugciune. Nu este alt cale. Apoi s ocolim locul i persoanele care ne
smintesc, s fugim de vin i odihn i s nu osândim pe nimeni. Aa sa facem în
toate necazurile vieii. S
ne rugam mai mult, mai ales noaptea, cu post i
metanii, s cerem sfatul duhovnicului, s citim cri sfinte i ne uurm. Numai
s nu întreinem în noi rzboiul prin gânduri i imaginaii necurate.
25. Citim la îneleptul Solomon; Omul înelept se ferete de primejdie, iar
nebunul cade într-însa. Iar Sfântul Ioan Scrarul zice: „Prinul iadului este
Lucifer, iar prinul patimilor este lcomia pântecelui". Rugciunea i postul
sunt cele dou arme prin care scpm de desfrânare. Pocina, rugciunea
struitoare i mila lui Dumnezeu alung de la om patima desfrânrii i ne
întresc în lupta cea duhovniceasc.
Sv citesc aici un scurt cuvânt al Sfântului Ioan Gur de Aur, gsit
într-un manuscris vechi: „Fericit este cetatea care de împrai dreptcredincioi
se împrtete, i mnstirea care de cei înfrânai i iscusii se rânduiete, i
corabia care de cei iscusii se cârmuiete! Vai cetii, care de împrai pgâni
se împrtete i mnstirii, i mândri se rânduiete, i
care de cei lacomi
corbiei, care de cei neiscusii se cârmuiete. cetatea i rile se prad, i C
mnstirea se pustiete, i corabia se sfrâm! Vai iubitorilor de argint i
beivilor i desfrânailor i celor ce osândesc pe alii. Vai pierztorilor i
ucigailor i celor ce învrjbesc. Vai tuturor celor ce de poruncile Domnului
nu se îngrijesc i nu bag seam de a lor mântuire. C pentru unii ca acetia
s-a zis ca mai bine ar fi fost lor dac nu s-ar fi nscut!" 10
26. Ucenicilor mei le amintesc sfatul btrânului din Pateric, care a fost
întrebat de un clugr cum s
mântuiasc. Btrânul i-a rspuns: „S faci în
se
fiecare zi ceea ce ai fcut în prima zi când ai venit în mnstire!" îndemn apoi
pe ucenicii mei sa aib mult rbdare, sa fie asculttori i supui, urmeze s
exemplul i sfaturile btrânilor, nu lipseasc de la s
biseric, se s
mrturiseasc cât mai curat i des, s-i fac canonul i rugciunile rânduite la
chilie, s
fuga de vin mult i de prietenia cu femei i se hrneasc cu citirea s
sfintelor cri.
27. La fel imei duhovniceti din sate i orae, le doresc mai mult
fiilor
râvn la biseric, la rugciune, la milostenie, Ia toat fapta cea bun. nu S

uite ca în fiecare post sa se spovedeasc, s
asculte de duhovnici i de mai-
marii lor i s fug ca de moarte de beie i desfrânare, de uciderea de copii i
de secte. De m vor asculta i vor urma lui Hristos, ndjduiesc s se
mântuiasc i ei ism i eu cu rugciunile lor.

mântuiesc
28. Iar pentru adevrata pocin, zicea:
- S ne spovedim pcatele, s nu le mai svârim i s ne cim toat viaa
pentru ele. Aceasta este adevrata pocin. în manuscrisul de care am amintit
aici, am gsit c pocina are apte trepte, i anume: „Printr-aceste lucruri se
pociete:
face iertare pcatelor celui ce se
întâi este pocina, ca sa nu mai greeasc de atunci.
A doua este a plânge pentru pcate cu lacrimi, iar nu pentru lucruri
pmânteti.
A treia este milostenia, adic a da sracilor în tain, fr mrire deart i
cu dragoste.
A patra este a ierta greelile celor ce au greit. De-i va grei ie cineva,
iart-1 i nu da ru pentru ru.
A cincea este a avea dragoste pentru toi, ctre cei mici i ctre cei mari,
ctre cei ce te iubesc i ctre cei ce te ocrsc.

A asea este smerenia, c aceasta iart tot pcatul.
10
Pateric, mss. ., op, cit., p. 68-70
A aptea este a nu osândi pe nimeni".

29. Iari a adugat despre secte:
- Sectele sunt un semn apocaliptic vzut, din zilele noastre. Un semn ai
neascultrii i mândriei, i amgete pe muli. Sectele sînt

care ucide
vremea noastr. Noi, clugrii, nu putem
smintelile Bisericii lui Hristos din
face altceva decât s ne rugm lui Dumnezeu pentru aprarea dreptei credine
i s dovedim cu viaa i faptele noastre c
noi suntem fiii Bisericii lui
Hristos, care pzim adevrata credin. Apoi suntem datori cunoatem bine s
dogmele ortodoxe i Sfânta Scriptur, ca s putem lmuri i sftui la adevrata
credin pe cei ce vin s ne întrebe.
30. I-a spus ucenicului su:
- Printe, s
facem tot ce putem ca s nu ne pierdem sufletul, atunci c
toate vor fi Facei tot ce putei, tot ce credei
în zadar. c
este bun, spre slava
lui Dumnezeu i folosul oamenilor, c
mai târziu nu vei mai putea. Apoi s
ateptm mila lui Dumnezeu i s
nu ne pierdem ndejdea. Sunt atâia
credincioi care se roag lui Dumnezeu pentru noi i cred ne va milui c
Hristos pentru rugciunile lor.
Dumnezeu i Maica Domnului s ne binecuvânteze pe toi, i în veacul
acesta i în cel ce va s fie!
ARHIMANDRITUL DOMETIE TRIHENEA

Chilia Sfântul Ipatie-Muntele Athos
(1909-1986)
a. Viaa
Acest preacuvios printe era de loc din comuna Tilica-Sibiu, nscut din
prini binecredincioi, vestii cresctori de oi. Fiind druit de mama sa Iui
Dumnezeu i Maicii Domnului, în anul 1922, când avea numai 13 ani, s-a dus
împreun cu alt tânr în Muntele Athos i s-au aezat la chilia româneasc
Sfântul ipatie.
Râvna fierbinte pentru Hristos i buna rânduial atonit de aici, cu prini
români foarte nevoitori, l-au îndemnat pe tânrul Dumitru sa rmân definitiv
în Sfântul Munte. Nu dup mult timp a deprins rânduial sfintelor slujbe,
muzica psaltica, tierea voii i celelalte fapte bune, plcute lui Hristos.
Rposând btrânii de la chilia Sfântul Ipatie, monahul Dometie a fost
hirotonit preot în anul 1937, apoi a fost numit superior la aceast chilie,
continuând aceeai bun rânduial i nevoin a înaintailor si.
în anul 1965 este fcut arhimandrit i numit stare Mnstirii Zografu,
al
zidit de tefan cel Mare i Sfânt, pe care a povuit-o aproape 10 ani,

contribuind mult la înnoirea ei.
Retrgându-se iari la chilia Sfântul Ipatie, Arhimandritul Dometie s-a

nevoit înc 10 ani în rugciune i osteneal. Apoi, împrtindu-se cu Trupul
i Sângele Domnului, i-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, în anul
1986.

1. Povestea Printe Dometie:
- Acum 60 de ani se nevoiau în Muntele Athos 700 de clugri români.
Astzi abia mai vieuiesc în Athos 60-70 de clugri, din care o bun parte
sunt btrâni.
2. Iari zicea:
- Dei Muntele Athos n-am avut o mânstire a noastr în care
aici în se s
laude Dumnezeu clugrii români sunt considerai pe
în grai românesc, totui
drept cuvânt dintre cei mai evlavioi, mai smerii i iubitori de linite i
nevoin. Iat câiva dintre monahii români atonii îmbuntii: Ieroschi-
monahul Nifon Ionescu, ctitorul Schitului Românesc Prodromul (f 1901);
Schimonahul Nectarie Creu (t 1898), cel mai mare protopsalt atonit din secolul
trecut,numit i „privighetoarea Athosului" sau „al doilea Cucuzel"; Cuviosul
Avxentie (sec. XIX), mare sihastru sub vârful Atonului, i monahul Vitalie
(f 1945).
Dintre duhovnicii români atonii, amintesc pe Ieromonahii Gherasim
Sperchez, Ilie Vulpe, Antipa Dinescu, Macarie Untan i alii. Iar dintre
clugrii români mai sporii, amintesc doar pe: Ignatie de la Schitul Ivim;
Isaia i Teofilact de la Cherasa; Ghenadie de la chilia Vigla-Prodromul;
Visarion i
Gherasim de la Sfântul Ipatie; Ilarion de la Calimia; Arsenie de la
Xeropotamu i alii.
3. Pentru slbirea vieii duhovniceti, a zis:
- Suntem clugri XX
odat cu schimbarea lumii, în
din veacul i,
general, s-au schimbat toate, a slbiti viaa duhovniceasc din mnstiri, s-au
împuinat i clugrii, a slbit credina în Dumnezeu, dragostea, viaa de
rugciune i râvna pentru jertfa. Cci clugria este mai întâi o jertfa total de
sine. Astzi sunt puini eroi, puini sfini, pentru c
au slbit credina i jertfa.
Apoi trebuie s
recunoatem ca i aici, în Athos, nu se pogoar nimeni
din cer; ci toi vin din învlmeala lumii i nu are cine s-i creasc, s-i
formeze duhovnicete, ca s
se ridice la msura prinilor notri, pentru nu c
mai sunt duhovnici iscusii nicieri. Pe clugrii buni îi dau duhovnicii buni!
Despre înnoirea duhovniceasc a monahismului a zis:
4.
- Monahismul ortodox, în general,i mai ales cel atonit, a mai fost în
decdere, dar niciodat ca acum. In trecut, slbirea monahismului venea din
motive din afar, precum rzboaie, ocupaii strine, prigoane, erezii i altele.
Acum, îns, slbirea monahismului vine dinuntru, din pricina slbirii
credinei, a dragostei i râvnei noastre pentru Hristos, ceea ce este mult mai
greu i cu anevoie de vindecat.
5. Apoi a adugat:
- în Athos ar fi fost cu putin sa se menin i sa se înnoiasc viaa
duhovniceasc, dac nu s-ar fi stricat legea i vechea rânduial a Sfântului
Munte. înainte Sfântul Munte era autonom, se conducea singur din interior i
nici un stat de pe glob nu se putea atinge de el. Dar acum este condus de legile
civile din afar i nu mai are independen, nici nu mai poate intra oricine aici.
De aceea, încet-încet, puterile întunericului îl vor reduce la tcere i la
nimicire. tiu i la ce numr de vieuitori va ajunge în viitor Sfântul Munte. în

cele din urm vor rmâne foarte puini monahi, dar vor fi ca sarea în bucate.
6. i iari a spus:
- îndreptarea i reînnoirea monahismului încep tot din interior. Dac
monahii vor prsi pricinile care i-au adus în aceast stare de decaden; dac
mnstirile vor avea din nou duhovnici buni; dac ne vom întoarce iari la cele
duhovniceti, adic la biseric i rugciune cât mai multa, la dragoste i
ascultare, la srcie i via cât mai curat i daca vom prsi grijile lumeti,
materia, traiul bun i voile noastre, atunci monahismul va fi din nou salvat,
viaa duhovniceasc se va înnoi i noi vom fi iari ca nite fclii în sfenic
pentru toat lumea!
7. Zicea i aceasta:
- Dac se vor pleca sub ascultare cu smerenie i vor avea îndemnuri
duhovniceti de la duhovnici i brbai încercai, pot s aduc road mult prin
temerea de Dumnezeu.
8. Zice Domnul nostru Iisus Hristos: întru aceasta vor cunoate oamenii
c suntei ucenicii Mei, de vei avea dragoste între voi (Ioan 13, 35). De
dragoste i de frica lui Dumnezeu este nevoie mai întâi, prin care oricine se
îndeprteaz de la ru.
Despre Schitul Românesc Prodromul, spunea:
9.
Prodromul are nevoie mai întâi de unitate duhovniceasc, în
- Schitul
simplitate i dragoste de obte. Apoi sa in bun rânduial cu Sfânta Lavr de

<3
o
O | a
)0S
EL) +-*i
1
03
O tu 13
S
ti -S
fi
V
09 °
pq |
Z O
<<
2 O
O -t-f
1 W
J-l § co
H °
J __.
°* Ti
o
— «
i— I
I
I
"a >
w o
< )P3
<§ 1
.8
-?"-1
S~<
pi * rH O
</>n
fl
Wi
..--1
l—H
.5-( ied
1
-—
DQn bX) cd
J=!
tu ,3 <T—
XJ Tc3
. T-H
U 13
T3
o 05
3
^3
KJ
13 B
O
î
rtl,
;
M
PROTOSINGHELUL EMILIAN OLARU

Mnstirea Slatina
(1912-1987)
Evlaviosul Protosinghel Emilian Olaru s-a nscut în judeul Botoani,

într-o familie de rani credincioi, care l-au crescut în frica de Dumnezeu.
Dorind din tineree s-i închine viaa lui Hristos, a intrat în obtea Mnstirii
Slatina-Suceava, când avea peste 20 de ani, unde a fost i tuns în cinul
monahal.
Fiind foarte smerit, blând i asculttor, dup câiva ani de nevoin a fost
hirotonit diacon i mai pe urm preot i svârea zilnic Sfânta i dumnezeiasca
Liturghie, împreun cu cele apte Laude. Apoi a devenit duhovnic al obtii
Mnstirii Slatina, mrturisind, atât clugri, cât i credincioi.
în anul 1949, Arhimandritul Cleopa Ilie cu 30 de clugri, fiind trimis de
la Mnstirea Sihstria la Mnstirea Slatina, s-a creat o obte nou de peste
80 de clugri tineri, între care se numra i Protosinghelul Emilian.

Ajungând duhovnic iscusit, printele Emilian era înconjurat de muli fii
duhovniceti, pe care îi povuia cu toat evlavia pe calea mântuirii. Apoi a
fost câiva ani stare, dup plecarea Arhimandritului Cleopa.
în anul 1959, transformându-se Slatina în mnstire de clugrie,
Protosinghelul Emilian a rmas duhovnicul întregii obti pân la sfâritul vieii
sale. Nevoin sa^ pe care o svârea în tain era îndeosebi neîncetata
rugciune, la care aduga desvârita ascultare, blândeea, milostenia,
neosândirea, buntatea, tcerea i râvna sa mare pentru sfintele slujbe.
Ajungând de 75 ani
la vârsta i fiind pregtit pentru cele venice, i-a
binecuvântat ucenicii, apoi i-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind mult
vreme plâns de fiii si sufleteti.
IEROMONAHUL DAMASCHIN SCHIPOR

Mnstirea Putna
(1908-1988)
Acest smerit ieromonah era din satul Laura, Vicovul de Sus-Suceava, fiind
crescut în fric de Dumnezeu. La vârsta de 28 de ani intr în obtea Mnstirii
Putna i în anul 1939 este tuns în monahism, primind numele de Damaschin. în
anul 1948 este hirotonit ieromonah i slujete Sfânta Liturghie aproape zilnic în
biserica acestei mnstiri, timp de 40 de ani.
Niciodat nu lipsea de la sfintele slujbe, ci venea cel dintâi în casa
Domnului i ieea mai de pe urm. Avea chipul blând, senin i era foarte
cel
milostiv. Citea Psaltirea în fiecare zi, pe care o tia pe de rost, i svârea în
tain rugciunea inimii. Ii iubea pe toi i era iubit de toi: de clugri,
credincioi, copii i animale.
Era întotdeauna linitit, blând, smerit, împcat cu sine, cu lumea i cu
Dumnezeu. De aceea îl cutau adeseori credincioii i îi cereau cuvânt de folos.
Sosindu-i ceasul morii, sa svârit cu pace într-o zi de Duminic
dimineaa, la 11 septembrie, 1988.
SCHIMONAHIA VERA PREOTU

Mnstirea Eleon-Ierusalim
(1876-1988)
a. Viaa
Maica Vera Preotu a fost una mai vrednice clugrie românce
dintre cele
care s-au nevoit de-a lungul secolelor în ara Sfânt. Era fiic de preot din
oraul Chiinu-Basarabia, nscut în anul 1876.
Când avea 16 ani, s-a dus s se închine la Mormântul Domnului cu mai
muli credincioi. Apoi a rmas acolo i a intrat în obtea unei mnstiri ruseti
de clugrie, din localitatea Ain Karem, unde s-a nscut Sfântul Ioan
Boteztorul.
Aici a primit tunderea monahal i s-a nevoit peste 60 de ani, fcând
ascultare i rugându-se lui Dumnezeu ziua i noaptea, departe de ara natala,
dar aproape de Hristos, Mântuitorul lumii.
în fiecare se scula, fcea cinci cruci i cinci închinciuni,
diminea când
în numele celor 5 Domnului - dou pentru sfintele Lui mâini, dou
rni ale
pentru sfintele picioare, una pentru sfânta coast - i zicea aceast rugciune:
„Preasfânt Treime, ai mil de mine, pctoasa! Preasfânt Treime, ajut-mi!"
i ia ajutat Dumnezeu întotdeauna!
Ajungând la vârsta de peste 78 de ani, s-a stabilit în Mnstirea Eleon, de
pe Muntele Mslinilor, unde se nevoia în plcere de Dumnezeu împreun cu
alte zece clugrie românce din ara Sfânt, participând regulat în srbtori
la Sfânta Liturghie, care se svârea noaptea la Mormântul Domnului.
De asemenea mergea regulat în toate nopile spre duminici i srbtori sa

privegheze de seara pân dimineaa în rsritul soarelui, când o însoea dou
clugrie mai tinere.
In anul 1972, îmbolnvindu-se de ochi, a fost dus la spital. Atunci maica

Vera s-a rugat Mântuitorului, promiând c, de o va vindeca de boala, va
merge regulat Duminica la Mormântul Domnului, s privegheze toat noaptea.
Fiind vindecat în chip minunat i redobândind vederea ochilor, ani de zile
era adus sâmbt seara s privegheze pân dimineaa lâng Mormântul dttor
de via al Mântuitorului Hristos. Apoi, ajungând la vârsta de peste 100 de ani
i nemaiputând veni Mormântul Domnului, se ruga ziua i noaptea la bolnia
la
Mnstirii Eleon, fiind îngrijit de clugriele românce din aceast mnstire.

în primvara anului 1988, când maica Vera împlinise 112 ani de via i
96 de ani de nevoin duhovniceasc în ara Sfânt, lisus Hristos, Mântuitorul
lumii, a dezlegat-o cu pace de legaturile fireti ale trupului i a aezat-o la loc
de odihn, în ceata sfintelor femei purttoare de mir.
Cuvioasa maica noastr Vera a fost cu adevrat o mironosi i rugtoare
a neamului românesc, care s-a rugat pentru noi, ca o fclie nestinsa, aproape
un secol, mijlocind la Hristos Cel înviat pentru mântuirea lumii,

1. Spunea ctre câiva prini:
- Prinilor, am apucat patru patriarhi la Ierusalim: Gherasim, care a dat
binecuvântarea de s-a fcut Mnstirea Eleon, în 1875; Damianos, Timotei i
Benedict, actualul patriarh.
2. Altdat vorbea despre viaa duhovniceasc de la Mormântul Domnului
i despre mnstirile din ara Sfânt:
- înainte în ara Sfânt erau clugri muli, duhovnici renumii, slujbe
foarte frumoase, pustnici mari pe Valea Iordanului i prin peteri, pelerini
nenumrai din toate rile cretine i mult bucurie sufleteasc!
3.Apoi a adugat:
-Astzi au rmas peste tot puini clugri i preoi. Aproape nici nu mai
are cine sluji i cânta! Se apropie sfâritul lumii! Acum, „eul" i „banii".
Acum stpânesc mândria i iubirea de argint, prinilor!
4. Unui printe i-a spus:

- Printe, s ii sfânta credin cu trie, aa cum ai apucat-o de la prini,
i s te rogi, Când te scoli i când te culci, s te rogi aa, de trei ori:
„Preasfânt Treime, ie îi dau sufletul i trupul meu. F, Tu, cum tii,

numai s m
mântuieti!" Eu aa ma rog întotdeauna, ziua i noaptea. Nu zic
multe cuvinte, i Dumnezeu are mil i de mine, pctoasa!
5. La urm a zis:
- Acum, printe, nu mai ai de la cine cere sfat, ca nu mai sunt
povuitori, cum erau pe vremuri. Acum, fiecare ne rugm lui Dumnezeu s
cum putem, s citim Sfânta Scriptur i pe Sfinii Prini i facem cum s
credem c
este mai plcut Lui, c
s-a apropiat vremea de pe urm. De aceea,
fiecare sa ia aminte de sine s nu cad, c
nu are cine-1 mai scula!
IEROSCHIMONAHUL PAISIE OLARU

Mnstirea Sihstria
(1897-1990)
a. Viaa
Blândul i smeritul duhovnic, Ieroschimonahul Paisie Olani, printele
nostru duhovnicesc i ales povuitor ctre Hristos clugrial multor suflete -
i mireni -, s-a nscut la 20 iunie, comuna Lunca,
1897, în satul Stroieti,
judeul Botoani, primind la botez numele de Petru. Prinii si, loan i
Ecaterina, erau oameni sraci, dar cu mult evlavie i fric de Dumnezeu,
dând celor cinci copii ai lor o bun cretere duhovniceasc. Tatl su era
pdurar, iar mama sa» casnic. Dup ce face coala primar, merge la armat
i ia parte la primul rzboi mondial.
Fiind de mic ales de Dumnezeu pentru viaa monahal, în anul 1921 a
intrat în obtea Schitului Cozancea-Botoani, unde se nevoiete ca un adevrat
sihastru aproape 30 de ani. în anul 1922, la 9 iunie, a fost tuns în monahism
ca schimonah, primind numele de Paisie.
Dup câiva ani de ascultare, se retrage la linite în pdurea de alturi.
Aici îi face o mic chilie cu paraclis de lemn i duce via pustniceasc muli
ani, crescând câiva ucenici alei, printre care i pe Arhimandritul Cleopa Ilie,
cu toi fraii lui. Nevoina lui era aceasta; practica rugciunea lui Iisus, iar
noaptea citea la Psaltire; postea zilnic pân seara, îngrijea de prinii bolnavi
din mnstire i nu lipsea niciodat de la slujbele bisericii.
în anul 194-3, la 14 octombrie, a fost hirotonit diacon, iar la 4 aprilie,
1947, a fost hirotonit preot i apoi numit egumen al Schitului Cozancea, pe
care 1-a condus aproape un an de zile. Iubind linitea, în anul 1948 s-a retras
la Mnstirea Sihastria-Neam, ca duhovnic.
între anii 1949-1953 se nevoiete în Mnstirea Slatina-Suceava, ca
duhovnic, stare fiind Arhimandritul Cleopa Ilie. Din primvara anului 1954
revine la Mnstirea Sihstria i este duhovnic al întregii obti i a mii de

credincioi din toat ara, timp de peste 30 de ani, pân la sfâritul vieii sale.
Fiind foarte iubitor de singurtate i de linite, între anii 1972-1984 s-a

nevoit la Schitul Sihla, ca sihastru desvârit, avându-i chilia aproape de
petera Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Teodora. Aici se îndeletnicea
numai cu rugciunea, cu postul i cu spovedania zilnic a clugrilor i
mirenilor, ajungând cel mai renumit i cutat duhovnic din toate colturile rii.
Revenind din nou în obtea Mnstirii Sihstria, dup doi ani, adic în
toamna anului 1986, îi fractureaz piciorul drept i rmâne imobilizat la pat în
chilia sa pân la sfâritul vieii. Pe lâng aceasta, se îmbolnvete de cataract
la ambii ochi i îi pierde în bun parte i auzul. Cu toate acestea, btrânul nu-i
pierde ndejdea în mila lui Dumnezeu i continu s-i mrturiseasc fiii si
duhovniceti i s dea sfaturi pân în ultimele zile ale vieii.
In noaptea de 18 octombrie, 1990, la orele 4 dimineaa, venerabilul
duhovnic, Ieroschimonahul Paisie Olaru, îi d sufletul în mâinile lui Hristos,
învârst de peste 93 de ani, înconjurat de ucenicii si apropiai.

Aa s-a mutat la lcaurile cereti un mare duhovnic al monahismului
românesc, fiind însoit pe ultimul drum de numeroi fii sufleteti - clugri,
ieromonahi, preoi de mir, ierarhi i credincioi venii din toat ara.

1. Doi ucenici i-au cerut printelui Paisie cuvânt de folos. Iar btrânul
le-a rspuns:
- Acum noi, btrânii, nu mai avem cuvinte de folos cum aveau prinii
notri. Ne-a luat Dumnezeu darul i puterea cuvântului, pentru c nici noi,
nici cei ce ni-1 cer nu-1 împlinesc cu fapta. Spunem noi câte un cuvânt de
sftuire celor ce vin pân aici, dar când aud c trebuie s-1 pun în practic,
adic s se roage mai mult, s posteasc, s ierte pe aproapele lor, se întorc
abtui acas. Le spun unora de zece ori s nu mai fac cutare pcat, s lase
beia i desfrânarea, ca s nu-i piard sufletul, dar ei, dei fgduiesc, îl fac
mai departe. Am, îns, i suflete care ne întrec pe noi. Numai cât deschid
gura, ei i încep a face cu fapta lucrul lui Dumnezeu.
2. Iari l-au întrebat: Cine v-a îndemnat s intrai în viaa monahal?
- Vieile Sfinilor m-au îndemnat la clugrie i dragostea mea pentru
Domnul!
Apoi l-au
3. întrebat: Ce bucurii duhovniceti ai avut la Schitul
Cozancea?
- Am avut destule bucurii cât am stat la linite în chilia mea din poieni,
mai ales când m *ugam noaptea i foloseam sufletete pe alii. Dar cele mai
sfinte bucurii duhovniceti le-am simit în biseric, în timpul Sfintei Liturghii.
4. Iar despre ascultarea de duhovnic, a spus;
- Duhovnicia este ceamai grea ascultare din viaa de mnstire. De
duhovnic depinde mântuirea sau osânda fiecrui suflet care îi este încredinat.
De el depinde clugria frailor de mnstire. Cu dezlegarea lui se împrtesc
i clugrii i mirenii i tot cu dezlegarea i pe garania lui se hirotonesc
candidaii la preoie. Mare rspundere are un duhovnic i de aceea el se
mântuiete mult mai greu decât un clugr sau un mirean.
Ca duhovnic al Mnstirii Sihstria, am avut multe bucurii duhovniceti,
dar i ispite i, uneori, dezamgiri. Am avut la spovedanie majoritatea
prinilor i frailor din obte. Cei mai muli i mai râvnitori m-au ascultat, au
inut cont de binecuvântare, s-au spovedit sincer i i-au predat sufletul în
mâna stareului i Acetia m-au bucurat cel mai mult. Iar eu
a duhovnicului.
i-am primit ca pe copiii mei sufleteti, i-am mângâiat, i-am împcat când erau
în ispit i i-am învat s iubeasc cel mai mult ascultarea, slujba bisericii,
tcerea, smerenia i rugciunea la chilii. Unii dintre frai îns veneau rar la
spovedanie, iertau mai greu pe ceilali, cârteau în ascultare i erau uneori
nemulumii. Cu acetia aveam mai mult de lucru. îmi trebuia mai mult
rbdare i meteug ca s-i câtig duhovnicete.
Uneori m
duceam eu pe la chiliile lor. Alteori le ddeam canon mai
uor, îi încurajam mai mult i m
rugam pentru ei. Pe unii din ei i-am folosit,
iar pe alii mcar i-am meninut s nu cad mai ru i s rmân în mnstire.
Cât am reuit, pe câi am dobândit sau pe câi i-am pierdut, tie numai singur
Dumnezeu. Un lucru numai tiu: c
pentru toi pe care i-am avut la
mrturisire i i-am povuit, voi da socoteal în faa judecii lui Hristos.
5. Altdat a vorbit ucenicilor despre clugrie i preoie, zicând:
- La clugrie, mai ales, este bine s îndemnm, dar la preoie este mult
mai greu. Numai la scaunul de mrturisire se poate constata dac fiul
duhovnicesc are înclinaie spre bine sau spre ru, dac are voin s se p-
zeasc i pe viitor de pcat i dac iubete viaa curat. Totui, este bine s-i
mai amânm un timp de la clugrie, ca nu îndat s se hotrasc i apoi s-i
schimbe hotrârea. La preoie noi îndemnm i recomandm numai pe cei ce au
via curat i nu sunt oprii de Sfintele Canoane. Altfel, nu.
6. Iari a zis:
- Dac cineva se abate de la datoria lui i nuascult de sfatul
duhovnicului, el singur va rspunde înaintea lui Dumnezeu. Duhovnicul, îns,
este dator s se roage lui Dumnezeu pentru întoarcerea lui i s-1 ierte.
7. Fiind întrebat despre datoriile clugrilor, btrânul a rspuns:

- Clugrii s-i pzeasc fgduina pe care au fcut-o la

sunt datori
clugrie, înaintea lui Hristos i a Sfântului Altar, adic ascultarea
necondiionat, srcia de bunvoie i fecioria sau curia. Pe lâng acestea,
s fie smerii, s se roage neîncetat pentru ei i pentru toata lumea i s aib
sfânta dragoste, de care atârn toat fapta bun i care le rabd pe toate.
8. L-au întrebat iari ucenicii despre ispitele monahilor.
- Toate patimile clugrilor i ispitele se nasc din dou pcate: din
neascultare i din lenevirea la rugciune. Când cdem din sfânta ascultare i
fugim de biseric, de rugciune, de metanii i de post, cdem uor în toate
ispitele i patimile omorâtoare de suflet i ne pierdem mântuirea. Neascultarea
i lenevirea la rugciune, ca i toate celelalte patimi, se vindec prin
mrturisire curat la duhovnic, prin canon i prin plantarea faptelor bune în
locul pcatelor care ne stpânesc. De mare ajutor pe calea mântuirii ne sunt
smerita cugetare i smerenia, care spal pcatele i biruiesc pe diavoli.
9. Unor credincioi le-a zis:
- Dup cum se tie, dou sunt cele mai grele patimi care stpânesc astzi
în rândul mirenilor: beia i desfrânarea. Acestea stric multe familii i ucid
nenumrate suflete omeneti. Ins, dac se ciesc de aceste pcate, dac le
mrturisesc la preoi i le prsesc, se vindec prin canon.
10. Apoi a adugat:
- „Petele de la cap se stric!" spun btrânii, ca cea mai mare vin o
poart pstorii de suflete. Dac am fi noi mai buni, s-ar schimba i cretinii!
11. Unii prini l-au întrebat pe btrânul: Din ce motive a slbit râvna
pentru rugciune i pentru toat fapta bun?
- Pentru c a slbit credina în toat lumea. Astzi fiecare cretin i
clugr mrturisete ca nu se mai poate ruga în prezent, cum se ruga în trecut.
Numai cu mare sil i osteneal, unii clugri buni i cretini îi menin
rugciunea curat de zi i de noapte. Ceilali suntem mereu învluii de griji,
de oameni i de neputine; iar când ne rugm, mintea ne este plin de gânduri
i rspândire.
Având în vedere cele trei atacuri prin care a trecut Mântuitorul pe Muntele
Ispitirii, când L-a ispitit satana, întâi cu lcomia, al doilea cu mândria i al
treilea cu necredina, biruirea oricrui atac este ca „Domnului Dumnezeu s ne

închinm i numai Lui s-I slujim".
12. Iari Astzi este mare ceart între cele dou surori ale
a zis btrânul:
lui Lazar, Marta i-a ales partea cea bun. în mnstiri, ca
i Mria, care
peste tot, Marta asuprete pe Mria i n-o las s se roage mai mult, iar Mria
plânge nemângâiat! Dac vom pune întâi biserica i lauda lui Dumnezeu,
704 PÂTERTCUL ROMANESC
adic pe Mria, i apoi ascultarea i lucrul mâinilor, adic pe Marta, atunci
toate mnstirile i bisericile noastre ar înflori, i diavolul ar fi izgonit dintre
oameni. Iar sporirea duhovniceasc a fiecruia începe de la aceste cuvinte:
„Doamne d s-mi vd pcatele mele i s nu osândesc pe fratele meu...".
13. Aceiai prini au întrebat de ce se înmulesc aa de tare sectele în

satele i oraele noastre.
- Sectele se înmulesc mai întâi din cauza preoilor care nu au grij de
turma Unde preoii îi fac datoria de pstori i triesc precum
lui Hristos.
înva pe oameni, acolo nu ptrund sectele. Mai mult decât cunoaterea Sfintei
Scripturi i decât teologia i predica este viaa preotului. Aceasta este i
trebuie s fie cea mai puternic predic a preotului de la ar i ora.
14. Iari l-au întrebat: Cum pot ajuta mnstirile la combaterea sectelor?
- Pot ajuta prin acestea rugciune. Cu cât se va duce
dou: prin lucrare i
o via mai înalt prin mnstiri, în rugciune, în post, în smerenie i iubire
fa de Dumnezeu i de oameni, cu atât se vor întri credina i viaa
duhovniceasc în rândul mirenilor. S nu uitm cum se nevoiau prinii notri
prin mnstiri i s le urmm.
15. Apoi le-a vorbit despre datoriile principale ale clugrilor:
- S se roage neîncetat pentru ei i pentru toat lumea, s laude
permanent pe Dumnezeu, apoi s învee sa mângâie pe credincioi. îni
mnstiri, Marta trebuie s asculte de Mria, iar nu invers, i triasc în s
armonie una cu alta. De vom face aa „nimeni nu va strica cetatea noastr!"
16. Apoi iari a zis Printele Paisie:
- Clugrii trebuie s triasc mai ales în dragoste. Cci spune
Mântuitorul: Prin aceasta vor cunoate oamenii c suntei ucenicii Mei, de
vei avea dragoste între voi (Ioan 13, 35). Fiecare s-i fac datoria în direcia
lui, adic unde este rânduit, cu bucurie i fr de cârtire.
S învm i pe alii, dar s ne aducem aminte de cuvântul Domnului,
Care zice: Cel ce va face i va înva, acela mare se va chema întru împria
cerurilor (Matei 5, 19). S ne aducem aminte i de cuvântul proorocului
David, care zice: Slujii Domnului cu fric i v bucurai Lui cu cutremur
(Psalmi 2, 9). i, în sfârit, orice facem s fie spre lauda lui Dumnezeu i s
fie fcut cu smerenie, precum ne înva Hristos: Când vei împlini toate
acestea, s zicei c c am fost datori s facem,
slugi netrebnice suntem, ce
aceea am fcut (Luca 17, 10). Atât clugrii, cât i mirenii, dac au pace între
ei, adic pacea Domnului, a contiinei, i dac au dragoste, se pot mântui.
17. Altdat l-au întrebat prinii, ce cri sfinte recomand pentru

clugri i mireni.
- Eu m-am folosit cel mai mult de Vieile Sfinilor, de pilda vieii lor.
Dar de mare folos sunt i învturile Sfinilor Prini i, mai ales, Sfânta
Scriptur. Toate sunt de folos la timpul lor.
18. Aceiai l-au întrebat i despre cugetarea morii i judecata de apoi.

- Vai de acel om care va cdea
Dumnezeului celui viu! De la o
în mâinile
închisoare te mai scoate un avocat. Dar când se va umple cupa mâniei lui
Dumnezeu, unde ne vom ascunde de la faa Lui? ne aducem mereu aminte de S
pcatele noastre i de ceasul judecii viitoare i în veac nu vom mai grei.
19. i
iari au zis: cum s ne purtm cu aproapele nostru, ca s împlinim
porunca dragostei?
S socotim pe aproapele nostru mai bun decât
- noi; sa-i cerem sfat, în
loc dm
s-i noi, s completm
iar lipsurile lui i le cu dragostea noastr.
Facei aceasta i v mântuii!
20. Altdat a spus ucenicilor si:
- Iat ce, prinilor. Fiecare îi pregtete mâncarea dup gustul i placul
su. Daca i se pare prea dulce, o mai acrete; dac i se pare nesrat, îi mai
pune puin sare i verdeuri i o face cum îi place; i dac îi place lui, place
la toi. Eu aa cred. Tot aa se întâmpl i cu viaa noastr duhovniceasc.
Fiecare dintre noi îi pregtete mântuirea cum crede el, cum voiete i cum
poate, dup i râvna Dumnezeu. Spun btrânii
harul pe care i le-au dat c
foamea este cel mai bun buctar, iar srcia cel mai bun gospodar. Tot aa i
cu mântuirea sufletului nostru. Râvna, rugciunea i smerenia ajut cel mai
mult pe calea mântuirii.
21. într-o zi, admirând btrânul frumuseile munilor i ale codrilor
singuratici de la Sihla, a zis ctre ucenicii si, suspinând din inim: Tare m
tem s nu rmânem numai cu raiul acesta de aici i s-1 pierdem pe cellalt,
din pricina lenevirii noastre!
22. în alt zi, slujind btrânul la Vecernie, fiind singur în sfântul altar i
auzind citindu-se despre judecata de apoi, a oftat adânc i a zis în tain:
- Vai! Vai! Vai! Ce înfricoat va fi judecata lui Dumnezeu cea de pe
urm! i a început a plânge. ..
23. Altdat
l-au întrebat ucenicii despre rai, iar el le-a rspuns:
- S
nu iscodim cu mintea unde este raiul i unde este iadul, nici c
Sfinii Prini nu ne dau voie la aceasta. Mântuitorul atât numai ne-a spus: M
duc s v gtesc loc, ca unde voi fi Eu i voi fii (loan 14, 3). Aa ne s
înva Domnul i nu ne trebuie mai mult! Noi s
zicem mereu rugciunea
Sfântului Ioan Gur de Aur: „Doamne, nu m
lipsi pe mine de binele Tu cel
ceresc; Doamne, izbvete-m de muncile cele de veci!"
24. Câiva credincioi i-au cerut cuvânt de folos duhovnicesc. Iar

printele Paisie, artând pajitea plin de flori i mireasm, le-a spus:
- Svfacei nite albinue harnice, care adun nectar i miere din florile
celemai curate i binemirositoare, iar nu nite grguni i bondari, care adun
hran din blegar i din toate buruienile. Râvnii la faptele bune cele mai de
pre i mai uor de dobândit, precum dragostea, rugciunea, mila i smerenia.
Din acestea sa v
hrnii i am ndejde c, cu acestea, vom vedea pe Hristos,
Mântuitorul lumii!
25. La urm
adugat btrânul i aceste cuvinte:
a
- Cel mai bine este ca s fie omul oal de lut, care este bun pentru toate
i se folosete de toi în fiecare zi, i pentru mâncare i pentru ap i pentru
orice lucru. Pe când vasul de aur se pune pe polie, se încuie în dulapuri, este
râvnit de hoi i se folosete numai la zile mari sau o dat pe an. Oala de lut
este vasul trebuinelor zilnice, cci toi o caut i se folosesc de ea. Aa i
omul smerit, care nu caut cinste i dregtorie. El rmâne nebgat în seam
între cei de jos, dar pe toi îi folosete, îi îndeamn, îi ajut, îi odihnete i
toi îl caut i se bucur de el. Mare dar este smerenia pentru clugri i
cretini!
26. Prinii l-au întrebat ce este contiina.

- Contiina este îngerul lui Dumnezeu care pzete pe om. Când ea te
mustr, înseamn c Dumnezeu te

trebuieceart i
te bucuri nu te las s c
uitrii. Trebuie s avem pururea
noastr pcatele noastre, ca
înaintea ne s
plmuiasc contiina prin mustrare, s dobândim lacrimi la rugciune i nu s
mai greim. i lui Pavel i-a dat Dumnezeu un înger ru, ca sa-i loveasc peste
obraz, pentru a nu se înla cu mintea. Contiina pomenete pcatele noastre
i, pomenindu-le, ne smerete. Hristos a venit pentru mântuirea pctoilor.
Deci, s
avem ndejde i curaj, s
nu mai greim, s
facem milostenie, s ne
rugm dup putere i aa ne mântuim cu darul lui Dumnezeu.
27. O femeie, care nu voia s aib copii muli, i-a cerut btrânului sfat ce
anume s fac. Iar el i-a rspuns:
- Dac fugi de copii, fugi de mântuire. S nu rmâi un singur
la copil, ca
s pe acela. Mai sntoi sunt copiii
nu-1 pierzi i Iar unde muli în cas.
exist numai unul sau doi, de obicei i aceia sunt ri sau bolnvicioi. Aici se
împlinete cuvântul Sfântului Pavel, care zice; Cine seamn cu binecuvân-
tare, cu binecuvântare va i secera, iar cine seamn cu zgârcenie, cu

zgârcenie va i secera (II Corinteni 9, 6),
28. Apoi iari a zis btrânul: A venit la mine o femeie btrân la
spovedanie i am întrebat-o: „Sor, câi copii ai?" „Printe, optsprezece copii

am avut! Opt i-a luat Dumnezeu de mici, i zece triesc i sunt primii
gospodari în sat!"
29. Iari A venit alt femeie de departe i am
a zis Printele Paisie:
întrebat-o: „Câi cretin?" „Nici unul, printe!" „Dar, câte avorturi
copii ai,
ai?" „Patruzeci de avorturi!" „Du-te, femeie, la un episcop i te mrturisete

i te pociete cât mai ai vreme, c
este înfricoat judecata lui Dumnezeu!"
Dup lepdarea de credin, cel mai mare pcat care se face în lume este
uciderea de prunci. Aceste dou pcate atrag grabnic mânie i pedeapsa lui
Dumnezeu peste oameni.
30. Câiva clugri tineri i-au cerut printelui Paisie cuvânt de folos, iar
el le-a spus:
- De trei lucruri trebuie s se pzeasc mai mult clugrul: de beie, de
iubirea de argint i de vorbirea cu femei.
31. Un alt clugr a cerut btrânului cuvânt de folos. Iar printele Paisie
i-a rspuns:
- Las-te întotdeauna în voia lui Dumnezeu i vei avea pace în sufletul
sfiniei tale. F
ce i se poruncete, nu lucra nimic tar binecuvântare; când nu
tii, întreab; iar când nu ai pe cine întreba, roag-te i Dumnezeu îi va arta
calea cea bun.
Dar când sunt lsat s aleg singur i nu tiu care este voia Iui
-
Dumnezeu, ce sa fac?
- Roag-te struitor cu post i metanii, mcar trei zile i ascult de glasul
contiinei. Cum te îndeamn ea mai mult, aceea este i voia lui Dumnezeu.
32. O femeie bolnav s-a mrturisit la btrânul i a cerut canon. Iar el i-a
rspuns:
- Canonul bolnavului este patul. Patul suferinei! rabzi boala cu mulu- S
mire i te mântuieti. Cât mai poi, zi „Tatl nostru", rugciunea „Doamne
lisuse", „Sfinte Dumnezeule", „Crezul", „Doamne ajut" i, dac nu cârteti
în boala i te spovedeti regulat, dobândeti viaa venic înaintea multora.
33. Fraii l-au întrebat: Care este cel mai greu pcat în lume?
- Cel mai greu pcat care stpânete în lume astzi este necredina în
Dumnezeu, c de aici se nasc toate pcatele pe pmânt. Ca, daca omul nu
crede i nu se teme de Dumnezeu, nu mai are nici un sprijin, nici o iTdejde,
nici o bucurie, nici un scop pe pmânt i cade în toate relele i în prpastia
dezndejdii, de care s ne izbveasc Hristos i Maica Domnului.
34. Odat au venit câiva preoi duhovnici la printele Paisie i l-au
întrebat despre Taina Sfintei Spovedanii. Iar btrânul, suspinând, le-a zis:
- Ei, prinilor, duhovnicia este tare grea! Mai ales în zilele noastre!
Pcate multe, credin puin, rugciune din fug, vremuri de pe urm...
Numai mila lui Dumnezeu ne poate mântui!
35. Un clugr 1-a întrebat: Cum pot scpa de prerea de sine i de
gândurile cele necurate?
- Prin aducerea aminte de ceasul morii. S nu uitm ce am fost înainte
de a fi, ce dup natere, ce suntem astzi i ce vom fi mâine, i s le atribuim
toate lui Dumnezeu.
36. Iari 1-a întrebat: Care este folosul rugciunii, în general, i al
rugciunii inimii, în special?

- Folosul rugciunii este împlinirea scopului ei, adic iertarea pcatelor i
mântuirea sufletului, indiferent c o facem cu gura, prin cuvânt, cu mintea sau
cu inima. Fiecare cum îl îndeamn cugetul, duhul i duhovnicul, aa s se
roage. Numai s nu piard mântuirea. Acea rugciune este mai de folos, care
izvorte lacrimi de umilin, care ne ajut s prsim pcatele i s cretem
în dragoste, în smerenie i în credin. Fiecare s se roage cu rugciunea care
îl ajut s sporeasc mai mult în fapte bune i pocin.
37. L-au întrebat ucenicii despre lacrimile de la sfânta rugciune.
- Lacrimile sunt de mai multe feluri, dar cele duhovniceti nu se dau, nici
nu se împrumut, ci sunt un dar de la cerem i, atunci
Domnul. Deci, s le
când vin, fie c ne rugm cu gura sau cu inima, ele sunt bune i mult
folositoare, c sunt de la Domnul i merg la Domnul. Numai s nu ne
mândrim, ca s nu pierdem lacrimile.
38. Aceiai ucenici l-au întrebat despre folosul psalmilor.
- Prinii notri rugciune permanent. Ba
citeau zilnic Psaltirea, ca o
unii o tiau pe de rost i o spuneau în oapt la ascultare sau mergând pe cale.
Credincioii, puini mai tiu astzi doar Psalmul 50. Este pcat noi nu mai c
cunoatem puterea Psaltirii, frumuseea duhovniceasc a psalmilor. Cândva o
rosteau în ison sau o cântau, imitând pe sfinii îngeri. Dar s nu uitm c
cititul psalmilor este trupul rugciunii, iar înelesul adânc al psalmilor este
sufletul rugciunii. Trupul fr suflet este mort. Adic citirea psalmilor rar
cugetare i atenie aduce puin folos.
39. Unii credincioi nu citesc Psaltirea, pentru c le face diavolul ispite.

De ce se tem diavolii de psalmi?
roag cu psalmi îi arde ca i cu o
- Se tem de psalmi, pentru ca cine se
sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele! Cu aceasta
prinii de demult fceau minuni i alungau duhurile rele din oameni. Iar dac
unii nu citesc Psaltirea pentru c se tem de ispite, acetia sunt cretini fricoi,
care vor s ias la lupt cu diavolii fr arme. Or, dac nu avem arme bune la
noi, îndat diavolul ne dezarmeaz i ne ia prizonieri, adic ne face robi ai

pcatelor spre osând. Psaltirea unit cu postul i smerenia sunt cele mai
puternice arme împotriva diavolilor. Cu aceasta sfinii izgoneau diavolii din
lume i coborau îngerii pe pmânt. C
cine citete psalmi imit pe îngeri i
cânt împreun cu ei.
Odat, vorbind cu ucenicii, le-a spus:

40.
Monahismul de astzi este cu coal mult, dar cu practic putin! Grija
-
vieii pmânteti, uitarea fgduinelor clugreti, lcomia i slava deart
sunt bolile principale care bântuie acum. în capul obtii trebuie oameni mai
ales cu via, nu numai cu coal. îns, dac ne vom sili s mergem pe urmele
prinilor notri, ne vom mântui.
41. Despre tcere spunea btrânul:
- Sa ne
aducem aminte de cuvântul Mântuitorului, Care zice: Pentru tot
cuvântul deert vom da seam în ziua judecii; iar un sfânt printe zice c
„de câte ori am vorbit, ra-am cit". Mare este darul tcerii! Prin tcere
scpm de osând, de clevetire, de vorb deart i învm a ne ruga. Prinii
notri vorbeau „apte vorbe pe zi", cum se spune, dar cu inima i cu buzele se
rugau neîncetat. Dac vom
pune înaintea noastr pcatele noastre, ceasul
morii i ziua judecii, încet-încet dobândim darul tcerii i al rugciunii. Sa
ne rugm lui Dumnezeu cu cuvintele psalmistului David: Pune, Doamne, paz
gurii mele i u de îngrdire împrejurul buzelor mele. (Psalm 140,3).
42. Iar despre sfânta rugciune spunea iari Printele Paisie:
- Primul folos al rugciunii este pacea sufletului i mulumirea
duhovniceasc. Oriunde eti, eti linitit; orice faci, eti mulumit, tiind c
toate sunt rânduite de la Domnul. Când este cineva în pace, vorbete blând,
înelept i linitit, iar când nu are pace în suflet, este tulburat, cu chipul agitat
i vorbete fr
cugetare i cu pcat. Mare dar este pacea i mulumirea
sufleteasc! S
le cerem permanent de la Dumnezeu în rugciunile noastre.
43. Semnul sporirii duhovniceti, spunea btrânul, sunt lacrimile la
rugciune, cugetul c eti cel mai pctos, o mare bucurie în inima i mult
iubire i mil fa de toat zidirea.
44. Altdat a fost întrebat cum se poate reînnoi duhovnicete
monahismul pe viitor?
- Nu depinde de noi reînnoirea monahismului, ci mai ales de Duhul
Sfânt. Cci Duhul Sfânt alege oameni sfini, pstori i starei luminai i
duhovnici buni, care pot forma clugri îmbuntii, de rugciune, de iubitori
nevoin i smerenie. Cu aceste virtui întotdeauna se înnoiesc monahismul,
viaa duhovniceasc, iar fr
acestea, niciodat. Dac stareii i duhovnicii vor
fi ca fcliile în sfenic i vor merge ca Pstorul cel bun înaintea turmei, atunci
mnstirile vor înflori vzând cu ochii i clugrii vor luda pe Dumnezeu

împreun cu îngerii. Iar dac nu, nicidecum!
45. Iari a fost întrebat: Cum putem birui cugetul desfrânrii?
- Respingerea gândurilor ptimae înainte de a intra în imaginaia minii
i pzirea ochilor de la privirea cea rea sunt cele dintâi arme împotriva acestei
patimi. S privim femeile btrâne ca pe nite mame ale noastre, iar pe cele
tinere, ca pe surorile i fiicele noastre. Apoi, s nu judecm pe aproapele i s
ne înfrânm de la mâncruri alese i de la vin, care aprind firea. Peste toate
acestea s ne rugam mai mult, ca s ne acopere Dumnezeu cu darul Duhului
Sfânt, c, tar ajutor de sus, nimeni nu poate birui.
46. Doi tineri au întrebat ce s

aleag: Cstoria sau viaa monahal?
- Amândou cile sunt binecuvântate, dar depinde de voina lor. Mai întâi
trebuie s cunoasc bine ispitele, greutile i obligaiile ambelor ci de via,

c fiecare drum are crucea lui, încercrile i
Apoi sa se roage
bucuriile lui.
mult înainte de a se hotrî. S
posteasc 40 de zile, s se mrturiseasc la
duhovnicii lor i s cear sfaturi de la cei mai iscusii duhovnici. Dup 40 de
zile de rugciune i post, Dumnezeu le va descoperi, prin contiin i
duhovnic, pe ce cale s apuce. Dac iubesc fecioria, linitea, tcerea i
rugciunea, calea cea mai bun este clugria. Iar dac iubesc viaa de familie
mai mult, adic copiii, lucrul mâinilor i toate grijile acestei viei, intre în s
viaa de familie. Amândou cile duc la mântuire, daca sunt respectate
datoriile cretineti obligatorii. Domnul a binecuvântat amândou cile, dar nu
putem noi hotrî ce cale s
aleag fiecare. Numai Dumnezeu i omul singur
hotrsc. Btrânii notri aveau aceast vorb îneleapt: „La clugrie i la
cstorie s nu sileti pe nimeni!"
47. Un frate începtor a întrebat cum poate ti dac are sau nu chemare
pentru viaa monahal.
- Bine faci, frate, c întrebi; c i eu am întrebat acum 66 de ani, când
am Cozancea în mnstire! Mai întâi,
intrat la fratele care dorete via de
mnstire, trebuie s se pregteasc de acas. S mearg regulat Ia biseric, s
.
se roage mult, sa citeasc cri sfinte, s cear prinilor btrâni, s

sfatul
iubeasc fecioria, tcerea, postul i singurtatea. El trebuie s tie de ce vine
la mnstire, cu ce scop i ce datorii are clugrul înaintea lui Dumnezeu.
Apoi s vad cum se face o clugrie i ce fgduin face noul clugrit. C
i eu m-am îndrgostit de mnstire înc din coal, citind viaa Sfântului Sava
cel Sfinit i m
ceream la mnstire la Cozancea, în apropiere. Dar mamuca
m-a oprit, zicând: „Dragul mmuci, s nu te duci la clugrie, acolo este c
canon mare de rugciune, post i metanii; am vzut cum a fost fcut un c
clugr i era tare slab i se ruga aa: „Doamne, dac mai am zile de trit i
îmi sunt spre mântuire, las-m s mai triesc; iar dac nu, ia-m la Tine!"
Aa c am ascultat pe mmuca. M-am dus la armat i, dup terminarea
rzboiului, mi-am adus aminte de viaa Sfântului Sava i de dragostea
copilriei mele i am intrat în viaa monahal la Schitul Cozancea-Botoani, în
anul 1921, i am trecut prin toate ascultrile mnstireti. Dar, ca s nu m
laud, întrebai pe printele Cleopa, c m cunoate de când era copil mic.
el
Unii vin la mnstire c vd slujbe frumoase, sau îndemnul unor rude, la
sau din srcie în familie, sau c sunt puin bolnavi, sau c nu se îneleg în
cas, sau ca s se pociasc de pcatele tinereii, sau ca s ajung preoi, sau
din alte pricini. Ins cel mai bine este când vine omul chemat de Dumnezeu,
prin glasul struitor al contiinei i cu binecuvântarea duhovnicului su.
Aceasta este cea mai frumoas chemare de sus la viaa îngereasc!
48. Odat a fost întrebat btrânul, cum poate clugrul s devin un bun
osta al lui Hristos.
- Dac monahul este om de rugciune neîncetat, om de pace cu toi
oamenii, cu Dumnezeu i cu sine; dac are inim înfrânt i smerit; dac nu
se teme de ceasul morii i este dezlipit de cele pmânteti, deja este osta
deplin al lui Hristos, cum spune i Sfântul Apostol Pavel: întrarmai-vâ ca
nite buni ostai ai lui Hristos. .
Credina tare, rugciunea i smerenia sunt cele dintâi i cele mai

puternice arme ale clugrului i cretinului. Iar ultima i cea mai mare virtute
a celor ce cred în Hristos, Cel înviat din mori, este dragostea cretin, adic
s iubeasc fr
deosebire pe toi oamenii i toat zidirea creat de Dumnezeu.
49. Doi clugri l-au întrebat despre harul preoiei în mnstire.
- Clugria, a spus Printele Paisie, se cere de fiecare candidat, c
nimeni nu poate fi clugrit, dac el singur nu o cere; iar preoia se druiete
de la Dumnezeu, prin voia mai mari ai notri. Preoia este o tain i se
celor
d dup mult nevoin i verificare, numai celor vrednici. Clugrul nu
trebuie s cear i sa doreasc preoia i duhovnicia. Dar, dac este silit de
pstorii si i este nevoie, s-o primeasc spre slava lui Dumnezeu i mântuirea
multora. Vai nou, daca recomandm candidai nevrednici de preoie. în faa
lui Hristos vor da greu rspuns, atât candidatul i duhovnicul care 1-a
recomandat, cât i ierarhul care 1-a hirotonit cu grele impedimente canonice.
50. Aceiai prini au zis: Care este cel dintâi cuvânt al ucenicului ctre
duhovnic? Dar al duhovnicului ctre ucenic?
- Cel dintâi cuvânt al ucenicului ctre duhovnicul lui este: „Iart-m,
printe, i nu m uita la sfânta rugciune"; iar duhovnicul s zic ctre
ucenic: „Dumnezeu s te ierte, fiule, i sa ne vedem la rai!"
51. -
Printe Paisie, ce sfaturi duhovniceti dai ucenicilor sfiniei
voastre, care v-au urmat sfaturile i binecuvântarea?
- S m
pomeneasc la sfânta rugciune cât vor fi în aceast viaa
trectoare i s
creasc i ei ucenici duhovniceti. Ce au vzut bun la mine s
urmeze i ei; iar ce au vzut ru, sm
ierte, ca s fie i ei iertai de Dumnezeu
în cer!
52. Aceiai prini l-au întrebat: Ce sfaturi dai ucenicilor care v

îngrijesc în suferin?
- S poarte neputinele mele trupeti, precum le-am purtat i eu pe ale
lor, cele sufleteti. In tinereea mea am
îngrijit i eu de un printe btrân i
uneori îi fceam nemulumiri i
supram. Apoi îndat îi ceream iertare i
îl m
rugam pentru el la Dumnezeu i ziceam: „Doamne, nu cer s-mi rsplteti
aici, ci dincolo!" Aa îi spun i ucenicului de chilie, dincolo îi va rsplti c
Domnul dragostea i osteneala pe care o face cu mine, pctosul.
53.Ali prini dac se teme de ceasul morii,
l-au întrebat,
s
- Cum nu m
tem, dac sunt om pctos! Cci i Mântuitorul, când se
ruga în Grdina Ghetsimani, zicea: întristat este sufletul Meu pân la moarte.
In viaa mea am vzut sfâritul multor prini i credincioi, dar nu am vzut
.pe nimeni râzând în clipa morii, ca atunci e atunci!
54. Ucenicii iari l-au întrebat: Care sunt ultimele cuvinte pe care ai
dori s le rostii în clipa plecrii la Hristos?
- în ceasul acela a dori s repet rugciunea cea mai de pe urm a
Sfântului Apostol i Arhidiacon tefan: Doamne, Iisuse, primete duhul meu!
(Fapte 7, 59).
55. Ucenicii de chilie l-au întrebat: Ce cuvânt de învtur ne lsai ca
testament, pentru a merge pe calea mântuirii?
- S
facem i noi ceea ce pe alii, învm i tot ce facem în via s fie
spre slava lui Dumnezeu i spre folosul aproapelui, c dragostea acoper

mulime de pcate. Acest testament v las tuturor ucenicilor mei, adic

testamentul dragostei.
56. La urma spus Printele Paisie ucenicului su apropiat:
- Printe Ioanichie, este timpul s
pui în practic ceea ce ai scris i ai
învat pe alii; c nu cel ce înva este mare la Dumnezeu, ci cel ce va face i

va înva, acela mare se va chema întru împria lui Dumnezeu! Amin.
Doamne, numr în ceata sfinilor sufletul printelui nostru Paisie
Duhovnicul!
ARHIMANDRITUL SERAFIM POPESCU

Mnstirea Brâncoveanu
(1912-1990)
a. Viaa
Cuviosul Arhimandrit Serafim Popescu s-a nscut în anul 1912, într-un
sat aproape de Alba Iulia. Prinii si, fiind foarte evlavioi, i-au dat o
educaie religioas deosebit.
Având chemare pentru viaa monahal, mai întâi a studiat Academia
Teologic din Sibiu, între anii 1932-1936, apoi i-a luat doctoratul la
Facultatea de Teologie din Cernui, între ani 1936-1938. A mai studiat un an
la Facultatea de Teologie din Atena, apoi înc un an s-a nevoit la Schitul
Românesc din Muntele Athos.

în anul 1941 a primit tunderea în monahism la Mnstirea Brâncoveanu,
iar în anul 1943 a fost hirotonit preot i apoi numit stare al acestei mnstiri,
pe care a povuit-o duhovnicete mai muli ani de zile, reuind sa formeze o
obte bine închegat.
Retrgându-se din streie, ultimii ani ai vieii sale i-a pus în slujba lui
Dumnezeu i a credincioilor, devenind duhovnicul monahilor i al tuturor
bunilor cretini care veneau aici în numr destul de mare.
Ajungând la vârsta de aproape 80 de ani, blândul Arhimandrit Serafim,
printele duhovnicesc al multor pelerini i credincioi, i-a dat sufletul cu pace
în mâinile lui Hristos, în anul mântuirii 1990.

1. Arhimandritul Serafim zicea ctre ucenicii si:
- Mulumim Domnului. Ne strduim s mergem împreun cu Hristos spre
Emausul cel de sus! Dumnezeu rmâne cu noi în via, cât timp facem voia
Lui. Când nu-L ascultm, ne mai ias i singuri, ca s vedem cât este de greu
fr El!
2. L-au întrebat prinii: Ce v-a plcut mai mult în Sfântul Munte Athos?
- Râvna i disciplina clugrilor atonii, punctualitatea lor pentru sfintele
slujbe, respectarea cu sfinenie a rânduielilor canonice i tipiconale, precum i
osârdia lor pentru aprarea Ortodoxiei i a învturii Sfinilor Prini, chiar
cu preul vieii. Aceasta m-a micat i m-a zidit mai mult sufletete. De aceea,
m-am întors din Athos în ar hotrât s intru i eu în monahism, dup cum
am i fcut.
3. Aceiai prini l-au întrebat despre sfaturile duhovniceti ale
btrânilor.
- Prinii mei duhovniceti m îndemnau s fiu nelipsit de la sfintele
slujbe i sa iubesc cu total druire pe Dumnezeu i pe oameni. Aceste dou
fapte bune le iubesc i acum cel mai mult. S
slujesc în biseric i sftuiesc s
duhovnicete pe credincioii care vin la noi.
4. L-au întrebat iari, care ar fi cele mai necesare virtui care trebuie s
împodobeasc viaa preotului.
- în toata viaa sa, preotul trebuie s fie cluzit de aceste fapte bune:
credin puternic în Dumnezeu, dragoste spre oameni, buncuviin,
smerenie i râvn luntric pentru Hristos. Apoi s aib înainte prezena lui
Hristos în toate privinele i s fac cu credincioii care vin la el ce ar face
Iisus în locul lui. Hristos poart poverile necazurilor noastre, Se face una cu
noi. Aa i preotul. Hristos Se face una cu sufletul adus înaintea Lui, îl
înelege, îl mângâie, îl ridic, îl încurajeaz i Se face tuturor toate.
5. Iari l-au întrebat, cum trebuie împcat asprimea sfintelor canoane i
dreptatea lui Dumnezeu cu dragostea i mila pentru oameni.
- Totul depinde de starea sufleteasc a penitentului. Acesta este cel mai
bun indiciu pentru duhovnic. Nici asprime prea apstoare, mângâiere i
nici
iertare prea uoar. Starea sufletului arat msura cuvenit. Depinde de rana,
de vechimea ei i de starea de îndreptare a penitentului.
6. Ucenicii si l-au întrebat: Când putem fi vrednici de Trupul i Sângele
Domnului?
-
Când ai ajuns la starea de curie trupeasc i sufleteasc, prin post,
rugciune i împcare cu sine, cu semenii i cu Dumnezeu.
7. Iari l-au întrebat despre rolul mnstirilor i al monahilor în aprarea
credinei ortodoxe i a unitii noastre spirituale i naionale.
- Mnstirile noastre ortodoxe au fost din totdeauna lcauri i coli
duhovniceti ale evlaviei i sfineniei, în care s-au cultivat marile virtui
i s-au desvârit sufletele

evanghelice iubitoare de Hristos, pân au ajuns la
asemnarea cu Dumnezeu. Mnstirile sunt i adevrate ceti ale Ortodoxiei,
ale tradiiei, ale moralei i rânduielii Bisericii noastre Ortodoxe.
8. Iar despre clugri a zis:

- Clugrii trebuie s predice oamenilor pe Hristos, nu atât prin cuvânt,
cât prin moral i prin exemplul vieii lor. Este o predic tcut,
inuta lor prin
exemplul personal, i o predic artat, vzut, prin inuta lui moral. Este bine
s înceap fiecare clugr s predice pe Hristos prin viaa lui. Aceasta este cea
mai puternic predic. Preoii clugri, îns, sunt datori predice i cu s
cuvântul, mai ales acum, când este atâta sete de cunoatere i de cuvânt. dea S
permanent sfat la cei care cer, s îndemne la via moral, sa dea ajutor
material, dup posibiliti, celor sraci, s foloseasc pe toi prin viaa i
exemplul lor i s se roage pentru lume.
9. Unii din prini l-au întrebat: Care este cea mai important fapt bun
a monahilor?
- Rugciunea de laud lui Dumnezeu, rugciunea pentru oameni i pentru
mântuirea sa. Clugrul este mai întâi om al rugciunii i apoi al cuvântului.
10. La urm
Printe Serafim le-a dat un ultim cuvânt de folos:
- Sa închidem ochii cu pace la picioarele Crucii lui Hristos!
ARHIMANDRITUL ELEFTERIE MIHALE

Mnstirea Dervent
(1900-1990)
Evlaviosul Arhimandrit Elefterie s-a nscut în sudul Dobrogei, din prini

macedoneni binecredincioi. La vârsta cuvenit s-a cstorit.
Dar, murindu-i soia de tânr, a prsit cele pmânteti i s-a închinoviat
în obtea Mnstirii Balaciu-Ialomia.
în anul 1933 a primit tunderea monahal, luând numele de Elefterie. Apoi
a fost hirotonit diaconi preot în anul 1938 i este numit stare la Mnstirea
Dervent-Constana, pe care o povuiete cu mult înelepciune peste 20 de
ani, crescând mai muli ucenici.
între anii 1959-1969 a fost scos din viaa monahal de regimul ateist. în
toamna anului 1969 este numit preot slujitor i duhovnic la Mnstirea Agapia
Veche. Fiind foarte râvnitor pentru Hristos, întrecea pe toi cu postul, cu
înfrânarea, cu nevoina, cu rânduiala de chilie, cu smerenia i cu milostenia.
Timp de 16 ani de zile a svârit Sfânta Liturghie i toate slujbele
aproape zilnic, iar în timpul liber mrturisea, sftuia i îndruma pe clugrie
i pe credincioi s fac întru toate voia lui Dumnezeu. Toate le fcea cu
mult dragoste de Dumnezeu i de oameni, neluând nimic de la nimeni. Iar
dac era silit s primeasc ceva, împrea în aceeai zi la cei sraci. Aa a
ajuns duhovnic vestit în partea locului, având muli fii sufleteti.
Fiind mare postitor i rugtor pentru lume, se hrnea numai cu mâncare
pustniceasc i pe ascuns, întrecând
se nevoia pe muli clugri i duhovnici
cu nevoina sa. Puini ali duhovnici din vremea sa aveau râvna i bucuria
Sfintei Liturghii zilnice precum avea Protosinghelul Elefterie. De asemenea,
avea i darul vindecrii bolilor trupeti, motenit din tineree, reuind s
vindece muli bolnavi cu rugciunea, cu postul i cu plante, fr medicamente.
Dar, pentru toi bolnavii care veneau la el, întâi le fcea Sfântul Maslu, apoi îi
pomenea la Sfânta Liturghie i dup

recomanda tratament natural.
aceea le
In anul 1985 se retrage în obtea Mnstirii Secu, unde continu aceeai

nevoina din tineree. Apoi, simindu-i aproape sfâritul vieii, se reîntoarce
la Mnstirea Dervent i la 10 mai, 1990, îi d
sufletul cu pace în mâinile lui
Hristos.
Odihnete, Doamne, în pace pe adormitul robul Tu, Arhimandritul
Elefterie!
ARHIMANDRITUL BENEDICT GHIU

Mnstirea Cernica
(1904-1990)
Fericitul i blândul Arhimandrit Benedict s-a nscut în comuna Domneti-

Vrancea, în anul 1904. Fiind ales de Dumnezeu pentru viaa duhovniceasc,
face seminarul, apoi Facultatea de Teologie la Cernui i îi termin
doctoratul în Frana.
In anul 1934 este tuns în monahism la Mnstirea Noul Neam-Basarabia,
unde mai târziu avea s fie propus episcop de Bli. Dar el, renunând, este
hirotonit preot i ajunge slujitor i duhovnic la Catedrala Patriarhal din
Bucureti, devenind un mare povuitor, mai ales pentru studeni i
intelectuali. Având suflet râvnitor pentru Hristos, a practicat rugciunea inimii
i a îndemnat pe muli la o trire înalt duhovniceasc.
între anii 1949-1954, a fost profesor la Seminarul Monahal de la
Mnstirea Neam, crescând duhovnicete muli clugri i preoi. între anii
1954-1958, a fost închis pentru Hristos de atei din motive religioase,

împreun eu cei mai buni preoi, profesori i clugri din tar, rbdând toate
cu mult brbie.
Din anul 1958 pân în anul 1978, este din nou preot slujitor i duhovnic
la Catedrala Patriarhal, de unde apoi se retrage în obtea Mnstirii Cernica.
Aici îi continu mai departe viaasa duhovniceasc de tain, în rugciune, în
liturghie i adânc de smerenie. Tot aici lucreaz mai muli ani la diortosirea
în
celor patru volume de Proloage, tiprite la Mnstirea Neam în anii 1854-
1856, care, peste câiva ani, aveau s
vad lumina tiparului.
Ajuns la vârsta de 86 de ani i fiind bolnav, îi sufletul în mâinile lui d
Hristos în acelai adânc de smerenie, împcat cu sine, cu toi oamenii i cu
însui Dumnezeu, Cruia I-a slujit cu atâta bucurie, druire i blândee.
Doamne, numr în ceata drepilor Tai pe fericitul robul Tu, Arhiman-
dritul Benedict!
PROTOSINGHELUL VITIMION NIOIU

Mnstirea Slnic-Arge
(1906-1990)
Cuviosul Protosinghel Vitimion s-a nscut în comuna Zvoieni, judeul

Vâlcea, în anul 1906. Dup ce termin liceul i face armata, în anul 1937 intr
în viaa monahal la Mnstirea Ghighiu-Ploieti. Dup trei ani primete
tunderea în monahism, iar în anul 1943 este fcut preot i duhovnic, devenind
egumenia schiturile: Ceteni-Dâmbovia, Ciocanu-Arge i Slnic-Arge.
Ca stare al Schitului Slnic, a povuit obtea acestui schit din anul
1944 pân în 1978, construind mai multe chilii i înmulind numrul frailor
la peste 20.
în aceti 34 de ani, cuviosul egumen Vitimion a crescut peste zece ucenici
buni i iubitori de Dumnezeu, care, dup retragerea sa, au continuat i au
meninut viaa duhovniceasc, Sfânta Liturghie zilnic, rânduiala slujbelor,
dup tradiia mnstirilor noastre.
La btrânee spovedea obtea i pe credincioi, îndemnându-i s" urmeze
cu toat evlavia pe calea pocinei, iar la srbtori svârea Sfânta Liturghie.
La biseric era nelipsit de la sfintele slujbe de zi i noapte. Sttea de vorb cu
credincioii, îi întrea sufletete prin rugciuni i cuvinte de mângâiere, apoi îi
invita pe toi la mas.

Sfinia sa era un om al rugciunii neîncetate i Avea înc i
al postului.
darul cuvântului i al lacrimilor i pe toi îi zidea i-i împca sufletete. Avea

mare evlavie ctre Maica Domnului i în fiecare diminea la ora cinci citea
acatistul Bunei- Vestiri.
Iat i câteva din sfaturile duhovniceti ale printelui Vitimion:
Tuturor ucenicilor si le zicea adeseori: „Frailor, iubii pe Dumnezeu
i din toat inima voastr". Alteori îi îndemna
din tot sufletul, din tot cugetul
s iubeasc pe Dumnezeu mai presus de orice, apoi biserica, slujbele, postul
i milostenia i sa nu fie clugrii numai purttori de haine negre.
Dac se întâmpla ca într-o zi sa nu vin vreun srac la el, ieea pe
cerdacul chiliei i zicea: „Astzi nu m-a cercetat Domnul, cci nu mi-a venit
nici un srac. Ei sunt avocaii mei la judecat".
Când pleca undeva, pentru nevoile schitului, mai întâi se ruga în biseric,
cerând ajutorul lui Dumnezeu, i aa pleca la drum. Iar seara, când se
întorcea, mulumea Dumnezeu
lui în biseric, se închina, lua anafura i pe
urm mânca. Niciodat nu mânca la drum, dar pe ucenici nu-i oprea. De
asemenea, avea privirea mereu plecat în jos i niciodat nu privea în faa
omului. Aceasta îndemna i pe ucenicii lui. Apoi, tot ce avea în plus ddea
milostenie, lsând numai strictul necesar.
Fiind pe patul de suferin, îl rugau ucenicii s mnânce. Iar el le
rspundea: „S-a terminat ca aa de pe mosor. M duc la Domnul i trebuie s

fiu cu stomacul gol".
în anul 1990, la praznicul Bunei- Vestiri, a spus tuturor frailor: „Mari,
27 martie, între orele 10,30 i 11,00, m voi duce la Domnul!" Apoi a primit
Preacuratele Taine. Iar în ziua de 27 martie, la ora prezis dinainte, a zis:
Acum Tu, Stpâne...
slobozete pe robul Ultimele cuvinte au fost acestea:
„Maica Domnului, primete-m la tine!" în clipa aceea i :
a dat duhul în
mâinile Domnului, fiind plâns cu multe lacrimi de ucenicii si.
ARHIMANDRITUL DOSOFTEI MORARIU

Mnstirea Slatina-Suceava
(1913-1990)
Acest râvnitor arhimandrit, mare teolog i preot misionar vestit în ara

noastr, era cu metania din obtea Mnstirii Sihstria.
Nscut în satul Stuceni-Botoani, în anul 1913, din prini
binecredincioi, s-a format duhovnicete de ctre Ieroschimonahul Ioanichie,
egumenul Sihstriei, între anii 1932-1934, primind la clugrie numele de
Dosoftei.
Dup terminarea seminarului, continu studiile teologice la Academia

Teologic „Andrei aguna" din Sibiu, bucurându-se de iubirea tuturor. Apoi,
râvnind pentru Hristos, a fost trimis ca diacon i preot misionar în Basarabia
i Ucraina, în timpul celui de al doilea rzboi mondial. Acolo a stat câiva ani i
a fcut mult misiune ortodox, slujind Sfânta Liturghie, botezând mii de copii
i oameni de toate vârstele rmai nebotezai i mângâind pe cei din suferin.
Aceasta a fost cea mai mare misiune evanghelic a Arhimandritului
Dosoftei Murariu, pe care a împlinit-o cu mult bucurie i râvn apostoleasc.
întorcându-se în ar, termin Teologia la Sibiu i susine ca tez de
licen lucrarea „Viaa Sfântului Serafim de Sarov", în traducere româneasc,
carte care a avut un mare ecou duhovnicesc în ara noastr, îndemnând pe
muli la practicarea rugciunii lui Iisus i la o profund trire cretineasc.
Prin Arhimandritul Dosoftei ptrunde la noi, atât trirea mistic în Hristos a
celuimai popular sfânt rus din secolul al XlX-lea, cât i râvna neîncetatei
rugciuni în mnstiri i în rândul credincioilor.
între anii 1954-1958 a fost închis în temni pentru credina în Hristos,
ptimind multe bti i prigoniri. La întoarcere, a fost câiva ani preot
slujitor la Catedrala Patriarhal, apoi preot misionar peste zece ani în câteva
sate din Ardeal.
La btrânee se retrage la Mnstirea Sihstria, metania sa, apoi se
stabilete definitiv la Mnstirea Slatina-Suceava, unde îi d obtescul sfârit
în primvara anului 1990.
PROTOSINGHELUL CALINIC CARAVAN

Mnstirea Lainici
(1906-1991)
a. Viaa
Cuviosul duhovnic Calinic s-a nscut în comuna Vladimir, judeul Gorj,
i a intrat în nevoina monahal la Mnstirea Frsinei, în anul 1925, unde a
primit i Mnstirea Lainici,
tunderea monahal. în anul 1930 a fost trimis la
în anul 1935 a fost hirotonit preot i aici a slvit pe Dumnezeu ziua i
noaptea, svârind sfintele slujbe cu toat evlavia i povuind pe clugri i
mireni pe calea pocinei i a smereniei.
Era un printe cuvios, tcut, blând i smerit i dobândise din tineree
rugciunea inimii, pe care o lucra neîncetat. înc îndemna i pe ucenicii si s
deprind aceast dumnezeiasc lucrare.
în anul 1952, murind egumenul Visarion Toia, Protosinghelul Calinic a
fost numit stare în locul lui, povuind soborul acestui sfânt lca timp de 22
de ani, pân în anul 1974. In acest timp a crescut numeroi fii sufleteti i a
duhovnicete Mnstirea Lainici.
înnoit
Cea mai însemnat fapt bun a Protosinghelului Calinic era neîncetata
rugciune a inimii, pe care o dobândise cu darul Duhului Sfânt i care îi
aducea mult pace i bucurie în suflet.
împlinind vârsta profeit de proorocul David i ajungând la 85 de ani
i-a binecuvântat ucenicii i s-a mutat cu pace în odihna lui Hristos,

1. Ucenicii Printelui Calinic i-au cerut cuvânt de folos. Iar el le-a zis:
- S tcei mereu, s v rugai mult, cât mai mult, s nu adunai averi pe

pmânt, s iubii biserica i pe oameni i s avei mintea la Dumnezeu!
Apoi l-au întrebat de rânduiala rugciunii monahilor.
2.
- S
nu lipsii de la slujbele Bisericii, la chilie citii Psaltirea, un s
acatist i Paraclisul Maicii Domnului, iar rugciunea minii i a inimii s o
zicei mereu ziua i noaptea. i, dac vei tri în dragoste i vei face
ascultare, cred c v
vei mântui. C
cei smerii, blânzi i asculttori se
mântuiesc sigur i cel mai uor!
3. Iari l-au întrebat: Cum se pot mântui clugrii i mirenii în zilele
noastre?
- La temelia mântuirii noastre, a clugrilor, st ascultarea; iar la mireni
st milostenia i naterea de copii. Dar la ascultare trebuie s adugm, atât
rugciunea neîncetat, cât i smerenia, c fr aceste trei fapte bune, nimeni
nu se poate mântui.
4. L-au întrebat prinii dac viaa monahal.
este mulumit în
Nu sunt mulumit de mine, pentru
- c
mi-am cheltuit viaa mai mult
cum am vrut, decât cum ar fi trebuit i am fgduit. De acum nu mai doresc
altceva decât s
triesc cu Dumnezeu în inima mea, pân îmi voi da sufletul în
mâinile Lui, c
mai mare bogie ca aceasta nu este alta pe pmânt. Grija
Martei s rmân celor mai tineri, iar eu vreau s urmez lui Hristos ca Mria.
5. Iari l-au întrebat: Cum pot ajuta clugrii pe mireni la mântuire?
- Cel mai mult îi pot ajuta prin rugciune, prin sfaturi duhovniceti, prin
milostenie i prin viaa lor curat. C
degeaba sftuim cu limba, dac smintim
cu faptele noastre pe mireni!
6. A fost iari întrebat dac se teme de ceasul morii i al judecii.
- Mtem, pentru c
nu am fcut binele care trebuia s-1 fac înaintea lui
Dumnezeu. îns, un lucru tiu, c
m-am luptat din rsputeri s împlinesc
datoriile clugreti, cu ajutorul lui Hristos. Dar nu orice lupt este
încununat i rspltit.
7. Ucenicii si l-au întrebat despre bucuriile duhovniceti pe care le~a
avut în via.
- Cele mai mari bucurii mi-au dat în mnstire viaa de linite i
rugciunea struitoare. Donna mea cea mai mare a fost s deprind rugciunea
inimii Dar pe aceasta numai darul lui Dumnezeu o d. Când eram stare, eram
foarte rspândit cu grijile mnstirii, încât nu aveam timp nici rog i s sm
merg regulat la biseric. Dar odat m-am retras singur într-o chilie la metocul
nostru i acolo am început s postesc mult, s dorm foarte puin i s m rog
cu silin, cu osteneal i metanii, rostind ziuai noaptea rugciunea
„Doamne, lisuse...". Numai seara târziu gustam puin pâine i un pahar cu
ap.
Dup doua zile, înc nu simeam dulceaa rugciunii. Dar a treia zi a avut
Dumnezeu mil de mine. Am simit deodat o mare bucurie, o bucurie
cereasc, care a nvlit în sufletul meu. Lacrimile îmi curgeau fr
întrerupere i o pace sfânt îmi stpânea întreaga fiin. Dup un timp mi-am
revenit i abia atunci am îneles c aceasta este adevrata cale ce duce la
rugciunea cea de foc, despre care spun Sfinii Prini.
Deci, rugciune, rugciune mult i iar rugciune! De când am gustat
dulceaa rugciunii lui Iisus, n-am mai lsat-o. Prin rugciune am biruit toate
greutile vieii. Prin rugciune am câtigat rbdare, blândee i linitea
sufletului, care este aa de scump!
MONAHIA EUSTOHIA CIUCANU

Mnstirea Agapia
(1929-1991)
Monahia Eustohia a fost cea mai vrednic stare a Mnstirii Agapia, din
a doua jumtate a secolului XX.
S-a nscut în anul 1929, în comuna Ceahlu-Neam, într-o familie de
oameni credincioi, primind o aleas educaie cretineasc. In anul 1944 a
intrat în obtea Mnstirii Agapia, având ca maic duhovniceasc pe monahia
Haritina Gavril. în anul 1952 a primit tunderea în cinul monahal, dup care a
urmat Seminarul Monahal i Facultatea de Teologie.
p 'iibuisuboueo E3pBp nu bs biîuijs "siBinosB B i§ aqfns apjmjs bt. 'sisobj
B 'ouojouis v\ 'ounpBSni B iBisoupu oj-npuBuuispui 'osuub^ bsiijsbiibj^ mp
ioins i§ oIubSuibo op ura b eosBaoUAOunp boibuijoj ei iBuosjad jitiqjjnoo b
0IU11B3 tipiîuisojoid; 'bs BomBunq i§ sJBpqBi Bfunppux 'BoîopuBjq uii<i
ub ap £5 sisod sâsoiuAOqnp
O-imjBAOd B 3IB3 3d 'UUSBUBUI piSSOB [B OIUAOirUp JSTIOSI BIII pO BUIA9p
BS TUBBAÎBO III BO tl3Z3iruiUQ JIUpUBi B I§ '33ÎBIEy\ B3J;SBUB]Al B[ JOU[h[S }03ld
î UOOBp IUOÔJIl 3}S3 ££6 TUUB UI IEI
(
p§3Jn0tig B] 3l£o]03X 3p BOlBJUOBj
§ TUBUlU3S BZBSUJin lOdy 'ÎUIB3|s[ IIJIISBUB]^ E31SqO UI 3JBXJ BO BJJUT
IUB 9t 3p B}SJBA B^ 'iSopUipOJO UBIBf Op OllUIEJ O-ilUI '9061 I nire
Ul 'fl B FO
-iU3§n§BjQ buuuioo ui hiosbu b-s njBoasiij oniTO pqâuiscnojj insoiAn^
(Z66X-906I)
33BJB^V B8JISBUfpV[
*BidB§y upsBUBj^ jSaoa; E3is"qo 3p Bsued

punj 'uBîinosB piEOiunuiou b boii, o eo 'soisijh npij\[ aippsui ut jnpyjns
i-npUBÎuxp3JOUi '1661 'suBtuqaj ui 'iSibjs jnosoqo ojooe }Bp b-i§ 'siqjBUBj
B B}BUI3ip pUIIJ '3B3 'OIBUTIOSE UI 10} EÎEIA B1SB30B Up E3SB3§JBABS 3S BS
nozoiunnQ iinpUBJ e-i 'Epupojns punj 'jbq "soisuh m| BSiisumiBiu ui spip
sinra ad puB33jui 'Eununo Biopux inoduii nB-i p BîBqjBq iî nifBiiio
BidB§v
BQJIJSBUBJA] Uip3J3UÎ SUlfEUGUI 3JB03S B 3p 1$ 39ZmU UI 3[BpOA3IOA 3[IIIÎSBUBIU
BiujojsuBii b 3p niBÎ b 3}si3iB ipoonpuoo iio oinui ibuj 3p sndo b-s Biqoisng
BuiBuoui 'jopiUAoqnp njEjs puEunn § nszsuuinQ în niBq 3p BjBinfv
'SOISUH IU BÎBIA IBUiqOUI UE-l 3JB0 'UUBUOra 3p 3UTLS IJBStlBO
b 3a§33iuAoqnp xnos3J3 b 'iubjs inqna sp BiznBBS 'Biqoisng biitbuoui
s"
'BXOpo;JO BSUint Up I§ BIBJ Up UIISBUBUI IJBUI IBUJ ppo B BfSJB^S BQ

•n3Z3uuuiQ 3d aBpoupu
B3SB3AB|S BS I§ ifOJ 3d 33BdlUI BS pUBltlB3 '3BIJ3ÎBUJ JOpO B 3JISIUJ3AiqO BUtiq
U3 BOSB33IUAOqtip BÎBIA IS 3qfn|S 3piUIJS B3IpB 'piJBJy^ B"[B3U3]S0 T13 pIBJAJ
buabj 3unpd3pîui Binui no iBuiqun b Biqoisn^ biubuoui îub j§3cb (
iîoi uj
3i3Tjns 3p 00? îssd B
00£ B î 3 P ôuoins i jopîiiBgnBO niBuinu punBiu
*ire*3p zt 3 P duip sunpdspîui B^nui no 3i§3inÎBAod 'sips^ BidB§y no s
Bunoidtui '3ibo 3d 'BidB§v IPP S ^?]AI b bîsjbis Bjumu isoj b 0961 uj W&
3S3MVWOÎI inORHXVd ZZL
pe msura i puterea fiecruia. Ias cerea de la fiicele sale duhovniceti mai

ales participarea regulat la Sfânta Liturghie i la Utrenie, împlinirea
canonului rânduit la chilie, milostenia i citirea crilor sfinte.
Celor bolnave i btrâne, care nu puteau veni la biseric, le cerea pravila
de chilie, adic citirea Psaltirii, a canoanelor din Ceaslov, metanii i
închinciuni dup putere i rugciunea „Doamne, Iisuse...". Dar mai mult
decât toate le cerea s triasc unele cu altele în permanent iubire, s se
spovedeasc regulat i s fac ascultare duhovniceasc fr cârtire, iar de
moarte s
nu uite niciodat.
Ajungând la vârsta de 86 de ani, a binecuvântat toate maicile i surorile
care îi erau fiice duhovniceti, cerându-le s se roage pentru el. Apoi, primind
Preacuratele Taine, i-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos.

1. Odat spunea ucenicilor si cum a venit la mnstire:
- Cred c rugciunile mele ctre Maica Domnului i renumele mare pe
caîe îl avea pe atunci Mnstirea Neam în toat ara m-au adus la mnstire.
Apoi, sfintele slujbe aa de frumoase care se fceau aici. Nu
degeaba poporul
numea marea lavr de la Neam
nostru credincios „Ierusalimul Moldovei".
Ca duhovnic la Mnstirea Vratec am cunoscut clugrie cu
2. înalta
trire duhovniceasc. Unele posteau toat viaa, mâncând o dat pe zi, seara,
dup ce terminau Psaltirea de citit. Altele ineau desvârit tcere cu
rugciunea inimii, cum erau maicile Epraxia Mlu i Lavrentia, sora ei de
chilie, care mâncau numai legume, seara, i pri vegheau noaptea în rugciuni
i metanii. Altele erau vestite mame duhovniceti, cu multe ucenice, pe care le
creteau cu rbdare, în smerenie i iubire de Dumnezeu. Dintre acestea,
amintesc pe maicile Glicheria Chiril i Agafia Glbeaz.
Altele practicau rugciunea inimii i erau nelipsite de la biseric ziua i
noaptea. Altele sftuiau mult pe mireni, împreau cri sfinte prin sate,
formau ucenice bune, învau pe cele tinere muzica psaltic, coseau veminte
preoeti i fceau broderii renumite pentru sfintele biserici. Toate se osteneau
s devin mirese ale lui Hristos i împlineau poruncile Domnului dup râvn
i putere, cu binecuvântarea duhovnicului lor. Dintre acestea amintesc doar
câteva maici: Agripina Maxim, Agafia Roea, Evstatia Mânu, Veniamina
Rdeanu i maica Irina, eclesiarha mnstirii. Pe toate acestea le-am avut
mult vreme fiice duhovniceti i m
foloseam de nevoina i ascultarea, lor.
Am constatat c toate aceste „fiice ale Ierusalimului" veneau din familii
sntoase de la ar, cu prini foarte credincioi. Sentimentul religios sdit în
prini acas a crescut i a dat roade însutit prin venirea lor la
inimile lor de
mnstire, Iat de ce este aa de strâns legtura sufleteasc între mnstiri i
sate, între clugri, mai ales duhovnici, i credincioi. Roadele lor
binefctoare se vd i astzi, c
unii se întresc i se mântuiesc prin ceilali,
cci toi suntem frai întru Hristos.
3. Ucenicii l-au întrebat ce bucurii duhovniceti deosebite a avut în viaa
de mnstire.
- Cele mai mari bucurii mi le-au dat biserica, sfintele slujbe i mai ales
Sfânta Liturghie, pe care o svâresc cu nevrednicie de 50 de ani. Ca dac nu
ne sunt dragi rugciunea, biserica i Sfânta Liturghie, nu putem fi clugri i
atunci degeaba am venit la mnstire.
A doua mare bucurie în viaa mea de preot i duhovnic am avut-o când
am vzut suflete tinere c
las lumea i vin la mnstire s slujeasc lui
Hristos. Toate surorile noi venite Ia mnstire mi-au adus bucurie în suflet.
A treia mare bucurie am trit-o când am vzut la spovedanie c maicile
progreseaz mereu în rugciune, în smerenie, în ascultare i în toat fapta
buna. Maicile i surorile râvnitoare pentru Hristos întotdeauna m-au bucurat,
iar cele nehotrâte i stpânite de gânduri pmânteti m-au
îndoielnice,
întristat, tiind c
mântuirea duhovnicului depinde de fiii si sufleteti.
De asemenea, m
bucur întotdeauna când fac clugrii, când vd în obte
dragoste, bucurie i râvn pentru mântuire, i când se svâresc slujbe
frumoase în biseric, mai ales la hramuri i srbtori. Acestea sunt marile
mele bucurii duhovniceti în viaa mea de preot i din acestea m-am hrnit.
Sper ca, prin rugciunile fiilor mei sufleteti, s
ajung i la cea mai mare
bucurie pe care o dorim cu toii, adic mântuirea sufletului.
4. A fost întrebat iari: Cum putem noi lauda mai mult pe Dumnezeu?
- Prin cât mai mult rugciune la chilie, la biseric i la ascultare,
începem cu cantitatea i terminm cu calitatea. Apoi îl ludm pe Dumnezeu
prin viaa noastr duhovniceasc. Cci, dac îl ludm numai cu gura, iar cu
inima i cu viaa nu, atunci nu suntem clugri, ci numai purttori de haine
negre!
5. Aceiai prini l-au întrebat: Cum pot ajuta duhovni ceste clugrii pe
mireni?
- Prin trei lucruri mai ales îi folosim pe mireni. Prin rugciune cât mai
mult pentru lume, printr-o via clugreasc model i prin mult dragoste.
De vor vedea Ia noi aceste fapte bune, se vor întoarce mulumii i zidii
sufletete la casele lor.
6. Despre viaa duhovniceasc în Mnstirea Vratec zicea:
- în general este bun, mulumitoare. Sunt maici de

viaa duhovniceasc
rugciune, nelipsite de la biseric; fac milostenie, postesc mult, citesc la
Psaltire, practic rugciunea minii, se spovedesc mai des i au grija de suflet.
Ins, majoritatea au o via duhovniceasc ascuns. Chiar acum, nu de mult,
s-au svârit în chip minunat dou maici surori dup trup i dup duh, anume
Epraxia i Olimpiada Maxim. Erau din judeul Suceava, venite din copilrie Ia
mnstire. Prima avea 88 de ani, iar a doua, 87, i duceau o via sfânt de
post i neîncetat rugciune. Fiecare din ele dorea s plece la Domnul înaintea
celeilalte, dar Dumnezeu le-a luat pe amândou din trup în aceeai zi, la
câteva ore una dup alta. Au fost puse în dou sicrie, prohodite odat i
îngropate în acelai mormânt. Cum au fost unite pe pmânt, aa s-au dus i la
cer! Un caz unic aici, la Mnstirea Vratec.
CUVIOSUL IUVENALIE STRINUL

Mnstirea Sfânta Ecaterina-Sinai
(1902-1992)
Cuviosul Ieromonah Iuvenalie Strinul s-a nscut în anul 1902, în oraul

Moineti-Bacu, din prini temtori de Dumnezeu. Dorind s-i închine viaa
lui Hristos, în anul 1927 a intrat în obtea Mnstirii Duru-Neam. Dup doi
ani se duce la Mnstirea Frsinei, unde primete tunderea monahal, iar în

anul 1931 pleac definitiv din ar i se închinoviaz în Schitul Românesc
Prodromul din Muntele Athos.
Aici s-a nevoit apte ani de zile ca sihastru la mai multe chilii, fiind
foarte iubitor de singurtate i linite i lucrând rugciunea lui Ii sus.
în anul 1938 s-a dus în ara Sfânt, unde a cunoscut pe Cuviosul Ioan
Iacob, la Mnstirea Sfântul Sava, nevoindu-se împreun pân în anul 1947.
înfiinându-se Mnstirea româneasc „Sfântul Ioan Boteztorul" de la Iordan,
monahul Iuvenalie s-a stabilit împreun cu Cuviosul Ioan Iacob, stareul
schitului, în acest sfânt lca.
în anul 1953, Cuviosul Ioan, retrgându-se la pustie în Petera Sfintei
Ana, a rmas egumen monahul Iuvenalie, care a fost hirotonit ieromonah de
ctre Patriarhul Justinian, în anul 1965.
în anul 1970 pleac la Muntele Sinai i se nevoiete 20 de ani la
Mnstirile Sfânta Ecaterina i Rait, în aspr nevoin pustniceasc.
Ajungând la adânci btrânei, i-a dat sufletul cu pace în mâinile
Domnului, pe Care L-a slvit 90 de ani.
MONAHUL DAMIAN GUEA

Mnstirea Cernica
(1905-1993)
a. Viaa
Printele Damian Guea, din obtea Mnstirii Cernica, s-a nscut în anul
1905, la Blejeti-Teleorman. Fiind chemat de Dumnezeu, a intrat în obtea
Mnstirii Cernica, în anul 1926, primind la clugrie numele de Damian.
Duhovnicul su era Ieroschimonahul Ghelasie, un mare isihast i un printe
duhovnicesc foarte sporit în ascez i rugciune, de loc din judeul Mehedini.
Refuzând hirotonia, monahul Damian a fost arhondarul Mnstirii
Cernica peste 15 de ani, primind pe toi cu mult dragoste i cluzindu-i la
biseric i la duhovnicii mnstirii.
Clugr foarte râvnitor, isihast, tcut i ascet, se silea mearg pe s
urmele duhovnicului su. Nu-1 interesa nimic din cele pmânteti, se ruga
neîncetat, era nelipsit de la slujbele bisericii i îngrijea de btrâni i bolnavi.
Printele Damian avea i darul rbdrii i cci svârea
al statorniciei,
ascultarea cu mult smerenie i nu pleca niciodat din mnstire. Dup al
doilea rzboi mondial, n-a plecat din mnstire niciodat, timp de aproape 50
de ani, nici mcar pân la poarta mnstirii. îi avea chilia pe insula Sfântul
Nicolae, aproape de cimitirul mnstirii. în timpul su liber zbovea numai în
cimitir, aprinzând candelele celor rposai i cugetând neîncetat la ceasul
morii.
Ajungând la vârsta de 88 de ani, s-a mutat cu pace la Hristos, pe Care
La iubit toat viaa, pentru a-L slvi în veci cu sfinii îngeri.

1, Zicea Printele Damian ucenicilor si;
- Am apucat doi duhovnici nevoina clugreasc;
foarte vestii în
printele Ieroschimonah Ghelasie, un schimnic desvârit, i printele Antipa.
Primul a murit în 1937 i al doilea, mai încoace. Erau foarte cutai de
clugri i mireni.
2. L-au rugat ucenicii s le spun ceva despre aceti duhovnici.
- Ce sv spun? C nu vei putea face ce au fcut ei. Pot
tot spun s c
aceia au fost sfini înc din via, aa trire duhovniceasc au avut! Azi nu mai
avem duhovnici din aceia. Nou ne place s mâncm bine, s avem bani, s
lum salariu pentru c stm în mnstire, s dormim mult, s bem vin, s

râdem, s fim ca i mirenii.
3. L-au întrebat iari: Ce fapt buna iubeau mai mult aceti doi duhovnici?
- Postul, c fr
post nu poi face nimic. Din mâncare mult i vin se
îngroa mintea, se moleete trupul, vine somnul, se trezesc patimile, iar
omul se rcete în credin i se deprteaz de Dumnezeu. Iar dac posteti,
atunci mintea este uoar; somnul, mai puin; rugciunea, curat; i gândurile
trupeti se risipesc.A doua fapt bun este rugciunea. Prinii acetia se
rugau permanent. Printele Ghelasie era un mare sihastru i schimnic. Zeci de
ani nu ieea deloc din chilie decât noaptea, când se închina în biseric. La
chilie îi fcea pravila, acolo postea, acolo spovedea lumea, acolo practica
rugciunea lui Iisus.
4. Printele Ghelasie povuia pe clugri dup învturile Sfinilor

Prini. Odat, spunea Printele Damian, am vrut s
plec de la arhondaric, c
era greu i m sminteam. Iar duhovnicul mi-a poruncit: „Du-te la arhondaric,
dar vin s
nu bei deloc! Aceasta te va scpa de multe ispite. Iar dac vei clca
porunca mea i vei bea vin, vei aluneca în mari primejdii." i l-am ascultat.
Am inut cu sfinenie porunca lui i m-a scpat Dumnezeu de cderi, de boli i
de moarte.
5. Având multe ispite, 1-a întrebat pe duhovnic ce s fac.
i te va pzi Domnul de orice
- Du-te înapoi, fa ascultare la arhondaric
pcat. Dar un lucru s faci mai întâi: roag-te i s nu bei vin, i vei birui
toate ispitele! L-am ascultat. într-adevr, mare lucru este sa asculi pân la
moarte de duhovnic.
6. Iar despre gânduri i-a spus:
- Nu mai vorbi cu ele, c de aceea cazi 1
. Nu te îndulci de gânduri, oricare
ar fi ele, ci alunga-le cu rugciunea lui Iisus i cu paza minii.
7. Odat i-a spus c vrea s schimbe ascultarea, iar duhovnicul i-a spus:
- Rabd, nu fugi de ispite, c ispitele mai mult te întresc în via. Lupta-te
cu ele, nu te lsa biruit.
8. Printe Damian a fost întrebat dac este pcat pentru un clugr s

refuze darul preoiei.
- S
fie pcat? a zis btrânul. Dimpotriv, este o fapt bun. Las pcatul
acesta s fie
asupra mea! Câi sfini nu au fugit de preoie? Oare s-au osândit?
Cu mai mult noi, pctoii? Apoi, decât s cazi în vreun pcat dup
atât
hirotonie, mai bine nu primi preoia. Mai bine s fii un clugr bun, decât un
preot ru!
9.L-au întrebat ucenicii cum trebuie s
fie un adevrat clugr.
-Dup aproape 60 de ani de clugrie, de abia acum îmi dau seama cum
trebuie sa triesc în mnstire. Clugrul trebuie s
fie cât mai singur, cât mai
strin pe pmânt i foarte tcut. El nu trebuie s
vorbeasc cu oamenii, ci
numai cu Dumnezeu. C
vorbirea cu mirenii, spun Sfinii Prini, te desparte-
de vorbirea cu Dumnezeu i de sfânta rugciune. Postul i rugciunea, acestea
sunt lucrurile clugrului!
Apoi a adugat:
10.
- Daca vom face trei fapte bune, Dumnezeu ne împlinete toate cele de
folos. Adic: s
ne rugm struitor i cu credin, s
postim dup putere i s
pzim cu sfinenie fecioria (curia). Cu rugciunea, cu postul i cu viaa
curat biruim orice ispit i ne d
Dumnezeu tot ce cerem de folos. Numai cu
rugciunea singur, mai greu ne aude Dumnezeu. Dar rugciunea, ajutat de
post i de via curat, face adevrate minuni.
11. Fiind întrebat dac a lipsit vreodat de la slujbele bisericii, printe
Damian a rspuns:
- Nu-mi aduc aminte! Numai când am fost la spital. Slujbele bisericii
m-au hrnit pe mine. Dup rugciune, postul este de mare folos la clugri.
Ba i la mireni. Dac posteti, mintea i se limpezete, se uureaz de gânduri
i poi s-o înali la rugciune. Iar daca nu posteti, mintea se îngroa, nu mai
judec curat, nu se mai poate ruga i omul cade în pcate grele.
A venit la mine o btrân credincioas, care îmi spunea: „Printe
Damian, eu in totdeauna sfintele posturi, pentru ca am observat ca postul îmi
d mult dragoste de Dumnezeu!" Femeia aceea avea dreptate. Postul crete
în sufletul nostru dragostea de Dumnezeu. Iar când eti cu stomacul plin, nu
mai aiîndrzneal i nu poi s te rogi. Lcomia pântecelui rcete credina i
împietrete inima. Mai ales vinul. Este mai bine s mnânci carne, decât s
bei vin. Vinul aprinde trupul spre desfrânare i întunec cel mai mult mintea.
Ce alte fapte bune sunt mai necesare monahilor?
12. L-au întrebat fraii:
mnstire. Clugrul nu trebuie s ias, dac se
- întâi, neieirea din
poate, niciodat din mnstire; iar dac iese, numai la mare nevoie i pentru
un ceas, dou. Apoi, repede s se întoarc la mnstire. Pentru i se rcete c
sufletul, îi slbete credina, îi rmâne rugciunea i canonul, i îi pierde
linitea. Iat de ce nu m-am silit s merg la Ierusalim. Trebuia s pierd o lun
de zile pe drumuri, fr Sfânta Liturghie, rar rugciune i canon. Aici, îns,
Ia Sfânta Liturghie, este tot Ierusalimul, dac asculi slujba cu toat frica de
Dumnezeu, cu credin i cu dragoste.
O alt fapt bun, foarte necesar clugrului, este tcerea. Am vzut c

dac vorbeti, de cele mai multe ori, greeti, judeci, spui minciuni,
cleveteti, te lauzi, râzi de alii i nu mai ai îndrzneal Ia rugciune. Iar dac
taci, mare odihn sufleteasc i îndrzneala ai la Dumnezeu.
Apoi, fuga de oameni. Trebuie s fugi de oameni, de tot felul de oameni.

Atunci ai mare odihn i gândul îi este numai la Dumnezeu. S nu vorbeti cu
nimeni, dac se poate, s nu primeti mireni în chilie, nici s te duci în casele
lor. Ca nici tu nu-i foloseti pe ei; nici ei, pe tine. Clugrul nu trebuie s
vorbeasc cu oamenii, ci cu Dumnezeu. Pentru aceasta a venit la mnstire, ca
s se roage permanent pentru el i pentru lume.
Alt fapt bun a clugrului este srcia. Clugrul s nu aib, dac se
poate, nici o avere, mai ales bani. Iubirea de argint îi robete inima i te
lipeti de ei, încât nimic nu mai poi face din dragoste, ci numai pentru bani.
13. L-au întrebat prinii: Ce pcat ucide cele mai multe suflete i le
arunc Necredina sau desfrânarea?
în pierzare?
- Nu, prinilor. Este mândria! Mândria omoar cei mai muli oameni!
Orice cdere a omului este numai din mândrie! Din pricina încrederii în sine,
omul este lsat sa cad în necredin, în desfrânare i în dezndejde. Cu cât se
mândrete omul, cu atât cade mai repede i mai de sus! S
ne fereasc
Dumnezeu de patima mândriei, c-i mai grea decât toate!
PROTOSINGHELUL AMBROZIE DOGARU

Mnstirea Sihstria
(1923-1996)
a. Viaa
Printele Ambrozie Dogaru a fost un mare duhovnic i un fiu devotat al.
dumnezeietii ascultri.
Nscut în satul Lunca, comuna Vântori-Neam, a fost crescut de mic în
via curat, în fric de Dumnezeu i în bucuria Duhului Sfânt.
în anul 1951 intr în viaa monahal ia Mnstirea Slatina-Suceava, ca
fiu duhovnicesc al Arhimandritului Cleopa Ilie, care îl tunde în cinul monahal
în anul 1956. Dup zece ani de smerit ascultare a fost scos din mnstire în
anul 1960 de regimul ateu de atunci, împreun cu toi monahii tineri din
aceast obte.
Dup câiva ani de prigoan a intrat în obtea Mnstirii Sihstria, unde
se nevoiete pân la sfâritul vieii sale. Pentru viaa sa aleas, în anul 1976 a
fost hirotonit diacon i apoi preot, având ascultarea de eclesiarh, în puin
vreme, printele Ambrozie ajunge duhovnic iscusit, cutat de numeroi
ucenici, clugri i mireni, urmând pilda marilor si prini duhovniceti din
Sihstria, Ieroschimonahul Paisie Olani i Arhimandritul Cleopa Ilie.
Printele Ambrozie nu fcea nimic fr binecuvântare i respecta întru

totul rânduiala sfintelor slujbe i cuvântul stareului i al duhovnicului su, iar
canonul i rânduiala de chilie nu-i rmâneau niciodat.
Ajungând la vârsta de 73 de ani, la începutul Postului Mare i-a cunoscut
de mai înainte sfâritul vieii sale, spunând prinilor: „Sa tii c eu nu ajung
pân la Sfintele Pati!" în sptmâna Sfintelor Patimi s-a spovedit din
copilrie la duhovnicul su, i-a cerut iertare de svârit Sfânta la prini i a
i dumnezeiasca Liturghie în Joia Mare. Iar în Sfânta i Marea Sâmbt,
diminea, a spus unui ucenic: „Mâine s-mi aprindei i mie candela la
mormânt!" Dup dou ore a intrat în vemântrie i acolo a adormit cu pace.
dându-i sufletul în mâinile lui Hristos Dumnezeu.

1. Zicea Printele Ambrozie: „S nu-i lai niciodat pravila i canonul,
cci cu acestea ii legtura cu Dumnezeu". Sfinia sa îi fcea pravila i
canonul dinainte, când avea de plecat undeva, ca sa nu-i rmân nefcute,
2. Dac vedea pe vreun frate c vorbete sau pierde timpul în zadar, îi
zicea: „Frate, nu sta degeaba, mergi i fa-i pravila, canonul sau citete ceva
folositor de suflet"
3. Odat a venit o femeie la sfinia sa la spovedanie. Având impedimente
canonice, printele a oprit-o de la Sfânta împrtanie. Dar ea s-a dus în alt
parte s se împrteasc. Dar când s ia Sfintele Taine, a auzit o voce în
spatele ei, zicând: „Foc iei!" Dei a ezitat, totui pân la urm s-a împrtit.
Când a revenit la Printele Ambrozie, acesta i-a spus: „Eu nu te mai primesc.
Dac n-ai ascultat de sfatul meu, caut-i alt duhovnic!"
4. Printele Ambrozie îi sftuia ucenicii s aib fric de Dumnezeu i s
nu calce canoanele i tipicul Bisericii pentru a plcea oamenilor.
5. Când era eclesiarh, i-a spus paraclisierului: „Umbl în Sfântul Altar cu
mult fric i evlavie, cci s tii c Hristos este de fa cu adevrat i vede
tot ce faci".
6. Odat i-a spus unui frate, pe care-1 vedea c se ostenete mai presus de
puterea lui: „Nevoiete-te, dar vezi s nu ajungi povar la alii!"
7. Altdat a venit o credincioas la el, spunându-i de „binefacerile" i
„puterile" celor care folosesc bioenergia. Printele Ambrozie i-a zis c el nu
este de acord cu aceste practici i pentru a-i convinge ucenica de aceasta i-a
spus s cheme pe unul din aceti oameni la el. Venind acesta, toate încercrile
Iui au rmas zadarnice, neputând face nimic înaintea printelui, care se ruga
cu rugciunea lui Iisus.
Aa a trit i aa s-a mutat la Domnul printele Ambrozie!
IEROMONAHUL ILIE CIORUA

Mnstirea Cernica
(1909-1997)
a. Viaa
Acest cuvios ieromonah s-a nscut în satul Vasile Alecsandri, judeul
Tulcea, dintr-o familie cu zece copii.
Rmânând orfan de prini, urmeaz Seminarul la Constana, apoi se
cstorete, face teologia la Bucureti i ajunge preot în judeul Ilfov,
pstorind mai multe sate. Aici face o pastoraie misionar deosebit, cu mult
zel pentru Hristos, neprimind plat pentru sfintele slujbe i fcând mult
milostenie cu cei sraci i bolnavi.
între anii 1962-1964 a fost închis de regimul ateu, pentru râvna cu care
slujea Biserica lui Hristos.
Murindu-i soia i punându-i copii în rânduial în anul 1974, dup 50 de
ani de pastoraie, preotul Iorgu, dup numele de botez, prsete lumea i
primete tunderea monahal în obtea Mnstirii Cernica, de lâng Bucureti,
cu numele de Ieromonahul Ilie.
Fiind plin de râvn pentru Hristos, în calitate de preot i duhovnic, a
svârit cele sfinte cu mare evlavie, cu smerenie i total lepdare de sine,
înc 22 de ani, slvind pe Dumnezeu ziua i noaptea i formând numeroi fii
duhovniceti. A fost întotdeauna un om al dreptii, nesufernd nedreptatea.

Permanent era înconjurat de credincioi i de sraci. Postea regulat câte
dou sau trei zile, negustând nimic de joi pân sâmbt; sttea zilnic la
moatele Sfântului Calinic, mrturisea lumea, mângâia pe toi duhovnicete i
izgonea duhurile rele din oameni.
Cunoscându-i dinainte ziua sfâritului su i lsând testament scris s fie
înmormântat în cimitir, fr sicriu, în rândul oamenilor sraci, i-a cerut

iertare de la toi i a adormit cu pace la 8 ianuarie, 1997, nelsând nici un fel
de avere în urma sa i fiind plâns de numeroii si fii duhovniceti.

Doamne, numr în ceata sfinilor Ti, pe fericitul Ieromonah Ilie cel
smerit i mult nevoitor!

b. Fapte i
cuvinte de învtur 1
1. Spunea de multe ori: „Când am intrat în mnstire, îmi venea s srut

pietrele de fericire".
2. Printele iubea foarte mult milostenia i pe toi care veneau la el îi
îndemna la aceasta. Avea un carnet gros cu numele a mii de oameni care

fcuser milostenie la biserici i pomenit toata viaa. Când
pe acetia i-a
ucenicii fceau milostenie, le spunea: parc am 20 de ani!"
„M-ai întinerit,
3. Pe 1 ianuarie 1997 a scris un bilet pe care 1-a pus la vedere, s-î vad
toi clugrii: „Frailor, eu mor, venii ne împcm", s
PROTOSINGHELUL INOCHENTIE
Mnstirea Robaia- Arge
HI
(1901-1997)
Acest cuvios printe s-a nscut în comuna uteti, judeul Vâlcea, în anul
1901, din prini smerii i credincioi. In anul 1929 intr în viaa monahala la
Mnstirea Bistria Oltean i este tuns în monahism în 1931. Apoi este
hirotonit diacon, iar în anul 1941 este hirotonit ieromonah i trimis ca preot
misionar în Transilvania.
Din 1947 pân în 1955 a fost preot slujitor i duhovnic la mnstirea de
metanie, Bistria, transformat în mnstire de maici. Iar din 1955 este numit
duhovnic la Mnstirea de maici Robaia- Arge, unde se nevoiete pân la
sfâritul vieii.
Jertfa lui ceamai mare, din clipa hirotoniei pân în ceasul morii, a fost
svârirea dumnezeietii Liturghii aproape zilnic, timp de peste 60 de ani!
De asemenea, era foarte smerit, blând, iubitor de osteneal, împciuitor
cu toi i întotdeauna împcat cu sine, cu oamenii i cu Dumnezeu. A
contribuit mult i la înnoirea duhovniceasc i material a Mnstirii Robaia,
construind chilii, lucrând la grdin, spovedind credincioi, cci, adeseori,
rostea aceste cuvinte: „Decât s stau degeaba, mai bine s lucrez degeaba!"
Viaa Protosinghelului Inochentie a fost ca o permanent liturghie. Toate
le fcea cu pace, cu smerenie i bucurie.
Dup o scurt suferin, printele Inochentie s-a mutat la odihna cea de
sus, la 14 octombrie, 1997, pentru a svâri cereasca liturghie cu îngerii i cu
toi sfinii, întru slava Preasfintei Treimi.
Doamne, odihnete în ceata Cuvioilor Prini pe printele Inochentie i pe
toi prinii purttori de Dumnezeu, întru slava Preasfintei Treimi!
Un om
1
Extrase din Cioru, Ieromonah Ilie, al Altarului, Dervent, 1999.
MONAHUL GAMALIIL PVLOIU

Mnstirea Neam
(1899-1998)
Cuviosul printe Gamalîil Pvloiu a fost un mare monah autodidact i

misionar renumit în toat ara.
S-a nscut în anul 1899, în judeul Vrancea, din prini smerii i iubitori
de Dumnezeu. In anul 1923 a intrat în obtea Mnstirii Neam i apoi a fost
tuns în cinul monahal, primind numele de Gamaliil.
In anul 1925 s-a cumprat o tipografie nou la Mnstirea Neam, unde,
printele Gamaliil, fiind înzestrat cu darul scrisului i al învturii
duhovniceti, a scris numeroase cri de învtur ortodox. Timp de peste 20
de ani, acest cuvios printe a tiprit la Neam sute de mii de cri i brouri
religioase de tot felul, pe care le difuza personal prin librria Mnstirii
Neam, ajungând cunoscut în toat ara.
Aceasta a fost cea mai important ascultare i nevoin a monahului
Gamaliil pân în anul 1960. Ziua corecta manuscrise i difuza cri bisericeti,
iar noaptea participa la sfintele slujbe în biseric.
Desfiinându-se tipografia, blândul printe Gamaliil i-a închinat restul
vieii sale numai ascultrii i slujbelor bisericeti de zi i de noapte, fiind
nelipsit de la biseric pân la sfâritul vieii.
în anul 1997, slbind de btrânee, a fost dus la bolnia mnstirii pentru

îngrijire, iar în 9 aprilie, 1998, i-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos,
fiind în vârst de 99 de ani.
Doamne, primete în ceata drepilor sufletul smeritului monah Gamaliil!
ARHIMANDRITUL IACHINT UNCIULEAC

Mnstirea Putna
(1924-1998) —
a. Viaa
Cuviosul Arhimandrit Iachint Unciuleac s-a nscut în anul 1924, în
comuna D^gâa, satul Mnstirea, judeul Iai.
Dup ce termin coala de Cântrei Bisericeti din oraul Roman, în anul
1951, îmbrieaz viaa monahal, în obtea Mnstirii Sihstria. între anii
1951-1955 urmeaz cursurile Seminarului Monahal din Mnstirea Neam i
este hirotonit ierodiacon.
în primvara anului 1956, un grup de 16 monahi din Mnstirea
Sihstria, în frunte cu Arhimandritul Dosoftei Murariu, sunt transferai la
Mnstirea Putna, pentru a reînnoi viaa duhovniceasc de acolo. între acetia
era i Cuviosul Ierodiacon Iachint.
Suflet foarte blând, linitit, temtor de Dumnezeu
panic, printele i
Iachint era iubit i cutat de toi, mai ales din anul 1959, când este hirotonit
preot i ajunge duhovnicul Mnstirii Putna i al tuturor credincioilor din
Nordul Moldovei. A fost muli ani i eclesiarh al bisericii, precum i
îndrumtor la muzeul mnstirii, cci avea darul vorbirii i al sftuirii
duhovniceti.
în anul 1973, pe când urma cursurile de teologie la Bucureti, a fost
rânduit stare al Mnstirii Putna, pe care a povuit-o 20 de ani, contribuind
mult la reînnoirea ei general, atât material, cât i duhovniceasc.
în anul 1992, dup canonizarea Sfântului Daniil Sihastrul i a Binecre-
dinciosului Voievod tefan cel Mare i Sfânt, Arhimandritul Iachint se retrage
din ascultarea de stare i, pân la sfâritul vieii pmânteti, se îndeletnicete
numai cu duhovnicia i cu sfatuirea ucenicilor si apropiai. Dei era greu
bolnav în ultimii ani, nu înceta s-i spovedeasc fiii duhovniceti.
în dimineaa zilei de 23 iunie, 1998, dup ce a mrturisit câiva ucenici, a
rmas singur în scaunul su i
se ruga lui Dumnezeu. Ctre
de spovedanie
sear i-a dat duhul în mâinile lui Hristos, în acelai scaun de spovedanie -
tar s cad -, unde a mrturisit i a povuit multe mii de clugri i
credincioi.
Pentru aceasta a fost plâns de obtea Mnstirii Putna i de toi fiii si
duhovniceti, iar la cimitir a fost acoperit cu rân, cu flori i cu lacrimi, de
mâinile ucenicilor si, la îndemnul preoilor care ziceau: „S acoperim cu
mâinile pe cel ce cu mâinile sale ne-a dezlegat de pcate!"
Aa a lucrat Dumnezeu prin blândul Arhimandrit i stare Iachint de la
Putna, care s-a nevoit în acest sfânt lca 42 de ani!
b. Fapte i cuvinte de învtur 2
1. Printele Iachint punea întotdeauna accentul pe trire:

- A vorbi despre virtui, despre învtura Iui Hristos, despre voia lui
Dumnezeu, fr a lucra virtuile i a le tri în fiecare clip, este o mare
nebuie, este de râsul diavolilor.
2
Extrase din Printele Iachint al Putnei, Ed, Bizantin, 2000,
Despre însemntatea printelui duhovnicesc, Printele Iachint spunea:

2.
Urcuul duhovnicesc nu poate fi înfptuit decât sub îndrumarea unui
-
duhovnic iscusit. îndrumarea sufletelor spre mântuire, ridicarea din prpastia
pcatelor, a patimilor, din dezndejde, este o art care nu se înva pe bncile
colilor, ci numai în lupta cu viata. Aceast arta poate fi deprins numai la
coala smereniei, a ascultrii, a lepdrii de sine, numai în lumina lui Hristos.
Omul în via poate înva orice singur, dar tainele sufletului i ducerea
rzboiului nevzut nu pot fi înfptuite decât sub povuirea unui duhovnic
înelept. Mântuirea sufletului se pune în aceiai termeni ca i în veacurile
trecute, cci Iisus Hristos, ieri i azi i în veci, acelai este.
3. Printele Iachint era preocupat de câtigarea definitiv a celor ce

prsesc calea pcatului, dar se îndoiesc ca Dumnezeu i-a iertat. Spunea cu
toat convingerea ca omul trebuie s aib încredere în cuvântul lui Dumnezeu:
Venii la Mine toi cei ostenii i împovrai i Eu v voi odihni pe voi (Matei
11, 28); ...dar îndrznii, Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33); De vor fi pcatele
voastre cum e cârmâzul, ca zpada le voi albi (Isaia 1, 18).
Venea totdeauna cu argumente scripturistice pentru a spori încrederea în
mila lui Dumnezeu a celor întori de la pcat.
4. Celor ce se îndoiau în existena sufletului, Printele Iachint le zicea:

- tii ce este sufletul? Este mai viu i mai adevrat decât trupul. Trupul îl
vezi, dar nu tii ce este în interiorul lui. Nu-i cunoti întotdeauna structura,
suferinele i Pe când sufletul este ceva clar. Ai auzit spunându-
cauzele lor.
se despre cineva c
este «un mare suflet» sau c
este «un om fr suflet»? Vrea
s spun c
omul cu suflet este acela care emana buntate, dragoste fa de
semeni; care iubete pe sraci i pe orfani; care tie sa-i ierte pe cei care i-au
greit, pe dumani; care rspltete rul cu bine, care nu ine minte rul; care
are fric de i credin, care svârete roadele credinei. Un suflet mare este
acela care se jertfete pentru binele altuia, care nu caut ale sale, ci pacea
celorlali.
Pe de alt parte omul cu suflet mic sau fr suflet este omul viclean, plin
de rutate, care nu are astâmpr, nici odihn, nici mulumire; omul nemilos-
tiv, necinstit, mincinos, care se bucur de rul altuia; omul care nu este
micat de suferina altora, care îi cldete fericirea pe slbiciunile celorlali.

5. Le mai spunea ucenicilor:
- Trebuies punem mare accent pe cunoaterea de sine, luptând pentru
aceasta, cerem cu insisten în rugciuni, ca Dumnezeu s ne lumineze
i s
întunericul sufletelor i s ne dea ajutor pentru a izgoni toat rutatea care i-a
fcut cuib în mintea i în inima noastr. Fr
cunoaterea de sine i lupta
împotriva rului, nu este posibil nici un urcu duhovnicesc. S
cerem lui
Dumnezeu s ne ajute s descoperim i s învingem toate cugetele viclene i
duplicitatea din noi.
6. cum poate omul sa se sileasc pe sine însui la

Apoi, fiind întrebat
rugciune, Printele Iachint spunea:
- într-adevr, nimic pe lume nu are dumani mai mari ca rugciunea.
Este absolut necesar ca fiecare cretin s caute timp de rugciune, s-i fac
un program de rugciune, aa cum îi face program pentru treburile zilnice.
7. Mai spunea Printele Iachint:
- Chiar dac simim c
rugciunea noastr nu este fierbinte, nu ne c
putem concentra, c
sufletul este risipit, totui s ne rugm, s ne rugm cum
putem, cci vom ajunge s ne rugm cum trebuie. Sufletul se înclzete încetul
cu încetul prin ederea îndelungat în faa lui Dumnezeu, prin cugetarea
permanent la lucrarea lui Dumnezeu, la sfâritul nostru, la minunile pe care
Dumnezeu le face în fiecare clip cu noi. Cu timpul, sufletul va cpta
deprindere, va dori rugciunea aa cum trupul are nevoie de aer i de ap.
Astfel vom ajunge s zicem i noi cu împratul David: In ce chip dorete
cerbul izvoarele apelor, aa Te dorete pe Tine sufletul meu, Dumnezeule.
Rugciunea va începe s curg cu vreme i fr vreme, devenind ca un
izvor pururea curgtor, încât ne vom ruga oriunde i în orice condiii.
8. Printele Iachint era un bun cunosctor al mecanismelor de pervertire a

sufletului. El spunea:
- Poftele trupului apar ca urmare a ne satisfacerii unor cerine sufleteti.
Apare un gol în suflet care trebuie umplut cu ceva. Astfel, dac dorina
sufletului de rugciune, de cugetare sfânt, de smerenie, de ascultare, de
lepdare de sine nu este satisfcut prin citirea de cri sfinte, prin rugciune
i înfrânare, prin nevoin i ascultare, apar neliniti, nemulumiri care sunt
preluate de trup i de suflet.
Astfel apare nevoia de a mânca i de a bea, în Ioc de a posti; de a cleveti

i a judeca pe alii, în loc de a ne ruga i a ne smeri; slav deart, în loc de a
ne vedea neputinele i
pcatele noastre; iubire de avuii, de bunuri, în loc de
srcie; iuime, blândee i buntate; cugetri dearte, în loc de
în loc de
cugetri sfinte. Pân nu ne trezim din rtcire, suntem asediai de fel de fel de
patimi cu care vom avea de luptat dup ce vom afla calea de întoarcere.
9. Odat, Printele Iachint le-a vorbit ucenicilor si i despre pofte, zicând:
- S
tii c
nu orice pofta este viciu. Numai poftele repetate, întreinute
i alimentate cu plceri, care se transform în obinuine, în deprinderi, care
Protosinghelul Teodul Varzarie (t 1981)
Mnstirea Agapia
Arhimandritul Gherontie Ghenoiu (f 1984)

Catedrala Patriarhal
Protosinghelul loil Gheorghiu (f 1986)
Mnstirea Sihstria
mmmmmk
Protosinghelul Emilian Olaru (t 1987)

Mnstirea Slatina
Arhimandritul Benedict Ghiu (t 1990)
Mnstirea Cernica
leroschimonahul Paisie Olaru (t 1990)
Mnstirea Sihstria
Arhimandritul Dosoftei Morariu (f 1990) Arhimandritul Elefterie Mihaie (f 1990)
Mnstirea Slatina - Suceava Mnstirea Dervent
Monahia Eustohia Ciucanu (t 1991) Cuviosul luvenalie Strinul (t 1996)

Mnstirea Agapia Mnstirea Sfânta Ecatehna - Sinai
Protosinghelul Ambrozie Dogaru (f 1996) Protosinghelul Inochentie Hi (f 1997)
Mnstirea Sihstria Mnstirea Robaia -Arge
Ieromonahul Cioru (t
llie 1997) Monahul Gamaiiil Pvfoiu (f 1998)
Mnstirea Cernica Mnstirea Neam
Arhimandritul lachint Unciuleac (t 1998) Monahul Marcu Dumitrescu (t1999)
Mnstirea Putna Mnstirea Sihstria
leroschimonahul Onufrie Frunz (f2001)

Mnstirea Sihstria
Arhimandritul Cleopa llie (t 1998)
Mnstirea Sihstria
ne oblig s le svârim, numai astfel de pofte devin vicii. Orice poft, dac
este alungat i nu este alimentat, cu timpul slbete, se usuc i dispare.
10. Un frate 1-a întrebat pe Printele Iachint: „De ce facem atât de uor
pcatul"? Iar printele i-a rspuns:
- Pcatul presupune întotdeauna o plcere aparent, apare ca un trandafir
care ascunde muli ghimpi. Totul este iluzie, care mai apoi se transform în
amar i plângere. Pe când urmarea virtuilor cere mult osteneal. Binele se
face greu, pentru c
presupune mult înfrânare, abstinen, mergerea pe calea
cea strâmt, lacrimi, rbdare, suferin, renunare la propria voin.
11. Printele Iachint mai spunea:
- Satana iese la lupt deschis atunci când vede c omul prsete
pcatul; arunc toat oastea iadului asupra bietului suflet, numai s-1 apuce.
12. Care sunt roadele ascultrii duhovniceti? 1-a întrebat un ucenic.
- Sunt multe mari roadele ascultrii cretine, în care intr i ascultarea
i
monahal. C
din ascultare se nate smerenia, blândeea, rbdarea, fr-de-
grija vieii, ndejdea mântuirii, rugciunea cu lacrimi, netemerea de moarte,
bucuria duhovniceasc i pacea inimii. Ce alte daruri mai mari ne dorim în
via decât acestea, i cine este oare mai bogat sufletete decât cel ce iubete
ascultarea de Hristos i de Biseric, de prini i de duhovnic? Cea mai uoar
i sigur cale de mântuire este a celui ce triete toat viaa în ascultare, adic
face toate cu sfat i binecuvântare, cu rugciune i întrebare. cea mai grea i
mântuire este a celui ce triete pe pmânt de capul su, rar Biseric, fr
prini, fr
duhovnic, fr
cri sfinte, fr
rugciune i bucurie duhovni-
ceasc în inim. Viaa aceluia este înc de pe pmânt un iad.
13. Printele Iachint îndemna permanent la prezena la biseric, la
trapez, la ascultare: „Cine nu pzete lucrurile acestea în viaa monahal nu
poate ca s biruiasc, ci este biruit de patimi, care uor-uor se încuibeaz.
Dar dac cineva pzete i are biserica, trapeza i ascultarea, patimile îi fac
mult mai greu loc în viaa lui duhovniceasc".
14. Printele Iachint insista foarte mult pe mrturisirea gândurilor, tiind
c aceasta are un rol deosebit în viaa monahal. „Dac nu-i mrturiseti
gândurile - zicea printele -, acestea rmân i nu fac altceva decât sape la s
temelia casei sufleteti".
Insista apoi punea foarte mult accentul pe sinceritatea fa de duhovnic:
i
„S-i mrturiseti totul, s-i spui totul, s
nu ascunzi nimic".
Punea accent pe fidelitatea faa de mnstire: „Sa iubeti locul unde ai
fost chemat". Zicea el c
mnstirea este ca o mireas pe care i-ai ales-o i
trebuie s
ii la ea ca la tovarul tu, ca la familia ta. Mai mult decât atât: s-i
iubeti trecutul, prezentul i viitorul acelei mnstiri, s-i iubeti pe prinii
.

care au vieuit în mnstire, s-i pomeneti în rugciunile tale, s te simi în
duh de comuniune cu ei i s-i iubeti pe cei împreun nevoitori.
15. Printele Iachintnu accepta vrajba. inea foarte mult la lucrul acesta:
s nu fie dezbinare între frai sau între prini. Folosea orice mijloc pentru a
reaeza în obte pacea, echilibrul. Apoi cerea începtorului, pe lâng
deschiderea deplin fa
de printele su duhovnicesc, s-i uite trecutul i s
triasc prezentul, pentru viitor, pentru întâlnirea cu Hristos.
16. Spunea Printele Iachint: „Când suntem la rscruce este bine s nu ne
grbim, ci s ne oprim, s judecm, s ne rugm i s cerem ajutorul lui
Dumnezeu, al Maicii Domnului, al sfântului înger pzitor, al sfinilor i s
cerem sfat - sfatul printelui duhovnicesc".
17. Fiind întrebat care trebuie s fie virtuile unui clugr, Printele
Iachint a zis:
- Smerenia. Smerenia este virtutea din care se nasc toate virtuile. Dac
ai smerenie, ai temelia vieii duhovniceti. Fr
smerenie nu poi zideti. s
Rugciunea, dac aezat pe smerenie i izvorte
este din smerenie, atunci
curge, cânt Dar dac nu este aezat pe smerenie, dei te strduieti,
inima.
rugciunea este ca o aram rsuntoare i ca un chimval rsuntor. Aa se
face rugciunea pentru cel care nu se roag cu smerenie. Rmâne numai la
nivelul de jos, nu se urc spre înlimi.
La monahi aprecia tierea voii, cci tia c
ascultarea i tierea voii nasc
smerenia cea mai adânc. Se necjea foarte mult când se fcea ceva fr
binecuvântare. Se mâhnea, dei nu certa mult, dar în câteva cuvinte spunea
ceea ce trebuie
18. Printele Iachint mai spunea:
- Mântuirea sufletului presupune angajare total i voin puternic de a
prsi pcatul. Când omul nu este ferm i hotrât i nu urte din toat fiina
sa pcatul, atunci ispitelei cderile sunt foarte lesnicioase.
19. Iar ucenicului su celui mai apropiat îi spunea:
- Citete, frate, citete cri sfinte, cci cine are o asemenea preocupare
sfârete prin a cdea la picioarele Crucii i de acolo se îngroap cu lisus i
înviaz cu lisus. Acesta este canonul pe care i-1 dau.
20. Dup ce s-a retras din stareie, Printele Iachint s-a rugat mai mult cu
rugciunea lui lisus.Nu a fost unnu a fost un om care s ia
om al pravilei,
Psaltirea i Ceaslovuls i Le recomanda i pe acestea, dar inea

le citeasc.
la rugciunea neîncetat ctre Dumnezeu. „Cine se roag numai din Ceaslov

sau din carte, acela nu se roag" - spunea el.
Aa a trit i aa a murit marele stare i duhovnic, Printele Iachint.

MONAHUL NICODIM COSTACHI

Mnstirea Sihstria
(1912-1998)
Smeritul i monah Nicodim Costachi s-a nscut în anul 1912, în

blândul
comuna Pârjol-Bacu, din prini evlavioi. în anul 1944 a intrat în obtea
Mnstirii Secu, clugrit cu numele de Nicodim, ajungând ucenic al unui mare
clugr isihast, Damian âru, despre care vorbea cu mare respect.
De la el a deprins tainele vieii duhovniceti i, îndeosebi, smerenia,
ascultarea, rugciunea i linitea. Tot de la el a învat s fug de cele
pmânteti i s se hrneasc din citirea Vieilor Sfinilor i din cuvintele
Sfinilor Ioan Scrarul i Isaac irul, pe care le iubea cel
mai mult.
In anul 1948, Printele Nicodim se închino viaz în obtea Mnstirii
Sihstria, fiind atras de renumitul stare de atunci, Arhimandritul Cleopa Ilie,
care i-a fost duhovnic pân la obtescul su sfârit. Aici a fcut ascultare zeci
de ani la fierrie, iar noaptea i în srbtori mergea la biseric, cânta la stran
i se linitea în chilie. Avea i doi ucenici, îns nici unul dintre ei nu cunotea
nevoina i bucuriile duhovniceti ale printelui lor sufletesc.
în ultimii douzeci de ani, printele Nicodim venea mai rar la biseric i
la masa de obte. Se ruga mai ales la chilie i se hrnea cu ce îi aducea
ucenicul de la trapez. Viaa sa în Hristos nu o tia nimeni decât numai
duhovnicul i Dumnezeu. Aezarea sa sufleteasc de acum era aceeai ca i în
tineree. Totdeauna era blând, tcut, smerit, linitit i împcat cu toi. Apoi,
permanent fugea de oameni pentru dragostea lui Hristos.
Prinii btrâni spun c, pe când era înc la Mnstirea Secu, a vrut
stareul de atunci s-1 fac preot. Ins el nu voia. Sosise hramul mnstirii,
venise i episcopul de la Iai, iar el se ruga în chilie s-i arate Domnul voia
Sa. Apoi, lsând ua chiliei deschis, se ruga în tain. Apropiindu-se vremea
Sfintei Liturghii, episcopul a trimis doi prini s-1 cheme la hirotonie. Dar,
vzând ua chiliei deschis, au crezut c
nu este înuntru i s-au întors, aa
voind Dumnezeu. Astfel, cu rânduial de sus, Printele Nicodim a rmas
monah smerit i iubitor de linite în toata viaa sa.
Spre sfâritul vieii sale bunul printe Nicodim se ruga mult i vorbea
puin, fiind ajutat în toate de ucenicul su, monahul Evghenie. Apoi, simind
c îl cheam Dumnezeu, s-a mrturisit i a primit Preacuratele Taine. La urm
s-a uitat ctre cer i a zis ucenicului su: „Printe Evghenie, de acum trebuie
s-mi dau sufletul în mâinile Domnului!" In clipa aceea, Printele Nicodim
i-a dat duhul cu pace în mâinile lui Hristos, în ziua de 10 iulie, 1998,
ARHIMANDRITUL CLEOPA ILIE

Mnstirea Sihstria
(1912-1998)
a. Viaa
Vrednicul de pomenire Arhimandritul Cleopa nscut în comuna
Ilie s-a
Sulia, judeul Botoani, fiind al cincilea copil din cei zece frai. Prinii si,
Alexandru i Ana, erau agricultori i duceau o via cretineasc aleas.
Dup ce termin apte clase primare, Constantin, care avea s devin mai
târziu Arhimandritul Cleopa, se îndeletnicete cu pstoritul oilor, împreun cu
fraii si mai mari, Vasile i Gheorghe, preajma Schitului Cozancea din
în
apropiere. Nu departe de acest schit se nevoia de mai muli ani i Cuviosul
Paisie „Pustnicul" din partea locului, care le-a devenit printe duhovnicesc.
In anul 1929, cei trei frai, Vasile, Gheorghe i Constantin, au intrat în
obtea Schitului Sihstria - Neam, care era povuit de vestitul egumen
atonit, Ieroschimonahul Ioanichie Moroi. între anii 1931-1933, fraii mai mari
ai Printelui Cleopa s-au mutat la Domnul, rmânând la Sihstria singur
fratele între anii 1935-1936, Constantin îi satisface serviciul
Constantin,
militar Botoani. Apoi, la 2 august, 1937, este tuns în monahism de
la
egumenul schitului, primind numele de monahul Cleopa.

Aproape zece ani a pstorit oile schitului. Iar în vara anului 1942 a fost
ales de obtea schitului lociitor al btrânului egumen, care era grav bolnav.
Dup mutarea la Domnul a btrânului egumen, la 5 septembrie, 1944,
Printele Cleopa este hirotonit diacon, la 27 decembrie, 1944, iar la 23
ianuarie, 1945 este hirotonit preot la Mnstirea Neam i numit egumen al
Schitului Sihstria, pe care îl povuiete cinci ani de zile.
La 30 iunie 1947, Schitul Sihstria este ridicat la rang de mnstire prin
decret patriarhal, având peste 70 de vieuitori, iar Protosinghelul Cleopa a fost
hirotesit arhimandrit.
în anul 1948, Printele Cleopa se retrage la linite aproape un an de zile
în Munii Neamului; iar la 30 august 1949 este transferat cu 30 de prini i
frai de la Sihstria la Mnstirea Slatina - Suceava, pe care o conduce pân
în anul 1956. Timp de peste doi ani de zile, între 1953-1954, Printele Cleopa
s-a nevoit ca pustnic în Munii Rarului împreun cu Ieromonahul Arsenie
Papacioc, fiind îndeprtai din obte de conducerea ateist de atunci.
în vara anului 1956, Arhimandritul Cleopa se reîntoarce la metanie, în
obtea Mnstirii Sihstria, ca duhovnic. Dar dup trei ani de zile, în timpul
marii prigoane împotriva monahismului românesc din anii 1959-1964, se
retrage în Munii Neam.
Din toamna anului 1964 pân la sfâritul vieii sale, Printele Cleopa a
slujit cele sfinte i a fost duhovnicul principal al Mnstirii Sihstria, care
numra peste o sut de vieuitori.
La 2 decembrie 1998, Arhimandritul Cleopa i-a dat sufletul în mâinile
lui Hristos, fiind plâns de ucenicii si i de numeroii credincioi care l-au
cunoscut.

1. Dup naterea pruncului Constantin, la 10 aprilie 1912, mama sa a
vzut c nu mnânc nimic. Atunci s-a dus cu el la Schitul Cozancea din
apropiere, la vestitul duhovnic Conon Gavrilescu, ca s-i citeasc rugciuni de
sntate.
- Ce sa fac, printe, cu copilul acesta? tem
- tii ce sa faci? S-1 druieti Maicii Domnului!
M s nu moar!
- Cum s-1 druiesc Maicii Domnului?
- Ia o lumânare i un prosop, aeaz pruncul înaintea icoanei Maicii
Domnului, f trei metanii i spune aa: „Maica Domnului, îi druiesc ie
copilul acesta al meu care este bolnav. ce tii tu cu el!" F
De atunci pruncul Constantin s-a fcut sntos i nu a mai fost bolnav de
moarte niciodat.
Tânrul Constantin a fost ales de Dumnezeu din copilrie s-I slujeasc
2.
toat viaa. In fiecare srbtoare mergea la biseric împreun cu fraii si,
fcea sute de metanii, postea mult i învase pe de rost multe rugciuni i
acatistul Bunei Vestiri, pe care îl rostea zilnic în cinstea Maicii Domnului.
Vara, ptea oile împreun cu fraii si la Schitul Cozancea, aproape de
pustnicul Paisie, care îi sftuia i-i binecuvânta.
3. Cei trei frai, hotrându-se s plece la mnstire în Schitul Sihstria,
unde se nevoia Cuviosul egumen Ioanichie, s-au dus mai întâi s ia
binecuvântare de la Schimonahul Paisie, povuitorul lor, care se nevoia în

Schitul Cozancea.
La întoarcere prinii îi rugau sa mai stea un timp acas. Dar ei, întrii
de harul Duhului Sfânt, au început s cânte într-un glas acatistul
Mântuitorului; „Aprtorul cel mai mare i Doamne, Biruitorul iadului, ca cei
ce ne-am izbvit de moartea cea venic, cele de laud aducem ie...!"
Atunci prinii, vzând râvna lor, au început s plâng cu lacrimi i i-au
lsat s plece la mnstire.
4. Mama copiilor suspina mereu pentru cei trei fii ai si, plecai la
mnstire. Dar soul ei, Alexandru, îi zicea: „Femeie hai, las-i se duc s la
"

mnstire! De ce n-am avut noi mintea lor când eram ca ei? Iat, mâine,
poimâine plecm i noi la Domnul i ce ne-a folosit nou viaa aceasta?"
5. în toamna anului 1930, fraii Vasile i Constantin, având ascultarea la
oi, le pteau prin munii Sihlei. într-o dup amiaz a trecut pe poteca
muntelui un episcop sfânt i fctor de minuni, cu numele Ioan, refugiat din
Rusia, prin anul 1920.
Episcopul, poposind puin i binecuvântând fraii de la oi, a zis
diaconului su, care tia limba român:
- Spune-i fratelui Vasile s se pregteasc, cci are de mers o cale lunga!
Ins fratele Constantin, neînelegând ce vrea s spun episcopul, i-a
srutat mâna i s-a dus dup oi. Dup ase luni de zile, fratele su mai mare,
Vasile, s-a mutat la Domnul, împlinindu-se astfel profeia episcopului Ioan.
6. Dup moartea fratelui Vasile, Printele Cleopa a citit timp de 40 de
zile o Psaltire pe zi, pentru a afla unde este sufletul lui. Când s-au împlinit 40
de zile de la moartea fratelui su, printele a avut un vis.
Se fcea c s-a deschis mormântul fratelui su, care se afla în partea

dreapt a altarului bisericii, capacul de pe sicriu s-a dat la o parte, iar din
Sfântul Altar a început s curg printr-o eava peste mormântul fratelui su un
izvor cu ap limpede ca de cristal. i cum curgea apa aceea, fratele Vasile se
albea din ce în ce mai tare, iar chipul îi devenea tot mai strlucitor. Apoi s-a
deteptat ca din somn i a spus: „Mi, frate, spla-m-vei i mai vârtos decât
zpada m voi albi!
La urm Printele Cleopa a mers la egumenul schitului, s-i spun visul,
temându-se sa nufie înelciune diavoleasc. Printele Ioanichie i-a spus: „Ai
vzut, biete? S-au împlinit 40 de zile. Ce nevoin mare avea acela! tia
atâtea acatiste i Psaltirea pe de rost. A murit martir în ascultare; pân la
ultima suflare s-a inut de oile mnstirii. Ai vzut de unde vine izbvirea i
izvorul? Din Sfântul Altar! C acea ap pe care ai vazut-o închipuiete
liturghiile care s-au slujit 40 de zile. i prin liturghiile Bisericii i cu cât a mai
fcut el fapte bune, 1-a splat Dumnezeu i 1-a albit. N-a fost vis de la diavoli,
ci i-a artat Dumnezeu c rugciunile Bisericii i liturghiile l-au albit".

7. Dup mutarea la Domnul a frailor si, Printele Cleopa era foarte
întristat pentru sfâritul lor atât de timpuriu. Dar se ruga cu lacrimi lui
Dumnezeu s-i descopere unde anume sunt sufletele lor. i, într-o sear, a
visat c s-a întâlnit cu fraii si, Vasile i Gherasim, împreun cu surorile lor
Domnul, într-o grdin minunat plin de flori
plecate la i bun mireasm, cu
pomi încrcai de roade, unde psri cereti cântau laude lui Dumnezeu. Toat
noaptea aceea au petrecut-G piimbându-se i cântând cu mult bucurie

duhovniceasc în grdina Raiului!
La urm fraii i-au luat rmas bun de la el i, promiându-i c se vor
ruga pentru dânsul ca s fie cu toii împreuna, l-au îndemnat s fac ascultare
i s se roage neîncetat, ca dup o vreme va fi povuitor de suflete i va veni
i el lâng dânii. Apoi s-au deprtat sltând de bucurie, iar printele s-a
deteptat din somnul su adânc. Era ora 5 dimineaa.
8. Dupzece ani de ascultare la oile schitului, prinii din obtea Sihs-

triei au urcat la stân pe munte, în vara anului 1942, i i-au zis monahului
Cleopa:
- Printe Cleopa, iat schitul este ars de foc, stareul nostru este greu
bolnav la pat i nu are cine conduce schitul. Te rugm vino devale i
rânduiete toate ascultrile din schit, c
te va ajuta Maica Domnului!
Atunci Printele Cleopa le-a spus
- Dac este voia Domnului, fac ascultare! Dar mai întâi lsai-m sa cer
sfatul printelui meu, pustnicul Paisie de la Cozancea.
Dup dac obtea te-a
ce i-a scris, btrânul a rspuns: „Printe Cleopa,
ales, fa ascultare!Dar nu te bucura când te-or pune stare i nu te întrista când
te-or scoate din streie! Roag-te mai mult i ias-te în voia Domnului".
Aa a ajuns Printele Cleopa egumen la Schitul Sihstria, în anul 1942.
9. Mai târziu, mergând Printele Cleopa cu crua la via schitului de la
Buhui, 1-a întâmpinat o cretin din partea locului, cu un rând de veminte
preoeti, un Liturghier i un toiag i i-a zis:
- Printe, au rmas în casa mea aceste veminte, cartea i toiagul, de la
un preot militar. V
rog luai-le dumneavoastr la mnstire, poate trebuie, v
c noi ne temem s
le inem în cas!
- Bine, soro, Le lum la mnstire!
i-a zis printele.
Aceste trei prinii din schit ca un semn ca monahul
daruri le-au socotit
Cleopa va primi în curând preoia, ca va povui bine obtea frailor i îi va c
înva pe toi calea mântuirii.
într-adevr, dup trei luni de zile, Printele Cleopa a primit hirotonia în
diacon, la 27 decembrie, 1944; iar la 23 ianuarie, 1945, a fost hirotonit preot
i duhovnic tot la Mnstirea Neam, dup care a fost numit egumen al
Schitului Sihstria.
10. în anul 1943, tatl Printelui Cleopa a plecat la Domnul, dar el nu s-a
dus la înmormântare.
- De ce n-ai venit la înmormântarea tatei? 1-a întrebat mama sa mai
târziu.
Eu am venit la mnstire i nu mai am tat i
- mam. Tat am pe
Dumnezeu i mam am pe Maica Domnului!
- Dar eu nu suntmama ta? a zis btrâna plângând.
- Vino la mnstire i atunci eti mama mea! a rspuns Printele Cleopa.
Apoi btrâna, rmânând singur în sat, s-a hotrât s vin i ea la
mnstire i s slujeasc lui Hristos.
întoamna anului 1946, Printele Cleopa a dus-o pe mama sa la
Mnstirea Agapia Veche, unde s-a clugrit, primind numele de Agafia, i s-a
nevoit 22 de ani. Apoi, bineplcând lui Dumnezeu, i-a dat sufletul în mâinile
lui Hristos, în vara anului 1968.
11. în toamna anului 1947, mergând Printele Cleopa la Bucureti sa
cumpere sfinte vase pentru noul paraclis, a fost invitat într-o sear la
profesorul universitar Alexandru Mironescu, unde se adunase mult lume,

preoi i intelectuali, i fiecare rostea câte un cuvânt duhovnicesc.
Când a început s vorbeasc Printele Cleopa, dup câteva minute, icoana
Maicii Domnului din perete a început a se legna singur, scoând un sunet ca
de harp. A fost un moment foarte emoionant, nemaiîntâlnit pân atunci,
încât toi s-au minunat i au dat laud lui Dumnezeu i Maicii Domnului,
spunând cu lacrimi: „O minune! O minune a Maicii Domnului!" Apoi ziceau:
„Printe Cleopa, roag-te lui Dumnezeu pentru noi!"
12. Printele Cleopa împreun cu câiva sihastri din Munii Sihlei i ai
Sihstriei, tiau c în partea locului se nevoia, alturi de pustnicii notri, i un
mare sihastru rus, anume episcopul Ioan, fctor de minuni.
Acest sfânt al zilelor noastre era refugiat în aceast zon datorit
rzboiului i terorii ateiste din Rusia i îi avea slaul în Munii Neam din
împrejurimi. Dar nimeni nu tia viaa i bordeiul lui. i era plin de harul
Duhului Sfânt, încât uneori se arata oamenilor la vedere, iar alteori, asemenea
sfinilor de odinioar, nu-1 putea vedea nimeni, chiar dac trecea pe lâng el.
Despre aceasta spunea fericitul episcop numai duhovnicului su,
Ieroschimonahul Vasian de la Sihla (f 1955), precum i duhovnicului Teodul
Varzare de la Mnstirea Agapia (f 1981), care tia limba rus.
13. întâlnindu-se odat în pdure cu duhovnicul Teodul, la locul numit
Poiana Trapezei, Sfântul Episcop Ioan i-a spus:
- tiu c
te duci s
te spovedeti la Printele Cleopa, dar astzi nu este la
Sihstria, cci este chemat la Mnstirea Neam la consiliu. întoarce-te înapoi

la Agapia i vei veni în alt zi!
- Dar când s vin, Prea Sfinite?
- Nu te îngriji de aceasta sfinia ta, c are Dumnezeu grij de toate!
14. Altdat iari venea Printele Teodul la Printele Cleopa pentru

spovedanie, i ca prin minune, fiind înainte -vztor, Sfântul Episcop Ioan îl
atepta în marginea pdurii. Apoi i-a zis:
- Acum Printele Cleopa este la mnstire i poi mergi la Sfântas
Spovedanie. i eu m
duc adeseori la Sihstria la Sfânta Liturghie, dar nu m
vede nimeni, cu darul lui Hristos!
15. Dup rzboi muli rufctori se adposteau prin pduri i fceau
multe tâlhrii pe la mnstiri, prdând de mai multe ori Mnstirea Sihstria,
încât nu tia Printele Cleopa, stareul mnstirii, ce s mai fac. Atunci a

cerut sfatul Episcopului Valeriu de la Mnstirea Neam. Iar blândul episcop
i-a spus:
- tii ce s facei?
Printe Cleopa, S
facei privegherea Acoper-
mântului Maicii Domnului în fiecare mari seara i s citii neîncetat la
Psaltire câte dou ore, când nu este slujb, de la stare pân Ia ultimul frate!
Dac vei face aa, Maica Domnului va îndeprta pe aceti rufctori, va v
pzi de tot rul i v
va binecuvânta cu tot ce avei trebuin, iar Mnstirea
Sihstria va fi pzit de orice primejdie!
într-adevr, cum a început s se citeasc la Psaltire ziua i noaptea i sa
se fac privegherea Acopermântului Maicii Domnului, îndat hoii au
disprut din pduri, fiind prini, iar Mnstirea Sihstria a fost izbvit de
primejdii, fiind acoperit cu omoforul Maicii Domnului.
16. Tot în vara anului 1947, din lucrarea vrjmaului, oile mnstirii s-au
speriat într-o noapte i o mare parte din ele s-au rtcit în munii Sihlei.
Zadarnic le-au cutat fraii, c
nu le-au aflat.
Dup zece zile, au spus de pierderea oilor Printelui Cleopa. Atunci
Maica Domnului pentru oile
sfinia sa a mers cu fraii în biseric, s-au rugat la
pierdute, au fcut câte trei metanii i au plecat s caute
oile în muni. Apoi, cu
mila lui Dumnezeu i cu rugciunile Maicii Domnului, le-au aflat pe toate,
fr s se piard vreuna. Dup aceea, întorcându-se la mnstire, au mulumit
Maicii Domnului c
au aflat oile pierdute, cu rugciunile Printelui Cleopa.
17. 1947 Printele Cleopa spovedea lumea ziua i
în toamna anului
noaptea, încât nu avea timp nici s
mnânce. Iar într-o noapte a venit la ei o
femeie dezndjduit i i-a spus plângând:
- Printe, stau aici de ase ore i vreau spovedesc, s m
am pcate c
foarte mari pe suflet!
- Femeie, sunt obosit. Te rog s vii diminea.
- Printe, dac nu m
primeti acum la spovedanie, eu m duc s m
omor! Uite, am i o funie la mine! Am fcut pcate foarte mari i am avortat
muli copii. Primete-m c
nu mai pot rbda!
Atunci Printele Cîeopa a primit-o la spovedanie, a încurajat-o, i-a dat
ndejde de mântuire i a dezlegat-o de pcatele ei cele grele.
A doua zi, femeia a luat agheasm mare i s-a întors linitit i împcat
la casa ei.
18. în primvara anului 1948 Printele Cleopa a rostit o frumoas predic

în cinstea Sfinilor împrai Constantin i Elena. Aceasta a suprat autoritile
locale, care s-au hotrât s-1 închid.
Dar în acea noapte printele s-a retras în Munii Sihlei i s-a nevoit acolo
singur cu darul Hristos, timp de ase luni de zile, ptimind multe ispite de
lui
la diavoli. C uneori îl ameninau cu nluciri, alteori ÎI chinuiau cu tristeea,

iar alteori îl ispiteau cu fric i cu vise înfricoate. îns el, cu darul lui
Hristos i cu rugciunile Maicii Domnului, pe toate le-a biruit.
19. Odat, terminând Sfintele i Preacuratele Taine, pe care le purta la

piept, s-a pregtit s svâreasc Dumnezeiasca Liturghie, ca s se poat
împrti sptmânal. Dar, neavând cine s-i cânte la Sfânta Liturghie, a
rânduit Dumnezeu s-i cânte un stol de psrele, cum nu mai vzuse niciodat
în via. i cântau aa de frumos acele psri, încât Printele Cleopa s-a uimit
de glasul lor i a îneles c Dumnezeu le-a trimis, ca împreuna s-L slveasc
pe Hristos Dumnezeu.
Dup ce s-a împrtit i s-a terminat Sfânta Liturghie, acele psri
strine au zburat în adâncul munilor i nu le-a mai vzut.
20. Dup ase luni de zile, Arhimandritul Cleopa s-a reîntors din muni,
în toamna anului 1948. Iar în vara anului 1949, a fost trimis de patriarhul
Justinian cu treizeci de clugri de la Sihstria s
reînnoiasc Mnstirea
Slatina, ctitoria lui Alexandru Lpuneanu, care era aproape pustie. îns
plecarea sa i înjumatairea obtii a adus Mnstirii Sihstria mult întristare.
Apoi, cu darul lui Hristos, în câiva ani Mnstirea Slatina, având în fruntea
ei pe Printele Cleopa, a ajuns cea mai organizat mnstire din România.
21. în primvara anului 1951, Patriarhul Justinian voia transfere pe s

Printele Cleopa cu 40 de monahi la Mnstirea Neam, ca fac aici cea s
mai mare lavr a monahismului românesc. îns Arhimandritul Cleopa iubea
mai mult linitea i rugciunea i nu voia s
fac nimnui tulburare. De aceea
s-a închis în tain în chilia sa, a postit o sptmân desvârit i se ruga cu
lacrimi Maicii Domnului s-1 scape de aceast grea încercare.
Ascultând Dumnezeu rugciunea lui, în noaptea cea de pe urm, pe când
se ruga, i-a grit Maica Domnului din icoan, zicându-i: „Nu te întrista pentru
tulburrile de la Mnstirea Neam, ca le voi liniti eu! Dar s nu fii în
îndoial!" Cci un gând îi spunea s se duc i alt gând nu se duca la s
Mnstirea Neam.
A doua zi, dup Sfânta Liturghie, Printele Cleopa a primit întiinare de

la Patriarhie s rmân pe loc.
22. Vzând autoritile de atunci c îa Mnstirea Slatina vin muli
credincioi, într-o noapte au închis pe câiva monahi. Atunci i Printele
Cleopa, împreun cu ucenicul su, Ieromonahul Arsenie, au plecat în muni a
doua oar, aproape de Raru, unde s-au nevoit împreun doi ani i patru luni,
rbdând multe necazuri, suferin, foame, prigoan i ispite de la diavoli.
în vara anului 1954, Patriarhul Justinian a obinut de la autoriti, cu voia
lui Dumnezeu, libertatea Prinilor Cleopa i Arsenie de a face misiune prin
mnstiri, fapt care i-a bucurat pe toi.

23* în anul 1956, Printele Cleopa s-a reîntors la metanie în Mnstirea
Sihstria i fcea multa misiune duhovniceasc cu rugciunea i cu cuvântul,
împreun cu marele duhovnic, Ieroschimonahul Paisie,
Dar diavolul cuta prilej s tulbure din nou Biserica lui Hristos. Astfel, în
primvara anului 1959, când a venit marea prigoana împotriva Bisericii i mai
ales a mnstirilor, peste 4000 de prini i frai au fost izgonii din mnstiri,
rmânând doar cei btrâni.
Atunci s-au vrsat multe lacrimi i muli credincioi adposteau pe prini
prin casele lor, pân s-au reîntors îa mnstirile de metanie.
24. Vzând aceast mare prigoan asupra mnstirilor, Printele Cleopa
s-a retras într-o noapte pentru a treia oar în Munii Carpaî. Acolo s-a nevoit
peste cinci ani de zile în tcere, în linite i rugciune. Ultimii ani a stat
împreun cu ucenicul su, ieromonahul Varsanufie. vi atât de mult se bucurau
de dulceaa linitii, încât nu voiau s se mai reîntoarc la mnstire.
25. Ne spunea ucenicul lui, Protosinghelul Varsanufie, c odat mergea
Printele Cleopa pe poteca unei pduri, i a vzut venind spre el un tânr
necunoscut. Atunci printele, nevrând s fie cunoscut, s-a rugat lui Dumnezeu
s nu fie vzut de oameni. minune, tânrul a trecut
Astfel, prin pe lâng el,
dar nu 1-a vzut, fiind acoperit de harul Domnului.
Aceste fapte s-au petrecut de mai multe ori, Printele Cleopa fiind
acoperit cu darul lui Hristos, i nimeni nu le tia decât el i ucenicul lui.
26. Având mult linite la bordeiul su din pdure, Printele Cleopa îi

împrea timpul în trei pri: rugciune, scriere de cuvinte duhovniceti i odihn.
Cea mai mare parte a timpului se ruga, facându-i toat rânduiala de
preot i pustnic în fiecare zi, pân la 12-15 ore. Se ruga mult i cu rugciunea
inimii, pe care o deprinsese din tineree, iar timpul liber rmas îl folosea la
scrierea crilor sfinte, mai ales predici.
Din crile scrise de cuvioia sa în linitea munilor amintim: Predici
duhovniceti (Urcu spre înviere), Predici la Duminici de peste an, Predici la
praznice împrteti i la sfinii de peste an, Minunile lui Dumnezeu din zidiri,
precum i unele îndreptare de spovedanie pentru starei, ieromonahi, preoi de
mir, monahi i credincioi.
27, Odat ne spunea Printele Cleopa ca într-o sâmbt dup amiaz, s-a
pregtit s scrie un îndreptar de spovedanie pentru arhierei, cu binecuvântarea
patriarhului Justinian. Pe când voia s înceap a scrie, a vzut în razele
soarelui un Arhiereu îmbrcat în veminte, care strlucea de lumin i care 1-a
binecuvântat cu ambele mâini pentru începerea acestui lucru sfânt. Atunci a
îneles c
însui Hristos 1-a binecuvântat s înceap aceast sfânt lucrare, pe
care a svârit-o cu bine în adâncul munilor!
28, întoamna anului 1964, Printele Cleopa, cu darul lui Hristos, s-a
reîntors obtea Mnstirii Sihstria, la 29 septembrie. A fost o mare
în
bucurie duhovniceasc pentru clugri i credincioi. Din anul acela pân la
sfâritul vieii sale, adic timp de 34 de ani, cuvioia sa era cutat de toi:
clugri i mireni, rani i intelectuali, tineri i btrâni, elevi i studeni,
români i strini. Toi îl cutau, toi îi cereau sfat duhovnicesc, toi se simeau
bucuroi în chilia lui i aveau mare speran în rugciunile cuvioiei sale, fiind
un mare duhovnic harismatic i cunosctor desvârit al Sfintei Scripturi i al
Sfinilor Prini.
29, Ne spuneau adeseori credincioii care veneau cuvioia sa pentru
la
binecuvântare, c sunt fericii c l-au vzut pe Printele Cleopa i c

îe-a dat
sfaturi duhovniceti. Printele îi îndemna s se roage i ei, s
se spovedeasc,
s mearg regulat la sfânta biseric i s fac fapte bune. i aa li se
împlineau cele de folos,
Astfel, ucenicii Printelui Cleopa deveneau mai buni, mai milostivi, mai
râvnitori i mai smerii. Iar btrânul le amintea deseori cuvintele Psalmistului:
Smeritu-m-am i m-am mântuit.

Ctre clugri zicea uneori Printele Cleopa: „Când ai intrat în
30,
mnstire, ai murit lumii! Nu mai ai mam, nu mai ai tat! Nu mai ai nimic cu
prietenii, cu neamurile, cu rudeniile. Vai de noi dac ne-om întoarce cu
mintea înapoi în lume, s
mai avem tat i mam, sor i frate, prieteni,
neamuri i i moie! O singur datorie mai au cei din mnstire
rudenii, casa
fa cei de acas. S-i învee cuvântul lui Dumnezeu i s se roage pentru
mântuirea lor. Dar ca s se mai duc s-i ajute pe ei, sau s plece din
mnstire, sau s fure din avutul mnstirii s dea la ai si, acela este al doilea
Iuda, pentru c s-a lepdat de lume numai cu gura, iar cu inima este în lume".
,
CXJVIOI DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XX 749
De multe ori spunea sfinia sa ucenicilor: „Contiina este glasul lui

31.
Dumnezeu în inima noastr. Prin toate ne mustr contiina când greim. Ea
este glasul lui Dumnezeu care ne cheam la El: «Omule, ai greit. Eu te iert,
dar s nu mai faci.Vino la Mine, cci la Mine este izvorul iertrii, al iubirii
i al milostivirii! Pune început bun de azi înainte, s
nu mai pcatuieti»",
32. Altdat zicea: „Fraii mei, când vom înelege c Dumnezeu ne
cheam prin boli, prin suferine, prin pagube, prin necazuri, prin robie, prin
secet, s nu stm împietrii, ci s ne întoarcem acas la Tatl ceresc i s
zicem: «Iart-ne nou, Doamne, pcatele i ne miruiete pe noi!». Atunci
Bunul Dumnezeu ne iart, pentru c El nu ne ceart din ur, ci din dragoste,
ca s
nu ne pierdem"
33. Dup zece ani de la muni, Printele Cleopa a plecat
revenirea sa din
în pelerinaj la Mormântul Domnului cu câiva ucenici. Timp de 30 de zile s-a
închinat la toate locurile din ara Sfânt, începând de la Ierusalim i pân la
Muntele Sinai. Peste tot s-a rugat, a slujit Sfânta Liturghie, a privegheat la
Golgota i Ia Sfântul Mormânt i a dat slav lui Dumnezeu pentru toate.
34. Dorind s se închine i la Sfântul Munte Athos, în anul 1977 cuvioia

sa a mers în pelerinaj în Grecia cu un grup de ucenici. Aici iari s-a rugat la
sfintele moate i la icoanele fctoare de minuni, a svârit Sfânta Liturghie
în mai multe mnstiri, a cercetat pe unii din pustnicii români i a inut câteva
predici duhovniceti lamnstirile greceti i româneti.
Apoi a ajuns cu ucenicii si pân la Atena i la Corint, dup care s-a
închinat la moatele Sfinilor Ierarhi Spiridon i Nicolae, la care avea mare
evlavie. De aici a fcut un scurt popas la Arhimandritul Iustin Popovici din
Serbia i apoi s-a reîntors în ar.
35. în ultimii 20 de ani, Printele Cleopa n-a mai plecat nicieri. Iubea
mai mult linitea, tcerea i singurtatea. Mai ales noaptea, dup ce rmânea
singur, se ducea în marginea pdurii i se ruga lui Dumnezeu pân dup
miezul nopii, vrsând multe lacrimi. Apoi se întorcea la chilie, rar tie s
nimeni nevoina sa de tain. Astfel, ziua o druia credincioilor care veneau la
el, iar noaptea o druia numai lui Hristos în taina inimii sale!
36. Dintre toate faptele sale bune, pe lâng rugciune, post i linite,
Printele Cleopa iubea cel mai mult milostenia i cuvântul duhovnicesc.
Nimeni din mnstire nu era mai blând, mai milostiv i mai rugtor ca
i nimeni nu mângâia pe clugri, pe credincioi i pe sraci,
Printele Cleopa
ca sfinia sa, cci avea darul cuvântului i sfaturile lui se lipeau de inima lor,
fiind umbrit de harul Duhului Sfânt.

37. De multe ori, la spovedanie, când fraii spuneau c îi lupt patimile
trupeti, Printele Cleopa le zicea: „Moartea, moartea, moartea..., sicriul,
târncopul, hârleul! Gândete-te la moarte i la cât necurai e iese chiar i din
cea mai frumoas femeie la câteva zile dup moarte".
38. Alteori zicea: „Cimitirul este facultatea facultilor i coala colilor.
C auzi ce zice Sfântul Io an Gur de Aur: «Mergi la cimitire, o, frate, c
acolo coala cea mai înalt a
este sufletelor, care ne vorbete despre
Dumnezeu!»"
39. Spunea adeseori Printele Cleopa: „Dac vrem s mergem drept
înaintea lui Dumnezeu, ne trebuie dou ziduri pân la moarte: unul de-a
dreapta i altul de-a stânga. Care sunt acelea? Zidul din dreapta este frica de
Dumnezeu, iar zidul din stânga este frica de moarte".
De asemenea, printele sftuia pe frai amintindu-le cuvintele marelui
40.
duhovnic Vichentie Malu: „Rbdare, rbdare, rbdare... i când i se va
prea c s-a sfârit, o iei de la capt: rbdare, rbdare, rbdare... Dar nu pân
la prit, ci pân la sfârit"
Mai zicea Printele Cleopa

41. c
trebuie s avem convingerea ca în
fiecareclip greim i nu este nici un moment în care nu mâniem pe
Dumnezeu; de aceea nu este clip când nu avem nevoie de ajutorul Lui,
42. Cuvioia punea mare accent i pe osândirea de sine, cci spunea:
sa
„S nu zici la spovedanie c
este de vin cutare, sau c
este vinovat diavolul,
c atunci râd diavolii de tine cu gura pân la urechi! Ci s spui: «Printe, eu
sunt de vina, al meu este pcatul, la mine este rana».
43. Printele Cleopa, când îndemna pe cineva s fac spovedanie

general, sftuia s se foloseasc un îndreptar de spovedanie. Apoi zicea c la
sfârit este bine ca penitentul s spun c pe toate cele scrise acolo îe-a fcut.
Pentru c dac nu le-a fcut cu fapta, le-a fcut cu gândul.
44. Altdat spunea frailor: „Izvorul a toat rutatea i a tot pcatul i
rdcina tuturor rutilor neraional fa
este iubirea de sine, care este iubire
de trup i este cea mai grea i
mai subire dintre toate patimile care robesc
firea omeneasc. De aceea Mântuitorul, când a spus urmm Lui, a pus s
aceast condiie: Cine vrea vin dup Mine, s se lepede de sine... s
Lepdarea de sine este cea mai mare virtute care-1 duce pe om la sfinenie i la
Rai.
45. Uneori spunea i cum lucreaz aceast patim a iubirii de sine, apoi i
ce fiice izvorsc din ea, rostind din memorie sute de pcate mari i mici:
„Mila de sine, cruarea de sine, îndreptirea de sine, mulumirea de sine,
. .
trâmbiarea de sine, lauda de sine, plcerea de sine, prerea de sine,

închipuirea de sine, simirea de sine, îngâmfarea de sine, cinstea de sine,
încrederea în sine, rezemarea pe sine, bizuirea pe sine, înlarea de sine,
cutezana de sine i nesimirea, care-i moartea minii i omorârea sufletului
mai înainte de moartea trupului, i altele".
Mai spunea
46. c
tot din iubirea de sine se nasc i acestea: „Mândria,
trufia,semeia, ura, zavistia, pizma, invidia, rutatea, inerea de minte a

rului, dorina de rzbunare, lcomia pântecelui, somn prea mult, întunecarea
minii. Apoi pcatele cu vederea, cu auzul, cu mirosul, cu gustul, cu pipirea,
închipuirea, înfumurarea, duplicitatea, rivalitatea, încpânarea, amrciu-
nea, ironia, ambiia, înelciunea, cruzimea, neomenia, blasfemia, înfurierea
npraznic, linguirea, împtimirea, obrznicia, neastâmpr area, iubirea de
stpânire, dorina de a porunci la alii, prefctoria, îngâmfarea, neevlavia,
nepocina, neluarea aminte, pregetarea, pierderea vremii în deert, rtcirea
gândului, rutatea, acedia, adic moîeala voinei. i altele, precum: iubirea
de bani, de plceri, de avere, de agoniseala, de slav" i alte multe pcate
care se nasc din iubirea de sine.
„Deci, zicea el, nu putem spune la mrturisire c n-am greit, pentru c
totdeauna greim lui Dumnezeu cu iubirea de sine, c în multe feluri i chipuri
ne robete pe noi.
Iar vârfurile rutii care se nasc din iubirea de sine, adic slava deart
i mândria, le cu fapta bun fcut în ascuns, iar pe mândrie o
alungm
surpm atunci când punem toate isprvile noastre pe seama lui Dumnezeu"
47. Altdat spunea: „Dac iubirea de sine este izvorul a toat rutatea,
lepdarea de sine este rdcina tuturor virtuilor.
Din lepdarea de sine izvorsc alte virtui care se împotrivesc i omoar
iubirea de sine, ca de pild: tgduirea de sine, însingurarea de sine,
cunotina de sine, desvârita neîncredere în sine, împotrivirea de sine, ura
i la urma dragostea i înfrânarea
de sine
1
'
48. Spunea odat Printele Cleopa: „Când nu avem simirea pcatului,

suntem în cel mai greu pcat; c atunci mintea noastr este oarb, iar nesim-
irea este moartea minii. Mintea nu simte pcatul i omorârea sufletului, mai
înainte de moartea trupului. i nesimirea se nate i ea tot din iubirea de sine.
Nu este clip i
nu este vreme în care nu m aflu mâniind pe Dumnezeu. S
avem încrederea aceasta i s
tim, i chiar de n-am simit i n-am ajuns la
aceast convingere, s
ajungem de-acum. Aa
trebuie sa ne mrturisim. Pentru
ca am ajuns la convingerea asta, cu zeci de ani în urm, c nu exist clip i
mai puin decât aceasta, când nu ne aflam mâniind pe Dumnezeu.
Aceasta tii când o simi? Când ajunge omul în treptele cele mai înalte ale
rugciunii inimii i când vine Duhul Sfânt în inima omului, cu darul lui Hristos,
atunci abia vede el milioanele de neputine, care-î robesc simitor i gânditor.
Vezi în camera asta ce curat este? Nu-i praf, nu-s gunoaie. Dac o raz a
soarelui ar intra aici i noi am sta deoparte, am vedea milioane de fire de praf
care se învârt. Dar pân ce n-a intrat raza soarelui, nu vedeam. Aa este i cu
sufletul nostru".
49. Iari zicea printele Cleopa: „în timpul rugciunii celei curate, când
se scald inima noastr în lacrimi i fierbe în clocotul plânsului, dup ce au
trecut momentele acelea, atunci o s vezi câte milioane de neputine zac în
mintea i inima noastr. i acestea nu le simim. Petrecem în nesimire, în
somn, în rspândire, în învârtoare, în împietrire. Ni se pare noi, «Slava c
Domnului, n-am fcut cutare pcat!» Dar noi le avem pe toate i suntem
izvorul a tot pcatul i a toat frdelegea, în orice clip.
De aceea, pentru ca în fiecare clip greim, în fiecare clip este nevoie de
trezvie, de paza minii, de rugciune i de umilin în faa lui Dumnezeu. Asta
este ce spunea marele prooroc David: c frdelegea mea eu o cunosc i
pcatul meu mea este pururea ".
înaintea
50. Zicea odat Printele Cleopa „Mai întâi este
despre rugciune:
rugciunea gurii. Apoi este rugciunea minii. Dar rugciunea minii nu este
desvârit. Dumnezeietii Prini o numesc jumtate de rugciune, sau pasre
cu o arip, sau rugciune cu un picior. Trebuie s ducem aceast rugciune de
la înelegerea minii la simirea inimii. Iar când noi zicem o rugciune cu
limba i o înelegem cu mintea i o simim cu inima, ea devine sferic,

rotund, în micarea sufletului nostru. Aceast rugciune este mult mai
desvârit i se numete rugciunea inimii. La rugciunea inimii, zice Sfântul
Isaac Sirianul, de abia ajunge unul din zece mii."
51. Altdat spunea: „Dumnezeiescul Printe Isaac irul zice: Omule,
pogoar-te cu mintea cmara inimii
în tale i atunci ai ajuns în cer. C i
aceea este cmara cerului, a împriei cerului. Dar cine ne-a spus nou c
împria cerului este noastr? Hristos. N-a spus El: împria
în inima
cerului înluntrul vostru este? Deci, iat c
noi avem împria cerului în
inima noastr. i. când ajungem cu mintea în inim, am ajuns la împria
cerurilor".
52. Alteori zicea Printele Cleopa: „Mintea trebuie s se pogoare în

inim, c inima este cmara minii. Aceasta-i cmara de care spune Hristos:
Tu, când te rogi, intr în cmara ta i încuie ua ta i roag-te Tatlui tu
întru ascuns i Tatl tu, Care vede cele întru ascuns, îi va rsplti ie la
artare. Voi credei despre cmar, ca este cea de lemn, casa? Daca o luai
aa, o luai dup liter.
Ori dumnezeietii Prini îneleg cu totul altfel: Trei ui ai de încuiat
aici
când te rogi: ua cea de lemn, pentru oameni; ua buzelor, pentru cuvinte, ca

s nu grieti cu nimeni decât cu Dumnezeu; i ua inimii, pentru duhuri, ca
sa te pogori cu mintea în cmara inimii. C inima este cmara minii".
53. Spunea odat printele: „Prin rugciune trebuie s se uneasc mintea
cu inima. Este o rugciune a minii în inim i este o rugciune a inimii
curate. Dar s
tii c
mintea, pogorându-se în inim, trece dou vmi sau
obstacole, ca s se uneasc cu inima. întâi este vama închipuirii, a imaginaiei
i a doua este vama raiunii de la poarta inimii. Un om înelept într-o clipeal
de vreme le trece".
54. Despre vama imaginaiei zicea Printele Cleopa: „Legea cea mai
scurt a rugciunii este s
nu-i închipui nimic când te rogi. imaginaiile C
sunt de trei feluri: rele, bune i sfinte. S
nu primeti nici un fel de
imaginaie. C
dac te opreti la imaginaie, nu poi intra cu mintea în inim
în vremea rugciunii.
Aceasta este prima staie. Sfântul Nil Ascetul zice în Filocalie: Fericit
este mintea aceea care a ajuns s se roage lui Hristos, tar imaginaie, fr
form! Mintea Mântuitorului n-a avut imaginaie, spun toi sfinii teologi.
Pentru c El era Noul Adam i a venit sa restaureze pe vechiul Adam, exact
cum a fost în rai.
Adam, când a czut, prin gândire a czut. Ce i-a zis satana? Nu vei muri,
ci vei fica Dumnezeu, cunoscând binele i rul. i, cum i-a închipuit c va fi
ca Dumnezeu, a czut prin imaginaie din darurile date i apoi a fost izgonit
din rai. De aceea dumnezeietii prini numesc imaginaia «pod al demonilor».
Nici un pcat nu trece de la minte la simire (la inim), dac nu i-1 închipuie
întâi omul cu mintea.
Deci, în vremea rugciunii n-ai voie s-i închipui nimic. Nici imaginaii
sfinte, nicipe Hristos pe Sfânta Cruce, nici pe scaunul Judecii. Nimic. C
toate imaginaiile sunt afara de inim i dac rmâi s
te închini la acestea, nu
te închini lui Hristos.
55. Iar despre vama raiunii spunea: „Aici, la aceast vam, care este la
poarta inimii, o întâmpin pe mintea noastr alte duhuri rele, «teologii întu-
nericului i filosofii iadului» i-i dau minii raiuni duhovniceti. Cci mintea
noastr, dup mrturia Sfântului Vasile, are însuirea s izvorasc venic
gânduri, bune sau rele. i nu-i de vin ce izvorte. C
ce turnm într-însa,
moara macin. Noi suntem cei care hotrâm dac dm drumul la gânduri.
în clipa rugciunii, numai ce vezi c apar cuvinte din Scriptur, cum a
ispititpe Mântuitorul în muntele Carantaniei, cci rolul lor este s te
ispiteasc din Scriptura. ine vin tot felul de raiuni adevrate i înalte în
vremea rugciunii! Dar vrjmaul nu se supr de asta, când vede tu c
raionezi. El se bucur. Bine c
teologhiseti când te rogi!
1
Frailor, n-au ce cuta astea în vremea rugciunii! Sfântul Ioan Gur de

Aur spune: «Tu, când te rogi, nu teologhisi, c
eti batjocorit de demoni!»
Când te rogi trebuie s ai inima înfrânt i smerit, durerea inimii pentru
pcate i smerenie. Taina asta este a lui Dumnezeu, Izvorul minilor raionale
din cer i de pe pmânt.
Tu te coboar în inim cu rugciunea de-un singur gând; adic gândind
numai la numele Domnului nostru Ii sus Hristos. Cu aceast raiune ne
coborâm în inim, zicând aa: «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluiete-m pe mine, pctosul (sau pctoasa)». Cu alt raiune n-ai ce
caut. Dup cum v-am spus, la vama imaginaiei, nici o imaginaie, cat de
sfânt ar fi, nu este în inim, ci afar de inim i trage mintea noastr din
inim afar. Aa i raiunile acestea.
C diavolul are scop s-i dea minii noastre de teologhisit i îi aduce la
rugciune toat Scriptura, dac vrei, numai sa nu te rogi! El tie c rugciunea
îl arde.
Atunci tu capei o trufie duhovniceasc: «De aceea îmi vin mie acum
cuvintele astea aa de înalte, eu c m
rog lui Dumnezeu!» el râde cu gura i
pân la urechi! Tu nu te rogi atunci, ci teologhiseti. Mântuitorul îi spune s
te rogi: Voi nu vorbii multe ca farnicii, crora li se pare c întru multe
vorbe îi aude Dumnezeu!
Hristos cere de la noi rugciunea «monologhie», adic de-un singur
cuvânt, de-un singur gând. Ai vzut pe canaaneanca? Mergea dup Hristos i
striga cu câteva cuvinte: Iisuse, Fiul lui David, miluiete-mâ! i Fiul lui
David, miluiete-mâ! Dar striga din inim. Ea nu s-a rugat mult, s-a rugat cu
un singur cuvânt, dar îl zicea din inim, pân a biruit buntatea lui Dumnezeu
s zic: mare este credina ta!
O, femeie,
vremea rugciunii, mai ales a rugciunii inimii, când .vrem
Zar noi, în s
pogorâm mintea în inim, aa sa ne rugm, cu un singur gând. dac C
prseti teologia asta în vremea rugciunii, cu ajutorul lui Dumnezeu, îndat
mintea intr în inim".
56. Altdat zicea: „îndat ce mintea a intrat în inim, ai un semn firesc,
începe ca un cui de foc i se înclzete inima de la centru. Apoi se înclzete
Adic sa cugeti la cuvintele Scripturii

toata, pe urm pieptul, umerii, coloana vertebral, tot corpul i încep a curge
sudori cu mare putere, iar ochii încep a vrsa lacrimi calde de pocin cu
mare foc. Asta-i rugciune de foc!
Acum s-a întâlnit Mirele cu mireasa. Hristos cu sufletul nostru. Aceasta
unire duhovniceasc îl face pe om un duh cu Dumnezeu. Este ceea ce spune
Apostolul: Cel ce se lipete de desfrânat, un trup este cu ea... Iar cel ce se
lipete de Domnul, un duh este cu EL Aceast unire i lipire de Dumnezeu în
inim, prin Iisus Hristos, aduce mare dulcea duhovniceasc i mare
cldur".
57. Tot despre rugciunea inimii mai spunea: „Dar nu-i temelia lucrrii,
nici dulceaa, nici cldura cea din inima. Temelia lucrrii este zdrobirea
inimii, cina, durerea inimii pentru pcate i lacrimile de pocin care se
vars atunci. In starea aceasta sufletul nostru are atâta fericire, atâta uurare,
atâta cldur i dulceaa duhovniceasc, încât, dup ce se trezete din starea
inim, el nu poate spune trei cuvinte.
aceasta de unire cu Iisus Hristos în
Ce minute dulcea, ce bucurie a avut în inima sa! i dac în
fericite, ce
starea aceasta ar sta un lucrtor al rugciunii un ceas sau dou, cu mintea
pogorât în inim, adic s se uneasc mintea cu inima, când s-ar trezi, o
sptmân sau dou în inima lui nu mai poate intra nici un gând din lumea
aceasta! Cerul inimii lui atât se cur, încât rmâne vzduhul inimii plin de
lucrarea Duhului Sfânt. O inim fericit care s-a adpat cu lacrimi de pocin
i cu mare dragoste din unirea cu Iisus Hristos. Dragoste duhovniceasc pe
care nu o poate descrie limba!"
58. Uneori printele ne spunea despre întâlniri pe care le avusese pe când
era în pdure, cu btrâni sporii în rugciunea inimii, i despre trirea
duhovniceasc a acelor btrâni. îns noi tiam ca de nu era vorba de alii,
fapt
ci de Printele Cleopa însui, care se smerea, nevrând spun el era s c
acela, fugind de laudele i slava omeneasc.
59. Apoi zicea: „O s m întrebai: «Dar noi, printe, ce facem,
majoritatea lumii, care nu tim aceast rugciune duhovniceasc? Noi ne
pierdem?» NuS îns, fiindc a venit cuvântul despre rugciune, v-am artat
care este rugciunea cea adevrat. Nu înseamn c, dac eu nu rog, nici m
s nu spun la altul. Nici eu nu m-am rugat aa, de când sunt! Dar nu înseamn
s nu tim. C
netiina este orbirea sufletului.
Dar tii ce zice diavolul mândriei i al nesimirii, dac avem o lacrim la
rugciune? «Acum te-ai rugat stranic!» Ehei! i cât îi de-acolo pân la
rugciunea cea curat! Cât îi de departe cerul de pmânt! V-am spus c
rugciunea în creterea ei nu are limita. Pentru c
se unete cu Dumnezeu i
de aceea nu are margine".
. .

60. Mai zicea Printele Cleopa: „Nu este în puterea omului a se sui pe
treptele rugciunii. Aomului este numai voina, S
voiasc sa se roage lui
Dumnezeu cum poate, iar a se învrednici de rugciuni înalte este o lucrare
care depinde de darul lui Dumnezeu"
61. Altdat ne spunea btrânul; „Odat am fost arestat de securitate la
Mnstirea Slatina i apoi dus la Flticeni. Aici am fost btut i bgat într-un
beci în care ardeau o mulime de becuri. Toi care intrau acolo, ieeau
aproape nebuni. M-au bgat i pe mine, ca sa-mi pierd minile. Nu mai
vedeam cu ochii i nu mai puteam de cldur. Atunci mi-am coborât mintea în
inim cu rugciunea lui lisus. Dup o ora m-au scos i s-au mirat toi c înc
mai vorbeam i mergeam fr s m in nimeni".
62. Altdat spunea rugm,
printele: „Când ne s
zicem cum putem.
Sfântul Macarie ne povauiete: «Omule, eu tiu tu nu c
tii s
te rogi, dar îi
dau un sfat: „Roag-te cum poi tu, dar roag-te adeseori!"» Cci din deasa
rugciune, omul începe a se înva rugciunea cea adevrat.
Iar Sfântul Ioan Scrarul zice: «Oare vom prsi rugciunea de cantitate?»
C rugciunea de cantitate este cea pe care o facem mult, dar fr s
fim cu
mintea în inim i fr s
fim cu privirea minii la Dumnezeu. «N-o prsim!»
Ca rugciunea dintâi este pricina celei de a doua. Cantitatea nate calitatea".
63. Printele spunea c primul pcat care vine din partea raional a
sufletului este uitarea. Adic uitm
de binefacerile lui Dumnezeu, de prezena
lui Dumnezeu, de frica de Dumnezeu... Apoi, din uitare vine rceala. Iar
trezvia se nate din frica de Dumnezeu i frica de Dumnezeu se nate din
credin.
Pe urm zicea btrânul: „în zadar faci mii de metanii i ii nu tiu câte
zile de post, i alte nevoine mari, dac nu-i pzeti mintea. Cci zice Sfântul
Isihie: «Nu avem nevoie pentru a ne mântui decât de minte treaz». Iar paza
minii const în trei lucruri: în a ne trezvi (a ne trezi cu mintea la cele ce
gândim); a ne împotrivi pcatului cu mintea; apoi a chema pe «Doamne Iisuse»
prin rugciunea minii. Cci atâta legtur are paza minii cu rugciunea
inimii, cât are trupul i sufletul. Iar a pzi mintea înseamn a zdrobi capul
arpelui".
64. Mai spunea Printele Cleopa: „Fraii mei, trebuie s avem inim de
fiu ctre Dumnezeu, minte de judector ctre noi, iar ctre aproapele s avem
inima de mam"
65. Printele ddea deseori la spovedanie i acest sfat frailor: „Sa faci
ascultare cu dragoste i cu «Doamne Iisuse» în minte i în inim. Atunci ai i
pe Marta i pe Mria. Marta, adic trupul, lucreaz, iar Mria st la
picioarele Domnului. Cci cel ce face ascultare cu dragoste i «Doamne

cu
lisuse» liturghie svârete, iar cel ce face ascultare fr rugciune, argie
împlinete".
66. Odat a spus Printele Cleopa unui frate: „De-ai ti cât m rog eu
noaptea cu lacrimi s avei dragoste între voiL.."
67. Zicea uneori printele: „Sfântul Isaac irul spune c semn al milei lui
Dumnezeu sunt lacrimile la rugciune. Când vezi c te cerceteaz Dumnezeu
cu lacrimi multe la rugciune este semn c mila lui Dumnezeu s-a atins de
ochiiti i vrea, prin aceste lacrimi de pocin i de dragoste mare, te s
curee pe tine, s
te lumineze, sa te spele de pcate i s-i arate ie care este
adevrata rugciune",
6$. Altdat spunea: „Nu toate lacrimile sunt bune. Pe lâng lacrimile
bune, care vin din dragostea de Dumnezeu, sau din frica de Dumnezeu, sau
din frica de moarte sau de muncile iadului, sunt i lacrimi fireti i lacrimi
rele.
Lacrimile mijlocii, adic fireti, nu sunt nici bune, nici rele. Lacrimi
fireti sunt i boal, din suferin i din tristee. Lacrimile rele i
cele din
osânditoare sunt cele care se nasc din slav deart, sau din mânie, sau din
dezmierdare, sau din pagube.
Iar noi, ca nite grdinari pricepui care-i ud ogorul lor, trebuie ca toate
lacrimile care ne vin, chiar dac la început nu sunt dintre cele bune, le s
întoarcem în lacrimi bune".
69. Printele sftuia oamenii s nu cread în vise i vedenii, ci
dimpotriv, s le resping cu smerenie, pentru a nufi înelai de diavol.
Despre vise, zicea: „Toate visele sunt de la diavoli. Doar cele care vestesc
moarte i judecat sunt de la Dumnezeu. Dar daca te arunc în dezndejde, i
acelea sunt tot de la diavoli" . Uneori mrturisea celor prezeni cum fusese i
sfinia sa încercat, pe când era în pustie,i simea o mireasm de crini i de
când voia
trandafiri s
citeasc Acatistul Acopermântului Maicii Domnului.
Dar printele n-a vrut s
primeasc aceasta, rugându-se Maicii Domnului sa
îndeprteze de la el acea mireasm, ceea ce s-a i întâmplat dup 40 de zile.
70. Despre înelciunile vrjmaului, mai zicea Printele Cleopa: „S
tii c
cele mai multe suflete de cretini le duce diavolul în iad cu amânarea
pocinei. La cei tineri le spune: «Eti tânr. Acum vrei te spovedeti? s
Acum vrei s te rogi Nu-i pierde timpul acum cu acestea.
sau sa posteti?
Triete-i viaa! Ai timp s te pocieti mai târziu». Celor maturi le spune:
«Acum ai de crescut copii, ai de lucru. Mnânc i bea ca s ai putere. Te vei
ocupa de suflet la btrânee». Iar ctre cei btrâni zice: «Toata viaa te-ai
ostenit i ai muncit. Mai eti i bolnav i neputincios. i poate nu mori chiar
acum. Mai ai timp». i
amânând pocina pe mâine, pe
în acest chip,
poimâine, Ia anul, la btrânee, ne îneal vrjmaul mântuirii noastre cu;
amânarea. Dar Dumnezeu spune: Astzi de vei auzi glasul Meu, nu va s
învârtoai inimile voastre".
71. Pe când era în pustie, Printelui Cleopa i s-a artat demonul
desfrânrii i i-a spus: „Ce-ar fi dac vei cdea în pcat?" Iar printele a zis:
„Oricând pot cdea, c ce-i

brbatul i ce-i femeia? Putregai i putoare sunt!
Numai harul lui Dumnezeu ne ine."
72. Altdat, tot pe când era la pustie, îl chinuia iari duhul desfrânrii.
Iar Printele Cleopa a început s joace cu picioarele goale pe spini i aa a
scpat de acest demon cumplit.
73. Când îl întrebau fraii din mnstire ce mânca pe când era la pustie,
printele spunea c
aducea un pdurar cartofi i el fcea socoteala s-i
îi
ajung cam unul pe zi. Dar unui printe duhovnicesc apropiat, i-a spus a c
mâncat i pmânt, dar nu voia mai tie ceilali. s
74. Odat, pe când Printele Cleopa era retras în muni împreun cu
ucenicul sau, ieromonahul Arsenie Papacioc, s-a pornit o furtun în pdure.
Printele Arsenie îl chema pe Printele Cleopa s vin lâng el, iar Printele
Cleopa struia s vin Printele Arsenie lâng sfinia sa. în cele din urm,
Printele Arsenie a fcut ascultare i s-a duslâng Printele Cleopa. In acel
moment s-a produs un trsnet puternic care a lovit chiar copacul sub care se
adpostise Printele Arsenie. Iat ce înseamn ascultarea!
75. Printele Cleopa era i un om al dreptei socoteli. De obicei, nu era
pentru o ne voina exagerat, dei sfinia sa se nevoia mult în tain. Dar
totdeauna sfinii sunt aspri cu ei i plini de dragoste fa de ceilali. Uneori
spuneac pdurea nu se teme de cel ce ia multe lemne odat i încarc prea
tarecrua. Cci tie c se va strica mai încolo, fiind încrcat prea tare.
Pdurea se teme de cel ce ia câte un lemn, câte o mic sarcin. De acela se
teme pdurea, c tie c încet, încet, o taie pe toat.
76. Tot despre dreapta socoteal zicea printele: „Spun Sfinii Prini ca
«împrteasa faptelor bune este dreapta socoteal». Muli s-au aruncat în
potopul patimilor ca s scape pe alii de la moarte i s-au înecat pentru c n-au
avut chibzuin i dreapt socoteal în via. Toate faptele bune trebuie fcute
cu msur i dreapt socoteal, adic umblm pe calea împrteasc de s
mijloc, dup darul, firea i puterea fiecruia, ca s nu cdem într~o parte sau
alta, c
«extremele sunt ale diavolului», cum spun dumnezeietii Prini".
77. Pe lâng alte daruri, Printele Cleopa a fost înzestrat de Dumnezeu i

cu o memorie rar întâlnit. Dup ce citea o carte de dou ori, o putea spune
pe de rost. De aceea cita cu uurin din memorie zeci i sute de citate
patristice i tia Canoanele Bisericii pe dinafar
biblice, i ne încânta cu atâtea
istorioare frumoase i pline de dulcea.
78. Printele avea mare evlavie la Maica Domnului i la toi sfinii. Ne

spunea un ucenic c
1-a vzut pe Printele Cleopa, pe când era internat în
2
spital, cum citea Bogorodicina stând culcat pe pat i având perfuzie la mâna;
i zicea: „Nu pot lsa pe Maica Domnului, c

ea totdeauna m-a ajutat!" Iar la
Sfântul Maslu, pomenea uneori sute i sute de nume de sfini; pe lâng
pe de rost numele celor mai muli sfini din calendar i sinaxar.
aceasta, tia
De asemenea a scris versuri religioase i acatiste în cinstea Maicii Domnului
i a mai multor sfini.
79. Printele Cleopa a fost i un mare aprtor al dreptei credine,

alctuind cri foarte valoroase despre cunoaterea i aprarea credinei
ortodoxe. De asemenea prin predicile sfiniei sale, a readus la Biserica lui
Hristos numeroi oameni, i chiar grupuri întregi de credincioi, rtcii de la
dreapta credin.
80. Zicea Printele Cleopa: „Cel mai de pre în aceast viaa este s lai
toate i s-i plângi pcatele tale, pentru c cea mai scump pentru noi este
venicia. Deci, trebuie s facem totul ca s n-o pierdem, ca atunci degeaba am
mai trit pe pmânt!
fcea Printele Cleopa erau împodobite cu
81- Toate lucrurile pe care le
smerita cugetare. C
zicea: „S nu spunem niciodat am pus început bun. c
Noi nici nu tim cum arat acel om care a pus început bun. Noi s ne rugm:
«Doamne, ajuta-mi ca s pun început bun!»"
82. Altdat zicea: „Prerea de ru
completeaz fapta pe care nu ai racut-o.
De pild, tu faci metanii. Cum fceam eu când eram acas, luam la c m
întrecere cu fraii mei, care face mai multe metanii într-o or. Eu fceam 500
de metanii într-o or, dar acum nu mai pot face nici una. Iar tu nu le faci cu
mândrie, ci pentru pcatele tale. i mie îmi pare ru nu pot face, i zic: c
«Doamne, miluiete-m i pe mine, pctosul!». Iar Dumnezeu le primete pe
amândou la fel.
83. Odat s-a dus un frate la spovedanie i a spus: „Printe Cleopa, n-am
râvn". Printele i-a zis: „N-ai? Smerete-te! Nimeni nu s-a mântuit c a
postit, sau c a fcut alt nevoin. Ci spune: Smeritu-m-am i m-am mântuit"
Cartea ce cuprinde Canoanele Maicii Domnului

.

84. Altdat 1-a rugat un ucenic pe printele s-1 pomeneasc la
rugciuni. Iar sfinia sa i-a spus: „Rugciunea mea este ca fumul lui Cain. Aa
se târte pe pmânt!"
85. L-a întrebat odat un frate pe Printele Cleopa: „Printe, cum sa
citesc la Psaltire? S m gândesc când citesc c este scris ca pentru Proorocul
David, sau c este scris pentru fiecare din noi, sau cum?" Printele i-a
rspuns: „S te gândeti c
eti pctos".
86. Spunea odat Printele Cleopa: „Diavolul a czut din mândrie i de
aceea nu poate zice «lart-m!». Aa i noi. Când vei vedea ca cineva îi cere
iertare, i tu nu zici: «Dumnezeu s te ierte!», eti asemenea cu diavolul, care
nu poate zice «lart-m!». Sau dac ai greit ceva, i nu ceri iertare, te
asemeni cu el, c
nu zici «lart-m!». i chiar dac nu eti vinovat, sa nu spui:
«Nu vreau s zic „lart-m!". De ce s zic? El este vinovat, nu eu!». De aceea
totdeauna s ne smerim"
87. într-o zi a venit la Printele Cleopa un credincios, plâng ându-se c i
s-a furat calul. Printele i-a spus s fie linitit, cci la întoarcerea din cltorie
îl va gsi în curte. Cum a ajuns acas, omul i-a gsit calul în ograd i a dat
slav lui Dumnezeu pentru ajutorul primit.
88. Odat o cretin care avea un mare necaz, a dat un pomelnic la

Printele Cleopa. Dup un timp femeia a revenit, spre a-i mulumi cu lacrimi
pentru ajutorul primit. Dar sfinia sa îi spunea c
nu-i mai amintete nimic,
îns ea struia, amintindu-i împrejurrile de atunci. Atunci, printele a cutat
prin buzunare a scos o hârtie boit, întrebând-o dac nu cumva acesta este
i
pomelnicul ei. Femeia recunoscând pomelnicul, printele i-a spus: „Vezi, eu
am i uitat de atunci de el. Dar credina ta a lucrat i Domnul te-a izbvit de
necaz".
89. Altdat a venit o femeie împreun cu
Printele Cleopa. fiul ei la
Când i-a dat binecuvântare, necunoscând-o mai dinainte, printele a spus:

„Numai mam s nu fii!" Iar în predica din seara aceea a vorbit mai mult
împotriva desfrânrii i a beiei, patimi care îl stpâneau pe fiul acelei mame.
Apoi, ne-a mrturisit acea cretin, ca fiul su, dup plecarea de la mnstire,
a prsit cu totul acele patimi, cu rugciunile Printelui Cleopa,
90. A spus odat Printele Cleopa: „Un adevrat clugr este bine s se
împrteasc din toate faptele bune câte puin. Dar mai mult s prisoseasc
smerenia,cci aceasta este poart a Cerului; iar smerenia din ascultare se
nate. Cununa tuturor faptelor bune rmâne îns dragostea. Aceasta duce
sufletul de la poarta Cerului înaintea tronului Preasfintei Treimi".
C'UVIOI DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XX 761
91. într-o zi, când un frate i-a artat biserica noua care se construia,
ludându-i frumuseea, printele i~a spus: „Da, frate. Dar tii este mai s c
greu s
faci un clugr adevrat, decât o catedral".
92. Printele Cleopa repeta mereu: „Mâine, poimâine m duc la Hristos!
Mâine pleac Moul „Mâine nu vei mai vedea decât o cruce în

Putregai!",
cimitir!", „Mâine, poimâine, venica pomenire Moului Putregai!", „Ia, un
hârb legat cu sârm!", „Mâine m
duc la fraii mei. Ei strig la mine: «Hai,
mi frate! Las vorba cu oamenii!»".
93. De multe ori când cineva îi cânta „Muli ani triasc!", sfinia sa îl
oprea i îi zicea: „Nu aa, ci:«Venica pomenire, venica pomenire, venica

lui pomenire!»" Sau zicea: «La muli ani, Moul Putregai»!"
94. Inimile credincioilor se umpleau de bucurie, auzindu-i pe printele
spunând: „Mânca-v-ar Raiul!" sau „Mi, n-am o traist mare, sv bag în ea
i s v duc pe toi la Rai! S nu rmân unul!"
Odat m-am dus s-i cer sfaturi Printelui Cleopa. Iar sfinia sa mi-a
95.
spus: „Printe loanichie, am îmbtrânit în zile rele! Ce sfaturi mai dau? s
întotdeauna mi-am rnit tiina gândului, învând pe alii cele ce eu n-am
lucrat. îmi aduc aminte câteodat de marii nevoitori care au trit mai demult
în aceast mnstire, care dormeau în sicrie i se sileau la plângere i lacrimi,
dar eu stau ca o stânc cu totul în nesimire. Orice vorbesc pentru îndreptarea
altora, m
mustr mai mult pe mine decât pe ei, c
nu fac cele ce zic, i zilele
se scurteaz i vremea sfâritului nemerniciei mele pe acest pmânt se
apropie. Nu mai înir multe, c
niciodat nu voi putea spune întunericul
rutilor mele. Iar sfinia ta, care ai Sfânta Evanghelie i izvoarele cele curate
ale Sfinilor Prini, nu cuta s te adapi dintr-un pârâu sec i glodos. Ai
atâtea izvoare dumnezeieti, care pot s-i rcoreasc setea cea duhovniceasc
i s-i învioreze sufletul spre a-1 face sa zboare la cer.
De aceea zic: Fericii sunt cei ce tac i las sa vorbeasc mai întâi faptele
lor, apoi vorbesc i ei din trire proprie i din prisosina inimii lor.
S
ne ajute mila Domnului nostru Iisus Hristos tuturor i mie pctosului,
ca s nu fim mustrai în ziua cea mare a Judecii pentru cele ce am învat pe
alii, dar nu le-am fcut".
96. Printele Cleopa, având o via sfânt, s-a învrednicit atât de darul
sfineniei, cât i de darul înainte vederii, cci aproape tot ce spunea cu
cuvântul se împlinea cu fapta, fr ca el sa tie aceasta. De aceea, clugrii i
credincioii erau ateni ia tot ce spunea cuvioia sa i ascultau sfaturile lui ca
din gura Domnului i astfel se întorceau mulumii sufletete la casele lor.
97. Duminic, 29 noiembrie, Printele Cleopa nu a mai rspuns întreb-
rilor ucenicilor si i a rmas pe scaunul su de spovedanie nemicat, ca într-o
rpire, cu ochii întredeschis! timp de mai bine de unsprezece ore.
,
în seara zilei de I decembrie, 1998, fiind foarte slbit i obosit, Printele

Cleopa a spus ctre un preot care îi era foarte apropiat: „Printe Mihail, iat
ultimul meu cuvânt: Privegheai i v rugai, c nu tii ziua nici ceasul când
va veni Fiul Omului!" Apoi a mai zis: „Rugai-v i pentru mine! Ruga-
i-v!..."
Miercuri, 2 decembrie, la orele 2.20 dimineaa, Printele Cleopa i-a dat
duhul în mâinile Domnului, împcat cu Hristos, cu lumea i cu sine, fiind
plâns de sute de clugri i mii de credincioi.
98. Slujba înmormântrii a avut loc într-o frumoas zi de iarn, cu soare,
dei în zilele de dinainte fusese frig i înnorat, vremea înclzindu-se în chip
minunat. Au slujit opt arhierei i numeroi preoi, participând peste zece mii
de credincioi. Un ierarh care a participat la înmormântarea printelui zicea c
a venit atât de mult lume, pentru c i Printele Cleopa i-a iubit pe oameni,
iar ei au simit dragostea lui. De aceea au venit, ca s-1 ajute i ei acum pe
sfinia sa cu rugciunea.
99. O credincioas apropiat Printelui Cleopa Pati la
a venit de Sfintele
Sihstria, dar n-a mai trecut pe la chilia printelui, gândindu-se ca nu mai are
rost s treac pe acolo, de vreme ce a murit. Dar pe când se odihnea la
arhondaric, înainte de slujba învierii, a avut un vis. Se afla în faa chiliei
Printelui Cleopa, gândindu-se c el a murit i deodat printele a aprut în
pragul uii i i-a zis;
- Hai înuntru. De ce nu intri?
- Dar nu suntei mort, printe? a întrebat ea.
- Tu nu vezi c sunt viu? a spus printele.
A doua zi, de înviere, femeia a mers la chilia Printelui Cleopa i s-a
închinat la sfintele icoane, crezând cu trie ca el este viu i se roag pentru
toi care îi cer ajutorul.
Totodat i mormântul printelui din cimitirul mnstirii vin zilnic zeci
la
i sute de pelerini din toat ara i de peste hotare, i se închin cu evlavie,

dobândindu-i fiecare cele de folos dup credina i dragostea fiecruia, uneori
svârindu-se adevrate minuni.
muli credincioi români, i chiar
100. în timpul vieii Printelui Cleopa,
din alte ri, poposeau cutânduT ca pe un izvor de ap
la chilia sfiniei sale,
vie. Iar dup moartea printelui, în scurt timp viaa i învturile lui s-au
tiprit nu numai în România, ci i în alte ri, precum Grecia, Iugoslavia,
CUVIO'I DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XX 763
Statele Unite etc. în acest fel printele îi continu activitatea misionar i

dup plecarea sa Ia cele cereti, dovedindu-se a fi un adevrat printe
duhovnicesc i stâlp al Ortodoxiei.
Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, numr în ceata Sfinilor
pe adormitul robul Tu, Cleopa arhimandritul, care ne-a povuit pe toi pe
calea mântuirii!
MONAHUL MARCU DUMITRESCU

Mnstirea Sihstria
(1910-1999)
a. Viaa
Acest mare nevoitor era de loc din comuna Htcrau, judeul Prahova, i
s-a nscut dintr-o familie binecuvântat cu 11 copii, din botez fiind numit
Constantin. Murindu-i tatl în primul rzboi mondial, mama >a crescut
singur toi copiii. Mai târziu, Constantin, renunând la cstorie, i-a
terminat coala i i-a închinat viaa lui Hristos, slvindu-L ziua i noaptea.
Fiind foarte râvnitor pentru dreapta credin i cluzind muli tineri pe
calea mântuirii, îndreptându-i spre Hristos, a avut mult de suferit, fiind acuzat
i aruncat în închisori, unde a ptimit mult. Prin rbdarea sa i mila Domnului
a fost cluzit la viaa monahal i a intrat în obtea Mnstirii Slatina -
Suceava, în anul 1951 fiind îmbrcat rasofor în aceast mnstire.
în anul 1968 se închino viaz la Mnstirea Sihstria i este tuns în
monahism numele de „Monahul Marcu", gasindu-i aici
în anul 1975, primind
linitea, în ascultare i în neîncetat rugciune.
în anul 1999, dup 30 de ani de ne voin i ascultare deplin, fericitul
monah Marcu, cunoscându-i dinainte sfâritul, i-a dat sufletul cu pace în
braele Domnului, pe care L-a iubit i L-a purtat toat viaa în inima sa.

1. Despre mama sa, pe nume Ana, Printele Marcu spunea; „A avut o
via de clugri. Dormea dou ore pe noapte. Dup ce îi adormea toi

copiii, mergea i se ruga într-o cmru alturat, în linite. A doua zi se
scula prima i pregtea totul pentru fiecare, pentru c începea o nou zi".
2. Printele Marcu a fost un om de mare noblee sufleteasc. Pe când era
în închisoare, gardienii îl numeau „fachirul", pentru c niciodat nu plângea,
oricât de mari ar fi fost chinurile la care era supus,. Harul lui Dumnezeu îl
acoperea, dar temnicerii nu tiau de astfel de lucruri. Odat îns a izbucnit în
plâns. „Gata! L-am
pe fachirul!" au strigat bucuroi anchetatorii. îns
biruit
nu era nici pe departe aa. Printele Marcu plângea de mila celui ce era btut
lâng dânsul.
3. Ne spunea Printele Marcu: „Fiind în închisoare, eu m retrgeam
într-un col al celulei i le ziceam celorlali: «Iertai-m, eu am obligaiile
mele de clugr» i îmi fceam acolo ale mele".
4. Odat „Dar noi ce-o s facem,

l-au întrebat ucenicii: Printe Marcu,
dac va veni vreo prigoan?" Printele a rspuns: „Acolo, pentru fiecare,
puterea harului i credina lui învinge. Spun Sfinii Prini c numai harul lui
Dumnezeu este cel care te poate întri. Nici eu nu puteam s rezist prin toate
încercrile prin care am trecut în atâia ani, dac nu ajuta m Dumnezeu. îmi
spuneam eu mie: «i tu poi cdea daca nu te ajut harul»".
Spunea odat Printele Marcu; „Numai harul ne poate salva i ajuta.
5.
Eu am greit, ca toat lumea; mai mult sau mai puin. Dar mustra m
contiina foarte tare la un moment dat. Ce-i cu mine, îmi ziceam? Am czut
plângând la Dumnezeu i la Maica Domnului: «Doamne, ajut-ma ca s m
îndreptez!» i-atunci vine harul. Cum spun Sfinii Prini: «S facem un pas
ctre Dumnezeu, i El face doi ctre noi». Abia ateapt ne întoarcem. i s
vine i ne ajut; Vine harul, s
ne trezeasc contiina, s ne ajute ne s
îndreptm i aa mai departe".
6. Iar zicea printele: „S fim ateni la harul lui Dumnezeu, c numai el
ne poate îndrepta, ne poate deschide ochii minii, ca s-nelegem lucrurile. i

aici atingem problema ochiului sufletului, sau al minii. Cu mintea poi s
înelegi multe lucruri adânc, dar dac nu se atinge de inim... Deci când se
împreun simirea inimii cu luminarea minii, atunci simi c lucreaz harul lui
Dumnezeu prin toat fiina ta. Deci, s ne rugm mereu la Mântuitorul s nu
ne lase".
Tot despre luminarea venit de la Dumnezeu, ne-a spus: „Am început
7.
acum s m
lmuresc eu pe mine despre toate rugciunile pe care le fac. Atât
cât pot, cci cuvintele lui Dumnezeu sunt ca diamantul, care, dac-i arai o
feioar ctre soare, toate celelalte fee ale lui se lumineaz. Deci fiecare
cuvânt Dumnezeu are multe înelesuri. i atunci îmi pun întrebarea, de
al lui
ce zic eu: „împrate ceresc", „Preasfânt Treime", „Tatl nostru"... s m

lmuresc cât de cât. i-am ajuns tot la concluzia dac nu te lumineaz c
Duhul Sfânt, nu poi s înelegi".
8. Zicea odat Printele Marcu: „Avva Siluan Atonitul a fost un ales al
lui Dumnezeu i trebuia sa spun anumite lucruri. între altele i faptul acesta:
.
CUVI01 DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XX 765
«Fii cu mintea în iad i nu dezndjdui». i asta este în esen i pentru noi, s

tii. într-un fel sau altui mare lucru s o i
am trit i eu starea asta. C este
trieti". Iar fratele cu care vorbea, 1-a întrebat: „Dar noi suntem într-o alt
situaie, în alte împrejurri. S
crem noi atmosfera aceasta de iad?" „Nu, a
spus printele. Rugându-te, Dumnezeu te înelege i tie i ce vei face.
Dumnezeu tie despre fiecare din noi mai mult decât tim noi despre noi.
Dumnezeu tie din venicie ce va fi cu noi, i de când ne-am nscut tie ce
vom Dumnezeu tie de acum încolo ce fac cu voia
face cu voia noastr liber.
mea liber. i în raport cu ce tie c
fac eu cu voia mea libera, îmi i un d
fel de „via" sau „program de via".
Deci, eu nu tiu ce va fi cu mine în viitor. Pot s greesc Dar dac

Dumnezeu tie c eu voi lupta pe cât depinde de mine ca om împotriva celor
ce tiu c nu-s bune, vine harul Lui neaprat i m ajut s le trec. Chiar dac
uneori te las... Cci m-a lsat Dumnezeu în multe împrejurri în via pân
în ultima instana, când trebuia s
mor. Dar în momentul acela, m-a salvat. O
data era sa mor din cauza gerului, alt dat din cauza foamei. "
.
9. Povestea Marcu c, pe când era la închisoare pentru

Printele
exterminare, era odat iarn un ger foarte puternic. i erau acolo nite
într-o
celule speciale, pentru pedeaps. Era un turn de zid masiv, cu celulele
acestea, înalte de7-8 metri, jur-împrejurul turnului. Celulele aveau sus nite
ferestre mici, cu zbrele, fr geamuri, ca s fie i curent, nu numai ger. i l-au
dus acolo pe printele. Când gardianul a deschis uile masive de fier, care
fceau un zgomot asurzitor, i a vzut bezna complet dinuntru i a simit
frigul acela care te înghea, a tresrit i a zis: «Dar aici e ca-n iad!» Altui
deinut, cât fusese în acel loc, îi degeraser i nasul, i obrajii i urechile, din
cauza gerului. Acolo l-au încuiat i pe Printele Marcu. Iar el - fiind i
clugr - a început s
fac închinciuni i metanii, apoi se mai mica încoace
i încolo, iar fcea închinciuni i metanii... i a rezistat aa trei zile i trei
nopi.
A treia zi a czut jos, nemaiputând s fac nici închinciuni, nici
rugciuni, nimic; aproape nu mai tia de el. Printele n-a tiut cât a stat în
aceast stare; dar când s-a trezit, se simea odihnit, refcut fizic, iar în jurul
lui era o cldur ca de soba.

Tot din închisoare, ne-a povestit i urmtoarea întâmplare: „Era prin
1.0.
anii 1948-1950. Toi eram foarte slbii din cauza nemâncrii i a hranei
Pe atunci ne mai scotea la lucru la ferme. Luau ei banii, iar tu
foarte proaste.
trebuia s
munceti. i pentru c
nu aveau nici ei hran, ne ddeau de
mâncare prima zeam de la fasole aceea care se arunc i este plin de
-
toxine -, iar de pe la unitile militare luau murturi stricate, pe care nu le
puteau mânca nici soldaii, i mlai stricat. Aceea era mâncarea noastr. i
odat, chiar în ajunul Sfintei Mrii, dup mult vreme petrecut cu astfel de
regim, eram atât de slbit, ca nu m
mai puteam ridica nici în picioare, ci
numai cu greu m
puteam întoarce pe pat. Nu eram bolnav, n-aveam nimic,
numai c
eram cu totul slbit, fiind în pragul morii. i fiind aa întins pe pat,
am zis: «Mi, frailor, eu sunt gata s mor». i m-am întors cu faa la perete,
plângând. Iar un bun prieten, care era lâng patul meu, a zis: «înnoi-se-vor ca
ale vulturului tinereile lui nea Costic».
Aceea a fost o proorocie, c
aa s-a întâmplat. A doua zi diminea, fiind
ziua de Sfânt Mria, s-a petrecut o minune: Am primit cu toii la mas
fasole, mâncare consistent; seara la fel. i înc câteva zile la rând. Ce se
întâmplase? Se primise la închisoare de la direcia penitenciarelor un vagon
plin cu fasole, pentru hrana deinuilor, cu specificaia de a se consuma
imediat. Aa ca a început sa ne dea fasole, de dou ori pe zi, pân s-a terminat
vagonul. Aceasta minune a Maicii Domnului. Cci a gsit ea un
a fost o
cretin milostiv, care a cumprat un vagon cu fasole, a vorbit în tain cu
cineva de Ia închisoarea noastr, i l-au dat la deinui - ca din partea direciei
închisorilor -, salvându-le viaa".
Un ucenic de chilie de-al printelui spunea ca, ori de câte ori îi aducea
fasole s mnânce, sfinia sa se bucura, zicând: „Ce-i la mas? Fasole? O, ce
bine!", amintindu-i de minunea care îl salvase de la moarte.
11. Alt ucenic 1-a întrebat odat pe printele cum viaa în

fusese
închisoare. Printele Marcu i-a artat mai întâi capul sau, pe care se vedeau
multe semne i urme de lovituri. Apoi i-a spus: „Uite, vezi ce fceau tia?
M luau de pr i m izbeau cu capul de perei. O data, pe când cel ce m
ancheta m izbea cât putea cu capul de perete, a strigat alt anchetator din
camera vecin, netiind ce face acesta cu mine: «Ce faci acolo, mi? Cu ce dai
în perete? Vrei sa-1 spargi?»". i dup toate acestea printele a rezistat (încât
se i mirau aceia cum de mai e sntos), i a ieit de acolo cu mintea limpede.
12. în închisoare, Printelui Marcu i-au czut unghiile i dinii. Dup un
timp, unghiile i-au crescut la loc. Un doctor de acolo care 1-a consultat, i-a
zis: „Dumneata n-ai avut trup de carne, ci de fier".
13. Printele Marcu a lucrat ca deinut i Ia Bicaz, unde erau pui în cele
mai periculoase locuri. Multora le era fric i sa ias din lagr la munc.
Protestau, uneori chiar plângeau de fric. Dar printelui nu-i era team, ci
chiar avea curaj; aceasta de când avusese un vis, în care se fcea sttea pe c
trompa unui elefant, care îl legna uor. Iar unii dintre deinui cereau s
.
lucreze în echip cu dânsul, zicând: „Merg cu nea Costic, pentru c unde

este el, acolo este i Dumnezeu!"
14. Muli dintre cei închii în lagr ziceau c
trebuie s-î saboteze pe cei
aflai la putere, s lucreze cât mai puin etc. Printele Marcu nu era de acord
cu ei i le spunea: „Iertai-m, v rog; voi facei ce vrei, eu îns consider
aceasta ca pe un canon pentru pcatele mele"
15. L-a întrebat odat un frate pe Printele Marcu despre perioada din
închisoare. „Voi nu tii ce-a fost acolo, a rspuns printele. Crile care au
aprut pân acum îi pot da doar o vag idee despre ce-a fost. Cred c s-a
întâmplat ce au spus Prinii, i chiar Mântuitorul. tii c în Patericul
Egiptean, printre altele, un frate a întrebat pe printele su: «Printe, noi
trim aa cum trim (era cam pe timpul Sfântului Antonie cel Mare). Dar cei
de dup noi cum vor fi?» «Vor face i ei cam jumtate cât noi», a zis btrânul.
«Dar cei de dup dup ei nu vor face nimic din
ei?», a întrebat fratele. «Cei de
ce facem noi, dar vor avea încercri aa de mari i de grozave, încât dac vor
rezista lor, vor fi mai mari decât noi în împria iui Dumnezeu». Ei, aa s-a
întâmplat acolo. Au fost nite încercri nemaipomenite. i nu numai chinurile
i încercrile, ci i ispitele; cci ispitele care vin de la vrjmaul i în mintea
ta, i în faptele tale, în vorbele tale, nu sunt o grozvie?"
16. A zis Printele Marcu unui ucenic: „Ia spune, tii care-i diferena
între smerenie i umilin?" „Nu", a zis ucenicul. „Eu am aflat de la cineva
din închisoare, c smerenia este contiina nimicniciei, iar umilina este
contiina pctoeniei".
17. într-un moment de tain, Printele Marcu a spus unui ucenic c
odat, fiind în timpul persecuiei, pe când se afla în Munii Caraiman, a vzut
în vedenie pe Preasfânta Treime, iar Duhul Sfânt, în chip de porumbel, a
intrat în inima sa.
18. Dup eliberarea din închisoare, printele a mers la Mnstirea

Cernica, Odat, fiind cu albinele mnstirii în Brgan, ele mureau din cauza
secetei. i-atuncî a plâns, i s-a rugat laDumnezeu: „Doamne, miluiete-ne cu
puin ploaie, c mor albinele de foame!" i în aceeai zi a dat Dumnezeu
ploaie, i toi cei din jur au mulumit Domnului. In anul acela s-a strâns atâta
miere, c s-au mirat toi cei din mnstire de mulimea ei. Se minunau i
stuparii din împrejurimi, c ziceau: „Uite, mi, cum a venit clugrul sta în
Brgan, a început s plou!"
19. De la Mnstirea Cernica, Printele Marcu a fost transferat la
Mnstirea Sihstria, dându-i-se ascultarea tot la stupina. Odat a venit un
frate t l-a întrebat cum s se roage, fiindu-i ocupat mintea de ascultare.
Printele Marcu i-a zis: „Frate, aici eu am stupii în grija mea,i uneori
trebuie s-i inspectez. S vd cum este matca, cum este puietul, cum stau cu
mierea... Nu m
mai pot ruga cu cuvinte. Trebuie fiu atent la aceste s
lucruri. s
nu uitm
Dar c
suntem în mnstire i totul facem din ascultare.
Aa c, în primul rând, s
facem totul ca de la Dumnezeu. Apoi trebuie sa
tim cne aflm în faa lui Dumnezeu i c
totul facem pentru Dumnezeu.
Deci: de la Dumnezeu, în faa lui Dumnezeu i pentru Dumnezeu. trebuie Aa
s facem".
20. în jurul anului 1980, fiind cu ascultarea la stupin, s-a urcat odat
într-un copac dup un roi de albine. Când s-a întins dup roi, deodat a venit
spre sfinia saun vârtej stârnit de diavolul. Printele s-a retras, apoi a încercat
din nou, dar iari a venit vârtejul. Aceasta s-a întâmplat de trei ori. Ultima
dat acel vârtej puternic 1-a aruncat din copac cu capul în jos. Printele a
czut chiar în cap, i din aceast cauz a rmas gârbov toat viaa.
Dar dei în urma acestei ispite diavoleti se mica greu, printele era
punctual la biseric, unde mergea zilnic, iarn i var.
21. în timpul vieii, Printele Marcu, oricât de târziu ar fi terminat
ascultarea, îi fcea apoi toat pravila rânduit. Mânca foarte puin, iar vinul
îl amesteca cu ceai.
22. Un frate i-a spus: „Printe, nu m pot smeri i nu-mi pot tia voia.
Ce s fac?". Printele Marcu i-a zis: „Ei, vrând, nevrând, tot trebuie s te
smereti pân la urm!"
23. A odat Printele Marcu ctre un frate care venise cu pcate grele
zis
din lume: „Când Dumnezeu te prsete i tu simi aceast prsire din partea
Lui, trieti o stare atât de cumplit, încât nu poi s-o exprimi în cuvinte, dar
atunci i se iart cel mai mult pcatele".
24. Un frate i-a spus printelui c uneori se simte tulburat în biseric.

Printele 1-a întrebat: „De ce judeci pe frai?" Aceasta 1-a pus pe gânduri pe
acel frate, pentru c el nici nu-i închipuia care era de fapt rdcina acelor
ispite.
25. Muli frai la Printele Marcu cu necazurile lor, dei

i prini veneau
printele era un simplu clugr. El le ddea sfaturi i îi ajuta cu rugciunea.
Câteodat când era vreo problem mai deosebit, printele le ddea sfat, dar
punea pe respectivul frate s- i întrebe i duhovnicul (sau dac nu se putea,
atunci s întrebe alt duhovnic iscusit) dac e de acord cu sfatul su sau nu. Iar
dac duhovnicul nu aproba ceea ce spusese Printele Marcu, printele imediat,
se smerea i cuta s-1 ajute altfel pe frate, fie i numai cu rugciunea.
CUVîOI DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XX 769
26. Odat 1-a întrebat un ucenic: „Printe Marcu, de ce nu v-ai fcut

preot?" Printele a rspuns: „Aa a fost voia Iui Dumnezeu".
27. Printele Marcu a avut o minte foarte ordonat i limpede. La vârsta
de 88 de ani, observa i corecta greeli din crile pe care le citea (care erau
greeli de tipar, dar schimbau i sensul frazei).
Apoi printele avea i o ordine desvârit în chilie. Fiecare lucru avea
locul lui. Chiar i creionul; dac ucenicul îl folosea i punea pe masa înapoi,
îl
dar nu la locul Iui, printele îl chema i îi spunea s pun creionul la locul su.
28. întotdeauna printele era foarte atent la fiecare cuvânt al rugciunii i
Ia înelesul lui. Odat 1-a îndemnat pe un frate începtor sa spun zilnic

„Rugciunea pentru mântuire". Apoi a tlmcit înelesul fiecrui cuvânt în
parte,
29. Ne spunea un ucenic c, puin înainte de moartea printelui, 1-a gsit

în chilia lui, cugetând la cuvintele: „Toat dreptatea noastr este în faa lui
Dumnezeu ca o cârp lepdat a unei femei desfrânate". i zicea btrânul: „îi
dai seama, frate? Ca o cârp lepdat. i nu numai atât. Ci a unei femei
desfrânate!"
30. Cu puin timp înaintea morii, printele a visat c urca pe o scara i
mai avea foarte puine trepte de urcat.
Tot în acel timp, Printele Marcu a spus unui ucenic a avut un vis în c
care se fcea c
era pe o câmpie foarte frumoas, i a venit un înger din urm
i 1-a luat de mân, mergând mult împreun. Printele ar fi dorit s rmân
acolo pentru totdeauna, dar îngerul i-a spus trebuie c
mai atepte puin. i s
atunci Printele Marcu s-a trezit. Aceste dou vise însemnau apropiatul su
sfârit, la odihna lui Hristos, dup o via întreag de suferin.
31. Cu câteva luni înainte de a pleca Ia cele venice, Printele Marcu,

simindu-i sfâritul aproape, i-a chemat pe cei din obte pentru a-i cere
iertare i a se împca cu toi.
32. Un frate, cu puin timp înainte de obtescul sfârit al printelui, 1-a
rugat pebtrân s se roage pentru el, i aici i dincolo, dac dobândete
îndrzneal la Dumnezeu. Printele i-a rspuns: „Frate, eu am acum nevoie de
rugciunile voastre, ale tuturor, pentru c m pregtesc de plecare. Roag pe
cei pe care îi tii s se roage i pentru mine".
33. Vineri, în prima sptmân din Postul Mare a anului 1999, simindu-i
sfâritul aproape, Printele Marcu s-a împrtit dimineaa cu Trupul i
Sângele Domnului, iar la orele 12 i-a dat duhul în mâinile lui Hristos.
Doamne, odihnete cu sfinii pe adormitul robul Tu, monahul Marcu!

IEROSCHIMONAHUL ONUFRIE FRUfVZ

Mnstirea Sihstria
(1911-2001)
a . Viaa
nevoina, Ieroschimonahul Onufrie, era de loc din comuna
Fericitul întru
Clrai - Botoani. S-a nscut la 17 februarie, 191 1 din prini evlavioi,
^
Teodor i Profira, i a primit numele de Constantin. Dorind sa slujeasc lui

Hristos, s-a închinoviat în Mnstirea Sihstria în anul 1936. Dup doi ani
primete tunderea în monahism cu numele de Casian, i se nevoiete în mai
multe ascultri.
în anul1946 se învrednicete de harul preoiei, iar în anul 1949 se
închinoviaz în Mnstirea Slatina, pe care o povuia Arhimandritul Cleopa
Ilie. Apoi, dup ce st câiva ani egumen la Schitul Grai - Târgu Neam, în
anul 1956 a fost numit egumen Ia Schitul Tarcu - Neam, iar mai târziu a
fost numit egumen la Schitul Raru - Suceava.
Fiind un suflet foarte blând i nevoitor, la btrânee se reîntoarce la
mnstirea de metanie, i se retrage la linite cu binecuvântare, nevoindu-se în
pustnicie la Sihla i la locul numit „Piciorul Crucii", din apropierea
mnstirii. In anul 1996 primete marele i îngerescul chip cu numele de
Onufrie, continuându-i viaa de sihstrie.
Sâmbt, la 6 ianuarie 2001, când se prznuiete Botezul Domnului, i-a
dat sufletul în braele lui Hristos.

Spunea Printele Onufrie despre plecarea sa ia mnstire: „Când m-am
1.
hotrât s plec la clugrie, i-am spus mamei acest lucru i s-a bucurat. Când
a auzit tata, a vrut s-mi sparg capul cu un ulcior, dar eu, voinic fiind, l-am
dovedit i-am scpat. Dar aceea a fost o ispit, pentru c
dup câiva ani am
mers odat pe acas, iar tata mi-a zis: «Bine c
te-ai dus la mnstire,
de-acum tu ai fcut un lucru mare, dar eu nu am fcut nimic în via!»"
2. Fiind frate i ascultare la vitele mnstirii. într-o zi,
începtor, a avut
pe când era cu vacile pscut, una din ele a rsturnat cu cornul o
la de cpi
fân. Economul a venit mânios la el, mustrându-1 i zicându-i: „De ce-ai lsat
s strice cpia i n-ai grij de vaci?" Fratele Constantin s-a smerit i n-a zis
nimic. Atunci economul s-a dus la Printele stare, i-a povestit întâmplarea,
apoi i-a spus: „Printe stare, pe fratele Constantin s-1 îmbrcai, merit c s
fie clugr".
3. Ne spunea un ucenic: „Printele era foarte blând. Dac cineva îl ocra,

îndat îi cerea iertare: «larta-m, printe, ca am greit».De multe ori, când
greea ucenicul, se ddea pe sine vinovat, zicând: «Din cauza mea ai stricat
cutare lucru»",
Acelai ucenic ne-a spus: „Printele era simplu în cuvânt i se pzea

4. s
vorbeasc de lucruri mai presus de starea sa duhovniceasc. Cuta ca lucrurile
pe care le vorbea s fie mai mici ca starea lui interioar. De aceea a fost
trecut cu vederea. Ins blândeea, tcerea i smerenia lui, puini o pot
dobândi. El cuta mult simplitatea, fugea de vorb mult i fr rost i se
îndeletnicea cu rugciunea minii".
5. Altdat ne-a povestit acelai ucenic: „Printele Onufrie ddea mare
importan pzirii minii. Dar mai înainte de paza minii era foarte atent la
pzirea de pricinile pcatului". Deci nu lupta cu pcatul, ci cu pricinile lui,
zicând: «Fugi de pricina ispitei».
6. Un ucenic de chilie al Printelui Onufrie ne-a spus: „Odat, pe când

printele era retras la linite, eram împreun în pdure. i am avut o discuie
cu sfinia sa, privitoare la cuvintele Mântuitorului ctre farisei, care se ludau
ca au i ei ucenici. Iar Mântuitorul le spusese c într-adevr au i ei ucenici,
dar îi i-apoi i~am spus: «Printe Onufrie, printele stare a

fac îndoit gheenei.
spus s
facem cutare lucru. Daca a spus sa facem asta, trebuie facem s
ascultare». Atunci printele a zis: «Da. Dar ce faci cu pravila? Unde i-e
pravila? Dac nu-|i faci pravila, ce rspuns dai tu? Ce, Printele stare
rspunde de tine? El te-a pus s
faci, dar dac tu nu i-ai fcut pravila, crezi
c rspunde el pentru tine? El zice: „Eu i-am dat de lucru. Treaba lui ce face
mai departe". Pe el nu-1 mai doare capul. Pe tine te privete. Tu vrei fii s
ludat, ai c
fcut mare isprav? Tu caui lauda oamenilor, nu caui
mântuirea!»".
7. Acelai ucenic ne spunea: „Fiind în singurtate, de multe ori îi ziceam
s mai lucrm ceva, dar el rspundea: «Uite. Este ora patru. Gata! De la ora
patru avem pravil: Ceasul nou, Vecernia, Pavecernia. Obligatoriu. Dup
aceea, dac mai este vreme, mai fac». Nu sttea el s lucreze noaptea... Zicea
c dac ar veni cineva sa-i cear socoteal pentru cât a lucrat, ar fi rspuns:
- Atât.
- Cum? Numai atât?
- Atât am putut.
El era hotrât. Zicea: «întâi sa fac pravila, pe urm dac mai pot face
ceva». Nu lsa nici o zi rar s-i fac rânduiala de rugciune".
8. Mai zicea Printele Onufrie „Rugciunea minii începe s dea roade
:
abia dup 20-30 de ani de mnstire, dac monahul a fost lucrtor. Dar
mintea nu ajuta pe fiecare, c
nu au toi aceeai putere. Dup 20 de ani încep
sa apar roadele, i
poi spune cuvinte de folos.
atunci nu te apuci s spui S
cuvinte de folos, daca n-ai pus în practic, cci rmâi batjocorit de diavoli".
Apoi sftuia pe ucenici cum trebuie s se fac rugciunea mintii, pentru c
unii, fie din cauz c s-au forat prea tare
Ia rugciune, fie au avut gânduri c
înalte despre ei înii, i-au ieit din mini. De aceea fiecare trebuie aib un s
povuitor duhovnicesc.
9. Printele Onufrie ne sftuia s rbdm necazurile. i zicea: „Sunt
necazuri exterioare inecazuri interioare. Necazurile din afar sunt: fie te-a c
ocrât un frate, te-a nedreptit, te-a defimat sau te-a lovit i aa mai departe.
Iar necazurile cele dinuntru sunt: întâi apare cârtirea; apoi nerbdarea
luntric, ura, dumnia, invidia, zavistia... Cele interioare sunt mai
periculoase ca cele exterioare. Iar daca pe cele exterioare nu le putem rbda,
cum le vom rbda pe cele interioare? Cci dac nu le rbdm pe cele
exterioare, nu le putem rbda nici pe cele interioare".
10. Printele nu ddea sfat nimnui s lase rugciunile dimineii i ale
serii, i s
ocupe numai de Psaltire. In plus, spunea
se se citeasc Psaltirea s
cu molitfe 3 nu numai psalmii; pentru
, trebuie aib mare lucrare c s
duhovniceasc cineva ca sa citeasc numai psalmii, i totodat are mare lupt.
Acele molitfe spunea c
sunt ca untdelemnul în mâncare.
11 Un ucenic zicea: „Printele era omul rugciunii, al smereniei, al blân-

deii, al pcii i al tcerii, i pe toate le învingea prin smerenie i rbdare".
12. Alt ucenic ne spunea c Printele Onufrie nu vorbea mult cu oamenii,
aceasta fiind o povar pentru pentru c
el, întrerupea rugciunea. Numai
îi
când avea un îndemn interior vorbea. Scopul lui era s nu fie cunoscut.
13. Alt printe povestea ca Printele Onufrie îi tia gândurile, pentru c
atunci când venea la sfinia sa, primea rspunsuri la gândurile lui înainte de a
le spune printelui.
14. Zicea un m-a ajutat cu rugciunea i nu
ucenic: „Printele tot timpul
se mânia, ci pe toate primea cu rbdare. Apoi totdeauna
le încuraja, m m
îmbrbta i niciodat nu m-a respins". Asemenea fcea i cu ali frai care
erau în ispit.
15. Spunea Printele Onufrie unui frate: „Dac ai venit s te mântuieti,
atunci trebuie s te smereti".
3
Rugciunile dintre catisme
16. Zicea odat Printele Onufrie: „Eram într-un an la Iai de hramul

Cuvioasei Paraschiva i mi s-a întâmplat s vd
Când duceau în
o minune.
biseric racla cu sfintele moate, o purtau patru preoi. i fiind i eu pe lâng
racl, unul dintre acei preoi mi-a zis: «ine, printe, o scap! ine, c
printe!» Ins când am pus eu mâna, mi s-a prut aa de uoar, ca o pan!
Cine tie ce pcat tcuse acel preot, de apsa aa de greu racla cu sfintele
moate asupra lui'\
17. Odat, Printele Onufrie 1-a visat pe Printele Ioanichie Moroi, i 1-a
întrebat:
- Te-ai mântuit, Printe Ioanichie?
- Cu mila lui Dumnezeu m-am mântuit, Printe Onufrie, dar greu!
- Cum, printe? Sfinia ta, care ai postit atât de mult i te- ai nevoit atât,
abia te-ai mântuit?

- Da, pentru c eu am fost preot i duhovnic. .
De asemenea, Printele Onufrie spunea la btrânee c îi pare ru c s-a

fcut preot, sfinia sa primind preoia la insistenele Printelui Cleopa. Apoi
zicea btrânul: „Pe de-o parte, la spovedanie nu tii pe cine dezlegi i pe cine
legi; unii nu se spovedesc curat i pe urm le dai voie se s împrteasc. îar
pe de alt parte, ca preot, poi s
greeti cu pcate de moarte la Sfânta
Liturghie, chiar fr
s-i dai seama. Mult mai linitit eram acum, dac a fi
fost doar clugr!"

18. Altdat ne-a povestit printele: „Când m-am
dus stare la Tarcu,
am gsit acolo doi frai, care czuser Unul dintre ei a venit
în unele pcate.
la mine i s-a spovedit, dar cellalt nu. Noaptea am avut un vis: Se fcea c
eram lâng o fântân plin cu ap curat i doi biei murdari pe obraji i pe
haine se jucau împrejurul acelei fântâni. Privind la ei, vd c unul dintre
dânii a czut în fântân. Eu l-am apucat repede i l-am scos. Dup ce l-am
scos din ap, am vzut c acesta era foarte curat, iar cellalt se învârtea
murdar împrejurul fântânii".
19. La Schitul Raru este o icoan a Maicii Domnului, fctoare de

minuni, pe care a readus-o Printele Onufrie în schit, pe când era egumen.
Odat, fiind hram la Schitul Raru, nite hoi au vrut s prade noaptea
mnstirea. Pe când se sftuiau ei cum s fac, fiind pe o punte deasupra unei
ape, s-a rupt balustrada punii i au czut toi în ap, lovindu-se i ranindu-se.
Apoi au mers toi la mnstire, spunând egumenului, Onufrie, ce voiau s fac
i ce au pit.
20. Cât a stat egumen la schitul Raru, Printele Onufrie n-a vrut s trag
curent electric i nici main n-a vrut s cumpere pentru schit. Aveau o cru
i cu aceea se duceau în sat i îi aduceau cele de nevoie pentru schit. Tot în
acea perioad, printele îi fcuse un bordei nu departe de schit, iar dup
Utrenie mergea acolo i se ruga pân dimineaa.
21. Zicea Printele Onufrie ca, pe când era stare la Rarau, era o troi pe
drumul spre mnstire. Primarul s
scoat crucea de acolo, dar nimeni
a spus
n-a vrut s fac aa ceva, decât numai un ofer de pe o main. i într-o
diminea a legat crucea de main i a scos-o din pmânt. Seara acei ofer
trebuia sa vina cu muncitorii. i nu departe de locul de unde scosese troia, s-a
rsturnat maina. Toi au scpat nevtmai, numai oferul a fost prins sub
cabin i a ars de viu acolo. Nimeni nu 1-a putut scoate.
22. Fiind egumen, citea Molitfele Sfântului Vasile la bolnavi. înainte
spovedea bolnavul i inea post i sfinia sa i cel suferind. Odat a vindecat
un copil de 12 ani, paralizat. In timp ce îi citea molitfele, pe la jumtate,
copilul s-a ridicat în picioare i a început s
strige „tat" i „mam". Atunci
toi s-au minunat i au început a plânge.
23. Dup ce a fost dat afar din mnstire, odat cu decretul, a stat patru
ani pe pmântul unui credincios, într-un bordei. Avea opt stupi acolo pe care-i
îngrijea; cu jumtate din ce lua de la stupi tria sfinia sa, iar cealalt jumtate
o ddea omului pe al crui pmânt sttea.
Preotul din acel sat i-a luat i i crucea, ca nu
Molitfelnicul, epitrahilul s
poat vreun credincios. Dar vzând
citi la c
Printele Onufrie se smerete,
vine ca un simplu credincios la biseric, cânt Duminica la stran, nu caut
bani i altele asemenea, pe urm i-a dat înapoi i Molitfelnicul, i epitrahilul i
crucea, i îl lua peste tot cu el, la înmormântri, la botezuri i la toate
slujbele, dându-i i cele de nevoie.
24. Dei a fost muli ani preot i egumen, Printele Onufrie nu a predicat
niciodat, decât numai cu fapta. O singur dat a ieit s predice, dar,
începând s
vorbeasc, îi curgeau lacrimile, neputându-le opri. Plângeau i
oamenii din biseric împreun cu sfinia sa. i din aceast pricin, de atunci
n-a mai ieit la predic.
25. Odat, pe când era retras la chilia de la „Piciorul Crucii", Printele
Onufrie a venit la Schitul Sihla fr s fie anunat de cineva, inspirat de Duhul
Sfânt, întrebând de unul din fiii si duhovniceti, întrucât, de câteva zile acel
ucenic se lovise la un ochi, care începuse acum s se albeasc i s nu mai

i
vad cu el. Printele Onufrie i-a spus ce s fac i de a doua zi ochiul a

început s se vindece. Apoi printele a plecat înapoi la chilia sa.
26. Intr-o zi, venind ucenicul cu mâncare la chilia btrânului, 1-a vzut pe
Printele Onufrie stând în faa bordeiului, rugându-se i fcând închinciuni.
Bordeiul era înconjurat de copaci, aa c nu-1 vedea nimeni de la distan,

decât dac ar fi fost cineva chiar lâng bordei. Printele nu 1-a observat pe
ucenic, aa c acesta a stat mult timp acolo, folosindu-se nu puin de aceast
minunat privelite, cum cuviosul su btrân, fiind Ia vârsta de 83 de ani, se
ruga i fcea sute de închinciuni.
27. Printele Onufrie pstra dreapta credin cu mare sfinenie i nu
vorbea niciodat cu cei de alta credin. Cci spunea: „Dac vine la dreapta
credin i se face ortodox, vorbesc i îi spun. Dac nu vrea, nu discut cu el".
28. Printele Onufrie vorbea mult în pilde. Odat 1-a întrebat un frate ce
sa fac, pentru c nu are smerenie i are o mulime de gânduri care îl apas.
Printele i-a zis: „Am vzut un arpe azi diminea; era lung de o jumtate de
metru. Era tânr, în cretere, dar mâa îi sare pe cap, d cu ghearele i-1
omoar. Sunt i erpi care au pui. Daca îi omori cu puii în burta, nu mai nasc;
dac nu, ei nasc. Tot aa se întâmpl i cu gândurile".
29. Acelai ucenic 1-a întrebat ce s fac, pentru c vin în mnstiri femei
în inut indecent i el se smintete. Printele a zis ca i cum s-ar fi referit la
sine însui: „Nu mai vd, nu mai aud...".
30. L-a întrebat un frate:

- Printe, ce s
fac dac vine vreo prigoan? Printele Cleopa a zis sm
las în voia Domnului.
- Ei, te ascunzi pân trece. Când mai slbete, vii înapoi. Printele
Cleopa a fcut la fel. Atunci fiecare pe contul lui. Fiecare pentru el: mai vii,
mai pleci.
31. Unui frate începtor i-a zis: „Un ucenic a întâlnit un btrân la cimitir
i l-a întrebat ce s fac. Btrânul i-a rspuns: «Dac îi vei pzi limba i
pântecele, vei ajunge sfânt»".
32. Altdat a spus unui frate: „Am

un bun prieten care unsprezece
avut
ani nu a vorbit cu nimeni, pentru ca s vorbeasc cu Dumnezeu. Un singur
lucru spunea: «Mai zi „Doamne Iisuse". Mai roag-te. Mai taci». Când am
fost la chilia lui s-1 vd, înnebunise. M-am luptat cu el i dei era slab, abia
l-am putut birui. L-am dus la spital".
Fratele a întrebat: „Pân la urm s-a fcut bine?" Dup o scurt ezitare,
printele i-a rspuns: „Da, s-a fcut bine".
33. Printele i-a spus unui frate începtor: „Frate, tot e mai bine în
mnstire, decât în lume, cci aici mcar ai biserica, chiar dac mai rar".
34. Un frate i-a spus: „Printe Onufrie, n-am râvn, nici rbdare, nici
smerenie, nici alt fapta bun". Printele s-a întors atunci ctre ucenicul su
de chilie i i-a zis, ca i când n-ar fi auzit acea întrebare: „Printe, am auzit
ca anul acesta au ieit cartofii tare mici. i tii de ce? Pentru c nu i-a udat.
Trebuie udai ca s creasc!".
35. Un frate i-a cerut sfat cum s
se pzeasc de gândurile spurcate.
Printele i-a zis s
se roage din inim i s
se pregteasc de moarte. Alt
ucenic a spus ca aproape de fiecare dat când pleca de la Printele Onufrie,
btrânul îi zicea: „De-acum s
ne pregtim de moarte!". Cci printele avea
tot timpul cugetarea la moarte.
36. Dintre sfaturile pe care le ddea clugrilor, printele punea mare
accent pe împlinirea pravilei i mai ales a canonului clugresc. îar dac
vedea ca unii se întristau, neîmplinindu-i canonul, din diferite motive,
printele spunea: „De» mi biete, mcar s
ne pzim de pcatele cele mari i
s avem ndejde la mila lui Dumnezeu".
37= Odat „La clugrie s nu chemi pe nimeni din
a zis unui frate:
familia ta. Las s fii tu singur cu Dumnezeu, ca s te iubeasc numai EI. S
fii numai tu i Hristos, ca s
te iubeasc numai El". Prin aceasta ne-a artat
lepdarea de sine pe care trebuie sa o aib clugrul,
38, Altdat a spus Printele Onufrie unor frai c în toat viaa lui de
clugr, cele 7 Laude nu i-au lipsit niciodat. Iar un ucenic de chilie pe care 1-a
avut când era la pustie, mrturisea c printele,
pe lâng cele 7 Laude, citea
zilnic dimineaa dou acatiste, seara Canonul de pocin ctre Mântuitorul i
Paraclisul Maicii Domnului i alte rugciuni. De asemenea citea mult din
Psaltire, pân la o Psaltire pe zi, iar restul timpului practica rugciunea inimii.
Mânca foarte puin, de obicei o dat pe zi.
39, In Postul Mare, Printele Onufrie citea Sfânta Evanghelie i cugeta la

patimile Mântuitorului. Odat Mare nite credincioi
au venit în Postul la
sfinia sa. Printele le-a vorbit câteva cuvinte duhovniceti. Apoi, începând s
le vorbeasc despre patimile Mântuitorului, au pornit a curge din ochii si
lacrimi ca dou mici pârâiae, neputându-le opri. Toi cei aflai în chilie erau
atunci cu lacrimi în ochi.
De asemenea i ali ucenici ne-au mrturisit c pe când povestea printele
ceva despre Dumnezeu, sau despre sfini, uneori nu se mai putea stpâni i
plângea cu suspine i lacrimi. Odat le-a spus frailor, pe când era la Sihla:
„Mai biei, dac ai ti voi câi sfini au umblat pe locurile astea!", i îndat a
început a plânge cu lacrimi.
odat un ucenic pe printele dac are rugciunea inimii.
40, L-a întrebat
El i-a rspuns c
n~o are, i chiar se roag la Dumnezeu s nu-i dea aceast
rugciune, c
pe urm trebuie s aib multa grij s nu-1 cuprind demonul
mândriei. îns la insistenele ucenicului, Printele Onufrie i-a spus: „O
singur data am avut aceast rugciune, dar nu prin rugciunea lui Iisus, ci
rugându-m cu rugciunea Maicii Domnului: «Preasfânt Nsctoare de
Dumnezeu, miluiete-m pe mine pctosul!» necjeam eu s zic M
rugciunea i deodat s-a aprins ca un foc în inim, ca un jar, i ardea, i am
început s transpir, i plângeam continuu i parc curgea ap de pe mine. Am
dat hainele jos, c nu mai puteam suporta. Aceasta a durat cam jumtate de
or. Apoi niciodat n-am mai avut aceast rugciune".
41. Odat ne-a povestit Printele Onufrie c, pe când era în Sihstria,
avea un bordei în pdure i se ducea noaptea s se roage acolo, iar dimineaa
venea înapoi la mnstire. De când era tânr, era foarte curajos i nu se temea
de nimic. i într-o diminea, pe când mnstire, pe crare, 1-a
se întorcea la
ajuns o trsur. Vizitiul i-a zis: „Printe, urc s te duc ia mnstire".
Printele s-a urcat i a mers o bucat de drum. Mergând aa, i-a adus aminte
c nu i-a fcut semnul Sfintei Cruci când s-a urcat. Iar când i-a fcut cruce,
s-a trezit într-o râp, disprând i trsura i vizitiul. Atunci i-a dat seama c
acel vizitiu era diavolul, care voia s-1 piard. i a umblat vreo trei zile,
rtcind prin pduri, pân a dat de mnstire.

42. Altdat 1-a trimis stareul Ioanichie Moroi la o mnstire, în
ascultare. Zpada era pân la genunchi. Când a ajuns, era deja noapte. Maica
stare i-a zis: „Stai aici, la arhondaric, pân dimineaa, cci este periculos
noaptea prin pdure". Printele i-a rspuns: „Cu ajutorul lui Dumnezeu m
întorc, nu rmân eu la mnstire de maici noaptea". La întoarcere ningea, era
lun; i deodat i-au aprut în faa trei lupi. Printele a rmas nemicat; apoi
i-a fcut Semnul sfintei Cruci, i 1-a luminat Dumnezeu de i-a luat traista, a
început so învârt deasupra capului i a nvlit el peste ei. Iar lupii s-au
speriat i au fugit. Aa, cu ajutorul Domnului, printele a scpat i s-a întors
nevtmat la Sihstria.
43. Un ucenic spunea c

miez de noapte, pe când Printele
într-un
Onufrie îi fcea obinuita pravil, i s-a artat deodat în chilie o flacr, de
culoare rou aprins, dându-se drept lumin dumnezeiasc. Printele i-a dat
seama c
este înelciune, i însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci i
rugându-se, acea lumin a disprut.
44. Ne spunea acelai printe c într-o noapte, a venit diavolul în chip de

mgar la gemuleul chiliei lui i a început s zbiere i s loveasc în u.
Printele nu i-a dat nici o importan, citind în continuare la Psaltire i spunând
„Doamne Iisuse". Neputând intra în chilie datorit rugciunilor printelui,
diavolul a stat afar pân aproape de ivirea zorilor, plecând apoi ruinat.
su, spunându-i
45. într-o noapte a venit la chilia printelui ucenicul c
aude în pe când se roag, nite avioane. Printele Onufrie a venit în
chilie,
chilia ucenicului, s-a rugat puin, apoi s-a auzit un zgomot ca de avioane care
se prbuesc. Atunci Printele Onufrie 1-a întrebat pe ucenic: „Ai auzit ceva?
Ce ai auzit?" Acesta a zis: „Un zgomot ca de avioane care se prbuesc".
Atunci printele a spus: „Asta am auzit i eu".
46. Spunea Printele Onufrie: „în ultimii ani auzeam nite cântri
bisericeti - prohodul, axioane, heruvice... -, care m însoeau când mergeam
si veneam de la biseric, iar uneori le auzeam i în chilie. Toate erau de la
diavoli. Abia am scpat de ele, dup câtva timp. Dar ce era mai ru era ca
începuser s-mi i plac, pentru c erau tare frumoase. De heruvic am scpat
cel mai greu".
Ucenicul su ne-a spus c printele, pentru a scpa de aceste ispite, a
cerut sfatul btrânilor, apoi a fost s pe la sfinte icoane fctoare de
se închine
minuni, pe la sfinte moate i a inut mult timp post fr
ulei, mâncând o
singur dat în zi puin pâine muiat în ceai. Iar dup câtva timp, cântrile de
pân atunci nu se mai auzeau, în schimb printele auzea cocoi cântând i alte
strigte, care veneau tot de la diavol; îns cu darul lui Hristos, pân la urm
toate au disprut.
Odat, printele mergea prin pdure cu

47. toiagul în mân. Iar doi
prini de la Mnstirea Secu, aflai prin pdure, i-au cerut binecuvântare.
Printele, necunoscându-i mai dinainte, i-a binecuvântat, zicând unuia dintre
dânii: „Printe, s ai rbdare la Mnstirea Secu!"
48. Pe când printele era retras Ia „Piciorul Crucii", s-a dus într-o noapte
un ucenic la el. Dup
btut în geam a doua oar, Printele Onufrie a
ce a
rspuns, întrebând cine bate. Apoi a deschis ua, într-o mân inând o
lantern, iar în cealalt având metaniile i crucea. Mai întâi i-a dat ucenicului
s srute sfânta cruce, 1-a binecuvântat pe cap, pe urm au intrat. i a zis
printele; „i-am deschis, pentru c
tu ai btut altfel. este o bucat de C
vreme de când vine un diavol în fiecare noapte, exact la aceeai or, i m
trezete la rugciune".
49. Printele Onufrie spunea ucenicului su despre luptele sfiniei sale cu
diavolii, c odat, la btrânee, a vrut vrjmaul s-1 amgeasc prin somn cu
ispite trupeti.
- Te-am dat în ispit! zicea diavolul.
- Nu m-ai dat! spunea printele.
- Te-am dat în ispit! zicea iar vrjmaul,
- Nu, diavole, nu m-ai dat! spunea iar Printele Onufrie.
2 CL oSa O Cu 3 a r
*e
S| Oo*
cd P_
•fl Sat Sa p
CD *^ P -
£* ° cr
o'
H- '
l-t
p
Cî1
P' CD "t-*-
p ^J pt
O
CC
cd n> sa £= a o s.
p>
hj p
PS cp K
8 « a a N o C5 P 15
o CP ^> p
-•^ ta
K O a P cp pr o a
CD £}
a 3 o'
fd o m ^ o ls?
— "«
i_i. i— '
p< g 3 s
O- _ P
O >
O
p 00
P O
pa
S 2-
3>£. 8-? B
pt
£p
P< PT pt^ o
P G. O P Sa

<:
cd
g $*B ^p
pe
o p 2-^— CP
O
-o P> p
a — P o a. cp o
B. ^
*— '-
CD ^ ° H »-1
CD
CP
a
CP PC o
"" _^ ^h CD CD >
4
O p P- p3 
N p CL m>
P p a (TQ
P> P P s -3
g g> s 5^ aP^ __
1'
o 7 S9 ca
sa P* r- p< o s o S5 N
CE P
>— CP CD
»—
O p
i. oC^ >
P> o
i-
S 2 s P P p<
3|
o "O
p< a
'
- o-
o p
.
"'
J
.
p
â o M
n
a p
CD
•-t
CD P>
^ ^
cr
o p(
t-s
P îa o
p Gci p P ° & 2. p? P ^ 2 Pf
r
O' CD P
< n
|-i
O- CB P( £
P -i I
|o ^ 5.
° CD
t—'• Se »
I—
p«
P
3 UO CD fi o- a- >- CD
I—
G
P ^ P » p p o
P°
* g §
(
_,
3
P P )~i
<:&
r-t-
(
a
CP
<
&l
3 P P. O
»—(
pt
CD
p r* g B f,
O
_
X
P B N p CP ta X
£ p P O P O o
P
Sa
â S p; ^ p c
>-rt
p<
o ^^ B
fac - .
n> a
cp
a cp
a p CP
i—o
a p ^^
P CD
o
P 3
58. Când s-a svârit din via acest mare un
sihastru al zilelor noastre,
printe, inspirat de Duhul Sfânt, a spus: „S-a dus un stâlp al monahismului
din România". Aa
este, cci era un om de rugciune, de tcere i de
smerenie. Un printe cu via sfânt, care ne-a zidit duhovnicete pe toi.
Preamilostivul Dumnezeu s-1 odihneasc în ceata Sfinilor, i se roage s
pentru sufletele noastre!
Sfârit i lui Dumnezeu laud!

BIBLIOGRAFIE
Actele marlirice, Editura Institutului Biblic i de Misiune Ortodox, Bucureti, 1997

Antologie aghiograficâ româneasc, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1994
Mnstirii
Apetri, ierod. Partenie, Stareul Neonil, mss., biblioteca Neam
Arhivele Statului, Filiala Neam i
Iai (Fond. Mnstirea Neam)
Arhivele eparhiale Bucureti, lai, Râmnicu-Vâlcea etc.
Arhivele mnstireti din Moldova i ara Româneasc
Arta cretin în România, voi. MI, Editura Institutului Biblic i de Misiune Ortodox,
Bucureti, 1979-1981
Baldovin, arhim. Anastasie, Viaa i nevoinele D.D. Calinic, Bucureti, 1893, în rev.
„B.O.R.", 1898, p. 1015-1034
Banul, arhim. Nectarie, Viaa unui îmbuntit clugr român - Irinarh Roseîi, în rev.
„B.O.R.", nr. 7, 1898
Idem, Istoricul Mnstirii Horaia, Bucureti, 1898
Blan, ierod. Ioanichie, Chipuri de clugri îmbuntii din mnstirile nemene, 1965, mss.
Idem, Proîosinghelul Vichentie Mlâu, mare printe duhovnicesc, în almanahul „Altarul",
Londra, 1971
Idem, Convorbiri duhovniceti, voi. I, ed. a Ii-a, Editura Episcopiei Romanului i Huilor,
1993; voi. II, Editura Romanului i Huilor, 1988
Blan, arhim. Ioanichie, Printele Paisie duhovnicul. Editura Trinitas, Iai, 1993
Idem, Trei mari duhovnici din mnstirile nemene, I, editat de Sfânta Mnstire Sihstria,
1994
Idem, Mari duhovnici din Mnstirea Sihstria, II, editat de Sfânta Mnstire Sihstria,
1994
Bânescu, pr. Marcu, începuturile Mnstirii din Valea Godinovei i viaa ctitorului ei, protos.
Macarie Gucâ, Caransebe, 1947
Idem, Stareul Neonil - corespondena sa cu C. Hurmuzachi i Andrei aguna, Vlenii de
Munte
Bogdan, P. Damian, Pomelnicul Mnstirii Bistria, Bucureti, 1941
Cernicanul, monah Casian, Istoriile sfintelor monastiri Cernica i Câldruani, Editura
Arhiepiscopiei Bucuretilor, Bucureti, 1988
Cetfericov, S., Paisie, Stareul Mnstirii Neam, Mnstirea Neam, 1940
Cioru, îerom. Ilie, Un om al altarului, Dervent, 1999
Ciucanu, monahia Eustochia, Mnstirea Agapia, f.a.
Ciurea, diac. dr. Alexandru, Iacob al II4ea Stamati, Iai, 1946

Cocora, pr. Gabriel, Episcopia Buzului, Editura Episcopiei Buzului, 1986
Coman, pr. prof. I. G., Scriitori bisericeti din epoca strromn, Editura Institutului Biblic
i de Misiune Ortodox, Bucureti, 1979
Coman, pr. prof. I. G., Izvoarele Ortodoxiei româneti, în rev. „Ortodoxia", nr. 3/1981
Coman, pr. prof. I. G., Literatura patristic de la Dunrea de Jos, sec. IV- V, în rev.
„B.O.R.",nr. 7-8/1981
Costchescu, M., Documente moldoveneti înainte de tefan cel Mare, voi. I, Iai, 1931
Creulescu, arhier. Narcis, Cuvânt improvizat la înmormântarea stareului Timotei îonescu
din Mnstirea Neam, Mnstirea Neam, 1887
Idem, Istoria Sfintei Mnstiri Raca, Flticeni, 1901
Idem, Inscripiile Mnstirii Neam, mss. 171, biblioteca Mnstirii Neam
Idem, Istoria mnstirilor Neam i Secu cu a schiturilor... mss., Mnstirea Neam, 1908
Idem, Istoricul mnstirilor Agapia din Vale, Agapia din Deal i Vratecului, mss., biblioteca
mnstirilor Neam i Agapia, 1910
Cristea, episcop Gherasim, Un sfânt printre oameni (Sfântul Calinic de la Cernica), Editura
Episcopiei Râmnicului, Râmnicu- Vâlcea, 1996

Dan, pr. Dimitrie, Mnstirea Sucevia, Bucureti, 1923
David, diacon, Petre, Din istoria sfinilor poporului român, Editura Rompit, Bucureti, 1992
Drâng, pr. N., Mnstirii Agapia, Tg. Frumos, 1908
Istoricul
De la Dunre la Mrturii istorice i monumente de art cretin,
Mare. Editura
Arhiepiscopiei Tomisului i Dunrii de Jos, ed. a II-a, Galai, 1979
Donat, I., Fundaiunile religioase ale Olteniei, Craiova, 1937
Dosoftei, mitropolitul, Psaltirea în versuri, în „Opere", I, ed. critic de N.A. Ursu, Editura
Minerva, Bucureti, 1978
Drgoi, pr. Eugen, Despre bazilica i sfinii martiri de la Niculiel, Date bibliografice, în
„îndrumtor bisericesc, misionar i patriotic", 3, Galai, 1987
Idem, Ierarhi i preoi de seam la Dunrea de Jos, Editura Episcopiei Dunrii de Jos,
Galai, 1989
Erbiceanu, C, Viaa printelui schimonah Nectarie Protopsaltul, Sfi Munte Athos, rev.
„B.O.R.", 1898, p. 1015-1034
Idem, Cuvânt la înmormântarea mitropolitului Iosif Naniescu, în rev. „B.O.R.", 1902
Idem, Istoria Mnstirii Cernica, în rev. „B.O.R.", 1898, p. 1008-1015
Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericeasc, în P.S.B., voi, 13, partea' 1, Editura Institutului
Biblic i de Misiune Ortodox, Bucureti, 1987
Fonîes historiae Dacoromâna, tom. II, Bucureti, 1975
Furtun, Dumitru, Ckesarie, episcopul Buzului, Bucureti, 1913
Gheorghi, pr. prof. Ilie, Un veac de la moartea mitropolitului Veniamin Costachi,
Mnstirea Neam, 1946
Grigora N. Caprou
s
I., Biserici i mnstiri vechi din Moldova pân la mijlocul secolului al
XV-lea, Bucureti, 1967

Lupa, V. L, Mitropolitul Andrei aguna, ed. a II-a, Sibiu, 1911
Manolache, pr. M., Mnstirea Rme, Bucureti, 1975
Matas, pr. C, Cluza judeului Neam, Bucureti, 1929
Idem, Palatul Cnejilor, Bucureti, 1935
BIBLIOGRAFIE 783
Mnstirea Vratec, Editura Mitropoliei Moldovei i Sucevei, 1986

Miele, arhim. Veniamin, Sfântul Grigorie Decapolitul, editat de Sfânta Mnstire Bistria,
1992
Idem, Sfântul Antonie de la Iezerul, editat de Sfânta Mnstire Bistria, 1994
Mitropolitul Dosoftei, 350 de ani de la natere, Editura Mitropolia Olteniei, 1974
Monumente istorice bisericeti din Mitropolia Moldovei, Bucureti, 1975
Monumente istorice i izvoare cretine, Editura Arhiepiscopiei Tomisului i Dunrii de Jos,
Galai, 1987
Nicolau, pr, V., O cltorie la Constantinopol i la Sf. Munte, Ploieti, 1907
Nicolau, ep. Gherontie, Melchisedec, episcop de Roman, Mnstirea Cernica, 1939
Nicolescu, C, Printele îachint al Putnei, Bucureti, 2000
Norocel, episcop Epifanie, Pagini din istoria veche a cretinismului la români, Editura
Episcopiei Buzului, 1986
Idem, Slujitori ai legii strmoeti, Editura Episcopiei Buzului, 1991
Pâcurariu, pr. prof. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, voi. I-III, Bucureti,
1992-1994
Idem, Sfini daco-romani i români, Editura Trinitas, Iai, 1994
Idem, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ediia a IV-a, Editura Episcopiei Dunrii de Jos,
Galai, 1996
Idem, Dicionarul teologilor români, Editura Univers enciclopedic, Bucureti, 1996
Pocitan, arhier. Veniamin, Sfântul Munte al Athosului. Cu prilejul unei cltorii în Rsrit,
Bucureti, 1939
Pomelnicul ctîtoricesc al Mnstirii Neam, mss.
Popescu, pr. M., Viaa i faptele printelui Grigorie Dasclul, mitropolitul rii Româneti,
Bucureti, 1943
Popescu, pr. N., Viaa i activitatea dasclului de cântri, Macarie Ieromonahul, Bucureti,
1908
Porcescu, pr. Scarlat, Episcopia Romanului, Editura Episcopiei Romanului i Huilor, 1984
Porcescu, pr. Scarlat, i Ivan, diacon, Ioan, Mnstirea Neam, Iai, 1981
Prefeele crilor bisericeti tiprite in sec. XIX la Mnstirea Neam, Mitropolia Moldovei,
Mitropolia Bucuretilor, Episcopia Râmnicu-Vâlcea
Ramureanu, pr. prof. Ioan, Sfini i martiri la Tomis - Constana, în rev. „B.O.R.", nr. 7-8,
1974
Idem, Sfântul Vasile cel Mare i cretinii din Sciia Minor i Dacia nord-dunrean, în „Sf.
Vasile cel Mare", Bucureti, 1979
Scrisori personale, însemnri de pe cri de cult, mrturii i comunicri ale celor mai alei
starei, duhovnici i clugri din mnstirile româneti
Sfini Români i aprtori ai legii strmoeti, Editura Institutului Biblic i de Misiune
Ortodox, Bucureti, 1987
Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constana, 1993
Simionescu, pr. AL, Istoricul Mnstirii Agafton, Botoani, 1929
Stan, pr, prof. Li viu, Sfini Români, Sibiu, 1945
Stniloae, pr. prof. Dumitru, Despre Duhul Sfânt, în rev. „Contacts", Paris, 1974
Idem, Besii în mnstirile din Orient, în rev. „B.O.R.", nr. 3-4/1976
Stoicescu, N., Bibliografia localitilor i monumentelor feudale din România - ara
Româneasc, Bucureti, 1970
Idem, Repertoriul bibliografic al localitilor i monumentelor medievale din Moldova,
Bucureti, 1974
trempel, Gabrieî, Ântim Mreanul, Bucureti, 1972
Idem, Catalogul manuscriselor româneti, voi. I-IV, Bucureti, 1978-1992
tefan, Ierom,, Viaa Sfântului Nicodim de la Tismana, Bucureti, 1883
Tomescu, prof. Constantin, Scurt povestire istoric despre Sfânta Mnstire Neamu,
Mnstirea Neam, 1942
Timus, episcop Gherasim, Dicionar aghiografic, Bucureti, 1898
Ungureanu, arîiim. Evghenie i Racle, Zenaida, Istoria Mnstirii Vâratec, Mnstirea
Neam, 1942
Vasilache, arhim. Vasile, losif Naniescu t strlucit mitropolit al Moldovei, Mnstirea Neam,
1940
Velicikovski, cuviosul Paisie de la Neam, Autobiografia unui stare, Editura Deisis, Sibiu,
1996
Viaa i faptele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Editura Sfântului Sinod, Bucureti,
1955
Viaa i slujba sfinilor ierarhi i mrturisitori îorest i Sava i a cuvioilor Visarion Srai i
Sofronie de la Cioara cu Sfântul Mucenic Oprea Miclâu, Editura Sfântului Sinod,
Bucureti, 1957
2:
o
—
I
o
0\ -£- -P-
G\ OJ
.fa.
-J O ^£ Ui u»
>
r
TI
>
td
1
—
O
CALINIC, pustnic, Mnstirea Horaia CUVIOII PRINI ucii de turci în
(sec. XIX) 385 Mnstirea Secu (t 1821) 338
CALINIC, sfânt ierarh, Mnstirea DAMASCHIN Schipor, ieromonah,

Cernica(t 1868) 411 Mnstirea Putna (f 1988) 697
CALIST Gheorghiu, duhovnic, Mns- DAMIAN Guea, monah, Mnstirea

Neam 508 Cernica, ( 1993) ? 26
tirea (t 1923)
CALISTRAT Bobu, duhovnic, Mns- DAMIAN Stog, egumen, Schitul Româ-

tirea Vasiova (t 1975) 650 nesc din Valea Iordanului (t 1970) 636
CALISTRAT, Mnstirea
sihastru, Su- DAMIAN âru, monah, Mnstirea
cevia (sec, XV-XVI) 136. Secu(t 1964) 618
CAMASIE, mucenic de ia Niculiel DAMIAN, cuvios, ieromonah, Basarabi

(sec. IV) 19 - Constana (sec. IX-X) 55
CASIAN, caligraf, Mnstirea Putna DANUL Pricop, duhovnic, Mnstirea

(sec. XV) 120 Slatina - Suceava (f 1968) 632
CASIANA, schimonahie, schitul Ca- DANUL Sihastrul, sfânt, Mnstirea

siana - Ceahlu (sec. XVII) 226 Vorone (sec. XV) HO
CHESARIE Punescu, episcop al Du- DANUL Tudor, ieroschimonah, Schi-
nrii de Jos (t 1975) 664 Raru (t 1962)
tul 617
CHESARIE, episcop al Buzului DANUL, sihastru, duhovnic, Mnsti-

383 rea Turnu (sec. XVII) 198
(t 1846)
CHIRIAC Nicolau arhimandrit, M- DIMITRIE cel Nou, sfânt, Bucureti
nstirea Neam (t 1907) 493 (sec. XII-XIII) 65
CHIRIAC, caligraf, Mnstirea Putna DIONISIE cel Mic, cuvios (t 545). . . 40

(sec. XV)
123
DIONISIE, sihastru, Munii Buzului
CHIRIAC, sfânt sihastru, Mnstirea (sec. XIV) 86
Bisericani (f c 1660) 215 DOMETIAN, arhimandrit egumen, M-
CHIRIAC, sfânt sihastru, Mnstirea nstireaNeam i Bistria (t c 1415) 95
Tazlu (t c 1660) 216 DOMETIAN, arhimandrit, egumen,
CHIRIAC, sihastru, Mnstirea Neam Mnstirea Neam ( 1834) 349
141
(sec. XV-XVI) DOMETIE Manolache, duhovnic, M-
CHIRIAC, sihastru, Valea Secului nstirea Râme - Alba (f 1975). . . 661
XVI) 173
(sec. DOMETIE Trihenea, duhovnic, Chilia
CIPRIAN, egumen, Mnstirea Neam Sf. Ipatie - Muntele Athos (f 1986) 693
84
(t 1373) DOMETIE, monah, Mnstirea Neam
CLEOPA Ilie, arhimandrit, mare (t 1905)
491
duhovnic, Mnstirea Sihstria 740 DOMNICA Dumitrescu, monahie, sta-
(t 1998) re, Mnstirea Nmeti - Muscel
COSMA Popa, ieromonah, Mnstirea (f 1938)
533
Coco (f 1954)
594 DOSOFTEI Dasclul, ieroschimona-
CRISTOFOR, sihastru, ierodiacon, hul, Schitul lui Zosima v -,
1606) . .
187
Schitul Sihla (t c 1930) 519
INDICE ALFABETIC 787
DOSOFTEI Herescu, episcop al Rd- EUSTOHIA Ciucanu, stare, Mns-

uilor (t 1789) 28S tirea Agapia (t 1991) 721
DOSOFTEI Morariu, arhimandrit, M- EUTIHIE Preotul, cuvios (sec. IV) . . 26

nstirea Slatina, (f 1990) 718 EVANGHELICUS, episcop de Tomis
DOSOFTEI, mitropolit al Moldovei (sec. IV) 15
(t 1693) 220 EVGHENIE Dumitrescu, monah,

EFREM, episcopul Rduilor (f 1626) 190 Schitul Brazi (t 1954) 595
EFREM, ieroschimonah, egumen, M- EVLOGHIE, sihastru, Mnstirea A-

nstirea Vorone (sec. XV-XVI) . .
133 gapia Veche (sec. XVI-XVII) .... 186
EFREM, mucenic, episcop de Tomis FEVRONIA Iuracu, schimonahie,

(sec. IV) 17 Mnstirea Agafton ( 1895) .... 465
EFTIMIE Tnase, duhovnic, Mnsti- FILIP, mucenic de la Niculiel
rea Agapia Veche (f 1970) 637 (sec. IV) 19
ELEFTERIE Miliale, duhovnic, M- FILOTEI, imnograf, monah, Mns-

nstirea Dervent (f 1990) 715 tirea Cozia (sec. XIV-XV) 104
ELEFTERIE Sihastrul, cuvios, Schitul FILOTEI, dascl, arhimandrit, Mns-

Sihla (sec. XVII-XVIII) 237 tirea Putna (sec. XVI-XVII) 184
ELISABETA Vlahu, monahie, M- FILOTEI A, schimonahie, Mnstirea

nstirea Agapia (t 1925) .
51° Pasrea (sec. XVHI-XIX) ...... 355
EMILIAN Olaru, duhovnic, Mnsti- FILOTEIA, sfânt muceni, Curtea
rea Slatina (f 1987) 697 de Arge (sec. XII-XIII) 68
EPICTET Preotul, sfinit mucenic GALACTION Ilie, monah, Mnstirea

(t 290) 16 Sihstria ( 1946) 582
EPIFANIE, sfânt, Mnstirea Vorone GAMALIIL Pvloiu, monah, Mns-

(sec. XVII) 201 tirea Neam (f 1998)
733
EPIHARIA Moisescu, monahie, M- GAVRIIL Uric, scriitor, Mnstirea

nstirea Bistria - Vâlcea (t 1943). 547 Neam, (sec. XV) 104
EPRAXIA Demi, monahie, Mnstirea GAVRIIL, ieromonah, egumen, M-

Agapia (| 1926) 513 nstirea Cozia (sec. XIV-XV). ... 97
EPRAXIA Mlu, monahie, Mnsti- GHEDEON Georgescu, duhovnic,
rea Vratec (t 1967) 631 egumen, Schitul Prodromul
511
ERMOGHEN Buhu, stare, Mnsti- Athos(t 1925)
rea Horaia (f 1872?) 436 GHEDEON Verenciuc, egumen, Schitul
EUFROSIN, Sihstria Voronei (t 1945) 580
sihastru, Sihstria A-
gapia Veche (sec. XV-XVI) 141 GHEDEON, sihastru, Muntele Ceah-
lu 188
EUFROSINA Lazu, monahie, Mns- (sec. XVI-XVII)
tirea Vratec (f 1888)
459 GHELASIE Maloviceanu, ieroschimo-
EUSTATIE Protopsaltul, monah, M- nah duhovnic, Mnstirea Cernica
nstirea Putna (sec. XV-XVI) .... 139 (t 1936) 530
EUSTATIE, sfânt, Mnstirea Probota GHELASIE, sfânt, ierarh, Mnstirea

(sec. XVI) 167 Râme (sec. XV-XVI) 158
GHEORGHE I, mitropolit al Moldovei GHERVASIE Hulubariu, duhovnic,
(t 1511)
152 Mnstirea Agapia Veche (f 1973) 640
GHEORGHE Lazr, pustnic, Mnsti- GORDIAN, sfânt, mucenic, episcop
rea Vratec (t 1916) 495 Tonusului (sec. IV) 18
GHEORGHE, cuvios, mare stare, GORDIE Pustnicul, schimonah, M-

Mnstirea Cernica (t 1 806) .... 320 nstirea Neam ( 1870) 438
GHERASIM Cârj, schimonah, M- GRECU (?), sihastru, Sihstria Biseri-
nstirea Neam (t 1957) 607 cani (sec. XV) 108
GHERASIM, „nebun pentru Hristos", GRIGORIE Bica, schimonah, Mnsti-

Mnstirea Neam (sec. XIX) 408 rea Ciolanu (f 1945) 556
GHERASIM Greeru, pustnic, Munii GRIGORIE Dasclul, mitropolit al
Cain(t 1925) 509 rii Româneti (t 1834) 350
GHERASIM Ilie, monah, Mnstirea GRIGORIE Decapolitul, sfânt, Mns-

Sihstria (f 1933) 524 tirea Bistria - Vâlcea (sec. VIII-IX) 49
GHERASIM, sihastru, Mnstirea Si- GRIGORIE Georgescu, duhovnic, M-
hstria (f 1940) 536 nstirea Cheia (f 1940) 537
GHERMAN Ionescu, stare, Mnsti- GRIGORIE Roea, mitropolit al Mol-

rea Tazlu (f 1885)
453 dovei (f 1570) 164
GHERMAN, primul egumen al M- GRIGORIE, arhimandrit, egumen, M-

nstirii Neam (| 1362) 83 nstirea. Bistria - Neam (t c 1500) 132
GHERMAN, schimonah, Munii Sihlei GUDIIL Avcriei, monah, Mnsti-

(sec. XV11I-XIX) 346 rea Neam (f 1971)
639
GHERMAN, sfânt, daco-roman, Do- GURIE Grosu, mitropolit al Basarabiei

brogea (sec. 1V-V) 37 (t 1943) 545
GHERMAN, sihastru, Muntele Ceah- HRISOSTOM Postolache, stare, Schi-

lu XVI-XVH) 1S8 Bucium - Iai 673
(sec. tul (f 1979)
GHERMAN, sihastru, Schitul Biseri- IACHINT de Vicina, primul mitropolit
cani (sec. XV) 108 al arii Româneti (t 1372) 82
GHERONTIE (Terentie), episcop de IACHINT Unciuleac, duhovnic, M-

Tomis (sec, IV) 29 nstirea Putna (t 1998) 733
GHERONTIE Ghenoiu, arhimandrit, IACOB cel Vrednic, primul egumen al
duhovnic, Catedrala Patriarhal, Mnstirii Slatina (sec. XVI) .... 171

(t 1984) 678
IACOB Putneanuî, mitropolit al Mol-
GHERONTIE, dascl, monah, Mns- dovei (t 1778) 278
Neamf 334
tirea (f 1812) IACOB Stamati, mitropolit al Moldo-
GHERONTIE, ieroschimonah, egu- vei (t 1803) 319
men, Mnstirea Humor XV) 125
(sec. IACOB, caligraf, ieromonah, Mnsti-
GHERONTIE, sihastru, Munii Sihlei rea Putna (sec. XV) 125
XVIII-XIX) 346
(sec. IGNATIE Rdulescu, ieromonah,
GHERVASIE Gapar, monah, Mns- Mnstirea Sfântul Sava - Betleem
tirea Sihstria (t 1948) 586 (t 1940) 539
ILARIE, arhimandrit, stare, Mns- IOAN, sihastru, Valea Sihstriei

tirea Neam (t 1823)
339 (sec. XVI) ™
ILARION Ionic, monah, Mnstirea IOANICHIE Moroi, duhovnic, Mns-
Sihstria (f 1934) 527 tirea Sihstria (f 1944) 548
ILARION Radu, monah, Catedrala mi- IOANICHIE Sturzu, monah, Mnsti-

tropolitan - Iai (t 1938) 534 rea Secu (t 1943) 546
ILIE Cioru, duhovnic, Mnstirea IOANICHIE, episcop de Roman (sec.
Cernica(t 1997) 731 XVIII) 267
ILIE Vulpe, duhovnic, Capsala - IOANICHIE, sihastru, schimonah,

Muntele Athos (f 1928) 517 Valea Chiliilor (t 1638) 196
INOCHENTIE Hi, protosinghel, M- IOASAF Apostoliu, duhovnic, Mns-

nstirea Robaia - Arge (t 1997) 732 tirea Neam (t 1883)
450
INOCHENTIE, sfânt, Mnstirea Pro- IOASAF, arhimandrit, primul egumen

bota (sec. XV-XVI) 155 al Mnstirii Putna (f 1484)
119
IOACHIM Sptarii, duhovnic, Mns- IOIL Gheorghiu, stare, protosinghel,

tirea Neam (t 1976)
672 Mnstirea Sihstria, (t 1986), , , .
683
IOAN CASIAN, sfânt daco-roman, IOIL, monah, Schitul Petera lalomi-

Dobrogea, (t c 435)
33 cioarei (t 1940) 538
IOAN cel Nou de la Suceava, sfânt, IONA Blescu, sihastru, Cavsocali-

mucenic 75 via - Muntele Athos (f 1955). ... 601
(f 1330)
IOAN Iacob Hozevitul, sfânt, Mns- IONA, ieroschimonahul, egumen, Schi-
tirea Neam (t 1960)
609 tul Sihla (sec. XIX) 433
IOAN Maxen|iu, cuvios, daco-roman IOREST, sfânt, mrturisitor, ierarh,
(sec. V-VI) 43 Mitropolia Ardealului (t 1657). . .

200
IOAN Pustnicul, Schitul Trestieni, IOSIF cel Nou, sfânt, ierarh de la Par-
(t c 1760) 265 to, mitropolit al Timioarei (t 1656) 201
IOAN Valahul (Românul), mucenic IOSIF Crciun, duhovnic, Mnstirea

(t 1662) 203 Neam ( 1944) ^55
IOAN, arhimandrit, egumen Mnsti- IOSIF Muat, primul mitropolit al
Horezu 261 Moldovei (te 1415) 93

rea (t 1726)
IOAN, episcop de Tomis (sec, V) , . .
38 IOSIF Naniescu, mitropolit al Moldo-
vei (f 1902) 474
IOAN, episcop sfânt Munii Sihlei
(t 1951)
589 IOSIF Rusu, duhovnic, Mnstirea
Dintr-un Lemn 1966) 626
IOAN, monah, Mnstirea Vorone (|
(sec. XV-XVI) 135 IOSIF, cuvios, ieromonah, Basarabi -
Constana IX-X) 55
IOAN, sfânt arhiepiscop, Mnstirea (sec.
Raca (sec. XVI - XVII) 181 IOSIF, episcop de Arge (t 1820). ... 337
IOAN, sfânt, sihastru, Mnstirea IOSIF, protopsalt, ieroschimonah, M-

Prislop (sec. XV-XVI) 151 nstirea Neam (f 1840?) 360
IOAN, sihastru, Mnstirea Raca IOSIF, sfânt de la Bisericani (sec.
(sec, XVI-XVII) ........ 183 XV) 107
IOSIF, sihastru, cuvios, Munii Bu- LEONTIE, sfânt de la Rdui, M-
zului (sec. XIV) 87 nstirea Bogdana (sec. XIV-XV). .
98
IOSIF, sihastru, Mnstirea Sihstria MAC ARIE Protopsaltul, Mitropolia
(1655) 212 rii Româneti ( 1836) 356
IOSIF, sihastru, Mnstirea Vratec MACARIE de Ia Vicina, mitropolit

340 (te 1347) 81
(t 1828)
IOV Burîacu, monah, Mnstirea MACARIE, duhovnic, Mnstirea Bo-
Neam 540 Neam (sec.
itea - XIV-XV). ... 99
(f 1941)
IOV, sihastru, cuvios, Mnstirea MACARIE, episcop al Romanului

Raca XVI) 174 160
(sec. (t 1558)
IOV, sihastru,Mnstirea Bogdaneti MAGD ALENA Tofan, monahie, M-

(sec. XIV-XV) 10 ° nstirea Agapia (f 1947) 584
IOV. sihastru, Mnstirea Tazlu (sec. MARCU Dancil, schimonah, Mns-

XVII) 218 tirea Putna ( 1986) 682
IRINARH Roseti, egumen Mnstirea MARCU Dumitrescu, monah, Mns-

Horaia i Mnstirea de pe Tabor tirea Sihstria (t 1999) 7 63
397
(t 1859) MRIA Sturza, monahie, Mnstirea
IRINARH iman, schimonah, Schitul Agapia (t 1920) 506
505
Prodromul - Athos (t 1920) MATRONA Domnaru, monahie, M-
IRODION lonescu, egumen, Schitul nstirea Horezu (t 1935) 529
Lainici - Gorj (t 1900) 471
MAVRA, sihastr, Muntele Ceahlu
ISA AC Dasclul, schimonah, Mnsti- (sec. XVII-XVIII) 257
rea Neam (f 1817)
359 MELANIA Mincu, schimonahie, Schi-
ISACHIE, sihastru, cuvios, Mnstirea tul Românesc din Valea Iordanului
Sucevia (sec. XVIII) 265 (t 1969) 635
ISAIA Pustnicul, cuvios, Mnstirea MELANIA, egumen, schimonahie, Si-

Moldovia (sec. XVI-XVII) 183 hstria Durau - Ceahlu (sec, XVII) 228
ISAIA, episcop de Rdui ( 1592). .
t 76 MELCHISEDEC tefnescu,- episcop
Romanului (t 1892)
462
ISIDORA, schimonahie, Schitul Sihla al
(f 1937) 532 MELETIE, sihastru, Sihstria Stâni-

oara - Arge (sec. XVII) 199
IUSTIN, ieroschimonah, primul egumen
al Schitului Prodromul - Athos MELITINA Beu, monahie, Mnstirea
36 3 Vratec (t 1938)
535
(t 1845)
IUVENALIE Bârsan, schimonah, M- METODIE, sihastru, Sihstria Biseri-

nstirea Slatina (t 1968) 633 cani (sec. XV) 108
IUVENALIE Strinul, sihastru, la MIHAIL Bdil, egumen, Schitul

Sfintele Locuri (f 1992) 725 Petera Ialomicioarei (t 1957) , . .
605
LAZR Ursu, egumen, Mnstirea MINA Diaconescu, monah, Mnsti-

Neam (sec. XVIII) 316 rea Turnu (t 1936)
531
LAZR, sihastru, Schitul Sihstria MISAIL, ieroschimonah, egumen, M-

Putnei (sec. XVII) 226 nstirea Vorone (sec. XV) 118
MISAIL, sihastru, Mnstirea Agapia NICODIM Sachelarie, duhovnic, M-

Veche (sec. XVI-XVII) 186 nstirea Frsinei (f 1973) 643
MISAIL, sihastru, Mnstirea Turnu NICODIM, caligraf, ieromonah, M-

(sec. XVII) . . ,
198 nstirea Putna (sec. XV) 122
MITROFAN, episcop al Buzului NIFON lonescu, egumen, ieroschimo-

(t 1702) 238 nah, ctitorul Schitului Prodromul -
Athos (t 1901) 472
MOISE, sihastru, Valea Secului (sec.
XVI) 173 NIFON, sfânt, mitropolit al rii Ro-

mâneti 142
NAT AN, ieroschimonah, stare, Schi- (f 1508)
tul Sihstria Putnei (t 1783) 286 OLIMPIADA Iuracu, stare, Mns-
Agafton (f 1902) 465
NAZARIA, schimonahie, Mnstirea tirea
Vratec (t 1814) 335 OLIMPIADA, schimonahie, starea M-

( 361
NECTARIE Banul, duhovnic Mns- nstirii Vratec 1842)
tirea Horaia i Muntele Tabor ONUFRIE, sihastru, Mnstirea Taz-
(f 1900) 469 lu (sec. XVII) 217
NECTARIE, ieroschimonah al doilea ONUFRIE, sihastru, Schitul Sihstria

ctitor al Schitului Prodromul - Voronei (t 1789) 286
469
Athos (f c 1900) ONUFRIE Frunz, ieroschimonah,
NECTARIE, ieroschimonah, duhov- Mnstirea Sihstria (f 2001). . . .
770
nic, Mnstirea Alma - Neam OREST Baldovin, ieroschimonah, Chi-
( 1912) 493 lia Sfântul Ipatie - Athos (f 1878) .
445
NECTARIE, protopsalt, Schitul Pro- PAHOMIE, episcop al Romanului
dromul - Athos (t 1903)
482 254
(t 1724)
NEOFIT Eliade, ieroschimonah, M- PAHOMIE, exarh patriarhal i egumen
nstirea Neam (t 1886) 454 al Mnstirii Peri (sec. XIV-XV). . 92
NEOFIT, sihastru, Sihstria Stânioara PAHOMIE, schimonah, ctitor al M-
- Arge (sec. XVII) 198 nstirii Bistria - Vâlcea (f c 1520) l 56
NEONIL Buzil, stare, Mnstirea PAHOMIE, sihastru, cuvios, Schitul
Neam ( 1853) 389 Petera Ialomicioarei (sec. XIX). . 396
NICANDRU, sihastru, Muntele Ceah- PAHOMIE, sihastru, Mnstirea Slati-
lu (sec. XVII-XVIII) 240 na (sec. XVI) 169
NICANOR, schimonah, Mnstirea PAHOMIE, sihastru, Schitul Pocrov -

Sihstria (t 1844) 362 Neam 409
(sec. XIX)
NICHITA Romanul, sfânt, mare PAISIE de la Neam, sfânt, mare
mucenic (t c 372)
25 290
sare, (| 1794)
NICODIM Costachi, monah, Mnsti- PAISIE Nichitencu, monah, Mnsti-
rea Sihstria (f 1998) 739 rea Sihstria (t 1970) 638
NICODIM de la Tismana, sfânt PAISIE Olaru, duhovnic, Mnstirea
(f 1406)
90 Sihstria, (f 1990) • 700
NICODIM Mndi, duhovnic, Mns- PAISIE, arhimandrit, egumen, Mns-
tirea Agapia (f 1975) 651 13 7
tirea Putna (t 1502)
PAISIE, egumen, Mnstirea Humor (sec. XIV-XV) 89
(sec. XVI) 168 PIMEN, sihastru, Sihstria Agapia
Veche (sec. XVI-XVII) 136
PAISIE, ieroschimonah, stare, Schitul
Sihstria Putnei (t 1790) 289 PIR, sihastru, Sihstria Bisericani
XV) 108
PAISIE, sihastru, Mnstirea Agapia (sec.
Veche (sec, XVI-XVII) 186 PORFIRIE Bucurescu, stare, Mnsti-

rea Frsinei (f 1927) 514
PALADIE, sihastru, Schitul Sihstria
Putnei (sec. XV-XVI) 140 PROCOPIE (Picu) Ptru, monah, S-
( 1S72) 434
PALADIE, tahigraf, cuvios, Mnsti- litea Sibiului
rea Puma (sec. XV-XVI) 134 PROHOR, sihastru, Valea Secului

XVI) 173
PANGRATIE, arhimandrit, egumen, (sec.
Mnstirea Sucevia (sec. XVI- PROTERIE, sihastru, Schitul Tresti-

XVII) 189 eni, (te 1750) 263
PARASCHEVA, sfânt, cuvioas de la PUSTNICII din Poiana Trapezei,

Iai (sec. XI) 56
Valea Sihstriei (sec. XVII-XVIII) 260
PARTENIE, sfânt, Mnstirea Agapia
214
PUSTNICUL sfânt de la Petera Mic
Veche (f 1660)
a Ialomicioarei (secolul XIX) 382
M-
. . , .
PARTENIE, sihastru, duhovnic,

212 RAFAIL, caligraf, Mnstirea Horezu
nstirea Sihstria (t 1655)
(sec. XVIII) 276
PARTENIE, sihastru, Mnstirea Si-
536 RAFAIL, sfânt, Mnstirea Agapia
hstria (| 1940)
(sec. XVI-XVII) 213
PATAPIE, sihastru, Muntele Ceahlu
(sec. XVII-XVIII) 240 SAFTA Brâncoveanu, schimonahie,
Mnstirea Vratec (f 1857) .... 396
PATERNUS, mitropolit de Tomis
25
(sec. VI) 44 SANSALA, preot (sec. IV)
Mnsti- SA VA (Gotul), sfânt mare mucenic
PAVEL, sihastru, duhovnic,
23
rea Sihstria (t 1655) 212 ( 372)
PAVEL, sihastru, duhovnic, Muntele

SAVA Cimpoca, egumen, Schitul
„Sfântul Ioan Boteztorul" - Alba
Sihla (sec. XVII) 231
lulia (f 1955) 602
PELAGHIA Amilcar, schimonahie,
Mnstirea Vratec, (t 1981) ... 677 .
SAVA Popescu, ieroschimonah, M-
nstirea Stânioara (t 1904) 489
PEON, sihastru, Muntele Ceahlu
157 SAVA, sfânt, mrturisitor, mitropolit
(sec. XV-XVI)
al Ardealului (t 1683) 219
PETRU Movil, sfânt, mitropolit al
Kievului, Galiiei i a toat Rusia SEBASTIAN, sihastru, Schitul Sihas-
1646) 193 tru - Tecuci (sec. XVIII) 266

(t
PETRU, sihastru, Sihstria Bisericani SERAFIM Popescu, arhimandrit, M-

(sec. XV) 108 nstirea Brâncoveanu, (t 1990) . . .
713
PIMEN, duhovnic, Mnstirea Cernica SIHASTRII de pe Valea Suceviei

(f 1831)
342 XV) 127
(sec.
PIMEN, egumen, Mnstirea Neam

SIHASTRII din Muntele Scaunelor SUZANA tetanescu, egumen, M-

nstirea Rzboieni (f 1925) 511
Sihstria Agapia Veche (sec. XV-
XVI) 166 TEFAN, sihastru, Mnstirea „Sfân-
SILA, egumen, Schitul Sihstria Putnei

tul Sava" - Betleem ( 1939) .... 536
(t 1781) 284 TEFAN, sihastru, Valea Secului (sec.

XVI) 173
SILUAN, egumen ieroschimonah, M-
nstirea Neam (f 1448)
1°6 TAVEFTA Ursache, stare, Mnsti-
rea Agapia ( 1883) 452
SILUAN, egumen, Mnstirea Neam
(sec. XIV-XV) 89 TEOCTIST I, mitropolit al Moldovei
1477) 109
SILVAN, egumen, Mnstirea Raca ,(,f
(t 1579) 175 TEOCTIST II, mitropolit al Moldovei

(t 1528)
154
SILVESTRU Aiîinci, monah, Mns-
Durau 503 TEODOR, de Vicina, mitropolit (sec.
tirea (f 1919)
XIII) 71
SILVESTRU, cuvios, Mnstirea Taz-
lu (sec. XVII) . . . . 218 TEODORA, sfânt, Sihla (sec. XVII-
XVIII) 233
SILVESTRU, sihastru, Schitul
Silvestru, Muntele Ceahlu (sec.
TEODOSIE, sfânt mucenic, fost
101 mitropolit al Moldovei (f c 1694). 223

XV) .
SIMEON, sihastru, egumen, Mnsti- TEODOSIE, mitropolit al rii Româ-

neti ( c 1708) 241
rea Pângrai (sec. XV) 131
SIMEON, sihastru, Schitul Sihstria TEODUL Varzare, Mnstirea Agapia

239 (t 1981)
676
Ceahlului (t 1704)
SIMON, sihastru, Sihstria Bisericani

TEOFAN Cristea, duhovnic, ctitor al
(sec. XV) 108 Mnstirii Noul Neam (f 1883). .

449
SISOE ieromonah, egumen, Schitul

TEOFAN I, mitropolit al Moldovei
334 (t 1546) 159
Raru (sec. XVIII-XIX)
SOFIA Iuracu, schimonahie, Mns- TEOFAN II, mitropolit al Moldovei
465 (t 1598)
177
tirea Agafton ( 1897) ,
SOFIA, schimonahie egumen, Schitul

TEOTIM I (Scitul), sfânt, episcop de
227 Tomis (sec. IV-V) 29
Sofia - Ceahlu (sec. XVII)
TEOTIM II, episcop de Tomis (sec. V) 42
SOFRONIE, egumen, Mnstirea
Neam (sec. XIV-XV) 89 TIMOTEI Ionescu, duhovnic, Mns-
SOFRONIE, sfânt, mrturisitor, Mns- tirea Neam (f 1887) .
456
tirea Cioara - Sebe (sec. XVIII). .

277 TIMOTEI, arhimandritul, stare, M-
nstirea Cernica (f 1816) 336
SPIRIDON, caligraf, monah, Mns-
tirea Putna (sec. XV-XVI) 134 TIMOTEI, episcop de Tomis (sec. V) 38
SPIRIDON, sihastru, Valea Secului TIT, sfânt sfinit mucenic, episcop de

173 Tomis IV) 1$
(sec. XVI) (sec,
STAHIE, arhimandrit, egumen, M- UN episcop necunoscut al Tomisului

nstirea Probota (sec. XV) 124 22
(sec. IV)
UN sfânt român anonim din Mns- VASILE, sihastru, Sihstria Agapia

Veche (sec. XVI-XVII) 186
Neam (sec. XIV)
tirea 88
VALENTINA Neacu, schimonahie, VENIAMIN Costachi, mitropolit al
Munii Sihlei (t 1964) 625 Moldovei i Sucevei ( 1846). ... 364
VALENTINIAN, mitropolit de Tomis VENIAMIN Iorga, monah, Mnstirea

46 Sihstria (t 1976) 668
(sec. VI)
VALERIAN tefanescu, arhiereu,
VENIAMIN, sihastru, Valea Secului
(sec. XVI) 173
Episcopia Romanului (t 1928) . . .
515
VALERIAN, ieroschimonah egumen,
VERA Preotu, schimonahie, Mnsti-
406 rea Eleon - Ierusalim, (t 1988) 698
Mnstirea Sihstria (f c 1860) . . .
. .
VARLAAM Arghirescu, arhidiacon,

VETRANION, (Bretanion), sfânt ie-
rarh, episcop de Tomis (sec. IV) 27

Mitropolia Moldovei i Sucevei . .
(t 1942) 543 VICHENTIE Mlu, duhovnic, M-

VARLAAM Vântu, ieroschimonah,
i Agapia (t 1945).
nstirea Secu .
557
Muntele Athos (t 1934) 528 VISARION Fgranul, arhimandrit,

stare, Mnstirea Coco (f 1862). 407
VARLAAM, mitropolit al Moldovei
(t 1653) 204 VISARION lonescu, stare, Mnstirea
Cernica(t 1921) 507
VARNAVA Lasconi, duhovnic,
Mnstirea Bistria - Vâlcea 593 VISARION, sfânt, mrturisitor,
..... (t c 1745)
262
(t 1953)
VARNAVA, arhimandrit, stare, M- VISARION, sihastru, Valea Secului
XVI) 173
nstirea Pângrai - Neam (f 1872) 437 (sec.
VARNAVA, sihastru, Sihstria Biseri- VITALIE, sihastru, Caracal u - Athos
XV)
cani (sec, 108 (t 1945) 581
VARSANUFIE, egumen Mnstirea VITIMION Nioiu, protosinghel, M-

Sihstria (sec. XVIi-XVIII) 232 nstirea Slnic - Arge (t 1990) . .
717
VARTOLOMEU Mireanul, duhov- VUCOL, sihastru, Muntele Ceahlu

nic, Mnstirea Putna (f 1780). 282 . .
(sec. XVI-XVII) 188
VASIAN Panaite, egumen, Schitul XENIA Velisarie, monahie, Mns-

488 Agafton 512
Pocrov ( 1903) tirea (t 1926)
VASIAN Scripc, duhovnic, stare, XENIA, schimonahie, Mnstirea

Mnstirea Secu 603 Agapia (sec. XVIII-XIX) 358
(t 1956)
VASILE Ilie, rasofor, Mnstirea ZOSIMA, sihastru, ieroschimonah,
Sihstria (f 1931) 521 Valea Secului (sec. XVI) 172
VASILE, caligraf, monah, Mnstirea ZOSIMA, sihastru, Schitul Pocrov -
Putna (sec. XV) 121 Neam (sec. XVIII-XIX) 347
VASILE, sfânt, Schitul Poiana M- ZOTIC, sfânt, mucenic de la Niculiel

268 (sec. IV) 19
rului (t 1767)
VASILE, sfânt, Mnstirea Moldovia

(sec. XV) 102
CUPRINS
Cuvânt înainte de Prea Sfinitul dr. Casian Crciun,

Episcopul Dunrii de Jos 5
Prefaf de Preot doctor academician Dumitru Stniloae 7
Introducere de Arhimandrit Ioan ic h ie Blan 9
SFINI I CUVIOI
DIN SECOLELE III-VI
Episcopul Evanghelicus al Tomisuîui (290-300) 15
Sfinii Mucenici Epictet Preotul i Astion Monahul (f 290) 16

Sfântul sfinitul Mucenic Efrem al Tomisuîui (sec. IV) 17
Sfinii sfinii Mucenici Tit i Gordian, episcbpi de Tomis 18
Sfinii Mucenici Zotic, Atal, Camasie i Filip i ali 31 de la Niculiel (sec. IV) ...19
Un episcop necunoscut al Tomisuîui (sec. IV) 22

Sfântul Mare Mucenic Sava (t 372) 23
Sfântul Mucenic Nichita (Romanul) (t c.372) ...25
Preotul Sansala (sec. IV) 25

Cuviosul Eutihie Preotul, (sec. IV) ,,...26
Sfântul Ierarh Vetranion (Bretanion), episcop al Tomisuîui (sec. IV) 27

Sfântul Ierarh Gherontie (Terentie) al Tomisuîui (sec. IV) 29
Sfântul Ierarh Teotim I (Scitul), episcop al Tomisuîui (sec. IV-V) 29
Sfântul Ioan Casian (c, 360-435) 33
Sfântul Gherman Daco-Romanul (sec. IV-V) 37
Sfântul Ierarh Timotei al Tomisuîui (prima jumtate a secolului al V-lea) 38
Episcopul Ioan al Tomisuîui (sec. V) 38
Sfântul Ierarh Alexandru al Tomisuîui (sec. V) 39
Cuviosul Dionisie cel Mic (Scitul) (c. 470-545) 40
Episcopul Teotim al ILlea al Tomisuîui (a doua jumtate a secolului al V-lea) 42
Cuviosul Ioan Maxeniu (sec. V-VI) 43
.

Mitropolitul Paternus al Toraisului (prima jumtate a secolului al Vî-lea) 44
Mitropolitul Valentinian al Tomisului (sec. VI) 46
SFINI I CUVIOI J
DIN SECOLELE VII-XIII
Sfântul Grigorie Decapolitul de la Bistria - Vâlcea (sec. VIII-IX) .49

a. Viaa 49
b. Fapte i cuvinte de învtur „50
Cuvioii Damian i Iosif Basarabi -
, Constana (sec. LX-X) 55
Sfânta Parascheva de la Iai (sec. XI) 56
a Viaa 56
Sfântul Dimitrie cel Nou de la Bucureti (sec. XII-XIII) 65
a Viaa 65
Sfânta Muceni Filoteia de la Curtea de Arge (sec. XII-XIII) 68
Mitropolitul Teodor de la Vicina (din a doua jumtate a sec. XIII) .... 71
SFINI I CUVIOI
DIN SECOLELE XIV-XV
Sfântul Mucenic loan cel Nou de la Suceava (| 1330) 75

a. Viaa 75
Mitropolitul Macarie de Vicina (1337-1347) 81
Mitropolitul lachint de Vicina,
primul Mitropolit al rii Româneti (1359-1372) 82
Cuviosul Gherman Ieroschimonahul,
primul egumen al Mnstirii Neam (1320-1362) 83
Cuviosul Ciprian Ieroschimonahul,
al doilea egumen al Mnstirii Neam (f 1373) 84
Cuviosul Agaton Sihastrul, Munii Buzului (sec. XIV) 85
Cuviosul Dionisie Sihastrul, Munii Buzului (sec. XIV) 86
CUPRINS 797
Munii Buzului (sec. XIV)

Cuviosul Iosif Sihastrul, 87
Un sfânt român anonim din Mnstirea Neam (sec. XIV) 88
Cuvioii Sofronie, Pimen i Siluan, Mnstirea Neam (sec. XIV-XV) 89
Sfântul Nicodim de la Tismana (f 1406) 90
a. Viaa .] 90
b, Fapte i cuvinte de învtur 91
Cuviosul Pahomie Ieromonahul, exarh patriarhal i egumen
al Mnstirii Peri din Maramure (sec. XIV-XV) 92
Mitropolitul Iosif Muat, primul ierarh al Moldovei (1402-1415?) 93
Cuviosul Dometian Arhimandritul,
mare egumen al Mnstirilor Neam i Bistria (1407-1415) 95
Cuviosul Gavrnl Ieromonahul,
primul egumen al Mnstirii Cozia (sec. XIV-XV) 97
Sfântul Leontie de la Rdui, Mnstirea Bogdana (sec. XIV-XV) 98
Cuviosul Macarie Ieromonahul,
ctitorul Mnstirii Boitea - Neam (sec. XIV-XV) 99
Cuviosul Iov Sihastrul, Mnstirea Bogdneti (sec. XIV-XV) 100
Cuviosul Silvestru Sihastrul, Schitul Silvestru - Ceahlu (sec. XV) 101
Sfântul Vasile de la Moldovia (sec. XV) 102
Cuviosul Agapie Sihastrul, ctitorul Mnstirii Agapia Veche (sec. XV) 103
Monahul Filotei Imnograml, Mnstirea Cozia XIV-XV) (sec. 104
Cuviosul Gavriil Uric Scriitorul, Mnstirea Neam (sec. XIV-XV) 104
Cuviosul Siluan Ieroschimonahul,
mare egumen al Neam (1422-1448)
Mnstirii 106
Cuviosul Iosif de Ia Bisericani - Neam (sec. XV) 107
Cuvioii Simon, Metodie, Varnava, Petru, Averchie, Gherman,
Pir i Grecu (?), ucenicii cuviosului Iosif de la Bisericani (sec. XV) 108
Mitropolitul Teoctist I al Moldovei i Sucevei (1452-1477) 109
Sfântul Danii! Sihastrul, Mnstirea Vorone (sec. XV) 110
a. Viaa 110
Cuviosul Misail Ieroschimonahul, egumen al Mnstirii Vorone (sec. XV) 118

Cuviosul Ioasaf Arhimandritul, primul egumen
al Mnstirii Puma (1470-1484) 119
Cuviosul Casian Monahul, Mnstirea Putna (sec. XV) 120
. Cuviosul Vasile Monahul, Mnstirea Putna (sec. XV) 121
Cuviosul Nicodim Ieromonahul, Mnstirea Putna (sec. XV) 122
Cuviosul Chiriac Schimonahul, Mnstirea Putna (sec. XV) ., 123
Cuviosul Stahie Arhimandritul, egumen al Mnstirii Probota (sec. XV) 124
Cuviosul lacob Ieromonahul, Mnstirea Putna (sec. XV) 125
Cuviosul Gherontie Ieroschimonahul, egumen al Mnstirii Humor (sec. XV) . . 125
Cuviosul Anastasie Dasclul, Mnstirea Moldovia (t 1490) 126
Sihastrii de pe valea Suceviei, Mnstirea Sucevita (sec. XV) 127
SFINI I CUVIOI
DIN SECOLELE XV-XVI
Cuviosul Shneon Sihastrul, întemeietorul Mnstirii Pângrati (sec. XV) 131

Arhimandritul Grigorie, Mnstirea Neam (1490-1500)
Bistria - 132
Cuviosul Efrem Ieroschimonahul,
egumen al Mnstirii Vorone (sec. XV-XVI) 133
Cuviosul Paladie Tahigraful, Mnstirea Putna (sec. XV-XVI) 1 34
Cuviosul Spiridon Monahul, Mnstirea Putna (sec. XV-XVI) 134
Cuviosul Ioan Monahul, Mnstirea Vorone (sec. XV-XVI) 135
Cuviosul Calistrat Sihastrul, Mnstirea Sucevita (sec. XV-XVI) 136
Cuviosul Paisie Arhimandritul, al doilea egumen al Mnstirii Putna (f 1502)... 137
Cuviosul Eustatie Protopsaltul, Mnstirea Putna (sec. XV-XVI) 139
Cuviosul Paladie Sihastrul, Mnstirea Putna (sec. XV-XVI) 140
Cuviosul Chiriac Sihastrul, Mnstirea Neam (sec. XV-XVI) 141
Cuviosul Eufrosin Sihastrul, Sihstria Agapîa Veche (sec XV-XVI) t 141
Sfântul Ierarh Nifon, mitropolitul rii Româneti (f 1508) 142
a. Viaa 142
Cuviosul Ioan de la Prislop (sec. XV-XVI) 151
Mitropolitul Gheorghe I al Moldovei i Sucevei (1477-1508) 152
Mitropolitul Teoctist II al Moldovei i Sucevei (1508-1528) 154
Sfântul Inochentie de la Probota (sec. XV-XVI) 155
Cuviosul Pahomie Schimonahul, ctitorul Mnstirii Bistria - Vâlcea (f 1520)... 156
Cuviosul Peon Sihastrul, Muntele Ceahlu (sec. XV-XVI) 157
Sfântul Ierarh Ghelasie,
mare egumen al Mnstirii Râme - Alba (sec. XV-XVI) 158
CUPRINS 799
Mitropolitul Teofan I al Moldovei i Sucevei (1534-1546) 159

Episcopul Macarie al Romanului (f 1558) 160
Ieromonahul Amfîlohie, primul egumen al Mnstirii Pângrai (f 1570) 162
Mitropolitul Grigorie Roea, al Moldovei si Sucevei (f 1570) 164
Sihastri din Muntele Scaunelor, Sihstria Agapia Veche (sec, XV-XVI) 166
Sfântul Eustatie de la Probota (sec. XVI) 167
Cuviosul Antonie Protopsaltul, Mnstirea Putna (sec. XVI) , 167
Cuviosul Paisie Ieromonahul, egumen al Mnstirii Humor (sec. XVI) 168
Cuviosul Pahomie Sihastrul, întemeietorul Mnstirii Slatina (sec. XVI) 169
Cuviosul Ioan Sihastrul, Valea Sihstriei (sec. XVI) 170
Cuviosul lacob cel Vrednic, primul egumen al Mnstirii Slatina (sec. XVI) 171
Cuviosul Zosima Ieroschimonahul, întemeietorul Mnstirii Secu (sec. XVI) 172
Cuvioii Sihastrii Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion,
tefan i Atanasie, de pe Valea Secului (sec. XVI) 173
Cuviosul Iov Sihastrul, Mnstirea Raca (sec. XVI) 174
Cuviosul Silvan Ieromonahul, primul egumen al Mnstirii Raca (f 1579) 175
Episcopul Isaia de Rdui (f 1592) 176
Mitropolitul Teofan II al Moldovei i Sucevei (f 1598) 177
SFINI I CUVIOI
DIN SECOLELE XVI-XVII
Sfântul Ioan Arhiepiscopul, Mnstirea Raca (sec. XVI-XVII) 181

a. Viaa 181
Cuviosul Ioan Sihastrul, Mnstirea Raca (sec. XVI-XVII) 183
Cuviosul Isaia Pustnicul, Mnstirea Moldovia (sec. XVI-XVII) 1 83
Cuviosul Filotei Dasclul, Mnstirea Putna (sec. XVI-XVII) 184
Cuvioii Prini Evloghie, Pimen, Misail, Vasile i Paisie,
Sihstria Agapia Veche (sec. XVI-XVII) 186
Cuviosul Dosoftei Dasclul,
egumen în Schitul lui Zosima -Secu (1582-1606) 187
Cuvioii Vucol, Ghedeon i Gherman,
sihastri de pe Muntele Ceahlu (sec. XVI-XVII) 188
Cuviosul Pangratie Arhimandritul, Mnstirea Sucevia (sec. XVI-XVII) 189
Episcopul Efrem al Rduilor, Mnstirea Moldovia (t 1626) . , 190
Mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei i Sucevei (f 1 63 1 ) 191
a. Viaa 191
Cuviosul loanicliie Schimonahul,
Sihstria Valea Chiliilor - Muscel (f 1638) 196
Sfântul Ierarh Petru Movil,
Mitropolitul Kievului, Galiiei i a toat Rusia (f 1646) 197
Cuviosii Sihastri Daniil i Misail,
întemeietorii Mnstirii Turnu (sec. XVII) 198
Cuviosul Neofit Sihastrul, Sihstria Stânioara - Arge (sec. XVII) 198
Cuviosul Meletie Sihastrul, Sihstria Stânioara - Arge (sec. XVII) 1 99
Sfântul Ierarh lorest Mrturisitorul, Mitropolitul Ardealului (t 1 657) 200
Sfântul Epifanie de Ia Vorone (sec. XVII) 201
Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Parto, Mitropolitul Timioarei (f 1656) 201
Sfântul Mucenic Ioan Valahul (Românul) (t 1662) 203
Mitropolitul Varlaam al Moldovei i Sucevei (1632-1653) 204
a. Viaa 204
Cuviosul Atanasie Ieroschimonahul, Mnstirea Sihstria (sec. XVII) 211
Sihastrii Iosif, Partenie i Pavel cu ucenicii lor,
întemeietorii Mnstirii Sihstria (1655) 212

Sfântul Rafail de la Agapia (sec. XVI-XVII) 213
Sfântul Partenie de la Agapia (f 1660) 214
Sfântul Chiriac de la Bisericani (t 1660) 215
Sfântul Chiriac de la Tazlu (f 1660) 216
Cuviosul Onufrie Pustnicul, Sihstria Mnstirii Tazlu (sec. XVII) 217
Cuvioii Silvestru, Iov i Agaton,
Sihstria Mnstirii Tazlu (sec. XVII) 218
Sfântul Ierarh Sava Mrturisitorul, Mitropolit al Ardealului (f 1683) 219
Mitropolitul Dosoftei al Moldovei i Sucevei (1624-1693) 220
a. Viaa 220
Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de îa Mnstirea Brazi (f 1 694) 223
Cuviosul Lazr Sihastrul, Schitul Sihstria Putnei (sec. XVII) 226
Cuvioasa Casiana Schimonahia, Schitul Casiana - Ceahlu (sec. XVII) 226
Cuvioasa Sofia Schimonahia, Schitul Sofia - Ceahlu (sec. XVII) 227
Cuvioasa Melania Schimonahia. Sihstria Durau - Ceahlu (sec. XVII) 228
CUPRINS 801
SFINI I CUVIOI
DIN SECOLELE XVII-XVIII
Cuviosul Pavel Sihastrul, duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla
(adouajumtateasec. XVII) „...„.„231
Cuviosul Varsanufie Sihastrul,

egumen al Schitului Sihstria (sec. XVII-XVIII) 232
Sfânta Teodora de la Sihla (sec. XVII-XVIII) 233
a. Viaa 233
Cuviosul Elefterie Sihastrul, Schitul Sihla (sec. XVII-XVIII) ....... 237
Episcopul Mitrofan de Buzu (t 1702) 238
Cuviosul Simeon Sihastrul i ucenicii si, Schitul Sihstria Ceahlului (t 1704).. 239
Cuvioii Patapie i Nicandru,
Sihastrii din Muntele Ceahlu (sec. XVII-XVIII) 240
Mitropolitul Teodosie, al rii Româneti (c. 1620 - 1708) 241
Sfântul Ierarh Antim Ivireanul (c. 1650-1716) 242
a. Viaa 242
b. Fapte i cuvinte de învtur „.„....„„...... 242
Episcopul Pahomie al Romanului (1671-1724) 254
a. Viaa 254
Cuvioasa Mavra de la Ceahlu (sec. XVII-XVIII) 257
Sfântul Antonie Sihastrul, Schitul Iezerul - Vâlcea (sec. XVII-XVIII) 259
Pustnicii din Poiana Trapezei, Valea Sihstriei (sec. XVII-XVIII) 260
Cuviosul Ioan Arhimandritul, primul egumen al Mnstirii Horezu (f 1726) .... 261
Sfântul Visarion Mrturisitorul (1714 - c. 1745) 262
Cuviosul schimonah Proterie, Schitul Trestieni - Buzu (c. 1750) 263
Cuviosul Agafton Sihastrul, Mnstirea Agafton - Botoani (sec. XVIII) 264
Cuviosul Ioan Pustnicul, Schitul Trestieni - Buzu (c. 1760) „ 265
Cuviosul Isachie Sihastrul, Mnstirea Sucevia (sec. XVIII) 265
Cuviosul Sebastian Sihastrul,
întemeietorul Schitului Sihastru - Tecuci (sec. XVIII) 266
Episcopul loanichie al Romanului,
ctitorul Schitului Vovidenia - Neam (sec. XVIII) 267
Sfântul Cuvios Yasile Ieroschimonahul,
stareul Schitului Poiana Mrului - Buzu (f 1767) 268
a. Viaa 268
Cuviosul Rafail Caligraful, Mnstirea Horezu (sec. XVIII) 276
Sfântul Sofronie Mrturisitorul, Mnstirea Cioara - Sebe (sec. XVIII) 277
Mitropolitul Iacob Putneanul al Moldovei i Sucevei (1719-1778) 278
a. Viaa 278
Arhimandritul Vartolomeu Mzreanul, Mnstirea Putna (1710-1780) 282
Cuviosul Sila Ieroschimonahul,
egumen al Schitului Sihstria Putnei (1781) 284
Ieroschimonahul Natan, Schitul Sihstria Putnei (t 1783) 286
Cuviosul Onufrie Pustnicul, Schitul Sihstria Voronei (t 1789) 286
a. Viaa 286
Episcopul Dosoftei Herescu Episcopia , Rduilor (1 7 1 0- 1 789) 28 8
ieroschimonahul Paisie, Schitul Sihstria Putnei (t 1790) 289
Sfântul Paisie de Ia Neam, mare stare al Mnstirii Neam (1722-1794) 290
a. Viaa 290
Arhimandritul Lazr Ursu, Mnstirea Neam (sec . XVIII) 316
SFINII CUVIOI
DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XIX
Mitropolitul Iacob Stamati al Moldovei i Sucevei (1749-1803) 319

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe, mare stare al Mnstirii Cernica (1730-1806) .320
a. Viaa 320
Monahul Gherontie Dasclul, Mnstirea Neam (t 1812) 334
Cuviosul Sisoe Sihastrul, ctitor i egumen
al Schitului Raru - Suceava (sec. XVIII-XIX) 334
Schimonahia Nazaria, Mnstirea Vratec (f 1814) 335
Arhimandritul Timotei, stare al Mnstirii Cernica (f 1816) 336
CUPRINS 803
Episcopul Iosif de Arge (| 1820) , ....337

Cuvioii Prini din Mnstirea Secu
(ucii de turci în septembrie 1821) 338
Arhimandritul Ilarie, stare al Mnstirii Neam (1818-1823) 339
Cuviosul Iosif Pustnicul, mare duhovnic al Mnstirii Vratec (f 1828) 340
a. Viaa 340
b. Fapte i cuvinte de învtur , 341
Cuviosul Pimen Ieroschimonahul, duhovnicul
Sfântului Calinic de la Cernica (1762-1831) 342
a. Viaa 342
Schimonahii Gherontie i Gherman,
pustnici în Munii Sihlei (sec. XVIII-XÎX) 346
Cuviosul Zosima Pustnicul,
Schitul Pocrov - Neam (sec. XVHI-XIX) 347
Arhimandritul Dometian, stare al Mnstirii Neam (1823- 1 834) 349
Mitropolitul Grigorie Dasclul al rii Româneti (1765-1834) 350
a. Viaa.., 350
i cuvinte de învtur
b. Fapte 351
Schimonahia Filoteia, mama Sfântului Ierarh Calinic,
Mnstirea Pasrea - Ilfov (sec. XVIII-XIX) 355

Ieromonahul Macarie Protopsaltul,
înnoitorul muzicii psaltice româneti (1770-1836) 356
Cuvioasa Xenia Schimonahia, Mnstirea Agapia (sec, XVIII-XIX) 358
Schimonahul Isaac Dasclul, Mnstirea Neam (f 18 17) 359
Ieroschimonahul Iosif Protopsaltul, Mnstirea Neam (f 1840 ?) 360
Schimonahia Olimpiada, fondatoarea Mnstirii Vratec (1757-1842) 361
Schimonahul Nicanor Mnstirea Sihstria -
, Neam (t 1844) 362
Cuviosul Iustin Ieroschimonahul,
primul ctitor al Schitului Prodromul - Athos ( 1770-1845) 363
Mitropolitul Veniamin Costachi, al Moldovei i Sucevei (1768-1846) 364
a. Viaa 364
Pustnicul Sfânt de la Petera mic a Ialomicioarei (sec XIX) . 382
Episcopul Chesarie al Buzului (1784-1846).... .383
Cuviosul Calinic Pustnicul, Mnstirea Horaia - Neam (sec. XIX) 385
I CUVIOI
SFINI
DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XIX
Arhimandritul Neonil Buzil, mare stare al Mnstirii Neam (1789-1853) 389

a. Viaa 389
Cuviosul Pahomie Pustnicul, Schitul Petera Ialomicioarei (sec. XIX) . . , , . 396
Schimonahia Safta Brâncoveanu, Mnstirea Vratec (1776-1857) 396
Arhimandritul Irinarh Roseti, Mnstirea Horaia, Muntele Tabor (1771-1859) 397 .
a. Viaa 397
Ieroschimonahul Valerian, Mnstirea Sihstria - Neam (1790-c. 1860) 406
Arhimandritul Visarion Fgranul, ctitorul Mnstirii Coco (1779-1862) ..... 407
Pustnicul Gherasim cel nebun pentru Hristos, Mnstirea Neam (sec. XIX) .... 408
Cuviosul Pahomie Pustnicul, Schitul Pocrov - Neam (sec. XIX) 409
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica (1787-1868) 411
'.
a. Viaa 411
Ieroschimonahul Iona, egumen al Schitului Sihla - Neam (sec. XIX) 433
Cuviosul Procopie (Picu) Ptru, Slite - Sibiu (1818-1872)
;
434
Arhimandritul Ermoghen Buhu,
al doilea ctitor al Mnstirii Horaia - Neam (f 1872 ?) 436
Arhimandritul Varnava, stare al Mnstirii Pângrai - Neam (f 1872) 437
Schimonahul Gordie Pustnicul, Mnstirea Neam (f 1870) 438
Mitropolitul Ardealului Andrei aguna (1808-1873) 439
a. Viaa 439
Ieroschimonahul Orest Baldovin,
Chilia Sfântul Ipatie-Vatopedu - Muntele Athos (f 1878) 445
Sfântul Antipa Atonitul, Mnstirea Valaam (1816-1882) 447
Arhimandritul Teofan Cristea, Mnstirea Noul Neam (1810-1883) 449
Duhovnicul loasaf Apostoliu, Mnstirea Neam ( 1764-1883) 450
Schimonahia Tavefta Ursache, Mnstirea Agapia (f 1 883) 452
Arhimandritul Gherman Ionescu, Mnstirea Tazlu - Neam (f 1885) 453
Ieroschimonahul Neofit Eliade, Mnstirea Neam (f 1886) 454
1
CUPRINS 805
Arhimandritul Timotei Ionescu, stare al Mnstirii Neam (1806-1887) 456

Monahia Eufrosina Lazu, Mnstirea Vratec (1797-1888) 459
Cuviosul Avxentie Sihastrul, mare nevoitor în Muntele Athos (f 1890) 459
Arhimandritul Andronic Popovici, Mnstirea Noul Neam (1820-1893) 460
Episcopul Melchisedec tefnescu,
Episcopia Dunrii de Jos i Episcopia Romanului (1823-1892) 462
Schimonahiile Fevronia, Sofia i Olimpiada Iuracu,
Mnstirea Agafton - Botoani 465
SFINI I CUVIOI
DIN PRIMA JUMTATE A SECOLULUI XX
Ieroschimonahul Nectarie, al doilea ctitor
al Schitului Românesc Prodromul - Muntele Athos (1800 - c. 1900) 469

Arhimandritul Nectarie Banul, Mnstirea Horaia,
Muntele Tabor (1818-c. 1900).. „.469
Cuviosul Arhimandrit Irodion Ionescu,
duhovnicul Sfântului Calinic Schitul Lainici - Gorj
,
(f 1 900) 47
Ieroschimonahul Nifon Ionescu, adevratul ctitor
al Schitului Românesc Prodromul - Muntele Athos (1807-1901) 472

Mitropolitul Iosif Naniescu, al Moldovei i Sucevei (1818-1902) 474
a. Viaa 474
Cuviosul Nectarie Protopsaltul,
Schitul Românesc Prodromul - Muntele Athos (1808-1903) , 482
a. Viaa 482
Ieroschimonahul Vasian Panaite,
egumen al Schitului Pocrov - Neam (1821-1903) .....488
Ieroschimonahul Sava Popescu,

Mnstirea Stânioara - Arge (1830-1904) .....489
Cuviosul Dometie Monahul, Mnstirea Neam (t 1905) 491

SchimonaM Atanasie Popescu, Mnstirea Stânioara - Arge (f 1907) 492
Arhimandritul Chiriac Nicolau, Mnstirea Neam (1839-1907) 493
Ieroschimonahul Nectarie, Mnstirea Alma - Neam (1835-1912) 493
Moul Gheorghe Lazr, Mnstirea Vratec (1846-1916) 495
a. Viaa . 495
Monahul Silvestru AiJinci, Mnstirea Durau - Neam (f 1919) 503
Schimonahul Irinarh iman,
Schitul Prodromul- Muntele Athos (1845-1920) 505
Monahia Mria Sturza, Mnstirea Agapia (f 1920) 506
Arhimandritul Visarion lonescu, stare al Mnstirii Cernica (1847-1921) 507
Arhimandritul Calist Gheorghiu,Mnstirea Neam (1853-1923) 508
Pustnicul Gherasim Greeru, Munii Cain - Bacu (t 1925) 509
Monahia Elisabeta Vlahu, Mnstirea Agapia (1850-1925) 510
Schimonahia Suzana tefnescu,
Mnstirea Rzboieni - Neam (1830-1925).. 511
Protosinghelul Ghedeon Georgescu,
egumen al Schitului Românesc Prodromul - Athos (1840-1925) 511
Monahia Xenia Velisarie, Mnstirea Agafton (1852-1926) 512
Monahia Epraxia Denii, Mnstirea Agapia (1832-1926) 513
Protosinghelul Porfirie Bucurescu,
Mnstirea Frsinei- Vâlcea (1862-1927) 514
Arhiereul Valerian tefnescu, Episcopia Romanului (1 825-1928) 515
Ieroschimonahul Ilie Vulpe, mare duhovnic al prinilor atonii (1851-1928) 517
Ierodiaconul Cristofor Sihastrul, Schitul Sihla (1930) 519
Rasoforul Vasile Ilie, Mnstirea Sihstria (1902-1931) 521
a. Viaa 521
Monahul Gherasim Ilie, Mnstirea Sihstria (1904-1933) „524
a. Viaa 524
Monahul Ilarion Ionic, Mnstirea Sihstria (f 1934) 527
a. Viaa 527
Ieroschimonahul Varlaam Vântu, Muntele Athos (1833-1934) 528
Monahia Matrona Domnaru, Mnstirea Horezu ( 1852- 1935) 529
Cuviosul Ghelasie Maloviceanu, Mnstirea Cernica (1858-1936) 530
Monahul Mina Diaconescu, Mnstirea Turnu (1856-1936) — 531
Schimonahia Isidora Pustnica, Schitul Sihla - Neam (f 1937) 532
CUPRINS 807
Monahia Domnica Dumitrescu, Mnstirea Nmeti - Muscel (1858-1938) 533

Monahul Ilarion Radu, Catedrala Mitropolitan - Iai (1871-1938) 534
Monahia Melitina Beu, Mnstirea Vratec (1860-1938) 535
Monahul tefan Mnstirea Sfântul Sava - Betleem
Sihastrul, (f 1939) 536
Pustnicii Partenie i Gherasim, Mnstirea Sihstria (f 1940) 536
Arhimandritul Grigorie Georgescu,
Mnstirea Cheia - Prahova (1861-1940) 537
Cuviosul Ioil Monahul, Schitul Petera Ialomicioarei (f 1940) 538
Ieromonahul Iguatie Rdulescu, Mnstirea Sfântul Sava - Betleem (f 1940) .... 539
Monahul Iov Burlacu, Mnstirea Neam (1874-1941) 540
a. Viaa . „ 540
Arhimandritul Antipa Dinescu, Schitul Prodromul - Athos (1859-1942) 542
Arhidiaconul Varlaam Arghirescu,
Mitropolia Moldovei i Sucevei (1863-1942) 543
a. Viaa 543
Mitropolitul Gurie Grosu, Mitropolia Basarabiei - Chiinu (1877-1943) .......... 545
Monahul loanichie Sturzu, Mnstirea Secu (1 880- 1943) 546
Monahia Epiharia Moisescu, Mnstirea Bistria - Vâlcea (1870-1943) 547
Protosinghelul loanichie Moroi, Mnstirea Sihstria (1859-1944) 548
a. Viaa 548
Protosinghelul Iosif Crciun, Mnstirea Neam (1864-1944) 555
Schimonahul Grigorie Bica, Mnstirea Ciolanu - Buzu (f 1945) 556
Protosinghelul Vichentie Mlu, Mnstirea Secu ( 1 887- 1945) 557
a. Viaa 557
Protosinghelul Ghedeon Verenciuc,
Schitul Sihstria Voronei - Botoani (1891-1945) 580
Cuviosul Vitalie Monahul, Sfântul Munte Athos (1891-1945) .....581
Monahul Galaction IHe, Mnstirea Sihstria (1882-1946) 582

a. Viaa 582
Monahia Magdalena Tofan, Mnstirea Agapia (f 1947) 584
Monahul Ghervasie Gapar Mnstirea
, Sihstria (1 925-1948) 586
SFINI I CUVIOI
DIN A DOUA JUMTATE A SECOLULUI XX
Sfântul Ioan Episcopul cel minunat, Schitul Sihla (1918-1951) 589

Ieromonahul Varnava Lasconi,
Mnstirea Bistria -Vâlcea (1884- 1953) 593
Ieromonahul Cosma Popa, Mnstirea Coco - Tulcea (1868-1954) 594
Monahul Evghenie Dumitrescu, Schitul Brazi - Vrancea (1880-1954) 595
a. Viaa 595
Monahul Atanasie Pvluc, Mnstirea Neam (1877-1955) 597
a. Viaa 597
Schimonahul lona Blescu,
Sihstria Capsocalivia - Muntele Athos (1885-1955) 601
Arhimandritul Sava Cimpoca,
Schitul Sfântul Ioan Boteztorul - Alba Iuiia (1888-1955) 602
a. Viaa 602
Protosinghelul Vasian Scripc,Mnstirea Secu, (1887-1956) 603
Monahia Agatonica Bordacel, Mnstirea Dintr-un Lemn (1886-1956) 604
Protosinghelul Mihail Bdil, Schitul Petera Ialomicioarei (1880-1957) 605
a. Viaa .. 605
b. Fapte i învtur
cuvinte de 605
Schimonahul Gherasim Cârj, Mnstirea Neam (1877-1957) 607
a. Viaa 607
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neam (1913-1960) 609
a. Viaa .........609
b. Fapte i cuvinte de învtur . 610

Ieroschimonahul Danii! Tudor Schitul Raru - Suceava ( 1 896- 1 962)
, 617
Monahul Damian âru, Mnstirea Secu - Neam (1892-1964) 618
a. Viaa ....618

Schimonahia Valentina Neacu, pustnic din Munii Sihlei (1886-1964) 625
. 1
CUPRINS 809
Protosinghelul Iosif Rusu, Mnstirea Dirir-un Lemn (1883-1966) 626

a. Viaa... 626
Monahia Epraxia Mlu, Mnstirea Vratec (1890-1967) 63
Protosinghelul Daniil Pricop, Mnstirea Slatina - Suceava (1878-1968) 632
Schimonahul Iuvenalie Bârsan, Mnstirea Slatina - Suceava (1890-1968) 633
a. Viaa 633
Monahia Agafîa Ilie, Mnstirea Agapia Veche (1876-1968) 635
Schimonahia Melania Mincu, Schitul Românesc
Sfântul Ioan Boteztorul de la Iordan (1893-1969) 635
Ieromonahul Damian Stog, Schitul Românesc
Sfântul Ioan Boteztorul -Iordan (1914-1970) 636
Protosinghelul EftimieTnase, Mnstirea Agapia Veche (1884-1970) 637
Monahul Paisie Nichitencu, Mnstirea Sihstria (1892-1970) 638
Monahul Gudiil Avcriei, Mnstirea Neam (1892-1971) 639
Protosinghelul Ghervasie Hulubariu,
Mnstirea Agapia Veche (1888- 1973) « 640
a. Viaa .„...640
b. Faptei cuvinte de învtur 640
Arhimandritul Nkodim Sachelarie, Mnstirea Frsinei (1902-1973) 643
a. Viaa 643
b. Fapte i cuvinte de învtur ....643
Protosinghelul Antim Gin, Mnstirea Secu (1894-1974) .^. . . . 647
a. Viaa 647
Protosinghelul Calistrat Bobu, Mnstirea Vasiova - Banat (1900-1975) 650
Protosinghelul Nicodim Mndi, Mnstirea Agapia (1 889- 1975) 65
a. Viaa 651
Arhimandritul Dometie Manolache, Mnstirea Râme - Alba (1924-1975) ...... 661
a. Viaa 661
b. Fapte i cuvinte de învtur . 661
Episcopul Chesarie Punescu , al Dunrii de Jos (1 888- 1 975) 664
a. Viaa 664
Monahul Veniamin lor ga, Mnstirea Sihstria (1891-1976) 668
a. Viaa 668
Protosinghelul Ioachim Sptaru, Mnstirea Neam (1896-1976) 672
Arhimandritul Hrisostom Postolache, Schitul Bucium - Iai (1884-1979) 673
Schimonahia Acachia Maior, Mnstirea Eleon - Ierusalim (1890-1980) 675
a. Viaa 675
Protosinghelul Teodul Varzare, Mnstirea Agapia (1899- 198 1) 676
Schimonahia Pelaghia Amilcar Mnstirea Vratec (1885-1981)
, 677
Arhimandritul Gherontie Ghenoiu, Catedrala Patriarhal (1910-1984) 678
a. Viaa 678
Schimonahul Marcu Dncil, Mnstirea Putna ( 1 900- 1 986) 682
Protosinghelul Ioil Gheorghiu, Mnstirea Sihstria (1908-1986) 683
a. Viaa 683
Arhimandritul Dometie Trihenea,
Chilia Sfântul Ipatie - Muntele Athos (1909-1986) 693
a. Viaa ....693
Mnstirea Slatina (1912-1987)
Protosinghelul Emilian Olani, 697
Ieromonahul Damaschin Schipor Mnstirea Putna (1908-1988)
, 697
Schimonahia Vera Preotu, Mnstirea Eleon - Ierusalim (1876-1988) 698
a. Viaa 698
Ieroschimonahul Paisie Olaru, Mnstirea Sihstria (1897-1990) 700
a. Viaa 700
Arhimandritul Serafim Popescu, Mnstirea Brâncoveanu (1912-1990) 713
a. Viaa ... 713
Mnstirea Dervent (1900-1990)
Arhimandritul Elefterie Mttiale, 715
Arhimandritul Benedict Ghiu, Mnstirea Cernica (1904-1990) 716
Protosinghelul Vitimion Nioiu, Mnstirea Slnic - Arge ( 1906-1 990) 7 17
Arhimandritul Dosoftei Morariu, Mnstirea Slatina - Suceava (1913-1990) 718
CUPRINS 811
Protosinghelul Calinic Car avan, Mnstirea Lainici ( 1906- 199 1) 719

a. Viaa 719
b. Fapte i cuvinte de învtur ,......,. 720
Monahia Eustohia Cnicanu, Mnstirea Agapia (1929-1991) 721
Protosinghelul Calinic Prisecaru, Mnstirea Vratec (1906-1992) 722
a. Viaa 722
Cuviosul Iuvenalie Strinul,
Mnstirea Sfânta Ecaterina - Sinai (1902-1992) 725
Monahul Damian Guea, Mnstirea Cernica (1905-1993) 726
a. Viaa 726
Protosinghelul Ambrozie Dogaru, Mnstirea Sihstria (1923- 1996) 729
a. Viaa 729
b. Faptei cuvinte de învtur . 730
Ieromonahul Ilie Cioru, Mnstirea Cernica (1909-1997) 731
a. Viaa 731
Protosinghelul Inochentie Hi, Mnstirea Robaia - Arge (1901-1997) 732
Monahul Gamaliil Pvloiu, Mnstirea Neam (1899-1998) 733
Cuviosul arhimandrit lachint Unciuleac, Mnstirea Putna (1924-1998) 733
a. Viaa 733
Monahul Nicodim Costachi, Mnstirea Sihstria (1912-1998) 739
Cuviosul arhimandrit Cleopa IIie ? Mnstirea Sihstria (1912-1998) 740
a. Viaa.......... 740
Monahul Marcu Dumitrescu, Mnstirea Sihstria (î 910-1 999) 763
a. Viaa 763
Ieroschimonahul Onufrie Frunz, Mnstirea Sihstria (191 1-2001) 770
a. Viaa 770
b. Fapte i cuvinte de învtura 770
Bibliografie 781
Indice alfabetic , . 785
PATERIC ROMANESC
PARINTELE IOANICHIE BALAN
EPISCOPUL EVANGHELICUS al Tomisului (290 - 300)
Acest fericit urmas al Sfantului Apostol Andrei este cel dintai episcop cunoscut al Eparhiei Tomisului (Constanta de azi), din Dacia
Pontica (Scythia Minor-Dobrogea). Episcopul Evanghelicus a pastorit pe crestinii autohtoni geto-daco-romani de la Gurile Dunarii si din
toata Dacia Pontica in ultimul deceniu al secolului III. Episcopia Tomisului exista, desigur, cu mult inainte de aceasta data, intrucat
crestinismul a fost semanat pe teritoriul tarii noastre de Sfantul Apostol Andrei, cel intai chemat, inca de la jumatatea secolului intai, cum
spune Eusebiu de Cezareea (+ 340) in cartea sa, "Istoria Bisericeasca", III.
Episcopul Evanghelicus, originar din Tracia, a convertit la credinta in Hristos pe multi locuitori din Scitia Mica, ce ramasesera inca in
intunericul paganismului. El este amintit in actul martiric al Sfintilor Epictet preotul si Astion monahul, care au fost martirizati pentru
Hristos la Halmyris (azi Dunavat), cetate antica greceasca, situata pe bratul de sud al Dunarii, "intr-o zi de 8 iulie", in timpul persecutiei
lui Diocletian. In acest document se afirma ca "prea fericitul Evanghelicus era episcopul si intaistatatorul sfintelor lui Dumnezeu biserici
din aceasta provincie", adica din Scitia Mica (Dobrogea). In actul martiric se spune ca parintii Sfantului Mucenic Astion, originari din
Asia Mica, veniti la Tomis in cautarea fiului lor, au fost convertiti la crestinism de catre preotul Bonosus si apoi botezati de episcopul
Evanghelicus la Halmyris, in a paisprezecea zi de la martiriul Sfintilor Epictet si Astion.
Se crede ca insusi Sfantul Evanghelicus a primit cununa muceniciei prin acelasi imparat, pentru marea lui dragoste si ravna ce o avea
catre Hristos.
SFINTII MUCENICI EPICTET PREOTUL SI ASTION MONAHUL (+290)
Acesti doi sfinti martiri erau originari din Asia Mica, probabil dintr-un oras al Frigiei. Epictet s-a nascut din parinti crestini si a invatat de
mic carte, fiind foarte ravnitor pentru cunoasterea Sfintei Evanghelii. Apoi, dorind sa slujeasca toata viata lui Hristos, a parasit casa
parintilor sai si s-a facut calugar in una din manastirile Frigiei.
Pentru sfintenia vietii sale, fericitul Epictet s-a invrednicit de darul preotiei si a devenit un neobosit propovaduitor al Evangheliei lui
Hristos in patria sa, convertind la crestinism si botezand in numele Preasfintei Treimi multi locuitori frigieni. Printre cei convertiti a fost
si un tanar ales, anume Astion, fiul unui magistrat numit Alexandru. Urmand dascalului si parintelui sau duhovnicesc, fericitul Astion a
luat jugul cel bun al lui Hristos, facandu-se calugar, probabil, in aceeasi manastire, asa cum marturisesc actele martirice.
Datorita persecutiei lui Diocletian (284-305), in jurul anului 290, fericitii Epictet preotul si Astion monahul si-au parasit patria lor si,
ravnind sa marturiseasca pe Hristos, s-au stabilit in Scitia Mica (Dobrogea), in orasul Halmyris (Almiridensis), numit si Salmorus, situat
pe bratul de sud al Dunarii. Aici au propovaduit cu mult curaj Evanghelia lui Hristos, convertind la crestinism un mare numar de pagani.
Auzind de aceasta, guvernatorul Latronianus a dat porunca sa inchida in temnita la Halmyris pe fericitii marturisitori Epictet preotul si
Astion monahul, chinuindu-i cumplit pentru a se lepada de Hristos. Vazand insa barbatia si taria credintei lor, guvernatorul a poruncit sa
li se taie capetele de catre Vigilantius, unul din judecatorii celor doi martiri. Martiriul Sfintilor Epictet si Astion a avut loc la Halmyris,
intr-o zi de 8 iulie, cand li se face pomenirea in intreaga Biserica crestina in fiecare an. In "Acta Sanctorum Julii", t. II (29), Parisiis et
Romae, 1867, p. 540-551, ca si in celelalte acte martirice, sunt numiti "De Sanctis Epicteto presbytero et Astione monacho martyribus
Almiridensibus (Halmyris) in Scythia".
Parintii tanarului mucenic Astion monahul, Alexandru si Marcelina, pornind in cautarea fiului lor, au ajuns pana la Halmyris. Aici,
auzind de mucenicia Sfantului Astion, au fost convertiti la credinta in adevaratul Dumnezeu de preotul Bonosus, fiind botezati de
episcopul de Tomis, Evanghelicus, in a paisprezecea zi de la mucenicia Sfintilor Epictet si Astion.
SFANTUL MUCENIC EFREM - episcop al Tomisului (secolul IV)
Al doilea episcop cunoscut al Eparhiei Tomisului, care a ocupat un timp scaunul de pastor al Daciei Pontice, dupa atestarea sinaxarelor
grecesti si latine, a fost Sfantul Mucenic Efrem. El s-a nascut in sudul Dunarii din parinti crestini, care l-au crescut de mic in frica de
Dumnezeu. Mergand sa se inchine la Sfintele Locuri, a ramas aici si a fost facut preot si slujitor la una din biserici. La vremea aceea in
Imperiul Roman se slujea in limbile greaca, latina, siriana, si traca (besa).
Ajungand apoi ucenic al patriarhului Hermon al Ierusalimului (300- 314), a fost pregatit din tinerete sa propovaduiasca Evanghelia lui
Hristos la popoarele "barbare" de la Gurile Dunarii si din jurul Pontului Euxin (Marii Negre). La inceputul secolului IV a fost trimis de
patriarhul Hermon sa pastoreasca pe credinciosii daco-romani din Episcopia Tomisului, convertind la crestinism numerosi daci, romani,
goti si sciti si rascumparand de la moarte multi sclavi, pe care apoi ii crestina.
In timpul pastoriei acestui fericit episcop, au fost martirizati pentru credinta in Hristos zeci de crestini daco-romani, sciti, besi, traci,
greci si capadocieni surghiuniti in Dacia Pontica, ale caror sfinte moaste episcopul Efrem le rascumpara, le ingropa in locuri tainuite,
inalta biserici de lemn sau de piatra peste ele si randuia preoti sa slujeasca noaptea Sfanta Liturghie.
In marea persecutie a lui Diocletian din anii 304-305, fericitul episcop Efrem a fost prins, intemnitat si chinuit cumplit la Herson
(Crimeea), pentru a se lepada de adevaratul Dumnezeu si a se inchina idolilor. Insa, marturisind ca este gata sa-si dea viata pentru Iisus
Hristos, Mantuitorul lumii, i s-a taiat capul in anul 304 si i se face pomenirea la 7 martie.
In "Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae", col. 517, la 7 martie, cand se sarbatoreste Sfantul Mucenic si episcop Efrem, se spun
urmatoarele: "7 martie, in timpul imparatiei lui Diocletian, Hermon, episcopul Ierusalimului, a trimis episcopi in Scythia pe Efrem, iar la
Chersones pe Vasile". Desi sunt pareri ca Efrem ar fi fost episcop in Scitia Mare, ele nu sunt intemeiate, caci in Viata Sfintilor Epictet si
Astion, se mentioneaza la Tomis, in Scitia Mica, un episcop Efrem.
SFINTII MUCENICI TIT SI GORDIAN - episcopi ai Tomisului (secolul IV)
Acesti doi episcopi tomitani erau, probabil, originari din Capadocia (Asia Mica), pastorind turma lui Hristos din Dacia Pontica
(Dobrogea) in primele doua decenii ale secolului IV, pana la ultima si marea persecutie a lui Liciniu din anii 320-323.
Dupa moartea martirica a episcopului Efrem, a urmat pe scaunul episcopal al Tomisului episcopul Tit (Titus, Filius), care a propovaduit
si aparat credinta ortodoxa in Dacia Pontica mai mult de zece ani, catehizand si botezand nu putini daco-romani si mai ales "barbari",
goti, huni si besi, care locuiau pe teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra.
Episcopul Tit a fost protector si parinte sufletesc al multor sfinti martiri autohtoni si din intreg Imperiul Roman, exilati la Gurile Dunarii
si apoi martirizati aici de catre imparatii Diocletian, Galeriu si Liciniu, pana in anul 323. Parat fiind la imparatul Liciniu, insusi fericitul
1
episcop Tit a fost prins, chinuit si inecat in Marea Neagra la 3 ianuarie, cand i se face si pomenirea. Sfintele sale moaste au fost luate si
ingropate de ucenici la Tomis. Un fragment de piatra funerara a fost descoperit recent la Constanta (Tomis), despre care se crede ca este
a episcopului Tit (Titus, Filius), pe care scrie: "Aici odihneste martirul lui Hristos si episcopul ...".
Urmandu-i pe scaunul de la Tomis episcopul Gordian, acesta a continuat cu si mai multa ravna si curaj opera apostolica de convertire,
catehizare si botezare a daco-romanilor din Dacia Pontica si Gotia (Dacia de la nordul Dunarii). Auzind de aceasta, tiranul imparat
Liciniu l-a aruncat in temnita, iar in timpul sangeroaselor persecutii de la Gurile Dunarii, din anii 320-323, i s-a taiat fericitul cap "intr-o
zi de 15 septembrie", impreuna cu alti cinci martiri - Macrobiu, Helia, Zotic, Lucian si Valerian. Sinaxarele grecesti si cartile de slujba
romanesti pomenesc pe Sfantul Mucenic Gordian la 13 septembrie, iar actele martirice din Martirologiul Roman (Acta Sanctorum) il
pomenesc impreuna cu Macrobiu si Valerian, la 15 septembrie, numindu-l pe Sfantul Gordian "episcop".
SFINTII MUCENICI ZOTIC, ATAL, CAMASIE, FILIP SI ALTI 31 DE LA NICULITEL (secolul IV - 4 iunie)
Intreaga Scitie Mica, adica Dobrogea de astazi, acum doua milenii facea parte din Imperiul Roman si era destinata, in timpul marilor
persecutii crestine din secolele I-IV dupa Hristos, pentru surghiunirea si martirizarea crestinilor care refuzau sa se inchine idolilor pagani
si sa le aduca jertfa. Acest teritoriu de la periferia de nord-est a imperiului, plasat intre Dunare si Marea Neagra, mai ales Delta Dunarii si
codrii seculari dintre Macin, Isaccea, Niculitel si Babadag, ca si zona de sud a Dobrogei dintre Cernavoda, Adamclisi, Mangalia si
Constanta (Tomis) erau cele mai potrivite pentru acest scop.
Dintre cele zece persecutii romane impotriva crestinilor desfasurate intre anii 64 si 324, care au umplut cerul de sfinti si au sfintit
pamantul cu sangele a peste zece milioane de martiri, trei din ele au fost cele mai sangeroase: persecutia lui Deciu (249-251), a lui
Diocletian si Maximian (284-305) si a lui Liciniu (308-324), in Rasarit, care au dat cei mai multi mucenici. In timpul acestor persecutii
au fost surghiuniti in Scitia Mica mii de crestini, ostasi, dregatori, clerici si cetateni romani de toate varstele si starile sociale.
Unii dintre ei mureau aici de foame si de frig, sau din cauza batailor pe care le rabdau cu barbatie, ca niste sfinti marturisitori ai Sfintei
Evanghelii. Altii reuseau sa se repatrieze dupa terminarea surghiunului sau dupa moartea imparatilor si guvernatorilor persecutori. Iar
altii, poate sute dintre ei, fiind mai tari in credinta si mai ravnitori pentru Hristos, erau greu chinuiti si apoi martirizati aici, intre Dunare
si Marea Neagra, prin decapitare. Trupurile lor, devenite sfinte moaste, erau luate in graba de crestini si ingropate provizoriu in locuri de
taina, cunoscute numai de ei. Noaptea mergeau la mormintele lor, le tamaiau, se rugau si aprindeau lumanari. Ei pastrau pe ascuns
evlavia sfintelor moaste si scriau scurte biografii cu viata si patimirea sfintilor mucenici. Asa luau nastere actele martirice, iar martirii
intrau in memoria crestinilor, in cultul Bisericii lui Hristos si in sinaxarele ei.
Asa au fost salvati de uitare zeci de mii de mucenici din Imperiul Roman si peste o suta din Dobrogea. Mai tarziu, cand focul
persecutiilor straine se stingea si se facea iarasi pace in imperiu, crestinii scoteau din paduri si din morminte moastele ascunse ale
sfintilor mucenici si le asezau cu cinste in cripte, anume zidite de ei, numite"martirioane", peste care zideau biserici (bazilici) de piatra si
caramida, ale caror numeroase ruine se vad si astazi in toata Dobrogea. Unele din aceste martirioane (cripte martirice) din primele secole
crestine s-au ruinat de-a lungul vremii. Altele au fost distruse si profanate de popoarele barbare, care navaleau mereu peste tarile
crestine. Iar altele au ramas pana astazi ascunse in pamant, pentru nevrednicia crestinilor, ca niste margaritare de mult pret.
Cu randuiala lui Dumnezeu, in anul 1971, luna septembrie, paraul satului Niculitel-Tulcea, venind mare, a descoperit, sub soseaua ce
trece prin mijlocul localitatii, cel mai vechi si mai bine pastrat"martirion" crestin din intreaga Peninsula Balcanica si printre cele mai rare
si pretioase din lume. Cripta martirica de la Niculitel, construita din caramida, cu dimensiunile de 3,70x3,50x2,30 m, este impartita in
doua mici incaperi supraetajate. In incaperea de sus s-au gasit patru moaste intregi de martiri, asezate intr-o racla comuna, de lemn, dupa
traditia ortodoxa cunoscuta, cu mainile pe piept si cu capul spre apus. Toti martirii aveau capetele taiate, din care trei erau asezate la
locul lor, iar al patrulea se afla pe pieptul martirului. Pe peretele din stanga intrarii se afla sapata in mortar urmatoarea inscriptie in limba
greaca:"Martirii lui Hristos", iar pe peretele din dreapta scrie:"Zoticos, Attalos, Kamasis, Filippos", avand deasupra crucea monogramata
(Hr).
In incaperea de jos, impartita si ea in mici sectiuni, s-au gasit aproape o suta de bucati de oase sfinte, care apartineau altor doi martiri
necunoscuti, care, probabil, patimisera odata cu ceilalti patru in localitatea romana din apropiere, numita Noviodunum, astazi Isaccea. Pe
o lespede de calcar este scrisa aceasta mica inscriptie:"Aici si acolo (se afla) sangele (vlaga) martirilor".
Martirologiul siriac si mai ales Martirologiul ieronimian fixeaza data patimirii acestor sfinti martiri la 4 iunie si, alaturi de cei patru
amintiti mai sus, insira si alti martiri, ca: Eutihie, Quirinus, Iulia, Saturninus, Ninita, Fortunio si alti 25 ostasi ai lui Hristos, ale caror
nume nu sunt scrise in aceste sinaxare (vieti de sfinti).
Deasupra criptei martirice de la Niculitel s-a construit o bazilica din piatra si caramida destul de mare, care a servit, probabil, ca lacas de
cult al unei stravechi manastiri, in secolele IV-VII. In anul 602, datorita invaziei slavilor si bulgarilor, care traverseaza Dobrogea spre
sudul Dunarii, majoritatea bazilicilor si a centrelor crestine organizate din Dacia Pontica sunt devastate si raman in ruina.
Sfintii Mucenici de la Niculitel, Zotic, Atal, Camasie si Filip, impreuna cu ceilalti 31 de martiri, cu nume si fara nume, de origine greci,
romani, traci, daci si capadocieni, au patimit pentru Hristos prin taierea capului, fie in timpul persecutiei lui Diocletian, in anii 303-304,
fie in timpul ultimei persecutii sangeroase din timpul imparatului Liciniu, in anii 319-324.
Dupa ce moastele lor au fost asezate provizoriu in morminte simple si discrete de frica ostasilor romani, sub imparatia Sfantului
Constantin cel Mare, dupa anul 324, cand capitala imperiului este mutata la Constantinopol, crestinii din Scitia Mica (Dobrogea), ajutati
de episcopii de la Tomis, construiesc o cripta noua in comuna Niculitel si inalta biserica mare deasupra, unde asaza definitiv moastele
martirilor amintiti.
Asa a binecuvantat Dumnezeu pamantul nostru strabun cu numerosi martiri crestini, inca din primele secole si pana in zilele noastre. Asa
ne-a descoperit Mantuitorul moastele intregi ale celor patru martiri, care au sfintit pamantul neamului cu jertfa si sangele lor. Jertfa
Sfintilor si Mucenicilor Zotic, Atal, Camasie si Filip, impreuna cu a celorlalti 31 de mucenici, de la Isaccea-Niculitel, este una dintre cele
mai mari jertfe martirice pentru Hristos, din tara noastra. Numai jertfa marelui domn si martir Constantin Brancoveanu, cu a celor patru
fii ai sai, poate fi pe masura sfintilor mucenici de la Niculitel.
Descoperirea acestor patru sfinte moaste intregi, unele dintre cele mai vechi si mai bine pastrate moaste crestine din lume, formeaza o
minune a lui Dumnezeu savarsita cu noi si un semn al milei Tatalui ceresc cu poporul roman, credincios si atat de mult incercat. Ele sunt
o dovada ca Mantuitorul inca ne iubeste, ca nu ne-a parasit pentru pacatele noastre si ca ne cheama si pe noi, prin rugaciunile sfintilor
mucenici, la pocainta, la smerenie, la credinta si la o viata crestina cat mai curata, pana la jertfa suprema pentru dragostea lui Hristos,
stiind ca fara jertfa crestina nu este mantuire.
2
Din toamna anului 1971, moastele celor patru sfinti martiri de la Niculitel au fost depuse in biserica Manastirii Cocos, spre inchinarea
credinciosilor iubitori de mucenici. Ele formeaza cea mai mare cununa a Bisericii lui Hristos din Romania, pentru care laudam pe Tatal,
pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita.
Pomenirea Sfintilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip si a celor impreuna cu dansii se face la 4 iunie.
Sfintilor Mucenici, care bine v-ati nevoit si v-ati incununat, rugati-va Domnului sa mantuiasca sufletele noastre!
UN EPISCOP NECUNOSCUT AL TOMISULUI (secolul IV)
In timpul Sfantului Constantin cel Mare, procesul de crestinare in Dacia Pontica (Dobrogea) si Dacia propriu-zisa, care formeaza
actualul spatiu romanesc carpato-dunarean, se desfasura deschis, fara nici o rezistenta din interior si fara nici o ingradire din afara. Pe
scaunul Episcopiei Tomisului, in locul episcopilor martiri, se asaza de acum episcopi teologi si apologeti, profund cunoscatori ai Sfintei
Scripturi, capabili sa apere credinta ortodoxa in Iisus Hristos, atat cu cuvantul vorbit si scris, cat si cu exemplul vietii lor.
Numele episcopului tomitan din timpul Sfantului Constantin cel Mare (dupa 323), din nefericire, nu ne este cunoscut. Din marturiile pe
care le avem, el era un mare aparator al Ortodoxiei, apreciat de imparat si de numerosi ierarhi ai timpului sau. Episcopul Eusebiu de
Cezareea, in lucrarea sa "Viata fericitului imparat Constantin", insirand pe episcopii prezenti la marele Sinod de la Niceea (325), pe
langa cei doi episcopi din Dacia si din "Bosporus", si Teofil al Gotiei, afirma ca "nici schitanul nu lipsea din ceata". Si acesta era,
desigur, episcopul Tomisului, care a luat parte activa la Sinodul I ecumenic si a luptat cu tarie impotriva ereziei lui Arie, cerand
condamnarea lui.
Acest episcop tomitan a depus o intensa activitate misionara in Dacia Pontica de convertire la crestinism si de aparare a dreptei credinte
in eparhia sa fata de eresul lui Arie. A zidit, desigur, bazilici in orasele cetati mai importante ca: Tomis (Constanta), Histria (Istria),
Calatis (Mangalia), Axiopolis (Cernavoda), Adamclisi, Halmyris, Niculitel si Noviodunum (Isaccea) si a dat amploare vietii monahale in
eparhia sa. Tot acum ia fiinta viata ascetica in pesteri si in codrii seculari din podisul Dobrogei si Muntii Macinului, unde mai tarziu
aveau sa se formeze marii teologi daco-romani, Ioan Casian, Dionisie cel Mic si Ioan Maxentiu, renumiti in tot imperiul, sau acei vestiti
"calugari sciti", cunoscuti pana la Roma si in eparhiile Africii.
O grija deosebita avea episcopul Tomisului, in aceasta epoca infloritoare, de moastele sfintilor ucisi in Dacia Pontica pentru dragostea lui
Hristos. El aduna unele din aceste moaste in cripte martirice, peste care inalta biserici rotonde sau adevarate bazilici si randuieste preoti
pentru pomenirea lor. O asemenea cripta martirica zidita, probabil, la porunca lui este si cea de la Niculitel, descoperita in anul 1971,
unica in Romania, unde s-au asezat moastele Sfintilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie si Filip, astazi pastrate in biserica Manastirii Cocos
- Tulcea.
SFANTUL MARE MUCENIC SAVA(12 aprilie 372)
Cel mai vechi si mai cinstit sfant mucenic, cunoscut si martirizat pe pamantul tarii noastre in secolul IV, este Sfantul Mare Mucenic
Sava, numit uneori "Gotul" (Geto-Dacul), iar alteori "Romanul". Acest mucenic era "got de neam si traia in Gotia", cum se spune in
actul sau martiric, nascut intr-un sat de pe valea raului Buzau, din parinti crestini alesi, care i-au dat o crestere duhovniceasca.
Fericitul Sava a fost crescut de mic in dragoste de Dumnezeu, in post, in rugaciune si feciorie, ajungand la tinerete cantaret la biserica
unde slujea preotul Sansala, bunul sau pastor si parinte sufletesc. Putem crede ca tanarul Sava s-a facut calugar, probabil, in comunitatea
monahala din Muntii Buzaului, intemeiata pe la mijlocul secolului IV de calugari veniti din Eparhia Tomisului, de teama "barbarilor"
care migrau prin Dobrogea spre vestul Europei. Atat preotul Sansala, cat si fericitul Sava erau calugari misionari in tinutul Buzaului
unde, probabil, era si o episcopie si converteau la crestinism numerosi daco-romani, goti si "barbari" inchinatori de idoli.
Intre anii 370-372, regele gotilor, Athanaric, stabilit in Dacia nord-dunareana, a ridicat razboi impotriva imparatului romano-bizantin
Valens, si a pornit o puternica persecutie impotriva crestinilor. Atunci multi crestini au fost prinsi, batuti, inecati si arsi de vii in Dacia
Traiana. Altii, de frica, se refugiau in sudul Dunarii, in Moesia si Dacia Pontica.
In actul martiric al Sfantului Mare Mucenic Sava, se spune ca in primavara anului 372, a treia zi de Pasti, noaptea, ostasii lui Athanaric,
sub conducerea unui dregator, Atarid, au prins, atat pe preotul Sansala, cat si pe fericitul Sava, i-au legat si i-au batut, facandu-le multe
rani pe trup, ca sa se inchine idolilor si sa manance cele jertfite lor. Sfantul Sava, infruntandu-i cu barbatie, a fost condamnat la moarte
prin inecare. Legandu-i un lemn greu de gat, l-au aruncat in raul Buzau (Mousaios). Ostasii voind sa-l elibereze, el le-a raspuns:
"impliniti porunca ce vi s-a dat. Eu vad dincolo de rau ceea ce voi nu puteti vedea. Vad pe cei care asteapta sa ia sufletul meu si sa-l duca
in lacasul slavei lui Dumnezeu...".
Asa s-a savarsit Sfantul Mucenic Sava, dandu-si fericitul sau suflet in mainile lui Hristos. Martiriul sau a avut loc la 12 aprilie, 372, a
cincea zi dupa Sfintele Pasti, fiind in varsta de 38 de ani. Moastele sale au fost luate de crestini si de preotul Sansala si ascunse. Apoi, de
frica gotilor, "au fost trecute din tara barbara in Romania", adica in Imperiul Roman, la episcopul Ascholius al Tesalonicului, de origine
din Capadocia.
Prin anii 373-374, la cererea Sfantului Vasile cel Mare catre dregatorul Scitiei Mici, Iunius Soranus, capadocian si el, care ii era ruda,
"de a-i trimite moaste de sfinti", prezbiterii din Dacia au trimis moastele Sfantului Mucenic Sava la Cezareea Capadociei, insotite de o
lunga si frumoasa scrisoare. Scrisoarea, intocmita de un preot invatat din Dacia sau, poate, de Sfantul Bretanion de la Tomis, poarta titlul
"Epistola a Bisericii lui Dumnezeu din Gotia (Dacia) catre Biserica lui Dumnezeu ce se gaseste in Capadocia si catre toate Bisericile
locale ale Sfintei Biserici universale". Ea a fost adresata, deci, tuturor Bisericilor locale, nu numai celei din Capadocia, dandu-i-se un
caracter ecumenic, universal, cautand sa faca cunoscut tuturor ca si in Dacia Carpatica curgea sange de martiri pentru Evanghelia lui
Hristos. Scrisoarea este redactata in limba greaca si este prima lucrare cunoscuta pana astazi, scrisa pe teritoriul tarii noastre.
Marele ierarh al Cezareei Capadociei, drept raspuns, i-a adresat episcopului Ascholius al Tesalonicului doua scrisori de multumire
(Epistolele 164 si 165), prin care numeste pe Sfantul Sava "atlet al lui Hristos", "un martir al adevarului care a luat cununa dreptatii".
Apoi adauga: "Noi l-am primit cu mare bucurie si am dat marire lui Dumnezeu". Iar catre episcopul amintit scrie: "Tu ai cinstit pamantul
patriei tale (Capadocia) cu un martir care a inflorit de curand pe pamantul barbar (Gotia), care este invecinat cu al vostru".
Pomenirea Sfantului Mare Mucenic Sava se face la 12 aprilie in toate bisericile crestine din Rasarit si Apus si in chip deosebit in Biserica
Ortodoxa Romana.
Sfinte Mare Mucenice Sava, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFANTUL MUCENIC NICHITA (ROMANUL) (+372)
Al doilea mucenic, cu numele Nichita, adica "Biruitorul", care a patimit martiriul de la goti in anul 372 pe pamantul tarii noastre, dupa
Sfantul Mucenic Sava, este Sfantul Mare Mucenic Nichita, numit uneori "Romanul", alteori "Daco-romanul". Acest venerabil mucenic
3
era de neam grec dupa parinti, din aceeasi patrie cu Sfantul Apostol Pavel, adica Cilicia din Asia Mica. Parintii sai au fost adusi de goti si
colonizati in Dacia, dupa anul 258.
Fericitul Nichita s-a nascut intr-un sat din Campia Dunarii (poate Valea Argesului), la inceputul secolului IV si a invatat tainele credintei
in Hristos de la episcopul Teofil al Scitiei si Gotiei (Daciei). Calugarindu-se la una din manastirile din sudul Dunarii sau poate in Muntii
Buzaului, unde era o mica asezare monahala cunoscuta, tanarul ostas al lui Hristos, Nichita, a fost hirotonit preot de acelasi Teofil si
ajunge prezbiter misionar prin sate, catehizand si botezand multi daco-romani si goti.
Vazand mai-marii gotilor credinta si biruinta lui asupra paganilor si pornindu-se marea persecutie a lui Athanaric impotriva crestinilor,
din anul 372, fericitul Nichita a fost prins de ostasi in biserica, pe cand slujea, si ars de viu in fata sfantului altar, dupa obiceiul gotilor, in
ziua de 15 septembrie. Vina lui era ca indemna pe crestini sa nu jertfeasca unui idol al gotilor, pe care il purtau intr-o caruta, prin sate.
Sfintele sale moaste, cate au mai ramas din foc, au fost adunate de crestini si cinstite cu mare evlavie. Apoi in anul 451 au fost duse in
patria sa strabuna, Cilicia, si asezate intr-o biserica din orasul Mopsuestia, cinstindu-se ca "mare mucenic" in toata Biserica crestina.
PREOTUL SANSALA(secolul IV)
Prezbiterul Sansala era un vestit preot got din secolul IV, cunoscut pe teritoriul Daciei Carpatice, amintit in actul martiric al Sfantului
Mucenic Sava.
Sansala preotul s-a nascut, probabil, in tinutul Buzaului, din parinti goti, convertiti la crestinism de misionari capadocieni sau "sciti"
veniti din Dacia Pontica. Din tinerete, invrednicindu-se de darul preotiei, a ajuns pastor si slujitor al Evangheliei lui Hristos la un sat de
pe valea raului Buzau (Mousaios), facand multi crestini dintre pagani, indeosebi goti. Cel mai apropiat ucenic si fiu sufletesc al sau era
un tanar de neam capadocian, anume Sava Gotul, care il ajuta la slujbele din biserica, cantand psalmi.
Despre preotul Sansala, despre evlavia, ravna si curajul cu care marturisea el pe Hristos in tinutul Buzaului se vorbeste pe larg in
"Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Gotia (Dacia) catre Biserica lui Dumnezeu care se gaseste in Capadocia si catre toate Bisericile
locale ale Sfintei Biserici universale". Aceasta epistola a insotit moastele Sfantului Mucenic Sava din Dacia in Capadocia, la cererea
Sfantului Vasile cel Mare, prin anii 373-374.
In timpul persecutiei regelui got Athanaric din anul 372, au fost prinsi si chinuiti pentru Hristos, atat preotul Sansala, cat si cantaretul
bisericii sale, Sava. Apoi, preotul fiind eliberat, iar Sava inecat in raul Buzau, la 12 aprilie 372, parintele sau duhovnicesc i-a luat sfintele
sale moaste si, cu sfatul prezbiterilor din Dacia, le-a trimis pe ascuns la episcopul Ascholius, in sudul Dunarii, iar de aici in Capadocia.
Slujind Biserica lui Hristos inca multi ani si convertind la crestinism mai multi daco-romani si goti, fericitul preot Sansala s-a mutat la
cele vesnice spre sfarsitul secolului IV.
CUVIOSUL EUTIHIE PREOTUL (secolul IV)
Despre numele, viata si ravna cuviosului prezbiter Eutihie, ca si despre dragostea lui pentru Hristos, si misiunea sa evanghelica in Dacia
carpato-dunareana, ne vorbeste pe scurt Sfantul Vasile cel Mare in epistola 164. Din cele relatate de el, intelegem ca preotul Eutihie era
capadocian de neam din orasul Cezareea, contemporan cu Sfantul Vasile cel Mare, caruia ii era bine cunoscut. El a fost indrumat de
Duhul Sfant sa vina in Dacia Carpatica si sa-l marturiseasca pe Hristos la pagani. Aici Eutihie, ca preot misionar, propovaduieste
Evanghelia, probabil in tinutul Buzau - Vrancea, unde desfasoara o activitate intensa de catehizare, convertire si botezare a numerosi
geto-daco-romani, goti si alte neamuri "barbare", care migrau prin centrul Daciei. Dupa anul 348, cand episcopul Ulfila se retrage la
sudul Dunarii din cauza prigoanei regelui Athanaric, fericitul Eutihie devine cel mai aprig propovaduitor al Evangheliei lui Hristos in
centrul Daciei secolului IV.
Auzind de aceasta, Sfantul Vasile cel Mare il lauda pentru succesele sale printre "barbari", pe care ii imblanzea prin puterea Sfantului
Duh si prin lucrarea harismelor sale. Fericitul Eutihie era, intr-adevar, un mare ascet si se invrednicise de la Dumnezeu de darul facerii
de minuni si al vindecarii bolilor. Sfantul Vasile spune urmatoarele despre Eutihie in epistola sa adresata episcopului Tesalonicului:
"Pentru faptul ca ai amintit si de fericitul barbat Eutihie si ai preamarit patria noastra (Cezareea Capadociei), ca una care a crescut
semintele credintei, ne-ai bucurat de amintirea celor trecute, dar ne-ai intristat de cele ce vedem. Caci nimeni dintre ai nostri nu se
aseamana cu Eutihie. Noi suntem atat de departe de a imblanzi pe barbari prin puterea Duhului Sfant si lucrarea darurilor Sale, incat si
cei ce sunt blanzi (dintre ei) se inraiesc din pricina multimii pacatelor noastre. Ne imputam noua insine si pacatelor noastre cauza
intinderii mari a stapanirii ereticilor. Caci aproape nici o parte a pamantului n-a scapat de aprinderea ereziei...".
Asa il lauda marele ierarh pe fericitul Eutihie. Numele lui sta alaturi de al preotului Sansala si ale Sfintilor Mucenici Nichita si Sava, ca
si ale atator calugari, preoti si episcopi misionari, majoritatea capadocieni, care au marturisit pe Hristos si au semanat credinta ortodoxa
in Dacia carpato- dunareana, ale caror nume si fapte sunt scrise in ceruri.
SFANTUL IERARH VETRANION (Bretanion) - episcop al Tomisului (secolul IV)
Acest venerabil episcop tomitan era de origine capadociana. El a ocupat scaunul Episcopiei Tomisului probabil prin anul 360,
dovedindu-se un devotat pastor al turmei lui Hristos si aprig aparator al credintei ortodoxe niceene. Ducea o viata ascetica de sfintenie si
se impotrivea cu darzenie sa nu patrunda arianismul in hotarele eparhiei sale, care se intindea intre Dunare si Marea Neagra.
Despre acest episcop sfant au scris doi scriitori bisericesti vestiti - Sozomen si Teodoret al Cirului. Astfel, Sozomen vorbeste de vizita
imparatului arian Valens (364-378) la Tomis, in anul 369, pe cand se intorcea dintr-o expeditie impotriva gotilor. Autorul spune in
"Istoria bisericeasca" a sa, ca imparatul a intrat in biserica episcopala si a cerut episcopului Vetranion sa intre in comuniune cu arienii, pe
care ii simpatiza, si sa slujeasca impreuna cu ei. Marele episcop a aparat dreapta credinta si "a vorbit imparatului cu indrazneala despre
hotararile celor 318 Sfinti Parinti de la Sinodul I de la Niceea (325) impotriva lui Arie, pe care nu le putea calca".
Apoi, bunul pastor al turmei lui Hristos s-a retras cu credinciosii sai intr-o alta biserica din Tomis, lasand pe imparat singur. Imparatul,
maniindu-se, a incercat sa-l exileze, dar indata a revenit, de teama sa nu se rascoale "scitii" din Dacia Pontica. Aceeasi infruntare avea s-
o patimeasca Valens dupa cativa ani in Cezareea Capadociei, din partea Sfantului Vasile cel Mare (f 379), care era bun prieten si,
probabil, parinte duhovnicesc al Sfantului Vetranion.
Sozomen isi incheie relatarea sa cu urmatoarele cuvinte: "Iata in ce chip a infruntat Vetranion zelul imparatului, el fiind, de altfel, barbat
destoinic si renumit prin viata sa virtuoasa, precum marturisesc si scitii insisi".
Teodoret, episcopul Cirului, spune si el: "Iar Vetranion, fiind impodobit cu tot felul de virtuti si incredintandu-i-se sarcina de arhiereu
peste cetatile din toata Scitia (Dacia Pontica), si-a inflacarat cugetarea cu ravna si a infruntat stricarea invataturilor dreptei credinte si
faradelegile comise de Valens impotriva dreptcredinciosilor...".
4
Fericitul episcop Vetranion a incurajat mult viata ascetica si nevointa sihastrilor de prin pesteri si mici bisericute rupestre, dupa obiceiul
sihastrilor din Capadocia. El a calauzit in copilarie, spre nevointa monahala, pe tanarul Ioan Casian cu prietenul sau Gherman si tot el,
probabil, a inaltat o bazilica pe cripta cu moastele celor patru martiri de la Niculitel, ale carei ruine, impreuna cu "martirionul", au fost
descoperite in anul 1971. In timpul pastoriei sale existau in Eparhia Tomisului cateva asezari monahale de renume, cu calugari carturari
si teologi.
Sfantul Vetranion este considerat de unii teologi autorul "Scrisorii Bisericii Gotiei (Daciei Traiane) catre Biserica din Capadocia...", care
a insotit moastele Sfantului Sava Gotul, martirizat de goti la 12 aprilie 372, cerute de Sfantul Vasile cel Mare in patria sa de origine. El a
contribuit impreuna cu guvernatorul Daciei Pontice, Iunius Soranus, la transportarea moastelor Sfantului Mucenic Sava Gotul din Dacia
la Cezareea Capadociei.
Cu putin inainte de anul 381, Sfantul Episcop Vetranion si-a dat sufletul in mainile Domnului, si este cinstit de Biserica Ortodoxa, ca
sfant, la 25 ianuarie.
SFANTUL IERARH GHERONTIE (Terentie) - episcop al Tomisului (circa 380-390)
Dupa Sfantul Vetranion, scaunul Episcopiei Tomisului a fost ocupat de episcopul Gherontie, un alt ierarh devotat pentru Hristos, de
aceeasi ravna si sfintenie cu inaintasul sau. Actele Sinodului II ecumenic (381) si istoricul bisericesc Sozomen atesta ca episcopul
Gherontie (Terentius), dupa o lista sinodala siriaca, a participat la Sinodul ecumenic de la Constantinopol din partea Episcopiei
Tomisului, ca a semnat actele sinodului si a osandit invatatura eretica a lui Macedonie. Tot Sozomen spune ca la 31 iulie 381, dupa
sinod, imparatul Teodosie cel Mare (379-395) l-a imputernicit pe episcopul Gherontie "de a veghea la pastrarea curata a Ortodoxiei in
orasele din Scythia Minor".
Acest fericit urmas al Sfintilor Apostoli era cunoscut Sfantului Grigorie de Nazianz si multor ierarhi vestiti din imperiu. El a continuat sa
zideasca noi bazilici si a mentinut viata manastireasca din Dacia Pontica la un inalt nivel de traire ascetica, fiind in stransa legatura cu
monahismul capadocian, palestinian si egiptean, unde se nevoiau si calugari daco-romani.
Deci, bine savarsindu-si calatoria acestei vieti, s-a stramutat cu pace la cerestile lacasuri, numarandu-se in ceata sfintilor ierarhi ai lui
Hristos.
SFANTUL IERARH TEOTIM I " SCITUL" - episcop al Tomisului (secolele IV-V)
Fericitul episcop Teotim I era de neam daco-roman, autohton din Dacia Pontica. El este considerat cel dintai dascal si parinte
duhovnicesc al Sfintilor Ioan Casian si Gherman, cu care era contemporan, format in tinerete in aceeasi manastire din "hotarele
Casienilor si ale Pesterilor". Aceasta manastire, care a dat calugari carturari si sporiti in fapte bune, era o adevarata vatra monahala de
sfintenie, de cultura si profunda teologie din Eparhia Tomisului, confirmata de inaltul nivel spiritual, teologic si literar la care au ajuns
cei trei sfinti daco-romani contemporani - Ioan Casian, Gherman si Teotim I, supranumit de istoricii paleocrestini "Scitul" si "Filosoful".
Acest episcop urca pe scaunul Eparhiei Tomisului, pe la anii 385-390, dupa mutarea din viata a episcopului Gherontie. Ca episcop al
Tomisului este amintit pentru prima data in anul 392, de Fericitul Ieronim (t 420), in celebra sa lucrare "De viris illustribus" (Despre
barbati ilustri), despre care spune ca era pastor stralucit, cu mare dragoste de Dumnezeu si de oameni, teolog invatat si scriitor talentat si
neobosit. El afirma ca "a scris scurte tratate (carti) sub forma de dialoguri, in stilul vechii elocinte", ceea ce dovedeste vasta sa cultura in
retorica si filosofia antica, greaca si latina. Apoi, fericitul Ieronim incheie cu aceste cuvinte despre Teotim: "Aud ca scrie si alte lucrari".
Unele fragmente din scrierile Sfantului Teotim se pastreaza in lucrarea Sfantului Ioan Damaschin (t 749), "Paralele sfinte", din care
reiese "ca a scris omilii la unele texte Evanghelice". Istoricul Sozomen scrie despre el ca era "scit" (daco-roman) de neam, ca "traiul ii
era modest" si ca era taumaturg (vindecator de boli). Iar Socrate, alt istoric paleocrestin, spune ca fericitul episcop Teotim I "era
cunoscut de toti - imparati, episcopi, calugari, credinciosi si "barbari" - pentru evlavia si corectitudinea vietii sale". Prin scrierile sale
patristice, Sfantul Teotim I este considerat "creatorul Filocaliei romanesti". In gandirea sa a fost, desigur, influentat de Sfantul Ioan Gura
de Aur si de parintii capadocieni. Teotim I vorbeste foarte frumos despre linistea mintii si a inimii.
Sub pastoria lui Teotim I, manastirile si sihastriile din Dobrogea secolului IV, renumite prin asceza si isihie (liniste), au trait o epoca de
aur, devenind in secolele V-VI cunoscute in intreg imperiul prin vestitii "calugari sciti", raspanditi, atat la nord de Dunare pana in
Carpati, cat si la sud pana la Ierusalim, Constantinopol, Roma si Africa. Bazilicile inaltate de el, ale caror ruine si astazi se vad, erau mari
si frumos ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovedeste numarul impresionant de credinciosi, precum si frumusetea cultului si arhitecturii
secolelor IV-V.
Ca misionar, Sfantul Teotim I era tot atat de ravnitor pentru Hristos ca si inaintasii sai. El avea mult de suferit din partea "barbarilor"
migratori, pe care reusea sa-i imblanzeasca cu greu prin daruri, prin rugaciuni si prin sfintenia vietii sale. Din aceasta pricina, paganii il
numeau "zeul romanilor".
Sfantul Teotim "Scitul" era bine cunoscut imparatului Arcadie si mai ales Sfantului Ioan Gura de Aur, caruia ii era prieten devotat. In
anul 399, marele patriarh i-a trimis fericitului Teotim calugari misionari "pentru nomazii sciti de la Istm", adica pentru huni. In anul 400,
Sfantul Teotim I ia parte la un sinod local in Constantinopol, convocat de Sfantul Ioan Gura de Aur, impotriva invataturii eretice a
episcopului Antonin al Efesului. In anul 403, episcopul Teotim I este din nou in Constantinopol si ia apararea marelui patriarh si dascal a
toata lumea, impotriva acuzatiilor aduse de Sfantul Epifanie al Ciprului, dovedind prin aceasta adanca legatura duhovniceasca dintre
episcopul straroman Teotim I si Sfantul Ioan Gura de Aur.
Pe la sfarsitul primului deceniu al secolului V, fericitul episcop Teotim I s-a stramutat cu pace din viata aceasta, la cerestile lacasuri.
Pentru viata sa curata, pentru opera sa misionara si pentru credinta sa dreapta cu care a marturisit pe Hristos, Biserica Ortodoxa l-a trecut
in randul sfintilor si se face pomenirea lui la 20 aprilie. In "Acta Sanctorum" se spun urmatoarele despre Sfantul Teotim I: "La Tomis, in
Scythia, se face pomenirea Sfantului Teotim (Theotimas) episcopul, pe care l-au cinstit chiar barbarii necredinciosi, pentru sfintenia si
minunile lui".
SFANTUL IOAN CASIAN (circa 360-435)
Acest mare ascet, teolog, organizator de manastiri, dascal, apologet si scriitor bisericesc de renume al Bisericii lui Hristos, din secolele
IV-V, era de neam daco-roman. El s-a nascut pe la anul 360 d. Hr. in Dacia Pontica (Scythia Minor - Dobrogea de azi), anume in Eparhia
Tomisului, la 40 km nord-vest de orasul Constanta, in "hotarele Casienilor si al (districtului) Pesterilor".
Parintii sai, crestini evlaviosi si cu stare, i-au dat fiului lor Ioan Casian (adica "din partile Casienilor") o educatie crestineasca aleasa,
deprinzandu-l de mic cu citirea Sfintei Scripturi si practicarea unei inalte trairi duhovnicesti, in rugaciune, asceza, feciorie si ravna pentru
cele dumnezeiesti. Fiind insetat pentru invatatura cartii, a fost dat din copilarie la una din scolile timpului sau, ce functionau la Tomis,
5
Histria, Axiopolis sau la una din manastirile apropiate. Aici a studiat operele marilor clasici si filosofi greci si latini, iar mai tarziu si
scrierile patristice din secolele II-IV, care circulau in nord-estul Imperiului Roman.
In una din "Convorbirile" sale, Sfantul Ioan Casian evoca cu duiosie casa parinteasca, manastirile si frumusetea locurilor natale din
Dacia Pontica (Dobrogea secolului al IV-lea). Iata ce ne spune el: "Catre acest avva Avraam am intors asaltul gandurilor noastre,
marturisind tulburator ca zilnic eram impinsi de cugetul de a ne intoarce in provincia noastra si de a ne revedea parintii. Pentru ca ne
reaminteam ca parintii nostri erau inzestrati cu asa de mare credinta si pietate, ni s-a nascut dorinta puternica si presupunerea ca ei nu vor
impiedica planul nostru. Ne gandim ca din ravna lor noi aveam de castigat, in sensul ca nu trebuia sa ne ocupam noi de procurarea celor
necesare trupului, nici de hrana, pentru ca ei implineau cu bucurie si din plin toate cele de trebuinta nevoilor noastre. Pe deasupra, ne
hraneam sufletul cu speranta bucuriilor desarte si cu credinta ca vom recolta roada bogata din convertirea multora care trebuiau
indrumati pe calea mantuirii, prin exemplul si indemnul nostru.
In afara de asezarea locului, unde se afla o proprietate mostenita de la stramosii nostri, mi se zugravea inaintea ochilor farmecul placut al
acestei regiuni, care se intindea gratios in spatiile singuratatii, in asa fel incat ascunzisurile codrilor nu numai ca puteau desfata un
monah, dar erau in masura sa ofere si maximum de provizie pentru hrana" (Convorbirea 24, 1-3).
Dupa propria sa marturie, Sfantul Ioan Casian "inca din copilarie (a pueritia nostra) a trait printre calugari, ale caror indemnuri le auzea
si ale caror exemple le vedea". In codrii seculari din mijlocul ca si din nordul Dobrogei secolului IV exista un puternic centru monahal
cu mai multe manastiri si cu zeci sau, poate, sute de calugari "sciti" si sihastri iubitori de Hristos "in sanul carora au inflorit regula
calugareasca, deprinderea de a trai in feciorie si o asceza deosebit de severa... al caror fel de viata este cu totul vrednic de admiratie",
cum afirma Sfantul Epifanie al Ciprului (340-403) in cartea sa "Impotriva a optzeci de erezii", referindu-se la calugarii audieni din Dacia
Pontica.
Vazand sfintenia, ravna pentru Hristos si nevointa "calugarilor sciti" din patria sa, Sfantul Ioan Casian se hotara din frageda tinerete sa ia
jugul cel bun al lui Hristos, calugarindu-se intr-una din manastirile Eparhiei Tomisului, unde deja se nevoia Cuviosul Gherman, rudenia
si prietenul sau de toata viata. Bunul sau nume, viata sa aleasa, ravna pentru Dumnezeu, ca si cultura vasta ce si-o agonisi, il facura pe
tanarul calugar Ioan Casian (de la localitatea Casian) prieten al marilor episcopi de Tomis - Sfintii Vetranion (a doua jumatate a sec. IV)
si Teotim I "Scitul" (c. 392-403).
Dorind sa se inchine la Sfintele Locuri si mai ales la Mormantul datator de viata al lui Hristos, in anul 380, cand avea doar 20 de ani,
Cuviosul Ioan Casian a plecat la Ierusalim impreuna cu sora sa si cu Cuviosul Gherman, ruda si prietenul sau. Aici, cei doi calugari s-au
stabilit la o manastire din Betleem, aproape de pestera unde s-a nascut Hristos.
Dupa mai bine de cinci ani de asceza si nevointa duhovniceasca la Betleem, Sfantul Ioan Casian, impreuna cu prietenul sau Gherman, au
fost calauziti de harul Duhului Sfant sa viziteze manastirile si sihastriile din Egipt, patria monahismului crestin.
Timp de mai bine de sapte ani, cei doi calugari daco-romani de la gurile Dunarii au cercetat pe cuviosii calugari, egumeni, anahoreti si
dascali ai pustiului egiptean, invatand de la toti mestesugul nevointei duhovnicesti, desavarsindu-se in sfintenie, in rugaciune si
smerenie. Tot aici a inceput sa scrie Cuviosul Ioan Casian celebra sa opera literara in 24 de carti, numita "Convorbiri cu Parintii"
(Collationes), cerand si primind sfaturi si cuvinte de invatatura de la marii anahoreti ce se nevoiau pe Valea Nilului, in Schiteea, Teba,
Muntele Nitriei, in Rait si Muntele Sinai. Bunii ostasi ai lui Hristos poposeau din loc in loc, de la un sihastru la altul, adunand de la
fiecare, ca niste albine, nectarul intelepciunii Duhului Sfant.
Dupa o scurta revenire la Betleem, cei doi sihastri daco-romani se reintorc in Egipt si zabovesc aici pana in anul 399. Apoi, ivindu-se
unele tulburari in manastirile de pe Valea Nilului provocate de arhiepiscopul Teofil al Alexandriei, Sfantul Ioan Casian, impreuna cu
prietenul sau Gherman, se duc la Constantinopol, la Sfantul Ioan Gura de Aur, despre care auzisera si pe care il iubeau atat de mult.
Marele patriarh si dascal a toata lumea, vazand sfintenia vietii Cuviosului Ioan Casian, precum si adanca sa cultura teologica, l-a
hirotonit diacon si l-a facut ucenic al sau. Cinci ani de zile a trait Sfantul Ioan Casian in preajma Sfantului Ioan Gura de Aur, invatand de
la el multe fapte si cuvinte de folos.
Surghiunirea din scaun a marelui patriarh, in anul 404, a silit pe Cuviosul Ioan Casian sa plece la Roma, impreuna cu prietenul sau
nedespartit Gherman, pentru a lua apararea Sfantului Ioan Gura de Aur in fata Papei Inocentiu I. Apoi, auzind de moartea in exil a
bunului lor parinte si pastor, care a avut loc la Cucuso-Armenia, in anul 407, Sfantul Ioan Casian, scarbindu-se de o asa mare nedreptate
a imparatului Arcadie, nu s-a mai intors in Rasarit, nici in patria sa de la Gurile Dunarii, ci s-a stabilit definitiv in sudul Galiei, la
Marsilia. Aici a intemeiat doua manastiri, una de calugari, inchinata Sfantului Victor, si alta de calugarite, dupa modelul Cuviosului
Pahomie si Sfantului Vasile cel Mare, organizand astfel, cel dintai, monahismul in Apus, dupa regulile vietii monahale aduse din Rasarit.
Hirotonindu-se preot si ajungand egumen al celor doua manastiri, Sfantul Ioan Casian a adunat in jurul sau numerosi ucenici carora le-a
asezat duhovnici, randuiala de nevointa si viata monahala ca in Rasarit, iar el si-a inchinat anii batranetii indeosebi scrisului. Opera sa,
pastrata si cunoscuta pana astazi, cuprinde trei lucrari:
1. Despre asezamintele manastirilor de obste si despre tamaduirea celor opt pacate principale, lucrare scrisa in anul 420 in douasprezece
carti, la rugamintea episcopului Castor de la Apta Iulia, din sudul Galiei. In primele patru carti, Sfantul Ioan Casian vorbeste despre
imbracamintea monahilor din Palestina si Egipt, despre rugaciunile si psalmii de noapte, despre slujbele zilnice si despre conditiile de
primire in manastire ale noilor incepatori. In celelalte opt carti, Sfantul Ioan Casian vorbeste despre cele opt pacate de moarte, numite de
el "ganduri ale rautatii", si anume: lacomia pantecelui, desfranarea, iubirea de argint, mania, intristarea, lenea (acedia), slava desarta
(trufia) si mandria.
2. Convorbiri cu Parintii (Collationes Patrum), in douazeci si patru de carti sau convorbiri, care formeaza cea mai de seama opera literara
ramasa de la Sfantul Ioan Casian. Lucrarea este impartita in trei parti. Partea intai, in zece carti, cuprinde primele zece convorbiri avute
cu parintii din pustia schetica in a doua sa calatorie prin Egipt (393-399), dedicata episcopului Leontie, un frate al episcopului Castor.
Partea a doua cuprinde sapte carti, convorbirile 11-17, pe care le-a avut cu parintii din tinutul Panephisis. Partea a treia, ultimele sapte
carti, cuprinde convorbirile 18-24 avute cu parintii din tinutul Diolcos. Aceasta opera a fost scrisa intre anii 420-429.
3. Despre Intruparea Domnului, contra lui Nestorie, in sapte carti, scrisa tot in sudul Galiei, intre anii 429-430. Aceasta ultima lucrare a
Sfantului Ioan Casian are un profund caracter dogmatic si apologetic si combate erezia lui Nestorie, care nu voia sa numeasca pe
Fecioara Maria Nascatoare de Dumnezeu (Theotocos), ci numai Nascatoare de Hristos (Hristotocos).
In primele doua opere, Sfantul Ioan Casian prezinta crestinismului din Apus, pentru prima data, regulile vietii monahale din Rasarit,
facand astfel o statornica punte de legatura intre tarile crestine din Orient cu cele din Occident. Iar prin a treia sa lucrare, teologul daco-
6
roman face cel dintai cunoscuta in Apus doctrina eretica, antiortodoxa a lui Nestorie. Astfel, Sfantul Ioan Casian devine primul
organizator si intemeietor al monahismului in apusul Europei, unde face cunoscuta pentru prima data gandirea patristica si mistica,
precum si experienta duhovniceasca a marilor Parinti din Egipt, Sinai si Palestina. Totodata, Sfantul Ioan Casian este considerat si un
mare apologet al credintei apostolice si profund cunoscator al dogmelor ortodoxe, luptand cu toata puterea impotriva nestorianismului, a
pelagianismului si suprematiei harului.
Dupa o nevointa ascetica si statornica de peste 60 de ani in viata monahala, Sfantul Ioan Casian s-a savarsit cu pace la manastirea sa din
Marsilia, in anul 435, dandu-si sufletul sau in mainile lui Hristos si lasand in urma cateva sute de ucenici. Sfintele sale moaste se afla
intr-o capela subterana din Manastirea Sfantul Victor, la Marsilia, iar capul si mana dreapta se afla expuse in biserica spre inchinare. El a
fost considerat sfant inca din viata. Pomenirea lui se face la 29 februarie.
Redam cateva texte in legatura cu cele opt pacate de moarte, numite "ganduri ale rautatii":
Despre infranarea pantecelui
"...Sfintii Parinti n-au lasat un singur canon de postire, nici un singur chip al impartasirii de bucate, nici aceeasi masura pentru toti.
Fiindca nu toti au aceeasi tarie si aceeasi varsta; apoi si din pricina slabiciunii unora, sau a unei deprinderi mai gingase a trupului. Insa un
lucru au randuit tuturor: sa fuga de imbuibare si de saturarea pantecelui. Iar postirea de fiecare zi au socotit ca este mai folositoare si mai
ajutatoare spre curatie, decat cea de trei sau de patru zile, sau decat cea intinsa pana la o saptamana. Caci zic: cel ce peste masura intinde
postirea, tot peste masura se foloseste adeseori si de hrana. Din pricina aceasta se intampla ca uneori, din covarsirea postirii, slabeste
trupul si se face mai trandav spre slujbele cele duhovnicesti; iar alteori, din prisosul mancarii, se ingreuiaza si face sa se nasca in suflet
nepasare si molesire..."
Despre duhul desfranarii si al poftei trupesti
"... de ne va veni in cuget amintirea vreunei femei, rasarita prin diavoleasca viclenie, bunaoara a maicii, sau a surorii, sau a altor femei
cucernice, indata sa o alungam din inima noastra, ca nu cumva, zabovind mult la aceasta amintire, amagitorul celor neiscusiti sa
rostogoleasca cugetul de la aceste fete la naluciri rusinoase si vatamatoare. De aceea si porunca data de Dumnezeu primului om ne cere
sa pazim capul sarpelui, adica inceputul gandului vatamator prin care acela incearca sa se serpuiasca in sufletul nostru, ca nu cumva prin
primirea capului, care este prima rasarire a gandului, sa primim si celalalt trup al sarpelui, adica invoirea cu placerea si prin aceasta sa
duca apoi cugetul la fapta neingaduita..."
Despre iubirea de argint
"...Boala iubirii de argint venind dinafara, se poate taia mai usor, daca este silinta si luare aminte. Dar de nu e bagata in seama, se face
mai pierzatoare decat celelalte patimi si mai cu anevoie de infrant. Caci e "radacina tuturor rautatilor", dupa Apostol...patima iubirii de
argint nu-si are pricina in cele firesti, ci numai in voia libera cea foarte rea si stricata. Boala aceasta cand gaseste sufletul caldicel si
necredincios, la inceputul lepadarii de lume, strecoara intr-insul niscai pricini indreptatite si la parere binecuvantate ca sa opreasca ceva
din cele ce le are. Ea ii zugraveste monahului in cuget batranete lungi si slabiciune trupeasca si-i sopteste ca cele primite de la chinovie
nu i-ar ajunge spre mangaiere, nu mai zic cand este bolnav, dar nici macar cand este sanatos; apoi ca nu se poarta acolo grija de bolnavi,
ci sint foarte parasiti si ca de nu va avea ceva aur pus de o parte va muri in mizerie. Mai apoi ii strecoara in minte gandul ca nici nu va
putea ramane multa vreme in manastire, din pricina greutatii indatoririlor si a supravegherii amanuntite a Parintelui.
Dupa ce cu astfel de ganduri ii amageste mintea, ca sa-si opreasca macar un banisor, il indupleca vrajmasul sa invete si vreun lucru de
mana de care sa nu stie Avva, din care isi va putea spori argintul pe care il ravneste. Pe urma il insala ticalosul cu nadejdi ascunse, zugra-
vindu-i in minte castigul ce-l va avea din lucrul mainilor si apoi traiul fara griji. Si asa, dandu-se cu totul grijii castigului, nu mai ia
aminte la nimic din cele potrivnice, nici chiar la intunerecul desnadejdii, care il cuprinde in caz ca nu are parte de castig; ci precum altora
li se face dumnezeu stomacul, asa si acestuia aurul ... Banii cei pusi de o parte, dand ajutor socotintei acesteia stricate, il sustin ca niste
aripi sa cugete la iesirea din manastire, sa raspunda aspru si cu mandrie la toate poruncile si sa se socoata pe sine ca pe un strain din
afara. Orice ar vedea in manastire ca ar avea trebuinta de indreptare, nu baga in seama, ci trece cu vederea, daca nu defaima si huleste
toate cate se fac. Cauta apoi pricini pentru care sa se poata mania sau intrista, ca sa nu para usuratic, iesind fara pricina din manastire. Iar
daca poate scoate si pe altul din manastire, amagindu-l cu soapte si vorbe desarte, nu se da indarat sa o faca, vrand sa aiba un impreuna
lucrator la fapta sa cea rea..."
Despre manie
"A patra lupta o avem impotriva duhului maniei. Si cata trebuinta este sa taiem, cu ajutorul lui Dumnezeu, veninul cel purtator de moarte
al duhului acestuia, din adancul sufletului nostru ! Caci mocnind aceata tainuit in inima noastra si orbind cu tulburari intunecate ochii
inimii, nu putem dobandi puterea de-a deosebi cele ce ne sunt de folos, nici patrunderea cunostintei duhovnicesti. De asemenea nu putem
pazi desavir-sirea statului bun si nu ne putem face partasi vietii adevarate, iar mintea noastra nu va ajunge in stare sa priveasca lumina
dumnezeiasca, "caci s-a tulburat, zice, de manie ochiul meu" ... Drept aceea cel ce vrea sa vie la desavarsire si pofteste sa lupte lupta cea
duhovniceasca dupa lege, strain sa fie de toata mania si iutimea. Iata ce porunceste vasul alegerii: "Toata amaraciunea si iutimea si mania
si strigarea si hula sa se ridice de la voi, dimpreuna cu toata rautatea". Iar cand a zis "toata", nu ne-a mai lasat nici o pricina pentru care
mania sa fie trebuincioasa sau indreptatita. Deci cel ce vrea sa indrepte pe fratele sau cand greseste, sau sa-l certe, sa se sileasca a se pazi
pe sine netulburat, ca nu cumva vrand pe altul sa tamaduiasca, sa atraga boala asupra sa si sa auda cuvantul Evangheliei: "Doctore,
vindeca-te pe tine insuti".
Despre intristare
" ... Cand duhul acesta viclean tabaraste asupra sufletului si-l intuneca in intregime, nu-i mai ingaduie sa-si faca rugaciunile cu osardie,
nici sa staruie cu folos pe langa sfintele citiri si nu rabda pe om sa fie bland si smerit fata de frati ... Scurt vorbind intristarea tulbura toate
sfaturile mantuitoare ale sufletului si usca toata puterea si staruinta lui, facandu-l ca pe un iesit din minte si legandu-l de gandul
desnadejdii. De aceea, daca avem de gand sa luptam lupta duhovniceasca si sa biruim cu Dumnezeu duhurile rautatii, sa pazim cu toata
strajuirea inima noastra dinspre duhul intristarii. Caci precum molia roade haina si cariul lemnul, asa intristarea mananca sufletul omului.
Ea il face sa ocoleasca toata intalnirea buna si nu-l lasa sa primeasca cuvant de sfat nici de la prietenii cei adevarati, precum nu-i
ingaduie sa le dea raspuns bun si pasnic. Ci invaluind tot sufletul, il umple de amaraciune si de nepasare. In sfarsit, ii pune in minte
gandul sa fuga de oameni, ca de unii ce i s-ar fi facut pricina de tulburare si nu-l lasa sa-si dea seama ca nu din afara vine boala, ci ea
mocneste inauntru, facandu-se aratata cand vine vreo ispita care o da la iveala. Caci niciodata nu s-ar vatama omul de om, daca nu ar
avea mocnind inauntru pricinile patimilor. De aceea Ziditorul a toate si Doctorul sufletelor, Dumnezeu, Cel ce singur stie ranele
7
sufletului cu de-amanuntul, nu porunceste sa lepadam petrecerea cu oamenii, ci sa taiem din noi pricinile pacatului si sa cunoastem, ca
sanatatea sufletului se dobandeste nu despartindu-ne de oameni, ci petrecand cu ei."
Despre trandavie
A sasea lupta o avem impotriva duhului trandaviei, care e injugat cu duhul intristarii si lucreaza impreuna. Cumplit si apasator e acest
drac si neincetat razboieste pe monahi. El cade pe la al saselea ceas peste monah, pricinuindu-i moleseala, intristare si scarba chiar si fata
de locul unde se afla si de fratii cu care petrece, ba si fata de orice lucrare si de insasi citirea dumnezeiestilor Scripturi. Ii pune in minte si
ganduri de mutare, soptindu-i ca de nu se va muta intr-alte locuri, desarta ii va fi toata vremea si osteneala ... Sa luam aminte cat de
lamurit ne arata Apostolul pricinile trandaviei, cand numeste "fara de randuiala" pe cei ce nu lucreaza, dezvaluind prin acest singur
cuvant multele lor pacate. Caci cel fara de randuiala este si fara de evlavie si obraznic in cuvinte si gata spre batjocura, de aceea si
incapabil de liniste si rob trandaviei ..."
Despre slava desarta
" ... Patima aceasta este foarte felurita si foarte subtire si nu o baga de seama usor nici insusi cel ce patimeste de dansa. Atacurile
celorlalte patimi sunt mai vadite si de aceea e mai usoara oarecum lupta cu dansele, caci sufletul cunoaste pe protivnicul sau si indata il
rastoarna prin impotrivirea cu cuvantul si prin rugaciune. Dar pacatul slavei desarte, avand multe infatisari, precum s-a zis, este greu de
biruit. El incearca sa sageteze pe ostasul lui Hristos prin orice indeletnicire, prin glas, prin cuvant, prin tacere, prin lucru, prin priveghere,
postiri, rugaciune, citire, liniste, pana si prin indelunga rabdare.
Pe cel ce nu izbuteste sa-l amageasca spre slava desarta prin scumpetea hainelor, incearca sa-l ispiteasca prin imbracamintea proasta si
pe cel ce nu l-a putut face sa se ingamfe prin cinste, pe acela il duce la nebunie prin asa zisa rabdare a necinstei; iar pe cel ce nu l-a putut
impinge la slava desarta pentru destoinicia in cuvant, il amageste prin tacere facandu-l sa-si inchipuie ca a dobandit linistea. Daca n-a
putut molesi pe cineva prin belsugul bucatelor, il slabanogeste prin postul pe care il tine de dragul laudelor..."
CUVIOSUL GHERMAN DACO-ROMANUL (secolele IV-V)
Cuviosul Gherman era ruda si prieten din copilarie al Sfantului Ioan Casian, nascut pe la jumatatea secolului IV, probabil, tot in
"hotarele Casienilor si ale Pesterilor", din Eparhia Tomisului. Fiind mai varstnic decat compatriotul sau, Gherman a intrat din tinerete in
nevointa calugareasca la una din manastirile existente in Tomis, Histria, Callatis sau Axiopolis. Intrucat multi asceti "sciti" se nevoiau in
pesteri, cum atesta numeroasele toponime paleocrestine de "Pestera", "Pesteri", "Bisericuta", "Biserica Omului" etc, se crede ca si
Cuviosul Gherman s-a nevoit la inceput intr-una din aceste pesteri.
Acest ascet tomitan a fost primul parinte duhovnicesc al Sfantului Ioan Casian si cel dintai dascal al sau, care l-a initiat pe calea mantuirii
spre Hristos. Dupa o scurta nevointa impreuna cu prietenul sau la una din manastirile din Dacia Pontica, Cuviosul Gherman se nevoieste
un timp cu Sfantul Ioan Casian la Betleem (380-385), aproape de Pestera Nasterii Domnului. Apoi pleaca impreuna cu prietenul sau in
Egipt si viziteaza toate marile manastiri, sihastriile de pe Valea Nilului si pe sfintii calugari anahoreti din Muntele Nitriei si din Sinai. In
anul 399, Cuviosul Gherman se stabileste cu Sfantul Ioan Casian la Constantinopol, in preajma Sfantului Ioan Gura de Aur, pe care il
iubeau atat de mult.
In anul 404, Sfantul Ioan Gura de Aur fiind exilat si depus din scaun de imparatul Arcadie, Cuviosul Gherman impreuna cu Sfantul Ioan
Casian se duc la Roma, spre a mijloci in favoarea marelui patriarh si dascal al lumii crestine, in fata Papei Inocentiu I. De aici nu se stie
unde s-a retras la batranete Cuviosul Gherman. El s-a savarsit, fie la manastirea intemeiata de Sfantul Ioan Casian la Marsilia, fie s-a
reintors la manastirea din patria sa, in Dacia Pontica, unde se crede ca si-a savarsit calatoria acestei vieti in primele doua decenii ale
secolului V.
EPISCOPUL TIMOTEI al Tomisului (prima jumatate a secolului V)
Nu se cunoaste originea acestui episcop tomitan. Se crede ca era nascut la sudul Dunarii, calugarit si format duhovniceste la una din
manastirile din Capadocia, unde, datorita Sfantului Vasile cel Mare, viata monahala devenise foarte infloritoare in secolele V-VI. Ca si
inaintasii sai, episcopul Timotei era un bun teolog ortodox, profund cunoscator al dogmelor stabilite de Sfintii Parinti, precum si al
disputelor teologice ale timpului sau, care tulburau intreg Imperiul Bizantin. In eparhia sa, fericitul episcop Timotei era la fel de activ ca
si inaintasii sai, Vetranion, Gherontie si Teotim I. A zidit si innoit mai multe bazilici si manastiri, protejand mult monahismul autohton
daco-roman si catehizand pe "nomazii sciti" (goti si huni), inca neconvertiti la crestinism.
Episcopul Timotei a pastorit Eparhia Tomisului in prima jumatate a secolului V si a participat activ la al treilea Sinod Ecumenic de la
Efes, din anul 431, care apara cultul Maicii Domnului impotriva ereticului Nestorie, fiind insotit, probabil, de cativa egumeni si calugari
"sciti" invatati. Aici a semnat cele "12 anatematisme" ale Sfantului Chirii al Alexandriei, precum si hotararea de condamnare a ereticului
Nestorie, fiind cel de al 170-lea semnatar.
Dupa o pastorire rodnica de peste zece ani, fericitul Timotei, pastorul cel bun al turmei lui Hristos de la Tomis, s-a stramutat cu pace la
cele vesnice, numarandu-se in ceata cuviosilor parinti.
EPISCOPUL IOAN al Tomisului (secolul V)
Dupa episcopul Timotei, scaunul episcopal din Tomis a fost ocupat de un alt mare teolog al secolului V si aprig aparator al Ortodoxiei in
Dacia Pontica, anume Sfantul episcop Ioan.
Acest episcop a luat permanent parte la disputele teologice din preajma Sinodului IV ecumenic de la Calcedon (451), fiind prezent
adesea in Constantinopol. El poseda o vasta cultura latina si greaca, traducand mai multe scrieri bisericesti din limba greaca in cea latina.
Scriitorul latin contemporan Marius Mercator scrie despre episcopul tomitan Ioan ca era "unul din cei mai buni teologi ai timpului" si
unul din "cei mai aprigi adversari ai nestorianismului si eutihianismului" (monofizismului), dovedindu-se, ca si toti ierarhii tomitani, un
devotat aparator al invataturii ortodoxe, cum reiese din putinele fragmente pastrate de la el. Inainte de anul 449, episcopul Ioan s-a
savarsit cu pace la Tomis si s-a adaugat inaintasilor sai.
EPISCOPUL ALEXANDRU al Tomisului (secolul V)
Acest ierarh tomitan a ocupat scaunul Eparhiei Tomisului pe la jumatatea secolului V, in timpul marilor framantari hristologice
monofizite, create de ereticul Eutihie. Noul pastor al Daciei Pontice era un bun teolog, capabil sa apere Ortodoxia, atat de amenintata in
intreg Imperiul Bizantin.
Episcopul Alexandru a luat parte la Sinodul din anul 449, convocat de imparatul Teodosie II si patriarhul Flavian la Constantinopol,
sinod care a reinnoit hotararile luate in anul 448, de respingere a invataturii eretice monofizite si condamnare a lui Eutihie. Episcopul
Alexandru semneaza al saptelea actele sinodului: "Alexander reverendissimus episcopus Tomitanorum civitatis provinciae Scythiae". La
8
marele Sinod ecumenic de la Calcedon, tinut in anul 451, episcopul daco-roman n-a mai putut lua parte din cauza navalirii hunilor
"nomazi" in eparhia sa, dar a semnat ulterior actele sinodului. El insa a ramas credincios Evangheliei lui Hristos si hotararilor luate de
sinoadele ecumenice, pana la sfarsitul vietii sale, aparand cu darzenie dreapta credinta la Gurile Dunarii, zidind noi biserici si manastiri
in Dobrogea si continuand procesul de crestinare in Dacia Pontica, prin calugarii misionari daco-romani. Dupa o pastorie rodnica de
peste un deceniu, fericitul episcop Alexandru si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu.
EPISCOPUL TEOTIM II al Tomisului(a doua jumatate a secolului V)
Eparhia Tomisului avea in anul 458 un pastor nou, in persoana episcopului Teotim II. El era de neam trac, poate chiar din Dacia Pontica.
Acest ierarh tomitan a continuat sa-si extinda jurisdictia eparhiei sale, prin calugari si preoti misionari trimisi de la Tomis, pana in inima
Daciei Carpatice, pe o arie ce cuprindea, atat Campia Dunarii si zona subcarpatica, cat si sudul Moldovei. Aceasta actiune de crestinare a
Daciei era deja inceputa inca din secolele II-III, in Banat, Oltenia si Transilvania, prin colonistii romani, iar in Muntii Buzaului, Vrancea,
Baragan si Moldova de sud, in secolul IV, prin calugarii si preotii misionari daco-romani, veniti din Eparhia Tomisului. Activitatea
misionara de vestire a Evangheliei lui Hristos la sudul si nordul Dunarii era destul de puternica sub episcopul Teotim II.
Pe langa lucrarea sa misionara, episcopul Teotim II era si un devotat teolog si aparator al Ortodoxiei Sfintilor Parinti. El a facut dovada
aceasta in raspunsul cerut de imparatul Leon I Tracul (457-474), in legatura cu hotararile Sinodului IV ecumenic de la Calcedon si cu
alegerea patriarhului monofizit Timotei Allurus la Alexandria. Episcopul Teotim II scria ca primeste intru totul hotararile Sinodului de la
Calcedon si cere depunerea ierarhului monofizit de la Alexandria. Raspunsul sau in limba latina, foarte ortodox si categoric, "se distinge
prin simplitatea si claritatea lui".
Se pare ca fericitul episcop Teotim II a avut o pastorire lunga la Tomis, incununata de multa izbanda, prin continuarea procesului de
crestinare a "nomazilor sciti" (huni), ale caror migratii si incursiuni faceau multe tulburari crestinilor autohtoni. Dupa mutarea sa la cele
vesnice, in ultimele decenii ale secolului V, scaunul Episcopiei Tomisului a fost ocupat de ierarhi ale caror nume ne raman necunoscute.
Jertfa lor insa nu a ramas zadarnica in acest colt de pamant daco-roman.
CUVIOSUL DIONISIE CEL MIC "ROMANUL" (circa 470-545)
Al doilea mare teolog, cunoscut traducator de scrieri patristice si calugar plin de dragostea lui Hristos, pe care ni l-a dat Dacia Pontica,
dupa Sfantul Ioan Casian, a fost Cuviosul Dionisie cel Mic, adica "Smeritul", iar in limba latina "Exiguul". Acest venerabil slujitor al
Bisericii lui Hristos s-a nascut in Scitia Mica pe la anul 470 si s-a calugarit din tinerete la una din renumitele manastiri ale Eparhiei
Tomisului, care au dat in secolele IV-VII numerosi "calugari sciti", cunoscuti in intreg imperiul ca teologi, asceti si aparatori ai
Ortodoxiei.
Unul din dascalii sai din tinerete, pe care avea sa-l evoce mai tarziu in "Prefata scrisorii sinodale a Sfantului Chirii al Alexandriei catre
Nestorie", tradusa in latina, a fost un anume Petru, ajuns la batranete episcop. Acesta fusese, probabil, egumenul manastirii dobrogene,
unde s-a calugarit Cuviosul Dionisie, caruia i-a fost parinte sufletesc si care l-a deprins cu nevointa duhovniceasca si frica de Dumnezeu.
Iata cu ce cuvinte pline de recunostinta, de smerenie si duiosie, calitati specifice sufletului nostru romanesc, se adreseaza fericitul
Dionisie cel Smerit dascalului sau: "Mi-aduc aminte de binefacerile Voastre, Cuvioase Parinte si podoaba aleasa a invatatorilor lui
Hristos, si am mereu inaintea ochilor mintii ravna sfanta pentru hrana duhovniceasca pe care o cheltuiati cu mine cand eram copil, ravna
pe care nici spatiul, nici timpul n-o pot uita. Va rog sa primiti o multumire pe care stiu ca nu pot sa v-o dau la inaltimea cuvenita".
Din Dobrogea, fericitul Dionisie, supranumit si "Romanul", se duce in Orient, la Mormantul Domnului si in Asia Mica, apoi se stabileste
la o manastire din Constantinopol. Era un teolog ortodox desavarsit si cunostea perfect limbile greaca si latina. La cererea Papei Ghelasie
de a i se trimite un calugar invatat spre a-i traduce in Apus canoanele Sinoadelor ecumenice si unele opere patristice, Dionisie este trimis
in Italia.
In anul 496, Cuviosul Dionisie ajunge la Roma. Aici intra in Manastirea Sfanta Anastasia si ajunge traducator renumit din greaca in
latina si preda multi ani dialectica cu prietenul sau Casiodor la Universitatea Vivarium din sudul Italiei - Calabria.
Biograful si prietenul sau Casiodor spune despre fericitul Dionisie ca era "de neam scit, dar de obiceiuri intru totul romane, foarte
priceput la ambele limbi, cunoscator perfect al Sfintei Scripturi si al dogmaticii". Era, de asemenea, "intelept si simplu, invatat si smerit,
cu vorba putina, feciorelnic, bland, plangand cand auzea vorbe de veselie nepotrivite, postitor, fara sa osandeasca pe cei care mancau".
La Roma, Cuviosul Dionisie cel Mic (Exiguul) a trait si a scris sub zece papi, de la Anastasie II pana la Vigiliu. Fiind rugat, atat de
pastorii Romei, care doreau sa cunoasca mai bine scrierile Parintilor din Rasarit, cat si de compatriotii sai, calugarii sciti, fericitul
Dionisie cel Mic a tradus din greaca in latina scrieri ale Sfintilor Grigorie de Nyssa, Chirii al Alexandriei si Proclu. Apoi traduce
canoanele primelor patru Sinoade ecumenice, in doua editii; editeaza "Decretele pontificale" si traduce vieti de sfinti ca: "Descoperirea
capului Sfantului Ioan Botezatorul", "Pocainta minunata a Sfintei Taisia" si "Viata Sfantului Pahomie".
Cuviosul Dionisie cel Mic era si un bun cunoscator al astronomiei, stiinta ce o invatase la Alexandria, centrul astronomiei antice. Astfel,
el a intemeiat era crestina dionisiaca, in locul erei pagane, incepand calendarul si numaratoarea anilor "De la intruparea Domnului nostru
Iisus Hristos, iar nu de la imparatul Diocletian, ca pana atunci, pentru ca astfel sa fie tuturor mai cunoscut inceputul nadejdii noastre si
pentru ca sa apara mai clara cauza rascumpararii neamului omenesc, adica Patimile Mantuitorului nostru". A scris in acest scop doua
lucrari: "Carte despre Sfintele Pasti" si "Argumente Pascale". Era crestina intemeiata de fericitul Dionisie cel Smerit a intrat in vigoare la
Roma in anul 527, iar pana la inceputul mileniului al doilea a fost adoptata in toata lumea crestina.
A mai scris si un florilegiu de texte patristice dogmatice, extrase de la mai multi Sfinti Parinti din Rasarit, Apus si Africa, intitulat
"Exempla Sanctorum Patrum". Atat prin originea si formarea sa daco-romana, cat si prin scrierile si traducerile sale din greaca in latina,
fericitul Dionisie cel Mic "a intins o adevarata punte de legatura intre Rasarit si Apus, punand intr-un contact mai apropiat cele doua
romanitati crestine".
La batranete, fericitul Dionisie "Romanul" isi aducea aminte din Italia, patria sa adoptiva, de Dobrogea, patria sa natala, si de
compatriotii sai blanzi, dreptcredinciosi si smeriti, despre care scrie aceste frumoase cuvinte in Prefata catre "venerabilii domni si frati
preaiubiti, Ioan si Leontiu": "Poate pare lucru nou celor nestiutori ca Scythia, care se arata ingrozitoare prin frig si in acelasi timp prin
barbari, a crescut barbati plini de caldura si minunati prin blandetea purtarii. Ca lucrul sta asa, eu il stiu nu numai printr-o cunoastere din
nastere, ci mi l-a aratat si experienta. Se cunoaste ca acolo (in Scythia Minor), intr-o comunitate pamanteasca deschisa, am fost renascut
cu harul lui Dumnezeu prin Taina Botezului si am fost invrednicit sa vad viata cereasca in trup fragil a preafericitilor Parinti cu care acea
regiune se slaveste ca de o rodire duhovniceasca deosebita.
9
Credinta lor stralucind prin legatura cu fapta buna era pentru toti pilda de viata si sinceritate. Ei nu erau prinsi in mreaja nici unei griji
lumesti si puteau spune cu Apostolul: Cetatea noastra este in ceruri (Filipeni 3, 20). Ei (daco-romanii) au tinut cu tarie neinfricata
totdeauna dogmele credintei ortodoxe, caci, desi erau simpli in cuvant, in stiinta nu erau nepriceputi...".
Pentru sfintenia vietii lui, pentru gandirea si scrierile sale profund ortodoxe, Cuviosul Dionisie cel Mic, numit si "Romanul", este cinstit,
atat in Rasarit, cat si in Apus, ca un calugar desavarsit, filolog si ctitor al erei crestine, ascet si teolog de renume. Trei mari virtuti l-au
impodobit in toata viata sa: credinta ortodoxa, smerenia inimii si dragostea fata de Dumnezeu si de oameni, calitati specifice milenare ale
intregului popor roman.
Savarsindu-si calatoria acestei vieti, Cuviosul Dionisie cel Smerit si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Hristos prin anul 545 si este
numarat in ceata Cuviosilor Parinti.
CUVIOSUL IOAN MAXENTIU (secolele V-VI)
Acest cuvios parinte era "cel mai invatat calugar scit" contemporan cu Cuviosul Dionisie cel Mic, nascut in Dacia Pontica, pe la
jumatatea secolului V. El s-a calugarit si a invatat adancul teologiei din anii tineretii, la una din manastirile Eparhiei Tomisului, a
calatorit la mai multe manastiri din Rasarit si a locuit uneori in preajma Constantinopolului.
Fericitul calugar Ioan Maxentiu a scris opt carti "libelli", care trateaza diferite probleme hristologice si antropologice si combate cu tarie
nestorianismul si monofizismul lui Eutihie. Iata cateva titluri din scrierile sale: Libellus fidel, Capitole doctrinare, Marturisire de credinta
ortodoxa, Unirea Cuvantului lui Dumnezeu cu propriul Sau trup, Raspuns contra achefalilor..., Contra Nestorienilor, Raspuns la Epistola
Papei Hormisda.
Impreuna cu alti patru calugari sciti, Petru, Ioan, Leontiu si Ioan, Cuviosul Ioan Maxentiu a scris si Epistola calugarilor sciti, adresata
episcopilor africani Datin si Fortunat, in care se sustine formula teologica "theopashita" ca "unul din Treime a patimit cu trupul".
Dupa o indelungata osteneala, prin scris si asceza, de aparare a dreptei credinte ortodoxe si de marturisire a Evangheliei lui Hristos, intr-
o epoca atat de framantata de dezbinari si erezii, fericitul calugar daco-roman Ioan Maxentiu s-a stramutat cu pace la cele vesnice.
MITROPOLITUL PATERNUS al Tomisului (prima jumatate a secolului VI)
Venerabilul mitropolit tomitan Paternus era, dupa nume, de origine latina, adica daco-roman autohton, probabil, calugarit si format
teologic si spiritual in una din vestitele manastiri ale Eparhiei Tomisului. El a ajuns pastor al Daciei Pontice, dupa o lunga perioada de
circa 60 de ani (460-520), pentru care nu se cunoaste inca numele nici unui episcop tomitan.
Prima atestare documentara este inscriptia latina de pe un vas de cult din argint aurit, descoperit in anul 1912 (astazi la Muzeul Ermitaj -
Sankt- Petersburg), facut de Paternus la inceputul secolului VI pentru Catedrala mitropolitana din Tomis, unde donatorul este intitulat
"episcopus mitropolitanus". Dupa aceasta insemnare si alte cateva de mai tarziu se atesta ca Episcopia Tomisului a fost ridicata la
inceputul secolului VI la rang de mitropolie si ca avea sub jurisdictia sa un numar de 14 episcopii sufragane, existente in toate orasele
mari ale Daciei Pontice. Intr-o "Lista" a tuturor scaunelor mitropolitane si episcopale din Patriarhia ecumenica, existente la inceputul
secolului VI, publicate in anul 1891 de bizantinologul Cari de Boor, sub denumirea de "Notitia Episcopatuum", sunt trecute sub
jurisdictia Mitropoliei Tomisului urmatoarele 14 scaune episcopale: Axiopolis (Cernavoda, jud. Constanta), Capidava (Capidava, jud.
Constanta), Carsium (Harsova, jud. Constanta), Callatis (Mangalia), Constantiana (jud. Constanta), Histria (Istria, jud. Constanta),
Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constanta), Troesmis (Iglita, jud. Tulcea), Noviodunum (Isaccea, jud. Tulcea), Aegyssus (jud.
Tulcea), Salsovia (Mahmudia, jud. Tulcea), Halmyris (Dunavatul de Jos, jud. Tulcea), Zaldapa (jud. Tulcea), Dionysopolis (Balcic).
Toate aceste scaune episcopale au fost infiintate la inceputul secolului VI, in fiecare oras - "polis" - din Scitia Mica si din intreg Imperiul
Bizantin, sub imparatul Anastasie (491-518), in urma unei legi a inaintasului sau, imparatul Zenon (474-491), ca fiecare oras sa aiba un
episcop al sau si un anume teritoriu.
Sub mitropolitul Paternus, Eparhia Tomisului a ajuns poate la cea mai mare inflorire duhovniceasca si organizatorica. Numarul mare al
episcopiilor sufragane dovedeste in buna parte incheierea procesului de crestinare a poporului roman din Dacia Pontica, care avea in
secolul VI peste 100 de bazilici (biserici) si bisericute, cu numerosi preoti (prezbiteri) si manastiri bine organizate, cu sute de calugari,
sihastri, cavioti (traitori in pesteri) misionari si cu teologi de o inalta cultura clasica si mistic-dogmatica, recunoscuta peste tot. Astfel,
vestitii "calugari sciti", contemporani cu arhiepiscopul Paternus, erau preocupati de dogma Sfintei Treimi, creand formula teologica
numita "theopashita", ca "unul din Sfanta Treime a patimit in trup" (unus de Sancta Trinitate passus in corpus).
Fericitul mitropolit Paternus, refuzand sa accepte ca ortodoxa aceasta formula dogmatica, calugarii sciti se duc, in anul 519, la imparatul
Justin I (518-527) si cer recunoasterea invataturii lor. De aici merg la Roma si cer Papei Hormisda acelasi lucru. Aceasta dovedeste
preocuparile hristologice ale calugarilor daco-romani din Dobrogea secolului VI, renumele lor in intreg Imperiul Romano-Bizantin,
precum si grija dintotdeauna a episcopilor din Dacia Pontica de a apara cu statornicie Ortodoxia la Gurile Dunarii.
In anul 520, mitropolitul Paternus, fiind la Constantinopol, a participat cu alti 20 de ierarhi la alegerea noului patriarh ecumenic,
Epifanie. In scrisoarea adresata Papei Hormisda cu acest prilej, Paternus semneaza al saptelea sub titlul: "Paternus, misericordia Dei,
episcopus provinciae Scythiae metropolitanus".
In cadrul arhiepiscopiei sale, mitropolitul Paternus pregateste calugari si preoti misionari, pe care ii trimite la nord de Dunare, in Dacia
Carpatica, ajungand sa organizeze parohii si mici asezari monahale pana in vaile Oltului si Argesului, Campia Baraganului, Codrii
Vlasiei, tinutul Buzaului, Tara Vrancei si sudul Moldovei.
Asa ostenindu-se mai mult de un deceniu, pentru lauda lui Dumnezeu si triumful crestinismului pe pamantul tarii noastre, venerabilul
mitropolit Paternus si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Hristos.
MITROPOLITUL VALENTINIAN al Tomisului (secolul al VI-lea)
Ultimul ierarh si pastor duhovnicesc cunoscut al Mitropoliei Tomisului, inainte de marea migratie a avarilor, slavilor si bulgarilor din
anul 602, a fost arhiepiscopul Valentinian. Dupa nume era latin, adica daco-roman, probabil, nascut si format in Eparhia Tomisului, la
conducerea careia ajunge pe la mijlocul secolului VI. Prima afirmare despre el dateaza din anul 595 intr-o scrisoare a diaconilor Rusticus
si Sebastianus, care ii relateaza despre condamnarea de catre imparatul Justinian, in anul 544, a "Celor trei capitole", adica a scrierilor
episcopilor Teodor de Mopsuestia (+ 428), Teodoret al Cirului (458) si Ibas de Edessa (+ 457), considerate eretice. Arhiepiscopul
Valentinian ii scrie Papei Vigiliu, care ii raspunde la 18 martie 550, adresandu-i-se: "Dilectissimo fratri Valentiniano, episcopo de
Tomis, provinciae Scythiae" (Preaalesului frate Valentinian, episcopul Tomisului din provincia Scitia-Dobrogea), asigurandu-l ca nu a
scris nimic impotriva celor patru Sinoade ecumenice si ca il invita la Constantinopol sa se convinga de aceasta. Din motive necunoscute,
arhiepiscopul Valentinian nu raspunde la invitatie si nu ia parte nici la cel de al cincilea Sinod ecumenic de la 5 mai 553.
10
Sub venerabilul mitropolit Valentinian, Biserica lui Hristos din Dacia Pontica (Dobrogea) traieste, probabil, epoca sa cea mai infloritoare
din perioada de formare a poporului roman, cu biserici si preoti in fiecare sat, cu vestite asezari monahale, cu preoti si calugari misionari
raspanditi pe o larga arie in Dacia de la nordul Dunarii. Insusi procesul de crestinare a populatiei autohtone este aproape incheiat in
Dacia Pontica. Iar peste Dunare existau in secolul VI mai multe comunitati monahale in zona subcarpatica, din care cele mai puternice
erau in Muntii Buzaului si ai Vrancei. Se presupune chiar existenta unei episcopii in Tara Vrancei, care va deveni mai tarziu Episcopia
Milcovia. La sfarsitul deceniului al saselea, dupa o rodnica activitate evanghelica, mitropolitul Valentinian se muta la cele vesnice.
CUVIOSII DAMIAN SI IOSIF Asezamantul monahal de la Basarabi - Constanta (secolele IX-X)
In anul 1957 s-a descoperit intr-un deal de creta din comuna Basarabi, judetul Constanta, un ansamblu monahal de sihastri, din epoca
daco-romana si medievala (sec. IV-XI), format din sase bisericute rupestre, unice pana in prezent in tara noastra. Desigur, au fost mult
mai multe bisericute si, probabil, pesteri pustnicesti, unele deja distruse de vreme, altele inca nedescoperite, care formau o adevarata
"lavra a pesterilor" in Dacia Pontica.
Intrucat ansamblul monahal de la Basarabi este aproape de "hotarele Casienilor si ale Pesterilor", locul de nastere al Sfantului Ioan
Casian, se deduce ca in Eparhia Tomisului, adica in perimetrul dintre Constanta - Cernavoda - Medgidia si Histria, era cel mai puternic
centru monahal si pustnicesc din Scitia Mica. Pe langa marile manastiri organizate cu scoli de teologie, care au dat pe vestitii calugari
sciti in secolele IV-VI, existau zeci de pesteri si bisericute rupestre, astazi disparute, in care se nevoiau marii sihastri daco-romani
iubitori de liniste. Asemenea sihastriilor de pe valea Nilului care erau conduse nu de egumeni, ci de "prezbiteri", adica de ieromonahii
duhovnici care slujeau cele sfinte pentru ei, credem ca si ansamblul pustnicesc de la Basarabi era povatuit duhovniceste de asemenea
duhovnici.
Doi dintre acesti parinti sufletesti ai sihastrilor de la Basarabi, recent descoperiti, au fost "Damian preotul" si "Iosif preotul". Numele lor
sunt incrustate pe peretii bisericutei B4. Iata cateva dintre aceste inscriptii in limba slava veche: "(Eu) Dimian (Damian) preotul merg pe
drum, pun lumanari pentru pacatele mele ... omule, in aceasta biserica, iar Dumnezeu sa va miluiasca cu Sfintii Parinti. Amin. Dimian
(luna) mai". Alta insemnare: "A venit parintele aici, in acest loc ... luna octombrie, 4. A venit la noi... am scris... luna ianuarie". Alta
inscriptie: "in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, s-a inchinat nevrednicul rob Simeon prima data in biserica, in luna august,
31". Probabil era un dregator local sau un calugar venit sa se inchine aici. In limba greaca scrie: "Doamne, ajuta pe robul tau Iosif
(preotul)". Si alta: "Luna martie, indictionul 10" (anul 982).
Celelalte cinci bisericute sunt mult mai mici, de forma dreptunghiulara, cu dimensiunile de circa 6x2x2 metri, sapate in stanca de creta,
apropiate una de alta si unele cu mici incaperi anexate, pentru calugarii nevoitori. Pe peretii lor se afla numeroase inscriptii runice, multe
nedescifrate, cruci, simboluri paleocrestine, figuri dacice traditionale. In bisericuta B1 scrie in caractere vechi slave: "Anul 650" (992).
Cuviosii "Damian preotul" si "Iosif preotul" au fost doi ieromonahi din cei mai distinsi, care au condus comunitatea sihastrilor de la
Basarabi, probabil in secolele IX-X. Cel dintai pare sa fi fost Damian, apoi Iosif. Amandoi erau preoti slujitori si parinti duhovnicesti ai
acestei asezari pustnicesti. Ei savarseau cele sfinte, primeau si formau pe calugari, spovedeau, impartaseau pe fiecare cu Trupul si
Sangele Domnului si ii cercetau la pesterile si chiliile lor. Pentru sfintenia vietii lor si pentru cinstea de care se bucurau, ucenicii lor le-au
sapat numele pe peretii bisericutei din mijloc, care, probabil, era centrul duhovnicesc al acestei sihastrii din Dobrogea.
Doamne, numara in ceata cuviosilor parinti pe toti calugarii care au sihastrit in aceste locuri sfinte.
SFANTUL GRIGORIE DECAPOLITUL de la Bistrita - Valcea (secolele VIII-IX)
Viata
Sfantul Grigorie, ale carui moaste se pastreaza intregi la Manastirea Bistrita, din judetul Valcea, s-a nascut in jurul anului 780, in Isauria
- Asia Mica, din parinti ortodocsi devotati, anume Serghie si Maria, si a copilarit in una din cele zece cetati ale Isauriei, Irinopolis, din
care cauza se numeste pana astazi "Decapolitul".
Bizantul fiind lovit atunci de eresul iconoclast, fericitul Grigorie, dupa terminarea studiilor, renunta la nunta si intra in nevointa
monahala, ostenindu-se mult pentru apararea Ortodoxiei si cinstirea sfintelor icoane in Constantinopol, in Asia Mica, la Roma si in
Macedonia. Nevoindu-se mult cu postul si rugaciunea, a biruit toate cursele nevazutilor diavoli si s-a invrednicit de darul facerii de
minuni si al inaintevederii.
In ultimii ani ai vietii s-a ostenit in Manastirea Sfantul Mina, aproape de Tesalonic, invrednicindu-se de harul preotiei. Si aici a facut
multe minuni si vindecari de boli, vestind cele viitoare. Renumit in tot Bizantul pentru sfintenia vietii lui, la batranete, Sfantul Grigorie
Decapolitul se imbolnaveste de hidropica si se muta la Hristos, la 20 noiembrie, anul 842, fiind inmormantat la o manastire din
Constantinopol.
Acest mare cuvios si marturisitor al lui Hristos era cinstit ca sfant si facator de minuni inca din viata. Dar si dupa moarte se vindecau
bolnavii la mormantul lui. Vazand aceasta, monahii acelei manastiri i-au scos sfintele sale moaste din pamant si le-au pus in biserica spre
inchinare si ajutorul tuturor.
In anul 1453, cazand Bizantul sub turci, moastele Sfantului Grigorie sunt duse in partile Dunarii, ajungand in mainile unui dregator turc.
Auzind de minunile ce se faceau la aceste moaste, banul Tarii Romanesti, Barbu Craiovescu, le cumpara cu multi bani, prin anul 1498, si
le duce la Manastirea Bistrita - Ramnicu-Valcea, ctitoria sa, unde se afla si astazi. Racla de argint, in care se pastreaza cu sfintenie acest
odor de mare pret, a fost lucrata la Brasov, in anul 1656.
Fapte si cuvinte de invatatura
Sfantul Grigorie Decapolitul a fost ales de Dumnezeu sa marturiseasca pe Hristos si dreapta credinta pe pamant inca din pantecele maicii
sale. Inima lui era ranita din pruncie pentru cele ceresti, iar sufletul lui nu avea odihna in valtoarea grijilor pamantesti. De aceea,
renuntand la casnicie, s-a logodit cu Hristos pentru a trai in veci cu El.
Intrand in nevointa vietii monahale, Sfantul Grigorie ravnea doua lucruri, fara de care nici un crestin nu se poate mantui. Mai intai cauta
sa se dezbrace de cugetele rele si sa se indumnezeiasca prin rugaciune, prin post si priveghere, prin citirea Sfintei Scripturi, prin smerenie
si iubire. Apoi dorea sa marturiseasca dogmele dreptei credinte si sa apere Ortodoxia de tot felul de eresuri care loveau in vremea sa
Biserica lui Hristos. Ajutat de harul Duhului Sfant, in putina vreme a biruit ispitele tineretii si toate cursele vrajmasului diavol. Apoi,
Sfanta Evanghelie si invataturile dumnezeiestilor Parinti i-au intarit credinta si l-au pregatit, ca pe un bun ostas al lui Hristos, sa intre in
lupta cea duhovniceasca impotriva hulitorilor iconoclasti care distrugeau sfintele moaste si sfintele icoane, numindu-le idoli.
Cu atata tarie se impotrivea pe fata luptatorilor de icoane, aparandu-le, incat mergea din loc in loc, din manastire in manastire, de la
Constantinopol in Asia Mica, de la Decapole in Tesalonic, apoi la Roma, in Sicilia si din nou la Tesalonic. Peste tot apara cultul ortodox
11
al sfintelor icoane, invatand, imbarbatand, mustrand si uneori rabdand batai, prigoniri si amenintari cu moartea pentru cinstea sfintelor
icoane. Dar bunul ostas al lui Hristos nu se temea de cei care ucid trupul, nici nu asculta hulele ereticilor, ci pe toti ii invata ca "cinstea
pe care o dam sfintelor icoane se ridica la chipul cel dintai", dupa invatatura Sfantului Vasile cel Mare. Adica, cinstind si inchinandu-ne
la icoane, cinstim si ne inchinam Mantuitorului si sfintilor pictati pe ele. Apoi invata ca cel care a facut prima icoana este insusi Tatal
Care a nascut pe Fiul "mai inainte de toti vecii", caci Fiul lui Dumnezeu este icoana Tatalui. El invata ca si omul creat de Dumnezeu este
chipul, adica icoana Preasfintei Treimi, dupa cuvantul de la Facere 1 cu 26: Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra. Cinstea pe
care o dam Fiului se inalta deopotriva si celorlalte persoane ale Preasfintei Treimi, iar cinstea pe care o dam icoanelor se inalta Insusi
Mantuitorului si sfintilor pictati pe ele.
Pe masura ce se ostenea pentru apararea icoanelor si dogmelor ortodoxe, Sfantul Grigorie Decapolitul ducea, totodata, o inalta viata
duhovniceasca. Pentru aceasta, ajungand vas ales al Sfantului Duh, a primit darul facerii de minuni si al cunoasterii celor viitoare.
Amintim cateva din numeroasele sale minuni savarsite in timpul vietii. Intr-o noapte, facand rugaciune din inima catre Dumnezeu, a
cazut in uimire si a vazut stralucind din cer o lumina ca soarele, inconjurand pestera si locul din jur, urmata de o buna mireasma care a
umplut chilia si inima cuviosului. Lumina si mireasma cereasca au tinut mai multe zile.
Ajungand la masura desavarsirii, Dumnezeu nu a lasat aceasta faclie sub obroc. Odata, pe cand se ruga, a auzit acest glas de sus:
"Grigorie, daca voiesti sa ajungi la desavarsire, iesi din pamantul tau si de la rudele tale si te instraineaza pentru folosul tau si al celor ce
au nevoie de invatatura ta". Din ceasul acela, Cuviosul Grigorie a parasit linistea pustiei si ajuta lumea pe calea mantuirii.
Odata dorea sa mearga cu corabia in Italia, dar stapanul ei nu voia sa plece, caci se temea de talhari. Atunci a zis sfantul catre corabieri:
"Indrazniti, caci Dumnezeu va va pazi si nu veti patimi nici un rau". Intr-adevar, au calatorit bine, fara nici o primejdie, caci mana
Domnului era cu Sfantul Grigorie.
Multi oameni stapaniti de duhuri rele erau vindecati cu rugaciunea Sfantului Grigorie. Astfel, o femeie, avand duh necurat, a fost izbavita
numai prin cuvantul lui. Un om cuprins de un demon cumplit a fost tamaduit cu rugaciunile sfantului. Altadata, vazand sfantul un om
chinuit de diavol, s-a rugat pentru el, zicand: "Doamne, miluieste zidirea Ta si n-o lasa sa fie stapanita de diavolul". Dupa aceste cuvinte,
indata a fugit duhul rau din om. Dar, vazand cuviosul ca il cauta si il lauda oamenii, indata a fugit din locul acela. Altadata, un om
demonizat a sarit in spatele cuviosului si isi batea joc de el. Dar fericitul, rugandu-se din inima, a izgonit diavolul din acel om.
O femeie saraca si vaduva, stricandu-i-se casa, a cerut milostenie de la Sfantul Grigorie ca sa-si zideasca alta, iar el i-a spus: - Femeie,
du-te si incepe lucrul, si Dumnezeul saracilor iti va trimite ajutor! Punand temelie, vaduva a gasit in pamant smoala, pe care vanzand-o,
si-a terminat casa si si-a cumparat cele de nevoie vietii.
Un monah sihastru din apropiere, cu mainile lucra si cu buzele se ruga. Iar Sfantul Grigorie, cunoscand ca i-a sosit sfarsitul vietii, i-a zis:
- Frate, lasa lucrul mainilor si te ingrijeste de suflet, ca ti s-a apropiat sfarsitul si vei calatori pe cale straina, pe care niciodata n-ai
calatorit! Dupa cateva zile, acel sihastru si-a dat sufletul in mainile Domnului.
Un ieromonah, Teodul, a venit la cuviosul pentru cuvant de folos. La plecare, Sfantul Grigorie i-a spus:
- Mergi cu pace si spune parintelui tau duhovnicesc sa-si pregateasca mormantul, caci in curand va pleca la Domnul!
Dupa putine zile, batranul acela a adormit cu pace.
Altadata, un monah numit Petru a fost muscat de doua vipere si, fiind foarte aproape de moarte, a alergat la ajutorul Cuviosului Grigorie,
care, milostivindu-se spre el, s-a rugat lui Dumnezeu si indata cel muscat de vipere s-a facut sanatos.
Un om bolnav de friguri de multi ani a venit pe ascuns la chilia Sfantului Grigorie si s-a imbracat cu rasa lui, pe cand il scuturau
frigurile, si indata s-a facut sanatos.
Un alt om cuprins de raceala se ruga cuviosului sa-l vindece, insa el nu voia. Atunci, bolnavul s-a culcat pe ascuns, cu mare credinta, in
patul Sfantului Grigorie. Gasindu-l in asternutul lui, cuviosul i-a zis sa plece de acolo. Dar batranul i-a raspuns: "Nu ma voi scula din
patul tau, parinte, pana nu ma voi face sanatos!" Atunci, cuviosul, atingandu-se de acel bolnav, l-a vindecat, si s-a ridicat sanatos din
patul lui.
O data si de mai multe ori vorbind ucenicul cu dascalul sau, a vazut iesind foc din gura Cuviosului Grigorie, care ii lumina fata cu raze
ca de soare. Deci, cazand ucenicul la picioarele sfantului, l-a rugat sa-i descopere acea taina minunata. Cuviosul a zis catre dansul:
- Aceasta o pricinuieste credinta ta, fiule, caci eu ma stiu pe mine om pacatos. Insa, de se va curati omul pe dansul de patimile trupului si
ale sufletului si se va face curat si vrednic de primirea Duhului Sfant, atunci, precum a zis Hristos, Tatal si Fiul si Sfantul Duh vin si se
salasluiesc in el. Atunci, nu mai graieste omul, ci Dumnezeu, care locuieste in el. Deci si tu, fiule, daca te vei nevoi a te curati pe tine de
patimile trupului si ale sufletului si daca vei taia cu sabia Duhului spinii patimilor si daca te vei ruga cu staruinta lui Dumnezeu, ca El
Insusi sa arda cu focul cel dumnezeiesc materia patimilor si sa inmulteasca in sufletul tau roadele faptelor bune, atunci te vei face lacas
curat si sfant al lui Dumnezeu, iar cuvintele tale vor straluci de puterea si lumina Duhului Sfant.
Dupa mutarea la cer a Sfantului Grigorie Decapolitul si dupa caderea Bizantului in mainile turcilor, au ajuns cinstitele lui moaste in
mainile unui dregator turc. Evlaviosul ban al Craiovei, Barbu Craiovescu, auzind despre aceste moaste si de nenumaratele minuni care se
faceau aici, a cheltuit mari sume de bani si, in anul 1498, a adus moastele Sfantului Grigorie Decapolitul la Manastirea Bistrita - Valcea,
ctitoria sa, spre mangaierea tuturor.
In traditie se spune ca turcul a vandut sfintele moaste pe bani de aur, punandu-se la cantar. Dar, cu rugaciunile sfantului, moastele sale au
devenit usoare la cantar si turcul n-a primit multi bani, asa cum dorea. Mai tarziu turcul, vazandu-se amagit de crestini, a venit la
Manastirea Bistrita sa ia moastele inapoi sau sa i se dea mai multi bani. Atunci, fericitul ctitor, calugarit aici cu numele de Schimonahul
Pahomie, auzind de venirea turcului, a ascuns sfintele moaste intr-o pestera din muntele apropiat, unde s-a ridicat si un mic paraclis in
cinstea Sfantului Grigorie. Asa au scapat sfintele moaste din mana paganilor. Apoi turcul, maniindu-se, a jefuit manastirea si, dandu-i
foc, s-a dus in tara lui. Ctitorul a zidit manastirea din nou si a adus din pestera sfintele moaste, care se pastreaza in biserica mare pana
astazi, ca un odor de mare pret. Numai in vremuri de mare primejdie se ascund in pestera.
De-a lungul celor cinci secole de existenta a moastelor Sfantului Grigorie Decapolitul pe pamantul tarii noastre, s-au facut multe si
nenumarate minuni si vindecari de boli, care s-au uitat cu vremea. Dintre cele putine care s-au scris, amintim cateva minuni savarsite,
mai ales, in zilele noastre.
Dupa o veche traditie ortodoxa, in vremuri de primejdie si de mare seceta, se faceau procesiuni prin orase, prin sate si pe camp cu
moastele Sfantului Grigorie Decapolitul si cu icoane miraculoase. Moastele se scoteau de obicei vara, in Tara Romaneasca si mai ales in
Oltenia, pe timp de seceta, si, cu rugaciunile cuviosului, trimitea Domnul pe pamant ploaie timpurie si tarzie. Cea mai veche procesiune
12
pentru ploaie cu moastele Sfantului Grigorie, cunoscuta in Tara Romaneasca, a avut loc in vara anului 1765. Recoltele lovite de seceta au
fost salvate si poporul cel binecredincios a fost izbavit de moarte.
In vara anului 1913, de hramul Manastirii Bistrita, a fost adusa la moastele Sfantului Grigorie o femeie tanara, paralizata de ambele
picioare. Fiind atinsa de sfintele moaste, i s-a facut Sfantul Maslu de trei ori si, dupa trei saptamani, a venit la manastire pe picioarele
sale, sa multumeasca sfantului pentru vindecarea ei.
In anul 1920, unei femei numita Maria din satul Cacova - Valcea, cazand dintr-un prun, i-a paralizat tot corpul si a fost adusa dupa
cateva zile in manastire, la Sfantul Grigorie. Facandu-i-se Sfantul Maslu, bolnava a deschis ochii mari, si-a venit in simtire si a cerut sa
fie ridicata in picioare. Apoi s-a intors la casa ei vindecata, cu rugaciunile Sfantului Grigorie facatorul de minuni.
In vara anului 1925, a fost adus la moastele Sfantului Grigorie un tanar din comuna Sirineasa - Valcea, stapanit de un duh rau. Fiind atins
de sfanta racla si facandu-i-se Sfantul Maslu in fiecare zi, dupa sapte zile a plecat acasa sanatos. La fel a fost vindecata o tanara din satul
Vaideeni, care isi pierduse mintea. Dupa sapte zile de rugaciuni si Sfantul Maslu langa sfintele moaste, s-a intors sanatoasa in familie.
In vara anului 1927, fiind seceta, s-a scos sfanta racla in procesiune prin sate. Proprietarul fabricii de cherestea din Brezoi - un boier
necredincios - nu a vrut sa lase oamenii lui la rugaciune. Insa s-au facut rugaciuni de ploaie si, cu mijlocirea cuviosului, a dat Dumnezeu
o ploaie buna pe toata Valea Oltului. Dar, in aceeasi zi, l-a pedepsit Domnul pe boierul rau si necredincios, ca i-a luat foc fabrica si a ars
toata pana in temelii.
Fiind seceta, in vara anului 1935, se purta sfanta racla in procesiune de ploaie prin satele Babeni, Ionesti, Orlesti. In dreptul unei fantani,
racla Sfantului Grigorie s-a oprit brusc. Atunci, preotii au spus sa se cerceteze ce poate fi in acea fantana. Scotand oamenii toata apa, au
aflat un prunc mic in ea. Era, probabil, aruncat de o femeie ucigasa. Dupa ce oamenii au ingropat pruncul, imediat au plecat cu sfintele
moaste mai departe.
In satul Bailesti - Dolj, in anul 1932, era o crestina, Elena, paralizata din tinerete. Auzind ca se aduc in sat moastele Sfantului Grigorie
pentru ploaie, a vrut sa fie dusa si ea la Biserica sa se inchine. Dupa ce a fost atinsa de sfanta racla a cuviosului, a cerut sa fie asezata sub
masa pe care stateau sfintele moaste. Timp de trei ore cat a durat slujba in biserica, crestina Elena s-a rugat in taina, cerand, cu multe
lacrimi, sanatate si iertare. Dupa ce preotii si credinciosii au plecat in procesiune pe camp cu moastele Sfantului Grigorie, femeia
bolnava s-a vindecat definitiv de paralizie, s-a intors acasa si a mai trait inca 20 de ani.
In vara secetoasa a anului 1934 se faceau rugaciuni si procesiune pentru ploaie cu moastele Sfantului Grigorie de la Bistrita, in satul
Lungesti - Valcea. Cand procesiunea trecea prin mijlocul satului si taranii, cu faclii aprinse in maini, aruncau buchete de flori inaintea
sfantului, a venit o mama cu o fetita de 4 ani, bolnava de epilepsie. Indata ce femeia si-a atins copila cu fruntea de sfintele moaste, s-a
facut sanatoasa. Copila a crescut, a devenit mama si o buna crestina. Ea se numea Elena Spalatei.
Sofia Patrichi, o pensionara din Bucuresti, in 1957 s-a imbolnavit de o infectie la fata, suspecta de cancer, ce nu se mai vindeca. Auzind
de minunile Sfantului Grigorie de la Bistrita, a alergat la moastele lui, s-a atins cu credinta si lacrimi de sfanta racla si s-a rugat mult,
cerandu-i sanatate. A doua zi, cand s-a desteptat din somn, nu mai avea nici o urma de infectie pe fata si se vindecase si de cataracta de la
ochi.
Sfinte Preacuvioase Parinte Grigorie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFANTA PARASCHEVA DE LA IASI (secolul XI)
Viata
Preacuvioasa maica noastra Parascheva, numita "cea Noua", de la Iasi, "a Moldovei luminatoare" si lauda intregii Ortodoxii, s-a nascut
in satul Epivat din Tracia rasariteana, nu departe de Constantinopol, pe la inceputul secolului al Xl-lea, din parinti binecredinciosi si de
bun neam.
Cei doi copii, Eftimie si Parascheva, au primit in familie o aleasa crestere si educatie religioasa. Astfel, Eftimie, fratele mai mare al
cuvioasei, a intrat inaintea ei in nevointa monahala. Apoi, pentru sfintenia vietii lui, ajunge episcop al Matidiei si pastoreste bine Biserica
lui Hristos pana la sfarsitul vietii. La fel si fericita Parascheva, iubind mai mult decat orice pe Hristos, la varsta de aproape 15 ani, a
intrat intr-o manastire de fecioare din orasul Ieraclia Pontului. Dupa cinci ani se inchina la Mormantul Domnului si se nevoieste mai
multi ani intr-o mica manastire de calugarite pustnice de pe Valea Iordanului.
La varsta de 25 de ani, luand porunca de la ingerul Domnului, s-a reintors in patrie si s-a nevoit inca doi ani langa biserica satului natal,
Epivat. Pe la jumatatea secolului XI, anul 1050, la varsta de 27 de ani, Cuvioasa Parascheva si-a dat sufletul in mainile Domnului si a
fost inmormantata aproape de malul marii. Mai tarziu, in urma unor minuni la mormantul ei, moastele Cuvioasei Parascheva au fost
aflate intregi in pamant si s-au pus in biserica Sfintilor Apostoli din satul Epivat, spre cinstire si inchinare. Aici au stat sfintele ei moaste
aproape 175 de ani.
In anul 1223, tarul romano-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) a stramutat moastele Sfintei Parascheva la Tarnovo, capitala
Bulgariei, fiind depuse in catedrala cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Mai tarziu, fericitul patriarh Eftimie al Bulgariei scrie
"Viata Cuvioasei Parascheva" si o trece in sinaxarul Bisericii cu zi de praznuire la 14 octombrie. Din a doua jumatate a secolului XIV,
cultul Sfintei Parascheva trece si la nordul Dunarii, in cele trei tari romane.
La Tarnovo au stat moastele Preacuvioasei Parascheva 160 de ani. In anul 1393, cazand Bulgaria sub ocupatia turcilor, sfintele ei moaste
au fost daruite pentru putin timp lui Mircea cel Batran, domnul Tarii Romanesti. Dupa trei ani, turcii le-au dat cneghinei Anghelina a
Serbiei, care le stramuta la Belgrad, unde raman 125 de ani.
In anul 1521, turcii ocupa si Serbia si iau din nou ostatice moastele Sfintei Parascheva, pe care le duc in palatul sultanului din
Constantinopol. Apoi, sfintele ei moaste sunt rascumparate de la turci de catre Patriarhia Ecumenica cu 12.000 de ducati de aur si raman
in Catedrala patriarhala din Fanar timp de 120 de ani. In anul 1641, insa, ajungand Patriarhia de Constantinopol datoare la Poarta
otomana cu sume mari de bani, ce reprezentau birul anual impus asupra Bisericii, patriarhul Partenie a daruit moastele Cuvioasei
Parascheva, drept recunostinta, domnului Moldovei, Vasile Lupu, care a achitat turcilor toate datoriile patriarhilor de Constantinopol si
Ierusalim pe mai multi ani.
In anul 1641, la 13 iunie, moastele Preacuvioasei maicii noastre Parascheva au ajuns in Iasi si au fost asezate cu multa cinste in frumoasa
biserica atunci zidita, a Manastirii Sfintilor Trei Ierarhi. Aici au stat pana la 26 decembrie, 1888, cand au fost scapate prin minune de un
incendiu. Apoi au fost transferate in noua Catedrala mitropolitana din Iasi unde se afla si astazi.
13
Trei au fost marile virtuti care au impodobit sufletul si viata Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iasi. Ingereasca
feciorie, milostenia, adica lepadarea de cele pamantesti, si dumnezeiasca rugaciune, maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtuti le-a
iubit fericita din copilarie si prin acestea, in chip deosebit, s-a dezbracat de orice cuget pamantesc, a biruit pe diavoli si s-a numarat in
ceata Sfintilor Parinti purtatori de Dumnezeu.
Fiind odrasla de bun neam si avand sadita in inima ei frica de Dumnezeu, fericita Parascheva a inceput urcusul cel duhovnicesc pe scara
virtutilor catre Hristos, Mirele ei, mai intai prin sfanta rugaciune, care este inceputul tuturor bunatatilor. Din pruncie, cuvioasa mergea la
biserica satului Epivat, fiind nelipsita de la sfintele slujbe. Dar si in casa parintilor ei se ruga mult ziua si noaptea, imitand pe sfintii
ingeri.
Dar, intrucat rugaciunea fara iubire de aproapele nu poate ajunge la Dumnezeu, care este iubire, fericita Parascheva a adaugat la
rugaciunile ei inca doua fapte bune: postul si milostenia. Caci postul da aripi rugaciunii si o inalta la cer, iar milostenia, fiica cea dintai a
iubirii, duce rugaciunea inaintea tronului Preasfintei Treimi. Astfel, mireasa lui Hristos nu gusta nimic pana seara, in zilele de post, iar in
sarbatori, cand se intorcea de la biserica, isi schimba de multe ori hainele ei bune si de pret, date de parinti, cu hainele rele si rupte ale
copiilor saraci, care cereau milostenie la usa bisericii. Pentru aceasta, cuvioasa primea multe mustrari si batai de la mama ei, cand o
vedea imbracata in haine urate si sarace.
- Spune, Parascheva, cui ai dat hainele tale cele scumpe si frumoase cu care te-am imbracat? o intreba mama ei suparata.
- Le-am daruit lui Hristos prin mainile copiilor saraci ! raspundea fericita, cu chip luminat.
Odata, ascultand slujba in biserica, a auzit citindu-se acest cuvant din Sfanta Evanghelie: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede
de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). Deci, ranindu-se la suflet ca de o sageata de acest cuvant al lui Hristos, indata
a parasit grijile vietii pamantesti si, plecand pe ascuns din casa parinteasca la varsta de numai 15 ani, a intrat in sfanta nevointa a vietii
calugaresti. Dupa ce mai intai s-a inchinat in biserica Vlahernei (a vlahilor), precum si la toate manastirile si sfintele moaste din
Constantinopol, s-a tainuit apoi ca o straina intr-o manastire de fecioare din Ieraclia Pontului.
Cinci ani s-a nevoit aici fericita Parascheva, desavarsindu-se in toate faptele bune si mai ales in neincetata rugaciune cu multe lacrimi, cu
posturi aspre si privegheri de noapte. Aici a strabatut ea calea cea grea a despatimirii si a inceput urcusul duhovnicesc al desavarsirii,
unindu-se tainic cu Mirele Hristos prin umbrirea Duhului Sfant. Toate surorile din manastire se uimeau de viata si intelepciunea ei si
laudau pe Dumnezeu, zicand: "Slava Tie, Doamne, ca Ti-ai facut vas ales si sfant pe Cuvioasa fecioara Parascheva si Te preamaresti
intre cei blanzi si smeriti cu inima!"
Curatindu-se pe sine de cele pamantesti, Cuvioasa Parascheva s-a dus la Ierusalim si, dupa ce se inchina si imbratiseaza Sfantul Mormant
cu multe lacrimi, se retrage pe Valea Iordanului la o mica manastire de fecioare. Aici s-a nevoit cu si mai aspre osteneli aproape zece ani,
biruind pe diavoli si rugandu-se pentru lume. Faptele ei cele bune cu care biruia pe cel nevazut si se unea negrait cu Hristos erau:
desavarsita curatie a mintii si a inimii de ganduri si imaginatii patimase, neincetata rugaciune cu lacrimi de bucurie, postul si privegherea
de toata noaptea si neadormita dorire a Mirelui preaiubit. Toate acestea au incununat pe Sfanta Parascheva cu cununa desavarsirii in
Hristos, incat stralucea ca o faclie aprinsa in mijlocul celorlalte calugarite nevoitoare.
Ajungand cuvioasa la varsta de 25 de ani, intr-o noapte, pe cand se ruga, un inger al Domnului i-a spus:
- Lasa pustia si lacasul acesta si te intoarce la Epivat, in patria ta, ca acolo se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume
catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit!
Deci, sarutand Sfanta Parascheva pe toate surorile din acea manastire, s-a inchinat la Mormantul Domnului din Ierusalim si, luand o
corabie, a ajuns la Constantinopol. Aici iarasi s-a inchinat cu lacrimi in biserica Maicii Domnului din Vlaherne, zicand:
"Preasfanta Stapana, nu am alta nadejde si acoperamant pe pamant decat pe tine. Tu sa-mi fii indreptatoare si folositoare spre Hristos.
Cat m-am nevoit in pustie, pe tine te-am avut ajutor si mangaiere, iar acum, daca m-am intors in lume, te rog indrepteaza-ma pana la
sfarsitul vietii mele, ca nu am alta nadejde dupa Dumnezeu!"
Ostenindu-se Sfanta Parascheva inca doi ani deplini langa biserica satului Epivat, in ascunse nevointe duhovnicesti si simtindu-si
aproape obstescul sfarsit, a ingenuncheat inaintea icoanei Mantuitorului si cu lacrimi a rostit aceasta sfanta rugaciune:
"Doamne, Iisuse Hristoase, cauta din sfant lacasul Tau si nu ma parasi, nici nu ma lasa, ca pentru numele Tau cel sfant am lasat toate si
dupa Tine am calatorit in toata viata mea. Si, acum, indura-Te, Doamne, si spune ingerului Tau cel bland sa ia cu pace sufletul meu!"
In timp ce se ruga, Preacuvioasa Parascheva si-a dat sfantul ei suflet in mainile Domnului, iar mult ostenitul ei trup a fost inmormantat
de crestini intr-un mormant nou, aproape de tarmul marii.
Dupa multi ani, moastele Cuvioasei Parascheva au fost descoperite cu voia lui Dumnezeu intregi in mormant si scoase la lumina spre
mangaierea credinciosilor intr-un chip ca acesta. Murind, un corabier a fost aruncat pe mal de valurile marii. Atunci, un crestin milostiv
cu numele Gheorghe, impreuna cu altii, au sapat un mormant aproape si au dat de trupul neputred si plin de mireasma al Sfintei
Parascheva. Dar, nestiind cine este, a ingropat alaturi trupul rau mirositor al corabierului. Noaptea, insa, a vazut in vis o imparateasa
sezand pe scaun luminat, inconjurata de ingeri. Unul dintre ei ii zise:
- Gheorghe, pentru ce n-ati luat in seama trupul Sfintei Parascheva si l-ati uitat asa? Nu stiti ca Dumnezeu a iubit frumusetea ei si a voit
s-o preamareasca pe pamant?
Apoi si acea imparateasa sfanta i-a zis:
- Degraba sa luati trupul meu din mormant si sa-l puneti la loc de cinste, in biserica satului meu, Epivat!
Auzind clericii despre aceasta minune, indata au mers la mormantul Cuvioasei Parascheva cu lumanari si tamaie si au dus sfintele ei
moaste in biserica Sfintilor Apostoli din Epivat, unde au stat 175 de ani si au facut nenumarate minuni si vindecari de boli.
Raspandindu-se in toate tarile din jur vestea despre viata si minunile Cuvioasei Parascheva de la Epivat, in anul 1235, sfintele ei moaste
au fost stramutate la Tarnovo, capitala Imperiului Romano-Bulgar, unde, de asemenea, au facut multe minuni. Dupa 160 de ani au fost
stramutate la Belgrad, iar dupa inca 125 de ani le-au luat turcii in robie si le-au vandut din nou Patriarhiei de Constantinopol, fiind
cinstite cu multa evlavie de credinciosi.
In anul 1639, domnul Moldovei, Vasile Lupu, terminand de construit frumoasa biserica a Manastirii Sfintii Trei Ierarhi, din Iasi, cauta
sa-si inzestreze ctitoria si capitala tarii cu moastele unor sfinti facatori de minuni. Deci, rugandu-se lui Dumnezeu, a auzit de moastele
renumite ale Sfintei Parascheva. Si cum milostivul domn moldovean platise turcilor o mare parte din datoriile Patriarhiei, in vara anului
1641, patriarhul Partenie i-a daruit drept recunostinta cel mai de pret odor pe care il avea - moastele Cuvioasei Parascheva. Pana la Galati
14
au fost aduse cu corabia, iar de aici au fost insotite pana la Iasi de numerosi clerici, monahi si credinciosi cu faclii aprinse in maini.
Aproape de Iasi le-au intampinat Vasile Lupu si mitropolitul Varlaam cu tot clerul si divanul tarii si le-au asezat cu mare cinste in
biserica Manastirii Sfintii Trei Ierarhi, la 13 iunie, 1641, in sunetul clopotelor si in armonia frumoaselor cantari duhovnicesti.
Nenumarate sunt minunile si vindecarile de boli ce s-au facut credinciosilor, care au alergat cu rugaciuni si lacrimi la moastele Sfintei
Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iasi, de-a lungul a 350 de ani de cand ocroteste Moldova si tara noastra. Sa amintim doar
cateva dintre ele.
Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este insasi preamarirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecarii de boli si al izbavirii de
multe nevoi si primejdii. Din cauza aceasta a fost luata ca protectoare in toate tarile ortodoxe din Balcani. Ba si turcii se cucereau de
minunile ce se faceau crestinilor care ii cereau ajutor cu credinta si evlavie.
O alta minune care a uimit Moldova si tara noastra a fost izbavirea fara nici o vatamare a moastelor Sfintei Parascheva din incendiul
izbucnit in noaptea de 26 spre 27 decembrie, anul 1888, in paraclisul Manastirii Sfintii Trei Ierarhi din Iasi. Caci, aprinzandu-se de la un
sfesnic catafalcul cuvioasei, s-a topit argintul care imbraca racla, dar lemnul si sfintele ei moaste, desi erau invaluite in jaratic, au ramas
intregi si nevatamate, spre intarirea credinciosilor si uimirea celor indoielnici.
Spre sfarsitul secolului XIX, sotia preotului Gheorghe Lates, din comuna Radaseni-Suceava, suferea la cap de o boala grea si incurabila.
Alergand la Sfanta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moastele sfintei si-i cerea ajutor. Apoi i s-a facut Sfantul Maslu si s-a reintors acasa.
Noaptea i se arata aievea Sfanta Parascheva, in haine albe stralucitoare si ii spuse:
- Nu mai plange, ca de acum te faci sanatoasa!
A doua zi, femeia s-a sculat sanatoasa si lauda pe binefacatoarea ei.
In anul 1950, o tanara din Iasi s-a imbolnavit de leucemie. Atunci, bolnava impreuna cu parintii ei au alergat la Sfanta Parascheva si cu
multe lacrimi ii cereau ajutor si sanatate. Dupa doua luni de rugaciuni staruitoare si Sfantul Maslu, tanara s-a vindecat de aceasta boala
fara leac si si-a continuat studiile.
O femeie dintr-un sat aproape de Iasi era greu bolnava de stomac. Fiind internata pentru operatie, s-a rugat mai intai la Sfanta
Parascheva, cerandu-i cu credinta si cu lacrimi ajutor si vindecare. Timp de trei zile dupa internare i s-au facut toate analizele. La urma i-
au spus medicii:
- Femeie, du-te acasa ca nu ai nimic!
In anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o crestina din Iasi pregatea conserve pentru iarna. Mama ei o indemna:
- Fata, sa nu faci una ca aceasta, caci astazi este ziua Sfintei Parascheva!
- Mama, a raspuns fiica, in fiecare zi este cate un sfant, dar eu n-am timp sa-i praznuiesc pe toti!
Dupa o ora, femeia si-a trimis copila in oras sa cumpere ceva. Pe strada a fost lovita grav de o masina si apoi internata la spital. Mama
copilei a alergat a doua zi la Sfanta Parascheva si, dupa ce si-a recunoscut pacatul, a cerut cu lacrimi iertare si salvarea fiicei ei
accidentate. Dupa trei zile, copila s-a intors sanatoasa acasa.
Un inginer bolnav de plamani a fost internat in spital la Iasi pentru operatie. Mama sa a mers atunci la moastele Cuvioasei Parascheva si
i-a cerut cu credinta sanatate fiului ei. Timp de doua saptamani doctorii au amanat operatia. Apoi, s-a observat ca afectiunea pulmonara
s-a vindecat in chip miraculos. Atunci au zis bolnavului:
- Domnule inginer, ati scapat de operatie. intoarceti-va sanatos acasa. Este cineva care se roaga lui Dumnezeu pentru dumneavoastra!
Unui copil de trei ani si jumatate i s-a oprit brusc graiul. Atunci, mama a luat copilul in brate si a venit sa ceara ajutorul Sfintei
Parascheva. Pe cand se ruga ea cu lacrimi, deodata copilul a strigat:
- Mama, mama! Aici este Doamne-Doamne?
Multumind din inima Preacuvioasei Parascheva, mama s-a intors acasa cu copilul sanatos.
In anul 1955, doi soti din Iasi nu aveau intelegere in casa. Intr-o seara, femeia disperata a parasit caminul. Zadarnic au cautat-o sotul si
fiica. Apoi copila s-a culcat, iar tatal ei a alergat la Sfanta Parascheva si s-a rugat cu lacrimi sa-i intoarca sotia cu bine inapoi. Ajungand
sotul acasa, dupa o ora bate cineva in usa. Era sotia! Avea chipul palid si ingandurat.
- Unde ai fost, femeie? Ce ti s-a intamplat? a intrebat-o sotul.
- Diavolul mi-a dat in gand sa ma sinucid. De aceea m-am asezat pe linia trenului, aproape de gara Nicolina. Dar la orele 8 seara, pe cand
venea un tren cu viteza, fiica noastra, imbracata in alb, vine la mine, ma apuca repede si ma arunca afara de pe linie. Asa am scapat de
moarte si de osanda iadului! Dupa ce m-am intarit putin, am multumit lui Dumnezeu ca m-a izbavit de acest cumplit pacat si m-am intors
acasa.
- Femeie, in seara aceasta la ora 8, fiica noastra era culcata, iar eu ma rugam la Cuvioasa Parascheva pentru tine. Aceea care te-a salvat
nu era fiica noastra, ci insasi Sfanta Parascheva! Sa-i multumim ei, caci ea te-a scapat de aceasta cumplita si dubla moarte, trupeasca si
sufleteasca.
De atunci este multa armonie si bucurie duhovniceasca in aceasta familie crestina.
Pe timpul celor doua razboaie mondiale, orasul Iasi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitana, unde se pastreaza
cinstitele moaste ale Sfintei Parascheva, nu a fost atinsa de nici un obuz. Caci, de 350 de ani, cuvioasa ocroteste Moldova si orasul acesta
binecuvantat. Batranii spun ca ostasii vedeau noaptea, in timpul razboiului, o femeie uriasa imbracata in alb deasupra Iasilor, ocrotindu-l
de ocupatie si bombardamente.
Asa stie sa ajute Preacuvioasa Parascheva patria ei adoptiva, pentru credinta fiilor ei!
In timpul marii secete din vara anului 1947, cand mureau oamenii si animalele de foame, s-au scos moastele Sfintei Parascheva in
procesiune prin satele Moldovei. Credinciosii le asteptau si le intampinau cu lacrimi de bucurie si cu faclii in maini. In urma veneau nori
de ploaie bogata si adapau pamantul. Drept multumire, credinciosii se rugau si inaltau cate o troita cu aducerea moastelor Sfintei
Parascheva in satele lor.
Cel mai mult alearga si cer ajutorul Sfintei maicii noastre Parascheva bolnavii, taranii, calugarii si studentii. Mai ales in lunile de
examene, racla cuvioasei este alba de carti, de caiete de scoala si pomelnice. Putem spune ca moastele cele mai iubite de credinciosi din
tara noastra si din afara sunt, fara indoiala, moastele Sfintei Parascheva, numita "cea grabnic ajutatoare si mult folositoare".
Marturisesc parintii batrani, care au fost martori oculari, despre o minune petrecuta la racla sfintei, la 14 octombrie, 1952. De hram, pe
cand oamenii asteptau la rand sa se inchine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit sa se inchine si doua crestine batrane din Focsani.
Vazand lume multa, au zis preotului de garda, Arhimandritul Cleopa Ilie:
15
- Parinte, da-ne voie sa ne inchinam la Cuvioasa Parascheva, fara sa mai stam la rand, ca suntem bolnave, si sa-i punem sub cap aceasta
perna, pe care i-am adus-o de acasa drept multumire pentru ajutorul ce ni l-a dat.
- Dumnezeu sa va binecuvinteze, a zis Parintele Cleopa. Mergeti si va inchinati!
In clipa aceea, preotii si credinciosii au vazut un lucru cu totul sfant si minunat. Cuvioasa si-a ridicat singura capul, iar dupa ce femeile i-
au pus perna adusa si s-au inchinat, Sfanta Parascheva si-a lasat iarasi capul pe capatai ca mai inainte. Iata cat de mult iubeste
Preacuvioasa pe cei ce se roaga lui Dumnezeu si sfintilor Lui cu smerenie si credinta!
Sfanta Parascheva de la Iasi se bucura in tara de un cult deosebit, mai mult decat toti ceilalti sfinti locali care au moaste in Romania. In
fiecare zi, la Catedrala mitropolitana din Iasi, de dimineata pana seara tarziu, se face un mic pelerinaj local continuu, cu credinciosi de
toate varstele si din toate locurile, veniti la rugaciune. In mod deosebit in sarbatori, in posturi si in fiecare vineri, considerata "Ziua
Sfintei Vineri", adica a Cuvioasei Parascheva, vin multi credinciosi si se inchina la racla cu credinta, aducand flori, daruri si
imbracaminte pe care le ating de racla cuvioasei pentru a dobandi ajutor, sanatate si binecuvantare.
Dar cea mai mare zi de praznuire din tot anul este ziua de 14 octombrie, patronul Sfintei Parascheva, cand are loc unul din cele mai mari
pelerinaje ortodoxe din tara noastra, la care participa inchinatorii de la sate si orase, din toate colturile tarii. Aceasta zi este considerata
un adevarat pelerinaj bisericesc national, care dureaza pana la 3 zile. Inca din ajun se scot in fata catedralei moastele Sfintei Parascheva
si, timp de doua zile si doua nopti, credinciosii stau la rand pentru inchinare.
In seara zilei de 14 octombrie, praznicul cuvioasei se incheie cu o procesiune in jurul catedralei, avand in frunte pe mitropolitul
Moldovei, care, impreuna cu clericii si credinciosii, cu lumanari in maini, poarta racla cu moastele sfintei, in sunetul clopotelor si al
frumoaselor cantari bisericesti.
Dupa aceea, se asaza moastele in biserica la locul lor, se canta paraclisul Sfintei Parascheva, apoi fiecare se intoarce la ale sale cu
bucuria marelui praznic in suflet si cu mangaierea Duhului Sfant in inima.
Sfanta Preacuvioasa Maica Parascheva, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFANTUL DIMITRIE CEL NOU de la Bucuresti(secolele XII-XIII)
Viata
Preacuviosul Parintele nostru Dimitrie cel Nou de la Bucuresti, numit si "Basarabov", s-a nascut in timpul imparatilor romano-bulgari
Petru si Ionita Asan (secolele XII-XIII), la cativa kilometri de orasul Rusciuc, intr-un sat locuit de vlahi, anume Basarabov, pe valea
raului Lomul, din parinti ortodocsi si iubitori de Hristos.
Mai intai a fost pastor de vite in satul natal. Apoi, iubind linistea si nevointa monahala, s-a facut calugar la o manastire de pe valea
Lomului, nu departe de Basarabov. Dupa o aspra nevointa pustniceasca intre doua pietre din malul raului Lomul, Cuviosul Dimitrie si-a
dat sufletul lui Dumnezeu in acel loc si a ramas necunoscut de nimeni. Dupa multi ani, raul Lomul venind mare a risipit cele doua pietre
in apa impreuna cu moastele intregi ale Sfantului Dimitrie cel Nou. Mai tarziu, descoperindu-se sfintele lui moaste prin pronia lui
Dumnezeu, au fost duse la biserica satului Basarabov.
Auzind de minunile ce se faceau aici, domnii Tarii Romanesti doreau sa-i aduca moastele la Targoviste, spre mangaierea credinciosilor.
Insa, Sfantul Dimitrie nevrand sa-si paraseasca satul, domnii munteni au zidit o biserica noua in Basarabov, unde i-au fost adapostite
moastele mai mult de doua secole.
In timpul razboiului ruso-turc din Balcani (1769-1774), generalul rus Petru Salticov a luat sfintele moaste sa le duca in Rusia. Dar la
staruinta unui bun crestin roman, Hagi Dimitrie, moastele Sfantului Dimitrie au fost daruite Tarii Romanesti si asezate cu mare cinste in
Catedrala mitropolitana din Bucuresti, unde se afla si astazi.
Inca de cand era mic la parinti, fericitul Dimitrie era foarte ravnitor la rugaciune, iubind mai ales biserica, postul, tacerea, smerenia si
viata pustniceasca. Odata, pe cand pastea vitele satului Basarabov, a calcat cu piciorul intr-un cuib de pasare si din greseala a omorat
puisorii. Mustrat de constiinta, si-a pedepsit piciorul vinovat si nu l-a mai incaltat trei ani de zile, umbland cu el descult vara si iarna,
rabdand cu barbatie gerul iernii si loviturile pietrelor.
In obstea manastirii de pe valea Lomului, fericitul Dimitrie intrecea pe toti cu rugaciunea curata a inimii si cu darul lacrimilor. Caci nu
era altul mai iubitor de Dumnezeu si de nevointa duhovniceasca decat el in aceasta sihastrie. Manca o data la doua sau trei zile, dormea
noaptea foarte putin; nu avea nici un fel de avere pamanteasca, decat trupul obosit de post si metanii, doua haine vechi calugaresti si
Psaltirea. Pentru o nevointa aspra ca aceasta, toti se foloseau de viata lui si se sileau sa-i urmeze exemplul.
Temandu-se de prapastia slavei desarte si dorind sa urmeze marilor sihastri din pustie, Cuviosul Dimitrie, luand binecuvantare de la
egumen, a iesit noaptea din obste si s-a tainuit pe valea stancoasa a raului Lomul, intr-o pestera mica si umeda. Acolo s-a nevoit fericitul
multi ani in nestiute osteneli pustnicesti, in foame, in lipsuri, in sete si chin, rabdand grele ispite de la diavoli. Apoi, simtindu-si sfarsitul
aproape, s-a retras intre doua pietre mari si acolo rugandu-se, s-a mutat cu pace la cerestile lacasuri, numarandu-se in ceata Cuviosilor
Parinti.
Uitat de fratii sai din manastire, trupul Cuviosului Dimitrie a fost tainuit multa vreme intre cele dupa pietre de pe malul Lomului. Apoi,
venind raul mare, au cazut in apa pietrele cu moastele intregi si nestricate ale sfantului. Moastele au zacut in apa si prundis multi ani de
zile, pana cand Dumnezeu le-a descoperit intr-un chip ca acesta. Era o copila stapanita de duh necurat si nu afla sanatate nicaieri. intr-o
noapte i s-a aratat Sfantul Dimitrie in vis si i-a zis:
- Copila, de ma vor scoate parintii tai din apa, eu te voi tamadui pe tine!
Auzind de acest vis, clericii si poporul au mers la locul unde se nevoise sfantul, cu facliile aprinse in maini, si au scos din apa odorul cel
de mult pret, adica moastele Sfantului Dimitrie cel Nou, pe care le-au asezat cu cinste in biserica satului Basarabov. Din ziua aceea
alergau, cu credinta, multi bolnavi la moastele Sfantului Dimitrie cel Nou si primeau sanatate si mangaiere. Cea dintai care s-a vindecat
de duh necurat a fost insasi copila care l-a visat cu o zi inainte pe doctorul ei minunat.
Auzind domnii Tarii Romanesti de minunile Sfantului Dimitrie de la Basarabov, au trimis preoti si boieri sa aduca sfintele lui moaste in
pamantul tarii, dar n-au putut, caci sfantul nu voia sa paraseasca pamantul natal. Atunci au injugat la car doi juncani neinvatati si i-au
lasat liberi, sa vada unde doreste Sfantul Dimitrie sa mearga. Astfel, juncanii s-au intors repede la Basarabov, unde au ramas moastele
inca doua secole, vindecand nenumarati bolnavi si alinand multe suferinte omenesti.
Iata cateva din faptele minunate savarsite la moastele Sfantului Dimitrie, in satul Basarabov.:
Doua surori, Aspra si Ecaterina, din satul Cernavoda, inchinandu-se la moastele cuviosului, au luat in taina o particica din ele, cu scopul
16
sa o duca in biserica lor. Dar, urcandu-se in caruta, caii n-au putut sa porneasca pana cand cele doua surori n-au dus particica la loc si si-
au cerut iertare cu lacrimi de la Sfantul Dimitrie.
Altadata un monah cu numele de Lavrentie, inchinandu-se, a rupt o particica din mana sfantului si a fost pedepsit pe loc, ramanand cu
gura cascata si pierzandu-si graiul. Numai dupa multe rugaciuni cu lacrimi a fost iertat si vindecat.
Un episcop evlavios, paralizat, numit Ioanichie, a fost adus la Basarabov si asezat langa racla cuviosului. Dupa savarsirea Sfintei
Liturghii si a mai multor rugaciuni de sanatate, episcopul Ioanichie s-a sculat desavarsit sanatos si a dat lauda binefacatorului sau.
In timpul Razboiului de Independenta, din anul 1877, un colonel batran din Bucuresti avea sapte feciori care au fost dusi pe campul de
lupta. Tatal lor, fiind credincios, s-a rugat cu lacrimi la moastele Sfantului Dimitrie sa-i scape feciorii cu viata din razboi. Apoi a scris pe
o hartie numele lor si a asezat-o in taina sub capul sfantului. Dupa terminarea razboiului, cu rugaciunile facatorului de minuni Dimitrie,
toti cei sapte feciori s-au intors sanatosi la casele lor.
In timpul ocupatiei germane din primul razboi mondial, cativa bulgari cu o masina au furat moastele Sfantului Dimitrie din Catedrala
Mitropoliei din Bucuresti, cu scopul sa le duca peste Dunare, in tara lor. Dar sfantul n-a voit sa paraseasca Romania. De aceea, toata
noaptea bulgarii, prin minune, au inconjurat strazile capitalei, dar n-au nimerit soseaua care duce la Giurgiu, ca sa treaca Dunarea.
Dimineata au fost prinsi, iar sfintele moaste au fost aduse in catedrala.
In anul 1955, o femeie din jurul Bucurestilor avea sotul paralizat si bolnav de nervi. Nemaiputand ea suferi, a venit la Sfantul Dimitrie si
a cerut sfatul unui preot. El i-a dat sa citeasca acatistul cuviosului si sa se inchine cu credinta la sfanta racla. Femeia s-a intors acasa. Pe
la miezul noptii a strigat-o sotul bolnav si i-a zis:
- Ai chemat vreun doctor din Bucuresti la mine?
- Nu! i-a raspuns femeia.
- Cum nu? a zis sotul. Acum cateva clipe a fost la mine doctorul si m-a consultat. De ce n-ai venit sa-i platesti? S-a urcat intr-o trasura cu
cai albi si a plecat spre Bucuresti.
- Si te-a consultat? intreba femeia.
- M-a uns cu untdelemn sfintit pe mana si pe piciorul paralizat si mi-a poruncit sa nu te mai ocarasc, nici sa mai injur, ca ma vindec. Te
rog, iarta-ma, Marie, ca de acum inainte nu te mai supar! Dar nu uita, du-te dimineata si plateste-i doctorului, ca tu l-ai chemat si stii
unde locuieste!
Dimineata, bolnavul s-a sculat din pat complet sanatos, iar sotia a mers plangand la moastele Sfantului Dimitrie si cu multe lacrimi a
multumit binefacatorului ei.
In vreme de seceta, la cererea credinciosilor se scoteau moastele cuviosului, se facea un popas de o zi-doua in fiecare sat, se savarsea
Sfantul Maslu pe camp, sarutau cu totii sfanta racla, se rostea predica, mancau cu totii pe iarba si porneau in procesiune spre satele
vecine. In fruntea procesiunii mergea un tanar purtand Sfanta Cruce. Apoi, doi tineri purtau drapelul national, lat cat soseaua. In urma,
batranii purtau prapuri, cruci si steaguri, urmati de sfintele moaste; iar masa credinciosilor, in sunetul clopotelor, purta in maini lumanari
aprinse, busuioc si flori.
Dupa terminarea slujbei de ploaie, alteori in timpul ei, cu voia lui Dumnezeu, venea ploaie puternica si adapa brazdele pamantului lovit
de seceta pentru pacatele noastre.
Sfinte Preacuvioase Parinte Dimitrie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFANTA MUCENITA FILOTEIA de la Curtea de Arges (secolele XII-XIII)
Aceasta sfanta fecioara si mielusea iubita a lui Hristos era de neam romano-bulgar, nascandu-se pe la inceputul secolului XIII (circa
1206), in orasul Tarnovo, vechea capitala a Bulgariei. Tatal sau era lucrator de pamant, iar mama sa, de origine valaha, era casnica.
Dupa ce dadu fiicei sale o aleasa crestere duhovniceasca si o lega cu inima de dragostea lui Hristos, mama se muta la viata vesnica,
lasand copila orfana in grija tatalui ei. Apoi el, recasatorindu-se, a lasat pe fericita Filoteia in grija mamei vitrege. Dar, ca de obicei,
copila era adeseori asuprita, pedepsita si chiar parata la tatal ei, pe motiv ca n-o asculta, ci merge prea des la biserica si ca risipeste
averea casei, dand-o milostenie la copiii orfani si saraci. Pentru aceasta era certata de tatal ei.
Insa fecioara Filoteia nu se tulbura, nici nu punea la inima aceste ispite ce i le facea satana prin invidia mamei vitrege, pentru a o
indeparta de la faptele cele bune, pe care le invatase de la buna ei mama. Ci dimpotriva, pe masura ce crestea, Filoteia mergea continuu
la slujbele bisericii, impartea hainele ei bune si mancarea la copiii saraci care ii ieseau in cale, iar acasa se ruga si postea mereu. Caci trei
erau faptele ei bune care o incununau: rugaciunea, fecioria si milostenia.
Cand avea numai 12 ani, a binevoit Dumnezeu s-o invredniceasca pe fericita Filoteia de cununa muceniciei si de bucuria imparatiei
ceresti, intr-un chip ca acesta. Fiind toamna si tatal ei lucrand la camp, Filoteia era trimisa zilnic de mama vitrega sa-i duca de mancare
pe ogor. Dar fericita obisnuia sa imparta cate putin din mancare la copiii saraci, care ii ieseau in cale. Observand tatal ei ca mancarea nu-
i ajunge, si-a certat femeia pentru aceasta, iar ea i-a zis:
- Intreaba pe fiica ta ce face cu mancarea, ca eu iti trimit mancare destula la camp!
Atunci, ticalosul tata, maniindu-se pe fericita Filoteia, si-a pus in minte s-o pandeasca pe cale si sa afle ce face cu mancarea de nu-i
ajunge. Intr-o zi, la amiaza, pe cand el o pandea dintr-un desis, a vazut pe Filoteia cum imparte mancarea la copiii saraci care ii ieseau
inainte. Atunci, pornindu-se cu manie de fiara, din indemnul diavolului, a aruncat cu barda ce o purta la brau asupra Sfintei Filoteia si,
taind-o la picior, in putina vreme, din cauza ranii, fericita si-a dat sufletul in mainile preadulcelui ei mire, Iisus Hristos. Astfel, tatal ei
dupa trup a devenit prigonitorul si ucigasul ei pentru credinta, dupa cuvantul Evangheliei, care zice: "Si va da frate pe frate la moarte si
tata pe fiu" (Matei 10,21).
Cuprins de frica si mustrare, a incercat sa ridice de jos sfantul ei trup, dar n-a putut, caci trupul Sfintei Filoteia, devenind facator de
minuni, se ingreuiase ca o piatra. Atunci nefericitul tata a alergat la arhiepiscopul Tarnovei si, marturisindu-si pacatul, i-a spus toate cele
intamplate. Arhiepiscopul cu tot clerul si multime de popor au iesit afara din oras, cu tamaie si lumanari in maini, sa ridice trupul cel
proslavit al Sfintei Mucenite Filoteia si sa-l duca in catedrala din cetate. Dar cu randuiala divina, trupul ei nu se lasa nicidecum ridicat de
la pamant.
Vazand ca nu este voia Sfintei Filoteia sa ramana in patria ei, arhiepiscopul cu slujitorii sai au facut multe rugaciuni catre Dumnezeu si
catre mucenita, numind numeroase manastiri, biserici si catedrale din sudul si nordul Dunarii, sa vada unde anume doreste sa ramana
sfintele ei moaste. Dar trupul ei nu se usura. La urma au numit si Manastirea Curtea de Arges si, prin minune dumnezeiasca, moastele
Sfintei Filoteia s-au usurat si au putut fi ridicate si asezate in sicriu spre inchinare.
17
Intelegand ca Sfanta Mucenita Filoteia doreste sa fie dusa in Tara Romaneasca, la Manastirea Curtea de Arges, arhiepiscopul a scris
voievodului Radu Negru sa primeasca acest sfant si nepretuit odor pentru ocrotirea si mangaierea poporului roman binecredincios.
Astfel, clericii Tarnovei au insotit in procesiune sfintele moaste pana la Dunare, iar de aici le-au intampinat clericii, monahii si
credinciosii romani in frunte cu mitropolitul si domnul tarii si le-au dus cu alai domnesc la Manastirea Curtea de Arges, unde le-au
asezat in biserica.
Asa au ajuns moastele Sfintei Mucenite Filoteia in tara noastra. Ele se bucura de mare cinste in Biserica Ortodoxa Romana, alaturi de ale
celorlalti sfinti care au moaste pe pamant romanesc. Dar mai ales in judetele Arges, Dambovita si Prahova, Sfanta Filoteia este cinstita in
mod deosebit cu pelerinaje locale la moastele ei si cu rugaciuni pentru cei bolnavi, dintre care multi capata sanatate si ajutor. Cel mai
mare pelerinaj la moastele Sfintei Filoteia se face, insa, la 7 decembrie, cand are loc praznuirea ei anuala. Atunci iau parte numerosi
credinciosi din multe zone ale tarii si se face procesiune in curtea manastirii cu sfintele ei moaste.
In trecut se faceau vara, pe timp de seceta, procesiuni pentru ploaie prin satele Munteniei, iar Dumnezeu, cu rugaciunile ei, binecuvanta
pamantul cu ploaie si mangaiere. Procesiunea se facea astfel: preotii si enoriasii satelor isi trimiteau cate o delegatie de tarani la
Manastirea Curtea de Arges pentru a solicita moastele Sfintei Mucenite Filoteia in satele lor. Dupa ce obtineau de la episcop si staret
cuvenita binecuvantare, se stabilea ziua procesiunii si traseul ce urma sa fie parcurs. Apoi se amenaja o masina speciala pentru
transportul sfintei racle si al preotilor calugari delegati. Pana nu demult, sfintele moaste se transportau in trasura cu cai albi.
Credinciosii, in port national, impreuna cu preotul, in vesminte si cu Sfanta Evanghelie, asteptau sfintele moaste la hotarul satului, avand
in maini flori, busuioc si lumanari aprinse. De aici, in sunetul clopotelor, procesiunea se indrepta spre biserica din centrul satului. In
fruntea procesiunii mergeau batranii purtand in maini cruci, prapuri, felinare si steagul tricolor. Dupa ce se facea slujba in biserica si se
canta acatistul Sfintei Mucenite Filoteia, toti satenii, batranii, vaduvele, bolnavii, mamele si copiii se inchinau si sarutau sfintele ei
moaste. Apoi, procesiunea se continua pe camp, in vatra satului, unde se faceau rugaciuni staruitoare pentru ploaie, cu toti credinciosii in
genunchi. Dupa slujba, sfintele moaste erau duse mai departe in satele vecine. Cu rugaciunile Sfintei Filoteia, Dumnezeu trimitea ploaie
peste campul insetat si intarea credinta si speranta in inimile credinciosilor.
Sfanta Mucenita Filoteia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
MITROPOLITUL TEODOR DE VICINA (a doua jumatate a secolului XIII)
Acest mitropolit este primul ierarh atestat documentar ca pastor si parinte duhovnicesc al Mitropoliei de la Vicina, care a ocupat scaunul
acestei eparhii in anul 1283, sub imparatul Andronic II Paleologul (1282-1328). Vicina era un oras-cetate, de prin secolul IX, situat in
nordul Dobrogei, la Gurile Dunarii si identificat de cei mai multi istorici cu orasul Noviodunum (Isaccea de azi), dar atestat documentar
abia la inceputul secolului XII, in scrierea numita "Alexiada" a Anei Comnena, fiica imparatului bizantin Alexie I Comnenul (1081-
1118).
Mitropolitul Teodor de Vicina era, probabil, grec, nascut, fie la Bizant, fie in Dacia Pontica, care, dupa anul 971, se chema Paristrion sau
Paradunavon si avea capitala la Dorostolon, vechiul Durostorum sau Silistra de astazi. Nordul Dobrogei (Gurile Dunarii) nu a fost
niciodata ocupat de migratori, el formand pana la caderea Constantinopolului "un mic Bizant provincial", cu scaun episcopal, cu asezari
grecesti si romanesti, cu cateva manastiri si sihastrii de renume si cu o puternica influenta religioasa si culturala asupra provinciilor din
sudul Moldovei si estul Tarii Romanesti.
Fericitul mitropolit Teodor a participat in anul 1285 la Sinodul Patriarhiei de Constantinopol, tinut in biserica Vlaherne (adica "a
vlahilor"), semnand in acte "Smeritul si prea cinstitul mitropolit al de Dumnezeu pazitei cetati Vicina". In anul 1292, mitropolitul Teodor
vine din nou in Constantinopol, unde semneaza "Tomul sinodic contra latinilor". El a pastorit turma lui Hristos la Gurile Dunarii pana la
sfarsitul secolului XIII, fiind in bune relatii cu mitropolitii din jurul sau. A purtat grija de credinciosii de la nordul Dunarii, trimitandu-le
preoti si calugari misionari hirotoniti la Vicina. A sustinut mult asezarile monahale din eparhia sa, precum Manastirea Sfantul Atanasie
cel Mare de la Niculitel si sihastriile Chilia si Sfantul Gheorghe din Delta Dunarii, pe atunci destul de vestite. Ajungand la adanci
batraneti, s-a mutat la cele vesnice spre sfarsitul secolului XIII.
SFANTUL MUCENIC IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA (+ 1330)
Viata
Sfantul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, ale carui moaste se afla de sase sute de ani in tara noastra, s-a nascut in orasul Trapezunt, in
jurul anului 1300, din parinti binecredinciosi si foarte iubitori de Hristos. Fiind negustor de marfuri, ca si tatal sau, evlaviosul Ioan a
plecat cu corabia din orasul natal spre Cetatea Alba de la gurile Nistrului, aflata pe atunci in stapanirea tatarilor inchinatori de idoli. Pe
Marea Neagra a avut mai multe discutii de credinta cu un negustor venetian, anume Reiz. Dar, vazandu-se biruit in cuvinte de fericitul
Ioan, care marturisea si apara cu zel dreapta credinta ortodoxa, venetianul a hotarat sa se razbune asupra lui.
Sosind in Cetatea Alba, Reiz l-a parat pe Ioan la mai-marele cetatii, cum ca ar dori sa se lepede de credinta ortodoxa si sa se inchine
soarelui si idolilor paganesti. Dar Ioan, marturisind pe Hristos cu mare tarie si curaj, a fost dat la grele chinuri si batai, pentru a se lepada
de adevaratul Dumnezeu. Apoi, vazandu-l statornic in dreapta credinta si gata sa-si dea viata pentru Sfanta Evanghelie, a fost si mai mult
batut si tarat pe ulitele Cetatii Albe, legat de coada unui cal neinvatat, pana cand un iudeu fanatic i-a taiat capul cu sabia, fiind in varsta
de numai 30 de ani. Noaptea, vazandu-se cor de ingeri si faclii aprinse in jurul trupului sau, sfintele lui moaste au fost luate cu cinste si
asezate in biserica ortodoxa din Cetatea Alba. Aici au stat 70 de ani, facand multe minuni si vindecari de boli.
In anul 1402, la 2 iunie, moastele Sfantului Mucenic Ioan, numit "cel Nou", au fost aduse cu mare cinste din Cetatea Alba de trimisii
voievodului Alexandru cel Bun si au fost asezate in biserica "Mirautilor" din Suceava, vechea capitala a Moldovei, devenind astfel cel
dintai sfant ocrotitor si grabnic ajutator al moldovenilor. In anul 1589, moastele Sfantului Ioan "de la Suceava" au fost stramutate din
vechea biserica domneasca in noua catedrala zidita de Bogdan al III-lea, unde se afla pana astazi.
Dupa ce au stat un timp in Mitropolia din Iasi, in anul 1686 moastele Sfantului Ioan cel Nou au fost luate de oastea poloneza a lui Ioan
Sobieski, impreuna cu evlaviosul mitropolit Dosoftei si cu o mare parte din tezaurul tarii, si duse langa Liov. Dupa 97 de ani de
instrainare, la 13 septembrie 1783, sfintele sale moaste au fost readuse cu mare cinste la Suceava si s-au asezat in vechea biserica
domneasca, unde se afla si astazi.
Fiind adus fericitul Ioan in fata eparhului pagan al Cetatii Albe, acesta, indemnat de diavolul si de slugile lui, i-a zis:
- M-am instiintat despre tine ca esti om intelept, ca ai iubit credinta noastra mahomedana si ca voiesti sa te apropii de ea. Pentru aceasta,
18
o, prietene, nu mai zabovi; ci leapada credinta crestineasca defaimata de toti, blestema legea si biserica voastra in fata poporului adunat
aici si vino sa stai impreuna cu noi sa preamarim soarele, luna si stelele.
Iar viteazul ostas al lui Hristos i-a raspuns:
- Eu niciodata nu ma voi lepada de adevaratul Dumnezeu, ca sa ma inchin oamenilor necredinciosi, soarelui si celor create. Sa nu-mi fie
mie a ma lepada de tine, Hristoase, Mantuitorul meu, Care esti Dumnezeu preamarit impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant!
Atunci, maniindu-se, eparhul l-a pedepsit cu batai cumplite si, legandu-l de coada unui cal, l-au tarat ostasii pe ulitele pietruite ale Cetatii
Albe, pana cand i s-a taiat capul cu sabia de catre un evreu.
Auzind negustorul venetian de mucenicia Sfantului Ioan, a cugetat sa-i fure trupul noaptea din mormant. Dar, pe cand ii sapa mormantul,
mucenicul lui Hristos s-a aratat in vis preotului ortodox si i-a zis:
- Scoala si alearga la biserica indata, ca vanzatorul meu vrea sa-mi fure trupul din mormant!
Venind, preotul a salvat sfintele sale moaste si le-a ingropat in altar aproape de Sfanta Masa.
Auzind mitropolitul Moldovei, Iosif I Musat, de moastele Sfantului Mucenic Ioan cel Nou din Cetatea Alba si de minunile ce se faceau
aici, a indemnat pe evlaviosul domn Alexandru cel Bun sa aduca acest nepretuit odor in capitala tarii, ca sa fie de calauza, mangaiere si
ajutor poporului Moldovei, atat de iubitor de Dumnezeu si de sfinti. Astfel, bunul voievod a trimis o solie de dregatori, clerici si ostasi,
cu careta domneasca si, rascumparand sfintele moaste, le-a adus la Suceava. Cand se apropiau de cetate, au iesit inainte mitropolitul si
voievodul, cu tot clerul, cu poporul si boierii sai, avand faclii aprinse in maini.
Deci, cazand in genunchi, s-au inchinat si au sarutat cu lacrimi fierbinti moastele mucenicului lui Hristos, Ioan cel Nou. Apoi le-au dus
cu mare cinste in biserica Mirautilor, in care a fost uns domn Alexandru cel Bun, si le-a sarutat timp de trei zile tot poporul credincios
care venise de prin sate. Inca si unii bolnavi care erau de fata, atingandu-se cu credinta de moastele Sfantului Ioan cel Nou, s-au vindecat
de suferintele lor. Printre acestea si Ana, sotia voievodului, fiind de multa vreme suferinda de o boala grea, s-a vindecat in chip minunat
si a mai trait inca 17 ani. Si au fost depuse sfintele moaste in cetatea Sucevei la 2 iunie, in anul mantuirii 1402.
Dintre multele minuni facute la moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, se cuvine sa amintim mai intai cum a izbavit marele
mucenic poporul si capitala Moldovei de navalirea tatarilor jefuitori si ucigasi de oameni.
In luna mai 1622, mii de ostasi tatari invadasera Moldova, jefuind si dand foc satelor din calea lor. De frica, locuitorii se ascundeau, o
parte prin paduri, iar alta in cetatea Sucevei. Dar, vazand cu groaza ca tatarii se apropie sa jefuiasca orasul, au alergat cu totii la
Mitropolie sa ceara ajutorul Sfantului Ioan. In noaptea de 1 spre 2 iunie, mitropolitul Anastasie Crimca a facut priveghere de toata
noaptea cu poporul, a impartasit multimea cu Sfintele Taine si i-a indemnat sa se roage lui Dumnezeu cu credinta. Apoi a inconjurat
catedrala de trei ori cu Evanghelia si cu moastele Sfantului Ioan, le-a asezat intr-un car cu boi si au pornit sa le ascunda in cetatea
Sucevei.
La iesire, sfintele moaste s-au lasat atat de grele, incat carul nu se putea misca din loc. Atunci, intelegand toti ca Sfantul Mucenic nu vrea
sa lase cetatea sa cada in mainile paganilor, au inconjurat zidurile cetatii cu moastele lui si asteptau sa se faca ziua. Dimineata, iarasi
facand tot poporul rugaciuni cu lacrimi, a trimis Dumnezeu, la mijlocirea mucenicului Sau, o ploaie mare cu vant si tunete, incat a venit
asa de mare raul Sucevei, ca n-au putut tatarii sa-l treaca si sa intre in cetate. Atunci paganii, infricosandu-se, au fugit rusinati peste
Nistru.
Asa a izbavit Sfantul Ioan cetatea Sucevei de ucidere si jaf, spre lauda lui Dumnezeu si bucuria crestinilor.
Din anul 1686, moastele Sfantului Ioan de la Suceava fiind duse in Polonia, la Zolkiev, impreuna cu Mitropolitul Dosoftei, au facut si
acolo nenumarate minuni si vindecari de boli timp de 97 de ani, incat alergau la moastele marelui mucenic tot felul de credinciosi
ortodocsi si catolici, si primeau ajutorul lui dupa credinta si evlavia fiecaruia. Astfel, prin sfintele lui moaste s-a facut o adevarata
impacare intre ortodocsi si catolici.
Dar si readucerea moastelor Sfantului Ioan cel Nou din Polonia in manastirea sa din Suceava, care a avut loc la 13 septembrie 1783, este
considerata o mare minune. Ca nimeni nu mai spera, dupa un secol, sa se aduca din nou in pamantul Moldovei cel mai iubit si mai vechi
ocrotitor si rugator al tarii si poporului romanesc, atat de greu incercat de-a lungul veacurilor, dar atat de credincios si iubitor de sfinti.
Aceasta o dovedeste mai intai ravna si staruinta episcopului Dosoftei de Radauti, caruia i se datoreaza cel mai mult readucerea moastelor
Sfantului Ioan la Suceava. Apoi, numarul mare de clerici si ortodocsi credinciosi care au intampinat cu flori si lumanari aprinse racla cu
sfintele moaste, la trecerea lor din Polonia in Moldova. Cine ar putea spune bucuria generala a moldovenilor la trecerea sfintelor moaste
prin satele lor? Ca peste tot sunau clopotele bisericilor, se canta din buciume, rasunau salve de tun, iar satenii ieseau cu totii in calea lor,
in frunte cu preotii in vesminte, cu copiii si bolnavii satelor, imbracati in haine nationale de sarbatoare, cu faclii si flori in maini.
In aceasta atmosfera de bucurie in Hristos si fratie duhovniceasca, au strabatut moastele Sfantului Ioan Moldova de nord, timp de
aproape trei luni, pana au fost asezate din nou in catedrala vechii mitropolii din Suceava.
La hramul Sfantului Ioan din 24 iunie 1898, au participat mii de pelerini din Moldova si din provinciile vecine. Toata Suceava era plina
de credinciosi. Cu acest prilej a venit si sotia unui boier moldovean. Aceasta, dupa ce asculta slujba, se inchina la sfintele moaste, se urca
in trasura cu patru cai si dadu porunca vizitiului sa plece spre casa. Dar oricat lovea caii, trasura nu se misca din loc, incat femeia a fost
cuprinsa de frica. Apoi a coborat din trasura, a spus episcopului si preotilor intamplarea si le cerea ajutor. Episcopul i-a zis:
- Doamna, poate ai facut vreun pacat azi, de nu poti pleca acasa! Inchina-te in biserica, marturiseste-ti pacatele la un preot si cred ca te
vei intoarce cu bine.
La spovedanie, femeia a marturisit cu lacrimi in ochi ca a rupt o bucata din degetul Sfantului Ioan, ca s-o duca acasa de binecuvantare si
ajutor. Atunci preotul i-a dat canon sa aduca inapoi particica luata, sa-si ceara iertare de la Sfantul Mucenic Ioan si sa faca rugaciuni si
metanii, caci numai asa va putea pleca. Cum a facut ceea ce i-a poruncit preotul, femeia a plecat cu bine si bucuroasa la casa ei.
In 1964 a fost adus la Sfantul Ioan, pentru rugaciune, un om bolnav de minte. Dupa ce i s-a facut de trei ori Sfantul Maslu, bolnavul s-a
facut sanatos. A treia zi a venit la manastire vindecat si a dat multumire lui Dumnezeu.
In toamna anului 1969, un om din partile Sucevei a devenit mut din lucrarea diavolului. Rudele l-au adus la moastele Sfantului Ioan
pentru rugaciune. Parintii i-au facut Sfantul Maslu, i-au citit molitfele Sfantului Vasile si l-au pus sa citeasca acatistul Sfantului Ioan cel
Nou langa sfintele moaste. Noaptea, bolnavul a dormit la manastire, iar dimineata s-a sculat sanatos si s-a dus acasa, dand lauda si
multumire Mantuitorului nostru Iisus Hristos si Sfantului Mucenic Ioan.
19
In anul 1960, o copila din comuna Putna-Suceava si-a pierdut vederea din cauza unei boli. O crestina evlavioasa din sat a adus copila la
Sfantul Ioan de la Suceava. Aici s-au rugat amandoua, apoi preotii i-au facut Sfantul Maslu si au miruit-o la ochi cu untdelemn sfintit. La
urma, cand batrana conducea copila sa iasa din biserica, plina de uimire si cu lacrimi in ochi, fetita a strigat:
- Matusa, vad, nu ma mai tine de mana ! Sfinte Mare Mucenice Ioane, vindeca-mi ochii si durerea inimii mele!
Dand lauda lui Dumnezeu pentru aceasta minune, s-au intors amandoua acasa sanatoase si cu mare bucurie.
In anul 1969, o crestina, Maria, din satul Ciumulesti-Suceava, bolnava de ochi, nu vedea aproape deloc. Dar, auzind de minunile
Sfantului Ioan, a fost adusa la Suceava. Aici s-a inchinat la sfintele moaste, s-a spovedit si impartasit cu Trupul si Sangele lui Hristos si i
s-a facut de trei ori Sfantul Maslu. Pentru multa ei credinta, femeia s-a vindecat complet si, multumind marelui mucenic, s-a intors
vindecata la casa ei.
In acelasi an, o fetita de zece ani numita Ana, din satul Corni- Botosani, in urma unei spaime, si-a pierdut graiul. Fiind adusa la
Manastirea Sfantul Ioan din Suceava, i s-au facut rugaciuni si Sfantul Maslu de trei ori si pe loc s-a vindecat, incat se mirau toti de darul
tamaduirii ce izvoraste din aceste sfinte moaste.
Un tehnician care lucra la un laborator universitar a fost iradiat si paralizat, incat nu putea nici macar a se hrani singur. Auzind de Sfantul
Ioan, a venit aici cu mare credinta si speranta in ajutorul lui Dumnezeu. Cazand in genunchi, s-a rugat mult cu lacrimi, zicand:
- Sfinte Mare Mucenic Ioane, stiu ca pentru pacatele mele m-a pedepsit Dumnezeu cu boala aceasta. Dar stiu ca Domnul este milostiv cu
noi, pacatosii, iar tu vindeci pe cei suferinzi care vin cu credinta la tine. Vindeca, ma rog, si mainile mele bolnave, ca sa ma pot inchina
lui Dumnezeu, sa ma pot hrani singur si sa nu fiu povara altora. Ajuta-ma, Sfinte Mucenice Ioane, ajuta-ma si-mi vindeca mainile, ca imi
pare rau de pacatele mele si ma hotarasc sa urmez de acum lui Hristos!
In clipa cand se ruga din inima si varsa lacrimi, marturiseste bolnavul, a simtit deodata o caldura straina in mainile sale si o furnicare a
nervilor de la varful degetelor pana la umeri. Apoi a inceput sa simta si sa miste singur degetele, palmele si bratele pana sus. Constient ca
in clipa aceea Dumnezeu, cu rugaciunile Sfantului Mucenic Ioan de la Suceava, i-a vindecat mainile paralizate, a cazut din nou la
rugaciune, multumind Domnului si placutului Sau cu lacrimi de bucurie.
La urma s-a ridicat si a plecat fericit la casa sa, marturisind tuturor cum a facut Domnul mila cu el.
Sarbatoarea hramului Sfantului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava - care are loc, prin traditie, la 24 iunie, de Sanziene - are dimensiuni
bisericesti deosebite si un profund caracter autohton ortodox. Cu acest prilej se aduna multi credinciosi din Moldova si Transilvania - in
special bucovineni si maramureseni - in frumosul port national, cu daruri traditionale in maini, ca: flori de camp, spice de grau, crengi de
tei si brad si cu numerosi copii dupa ei. Fetele tuturor sunt luminate de o profunda bucurie duhovniceasca. Odata cu darurile pe care le
depun deasupra sfintelor moaste, credinciosii aduc cu ei pentru binecuvantare haine pe care le ating de capul sfantului.
Pelerinajul se incepe din dimineata zilei de 23 iunie, cand se scot sfintele moaste in procesiune, purtate pe mainile pelerinilor si apoi se
asaza intr-un mic baldachin sub teii din mijlocul curtii. In seara de ajun se face slujba privegherii in aer liber pana spre miezul noptii.
Apoi, credinciosii, grupati pe zone si sate, stau de veghe pe iarba pana dimineata. Unii se roaga in biserica, altii inconjoara catedrala in
genunchi sau cantand, altii canta incet melodii religioase compuse de ei, iar majoritatea asteapta la rand sa se inchine la moastele
Sfantului Ioan cel Nou.
In dimineata hramului se sfinteste agheasma si se face Sfantul Maslu pentru bolnavi. Apoi se savarseste Sfanta Liturghie arhiereasca pe
un podium mare, in curte, in prezenta multimii de inchinatori. Ochii tuturor privesc spre slujitori in mijlocul carora se afla mitropolitul
Moldovei. Cantarile corului si predica misca inimile si scot lacrimi. La sfarsitul slujbei, multi credinciosi doresc sa se atinga de
vesmintele preotilor slujitori si mai ales de ale arhiereilor.
Ultimul moment cu care se incheie slujba hramului este aducerea sfintelor moaste in biserica, la orele 4 dupa-amiaza. Prin traditie, racla
este purtata pe maini numai de maramureseni, care, timp de 24 ore, stau de veghe in rugaciune si nu mananca nimic pana la asezarea
moastelor in biserica. Apoi valul de pelerini se roaga in liniste pe strazi catre gara si sate, unde sunt asteptati de membrii familiei cu
daruri de la Sfantul Ioan, ca: icoane, cruciulite, agheasma, untdelemn sfintit, flori si haine binecuvantate, atinse de sfintele moaste.
Hramul Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, impreuna cu al Cuvioasei Parascheva de la Iasi, se numara printre cele mai reprezentative
sarbatori religioase si cu o veche traditie ortodoxa nationala, care contribuie mult la unitatea noastra in Hristos.
Sfinte Mucenice Ioane, mult patimitorule, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
MITROPOLITUL MACARIE DE VICINA (circa 1337-1347)
Dupa mitropolitul Teodor a urmat Luca, iar in anul 1337 ajunge pastor al Arhiepiscopiei de Vicina de la Gurile Dunarii fericitul
mitropolit Macarie, care povatuieste turma lui Hristos din Dobrogea (Paristrion) mai mult de zece ani. Desi in anul 1341 Dobrogea este
ocupata de tatari, noul ierarh face eforturi deosebite pentru a mentine calmul si unitatea credinciosilor sai.
Intre anii 1341-1347, mitropolitul Macarie al Vicinei ia parte la mai multe sinoade locale care au avut loc la Patriarhia de
Constantinopol. In cele doua sinoade din anii 1341 si 1343, care discuta si iau apararea Sfantului Grigorie Palama, privind invatatura
isihasta atonita de iluminare duhovniceasca prin practicarea rugaciunii lui Iisus si invatatura despre energiile necreate ale Duhului Sfant,
mitropolitul Macarie al Vicinei, alaturi de patriarhul ecumenic, Ioan al XlV-lea Caleca, aproba aceste invataturi palamite de iluminare si
sporire duhovniceasca, ca fiind intru totul adevarate si ortodoxe. La primul sinod, arhiepiscopul Macarie, el insusi un calugar atonit si
adept al rugaciunii isihaste, semneaza al optulea, iar la sinodul urmator semneaza al 13-lea.
Mitropolitul Macarie, de formatie isihasta atonita, era bun prieten al Sfantului Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, si al
Sfantului Grigorie Sinaitul, intemeietorul Manastirii Paroria, vestit centru isihast din Muntii Balcani pe la jumatatea secolului al XIV-lea,
unde se nevoiau si numerosi calugari "vlahi" din Tara Romaneasca si Dobrogea. Mitropolitul Vicinei apara cu statornicie Ortodoxia la
Gurile Dunarii, sustine Manastirea Sfantul Atanasie cel Mare de la Niculitel si micile sihastrii din partea locului, intra in legatura cu
voievodul Alexandru I Basarab si hirotoneste preoti pentru Tara Romaneasca si pentru sudul Moldovei. El era parinte sufletesc, atat al
romanilor de la sudul, cat si de la nordul Dunarii.
In anul 1347, fericitul ierarh Macarie se muta cu pace la cerestile lacasuri.
MITROPOLITUL IACHINT DE VICINA Primul Mitropolit al Tarii Romanesti (+ 1372)
Ultimul mitropolit al Vicinei si cel dintai pastor al Bisericii lui Hristos din Dobrogea si Tara Romaneasca, reunita sub conducerea unui
singur voievod, este arhiepiscopul Iachint. El a pastorit doar cativa ani la Vicina, iar in anul 1359 si-a mutat scaunul la Curtea de Arges,
la cererea marelui voievod Alexandru I Basarab, intemeietorul Tarii Romanesti, care dorea sa aiba un sediu mitropolitan in tara sa.
20
Mitropolitul Iachint devine astfel pastor duhovnicesc al tuturor romanilor din Dobrogea si Tara Romaneasca. El sfintea biserici,
hirotonea preoti, impartea binecuvantare poporului atat de credincios al "vlahilor" si era sfetnic apropiat al marelui domn.
Astfel, Eparhia Vicina dispare si ia fiinta o noua mitropolie romaneasca, cunoscuta sub numele de "Mitropolia Ungrovlahiei",
dependenta de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol, condusa pe atunci de patriarhul Calist I.
Ca pastor si parinte sufletesc al tuturor romanilor dintre Dunare si Carpati, mitropolitul Iachint a avut grija sa hirotoneasca preoti pentru
toate satele, sa zideasca biserici la orase si sate, sa intemeieze noi asezari manastiresti si sa tina in stransa legatura duhovniceasca
Biserica Tarii Romanesti cu Patriarhia de Constantinopol. Iar ca "exarh al plaiurilor", mitropolitul Iachint purta grija si de credinciosii
ortodocsi din partile vecine, indeosebi din Transilvania, carora le trimitea preoti si calugari misionari.
Acest ierarh, ajutat de domnul tarii, Vladislav I (1364-1377), a incurajat si sustinut mult monahismul romanesc, al carui inceput se urca
pana in secolul al IV-lea, prin centrul monahal pustnicesc din Muntii Buzaului. El a adus in tara pe Sfantul Nicodim de la Tismana, care
venea din Muntele Athos, pentru a organiza cateva manastiri-lavre dupa model atonit. El a trimis numerosi calugari "vlahi" la Manastirea
Cutlumus-Athos, unde au ajuns calugari vestiti. Iar in tara a organizat mai multe manastiri la Tismana, Curtea de Arges, Campulung-
Muscel, Cozia, Snagov, Targoviste, Bolintinul din Deal si din Vale, Tanganu, Cotmeana si altele. Dupa o pastorire atat de rodnica, s-a
savarsit cu pace in anul 1372.
CUVIOSUL GHERMAN IEROSCHIMONAHUL Primul egumen al Manastirii Neamt (1320-1362)
Inainte de intemeierea Tarilor Romane, calugarii se formau duhovniceste, atat in micile sihastrii existente de-a lungul Carpatilor, cat si in
Muntele Athos. Unii se savarseau acolo in deplina jertfa si placere de Dumnezeu. Altii se intorceau si intemeiau noi schituri si sihastrii in
locuri de liniste sau chiar in preajma satelor.
Unul din acesti sihastri autohtoni a fost si Cuviosul Gherman de la Neamt, care s-a nevoit in tinerete la Muntele Athos. Apoi, intorcandu-
se in pamantul parintilor sai cu cativa ucenici si afland loc retras de lume in Muntii Neamtului, a fost calauzit de Duhul Sfant sa
sihastreasca aici. El a intemeiat la inceputul secolului al XIV-lea o vestita sihastrie pe locul actualei Manastiri Neamt.
Duhovnicul Gherman a adunat in jurul sau mai multi ucenici si a inaltat in poiana o mica biserica de lemn cu hramul Sfantul Ioan
Teologul. In anul 1320, ucenicii l-au ales egumen si parinte duhovnicesc, nevoindu-se impreuna in desavarsita dragoste de Hristos, in
rugaciune si nadejde, avand toti un cuget si o voie. Deci, auzindu-se prin sate de sihastrii de la Neamt, li s-au adaugat cu timpul si alti
iubitori de liniste, numarand pe la jumatatea secolului al XIV-lea pana la 40 de calugari.
Sihastria lui Gherman, numita si Sihastria Sfantului Ioan Teologul, a fost innoita mai tarziu de Bogdan I, intemeietorul Moldovei (1359-
1365) si de urmasii lui, devenind cea dintai manastire voievodala musatina.
Cuviosul Gherman ieroschimonahul a povatuit obstea sa pana in anul 1362, devenind vestit duhovnic al calugarilor si lucrator al
rugaciunii lui Iisus, invatand pe sihastri aceasta dumnezeiasca lucrare. El a intemeiat in tinutul Neamt cea dintai manastire si prima vatra
isihasta, ai carei ucenici s-au raspandit apoi de-a lungul Carpatilor Rasariteni.
Ajungand la adanci batraneti si bineplacand lui Dumnezeu, Cuviosul Gherman, cel dintai staret al Manastirii Neamt, s-a savarsit cu pace
si a fost numarat in ceata cuviosilor parinti
CUVIOSUL CIPRIAN IEROSCHIMONAHULAl doilea egumen al Manastirii Neamt (+ 1373)
Acest ieroschimonah a fost cel dintai ucenic al staretului Gherman si impreuna nevoitor cu dansul in Muntele Athos si la Neamt. Apoi,
raposand parintele sau duhovnicesc, Cuviosul Ciprian a ajuns intaistatator al Manastirii Neamt, povatuind aceasta sfintita obste mai bine
de zece ani. Ca egumen, Cuviosul Ciprian a crescut numerosi fii duhovnicesti, deprinzandu-i pe toti cu smerenia, rugaciunea si
desavarsita dragoste in Iisus Hristos. Sub egumenia sa, numarul monahilor din Manastirea Neamt ajunsese la peste 80. Unul din ei a fost
si vestitul ieroschimonah Iosif Musat, rudenia domnilor musatini, pe care il tunse in monahism si il lasa egumen in locul sau.
Egumenul Ciprian a fost si un iscusit duhovnic si dascal al rugaciunii. In timpul egumeniei sale s-a dezvoltat mult viata isihasta in jurul
lavrei. Sihastrii nemteni se nevoiau singuri sau cate doi-trei, in mici bordeie si chilii de pamant si lemn. Hrana lor o formau fructele de
padure si painea pe care o primeau saptamanal din obstea Cuviosului Ciprian. In posturi, sihastrii nu coborau deloc in lavra, iar in
celelalte zile veneau numai in sarbatori si se impartaseau cu Trupul si Sangele Domnului. Sfetnicul lor cel mai bun era insusi egumenul
Manastirii Neamt.
Asa nevoindu-se Cuviosul Ciprian si bineplacand lui Dumnezeu, s-a savarsit cu pace in anul 1373, incredintand obstea in mainile
arhimandritului Iosif Musat (1373-1386).
CUVIOSUL AGATON SIHASTRUL Muntii Buzaului (secolul al XIV-lea)
Acest vestit sihastru s-a nevoit in Muntii Buzaului in prima jumatate a secolului al XIV-lea. Mai intai s-a ostenit intr-o pestera sub
muntele lui Martirie, apartinand de sihastria Fundatura. Apoi, ajungand sihastru iscusit in lupta cea duhovniceasca si dascal al vietii
pustnicesti, s-a invrednicit de darul preotiei, adunand mai multi ucenici in jurul sau, caci cuviosul era povatuitor de suflete si parinte
duhovnicesc pentru multi, hranindu-i cu alese cuvinte din Sfanta Scriptura. Cunostea inca si operele Sfintilor Parinti si biruia cu multa
pricepere ispitele vrajmasului diavol.
In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, Cuviosul Agaton s-a stabilit cu cativa ucenici pe culmea muntoasa numita Crucea Spatarului,
cale de o jumatate de ceas de Sihastria Fundatura. Aici si-a sapat cu mainile sale o mica biserica in stanca, cu hramul Sfantul Ioan
Hrisostom, pentru care avea mare evlavie. Alaturi de biserica, cuviosul si-a facut o mica chilie, unde se nevoia ziua si noaptea in post si
rugaciune. Ucenicii sai, in numar de 12, dupa traditia isihasta din partea locului, si-au sapat si ei chilii in piatra pe acelasi munte, in
preajma Cuviosului Agaton.
Aceasta este sihastria lui Agaton, numarata printre primele sihastrii cunoscute in Muntii Buzaului si una din cele mai alese. Aici s-au
nevoit timp de trei secole peste o suta de sihastri purtatori de Hristos, dintre care multi au ajuns la masura sfinteniei. Intre acestia, insa, a
stralucit Cuviosul Agaton, ca o faclie aprinsa pe varful muntelui, devenind vas al Duhului Sfant si parinte cu multi fii duhovnicesti. Iar
nevointa sa si a ucenicilor sai era aceasta: noaptea se adunau in biserica si cantau slujba Utreniei, ziua se nevoiau in chilii cu postul, cu
metaniile si cu citirea Psaltirii, iar seara se adunau la trapeza, mancand la aceeasi masa comuna facuta dintr-un trunchi de copac cu 12
locuri. Mancarea era si ea pustniceasca: pesmeti de paine si legume fierte, fara untdelemn. In sarbatori, Cuviosul Agaton savarsea Sfanta
Liturghie si impartasea pe toti cu Trupul si Sangele Domnului.
La inceputul secolului al XVI-lea, domnul Tarii Romanesti, Neagoe Basarab (1512-1521), auzind de sihastria lui Agaton, a facut unele
danii si a marit biserica din pestera, cum scrie in pomelnicul sapat pe peretele altarului, care se pastreaza pana astazi.
21
Vestea despre nevointa ieroschimonahului Agaton ajunsese pana la evlaviosul domn Neagoe Basarab, el insusi fiind cunoscator al vietii
isihaste din Tara Romaneasca si sustinator al cuviosilor sihastri. Neagoe impreuna cu episcopul de atunci al Buzaului si cu o oarecare
monahie Teodora au facut unele danii Sihastriei lui Agaton, fapt pentru care au fost scrisi in pomelnicul bisericii, sapat in peretele
altarului de ambele parti ale ferestrei de est. Pomelnicul se pastreaza destul de bine si astazi. Ulterior au fost adaugati si alti voievozi,
care au miluit pe calugarii din Sihastria lui Agaton, ca: Moise, Vlad, Vintila si sotia lui, Rada.
In anul 1524, Schitul lui Agaton este mentionat intr-o hotarnica data de la Afumati. In a doua jumatate a secolului, inmultindu-se
numarul sihastrilor mai mult de 12, Sihastria lui Agaton devine manastire cu randuiala de chinovie. Un hrisov din anul 1587 aminteste
pentru prima data de "manastirea lui Agaton". La inceputul secolului al XVII-lea, manastirea ajunge in paragina. In anul 1733 este
reinnoita de alti ctitori, dupa care mai dainuie putin si apoi este definitiv parasita.
Astazi se mai pastreaza doar o parte din biserica de piatra, in care se vede absida altarului, nisele pentru proscomidie si diaconicon,
pomelnicul ctitoricesc incrustat in perete, o fereastra si cateva urme ale naosului si chiliei marelui sihastru.
CUVIOSUL DIONISIE SIHASTRUL Muntii Buzaului (secolul al XIV-lea)
Cuviosul Dionisie Sihastrul a fost unul din sihastrii cei mai renumiti de la sihastria Fundatura. El s-a nevoit aici in a doua jumatate a
secolului al XIV-lea. Prin traditie i se spunea "Torcatorul", deoarece se ocupa cu torsul lanii, din care isi castiga existenta, indeletnicire
obisnuita celor mai multi sihastri din Muntii Buzaului.
Ajungand cu darul lui Hristos la masura nepatimirii, si-a sapat o pestera intr-o stanca greu accesibila, la 4 metri deasupra pamantului. In
pestera, cuviosul si-a facut un mic paraclis de rugaciune, unde neincetat dadea lauda lui Dumnezeu. Aici s-a nevoit Cuviosul Dionisie
Sihastrul mai mult de 30 de ani, rabdand cu barbatie frigul iernii, umezeala, foamea si mai ales cumplitele ispite de la diavoli. Si era asa
de sporit printre sihastrii din partea locului, ca izgonea duhurile necurate din oameni si cunostea cele viitoare. Pentru aceea multi il
cinsteau si-i cereau cuvant de folos.
Nevointa Cuviosului Dionisie Sihastrul era aceasta: toata saptamana se ostenea singur in pestera, petrecand in neadormita rugaciune, in
post, in pazirea mintii si in cugetarea celor viitoare. Hrana si-o castiga torcand lana, pe care i-o aducea ucenicul de prin sate. O data pe
saptamana, spre Duminici, cobora din pestera si se impartasea cu Trupul si Sangele lui Hristos la biserica din Sihastria Fundatura. Apoi
iar urca in pestera, tragand scara in chilie si asa isi continua sfanta nevointa. Locul unde isi sprijinea scara se cunoaste si astazi. Marele
sihastru Dionisie Torcatorul a crescut mai multi ucenici, care au ajuns si ei sihastri vestiti si i-au urmat intru totul nevointa. Astfel, chilia
lui poate fi considerata ca o mica sihastrie pustniceasca, care a contribuit mult la dezvoltarea vietii isihaste in Muntii Buzaului.
CUVIOSUL IOSIF SIHASTRUL Muntii Buzaului (secolul al XIV-lea)
O alta bisericuta in piatra care a avut un rol deosebit in dezvoltarea vietii isihaste din Muntii Buzaului este Pestera lui Iosif, situata pe
Valea Bordeiului, aproape de satul Nucu, comuna Bozioru. Ferestrele bisericii in arc frant par sa dateze pestera din secolul al XIII-lea,
dar prezenta pestelui ca simbol paleocrestin deasupra intrarii pesterii lui Iosif, al carui contur inca se distinge, ne face sa consideram ca
ea ar putea fi din secolele al IV-lea sau al V-lea, fiind folosita de crestini, ca si alte pesteri din Muntii Buzaului, pe timpul persecutiilor.
Cuviosul Iosif este numarat printre cei mai vestiti sihastri nevoitori din partea locului. Mai intai s-a nevoit in Sihastria Fundatura, iar la
inceputul secolului al XV-lea s-a asezat in pestera care ii poarta numele, aproape de alte pesteri pustnicesti, pe care o mareste si-i adauga
doua ferestre. In aceasta pestera s-a nevoit Cuviosul Iosif zeci de ani, ajungand mare dascal al linistii, preot si povatuitor de suflete.
Numele lui era cunoscut pana departe si multi bolnavi se vindecau cu rugaciunile lui.
Adunand mai multi sihastri in jurul lui, Cuviosul Iosif a facut din pestera sa o adevarata sihastrie pe Valea Bordeiului si pe muntii
Martirie, Cecilia si Crucea Spatarului din apropiere. Multi din ucenicii sai se nevoiau in mici bordeie de lemn si pamant risipite pe toata
valea din apropiere. De la acesti sihastri se numeste pana astazi locul acesta "Valea Bordeiului" si "Paraul Bordeiului". Apoi, mutandu-se
in ceata cuviosilor parinti, pestera lui Iosif a fost locuita de alti sihastri cu viata aleasa, care au continuat firul vietii de sihastrie in aceeasi
smerenie si ravna pentru dragostea lui Hristos. Numele si faptele tuturor, desi s-au uitat de oameni, sunt scrise in Cartea Vietii.
UN SFANT ROMAN ANONIM din Manastirea Neamt (secolul al XIV-lea)
Primele semne miraculoase de ridicare a pavajului s-au observat sambata, 24 mai 1986. Ele s-au repetat pana luni, 26 mai, cand s-a
hotarat de staretul Manastirii Neamt, arhim. Efrem Chiscariu, sa se sape sub pavaj. Dupa depunerea moastelor in biserica s-a intocmit un
act oficial in legatura cu aceasta minune, care se pastreaza in arhiva manastirii. Dupa doua zile, autoritatile locale au oprit pelerinajul de
la Neamt si au turnat beton peste mormantul sfantului necunoscut.
Prima inchegare de viata monahala organizata in vatra Manastirii Neamt a avut loc la inceputul secolului al XIV-lea, datorita intaiului
egumen cunoscut al lavrei, anume ieroschimonahul Gherman (1320-1362), care aduna pe sihastrii nevoitori aici intr-o obste de sine-
statatoare. Inainte de el, sihastrii nemteni duceau viata pustniceasca idioritmica, despre care se stie foarte putin.
In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, viata duhovniceasca din Manastirea Neamt ia o amploare mult mai mare, incat primii domni
musatini sunt indemnati sa zideasca aici o biserica de piatra, cu hramul Inaltarea Domnului. Numarul mare de morminte monahale,
majoritatea din secolul al XIV-lea, situate in jurul primei biserici musatine, ca de altfel in toata incinta Manastirii Neamt, dovedeste cu
prisosinta cat de intensa era viata calugareasca in aceasta vatra strabuna. Unele dintre aceste morminte se afla chiar sub temeliile bisericii
voievodale zidita de Stefan cel Mare, in anul 1497. Altele sunt sub chiliile din incinta, iar altele, ceea ce este si mai concludent, se afla
sub pavajul ce duce la usa bisericii voievodale din 1497. Aceasta dovedeste ca mormintele sunt mai vechi decat biserica.
Intrucat multe dintre osemintele monahilor din incinta nu poseda traditionalele caramizi cu numele si data mortii lor, este dificil sa se
stabileasca precis identitatea si frecventa vietii monahale aici, pe epoci. Unul Dumnezeu stie cate moaste sfinte de cuviosi monahi
nemteni se afla in acest cimitir calugaresc, unic de altfel in tara noastra.
Sfintenia vietii calugarilor nemteni din secolul al XIV-lea o dovedeste cu prisosinta recenta descoperire prin minune dumnezeiasca a
moastelor unui sihastru sfant din aceasta epoca, aflate chiar sub pavajul central ce duce la biserica. Acest fapt s-a petrecut in zilele de 24-
26 mai 1986, cand s-a observat ca la jumatatea distantei dintre clopotnita si biserica, pavajul gros de piatra si ciment s-a ridicat circa 30
cm pe dimensiunea unui mormant, in chip miraculos.
Sapandu-se cu atentie la 1,5 metri, s-a aflat trupul proslavit si inmiresmat al unui calugar cu viata sfanta din secolul al XIV-lea, asezat
aici inainte de zidirea bisericii voievodale si a pavajului. Osemintele, galbene si binemirositoare, erau inca legate intre ele si prezentau
toate conditiile cerute moastelor de catre canoanele Bisericii Ortodoxe.
Dupa deshumare, osemintele aflate s-au asezat intr-un sicriu si s-au depus in biserica de obstea calugarilor nemteni, in sunetul clopotelor,
cu toata evlavia si randuiala cuvenita.
22
Vestea descoperirii acestor sfinte moaste s-a raspandit imediat in toata tara. Inca din seara zilei de luni, 26 mai, noaptea, si mai ales in
zilele urmatoare veneau sute de pelerini, tarani, oraseni si intelectuali sa se inchine la sfintele moaste. Mai intai aprindeau lumanari in
jurul mormantului si faceau metanii cu lacrimi de bucurie, ca ne-a descoperit Dumnezeu un sfant nou rugator al neamului nostru. Apoi
intrau in biserica si se rugau cu mare credinta si emotie la sfintele moaste si la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, cerandu-le
ajutor ceresc si dand slava lui Dumnezeu pentru toate, caci au vazut o asa de mare minune in Romania de astazi. Pana acum nu se stie
numele cuviosului aflat la Manastirea Neamt.
Iata cati sfinti necunoscuti ascunde inca pamantul sfant al tarii noastre!
CUVIOSII SOFRONIE, PIMEN SI SILUAN Manastirea Neamt (secolele XIV-XV)
Acesti trei cuviosi erau de loc din Tara Moldovei, iar cu metania din Muntele Athos. Caci, fiind chemati de Hristos, s-au facut calugari
din tinerete si au ajuns sihastri vestiti intr-una din sihastriile Athosului. Apoi, auzind de Cuviosul Nicodim cel Sfintit, i s-au facut
ucenici, ostenindu-se impreuna cativa ani la Manastirea Hilandar.
Prin anul 1365, venind Cuviosul Nicodim in Tara Romaneasca, au venit si Cuviosii Sofronie, Pimen si Siluan in Moldova si au intrat in
obstea Manastirii Neamt, sub ascultarea staretului Ciprian. Si erau toti calugari desavarsiti si duhovnici iubitori de Hristos, sihastrind mai
multi ani in padurile seculare din jurul marii lavre si formand numerosi ucenici.
Pentru sfintenia vietii lor, acesti cuviosi parinti s-au invrednicit a fi si egumeni ai Manastirii Neamt, spre sfarsitul secolului al XlV-lea.
Astfel, Cuviosul Sofronie a pastorit obstea Manastirii Neamt intre anii 1392-1393, sub domnia lui Roman I Musat, considerat de unele
pomelnice ctitoresti ca "primul staret al Manastirii Neamt". Ieroschimonahul Pimen a condus aceasta lavra intre anii 1393-1400,
contribuind mult la innoirea manastirii. Iar Cuviosul Siluan a fost egumen la Neamt intre 1400-1402, continuand activitatea
duhovniceasca a inaintasilor sai.
Cuviosii Sofronie, Pimen si Siluan, savarsind bine calatoria acestei vieti si lasand in urma peste o suta de ucenici, s-au stramutat la cele
vesnice, dandu-si sufletele in mainile Domnului.
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA (+1406)
Viata
Cuviosul Nicodim cel Sfintit era de neam macedo-roman, nascut la Prilep, in sudul Serbiei, prin anul 1320, fiind inrudit cu familia
despotului Lazar si a domnului Tarii Romanesti, Nicolae Alexandru-Basarab. Dupa ce invata carte, se duce din tinerete in Muntele Athos
si se calugareste in Manastirea Hilandar, unde mai tarziu ajunge egumen si chiar protoepistat in conducerea Sfantului Munte.
Dupa anul 1365 vine in Tara Romaneasca si intemeiaza, cu ajutorul lui Vlaicu Voda (1364-1377) si Radu I (1377-1383), Manastirile
Vodita (1369) si Tismana (ante 1377). Mai intemeiaza la sudul Dunarii doua mici asezari monahale, Vratna si Manastirita; in Oltenia -
Gura Motrului si Visina, iar in Tara Hategului intemeiaza Manastirea Prislop (la sfarsitul secolului al XIV-lea), unde a scris si un
Evangheliar slavon (1404-1405). La sfarsitul anului 1406, Cuviosul Nicodim se muta cu pace din viata aceasta, lasand in urma numerosi
ucenici.
Ajungand la Athos, in Muntele Maicii Domnului, Cuviosul Nicodim s-a nevoit mai intai in obste, apoi singur intr-o pestera in preajma
Manastirii Hilandar, rabdand grele ispite de la diavoli. Insa, fiind umbrit de darul lui Hristos, in putina vreme s-a curatit de patimi, a
deprins lucrarea cea dumnezeiasca a sfintei rugaciuni si s-a invrednicit de darul mai inaintevederii si al facerii de minuni, ajungand vestit
in tot muntele.
Ca egumen al marii lavre Hilandar, Cuviosul Nicodim a adunat in obstea sa pana la o suta de calugari atoniti, greci, sarbi, macedoneni,
romani si bulgari, deprinzandu-i pe toti cu frica de Dumnezeu si hranindu-i cu invataturile Sfintei Scripturi, fiind dascal iscusit al
rugaciunii lui Iisus, adanc teolog si parinte duhovnicesc luminat. Pentru aceea nu putini sihastri, calugari de chinovii si egumeni veneau
la el pentru sfat si cuvant de folos.
Pentru cinstea de care se bucura peste tot, la rugamintea cneazului Lazar, Cuviosul Nicodim a mijlocit la Constantinopol, impreuna cu
ucenicii sai, Isaia si Partenie, impacarea Bisericii Ortodoxe Sarbe cu Patriarhia Ecumenica. Deci, vazand patriarhul si imparatul smerenia
si intelepciunea cuviosului si cucerindu-se de sfintenia vietii sale, indata a ridicat anatema data asupra Bisericii Sarbe, spre lauda lui
Hristos si bucuria crestinilor. Asa intelegea el sa implineasca Evanghelia si sa ajute la mantuirea semenilor sai.
Fiind in sudul Dunarii, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, vine in Tara Romaneasca si se asaza pe valea raului Vodita, unde exista o
mica sihastrie intemeiata de calugari vlahi. Aici, Cuviosul Nicodim, cu ajutorul domnitorului Vladislav-Vlaicu Voda si al sihastrilor din
partea locului, zideste chilii si biserica de piatra cu hramul "Sfantul Antonie cel Mare", pe care o sfinteste in anul 1369. Manastirea
Vodita a fost inzestrata apoi cu danii si intarita prin hrisov domnesc ca "dupa moartea lui chir Nicodim sa nu fie volnic a pune in locul
acela staret nici domnul, nici arhiereul, nici alt careva; ci cum va zice chir Nicodim si cum va aseza, asa sa tina calugarii care sunt acolo
si ei singuri sa-si puna staret".
Pe valea paraului Tismana, unde se nevoiau inca de la inceputul secolului XIV mai multi sihastri in jurul unei mici biserici de lemn cu
hramul "Adormirea Maicii Domnului", Cuviosul Nicodim a inaltat, de asemenea, la locul numit "Cascade", Manastirea voievodala
Tismana, cu acelasi hram, cu ajutorul domnitorului Tarii Romanesti si al cneazului Lazar. Marele staret formeaza aici o obste renumita
de calugari, ajuta la mentinerea in continuare a vietii isihaste si pune randuiala calugareasca de chinovie, dupa traditia Muntelui Athos.
Adunand in jurul sau cativa calugari luminati, a intemeiat la Manastirea Tismana o vestita scoala de caligrafi si copisti de carti
bisericesti, renumita in toata Peninsula Balcanica. De aici, Cuviosul Nicodim conducea duhovniceste toate manastirile organizate de el si
intretinea corespondenta cu egumeni si ucenici din Athos, din Serbia si din Tara Romaneasca, precum si cu patriarhul Eftimie al
Tarnovei, dovedindu-se un mare teolog si parinte duhovnicesc.
La batranete, Cuviosul Nicodim incredinteaza grija celor doua Manastiri, Vodita si Tismana, ucenicului sau, ieromonahul Agaton, iar el
se retrage in pestera de deasupra manastirii, ce se pastreaza pana astazi. Acolo petrecea cuviosul toata saptamana in post, in priveghere si
neincetata rugaciune, iar Duminica cobora in manastire, savarsea Sfanta Liturghie si vindeca pe cei bolnavi. Apoi manca la trapeza cu
parintii, mangaia pe toti cu cuvinte de folos si iar se urca la pestera.
Pentru sfintenia vietii sale, Cuviosul Nicodim se invrednicise de la Dumnezeu de darul izgonirii duhurilor necurate si al vindecarii
suferintelor omenesti. De aceea, numele lui se facuse cunoscut pana dincolo de hotarele Tarii Romanesti si multi alergau la ajutorul lui.
Se spune in traditia manastirii ca unii bolnavi se vindecau numai cat ajungeau la Tismana. Altii se tamaduiau cu rugaciunea si
23
binecuvantarea cuviosului, sau numai cat se atingeau de rasa lui. Printre cei vindecati de Sfantul Nicodim se numara si fiica regelui
Sigismund, care era bolnava de epilepsie.
Ajungand la batranete, Cuviosul Nicodim cel Sfintit de la Tismana, binecuvantandu-si ucenicii, si-a dat sufletul in mainile lui Hristos, la
26 decembrie 1406, iar sfintele sale moaste au fost asezate in mormantul pregatit de el in biserica. Datorita vitregiei vremurilor, mai
tarziu moastele sale au fost asezate la un loc tainuit. O mica parte din ele s-au dus in Macedonia, iar degetul aratator de la mana dreapta
se pastreaza in biserica Manastirii Tismana.
Sfinte Preacuvioase Parinte Nicodim, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL PAHOMIE IEROMONAHUL egumen al Manastirii Peri (secolele XIV-XV)
Acest venerabil egumen al Manastirii Peri, din nordul Maramuresului, era originar din Tara Oasului, ruda a lui Dragos Voda, primul
descalecator al Moldovei. Intrand de tanar in nevointa calugareasca la unul din schiturile existente in partea locului, s-a invrednicit in
putina vreme de darul preotiei si era plin de ravna pentru marturisirea lui Hristos si pentru apararea credintei ortodoxe.
Ajungand cunoscut in toate satele din Maramures, Cuviosul Pahomie devine sfetnic si parinte duhovnicesc al romanilor maramureseni,
pe care ii cerceta si ii povatuia pe calea mantuirii.
In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, cand fiii lui Sas Voda, Balita si Drag, intemeiaza manastirea din Peri cu hramul Sfantul
Arhanghel Mihail, cuviosul Pahomie este numit egumen al acestei manastiri. Iar in anul 1391, cand Manastirea Peri devine stavropighie,
atunci egumenul Pahomie este numit de patriarhul Antonie al Constantinopolului, exarh patriarhal peste toate satele ortodoxe romanesti
din nordul Transilvaniei. In aceasta calitate, egumenul Pahomie avea dreptul sa supravegheze pe preotii si credinciosii ortodocsi din
Maramures, Ugocea, Barcau, Arva, Salaj, Almas, Ciceu, Unguras si Valea Bistrei.
Astfel, Cuviosul Pahomie umbla din sat in sat, sfintea biserici noi, randuia preoti, judeca neintelegerile bisericesti, imbarbata pe tarani,
invata si apara dreapta credinta. De asemenea, conducea duhovniceste si Manastirile Ieud, Barsana si Peri din Maramures, in care se
nevoiau zeci de calugari, buni slujitori ai Bisericii lui Hristos, duhovnici pentru credinciosi, marturisitori si aparatori ai credintei
ortodoxe. Cuviosul Pahomie de la Peri face, astfel, din calugari parinti si apologeti ai Ortodoxiei noastre strabune, iar din manastirile
Maramuresului face adevarate cetati ortodoxe de rezistenta si aparare in nordul Transilvaniei mereu lovit de prozelitismul catolic.
In cursul primelor decenii ale secolului al XV-lea, Cuviosul Pahomie de la Peri, parintele romanilor ortodocsi din Maramures, s-a
savarsit cu pace, lasand in urma numerosi calugari si preoti slujitori prin sate.
MITROPOLITUL IOSIF MUSAT Primul ierarh al Moldovei (1402-1415?)
Cel dintai mitropolit cunoscut al Moldovei a fost, desigur, mitropolitul Iosif Musat. El era din familia domnilor musatini, ruda apropiata
a lui Petru Musat (1375-1391) si Alexandru cel Bun (1400-1432).
Din tinerete si-a inchinat viata lui Hristos in obstea Manastirii Neamt, unde a deprins frica de Dumnezeu si buna nevointa a vietii
duhovnicesti de la cuviosii calugari de aici. Apoi, facandu-se preot, a ajuns egumen la Neamt. La propunerea domnului Petru Musat a
fost hirotonit episcop al Cetatii Albe de mitropolitul Haliciului, Antonie. Insa nu sta mult aici si este chemat ca mitropolit al Moldovei.
Dar Patriarhia Ecumenica refuzand sa-l recunoasca si ivindu-se mare tulburare in Biserica, smeritul mitropolit Iosif s-a retras din scaun
la Manastirea Neamt si apoi la Bistrita. Mai pe urma se stabileste la "o manastire, la Boistea, langa Targu Neamt, unde a fost chilia
vladicai Iosif si unde sunt calugarite". De aici, inteleptul mitropolit povatuia cu curaj Biserica Moldovei greu incercata, invata si apara
dreapta credinta impotriva prozelitismului catolic, hirotonea preoti, sfatuia pe domn si era tuturor parinte sufletesc. Se spune despre
dansul ca a luat parte chiar la ungerea ca domn in cetatea Sucevei a lui Alexandru cel Bun, in anul 1400.
La 26 iulie 1401, cu vrerea lui Dumnezeu si cu staruinta bunului domn Alexandru I Musat, mitropolitul Iosif a fost recunoscut de
Patriarhia din Constantinopol ca parinte si intaistatator pe scaunul Mitropoliei Moldovei. Timp de aproape 15 ani a pastorit in tihna
turma lui Hristos, randuind bine cele duhovnicesti si chivernisind cu pricepere cele bisericesti, ca un bun econom al casei lui Dumnezeu.
Cea dintai grija a sa a fost sa sfatuiasca pe Alexandru cel Bun, nepotul sau, sa aduca de la Cetatea Alba la Suceava moastele Sfantului
Mucenic Ioan cel Nou, ca protector al tarii si mangaiere a poporului binecredincios. Apoi, insusi mitropolitul a mers cu mare alai, cu
preoti si cu mult popor, in frunte cu insusi voievodul, de au intampinat sfintele moaste mai jos de Iasi, la locul numit "Poiana Vladicai" si
le-au asezat cu mare cinste in biserica Mirautilor din capitala Moldovei.
Tot in acesti ani, evlaviosul mitropolit Iosif a reinnoit aproape in intregime ctitoria parintilor sai din Manastirea Neamt, careia i-a
inchinat cel mai de pret odor, icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, pe care o primise in dar din Bizant. De asemenea, a sfatuit pe
domn sa zideasca din nou doua frumoase manastiri, Bistrita (1402) si Moldovita, ca lacas de ruga si de vesnica odihna. La 7 ianuarie
1407, mitropolitul Iosif uneste cele doua Manastiri voievodale, Neamt si Bistrita, si numeste egumen peste ele pe ucenicul sau,
arhimandritul Dometian, "ca sa fie aceste manastiri nedespartite una de alta, pentru ca sunt amandoua ale vladiciei mele". Tot la
indemnul sau, egumenul Dometian a scris vestitul Pomelnic al Manastirii Bistrita, care se pastreaza pana astazi, si primeste in dar icoana
Sfintei Ana de la Manuel Paleologu. Asemenea si la celelalte Manastiri, Probota, Bogdana si Moldovita, randuieste stareti buni si poarta
grija de toti - de calugari, de sihastri, de preoti, de popor si de tot sfatul tarii - ca un adevarat parinte al tuturor ce era.
In anul 1415, ajungand la adanci batraneti, evlaviosul mitropolit Iosif, cel dintai parinte al Moldovei, si-a dat sufletul in mainile
Domnului si a fost ingropat la Manastirea Bistrita, in partea de sud a pronaosului, unde i s-a descoperit mormantul in anul 1975, in urma
lucrarilor de restaurare a bisericii.
CUVIOSUL DOMETIAN ARHIMANDRITUL Mare egumen al Manastirilor Neamt si Bistrita (1407 - circa 1415)
Arhimandritul Dometian este numarat printre cei mai de seama stareti ai Manastirilor Neamt si Bistrita. Acest cuvios era ruda si ucenic
al mitropolitului Iosif Musat, luand jugul lui Hristos din tineretile sale, pe cand marele ierarh era egumen al Manastirii Neamt (1373-
1386).
Multi ani, Cuviosul Dometian s-a nevoit in obste, implinind cu dragoste sfanta ascultare si invatand de la cei mai sporiti calugari
cunostinta cartii si mestesugul rugaciunii si al luptei celei duhovnicesti. Apoi, invrednicindu-se de cinstea preotiei, savarsea cele sfinte cu
multa evlavie si frica de Dumnezeu, ajungand iscusit duhovnic si pastor de suflete. Fiind calugar invatat si iubit, atat de soborul
parintilor, cat si de marele domn Alexandru cel Bun, arhimandritul Dometian a fost numit la, 7 ianuarie 1407, staret al Manastirilor
Neamt si Bistrita, "ca sa fie aceste manastiri nedespartite una de alta". Din acest moment au fost unite ambele manastiri sub aceeasi
conducere mai bine de 20 de ani.
In Manastirea Neamt, Cuviosul Dometian a innoit in intregime, cu ajutorul voievodului si al mitropolitului Iosif, atat biserica si chiliile,
cat si viata duhovniceasca, marind soborul lavrei la peste 150 de calugari si primeste in dar icoana Sfintei Ana de la Manuel Paleologu.
24
Asemenea si la celelalte Manastiri, Probota, Bogdana si Moldovita, randuieste stareti buni si poarta grija de toti - de calugari, de sihastri,
de preoti, de popor si de tot sfatul tarii - ca un adevarat parinte al tuturor ce era.
Dintre ei a ridicat apoi duhovnici si egumeni iscusiti, dascali si neadormiti rugatori pentru toata lumea. Tot la Manastirea Neamt, staretul
Dometian a intemeiat o vestita scoala de caligrafi si miniaturisti din tarile romane, neintrecuta de nici o alta scoala manastireasca,
condusa de ucenicul sau, venerabilul calugar caligraf Gavriil Uric. A intemeiat, de asemenea, o bogata biblioteca cu numeroase opere
patristice, dintre care multe erau copiate in lavra.
In Manastirea Bistrita, staretul Dometian a marit, la fel, numarul calugarilor la peste 50 de nevoitori si a randuit asezamant de viata
duhovniceasca intocmai ca la Neamt. Apoi a randuit duhovnici si slujitori alesi, spre slava lui Dumnezeu si cinstea ctitorului fondator,
Alexandru cel Bun, care adesea zabovea aici. Cei mai alesi dintre ucenicii sai de la Bistrita au fost: arhimandritii Grigorie si Eutimie,
ieromonahii Ioasaf, Ioan, Cornelie si Timotei, duhovnicul Daniil, monahii Paisie Uric, fiul sau Gavriil Uric si numerosi altii. Tot la
Manastirea Bistrita, Cuviosul Dometian a format o scoala de gramatici, unde multi tineri invatau carte de la calugarii cei mai luminati si
de unde ieseau preoti de sate, dascali, cateheti, gramatici si copisti.
La porunca marelui staret, s-a scris la Bistrita de catre calugari prima cronica moldoveneasca si s-au copiat mai multe scrieri din Sfintii
Parinti. Iar in anul 1407 s-a scris vestitul pomelnic al Manastirii Bistrita, in care voievodul Alexandru cel Bun este numit "adevaratul
ctitor al sfant lacasului acestuia", iar "arhimandritul Dionisie, adica Dometian, conducatorul acestui sfant lacas".
In prefata pomelnicului, staretul Dometian da aceste frumoase invataturi: "Oricine voieste sa se izbaveasca de caderea in pacatul de voie
sau fara de voie, sa se curete. Prin cainta si marturisire adevarata si milostenie se curata pacatele, si cei doritori a se invrednici de
fericirea vesnica sa vie cu rusinare si cu frica de Dumnezeu catre sfanta si soborniceasca si apostoleasca Biserica, ca sa-si marturiseasca
pacatele...".
Cuviosul arhimandrit Dometian era, de asemenea, duhovnicul marelui domn Alexandru cel Bun si sfetnicul sau de taina, la al carui
indemn s-au zidit numeroase biserici "si s-au facut multe lucruri bune in Tara Moldovei". In timpul staretiei sale, Manastirile Neamt si
Bistrita au cunoscut o mare dezvoltare duhovniceasca si culturala, nemaicunoscuta pana atunci. Aceeasi deosebita amploare a luat si
isihasmul moldovean in jurul ambelor manastiri, fiind mult sustinut de acest mare staret. In timpul staretiei sale apar in tinutul Neamt
cateva mici sihastrii noi, precum sihastria "din Hang", sub Ceahlau, sihastria de la Topolita si Boistea - Targu Neamt, sihastria
"Nechidului", sihastria Tazlaului si altele.
Acest staret s-a dovedit si un bun chivernisitor al averilor manastiresti si neintrecut iconom al casei lui Dumnezeu. Pentru toate acestea
arhimandritul Dometian este numarat printre cei mai de seama stareti ai monahismului moldovean din secolul al XV-lea. In anul 1415,
ajungand la adanci batraneti, evlaviosul mitropolit Iosif, cel dintai parinte al Moldovei, si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost
ingropat la Manastirea Bistrita, in partea de sud a pronaosului, unde i s-a descoperit mormantul in anul 1975, in urma lucrarilor de
restaurare a bisericii.
CUVIOSUL GAVRIIL IEROMONAHUL Primul egumen al Manastirii Cozia (secolele XIV-XV)
Ieromonahul Gavriil era unul din ucenicii Sfantului Nicodim cel Sfintit. Dupa ce mai intai se nevoi ca sihastru pe Valea Oltului, intra in
obstea Manastirii Tismana, unde deprinse mestesugul vietii duhovnicesti. Si era vestit in partea locului pentru sfintenia vietii lui.
In anul 1388, cand Mircea cel Batran termina de zidit Manastirea Cozia in locul unei vechi sihastrii din poiana Nucet, Cuviosul Gavriil a
fost randuit cel dintai egumen si parinte duhovnicesc al ctitoriei marelui domn. Tot lui i s-a incredintat si Manastirea Cotmeana cu toate
sihastriile de pe Valea Oltului.
Cuviosul Gavriil a adunat in ambele manastiri pana la 40 de calugari. Apoi a dat asezamant de viata duhovniceasca pentru obstea
Manastirilor Cozia si Cotmeana, care se respecta cu mare sfintenie, precum reiese din actul de danie al ctitorului fondator: "...Iar pentru
vietuirea acestui lacas, intr-acest fel sa fie dupa asezamantul popei Gavriil, oricate el va aseza si va intemeia; si nimeni sa nu fie slobod a
scadea sau a adauga macar cat de putin. Inca si dupa moartea popei Gavriil sa nu aiba nimeni voie ca sa puna egumen... fara numai fratii
pe care il vor alege dintre dansii, dupa asezamantul popei Gavriil...".
Acest cuvios egumen a randuit viata de obste in ambele manastiri, cu Sfanta Liturghie zilnica si cu spovedania saptamanala. In sarbatori
se adunau la Cozia si sihastrii de pe Valea Oltului si primeau Trupul lui Hristos. Astfel, toti petreceau in ascultare, in rugaciune, in
dragoste si in asteptarea bunatatilor viitoare. Si era egumenul Gavriil iscusit parinte duhovnicesc al calugarilor si sihastrilor din Tara
Oltului si printre cei dintai sfetnici ai lui Mircea cel Batran, care de multe ori il cerceta si ii urma sfatul. Era inca parintele sufletesc si
mangaietor al satenilor de sub munte, atat de dincoace, cat si de dincolo de Carpati, si multi credinciosi il cautau pentru binecuvantare si
cuvant de folos.
Astfel, intarind viata calugareasca in cele doua manastiri si ajungand la adanca batranete, si-a dat sufletul cu pace, lasand in urma multi
ucenici.
SFANTUL LEONTIE DE LA RADAUTI Manastirea Bogdana (secolele XIV-XV)
Sfantul Ierarh Leontie este numarat printre cei dintai sfinti romani pe care i-a odraslit pamantul Moldovei si adevaratul parinte
duhovnicesc al Cuviosului Daniil Sihastrul. Dupa traditie era de loc din orasul Radauti. Apoi, ravnind Sfintilor Parinti de odinioara si
arzand cu inima dupa dragostea lui Hristos, spre sfarsitul secolului al XlV-lea s-a facut sihastru in padurile seculare din partea locului.
Deci, calugarindu-se cu numele de Lavrentie, s-a invrednicit mai tarziu de darul preotiei. Apoi, impreuna cu cativa ucenici, a intemeiat o
vestita sihastrie de calugari in codrii Radautilor, ce se chema, dupa numele sau "Schitul Laura" (Lavra) sau "Manastirea Sfantului
Lavrentie" (Pe locul unde a fost Sihastria lui Lavrentie se afla satul Laura - Suceava.) .
In obstea sa, Cuviosul Lavrentie a format multi ucenici cu viata aleasa, printre care se numara si Sfantul Daniil Sihastrul. In Schitul
Laura, insusi Cuviosul Lavrentie s-a nevoit si a avut o traire asa de inalta, incat s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul facerii de
minuni. Ca pe multi bolnavi ii vindeca cu rugaciunea sa si era tuturor parinte, sfetnic, dascal si ocrotitor.
Dupa intemeierea Episcopiei de Radauti, auzind domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, de nevointa sa, l-a randuit episcop al acestui
scaun. Si a pastorit cu multa intelepciune turma lui Hristos cativa ani de zile, invatand pe toti dreapta credinta si facandu-se tuturor pilda
de sfintenie. Apoi, ravnind iarasi vietii sihastresti, s-a retras din scaun si s-a facut schimonah cu numele de Leontie, ajungand cel mai
vestit sihastru si parinte duhovnicesc din nordul Moldovei. Deci, mai traind putin si uimind pe toti cu smerenia, cu nevointa si cu darul
minunilor pe care le facea, si-a dat sufletul cu pace in mainile Domnului.
25
Mai tarziu, proslavindu-se prin oarecare minuni si fiind gasit in mormant cu trupul intreg si nestricat, s-a asezat cu cinste in biserica
episcopala din Radauti spre inchinarea tuturor, unde multi credinciosi primeau sanatate si mangaiere la sfintele sale moaste, ajungand
vestit pana dincolo de hotarele Moldovei.
In anul 1639, pradandu-se biserica, au disparut si moastele Sfantului Leontie din Radauti. Unii cred ca au fost luate de navalitori. Altii
spun ca au fost ingropate de calugari in biserica, in anul 1783, odata cu desfiintarea manastirii. Insa, locul unde se afla astazi, singur
Dumnezeu il stie. In anii 1621-1622 un vestit teolog ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopystenski din Kiev, scria despre el: "In Radauti,
in episcopie, Sfantul Leontie facatorul de minuni zace cu trupul intreg...".
Sfinte Preacuvioase Parinte Leontie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL MACARIE IEROMONAHUL Ctitorul Manastirii Boistea-Neamt (secolele XIV-XV)
Manastirea Boistea a functionat aproape doua secole, fiind tot timpul locuita de calugarite. Apoi, intemeindu-se satul cu acelasi nume
alaturi de manastire, biserica a devenit parohie, iar maicile s-au retras la Manastirea Topolita-Neamt, luand cu ele si icoana Maicii
Domnului de provenienta bizantina, daruita dupa traditie de mitropolitul Iosif Musat. De la Topolita, icoana a ajuns la Schitul Garcina-
Neamt, iar din anul 1803 a fost transferata cu obstea calugaritelor la Manastirea Agapia unde se afla si astazi.
Acest cuvios parinte era cu metania din Manastirea Neamt si ucenic al mitropolitului Iosif Musat, pe cand acesta era egumen in lavra
(1373-1386). Apoi, primind darul preotiei, a ajuns slujitor credincios al Bisericii lui Hristos si duhovnic iscusit.
Egumenul Dometian (1407-1415), cunoscand buna nevointa a ieromonahului Macarie, i-a incredintat metocul de la Grasi-Targu Neamt,
unde iernau vitele Manastirii Neamt. Aceasta ascultare a dus-o cuviosul multi ani de zile, avand sub povatuirea sa 20 de calugari si frati.
Cu totii traiau in desavarsita dragoste, implinind ascultarea cu sfintenie si laudand pe Dumnezeu ziua si noaptea.
Numele acestui mare duhovnic s-a facut cunoscut in toate satele din imprejurimi si multi credinciosi il aveau de parinte sufletesc.
Vazand ieromonahul Macarie ca s-au inmultit ucenicii sai, in anul 1449 (?) a intemeiat un lacas de rugaciune in codrii din apropiere de
Targu Neamt, anume sihastria de calugarite Boistea. Biserica cu hramul "Nasterea Maicii Domnului" a fost la inceput din lemn, apoi s-a
zidit din piatra. Primul duhovnic a fost insusi ctitorul manastirii, ieromonahul Macarie, iar primele vietuitoare au fost 30 de calugarite
din tinutul Neamt. Intemeindu-se acest asezamant calugaresc cu viata de obste, in putina vreme Manastirea Boistea ajunsese o vestita
sihastrie de calugarite din partea locului, avand aceeasi randuiala duhovniceasca de nevointa ca si marea lavra, al carei metoc era.
Numele si faptele Cuviosului Macarie se raspandisera peste tot, ajungand pana la voievodul Stefan cel Mare, care face unele danii pentru
ctitoria sa. Si era cuviosul bland, smerit si foarte sporit in rugaciune. Avea inca si darul izgonirii duhurilor necurate si multi se vindecau
cu rugaciunile lui, fiind iscusit povatuitor de suflete si dascal al rugaciunii.
Asa nevoindu-se Cuviosul Macarie mai mult de 60 de ani, si-a dat sufletul cu pace in bratele lui Hristos, lasand in manastirea sa peste 50
de calugarite.
CUVIOSUL IOV SIHASTRUL Manastirea Bogdanesti (secolele XIV-XV)
Sihastrul Iov era cu metania din Manastirea Bogdanesti-Suceava, unde s-a nevoit cativa ani la sfarsitul secolului al XIV-lea. Apoi, dorind
sa slaveasca neincetat pe Dumnezeu, s-a retras in padurile seculare de sub Muntele Plesu, unde a sihastrit in aspra nevointa peste 40 de
ani, rabdand grele ispite de la diavolul. Vestea acestui mare ascet se facuse indata cunoscuta peste tot, caci avea darul Sfantului Duh si
era facator de minuni. Apoi izgonea cu rugaciunea duhurile rele din oameni si prevestea cele viitoare.
Adunand in jurul sau mai mult de 15 calugari, a intemeiat in padure o mica sihastrie, cunoscuta multa vreme sub numele de "Sihastria lui
Iov", iar mai tarziu "Poiana Iova". Aceasta era sihastria calugarilor din Manastirea Bogdanesti-Rasca. Secole de-a randul, pana spre
zilele noastre, s-au nevoit aici sihastri cuviosi, neadormiti rugatori ai neamului.
Chiliile ucenicilor se aflau in apropierea chiliei Cuviosului Iov, iar in mijloc se inalta o mica biserica de lemn, unde faceau zilnic
cuvenita rugaciune. In sarbatori savarseau Sfanta Liturghie si primeau Sfintele Taine, in traditie se spune despre Cuviosul Iov ca era
renumit duhovnic si dascal al rugaciunii. La el veneau multi calugari si mireni pentru rugaciune si cuvant de folos. Dupa o astfel de
nevointa pustniceasca, Cuviosul Iov Sihastrul si-a dat sufletul in mainile lui Hristos si s-a adaugat in ceata cuviosilor parinti. Cuvioase
parinte Iov, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL SILVESTRU SIHASTRUL Schitul Silvestru-Ceahlau (secolul al XV-lea)
Ieroschimonahul Silvestru, unul din cei mai vechi sihastri ai Muntelui Ceahlau, era cu metania din Manastirea Neamt, unde se nevoise
din tinerete si ajunsese duhovnic iscusit. Apoi, auzind de cuviosii sihastri din Muntele Ceahlau si de locurile singuratice de aici, s-a retras
cu cativa ucenici pe Valea Bistritei si, urcand pe paraul care azi se numeste "Paraul Schitului", a sihastrit langa Ceahlau multi ani nestiut
de nimeni.
Mai tarziu, adunandu-se si alti sihastri imprejurul lui, a intemeiat in poiana un mic schit si biserica de lemn cu hramul Pogorarea
Sfantului Duh, in timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Acest sfant lacas s-a numit la inceput "Sihastria lui Silvestru", apoi "Schitul lui
Silvestru" si este cea dintai sihastrie si asezare monahala cunoscuta langa Muntele Ceahlau. Iar Cuviosul Silvestru este cel dintai sihastru
pomenit in traditia locului.
Cuviosul Silvestru a povatuit schitul peste 20 de ani, adunand in jurul lui mai multi sihastri si randuind aleasa viata de obste.
Indeletnicirea lor era neincetata rugaciune, spre lauda lui Dumnezeu si mantuirea oamenilor. Acest egumen era si duhovnic a numerosi
sihastri care pustniceau pe Muntele Ceahlau. Spre sarbatori coborau la schit multi dintre ei, primeau Dumnezeiestile Taine si se urcau din
nou la bordeiele lor. In posturi se retrageau in munte si calugarii din schit si se nevoiau singuri dupa putere, apoi se intorceau la ale lor.
Ajungand sihastru vestit si parinte duhovnicesc al sihastrilor de la Ceahlau, pe la jumatatea secolului al XV-lea, Cuviosul Silvestru si-a
dat sufletul in mainile Domnului, lasand in urma numerosi ucenici. Mai tarziu, schitul sau, reinnoindu-se, s-a numit "Schitul Hangu", iar
din secolul al XVII-lea, Manastirea Pionul, dupa numele sihastrului Peon, care s-a nevoit mai multi ani pe Ceahlau.
Cuvioase parinte Silvestre, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFANTUL VASILE DE LA MOLDOVITA (secolul al XV-lea)
Sfantul Vasile ieromonahul era de loc din nordul Moldovei, fiu de tarani iubitori de Dumnezeu. Auzind de viata aleasa si buna randuiala
din Manastirea Moldovita (sec. al XIV-lea) si fiind chemat de Hristos, s-a facut calugar iscusit in aceasta chinovie voievodala, intrecand
pe multi cu smerenia, cu rugaciunea si cu intelepciunea cea duhovniceasca.
Vazand mitropolitul Iosif Musat nevointa si sfintenia vietii lui, l-a hirotonit preot si l-a numit egumen al Manastirii Moldovita, povatuind
cu multa intelepciune obstea incredintata lui, incat era cinstit si cautat, atat de calugari, cat si de multi credinciosi.
26
Vestea numelui sau ajunsese pana la domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, si la sfetnicii sai. Caci primise de la Dumnezeu darul facerii
de minuni si al inaintevederii si nu putini bolnavi vindeca si cele viitoare mai inainte le cunostea. Era inca sfetnic si parinte duhovnicesc
al marelui domn si al multor cuviosi si sihastri, si toti se foloseau de cuvintele lui.
Acest sfant egumen avea ucenici in Muntele Athos si la Manastirea Studion din Bizant, de unde a adus zeci de manuscrise bisericesti la
manastirea sa. El a intemeiat la Moldovita si o vestita scoala de monahi cateheti si caligrafi, pentru nevoile bisericilor de la sate.
Astfel, bine calatorind si implinind Evanghelia lui Hristos, Cuviosul Vasile s-a savarsit cu pace, lasand in urma peste o suta de ucenici si
o obste cu totul aleasa. Dovedindu-se si dupa moarte facator de minuni, iar trupul sau gasindu-se nestricat, a fost asezat in biserica si
cinstit de toti ca un adevarat sfant. In anii 1621-1622, teologul ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopystenski, scria despre el: "In
Moldovita, in manastire, Sfantul Vasile facatorul de minuni".
Mai tarziu, biserica veche risipindu-se si alta noua ridicandu-se (1535), moastele Cuviosului Vasile au stat peste o suta de ani in noua
biserica. Apoi, din cauza vitregiei vremurilor, au fost asezate in biserica la un loc tainuit, unde se afla si astazi.
CUVIOSUL AGAPIE SIHASTRUL Ctitorul Manastirii Agapia Veche (secolul al XV-lea)
Pustnicul Agapie este cel dintai sihastru cunoscut, ce s-a nevoit in muntii care ii poarta numele, si adevaratul ctitor al sihastriei Agapia
Veche. Acest cuvios a trait mai intai in obstea Manastirii Neamt, la inceputul secolului al XV-lea, unde s-a invrednicit de darul preotiei.
Apoi, iubind rugaciunea si viata pustniceasca, s-a retras la liniste in muntele ce desparte Manastirea Secu de Manastirea Agapia.
In acest munte se gaseau poieni singuratice si locuri foarte prielnice vietii pustnicesti. Aici s-a nevoit Cuviosul Agapie singur, multi ani
de zile, in post si rugaciune, slavind pe Dumnezeu ziua si noaptea si rabdand multe ispite de la diavoli. Apoi, numele lui facandu-se
cunoscut, i s-au alaturat cativa ucenici din obstea Manastirii Neamt, care si-au construit chilii din lemn in apropierea dascalului lor.
Astfel s-a inchegat aici prima si cea mai vestita sihastrie din jurul Manastirii Neamt. Inmultindu-se numarul pustnicilor, se simtea nevoia
unei biserici pentru slujbe in zile de sarbatori. Atunci Cuviosul Agapie a construit, impreuna cu ucenicii sai, o mica biserica de lemn, in
poiana care ii poarta numele, cu hramul "Schimbarea Domnului la Fata". Asa a luat nastere pe la jumatatea secolului al XV-lea "Sihastria
lui Agapie", sub povatuirea acestui mare sihastru.
Asa de vestit ajunsese numele lui, ca multi calugari si mireni il cautau, ii cereau cuvant de folos si doreau sa-i devina ucenici. Caci se
cucereau toti de petrecerea Cuviosului Agapie si de buna randuiala din sihastria lui. Toata saptamana ucenicii lui se nevoiau singuri in
munte, iar spre sarbatori coborau in schit, faceau priveghere de toata noaptea, savarseau Sfanta Liturghie si se impartaseau. Apoi se
retrageau din nou la liniste, pentru a vorbi neincetat cu Dumnezeu si a se hrani din dumnezeiasca dragoste.
Ajungand la varsta vestita de Duhul Sfant, prin gura proorocului David, Cuviosul Agapie Sihastrul s-a stramutat cu pace la cele vesnice,
numarandu-se in ceata cuviosilor parinti, si a fost inmormantat langa biserica. De la acest cuvios si-au luat numele cele doua Manastiri,
Agapia Veche si Agapia Noua, Poiana lui Agapie, muntele si paraul lui Agapie.
MONAHUL FILOTEI IMNOGRAFUL Manastirea Cozia (secolele XIV-XV)
Acest monah iubitor de Hristos se numara printre cei dintai imnografi cunoscuti din manastirile romanesti. Mai intai a fost mare logofat
al Tarii Romanesti in timpul domniei lui Mircea cel Batran, cunoscut sub numele de Filos, fiind foarte invatat si cunoscator al limbilor
greaca si slavona.
In anul 1392, renuntand la dregatorie si la toate cele pamantesti, lua Crucea lui Hristos si se facu calugar in Manastirea Cozia, prin mana
egumenului Gavriil. Apoi, deprinzand buna nevointa si randuiala slujbelor bisericesti, ajunse vestit protopsalt si cel dintai dascal si
caligraf in obstea Manastirilor Cozia si Cotmeana.
Monahul Filotei intemeiaza astfel prima scoala de caligrafi si copisti la Cozia si ajunge dascal al calugarilor de pe Valea Oltului. Singura
opera scrisa de el, ajunsa pana astazi, poarta numele de "Pripeale" (Marimuri), adica imne de lauda in cinstea marilor sfinti, care se canta
la slujba privegherii in manastiri. Fiind iscusit protopsalt si imnograf, "pripealele" sale s-au raspandit prin secolele XV-XVIII in toate
Bisericile Ortodoxe din Peninsula Balcanica, spre lauda lui Dumnezeu si a sfintilor Sai.
Ajungand la varsta proorocita de psalmistul David si lasand in urma cativa buni ucenici, Cuviosul Filotei s-a mutat la cele ceresti pentru
a lauda neincetat cu ingerii pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfant.
CUVIOSUL GAVRIIL URIC (Scriitorul) Manastirea Neamt (secolele XIV-XV)
Vrednicul de pomenire monah "Gavriil Scriitorul" este numarat printre cei dintai copisti de opere filocalice din tara noastra si unul din
cei mai iscusiti dascali, miniaturisti si caligrafi ai monahismului romanesc.
Acest calugar invatat era fiul gramaticului Petru Uric, scriitor de acte (urice) domnesti de la curtea lui Roman Musat si Alexandru cel
Bun. Dupa ce invata la scoala de gramatici de la Manastirea Bistrita, ajunge cel dintai scriitor si gramatic la cancelaria Moldovei. Apoi,
tatal sau facandu-se monah cu numele de "Paisie Uricul" la Manastirea Bistrita, s-a calugarit si fiul sau, Gavriil, in obstea Manastirii
Neamt, dorind sa slujeasca din tinerete lui Hristos. Calugaria lor a avut loc intre anii 1407-1415, sub egumenul Dometian, cand s-a scris
si pomelnicul de la Manastirea Bistrita. Pe fila 6 r, "zaceala 20" a pomelnicului ctitoricesc, scrie urmatoarele: "Pomeneste, Doamne,
sufletul robilor Tai..., al monahului Paisie Uricul si al fiului sau, monahul Gavriil Scriitorul".
Smeritul monah Gavriil, socotindu-se nevrednic de sfanta preotie, si-a inchinat anii vietii copierii de invataturi si scrieri patristice, atat
aghiografice, cat si filocalice. Caci era inzestrat de Dumnezeu cu multa stiinta de carte, cu o frumoasa scriere si cunostea bine limbile
greaca si slavona si impodobea cartile sale cu miniaturi din cele mai alese. Timp de aproape 40 de ani, monahul Gavriil Uric a copiat si a
impodobit in Manastirea Neamt zeci de manuscrise. Dintre acestea se mai pastreaza astazi doar cateva: Evangheliarul (1429) cu text
slavon si grecesc si cu neegalate miniaturi; Scara Sfantului Ioan Scararul, Margaritarul Sfantului Ioan Gura de Aur, patru volume de
"Sbornice" cu extrase de invataturi patristice si vieti de sfinti si altele, care calauzesc sufletul pe calea mantuirii.
Monahul Gavriil Uric este considerat cel dintai dascal, caligraf si scriitor de opere filocalice din Moldova. Cercetand manuscrisele
bizantine de la Manastirea Moldovita, aduse de Alexandru cel Bun din Constantinopol (Manastirea Studion), el intemeiaza la Neamt si
Bistrita o vestita scoala de caligrafi si miniaturisti, formand numerosi dascali, gramatici si scriitori de carti patristice si de cult. Prin acest
dascal a patruns duhul Sfintilor Parinti si traditia bizantina in manastirile din Moldova. Ucenicii lui s-au raspandit, mai ales sub domnia
lui Stefan cel Mare, in toate manastirile din Moldova, ca: Bistrita, Putna, Moldovita, Voronet, Probota, Tazlau si la cancelariile
domnesti.
Asa a socotit smeritul monah Gavriil Scriitorul sa slaveasca pe Dumnezeu, sa imbogateasca Biserica Moldovei si sa ajute la mantuirea
sufletelor omenesti. Scriitor si impreuna lucrator, dascal si implinitor al cuvintelor Sfintei Evanghelii, Cuviosul Gavriil este chipul
monahului desavarsit care a imbinat pe deplin ascultarea cu rugaciunea si invatatura cu fapta buna, in dragoste si smerenie.
27
Savarsindu-si calatoria vietii si lasand in Moldova numerosi ucenici, Cuviosul Gavriil Scriitorul (Uric) si-a dat sufletul cu pace in bratele
lui Hristos, catre jumatatea secolului al XV-lea.
CUVIOSUL SILUAN IEROSCHIMONAHUL Mare egumen al Manastirii Neamt (+ 1448)
Egumenul Siluan era ucenic al mitropolitului Iosif Musat si al egumenului Dometian (1407-1415), crescut si format in obstea Manastirii
Neamt. Aici a invatat carte multa in scoala de gramatici a manastirii de la marele dascal si monah Gavriil Uric, ajungand apoi ieromonah
si duhovnic iscusit.
In anul 1422, raposand egumenul Pimen, a fost randuit de Dumnezeu egumen al Manastirii Neamt Cuviosul ieroschimonah Siluan. Acest
mare staret a condus obstea manastirii cu deosebita daruire si pricepere duhovniceasca mai mult de 25 ani. El a continuat si a desavarsit
opera duhovniceasca si culturala inceputa de egumenul Dometian in ambele lavre - Neamt si Bistrita.
In Manastirea Neamt, egumenul Siluan a marit mult numarul monahilor, dintre care nu putini sihastreau in padurile seculare din jurul ei.
Dintre acestia a ridicat duhovnici si egumeni cuviosi, cunoscuti in toata Moldova. La biserica a intarit buna randuiala a slujbelor, incat
nicaieri nu se savarseau mai frumos ca aici. Vestitii protopsalti de la Neamt, rivalizau cu cei de la Muntele Athos si din Bizant si insusi
domnul cu toti dregatorii tarii veneau sa-i asculte la slujbe.
Un avant necunoscut pana atunci in Moldova a luat si viata isihasta din jurul Manastirilor Neamt si Bistrita, unde straluceau mari sihastri
si lucratori ai rugaciunii lui lisus. Cel mai vestit sihastru din timpul egumenului Siluan era Cuviosul Iosif, ce se nevoia cu 17 ucenici in
Muntele Bisericanilor.
Luminatul egumen Siluan a dezvoltat la Neamt scoala de gramatici, condusa de monahul Gavriil Uric, ajungand cel mai vestit centru
duhovnicesc din Moldova, de cultura patristica, de iconografie si aghiografie, de copiere si ornamentare a cartilor de cult. Aici invatau
carte multi gramatici, monahi si mireni, dintre care unii au iesit iscusiti caligrafi, copisti si miniaturisti la manastirile moldovene. Sub
indrumarea egumenului Siluan s-au copiat la Neamt mai multe opere patristice cu continut filocalic, precum Scara Sfantului loan
Scararul, Margaritarul Sfantului Ioan Gura de Aur, Adunari de Cuvinte (Sbornice), Vieti de sfinti si altele.
Tot prin grija egumenului Siluan s-a brodat cu fir de aur Epitaful de la Neamt (1437), renumit in toata tara, care ii poarta numele; s-au
zidit chilii noi si s-au facut numeroase innoiri si danii. Iar ca sfetnic al evlaviosului domn Alexandru cel Bun si al fiilor sai, Cuviosul
Siluan a luat parte la toate bucuriile si incercarile vremii din tara Moldovei. El a participat la prohodirea voievodului Alexandru cel Bun,
in anul 1432, si tot el a cautat sa impace neintelegerile dintre urmasii sai la domnie, caci era iubit si respectat de toti ca un vrednic parinte
duhovnicesc.
Dupa o indelungata nevointa duhovniceasca, in post si rugaciune, in rabdare si jertfire de sine pentru mantuirea multora, cuviosul
egumen Siluan si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Dumnezeu, in anul 1448, lasand in urma numerosi ucenici.
CUVIOSUL IOSIF DE LA BISERICANI Sihastria Bisericani-Neamt (secolul al XV-lea)
Ieroschimonahul losif Sihastrul era cu metania din Manastirea Bistrita. Apoi, ducandu-se la Mormantul Domnului, s-a facut pustnic
vestit in pustiul Iordanului, incat numele lui se facuse cunoscut in tot tinutul Iudeii. Auzind calugarii din partea locului, s-au adunat in
jurul sau 17 sihastri, dintre care 15 romani si doi greci. Si era Cuviosul losif duhovnic al sihastrilor si dascal al pustnicilor. Nevointa lor
era neincetata rugaciune, iar adapostul lor il formau pesterile de pe malul Iordanului.
Odata, navalind arabii in Tara Sfanta, Cuviosul losif si-a luat ucenicii si a venit in Moldova, la Manastirea Bistrita. Dar n-a stat mult aici,
caci, iubind linistea, s-a retras intr-un munte inalt din apropiere, numit de atunci "Muntele lui losif", iar mai tarziu, "Muntele
Bisericanilor". Aici toti se nevoiau in pesteri de piatra si in bordeie de lemn si pamant, iar slujba o faceau intr-o pestera mare, ale carei
urme se cunosc pana astazi. Si atat de mult a sporit Cuviosul losif, incat se facuse facator de minuni.
Vazand ca se inmultesc ucenicii lui pe munte, a inaltat o mica biserica de lemn cu hramul Buna-Vestire, a facut chilii de jur-imprejur si a
adunat aici o parte din calugari. Schitul acesta s-a numit multa vreme "Schitul lui losif" si era una din cele mai vestite sihastrii din
Moldova. Cuviosul losif a asezat cu legamant in schitul sau randuiala neadormita de slujba, numita "achimita", dupa modelul Manastirii
Studion din Constantinopol. Astfel, a impartit pe calugari in trei cete, si fiecare ceata slavea pe Dumnezeu in biserica cate opt ore. Iar
randuiala obstii Cuviosului Iosif era aceasta: neincetata rugaciune in biserica si la chilii, cantarea psalmilor lui David, postul, desavarsita
ascultare si dragostea intre frati. Schitul lui Iosif era singura asezare manastireasca cu randuiala achimita din tara noastra. Pentru o
nevointa ca aceasta, Cuviosul Iosif a fost cinstit de credinciosi ca sfant inca din viata, fiind pomenit in partea locului pana in zilele
noastre.
Mai tarziu, Schitul lui Iosif s-a numit de credinciosi "Schitul Bisericani", adica al "evlaviosilor", pentru ca monahii se rugau neincetat cu
post si lacrimi si multi se vindecau de boli cu binecuvantarea cuviosului. Deci, mult nevoindu-se Sfantul Iosif si ajungand la masura
parintilor de demult, si-a dat sufletul cu pace in mainile Domnului si a fost numarat in ceata sfintilor.
Sfinte Preacuvioase Parinte Iosif, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSII SIMON, METODIE, VARNAVA, PETRU, AVERCHIE, GHERMAN, PIR SI GRECU (secolul al XV-lea)
Acesti cuviosi parinti impreuna cu alti noua sihastri, ale caror nume s-au uitat, au fost ucenicii Cuviosului Iosif din pustiul Iordanului.
Dintre acestia, cincisprezece erau romani, iar schimonahii Pir si Grecu (?) erau din Palestina.
Urmand pe dascalul lor, toti acesti parinti au venit in Moldova si au sihastrit pe Muntele Bisericani, avand fiecare pestera sa. Astfel,
monahul Simon a sihastrit pe un munte inalt numit pana azi "Muntele lui Simon", iar ceilalti s-au nevoit in alte culmi de munte, nu
departe de pestera Cuviosului Iosif, care de atunci ii poarta numele. Ei se rugau toata saptamana singuri in aspra nevointa, iar in sarbatori
se adunau in pestera cuviosului si faceau priveghere de toata noaptea.
Dupa intemeierea "Schitului lui Iosif", unii din acesti sihastri s-au coborat in obste, iar Cuviosii Simon, Metodie, Varnava, Averchie, Pir
si Grecu au ramas in pustie pana la sfarsitul vietii. Si erau toti iubitori de Hristos si lucratori ai rugaciunii inimii, mijlocind neincetat
pentru mantuirea lumii si stralucind pe munte ca niste faclii duhovnicesti.
Catre sfarsitul secolului al XV-lea, cei 17 cuviosi sihastri de pe Muntele Bisericani s-au stramutat la cerestile lacasuri, iar moastele lor s-
au asezat in pesterile in care s-au savarsit. In toponimia locului se pastreaza pana astazi urmatoarele denumiri: "Muntele Simon",
"Muntele Averchie", "Muntele lui Metodie", "Muntele lui Varnava", "Muntele Pir" si "Muntele Grecu", iar din secolul al XVII-lea,
"Muntele Chiriac" si "La Chilii".
MITROPOLITUL TEOCTIST I al Moldovei si Sucevei (1452 - 1477)
Venerabilul mitropolit Teoctist I a fost 25 de ani "parintele Moldovei" si cel mai de aproape rugator si sfetnic al voievodului Stefan cel
Mare.
28
Dupa traditie se tragea din familia Musatinilor. Din tinerete, luand jugul lui Hristos, s-a facut calugar in Manastirea Neamt, cea mai
renumita vatra monahala de formare duhovniceasca din secolele XV-XIX. Apoi, invatand de la monahi iscusiti frica de Dumnezeu si
dogmele credintei, s-a invrednicit de darul preotiei si a fost un timp egumen al marii lavre.
Vazand Petru Aron intelepciunea si sfintenia vietii egumenului Teoctist, cu sfat de obste l-au ales mitropolit al Moldovei in anul 1452.
Iar in primavara anului 1457, cand Stefan cel Mare ajunge pe tronul Moldovei, mitropolitul Teoctist a fost randuit de Dumnezeu sa unga
domn pe cel mai mare voievod al neamului romanesc. Caci, adunandu-se cu tot clerul si poporul la locul numit "Direptate, cu voia
tuturor l-au ridicat Domn si l-au pomazuit Teoctist mitropolitul", in numele Preasfintei Treimi. Apoi s-a rugat pentru el cu tot poporul sa
fie domn al dreptatii, viteaz intru razboaie, aparator al credintei, marturisitor al lui Hristos si parinte adevarat al Moldovei.
Acest intelept mitropolit era cel dintai sfetnic al lui Stefan cel Mare. Cand tara era amenintata de razboaie, cu el se sfatuia intai. Iar cand
domnul pleca la lupta, mitropolitul punea la priveghere de toata noaptea cu post si rugaciune pe toti monahii din manastiri si pe toti
sihastrii din munti, pe preoti si pe credinciosi, pana ce voievodul se intorcea biruitor la Suceava. De asemenea, cand Stefan, cu
ingaduinta lui Dumnezeu, se intorcea invins de la lupta, precum a fost la Razboieni (1476), mitropolitul Teoctist cu clerul sau il
imbarbata cel dintai, se ruga pentru el si il indemna sa nu inchine tara. Tot el este acela care l-a sfatuit pe Stefan cel Mare sa inalte dupa
fiecare razboi cate o manastire, in semn de multumire adusa lui Dumnezeu. Cu indemnul lui, marele domn a zidit Manastirea Putna
(1466-1470), pe care insusi a sfintit-o la 3 septembrie 1470. Cu indemnul lui a refacut in intregime Manastirea Zografu (1466-1475) si a
dat multe ajutoare manastirilor din Athos.
Sub pastoria acestui evlavios mitropolit a inflorit mult viata duhovniceasca in manastirile Moldovei si s-au intemeiat numeroase schituri
si sihastrii de-a lungul Carpatilor, precum Sihastria Putnei, Sihastria Voronetului, ' a Bisericanilor, a Tazlaului si altele. In toate aceste
asezari monahale traiau calugari alesi, dintre care unii ajunsesera facatori de minuni si erau cinstiti de popor ca sfinti. Viata isihasta in
acest timp a cunoscut o inflorire fara egal in Moldova. De asemenea, mitropolitul Teoctist a crescut numerosi ucenici, dintre care unii au
ajuns ierarhi alesi, altii stareti iscusiti, ca Simeon si Siluan la Manastirea Neamt, Ioasaf, cel dintai egumen la Putna, Evstatie la Bistrita,
Silvestru si Teoctist la Moldovita, Gherontie la Humor, Fevronia la manastirea de calugarite Itcani, Antonia la Horodnic si altii. In
Manastirile Neamt, Putna, Moldovita, Humor si Probota, odata cu viata duhovniceasca, mitropolitul Teoctist a dezvoltat si scolile de
caligrafie, de broderie, de sculptura, de pictura, de miniatura si de muzica.
Asa a fost pastoria bunului mitropolit Teoctist timp de 25 de ani. Apoi, fiind chemat la vesnica odihna, si-a dat sufletul in mainile
Domnului la 18 noiembrie 1477, fiind plans de tot poporul si ingropat in pridvorul Manastirii Putna.
SFANTUL DANIIL SIHASTRUL Manastirea Voronet (secolul al XV-lea)
Viata
Cuviosul Parintele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari sfinti pe care i-a odraslit pamantul Moldovei, mare dascal al
pustiei si povatuitor al calugarilor.
Acest sfant al neamului nostru s-a nascut intr-o familie de oameni saraci de pe mosia Manastirii Sfantul Nicolae din Radauti, la inceputul
secolului al XV-lea, primind la botez numele de Dumitru. Cand avea 16 ani, s-a facut calugar in aceeasi manastire, cu numele de
monahul David. Dupa cativa ani de aspra nevointa se invredniceste de harul preotiei si se retrage la Manastirea Sfantul Lavrentie din
comuna Vicovul de Sus. Apoi, fiind chemat de Duhul Sfant la viata pustniceasca, s-a facut schimonah cu numele de Daniil, inainte de
anul 1450, si s-a nevoit singur in nestiute osteneli duhovnicesti, mai intai in preajma Manastirii Neamt, pe valea paraului Secu, apoi pe
valea paraului Putna, intr-o mica chilie sapata in piatra. (Astazi se afla aici satul Laura, derivat de la "Lavrentie" sau de la "lavra",)
Dupa sfintirea Manastirii Putna (1470), Cuviosul Daniil Sihastrul s-a retras in preajma Manastirii Voronet, unde si-a sapat chilie in
piatra, sub stanca Soimului. Aici se nevoieste singur inca 20 de ani in placere de Dumnezeu, crescand numerosi ucenici si facand multe
minuni de vindecare.
In anul 1488, odata cu zidirea bisericii Manastirii Voronet, Sfantul Daniil Sihastrul se coboara in obste, avand peste 80 de ani, si ajunge
egumen al acestei manastiri. Mai traind inca putin si fiind cinstit de popor ca sfant si facator de minuni, Cuviosul Daniil si-a dat sufletul
in mainile lui Dumnezeu prin anul 1496 si a fost asezat in biserica, unde se afla pana astazi.
Sfantul Daniil Sihastrul, fiind ales de Dumnezeu din sanul maicii sale pentru viata cea ingereasca a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie
purtator de Hristos. Ca niciodata nu lipsea de la biserica, nici se juca cu ceilalti copii, nici nu cauta odihna si mancare. Ci, mereu se ruga
si intru toate asculta de parinti.
Cand avea varsta ca de 10 ani, fiind dat sa invete carte in Manastirea Sfantului Nicolae din Radauti, copilul Dumitru, desi tanar cu varsta,
s-a dovedit batran cu intelegerea. Ca in putina vreme a deprins Ceaslovul si Psaltirea pe de rost, precum si nevointa cea duhovniceasca.
Pentru aceasta, cuviosii calugari foarte mult il iubeau si se foloseau de blandetea si priceperea lui, ca era intotdeauna umbrit de darul
Duhului Sfant.
Dupa cinci ani de ucenicie, tanarul ostas al lui Hristos s-a facut calugar, primind numele marelui prooroc si imparat David. Si era intru
toate ascultator cuviosilor parinti, avand ca dascal si parinte duhovnicesc pe mult nevoitorul si purtatorul de Dumnezeu Sfantul Ierarh
Leontie de Radauti.
Acest tanar monah David era foarte ravnitor in nevointa vietii calugaresti. Cel mai mult iubea linistea, postul si rugaciunea. Zilnic nu
gusta nimic pana la asfintitul soarelui, iar uneori postea desavarsit cate trei si chiar cinci zile si se hranea numai cu legume si ierburi. In
ascultare era tacut, bland si tuturor supus, iar la biserica zabovea ziua si noaptea ca o candela mereu nestinsa. Inca si la chilie dormea
putin pe un mic scaunel, mereu veghind si cugetand la cele dumnezeiesti. Iar dintre carti, cel mai mult iubea Psaltirea pe care o stia pe de
rost si o repeta zilnic.
Asa nevoindu-se cativa ani de zile, Cuviosul David s-a facut vas al Sfantului Duh, invrednicindu-se de darul preotiei si al facerii de
minuni. Multi bolnavi, auzind de minunile ce se faceau prin rugaciunile lui, alergau la smeritul ieromonah David si se vindecau de
suferintele lor. Altii veneau sa-i ceara sfat, ca era foarte intelept in cuvant si inainte vazator, iar altii veneau sa-i marturiseasca pacatele,
ca ajunsese cuviosul vestit duhovnic in partile de nord ale Moldovei.
Vazand ieromonahul David ca este inconjurat de lume si nu mai are liniste la rugaciune, temandu-se de duhul slavei desarte, a luat
binecuvantare de la episcopul de Radauti si s-a retras la Manastirea Sfantul Lavrentie (Laurentiu). Dar si acolo il cautau credinciosii,
precum si cei bolnavi de duhuri necurate. Cuviosul David, insa, ziua facea ascultare si statea intre oameni, iar noaptea priveghea, se ruga
si impletea cosuri de nuiele pentru obste. Asa isi omora cuviosul ispitele tineretii si cugetul slavei desarte.
29
Odata l-a trimis egumenul cu oarecare ascultare in orasul Siret. Acolo, inconjurandu-l credinciosii, a zabovit cuviosul o zi, neputand a se
intoarce la timp in manastire. Atunci, egumenul i-a dat canon sa nu mai iasa o vreme din lavra. Deci, smerindu-se ieromonahul David, si-
a implinit cu bucurie canonul, dand slava lui Dumnezeu pentru toate.
Trecand cativa ani si Cuviosul David sporind mult in nevointa duhovniceasca, se simtea chemat de Duhul Sfant la viata pustniceasca.
Sufletul sau era ranit de dragostea lui Hristos si dorea sa-L slaveasca neincetat cu ingerii si cu sihastrii din codrii Carpatilor. Deci,
primind binecuvantare de la egumenul Manastirii Sfantul Lavrentie, a imbracat mai intai marele si ingerescul chip al schimniciei,
schimbandu-si numele din David in Daniil. Apoi, tainuindu-se de lume, s-a retras singur in adancul codrilor pe valea paraului Secu-
Neamt, cu putin inainte de anul 1450, unde s-a nevoit 14 ani in aspre osteneli calugaresti. Apoi, vazandu-se inconjurat de lume, s-a retras
in nordul Moldovei, aproape de sihastria Putna.
Calauzit de Dumnezeu, Cuviosul Daniil si-a facut mai intai o coliba de lemn pe valea paraului Viteul. Apoi, afland o stanca mare in
apropiere, si-a sapat cu dalta o mica chilioara in peretele stancii, cat sa poata incapea. Alaturi si-a scobit o alta incapere, drept paraclis de
rugaciune, cum se vede pana astazi. In aceasta stanca s-a nevoit Cuviosul Daniil in placere de Dumnezeu mai mult de 20 de ani.
Nevointa Preacuviosului Parintelui nostru Daniil Sihastrul in chilia de la Putna era aceasta:
Ziua si noaptea priveghea cu neincetata rugaciune si cugetare la cele dumnezeiesti, postind pana la asfintitul soarelui. Din chilie nu iesea
deloc toata saptamana. Mancarea lui era formata din pesmeti de paine, radacini si ierburi, iar lucrul mainilor sale era impletirea cosurilor
de nuiele. Duminica savarsea Sfanta Liturghie si se impartasea cu Trupul si Sangele lui Hristos, apoi primea pe cei ce veneau la el pentru
vindecare de boli si pentru cuvant de folos. In posturi postea cate trei si uneori cinci zile si avea darul rugaciunii si al lacrimilor.
Pentru sfintenia vietii sale, pentru postul cel indelungat si pentru privegherile cele de toata noaptea cu rugaciuni si cu lacrimi, Cuviosul
Daniil Sihastrul a fost multa vreme ispitit de satana, cautand sa-l alunge din pustie si sa-l arunce in pacatul cel cumplit al slavei desarte.
Dar cuviosul, cerand ajutorul lui Hristos si cu puterea Sfintei Cruci, toate cursele diavolului le biruia. Pentru aceea, in putina vreme s-a
invrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor, al mai inaintevederii si al vindecarii de boli. Caci izgonea duhurile necurate din oameni
numai cu cuvantul si vindeca tot felul de bolnavi. Apoi cunostea cugetele cele ascunse si spunea multora tainele cele viitoare, caci era
plin de darul Duhului Sfant.
Pentru niste daruri ca acestea, numele cuviosului se facuse cunoscut in toata tara Moldovei, iar poporul, de la mic pana la mare, l-a
numarat din tinerete in ceata sfintilor. Cei mai multi il numeau "Sfantul Daniil, Sihastrul cel Batran", caci era parinte si povatuitor al
tuturor sihastrilor din nordul Moldovei. Altii, indeosebi calugarii, il numeau "Sfantul Daniil Schimonahul". Iar dupa mutarea sa din trup,
era numit in popor "Sfantul Daniil cel Nou", ca sa-l deosebeasca de alti cuviosi cu acelasi nume.
In anul 1451, intamplandu-se grabnica moarte domnului tarii, Bogdan Voievod, fiul sau Stefan cu greu a scapat de primejdie. Deci,
auzind de nevointa si minunile Sfantului Daniil Sihastrul si fiind in grea stramtoare, a fost calauzit de Duhul Sfant la chilia lui. Aici,
poposind cateva zile, si-a marturisit cugetele inaintea cuviosului, a primit de la el dezlegare de pacate si multe cuvinte de mangaiere.
Apoi, linistindu-i sufletul, marele sihastru l-a binecuvantat, s-a rugat pentru dansul, i-a proorocit ca in curand va fi domn al Moldovei si
l-a liberat cu pace.
In primavara anului 1457, Stefan cel Mare, ajungand pe scaunul Moldovei, s-a incredintat de implinirea proorociei Sfantului Daniil
Sihastrul si de darul lui Dumnezeu care era intru dansul. Din anul acela, cuviosul i-a fost marelui domn cel dintai sfetnic, duhovnic si
rugator catre Dumnezeu. Adeseori, voievodul poposea la chilia lui, isi marturisea pacatele, ii cerea cuvant de folos si nimic nu facea fara
rugaciunea si binecuvantarea lui. Iar cuviosul il imbarbata si il indemna sa apere tara si crestinatatea de mainile paganilor, incredintandu-
l ca, de va zidi dupa fiecare lupta cate o biserica spre lauda lui Hristos, in toate razboaiele va birui.
Astfel, ascultandu-l, Stefan cel Mare a aparat cu multa vitejie Biserica lui Hristos si tara Moldovei dupa caderea Bizantului, aproape o
jumatate de secol, castigand 47 de razboaie si inaltand 48 de biserici. In felul acesta, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a dovedit un mare
aparator al Ortodoxiei romanesti si ctitor duhovnicesc al manastirilor inaltate la indemnul sau.
Odata, poposind domnul Moldovei in chilia cuviosului, a fost indemnat de marele sihastru sa zideasca in apropiere de chilia sa o
manastire de calugari, intru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, catre care avea mare evlavie. Deci, ascultandu-l Stefan Voievod si
impreuna alegand locul, cu binecuvantarea lui s-a inceput in anul 1466 zidirea Manastirii Putna. Iar in anul 1470, cand s-a sfintit acest
dumnezeiesc lacas, insusi Sfantul Daniil a luat parte, fiind cinstit de toti ca un al doilea ctitor.
Se mai spunea despre dansul ca, voind Stefan Voda sa-i incredinteze manastirea, de multe ori l-a rugat sa fie egumen si parinte
duhovnicesc al Putnei. Dar cuviosul, socotindu-se nevrednic de o cinste ca aceasta, a ramas mai departe la mica lui chilie din pestera.
Pentru sfintenia vietii sale, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a dovedit din tinerete purtator de Hristos si mare dascal al linistii si rugaciunii lui
Iisus. In timpul vietii sale nu era in Moldova alt sihastru si duhovnic mai vestit, nici alt lucrator si dascal al rugaciunii mai iscusit decat
el. De aceea, toti egumenii si duhovnicii din nordul Moldovei, ca si dregatorii din sfatul tarii, il aveau de parinte duhovnicesc.
Urmand exemplul vietii sale, numerosi calugari iubitori de liniste din chinovii se retrageau in pustie cu binecuvantarea Cuviosului Daniil
si deveneau sihastri si lucratori sporiti ai rugaciunii lui Iisus. Astfel, acest mare ascet al Moldovei avea prin manastiri si sate numerosi fii
duhovnicesti, iar prin munti si prin codri avea peste o suta de ucenici sihastri care se nevoiau in placere de Dumnezeu, dupa sfatul sau.
Asa a creat Sfantul Daniil Sihastrul in Moldova o mare miscare isihasta, aproape fara egal, innoind astfel, pentru multa vreme, viata
duhovniceasca prin manastiri si schituri si ridicand o intreaga generatie de sihastri si rugatori ai neamului.
Dupa anul 1470, vazand cuviosul ca la Putna.nu mai are liniste din cauza manastirii si a multimii credinciosilor, a parasit chilia in care se
nevoise peste douazeci de ani si s-a retras in taina in codrii seculari din jurul Manastirii Voronet. Aici se nevoiau ca la cincizeci de
calugari sub povatuirea ieroschimonahului Misail, vrednic ucenic al Sfantului Daniil. Deci, afland un loc retras in preajma manastirii, si-
a facut o mica chilie deasupra stancii numita "Soimul" si aici se ostenea cuviosul in desavarsita liniste si placere de Dumnezeu.
Insa n-a trecut multa vreme si indata numele lui s-a facut cunoscut in toate satele din partea locului, incat veneau la el tot felul de
bolnavi, paralizati, oameni stapaniti de duhuri necurate si se vindecau. Credinciosii, neputand ajunge la chilia lui, asteptau jos in
manastire, iar cuviosul cobora noaptea, se ruga pentru ei, le spunea pricina suferintei, ii sfatuia, ii binecuvanta si ii trimitea sanatosi la
casele lor.
In vara anului 1476, Stefan cel Mare, pierzand lupta de la Razboieni in fata turcilor, s-a dus la chilia Sfantului Daniil Sihastrul, bunul sau
parinte duhovnicesc de la Voronet. Deci, "batand Stefan Voda in usa sihastrului sa-i descuie, a raspuns sihastrul sa astepte Stefan Voda
afara pana va termina ruga. Si dupa ce si-a terminat sihastrul ruga, l-a chemat in chilie pe Stefan Voda. Si s-a spovedit Stefan Voda la
dansul. Si a intrebat Stefan Voda pe sihastru ce va mai face, ca nu poate sa se mai bata cu turcii. «Inchina-voi tara la turci sau nu?» Iar
30
sihastrul a zis sa nu o inchine, ca razboiul este al lui, numai dupa ce va izbavi, sa faca o manastire acolo, in numele Sfantului Gheorghe".
Deci, crezand domnul Moldovei in proorocia Sfantului Daniil ca va birui pe turci si luand de la el rugaciune si binecuvantare, indata a
adunat oaste si a izgonit pe turci din tara. Asa ajuta cuviosul cu rugaciuni fierbinti catre Dumnezeu sa se izbaveasca Moldova si tarile
crestine de robia paganilor.
Raposand mitropolitul Teoctist, in toamna anului 1477, Stefan cel Mare s-a sfatuit cu clerul si episcopii tarii sa aleaga pastor si parinte al
Moldovei pe Sfantul Daniil Sihastrul de la Voronet. Dar cuviosul, auzind de aceasta, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu si voievodului sa
nu-l lipseasca pana la moarte de fericita lui liniste. Deci, cucerindu-se toti de smerenia si sfintenia lui, si-au cerut iertare si l-au lasat in
pustie sa slaveasca neincetat pe Dumnezeu.
Timp de 20 de ani cat a sihastrit la Voronet, Cuviosul Daniil a creat aici o noua vatra isihasta, tot atat de importanta ca si cea de la Putna.
Caci in putina vreme s-au adunat in jurul sau zeci de sihastri, unii mai nevoitori decat altii, care se osteneau, fie in codrii Voronetului, fie
in Muntii Raraului, fie de-a lungul Carpatilor Rasariteni. Cei mai multi practicau rugaciunea lui Iisus, postul si tacerea. Altii citeau zilnic
Psaltirea, altii faceau mii de metanii si impleteau cosuri, iar altii, fiind buni caligrafi, scriau carti de slujba pentru biserici si manastiri.
Cei mai alesi ucenici ai Cuviosului Daniil Sihastrul au fost: mitropolitul Grigorie Rosea, monahul caligraf Ioan, precum si egumenii
Misail si Efrem, toti din Manastirea Voronet. Apoi Cuviosul Pahomie Sihastrul si egumenul Nil din Manastirea Slatina; egumenul Paisie,
Paladie-Sihastrul si Anastasie Sihastrul de la Manastirea Neamt; Isaia Pustnicul de la Manastirea Moldovita, egumenul Gherontie de la
Humor si multi altii.
Aducandu-si aminte Stefan cel Mare de fagaduinta data lui Dumnezeu si Sfantului Daniil Sihastrul, in vara anului 1488 a zidit din
temelie, la Manastirea Voronet, o frumoasa biserica din piatra inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, in locul vechii biserici de
lemn. La 14 septembrie, in acelasi an, biserica a fost sfintita de mitropolitul Gheorghe, in prezenta fericitilor ei ctitori, Stefan Voievod si
Cuviosul Daniil Sihastrul, si a zeci de mii de credinciosi, calugari, clerici si dregatori de tara. In aceasta zi, cu sfat de obste, Sfantul
Daniil, desi batran, a fost numit egumen al Manastirii Voronet.
Timp de aproape 10 ani, Sfantul Daniil a povatuit obstea Manastirii Voronet, ca un mare parinte duhovnicesc al calugarilor, al sihastrilor
si al intregii Moldove. Caci, desi petrecea mai mult la chilia sa de pe stanca Soimului, fiind foarte iubitor de liniste, adeseori cobora in
obste, marturisea soborul, tamaduia pe cei bolnavi ce se adunau de prin sate si ii sfatuia pe toti. Apoi, iarasi se retragea la chilia sa.
In timpul egumeniei sale, Manastirea Voronet a trait cea mai infloritoare perioada duhovniceasca din istoria sa, fiind socotita multa
vreme lavra isihasmului din Moldova. Toti monahii din obste, care numarau peste saizeci de nevoitori, practicau rugaciunea lui Iisus.
Unii erau vestiti pastori si duhovnici, altii erau dascali invatati in scoala manastirii si neobositi caligrafi, iar cei mai multi erau calugari
de rugaciune, care slaveau pe Dumnezeu neincetat si se rugau pentru toata lumea. La Voronet au invatat carte si au deprins nevointa
duhovniceasca numerosi preoti de parohie, egumeni, episcopi, monahi, sihastri si dregatori de tara. Iar in codrii seculari din muntii
Voronetului, ai Raraului si Stanisoarei, se nevoiau pentru dragostea lui Hristos alti peste cincizeci de sihastri, ucenici ai Sfantului Daniil.
Pe toti acestia ii supraveghea si ii povatuia pe calea cea buna a imparatiei cerurilor marele egumen si povatuitor de suflete, Cuviosul
Parintele nostru Daniil, "Sihastrul cel Batran".
Ajungand vas ales al Duhului Sfant, plin de tot felul de bunatati si trecand de varsta de nouazeci de ani, Sfantul Daniil marele sihastru al
Moldovei, dascalul pustiei si facatorul de minuni, si-a dat sufletul in bratele lui Hristos la sfarsitul secolului al XV-lea (1496). Multimea
ucenicilor lui impreuna cu mitropolitul si domnul tarii l-au plans indeajuns si l-au ingropat in pronaosul bisericii Manastirii Voronet,
punand deasupra o piatra cu inscriptia: "Acesta este mormantul parintelui nostru David, schimonahul Daniil". Apoi, impartind
credinciosilor multe milostenii si sarutand sfintele lui moaste, s-a intors fiecare la ale sale.
Dupa savarsirea sa, vazand ucenicii si credinciosii ca se fac oarecare minuni si vindecari de boli la moastele cuviosului, l-au trecut in
ceata sfintilor, numindu-l "Sfantul Staret Daniil", "Sfantul Daniil Sihastrul", sau mai ales "Prea Cuviosul de Dumnezeu rugatorul
Parintele nostru Daniil cel Nou". Obstea Manastirii Voronet, impreuna cu mitropolitul Grigorie Rosea, ucenicul sau, au pus acestei lavre,
dupa hramul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, al doilea hram in cinstea "Sfantului Daniil cel Nou", pomenindu-l in randul fericitilor
ctitori. Totodata i-au randuit zi de praznuire peste an, anume dupa pomenirea Sfantului Daniil Stalpnicul, a treia zi. Astfel, in Moldova,
pomenirea Cuviosului Daniil Sihastrul s-a facut, secole de-a randul, la 23 aprilie, hramul Manastirii Voronet, si la 14 decembrie, a treia
zi dupa ziua Sfantului Daniil Stalpnicul (11 decembrie). Ca sfant cu aureola a fost pictat pentru prima data in anul 1547, de acelasi
mitropolit, pe peretele de sud al bisericii Manastirii Voronet, in stanga usii de intrare in pridvor, cum se vede pana astazi, tinand in mana
sa un sul desfacut pe care scrie: "Veniti, fratilor, de ma ascultati. Va voi invata frica Domnului. Cine este omul...".
Ravna credinciosilor a indemnat pe calugarii de la Manastirea Voronet, la inceputul secolului al XVII-lea, sa scoata din mormant
moastele facatoare de minuni ale Sfantului Daniil Sihastrul si sa le aseze in biserica, in sicriu frumos impodobit, pentru inchinare. Pe
acestea insusi mitropolitul Dosoftei le-a sarutat. Vestea minunilor lui ajunsese pana la Kiev, in Polonia, in Transilvania, in Sfantul
Munte, de unde veneau credinciosi sa i se inchine si toti il numeau "Sfantul Daniil cel Nou, facatorul de minuni".
In anul 1749, egumenul Manastirii Voronet, anume Ghedeon, a dat Manastirii Putna degetul aratator al Sfantului Daniil ferecat in argint,
unde se pastreaza pana astazi. Moastele poarta inscriptia: "Aceste relicve le-am ferecat eu, Ghedeon, egumen de la Voronet, cu toata
cheltuiala mea, in anul 1749, decembrie 4". In anul 1775, Moldova de nord ajungand sub ocupatia Austriei, moastele Sfantului Daniil
Sihastrul au fost asezate din nou in mormantul sau, unde se pastreaza pana astazi.
Sfinte Preacuvioase Parinte si facatorule de minuni Daniile, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL MISAIL IEROSCHIMONAHUL Egumen al Manastirii Voronet (secolul al XV-lea)
Ieroschimonahul Misail era ucenic apropiat al Sfantului Daniil Sihastrul, inca din anii 1450-1460, pe cand se nevoia in chilia de la Putna.
Urmand dascalului sau, s-a nevoit si el un timp la liniste, sihastrind pe valea Putnei. Apoi, cu binecuvantarea Cuviosului Daniil, s-a
stabilit cu mai multi ucenici in Manastirea Voronet si acolo se smerea in fata tuturor in nadejde si ascultare.
Invrednicindu-se de darul preotiei, Cuviosul Misail a fost ales egumen de obstea manastirii, prin anul 1470, si era iubit de toti pentru
blandetea si intelepciunea cu care povatuia sufletele catre Hristos. In anul 1471, vazand egumenul Misail ca Sfantul Daniil Sihastrul este
inconjurat de prea multa lume si nu mai are liniste la Putna, l-a adus in taina la Manastirea Voronet. Apoi i-a facut o chilie de piatra pe
stanca Corbului din apropiere, dupa dorinta cuviosului. Deci, randuindu-i ucenici, purta mare grija de dansul si niciodata nu iesea din
cuvantul sau.
Povatuind Manastirea Voronet mai mult de zece ani, egumenul Misail a facut din obstea sa cea mai vestita sihastrie din Moldova.
Numerosi monahi si schimonahi iubitori de liniste, care doreau sa petreaca alaturi de Sfantul Daniil, se stabileau in obstea de la Voronet,
31
sub ascultarea Cuviosului Misail. Intre anii 1470-1480 se nevoiau in aceasta sihastrie peste 60 de monahi, la care se mai adaugau alti 50
de sihastri ce traiau in padurile seculare din muntii Voronetului. Pe toti acestia ii supraveghea egumenul Misail, cu rugaciunea si
binecuvantarea Sfantului Daniil. Unii dintre ei erau alesi lucratori ai rugaciunii lui Iisus, altii erau desavarsiti ascultatori si postitori, iar
altii erau buni caligrafi, dascali in scoala manastirii si smeriti slujitori in obste, odihnind cu dragoste pe credinciosii care veneau la
Sfantul Daniil.
Dupa anul 1480, primind schima monahala, Cuviosul Misail s-a retras la liniste, laudand pe Dumnezeu ziua si noaptea. Apoi, mai traind
putin, s-a savarsit cu pace si s-a numarat in ceata cuviosilor parinti.
CUVIOSUL EFREM IEROSCHIMONAHULEgumen al Manastirii Voronet(secolele XV-XVI)
Ieroschimonahul Efrem era unul din ucenicii apropiati ai Sfantuiui Daniil Sihastru. El s-a format duhovniceste linga chilia acestui cuvios
de la Putna, in preajma caruia s-a nevoit in anii tineretii. Apoi, stabilindu-se in sihastria Voronetului, a primit darul preotiei si slujea cu
credinta si osardie Biserica lui Hristos. In obste era iubit de toti, inai ales pentru smerenia si ascultarea lui fata de Sfantul Daniil, ca
niciodata nu iesea din cuvantul batranului, si toate le facea cu binecuvantare.
Dupa anul 1480, egumenul Misail, retragandu-se la liniste, a incredintat obstea Manastirii Voronet ieroschimonahului Efrem. Timp de
aproape zece ani, noul egumen a povatuit cu multa pricepere aceasta aleasa sihastrie, indemnand, sfatuind si facandu-se tuturor pilda de
rabadare si statornicie. A dezvoltat inca scoala de caligrafi din manastire si a purtat o deosebita grija de Sfantul Daniil ce sihastrea alaturi
de manastire.
Acest cuvios egumen facea parte dintre sfetnicii lui Stefan cel Mare si era multora dascal si parinte duhovnicesc. Tot el s-a invrednicit, in
anul 1488, sa vada la Voronet o noua biserica de piatra, inaltata de marele domn in cinstirea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe.
Apoi, cu sfat de obste, numindu-se Cuviosul Daniil staret al Manastirii Voronet, egumenul Efrem ii era intru toate ascultator, pana ce
cuviosul s-a mutat la cerestile locasuri. Deci, mai traind cativa ani dupa mutarea lui si bineplacand lui Dumnezeu, in primii ani ai
secolului al XVI-lea s-a savarsit cu pace si cuviosul Efrem ieroschimonahul, lasand la Voronet peste 60 de monahi.
CUVIOSUL IOAN MONAHULManastirea Voronet (secolele XV-XVI)
Acest smerit nevoitor venit de mic in manastire, era unul din ucenicii de chilie a Sfantului Daniil Sihastru, implinind cu mare osardie
aceasta ascultare mai mult de cincisprezece ani. Povatuia pe credinciosi la chilia marelui sihastru, ajuta pe cei bolnavi care veneau pentru
vindecare, aducea cele de nevoie pentru hrana, iar la timpul cuvenit mergea la biserica si era tuturor iubit pentru blandetea lui.
Ajungand la virsta de 18 ani, a fost facut calugar, luand jugul lui Hristos cu indemnul si "cu rugaciunile sfant parintelui nostru Daniil cel
Nou". Caci fiind iubit foarte cuviosului, neincetat se ruga pentru dansul si il povatuia pe calea mantuirii. Raposand dascalul si parintele
sau duhovnicesc, monahul Ioan se indeletnicea cu scrierea cartilor bisericesti, caci era un bun caligraf. Mai tarziu s-a nevoit un timp la
Manastirea Probota, apoi a facut cativa ani ascultare pe langa mitropolitul Grigore Rosca (1570), cu care a fost dimpreuna ucenic al
Sfantului Daniil.
Dintre cartile copiate de monahul Ioan se numara si o carte cu continut patristic, "Cuvintele Sfantului Efrem Sirul", pe care smeritul
caligraf o scrie prin anul 1550 pentru manastirea de metanie. In insemnarea de pe carte scrie: "... cu invatatura mitropolitului Grigorie ...
am dorit din inima si am dat din dreapta mea agonisita si am facut aceasta carte, numita a Sfantului Efrem, si am dat-o la Manastirea
Voronetului unde din frageda tinerete si din copilarie m-am fagaduit lui Dumnezeu, cu rugaciunile sfant parintelui nostru Daniil cel Nou
si unde am primit mantuitorul si ingerescul cin...".
Deci, retragandu-se la metanie si mai traind putini ani, s-a stramutat cu pace la cerestile locasuri.
CUVIOSUL IOASAF ARHIMANDRITUL Primul egumen al Manastirii Putna (1470-1484)
Arhimandritul Ioasaf a fost cel dintai egumen si ctitor duhovnicesc al Manastirii Putna. Chemat de Hristos mai intai in obstea Manastirii
Neamt, unde a primit tunderea monahala, s-a format duhovniceste pe langa cei mai alesi parinti ai marii lavre. Tot aici a invatat carte
Cuviosul Ioasaf de la ucenicii vestitului dascal Gavriil Uric, deprinzand bine limbile greaca si slavona, precum si mestesugul copierii de
carti bisericesti. Si era cinstit de tot soborul monahilor pentru intelepciunea si ascultarea lui.
In anul 1440, monahul Ioasaf a fost hirotonit preot si a ajuns duhovnic iscusit in Manastirea Neamt, povatuind catre Hristos multe
suflete. Numele lui se facuse cunoscut pana la mitropolitul Moldovei, Teoctist, si chiar la dregatorii tarii. Pentru sfintenia vietii lui, a fost
ales de sobor egumen si parinte duhovnicesc al Manastirii Neamt, facand unele imbunatatiri la biserica si intarind mult dragostea si
armonia intre frati. Egumenul Ioasaf a dat o mare dezvoltare scolii de caligrafi si vietii duhovnicesti de la Neamt. Obstea sa numara peste
200 de calugari, din care mai mult de 30 erau vestiti dascali, psalti, caligrafi si duhovnici. In jurul marii lavre se nevoiau, de asemenea,
zeci de sihastri si lucratori ai rugaciunii lui Iisus.
Auzind de nevointa lui, in anul 1468, Stefan cel Mare l-a chemat, cu binecuvantarea mitropolitului Teoctist, sa fie egumen al Manastirii
Putna. Astfel, arhimandritul Ioasaf, luand cu sine ca la 25 de calugari alesi, ieromonahi, duhovnici si cativa caligrafi, a purces la Putna,
ctitoria marelui domn al Moldovei, care atunci se zidea. Apoi, manastirea savarsindu-se, la 3 septembrie 1470, s-a sfintit cu mare alai, in
prezenta ctitorului ei, Stefan Voda, si a zeci de mii de moldoveni.
Din aceasta zi, egumenul Ioasaf a devenit sfetnic de taina al voievodului si parinte duhovnicesc al Manastirii Putna, timp de 15 ani.
Avand o nevointa cu totul deosebita si fiind inzestrat de Dumnezeu cu multa putere in fapta si cuvant, a reusit in putina vreme sa
intemeieze la Putna o obste cu peste 60 de calugari, vestita in toata tara Moldovei. Slujbele si toata randuiala se faceau ca la Manastirea
Neamt. Calugarii, "rugatorii" marelui ctitor, aveau o singura datorie: sa slaveasca neincetat pe Hristos si sa se roage pentru tara si
biruinta domnului in razboaie, iar in timpul liber sa copieze carti de slujba si de invatatura.
Cuviosul egumen Ioasaf a intemeiat la Putna, din porunca lui Stefan cel Mare, o vestita scoala de calugari caligrafi, pe masura celei de la
Neamt, unde se scriau numeroase carti de slujba si de invatatura duhovniceasca. A mai format si o alta scoala de dascali si cateheti,
pentru invatatura si luminarea poporului, precum si o renumita scoala de muzica bisericeasca. De aici s-au ridicat egumeni si ierarhi
iscusiti in povatuirea sufletelor omenesti, "dascali" si protopsalti vestiti pana la Constantinopol, care impodobeau slujbele manastiresti,
mai ales la praznice.
Savarsind toate bine, Cuviosul Ioasaf Arhimandritul s-a retras din egumenie in anul 1476 si s-a facut schimonah, cu numele de Iosif.
Apoi, bineplacand lui Dumnezeu, s-a stramutat cu pace la cerestile lacasuri, in ziua de 19 octombrie 1484.
CUVIOSUL CASIAN MONAHUL Manastirea Putna (secolul al XV-lea)
Acest parinte vrednic de pomenire a fost unul din cei mai vestiti caligrafi si impodobitori de carti bisericesti de la Manastirea Putna. Era
cu metania din Manastirea Neamt, unde s-a nevoit multi ani in placere de Dumnezeu si smerita ascultare. Aici, in scoala de gramatici a
32
marii lavre, a invatat monahul Casian de la cei mai iscusiti dascali si miniaturisti, atat limbile greaca si slavona, cat si copierea si
impodobirea cu miniaturi a cartilor de slujba. Astfel, in putina vreme a devenit un renumit calugar caligraf in Manastirea Neamt, scriind
cu rabdare si migala numeroase manuscrise. Numele sau devenise cunoscut in manastirile din Moldova.
Auzind de aceasta voievodul Stefan cel Mare si dorind sa-si inzestreze ctitoria sa de la Putna, care atunci se zidea, cu carti de slujba, a
poruncit monahului Casian sa-i scrie mai intai mineiul pe luna august, cu slujba hramului manastirii, Adormirea Maicii Domnului. Pe
fila 44 se gaseste urmatoarea insemnare: "Acest minei pe august l-a scris Stefan Voievod, domnul Tarii Moldovei, cu mana pacatosului
Casian". Mineiul a fost terminat de scris, probabil, in anul 1466. Un an mai tarziu, adica in 1467, monahul Casian termina de scris si
impodobit, la cererea marelui voievod, al doilea minei, pe luna noiembrie.
Venind la Putna cu egumenul Ioasaf, monahul Casian a fost printre cei dintai dascali si miniaturisti care au intemeiat vestita scoala de
caligrafi din aceasta manastire. Aici a mai scris si alte carti bisericesti si a format mai multi ucenici, care i-au continuat aceasta
duhovniceasca indeletnicire.
Asa nevoindu-se Cuviosul Casian ca la 50 de ani, mereu rugandu-se si impodobind carti bisericesti spre slava lui Dumnezeu, catre
sfarsitul secolului al XV-lea a adormit cu pace in obstea Manastirii Putna.
CUVIOSUL VASILE MONAHUL Manastirea Putna (secolul al XV-lea)
Printre cei cinci calugari caligrafi adusi in anul 1470 de la Manastirea Neamt la Putna, se numara si acest smerit dascal si monah Vasile.
El cunostea bine scrierile Sfintilor Parinti, mai ales ale marilor cuviosi sinaiti, incepand cu Scara Sfantului Ioan Scararul. Cunostea
scrierile filocalice care circulau in manastirile din Athos si din fostul Bizant si stia cat folos duhovnicesc au ele pentru calugarii din
Moldova, el insusi fiind un profund isihast.
Astfel, monahul Vasile este numarat printre cei mai buni dascali isihasti ai scolii de caligrafi din Manastirea Neamt. El a copiat mai
multe carti filocalice pentru folosul sufletesc al calugarilor din obste si din sihastrii, fiind unul din ctitorii Filocaliei in spatiul romanesc.
Totodata era si un iscusit lucrator al rugaciunii lui Iisus si bun caligraf.
Ajungand la Manastirea Putna si fiind cunoscut marelui domn, Stefan Voda al Moldovei, Cuviosul Vasile a luat porunca sa scrie, pentru
ctitoria sa, Scara Sfantului Ioan Scararul, pentru a nu fi lipsiti "rugatorii" sai de un dar ca acesta. Caci nu exista manastire ortodoxa sa nu
aiba "Cuvintele" Sfantului Ioan, egumenul Muntelui Sinai, opera filocalica cu cea mai larga raspandire.
Monahul Vasile, implinind porunca, adauga pe fila 269 aceasta insemnare: "Din porunca dreptmaritorului domnului nostru Io Stefan
Voievod, domnul Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, s-a scris aceasta scara (leastvita) pentru manastirea sa din Putna, in aceasta
manastire, in timpul arhimandritului chir Ioasaf, cu mana mult pacatosului monah Vasile, in anul 1472".
Legatura cartii uzandu-se cu timpul, fiind mult citita de calugari, in anul 1646 a fost legata din nou de ieromonahul Antonie, precum
singur scrie pe aceeasi pagina: "Iata eu, robul Domnului Iisus Hristos, mult pacatosul si nevrednicul ieromonah Antonie, am legat si am
innoit aceasta scara ("leastvita"), facand ascultare, in anul 1674, luna august, in 13 zile".
Cuviosul Vasile a fost printre cei dintai dascali ai scolii de caligrafi din Manastirea Putna, scriind si alte carti filocalice de folos sufletesc
si crescand mai multi ucenici. Apoi, bineplacand lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace in ceata cuviosilor parinti, catre sfarsitul secolului al
XV-lea.
CUVIOSUL NICODIM IEROMONAHUL Manastirea Putna (secolul al XV-lea)
Ieromonahul Nicodim era cu metania din Manastirea Neamt. Invatand de la ucenicii vestitului dascal si caligraf Gavriil Uric mestesugul
miniaturii si al copierii de carti bisericesti, Cuviosul Nicodim a ajuns unul din iscusitii caligrafi miniaturisti din marea lavra. El se
indeletnicea, atat cu nevointa vietii calugaresti, cat si cu rugaciunea si copierea de carti duhovnicesti de invatatura. In acea vreme traiau
in Manastirea Neamt cei mai vestiti calugari dascali si caligrafi, care copiau pentru obste invataturile Sfintilor Parinti, ce formau hrana
duhovniceasca a monahilor si credinciosilor.
Acest cuvios ieromonah era, de asemenea, si un iscusit parinte duhovnicesc pentru calugari si mireni, vorbind tuturor de Hristos si
ajutand la mantuirea multor suflete.
In anul 1470, mergand la Putna cu egumenul Ioasaf, a luat porunca de la Stefan cel Mare sa scrie un Tetraevanghel pentru Manastirea
Humor, pe care il termina la 17 iunie 1473. Frumoasele miniaturi, icoane, ornamente si intreaga caligrafie fac din acest manuscris cel
mai pretios Tetraevanghel ce se pastreaza astazi in tara noastra. Icoana Maicii Domnului si a celor patru evanghelisti, ca si portretul lui
Stefan cel Mare, de o mare valoare, nu puteau fi lucrate asa de frumos decat de mana binecuvantata a unui calugar cuvios. Si acesta a
fost Cuviosul Nicodim de la Putna.
Asa nevoindu-se ieromonahul Nicodim Dascalul si bineplacand lui Dumnezeu, s-a stramutat cu pace la cele vesnice catre sfarsitul
secolului al XV-lea, lasand in urma cateva manuscrise frumos impodobite si mai multi fii duhovnicesti.
CUVIOSUL CHIRIAC SCHIMONAHUL Manastirea Putna (secolul al XV-lea)
Schimonahul Chiriac s-a nevoit mai intai multi ani in Manastirea Neamt, indeletnicindu-se, atat cu rugaciunea cat si cu scrierea cartilor
patristice. Cunostea bine limbile greaca si slavona si iubea mult linistea si singuratatea. El facea parte din scoala de caligrafi a marii
lavre, fiind unul din ucenicii monahului Gavriil Uric.
In anul 1470, ducandu-se la Manastirea Putna cu egumenul Ioasaf, Cuviosul Chiriac a luat porunca de la domnul Moldovei sa scrie
pentru ctitoria sa "Cuvantarile Sfantului Ioan Gura de Aur", pe care le termina in cateva luni. Cartea se pastreaza pana astazi la
Manastirea Putna. Ea se citea, atat la biserica, pentru mangaierea fratilor, cat si la chilii. Pe ultima fila se afla aceasta insemnare: "Eu,
mult pacatosul Chiriac, am scris acest Zlatoust (Gura de Aur) pentru dreptmaritorul domn a toata Tara Moldovei, Io Stefan Voievod, la
manastirea zidita de el cu numele Putna, in anul 1470 si s-a sfarsit in luna ianuarie 30".
Schimonahul Chiriac a scris si alte carti filocalice cu invataturi folositoare de suflet de la Sfintii Parinti, fiind printre cei dintai dascali ai
scolii de gramatici si caligrafi de la Manastirea Putna. Impreuna cu ceilalti calugari veniti de la Neamt, a intemeiat o aleasa viata
duhovniceasca la Putna, formand numerosi ucenici iubitori de Hristos si luminati in Sfintele Scripturi.
Asa nevoindu-se peste 60 de ani, in smerenie si ascultare, si mult ostenindu-se pentru folosul si mantuirea tuturor, Cuviosul Chiriac si-a
dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, spre sfarsitul secolului al XV-lea.
CUVIOSUL IACOB IEROMONAHUL Manastirea Putna (secolul al XV-lea)
Cuviosul ieromonah Iacob face parte dintre vestitii duhovnici si dascali ai Manastirii Neamt din secolul al XV-lea, unde se nevoise in
anii tineretii ca ucenic al renumitului dascal Gavriil Uric. In marea lavra, el a scris cateva carti patristice drept mangaiere si hrana
duhovniceasca pentru calugari.
33
Venind la Manastirea Putna, in anul 1470, ca dascal si duhovnic al intregii obsti, ieromonahul Iacob a continuat aceeasi sfanta ascultare,
formand duhovniceste zeci de calugari tineri. Dandu-se pe sine pilda tuturor, ii deprindea mai ales smerenia, ascultarea si rugaciunea,
hranindu-i cu cuvintele cele mai dulci decat mierea ale Sfintilor Parinti. Caci ieromonahul Iacob era invatat in scrierile filocalice si
devenise iscusit caligraf.
Cunoscandu-l de aproape si cinstindu-l pentru nevointa sa, voievodul Stefan cel Mare i-a cerut sa-i scrie un sbornic cu vieti de sfinti si
martiri pe lunile aprilie-iunie pentru obstea Manastirii Putna, pe care indata l-a savarsit. Pe una din paginile cartii, ieromonahul Iacob
scria: "Drept maritorul si de Hristos iubitorul Io Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan
Voievod, a poruncit sa se scrie acest sbornic pentru manastirea sa din Putna, in timpul arhimandritului Ioasaf egumenul, cu mana mult
pacatosului ieromonah Iacob, in anul 1474, mai 20".
Acest cuvios duhovnic a ajutat mult la intemeierea obstii si scolii de la Manastirea Putna, fiind unul din cei mai alesi dascali si caligrafi.
Deci, scriind si alte cateva carti si lasand in urma mai multi ucenici, si-a dat sufletul in mainile Domnului catre sfarsitul secolului al XV-
lea.
CUVIOSUL ANASTASIE DASCALUL Manastirea Moldovita (+1490)
Cuviosul ieroschimonah Anastasie a fost cel mai vestit egumen, dascal si parinte duhovnicesc al Manastirii Moldovita, din a doua
jumatate a secolului al XV-lea.
Originar din tinutul Sucevei, a luat din tinerete jugul lui Hristos, calugarindu-se in Manastirea Moldovita. Aici a invatat de la cuviosii
calugari si dascali ai manastirii, atat cunostinta cartii si scrierea de manuscrise, cat mai ales buna nevointa, postul, privegherea de noapte,
cugetarea la cele dumnezeiesti si neincetata rugaciune. Apoi, invrednicindu-se de darul preotiei, a ajuns parinte sufletesc al multor
calugari si credinciosi din partea locului.
Intre anii 1462-1490, Cuviosul Anastasie a fost egumen al Manastirii Moldovita, renumita ctitorie a lui Alexandru cel Bun din anul
1402. Si era asa de iscusit povatuitor al calugarilor, ca multi sihastri si tineri de prin sate s-au adunat in jurul sau. Unii deprindeau de la el
mestesugul rugaciunii lui Iisus, al tacerii si al smeritei cugetari. Altii invatau scrierile Sfintilor Parinti, iar altii invatau sa traduca din
limbile greaca si slavona si sa copieze carti de slujba, spre lauda Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Numele egumenului Anastasie
ajunsese cunoscut pana la marele domn Stefan Voda al Moldovei. Acesta il avea printre cei dintai rugatori ai sai, invrednicindu-l de
numeroase danii pentru intretinerea si hrana smeritilor calugari.
Cuviosul Anastasie era si un iscusit caligraf, "cel mai vechi cunoscut pana acum la Manastirea Moldovita". A format, de asemenea, mai
multi ucenici caligrafi, organizand la Moldovita una dintre cele mai renumite scoli de caligrafi din Moldova, alaturi de Manastirile
Neamt si Putna.
Asa nevoindu-se Cuviosul Anastasie, dascalul si egumenul, si bineplacand lui Dumnezeu, s-a stramutat la cerestile lacasuri in anul
mantuirii 1490, lasand la Moldovita o obste cu numerosi calugari.
CUVIOSUL STAHIE ARHIMANDRITUL Egumen al Manastirii Probota(secolul XV)
Arhimandritul Stahie, sfetnic de taina al lui Stefan cel Mare, a fost cel mai ales egumen al Minastirii Probota din secolul XV. Fiind
calugar sporit in fapte bune si duhovnic iscusit in povatuirea sufletelor omenesti, in anul 1460 a fost ales egumen al Manastirii Probota,
veche ctitorie musatina de pe valea Siretului, pe care o conduce cu multa frica de Dumnezeu mai bine de zece ani. Adunand in jurul sau
peste 60 de monahi, pe toti i-a deprins smerenia, ascultarea si dragostea de Hristos. Iar pentru luminarea mintii a intemeiat la Probota o
vestita seoala manastireasca in care s-au format multi dascali invatati, egumeni, caligrafi si mai ales preoti pentru sate.
Vazand Stefan cel Mare ca biserica parintilor sai este gata sa se risipeasca din cauza terenului alunecos, la indemnul egumenului Stahie,
a zidit in apropiere o noua manastire cu biserica si chilii pentru calugari. Biserica, inchinata Sfintului Ierarh Nicolae, destinata drept
necropola voievodala, a fost sfintita in prezenta domnului, inainte de anul 1465.
In anul 1465, mama voievodului, Oltea doamna, simtindu-si sfarsitul aproape, a fost calugarita de cuviosul Stahie sub numele de
monahia Maria. Apoi, raposand in acelasi an, a fost ingropata in cripta bisericii de soborul parintilor. La slujba prohodului au luat parte
insusi marele domn, mitropolitul Teoctist si toti dregatorii Moldovei. Dupa un an a raposat si sotia voievodului, Evdochia, si a fost
asezata de arhimandritul Stahie in aceeasi cripta.
Asa s-a nevoit egumenul Stahie pina in anul 1472, innoind in intregime Manastirea Probota si intarind in obste dragostea si rivna celor
dumnezeiesti. Apoi, lasind egumen in locul sau pe unul din ucenici, a fost mai multi ani parinte duhovnicesc, povatuind pe calea
mantuirii numerosi calugari si mireni. Caci era duhovnic vestit in toata Moldova si avea multi ucenici prin manastiri, cetati si sate.
Deci, ajungand la sfirsitul vietii sale, cuviosul Stahie a dat tuturor sarutarea cea mai de pe urma, apoi si-a incredintat sufletul cu pace in
bratele lui Hristos.
CUVIOSUL GHERONTIE IEROSCHIMONAHUL Egumen al Manastirii Humor (secolul al XV-lea)
Manastirea Humor, zidita la inceputul domniei lui Alexandru cel Bun, a fost secole de-a randul, alaturi de celelalte manastiri romanesti,
o aleasa vatra de traire duhovniceasca in Moldova de Nord.
In timpul domniei lui Stefan cel Mare, Manastirea Humor ajunsese renumita mai ales sub egumenul Gherontie. Acest cuvios parinte se
numara printre sfetnicii de taina ai marelui domn. In tineretile sale a fost ucenic al Cuviosului Daniil Sihastrul, pe cand acesta se nevoia
in Schitul Laura - Radauti. Apoi, invrednicindu-se de darul preotiei si nevoindu-se mai multi ani in Manastirea Humor, a ajuns egumen
al acestui sfant lacas, inainte de anul 1470.
Egumenul Gherontie, devenind duhovnic vestit in partea locului, atragea la manastirea sa nu putini credinciosi, preoti si calugari, pe care
ii intarea in dreapta credinta si ii povatuia pe calea mantuirii. Unii din fiii sai duhovnicesti au ajuns mai tarziu preoti buni, sihastri si
calugari iscusiti.
Sub egumenia acestui cuvios parinte, Manastirea Humor a trait o epoca de aleasa inflorire spirituala. Obstea sa numara peste 40 de
monahi, dintre care unii erau buni nevoitori, duhovnici, dascali si caligrafi. In scoala acestei manastiri se pregateau, de asemenea, tineri
pentru preoti si cantareti la sate.
Domnul Moldovei, vazand viata egumenului Gherontie, adeseori il cerceta si ii cerea sfatul. Apoi, vazand biserica lipsita de unele
lucruri, a inzestrat acest lacas inchinat Adormirii Maicii Domnului cu multe danii si obiecte de cult. Cel mai mare dar facut de Stefan cel
Mare Manastirii Humor a fost vestitul Tetraevanghel scris, la porunca sa, de ieromonahul Nicodim din Manastirea Putna, la 17 iunie
1473, pe care domnul l-a dat in mainile Cuviosului Gherontie. Pe coperta acestei carti, caligraful a pictat pe Stefan Voievod in genunchi,
34
oferind Maicii Domnului dania sa. Acest Tetraevanghel a fost pastrat de egumenul Gherontie si de urmasii sai cu mare sfintenie pana in
zilele noastre, ca un odor din cele mai de pret pe care l-au creat si adapostit evlaviosii calugari din manastirile romanesti.
Spre sfarsitul secolului al XV-lea, Cuviosul Gherontie, egumenul Manastirii Humor, si-a savarsit calatoria acestei vieti, dandu-si sufletul
cu pace in bratele Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
SIHASTRII DE PE VALEA SUCEVITEI Manastirea Sucevita (secolul al XV-lea)
Pe valea paraului Sucevita, ce izvoraste din Muntele Obcina Mare, s-au nevoit cuviosi sihastri inca din secolul XIV. In traditia locului se
spune ca, pe la mijlocul secolului XV, se osteneau in padurile neumblate ale Sucevitei cativa sihastri iubitori de Hristos. Drept chilii
aveau mici bordeie din trunchiuri de copaci acoperite cu pamant. De asemenea, si biserica in care se rugau era tot din lemn.
Apoi, inmultindu-se numarul sihastrilor, s-a vestit peste tot sfintenia vietii lor. Auzind de aceasta o femeie credincioasa din partea locului
si dorind sa-si implineasca un canon al tineretii sale, s-a obligat inaintea cuviosilor sihastri sa care piatra cu caruta pentru zidirea unei
biserici mari, in locul celei de lemn. Astfel, timp de 30 de ani, smerita femeie a carat singura tot materialul necesar pentru zidirea unei
manastiri din piatra. Pe cand biserica era deja zidita, fericita aceasta s-a mutat la Hristos, iar cuviosii calugari s-au indatorat sa o
pomeneasca neincetat la sfintele lor rugaciuni.
Aceasta a fost cea dintai sihastrie pe valea paraului Sucevita, inaltata in a doua jumatate a secolului XV, iar sihastrii de sub Obcina Mare
au fost primii nevoitori din schit. In acest sfant lacas au trait sihastri alesi, impodobiti cu multe fapte bune, precum smerenia, tacerea si
neincetata rugaciune. Numele lor uitate de oameni au ramas scrise in Cartea Vesniciei. Imprejurul acestei sihastrii se nevoiau pustnici
anahoreti foarte sporiti in cuviosie. Ei coborau in schit numai Duminica, pentru a primi Sfintele Taine, apoi se urcau din nou la bordeiele
lor. Mai tarziu, risipindu-se aceasta sihastrie, s-a reinnoit la inceputul secolului al XVI-lea, prin Cuviosul Calistrat Sihastrul
CUVIOSUL SIMEON SIHASTRUL - Intemeietorul Manastirii Pangarati(secolul al XV-lea)
Acest renumit sihastru s-a nevoit mai intai in obstea Manastirii Bistrita. Apoi, auzind despre Cuviosul Iosif cu cei 17 ucenici ai sai, care
se nevoiau in desavarsita asceza pe Muntele Bisericanilor din apropiere si dorind sa le urmeze viata, s-a retras cu doi ucenici pe valea
paraului Pangarati, intr-o mica poiana langa Muntele Paru. Acolo si-a facut chilie de lemn si pamant si a sihastrii in aspra nevointa si
iubire de Dumnezeu 29 de ani, agonisind multe fapte bune si mai ales rugaciunea, lacrimile si darul inainte vederii.
Astfel, numele si faptele Cuviosului Simeon s-au facut cunoscute tuturor si insusi marelui domn Stefan al Moldovei, care il cinstea ca pe
un mare rugator al sau si al tarii, alaturi de Sfantul Daniil Sihastrul. In anul 1461, venind Stefan Voievod la Manastirea Bistrita si auzind
ca fericitul Simeon, rugatorul sau, nu are biserica sa se roage lui Dumnezeu cu ucenicii sai, a trimis pe parcalabul de la Targu Pietrei cu
mesteri si bani si a inaltat in Poiana lui Simeon o biserica de lemn cu hramul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, alaturi de chilia
cuviosului. Multa vreme, acest schit s-a numit "Schitul lui Simeon", iar mai tarziu, "Manastirea Pangarati".
In aceasta sihastrie s-a nevoit Cuviosul Simeon pana in anul 1476, laudand neincetat pe Dumnezeu, rugandu-se pentru domn si tara si
invatand pe credinciosi calea mantuirii. Iar in acest an, datorita luptelor de la Razboieni, cu turcii, multi oameni, fugind in paduri de frica
paganilor, erau odihniti si ospatati de Cuviosul Simeon in schitul sau. Dar, vazand marele sihastru ca turcii ard si jefuiesc satele si
manastirile, a parasit schitul sau si, luandu-si ucenicii, a trecut in Transilvania si s-a stabilit la Manastirea Casiva din Muntii Gurghiului.
Mai traind putina vreme si bineplacand lui Dumnezeu, s-a savarsit cu pace acolo, la adancul batranetilor si a fost ingropat cu cinste de
ucenici.
Auzind de adormirea Cuviosului Simeon in Transilvania, Stefan cel Mare s-a intristat mult pentru el, caci il iubea ca pe un adevarat sfant
si rugator al sau. Deci "dupa ce s-au intors turcii si s-a potolit vrajba robiei si s-a facut pace, atunci a trimis Stefan Voievod si i-au adus
sfintele lui moaste intr-o racla cinstita si le tinea in vistieria sa cu cinste (in cetatea de scaun a Sucevei). Apoi, luand o parte din sfintele
lui moaste, le-a poprit (oprit) pentru blagoslovenie, si cu aromate cu bune miresme si cu tamaie le tamaia totdeauna, spre credinta si buna
intarire a blagocestiei (evlaviei) domniei sale; iar mai vartos pentru dragostea si caldura duhovniceasca ce o avea mai inainte catre
dansul. Iar ramasita sfintelor lui moaste, cu cuviinta sfintita si cu cinste, le-a ingropat in cetatea Sucevei...".
Aceasta este pe scurt viata si nevointa Cuviosului Simeon Sihastrul, ale carui moaste au fost multa vreme venerate ca facatoare de
minuni si ajutatoare in primejdii, atat pentru domnii Moldovei, cat si pentru binecredinciosii crestini.
Preacuvioase Parinte Simeon, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
ARHIMANDRITUL GRIGORIE - Manastirea Bistrita Neamt(1490-1500)
Arhimandritul Grigorie a fost unul din marii egumeni ai Manastirii Bistrita. El a crescut de mic in obstea acestei lavre, ca ucenic al
egumenului Eustatie (1455-1460), de la care a invatat frica de Dumnezeu si buna nevointa. Invatatura cartii precum si limbile greaca si
slavona le-a invatat la scoala de gramatici care functiona aici, ajungand dascal priceput si duhovnic al manastirii.
Pentru sfintenia vietii sale, Cuviosul Grigorie a fost ales in anul 1490 egumen al Manastirii Bistrita, pe care o povatuieste duhovniceste
10 ani. Era cinstit si cautat de toti, fiind intelept la cuvant si bland la suflet si nu era alt duhovnic in lavra mai iscusit ca dansul. Pentru
aceea era numarat intre sfetnicii de taina ai lui Stefan cel Mare. La indemnul acestui egumen, voievodul inmormanteaza la Bistrita pe fiul
sau, Alexandrel (1493), si tot la indemnul lui zideste aici o mareata clopotnita (1498), doneaza doua clopote si face numeroase danii
rugatorilor sai.
In timpul egumeniei sale, viata duhovniceasca din manastire s-a reinnoit mult. Dintre ucenicii sai a ridicat dascali invatati, egumeni si
duhovnici buni, cautati atat de calugari cat si de mireni. A incurajat mult viata isihasta din partea locului, ajutand la inchegarea sihastriei
Cuviosului Iosif de pe Muntele Bisericanilor si a sihastriei Cuviosului Simeon de la Pangarati. A dat ajutor, de asemenea, la intemeierea
Manastirii Tazlau, trimitand acolo cativa calugari si duhovnici alesi.
Ajungand la sfarsitul vietii, Cuviosul egumen Grigorie a primit ingerescul chip al schimniciei si s-a savarsit cu pace la inceputul
secolului al XVI-lea.
CUVIOSUL CALISTRAT SIHASTRUL - Manastirea Sucevita(secolele XV-XVI)
Ieroschimonahul Calistrat era unul din ucenicii Sfantului Daniil Sihastrul pe cand acesta se nevoia la Manastirea Voronet. Deci, dupa ce
deprinse de la dascalul sau mestesugul luptei duhovnicesti, ieroschimonahul Calistrat se retrage pe valea paraului Sucevita, unde se
nevoiau cativa calugari retrasi de lume, si aici a sihastrit cuviosul in placere de Dumnezeu multi ani de zile.
Raspandindu-se vestea despre acest fericit sihastru, s-au adunat in jurul sau mai multi calugari iubitori de liniste. Insa nu aveau biserica
sa savarseasca cele sfinte, caci erau saraci si departati de sate. Dar, cu rugaciunile Cuviosului Calistrat, s-a facut o minune ca aceasta: "In
toate Duminicile la vremea Utreniei, adica la miezul noptii, se vedeau faclii multe aprinse, preoti si diaconi preaminunati care cantau
35
canonul Invierii lui Hristos deasupra unei poienite". Atunci, cuviosul a facut in acea poiana o mica biserica de lemn cu hramul Invierii
Domnului si, adunand pe toti sihastrii din partea locului, a intemeiat Schitul Sucevita, spre sfarsitul secolului al XV-lea.
Acesta este al doilea schit de pe valea paraului Sucevita, numit la inceput "Sihastria lui Calistrat". Primul egumen al acestei sihastrii a
fost insusi intemeietorul ei, ieroschimonahul Calistrat, sihastru si duhovnic vestit in nordul Moldovei. Fericitul Calistrat avea inca darul
rugaciunii, al inainte-vederii si al izgonirii duhurilor necurate din oameni, fiind cinstit de toti ca facator de minuni. Apoi, savarsindu-si
calatoria acestei vieti, s-a mutat cu pace in ceata cuviosilor parinti, lasand la Sucevita o obste aleasa cu peste 30 de calugari.
Mai tarziu, zidindu-se din nou biserica Manastirii Sucevita (1583-1586), Cuviosul Calistrat a fost pictat pe peretele de apus al
pridvorului, precum se vede si astazi.
CUVIOSUL PAISIE ARHIMANDRITUL - Al doilea egumen al Manastirii Putna(+ 1502)
Acest arhimandrit, numit "Paisie cel Scurt", a fost al doilea egumen al Manastirii Putna. El isi avea metania tot la Manastirea Neamt.
Apoi, venind la ctitoria lui Stefan cel Mare in anul 1470, odata cu egumenul Ioasaf, dupa moartea acestuia a fost ales de sobor parinte
duhovnicesc in locul sau. Si a povatuit Manastirea Putna cu multa intelepciune timp de 26 de ani, incepand din vara anului 1476.
Egumenul Paisie a continuat intru toate si a desavarsit opera duhovniceasca a inaintasului sau. Sub egumenia lui s-a mentinut in obste
aceeasi inalta traire evanghelica in Hristos, in dragoste si ascultare. De asemenea, s-au dezvoltat aici, in chip deosebit, scolile de
caligrafi, de gramatici si de muzica bisericeasca, facand din Manastirea Putna una din cele mai vestite lacasuri manastiresti de lauda lui
Dumnezeu si de cultura teologica din Moldova, alaturi de Neamt, Bistrita si Moldovita. Aici se copiau si se impodobeau, de mana
smeritilor calugari, numeroase carti de slujba si de invatatura patristica, cum a fost Tetraevanghelul scris de ieromonahul Nicodim
(1473), Tetraevanghelul scris de monahul Paladie (1489), Mineiele copiate "cu mana pacatosului Casian" monahul (1467), Scara
Sfantului Ioan Scararul, de monahul Vasile (1471-1472), Predicile Sfantului Ioan Gura de Aur, scrise de monahul Chiriac (1470) si
multe altele care s-au pierdut si instrainat.
Aici a cantat si a compus marele protopsalt Eustatie monahul acele frumoase manuscrise de muzica psaltica, sub indrumarea egumenului
Paisie. In scoala de gramatici, care functiona aici, s-au scris de calugari, la porunca lui Stefan cel Mare, Cronica si Analele Putnene. Tot
in aceasta scoala invatau, de la dascalii manastirii, candidatii de preoti din toate satele Moldovei de Nord, deprinzand, pe langa
cunostintele teologice si cantarea bisericeasca, si o aleasa formare duhovniceasca necesara unor buni pastori de suflete.
Aceasta intensa lucrare duhovniceasca si culturala de la Putna se desfasura sub povatuirea si supravegherea permanenta a cuviosului
egumen Paisie, ajutat de duhovnicii, dascalii si toti calugarii din obstea sa. Sub egumenia lui, Manastirea Putna a trait epoca cea mai
luminoasa si mai rodnica din toata istoria ei. Acum se aflau la Putna, pe langa dascali de teologie, caligrafi si protopsalti, si renumiti
duhovnici, care invatau poporul dreapta credinta si frica de Dumnezeu. La duhovnicii Manastirii Putna se spovedeau, atat episcopii,
preotii si credinciosii de la sate, cat si dregatorii din sfatul tarii si insusi marele domn Stefan "cel Bun si Sfant". Negresit, arhimandritul
Paisie, egumenul Putnei, i-a fost multa vreme duhovnic si sfetnic de taina, alaturi de Cuviosul Daniil Sihastrul de la Voronet. Pe langa
acestea, slujbele de la Putna, cu sobor de zeci de preoti si cu neintrecuti protopsalti, unde asistau adesea domnul tarii cu sfetnicii sai,
faceau din aceasta manastire un mic Bizant in Moldova de Nord.
Cuviosul Paisie, egumenul, s-a dovedit si un vrednic innoitor al ctitoriei lui Stefan cel Mare. Ca, arzand manastirea "de istov", in anul
1484, arhimandritul Paisie, ajutat de insusi domnul Moldovei, a reinnoit acoperisul bisericii, a zidit noi chilii si a adaugat si alte
imbunatatiri, devenind astfel un adevarat ctitor al acestui sfant lacas.
Dupa o neobosita jertfa si nevointa duhovniceasca, timp de peste 26 de ani, Cuviosul Paisie, Arhimandritul si egumenul Manastirii
Putna, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, la 15 februarie 1502, lasand in urma o obste numeroasa de calugari cu o randuiala
monahala din cele mai infloritoare.
CUVIOSUL SPIRIDON MONAHUL - Manastirea Putna(secolele XV-XVI)
Monahul Spiridon a fost unul din caligrafii iscusiti, formati in scoala Manastirii Putna. Dascalul sau a fost insusi arhimandritul Paisie
egumenul, vestit tahigraf si miniaturist. De la el a invatat, atat nevointa cea duhovniceasca, in smerenie, in trezvie si in placere de
Hristos, cat si mestesugul copierii de carti. Si era Cuviosul Spiridon foarte osardnic la cele sufletesti, la rugaciune si post, la tacere si
ascultare, iar in caligrafie era neintrecut.
Auzind de aceasta, batranul si fericitul ctitor Stefan cel Mare a poruncit cuviosului Spiridon, in ultimul an al domniei sale - 1504 -, sa-i
scrie un Tetraevanghel pentru Manastirea Putna. Dar, raposand dupa cateva luni Stefan Voievod, cartea a fost terminata in anul 1506 si
apoi ferecata in argint de fiul sau, Bogdan Voievod, si data Manastirii Putna in anul 1507. La sfarsitul Evangheliei lui Ioan, Cuviosul
Spiridon scrie aceasta frumoasa insemnare: "Cu bunavointa Tatalui si ajutorul Fiului si savarsirea Sfantului Duh, dreptmaritorul si de
Hristos iubitorul Domn Io Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Tarii Moldovei, care, aprins fiind de dorul dumnezeiesc si
fiind iubitor de cuvintele lui Hristos, a inceput bucuros acest Tetraevanghel Manastirii sale din Putna, unde este hramul Adormirii
Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, si intr-acesta l-a gasit moartea si n-a apucat sa o sfarseasca. Deci dar fiul sau, Bogdan Voievod, cu
mila lui Dumnezeu Domnul Tarii Moldovei, a ferecat-o si sfarsind-o pentru sufletul intru sfintenie raposatului sau parinte Stefan
Voievod si pentru sanatatea si mantuirea sa. (1507, mai 5)".
Acest smerit nevoitor si caligraf a fost dascal in scoala Manastirii Putna, formand mai multi ucenici si scriind si alte cateva carti, care s-
au instrainat in curgerea anilor. Deci, mult ostenindu-se si savarsind calatoria acestei vieti, Cuviosul Spiridon s-a mutat cu pace la cele
vesnice, in primele decenii ale secolului al XVI-lea.
CUVIOSUL PALADIE TAHIGRAFUL - Manastirea Putna (secolele XV-XVI)
Acest calugar iubitor de Hristos a fost un mare caligraf format in scoala Manastirii Putna. Dupa ce deprinse bine nevointa cea
duhovniceasca, arhimandritul Ioasaf, egumenul Putnei, l-a dat sa invete mestesugul caligrafiei si al impodobirii cartilor bisericesti de la
vestitii dascali adusi din Manastirea Neamt: Nicodim ieromonahul, Casian monahul, Chiriac si altii. Astfel, in putina vreme, smeritul
monah Paladie a ajuns scriitor si pictor vestit. Si era in toate intelept, cuvios si iubitor de Dumnezeu. Cunostea bine invataturile Sfintilor
Parinti si era bun povatuitor in obste si iubit de toti. Iar pentru ca scria foarte repede si frumos, i se spunea "tahigraf", adica "iute
scriitor".
Cunoscandu-l bine Stefan cel Mare, ctitorul manastirii, si auzind despre nevointa lui, in anul 1488 i-a poruncit sa-i scrie un
Tetraevanghel pentru Manastirea Putna. Iar Cuviosul Paladie, indata scriindu-l, l-a impodobit cu alese miniaturi si icoane, spre slava lui
Hristos si bucuria marelui domn. La sfarsitul cartii, monahul Paladie face aceasta insemnare: "Dreptmaritorul Domn Io Stefan Voievod,
Domn a toata tara Moldovei, a facut, a scris si a ferecat acest Tetraevanghel Manastirii sale din Putna in al 32-lea an al domniei sale,
36
fiind arhimandrit Paisie Scurtul, prin mana mult pacatosului tahigraf Paladie, in anul 1488. Si s-a inceput in luna septembrie 3, si s-a
sfarsit in martie 23 ".
Scriind si alte carti ale dumnezeiestilor Parinti cu invataturi filocalice si savarsind bine calatoria acestei vieti, Cuviosul Paladie s-a
stramutat cu pace la cerestile lacasuri, catre inceputul secolului al XVI-lea.
CUVIOSUL EUSTATIE PROTOPSALTUL - Manastirea Putna(secolele XV-XVI)
Cuviosul monah Eustatie a fost cel mai mare protopsalt al secolului al XVI-lea, cunoscut in manastirile din Moldova. Se crede ca era cu
metania din Manastirea Neamt. Apoi, venind la Putna cu arhimandritul Ioasaf, a cantat slujba sfintirii bisericii, la 3 septembrie 1470, in
prezenta marelui ctitor, a celor 64 de slujitori si a zeci de mii de credinciosi.
Fericitul Eustatie ducea o nevointa cu totul aleasa, in post, in rugaciune si in negraita bucurie a Duhului Sfant. Din aceasta
duhovniceasca bucurie a inimii sale izvorau acele cuvioase cantari bisericesti de lauda lui Dumnezeu, care au mangaiat inimile
calugarilor si au impodobit slujbele din biserica Manastirii Putna aproape o jumatate de secol. Acest vestit protopsalt avea si multa
invatatura de carte. Cunostea bine limbile greaca si slavona si stia toate cantarile compuse de marii sfinti si protopsalti bizantini si
atoniti, ca: Ioan Damaschin, Roman Melodul, Ioan Cucuzel si multi altii. El nu numai ca executa frumos cantarile bisericesti pe muzica
psaltica, dar si compunea personal pe note unele stihuri, marimuri, heruvice si axioane. Era inca si iscusit caligraf, copiind mai multe
carti de psaltichie pe care apoi le impodobea cu alese miniaturi.
Dintre toate acestea se mai pastreaza astazi, in biblioteca Manastirii Putna, un singur Irmologhion copiat de mainile sale la sfarsitul
secolului al XV-lea. Unele din cantari, care sunt compozitii personale, poarta titlul "Facerea lui Eustatie". Celelalte carti copiate de el au
ajuns in posesia ucenicilor sai si s-au pierdut cu timpul.
Protopsaltul Eustatie a fost unul din cei dintai dascali ai "scolii de gramatica" din Manastirea Putna, intemeiata dupa anul 1470 din
porunca lui Stefan cel Mare. El preda calugarilor gramatica muzicii psaltice si cantarile pe cele opt glasuri, fiind numit de ucenicii sai
"ritor, domesticus, dascal si protopsalt". Numele sau se facuse cunoscut in toate manastirile din Moldova si la curtea marelui voievod,
care il pretuia in chip deosebit si adeseori venea la Putna sa-l asculte cum lauda pe Dumnezeu. Era cunoscut, de asemenea, in manastirile
din Athos si era numarat printre cei mai vestiti protopsalti ai Patriarhiei de Constantinopol, cu numele de "Eustatie de la Putna".
Timp de peste 40 de ani cat s-a nevoit la Manastirea Putna, Cuviosul Eustatie a crescut duhovniceste ca la o suta de ucenici monahi si
preoti de sate, dintre care cei mai multi au ajuns vestiti protopsalti in manastirile din nordul Moldovei, la Episcopia Radautilor si la
Mitropolia din Suceava. Acest preacuvios parinte s-a invrednicit sa cante, impreuna cu ucenicii sai, si slujba inmormantarii marelui ctitor
Stefan Voda al Moldovei, la 2 iulie 1504.
Deci, mai traind putin si bineplacand Mantuitorului nostru Iisus Hristos, s-a stramutat la cele vesnice, pentru a canta neincetat cu ingerii
maririle lui Dumnezeu.
CUVIOSUL PALADIE SIHASTRUL - Manastirea Putna(secolele XV-XVI)
Schimonahul Paladie a fost in tinerete ucenic al Sfantului Daniil Sihastrul. Mai inainte de anul 1460, pe cand Cuviosul Daniil sihastrea in
pestera din apropierea Manastirii Putna, avea in jurul sau cativa ucenici pe care ii invata aspra nevointa pustniceasca si dragostea de
Dumnezeu. Unul dintre acestia era si schimonahul Paladie.
Mai tarziu, stramutandu-se Cuviosul Daniil la Voronet, s-a dus si acest ucenic cu dansul. Apoi, intemeindu-se Manastirea Putna,
schimonahul Paladie si-a facut o coliba de lemn si pamant pe valea paraului Putna si sihastrea aici in post si rugaciune, slavind pe Hristos
ziua si noaptea. Impreuna cu el se nevoiau si alti sihastri din Manastirea Putna. Dupa orele de rugaciune, Cuviosul Paladie se
indeletnicea cu scrierea de carti bisericesti. Din acestea isi castiga, atat hrana si imbracamintea, cat si bucuria ca marturiseste pe Hristos.
Caci era bun caligraf si vestit sihastru in partea locului, cunoscut si cinstit de insusi voievodul Stefan cel Mare. Din cartile scrise de el, se
mai pastreaza la Manastirea Putna un singur ceaslov copiat in anul 1493, poate la cererea marelui ctitor. Pe fila 181 scrie: "Aceasta carte
a facut-o Paladie Sihastrul de Putna".
Deci, bineplacand lui Dumnezeu si crescand duhovniceste mai multi ucenici, Cuviosul Paladie Sihastrul de la Putna s-a stramutat la
cerestile lacasuri in primele decenii ale secolului al XVI-lea.
CUVIOSUL CHIRIAC SIHASTRUL - Manastirea Neamt(secolele XV-XVI)
In padurile seculare din jurul Manastirii Neamt s-au nevoit sihastri sfinti inca dinainte de intemeierea ei (secolul al XIV-lea). Unul din
cei mai vestiti sihastri nemteni, al carui nume a ajuns pana astazi, a fost Cuviosul Chiriac Ieroschimonahul, contemporan cu Sfantul
Daniil Sihastrul.
Acest smerit nevoitor a trait mai intai in obstea Manastirii Neamt, ca duhovnic si dascal al rugaciunii lui Iisus, fiind iubit si cautat de
multi. Apoi, retragandu-se la liniste in muntele dinspre apus, care de atunci ii poarta numele, si-a facut acolo o coliba de lemn si pamant
si se nevoia singur in post si rugaciune, in frig si osteneala, suferind multe ispite de la diavoli. Mai tarziu, adunand cativa ucenici in jurul
sau, a construit o mica biserica de lemn si acolo slujeau, se impartaseau si slaveau impreuna pe Hristos. Aceasta asezare pustniceasca s-a
numit "Sihastria lui Chiriac", iar muntele in care s-a nevoit cuviosul cu ucenicii sai se cheama pana astazi "Muntele lui Chiriac", popular
"Chiriacu".
Asa s-a ostenit Cuviosul Chiriac in acest munte peste 30 de ani, ajungand facator de minuni si inaintevazator. La batranetile sale se
adunasera multi calugari in jurul sau. Ei se nevoiau in bordeie si chilii pustnicesti, risipite in tot muntele. Numai in sarbatori, la sunetul
unui clopot, se adunau parintii la chilia batranului si cantau impreuna Utrenia si Sfanta Liturghie.
La inceputul secolului al XVI-lea, Cuviosul Chiriac Sihastrul si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost ingropat pe munte. Ucenicii
sai s-au nevoit fara intrerupere in aceasta sihastrie, dupa aceeasi randuiala, pana la intemeierea Schitului Pocrov (1714).
CUVIOSUL EUFROSIN SIHASTRUL - Sihastria Agapia Veche(secolele XV-XVI)
Putin mai sus de poiana lui Agapie se afla o alta poiana tot asa de linistita, inconjurata de paduri seculare si strabatuta de un mic paraias.
Aceasta se numeste "Poiana lui Eufrosin". Aici s-a nevoit multi ani de zile un sihastru vestit, pustnicul Eufrosin, ucenicul Cuviosului
Agapie. Petrecerea lui era la fel de aleasa ca si a dascalului sau, iar numele lui se facuse cunoscut multor calugari iubitori de liniste, care
apoi i-au fost ucenici.
In timpul acestui cuvios, biserica cea dintai si chiliile Manastirii Agapia Veche ruinandu-se in urma unei alunecari de teren, pustnicul
Eufrosin cu ucenicii sai au construit o alta biserica de lemn cu hramul "Minunea din Colose a Arhanghelului Mihail". Aceasta sihastrie
era cunoscuta si cu numele de "Manastirea lui Eufrosin" sau "Manastirea Sfantului Mihail". Primul egumen al noii sihastrii a fost insusi
pustnicul Eufrosin, care pastra intru totul randuiala lasata de Cuviosul Agapie. Peste saptamana, si mai ales in posturi, calugarii se
37
retrageau in munte, unde se nevoiau in post si rugaciune. Iar in sarbatori se adunau cu totii la biserica, dadeau lauda lui Dumnezeu si
primeau Sfintele Taine.
Sub egumenia Cuviosului Eufrosin, sihastria zisa "a lui Agapie" s-a dezvoltat si mai mult, ajungand cunoscuta pana la mitropolie si la
domnul Moldovei, mai ales pentru sfintirea vietii de aici. Caci in obstea sa nu era nici vorba desarta, nici tulburare, nici grija de cele
pamantesti, ci permanenta rugaciune, tacere, paza a gandurilor, liniste duhovniceasca, bucurie si desavarsita dragoste. Toti practicau
rugaciunea lui Iisus si se hraneau din lucrul mainilor lor.
Simtindu-si sfarsitul aproape, Cuviosul Eufrosin a dat ucenicilor sai sarutarea cea mai de pe urma si s-a odihnit cu pace in cerestile
lacasuri, la inceputul secolului al XVI-lea. Iar trupul sau purtator de buna mireasma a fost ingropat in livada sadita de el si de obstea sa,
numita "Livada Parintilor". In acest loc s-au asezat secole de-a randul nenumarati sihastri iubitori de Hristos din Agapia si din
imprejurimi.
"Viatapustnicilor fericita este, a celor ce se intraripeaza cu dumnezeiescul dor "!
SFANTUL IERARH NIFON - Mitropolitul Tarii Romanesti(+ 1508)
Viata
Acest fericit si prea intelept ierarh al Bisericii lui Hristos s-a nascut prin anii 1435-1440 in Peloponez-Grecia, din parinti binecredinciosi.
Dupa ce invata carte, se face calugar si se retrage la liniste in Muntele Athos, nevoindu-se in Manastirile Cutlumus, Marea Lavra si
Dionisiu.In anul 1483 a fost ales mitropolit al Tesalonicului, pentru sfintenia vietii lui, ca cel mai iscusit calugar atonit si pastor devotat
de suflete din acea vreme. Aici pastoreste bine turma cea cuvantatoare trei ani de zile, invatand pe toti frica de Dumnezeu si dreapta
credinta. In anul 1486 este numit patriarh al Constantinopolului, cea mai inalta treapta ierarhica in Biserica Ortodoxa. Dupa ce indreapta
pe calea cea buna pe multi crestini, monahi, preoti si dregatori si indeparteaza unele sminteli din Biserica lui Hristos, dupa doi ani este
schimbat din scaunul patriarhal si se nevoieste in post si rugaciune la un schit intemeiat de el.
In jurul anului 1500, Sfantul Ierarh Nifon este adus si numit mitropolit al Tarii Romanesti de catre domnul muntean Radu cel Mare.
Timp de cinci ani s-a ostenit mult sa calauzeasca poporul dupa invatatura Sfintei Evanghelii, sfatuind, indemnand, mustrand si zidind
duhovniceste pe toti, de la domn pana la credinciosii de rand. Apoi a hotarat in sinod intemeierea a doua episcopii noi in orasele
Ramnicu-Valcea si Buzau si a randuit peste tot pastori buni, tematori de Dumnezeu si cu multa grija pentru turma.
In anul 1505, ivindu-se o grava neintelegere intre marele ierarh si domnul muntean, din cauza unei casatorii nelegitime, Sfantul Nifon s-a
retras din scaun si a plecat din nou in Muntele Athos, la Manastirea Vatopedu. Simtindu-si aproape sfarsitul, s-a dus cu ucenicul sau la
Manastirea Dionisiu, ca un necunoscut, si, dupa putin timp, a adormit in Domnul, la anul 1508, 11 august, cand se praznuieste in
calendar.
Intre anii 1515-1517, moastele Sfantului Nifon au fost aduse in Tara Romaneasca si au stat la Manastirea Dealu, iar la 16 august 1517,
Sfantul Ierarh Nifon a fost canonizat la Manastirea Curtea de Arges de catre Teolipt I, patriarhul Constantinopolului, impreuna cu
Sinodul Tarii Romanesti si cu toti egumenii Muntelui Athos, care au luat parte la sfintirea frumoasei manastiri de la Arges.
In acelasi an, 1517, moastele Sfantului Nifon au fost restituite Manastirii Dionisiu, restaurata integral de Vasile Lupu, Neagoe Basarab si
Petru Rares. Drept recunostinta, atonitii daruiesc capul si mana dreapta a Sfantului Nifon lui Neagoe Basarab, care le depune la ctitoria
sa.
1. Fiind foarte invatat si impodobit cu darul cuvantului si al smereniei, cand a intrat fericitul Nifon intaia oara in Muntele Athos, l-au
intampinat fratii si calugarii cu multa dragoste, iar arhimandritul Daniil, mai-marele Muntelui, i-a zis:
- O, parinte Nifon, m-am instiintat de la multi despre tine si m-am rugat lui Dumnezeu sa ma invredniceasca a te vedea mai inainte de
moartea mea. Iata, a auzit preabunul Dumnezeu rugaciunea mea. Te rugam, deci, sa inveti cele de folos pe fratii adunati aici.
- Preacuviosi parinti, a raspuns el, nu sunt vrednic sa dau doctorii celor sanatosi, nici doctorilor iscusiti, caci mai ales eu am trebuinta de
vindecare de la ei.
- Parinte Nifon, i-au raspuns atonitii, nu se cade sa pastrezi dumnezeiestile cuvinte numai pentru tine, ci sa le impartasesti si altora, ca sa
ne folosim cu totii.
Cerand iertare de la ei, fericitul Nifon si-a plecat capul in jos si a inceput a le grai cuvinte de mantuire, incat toti se minunau. Caci era
atat de dulce si intelept la vorbire, incat cei ce ascultau nu se puteau desparti de el si uitau de hrana cea trupeasca.
2. In anul 1483, murind mitropolitul Tesalonicului, toti episcopii, clericii si monahii au ales pastor in loc pe fericitul Nifon de la
Dionisiu. Deci, au trimis doi episcopi cu scrisori la Manastirea Dionisiu sa-l ia pe Sfantul Nifon. Iar el le-a zis:
- Cine sunt eu, lenesul si pacatosul, sa primesc pe grumazul meu cu totul ranit un jug asa de greu? Eu am venit in locul acesta sa ma
linistesc si sa ma sfarsesc: Deci, cum pot sa fug de calea pocaintei si sa iau asupra mea grija atator suflete, cand abia imi pot mantui
sufletul meu cel pacatos?
- Parinte, au raspuns tesalonicenii, sa nu te impotrivesti dumnezeiestii hotarari, ca toti de obste, intr-un glas, te cer pe tine a le fi pastor.
I-a spus si egumenul manastirii:
- Du-te, cinstite parinte, ca asa este voia lui Dumnezeu sa inmultesti talantul si sa se mantuiasca multi prin tine, caci Domnul mi-a
poruncit in noaptea aceasta sa nu-ti impiedic calea ta !
La urma, supunandu-se poruncii ascultarii, a raspuns Sfantul Nifon:
- Parintilor si fratii mei, fie voia Domnului, precum hotarati, insa mare primejdie imi va urma de pretutindeni. De aceea, rugati-va
Domnului pentru mine !
3. Dupa trei ani de pastorie a Mitropoliei Tesalonicului si apoi, alti patru ani, a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, Sfantul
Ierarh Nifon a fost chemat de Radu cel Mare, domnul Tarii Romanesti, sa pastoreasca mitropolia de la Curtea de Arges, care i-a zis:
- Ma rog arhieriei tale sa vii in Muntenia, sa ne inveti pe noi, ca suntem cu totul lipsiti de invatatura duhovniceasca, de pastori si
invatatori. Aici te vei odihni si toti te vom primi cu bucurie. De astazi te avem povatuitorul si pastorul nostru, ca sa ne inveti calea
mantuirii si sa se faca orice vei porunci! Sfantul Nifon a raspuns:
- Fiule Radu, iti laud socoteala cea buna; dar sa dea Dumnezeu s-o tii pana la sfarsit. Orice voi face spre indreptarea voastra, s-o primiti
cu multumire. Chiar tu, de vei gresi, sa primesti duhovnicescul meu sfat, caci, atunci cand domnul tarii va calca legea si va defaima
sfintele canoane, se face mare cadere multora, pentru ca oamenii se pleaca lesne spre lucrul cel rau.
La urma i-a adaugat:
38
Tu, care ai stapanirea in mainile tale, se cade sa sfatuiesti pe toti supusii tai si sa pedepsesti pe cei fara randuiala. Sa nu cauti la fata nici
la mare, nici la mic si sa faci judecata dreapta, care este de la Dumnezeu.
4. Pastorind Biserica si poporul binecredincios al Tarii Romanesti timp de cinci ani, in anul 1505, Sfantul Ierarh Nifon a plecat din nou la
iubita lui liniste si smerenie din Muntele Athos, din cauza faradelegii facute de domnul muntean, casatorind pe sora lui cu un boier
moldovean ce-si lasase femeia si copiii. Inainte de plecare a zis cu amaraciune catre domnul muntean:
- Sa stii ca toata puterea mea este legea Bisericii, pentru care Domnul meu Si-a varsat preasfantul Sau sange, ca s-o curete de tot pacatul
si s-o sfinteasca. Ea va fi curata si sfanta prin lucrarea dumnezeiestilor porunci, pe care doresc sa le pazesc pana la sfarsitul vietii mele.
Nu voiesc pentru nevoile mele nici bani, nici haine, nici vreo cinste nu cer de la tine. Eu am fost randuit de Domnul ca sa cert pe cei
faradelege si nu vreau sa fiu partas la a ta faradelege, pentru ca nici o lege nu ma lasa. Eu ma voi duce unde ma va indrepta Domnul, insa
voi veti muri in faradelege. Multe necazuri si dureri si nenumarate rele vor veni peste voi. Atunci ma veti cauta, dar nu ma veti mai gasi
in viata!
Iar catre fiul sau duhovnicesc, Neagoe Basarab, pe care il iubea foarte mult, a zis:
- Vad, fiul meu, ca mare pedeapsa va veni peste locul acesta si vei fi in primejdie si tu cu tot neamul tau. Dar Preamilostivul Dumnezeu
te va pazi de tot raul, de vei pazi poruncile pe care ti le-am dat. Nu numai ca te vei izbavi de orice primejdie, ci si la mare cinste te vei
ridica si se va vesti numele tau in toate partile. Dar sa-ti aduci aminte de mine, parintele tau duhovnicesc. Iar eu, de voi avea indrazneala
catre iubitorul de oameni Dumnezeu, il voi ruga pentru tine.
Apoi l-a binecuvantat si l-a sarutat. La fel a facut cu tot clerul si poporul iubitor de Hristos. Caci i-a adunat pe toti in biserica, le-a dat cel
de pe urma cuvant de invatatura, i-a binecuvantat cu lacrimi in ochi si, luandu-si ucenicii sai, Macarie si Ioasaf, a plecat spre Sfantul
Munte.
5. Fiind randuit cu paza Manastirii Dionisiu, Sfantul Nifon a mers cu un calugar batran si duhovnicesc, anume Petronie, in afara zidurilor
ei. La miezul noptii s-a desteptat batranul sa se roage si, nu departe de el, a vazut pe Sfantul Nifon stand la rugaciune cu ochii si mainile
inaltate la cer, invaluit intr-o lumina divina care se ridica pana sus si stralucea in jurul lui. Batranul Petronie a cazut de spaima la pamant,
iar dimineata s-a dus in taina la manastire si i-a spus egumenului. Acesta i-a raspuns:
- Parinte Petronie, aceasta dovedeste curatenia desavarsita a barbatului si ne arata ca prin el se vor lumina multi. Pazeste-te sa nu spui
aceasta vedenie nimanui, ca sa nu auda el si sa se duca de la noi, fugind de lauda, caci ne vom pagubi de un om ca acesta pe care ni l-a
daruit Dumnezeu.
6. Fiind in Manastirea Vatopedu, Sfantul Nifon cunostea cu duhul ca ucenicul sau Macarie dorea sa marturiseasca pe Hristos si sa ia
cununa muceniciei. De aceea, stiind ca aceasta este dupa voia lui Dumnezeu, i-a zis ucenicului:
- Mergi, fiule, in calea marturisirii, ca dupa dorinta ta te vei invrednici sa primesti cununa muceniciei si te vei bucura impreuna cu
mucenicii si cuviosii!
Apoi, petrecandu-l pe cale, l-a binecuvantat cu Sfanta Cruce si l-a sarutat. Ajungand Macarie in Tesalonic, a marturisit cu indrazneala pe
Hristos in fata turcilor ce ocupasera orasul si toate tarile din Balcani si, dupa ce a fost inchis si batut, i s-a taiat capul. Cunoscand cu
duhul ziua cand ucenicul si-a dat viata pentru Hristos, Sfantul Nifon a zis catre ucenicul sau Ioasaf:
- Sa stii, fiule, ca astazi s-a savarsit prin mucenicie fratele tau, Macarie, si merge sa se bucure in ceruri !
7. Dupa putin timp, Sfantul Nifon Patriarhul si-a luat ucenicul si au plecat in taina de la Vatopedu la Dionisiu, manastirea sa din tinerete,
fara a fi cunoscut si a spune cuiva cine este. Dupa obiceiul acestei manastiri, fiecare monah nou venit trebuia sa faca un timp ascultare la
catari si sa aduca cu ei lemne din padure. Sfantul Nifon a facut aceasta ascultare cu smerenie si dragoste pana cand l-a descoperit
Dumnezeu intregii obsti in chip minunat.
Noaptea i s-a aratat in vedenie Sfantul Ioan Botezatorul, patronul Manastirii Dionisiu, egumenului acestei obsti si i-a poruncit:
- Aduna toata fratimea si iesiti intru intampinarea patriarhului Nifon, ca-i ajunge atata smerenie ce a aratat-o ca un simplu monah, ca sa
nu va pagubiti mai mult !
Desteptandu-se, egumenul a batut toaca, a adunat toata obstea si le-a spus tuturor ca monahul necunoscut care face ascultare la catari este
Sfantul Nifon, Patriarhul Constantinopolului. Apoi, cand patriarhul se intorcea de la padure ca un argat, cu catarii incarcati cu lemne de
foc, in fata portilor de intrare, clopotele manastirii au inceput sa sune singure, iar parintii toti l-au intampinat cu mare cinste, cu faclii si
cu tamaieri. Dupa ce toti i-au facut metanii si i-au sarutat sfintele lui maini, egumenul i-a zis:
- O, luminatorule al lumii, ajunge atata rabdare din partea sfintiei tale; ajunge suferinta desavarsita pe care ai indurat-o de bunavoie;
ajunge atata smerenie care ai aratat-o, nestiindu-te noi, nepriceputii!
Iar Sfantul Nifon, cu multe lacrimi, le-a zis:
- Parinti si frati ai mei, pentru aceasta m-a ascuns pe mine Domnul in acest loc mantuitor de suflet, ca eu am cerut de la El sa ma
izbavesc cu grijile lumii si sa fiu miluit in ziua cea mare a judecatii. Ca daca nu ne vom lepada de parinti, de frati, de rudenii si de toata
mandria acestei lumi, dupa cum ne-a poruncit Hristos, nu suntem vrednici sa-I urmam Lui.
8. Odata, venind corabia manastirii cu hrana, iar marea fiind cuprinsa de furtuna, Sfantul Nifon a intrat in corabie si odata a incetat
furtuna. Alta data, fratii i-au cerut sa se roage pentru ei ca sa calatoreasca fara primejdie pe mare si sa aduca cele de nevoie manastirii.
Iar el le-a zis:
- Daca nu va veti lenevi de randuiala si rugaciunea voastra si daca nu veti grai desertaciuni si cuvinte necuviincioase, atunci va va ajuta
Domnul si va va feri de toata intamplarea cea rea.
Apoi, rugandu-se in genunchi pe un fier din corabie, le-a spus monahilor:
- Fratilor, puneti acest fier la loc curat si cand veti fi in primejdie de inecare, sa atarnati acest fier in mare si veti calatori fara primejdie.
9. Ajungand Sfantul Nifon la varsta de 90 de ani si simtindu-si aproape sfarsitul, a adunat toata obstea, a cerut iertare de la ei si le-a
poruncit sa pazeasca cu mare grija randuielile vietii monahicesti, nevoindu-se cu toata silinta pentru dobandirea imparatiei ceresti. Apoi
le-a zis:
- Fratii mei, cereti de la smerenia mea orice cerere duhovniceasca voiti, mai inainte de a-mi da duhul in mainile Domnului! Iar monahii i-
au raspuns:
- Voim sa ne dai in scris dumnezeiestile tale rugaciuni, ca sa se citeasca la mormantul fiecarui frate cand va muri, ca sa ia dezlegare de
pacate. Atunci le-a lasat o rugaciune pentru dezlegarea celor adormiti. Apoi, trimitand pe ucenicul sau Ioasaf la Constantinopol, ca sa-l
39
marturiseasca pe Hristos si sa ia cununa muceniciei, Sfantul Ierarh Nifon si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, la 11 august 1508,
fiind plans de toti calugarii Muntelui Athos.
Dupa ce au facut la Dionisiu priveghere de toata noaptea, a doua zi au sarutat toti sfintele sale moaste si le-au ingropat cu mare cinste si
plangere in cimitirul manastirii.
10. A intrebat oarecare frate pe Fericitul Nifon, zicand:
- Spune-mi, parinte, cuvant de folos, cum sa ma mantuiesc? Si a raspuns staretul, zicand:
- Daca voiesti, fiule, in mijlocul oamenilor a locui, aceasta esti dator a pazi: a nu prihani nicidecum pe cineva, a nu osandi, a nu ocari, a
nu te intarata, a nu defaima, nici a te socoti pe sineti ca si cum vreun lucru bun ai facut candva, si a te pazi de a zice: "Cutare bine
petrece, iar cutare intru neinfranare", ca aceasta este aceea, adica "nu judecati"; ci pe toti cu deopotriva ochi, cu o punere inainte, cu un
gand si cu proasta inima vezi-i; si-i primeste pe toti ca pe Hristos. Sa nu pui urechea ta langa omul ce cleveteste, nici sa te indulcesti cu
unul ca acesta, ci cu tacere multa tine-ti gura ta, zabavnic fiind la graire si grabnic la rugaciune, si sa nu prihanesti candva pe cel ce
cleveteste, nici pe altul oarecare ce lucreaza faradelege, ci de-a pururea cauta la ale tale greseli, si prihaneste-te pe sineti si defaima-te in
fiecare zi.
- Aceasta, parinte, a nevoitorilor celor desavarsiti este! a zis fratele. Si a zis fericitul:.
- Fiule, tineretea, daca are smerenie, destul este ei. Ca nimic nu cere Dumnezeu de la tanar, fara numai curatie si smerenie. Deci tu, fiule,
fii bland si pasnic, indurat si milostiv, si tine-te pe sineti dedesubtul tuturor oamenilor si vei fi intru adevar salasluindu-te cu Dumnezeu;
si nevoieste-te si de a nu naluci cu mintea cum ca ai ajuns la masurile cutarui sfant, ci graieste-ti tie insuti de-a pururea asa: "Suflete,
cunosti ca intru pacate am covarsit si pe draci, iar vreun lucru bun inca n-am facut pentru Dumnezeu; si vai noua, smeritule, ce vom face
in ziua Judecatii?"
Si fie-ti rugaciunea ta, fiule, in toata vremea vietii tale ca a unui pacatos, zicand in fiecare clipa: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui
Dumnezeu, miluieste-ma"; si aceea, adica: "Doamne, curateste-ma pe mine, pacatosul". Zi si graiul acesta totdeauna: "Doamne, de cele
ascunse ale mele curateste-ma si de cele straine fereste pe robul Tau".
Cunoaste inca si aceasta, ca niciodata sa nu te multumesti cu lucrurile cele bune ale tale, nici a cuteza spre dansele, ca nu stii de sunt
placute lui Dumnezeu sau neplacute. Pentru aceasta, cuteaza mai vartos spre Dumnezeu si spre puterea Lui, ca niste tarana nefolositoare
socotindu-te pe sineti, si de aici este indreptarea".
11. Zis-a iarasi fratele:
- Parinte, cum poate omul sa biruiasca toata ispita ce-i vine lui asupra de la vrajmasul? Raspuns-a staretul:
- Fiule, orice fel de ispita de ti-ar veni tie asupra, tacerea este biruinta ei si smerenia si a zice: "Blagosloveste, Parinte"; si toate lucrurile
celui smerit cugetator cunoscute sunt la Dumnezeu si laudate de ingerii Lui, iar tuturor dracilor de spaima si infricosate. Deci tu, fiule,
fa-te smerit cu inima si zdrobit foarte, ca sa doreasca Duhul Sfant a Se salaslui intru tine, si sa-ti dea tie putere de a goni de la tine toata
grija lumeasca.
12. Intrebat-a iarasi:
- Oare precum acum s-au inmultit sfintii intru toata lumea, asa si la sfarsitul veacului? Zis-a lui fericitul:
- Fiule, pana la sfarsitul veacului nu va lipsi prooroc Domnului Dumnezeu; asijderea nici satanei slujitor. Insa in zilele cele mai de apoi,
cati intru adevar vor sluji lui Dumnezeu, se vor ascunde pe sinesi cu buna istetime despre oameni, si nu va fi intru dansii de a savarsi
semne si minuni precum in zilele de acum, ci pe cale lucratoare si masurata vor calatori cu smerenie, si mai mari decat Parintii cei
purtatori de semne se vor afla intru imparatia lui Dumnezeu. Pentru ca atunci nimeni nu va fi in ochii lor ca sa faca semne, ca dintr-o
pricina ca aceasta, de a doua oara atintindu-se oamenii foarte cu osardie sa se duca catre nevointa.
Ca vor fi cei ce impodobesc scaunele preotiei intru toata lumea cu totul neiscusiti, nestiind stiinta de fapta buna; asijderea inca si cei mai
mari ai monahilor vor fi, caci se vor birui cu totul de lacomie de pantece toti, si de marirea desarta, si vor fi mai vartos sminteala
oamenilor, si nu pilda.
Pentru aceasta mai vartos va fi nebagata in seama fapta buna, caci atunci iubirea de arginti va imparati. Si vai monahilor celor ce sunt
bogati cu aur ! Ca ocara vor fi acestia lui Dumnezeu, si nu vor vedea fata Domnului Celui Viu. Monahul sau mireanul care isi da aurul
sau cu dobanda, de nu se va departa de o lacomie ca aceasta, intru adancul tartarului se va afunda, ca nu vrea sa le aduca pe dansele
roada lui Dumnezeu prin facerea de bine a saracilor. Pentru aceasta, fiule, precum mai-nainte am zis, de necunostinta tinuti fiind, cei mai
multi se vor prapastui intru latimea caii late si largi, ratacindu-se.
13. Intrebat-a iarasi fratele:
- Spune-mi mie, parinte, cum unii isi necajesc trupurile lor prin infranare, si patimile imparatesc intru dansii - mania, vrajba, pomenirea
de rau, zavistia, si, cea mai rea decat toate, nemilostivirea si zgarcenia -, iar altii din cei imbunatatiti, si mananca, si beau vin, si nici un
lucru al pacatului nu se afla intru dansii? Ce oare este aceasta? Cuviosul a zis:
- Precum mi se pare, fiule, ca cei ce postesc mult si nu se indrepteaza, din gura lor patimesc; ca cel ce nu are pazire gurii sale totdeauna,
macar tot anul de ar posti, nimic nu se foloseste. Pentru ca, daca diavolul te zadaraste pe tine spre iutime, tu sa nu graiesti, si ai biruit
patima. Iarasi spre zavistie de te duce pe tine vrajmasul, tu sa nu clevetesti, si cu totul ai biruit pe vicleanul, ca rodul zavistiei clevetirea
este.
Daca te va infoca pe tine bantuitorul spre curvie, sa nu deschizi gura ta spre vorbire de muiere, nici la mancare si la bautura prea mult sa
intri, si l-ai biruit pe dansul; si, luand vreun lemn mic, bate-te pe sineti, si durerea goneste razboiul. Ca de folos iti este tie ca unul din
madularele tale sa il pierzi, si nu tot trupul sa se arunce in focul gheenei. Daca vierul si porcul salbatic vor porni pofta spre bucate de
mult pret, mergand la iesitoare, invata-te putoarea lor.
Daca te va ocari pe tine cineva sau te va osandi sau te va jigni, si tu smereste-ti gandul tau si osandeste-te pe sineti ca pe un pacatos. Si
adu-ti aminte ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu, scuipat a fost, batjocorit de oameni pacatosi, si cu trestia capul I-a fost batut; si atunci
socoteste-te pe sineti nevrednic de a trai.
Iar pentru cei imbunatatiti ce mananca si beau, cunoaste, fiule, ca aceia ostasi viteji sunt, care au calcat capetele pacatului; ca acum sunt
domni si stapanitori, fiindca au luat darurile nepatimirii de la Dumnezeu, ca mai intai infranandu-se si nevoindu-se au dobandit scopul pe
care il doreau. Insa sunt si cei ce fac pe aceasta, iar apoi, iarasi linistindu-se, pe cele ale infranarii le lucreaza, implinind pe urma in chilie
prin nemancare pe acele ce au lipsit inaintea oamenilor.
40
14. In anul 1512, potrivit proorociei sale, Neagoe Basarab, ucenicul sau, ajunge domn al Tarii Romanesti. In anul 1515, moastele
Sfantului Nifon au fost aduse in Muntenia, la Manastirea Dealu, unde au stat doi ani de zile si au fost asezate de evlaviosul domn intr-un
chivot de argint mare, donat de el. In anul 1517, la 16 august, Sfantul Nifon a fost canonizat ca sfant la Manastirea Curtea de Arges de
patriarhul ecumenic Teolipt cu tot sinodul. Aceasta a fost prima canonizare de sfinti cunoscuta in tara noastra.
Apoi, sfintele sale moaste au fost trimise cu mare cinste la Manastirea Dionisiu, unde se afla si astazi.
Drept recunostinta, obstea de la Dionisiu a dat in dar voievodului Neagoe Basarab capul si mana dreapta a Sfantului Ierarh Nifon, care au
stat la Manastirea Curtea de Arges, iar din anul 1949 se pastreaza in Catedrala Mitropoliei din Craiova.
Sfinte Ierarhe Nifon, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFANTUL IOAN DE LA PRISLOP(secolele XV-XVI)
Intre sfintii romani canonizati recent se numara si Cuviosul Ioan din Manastirea Prislop-Hunedoara. Aceasta manastire, asezata intr-o
zona linistita de munte aproape de Hateg, a fost la inceput o mica sihastrie de rugaciune pentru calugarii iubitori de Hristos.
La inceputul secolului al XV-lea, Sfantul Nicodim de la Tismana intemeiaza aici manastire cu viata de obste, numita multa vreme
Manastirea Silvasul, dupa satul cu acelasi nume din apropiere. Aici s-au nevoit de-a lungul secolelor XV-XVIII multi calugari cu viata
sfanta din Transilvania si de peste Carpati.
Unul dintre marii sihastri de la Prislop, care a ramas in evlavia credinciosilor din Tara Hategului si din intreaga noastra tara, este si
Cuviosul Ioan de la Prislop, cinstit in traditia locala cu numele de "Sfantul Ioan de la Silvas". Amintirea lui se pastreaza pe scurt, atat in
traditia orala legata de Manastirea Prislop, cat si intr-o cronica anonima in versuri compusa de localnici, intitulata "Plangerea Sfintei
Manastiri a Silvasului, din eparhia Hategului din Prislop", scrisa in secolele XVII-XVIII.
Dupa aceste izvoare orale si scrise, Cuviosul Ioan era localnic din satul Silvasul de Sus, fiu de parinti foarte credinciosi. Renuntand la
casatorie din marea sa dragoste pentru Hristos, fericitul Ioan intra in obstea Manastirii Prislop (Silvasul) pe la sfarsitul secolului al XV-
lea sau inceputul celui urmator. Nevoindu-se aici multi ani in aspre osteneli, precum: post indelungat, rugaciuni neincetate, lacrimi,
privegheri si ascultare si sporind mult in sfintenie, Cuviosul Ioan s-a retras in munte la desavarsita liniste, pe valea paraului Silvut. Aici,
la un kilometru mai sus de manastire, in malul stancos si adanc al paraului, marele sihastru si-a sapat singur cu dalta o mica chilie ce se
pastreaza si astazi si este cunoscuta in partea locului cu numele de "chilia" sau "casa sfantului". Credinciosii aveau mare evlavie catre el
si multa incredere in rugaciunile lui, incat il cinsteau ca sfant inca din viata si veneau adesea la pestera sa-i spuna necazurile si sa-i ceara
sfatul.
In aceasta pestera, sapata cu atata osteneala de mainile lui, s-a nevoit Cuviosul Ioan multi ani, luptandu-se cu barbatie cu ispitele
diavolilor. Caci, uneori il luptau cu somnul, alteori, cu dureri in trup si naluciri de tot felul; alteori, cu duhul desfranarii il chinuiau, iar
alteori, cu parerea de sine si cu duhul slavei desarte il amenintau. Insa, fericitul sihastru, intarindu-se cu semnul Sfintei Cruci, cadea la
rugaciune cu mainile inaltate la cer si nu se ridica pana nu-i alunga pe demoni. Dar cati ani s-a nevoit aici in "casa sfantului", pe cati a
vindecat cu rugaciunile sale si care erau ostenelile cele de taina numai singur Dumnezeu le stie!
Vazand diavolul ca este mereu biruit prin rugaciunile Cuviosului Ioan, a reusit sa-l ucida intr-un chip ca acesta. Pe cand Cuviosul Ioan isi
sapa cu dalta o fereastra in peretele chiliei, un om inarmat de pe malul celalalt al paraului, fiind la vanatoare, l-a impuscat cu ingaduinta
lui Dumnezeu, crezand ca este o fiara. Astfel si-a dat duhul in mainile Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ca un mare sihastru martir si
rugator neadormit al neamului nostru.
Apoi, rudele i-au ridicat sfintele moaste din pestera si le-au depus in biserica satului. Auzind despre ele, cativa calugari din Tara
Romaneasca au cerut moastele Cuviosului Ioan de la Prislop, pe care, primindu-le in dar, le-au dus peste Carpati, la manastirea lor.
Probabil, au fost duse la Tismana, la Bistrita Olteana, la Curtea de Arges sau Cozia, care au fost dintotdeauna atat de legate de
credinciosii si manastirile Transilvaniei. Sufletul lui insa este numarat in ceata sfintilor si se roaga pentru mantuirea tuturor.
MITROPOLITUL GHEORGHE I - al Moldovei si Sucevei(1477-1508)
Mitropolitul Gheorghe I a fost cel mai ales ucenic al marelui ierarh Teoctist I. El a pastorit Biserica lui Hristos din Moldova timp de 34
de ani, continuand cu aceeasi intelepciune duhovniceasca opera dascalului sau.
Acest mitropolit vrednic de lauda "din tinerete a fost inchinat lui Dumnezeu in Manastirea Neamt", in a doua jumatate a secolului al XV-
lea. Aici si-a tuns perii capului in anul 1468, prin mana mitropolitului Teoctist I, parintele sau sufletesc, deprinzand de la cuviosii batrani
tainele vietii duhovnicesti. Aici, in cea mai vestita vatra a Ortodoxiei din Moldova, a invatat mitropolitul Teoctist multa carte - limbile
greaca si slavona, dogmele credintei ortodoxe si talcul Sfintelor Scripturi.
Dupa ce deprinde bine cunostintele duhovnicesti ce se puteau invata din belsug in lavra, ajunge mai intai duhovnic iscusit. Apoi, pentru
petrecerea sa cuvioasa, obstea Manastirii Neamt l-a ales egumen al marii lavre, povatuind cu pricepere sufletele monahilor pe calea
mantuirii, pe care o pastoreste cu parinteasca dragoste si intelepciune 17 ani de zile. Obstea sa numara prin 1475 peste 200 de calugari.
In timpul staretiei sale, marea lavra numara pana la 200 de calugari, din care unii erau vestiti duhovnici, altii, iscusiti traducatori si
scriitori de carti, iar altii, smeriti ascultatori si slujitori ai celor sfinte. In jurul Manastirii Neamt se nevoiau, de asemenea, numerosi
sihastri iubitori de liniste si rugaciune, ale caror nume sunt scrise in Cartea Vietii.
In anul 1477, staretul Gheorghe este ales de tot sfatul tarii mitropolit al Moldovei, in locul batranului Teoctist, mutat la cele vesnice.
Mitropolitul Gheorghe, fiind cu metania din Manastirea Neamt, s-a numit mai tarziu "Nemteanul". Prima sa grija a fost sa indemne si sa
sustina pe Stefan cel Mare la zidirea de noi lacasuri de rugaciune, spre lauda lui Dumnezeu si mangaierea poporului.
Astfel, cu sfatul si binecuvantarea sa, marele voievod a zidit si rezidit din temelie numeroase manastiri, ca: Sfantul Ilie-Suceava (1479);
Sfantul Ilie, Floresti-Vaslui (1480); Patrauti-Suceava (1487); Voronet (1488); biserica Sfantul Gheorghe-Harlau (1492); biserica Sfantul
Nicolae-Iasi (1491-1493); Borzesti-Bacau (1493-1494); Sfintii Arhangheli, Scanteia-Vaslui (1494); Probota (1495); Razboieni (1496);
Tazlau-Neamt (1497); biserica Manastirii Neamt (1497); clopotnita Manastirii Bistrita (1498) si Manastirea Dobrovat-Iasi (1503). S-au
mai zidit cu sfatul sau peste 35 de biserici din piatra la curtile domnesti precum si in numeroase sate din Moldova. Pe toate aceste
biserici le-a sfintit mitropolitul Gheorghe, in prezenta voievodului si a numerosilor credinciosi, randuind peste tot calugari si stareti din
cei mai alesi.
Evlaviosul ierarh al Bisericii lui Hristos iubea pe toti, ca un adevarat parinte al Moldovei, si era iubit de tot poporul, de la domn pana la
cel mai de pe urma taran. Stefan cel Mare il avea de parinte duhovnicesc si cel dintai sfetnic al sau, pe care il numea "rugatorul si
parintele nostru chir Gheorghe, mitropolitul Sucevei".
41
Sub pastoria sa, viata duhovniceasca in manastirile din Moldova ajunsese la cea mai inalta inflorire. Sihastriile si codrii "fosneau de
pustnici", dintre care unii erau inaintevazatori si facatori de minuni, precum: Cuviosul Daniil Sihastru, Sfantul Vasile de la Moldovita,
Epifanie de la Voronet, Inochentie de la Probota si numerosi altii. Avea, de asemenea, duhovnici vestiti, lucratori ai rugaciunii lui Iisus si
stareti cu totul cuviosi. La indemnul sau, in marile Manastiri Neamt, Putna, Bistrita, Probota si Moldovita, functionau vestite scoli de
monahi caligrafi, pictori, miniaturisti, traducatori si dascali invatati, care cresteau ucenici si aparau credinta ortodoxa. Tot in aceste scoli
manastiresti se pregateau tineri pentru preoti de mir la sate si orase.
Marele mitropolit Gheorghe, cel dintai rugator catre Dumnezeu al Moldovei, era el insusi un exemplu viu de sfintenie, de cuviosie, de
smerenie si de iubire catre toti. Purta mare grija de copiii orfani si de vaduvele de razboi, care erau atat de numeroase in vremea sa. O
grija deosebita avea si pentru zecile de mii de osteni cazuti in desele razboaie. La porunca sa, osemintele lor erau adunate la manastiri si
biserici, iar numele lor erau scrise in marile pomelnice ctitoresti. In anumite zile de peste an si mai ales la hramuri, se faceau in toata
Moldova liturghii, parastase si praznice de obste pentru odihna sufletelor fericitilor ctitori si eroi ai neamului.
In vara anului 1504, cand marele voievod Stefan Voda al Moldovei s-a stramutat la vesnica odihna, bunul mitropolit Gheorghe, insotit de
sute de clerici, de mii de calugari si zeci de mii de credinciosi, l-a condus la locul cel de veci din Manastirea Putna. Apoi, cu sfat de
obste, si-a pus mainile pe crestetul fiului sau Bogdan, ungandu-l domn al Moldovei (1504-1517).
Asa s-a nevoit bunul pastor si parinte sufletesc al Moldovei, mitropolitul Gheorghe, timp de 34 de ani, pana in primavara anului 1511.
Ajungand la adanci batraneti si simtindu-si aproape obstescul sfarsit, a luat marele si ingerescul chip al schimniciei cu numele de David
si, binecuvantand pe toti, si-a dat sufletul cu pace in bratele Marelui Arhiereu Iisus Hristos.
MITROPOLITUL TEOCTIST II - al Moldovei si Sucevei (+ 1528)
Acest preacuvios staret Teoctist impreuna cu mitropolitul Gheorghe al Moldovei (1477-1508) au indemnat pe marele domn Stefan Voda
al Moldovei sa zideasca la Neamt o biserica noua in cinstea Inaltarii Domnului. Iar la 14 noiembrie 1497, terminandu-se biserica, au
sfintit-o in prezenta domnului si a zeci de mii de credinciosi, clerici si monahi din toata tara Moldovei. In anul 1500, raposand episcopul
Romanului, Vasile, cuviosul arhimandrit Teoctist de la Neamt a fost ales in locul sau "mitropolit" al Tarii de Jos, lasand la Neamt o obste
infloritoare. Si a pastorit episcopul Teoctist opt ani de zile la Roman, povatuind turma lui Hristos cu multa blandete si hranind-o din
invataturile Sfintei Evanghelii. Iar in anul 1508, retragandu-se din scaun mitropolitul Gheorghe, cu sfat de obste a fost ales episcopul
Teoctist in locul sau. Asa a ajuns acest cuvios mitropolit parintele si "invatatorul Moldovei", sfetnicul domnilor si mangaietorul
poporului, caci era "barbat invatat ca nimeni altul" si slujea cu mare credinta Biserica lui Hristos.
Timp de 20 de ani, cat a fost mitropolit al Moldovei, a randuit preoti la sate si stareti priceputi prin manastiri, incurajand mult viata
duhovniceasca, invatatura, scrierea de carti, zidirea si pictarea sfintelor biserici. De asemenea, in anul 1522 a terminat de zidit si a sfintit
noua Catedrala a Mitropoliei din Suceava, asezand in ea moastele Sfantului Mucenic Ioan cel Nou. Tot el a uns ca domni ai Moldovei pe
Stefanita Voda, in anul 1517, si pe Petru Rares, in anul 1527, facandu-se la amandoi cel dintai sfetnic, parinte si duhovnic. Simtindu-si
aproape obstescul sfarsit, mitropolitul Teoctist se retrage din scaun la manastirea de metanie si se face schimonah, cu numele de Teodor.
Apoi, binecuvantand pe fiii sai duhovnicesti, a adormit cu pace la 15 ianuarie 1528 si a fost inmormantat in pridvorul bisericii din
Manastirea Neamt.
CUVIOSUL PAHOMIE SCHIMONAHUL - Ctitorul Manastirii Bistrita - Valcea(circa 1520)
Spre sfarsitul secolului al XV-lea, binecredinciosul ban al Craiovei, Barbu Craiovescu, impreuna cu fratii sai au intemeiat Manastirea
Bistrita de sub Muntele Parang, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, inzestrand-o cu odoare si toate cele de nevoie. Apoi, evlaviosul
ctitor a adus din Serbia la manastirea sa cu mare cheltuiala moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, facatorul de minuni, ca sa fie spre
mangaierea calugarilor si a poporului binecredincios. In traditie se spune ca sicriul cu sfintele moaste a fost cumparat cu bani, dupa
greutate. Dar Cuviosul Grigorie, lasandu-se usor la cantar, l-a costat putin pe fericitul ctitor.
In primul deceniu al secolului al XVI-lea, ctitorul Manastirii Bistrita a reinnoit ctitoria sa daramata de Mihnea Voda, adaugand chilii
pentru calugari si o mica biserica pictata pentru bolnita, cum se vede pana astazi. Apoi fericitul ctitor, renuntand la toate pentru dragostea
lui Hristos, s-a facut schimonah in Manastirea Bistrita cu numele de Pahomie, intrecand pe multi cu nevointa sa, caci era foarte ravnitor
la cele sfinte, milostiv si tuturor plecat. Se mai spune despre dansul ca, navalind turcii sa fure odoarele manastirii, cuviosul singur a luat
sicriul cu moastele Sfantului Grigorie si l-a ascuns intr-o pestera din munte, ca sa nu se lipseasca Tara Romaneasca de un dar ca acesta.
Dupa ce Cuviosul Pahomie s-a ostenit multi ani in placere de Dumnezeu, si-a cunoscut dinainte sfarsitul si si-a dat sufletul cu pace in
mainile lui Hristos, lasand in urma o manastire binecuvantata cu zeci de calugari.
CUVIOSUL PEON SIHASTRUL - Muntele Ceahlau (secolele XV-XVI)
Acest mare sihastru era cu metania din Schitul lui Silvestru, situat la nord de Muntele Ceahlau. Umplandu-se de ravna pentru dragostea
lui Hristos, a sihastrit multi ani pe culmea unui deal din apropiere, devenind vestit lucrator al rugaciunii si inainte vazator. Locul in care
s-a nevoit se cheama pana astazi "Dealul lui Peon".
Apoi, dorind sa urmeze marilor pustnici egipteni si sinaiti, si-a facut o coliba pe varful muntelui Ceahlau si a sihastrit acolo mai mult de
zece ani, slavind neincetat pe Dumnezeu, rugandu-se pentru lume si rabdand cu barbatie frigul iernii, vanturile cele iuti si ispitele
diavolului. A adunat inca si cativa ucenici, si a ajuns parinte duhovnicesc al tuturor sihastrilor din jurul Ceahlaului. Deci, vazand
cuviosul ravna lor, a asezat un clopot si o toaca de lemn pe varful muntelui si a randuit sa se sune in fiecare miez de noapte pentru
desteptarea la rugaciune a calugarilor ce se nevoiau in jurul muntelui.
Dupa numele Cuviosului s-a numit Ceahlaul sute de ani "Muntele lui Peon", popular "Pionul", iar cele doua varfuri se numesc pana
astazi "Toaca" si "Panaghia". Tot el a randuit si zi de hram pentru muntele Ceahlau, la 6 august, Schimbarea Domnului la Fata, asemenea
Muntelui Athos, inaltand deasupra o mica biserica de lemn.
Cuviosul Peon a randuit ca la hramul muntelui sa se adune pe Ceahlau, o data pe an, toti sihastrii si credinciosii din imprejurimi. Aici
faceau priveghere de toata noaptea, savarseau Sfanta Liturghie, se impartaseau cu Trupul si Sangele lui Hristos, mancau impreuna, apoi,
dand lauda lui Dumnezeu, cobora fiecare la chilia sa. Astfel, acest mare parinte a facut din Ceahlau un Athos romanesc, creand in
Moldova o puternica traditie autohtona care se pastreaza pana in zilele noastre, Ceahlaul fiind singurul munte din Carpati si Balcani care
are zi de hram.
Spre batranete Cuviosul Peon s-a stabilit in Sihastria lui Silvestru, la poala muntelui, innoind in intregime schitul si adunand in obstea sa
pana la 30 de calugari. De la el Sihastria lui Silvestru se numeste pana astazi "Manastirea Pionul" (Peon). Deci, ajungand la varsta de
peste optzeci de ani si simtindu-se chemat de Hristos, a adormit cu pace si a fost numarat in ceata cuviosilor parinti romani.
42
Prea Cuvioase Parinte Peon, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFANTUL IERARH GHELASIE - Mare egumen al Manastirii Ramet - Alba(secolele XV-XVI)
Manastirea Ramet din Muntii Apuseni, una din cele mai vechi manastiri romanesti, a fost intemeiata pe la inceputul secolului al XIII-lea
de vestitii eremiti ce se nevoiau in pesteri pe valea paraului cu acelasi nume. In secolele urmatoare, Manastirea Ramet avea o obste
destul de numeroasa si egumeni devotati, care aparau cu multa putere credinta ortodoxa in satele romanesti transilvanene.
Cuviosul Ghelasie ieroschimonahul a fost cel mai vestit egumen cunoscut al Manastirii Ramet, cinstit ca sfant in satele din Muntii
Apuseni. Era originar din partea locului. Luand din tinerete jugul lui Hristos, mai intai s-a nevoit ca sihastru pe valea paraului Ramet,
deprinzand de la cei mai iscusiti eremiti mestesugul luptei duhovnicesti. Apoi, curatindu-si mintea de cugetele cele rele si invrednicindu-
se de darul facerii de minuni, a coborat in obste si a ajuns vestit egumen al Manastirii Ramet.
In traditia locului se spune ca Sfantul Ghelasie avea doisprezece ucenici, cu care impreuna se ruga si impreuna postea, savarsind sfanta
slujba cu mare osardie si frica de Dumnezeu. In toata saptamana, egumenul Ghelasie nu primea mancare, indestulandu-se numai cu
Preacuratele Taine. Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea facea priveghere si savarsea Sfanta Liturghie. Numai sambata si
Duminica manca impreuna cu calugarii la trapeza manastirii.
Acest cuvios egumen era, de asemenea, mare parinte duhovnicesc al sihastrilor din Muntele Ramet si al satenilor din Tara Motilor. In
posturi cerceta pe toti sihastrii ce se nevoiau in pesteri si el insusi se ostenea la rugaciune impreuna cu dansii. Apoi cobora in manastire
unde il asteptau credinciosii si mocanii de prin munti. La fericitul Ghelasie veneau si multi bolnavi, mai ales cei stapaniti de duhuri rele,
si cu rugaciunea lui se vindecau, caci avea mare dar de la Dumnezeu.
Odata, fiind cu ucenicii la adunat fan in poiana manastirii numita Hopati si fiind mare arsita, incat toti sufereau de sete, Cuviosul
Ghelasie a cazut la rugaciune si indata au aflat un izvor cu apa. Acest izvor de apa rece se vede pana in zilele noastre si se cheama
"Izvorul Cuviosului Ghelasie". Multi sateni iau apa din acest izvor pentru sanatate si binecuvantare.
Alta data, urcand cuviosul in poiana cu asinul sau la adunat fan, si-a cunoscut dinainte sfarsitul. Deci, rugandu-se mult, si-a chemat
ucenicii poruncindu-le sa traiasca in desavarsita dragoste, sa iubeasca biserica si sa fuga de betie si desfranare. Apoi, sarutandu-i pe toti,
si-a dat sufletul in bratele lui Hristos. In traditia manastirii se spune ca, in ceasul cand cobora asinul de pe munte cu trupul Sfantului
Ghelasie, au inceput clopotele de prin sate sa sune singure. Apoi, fiind plans de ucenici, a fost ingropat langa zidul bisericii si multi
bolnavi se vindecau la mormantul lui. Potrivit unei insemnari de pe vechea fresca din biserica, Cuviosul Ghelasie a fost hirotonit episcop
si a pastorit, atat obstea monahilor de la Ramet, cat si Arhiepiscopia Ortodoxa a romanilor din Transilvania.
In vara anului 1924, venind paraul mare, a dus in vale multe oase din cimitirul manastirii. Atunci si craniul Sfantului Ghelasie, fiind scos
din mormant, s-a oprit in fereastra bisericii vechi si se pastreaza cu cinste in sfantul altar, spre mangaierea credinciosilor. Sufletul sau in
cer este numarat in ceata Cuviosilor Parinti.
CUVIOSUL ANTONIE PROTOPSALTUL - Manastirea Putna(secolul al XVI-lea)
Ieromonahul Antonie Protopsaltul era unul din ucenicii vestitului dascal si protopsalt Eustatie de la Putna. Luand de tanar jugul lui
Hristos in obstea Manastirii Putna si invatand carte in scoala de gramatica si de psaltichie de aici, a ajuns in putina vreme calugar sporit
si cantaret iscusit. Cunostea bine limbile greaca si slavona si copia cu indemanare carti de folos sufletesc si de cantari pentru strana.
Dupa trecerea din viata a ieromonahului Eustatie, dascalul sau, monahul Antonie, s-a invrednicit de darul preotiei, ajungand dascal si
protopsalt in locul lui, la scoala de muzica psaltica de la Putna. Si era vestit in toate manastirile din Moldova de nord, incat multi calugari
si tineri de prin sate invatau de la dansul a citi, a scrie si a lauda pe Dumnezeu. Era inca preot si duhovnic iscusit, povatuind multe suflete
la limanul mantuirii. Iar la marile praznice si la hramul manastirii, Cuviosul Antonie impodobea biserica cu cele mai frumoase cantari, ca
in vremea Bizantului de altadata.
Intre anii 1546-1547, Cuviosul Antonie Protopsaltul de la Putna a scris o carte cu alese cantari bisericesti, dupa care se invata si se canta
la scoala de psaltichie de aici. Deci, bine nevoindu-se si laudand pe Dumnezeu ziua si noaptea mai mult de 50 de ani, ieromonahul
Antonie Protopsaltul s-a savarsit cu pace, adaugandu-se in ceata fericitilor parinti.
IEROMONAHUL AMFILOHIE - Primul egumen al Manastirii Pangarati(+ 1570)
Ramanand Schitul Cuviosului Simeon de la Pangarati multa vreme fara egumen, in anul 1514, a venit de la Manastirea Moldovita un
ieromonah si dascal invatat, anume Amfilohie. Acesta a povatuit Sihastria lui Simeon timp de 52 de ani, marind numarul calugarilor la
40 de rugatori si facandu-se tuturor parinte si dascal luminat si sfant.
Insa, neavand schitul biserica incapatoare, s-a rugat Cuviosul Amfilohie multa vreme Sfantului Mucenic Dimitrie sa-i trimita un om
milostiv pentru a-l ajuta sa zideasca o biserica noua din piatra. Pe la anul 1560, spune traditia, zabovind domnitorul Alexandru
Lapusneanu la Piatra Neamt, i s-a aratat marele mucenic in vis si i-a poruncit sa zideasca o biserica de piatra la Schitul lui Simeon. Asa
s-a innoit aceasta sihastrie sub egumenia lui Amfilohie, luand denumirea de Manastirea Pangarati.
Apoi, ieromonahul Amfilohie, intemeind aici obste cu inalta viata duhovniceasca si lasand buna randuiala, s-a retras la metanie, a primit
ingerescul chip al schimniciei cu numele de Enoh si, mai traind 4 ani, a adormit cu pace in anul 1570, septembrie 7, cunoscandu-si
dinainte sfarsitul.
Iata ce scrie ieromonahul Anastasie, egumenul Manastirii Moldovita, despre sfarsitul minunat al Cuviosului Amfilohie:
"...Acestea toate mi le-au spus mie parintele Amfilohie, staret de la Sfanta Manastire Pangarati, mie, smeritului ieromonah Anastasie de
la Manastirea Moldovita, mult pacatosului si intru tot netrebnicului, ca mare dar a luat batranul Amfilohie mai inainte de mutarea sa, ca
vremea si ziua mutarii sale au spus mie, smeritului Anastasie, si nimenea sa nu fie necredincios ca sa nu cada in ispita, ca intru adevar
toate acestea adevarate sunt. Acestea toate le-am scris pentru ca sa nu se uite mai pre urma, in urma acestui neam, si oricine vor vrea, sa
ravneasca acestor Sfinti Parinti.
Pentru aceasta ma rog, parinti si frati, celor batrani, ca parintilor; celor de mijloc, ca fratilor, si celor tineri, ca fiilor. Din toate, precum ne
va invrednici Duhul Sfant, ca sa ne nevoim intru pocainta si intru marturisire sa petrecem totdeauna, ziua si noaptea, pana la sfarsitul
nostru. Si sa avem in mintea noastra aceste trei porunci: cum va vrea sufletul nostru sa se desparta de trup, si cum va vrea sa intampine
pe Hristos in vazduh, si cum vom da raspuns pentru pacatele noastre. Si iara (alte) trei porunci: cum va sa cerce Dumnezeu credinta
dreapta de la suflet, si adevarul din (de pe) limba si curatia trupului; ca acolo faptele se vor intreba si gandurile se vor ispiti, ca nu este
nimic nearatat inaintea lui Dumnezeu. Ci toate vor fi de fata, toate goale vor fi faptele noastre inaintea noastra.
Si au vietuit staretul Amfilohie, care din schimnicie s-au numit Enoh, 56 de ani (in calugarie), dar la manastirea noastra Moldovita, 4 ani,
de unde au luat chipul ingeresc. Si de toti anii lui au avut 83 ... si sfarsitul vietii sale bine au sfarsit. Ca au dat tarana taranei si s-au dus in
43
calea cea lunga a parintilor, luandu-si plata ostenelilor sale de la dreptul Judecator, si cu cinste s-au ingropat de ucenicii sai. Si, prin
rugaciunile acestui sfant parinte, sa acopere Domnul pe toti ortodocsii domni ai Moldovei, cei ce s-au invrednicit a domni intru acest
pamant, si intru toata lumea dreptcredinciosi domni, cei ce vietuiesc intru dreapta credinta. Si tuturor ortodocsilor crestini, care sunt
turma lui Dumnezeu, care ne-au rascumparat cu cinstit sangele Sau, de blestemul legii si din mana diavolului ne-au izbavit.
Pentru aceasta sa nu ne rusinam de marele nume, ca pentru Hristos ne numim crestini, precum au zis Sfantul Grigorie Teologul. Dupa
sfinte poruncile Lui totdeauna a umbla, sa ne nevoim pana la iesirea noastra, dupa cum ne invata Sfanta Evanghelie, si El ne va judeca in
ziua cea de apoi. Numai mila lui Dumnezeu si acoperamantul Preacuratei Maicii Lui sa ne acopere pre noi pacatosii pana la sfarsitul
veacului, dupa fagaduinta Lui cea nemincinoasa.
Acest sfant staret al acelui loc, Amfilohie, si in schima, Enoh, s-au mutat la vesnicele lacasuri la leat 7079 (1570), septembrie 7, in zilele
lui Bogdan voievod, la sapte ceasuri din noapte, dupa cum singur si-au aratat mutarea. Iar pomenirea lui s-au asezat sa se faca in ziua
Nasterii Nascatoarei de Dumnezeu, septembrie 8, in toti anii pana va fi sfanta manastire (Pangarati) iar nameastnic (egumen) in locul lui
s-au pus preotul Teodor de la Manastirea Bistrita".
SFANTUL EUSTATIE DE LA PROBOTA (secolul al XVI-lea)
Un alt cuvios monah din obstea Manastirii Probota, cinstit de popor si trecut de mitropolitul Dosoftei in randul sfintilor romani, a fost
Cuviosul Eustatie schimonahul. Era originar din satele de pe Valea Siretului.
Acesta, auzind de petrecerea monahilor din chinovia Probotei si mai ales de nevointa Cuviosului Inochentie, a lasat toate si i s-a facut
ucenic. Si era desavarsit urmator al faptelor lui, ostenindu-se multi ani intr-o chilie pustniceasca din codrii seculari ai manastirii. Astfel,
in putini ani, a strabatut multe osteneli calugaresti, invatand de la toti frica de Dumnezeu si intrecand pe multi cu smerenia, cu
rugaciunea si cu nemuritoarea dragoste. Pentru o nevointa ca aceasta se invrednicise de darul facerii de minuni si era iubit, atat de
Dumnezeu, cat si de oameni. Caci fiecare se folosea de rugaciunea si sfintenia vietii lui. Apoi, savarsind bine cuvantul Evangheliei lui
Hristos si ajungand la masura dascalului sau, Cuviosul Eustatie s-a stramutat la cerestile lacasuri si s-a numarat in ceata Sfintilor Parinti.
Desigur, mitropolitul Dosoftei s-a inchinat la moastele ambilor sfinti, Inochentie si Eustatie, el insusi fiind cu metania de la Probota.
MITROPOLITUL TEOFAN I - al Moldovei si Sucevei(+ 1546)
Mitropolitul Teofan I, cel mai apropiat colaborator si sfetnic al lui Petru Rares, a fost parinte si pastor duhovnicesc al Moldovei timp de
12 ani. Era cu metania din Manastirea Voronet, fiind unul din cei dintai ucenici ai Sfantului Daniil Sihastrul. Primind o aleasa crestere si
formare duhovniceasca de la dascalul sau si avand multa cunostinta de carte in scoala de la Voronet, in anul 1522 s-a invrednicit a fi ales
episcop al Eparhiei Radauti. Timp de peste 10 ani de zile, episcopul Teofan a pastorit bine turma lui Hristos, aparand dreapta credinta,
facand mila cu cei saraci si castigand pe toti cu blandetea si dragostea sa.
In anul 1534, ramanand vacant scaunul Sucevei, voievodul Petru Rares, cu sfat de obste, l-a ales mitropolit al tarii. Astfel, timp de inca
12 ani, acest bland pastor a povatuit poporul Moldovei pe calea mantuirii, facandu-se tuturor pilda de smerenie, de rabdare si de
statornicie duhovniceasca. Ca mitropolit lua apararea celor asupriti si era nelipsit de la sfintele slujbe si din sfatul tarii unde era
intotdeauna ascultat.
Acest mitropolit a format in Moldova, la mitropolia din Suceava, cea mai vestita scoala de pictori in fresca, printre care straluceau
mesterul Dragos Coman si zugravul Toma din Suceava. Tot la indemnul lui, voievodul Petru Rares a zidit din nou si a reinnoit mai multe
biserici si manastiri, ca: Manastirea Humor (1530), Manastirea Moldovita (1532), Catedrala Episcopiei din Roman (1542), biserica
Sfantul Dumitru din Suceava (1535), Manastirea Probota (1527), Manastirea Bistrita (1541-1546) si altele. De asemenea, a randuit
stareti din cei mai alesi in manastiri si a dezvoltat scolile de copisti si caligrafi de la Putna, Neamt, Bistrita, Probota si Moldovita. In
aceste lacasuri de rugaciune si de inalta traire duhovniceasca ale Moldovei s-au copiat si s-au tradus, cu binecuvantarea mitropolitului
Teofan I, numeroase carti de cult si scrieri ale Sfintilor Parinti. Tot aici erau vestite scoli de psaltichie si de formare a tinerilor pentru
preoti la sate.
Cu porunca si cheltuiala acestui evlavios mitropolit s-a pictat in fresca pronaosul bisericii de la Voronet, dupa cum arata inscriptia din
interior: "Aceasta tinda a infrumusetat-o si aurit-o Teofan, arhiepiscop al Moldovei in anul 1540, luna iulie, 12. Vesnica lui pomenire".
Iar in anul 1543 doneaza Manastirii Voronet un "Praxiu" (Faptele Apostolilor), scris pe pergament de diaconul Mihail.
Astfel, bine povatuind turma lui Hristos si innoind multe sfinte altare, in vara anului 1546, mitropolitul Teofan I s-a mutat la cele vesnice
si a fost inmormantat in biserica Manastirii Voronet, alaturi de Sfantul Daniil, parintele sau duhovnicesc.
MITROPOLITUL GRIGORIE ROSCA - al Moldovei si Sucevei (+1570)
Acest ierarh iubitor de Hristos a fost unul dintre cei mai apropiati ucenici ai Cuviosului Daniil Sihastrul, din neamul caruia se tragea. Era
originar din nordul Moldovei. Catre sfarsitul secolului al XV-lea (1490) a fost adus in obstea Manastirii Voronet de catre Cuviosul
Daniil egumenul. Despre acesta insusi mitropolitul Grigorie scria mai tarziu, pe o Evanghelie daruita Voronetului, ca "din frageda
copilarie m-am fagaduit lui Dumnezeu, cu rugaciunile Sfantului Parintelui nostru Daniil cel Nou".
Ca ucenic al celui mai mare duhovnic, sihastru si sfant moldovean, tanarul Grigorie invata din copilarie de la dascalul sau nevointa
duhovniceasca, smerenia, ascultarea, intreaga intelepciune, cunostinta Sfintelor Scripturi si dragostea de oameni. A deprins, de
asemenea, randuiala slujbelor, rugaciunea si buna chivernisire a casei Domnului.
Pentru viata sa imbunatatita, in anul 1523 a fost numit egumen al Manastirii Probota, pe care o conduce cu multa ravna si pricepere timp
de 23 de ani (1523-1546). Fiind ruda cu voievodul Petru Rares, la indemnul sau, domnul Moldovei innoieste in intregime biserica si
chiliile manastirii, alegandu-si aici locul de vesnica odihna.
Sub egumenia ieromonahului Grigorie Rosca, Manastirea Probota a trait o epoca de mare inflorire duhovniceasca si culturala. In timpul
sau au stralucit in Probota doi mari cuviosi parinti purtatori de Dumnezeu, anume Sfintii Inochentie si Eustatie. Obstea numara aproape
100 de monahi, din care unii erau duhovnici renumiti, altii rugatori iscusiti, iar altii, zugravi de biserici, dascali de limbi straine,
traducatori si buni caligrafi. Tot prin grija sa, biserica Manastirii Probota este pictata in intregime, atat in interior, cat si pe dinafara.
Acest egumen a contribuit cel mai mult la formarea unei vestite scoli de zugravi moldoveni, cum nu mai fusese pana atunci in Moldova.
Unii dintre acesti zugravi anonimi erau monahi si ucenici ai marelui staret.
Vazand domnul Moldovei, Ilias Rares (1546-1551) petrecerea egumenului Grigorie, in anul 1546 il alege, cu sfat de obste, mitropolit al
Moldovei. Timp de 6 ani, cat a pastorit turma lui Hristos, neobositul ierarh a inviorat viata calugareasca in manastiri, a randuit stareti
vrednici, a zidit biserici prin sate si a povatuit cu pricepere oile cele cuvantatoare pe calea mantuirii, aparand cu toata puterea sfanta
credinta ortodoxa.
44
Insa, nestatornicia vremurilor si desele schimbari de domni, au silit pe marele mitropolit, in anul 1551, sa se retraga din scaun la
manastirea de metanie, Voronet. Timp de inca 19 ani de zile, mitropolitul Grigorie a fost faclie si candela nestinsa in aceasta obste si in
toata Moldova de nord, pe toti invatand si folosind cu cuvantul si cu fapta, cu smerenia, cu barbatia, cu indemnul si cu multa sa
intelepciune. Caci era parinte sufletesc al multor egumeni si duhovnici, sihastri, oameni de rand si dregatori de tara. In aceasta vreme si
viata isihasta a luat o mare amploare, indeosebi in jurul Voronetului, al Manastirilor Slatina si Agapia si in Muntii Rarau si Ceahlau.
Faima acestui mitropolit a atras numerosi monahi in obstea Manastirii Voronet, dintre care unii erau iscusiti cronicari, cunoscatori ai
limbilor greaca si slavona, traducatori in grai romanesc si priceputi in Sfanta Scriptura. Mitropolitul Grigorie este considerat chiar
fondatorul unei scoli de copisti si traducatori la Voronet, unde se studiau textele biblice si scrierile Sfintilor Parinti, unde se traduceau
carti in limba romaneasca si unde se lucra staruitor la formarea limbii nationale si la introducerea ei in cultul nostru ortodox.
Monahii de la Voronet, cu binecuvantarea mitropolitului Grigorie, ajungeau pana in Maramures si in toata Transilvania, ducand si
aducand manuscrise dintr-o parte in alta. Datorita acestui ierarh si ucenicilor lui, s-au pastrat si copiat aici doua din cele mai vechi
manuscrise romanesti, "Codicele Voronetian" si "Psaltirea Voronetiana". Tot la porunca lui s-a copiat pentru Manastirea Voronet un
Tetraevangheliar in anul 1551 "cu cheltuiala arhiepiscopului Grigorie, mitropolitul Sucevei, cu mana mult pacatosului diacon Mihail".
De asemenea, neobositul ierarh a adaugat un pridvor nou la biserica Manastirii Voronet si a pus pe cei mai vestiti zugravi ai Moldovei s-
o impodobeasca cu fresca exterioara, cum nu este alta mai frumoasa in tara. Iar la intrare a poruncit sa se picteze alaturi de portretul sau
chipul Cuviosului Daniil Sihastrul, cu aureola de sfant. Tot el a pus si o frumoasa piatra de mormant deasupra moastelor marelui sau
dascal si parinte sufletesc. Astfel, mitropolitul Grigorie Rosca este considerat al treilea ctitor al Manastirii Voronet, dupa Stefan cel Mare
si Sfantul Daniil Sihastrul, rudenia sa.
Ajungand la adanci batraneti si pregatindu-si singur mormantul, la 5 februarie 1570, vrednicul ierarh si parinte al Moldovei, Grigorie
Rosca, s-a stramutat la vesnicele lacasuri in varsta de peste 90 de ani si a fost inmormantat in pridvorul bisericii innoite de el.
EPISCOPUL MACARIE AL ROMANULUI(+1558)
Acest venerabil ierarh al Bisericii lui Hristos a fost cel mai ales si invatat episcop al Romanului din secolul al XVI-lea. Era cu metania
din Manastirea Neamt, unde din copilarie se nevoise dupa voia lui Dumnezeu, ca ucenic al mitropolitului Teoctist II (1510-1528).
Vazandu-l arzand pentru dragostea lui Hristos si plin de intreaga intelepciune, parintele sau duhovnicesc, pe atunci egumen al marii
lavre, l-a incredintat celor mai buni dascali si duhovnici nemteni. Astfel, timp de mai multi ani, monahul Macarie a deprins bine
cunostinta Sfintei Scripturi si limbile greaca si slavona. Iar de la cuviosii calugari a deprins frica de Dumnezeu si ravna de a sluji
Biserica pana la jertfa.
Invrednicindu-se de darul preotiei, arhimandritul Macarie a devenit egumen al Manastirii Neamt, in anul 1508, in locul parintelui sau
Teoctist, ales episcop al Romanului. Si a povatuit cuviosul lavra Neamtului timp de 23 de ani, facandu-se tuturor pilda de ascultare,
blandete, intelepciune si statornicie. El a dat o mare dezvoltare scolii catehetice si de gramatica din manastire, in care s-au format zeci de
duhovnici, egumeni, episcopi, dascali si cuviosi sihastri. Multi dintre ei se indeletniceau cu rugaciunea lui Iisus, altii cu copierea cartilor
de cult, precum era monahul Teodor Marisescul, iar altii traduceau operele Sfintilor Parinti, fiind buni cunoscatori ai scrierilor patristice.
Vestea despre petrecerea si intelepciunea Cuviosului egumen Macarie se raspandise in toata Moldova si multi il aveau de sfetnic si
parinte duhovnicesc. Auzind de aceasta Petru Rares, in primavara anului 1531, l-a ales episcop al Romanului si parinte sufletesc al
familiei sale. Apoi l-a rugat sa scrie Cronica Moldovei intre anii 1504-1541, pe care a scris-o cu multa iscusinta, caci nu era alt ierarh
mai invatat in tara pe acea vreme.
Episcopul Macarie ducea o viata cu totul aleasa, in rugaciune, in post si milostenie, purtand mare grija pentru mantuirea sufletelor
omenesti. La episcopie a infiintat o scoala de cateheti pentru preoti de mir si a innoit multe biserici prin sate. Apoi cerceta parinteste pe
credinciosi, sfatuind si mangaind pe toti. Pentru niste fapte bune ca acestea, ucenicul sau Eftimie, egumen de Neamt, il numea
"preacuratul arhiereu si dascal al Moldovei", iar altii ii ziceau "preainvatatul episcop Macarie Cronicarul".
Vazand Schitul Bogdanesti-Falticeni aproape in paragina, episcopul Macarie a zidit din temelie, cu ajutorul lui Petru Rares, Manastirea
Rasca, intre anii 1542-1550. Biserica inchinata Sfantului Ierarh Nicolae a fost apoi impodobita cu fresca in interior si exterior, cu chilii si
scoala manastireasca. Acest mare ierarh a facut din ctitoria sa o vestita obste isihasta cu peste 60 de monahi, toti lucratori ai rugaciunii
lui Iisus, din care unii au ajuns sa fie numarati printre sfinti. Cel mai cuvios ucenic al episcopului Macarie a fost desigur "Ioan de Rasca,
arhiepiscopul cel sfant si minunat".
A doua ctitorie a episcopului Macarie a fost Catedrala episcopala din Roman, pe care domnul Moldovei o rezideste din temelie, la
indemnul sau, intre anii 1542-1550. Tot cu sfatul lui s-a pictat catedrala, s-a format o frumoasa biblioteca episcopala si s-au copiat de
catre ucenicii sai mai multe opere ale Sfintilor Parinti.
Dupa o nevointa duhovniceasca de peste 60 de ani, din care 27 de ani ca stralucit pastor al "Mitropoliei Tarii de Jos", evlaviosul episcop
Macarie si-a dat sufletul in mainile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, in toamna anului 1558, si a fost inmormantat la Manastirea Rasca.
Multa vreme, ucenicii sai i-au continuat, in Moldova si Transilvania, nevointa si opera sa.
CUVIOSUL PAISIE IEROMONAHUL - Egumen al Manastirii Humor(secolul al XVI-lea)
Ieromonahul Paisie a fost egumen si parinte duhovnicesc al Manastirii Humor in timpul domniei lui Petru Rares. El se nevoia din tinerete
in aceasta manastire, ostenindu-se ziua si noaptea cu postul, cu rugaciunea si cu smerita ascultare. Era inca duhovnic iscusit, dascal si
bun caligraf. Pentru o nevointa ca aceasta, obstea Manastirii Humor l-a ales egumen in anul 1528. Auzind de petrecerea egumenului
Paisie, Petru Rares, domnul Moldovei (1527-1538; 1541-1546), l-a ales de sfetnic si parinte duhovnicesc si asculta sfaturile lui si multe
lucruri facea cu binecuvantarea lui.
Vazand cuviosul ca obstea sa se mareste, iar biserica veche este neincapatoare, a hotarat sa zideasca o noua biserica in cinstea Sfantului
Mare Mucenic Gheorghe, "prin vointa si cu ajutorul dreptcredinciosului domn Petru (Rares) Voievod" si cu cheltuiala logofatului Teodor
Bubuiog. Zidirea bisericii a inceput in anul 1530, sub supravegherea egumenului Paisie, si s-a sfarsit in acelasi an, la praznicul Adormirii
Maicii Domnului. In jurul bisericii noi s-au zidit chilii de piatra unde se nevoiau peste 40 de cuviosi calugari. Tot aici, egumenul Paisie a
intemeiat o scoala manastireasca pentru calugari si preoti de mir, cu dascali de greaca si slavonie si cu iscusiti caligrafi.
Cuviosul Paisie, fiind el insusi bun pictor miniaturist, a cautat sa impodobeasca cu fresca noua biserica, "atat pe dinauntru, cat si pe
dinafara", prin mana celui mai bun pictor ce se gasea atunci in Moldova. Astfel, in anul 1535, zugravul Toma din Suceava implineste
dorinta egumenului Paisie, impodobind biserica cu fresca de o rara valoare duhovniceasca si iconografica.
45
In anul 1538, Petru Rares fiind izgonit la Ciceu si manastirile fiind jefuite, egumenul Paisie a ascuns in padure odoarele bisericii, iar
vestitul Tetraevanghel donat de Stefan cel Mare (1473) l-a trimis prin doi calugari la Ciceu, ca sa fie spre ajutor si mangaiere
voievodului pribeag. Dupa patru ani, luand din nou scaunul Moldovei, Petru Rares incredinteaza acest Tetraevanghel in mainile
egumenului Paisie.
Astfel, mult nevoindu-se si rabdand cu barbatie necazurile acestei vieti, Cuviosul Paisie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu catre
jumatatea secolului al XVI-lea, lasand in urma numerosi ucenici.
CUVIOSUL PAHOMIE SIHASTRUL - Intemeietorul Manastirii Slatina(secolul al XVI-lea)
In prima jumatate a secolului al XVI-lea, s-a nevoit pe valea paraului Suna Mica, comuna Slatina-Suceava, un sihastru sfant si facator de
minuni, ce se chema Pahomie. El isi avea chilia intr-o poiana mare, linistita, situata l-a nord de actuala manastire, numita pana astazi
"Poiana lui Pahomie". Cuviosul Pahomie, dupa traditie, era cu metania din Manastirea Voronet, la 20 de km mai sus de Slatina, fiind
unul din cei mai alesi ucenici ai Sfantului Daniil Sihastrul. Apoi, iubind viata pustniceasca, s-a retras la liniste in codrii de pe valea
paraului Suna. Aici, deja exista o mica sihastrie, inca din timpul domniei lui Stefan cel Mare, care mai tarziu a disparut.
Nevointa Cuviosului Pahomie era asa de inalta, incat si darul facerii de minuni si al inainte-vederii s-a invrednicit a-l primi de la
Dumnezeu. Ziua si noaptea petrecea in post si rugaciune, cu mainile si mintea inaltate la Dumnezeu. Mancare nu primea, decat la o zi
sau doua, dupa apusul soarelui, iar inima lui permanent ardea de dragostea lui Hristos, caci se odihnea in el harul Duhului Sfant. Deci,
biruind cuviosul cursele vrajmasului, nalucirile cele de noapte, foamea, frigul si toata nevoia firii, dupa multi ani de nevointa ajunsese la
mare odihna duhovniceasca. Astfel, bineplacand lui Dumnezeu, vindeca bolile si izgonea duhurile necurate cu rugaciunile sale, fiind
cautat de multi credinciosi de prin sate.
In anul 1553, voind Domnul sa intemeieze o manastire in aceste locuri, a descoperit Cuviosul Pahomie o minune ca aceasta: in fiecare
noapte spre duminici si sarbatori, cand se fac slujbe in biserici, vedea cuviosul multe lumini aprinse intr-un paltin mare, jos in poiana, iar
deasupra lui auzea cor ingeresc, cantand troparul Schimbarii Domnului la Fata. Deci, rugandu-se cu lacrimi, i s-a aratat Maica Domnului
in vis si i-a poruncit sa se duca la voievodul Alexandru Lapusneanu si sa-l indemne sa zideasca in locul acesta manastire de calugari.
Domnul Moldovei, ascultand indemnul Cuviosului Pahomie, a zidit aici o frumoasa manastire, intre anii 1553-1559, asezand altarul pe
locul unde se afla acel paltin. Asa a luat fiinta Manastirea Slatina.
Astfel, Sfantul Pahomie Sihastrul, mai traind putin, s-a stramutat in ceata sfintilor, la cerestile lacasuri, iar trupul sau a fost asezat langa
biserica de curand zidita. De asemenea si "Izvorul Cuviosului Pahomie", care nu seaca niciodata, a fost adus in manastire spre
mangaierea fratilor.
CUVIOSUL IACOB CEL VREDNIC - Primul egumen al Manastirii Slatina(secolul al XVI-lea)
Acest preacuvios parinte, precum insusi numele il arata, a fost cel dintai egumen al Manastirii Slatina. Caci, indata ce voievodul
Alexandru Lapusneanu (1553-1564) incepu sa zideasca acest dumnezeiesc lacas in cinstea Schimbarii Domnului la Fata, la indemnul
Cuviosului Pahomie Sihastrul, el incredinta aceasta lucrare ieromonahului Iacob, vrednic slujitor al lui Hristos din Manastirea Neamt.
Egumenul Iacob era duhovnic renumit in marea lavra a Moldovei. Apoi, ajungand parinte sufletesc al Manastirii Slatina in anul 1558, a
supravegheat si a condus cu multa pricepere zidirea acestei ctitorii voievodale. La 3 septembrie 1559, cand s-a sfintit biserica in prezenta
ctitorului si a zeci de mii de credinciosi, Cuviosul Iacob devine sfetnic de taina si duhovnic al familiei voievodului.
Timp de 15 ani, cat a condus Manastirea Slatina, egumenul Iacob a format aici o obste de peste 60 de calugari cu o aleasa viata
duhovniceasca. Unii dintre ei erau schimonahi si iscusiti lucratori ai rugaciunii lui Hristos.
Altii, vestiti duhovnici si povatuitori de suflete pentru calugari si mireni. Iar altii, dascali invatati in greaca si slavona, buni cunoscatori ai
Sfintilor Parinti, cronicari si caligrafi indemanatici. Sub supravegherea acestui neobosit egumen s-au copiat la Manastirea Slatina de
catre ucenicii sai numeroase carti filocalice si de cult, s-au scris pagini importante din cronica Moldovei si s-au pregatit sute de tineri
pentru preoti la sate. Inca si viata isihasta a luat o mare dezvoltare in jurul manastirii. Caci se nevoiau in partea locului zeci de ucenici ai
Cuviosului Pahomie, din care unii erau mari asceti si lucratori ai rugaciunii. Pe toti acestia ii ajuta marele egumen.
De asemenea, ieromonahul Iacob a impodobit biserica cu alese odoare voievodale, a zidit din temelie chilii pentru calugari si a inzestrat
manastirea cu numeroase danii, situand astfel ctitoria lui Alexandru Lapusneanu in randul celor mai renumite ctitorii voievodale din
Moldova. Pentru toate acestea, egumenul Manastirii Slatina a fost numit de tot poporul "Iacob cel Vrednic", caci era plin de intelepciune
si frica de Dumnezeu si niciodata nu dadea inapoi din fata primejdiei.
Un mare merit a avut Cuviosul Iacob indemnand pe domnul Moldovei sa zideasca si alte lacasuri sfinte, atat in tara, cat si in Muntele
Athos. Cu sfatul sau s-au innoit manastirile Bistrita, Tazlau, Bogdana-Radauti, Sfantul Dumitru-Suceava etc, cum si mai multe lacasuri
atonite, in frunte cu Manastirea Dochiaru, pe care o reface in intregime.
La toate acestea, egumenul Iacob adauga inca o inteleapta fapta buna. Vazand sfarsitul apropiat al voievodului, precum si numarul mare
al potrivnicilor sai si dorind mantuirea marelui domn, l-a sfatuit sa primeasca schima monahala. Astfel, in anul 1568, Cuviosul Iacob cel
Vrednic a savarsit la Slatina tunderea monahala a lui Alexandru Lapusneanu, punandu-i numele de Pahomie, dupa numele marelui
sihastru care l-a sfatuit sa zideasca manastirea. Putin mai tarziu, trecand la cele vesnice, atat monahul Pahomie, cat si doamna Ruxandra
cu fiii lor, au fost inmormantati de egumen in biserica inaltata de ei. In anul 1572, egumenul Iacob s-a mutat la cele vesnice.
CUVIOSUL ZOSIMA IEROSCHIMONAHUL - Intemeietorul Manastirii Secu(secolul al XVI-lea)
Ieroschimonahul Zosima este intemeietorul celei dintai sihastrii pe valea paraului Secu, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea. In
tineretile sale, Zosima (Zosin) era un mic dregator (vistiernicel) la curtea domnului Moldovei. Apoi, auzind de petrecerea unor sihastri
imbunatatiti pe valea paraului Secu, aproape de Manastirea Neamt, precum: Prohor, Veniamin, Chiriac, Visarion, Stefan, Spiridon,
Atanasie si altii, a fost indemnat de Duhul Sfant sa intre si el in nevointa calugareasca.
Deci, mult folosindu-se de sfintenia vietii acestor cuviosi parinti si vazand ca nu au in apropiere nici o biserica in care sa slaveasca pe
Hristos, si-a vandut toate averile sale ce le avea si a intemeiat pe valea Secului primul schit numit "Schitul lui Zosima", cu hramul
"Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul". In acest schit a primit ingerescul chip al schimniciei si fericitul ctitor Zosin, primind
numele de Zosima. Mai tarziu, hirotonindu-se, a ajuns cel dintai egumen al acestei smerite sihastrii.
Nevointa Cuviosului Zosima si a ucenicilor sai ajungand cunoscuta pana la voievodul Moldovei, Alexandru Lapusneanu, acesta a
inzestrat schitul cu cateva danii si hotarnice, intre anii 1555-1568. Astfel, bineplacand lui Dumnezeu si povatuind aceasta sihastrie peste
20 de ani, a adunat in jurul sau o obste de 30 de sihastri care slaveau pe Hristos ziua si noaptea. Unii dintre acestia erau luminati cu multa
46
invatatura duhovniceasca, precum ieroschimonahul Dosoftei, devenind renumiti dascali si povatuitori de suflete. Ajungand la adanci
batraneti si lasand pe Dosoftei egumen in locul sau, Cuviosul Zosima s-a savarsit cu pace si a fost asezat langa biserica zidita de el.
CUVIOSII SIHASTRI MOISE, PROHOR, VENIAMIN, SPIRIDON, CHIRIAC, VISARION, STEFAN SI ATANASIE - de pe
valea Secului(secolul al XVI-lea)
In cateva documente de danie catre Manastirea Secu, din secolul al XVI-lea si inceputul secolului al XVII-lea, sunt amintiti opt sihastri
din cei mai vestiti care se nevoiesc in codrii seculari de pe valea Secului: Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion, Stefan si
Atanasie. Astfel, se face pomenire de "Chiliile lui Moise", "Chiliile lui Prohor", "Chiliile lui Veniamin" si "Chiliile lui Spiridon si
Chiriac", din afara zidurilor Manastirii Secu.
Acesti cuviosi sihastri erau cu metania din Manastirea Neamt. Deci, dorind fericita liniste si fiind umbriti de harul Sfantului Duh, s-au
facut pustnici vestiti pe valea "Paraului Sac", inainte de intemeierea "Schitului lui Zosin" (a doua jumatate a secolului al XVI-lea). Ei
sunt printre cei dintai sihastri cunoscuti pe valea Secului, amintiti in actele vremii. Nevointa lor a fost asa de aleasa, incat numele si
faptele lor au ajuns pana la domnul tarii si nu putini calugari li s-au facut ucenici. In documentele amintite se spune ca fiecare dintre ei
avea "chilii", adica mici comunitati de 3-4 sihastri, din care batranii erau socotiti superiorii acestor "chilii". Toti acestia la un loc,
impreuna cu alti sihastri nenumiti, au format prima sihastrie pe valea paraului Secu. Desigur, primii vietuitori ai Schitului Zosin, in
frunte cu egumenul Dosoftei, faceau si ei parte din comunitatea acestor cuviosi sihastri. Apoi, odata cu intemeierea schitului (1564), o
parte dintre ei au intrat in obste, sub ascultarea egumenului Dosoftei, iar ceilalti au ramas mai departe la "chilii" in padure.
Cuviosii parinti Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon, Chiriac, Visarion, Stefan si Atanasie s-au nevoit toata viata la liniste, in post, in
rugaciune si in cugetarea celor dumnezeiesti. Numai la sarbatori se adunau la Schitul lui Zosin, ascultau slujba, se impartaseau cu
Sfintele Taine, luau pesmeti pentru hrana si se intorceau din nou la pustie.
Dupa multi ani de aspra nevointa, cei opt sihastri iubitori de Hristos s-au savarsit cu pace catre sfarsitul secolului al XVI-lea, lasand in
urma numerosi ucenici si o profunda traditie isihasta, care a durat pana in zilele noastre.
CUVIOSUL IOAN SIHASTRUL - Valea Sihastriei(secolul al XVI-lea)
Pustnicul Ioan este considerat printre cei dintai calugari care au sihastrit in padurile seculare de pe valea Sihastriei. El venea, desigur, din
obstea Manastirii Neamt, ca de altfel aproape toti sihastrii din Muntii Neamt. Deci, iubind desavarsita liniste si arzand pentru dragostea
lui Hristos, s-a retras in munte, la izvoarele paraului "Sac" si acolo si-a facut chilie intr-o poiana singuratica, ce ii poarta numele pana
astazi.
Iar ostenelile, rugaciunile si ispitele de la diavoli, pe care le-a rabdat Cuviosul Ioan Sihastrul in locul acesta, numai singur Dumnezeu le
stie. In traditia locului se spune ca pustnicul Ioan a trait multi ani in aceasta poiana, ca era mare duhovnic, dascal al linistii si al
rugaciunii si era plin de dragostea lui Hristos. Astfel, numele lui ajunsese cunoscut peste tot si multi calugari iubitori de liniste i-au
devenit ucenici. Poate tocmai de la acest pustnic s-a numit intai locul acesta "Valea Sihastrului", apoi "Valea Sihastrilor", iar din secolul
al XVII-lea, "Valea Sihastriei".
Ajungand la adanci batraneti, Cuviosul Ioan Sihastrul si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu si a fost ingropat de ucenici in acea
poiana.
CUVIOSUL SILVAN IEROMONAHUL - Primul egumen al Manastirii Rasca(+ 1579)
Ieromonahul Silvan era cu metania din Manastirea Bogdanesti-Suceava, ucenic al episcopului Macarie de Roman. Risipindu-se acest
lacas calugaresc si inaltandu-se in apropiere o noua manastire de catre Bogdan cel Orb (1512 - 1517), cuviosii parinti s-au stramutat aici.
Atunci s-a asezat si ieromonahul Silvan in noua ctitorie voievodala, dovedindu-se intru toate ascultator si foarte ravnitor la cele
dumnezeiesti. Era inca iubitor de liniste si adeseori se retragea in padurile de sub munti, unde sihastreau numerosi pustnici.
In anii 1540-1542, innoindu-se intreaga manastire de catre Petru Rares si de episcopul Macarie de Roman cu numele de "Manastirea
Rasca", a fost randuit egumen Cuviosul Silvan, caci era duhovnic vestit si sporit in fapte bune. Pana in vara anului 1542, egumenul
Silvan s-a ingrijit de zidirea bisericilor si a chiliilor. Apoi, adunand in jurul sau peste 30 de calugari, a intemeiat o aleasa obste monahala
cu duhovnici buni si cu calugari caligrafi adusi din Manastirea Neamt. Randuiala manastirii era aceeasi ca si in celelalte manastiri din
Moldova. Utrenia la miezul noptii, Sfanta Liturghie zilnica, spovedania si impartasirea cu Trupul si cu Sangele lui Hristos la trei
saptamani, masa o data pe zi, afara de zilele de sarbatoare, si ascultare in desavarsita dragoste, cu rugaciunea lui Iisus.
Cuviosul Silvan incuraja, de asemenea, viata pustniceasca din muntii Rascai, unde, cu secole in urma, se nevoisera sihastri sfinti. El
trimitea cele de nevoie cuviosilor din pustie si ii cerceta duhovniceste, iar pe cei iubitori de liniste ii lasa sa se retraga in singuratate.
Asa nevoindu-se Cuviosul Silvan, in anul 1548 s-a retras din egumenie si s-a facut schimonah. Apoi, mai traind pana in anul 1579 si
bineplacand lui Dumnezeu, s-a mutat la cele vesnice, lasand in urma numerosi fii duhovnicesti.
CUVIOSUL IOV SIHASTRUL - Manastirea Rasca(secolul al XVI-lea)
Pustnicul Iov era cu metania din Manastirea Rasca, dascal si povatuitor al arhiepiscopului Ioan cel Sfant (1550-1598). Cuviosul acesta s-
a nevoit mai intai in obste, intrecand pe toti cu ascultarea si osardia lui. Apoi s-a facut ucenic unui sihastru vestit ce traia in Muntele
Plesu din apropiere, ostenindu-se in pustie ca la 30 de ani.
Acolo, in putina vreme, a ajuns cu darul lui Hristos cel mai vestit sihastru din jurul Manastirii Rasca. Dascal al rugaciunii, povatuitor de
suflete si parinte al multor sihastri iubitori de liniste, el a prevestit mai inainte pustiirea Manastirii Rasca si risipirea calugarilor, care s-a
petrecut la anul 1574. In acest an, pradand turcii manastirile si satele Moldovei, au jefuit si odoarele Manastirii Rasca. Atunci, toti
calugarii si insusi Cuviosul Ioan de la Rasca s-au retras in munte la pustnicul Iov si acolo s-au nevoit impreuna cativa ani, rabdand multe
primejdii pana ce iarasi s-a linistit tara. La acest fericit sihastru venea adesea arhiepiscopul Ioan "cel Sfant" de la Rasca, pentru cuvant de
folos si multe facea dupa sfatul lui.
Asa petrecand, cuviosul Iov Pustnicul s-a mutat la vesnica odihna spre sfarsitul secolului al XVI-lea, fiind ingropat de ucenici in pustie.
Locul acela se cheama pana azi "Poiana lui Iov", popular "Iova".
EPISCOPUL ISAIA DE RADAUTI(+ 1592)
Acest ierarh iubitor de Hristos a fost cel mai renumit episcop al Radautilor din secolul al XVI-lea. Era cu metania din Manastirea Slatina.
Aici invata din tinerete asprimea vietii calugaresti si dragostea de Dumnezeu si de oameni.
Tot in scoala manastirii se lumina cu multa invatatura de carte, intrecand pe toti dascalii sai. Caci era iscusit in cunostinta Sfintei
Scripturi, in scrierile Sfintilor Parinti, in lucrarea rugaciunii lui Iisus si in povatuirea sufletelor omenesti pe calea mantuirii. Cunostea
bine istoria Moldovei si a intregului Bizant si era bun cronicar, caligraf si vorbitor in limbi. Pe cand era ieromonah, inainte de anul 1561,
47
Cuviosul Isaia a copiat un hronograf bizantin si doua cronici, una sarbeasca si alta bulgareasca, iar intre anii 1561-1564, a scris o cronica
putneana prescurtata.
Auzind de intelepciunea si nevointa lui, voievodul Alexandru Lapusneanu il randuieste episcop la Radauti in anul 1564, eparhie pe care
o pastoreste cu aleasa pricepere si blandete timp de 14 ani. Ca pastor de suflete s-a ostenit sa puna preoti buni la sate si egumeni
duhovnicesti si invatati prin manastiri. De asemenea, cerceta adesea pe calugari si pe credinciosi, dezvolta mult scolile manastiresti si
incuraja viata isihasta in nordul Moldovei. Iar ca sfetnic de taina al voievodului, mijlocea adesea intre el si supusii sai, staruind mereu
pentru buna intelegere si impacare. A implinit si cateva misiuni de pace peste hotare, in Transilvania, Polonia si Rusia.
In anul 1577, bunul pastor al turmei lui Hristos, se retrage din scaun la Manastirea Agapia Veche, unde imbraca ingerescul chip al
schimniciei. In aceasta vestita vatra isihasta, el intrecu pe multi sihastri, devenind iscusit lucrator al rugaciunii lui Iisus, dascal si parinte
al parintilor. Dupa mai multi ani de adanca smerenie si neincetata rugaciune, episcopul Isaia isi da sufletul in mainile Domnului, in anul
1592 si este ingropat alaturi de biserica.
MITROPOLITUL TEOFAN II - Mitropolia Moldovei si Sucevei(+ 1598)
Al doilea mitropolit, Teofan, era ucenicul invatatului episcop Macarie de la Roman, amandoi fiind cu metania din Manastirea Rasca.
Aici a crescut duhovniceste, invatand de la dascalul sau frica de Dumnezeu, cunoasterea Sfintei Evanghelii si scrierea in limba greaca.
Avand o traire aleasa, cu voia lui Dumnezeu, in anul 1564 a fost ales mitropolit al Moldovei de catre Alexandru Lapusneanu. Si era
tuturor iubit pentru smerenia si bunatatea inimii lui. Acest pastor sufletesc cerceta adesea satele si sfintele manastiri si ajuta mult pe
calugarii care sihastreau prin paduri si prin munti. Avea inca deosebita grija de monahii romani ce se nevoiau in Muntele Athos, unde a
fost trimis de voievod sa duca bani pentru innoirea din temelie a Manastirii Dochiaru (1564-1568). El a supravegheat aceste lucrari, a
ajutat sa se picteze biserica si a luat parte la sfintirea ei, devenind una din cele mai frumoase manastiri atonite.
In anul 1568, mitropolitul Teofan l-a calugarit pe Alexandru Lapusneanu, punandu-i numele de Pahomie si tot el l-a ingropat in biserica
Manastirii Slatina. Mai tarziu, sub domnia lui Ioan Voda cel Viteaz, fiind izgonit din scaun, a sihastrit cu trei ucenici ai sai in muntii din
preajma Raraului. Aici, facandu-si chilii pe obcina numita pana astazi "Piciorul Mitropolitului", s-au nevoit in post si rugaciune cativa
ani de zile. In anul 1577 a fost iarasi chemat la scaunul sau de voievodul Petru Schiopul, pastorind Biserica Moldovei inca patru ani de
zile. In anul 1581, din cauza deselor schimbari de domni, mitropolitul Teofan se refugiaza in Polonia. Dupa un an este chemat din nou la
scaunul sau, pentru a treia oara, ramanand la carma Bisericii inca cinci ani de zile, caci in acele vremuri tulburi nu era in Moldova alt
pastor mai bun ca mitropolitul Teofan.
Deci, povatuind corabia Bisericii lui Hristos prin grele valuri timp de 17 ani de zile si rabdand cu barbatie multe necazuri, izgoniri si
primejdii, in anul 1587, mitropolitul Teofan II se retrage de bunavoie din scaun si se duce la Manastirea Dochiaru in Athos. Aici petrece
ca un mare sihastru inca 12 ani, intrecand pe multi calugari cu aspra sa nevointa, fiind cunoscut si cinstit in tot Muntele Athos.
Evlaviosul mitropolit Teofan era primul ierarh roman care se facuse sihastru atonit si era vestit povatuitor si parinte duhovnicesc, atat
monahilor romani, cat si multor monahi din Athos.
Ajungand la masura marilor sihastri atoniti, in anul 1598, fericitul mitropolit Teofan si-a dat sufletul in mainile lui Hristos si a fost
inmormantat in pridvorul bisericii din Manastirea Dochiaru, cum se vede pana astazi. Monahii de aici l-au trecut in randul marilor ctitori
si il numara in ceata cuviosilor parinti atoniti. Dupa cativa ani, sotia lui Ieremia Movila a daruit bani sa i se puna piatra de mormant,
deasupra careia sta scris aceasta frumoasa inscriptie:
"O, mormantule, pentru Dumnezeu, ce mort ai? Spune-mi repede mie, celui ce te intreaba, pe cine ai? O, straine, (il am) pe Teofan, cel
drag tuturor, pe slavitul arhiereu al Moldovlahiei, al carui stralucit sicriu, Elisabeta, sotia prea luminatului Ieremia, fiind fericita ca-i este
ruda, il impodobeste dupa cuviinta, de departe, spre amintire si ca sa aiba rasplata. Cerul cu slava lui sa-i dea viata indelungata si
stralucita fericire, in anul 1598".
Pe portretul frumos pictat de pe perete stau scrise, de asemenea, aceste cuvinte: "Stralucitul pastor al Moldovlahiei, Teofan".
SFANTUL IOAN ARHIEPISCOPUL - Manastirea Rasca (secolele XVI-XVII)
Viata
Acest ierarh sfant al Bisericii Ortodoxe Romane era de loc din tinutul Sucevei. Parintii sai se numeau Gheorghe si Anastasia. Prin anul
1560 a intrat, ca fiu duhovnicesc al episcopului Macarie de Roman, in obstea Manastirii Rasca, ajungand mai tarziu egumen si duhovnic.
Intre anii 1598- 1605 a fost episcop de Husi; apoi episcop de Radauti, intre anii 1605-1608, cand este ales mitropolit al Moldovei. El
insa, renuntand la scaun, se retrage la manastirea de metanie si dupa putin timp se muta la cele vesnice. Viata sa, atat de sfanta, ne
ramane in mare parte necunoscuta, fiind ascunsa in Hristos. Cel dintai care l-a facut cunoscut si l-a cinstit ca sfant a fost evlaviosul
mitropolit Dosoftei al Moldovei.
Cuviosul Ioan de la Rasca, "arhiepiscopul cel sfant si minunat", cum l-a numit mitropolitul Dosoftei, a fost chemat de Hristos din tinerete
la viata calugareasca, avand ca dascal si povatuitor pe episcopul Macarie de Roman, care i-a fost egumen si duhovnic. De la el a invatat
cunostinta cartii, iar de la cuviosii duhovnici si sihastri din munti a invatat lucrarea cea ingereasca a rugaciunii inimii si paza mintii de
gandurile cele desarte, care vin de la diavoli. Astfel, in putina vreme, a implinit ani indelungati, ajungand la masura barbatului desavarsit.
Acest vas ales al Duhului Sfant avea, indeosebi, doua mari fapte bune: rugaciunea curata insotita de lacrimi si o negraita dragoste pentru
Hristos si pentru oameni. Prin aceste doua bunatati a biruit toate ispitele vrajmasilor si, curatindu-si mintea si inima, a ajuns purtator de
Hristos, plin de blandete si smerenie. In acea vreme nu era altul mai sporit ca el in manastirile Moldovei. Era inca mare lucrator si dascal
al rugaciunii inimii.
Invrednicindu-se de darul preotiei, Cuviosul Ioan s-a facut egumen si mare parinte duhovnicesc in Manastirea Rasca, caci pe toti ii
miluia si ii mangaia cu alese cuvinte duhovnicesti si ii povatuia spre urcusul cel duhovnicesc prin insasi pilda vietii sale. Acest egumen a
adunat in jurul sau numerosi calugari si a desavarsit lucrarea duhovniceasca inceputa de episcopul Macarie la Rasca. Cerceta, de
asemenea, pe sihastrii din muntii Rascai, le aducea Preacuratele Taine si zabovea la chiliile lor, mai ales in sfintele posturi, caci in
sufletul lui se odihnea Hristos. Sub povatuirea acestui sfant egumen, Manastirea Rasca ajunsese la cea mai inalta inflorire
duhovniceasca.
Pentru o nevointa aleasa ca aceasta, Cuviosul Ioan s-a invrednicit de darul facerii de minuni si al inaintevederii. Din aceasta pricina,
multi credinciosi de prin sate alergau la chilia lui, ii cereau sfintele rugaciuni, isi marturiseau pacatele si primeau sanatate, caci era
parinte sufletesc al tuturor si toti il cinsteau ca pe un sfant barbat si plin de har.
48
In anul 1574, navalind paganii, au pradat numeroase sate si manastiri din centrul Moldovei. Atunci, multi oameni au scapat de moarte cu
rugaciunea si milostenia Cuviosului Ioan. Caci, adunandu-se mii de sateni in curtea manastirii de frica turcilor, blandul egumen i-a
adapostit, i-a hranit si i-a mangaiat pe toti cu nadejdea milei lui Dumnezeu. Apoi, cunoscand cu duhul ca si Manastirea Rasca va fi
jefuita de turci, a facut cuviosul priveghere de toata noaptea impreuna cu tot soborul, a savarsit Sfanta Liturghie si a impartasit poporul
cu Trupul si Sangele lui Hristos. Iar in zorii zilei, binecuvantandu-i, le-a dat hrana si i-a trimis sa se ascunda in munti. In urma, marele
staret a luat clopotele ctitoresti si le-a aruncat in iazul manastirii pentru a nu le topi paganii. Asemenea si odoarele ingropandu-le, a luat
icoana Sfantului Ierarh Nicolae, patronul acestui sfant lacas si, ingenunchind, a inconjurat biserica impreuna cu parintii. Apoi, sarutandu-
se unii cu altii, s-au risipit in munti, la chiliile fericitilor sihastri si acolo au zabovit ca la trei ani, pana s-a linistit tara.
Vazand mitropolitul si domnul Moldovei nevointa Cuviosului egumen Ioan, in anul 1598 l-au ales episcop de Husi, impotriva voii sale,
pastorind bine turma lui Hristos timp de 7 ani, caci ducea aceeasi petrecere ca la manastire si era mereu inconjurat de popor. A pastorit si
Episcopia Radautilor inca trei ani. Apoi, fiind ales mitropolit al Moldovei si iubind mai mult linistea si rugaciunea decat cinstea cea
trecatoare, Cuviosul Arhiepiscop Ioan, cerandu-si iertare, s-a retras la fericita liniste de la Rasca. Aici, mai traind putin in rugaciune si
smerenie, si-a dat sfantul sau suflet in mainile Marelui Arhiereu Iisus Hristos.
Sfinte Ierarhe Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii!
CUVIOSUL IOAN SIHASTRUL - Manastirea Rasca (secolele XVI-XVII)
Ieroschimonahul Ioan era unul din ucenicii Sfantului Arhiepiscop Ioan de la Rasca. El s-a nevoit mai intai in manastirea de metanie,
pana ce marele sau dascal si parinte duhovnicesc s-a mutat din viata aceasta. Apoi, dorind viata pustniceasca, s-a retras in munte, pe
valea paraului Rascuta, si acolo a sihastrit in cuviosie si placere de Dumnezeu mai mult de 30 de ani.
Acest sihastru a fost un vestit lucrator al rugaciunii lui Iisus si un mare rugator al neamului romanesc. Atat de mult sporise in asceza si in
cugetarea celor dumnezeiesti, ca in timpul rugaciunii fata lui se lumina de darul Duhului Sfant si cunostea cele viitoare. Chilia lui din
lemn si pamant se afla intr-o mica poiana retrasa de lume, la 3 km mai sus de manastire, numita pana azi "Poiana lui Ioan". Aici avea
cuviosul cativa ucenici, un mic paraclis pentru rugaciune si o mica gradina de legume. In aceasta poiana au sihastrit intotdeauna pustnici
alesi, fiind loc de liniste pentru calugarii din Manastirea Rasca. Se crede ca tot aici s-a retras fericitul Arhiepiscop Ioan cu obstea sa, de
frica turcilor, pe cand era egumen la Rasca.
Deci, mult nevoindu-se si rabdand nu putine ispite de la vicleanul diavol, Cuviosul Ioan Sihastrul si-a dat sufletul in bratele lui Hristos si
a fost numarat in ceata cuviosilor parinti.
CUVIOSII PARINTI EVLOGHIE, PIMEN, MISAIL, VASILE SI PAISIE - Sihastria Agapia Veche (secolele XVI-XVII)
Intre "Muntele Scaunele" si "Poiana lui Eufrosin" este o mica poiana "cu arbori batrani si roditori", plantati de cei dintai parinti care au
intemeiat Schitul Agapia Veche si bisericuta de lemn pe temelie de piatra. Locul acesta se cheama pana astazi "Livada Parintilor".
In aceasta livada exista, prin secolele XVI-XVII, un cimitir in care se ingropau, atat calugarii din "Manastirea lui Agapie", cat si sihastrii
care se nevoiau singuri prin padurile si muntii din imprejurimi. Aici, in "Livada Parintilor", s-au gasit in morminte, prin sapaturi
ocazionale, sicrie facute din butuci de stejar taiati pe lungimea mortului si apoi scobiti inauntru ca o racla, iar mortii din ele erau
infasurati si cu o caramida sub cap. La unii era si cate o cruce de plumb legata de gat, cu numele mortului scris pe o latura, ori pe o
muchie...". In traditia locului se spune ca printre numerosii sihastri din Muntii Neamtului, mai ales de la Agapia Veche, "se aflau intre ei
multi barbati cu viata sfanta, ale caror trupuri, ingropandu-se acolo si dupa multa vreme constatandu-se de sfinte, au fost scoase si duse
ca moaste prin alte tari, ca: Rusia, Grecia...".
Intre cuviosii sihastri de la Agapia Veche, ale caror cinstite moaste se odihnesc in cimitirul vechi din "Livada Parintilor", s-au identificat
in anul 1838 cinci nume de schimonahi si ieroschimonahi, anume: Evloghie, Pimen, Misail, Vasile si Paisie. Trupurile acestor cuviosi
parinti erau asezate in sicrie din trunchiuri groase de stejar, cu cruci grele de plumb pe piept si cu osemintele galbene si bine mirositoare.
Ei s-au nevoit la Agapia Veche, atat in obste, cat si in muntii din imprejurimi, pana la jumatatea secolului XVIII, cand schimonahii
obisnuiau sa poarte cruci grele de plumb pe piept si se ingropau in sicrie scobite in tulpina de stejar. Pe unii dintre acestia i-a cunoscut
inca din viata mitropolitul Dosoftei, iar despre altii numai a auzit, precum singur marturiseste: "Inca si din romani multi sunt carora le-
am vazut viata si traiul lor, dar n-au fost cautati".
Chipul in care s-au nevoit acesti sfinti sihastri si faptele bune ce le-au savarsit in viata, singur Dumnezeu le stie, Care cerceteaza inimile
si rarunchii oamenilor. Insa crucile grele de plumb si sicriile in care se ingropau dovedesc nevointa aspra pe care o duceau. Caci toti erau
mari lucratori ai rugaciunii lui Iisus si traiau in desavarsita liniste si bucurie dumnezeiasca, pazindu-si mintea curata de ganduri si
ostenindu-si trupul cu infranarea si privegherea.
Astazi, trupurile acestor cuviosi parinti si rugatori ai neamului nostru se odihnesc, uitate, in "Livada Parintilor" de la Agapia Veche, iar
sufletele lor canta neincetat cu ingerii in Ceruri maririle lui Dumnezeu
CUVIOSUL FILOTEI DASCALUL - Manastirea Putna(secolele XVI-XVII)
Cuviosul arhimandrit Filotei a fost unul din cei mai invatati dascali ai scolii duhovnicesti din Manastirea Putna, unde a deprins din
tinerete frica de Dumnezeu si osteneala faptelor bune. Bogatele sale cunostinte teologice, patristice, catehetice si chiar filozofice, le-a
primit, atat in Manastirea Putna, cat si in Muntele Athos, unde s-a nevoit cativa ani.
De la marii dascali atoniti a deprins cuviosul ieromonah Filotei cunostinta cea adanca a invataturii ortodoxe, dogmele, morala, asceza,
retorica, filocalia si scrierile Sfintilor Parinti. Apoi, luminandu-se indeajuns si cunoscand bine limbile greaca si slavona, s-a intors la
Manastirea Putna. Acest cuvios era si un iscusit lucrator al rugaciunii, duhovnic, dascal de limba romana si bun caligraf.
Deci, luand sub conducerea sa scoala Manastirii Putna, in putina vreme a sporit atat de mult faima ei, incat nu era alta mai vestita in Tara
Moldovei. Caci veneau sa invete carte de la arhimandritul Filotei zeci de calugari din Putna, Moldovita, Humor, Suceava si numerosi
tineri, pentru preoti la sate. Iar bunul dascal si slujitor al lui Hristos, ajutat de un alt iscusit dascal, "Antonie protopsaltul" (1589), atat de
mult s-a ostenit cu ucenicii sai, ca multi dintre ei au deprins limbile greaca si slavona. Altii au invatat mestesugul rugaciunii lui Iisus, iar
altii au ajuns vestiti protopsalti prin manastiri, iscusiti caligrafi, scriitori si impodobitori de carti bisericesti.
Unul dintre ucenicii sai a fost si "mult pacatosul pustnic Isaia" din Manastirea Moldovita. Acesta, dupa ce invata carte la Putna, ajunge
pustnic si scrie un Tetraevanghel (sfarsitul secolului XVI) pentru Moldovita. Pe prima fila scrie urmatoarea dedicatie, in semn de
recunostinta: "Atotluminatului si preasfintitului si de Dumnezeu alesului si dascalului nostru chir ieromonah arhimandrit Filotei din
Putna".
49
Acest dascal al monahismului si teologiei romanesti din secolul XVI a facut din scoala manastireasca de la Putna o adevarata academie
teologica. Refuzand sa urce treapta arhieriei, a ramas in smerenia vietii calugaresti pana la sfarsitul vietii sale. Dar prin intelepciunea si
trairea sa, pe multi i-a luminat si i-a zidit sufleteste, pentru care era numit de toti: "Prealuminatul si Preasfintitul si de Dumnezeu alesul si
dascalul nostru". Numele sau era cunoscut pana la Pecersca, in Athos si chiar la Patriarhia din Constantinopol si se cucereau toti de
nevointa si smerenia lui.
Asa s-a nevoit acest mare dascal, duhovnic si slujitor al Bisericii lui Hristos, ca la 50 de ani, marturisind dreapta credinta, invatand pe
calugari si preoti cunostinta Sfintei Evanghelii, deprinzand pe multi lucrarea cea de taina a rugaciunii si nascand numerosi fii
duhovnicesti. Apoi, simtindu-se chemat la cele vesnice, a dat ucenicilor sai sarutarea cea mai de pe urma si a adormit cu pace in
Manastirea Putna, la inceputul secolului XVII.
CUVIOSUL IEREMIA ROMANUL (VALAHUL) (1556-1625)
Cuviosul Ieremia, numit din botez Ioan, s-a nascut la 29 iunie, 1556, intr-un sat din centrul Moldovei, anume Sasca, judetul Suceava,
dintr-o familie ortodoxa cu sapte copii. Parintii sai, Stoica si Margareta lui Barbat, i-au dat o buna crestere in dreapta credinta, in
rugaciune, in milostenie si in dragoste de Dumnezeu si de oameni. Ii destepta totodata si ravna pentru viata inalta, calugareasca. Odata,
pe cand tanarul Ioan lucra la camp cu tatal sau, acesta i-a zis: "Fiule, vezi pasarile acelea care zboara? Tot asa zboara in rai si sufletele
calugarilor buni!"
Ajuns la varsta de 19 ani, Ioan paraseste casa parinteasca si lucreaza putin timp in Alba Iulia. Aici afla ca un medic din Italia, anume
Pietro Giacomo, care tratase pe principele Transilvaniei, si la intoarcere in tara lui cauta un insotitor. Prin pronia lui Dumnezeu, tanarul
Ioan il insoteste pe acel medic pana in orasul Bari-Italia. Era prin anul 1575. Ramanand singur, sarac si strain, nu stia unde sa se duca.
Deci, rugandu-se cu multe lacrimi lui Dumnezeu si Maicii Domnului, a fost indemnat sa se retraga la o manastire de calugari capucini,
numita "a Sfantului Efrem". Aici a fost primit si apoi calugarit, primind numele de "Ieremia Valahul", adica "Romanul".
Nestiind carte, dar fiind foarte milostiv si iubitor de straini, a fost randuit multa vreme la infirmierie cu ingrijirea bolnavilor. El intrecea
pe toti ceilalti din manastire cu taria credintei, cu smerenia, cu blandetea, cu rugaciunea, cu desavarsita lepadare de cele pamantesti, cu
iubirea aproapelui si ingrijirea bolnavilor. Pentru aceste mari virtuti si mai ales pentru smerenia si sfintenia vietii sale, s-a invrednicit de
la Dumnezeu de darul facerii de minuni cu care vindeca multi bolnavi. Rugaciunea lui obisnuita pentru cei bolnavi era aceasta: "Puterea
lui Dumnezeu-Tatal, intelepciunea lui Dumnezeu-Fiul si harul Duhului Sfant sa te izbaveasca de tot raul!" Cu aceasta rugaciune facea
multe vindecari si mangaia pe cei care erau in suferinta.
Iata cateva din faptele minunate savarsite de Cuviosul Ieremia. Odata a izgonit din gradina manastirii viermii care mancau varza, numai
prin rugaciune si prin stropirea cu agheasma. Altadata a vindecat o copila bolnava de varsat, rostind obisnuita lui rugaciune si facand
semnul Sfintei Cruci pe capul ei, iar in anul 1616 a vindecat un copil de lepra si pe tatal lui, greu bolnav.
Parintele Ieremia avea chipul luminat de o permanenta bucurie cereasca, pe care o transmitea tuturor celor care veneau la dansul. Apoi
era foarte milostiv. Cand pleca din manastire, lua cu el tot ce gasea de mancare si ducea la cei lipsiti, care ii ieseau in cale. Uneori il
intrebau fratii: "Ce faci cu acestea, parinte Ieremia?", Iar el raspundea cu blandete: "Saracii, saracii! Noi am mancat, ei insa n-au ce
manca!" Alteori indemna pe cei ce veneau la el: "Fiti milostivi! Faceti binele cu inima deschisa! Hristos a venit din cer pe pamant din
iubire, ca sa ne miluiasca pe toti! Sa miluim si noi pe cei din jurul nostru!"
Astfel, Cuviosul Ieremia avea un suflet devotat milosteniei, jertfirii pentru aproapele, ingrijirii celor suferinzi - virtuti specifice in mare
parte monahilor romani. Prin milostenie si smerenie ii intrecea pe toti din manastire, chiar si pe cei mai invatati; caci zice Domnul: Mila
voiesc, iar nu jertfa! De aceea se spunea intre frati: "Sa ai milostenia Cuviosului Ieremia Romanul!" Cu dragostea si rugaciunea lui,
Cuviosul Ieremia vindeca multi bolnavi, alina multe inimi zdrobite si intarea pe toti in credinta si nadejde. Caci unde intra el, intra si
bucuria Duhului Sfant. De aceea, toti bolnavii de la infirmierie doreau sa fie ingrijiti mai ales de el; toti saracii doreau sa fie miluiti de el;
toti credinciosii din partea locului il cautau cu credinta si doreau sa asculte sfatul lui. Si aceasta, pentru ca era plin de dragostea lui
Dumnezeu, avea inima milostiva, era dulce la cuvant si cu totul dezlipit de cele pamantesti. Desi nu era hirotonit preot si se afla in
ascultarile cele mai de jos, pentru smerenia si dragostea lui, era cel mai cinstit si cautat din manastire.
Ori de cate ori auzea ca cineva este bolnav sau intristat, il cerceta cu seninatate, ii ducea ceva milostenie si asa ii alunga durerea si
intristarea inimii. Iar cand unii il intrebau cum reuseste sa faca acestea, el le raspundea: "Milostenia le drege pe toate!"
Faima vindecarilor miraculoase si multa sa mila pentru saraci si suferinzi l-au facut pe Cuviosul Ieremia vestit in tot tinutul Neapole.
Multi bolnavi il chemau in casele lor ca sa le aline durerile si, datorita rugaciunilor lui, se faceau sanatosi. Era destul numai sa auda ca
cineva in vreun sat este bolnav si de indata lua ceva de mancare si se ducea in casa bolnavului. Dupa ce se ruga pentru el si-i facea cruce
pe cap, ii dadea paine sau fructe sa manance, zicand: "Ia, frate, si mananca. O sa-ti faca bine, ca sunt binecuvantate!"
Cuviosul Ieremia era un calugar al rugaciunii. Mai ales noaptea, cand toti dormeau, se ruga singur in locuri retrase, pana suna clopotul de
biserica. Iar de la slujbele bisericii, pe cat putea nu lipsea niciodata, oricat ar fi fost de ocupat si obosit. Uneori zicea fratilor din
manastire: "Noi avem de toate si nu ducem lipsa de nimic, nici nu ne apasa necazurile vietii. De aceea suntem datori sa ne rugam pentru
sarmani, pentru suferinzi, pentru toti care au incredere in noi si care cer cu ravna si credinta sa ne rugam pentru ei!"
Odata, pe cand mergea la biserica si era singur, a vazut pe diavolul in chip de om, stand la usa de intrare. "Ce faci aici?" l-a intrebat
cuviosul. "Astept calugarii care intarzie la rugaciune, sa-i ispitesc si sa-i adorm in timpul Liturghiei!" Apoi indata s-a facut nevazut, caci
stie vrajmasul cata putere are rugaciunea si mai ales Sfanta Liturghie. Intrucat Cuviosul Ieremia nu stia carte, iubea cel mai mult doua
rugaciuni: "Tatal nostru" si "Bucura-te, Marie, ceea ce esti plina de dar...", pe care le repeta mereu la ascultare, cu atentie si evlavie.
In primavara anului 1625, pe cand Cuviosul Ieremia avea 69 de ani, din care 47 in calugarie, a fost chemat de un bolnav intr-o localitate
indepartata. Pe cale, fiind frig, s-a imbolnavit de aprindere la plamani. Simtindu-si sfarsitul aproape, si-a cerut iertare de la toti, a primit
Trupul si Sangele Domnului si, dandu-si sufletul cu pace, a rostit ultimele cuvinte: "Mor bucuros, in ascultare si dragoste!"
Asa a trait si asa s-a savarsit din viata, in tara straina, acest mare calugar moldovean, fiind intru totul plin de smerenie, de rabdare, de
traire ingereasca si de nemuritoare iubire pentru Dumnezeu si pentru oameni. Nu stia nici a citi, nici a scrie. Nu stia bine nici limba tarii
care l-a gazduit. Dar stia sa se roage simplu si cu inima curata. Stia sa traiasca frumos, in saracie de cele pamantesti, dar plin de pacea
duhului si de bucuria celor ceresti. De aceea s-a invrednicit de darul facerii de minuni si al cunoasterii celor viitoare. Credinta lui simpla
si curata, smerenia, milostenia si dumnezeiasca iubire, virtuti atat de obisnuite in randul monahilor si credinciosilor nostri l-au facut pe
Cuviosul Ieremia "Romanul" sfant si nemuritor. Caci sfintii nu au pe pamant nici tara, nici frontiere. Ei sunt universali, comuni si
nemuritori pentru toata lumea prin sfintenia vietii lor si prin umbrirea harului Duhului Sfant. Si, intrucat sfintii sunt canonizati si cinstiti
50
ca sfinti mai intai de popor, apoi de Biserica, la fel si Cuviosul Ieremia Romanul, a fost cinstit ca sfant inca din viata de catre toti
credinciosii din partea locului. Apoi, dupa trei ani de la moartea sa, a fost trecut in randul fericitilor.
La 30 octombrie, 1983, Biserica Apuseana l-a canonizat oficial, trecandu-l in randul sfintilor. El ramane insa un sfant roman, un sfant
ortodox dupa suflet si fapte. Un sfant al tuturor crestinilor iubitori de Hristos din trecut si prezent, odraslit din acest pamant binecuvantat
de Dumnezeu.
CUVIOSUL DOSOFTEI DASCALUL - Egumen in Schitul lui Zosima - Secu (1582-1606)
Prima asezare monahala atestata documentar pe valea Secului din tinutul Neamt a fost o mica sihastrie din timpul lui Alexandru
Lapusneanu, intemeiata de cativa calugari pustnici din Manastirea Neamt. Iar cel dintai ctitor care zideste aici lacas de rugaciune si
chilii, in a doua jumatate a secolului XVI, a fost vistiernicul Zosin (schimonahul Zosima).
Printre cei dintai egumeni ai acestui schit retras de lume a fost si ieroschimonahul Dosoftei, mare dascal si povatuitor de suflete, cu
metania din Manastirea Neamt. Timp de 40 de ani, cat a dainuit Schitul lui Zosima, Cuviosul Dosoftei a stat ca un adevarat stalp si
parinte duhovnicesc in fruntea obstii sale, formata din peste 50 de sihastri. El invata pe toti frica de Dumnezeu, ascultarea, smerenia si
mestesugul nevointei calugaresti, caci era iscusit in talcuirea Sfintelor Scripturi si vestit pentru intelepciunea sa in toata Moldova, pana la
insusi domnul tarii. Se spunea despre dansul ca era, de asemenea, bun cunoscator al limbilor greaca si slavona si stia, ca putini altii,
dogmele Bisericii Ortodoxe. A intemeiat inca si scoala manastireasca de invatatura in obstea sa, unde invatau calugari iubitori de carte.
Pentru aceea si dascal sau "nastavnic" era numit de cei din vremea sa.
Unul din cei mai vestiti ucenici ai egumenului Dosoftei a fost insusi marele mitropolit Varlaam Motoc, care a vietuit in Schitul lui
Zosima mai mult de 25 de ani. Intelepciunea duhovniceasca si teologica a ucenicului arata masura nevointei si cunostintelor pe care le
stapanea dascalul sau.
Cuviosul Dosoftei era inca iscusit povatuitor si duhovnic al sihastrilor care se nevoiau in codrii de pe valea Secului. Totodata, el a ajutat
mult la zidirea din nou a ctitoriei lui Nestor Ureche (1602), alaturi de Schitul lui Zosima, fiind cel dintai staret al Manastirii Secu, intre
anii 1602-1606. Acest egumen face din obstea sa o adevarata lavra, vestita in toata Tara Moldovei.
La 21 august, 1606, Cuviosul Dosoftei Dascalul lasa egumen in locul sau pe ieroschimonahul Andrei, unul din fiii sai duhovnicesti, iar el
se muta in odihna lui Hristos, plans de toti ucenicii si sihastrii de pe valea "Paraului Sac".
CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL - Manastirea Moldovita (secolele XVI-XVII)
In jurul Manastirii Moldovita (ante 1402), ca de altfel pretutindeni, se nevoiau inca din secolele XIII-XIV cativa sihastri uitati de lume.
Unii ramaneau necunoscuti pana la moarte; altii traiau un timp ca pustnici in poienile codrilor, apoi din nou se retrageau in manastire.
Unul dintre acesti sihastri a fost si Cuviosul schimonah Isaia. El s-a nevoit mai intai in Manastirea Moldovita, in a doua jumatate a
secolului XVI, ajungand monah foarte sporit in cele duhovnicesti. Apoi, dorind sa invete mai multa carte, a fost trimis de egumenul sau
la vestita scoala duhovniceasca din Manastirea Putna. Aici straluceau in acea vreme doi mari dascali putneni, Antonie Protopsaltul si
arhimandritul Filotei. De la cel dintai a invatat Cuviosul Isaia tipicul si cantarea psaltica, iar de la "prealuminatul" dascal Filotei a
invatat, pe langa limbile greaca si slavona, cunostinta Sfintei Scripturi si operele cele mai alese ale Sfintilor Parinti. Tot la Putna a
deprins mestesugul caligrafiei si impodobirii cu picturi a cartilor bisericesti.
Reintors la Moldovita, Cuviosul Isaia a petrecut un timp in obste, ca protopsalt si dascal in scoala manastirii. Apoi, ravnind marilor
sihastri de demult, s-a retras la liniste in padurile din jurul manastirii. Acolo, facandu-si o coliba, se nevoia ziua si noaptea in post, in
rugaciune si in luare-aminte de sine. Preacuratele Taine le primea din manastire, unde cobora la marile sarbatori, iar hrana si
imbracamintea si le agonisea din lucrul mainilor sale. Caci, fiind bun caligraf, copia carti de slujba pentru biserici si primea cele
necesare.
Cel mai de pret manuscris copiat de Cuviosul Isaia, pe cand era pustnic, este un frumos Tetraevanghel scris la cererea egumenului din
Manastirea Moldovita, in timpul domniei lui Ieremia Movila (1595-1606). Pe fila 257 se afla aceasta insemnare: "Eu mult pacatosul
pustnic Isaia m-am trudit si am scris". Iar pe prima fila se afla dedicatia pustnicului Isaia adresata, in semn de recunostinta,
"Atotluminatului si prea sfintitului si de Dumnezeu alesului si dascalului nostru, chir ieromonah arhimandrit Filotei din Putna". Tot pe
prima fila, jos, noteaza schimonahul Isaia si aceasta insemnare: "Eremia Movila Voievod, din mila lui Dumnezeu domn (al) Tarii
Moldovei, scrie rugaminte egumenului nostru din Moldovita si intregului sobor". Este vorba de o scrisoare a voievodului prin care cere
sa fie pomenit de calugari la sfintele lor rugaciuni.
Dupa multi ani de viata pustniceasca, Cuviosul Isaia s-a reintors in obstea Manastirii Moldovita. Apoi, mai traind putin si bineplacand lui
Dumnezeu, s-a stramutat la cerestile lacasuri in primele decenii ale secolului XVII.
CUVIOSII VUCOL, GHEDEON SI GHERMAN - Sihastri de pe Muntele Ceahlau (secolele XVI-XVII)
Acesti trei cuviosi sihastri erau cu metania din sihastria Ceahlaului si din Manastirea Pionul, situate in apropierea acestui sfant munte
romanesc. Dupa ce mai intai s-au deprins in obste cu osteneala vietii calugaresti si au imbracat ingerescul chip al schimniciei, s-au retras
la liniste in adancul codrilor seculari de pe valea paraului Durau, unde se nevoiau multi sihastri purtatori de Hristos. Apoi si-au sapat trei
pesteri aproape una de alta, in stancile de piatra de sub varful Ceahlaului si acolo se nevoiau in post, in rugaciune si in dorire de
Dumnezeu.
Nevointa lor era aceasta: ziua si noaptea isi aveau mintea inaltata la Dumnezeu, prin neincetata rugaciune si nadejdea bunatatilor celor
viitoare. Toata saptamana petreceau singuri in munte, nevazand fata de om, si mancau o data pe zi, dupa apusul soarelui. In sarbatori se
adunau la chilia unui duhovnic sihastru si acolo savarseau Sfanta Liturghie si primeau Trupul si Sangele Domnului. Iar cele de nevoie
vietii le primeau prin ucenicii lor de la manastirea de metanie.
Asa s-au nevoit Cuviosii Vucol, Ghedeon si Gherman timp de 30 de ani, stralucind ca trei faclii pe Muntele Ceahlau si neincetat
rugandu-se pentru ei si pentru mantuirea lumii. Apoi, ajungand la varsta batranetii si bineplacand lui Dumnezeu, s-au savarsit cu pace in
primele trei decenii ale secolului XVII si s-au numarat in ceata cuviosilor parinti. Pesterile lor se vad pana astazi si le poarta numele
peste veacuri. (La cativa km mai sus de Manastirea Durau, unde a fost si un mic schit de sihastri, se gasesc mai multe pesteri si urme de
chilii sub stancile Ceahlaului, printre care si "Pestera lui Vucol", "Pestera lui Ghedeon" si "Pestera lui Gherman").
"Ceata pustnicilor fericita este, a celor ce se intraripeaza cu dumnezeiescul dor!"
CUVIOSUL PANGRATIE ARHIMANDRITUL - Manastirea Sucevita(secolele XVI-XVII)
Acest cuvios iubitor de Hristos era ucenic al mitropolitului Gheorghe Movila, pe cand era egumen in Manastirea Sucevita (15647-1579).
Apoi, ravnind vietii pustnicesti, s-a facut sihastru, cu binecuvantarea dascalului sau, pe un deal din apropierea manastirii, numit pana
51
astazi "Dealul lui Pangratie". Aici, facandu-si un bordei in mijlocul padurii, s-a nevoit Cuviosul Pangratie peste 20 de ani in neincetata
rugaciune, in post si in priveghere, rabdand multe ispite de la diavolul. Numele lui devenise cunoscut in toate satele de pe valea Sucevitei
si multi credinciosi il cautau pentru binecuvantare si pentru cuvant de folos. Avea inca si darul vindecarii bolilor, caci se facuse vas curat
al Duhului Sfant.
In anul 1610, Cuviosul Pangratie a fost ales egumen si parinte duhovnicesc al Manastirii Sucevita, pe care o povatuieste cu multa
intelepciune 15 ani. Ca egumen, a inmultit numarul monahilor la peste 50 de rugatori, dintre care o parte traiau in obste, iar ceilalti
sihastreau in padurile din jurul Sucevitei. Pe toti ii avea sub ascultare arhimandritul Pangratie, deprinzandu-i frica de Dumnezeu,
smerenia si neincetata rugaciune, care este maica tuturor faptelor bune. Cuviosul Pangratie s-a ingrijit si de buna chivernisire a
manastirii, innoind chiliile monahilor si ale sihastrilor si facand multe milostenii la satenii din valea Sucevitei. Era inca foarte cinstit si
cautat de credinciosi, "avand multa trecere in poporul de la sate".
Savarsind, astfel, calatoria acestei vieti, dupa cuvantul Sfintei Evanghelii, s-a mutat la cerestile lacasuri in primele decenii ale secolului
XVII.
EPISCOPUL EFREM AL RADAUTILOR - Manastirea Moldovita (+ 1626)
Evlaviosul episcop Efrem era cu metania din Manastirea Moldovita, iar cu locul nasterii din partile Sucevei. Deci, auzind de buna
nevointa a monahilor de aici, s-a facut calugar in a doua jumatate a secolului XVI, invrednicindu-se in putina vreme de darul preotiei.
Apoi, a fost mai multi ani eclesiarh si duhovnic al obstii din Moldovita, crescand multi fii duhovnicesti si zidind sufleteste pe toti cu
smerenia, cu blandetea si cu intelepciunea lui. Caci era deprins din copilarie cu citirea si intelegerea Sfintei Scripturi si cu invatatura
Sfintilor Parinti, pe care o deprinsese in scoala manastirii de la dascali iscusiti.
Spre sfarsitul secolului XVI, Cuviosul Efrem a fost ales egumen al Manastirii Moldovita, povatuind duhovniceste aceasta obste intre anii
1595- 1607 si adunand in jurul sau pana la 60 de calugari. In aceasta vreme, Manastirea Moldovita a cunoscut o epoca de aleasa inflorire
duhovniceasca si culturala. Aici se formau duhovnici si egumeni iscusiti in povatuirea sufletelor omenesti, precum si buni caligrafi care
scriau carti de slujba pentru biserici, printre care era si Cuviosul Isaia pustnicul. In jurul Manastirii Moldovita se nevoiau, de asemenea,
numerosi sihastri care se bucurau de ajutorul lui. Numele egumenului Efrem era cunoscut domnului Moldovei, Ieremia Movila, care ii
acorda unele ajutoare pentru manastire si "scrie rugaminte egumenului din Moldovita si intregului sobor".
Pentru intelepciunea vietii sale, Cuviosul Efrem a fost chemat de Dumnezeu la treapta arhieriei, fiind hirotonit episcop al Husilor in anul
1607. Dupa putina vreme ajunge pe scaunul Episcopiei Radautilor, bine pastorind turma lui Hristos 15 ani (1608-1614 si 1616-1623).
Prima lui grija a fost sa zideasca biserici in toate satele si sa hirotoneasca preoti buni si stiutori de carte, ca sa poata povatui poporul pe
calea mantuirii. Se ingrijea, de asemenea, pentru intarirea vietii duhovnicesti in manastirile si schiturile din eparhia sa, randuind egumeni
luminati si sporiti in fapte bune.
La manastirea de metanie, episcopul Efrem a zidit in anul 1612 o frumoasa "clisiarnita", care se pastreaza pana astazi. A mai dat
manastirii sale cateva carti de slujba, caligrafiate cu propriile sale maini, si anume un Evangheliar (1613), o Psaltire (1614) si un
"Anghelis" (Octoih). Pe acest manuscris se afla urmatoarea insemnare: "Cu voia Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului
Duh, iata eu robul Domnului Dumnezeului meu, Efrem, episcop de Radauti, am binevoit si am dorit din toata inima si am dat din
agoniseala mea dreapta, ca sa se scrie sfantul Anghelis care sta de fata celor ce-l privesc, ca rugaciune a mea pentru mine si parintii mei
si l-am dat Sfintei Manastiri Moldovita...".
Asa nevoindu-se smeritul episcop Efrem si mult ostenindu-se pentru mantuirea turmei sale, in anul 1623 s-a retras la manastirea de
metanie. Apoi, pregatindu-si dinainte mormantul, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, in anul 1626. Mormantul se afla in gropnita
Manastirii Moldovita si poarta urmatoarea inscriptie: "Acesta este mormantul presfintitului nostru parinte Kir Efrem, episcop al
Radautiului (unde) este si inmormantat, unde s-a fagaduit lui Dumnezeu si Preacuratei Sale Maici, din tinerete. Vesnica lui pomenire, in
anul 1626".
MITROPOLITUL ANASTASIE CRIMCA - al Moldovei si Sucevei (1631 +)
Viata
Acest mare mitropolit al Moldovei s-a nascut in Suceava, pe la jumatatea secolului al XVI-lea, din parinti foarte iubitori de Hristos,
anume Ioan si Cristina. Din botez se chema Ilie.
In timpul domniei lui Petru Schiopul (1582-1591), tanarul Ilie Crimca a fost diac de cancelarie si ostas. Apoi, renuntand la cele
pamantesti, s-a facut calugar la Manastirea Putna. Dupa putina vreme a ajuns egumen la Manastirea Galata din Iasi. In anul 1600 a fost
ales episcop la Radauti. Dar in acelasi an se retrage la Dragomirna unde zideste o mica biserica de piatra si intemeiaza schit de calugari.
In anul 1606 este ales episcop la Roman, iar in decembrie 1607 este ales mitropolit al Moldovei si Sucevei, pana in anul 1617, cand se
retrage din scaun la Manastirea Dragomirna, ctitorita de el in anul 1609. Intre anii 1619-1629 pastoreste din nou Biserica Moldovei.
Apoi, se retrage la ctitoria sa si trece la cele vesnice, la 19 ianuarie 1631.
1. Mitropolitul Anastasie a fost ales de Dumnezeu din bratele maicii sale sa fie pastor duhovnicesc al Bisericii lui Hristos. Parintii sai,
Ioan si Cristina, l-au crescut de mic in frica de Dumnezeu, ca pe un odor de mare pret, dandu-i o educatie crestineasca cu totul aleasa.
Astfel, tatal sau 1-a invatat barbatia si taria sufleteasca, care il fac pe om statornic si indelung rabdator in incercarile de multe feluri ale
vietii; iar buna sa mama 1-a invatat sa fie smerit, cu sufletul deschis spre dumnezeiestile frumuseti, fierbinte in rugaciuni si iubitor de
oameni.
2. In tineretile sale, fiind ostas in armata Moldovei, se spune despre dansul ca facea adevarate vitejii in luptele cu cazacii, care pradau
adesea satele si manastirile. Ca, intarindu-se cu crucea lui Hristos si fiind indemanatic si plin de curaj, biruia cu multa usurinta pe
navalitori. Pentru toate acestea a fost rasplatit de domnul Moldovei cu o mare intindere de pamant, unde mai tarziu a zidit frumoasa
Manastire Dragomirna.
3. Ramanand in oaste cativa ani, tanarul Ilie Crimca a fost indemnat de Duhul Sfant sa se faca ostas al lui Hristos. Deci, renuntand la cele
pamantesti, a intrat in obstea Manastirii Putna, calugarindu-se cu numele de Anastasie. Aici a deprins monahul Anastasie mestesugul cel
cu multa iscusinta al picturii in miniatura si scrierea de carti. Aici, in scoala Manastirii Putna, a invatat ostasul lui Hristos mestesugul
luptei duhovnicesti si buna nevointa calugareasca.
4. Vazand parintii smerenia si istetimea mintii monahului Anastasie, indata l-au hirotonit preot si, la cererea voievodului, l-au trimis
egumen la Manastirea Galata de curand zidita. Si atat de frumos a povatuit acest sfant lacas, incat toti il iubeau si multi credinciosi il
52
aveau de parinte duhovnicesc. Dupa ce a format la Galata o obste bine organizata cu ucenici buni, in anul 1600, arhimandritul Anastasie
a fost hirotonit episcop de Radauti.
5. Retragandu-se din scaun datorita vitregiilor vremii, episcopul Anastasie a sihastrit 6 ani de zile la metocul sau, Dragomirna. Aici a
zidit o mica biserica, a adunat in jurul sau cativa ucenici si se indeletnicea cu citirea sfintelor carti, cu zugravirea de icoane si cu scrierea
de manuscrise, povatuind multe suflete catre Hristos.
6. Pentru intelepciunea si smerenia sa, in anul 1607, episcopul Anastasie a fost ales mitropolit al Moldovei, pastorind Biserica lui Hristos
timp de 20 de ani. Cea dintai grija a sa a fost intarirea vietii duhovnicesti prin manastiri si sate si zidirea de noi biserici.
7. In toate marile manastiri a randuit egumeni din cei mai alesi, sporiti in fapte bune si cunoscatori de limbi straine. Cel mai vestit dintre
toti a fost egumenul Manastirii Secu, arhimandritul Varlaam. Prin orase si sate a hirotonit preoti stiutori de carte, in stare sa conduca
poporul pe calea Evangheliei lui Hristos. Astfel, sub lunga pastorie a mitropolitului Anastasie, manastirile si schiturile din Moldova au
trait o epoca de aleasa inflorire duhovniceasca. De asemenea, in sihastriile retrase din Carpati s-a inmultit numarul sihastrilor, din care
unii erau cinstiti de popor, inca din viata, ca sfinti si facatori de minuni.
8. In anul 1609, mitropolitul Anastasie inalta, spre slava Preasfintei Treimi si cinstea neamului, frumoasa Manastire Dragomirna, cu
hramul Pogorarea Duhului Sfant. Este, cu adevarat, cel mai maret altar de rugaciune si de mangaiere pe care l-a ridicat vreun ierarh pe
pamantul romanesc. In aceasta manastire a randuit mitropolitul egumeni buni si calugari cu viata de obste, unde niciodata n-a incetat
dumnezeiasca Liturghie.
9. Biserica Manastirii Dragomirna, pe cat este de impodobita cu sculpturi de piatra in exterior, pe atat este de frumos pictata si in interior.
Caci in acelasi an, mitropolitul ctitor a randuit patru calugari zugravi din manastire, anume: "Popa Craciun, Ignatie, Maties si Grigorie",
care au pictat altarul, bolta si naosul bisericii. Mai tarziu, domnul Moldovei, Miron Barnovschi, rudenia mitropolitului, a construit zidul
de cetate si cele patru turnuri de aparare. Apoi, bunul pastor Anastasie a lasat legamant ca nimeni si niciodata sa nu inchine ctitoria sa
altor manastiri din afara tarii.
10. Acest fericit parinte al Moldovei, fiind din tinerete neintrecut caligraf si pictor de icoane, a scris si a donat ctitoriei sale 11
manuscrise impodobite cu frumoase miniaturi, cum nu sunt altele in tara noastra. Cele mai alese manuscrise ale mitropolitului Anastasie
daruite Manastirii Dragomirna sunt:
Un Evangheliar cu multe miniaturi din anul 1610, pe care ctitorul il doneaza manastirii "spre pomenirea sa si a parintilor sai, Ioan si
Cristina"; un alt Evangheliar din anul 1614; doua Liturghiere, din care unul este scris in anul 1609 si altul in anul 1610; un Apostol, din
anul 1610 (in prezent se pastreaza la Viena); o Psaltire din anul 1614 si alte cateva carti. Mitropolitul a mai daruit Manastirii Dragomirna
doua epitafe lucrate de el in anii 1612 si 1626, o cruce mare imbracata in metal pretios, vase sfintite si alte obiecte de cult.
11. Inca din primii ani, mitropolitul Anastasie a intemeiat la ctitoria sa o vestita scoala de monahi caligrafi, zugravi si miniaturisti,
renumita in toata Moldova. In aceasta scoala s-au format caligrafi renumiti, cum au fost: Popa Craciun, Ignatie, Maties, Grigorie,
diaconul Dimitrie Dumitrascu si altii, ale caror frumoase lucrari s-au raspandit in celelalte manastiri, pentru impodobirea sfintelor
biserici.
12. Pentru a da manastirilor si parohiilor din Moldova o randuiala de viata cat mai aleasa si unitara, mitropolitul Anastasie a adunat la
Suceava, in anul 1626, un sinod cu toti episcopii si egumenii de manastiri si a intocmit un nou asezamant bisericesc. Prin aceasta, el
cauta sa inlature orice neoranduieli din Biserica Moldovei si sa intareasca Ortodoxia.
13. Pe langa grija pe care o avea pentru impodobirea bisericilor si mantuirea sufletelor, mitropolitul Anastasie s-a ingrijit si de alinarea
bolilor si suferintelor trupesti. Astfel, in anul 1610 a infiintat o bolnita la Manastirea Dragomirna, unde se ingrijeau, atat calugari, cat si
mireni. Iar in anul 1619 a infiintat un adevarat spital in orasul Suceava, unde se vindecau numerosi suferinzi. Urmand exemplul Sfantului
Vasile cel Mare, mitropolitul Anastasie este fondatorul celui dintai spital public din tara noastra.
14. La Manastirea Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, mitropolitul Anastasie a zidit un paraclis de iarna, adaugand si alte innoiri, caci
sufletul sau ardea pentru ravna casei Domnului. Aici se faceau frumoase slujbe si procesiuni cu moastele Sfantului Ioan cel Nou, mai
ales vara, cand se adunau zeci de mii de pelerini din Moldova si Transilvania. Erau cele mai importante zile de rugaciune, de inaltare
duhovniceasca, de unitate si infratire in Hristos a tuturor romanilor ortodocsi de dincoace si de dincolo de Carpati.
15. In fiecare vara, mai ales la hramuri, romanii din Transilvania faceau pelerinaje la toate manastirile din Moldova, intarindu-se astfel in
dreapta credinta, in iubire si in pastrarea graiului romanesc. La intoarcere duceau peste munti carti bisericesti copiate de calugari, icoane,
cruci sculptate si alte daruri manastiresti. Unii dintre ei cereau de la mitropolitul Anastasie calugari si egumeni pentru manastirile si
schiturile din Ardeal si Maramures. Iar bunul pastor implinea intotdeauna cererea romanilor ortodocsi, ajunsi sub ocupatie straina. Pentru
aceea, stiind ce mare rol au manastirile in viata neamului, mitropolitul Anastasie s-a impotrivit pana la moarte obiceiului de a se inchina
aceste lacasuri manastirilor din afara tarii.
16. In anul 1621, navalind tatarii asupra Sucevei, mitropolitul Anastasie a luat noaptea moastele Sfantului Ioan cel Nou si a cautat sa
fuga in munti cu numerosi credinciosi. Dar, vazand Dumnezeu lacrimile poporului, prin negraita minune, moastele s-au facut atat de
grele, incat carul cu boi nu se putea misca din loc. Atunci marele ierarh a facut litie si priveghere de toata noaptea, a inconjurat cetatea cu
racla Sfantului Mucenic Ioan, protectorul Moldovei, si indata au fugit paganii rusinati din tara.
17. O grija deosebita avea mitropolitul Anastasie si pentru manastirea de calugarite Patrauti. Aici se nevoiau pana la o suta de maici si
functiona, inca de pe vremea lui Stefan cel Mare, o bolnita intretinuta din vistieria tarii. Purtand o mare grija de bolnavi, adeseori ii
cerceta si ii mangaia ca un bun pastor al Bisericii lui Hristos. In aceasta manastire a adus mitropolitul si pe mama sa, Cristina, pe care
apoi a daruit-o lui Hristos, tunzand-o in cinul monahal.
18. Ajungand la varsta barbatului desavarsit, proorocita de Duhul Sfant prin gura imparatului David, si impartind toata averea la saraci si
bolnavi, milostivul mitropolit Anastasie al Moldovei a adormit cu pace la 19 ianuarie, 1629, dandu-si sufletul in mainile lui Dumnezeu.
Osemintele sale se odihnesc, pana la invierea cea de obste, in pronaosul bisericii din Manastirea Dragomirna.
Doamne, numara in ceata sfintilor Tai ierarhi pe mitropolitul Anastasie!
TESTAMENTUL MITROPOLITULUI ANASTASIE CRIMCA scris pe "Apostolul" de la Viena
"In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Troita Sfanta, singura si nedespartita. Noi robii Domnului nostru Iisus Hristos,
Domnul Dumnezeu si Mantuitorul nostru, inchinatorii Sfintei Troite: Kir Anastasie Crimca, mitropolitul Tarii Moldovei, marele ctitor
Lupu Stroici si fiul sau Ionascu Stroici, Ioan Crimca si Cristina si toti ctitorii sfintei manastiri din nou zidita numita Dragomirna, unde
este hramul Pogorarii Sfantului Duh, marturisim cu aceasta scrisoare a noastra ca daca se va intampla cu moartea noastra, in oricare
53
timpuri, vreo nevoie sfintei manastiri, pe oricine va alege Dumnezeu sa fie stapanul Tarii Moldovei, daca s-ar atinge careva dintre
domnitori, ctitori, boieri sau din neamul nostru, sa inchine Sfantului Munte sau Ierusalimului sau sa schimbe pe calugarii Tarii Moldovei
sau sa puna egumeni dintr-o manastire straina; sa aveti, cum am spus mai sus, sfanta manastire in toate in pace si netulburata in veci. Iar
cel ce va strica scrisoarea noastra si alcatuirea noastra, acela sa fie proclet si triclet, anatema, maranata, de Domnul Dumnezeu si de toti
sfintii, amin. In zilele fericitului domn Io Constantin Moghila Voievod, fiul lui Io Ieremia Moghila Voievod, in anul 7118 (1610) luna
martie in 16 zile".
CUVIOSUL IOANICHIE SCHIMONAHUL - Sihastria Valea Chiliilor-Muscel (+ 1638)
Pe Valea Dambovitei, intre Targoviste si Campulung, se afla un deal inalt numit "Dealul Cetatuia" sau "Dealul lui Negru Voda". Prima
asezare monahala cunoscuta pe aceasta colina dateaza de la inceputul secolului al XIV-lea, cand domnul Tarii Romanesti intemeiaza un
schit cunoscut pana azi cu numele de "Schitul Negru Voda" (Cetatuia).
Pe versantul abrupt al dealului, in partea de sud-est, ca si pe valea paraului Cetatuia, a existat una din cele mai vechi vetre isihaste
romanesti, intre secolele XIII si XVIII, aici s-au nevoit multi sihastri cu viata sfanta, ale caror nume nu se mai cunosc. Valea aceasta se
numeste de sute de ani "Valea Chiliilor", din cauza numarului mare de sihastri traitori aici.
Unul din cei mai renumiti sihastri ce s-a nevoit pe Valea Chiliilor in primele decenii ale secolului XVII, a fost Cuviosul schimonah
Ioanichie. Se crede ca era cu metania din Schitul Negru Voda de alaturi, unde s-a nevoit la sfarsitul secolului XVI. Apoi, ravnind fericitei
vieti pustnicesti si arzand pentru dragostea lui Hristos, s-a inchis de buna voie intr-o pestera sapata in peretele muntelui si acolo s-a
nevoit, nestiut de oameni, mai mult de 30 de ani. Numai ucenicul sau ii aducea paine si apa o data pe saptamana, pe care o cobora pana
la gura pesterii cu o franghie, din cauza locului foarte abrupt. Sfintele Taine i le aducea din timp in timp egumenul schitului.
Cum s-a nevoit acolo schimonahul Ioanichie, cate ispite a rabdat si la ce masura duhovniceasca a ajuns, singur Dumnezeu stie. Insa,
dupa o nevointa atat de aspra, cuviosul acesta, ajungand la masura sfinteniei si cunoscandu-si dinainte sfarsitul, si-a sapat singur
mormantul in fundul pesterii. Apoi, culcandu-se in mormant, si-a dat sufletul in mainile Domnului.
Cu trecerea anilor, numele Cuviosului Ioanichie s-a uitat, iar pestera lui s-a parasit din cauza muntelui abrupt. In primele decenii ale
secolului XX, coborandu-se egumenul schitului cu o franghie in pestera, a descoperit osemintele intregi ale acestui mare sihastru, asezate
cu bunacuviinta in fundul pesterii. Erau galbene, binemirositoare si acoperite cu o panza de paianjen. Deasupra mormantului erau sapate
in piatra aceste cuvinte: "Ioanichie Schimonah, 1638".
Preacuvioase Parinte Ioanichie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSII SIHASTRI DANIIL SI MISAIL - Intemeietorii Manastirii Turnu (secolul al XVII-lea)
Acesti doi cuviosi sihastri, "Daniil duhovnicul" si ucenicul sau, "Misail nacealnicul" (egumen), s-au nevoit mai intai in Manastirea
Cozia, la inceputul secolului al XVII-lea. Si era Daniil duhovnicul cel dintai al lavrei si al tuturor sihastrilor de pe Valea Oltului. Iar
Misail era ucenicul sau de chilie si impreuna-lucrator al poruncilor lui Hristos. Apoi, dorind sa urmeze sfintilor de demult, s-au retras
peste Olt, sub Muntele Cozia, si, sapandu-si alaturi doua mici pesteri in stanca, s-au inchis in ele si acolo s-au nevoit dupa voia lui
Dumnezeu mai mult de 20 de ani. Aceste pesteri se vad pana astazi in curtea Manastirii Turnu si sunt bine pastrate.
Pe la jumatatea secolului XVII, adunandu-se mai multi sihastri in jurul lor, ieroschimonahul Misail a ridicat alaturi o mica biserica de
lemn cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", intemeind astfel "Sihastria lui Daniil si Misail". Apoi, Cuviosul Daniil
duhovnicul raposand, ucenicul sau Misail a devenit "nacealnic" si parinte duhovnicesc al smeritilor sihastri.
Dupa putina vreme, mutandu-se si egumenul Misail la cele vesnice, Varlaam, mitropolitul Tarii Romanesti, a inaltat la Turnu o mica
biserica de piatra in anul 1676, asezand sub temelie moastele celor doi cuviosi. Deasupra sunt asezate aceste inscriptii: "Daniil
duhovnicul" si "Misail nacealnicul".
Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul lui Israel!
CUVIOSUL NEOFIT SIHASTRUL - Sihastria Stanisoara-Arges (secolul al XVII-lea)
Se spune in traditia locului ca, la inceputul secolului al XVII-lea, au plecat la liniste sase calugari din Manastirea Cozia. Doi dintre ei,
Daniil duhovnicul si Misail ucenicul, s-au nevoit la poala Muntelui Cozia, iar patru dintre ei s-au nevoit in pesteri, pe Muntele
Stanisoara.
Cel mai vestit dintre sihastrii de la Stanisoara a fost schimonahul Neofit. Acest cuvios si-a sapat o pestera in partea de apus a Muntelui
"Salbaticul" si acolo s-a nevoit singur in aspre osteneli si in neadormita rugaciune timp de 30 de ani. Toata saptamana postea si se ruga
in pestera, iar Duminica cobora la sihastria lui Daniil si Misail de la Turnu, asculta Sfanta Liturghie si primea Trupul si Sangele lui
Hristos.
Astfel, rabdand grele ispite de la diavolul si dobandind darul lacrimilor si al vindecarii suferintelor omenesti, si-a dat sufletul in mainile
Domnului acolo, in pestera, nestiut de nimeni. Dupa mai multi ani, osemintele Cuviosului Neofit au fost descoperite de un calugar ce
pastea vitele manastirii, pe care, aducandu-le la Cozia, le-a ingropat egumenul alaturi de biserica. Noaptea insa, aratandu-se cuviosul in
vis egumenului, i-a poruncit sa-i duca oasele inapoi in pestera.
Asa au ajuns osemintele Cuviosului Neofit in pestera sa. Apoi, auzindu-se despre aceasta, multi credinciosi veneau la pestera si primeau
ajutor in necazurile lor. Cu timpul, osemintele lui au fost impartite peste tot, incat astazi se mai pastreaza doar numele si pestera acestui
mare sihastru roman.
CUVIOSUL MELETIE SIHASTRUL - Sihastria Stanisoara-Arges(secolul al XVII-lea)
Cuviosul Meletie era unul din cei sase sihastri plecati din obstea Manastirii Cozia. El si-a facut pestera in partea de sud a Muntelui
Salbaticul, la 1 km de Manastirea Stanisoara, si aici s-a ostenit peste 40 de ani, slavind neincetat pe Dumnezeu si pazindu-si mintea
curata de cugetele cele rele. Nevointa schimonahului Meletie era aceeasi ca si a pustnicului Neofit. Sase zile se nevoia in pestera, iar
Duminica mergea la Cuviosul Daniil duhovnicul de la Turnu si primea Trupul Domnului.
Se spunea despre dansul ca zilnic isi aducea apa cu ulciorul de departe, ca sa se osteneasca. La batranete, nemaiputand cobori, s-a rugat
lui Dumnezeu si a izvorat un puternic izvor de apa inaintea pesterii lui, ce se cheama pana astazi "Izvorul lui Meletie".
Ajungand la adancul batranetii, si-a dat sufletul cu pace in mainile Domnului si a fost numarat in ceata cuviosilor parinti. Osemintele
sale au fost mai tarziu impartite de credinciosi, iar pestera se pastreaza pana astazi. Aici vin credinciosii si aprind candele si lumanari.
Viata pustnicilor fericita este, a celor ce se intraripeaza cu dumnezeiescul dor!
SFANTUL IERARH IOREST MARTURISITORUL - Mitropolit al Ardealului (+ 1657)
Sfantul Ierarh Iorest era fiu de tarani din Transilvania. Iubind din copilarie pe Hristos, s-a facut calugar in obstea Manastirii Putna,
54
schimbandu-si numele din Ilie in Iorest. Apoi, urmand scoala duhovniceasca din aceasta lavra, a ajuns monah iscusit, bun caligraf si
zugrav de icoane. Era inca foarte ravnitor la slujba Bisericii si la pazirea sfintei credinte ortodoxe. Pentru curatia inimii sale, egumenul
manastirii l-a facut ieromonah, si era Cuviosul Iorest ca o faclie aprinsa in obstea parintilor, savarsind cele sfinte cu frica de Dumnezeu si
mangaind poporul cu alese invataturi crestinesti.
Vestea despre asezarea lui duhovniceasca a ajuns pana la domnul Moldovei, Vasile Lupu. Deci, raposand mitropolitul Ghenadie al
Ardealului in toamna anului 1640, cu voia lui Dumnezeu, a fost ales parinte si intaistatator al Bisericii Transilvaniei Cuviosul Iorest de la
Putna. Dupa ce primi hirotonia in arhiereu de la mitropolitul Tarii Romanesti, in anul 1641, blandul ierarh Iorest urca pe scaunul
Mitropoliei Ardealului de la Alba Iulia.
Timp de trei ani, cat a pastorit Biserica lui Hristos, Sfantul Ierarh Iorest s-a ostenit, ca un adevarat marturisitor sa apere dreapta credinta
ortodoxa de invataturile straine calvinesti si de toate viclenele curse ale diavolului. Peste tot randuia preoti ravnitori, sfintea biserici si
mergea prin sate, mangaind si invatand pe credinciosi ca un bun pastor al turmei lui Hristos.
In anul 1643, blandul ierarh Iorest a fost aruncat in temnita pentru ravna dreptei credinte, patimind multe necinstiri, batai si ocari. Iar
sfantul rabda muceniceste, fiind gata sa-si dea si viata pentru apararea credintei ortodoxe si mantuirea turmei sale. Dupa noua luni de
zile, pastorul cel adevarat este scos din temnita si obligat sa dea o suma de bani. Ajungand din nou in Moldova, intre anii 1656-1657 a
fost episcop la Husi, pastorind bine Biserica lui Hristos si lucrand la mantuirea fiilor sai duhovnicesti. Apoi si-a dat sufletul cu pace in
bratele Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind numarat in ceata sfintilor marturisitori. Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat in anul
1955 si se face pomenirea lui la 24 aprilie.
Sfinte Ierarhe Iorest, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFANTUL EPIFANIE DE LA VORONET (secolul al XVII-lea)
In obstea intemeiata de Cuviosul Daniil de la Voronet s-au nevoit multi calugari cu viata sfanta. Unii traiau in chinovie, altii se retrageau
la liniste in preajma manastirii, iar altii ajungeau sihastri desavarsiti in adancul codrilor de sub Muntii Raraului.
In prima jumatate a secolului XVII a trait in Manastirea Voronet un schimonah foarte imbunatatit, anume Cuviosul Epifanie. Era
originar din partile Sucevei. Acest iubitor de Hristos se silea in toate sa urmeze nevointa marelui staret, Sfantul Daniil Sihastrul. Dar
intrucat ostenelile cele ascunse ale sfintilor singur Dumnezeu le stie, tot asa si faptele cele bune ale Cuviosului Epifanie ne-au ramas
necunoscute. In traditia locului se spune ca era foarte ascultator si bland, ca avea darul lacrimilor si era desavarsit in dragoste. Iar in
"Patericul Sfintilor din Moldo-Romania", se spune ca a trait prin anii 1660, "biruind desavarsit pre toate cetele vrajmasilor celor nevazuti
prin adanca smerenia sa". Era inca mare dascal al rugaciunii si iscusit povatuitor de suflete, caci vedea asezarea inimii fiecaruia si cu
numele lui Hristos izgonea duhurile rele dintre oameni. Pentru aceasta multi credinciosi il cautau si era ca un Avraam cu multi fii
duhovnicesti.
Deci, bine savarsind alergarea vieti pamantesti si lui Hristos intru toate placand, s-a stramutat cu pace la cele vesnice, cinstindu-se de toti
ca un adevarat sfant si de minuni facator.
Sfinte Preacuvioase Parinte Epifanie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFANTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOS - Mitropolit al Timisoarei (+ 1656)
Acest ierarh sfant si purtator de Dumnezeu, Iosif cel Nou de la Partos, s-a nascut pe la anul 1568, in orasul Raguza Dalmatiei, dintr-o
familie de crestini valahi. Din botez se numea Iacob. Ramanand orfan de mic, mama sa i-a dat o crestere aleasa, iar la varsta de 12 ani a
fost trimis la Ohrida sa invete carte.
Cand avea 15 ani, tanarul Iacob este chemat de Hristos la sfanta nevointa calugareasca, in Manastirea Maicii Domnului din localitate.
Dupa cinci ani se duce la Muntele Athos si intra in obstea Manastirii Pantocrator. Aici, dupa aspre osteneli duhovnicesti, imbraca schima
marelui si ingerescului chip cu numele de Iosif.
La Pantocrator, Cuviosul schimonah Iosif "Valahul" s-a nevoit multi ani de zile impreuna cu numerosi alti monahi greci, romani si
macedoneni. Acolo a deprins mestesugul luptei duhovnicesti, postul desavarsit, privegherea de toata noaptea, ascultarea si smerenia.
Apoi, facandu-se sihastru in padurile din imprejurimi si mult ostenindu-se, a ajuns la masura desavarsirii, invrednicindu-se de la
Dumnezeu de darul lacrimilor si al rugaciunii neadormite care se lucreaza cu mintea in inima. Pentru sfintenia vietii sale avea inca si
darul facerii de minuni, vindecand multe boli, indeosebi pe cei ologi. Pentru aceasta era chemat in multe manastiri atonite si vindeca pe
calugari de grele suferinte trupesti.
Vazandu-l umbrit de harul Duhului Sfant, parintii au chemat in obste pe Cuviosul Iosif Valahul si, facandu-l preot, l-au randuit duhovnic
al calugarilor din Muntele Athos. Si era atat de iscusit povatuitor de suflete, incat ajunsese vestit pana la patriarhul de la Constantinopol.
Pentru aceea a fost randuit egumen la Manastirea Sfantul Stefan din Adrianopol, pe care o conduce cu multa intelepciune sase ani. Apoi
este numit egumen in Manastirea Cutlumus din Athos, renumita ctitorie a domnilor Tarii Romanesti, unde se nevoiau multi calugari
romani si macedoneni.
Dupa ce formeaza numerosi fii duhovnicesti, se retrage la liniste in preajma Manastirii Vatopedu. Dar, raposand mitropolitul Timisoarei,
romanii din Banat, calauziti de Duhul Sfant, au ales pastor in locul lui pe Cuviosul Iosif Valahul, desi avea 80 de ani, fiind vestit in toate
tarile balcanice si cinstit ca sfant inca din viata.
In anul 1650 este hirotonit arhiereu si asezat in scaunul de mitropolit al Timisoarei. Aici, bunul pastor s-a dovedit mare aparator al
Ortodoxiei, mangaind si povatuind catre Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului. Caci era tare in credinta, intelept la cuvant,
bland la inima si neadormit in rugaciune. A facut si unele minuni, spre lauda lui Dumnezeu si alinarea suferintelor unor credinciosi,
punand mainile pe capul lor si rugandu-se pentru ei. De asemenea, a stins cu rugaciunea sa focul ce cuprinsese partea de apus a
Timisoarei. Caci, iesind din biserica cu Sfintele Taine in mainile sale si rugandu-se cu lacrimi, indata a trimis Dumnezeu o ploaie
puternica si s-a stins focul.. In anul 1653, Sfantul Ierarh Iosif cel Nou se retrage la Manastirea Partos. Aici, mai traind inca trei ani, in
toamna anului 1656 isi da sufletul in mainile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind in varsta de peste 85 de ani. Biserica Ortodoxa
Romana l-a canonizat la 7 octombrie 1956, si se face pomenirea lui la 15 septembrie.
Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul parintilor nostri!
SFANTUL MUCENIC IOAN VALAHUL (+ 1662)
Acest binecuvantat vlastar al tarii noastre s-a nascut intr-o familie de tarani evlaviosi din Oltenia, pe timpul domniei lui Matei Basarab.
Crescut de mic in dreapta credinta, iubea mult pe Dumnezeu, biserica, rugaciunea si ascultarea de parinti.
55
Pe cand avea doar 15 ani, fericitul tanar Ioan a fost ales si intarit de harul Duhului Sfant sa fie mucenic al lui Hristos intr-un chip ca
acesta.
In toamna anului 1659, navalind o ceata de turci pe Valea Oltului dinspre Ardeal, au facut mari jafuri prin sate in drum spre Dunare si au
luat in robie multi tineri nevinovati. Printre cei robiti a fost si fericitul Ioan. Trecand Dunarea, turcii si-au impartit robii, luand fiecare
dupa voie si placere pe cine voia. Asa a ajuns nevinovatul Ioan in stapanirea unui ostas turc rau si desfranat. Pe langa drumul greu, pe
langa foame si osteneala, sarmanii crestini luati in robie trebuiau sa sufere si sete si batai si umilinte de tot felul, iar la urma sa fie siliti
spre necuratele pofte ale desfranarii de catre stapanii lor pagani si tirani.
Vazandu-se intr-o zi silit spre necurata patima de catre un turc, fericitul Ioan l-a refuzat cu scarba, marturisind ca este crestin si uraste
necuratele patimi paganesti. Atunci, maniindu-se, tiranul voia sa-l sileasca, dar tanarul crestin, intarit de ravna credintei in Hristos, l-a
lovit pe tiran, care indata a murit. Ceilalti ostasi l-au legat in lanturi si asa, dupa cateva luni de chinuri si de mers pe jos, turcii au ajuns la
Constantinopol, iar fericitul si neintinatul Ioan a fost dat ostatic femeii turcului ucis de el pe cale, drept pedeapsa, ca sa-i fie sluga pana la
moarte. Acea femeie, ranindu-se de frumusetea lui Ioan, il tragea spre necurata desfranare si spre legea mahomedana, silindu-l sa se
lepede de credinta cea dreapta in Hristos.
Atunci fericitul Ioan, rugandu-se mult lui Dumnezeu si Maicii Domnului sa-l intareasca in marturisirea dreptei credinte si sa-l izbaveasca
de ispita desfranarii, a spus cu indrazneala: "Cred in adevaratul Dumnezeu, Care S-a rastignit pe cruce pentru noi, si doresc cu bucurie
sa-mi dau viata pentru Hristos, decat sa ma turcesc si sa ma insotesc cu tine!"
Astfel, marturisitorul Ioan a fost aruncat in temnita si apoi zdrobit cu cumplite chinuri. Ramanand neschimbat si tare ca un diamant, a
fost condamnat la moarte prin spanzurare, si asa si-a dat sfantul sau suflet in bratele lui Hristos, la 12 mai 1662, iar trupul sau a fost
aruncat la loc necurat.
Sfinte Mucenice Ioan, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
MITROPOLITUL VARLAAM - al Moldovei si Sucevei (+ 1653)
Viata
Mitropolitul Varlaam Motoc a fost unul din cei mai mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, din intreaga sa istorie. S-a nascut in
judetul Vrancea, in anul 1580, dintr-o familie de tarani razesi foarte iubitori de Hristos. Din botez se chema Vasile. Deci, fiind chemat sa
slujeasca Biserica lui Hristos si primind o educatie aleasa, din copilarie a intrat in obstea Manastirii Neamt. Apoi, auzind de vestitul
egumen Dosoftei de la Schitul lui Zosima si de petrecerea sihastrilor de pe valea paraului Secu, tanarul Vasile Motoc s-a stabilit aici prin
anii 1590-1592. Timp de peste cincisprezece ani a fost intru toate ascultator dascalului sau, egumenul Dosoftei, deprinzand de la el
dragostea de Dumnezeu si multa cunostinta de carte.
In anul 1606, egumenul Dosoftei se muta din viata aceasta, iar in anul 1608, ieromonahul Varlaam este ales egumen al Manastirii Secu.
In toamna anului 1632, arhimandritul Varlaam este ales, hirotonit si asezat mitropolit al Moldovei in locul inaintasului sau Atanasie,
atunci raposat, pastorind Biserica lui Hristos timp de 21 de ani.
Apasat de batranete, in anul 1653 se retrage la metanie, iar in 1657, la 19 decembrie, se muta din viata aceasta si este inmormantat alaturi
de biserica.
1. Acest vas ales al lui Hristos a fost din pruncie umbrit de darul Duhului Sfant si inzestrat cu multa intelepciune si ravna spre cele
dumnezeiesti. Caci neavand parinti bogati si invatati, s-a facut parinte luminat al Moldovei, invatand pe toti frica de Dumnezeu si
dreapta credinta ortodoxa.
2. In Schitul lui Zosima, tanarul Varlaam intrecea pe ceilalti parinti cu blandetea, cu ascultarea si cu sfintenia vietii lui, incat de toti era
iubit si cinstit ca un adevarat calugar si parinte duhovnicesc. Se mai spunea despre dansul ca mereu cerceta pe marii sihastri ce se
nevoiau atunci pe valea Secului, anume: Moise, Prohor, Veniamin, Spiridon si Chiriac, ca si pe cei din muntii Sihlei si Agapiei, invatand
de la fiecare dragostea de Dumnezeu, rugaciunea lui Iisus, bunacredinta si savarsirea a toata fapta buna.
3. Dogmele credintei ortodoxe, invataturile Sfintilor Parinti si adancul teologiei, ieromonahul Varlaam le-a deprins de la dascalul sau,
egumenul Dosoftei, si de la episcopul de Roman, Mitrofan, cu metania din Secu. De la dansii a invatat inca limbile greaca si slavona si a
luat binecuvantare sa traduca si sa scrie carti in limba noastra romaneasca.
4. Ca egumen al Manastirii Secu, arhimandritul Varlaam a povatuit cu multa intelepciune duhovniceasca aceasta obste timp de 24 de ani,
reusind sa creasca multi fii sufletesti si sa formeze pe valea Secului o adevarata lavra monahala, vestita in toata Moldova, Manastirea
Secu devenind o vatra isihasta de rugaciune, de gandire si de traire ortodoxa. Prin anii 1625-1630, Manastirea Secu se numara alaturi de
marile manastiri: Neamt, Slatina, Putna, Bistrita, Agapia, Probota, Moldovita si Dragomirna.
5. In obstea sa, egumenul Varlaam respecta intru totul asezamantul ctitorului fondator, Nestor Ureche, care era foarte apropiat de tipicul
Muntelui Athos. Dupa slujbele bisericesti, monahii se indeletniceau cu ascultarea in obste si cu lucrul mainilor la chilii. Iar citirea
Sfintilor Parinti si rugaciunea lui Iisus erau obligatorii pentru toti fiii sai duhovnicesti.
6. Una din indeletnicirile marelui staret era si traducerea operelor Sfintilor Parinti din limbile greaca si slavona in grai romanesc, ca sa fie
pe intelesul tuturor. Astfel, arhimandritul Varlaam traduce din slavona, impreuna cu cativa ucenici, "Scara" Sfantului Ioan Scararul,
precum si alte scrieri, ce se citeau zilnic la biserica, la trapeza si la chilii. Prin aceasta, egumenul Varlaam facea in Moldova primii pasi
de inlocuire a limbilor straine, greaca si slavona, cu limba vorbita a poporului. Leastvita (Scara) Sfantului Ioan Scararul este printre
primele opere patristice filocalice traduse in limba romana si dovedeste preocuparea duhovniceasca a monahilor nostri pentru
cunoasterea si imitarea Sfintilor Parinti.
7. Acest smerit egumen ducea o viata duhovniceasca atat de aleasa, incat in putini ani se facuse cunoscut peste tot, prin manastiri, prin
sate si targuri, la dregatori, la episcopi si chiar la insusi domnul tarii, Miron Barnovschi (1626-1629), care il avea de duhovnic. Zilnic
alergau la el tarani, sihastri, egumeni si boieri pentru sfat si spovedanie, caci era povatuitor iscusit si cautat de toti. De asemenea, veneau
la chilia lui saraci si vaduve de prin sate pentru milostenie, iar el ii ospata la trapeza cu multa dragoste, ii mangaia parinteste si ii libera
cu pace.
8. Aceeasi grija parinteasca avea egumenul Varlaam si de numerosii sihastri ce se nevoiau in Muntii Neamtului si mai ales pe valea
Secului, la Sihla si la Sihastria. Caci prin aceste locuri straluceau pustnici mari si foarte sporiti in bunatati, cum erau Cuviosii Rafail si
Partenie de la Agapia, Pahomie, Serghie si Ioan, Visarion si Stefan, pustnici din Poiana Trapezei si mai ales vestitul duhovnic Atanasie
56
de pe "Valea Sihastrilor". Pe toti acestia ii cerceta egumenul Varlaam, le ducea cele de nevoie si cerea de la ei binecuvantare si cuvant de
folos.
9. Vestea intelepciunii sale atragea la Manastirea Secu numerosi ucenici. Unii dintre ei au ajuns mai tarziu calugari iscusiti, buni slujitori
ai Bisericii lui Hristos, duhovnici cautati de multa lume, traducatori de carti in grai romanesc, egumeni si incepatori de obste si chiar
episcopi in eparhiile Moldovei. Dintre acestia pot fi amintiti: mitropolitul Ghedeon, mai intai episcop la Husi, intre anii 1645-1653, apoi
mitropolit al Moldovei, intre anii 1653-1659 si 1664-1671, si mitropolitul Sava, fost episcop la Husi, Radauti si Roman, intre anii 1653-
1660, apoi mitropolit, intre anii 1660-1664. Iar dintre egumeni, ucenici ai staretului Varlaam, se pot aminti ieromonahii Efrem, Ghedeon,
Teodorit, Paisie, Gheorghe, Ghenadie si altii.
10. Pentru sfintenia vietii sale si pentru intelepciunea cu care era inzestrat de Dumnezeu, arhimandritul Varlaam, egumenul Manastirii
Secu, a fost ales de tot poporul mitropolit si pastor duhovnicesc al Moldovei, in toamna anului 1632. La 23 septembrie acelasi an a fost
hirotonit arhiereu si asezat la carma Bisericii in prezenta a mii de credinciosi, calugari, egumeni si dregatori de la Iasi, in frunte cu
domnul si toti arhiereii. Si a fost mare bucuria atunci peste toata Tara Moldovei, caci toti se foloseau de blandetea, de smerenia si de
cuvintele lui cele pline de intelepciune.
11. Cea dintai grija a marelui ierarh a fost sa-si hraneasca poporul cu carti de slujba si de invatatura crestineasca in limba romaneasca.
De aceea a intemeiat la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi prima tipografie din Moldova. Aici a tiparit mitropolitul Varlaam, in
romaneste, trei carti din cele mai importante pentru acele timpuri, scrise de el in cinstea Preasfintei Treimi, si anume:
12. Explicarea Evangheliilor la Duminici, la praznice imparatesti si la sfintii mari de pe tot anul, tiparita in anul 1643 cu numele de
"Carte romaneasca de invatatura". In popor a fost numita cel mai obisnuit "Cazania lui Varlaam", cu 75 de predici in 500 de file;
13. Sapte Taine ale Bisericii, tiparita la Iasi in anul 1644, cu 339 file;
14. Raspunsul la Catehismul calvinesc, tiparita tot la Iasi, in anul 1647. Prin aceste trei carti, mitropolitul Varlaam s-a dovedit a fi, pentru
toti credinciosii romani, un bun cunoscator si exeget al Sfintei Scripturi, un adevarat dascal de morala si profund catehet si un mare
ierarh aparator al Ortodoxiei romanesti, renumit pana in zilele noastre.
15. Vazand pastorul cel bun al lui Hristos ca turma sa nu intelege slujbele Bisericii facute in limbi straine, s-a nevoit sa talmaceasca toate
evangheliile de peste an, pe intelesul credinciosilor, intr-o frumoasa si curata limba romaneasca. Caci se gandea nu numai la credinciosii
din Moldova, ci si la cei din Tara Romaneasca si mai ales din Transilvania, care erau de secole sub jug strain si mereu siliti sa renunte la
credinta ortodoxa si la limba stramosilor nostri. Tocmai de aceea, inteleptul ierarh si-a intitulat Cazania "Carte romaneasca de
invatatura", caci era adresata "la toata semintia romaneasca" cu scopul de a-i uni pe toti sub aceeasi credinta si limba parinteasca.
16. Cazania mitropolitului Varlaam este cea mai importanta carte veche de invatatura duhovniceasca, alaturi de Biblia lui Serban din
anul 1688. Datorita limbii sale atat de curgatoare si invataturii ei datatoare de viata, aceasta carte a avut cea mai larga raspandire pe
pamantul tarii noastre, mai ales in Transilvania, unde se mai pastreaza astazi peste 350 de exemplare in manuscris. Setea de Hristos ca si
unitatea de credinta, de limba si de simtire au facut pe multi credinciosi din Transilvania sa o scrie cu mana, pentru a circula mai usor si a
fi citita din casa in casa. Cazania de la Iasi a fost multa vreme pentru romani cea dintai carte de religie, de citire, de invatatura si de
mangaiere duhovniceasca, pe limba si intelesul tuturor.
17. Auzind marele ierarh ca in Transilvania se raspandea calvinismul, care schimba dogmele credintei ortodoxe si nu marturisea cele
sapte Taine si intelegand ca unii romani ardeleni sunt atrasi la calvinism, a scris o carte de invatatura ortodoxa intitulata "Sapte Taine ale
Bisericii". Prin aceasta carte, mitropolitul Varlaam explica pe intelesul poporului cele sapte Taine intemeiate de Hristos si lasate Bisericii
Sale. Totodata, apara sfintenia si rolul Bisericii si indemna pe toti la pocainta, binestiind ca indepartarea de la dreapta credinta si de la
faptele bune duce la pierderea mantuirii si la dezbinarea neamului.
18. Ajungand mitropolitul Varlaam cu solie de pace in Tara Romaneasca si afland ca la Alba Iulia se tiparise in anul 1640 un catehism
calvinesc "plin de otrava de moarte sufleteasca", s-a aprins cu mare ravna pentru apararea credintei ortodoxe. Deci, intorcandu-se in
Moldova, a scris o carte de aparare a Ortodoxiei intitulata "Raspunsul la Catehismul calvinesc". Apoi a adunat la Iasi, in anul 1645, sinod
de ierarhi romani din ambele tari, care au aprobat "Raspunsul" scris de mitropolitul Varlaam si au condamnat Catehismul calvinesc,
declarandu-l "plin de otrava de moarte sufleteasca". Astfel, mitropolitul Varlaam s-a dovedit primul apologet al Bisericii Ortodoxe
Romane si cel dintai ierarh, care convoaca un sinod local pe pamantul tarii noastre.
19. In "Raspunsul la Catehismul calvinesc", marele ierarh combatea cu multa indrazneala invataturile reformatorului Calvin, inlocuindu-
le cu dogmele credintei ortodoxe, dovedind din Sfintele Scripturi ca adevarul se afla numai in Biserica Ortodoxa intemeiata de Hristos.
Prin aceasta, mitropolitul Varlaam s-a aratat un mare teolog ortodox si un bun cunoscator al invataturii protestante, facandu-se vestit, atat
in Tarile Romane, cat si in intreaga Ortodoxie.
20. Acest mare mitropolit era numit pe drept cuvant parinte duhovnicesc al tuturor romanilor, caci era iubit de toti si se ingrijea, dupa a
sa putere, pentru mantuirea si unirea lor prin marturisirea aceleiasi credinte in Iisus Hristos si pastrarea fiintei noastre strabune. Cele trei
carti ale sale au fost scrise indeosebi pentru romanii din Transilvania, unde s-au si raspandit cel mai mult. Mitropolitul Varlaam s-a
dovedit, astfel, cel dintai ierarh care a luptat pentru unitatea tarilor romane si unul din principalii fauritori ai limbii scrise romanesti.
21. Inteleptul pastor al Moldovei, la rugamintea mitropolitului Petru Movila al Kievului, a organizat la Iasi, in trapeza Manastirii Sfintii
Trei Ierarhi, in anul 1642, un sinod al Bisericilor Ortodoxe greaca, rusa si romana, in vederea aprobarii Marturisirii Ortodoxe. Timp de
43 de zile, membrii celor trei Biserici, sub conducerea mitropolitului Varlaam, au discutat punct cu punct, au indreptat si au aprobat
Marturisirea de Credinta, scrisa de mitropolitul moldovean Petru Movila. Astfel, prin grija bunului pastor al Moldovei, a avut loc, pentru
prima data, in istorie un sinod inter-ortodox pe pamantul tarii noastre.
22. La indemnul mitropolitului Varlaam, Vasile Lupu a zidit in Iasi una din cele mai frumoase biserici din tara, biserica Manastirii Sfintii
Trei Ierarhi, pe care o sfinteste cu multi clerici in ziua de 6 mai, 1639. In aceasta obste se nevoiau ca la o suta de monahi din cei mai
invatati si alesi traitori si lucratori ai rugaciunii, slujitori, duhovnici, cateheti, psalti, tipografi si traducatori de carti. Aici, marele
mitropolit a infiintat prima tipografie din Moldova, precum si o vestita scoala duhovniceasca, cu ajutorul mitropolitului Petru Movila,
unde se faceau cursuri in greaca, slavona si latina. Aceasta scoala a functionat 20 de ani.
23. Platindu-se din vistieria tarii toate datoriile Bisericii din Constantino- pol, patriarhul si sinodul daruiesc Moldovei moastele
Cuvioasei Parascheva, spre mangaierea poporului binecredincios. Sfintele moaste au fost aduse in tara cu mult alai, insotite de mare
multime de clerici, calugari si zeci de mii de credinciosi cu faclii aprinse in maini. In intampinarea lor au iesit la locul numit "Valea
Vladicai" insusi domnul si mitropolitul Varlaam cu toata suita tarii. Iar in ziua de 13 iunie, 1641, au intrat in Iasi cu mult popor, in sunet
57
de clopote si le-au asezat cu mare cinste in biserica Manastirii Sfintii Trei Ierarhi. De atunci se face in fiecare an pelerinaj la moastele
Cuvioasei Parascheva, in ziua de 14 octombrie.
24. Mitropolitul Varlaam 1-a indemnat pe Vasile Lupu sa zideasca si alte manastiri si biserici, precum: Manastirea Agapia Noua (1644),
prin dania hatmanului Gavril, fratele domnului; Manastirea Hlincea-Iasi, Manastirea Golia-Iasi, biserica Sfantul Ioan Botezatorul din
Iasi, biserica Sfantul Atanasie din Copou-Iasi, biserica din satul Serbesti-Neamt, biserica Stelea din Targoviste, biserica Sfanta
Parascheva din Liov si numeroase danii la celelalte manastiri. Pe toate aceste lacasuri le-a sfintit bunul pastor al Moldovei si le-a
impodobit cu calugari si cu aleasa viata duhovniceasca.
25. Sub pastoria acestui mare ierarh, manastirile din Moldova au trait o epoca de mare pace si inflorire duhovniceasca. Peste tot a randuit
egumeni luminati si duhovnici buni, facand astfel sa sporeasca numarul monahilor in viata de obste, ca si al sihastrilor din schituri si
paduri. Manastirile cu cea mai inalta viata duhovniceasca, sub mitropolitul Varlaam, erau: Sfintii Trei Ierarhi, Putna, Slatina, Moldovita,
Voronet, Dragomirna, Neamt, Secu, Agapia, Probota, Tazlau si mai ales Bisericani, singura manastire din tara cu regula de viata
achimita (neadormita), dupa modelul Manastirii Studion din Constantinopol. In toate manastirile functionau adevarate scoli duhovnicesti
de caligrafi, traducatori, miniaturisti si zugravi de icoane. Iar "muntii fosneau de pustnici", in vremea sa.
26. Auzindu-se pana la Constantinopol de petrecerea si intelepciunea mitropolitului Varlaam, precum si de inflorirea Bisericii din
Moldova sub pastoria sa, Sinodul Marii Biserici 1-a propus, in anul 1639, printre cei trei candidati, de patriarh ecumenic, fiind ales apoi
Partenie. Este pentru prima si ultima data cand un ierarh roman candideaza la scaunul de patriarh ecumenic.
27. Acest venerabil pastor duhovnicesc al Moldovei s-a dovedit a fi, de asemenea, si un iscusit facator de pace, dupa cuvantul
Mantuitorului Hristos, Care zice: Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema (Matei 5, 9). Inca pe cand era
egumen la Secu, a fost trimis de Miron Barnovschi si mitropolitul Anastasie Crimca in fruntea unei solii la tarul Rusiei si la mitropolitul
moldovean Petru Movila de la Kiev. In anul 1632 s-a dus iarasi in fruntea unei solii de pace la Constantinopol, mijlocind pentru un domn
pamantean pe scaunul Moldovei.
28. In anul 1644 este trimis de Vasile Lupu, in fruntea unei alte solii de pace, la domnul muntean Matei Basarab, cu care era de mult in
neintelegere. Astfel, blandul mitropolit Varlaam a reusit sa impace pentru totdeauna pe cei doi domni si Bisericile Ortodoxe surori,
aducand in mijloc numele lui Iisus Hristos, Care se numeste Domn al pacii si amintind ca si unii si altii sunt frati de o credinta, de o
limba si de un neam. Ca semn al impacarii, mitropolitul Varlaam a indemnat pe Vasile Lupu sa zideasca biserica Stelea din Targoviste,
iar pe Matei Basarab, sa zideasca biserica Manastirii Soveja in tinutul Vrancei, numita multa vreme Manastirea "Dobromira", adica
"Buna pace".
29. Grija marelui ierarh pentru mantuirea turmei sale era tot asa de mare ca si grija pentru luminarea "semintiei romanesti" cu carti de
invatatura crestineasca pe limba poporului. In cei 21 de ani de rodnica pastorie s-a straduit, dupa a sa putere, sa zideasca numeroase
biserici prin sate si orase si sa faca tot felul de danii si inzestrari la schituri si manastiri. In cele trei scaune episcopale a pus episcopi
dintre cei mai evlaviosi, iar la parohii a hirotonit preoti invatati, plini de frica de Dumnezeu, care in fiecare sarbatoare citeau predica zilei
din cazanie, pe intelesul credinciosilor. In felul acesta, calugarii, preotii si ierarhii aparau dreapta credinta, invatau poporul sa duca o
viata morala si-l tineau unit si strans legat de Hristos, de Biserica si de parinti.
30. Asa a pastorit mitropolitul Varlaam Biserica Moldovei timp de 21 de ani, jertfindu-se, dupa a sa putere, pentru intarirea si apararea
credintei ortodoxe in tarile romane, pentru mantuirea turmei incredintate lui de Hristos si pentru unitatea si luminarea poporului prin carti
scrise in grai limpede romanesc. Apoi, ajungand la batranete si dorind sa se pregateasca de obstescul sfarsit, in anul 1653 s-a retras din
scaun la Manastirea Secu, metania sa.
31. Vechile documente marturisesc ca mitropolitul Varlaam a avut intotdeauna o deosebita grija de manastirea sa de metanie, unde a
crescut si s-a format duhovniceste. Ca "orice agonisita dobandea, o daruia Manastirii Secu". A mai daruit obstii de aici un frumos sacos
arhieresc in fir de argint, carti de cult, vase si alte obiecte bisericesti. La fel si sora sa dupa trup, Ecaterina, fratele sau si nepotul sau,
preotul Ursul din satul Cofetesti, tinutul Putnei, au facut pretioase danii Manastirii Secu, intru pomenirea lor si a marelui mitropolit.
32. In traditia locului se spune ca mitropolitul Varlaam, cat a trait la Secu, nu statea fara lucru, ci mereu se ruga, mergea la biserica, citea,
traducea si scria carti ziditoare de suflet. Intrucat cunostea pe multi sihastri si calugari cu viata imbunatatita, se spune in traditie ca
mitropolitul a scris si un pateric cu numeroase vieti de cuviosi parinti, traitori in codrii si manastirile Moldovei. Acest pateric al
mitropolitului Varlaam s-a pastrat un timp in manuscris in biblioteca Manastirii Secu. Mai tarziu, un calugar aghiorit l-a instrainat,
ducandu-l in Muntele Athos, unde apoi s-a pierdut.
33. In toamna anului 1657, marele ierarh si parinte al Moldovei, mitropolitul Varlaam, simtindu-si aproape obstescul sfarsit, a impartit
toata averea sa, a chemat la sine pe duhovnicul Dosoftei, egumenul Manastirii Neamt, si a primit Preacuratele Taine. Apoi, dand tuturor
sarutarea cea mai de pe urma, si-a dat sufletul in bratele Marelui Arhiereu Iisus Hristos, impacat cu sine, cu Biserica si cu neamul sau.
Asa a trait si asa s-a nevoit pentru mantuirea turmei sale mitropolitul Varlaam!
Doamne, numara in ceata Sfintilor Ierarhi pe bunul pastor al Moldovei, Varlaam!
CUVIOSUL ATANASIE IEROSCHIMONAHUL - Manastirea Sihastria (secolul al XVII-lea)
In poiana unde se afla astazi Manastirea Sihastria s-a nevoit, in prima jumatate a secolului XVII, un sihastru vestit, anume
ieroschimonahul Atanasie. Era cu metania din Manastirea Neamt. Dupa mai multi ani de ascultare in obste, s-a retras cu totul departe de
lume, la cativa kilometri mai sus de Manastirea Secu, pentru a vorbi neincetat cu Dumnezeu. In aceasta epoca, valea Sihastriei, muntii si
padurile seculare din imprejurimi formau una din cele mai vestite vetre isihaste din Moldova.
Facandu-si o coliba din lemn si pamant, Cuviosul Atanasie s-a nevoit multi ani in aceasta poiana, ajungand duhovnic al tuturor sihastrilor
din imprejurimi si dascal iscusit al rugaciunii lui Iisus. Vestea numelui sau s-a raspandit peste tot in centrul Moldovei, ajungand cunoscut
mitropolitului Varlaam si chiar domnului tarii.
Prin anul 1650, marele sihastru Atanasie ieroschimonanul s-a mutat la cerestile lacasuri, lasand in urma numerosi ucenici. Locul in care
s-a nevoit se numeste pana astazi "Poiana Sihastrului" sau "Poiana lui Aftanas". In aceasta poiana au intemeiat ucenicii sai mai tarziu
Schitul Sihastria.
SIHASTRII IOSIF, PARTENIE SI PAVEL cu ucenicii lor - Intemeietorii Manastirii Sihastria(1655)
Pe la mijlocul secolului XVII se nevoiau numerosi sihastri in padurile seculare de pe valea Sihastriei si in Muntii Sihlei. Dintre ei, unii
erau cu totul sporiti in post, in rugaciune si in bucuria Duhului Sfant. Singura lor intristare era lipsa unui schit in apropiere, unde sa
asculte Sfanta Liturghie si sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos.
58
In anul 1655, sapte ieroschimonahi batrani cu metania din Manastirea Neamt, ucenici ai Cuviosului Atanasie Sihastrul, care se nevoiau
in apropiere, s-au sfatuit sa intemeieze un schit de lemn in "Poiana lui Aftanas", in cinstea Maicii Domnului, spre mangaierea tuturor
sihastrilor.
Deci, facand priveghere de toata noaptea si alegand locul pentru biserica, au pus icoana Maicii Domnului intr-un brad si, ingenunchind
in fata ei, i-au cerut ajutor si binecuvantare de inceperea lucrului. Apoi s-au rugat Preasfintei Fecioare sa fie ocrotitoarea acestui sfant
lacas si a tuturor sihastrilor ce se vor nevoi aici in placere de Dumnezeu, izbavindu-i cu rugaciunile ei de foc, de primejdie, de dezbinare
si de toate ispitele diavolului. La urma au pus acest legamant: "Sa nu ingaduie Maica Domnului in locul acesta pe cei ce vor savarsi
pacate trupesti, pe cei ce vor avea punga osebita si pe cei ce vor indrazni sa manance carne in acest schit".
Legamantul celor sapte sihastri a fost intarit in acelasi an de episcopul Ghedeon de Roman, care a inaltat aici o mica biserica de lemn cu
hramul "Nasterii Maicii Domnului". Asa a luat fiinta Manastirea Sihastria in mijlocul acestei vestite vetre isihaste, ca o adevarata oaza
duhovniceasca. Primii vietuitori in acest schit au fost insisi cei sapte sihastri cu ucenicii lor: Iosif, Partenie si Pavel. Mai tarziu s-au
adaugat si alti iubitori de liniste.
In schit se ducea o desavarsita viata de obste, cu pravila dupa randuiala Sfantului Munte. Duminica si in sarbatori se facea priveghere de
toata noaptea si se savarsea dumnezeiasca Liturghie. Atunci se adunau sihastri din toata partea locului, pentru a se impartasi cu
Preacuratele Taine. Dupa ce luau masa impreuna, primeau paine pentru o saptamana si iarasi se intorceau la bordeiele lor. Sihastrii
desavarsiti si cei bolnavi coborau mai rar in schit. Pe acestia, parintii din obste ii cercetau la chilii si le duceau Sfanta Impartasanie si cele
de nevoie. Iar pe cei neputinciosi ii aduceau in obste si ii ingrijeau cu dragoste pana la obstescul sfarsit. Toti petreceau in liniste, in tacere
si in neincetata rugaciune.
Aceasta era randuiala lasata de cei sapte ieroschimonahi, cu ucenicii lor, sihastriei intemeiate de ei. Dupa mai multi ani de nevointa in
smerenie si in placere de Dumnezeu, acesti fericiti sihastri s-au stramutat la cerestile lacasuri si au fost inmormantati langa altarul
bisericii intemeiate de ei.
SFANTUL RAFAIL DE LA AGAPIA(secolele XVI-XVII)
Unul dintre cei mai cinstiti cuviosi romani, care au stralucit pe pamantul Moldovei in secolul XVI, este Sfantul Rafail de la Manastirea
Agapia Veche. Fiind nascut in tinutul Neamt si auzind de marele sihastru Eufrosin, a parasit cele pamantesti si, urcandu-se in munte, i s-
a facut ucenic. Deci, facandu-se calugar prin mainile lui, atat de mult a sporit Cuviosul Rafail in rugaciune si post, incat a ajuns pe
dascalul sau.
Dupa mai multi ani de viata pustniceasca pe Muntele Scaunele, s-a coborat apoi in schitul intemeiat de Cuviosul Eufrosin. Aici, sporind
si mai mult in dragostea lui Hristos, in privegheri de toata noaptea si in rugaciuni cu lacrimi, smerindu-se inaintea tuturor prin ascultare,
s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul preotiei si al facerii de minuni. Caci izgonea duhurile necurate, cunostea gandurile oamenilor si
vedea dinainte cele viitoare. Era inca neintrecut dascal al rugaciunii lui Iisus si parinte duhovnicesc al tuturor cuviosilor sihastri. Deci,
savarsind ingereste calatoria acestei vieti si lasand in urma multi ucenici, si-a dat sufletul in mainile Domnului. Apoi, facandu-se unele
minuni la mormantul sau si incredintandu-se parintii ca l-a proslavit Dumnezeu, i-au scos din sicriu trupul intreg si plin de buna
mireasma si l-au asezat in biserica, spre inchinarea tuturor.
Auzind de aceasta marele mitropolit al Moldovei, Dosoftei, a venit cu tot clerul sau si s-a inchinat la moastele Cuviosului Rafail de la
Agapia. Iar in anul 1686, cand a tiparit Vietile Sfintilor la Iasi, insusi a marturisit despre el, zicand: "Dara tocmai si din rumani multi sunt
(sfinti) care am vazut viata si traiul lor, dara nu s-au cautat, fara numai Daniil de la Voronet si Rafail de la Agapia (si) am sarutat si
sfintele (lor) mostii...".
Mai tarziu, datorita vitregiei vremurilor, s-au ingropat moastele Sfantului Rafail la un loc tainuit si nu s-au mai aflat pana in ziua de
astazi.
Prea Cuvioase Parinte Rafail, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFANTUL PARTENIE DE LA AGAPIA (+ 1660)
Acest cuvios vrednic de lauda era ucenic al marilor sihastri din Muntele lui Agapie. Luand din tinerete jugul lui Hristos, s-a facut calugar
in Manastirea Agapia Veche, la inceputul secolului XVII. Apoi, deprinzand frica de Dumnezeu si rugaciunea cea din inima, s-a retras la
liniste in Muntele Scaunele.
Acolo, mult nevoindu-se cu postul si cu privegherea de toata noaptea si biruind cumplitele ispite ale vrajmasului diavol, s-a invrednicit a
primi de la Dumnezeu darul tamaduirii si al izgonirii duhurilor necurate. Si nu putini bolnavi de prin sate alergau la chilia lui si primeau
mangaiere si sanatate. Apoi, Manastirea Agapia ramanand fara povatuitor, Cuviosul Partenie a primit darul preotiei si a ajuns vestit
egumen al sihastrilor din obste. Astfel, pe toti ii pastorea cu smerenie si cu intelepciune, facandu-se pe sine pilda tuturor, atat celor din
schit, cat si celor din pustie.
In anul 1660, Cuviosul Partenie de la Agapia s-a stramutat la cerestile lacasuri, iar trupul sau a fost ingropat in "Livada Parintilor". Mai
tarziu, cinstindu-se de parinti in ceata cuviosilor si facandu-se unele minuni la mormantul sau, moastele lui s-au asezat in biserica spre
inchinare, pe care le-a sarutat si insusi mitropolitul Dosoftei. Apoi, navalind turcii peste Tara Moldovei, moastele Cuviosului Partenie au
fost ascunse in munte si au ramas acolo, nestiute de nimeni pana in zilele noastre.
Sfinte Prea Cuvioase Parinte Partenie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
SFANTUL CHIRIAC DE LA BISERICANI (+ 1660)
Preacuviosul Parintele nostru Chiriac de la Bisericani este numarat printre cei mai mari asceti si cuviosi ai Bisericii Ortodoxe Romane.
El s-a nevoit la inceputul secolului XVII in obstea Manastirii Bisericani, care numara pe atunci peste 100 de calugari. Apoi, aprinzandu-
se de dumnezeiescul dor, s-a retras la pustie intr-o pestera din Muntele lui Simon si acolo s-a nevoit singur in cea mai aspra osteneala
zeci de ani. Iar nevointa lui era aceasta: vara si iarna petrecea pe munte cu trupul gol, in rugaciune curata, slavind neincetat pe Dumnezeu
si biruind desavarsit, cu darul lui Hristos, neputintele firii si ispitele diavolului. Pe acest mare sihastru si purtator de Dumnezeu l-a
cunoscut inca din viata mitropolitul Dosoftei, caruia mai tarziu i-a sarutat si sfintele moaste, precum insusi scrie: "Apucat-am in zilele
noastre parinti inalti la bunatati si podvig (nevointa) si plecati la smerenie adanca: pe parintele Chiriac de Bisericani, gol (petrecand) si
ticalosit in munte 60 de ani...".
Despre acest sfant se scriu urmatoarele in Patericul sfintilor din Moldo-Romania: "In anul 1660, Preacuviosul Parintele nostru Chiriac,
din tanara varsta imbratisand viata monahiceasca in Sfanta Manastire Bisericani si sporind intru adanca smerenie si intru indelunga
rabdare si iubind saracia lui Hristos de bunavoie, s-au indepartat cu totul de petrecerea cea impreuna cu oamenii si s-au salasluit prin
59
munti si prin stancile cele infricosate de pe langa raul Bistrita si acolo, cu trupul gol, s-au nevoit in singuratate, in ger si in arderea
soarelui, sasezeci de ani pana la sfarsitul sau... si se serbeaza la 31 decembrie".
Sfantul Chiriac de la Bisericani a ajuns cu nevointa pe marii sihastri din pustiul Egiptului si in special pe Cuviosul Onufrie, a carui
petrecere s-a ostenit s-o urmeze. Trupul sau gol a fost impodobit de Dumnezeu cu peri de sus pana jos si umbrit de darul Duhului Sfant,
incat nici frigul, nici foamea, nici diavolii nu-l vatamau. El este unul din cei mai mari sihastri din Carpati, care aduce la noi o asemenea
ingereasca nevointa: trairea in desavarsita lepadare de sine, in golatate si in neincetata rugaciune.
Ajungand la masura desavarsirii, Cuviosul Chiriac Sihastrul si-a dat sufletul sau in bratele lui Hristos si a fost numarat in ceata sfintilor
romani, fiind canonizat de popor. Moastele lui au fost asezate in pestera in care a trait, ce se pastreaza pana astazi si in care s-a facut mai
tarziu un mic paraclis pictat in cinstea lui. Apoi, din cauza deselor tulburari din tara, credinciosii au impartit moastele intre ei.
SFANTUL CHIRIAC DE LA TAZLAU(+ 1660)
Cel mai mare pustnic, care s-a nevoit in jurul Manastirii Tazlau, a fost Cuviosul Chiriac Sihastrul. Acest barbat purtator de Hristos era
fiu de tarani din partea locului. Apoi, intrand in obstea Manastirii Tazlau, a intrecut pe ceilalti calugari cu smerenia, cu rugaciunea si cu
sfintenia vietii. Pentru aceasta, desi nu voia sa primeasca darul preotiei, s-a facut multora dascal si povatuitor catre Hristos.
Deci, dorind sa ajunga la masura desavarsirii, s-a retras la liniste pe Muntele numit "Magura Tazlaului" si acolo, impreuna cu alti
sihastri, s-a nevoit zeci de ani in placere de Dumnezeu si petrecere ingereasca. Acest cuvios in putina vreme a sporit atat de mult, ca
ajunsese la masura marilor parinti isihasti. Caci se ruga neincetat cu priveghere de toata noaptea si cu izvoare de lacrimi si se hranea doar
cu pesmeti si cu fructe de padure. Pentru aceea, din tinerete se odihnea intru el darul Sfantului Duh si se invrednicise a cunoaste cele
viitoare si a izgoni duhurile cele rele din oameni.
Vazandu-se inconjurat de multi ucenici, Cuviosul Chiriac a inaltat pe munte, alaturi de chilia sa, un mic altar de rugaciune, in care se
ruga ziua si noaptea si unde marturisea pe fiii sai duhovnicesti. Caci, atat calugarii, cat si credinciosii, il cinsteau inca din viata ca pe un
sfant si facator de minuni si alergau cu evlavie la chilia lui. Cuviosul acesta a contribuit mult la dezvoltarea isihasmului si a vietii de
liniste in Moldova. Muntii Tazlaului, ai Nechitului si Tarcaului adaposteau nu putini ucenici ai acestui mare dascal al linistii.
Astfel, ingereste vietuind si ajungand la adanci batraneti, Sfantul Chiriac Sihastrul si-a dat sufletul in bratele lui Hristos, lasand in urma
multi fii duhovnicesti. Cinstitele sale moaste s-au asezat de ucenici intr-o pestera pe Magura Tazlaului si multe minuni de vindecare se
faceau prin ele. Pe acest cuvios l-a cunoscut inca din viata si smeritul mitropolit Dosoftei si i-a sarutat moastele, precum insusi
marturiseste: "Apucat-am in zilele noastre parinti inalti la podvig (nevointa) si plecati la smerenie adanca: pe parintele Chiriac de la
Bisericani si pe Chiriac de la Tazlau". Iar in Patericul Sfintilor moldo-romani, din anul 1888, se scrie despre acest cuvios: "Asemenea,
tot intru aceasta vreme, in anii 1660 s-a nevoit sihastreste si alt preacuvios parinte Chiriac, de la Schitul Tazlaul, si tare mult s-a luptat
impotriva vrajmasilor celor nevazuti si desavarsit i-a biruit si se praznuieste (la) decembrie 31 de zile".
Spre sfarsitul secolului XVII, abatandu-se asupra Moldovei grele primejdii si padurile umplandu-se de oameni in bejenie, moastele
Sfantului Chiriac s-au impartit intre credinciosi, dupa traditie, pentru a nu fi profanate de pagani. Astfel, pestera de pe Muntele Magura
s-a lipsit de un odor sfant ca acesta.
Sfinte Preacuvioase Parinte Chiriac, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL ONUFRIE PUSTNICUL - Sihastria Manastirii Tazlau (secolul al XVII-lea)
Perioada de aur a vietii isihaste din jurul Manastirii Tazlau-Neamt a culminat cu secolul XVII. Unul din cei mai vestiti siha;tri ai
Manastirii Tazlau din acest secol a fost si Cuviosul Onufrie Sihastrul. Acesta, dupa ce deprinde in obste mestesugul nevointei
duhovnicesti, devine ucenic al Sfantului Chiriac de la Tazlau, slujindu-l cu multa credinta pana la obstescul sfarsit. Apoi, invrednicindu-
se de darul preotiei, se retrage la pustnicie aspra pe o obcina de munte, mai sus de lavra, numita pana astazi "Dealul lui Onufrie".
Aici s-a nevoit Cuviosul Onufrie peste 30 de ani, sporind mult in post, in rugaciune si smerenie, ajungand inaintevazator si facator de
minuni. Caci, pentru sfintenia vietii lui, cunostea gandurile oamenilor si spunea cele viitoare. Era inca iscusit parinte duhovnicesc, cu
multi fii si ucenici si nu era altul mai vestit in vremea aceea in Muntii Tazlaului ca pustnicul Onufrie. La el se marturiseau toti sihastrii
din partea locului, calugari din obste si credinciosi de prin sate, caci era vestit dascal al rugaciunii si era umbrit de darul Duhului Sfant.
Veneau la el si bolnavi de prin sate si se vindecau cu rugaciunea si binecuvantarea lui.
Asa nevoindu-se Cuviosul Onufrie si lasand in urma multi sihastri si fii duhovnicesti, s-a mutat cu pace la cerestile lacasuri, numarandu-
se in ceata cuviosilor parinti.
CUVIOSII SILVESTRU, IOV SI AGATON - Sihastria Manastirii Tazlau (secolul al XVII-lea)
Pustnicii Silvestru, Iov si Agaton erau ucenici ai Sfantului Chiriac de la Tazlau. Ei s-au nevoit mai intai in lavra, smerindu-se tuturor si
deprinzand frica de Dumnezeu si darul rugaciunii. Apoi, ranindu-si inimile cu dragostea lui Hristos, s-au retras la pustie in adancul
muntelui, la locul numit pana astazi "Magura Tazlaului". Aici au trait sihastri numerosi inca din secolul XIV, fiind un loc foarte prielnic
vietii pustnicesti. Urme de chilii se intalnesc pana azi in partea locului.
In acest munte, Cuviosii Silvestru, Iov si Agaton si-au facut chilii din piatra si lemn si s-au nevoit mai mult de 30 de ani, rabdand grele
ispite de la diavoli. Caci si frigul ii supara, si foamea ii chinuia, si duhurile rele prin ganduri si naluciri ii luptau. Insa, bunii ostasi ai lui
Hristos le rabdau pe toate cu barbatie, in nadejdea vietii de veci, fiind inarmati cu sabia neincetatei rugaciuni. Iar cand slabeau in lupta
cea duhovniceasca, chemau ajutorul Sfantului Chiriac, zicand: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile
Cuviosului Parintelui nostru Chiriac, miluieste-ne pe noi!" Apoi indata ii cerceta bucuria Duhului Sfant.
Acesti cuviosi, ca si ceilalti sihastri din Muntii Tazlaului, coborau noaptea la Utrenie in manastire cu faclii in mana, apoi iar se urcau la
chiliile lor. La batranete s-au invrednicit de darul izgonirii duhurilor necurate si multi ii cercetau si doreau macar sa se atinga de hainele
lor. Deci, bine nevoindu-se si ajungand purtatori de Hristos, Cuviosii Silvestru, Iov si Agaton s-au stramutat la cele vesnice si s-au
numarat in ceata cuviosilor parinti.
SFANTUL IERARH SAVA MARTURISITORUL - Mitropolit al Ardealului (+ 1683)
Sfantul Ierarh Sava s-a nascut in localitatea Inau din parinti binecredinciosi, Ioan si Maria, primind din botez numele de Simeon. Dupa
ce invata carte si deprinde randuiala slujbelor in Manastirea Comana, ajunge protopop si slujitor al Bisericii lui Hristos in satul natal,
savarsind cele sfinte cu mare ravna si frica de Dumnezeu. Apoi, ramanand vaduv, iar mama sa imbracand haina monahala, in anul 1656,
fericitul Simeon este ales mitropolit si pastor sufletesc al Ardealului. Deci, mai intai s-a calugarit la Mitropolia din Targoviste, cu numele
de Sava. Apoi, fiind hirotonit arhiereu, a fost asezat cu cinste pe scaunul de mitropolit din Alba Iulia, in locul raposatului ierarh Simeon
Stefan.
60
Ca pastor si parinte duhovnicesc al romanilor din Transilvania, fericitul mitropolit Sava Brancovici s-a dovedit un mare aparator al
credintei ortodoxe si un devotat ierarh al Bisericii lui Hristos. Timp de 24 de ani, cat a fost mitropolit, Sfantul Sava a marturisit cu mult
curaj dreapta credinta, a combatut invataturile gresite calvinesti, a intarit unitatea romanilor in jurul Bisericii Ortodoxe, a inaltat
numeroase lacasuri prin sate si orase, a randuit peste tot preoti devotati si a mangaiat pe taranii ardeleni, intarindu-i in credinta si
nadejde. De asemenea, a reinnoit mitropolia si bisericile jefuite si stricate de raufacatori.
Vazand craiul Ardealului ca nu poate intoarce poporul de la credinta ortodoxa din cauza Sfantului Ierarh Sava, indata a semanat vrajba si
razbunare impotriva pastorului cel bun. Deci, aruncand marturii nedrepte asupra lui, in anul 1680 l-a scos din scaun. Apoi, aruncandu-l
in temnita, timp de trei ani de zile a fost persecutat, batut cu toiege, batjocorit si chinuit ca un martir pentru dreapta credinta, fiind silit la
calvinism. Fericitul Sava insa a marturisit cu tarie pe Hristos, aparand dogmele si traditia Bisericii Ortodoxe.
Dupa grele suferinte, in anul 1683 a fost scos din temnita, dar, fiind slabit de chinuri, indata si-a dat sfantul sau suflet in bratele lui
Hristos. Pentru sfintenia vietii lui, credinciosii l-au numarat inca din viata in ceata sfintilor. Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat pe
Sfantul Ierarh Sava in anul 1955, ca marturisitor al dreptei credinte si se face pomenirea lui la 24 aprilie. Sfinte Ierarhe Sava, roaga-te lui
Dumnezeu pentru noi!
FERICITUL MITROPOLIT DOSOFTEI - al Moldovei si Sucevei (1624-1693)
Viata
Preainvatatul si vrednicul de pomenire mitropolit Dosoftei (Barila) este numarat printre cei mai alesi ierarhi pe care i-a avut vreodata
Biserica Ortodoxa Romana.
Acest bland si cuvios mitropolit s-a nascut in partile Sucevei din parinti foarte credinciosi. De mic a fost dat la invatatura cartii la cei mai
buni dascali ce se aflau atunci in Moldova. Apoi s-a dus la Scoala Fratiei Ortodoxe din Liov, unde a invatat limbile greaca, latina,
slavona si polona, precum si teologia ortodoxa.
In anul 1649 a primit tunderea monahala in Manastirea Probota. In anul 1658 a fost ales episcop de Husi, fiind in varsta de 34 de ani.
Intre anii 1660- 1671 a fost episcop de Roman, iar intre anii 1671-1686 a fost mitropolit al Moldovei. In anul 1686 s-a refugiat in
Polonia, la Zolkiev. Dupa 7 ani de pribegie a murit acolo, in anul 1693.
1. Blandul si smeritul mitropolit Dosoftei a fost daruit de Dumnezeu din copilarie cu multa intelepciune si ravna dumnezeiasca. Pe langa
invatatura cea din afara adunata de la multi dascali, invatatura cea duhovniceasca a deprins-o in scoala Manastirii Probota. Aici a deprins
rugaciunea, blandetea, ascultarea, smerenia si osardia spre cele ceresti. Astfel, vazand parintii din manastire nevointa lui, l-au facut
calugar in anul 1649.
2. In putina vreme, Cuviosul Dosoftei a sporit asa de mult in dragoste si rugaciune, incat s-a invrednicit a fi parinte duhovnicesc si
incepator al obstii de la Probota. Timp de mai multi ani, invatatul egumen a calauzit pe monahi catre Hristos, intarindu-i in buna
nevointa si in cunoasterea Sfintei Scripturi. De asemenea, a dezvoltat mult scoala Manastirii Probota si a crescut multi ucenici luminati,
aducand in obstea sa o adevarata innoire duhovniceasca.
3. Ca episcop la Husi si la Roman, blandul pastor al turmei lui Hristos a randuit peste tot preoti buni si a innoit numeroase biserici si
manastiri, zidind duhovniceste pe fiecare prin smerenia si bunatatea lui. Ca nu era preot si egumen mai rabdator, mai bland si mai
milostiv ca dansul in toata eparhia.
4. Ajungand parinte duhovnicesc si pastor al intregii Moldove, marele ierarh uimea pe toti cu blandetea, cu smerenia si cu intelepciunea
sa, precum il infatiseaza insusi cronicarul Ion Neculce: "Acest Dosofteiu, mitropolit, nu era om prost (simplu) de felul lui. Si era neam de
mazil, preainvatat; multe limbi stia: elineste, latineste, slavoneste si alta adanca carte si-nvatatura, deplin calugar si cucernic si bland ca
un miel. In tara noastra pe-ceasta vreme nu este om ca acela... Cantemir-Voda sa maniase pe (a)cel mitropolit si-i facusa afurisanie de la
patrierhi. Dar nemic de dansul nu s-a atins, ca zic oamenii ca-i sfant".
5. Primele carti tiparite de mitropolitul Dosoftei au fost Psaltirea in versuri si Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu (Uniev - 1673), cele
mai alese carti de rugaciuni pretuite de romani. Deci, stiind el ca poporul iubeste mai mult rugaciunea rimata decat cea obisnuita, a
versificat Psaltirea, facand din ea cea dintai carte romaneasca cu imne de lauda inchinate lui Dumnezeu. Astfel, blandul mitropolit s-a
dovedit primul poet si imnograf al neamului nostru. Psaltirea in versuri a mitropolitului Dosoftei a circulat in Tarile Romane peste doua
secole, mangaind si alinand inimile credinciosilor. Caci unii stiau psalmii versificati pe de rost, altii ii copiau pe manuscrise, iar altii ii
cantau prin case si prin biserici.
6. Insa cel dintai lucru pe care l-a facut mitropolitul Dosoftei a fost intemeierea unei tipografii la Iasi, pentru tiparirea cartilor de slujba si
invatatura pe intelesul tuturor, in limba romaneasca. In aceasta tipografie, marele ierarh a tiparit sase carti. Prin aceste carti, mitropolitul
Dosoftei devine ctitorul limbii romanesti in cultul Bisericii din Moldova. El traduce pentru prima data Liturghierul, Psaltirea si Octoihul,
cartile de baza ale cultului ortodox, in limba noastra strabuna, renuntand la limbile greaca si slavona considerate in trecut sacre, pentru a
intelege toti dumnezeiestile slujbe.
7. Acest evlavios ierarh moldovean a tradus si tiparit, de asemenea, pentru prima data in grai romanesc, o alta carte foarte pretuita la
romani, "Vietile Sfintilor pe tot anul" (1682-1686). Redactata in patru volume in forma prescurtata, aceasta opera aghiografica contine si
vietile unor sfinti romani nevoitori in manastirile din Moldova, dintre care pe unii i-a cunoscut personal si le-a sarutat sfintele moaste,
precum singur marturiseste: "...Dara tocmai si din rumani multi sunt (sfinti) care am vazut viata si traiul lor, dara nu s-au cautat, fara
numai Daniil de la Voronet si Rafail de la Agapia (si) am sarutat si sfintele (lor) mostii...".
Astfel, mitropolitul Dosoftei este cel dintai aghiograf roman care s-a ostenit sa hraneasca sufletele credinciosilor cu carti de lauda lui
Dumnezeu si cu vieti de sfinti.
1. In timpul pastoriei sale, viata duhovniceasca in manastiri era destul de inalta, iar padurile si sihastriile erau pline de sihastri. Insusi
mitropolitul Dosoftei, vestit ascet si lucrator al rugaciunii, vizita manastirile si sihastriile din eparhia sa si cerceta pe cuviosii parinti din
pustie, folosindu-se mult de smerenia, de rabdarea si sfintenia vietii lor. Inca saruta cu evlavie cinstitele lor fete si le trimitea cele de
nevoie la chiliile unde se osteneau. Despre aceasta insusi spunea: "Apucat-am in zilele noastre parinti inalti la bunatati si podvig
(nevointa) si plecati la smerenie adanca".
2. Cel mai de pret odor al Moldovei, la care mitropolitul Dosoftei tinea foarte mult, erau moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava.
Pe acestea, mutandu-le in catedrala de la Iasi, bunul pastor le pazea cu mare sfintenie si la vreme de primejdie facea cu ele litanie prin
61
tara si multe minuni si semne se faceau spre mangaierea poporului binecredincios. In anii 1686-1687, fiind mare tulburare si neasezare in
tara, mitropolitul a luat sicriul cu sfintele moaste si s-a dus cu ele in Polonia, la Zolkiev.
3. Acolo, in tara straina, a stat Cuviosul mitropolit Dosoftei cu ucenicii sai sapte ani de straja langa sfintele moaste, rugandu-se ziua si
noaptea cu nadejdea intoarcerii in pamantul strabun. Si venea multa lume la moastele Sfantului Mucenic Ioan si nu putini se vindecau si
se foloseau de sfaturile blandului ierarh. Inca scria si carti de folos si facea multe fapte bune.
Asa ostenindu-se acest mare pastor, aghiograf si imnograf al Bisericii Ortodoxe Romane, la sfarsitul anului 1693 s-a savarsit cu pace,
departe de tara, dandu-si sufletul in mainile marelui Arhiereu Iisus Hristos.
CUVIOSUL LAZAR SIHASTRUL - Schitul Sihastria Putnei (secolele XVII-XVIII)
Acest cuvios era originar din Transilvania. In tineretile sale a fost ucenic si ascultator al blandului mitropolit Dosoftei, care l-a calugarit
si l-a hirotonit preot. Apoi, plecand mitropolitul in pribegie in tara Poloniei (1686), ucenicul sau, ieromonahul Lazar, s-a facut pustnic la
Sihastria Putnei. Gasind schitul pustiu si biserica risipita, si-a facut acolo o chilie de lemn si se nevoia singur in post si rugaciune,
laudand neincetat pe Dumnezeu.
Dupa cativa ani s-au adunat in jurul sau cativa sihastri iubitori de liniste, dar nu aveau biserica unde sa aduca jertfa cea fara de sange.
Deci, auzind egumenul Lazar ca vistiernicul Ilie Cantacuzino de la Iasi este milostiv, l-a rugat sa innoiasca biserica schitului, ceea ce cu
mare bucurie a facut. In jurul bisericii cu hramul Buna-Vestire, cei cativa sihastri si-au facut chilii de lemn si petreceau acolo impreuna
in desavarsita iubire, sub povatuirea egumenului Lazar, rugandu-se ziua si noaptea pentru mantuirea oamenilor si rabdand nu putine
lipsuri si ispite de la diavolul.
Dupa o nevointa duhovniceasca de peste 20 de ani, Cuviosul Lazar si-a dat sufletul in mainile Domnului, prin anul 1710, lasand in urma
sa cativa sihastri sporiti in fapte bune.
CUVIOASA CASIANA SCHIMONAHIA - Schitul Casiana-Ceahlau (secolul al XVII-lea)
Aceasta schimonahie era cu metania din Manastirea Topolita-Targu Neamt. Deci, retragandu-se pe Valea Bistritei cu cateva ucenice, a
sihastrit mai intai in padurile Hangului. Apoi, adunand mai multe calugarite in jurul ei, schimonahia Casiana a intemeiat un mic schit de
lemn pe valea paraului Buhalnita, numit "Schitul Casiana", pe care l-a povatuit duhovniceste pana la obstescul ei sfarsit. Nevointa
maicilor din aceasta sihastrie era aceeasi ca in toate sihastriile din jurul Ceahlaului. Zilnic cantau cele sapte laude, in chilii citeau
Psaltirea, mancau o data pe zi si petreceau permanent in tacere si smerenie. Numele acestei schimonahii era cunoscut in toate satele de pe
Valea Bistritei, caci era o vestita maica duhovniceasca si rugatoare pentru toti si fiecare se folosea de nevointa ei.
Catre jumatatea secolului al XVII-lea, Cuvioasa Casiana egumena s-a mutat in odihna lui Hristos, lasand in urma numeroase ucenice.
CUVIOASA SOFIA SCHIMONAHIA Schitul Sofia-Ceahlau (secolul al XVII-lea)
Schimonahia Sofia a fost crescuta duhovniceste in obstea Manastirii Topolita-Targu Neamt. Apoi, retragandu-se pe valea raului Bistrita,
a sihastrit multi ani cu ucenicele ei in partea de rasarit a Muntelui Ceahlau, deasupra satului Rapciune.
Vazandu-se inconjurata de numeroase ucenice, a fost indemnata de Dumnezeu sa intemeieze un schit de calugarite, caci erau multe maici
care sihastreau in padurile de sub Ceahlau, dar nu aveau nici o manastire unde sa slaveasca pe Hristos. Astfel, Cuvioasa Sofia a inaltat
aici o mica biserica de lemn cu hramul Sfantul Ioan Teologul, a facut chilii de jur-imprejur, a adunat peste 20 de calugarite si a pus
randuiala de nevointa pustniceasca.
Acest sfant lacas s-a numit "Schitul Sofia" si a dainuit in Ceahlau aproape doua secole. Schimonahia Sofia a fost maica duhovniceasca in
aceasta sihastrie peste 30 de ani, crescand multe calugarite alese. Unele dintre ele se retrageau cu timpul in pustie si acolo se jertfeau
pana la moarte in post si rugaciune. Altele se nevoiau la liniste numai in sfintele posturi, apoi iar coborau in schit.
Cuvioasa aceasta era cinstita in partea locului pentru sfintenia vietii ei, atat de mireni, cat si de calugari, caci era umbrita de darul lui
Dumnezeu si era plina de intelepciune duhovniceasca. Catre sfarsitul secolului XVII, schimonahia Sofia s-a mutat cu pace la cerestile
lacasuri, lasand in urma o vestita sihastrie de calugarite. La inceputul secolului XIX, Schitul Sofia ramanand aproape pustiu, biserica de
lemn a fost mutata la Manastirea Durau.
CUVIOASA MELANIA SCHIMONAHIA - Sihastria Durau-Ceahlau (secolul al XVII-lea)
Pe langa Schiturile Casiana si Sofia, a mai existat la vest de Muntele Ceahlau inca o sihastrie de calugarite, numita "Sihastria Melaniei"
sau "Sihastria Durau", dupa numele paraului ce curge din munte. Acest schit pustnicesc a fost intemeiat in prima jumatate a secolului al
XVII-lea de Cuvioasa Melania schimonahia, care a sihastrit multi ani in acest loc.
In traditie se spune ca Melania, numita din botez Mariana, era fiica de domn din Iasi. Deci, dorind sa se faca mireasa a lui Hristos, a
plecat pe ascuns din casa parinteasca cu doua slujitoare credincioase si s-au tainuit singure sub varful Muntelui Ceahlau, mai sus de
actuala Manastire Durau. Aici, fericita Melania s-a facut schimonahie si a sihastrit cu ucenicele ei multi ani, nestiuta de nimeni. Apoi,
mai adunandu-se si alte calugarite ce se nevoiau in partea locului, au intemeiat un mic schit si biserica de lemn, cu hramul Buna-Vestire,
denumit "Sihastria Melaniei".
Aceasta a fost cea mai aspra sihastrie de calugarite din Muntele Ceahlau, in jurul egumenei Melania s-au adunat ca la 30 de calugarite
din manastiri si sihastrii, formand o vestita asezare isihasta de femei din Moldova. Unele se nevoiau in obste, iar altele se linisteau
singure in bordeie de lemn in preajma schitului. Numai biserica o aveau in comun. Pana astazi se pastreaza aici doua denumiri de la
smeritele rugatoare ale Ceahlaului de altadata: "Piciorul Maicilor" si "Sipotul Maicii".
Schimonahia Melania era vestita maica duhovniceasca in Muntele Ceahlau si lucratoare a rugaciunii lui Iisus. Ea a crescut multe ucenice
in dragoste de Hristos, mangaindu-le in vreme de ispite si povatuindu-le pe calea desavarsirii. Apoi, ajungand la masura marilor sihastri,
a dat ucenicelor ei sarutarea cea mai de pe urma si a adormit cu pace in Hristos.
Viata pustnicilor fericita este, a celor ce se intraripeaza cu dumnezeiescul dor!
CUVIOSUL VARSANUFIE SIHASTRUL - Egumen al Schitului Sihastria (secolele XVII-XVIII)
Acest cuvios egumen a povatuit obstea Schitului Sihastria-Neamt spre sfarsitul secolului XVII si inceputul secolului XVIII. Avea o viata
cu totul aleasa si era cinstit, atat de parintii din schit, cat si de sihastrii din imprejurimi. Tuturor le era egumen si parinte duhovnicesc.
Egumenul Varsanufie a primit in schit pe fericita Teodora, pe care apoi a ineredintat-o ieroschimonahului Pavel, ca s-o aseze la pustie in
padurile Sihlei. Tot el odihnea in obstea sa pe sihastrii din padure, carora le dadea Trupul si Sangele Domnului, precum si cele de nevoie.
Alteori ii cerceta la colibele lor si trimitea frati din schit sa ingrijeasca pe cei bolnavi si sa le duca de mancare.
La inceputul secolului XVIII, uitandu-se cu totul numele Cuvioasei Teodora de la Sihla, egumenul Varsanufie a fost singurul ales de
Dumnezeu ca sa descopere pestera ei. Vazand pasarile cerului ducand faramituri de paine de la trapeza catre Sihla, a trimis doi frati sa
62
mearga dupa pasari, pana au aflat pe placuta lui Dumnezeu, Cuvioasa Teodora. Apoi, indata a randuit un duhovnic ca s-o impartaseasca
si s-o ingroape la Sihla, in pestera. Sub povatuirea acestui fericit egumen, Schitul Sihastria a trait cea mai aleasa epoca de inflorire
duhovniceasca din istoria sa, fiind numarat alaturi de marile sihastrii din Moldova, ca: Pocrovul, Vorona, Agapia Veche, Raraul,
Sihastria Ceahlaului si altele. La inceputul secolului XVIII, Schitul Sihastria numara peste 20 de sihastri. Toti duceau desavarsita viata
de obste, in post, tacere, ascultare si neincetata rugaciune.
Deci, bineplacand lui Dumnezeu si crescand multi ucenici, Cuviosul Varsanufie s-a savarsit cu pace si a fost ingropat langa biserica.
CUVIOSUL PAVEL SIHASTRUL - Duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla (a doua jumatate a secolului al XVII-lea)
Acest parinte minunat si sfant a fost duhovnic de taina al Cuvioasei Teodora de la Sihla. El s-a nevoit mai intai in obstea Schitului
Sihastria, in a doua jumatate a secolului XVII, si era tuturor sihastrilor sfetnic si parinte duhovnicesc. Apoi, sosind in schit fericita
Teodora si dorind viata pustniceasca, Cuviosul Pavel a dus-o, cu porunca egumenului, in Muntii Sihlei si a asezat-o intr-o coliba
parasita. Acolo o impartasea batranul in taina cu Trupul si Sangele lui Hristos si ii aducea pesmeti pentru hrana.
Mai tarziu, ravnind vietii marilor parinti, ieroschimonahul Pavel s-a retras si el la pustie, in padurile seculare dintre Sihla si Rapa lui
Coroi. Aici este un loc tainuit si binecuvantat de Dumnezeu, unde s-au nevoit cei mai mari sihastri din Muntii Sihlei. Si nimeni, afara de
cei alesi si iubiti de Duhul Sfant, nu putea sa vada pe acesti cuviosi, nici sa le descopere bordeiele lor.
In acest loc pustnicesc s-a nevoit Cuviosul Pavel mai mult de zece ani, in nestiute osteneli si bucurii duhovnicesti. In jurul sau se nevoiau
zeci de sihastri iubitori de Hristos si toti il aveau de parinte duhovnicesc, caci era plin de darul Duhului Sfant, intelept in cuvant si
inaintevazator. Apoi, bineplacand lui Dumnezeu si ajungand la masura parintilor de demult, si-a dat sufletul in mainile Domnului, pe
cand statea la rugaciune sub o stanca. Timp de peste doua secole, osemintele sale au zacut acolo, neaflate de nimeni. Iar in vara anului
1930, la 20 iulie, sfintele sale moaste s-au descoperit prin minune unui ierodiacon iubitor de Hristos, anume Cristofor, cu metania din
Manastirea Frasinei, ce se linistea in padurile Schitului Sihla. Caci, intorcandu-se de la schit si adormind putin pe cale, i s-a aratat in vis
Cuviosul Pavel, imbracat in rasa de siac, cu barba alba, cu parul lung si cu fata luminata. Apoi, cu voce blanda, i-a zis:
"Parinte Cristofor, mergi la dreapta o suta de pasi si vei gasi acolo, sub stanca, alaturi de tulpina unui brad, trupul meu neingropat, al
smeritului Pavel ieroschimonahul, care m-am nevoit candva in padurile acestea. Osemintele mele sa le ingropi acolo sub pamant, iar
craniul sa-l porti de binecuvantare cu sfintia ta in toata viata!"
Apoi, cuviosul facandu-se nevazut, ierodiaconul Cristofor i-a aflat cinstitele moaste sub o panza de paianjen la locul aratat. Erau galbene
si raspandeau buna mireasma. Deci, sarutandu-le si facand rugaciuni, le-a ingropat acolo, iar sfantul sau cap l-a luat cu sine la chilie. Mai
tarziu a coborat cu acest pretios odor in Manastirea Sihastria. Il purta intr-o traista insemnata cu chipul Sfintei Cruci. Deci, spunand
egumenului taina, l-a asezat in altar pe Sfanta Masa si a slujit trei zile Sfanta Liturghie. Apoi, sarutand tot soborul acel sfant cap al
Cuviosului Pavel, ierodiaconul Cristofor s-a intors la pustie si nu l-a mai intalnit nimeni pana astazi.
"Cat de minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul Parintilor nostri!"
SFANTA TEODORA DE LA SIHLA (secolele XVII-XVIII)
Viata
Cuvioasa Teodora de la Sihla este cea mai aleasa calugarita sfanta pe care au odraslit-o manastirile romanesti. S-a nascut in satul
Vanatori-Neamt, in prima jumatate a secolului XVII. Tatal ei, Stefan Joldea, era armas al cetatii Neamtului. Dupa moartea surorii sale
Maghita (Marghiolita?), Teodora a fost casatorita cu un tanar din Ismail. Dar, neavand copii, s-au dus amandoi la manastire. Fericita
Teodora a imbracat haina calugareasca la Schitul Varzaresti-Ramnicu Sarat, iar sotul ei s-a calugarit la Schitul Poiana Marului, cu
numele de Elefterie.
Risipindu-se schitul de catre turci, Teodora s-a facut pustnica in Muntii Buzaului. Apoi, retragandu-se in tinutul Neamt, a sihastrit
singura ca la 30 de ani intr-o pestera din Muntii Sihlei, asemenea Cuvioasei Maria Egipteanca. Deci, bineplacand lui Dumnezeu, s-a
mutat din viata aceasta in primele decenii ale secolului XVIII si a fost ingropata in pestera.
In primele decenii ale secolului XIX, moastele Cuvioasei Teodora de la Sihla au fost luate de familia boierilor Sturza, ctitori ai acestui
schit, si duse la biserica zidita de ei in satul Miclauseni-Iasi. Iar in anul 1856 au fost date Manastirii Pecersca din Kiev, unde se afla si
astazi, in schimbul mai multor randuri de vesminte de fir.
Fapte si cuvinte de folos
1. Acest fericit vlastar al monahismului romanesc a fost din pruncie ales si sadit in casa lui Dumnezeu. Caci, fiind insotita cu barbat,
fericita Teodora nu a gasit odihna sufletului ei pana nu s-a facut mireasa lui Hristos. Astfel, neavand ea copii, a parasit cele trecatoare si
a imbracat haina pocaintei in Schitul Varzaresti din tinutul Buzau.
2. Aici a sporit atat de mult fericita Teodora, in tacere, in rugaciune si ascultare, ca in putini ani a ajuns la masura celor batrani,
invrednicindu-se a se ruga din inima si a cunoaste multimea ispitelor vrajmasului. Pentru aceea, toate maicile o iubeau si se foloseau de
smerenia, de ne vointa si de ravna ei.
3. Navalind turcii pe Valea Buzaului si arzand schitul lor, Cuvioasa Teodora s-a ascuns in munti cu maica ei duhovniceasca,
schimonahia Paisia. Acolo s-au nevoit in post si priveghere cativa ani, rabdand barbateste foamea, frigul si alte negraite ispite de la
diavoli. Caci, intrarmandu-se fericita cu rugaciunea cea de foc a inimii, pe toate le rabda si se impartasea de mangaierile cele de taina ale
Duhului Sfant.
4. Raposand in munte maica ei duhovniceasca, prin anii 1670-1675, Cuvioasa Teodora a fost calauzita de Dumnezeu catre Muntii
Neamt, in patria ei. Aici, inchinandu-se la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din Manastirea Neamt, a fost trimisa pentru
sfat la egumenul Schitului Sihastria, ieroschimonahul Varsanufie. Acesta, intelegand ca doreste viata pustniceasca si cunoscand cu duhul
virtutea ei, a impartasit-o cu Trupul si Sangele lui Hristos. Apoi, dandu-i calauza pe duhovnicul Pavel, i-a spus:
- Du-te la pustie pentru un an de zile, in padurile din Muntii Sihlei. De vei putea suferi, cu darul lui Hristos, greutatea si ispitele cele
cumplite ale pustiei, ramai acolo pana la moarte. Iar de nu vei putea rabda, retrage-te la o manastire de calugarite si-ti lucreaza in
smerenie mantuirea sufletului tau.
5. Cautand Cuviosul Pavel o chilie pustniceasca parasita pentru fericita Teodora si negasind, a intalnit un sihastru batran, ce se nevoia
sub stancile Sihlei. Acesta, fiind vazator cu duhul, a zis:
- Nevoieste-te, maica Teodora, in chilia mea, caci eu ma duc in alt bordei pustnicesc. Deci, asezand ieroschimonahul Pavel pe Cuvioasa
Teodora in Muntii Sihlei si binecuvantand-o, s-a intors din nou la schit.
63
6. In aceasta chilie pustniceasca s-a nevoit Sfanta Teodora aproape 30 de ani, slavind neincetat pe Dumnezeu si biruind prin rabdare,
rugaciune si smerenie toate cursele vrajmasului. Caci, fiind intarita cu putere de sus, n-a mai coborat din munte, nici ajutor omenesc de la
nimeni n-a mai primit. Numai singur fericitul Pavel, duhovnicul ei, urca uneori la chilia ei cu Preacuratele Taine si cele de nevoie vietii
pamantesti. In aceasta ingereasca ne vointa atat de mult a sporit cuvioasa, incat facea priveghere de toata noaptea cu mainile inaltate la
cer, pana se revarsau zorile si se lumina la fata cu lumina de sus, apoi se odihnea doua ore si iar incepea. Hrana primea numai dupa doua
zile, putini pesmeti cu ierburi de padure, feriga si macris, numit "Macrisul Sfintei Teodora". Iar apa aduna din ploi, intr-o scobitura
deasupra unei stanci, numita pana azi "Fantana Sfintei Teodora". Si, adevarata minune, ca apa din stanca nu seca niciodata.
Mai tarziu, raposand Cuviosul Pavel, fericita Teodora a ramas numai in grija lui Dumnezeu.
7. Odata, navalind turcii asupra satelor si manastirilor din tinutul Neamt, s-au umplut codrii de sateni si de calugari. Atunci au ajuns
cateva calugarite si la chilia Cuvioasei Teodora. Deci, le-a zis fericita:
- Ramaneti voi in chilia mea, caci eu am alt loc de adapost. Din ceasul acela s-a dus intr-o pestera mica din apropiere si acolo se nevoia
singura, nestiuta de nimeni, iar noaptea se odihnea putin pe lespedea de piatra care se vede pana astazi in fundul pesterii.
8. Odata, ratacind o ceata de turci prin Muntii Sihlei, din lucrarea satanei, au dat de pestera Cuvioasei Teodora. Deci, navalind asupra ei
ca s-o ucida, sfanta a cazut in genunchi si, inaltandu-si mainile catre cer, a strigat:
- Izbaveste-ma, Doamne, de mainile ucigasilor! In clipa aceea s-a deschis prin minune peretele din fundul pesterii, iar mireasa lui
Hristos, ascunzandu-se in padure, s-a izbavit de moarte.
9. Fiind cu totul uitata de oameni si neavand pe nimeni la batranetile ei, si-a pus toata nadejdea numai in Dumnezeu. Astfel, parasind
chilia, Sfanta Teodora se nevoia in pestera ca un inger in trup. Acum, nici frigul, nici foamea nu le mai simtea, nici diavolul n-o mai
chinuia. Ci se ruga neincetat lui Dumnezeu cu mainile inaltate la cer, pana se rapea cu mintea la cele ceresti, iar cu trupul se ridica
deasupra pamantului. Atunci i se lumina fata prin harul Duhului Sfant, iar din gura ei se inalta in sus rugaciunea ca o vapaie de foc,
asemenea marilor sfinti. Ca ajunsese fericita Teodora la rugaciunea cea mai inalta, in extaz, si se indulcea in chip negrait de cele
dumnezeiesti.
10. Hainele Sfintei Teodora ajunsesera acum niste zdrente, care cu greu ii acopereau trupul slabit de aspra nevointa. Inca si hrana
terminandu-se, pasarile cerului, la porunca Ziditorului, ii aduceau zilnic faramituri si coji de paine de la trapeza Schitului Sihastria. Iar
fericita se ruga neincetat pentru lume si se bucura de apropierea mutarii din trup. Insa, timp de 40 de zile inainte de obstescul sfarsit s-a
rugat lui Dumnezeu sa-i trimita un preot, ca sa-i aduca Preacuratele Taine. Iar Domnul nu a trecut cu vederea dorinta sufletului ei.
11. Odata, a observat egumenul Sihastriei, Varsanufie, stoluri de pasari ducand catre Sihla faramituri in cioc. Deci, cugetand in sine ca
traieste acolo vreun sihastru sfant, a trimis doi frati sa vada unde se opresc acele pasari. Astfel mergand ei, i-a cuprins noaptea si,
ratacind prin padure, se rugau si asteptau sa se faca ziua. Apoi, observand inaintea lor o raza de lumina ce se ridica la cer, s-au apropiat si
au vazut o femeie luminata la chip, inaltata de la pamant si rugandu-se cu mainile in sus. Era Sfanta Teodora.
- Multumesc Tie, Doamne, ca m-ai ascultat!, a zis fericita. Apoi a adaugat catre cei doi frati:
- Nu va temeti, fratilor, caci sunt o smerita roaba a lui Hristos! Dar mai intai aruncati-mi o haina sa ma imbrac, ca sunt cu trupul gol!
Apoi, chemandu-i, le-a spus viata si sfarsitul ei apropiat si le-a poruncit, zicand:
- Coborati la schit si spuneti egumenului sa trimita pe duhovnicul Antonie si pe ierodiaconul Lavrentie la mine cu Trupul si Sangele lui
Hristos.
- Cum sa ajungem la schit noaptea, au raspuns fratii, caci nu cunoastem drumul?
- Mergeti dupa lumina care se vede inaintea voastra si numaidecat veti ajunge!
12. Auzind egumenul de Sfanta Teodora, in zorii zilei a trimis la Sihla pe duhovnicul Antonie cu ierodiaconul si cu cei doi frati si au
aflat pe Sfanta Teodora la rugaciune pe cetina de brad dinaintea pesterii. Deci, mai intai cuvioasa si-a marturisit taina vietii ei si a primit
dezlegare de la duhovnic. Apoi a rostit Crezul, a primit dumnezeiestile Taine si, cerand binecuvantare de la preot, a zis:
- Slava Tie, Doamne, pentru toate! In clipa aceea, Sfanta Teodora si-a dat fericitul ei suflet in bratele lui Hristos, iar trupul ei purtator de
buna mireasma a fost prohodit si asezat cu cinste de parinti in pestera in care s-a nevoit.
13. Vestea despre viata si mutarea Sfintei Teodora de la Sihla s-a raspandit repede in toate manastirile si satele din Moldova si chiar
dincolo de hotarele ei. De aceea alergau la moastele ei din pestera calugari si credinciosi de prin sate si mai ales cei bolnavi, si se
vindecau de suferinta. Caci trupul ei preamarit cu neputrezirea era izvorator de buna mireasma si facea minuni. Unii sarutau sfintele ei
moaste, altii isi atingeau bolnavii de sicriu, iar altii se spalau cu apa din fantana ei si primeau ajutor si mangaiere.
14. Sfantul trup al Cuvioasei Teodora de la Sihla, numita si "Paman- teana", a stat la Sihla in pestera peste o suta de ani, bucurandu-se de
o profunda venerare, mai mult decat toti ceilalti sfinti romani. De la adormirea ei pana astazi, merg in pelerinaj la Schitul Sihla, anual,
mii de credinciosi si-i cer ajutorul.
Prin anii 1830-1835, moastele Sfintei Teodora au intrat in posesia familiei Sturza, care le-a asezat in sicriu de argint si le-a dus in
biserica din satul Miclauseni-Iasi. Iar in anul 1856 au fost daruite Manastirii Pecersca din Kiev, in schimbul unor vesminte de fir si
depuse in catacombele ei, unde se afla si astazi, cu numele "Sfanta Teodora din Carpati", iar in ruseste "Sveti Teodora Carpatina".
Sufletul ei insa se roaga neincetat inaintea Preasfintei Treimi pentru noi si pentru toata lumea.
Sfanta Preacuvioasa Maica Teodora, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL ELEFTERIE SIHASTRUL - Schitul Sihla (secolele XVII-XVIII)
Cuviosul Elefterie era de loc din Ismail. In tinerete a fost sotul Cuvioasei Teodora de la Sihla, cu care a trait in legiuita casnicie cativa
ani. Apoi, neavand copii si plecandu-i sotia in viata calugareasca la Manastirea Varzaresti si de acolo retragandu-se la pustie in Muntii
Buzaului, el s-a facut calugar la un schit din tinutul Buzaului. Acolo, deprinzand bine mestesugul nevointei duhovnicesti de la marii
isihasti din aceasta vestita sihastrie, Cuviosul Elefterie s-a invrednicit de darul preotiei si slujea ziua si noaptea in biserica.
Mai tarziu, intelegand ca fericita Teodora s-ar fi retras la pustie in Muntii Neamt, ieroschimonahul Elefterie a fost indemnat de
Dumnezeu sa mearga pe urmele ei. Deci, ajungand la Schitul Sihastria si ratacind pe la pustnicii ce se nevoiau in Muntii Sihlei, a dat si
de pestera Cuvioasei Teodora, care nu de mult se mutase la iubitul sau Mire, Iisus Hristos.
Astfel, mult suspinand fericitul Elefterie dupa sfanta lui sotie, nu s-a mai intors la manastirea de metanie, ci construindu-si o mica chilie
sub stancile Sihlei, aproape de pestera Cuvioasei Teodora, a ajuns sihastru vestit in partile acestea. Ziua si noaptea priveghea in
rugaciune cu post si lacrimi fierbinti, savarsind dumnezeiasca Liturghie, si astepta slobozirea de legaturile trupului.
64
Deci, nevoindu-se in aceasta pustie ca la zece ani si bineplacand lui Dumnezeu, s-a savarsit cu pace in primele decenii ale secolului
XVIII si a fost ingropat in cimitirul sihastrilor din poiana. Dupa putini ani, familia boierilor Cantacuzino a inaltat un schit de lemn pe
mormantul Cuviosului Elefterie, in cinstea nasterii Sfantului Ioan Botezatorul.
Asa a luat fiinta Schitul Sihla, inainte de anul 1741.
EPISCOPUL MITROFAN DE BUZAU (+ 1702)
Invatatul episcop Mitrofan era de loc din tinutul Neamt, iar cu metania de la Manastirea Bisericani, vestita vatra de traire si cultura
duhovniceasca din Moldova. Dupa ce invata de la dascalii manastirii limbile greaca si slavona, precum si adancul Sfintei Scripturi,
monahul Mitrofan se invredniceste de darul preotiei si devine ucenic apropiat si tipograf al marelui mitropolit Dosoftei.
Intre anii 1673-1683, ieroschimonahul Mitrofan conduce tipografia mitropolitului Dosoftei, de la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi,
contribuind mult la traducerea si tiparirea cartilor de slujba in limba romana ale marelui ierarh, printre care se numara si Vietile Sfintilor
(1682-1686).
Pentru intelepciunea si asezarea lui duhovniceasca cu care era inzestrat de Dumnezeu, ieromonahul Mitrofan a fost ales si hirotonit
episcop de Husi, in anul 1683, de blandul mitropolit al Moldovei. Timp de patru ani cat a pastorit turma lui Hristos la Husi s-a dovedit
intru toate bland, intelept, iubitor de oameni si implinitor al dumnezeiestilor porunci. Apoi, surghiunindu-se mitropolitul Dosoftei in
Polonia, a parasit si episcopul Mitrofan scaunul sau, ajungand conducatorul tipografiei mitropolitane din Bucuresti. In aceasta ascultare a
stat episcopul Mitrofan aproape cinci ani de zile, fiind cel mai iscusit tipograf al Tarii Romanesti si formand numerosi mesteri tipografi,
printre care si pe invatatul mitropolit Antim Ivireanul. Totodata, a contribuit mult la traducerea Bibliei din 1688 si mai ales la tiparirea ei,
care a fost incredintata intru totul in mainile sale.
In anul 1691, episcopul Mitrofan este asezat pe scaunul vacant de la Buzau, eparhie pe care o pastoreste 11 ani de zile cu multa ravna si
frica de Dumnezeu. Pe langa grija Bisericii si a turmei incredintate, invatatul ierarh a intemeiat la Buzau o noua tipografie, unde tipareste
numeroase carti de slujba, ca: Mineiele pe tot anul (1698), Molitfelnicul (1699), Triodul (1700), Octoihul (1700), Penticostarul (1701) si
Liturghierul (1702).
Asa ostenindu-se episcopul Mitrofan pentru lauda Bisericii lui Hristos si mantuirea turmei sale, in vara anului 1702 s-a mutat cu pace la
cerestile lacasuri, lasand in urma multi ucenici.
CUVIOSUL SIMEON SIHASTRUL si ucenicii sai Schitul Sihastria Ceahlaului (1704)
Una din cele mai vechi asezari monahale de pe Valea Bistritei a fost Sihastria Ceahlaului, schit situat aproape de varful muntelui,
intemeiat dupa traditie de primul descalecat - Dragos Voda. In acest schit de lemn, cu hramul Schimbarea Domnului la Fata, s-au nevoit
sute de ani cei mai alesi sihastri ai Ceahlaului, ale caror nume sunt scrise in Cartea Vietii.
Intre anii 1650-1704, a vietuit in aceasta mica sihastrie un cuvios renumit intre sihastrii Ceahlaului, anume ieroschimonahul Simeon.
Acesta a fost la inceput pustnic sub varful muntelui, rabdand acolo multe ispite pentru dragostea lui Hristos si ajungand lucrator vestit al
rugaciunii lui Iisus. Apoi a fost ales de calugari egumen al Schitului Sihastria Ceahlaului, pe care il povatuieste cu duhovniceasca
intelepciune mai mult de 30 de ani.
Cuviosul Simeon a reinnoit biserica de lemn si aduna in jurul sau 20 de ucenici. Randuiala schitului era aceasta: in fiecare zi se cantau
cele 7 laude, cu Utrenia la miezul noptii, iar in sarbatori se savarsea Sfanta Liturghie, cand veneau si ceilalti sihastri din munte.
Spovedania si Impartasania se faceau saptamanal, iar masa se dadea o data pe zi. In posturi, calugarii se retrageau la bordeiele lor din
munte, unde se nevoiau singuri, dupa voia lui Dumnezeu, pana la marile praznice. Apoi coborau iarasi in schit. Calugarii iubeau cel mai
mult tacerea, smerita cugetare, postul si neincetata rugaciune. Sufletul acestei sihastrii era, desigur, Cuviosul Simeon, vestit dascal al
rugaciunii si parinte duhovnicesc pentru toti. Mai presus de orice el invata pe ucenicii sai sa se iubeasca unii pe altii si sa se roage pentru
mantuirea oamenilor.
Astfel nevoindu-se egumenul Simeon cu ucenicii sai si ajungand la varsta de 90 de ani, i-a randuit Dumnezeu un sfarsit mucenicesc ca
acesta: in primavara anului 1704, chiar in Noaptea de Inviere, pe cand toti parintii erau la biserica, s-a pornit de pe Ceahlau o mare
avalansa de zapada asupra schitului. Atunci unul dintre ei cu viata aleasa a strigat:
- Parintilor, sa luam repede icoana Maicii Domnului si sa fugim pe obcina, ca vine muntele peste noi!
Ceilalti, crezand ca aiureaza, nu l-au ascultat. Atunci, smeritul sihastru a luat singur icoana Maicii Domnului si a fugit din biserica.
Indata, avalansa de zapada a acoperit schitul, biserica si parintii, dupa ce Cuviosul Simeon a citit Evanghelia Sfintelor Pasti, dandu-si cu
totii duhul in mainile lui Dumnezeu Celui ce a inviat din morti.
Asa s-a mutat Cuviosul Simeon din viata aceasta cu toata sinodia (obstea) sa in lumina lui Hristos. A scapat cu viata numai acel calugar
cu icoana Maicii Domnului. A doua zi a fost gasit egumenul sub zapada, adormit cu Evanghelia la piept si cu toti ucenicii langa el.
Doamne, numara in ceata sfintilor pe Cuviosul Simeon cu ucenicii sai!
CUVIOSII PATAPIE SI NICANDRU - Sihastri din Muntele Ceahlau (secolele XVII-XVIII)
Acesti doi sihastri s-au nevoit in partea de nord-vest a Muntelui Ceahlau, ajungand vestiti in satele de pe Valea Bistritei. Schimonahul
Patapie era cu metania din Manastirea Cerebuc, iar ieroschimonahul Nicandru din Manastirea Pionul.
Deci, ravnind fericitilor sihastri ce se linisteau in jurul muntelui si fiind intariti cu darul lui Hristos, s-au retras in padurile nepatrunse din
jurul Ceahlaului. Cuviosul Patapie si-a facut un mic bordei de lemn pe marginea unui parau si acolo s-a nevoit cu ucenicul sau peste 20
de ani, laudand pe Dumnezeu ziua si noaptea. Nevointa lui era foarte aspra: post indelungat, citirea zilnica a Psaltirii, metanii si
priveghere de noapte. Pentru smerenia inimii lui ajunsese vestit rugator pentru cei suferinzi, dintre care nu putini se vindecau cu
rugaciunile lui.
Cuviosul Nicandru si-a avut chilia intr-o mica poiana, putin mai sus de Manastirea Durau, unde s-a nevoit singur multi ani de zile. Apoi
a ajuns vestit taumaturg pentru cei bolnavi de prin sate, incat multi urcau in munte la chilia lui si se vindecau. Caci ii punea sa posteasca
desavarsit pana la trei zile, ii marturisea, le citea molitfele Sfantului Vasile cel Mare si, cu darul lui Hristos, se intorceau sanatosi la
casele lor. Acest cuvios era si duhovnic vestit pentru sihastrii din Muntele Ceahlau si pentru toti care ajungeau la chilia lui. Insusi
Cuviosul Patapie era unul din ucenicii lui.
Asa nevoindu-se ieroschimonahul Nicandru si schimonahul Patapie si mult sporind in dragostea lui Dumnezeu, s-au mutat la cele
vesnice spre sfarsitul secolului XVIII. Numele lor sunt legate pana astazi de toponimia locului: "Paraul lui Patapie", "Paraul lui
Nicandru", "Poiana lui Nicandru" sau, in grai popular, "Padina lui Nicandru".
MITROPOLITUL TEODOSIE al Tarii Romanesti (circa. 1620-1708)
65
Acest mitropolit era fiu de tarani din judetul Arges. Luand din tinerete jugul lui Hristos, s-a calugarit in Manastirea Cozia, apoi a ajuns
egumen la Manastirea Curtea de Arges, pe care o povatuieste cu duhovniceasca intelepciune peste zece ani. Aici s-a dovedit tuturor un
vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos, cuvios, bland si bun cunoscator al Sfintei Scripturi.
Pentru niste daruri ca acestea, in anul 1668, arhimandritul Teodosie este ales mitropolit si parinte duhovnicesc al Tarii Romanesti, in
locul raposatului mitropolit Stefan. Deci, ajutandu-l Dumnezeu, a pastorit Biserica Ungro-Vlahiei timp de aproape 40 de ani, silindu-se
intru toate sa marturiseasca dreapta credinta, sa tamaduiasca neputintele poporului, sa zideasca noi lacasuri de rugaciune, sa tipareasca si
carti bisericesti pe limba romaneasca si sa mangaie pe saraci si pe orfani. Pentru toate acestea era iubit, atat de domnii Tarii Romanesti,
Serban Cantacuzino si Constantin Brancoveanu, al caror sfetnic si duhovnic era, cat si de tot poporul ortodox.
Din cartile tiparite cu binecuvantarea mitropolitului Teodosie, cea mai importanta este Biblia de la Bucuresti, din anul 1688. Printre cei
dintai ctitori ai primei Biblii romanesti este numarat si acest venerabil pastor al Tarii Romanesti. De asemenea, a mai tiparit un
Liturghier slavo-roman (1680), Evanghelia (1682) si Apostolul (1683), ambele in limba romaneasca, spre mangaierea poporului
binecredincios. Pe langa grija Bisericii din Tara Romaneasca, mitropolitul Teodosie se ingrijea si de Biserica Ortodoxa din Transilvania,
hirotonind in timpul pastoriei sale cinci mitropoliti ai Ardealului si acordand numeroase ajutoare bisericilor de peste Carpati.
Ajungand la varsta de aproape 90 de ani, evlaviosul mitropolit Teodosie si-a dat sufletul in mainile Domnului, la 27 ianuarie 1708, si a
fost inmormantat langa altarul Catedralei mitropolitane din Bucuresti.
SFANTUL IERARH ANTIM IVIREANUL (circa 1650-1716)
Viata
Venerabilul mitropolit Antim Ivireanul era de loc din Iviria. Parintii sai, Ioan si Maria, i-au pus din botez numele de Andrei. Ajungand
din tinerete rob la turci, a stat multi ani in Constantinopol, invatand limbile greaca, araba si turca, precum si mestesugul sculpturii, al
picturii si al broderiei.
Prin anul 1690 este adus in Tara Romaneasca de voievodul martir Constantin Brancoveanu. Aici invata mestesugul tiparului de la
episcopul Mitrofan, iar dupa cativa ani se calugareste si este hirotonit preot.
Intre anii 1691-1694 conduce tipografia domneasca de la Bucuresti si tipareste trei carti. Intre anii 1694-1696 intemeiaza o noua
tipografie la Manastirea Snagov. Intre anii 1696-1701 este egumen al acestei manastiri tiparind 14 carti, dintre care patru in limba
romana, iar celelalte in limbile greaca, slavona si araba. Intre anii 1701-1705 a condus din nou tipografia domneasca din Bucuresti,
tiparind 15 carti, indeosebi carti de slujba.
Intre anii 1705-1708 a fost episcop la Ramnicu-Valcea, intemeind aici prima tipografie. Timp de trei ani a tiparit la Ramnic 10 carti,
dintre care 7 in romaneste. Intre anii 1708-1716 a fost mitropolit al Tarii Romanesti, intemeind noi tipografii si tiparind inca 19 carti,
dintre care 12 carti in romaneste.
In toamna anului 1716 a fost inchis, la porunca turcilor, caterisit si trimis in surghiun la Manastirea Sfanta Ecaterina din Muntele Sinai.
Pe cale a fost martirizat de ostasi si aruncat in raul Tungia, langa Adrianopol. In prezent se crede ca ar fi fost inecat in lacul Snagov.
Fapte si cuvinte de folos
1. Acest fericit ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane, fiind de mic instrainat din pamantul parintilor sai si dupa ce suferi grele ispite intre
pagani, a fost calauzit de Hristos in pamantul romanesc. Astfel, aici si-a gasit a doua patrie, cu parinti si frati si toata mangaierea Duhului
Sfant.
2. Luand jugul lui Hristos la Manastirea Snagov, ieromonahul Antim a ajuns calugar iscusit si tipograf neintrecut in Tara Romaneasca.
Timp de 15 ani, pana a fost facut episcop, a intemeiat doua tipografii si a tiparit zeci de carti bisericesti in limbile romana, greaca, araba
si slavona, dovedindu-se cel mai mare tipograf al tarii noastre in secolele XVII si XVIII. Cartile lui s-au raspandit in toate provinciile
romanesti, ajungand pana in Athos, in Grecia, la Constantinopol, Ierusalim si Sinai, in Siria si Iviria, caci era un devotat slujitor al lui
Hristos si aparator al Bisericii Ortodoxe.
3. Pentru sfintenia vietii sale, egumenul Antim Ivireanul a ajuns episcop al Ramnicului si apoi mitropolit al Tarii Romanesti. Ca pastor
de suflete si parinte duhovnicesc al tuturor, marele ierarh a fost o faclie in sfesnic pentru toti, de la domn pana la credincios. Era barbat
intelept, insuflat de Duhul Sfant, statornic in credinta, tare in nadejde, iscusit in cuvant, smerit la inima si plin de dumnezeiasca dragoste.
4. Dorind mantuirea oamenilor si savarsirea slujbelor in limba romana, mitropolitul Antim a inmultit numarul tipografiilor, traducand si
tiparind in grai stramosesc principalele carti de cult, incepand cu Ceaslovul si Liturghierul. Din cele 64 de carti tiparite de el si de
ucenicii lui, 24 s-au tiparit in limba romana.
Astfel, mitropolitul Antim ramane ctitorul limbii liturgice in Biserica Ortodoxa Romana. De la dansul, serviciul divin a inceput a se face
in toata tara numai in limba romana, spre mangaierea si pe intelesul tuturor.
5. Bunul pastor al Bisericii lui Hristos, dupa ce impodobi slujbele cu carti in limba poporului, adauga si alte innoiri. Astfel, a zidit din
nou biserici la sate si orase, a fondat din temelie Manastirea "Tuturor Sfintilor" din Bucuresti (1713-1715), astazi numita "Antim",
facand si alte danii si innoiri manastiresti. A ridicat mai multi ucenici tipografi si a dat multe milostenii celor saraci si iubitori de carte.
Pentru invatatura si apararea dreptei credinte a scris si tiparit numeroase predici, numite "Didahii", fiind iscusit teolog, ierarh si
propovaduitor al Sfintei Evanghelii.
6. Iata cateva din multele sale invataturi: Aceste doua virtuti intemeiaza si intaresc Biserica: credinta in Dumnezeu si buna ascultare de
pastorii Bisericii.
7. Ce lucru este mai iubit robului, spunea bunul pastor, decat slobozirea lui? Si ce este mai drag strainului, decat intoarcerea la patria sa?
8. Cuvine-se omului sa se bucure de bunatatea cea mare a lui Dumnezeu si sa se teama cu cutremur de marirea Lui. Inca sa ceara ajutorul
si mila Lui cea bogata. Ca, fara de mila Lui, nu vom putea face nimic spre mantuirea sufletelor noastre.
9. Fara aceste trei bunatati - credinta, nadejdea si dragostea - nu este cu putinta cu nici un mijloc sa se mantuiasca crestinul, caci acestea
sunt temeliile crestinatatii.
10. Zicea iarasi fericitul mitropolit Antim:
- Precum nu este cu putinta a trai cineva pe pamant fara de hrana trupeasca, fara imbracaminte si fara somn, asa nu poate trai nici fara
aceste trei bunatati, care sunt credinta, nadejdea si dragostea.
11. Nadejdea este o indrazneala adevarata catre Dumnezeu, data in inima omului din dumnezeiasca stralucire, ca sa nu se
deznadajduiasca niciodata de darul lui Dumnezeu, ci sa fie incredintat ca va lua, prin pocainta, iertarea pacatelor si orice alta cerere
trecatoare sau vesnica.
66
12. Apoi adauga si acestea:
- Nadejdea este de doua feluri: una buna si alta rea. Buna este aceea cand nadajduieste cineva la Dumnezeu sa se mantuiasca, sau alt bine
ce voieste sa faca, cum zice David: cel ce nadajduieste spre Dumnezeu, mila il va inconjura (Ps. 31, 11). Nadejdea este rea cand
nadajduieste cineva in om sa-i faca vreun bine sau vreo indemnare la lucrurile cele trecatoare ale lumii. Aceasta nadejde este mincinoasa
si desarta, cum zice iarasi David: Nu va nadajduiti spre boieri, spre fiii oamenilor, intru care nu este mantuire (Ps. 145, 3).
13. Dragostea este o unire a multora intr-aceeasi cale catre Dumnezeu si varf al tuturor bunatatilor. Aceasta este de trei feluri: una
dumnezeiasca, alta fireasca si alta patimasa si rea.
14. Alta data, smerindu-se, mitropolitul Antim zicea:
- Fiind orbiti de desertaciunile cele lumesti, nu ne bucuram de altceva fara numai de lucrurile intunericului veacului acestuia. Ca suntem
porniti cu totii spre rautati, ca o roata cand scapa la vale si nu se poate opri. Si acestea toate nu se trag din alta, fara numai din necredinta
noastra. Ca ni s-au impietrit inimile intru rautati asemenea lui faraon si umblam ca niste cai sirepi (salbatici), fara de zabala si fara de
rusine, pana vom cadea in vreo prapastie si vom pieri.
Deci va zic, iubitii mei, si va invat cu frica de Dumnezeu, ca un parinte sufletesc si pastor ce va sunt, sa va veniti in fire si sa va caiti de
lucrurile cele necuvioase, ca Dumnezeu este milostiv si, daca va vedea intoarcerea noastra si pocainta cea buna, ne va ierta. Ca zice prin
gura Proorocului Isaia: Intoarceti-va catre Mine si ma voi intoarce si Eu catre voi (Isaia 45, 22).
15. Apoi adauga si acestea:
Precum nu pot fi oile fara de pastor, asa nici poporul fara de arhiereu si oricine se va ingriji de cele sufletesti sa alerge la mine ca la un
parinte, ca il voi vindeca cu ajutorul lui Hristos. Ca in seama mea v-a dat stapanul Hristos sa va pasc sufleteste, ca pe niste oi
cuvantatoare si de gatul meu spanzura sufletele voastre si de la mine o sa va ceara pe toti, pana cand va voi fi pastor, iar nu de la altii.
16. Precum cere imparatul dajdii de la noi, asa ne cere si Dumnezeu credinta si fapte bune. Ca zice Hristos in Evanghelie: Dati cezarului
cele ale cezarului si lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu (Marcu 12, 17).
17. Sa nu socotiti ca ii va fi mila lui Dumnezeu de noi, sa ne ierte pentru ca avem nevoi, daca nu vom face dupa putinta si poruncile Lui,
ca ne va arunca de unde nu vom putea sa mai iesim. Ci sa lasam naravurile cele rele si obiceiurile cele necuvioase, ca doar s-ar milostivi
Dumnezeu asupra noastra sa ne ierte si sa ne chiverniseasca cu mila Lui cea bogata.
18. La inceputul Postului Mare, asa invata pe fiii sai duhovnicesti:
- De pacatele ce se fac cu pricepere (cu stiinta si vointa), fiecare sa se fereasca, ca in ce zi il va face, cu moarte va muri. Ca mai rea
moarte nu este alta, decat a fi cineva despartit de Dumnezeu prin pacat, ca zice Ioan: Cel ce face pacatul, de la diavolul este, ca din
inceput diavolul pacatuieste (I Ioan 3,8).
19. In toate zilele ce sunt in gradina anului, fiecare sa manance cele ce sunt randuite spre hrana trupului, cu socoteala si fara de viclesug.
Iar postul cel hotarat pentru folosul sufletesc, care cu priceperea noastra il putem face bine sau rau, nimeni sa nu-l strice, ca in ce zi il va
strica, cu moarte va muri, caci calca porunca lui Dumnezeu. Si mai rea moarte decat a calca cineva porunca lui Dumnezeu, nu este alta.
Ca va fi izgonit de Dansul din gradina Bisericii, ca si Adam din rai.
20. Vrand noi a face aceasta calatorie asupra vrajmasului sufletelor noastre, trebuie sa luam impreuna cu noi cinci lucruri, sa ne fie ca
merinde la vreme de primejdie. Aceste lucruri sunt: spovedania, rugaciunea, postul, milostenia si dragostea.
21. Sa ne spalam pacatele cu spovedania, marturisindu-ne inaintea duhovnicilor nostri cu frica si cu inima infranta, parandu-ne pe noi
insine, ca inaintea lui Dumnezeu. Sa nu dam pricina pe altii, sau sa zicem ca de nevoie sau din neputinta am facut pacatul, ca nu ne vom
folosi nimic, precum nu s-a folosit nici Adam. Ca vrand Dumnezeu sa-l aduca la pocainta, in loc de a-si cunoaste greseala si a-si
marturisi pacatul, el facea pe Dumnezeu vinovat ca i-a dat femeie.
22. Sa fie spovedania noastra cu nadejde buna, cum ca ne va ierta Dumnezeu, iar nu cu deznadejde, precum a facut Cain, zicand: Mai
mare este vina mea decat a mi se ierta mie (Fac. 4, 13). Asemenea si Iuda, macar ca s-a marturisit inaintea arhiereilor ca a vandut sange
nevinovat, dar nu i-a folosit la nimic acea spovedanie, ca era cu deznadejde.
23. Spovedania sa o facem cu gandul ca sa nu mai gresim de aici inainte. Ca faraon, desi s-a marturisit zicand gresit-am Domnului (Ies.
10, 16), dar n-a folosit nimic, ca nu gandea a se parasi de rautati. Pentru aceea a si pierit. Iar noi sa avem nadejde buna, ca de ne vom
spovedi cu inima curata si cu gand sa nu mai gresim, ne va ierta Dumnezeu si vom auzi ca David: Domnul a mutat pacatul tau, nu vei
muri (II Regi 12, 13).
24. Cu rugaciunea sa cerem de la Dumnezeu mantuire sufletelor noastre, ca ne-o va da, dupa cum singur Hristos zice: Cereti si se va da
(Matei 7, 7). Ca rugaciunea ce se face cu caldura, din inima, patrunde cerurile si intra in urechile lui Dumnezeu.
25. Cu postul sa ne usuram trupul, sa ne limpezim mintea si sa ne bucuram sufletul, ca sa vina darul lui Dumnezeu asupra noastra. Iar
postul trebuie sa-l facem cu rugaciuni amestecat. Ca, precum nu sunt dulci bucatele fara sare, asa nici postul fara rugaciune.
26. Precum sunt pazitori sfintii ingeri celor ce postesc si ii feresc de toate primejdiile, asa si celor ce nu postesc sunt pazitori dracii si ii
indeamna la multe pacate. Sa ne ostenim, deci, ca sa nu avem partasie cu diavolul. Ca nu s-a facut nimeni ucenic bunatatilor, din cei ce s-
au indestulat cu mancari, dupa pofta lor. Nici din cei ce iubeau rasfatarile nu s-a facut (nimeni) partas imparatiei cerurilor.
27. Cu milostenia sa imblanzim pe Dumnezeu, dand cu dragoste din mila agonisitele noastre cele drepte lipsitilor, saracilor, strainilor,
bolnavilor si celor ce sunt in inchisori. Atunci vom fi si noi miluiti de Dumnezeu, dupa cum zice la cele zece fericiri. Iar de vom da mila
din jafuri, mai multa osanda vom castiga.
28. Cu dragoste sa ne incredintam, ca de vom iubi pe vecinii nostri, dupa porunca lui Dumnezeu, ca pe noi insine si le vom face bine,
vom fi si noi asemenea Lui si ai Celui de sus, dupa cum zice David. Ca dragostea este singur Dumnezeu si cel ce ramane in dragoste, in
Dumnezeu ramane si Dumnezeu intr-insul (I Ioan 4, 16).
29. Ce folos este ca trupul sa fie desert de bucate, iar sufletul a-l umplea de pacate? Ce folos este a fi galbeni si ofiliti de post, iar de
pizma si ura sa fim aprinsi? Ce folos este a nu bea vin si a fi beti de veninul maniei? Ce folos este a nu manca cineva carne si cu hulele a
rupe carnea fratilor nostri? Ce folos este a ne opri de cele ce sunt uneori slobode si a face cele ce nu sunt niciodata slobode? Ca
Dumnezeu pe aceia ii iubeste si ii cinsteste, care se feresc de cele oprite.
30. Cand intram in sfanta biserica, zicea marele ierarh, sa ne curatim intai de pacatele noastre si de cugetele cele viclene si apoi cu
constiinta intreaga sa ne facem vase alese, ca sa primim, prin darul Duhului Sfant, cuvantul lui Dumnezeu in inimile noastre.
31. Alta data, iarasi spunea:
67
- Patru sunt bunatatile cele sufletesti: vitejia (barbatia), intelepciunea, dreptatea si curatenia. Patru sunt si bunatatile cele trupesti: taria,
intregimea, frumusetea si sanatatea. Dintre aceste bunatati, ale sufletului si ale trupului, se nasc alte patru bunatati de obste: credinta,
nadejdea, dragostea si smerenia.
32. Fara de credinta nu este cu putinta sa ne mantuim. Locasul ei este inima omului si viata ei sunt faptele cele bune, dupa cum zice
Apostolul Iacob: Ca precum trupul omului este mort fara de suflet, asa si credinta este moarta fara de fapte bune (Iacob 2, 26).
33. Smerenia este sfarsitul, legatura si pecetea tuturor bunatatilor, ca de ar face cineva toate bunatatile lumii si smerenie nu ar avea, toate
sunt pierdute, toate sunt stricate, toate sunt de nimic si osteneala lor este in desert, pentru ca smerenia este maica tuturor bunatatilor.
34. Precum maica pune multa nevointa, din fireasca dragoste ce are, de hraneste copiii sai ca sa-i creasca si ii fereste de toate, ca sa nu li
se intample vreo primejdie si sa-i piarda, asa si smerenia hraneste bunatatile (faptele bune) ca sa creasca si le fereste de toate primejdiile
ca sa nu piara. Pentru ca pacatul cel dintai si mai mare decat toate pacatele este mandria, pe care a izvodit-o si a nascut-o singur satana.
35. Pacatul se aseamana pietrei care cauta sa mearga la maica ei in pamant, de unde si este. Iar bunatatea se aseamana focului care cauta
sa mearga (totdeauna) sus, in vazduh, unde ii este matca, ca Dumnezeu este foc mistuitor si para de foc subtire, precum l-a vazut
Proorocul Ilie.
36. Precum un om are in casa lui aur, argint, unelte si haine si cand iese din casa pune lacat si incuie, ca sa nu mearga vreun hot sa i le
fure si sa se pagubeasca, asa si smerenia incuie ca un lacat toate bunatatile, ca sa nu mearga hotul cel de obste, diavolul, sa i le fure, si se
va pagubi de osteneala pe care a facut-o.
37. Zicea iarasi: Credinta, rezemandu-se pe dragoste, creste, se mareste si face toate roadele bunatatilor, ca pamantul credintei este
dragostea.
38. De ar fi ascultat Adam porunca lui Dumnezeu, n-ar fi venit intru atata osanda neamul omenesc. Si noi, acum, de am asculta pe
Hristos, n-am fi intru atatea scarbe si nevoi.
39. Iar catre cei ce nu iarta pe semenii lor, zicea mitropolitul Antim:
- Tu, cel ce urasti pe fratele tau atat cat nici in ochi nu vrei sa-l vezi, ci ii porti pizma si il zavistuiesti pe la unii si pe la altii, ca sa-i faci
paguba si sa-1 supui si sa-1 saracesti, tu, cu adevarat, nu esti crestin, nici om pe pamant, ci esti singur satana, care a parat pe Dumnezeu
la Adam.
40. Apoi iarasi adauga: Care preot este acela ce te spovedeste si te lasa pe tine, cel ce parasti pe fratele tau, sa te cumineci? Acela cu
adevarat nu este preot, ci este singur Iuda si vanzator al lui Hristos si nu i se va ierta nici popei, nici aceluia, macar de ar face oricate alte
bunatati. Ca zice Hristos: Mila voiesc, iar nu jertfa (Matei 12, 7).
41. Sa alergam la sfintele biserici, daca nu in toate zilele, pentru multe neputinte si nevoi ale noastre, ce ne vin intotdeauna din valurile
lumii, macar Duminicile si sarbatorile. Caci, pentru aceasta s-au randuit aceste sfinte zile. Una, pentru ca sa ne odihnim si noi si
dobitoacele noastre de trudele si de ostenelile ce le facem peste toata saptamana. A doua, pentru ca sa multumim si sa dam slava lui
Dumnezeu pentru multele si nespusele faceri de bine ce le- a aratat catre noi si le arata intotdeauna ca un milostiv. A treia, ca sa auzim
cantarile si slujbele ce se fac pentru folosul sufletului.
42. Precum nu poate trai trupul omului fara de hrana simtitoare, asa nici sufletul nu poate trai fara de hrana cea duhovniceasca, care este
cuvantul lui Dumnezeu, dupa cum zice Hristos in Evanghelie: Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui
Dumnezeu (Matei 4, 4; Luca 4, 4).
43. Cand iesim de la biserica, sa nu iesim deserti; ci sa facem cum face ariciul. Ca, dupa ce merge la vie, intai se satura el de struguri,
apoi scutura vita de cad boabele jos si se rostogoleste pe dansele de se infig in ghimpii lui si duce si puilor. Asa sa ducem si noi, fiecare,
pe la casele noastre, copiilor si celor ce n-au mers la biserica, din cuvintele ce am auzit din Sfanta Evanghelie!
44. Pocainta atunci este pocainta, cand merge cineva de bunavoia sa, fara de nici un fel de pricina (sila), sa se spovedeasca la duhovnicul
lui, cu umilinta, cu infrangere de inima, cu lacrimi fierbinti si cu gand desavarsit, ca sa se paraseasca de pacate. Caci acestea sunt
temeliile pocaintei.
45. Taina pocaintei este intocmai in cinste si in lucrare cu Sfantul Botez. Caci, precum acesta spala pacatul stramosesc si face pe om
fericit, sfant, desavarsit si fiu al lui Dumnezeu dupa har, asa si sfanta pocainta face pe om din mort viu, din pierdut aflat, din necinstit
cinstit si sfant si, din fiul neascultarii, fiul lui Dumnezeu.
46. Alta data zicea iarasi:
Nu numai mirenii se cade sa se marturiseasca, ci mai vartos si noi, cei bisericesti, adica diaconii, preotii, calugarii si arhiereii. Ca noi
suntem pacatosi si gresim inaintea lui Dumnezeu, mai mult decat cei simpli. Iar greselile ce le facem, mai mult prin stiinta le facem, si,
de nu ne vom pocai, vom avea mai multa osanda decat cei ce gresesc prin nestiinta, dupa cum zice la Sfanta Evanghelie ca, cel ce
cunoaste mult, mult se va pedepsi si celui ce i s-a dat mult, mult i se va cere (Luca 12, 48).
47. Nu este cu putinta sa ajunga cineva la linistea mantuirii - zicea bunul pastor -, de nu va trece intai prin usa rabdarii. Nu este cu putinta
sa se suie la cereasca cetate a fericirii, de nu va intra prin calea smereniei. Nu este cu putinta sa se inalte in ceata sfintilor, de nu se va
smeri cu duhul aici, jos, in cetatea celor pamantesti.
48. Nu este cu putinta sa imparateasca cineva impreuna cu Hristos la cer, de nu va urma aici pe urmele lui Hristos cu crucea. Nu este cu
putinta a-i ramanea cuiva nume vestit in lume, cu fapte rele si necuvioase.
49. In trei chipuri greseste omul: din slabiciune, nestiinta sau din firea (voia) cea rea. Pacatul din slabiciune este impotriva lui Dumnezeu
Tatal, caci Tatal se cheama Atotputernic. Pacatul din nestiinta este impotriva Fiului, ca Fiul lui Dumnezeu se cheama Intelepciune.
Pacatul din voia cea rea este impotriva Duhului Sfant, ca Duhul Sfant se cheama Bun.
50. Pe omul care va gresi din slabiciune sau din nestiinta il va ierta Domnul mai lesne, de se va pocai. Ca asa zice David: Pacatele
tineretii si ale nestiintei mele, Doamne, nu le pomeni (Ps. 24, 7). Iar cine greseste din firea (voia) cea rea impotriva Duhului Sfant, acelui
om nu-i iarta Dumnezeu lesne pacatul. Ca asa zice Domnul: Tot pacatul si hula se vor ierta oamenilor, iar hula care este impotriva
Duhului Sfant nu se va ierta (Marcu 3, 28-29).
EPISCOPUL PAHOMIE AL ROMANULUI (1671-1724)
Viata
Episcopul Pahomie (Penciu) era fiul preotului Eftimie si al prezbiterei Ana din satul Gledin, judetul Bistrita-Nasaud. Din botez se chema
Petru. in anul 1697 a primit tunderea monahala in obstea Manastirii Neamt, iar intre anii 1702-1704 a fost staret al marii lavre.
68
Dupa ce viziteaza Manastirea Pecersca si pe Sfantul Dimitrie al Rosto- vului, se intoarce la metanie si se face sihastru in Muntele
Chiriacu. La 15 ianuarie, 1707, este ales episcop de Roman, iar dupa sapte ani se retrage din nou in pustie si intemeiaza Schitul Pocrov,
cu hramul "Acoperamanul Maicii Domnului".
Din cauza vitregiei vremurilor, in anul 1717 pribegeste in Transilvania, apoi se stabileste la Manastirea Pecersca. Moare in anul 1724 si
este inmormantat in paraclisul Sfantul Stefan din aceasta lavra.
1. Marele episcop Pahomie a fost crescut din copilarie in frica de Dumnezeu si in dragoste pentru Sfanta Biserica, fiind hranit permanent
din Sfintele Scripturi si din invataturile Sfintilor Parinti. Pentru aceasta, din tinerete si-a ales nevointa vietii calugaresti.
2. Luand jugul lui Hristos, monahul Pahomie s-a silit intru toate sa urmeze sfatul marilor duhovnici din Manastirea Neamt, incat in putini
ani a ajuns la masura dascalilor sai. Apoi, invrednicindu-se de darul preotiei si ajungand duhovnic vestit, a fost ales staret al marii lavre.
3. Ca staret, arhimandritul Pahomie a creat un curent de reinnoire duhovniceasca in obstea Manastirii Neamt. Astfel, a adunat pe toti
calugarii risipiti pe la metoace si prin paduri din cauza deselor razboaie si a pustiirii manastirilor, formand o obste de peste 300 de
calugari. Apoi a randuit duhovnici buni, spovedania saptamanala si slujbele dupa randuiala. A randuit calugari luminati sa traduca din
operele Sfintilor Parinti pentru hrana duhovniceasca a soborului si a incurajat foarte mult viata isihasta in jurul Manastirii Neamt, ca in
acele timpuri de neliniste se nevoiau mai multi calugari in sihastrii si prin paduri decat prin manastiri.
4. Vazand cuviosul desertaciunea acestei vieti si iubind mult viata pustniceasca, s-a retras la liniste in padurile seculare din jurul
Muntelui Chiriacu, unde a sihastrit doi ani in post si rugaciune. Si atat de mult a sporit cu darul lui Hristos, ca stia cele viitoare si
intelegea adancul Sfintei Scripturi. Era inca mare lucrator al rugaciunii lui Iisus si ales povatuitor de suflete.
5. In toamna anului 1706, au poposit la Manastirea Neamt cativa boieri din sfatul tarii, rude ale domnului Moldovei, Dimitrie Cantemir.
A doua zi, umbland prin paduri dupa vanat, au ratacit si au dat de chilia Cuviosului Pahomie. Deci, ramanand peste noapte la chilia lui,
s-au rugat impreuna si au vorbit multe cuvinte despre credinta din Sfintele Scripturi, incat s-au uimit boierii de intelepciunea si sfintenia
vietii lui. Apoi i-au adaugat:
- Se cuvenea, parinte, sa fii episcop si pastor de suflete, iar nu sa stai ca o faclie ascunsa in pustia aceasta!
- Ei, fratilor, eu sunt om pacatos si nu sunt vrednic de asemenea cinste, a raspuns sihastrul.
A doua zi, petrecandu-i, cuviosul i-a binecuvantat si le-a zis:
- Mergeti inainte cu Hristos si numaidecat in poiana veti afla destul vanat! Si cu adevarat, au aflat vanat din belsug.
6. Ramanand vacant scaunul Episcopiei de Roman, se sfatuia mitropolitul cu domnul Moldovei pe cine anume sa puna episcop, ca nu
gaseau un parinte vrednic de o cinste ca aceasta. Atunci, boierii care fusesera la Manastirea Neamt au spus:
- Noi stim un sihastru sfant ce se nevoieste in Muntii Neamt, vrednic de a fi episcop, dar cum sa-l aducem aici, ca fuge de orice
dregatorie?
- Mergeti, a zis mitropolitul, si-l indemnati sa vina la Iasi, spunand ca pentru oarecare intrebari de dogme este chemat si credem in
Dumnezeu ca va veni.
Aducandu-l boierii la mitropolie pe Cuviosul Pahomie, la inceputul anului 1707, dupa Boboteaza, indata mitropolitul, adunand pe
sfetnicii sai, 1-a chemat la sine pe sihastru si i-a zis:
- Te-am chemat, parinte, sa ne ajuti la apararea dreptei credinte, ca avem pe oarecare ce invata gresit dogmele Bisericii Ortodoxe. Spune-
ne, asadar, cum trebuie inteleasa dogma Sfintei Treimi? Dar dogma intruparii Domnului din Sfanta Fecioara? Si prin ce mijloace
lucreaza harul la mantuirea omului?
Deci, punandu-i mitropolitul si alte multe intrebari din Sfintele Scripturi si uimind pe toti cu raspunsurile lui, indata au iesit de sub
perdea sfetnicii domnului care erau tainuiti si au strigat:
- Cuviosul Pahomie sa fie episcop la Roman!
Si intr-un glas toti au raspuns: "Amin!"
Atunci, arhimandritul Pahomie, nemaiputand scapa, indata a fost hirotonit episcop si asezat in scaunul vacant de la Roman.
7. Timp de 7 ani, cat a pastorit turma lui Hristos, episcopul Pahomie s-a dovedit un mare pastor de suflete. Caci hirotonea numai preoti
cu viata aleasa, cunoscatori ai Sfintei Scripturi, iar prin manastiri si schituri randuia egumeni si duhovnici iscusiti, spre lauda lui
Dumnezeu si mangaierea credinciosilor. Apoi scria si carti de invatatura, cerceta pe toti, facea milostenii la saraci si se nevoia mult cu
cele duhovnicesti.
8. In anul 1714, episcopul Pahomie, simtindu-se bolnav si ravnind viata duhovniceasca de altadata, s-a retras din scaun la iubita liniste,
in Muntele Chiriacu, unde se nevoiau multi sihastri alesi. Acolo, rugandu-se Mantuitorului Hristos si facand priveghere de toata noaptea,
a inaltat in poiana o biserica de lemn cu hramul "Acoperamantul Maicii Domnului", a facut chilii si a adunat in jurul sau peste 30 de
sihastri. Apoi a randuit asezamant de viata pustniceasca, mai aspra ca in toate celelalte manastiri si schituri din Moldova, lasand cu
legamant arhieresc ca Manastirea Neamt sa nu se amestece cu nimic in treburile Schitului Pocrov.
9. Asezamantul episcopului Pahomie de la Schitul Pocrov cerea nevointa sihastreasca cu desavarsire, in permanenta tacere, in post si
neincetata rugaciune. Cinci zile pe saptamana se manca o data pe zi, fara vin si ulei, iar sambata si Duminica se dezlega la vin, ulei,
branza, oua si lapte. In timpul Postului Mare si peste saptamana, calugarii, indeosebi schimonahii, aveau voie sa se retraga in padure, la
colibele lor, pentru a se ruga lui Dumnezeu in singuratate. In fiecare miez de noapte, calugarii se adunau in biserica la sunetul clopotului,
iar in Duminici se impartaseau toti si luau masa in trapeza. Cei batrani si iscusiti in lupta duhovniceasca coborau in schit numai o data pe
saptamana, iar noii incepatori se nevoiau un timp in obste, apoi se retrageau in padure. Pentru desteptarea sihastrilor la Utrenie, se afla un
clopot pe Muntele Chiriacu, pe care il suna la vreme un calugar. Aceasta randuiala s-a pazit cu sfintenie aproape un secol, neincercand
nici Cuviosul Paisie sa o schimbe, caci nu era alta mai pustniceasca in toata Moldova. Apoi, ajungand Schitul Pocrov sub conducerea
Manastirii Neamt, s-a pus aceeasi randuiala ca in lavra.
10. Sihastria fericitului episcop Pahomie devenise in putina vreme cea mai vestita din Moldova. In schit, ca si in Muntele Chiriacu, se
nevoiau multi cuviosi sihastri, dintre care unii erau renumiti postitori, exorcisti si taumaturgi; altii erau duhovnici buni, lucratori ai
rugaciunii lui Iisus si dascali invatati; iar altii aveau darul lacrimilor si petreceau toata viata in tacere si smerenie, necoborand niciodata
din schit, pana la obstescul sfarsit. La acesti cuviosi alergau numerosi bolnavi de prin sate si, cu darul lui Hristos, se faceau sanatosi.
CUVIOASA MAVRA DE LA CEAHLAU(secolele XVII-XVIII)
69
Aceasta fiica duhovniceasca a Bisericii Ortodoxe Romane si odrasla dupa neam a pamantului romanesc, sfintit prin jertfa si rugaciunile
atator sfinti si cuviosi iubitori de Hristos, era de loc dintr-un sat de pe Valea Bistritei, nu departe de Muntele Ceahlau. Parintii ei au
crescut-o de mica in frica de Dumnezeu, deprinzand-o cu rugaciunea, cu postul si prezenta regulata la slujbele bisericii. Vara, mai ales, o
duceau parintii in pelerinaj pe la marile manastiri din tinutul Neamt, iar in sarbatori o lasau sa se inchine la schiturile de maici din jurul
Ceahlaului, precum Casiana, Sofia, Schitul lui Silvestru, zis si "Schitisor", si mai ales la Durau, care in secolul XVIII ajunge cea mai
vestita sihastrie de calugarite din Moldova.
Ajungand ca de 20 de ani si ranindu-i-se inima pentru dragostea lui Hristos, a renuntat la cele trecatoare si, parasind casa parinteasca, a
ales pe cele vesnice, adica viata smerita calugareasca, de rugaciune si despatimire, care ajuta cel mai mult la mantuirea sufletului. Mai
intai s-a nevoit in obstea de maici a Schitului Silvestru, numit si "Schitisor", unde se osteneau cateva suflete iubitoare de Hristos, sub
povatuirea unei egumene blande si smerite.
Dupa cativa ani a luat schima monahala, primind numele de Mavra, in locul celui de botez, Maria. Si era maica Mavra foarte nevoitoare,
blanda si smerita, iubind cel mai mult tacerea, biserica si neincetata rugaciune. Dormea cateva ore pe scaun, facea sute de metanii, manca
o data pe zi, seara, si se multumea cu cativa pesmeti muiati in apa si cu putine legume.
Dorind mai multa liniste, fericita Mavra si-a facut in apropiere o mica chilie din lemn si pamant. Ziua lua parte la biserica si facea
ascultare in schit, iar noaptea se nevoia aici cu nestiute osteneli duhovnicesti. Si a sporit Cuvioasa Mavra atat de mult in acest rai al
rugaciunii si linistii, incat si pasarile cerului si animalele padurii o iubeau si se imblanzeau in fata ei. Cel mai mult o cinsteau caprioarele.
Spun batranii din jurul Ceahlaului ca fericita Mavra mergea totdeauna pe cale, pe potecile muntelui si chiar prin sate, cu o caprioara dupa
ea. Intre sihastrii romani cunoscuti, Cuvioasa Mavra este singura careia ii slujeau animalele salbatice, ca si Sfanta Teodora de la Sihla,
careia ii aduceau de mancare pasarile cerului.
Vazand calugaritele de la Ceahlau nevointa Cuvioasei Mavra, s-au adunat mai multe suflete langa bordeiul ei si au rugat-o sa le fie
povatuitoare spre Hristos si mama duhovniceasca. Si erau toate un suflet si un cuget. Nevointa lor era aceasta: neincetata rugaciune in
dragoste si smerenie, desavarsita ascultare in bucuria Duhului Sfant, mancare o data pe zi, seara; indelungata priveghere de noapte si
citirea Psaltirii si a altor carti sfinte.
De la Schitul lui Silvestru, Cuvioasa Mavra s-a retras la si mai aspra nevointa, intr-o poiana sub varful Ceahlaului, numita Ponoare. Aici
era singura cu Dumnezeu. Numai iubita ei caprioara, ca o ucenica vrednica ce-i era, o insotea, iar mana Domnului o acoperea de tot raul.
Si se nevoia fericita, ca o adevarata mireasa a lui Hristos, pe Muntele Ceahlau, rabdand cu tarie frigul iute, vanturile si zapezile mari, ca
si focul ispitelor de tot felul, caci aici se lupta fata in fata cu diavolul, cu gandurile si cu neputintele firii. Ucenicele ei, cautand-o peste
tot, au aflat-o pe munte si s-au adunat una cate una in jurul Cuvioasei Mavra. Apoi, rugandu-se si plangand impreuna, cu ajutorul
credinciosilor de prin sate, au facut in poiana mai multe chilii pustnicesti si o mica biserica de lemn cu hramul Taborului - Schimbarea la
Fata. De la ele, poiana aceasta se numeste pana astazi "Poiana Maicilor". In aceasta oaza de liniste si rugaciune |S-a nevoit Cuvioasa
Mavra pana la sfarsitul vietii, rabdand necazurile cu bucurie si multumind lui Dumnezeu pentru toate. Dadea inca si sfaturi intelepte
ucenicelor si credinciosilor care urcau pe munte sa le ceara cuvinte de mantuire si sa le aduca hrana si cele de nevoie.
Simtindu-si aproape obstescul sfarsit, a cerut Preacuratele Taine, apoi, chemand in jurul ei toate ucenicele, le-a dat multe sfaturi
duhovnicesti si sarutarea cea mai de pe urma, varsand multe lacrimi.
Dupa putin timp au aflat-o in chilie adormita in Domnul si, plangand-o toate calugaritele de sub Ceahlau, au ingropat-o in Poiana de la
Ponoare. Moastele ei, ca si ale atator nevoitoare, se afla tainuite aici in "Poiana Maicilor" pana la sfarsitul veacurilor, iar sufletul ei se
desfateaza cu ceata Sfintilor in Cer.
SFANTUL ANTONIE SIHASTRUL - Schitul Iezerul-Valcea(secolele XVII-XVIII)
Unul dintre marii sihastri ai Carpatilor a fost si Cuviosul Antonie de la Schitul Iezerul (Cheia)-Valcea, numit de credinciosii din partea
locului "Sfantul Antonie Sihastrul".
Sfantul Antonie era de loc din satele subcarpatice ale judetului Valcea. Crescand de mic in iubire de Hristos si cunoscand cativa sihastri
traitori la liniste, la varsta potrivita s-a tuns in monahism la Schitul Iezerul, unde s-a nevoit in anii tineretii. Apoi, sporind in rugaciune si
smerenie, cu binecuvantarea egumenului, s-a retras la viata pustniceasca in Muntele Iezerul din apropiere, prin jurul anului 1690. Acolo
se ostenea singur intr-o mica pestera de piatra, laudand pe Dumnezeu ziua si noaptea si luptandu-se neincetat cu duhurile rele si cu
neputintele firii. Caci nimeni, afara de sihastri, nu stie cat de mari sunt ispitele si incercarile celor ce se nevoiesc in viata pustniceasca.
Neavand un lacas propriu de rugaciune, Cuviosul Antonie a luat binecuvantare si a sapat singur cu mainile sale un mic paraclis in stanca,
lucrand trei ani de zile. Ziua lucra, iar noaptea priveghea si se ruga cu mainile inaltate la cer, varsand multe lacrimi. Apoi episcopul
Ilarion de la Ramnicu- Valcea l-a sfintit. In acest mic paraclis se ruga neincetat Cuviosul Antonie. Aici facea ziua si noaptea sute de
metanii, aici citea randuiala slujbelor zilnice si Utrenia de la miezul noptii. In sarbatori mari si in posturi venea din timp in timp cate un
ieromonah din schit si savarsea Sfanta Liturghie. Astfel, linistea, singuratatea, chilia in piatra, biserica, neincetata rugaciune, citirea
scrierilor Sfintilor Parinti si cugetarea la cele dumnezeiesti formau raiul pamantesc al Cuviosului sihastru Antonie. Aici se curatea pe
sine de mandrie si de dulcetile cele trecatoare ale firii si de aici se pregatea zi de zi pentru bucuriile nemuritoare ale vietii ceresti.
Auzindu-se peste tot despre viata sfanta a Cuviosului Antonie, veneau pe poteci de munte numerosi ucenici, calugari, preoti si
credinciosi sa se roage impreuna cu el, sa-i ceara sfaturi si rugaciuni. Iar fericitul sihastru ii primea cu dragoste, ii odihnea, ii hranea cu
cuvintele cele dumnezeiesti si ii libera cu pace, creand astfel o adevarata reinnoire duhovniceasca in Oltenia de sub munte.
Dupa 25 de ani de aspra nevointa si sihastrie, Sfantul Antonie si-a dat sufletul in mainile Domnului, prin anul 1714, fiind plans mult de
ucenici si ingropat langa micul sau paraclis, cum se vede pana astazi. Credinciosii urca vara pana aici, aprind lumanari, fac rugaciuni si
se inchina in "Pestera Sfantului Antonie", cerandu-i binecuvantare si ajutor.
SFANTUL VISARION MARTURISITORUL (1714 - circa. 1745)
Acest mare aparator al credintei ortodoxe in Banat si Transilvania, care a luptat impotriva unirii cu forta a credinciosilor ortodocsi cu
Roma, era de origine sarb, nascut in Bosnia, in anul 1714. Fiind foarte evlavios si ravni tor pentru viata pustniceasca, in anul 1738 este
tuns in monahism la Manastirea Sfantul Sava din Tara Sfanta. Dupa ce revine in Serbia, se nevoieste cativa ani intr-o pestera ca sihastru,
unde, pentru sfintenia vietii sale, dobandeste darul facerii de minuni.
Auzind patriarhul ortodox Arsenie de la Carlowitz de viata si nevointa lui si fiind atunci mare tulburare in Banat si Transilvania, prin
trecerea fortata la uniatie a romanilor ortodocsi, a chemat la sine pe Cuviosul Visarion, l-a hirotonit preot si l-a trimis sa apere dreapta
credinta in nord-vestul Carpatilor. In ianuarie, 1744, ravnitorul Visarion pleaca spre Banat si este primit de popor ca un adevarat sfant.
70
Sute si mii de credinciosi ii ies inainte, il asculta si revin in sanul Bisericii Ortodoxe. Peste tot indeamna poporul ortodox sa nu
paraseasca legea "strabuna" si sa ramana statornic in staulul Bisericii apostolice.
Din Timisoara merge la Lipova-Arad unde este ascultat de o mare multime de credinciosi. Aici asaza o cruce de lemn in mijlocul satului,
unde se fac adevarate pelerinaje de catre ortodocsi, reusind sa-i uneasca aproape pe toti sub bratele crucii lui Hristos. Apoi si-a continuat
misiunea ortodoxa de catehizare a credinciosilor care veneau cu miile sa-l asculte si in alte localitati, ca: Deva, Orastie si Salistea
Sibiului.
La 26 aprilie, 1744, in drum spre Sibiu, este arestat de armata austriaca si dus sub paza la Viena unde este judecat si aruncat in cumplita
temnita de la Kufstein, din porunca imparatesei Maria Tereza. Aici a suferit grele torturi pentru marturisirea dreptei credinte. Dupa
aproape un an de chinuri si de legaturi in lanturi, isi da sfantul sau suflet in mainile Mantuitorului nostru Iisus Hristos, fiind numarat in
ceata cuviosilor parinti si aparatori ai Ortodoxiei, alaturi de ceilalti sfinti martiri si marturisitori din Transilvania. Cuviosul Visarion a
fost un mare luptator si apostol al unitatii ortodoxe, impotriva dezbinarii uniate din tara noastra, intorcand zeci de sate ortodoxe la
Biserica mama. Pentru aceasta, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat in februarie 1950, declarandu-l "sfant
marturisitor", si se face pomenirea lui in ziua de 21 octombrie.
Sfinte Preacuvioase Parinte Visarion, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL IOAN ARHIMANDRITUL - Primul egumen al Manastirii Horezu (+ 1726)
Acest egumen iubitor de Hristos era din tinutul Argesului. Intrand in Manastirea Negru Voda din Campulung, se face calugar si in putina
vreme ajunge preot si egumen. Caci era iscusit parinte duhovnicesc al calugarilor si credinciosilor si bun iconom al casei lui Dumnezeu,
vestit in toate satele din imprejurimi.
Auzind evlaviosul domn Constantin Brancoveanu de egumenul Ioan si iubindu-l mult pentru intelepciunea lui, in anul 1692 il numeste
egumen si ispravnic al renumitei sale ctitorii de la Horezu, care atunci se zidea. Si a povatuit cuviosul arhimandrit Ioan 33 de ani marea
lavra de la Horezu, fiind intru toate ravnitor la cele sfinte, asemenea Mariei, si prea iscusit iconom al celor din afara, asemenea Martei.
Arhimandritul Ioan a condus mai intai lucrarile de zidire ale Manastirii Horezu (1692-1697). Apoi a impodobit-o cu aleasa pictura,
invrednicindu-se sa fie si el zugravit alaturi de familia marelui ctitor. A condus, de asemenea, lucrarile de zidire ale bolnitei (1696) si ale
paraclisului ctitoricesc din incinta, prin dania sotiei evlaviosului domn. A ajutat personal la zidirea Schitului Sfantul Stefan, peste apa
Horezului, ctitorita de Stefan, fiul lui Constantin Brancoveanu (1698), iar in partea de nord a manastirii a ctitorit personal Schitul Sfintii
Apostoli (1700), pe care apoi il inchina lavrei.
Cuviosul egumen Ioan a condus lucrarile de zidire si innoire si la alte manastiri, precum: Polovragi (1703); Surpatele, ctitorita de
doamna Maria (1706); paraclisul Manastirii Cozia (1710) si altele, fiind considerat in vremea sa cel mai iscusit "ispravnic" de biserici si
manastiri din Tara Romaneasca. Iar calugarilor ce se nevoiau in bisericile zidite de el le cerea numai sa-l pomeneasca la rugaciunile lor,
precum singur spune: "Cu plecaciune ma rog ca in toate joile de peste an, intr-o saptamana o data, sa nu lipseasca Sfanta Liturghie, ca sa
se bucure si sufletul meu de acea rugaciune a sfintiilor voastre, si sa aiba ticalosul meu suflet nadejde intru slava lui Dumnezeu...".
Cuviosul Ioan arhimandritul era, totodata, cel mai apropiat sfetnic de taina, colaborator si duhovnic al familiei domnitorului martir
Constantin Brancoveanu. Iar dupa mucenicia sa si a celor patru copii la Constantinopol (1714), egumenul Ioan era singurul parinte si
mangaietor, dupa Dumnezeu, al sotiei fericitului ctitor, ramasa vaduva cu sapte copii.
Savarsind bine calatoria acestei vieti, Cuviosul egumen Ioan si-a dat sufletul in mainile Domnului, in vara anului 1726, fiind
inmormantat de obstea manastirii in biserica voievodala.
PUSTNICII DIN POIANA TRAPEZEI - Valea Sihastriei (secolele XVII-XVIII)
In vatra isihasta din jurul Manastirii Sihastria s-au nevoit in secolele trecute multi cuviosi parinti iubitori de liniste. Pe poteca ce duce din
Sihastria peste Muntele Agapia, la numai 1 km in padure, se afla o mica poiana, cunoscuta pana astazi cu numele de "Poiana Trapezei".
Aici s-au nevoit pentru dragostea lui Hristos, pana la mijlocul secolului XIX, generatii intregi de calugari isihasti. Iar nevointa acestor
sihastri era aceasta: fiecare se ostenea in chilia sa toata saptamana, in rugaciune, in post si in cugetarea celor dumnezeiesti. Duminica si
in sarbatori se adunau cu totii, impreuna cu parintele lor duhovnicesc, la priveghere de toata noaptea in paraclisul de lemn de alaturi.
Dupa cantarea Utreniei se savarsea Sfanta Liturghie si se impartaseau cu Trupul si Sangele Domnului. Apoi sihastrii mancau impreuna
asa-numita masa a dragostei, la un loc anume pregatit in mijlocul poienii. La urma luau binecuvantare de la parintele lor duhovnicesc si
se retrageau la chilii.
In acest loc s-au nevoit intotdeauna duhovnicii iscusiti in rugaciune si intelepti in cuvant, la care alergau numerosi sihastri din partea
locului. Si era traditia ca la praznicele imparatesti si mai ales la Craciun, la Sfintele Pasti si la Pogorarea Sfantului Duh sa se adune toti
sihastrii din Muntii Sihlei si Agapiei la parintii din Poiana Trapezei. Aici isi marturiseau gandurile la batranul, privegheau la slujba pana
dimineata, dand lauda lui Dumnezeu, se impartaseau cu Trupul lui Hristos si luau masa impreuna dupa traditie. Apoi se sarutau
duhovniceste si plecau linistiti la colibele lor. Toti cei care veneau la acesti sihastri erau odihniti si ospatati, de unde si numele locului
"Poiana Trapezei", adica "Poiana ospatului si a iubirii".
Ca o marturie a trecutului, se mai vad pana astazi in aceasta poiana urme de chilii si cativa pomi fructiferi.
CUVIOSUL AGAFTON SIHASTRUL - Manastirea Agafton - Botosani (secolul al XVIII-lea)
Ieromonahul Agaton (popular Agafton) era cu metania din Manastirea Doamnei, ctitorita de Elena Rares in anul 1552. Dupa mai multi
ani de nevointa a fost chemat de Dumnezeu la viata pustniceasca. Deci, luand cu sine doi ucenici, s-a retras in padurile din apropiere,
unde se nevoiau cativa calugari, si acolo a sihastrit zece ani in post si in neincetata rugaciune, ajungand sihastru si duhovnic vestit in
tinutul Botosanilor.
In anul 1729, Cuviosul Agafton Sihastrul, vazand ca se aduna fratii in jurul lui, "au mers in codrul ce este pe locul domnesc la ocolul
Botosanilor si au curatat padurea si au facut manastioara si si-au pus pometi pe langa chilii". Aceasta mica asezare pustniceasca, cu
hramul Sfintilor Arhangheli, s-a numit la inceput "Sihastria lui Agafton". Aici a adunat cuviosul ca la 20 de sihastri si impreuna s-au
nevoit in placere de Dumnezeu pana la jumatatea secolului XVIII. Randuiala sihastrilor era aceasta: neincetata rugaciune ziua si noaptea,
citirea Psaltirii la chilii, masa dupa asfintitul soarelui; Duminica, Sfanta Liturghie si impartasirea de obste.
Acest fericit sihastru era mare dascal al linistii si rugaciunii, incat nimeni din ucenici nu ajunsese la masura lui. Era, totodata, iscusit
duhovnic al sihastrilor si mirenilor si izgonitor de duhuri necurate, jertfindu-se pentru mantuirea tuturor. Caci era cu adevarat om al
dragostei, si nu era sihastru si egumen mai cunoscut in partea locului decat dansul. Simtindu-si sfarsitul aproape, Cuviosul Agafton si-a
binecuvantat ucenicii si s-a mutat cu pace in odihna lui Hristos.
71
CUVIOSUL ISACHIE SIHASTRUL - Manastirea Sucevita (secolul al XVIII-lea)
Ieroschimonahul Isachie s-a nevoit mai intai in obstea Manastirii Sucevita, sub egumenii Iorest (1725) si Teofan (1732). Apoi, dorind sa
urmeze fericitilor pustnici, s-a retras pe culmea unui deal inalt din apropierea manastirii, numit "Dealul Furcoiului", si acolo a sihastrit
mai mult de 30 de ani.
Acest cuvios s-a nevoit la inceput singur in padure, facand multe osteneli calugaresti si rabdand grele ispite de la diavolul. Dar, prin
darul Sfantului Duh biruind ispitele, s-a invrednicit de la Dumnezeu sa izgoneasca necuratele duhuri din oameni, incat numele lui era
cunoscut peste tot. Numerosi bolnavi urcau la chilia lui si se vindecau.
In anul 1760, Cuviosul Isachie a adunat cativa ucenici in jurul sau, a inaltat o mica biserica de lemn cu hramul "Schimbarea la Fata" si a
intemeiat un schit de sihastri pe Dealul Furcoiului. Aceasta mica sihastrie a durat peste 20 de ani, ca loc de liniste si de rugaciune pentru
calugarii din Manastirea Sucevita, iar pentru credinciosii din imprejurimi, loc de mangaiere duhovniceasca. Caci ajunsese Cuviosul
Isachie duhovnic foarte iscusit, taumaturg si inaintevazator, vestit in toata Moldova de Nord. Viata lui stralucea pe munte ca o faclie in
sfesnic, calauzind catre Hristos, atat pe calugari, cat si pe mireni.
In anul 1780, Cuviosul Isachie a coborat in Manastirea Sucevita si, dupa putina vreme, si-a dat sufletul cu pace in mainile Domnului.
Sihastria sa, mai dainuind pana in anul 1785, a ramas in paragina, impreuna cu toate schiturile de sub ocupatia austriaca.
CUVIOSUL SEBASTIAN SIHASTRUL - Intemeietorul Schitului Sihastru-Tecuci (secolul al XVIII-lea)
Pustnicul Sebastian era cu metania din Manastirea Bogdana-Targu Ocna, unde s-a nevoit in primii ani ai secolului XVIII. Apoi, dorind
sa se retraga la fericita liniste, s-a facut sihastru in padurile seculare ale Tecuciului, peste Valea Siretului. Iar nevointa lui era aceasta:
noaptea se ruga in chilie cu priveghere si metanii, iar ziua lucra in gradina si aduna ierburi si flori tamaduitoare de boli din padure, iar cu
mintea se ruga neincetat. Apoi impartea in dar la bolnavi aceste plante si cu rugaciunile lui multi se vindecau. Asa s-a facut vestit
schimonahul Sebastian in toate satele din partea locului si nu putini suferinzi veneau la bordeiul lui si se vindecau. Caci se invrednicise
cuviosul de la Dumnezeu de darul tamaduirii bolilor.
Dupa o nevointa ca aceasta, prin anul 1740, s-a intamplat o lupta grea in aceste paduri intre moldoveni si tatari, si multi din ambele parti
au cazut. Atunci si hatmanul Sandu Sendrea a fost greu ranit la picior. Retragandu-se oastea, hatmanul a fost gasit de sihastru in padure,
chinuit de durere, si l-a dus la chilia lui sa-l ingrijeasca. Deci, i-a zis cu lacrimi hatmanul: "Sfinte parinte, de ma vei tamadui de aceasta
rana si voi scapa cu viata, voi inalta o biserica in acest loc si voi face aici manastire de calugari, spre lauda lui Dumnezeu".
Ingrijindu-l cu multa dragoste Cuviosul Sebastian, in cateva luni de zile s-a vindecat bolnavul cu rugaciunea si cu plantele lui. Atunci,
hatmanul Sandu Sendrea, drept multumita lui Dumnezeu, a zidit o biserica si cateva chilii din averile sale, alaturi de bordeiul sihastrului,
in cinstea Sfantului si Marelui Mucenic Dimitrie. Acest lacas s-a numit "Schitul Sihastru", dupa numele cuviosului, iar schimonahul
Sebastian, invrednicindu-se de darul preotiei, a devenit cel dintai ctitor si egumen al acestui schit. In anul 1748, biserica a fost sfintita de
episcopul Ioanichie de Roman (1747-1769).
Asa a ajuns Cuviosul Sebastian incepator de frati si parinte duhovnicesc pentru multi credinciosi. Numele lui era cunoscut pana la
domnul Moldovei, si toti se foloseau de intelepciunea si de darul care era in el. Deci, mai traind peste zece ani si lasand in schit multi
ucenici, s-a mutat cu pace in ceata cuviosilor parinti.
EPISCOPUL IOANICHIE AL ROMANULUI - Ctitorul Schitului Vovidenia-Neamt (secolul al XVIII-lea)
Acest evlavios episcop era de. loc din tinutul Neamt, iar cu metania din Schitul Slatiorul (astazi, Vovidenia). Intrand de tanar in nevointa
calugareasca, a avut mai intai povatuitori pe cuviosii sihastri de la Pocrov. Apoi, invatand carte si deprinzand frica de Dumnezeu, s-a
facut calugar si preot ales in schit.
In anul 1746, ieromonahul Ioanichie a fost randuit staret al Manastirii Neamt, careia ii face unele adaugiri. Iar in toamna anului urmator
este ales episcop al Eparhiei Romanului, pe care o pastoreste cu duhovniceasca intelepciune 22 de ani. Acest episcop si iconom al
Tainelor lui Dumnezeu era plin de blandete si de smerenie. Inima si chilia lui erau deschise pentru toti, cu aceeasi statornica dragoste
mangaind si alinand suferintele omenesti si vorbind tuturor de Hristos. Pentru aceea, credinciosii il cautau si-l iubeau ca pe un adevarat
parinte si pastor duhovnicesc.
In timpul pastoriei sale, episcopul Ioanichie a ctitorit si innoit multe schituri si manastiri din eparhie, precum: Bogdana, Casin si Soveja;
Schiturile Sihastru, Buluc, Lepsa, Savu si altele. In orasul Roman, a intemeiat la Manastirea Precista Mare primul spital public, intretinut
din veniturile bisericii. De asemenea si in orasul Focsani a intemeiat, in incinta Manastirii "Sfantul Prooroc Samuil", un spital public cu
acelasi patron. La ambele spitale, episcopul Ioanichie facea vizite canonice, dadea ajutoare si randuia ieromonahi slujitori si calugarite
surori de caritate.
O alta ctitorie a episcopului Ioanichie este Schitul Vovidenia de langa Manastirea Neamt, pe care il innoieste din temelie in anul 1749. In
locul bisericii vechi, el inalta o alta biserica de lemn cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", face chilii, trapeza si clopote
noi si schimba numele schitului din "Slatioru" in "Vovidenia". Apoi aduna peste 60 de calugari si inchina schitul Manastirii Neamt.
Timp de aproape doua secole, Schitul Vovidenia si Schitul Pocrov au fost locuri de retragere si liniste ale monahilor din marea lavra.
Aici se nevoiau duhovnici din cei mai buni si schimonahi ravnitori in post si rugaciune.
La inceputul anului 1769, smeritul episcop Ioanichie isi da sufletul in bratele lui Hristos si este inmormantat in pridvorul bisericii din
Manastirea Neamt.
CUVIOSUL VASILE IEROSCHIMONAHUL - Staretul Schitului Poiana Marului (+ 1767)
Viata
Cuviosul ieroschimonah Vasile a fost parintele duhovnicesc al staretului Paisie de la Neamt si unul din cei mai vestiti dascali si lucratori
ai rugaciunii lui Iisus din secolul XVIII. El era, dupa traditie, din partile Poltavei si s-a nascut spre sfarsitul secolului XVII.
Luand din tinerete crucea lui Hristos, s-a facut schimonah in Schitul Dalhauti-Focsani, prin anii 1705-1706, unde s-a nevoit ca sihastru
cu mare osardie si frica de Dumnezeu. Aici a deprins adancul Sfintei Scripturi si a citit multe scrieri ale Sfintilor Parinti. Apoi, cu darul
lui Hristos, a ajuns mare lucrator al sfintei rugaciuni si sfetnic duhovnicesc al parintilor din obste.
Primind hirotonia in preot, in anul 1715 ajunge egumen al Manastirii Dalhauti si vestit povatuitor de suflete, incat numele lui se facuse
cunoscut peste tot, pana la domnul Tarii Romanesti, Constantin Mavrocordat. Timp de 20 de ani, cat a fost staret la Dalhauti, Cuviosul
Vasile aduna in jurul sau o obste de peste 40 de calugari sihastri, pe care ii deprinde cu ascultarea, smerenia, tacerea si lucrarea cea de
taina a rugaciunii lui Iisus. Astfel, staretul Vasile face din obstea sa o adevarata scoala duhovniceasca de traire isihasta, dupa invatatura
Sfintilor Parinti, renumita in Tara Romaneasca. Ucenicii sai, munteni, moldoveni, ardeleni si rusi, traiau in desavarsita dragoste si buna
72
randuiala. Apoi, nemaiincapand la Dalhauti, se stabilesc, o parte, la Schiturile din jur: Trestieni, Ciolanu, Carnu, Ratesti, Rogoz,
Bontasti, Valea Neagra (Vrancea) si altele.
Prin anii 1730-1733, staretul Vasile reinnoieste Schitul Poiana Marului si se muta aici cu 12 ucenici. Ca staret la Poiana Marului,
Cuviosul Vasile conduce duhovniceste toate schiturile din Muntii Buzaului, pe care le cerceteaza regulat, fie personal, fie prin scrisori.
Unul din ucenicii sai a fost si Cuviosul Paisie, pe care il primeste in Schitul Trestieni pentru cativa ani, iar in anul 1750 il calugareste in
Muntele Athos.
Randuiala staretului Vasile era aceasta: trairea in desavarsita armonie, citirea zilnica a Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti, practicarea
rugaciunii lui Iisus, pazirea curata a mintii, mancarea o data pe zi si impartasirea saptamanala.
Ca dascal al rugaciunii, marele staret a scris si cateva "Cuvinte" despre paza mintii, despre rugaciune si crestere duhovniceasca, care sunt
scurte introduceri la scrierile filocalice ale Sfintilor Nil de Sorska, Filotei, Isihie si Grigorie Sinaitul. Cuvintele sale introductive sunt
adevarate pagini de filocalie si calauza spre Hristos prin sfanta rugaciune.
Ajungand la masura marilor sihastri, Cuviosul Vasile si-a dat sufletul in mainile Domnului in anul 1767, lasand in urma numerosi
ucenici.
1. Cuviosul Vasile de la Poiana Marului a fost nu numai ctitorul unei mari sihastrii romanesti, renumita chiar peste hotarele tarii, ci si
parintele duhovnicesc al altor unsprezece schituri si manastiri din judetele Vrancea si Buzau, pe care le organizeaza personal dupa
randuiala isihasta fixata de el si le populeaza cu numerosi ucenici formati de el. Preluand miscarea isihasta de la Schitul Pocrov initiata
de Cuviosul Episcop Pahomie al Romanului (+ 1726), fericitul staret Vasile era foarte iscusit in viata de rugaciune, in cunoasterea Sfintei
Scripturi si a Sfintilor Parinti filocalici. Punand accent mai ales pe ascultare, pe lectura si rugaciune in manastirile si sihastriile din
centrul tarii noastre, reuseste sa creeze un adevarat curent de innoire duhovniceasca ia monahismul romanesc la mijlocul secolului
XVIII. Acest mare curent, al doilea ca marime dupa cel din secolul XV, initiat de Sfintii Nicodim de la Tismana (+ 1406), Leontie de la
Radauti si Daniil Sihastrul, va fi desavarsit si raspandit in toate tarile ortodoxe la sfarsitul secolului XVIII si inceputul celui urmator, prin
marii stareti Paisie de la Neamt (+ 1794), Gheorghe de la Cernica (+ 1806) si Sfantul Calinic de la Cernica (+ 1868).
2. Datorita asezarii tarii noastre la rascrucea dintre Peninsula Balcanica ortodoxa, in care stralucea Muntele Athos, si Rusia ortodoxa, cu
avantul ei isihast, Cuviosul Vasile de la Poiana Marului a gasit aici locul cel mai potrivit pentru o viata monahala innoita, atat prin
rugaciune, cat si printr-o traire duhovniceasca imparateasca. Acest iscusit dascal al rugaciunii a reusit sa imbine atat de armonios in
sihastriile din tinutul Buzaului si Vrancei asprimea ascetica a vietii calugaresti din Sinai si Athos, cu experienta mistica a monahismului
slav si cu traditia isihasta de sihastrie din sutele de schituri si manastiri, in care monahismul romanesc, atat de masurat si asezat, isi ducea
viata duhovniceasca fara intrerupere inca din secolul IV. Astfel, staretul Vasile reinnoieste viata monahala din schituri si sihastrii prin
imbinarea acestor trei experiente: greaca, rusa si romana; iar marii stareti Paisie de la Neamt si Gheorghe de la Cernica, urmati de Sfantul
Calinic, vor reinnoi viata duhovniceasca din marile lavre si chinovii romanesti.
3. Reinnoirea vietii monahale de la Poiana Marului si din celelalte schituri din Vrancea si Buzau s-a inceput si desavarsit printr-o
profunda viata de rugaciune, supravegheata permanent aproape o jumatate de secol, de catre marele staret Vasile. El cerea ucenicilor sai
sa practice neincetat rugaciunea inimii, chiar inainte de despatimire, sa traiasca in desavarsita dragoste si ascultare, sa iubeasca tacerea,
smerenia, postul si saracia celor materiale. Toate acestea, impreuna cu stricta respectare a slujbelor bisericesti la care luau parte toti
calugarii, au contribuit cel mai mult la curentul monahal innoitor care a odraslit in Schitul Poiana Marului.
4. Despre rugaciunea inimii astfel invata Cuviosul Vasile de la Poiana Marului:
- Multi, citind cartea Sfantului Grigorie Sinaitul si neavand incercarea lucrarii mintii, gresesc in intelegerea cea dreapta a ei, socotind ca
aceasta lucrare a fost data numai barbatilor celor sfinti si fara de patima. De aceea, tinandu-se de obiceiul de acum, adica numai de citirea
si cantarea psalmilor, a troparelor si a canoanelor, savarsesc numai rugaciunea cea din afara. Ei nu inteleg ca acest fel de rugaciune
cantata ne-au dat-o parintii numai pana la o vreme, pentru neputinta si pruncia mintii noastre. Aceasta pentru ca, deprinzandu-ne prin
citire si cantare, sa urcam la treapta lucrarii celei cu mintea, nu sa petrecem pana la sfarsit in aceasta. Pentru ca, citind si cantand numai
cu buzele rugaciunea cea din afara, ramanem la o parere bucuroasa de noi insine, socotind ca facem un lucru mare.
5. Repetand invataturile Sfantului Grigorie Sinaitul, asa isi invata ucenicii Cuviosul Vasile de la Poiana Marului:
- Cantarea noastra se cade sa fie ingereasca, dupa cum ne este si vietuirea, iar nu trupeasca. Caci cantarea cu glas si cu strigare a fost data
pentru lenevirea si nepriceperea noastra, ca sa ne ridice la rugaciunea cea adevarata din inima.
6. In continuare adauga Cuviosul Vasile, citand pe marele sinait:
- Nu-i este cu putinta celui ce se lupta in acest fel, adica cu rugaciune citita, din afara, sa dobandeasca candva pace duhovniceasca sau sa
ia cununile biruintei. Caci unul ca acesta este asemenea celui ce lupta noaptea, care aude glasurile dusmanilor si primeste rani de la ei,
dar nu poate vedea limpede cine sunt ei, de unde vin sau cum lovesc si pentru ce, caci intunericul ii orbeste mintea. Cel ce se lupta astfel,
cu rugaciunea exterioara, nu va putea scapa sa fie nu zdrobit de cei de alt neam. Osteneala o suporta, dar de plata este pagubit.
7. Iar pentru curatirea mintii de ganduri si coborarea ei in inima in vremea rugaciunii, asa invata Cuviosul Vasile: - Daca simturile din
afara nu pot opri mintea de la ganduri, trebuie ca mintea sa fuga din simturi, in vremea rugaciunii, in camara inimii si sa stea acolo surda
si muta la toate gandurile. Caci, precum sabia cea cu doua taisuri, ori in ce parte o vei intoarce, taie cu ascutisul ei cele ce se nimeresc in
preajma ei, tot asa lucreaza si rugaciunea lui Iisus, ca o sabie, uneori fiind intoarsa spre gandurile cele rele si spre patimi, iar alteori spre
pacat, spre aducerea aminte de moarte si de muncile cele vesnice.
8. Aratand valoarea atat de mare a rugaciunii din inima, fata de cea citita si cantata, spunea staretul Vasile si aceasta:
- De va voi cineva, fara aceasta rugaciune din inima, numai cu rugaciunea rostita si cantata si cu simturile si impotrivirea cea din afara sa
surpe atacurile vrajmasilor si sa se impotriveasca oricarei patimi sau gand viclean, acela va fi biruit degraba si de multe ori de vicleanul
diavol, facandu-l sa se aplece spre slava desarta si spre neatentie, socotindu-se pastor si invatator al oilor celor cuvantatoare.
9. Iar despre importanta rugaciunii si a cantarilor din biserica si cum trebuie sa fie facute ele, asa invata Cuviosul Vasile pe ucenicii sai:
- Sa nu socotesti, binecredinciosule cititor, ca, luandu-ne pe noi Sfintii Parinti, de la multa cantare din afara si poruncindu-ne sa ne
deprindem cu lucrarea, adica cu rugaciunea mintii, nesocotesc psalmii si canoanele. Sa nu fie aceasta. Caci acestea sunt date de Duhul
Sfant Bisericii lui Hristos, intru care se savarseste toata lucrarea de sfintire prin hirotonie si toata taina iconomiei lui Dumnezeu-
Cuvantul, pana la a doua venire a Lui, in care se cuprinde si invierea noastra. Ca nu este ceva omenesc in randuiala bisericeasca, ci toate
sunt ale darului lui Dumnezeu, neprimind nici un adaos de la vrednicia noastra si nici o imputinare pentru pacatele noastre.
73
10. Cugetand la cuvintele Sfantului Apostol Pavel: Voiesc a zice cinci cuvinte cu mintea mea, decat zeci de mii cu limba (I Cor. 14, 10),
Cuviosul staret Vasile invata pe ucenici ca mai mare folos avem rostind la rugaciune cateva cuvinte cu atentia mintii si simtirea inimii,
decat mii de cuvinte numai cu limba, fara atentie si simtire. Astfel, marele dascal al rugaciunii invata, zicand:
- Se cade mai intai a ne deprinde mintea si inima cu cinci cuvinte de acest fel, zicand din adancul inimii: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieste-ma". Dupa ce ne vom curati mintea cu aceasta rugaciune, se cuvine a ne urca la cantarea intelegatoare, adica la
cantarea si rugaciunea din biserica, deoarece oricare incepator, si inca patimas, poate savarsi cu intelegere aceasta rugaciune intru pazirea
inimii. Iar cantarea bisericeasca nicidecum nu o poate face, pana nu-si va curati mai intai mintea cu aceasta rugaciune. Sfantul Simeon,
arhiepiscopul Salonicului, avand acelasi duh si dar, porunceste arhiereilor, preotilor, calugarilor si tuturor mirenilor, sfatuindu-i sa zica si
sa uneasca cu rasuflarea in toata vremea si in tot ceasul aceasta sfintita rugaciune. El zice impreuna cu Apostolul Pavel: "Nu este alta
arma mai tare nici in cer, nici pe pamant, ca numele lui Iisus Hristos".
11. Zicea iarasi:
- Cel ce vietuieste drept si fara prihana, ferindu-se de placerea sa si de inaltarea mintii, de s-ar ridica toate taberele diavolesti asupra lui si
mii de ispite, va ramane nevatamat, spun Parintii. Dar cel ce umbla dupa randuiala proprie si dupa sfatul sau, adica in neascultare si in
voile sale, acela cade in inselaciune. Caci sunt doua pricini ale inselaciunii, adica ale caderii din rugaciunea cea curata a inimii: lucrarea
faptelor bune dupa voie proprie, adica fara ascultare si sfatuire, si a doua este inaltarea mintii, adica mandria cugetului, care este
impotriva smeritei cugetari.
12. Cuviosul Vasile, intr-un glas cu toti Sfintii Parinti, spune ca din trei pricini unii din calugari si din crestini parasesc lucrarea cea
sfintita a rugaciunii inimii. Unii din ei "lasa aceasta lucrare numai sfintilor barbati fara patima, socotind ca numai acelora li se potriveste,
nu si celor patimasi". A doua pricina a parasirii rugaciunii inimii este "imputinarea aproape totala a invatatorilor la acest fel de vietuire";
iar a treia pricina este "inselaciunea care se iveste in aceasta lucrare", adica ispita mandriei si a voii proprii. Or, pentru imputinarea
patimilor la calugarii incepatori, este nevoie de atentia mintii si paza inimii, adica de rugaciunea mintii. Iar daca lipsesc dascalii
rugaciunii, "avem scrierile sfintilor ca invatator". Cat pentru piedicile de care se tem unii, ei se fac siesi piedica, "caci nu trebuie sa te
feresti sa mergi in padure din teama de lup. Pentru ca numai de Dumnezeu trebuie sa te temi, sa fugi din frica sau sa te lepezi de El".
13. Cat pentru importanta postului la deprinderea rugaciunii inimii, staretul Vasile de la Poiana Marului aduce in mijloc cuvantul
Sfantului Vasile cel Mare, care zice: "Infranarea se randuieste potrivit puterii trupesti a fiecaruia". Apoi adauga:
- Cu adevarat si de aceasta se cuvine sa se tina seama, ca nu cumva, zdrobind cu infranarea cea peste masura puterea trupeasca, sa se faca
trupul sleit si neputincios spre sporirea duhovniceasca. Pentru ca, de ar fi fost bine sa slabim cu trupurile si sa zacem abia vii, negresit,
asa ne-ar fi facut Domnul de la inceput. Dar de vreme ce ne-a facut asa cum ne-a facut, gresesc cei ce nu pazesc precum este ceea ce a
fost facut. Pentru aceea zice Sfantul Maxim: "Da trupului cele dupa putere si intoarce toata nevointa ta spre lucrarea mintii". Iar Sfantul
Diadoh zice: "Postul are lauda in sine, dar nu la Dumnezeu". Deci, nu se cade nevoitorilor binecredinciosi a se trufi pentru el, ci sa vada
tinta cugetarii noastre in credinta in Dumnezeu.
14. Cuviosul Vasile de la Poiana Marului spunea ucenicilor ca viata monahala are trei cai: viata de obste, vietuirea in doi sau trei, numita
si cale de mijloc sau imparateasca, avand toate in comun, iar a treia este pustnicia, cea mai inalta, pe care o duc numai cei sfinti si
desavarsiti, dupa ce mai intai au parcurs primele doua cai. Dar unii monahi, zicea el, isi aleg si o alta cale, in afara de orice ascultare si
binecuvantare. Acestia isi fac chilia unde vor si traiesc singuri, ingrijindu-se mai mult de cele ale trupului.
- Schimnicia inainte de vreme, zice Cuviosul Vasile, este pricina de mandrie si iubire de sine; pe cand trairea impreuna cu altii iti
descopera slabiciunile, te apara de ispite si te poate curati zilnic, prin harul lui Hristos, lucrand din dragoste pentru Domnul.
15. Iar pentru citirea Sfintei Scripturi, invata cuviosul: - Ia aminte la citirea Scripturilor si, de nu vei fi om, te vei face om, ca citirea
Scripturilor este tamaduire cu mult mestesug si mantuitoare. Insa, mare intarire este a nu gresi intelegerea citirii Scripturilor si mare
surpare si prapastie adanca este neintelegerea Scripturilor. De aceea trebuie sa cunoastem si scrierile Sfintilor Parinti si ale altor nevoitori
care ne ajuta pe calea mantuirii.
SCRISOARE
CATRE PREACUVIOSUL SI DUHOVNICESCUL MEU FIU INTRU HRISTOS, IEROSCHIMONAHUL KIR ALEXIE
"Asteptand cu mare dor intoarcerea ta, ca iarasi sa ne vedem cu bucurie fata catre fata, iti trimit tie, prea iubitul meu fiu si prieten,
imbratisarea mea calduroasa si iti amintesc de intelegerea si legamantul nostru de a vietui in pacea Domnului: De veti ierta oamenilor
greselile lor si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre, iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va
ierta greselile voastre si Cele ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea. (Matei 6, 14-15; Luca 6, 31).
Eu, o, prietene, fiind om neputincios, cand gresesc fata de cineva, voiesc ca acela sa ma ierte. De asemenea, ma silesc, chiar daca inima
mea se impotriveste sa iert si eu fratelui meu greselile lui fata de mine. Pana cand insa? Nu de sapte ori, zice Domnul, ci de saptezeci de
ori cate sapte, daca ne va gresi si-i va parea rau, sa-i iertam lui. Aceasta este pravila si dreptarul nostru, pe care daca le-am pazi, nimeni
nu ne-ar strica dragostea dintre noi si impreuna-vietuirea noastra.
Dar adesea, inclinarea noastra de a ne acoperi greselile si a ne dezvinovati - pe care cineva a numit-o unealta a diavolului - nu ne lasa sa
ne luam asupra-ne vinovatia, cum ne este porunca, ci ne indeamna sa o punem in sarcina fratelui nostru, iar pe noi sa ne socotim
nevinovati, ceea ce vadit este o minciuna. Fratele este vinovat ca m-a suparat, iar eu am pacatuit ca nu am rabdat. Amandoi am gresit in
fata poruncilor lui Hristos si totusi aruncam vina unul asupra celuilalt, ca si Adam asupra Evei si Eva asupra sarpelui. Si astfel ne
pierdem sufletele si ne osandim ca si aceia, numai pentru ca umblam a ne dezvinovati, si nu pentru pacat, caci nu este in lumea aceasta
om fara pacat, chiar de ar fi sfant si de ar vietui numai o zi pe pamant. Deci este lucru lamurit ca nu numai pentru pacate vom fi osanditi,
toti cei care ne impotrivim poruncilor lui Hristos, ci si pentru aceea ca vrem sa ne ascundem vinovatia. Sa zic ca ma loveste cineva peste
obraz, iar eu, nevoind sa sufar una ca aceasta, arunc toata raspunderea asupra lui, care neindoielnic are partea lui de vina, si-l infatisez ca
pe un defaimator al poruncilor lui Hristos, iar pe mine insumi nu ma invinuiesc de nerabdare. Se intelege ca atat" cel care m-a lovit
trebuie sa fie judecat, cat si eu, care n-am avut destula rabdare, trebuie sa ma pocaiesc si sa iau asupra-mi vina de a fi calcat porunca
rabdarii. De aceea si Bogoslovul spunea: "Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi". Iar daca
vrem, o, prietene, ca adevarul sa se salasluiasca intru noi, atunci sa fugim de apucatura de a ne dezvinovati si sa ne insusim greselile, si
atunci adevarul se va arata pe fata, de la sine sau prin usile pocaintei. Descoperirea de la sine a adevarului sta in voia Domnului, iar
aflarea lui pe calea pocaintei atarna de slabele noastre puteri omenesti.
74
Din acestea, dar, se poate vedea ca lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci asupra duhurilor intunericului, a
incepatoriilor si a stapaniilor de sub cer! (Efeseni 6, 12).
Vina dar la noi, vino grabnic, prietene, precum ni te-ai fagaduit, ca sa ne fii impreuna-nevoitor si impreuna-luptator impotriva duhurilor
rautatii de sub cer, cu care nu se poate duce lupta, chiar de s-ar cobori raiul pe pamant, decat in chipul acesta. Bunaoara sa ne suim
amandoi intr-o luntre si sa pornim cu ea, ca si cum am avea o trebuinta oarecare, in sus pe apa Niprului pana la Kiev. Cata vreme vom
impinge cu lopetile, luntrea noastra va inainta in susul apei, iar daca incetam vaslitul, atunci fara sa ne mai ostenim noi, apa de la sine ne
va duce la vale pana la Oceacov sau pana la Kinburn. Aceasta o spun ca sa intelegi ca toate suisurile duhovnicesti se castiga cu anevoie
si cu sudoare multa. Cata vreme omul se nevoieste si vegheaza, el urca, ca si luntrea in susul apei. Iar cand vrea sa se mai odihneasca si
inceteaza truda, el indata coboara la vale, ca si luntrea manata de apele Niprului pana in Crimeea, caci, slabindu-ne puterile, patimile si
ispitele lucreaza atunci in voie.
Aceasta este calea cea ingusta, care duce la mantuire, si calea cea larga, care duce la pierzanie, cum zice Domnul. Cel ce rabda necazul si
supararea, savarseste in sufletul sau mare nevointa si truda, ca si cel care vasleste luntrea impotriva cursului apei. Pe cand omul care se
manie si tine minte raul si mai ales daca si cauta sa se dezvinovateasca, acela isi slabeste si isi seaca puterile sufletesti, incat ispitele
patrund in sufletul lui fara nici o greutate si-i duc mintea spre tot felul de placeri si patimi, precum si apa duce luntrea spre Oceacov si
Crimeea. Asa se intampla cu oricine se lasa cuprins de poftele si desfatarile trupesti si de patimi. De aceea zice apostolul ca trupul se
lupta asupra duhului, iar duhul asupra trupului. Cu alte cuvinte, daca trupul nostru lasa vaslele si vrea sa adoarma in luntre, atunci apa de
la sine il duce, impreuna cu luntrea, la vale spre tinutul tatarilor, pe cand duhul sau cugetul curat indeamna si sileste trupul sa vasleasca si
sa impinga din rasputeri luntrea la deal impotriva apei, pana la Kiev.
Urmand aceasta pilda, vino la noi, o, prietene si prea iubite fiule, si te urca cu noi in luntre sau mai bine zis in corabia noastra si, luand in
maini lopetile, vasleste impreuna cu noi, ca sa manam corabia in susul apei si sa nu o scapam la vale, spre lucrarea poftelor si a
patimilor. Iar daca din pricina slabiciunii noastre nu vom putea neintrerupt, zi si noapte, sa inaintam cu corabia, atunci macar sa nu o
lasam dusa de apa la vale si sa o tinem pe loc cu ajutorul ancorei, adica cu impotrivirea noastra fata de lucrarea patimilor. In acest chip
odihnindu-ne putin, iarasi vom lua lopetile si vom mana corabia la deal, adica luptand impotriva poftelor si inclinarilor noastre rele.
Tine-te dar, o, prietene, de fagaduinta data la plecarea ta, ca de nu vei putea afla, la vreun schit sau pe langa parintele Paisie, viata pe care
o doresti, apoi - cu cuvintele tale ai spus: "atunci imi voi smeri gandurile mele si ma voi intoarce inapoi".
Scumpul meu fiu duhovnicesc, ieroschimonah Kir Alexie! Pana cand vei fi purtat de gandurile tale, ca un al doilea Moise, leganat de
valurile apelor, in cosul sau de trestie? Porneste-te la drum si drumul te va aduce la bratele maicii tale, care te-a nascut duhovniceste,
precum si pe acel prunc l-a adus fiica faraonului, maicii sale ca sa-l creasca.
Fii sanatos in Domnul si te roaga pentru mine pacatosul".
VASILE, staretul de la Poiana Marului, 1766
SFANTUL SOFRONIE MARTURISITORUL - Manastirea Cioara- Sebes (secolul al XVIII-lea)
Sfantul Sofronie era de loc din satul Cioara-Sebes, judetul Alba. Fiind de mic foarte iubitor de Dumnezeu, a primit schima monahala la
una din sihastriile Tarii Romanesti, ajungand vestit sihastru si implinitor al Evangheliei lui Hristos.
In anul 1756, intorcandu-se in satul natal, a intemeiat o mica sihastrie in padurile din imprejurimi, cunoscuta cu numele de "Schitul
Cioara", adunand acolo si cativa ucenici. Apoi, vazand asuprirea si nedreptatea la care erau supusi romanii ardeleni ortodocsi si arzand
de ravna pentru Hristos, a umblat ani de zile prin satele din Ardeal, indemnand pe credinciosi sa pazeasca cu sfintenie credinta ortodoxa.
Pentru aceasta, la porunca craiului Ardealului, a fost aruncat in temnita si batut cumplit pentru ravna si indrazneala lui.
Fiind scos din inchisoare, a inceput iarasi a marturisi dreapta credinta in satele din Muntii Apuseni. Apoi a fost din nou intemnitat si
chinuit pentru Hristos. Dar, cu rugaciunile credinciosilor fiind eliberat, la 14 februarie, 1761, a adunat un "mare sobor" in orasul Alba
Iulia, cerand egalitate in drepturi poporului roman si episcop ortodox pentru credinciosii din Ardeal.
In acelasi an, vazandu-si dorinta implinita, s-a retras la Manastirea Curtea de Arges, unde, mai traind putin, s-a savarsit cu pace, dandu-si
sufletul in mainile lui Hristos. Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat in anul 1955, numarandu-l in ceata sfintilor marturisitori si se
face pomenirea lui la 21 octombrie.
Sfinte Preacuvioase Parinte Sofronie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
CUVIOSUL RAFAIL CALIGRAFUL - Manastirea Horezu (secolul al XVIII-lea)
Monahul Rafail Caligraful este numarat printre cei mai vestiti scriitori de opere patristice din Tara Romaneasca, al secolului XVIII. Era
fiul preotului Dumitru din satul Stancesti-Prahova, numit din botez Radu. Deprinzand din copilarie frica de Dumnezeu si lucrarea
faptelor bune si ramanand orfan de parinti, a fost calauzit de Hristos in obstea Manastirii Horezu, la varsta de numai 10 ani. Si era iubit
de egumen si de toti parintii pentru curatia si sfintenia vietii sale. Caci era strain, ascultator si cel mai mic din fratii manastirii.
Egumenul Dionisie l-a incredintat celor mai buni dascali din obste, de la care a invatat, in putina vreme, limbile greaca si slavona precum
si frumoasa scriere. La varsta de 14 ani, tanarul ostas al lui Hristos copia deja cu multa indemanare carti de invatatura duhovniceasca, pe
paginile carora adauga de obicei aceasta insemnare: "S-au scris de mult pacatosul robul lui Dumnezeu Radul Copilul, sin(fiul)
raposatului robul lui Dumnezeu popa Dumitru ot (de la) Stancesti sud Proa(h)uva, in Sfanta Manastire Hurezi...".
In anul 1754, la 2 aprilie, in sambata Pastilor, precum singur scrie, Radu "copilul" s-a calugarit cu numele de "Rafail monahul",
ramanand toata viata simplu calugar in obstea Manastirii Horezu, avand o singura ascultare: cantarea la strana si copierea de scrieri ale
Sfintilor Parinti. Timp de peste 30 de ani, Cuviosul monah Rafail a copiat zeci de carti patristice si de slujba pentru manastiri si biserici.
Dintre acestea se mai pastreaza astazi 15 manuscrise.
Acest monah iubitor de multa osteneala a trait un an de zile si in obstea Cuviosului Paisie, la Manastirea Dragomirna, dupa cum singur
scrie. Apoi, revenind la metanie si continuandu-si sfanta ascultare inca 20 de ani, s-a mutat la cerestile lacasuri spre sfarsitul secolului
XVIII, adaugandu-se in ceata cuviosilor parinti.
CUVIOSUL SILA IEROSCHIMONAHUL - Egumen al Schitului Sihastria Putnei (+ 1781)
Ieroschimonahul Sila a fost cel mai renumit egumen al Sihastriei Putnei. Era originar din judetul Botosani. Primii ani de ucenicie i-a
facut la Schitul Orasani din apropiere. Apoi, ravnind o viata duhovniceasca mai inalta, in anul 1712, a fost calauzit de Duhul Sfant sa
mearga la Schitul Sihastria Putnei.
Dupa mai multi ani de ascultare si nevointa, tanarul ostas al lui Hristos primeste tunderea in calugarie, iar in anul 1728 este hirotonit
preot si tuns schimonah. Ca ucenic al egumenului Dosoftei, schimonahul Sila se ostenea mult, atat cu slujba bisericii si cu implinirea
75
randuielii sihastresti, cat si cu aprovizionarea schitului cu hrana si cele de nevoie. Timp de 30 de ani, acest neobosit sihastru a fost
iconom al Sihastriei Putnei, implinind cu frica de Dumnezeu aceasta ascultare. Ca neavand schitul nici un fel de avere, se intretinea
numai din mila credinciosilor. Taranii de la camp trimiteau alimente, imbracaminte, vin, ceara si untdelemn pentru biserica, prin mainile
Cuviosului Sila, iar smeritii sihastri din munte se rugau pentru ei si pentru tara, ziua si noaptea.
Raposand egumenul Dosoftei in anul 1753, Cuviosul Sila a fost ales parinte duhovnicesc al Sihastriei Putnei. El a innoit in intregime
acest schit, zidind din piatra o biserica noua, in locul bisericutei de lemn, chilii, trapeza, pivnite, cismea de apa, livada de meri si zid de
jur-imprejur. De asemenea, a impodobit biserica cu catapeteasma, cu icoane si cu toate "podoabele si trebuintele ce i se cuvin casei lui
Dumnezeu". In anul 1758, noua biserica cu hramul "Buna-Vestire" a fost sfintita de mitropolitul Moldovei, Iacob Putneanul.
Egumenul Sila a innoit viata duhovniceasca in Sihastria Putnei, inmultind numarul smeritilor sihastri si desavarsind intre toti legatura
nemuritoare a dragostei. Unii dintre ei erau lucratori ai rugaciunii lui Hristos, iar altii, harnici caligrafi si scriitori de carti. Dintre acestia
se aminteste ieroschimonahul Natan, care a scris cu binecuvantarea egumenului "Pomelnicul ctitorilor sfintei Sihastrii a Putnei" (1768),
precum si o lucrare originala intitulata "Calugaria" (1770). Un alt sihastru a scris "Scara Sfantului Ioan din Sinai", la 1 martie 1770, iar
"smeritul intre ieromonahi Natanail Dreteanul, duhovnicul de la Pascani", care se nevoia in aceasta sihastrie, a copiat din nou Pomelnicul
Manastirii Putna, in anul 1756.
Cuviosul Sila era si un vestit duhovnic cautat de multi credinciosi de prin sate, precum si de monahi, sihastri, egumeni si arhierei. Pe toti
ii povatuia cu intelepciune pe calea mantuirii, nici descurajandu-i, nici in nepasarea sufleteasca lasandu-i. Unul din ucenicii sai,
ieromonahul Dosoftei Herescu, a ajuns in 1747 egumen al Manastirii Putna, iar intre anii 1750-1789 a fost episcop de Radauti si
mitropolit al Bucovinei, cel ce a reusit sa aduca din Polonia la Suceava, in anul 1783, moastele Sfantului Mucenic Ioan cel Nou.
In anul 1776, dupa ocuparea Moldovei de Nord de catre austrieci, Sihastria Putnei era supusa la bir si nu mai avea voie sa aduca ajutoare
din tara, fiind amenintata cu pustiirea. Atunci batranul egumen a facut o plangere catre imparat, cerand scutire de dari si aparand vechile
drepturi ale schitului. Pentru toate acestea, ieroschimonahul Sila este considerat un mare ctitor al Sihastriei Putnei.
Dupa 70 de ani de nevointa duhovniceasca in Schitul Sihastria Putnei, Cuviosul Sila a pus egumen in locul sau pe ieroschimonahul
Natan, iar el si-a dat sufletul cu pace in mainile Domnului, in anul 1781.
CUVIOSUL VARTOLOMEU MAZAREANUL - Manastirea Putna (1710-1780)
Cuviosul arhimandrit Vartolomeu Mazareanul "a fost o mare personalitate duhovniceasca a monahismului romanesc" si cel mai prolific
scriitor bisericesc din secolul XVIII.
Se tragea din orasul Campulung-Moldovenesc, nascut intr-o familie care a odraslit alese figuri de preoti si calugari. Astfel, mosul sau,
anume Ioanichie, a fost calugar la Manastirea Putna; tatal sau, la indemnul fiului, ajunge tot aici ieromonah cu numele de Ghenadie; sora
sa, Elena, imbraca si ea schima monahala, iar fratii sai, Teodor si Nicolae, urmeaza scoala de la Putna si devin preoti de parohie.
Tanarul Vasile a fost chemat de Hristos din copilarie la nevointa duhovniceasca, in obstea Manastirii Putna. Cunostea din familie limba
slavona si iubea mult linistea, biserica si citirea cartilor sfinte. Aici devine ucenic si invatacel al ieromonahului Antonie, un vestit dascal
si povatuitor de suflete. Acesta il invata buna nevointa duhovniceasca, smerenia, rabdarea, rugaciunea si ascultarea, care formeaza
temelia mantuirii. Iar adancul teologiei si invatatura Sfintilor Parinti le deprinde in scoala "cea mica", care exista in manastire.
Ieromonahul Antonie i-a fost nas de calugarie monahului Vartolomeu, tunzandu-l de tanar in schima monahala. Apoi, fiind hirotonit
preot, in putin timp a devenit un ales povatuitor de suflete si dascal preainvatat in scoala de la Putna. Intre anii 1740-1757, el a fost
sufletul acestei scoli, pregatind sute de tineri, atat pentru calugarie, cat si pentru preotie la sate.
In anul 1750, Protosinghelul Vartolomeu ajunge egumen, arhimandrit si parinte duhovnicesc al Manastirii Putna, pe care o povatuieste
cu multa pricepere pana in anul 1763. Acum, viata duhovniceasca din Putna capata un nou avant. El mareste numarul calugarilor si al
duhovnicilor, randuind bine slujbele bisericii, scrie si traduce numeroase carti bisericesti, imbogateste biblioteca cu manuscrise de
valoare, impodobeste biserica voievodala cu catapeteasma si icoane noi si da o noua amploare Sihastriei de pe valea Putnei. Astfel, sub
egumenia sa, Manastirea Putna desteapta multe suflete pe calea mantuirii si creeaza o atmosfera de innoire duhovniceasca in Moldova de
Nord.
In anul 1757 face un scurt pelerinaj la manastirile din Rusia si devine membru onorific al Academiei Teologice din Kiev. Intre anii 1774-
1776 cerceteaza scolile manastiresti de la Moldovita, Voronet, Humor, Neamt si Mitropolia din Iasi. Apoi, intors din nou la Manastirea
Putna, intemeiaza, pe langa vechea scoala zisa "cea mica", asa-numita "scoala cea mare", un fel de academie teologica romaneasca, fara
egal la acea vreme in Moldova. Aici invatau numerosi tineri, atat dogmele credintei ortodoxe, cat si nevointa vietii monahale, psaltichia,
retorica si o limba straina. In acest timp, arhimandritul Vartolomeu este numit "indreptator al scoalelor domnesti, episcopesti si
manastiresti" din Moldova. Adica un fel de parinte duhovnicesc si supraveghetor al invatamantului bisericesc si manastiresc, caci era
unul din cei mai invatati calugari ai timpului sau si un cuvios povatuitor de suflete. Nu putini duhovnici, egumeni, ierarhi si dregatori de
tara il aveau de sfetnic si duhovnic.
Arhimandritul Vartolomeu Mazareanul a fost si un neintrecut scriitor si traducator de carti patristice si bisericesti. Dintre traduceri se
amintesc: Scara Sfantului Ioan Scararul, tradusa in anul 1766 la cererea ieromonahului Varlaam de la Manastirea Bisericani; Invatatura
dulce sau Livada inflorita, la Manastirea Solea, in anul 1770; Invataturile Cuviosilor Dorotei si Efrem Sirul; numeroase vieti de sfinti,
dupa Sfantul Dimitrie al Rostovului; Apoftegmata, adica scurte cuvinte retorice si morale (1755) si altele. Iar dintre cartile compuse de
el, amintim: Letopisetul de la zidirea lumii (un fel de Hronograf), Letopisetul Moldovei (1769), Condica sfintei Manastiri Voronetul
(1775), Condica sfintei Manastiri Humor (1776), Condica Manastirii Sfantul Ilie de langa Suceava, Condica Manastirii Precista din
Roman, Uricul lui Stefan cel Mare din 16 martie, 1490 etc.
Asa s-a nevoit si s-a jertfit pentru folosul si mantuirea multora Cuviosul si neobositul arhimandrit Vartolomeu de la Putna. Apoi, mai
traind putin, a adormit cu nadejdea invierii in anul 1780 si a fost inmormantat la manastirea de metanie.
CUVIOSUL ONUFRIE PUSTNICUL - Schitul Sihastria Voronei (+ 1789)
Viata Acest mare sihastru era impreuna nevoitor si sfetnic al staretului Paisie de la Neamt, fiind de o masura si de o varsta cu dansul.
Inainte de a intra in nevointa monahala, a fost guvernator al unei provincii din Rusia, in jurul anului 1749. La inceput s-a nevoit in
Schitul Poiana Voronei. Apoi, retragandu-se la liniste in codrii din jurul Schitului Sihastria Voronei, a ajuns sihastru desavarsit si s-a
odihnit cu pace in vara anului 1789.
Cuviosul Onufrie, auzind de marii sihastri moldoveni din Poiana si codrii Voronei si fiind chemat de Hristos, a intrat in obstea acestui
76
schit, unde s-a nevoit, dupa voia lui Dumnezeu, mai mult de 25 de ani. Iar ne vointa lui , era desavarsita ascultare, in tacere si neincetata
rugaciune. Mancare primea dupa apusul soarelui, iar noaptea atipea pe scaun pana la doua sau trei ore. Si atat de mult a crescut in viata
duhovniceasca, incat toti se foloseau de trairea lui si ii cereau sa se roage pentru ei.
Cea mai aleasa fapta buna a Cuviosului Onufrie era neincetata rugaciune, pe care in putina vreme o deprinsese in chip desavarsit. In
obstea schitului din Poiana Voronei nu era in acea vreme un lucrator al rugaciunii lui Iisus mai iscusit ca smeritul schimonah Onufrie.
Dobandise inca si darul lacrimilor si, cu harul lui Hristos, avea mare bucurie si mangaiere duhovniceasca, insa despre toate acestea nu
vorbea niciodata nimanui.
Invrednicindu-se de darul preotiei, Cuviosul Onufrie era slujitor ales al celor sfinte si duhovnic al multor sihastri din padurile Voronei. Si
era intelept in cuvant, bland si cunostea mai mult decat toti ispitele vrajmasului. Astfel, numele lui se facuse cunoscut peste tot si insusi
staretul Paisie il cerceta din timp in timp, pentru cuvant de folos.
Fiind incredintat prin oarecare semne dumnezeiesti, in anul 1764, Cuviosul Onufrie s-a retras la pustie in codrii seculari ai Sihastriei
Voronei. Acolo, facandu-si chilie din lemn si pamant, s-a nevoit singur in nestiute osteneli duhovnicesti timp de 25 de ani, ajungand
facator de minuni si inaintevazator. Apoi, savarsind calatoria acestei vieti si cunoscand dinainte ceasul mutarii sale, si-a dat fericitul sau
suflet in bratele lui Hristos si a fost inmormantat alaturi de chilie, in livada sub un mar.
Odata, mergand la vanatoare in padurile Voronei, un boier din sfatul tarii, care avea o fiica bolnava de epilepsie, a ajuns pana la chilia
marelui sihastru Onufrie. Deci, fiindu-i sete, a luat cateva mere cazute jos pe mormantul cuviosului. Din acestea mancand acasa copila
bolnava, indata s-a vindecat de boala. Asemenea si alti bolnavi, care veneau la mormantul lui, se faceau sanatosi. Din aceasta pricina,
credinciosii din partea locului il cinsteau ca pe un sfant pe pustnicul Onufrie.
Auzindu-se pana la mitropolit si la domnul tarii despre Cuviosul Onufrie, in anul 1846 i s-au scos din mormant moastele si s-au asezat cu
cinste in altarul bisericii din Manastirea Vorona. Iar din anul 1856, moastele lui au fost asezate in altarul bisericii din Sihastria Voronei.
Despre acestea se scriu urmatoarele pe sicriasul in care se pastreaza:
"1846, mai 9. In vremea egumeniei parintelui Rafail, arhimandrit si staret al Manastirii Vorona, pe mosia acestei manastiri, in fundul
mosiei, spre hotar in padure, se gaseste o sihastrie de o suma de bani insemnata, unde s-au nevoit multi din parintii calugari, din care cel
mai insemnat s-a aflat parintele nostru, Onufrie. In anul 1846, cand au venit inaltimea sa Mihail, domnitorul tarii, la noi la manastire aici,
si aceasta nu ne este cunoscut cum s-au inteles sfintia sa Rafael staretul cu domnitorul din pricina dezgroparii oaselor Cuviosului
Onufrie, ci deodata m-am pomenit cu o porunca in care mi se poruncea ca eu dimpreuna cu parintii duhovnici Gavriil, Irinarh si Onisifor
si un vataf batran sa ajungem pe taina la numita Sihastrie mai din sus. Mergand, am inceput a sapa mormantul si la o adancime de patru
palme am aflat oasele. Toate erau invaluite cu muschi de pamant si, scotandu-le afara, la cap am aflat o lespegioara de piatra, in care
arata de cand a raposat cuviosul: 57 de ani in mormant. Si, aducandu-le la manastire, ni s-a poruncit sa facem panihida pentru cuvios in
fiinta domnitorului, si aceste oase de atunci stau neingropate pana acum".
In zilele noastre, un ierodiacon a adus mai multi credinciosi sa se inchine la Schitul Sihastria Voronei. Deci, voind sa arate moastele
Cuviosului Onufrie si, apucandu-le fara evlavie, indata s-a spart sicriul si au cazut jos in altar, ca nu era niciodata voia cuviosului sa fie
laudat si vazut de oameni. De atunci, nimeni nu a mai indraznit sa le scoata din sfantul altar.
SFANTUL PAISIE DE LA NEAMT (1722-1794)
Viata
Cuviosul Paisie de la Neamt a fost unul dintre cei mai mari stareti pe care i-a avut monahismul nostru romanesc.
El s-a nascut la 21 decembrie, 1722, in Poltava, din parinti foarte evlaviosi. Tatal sau era preot la catedrala orasului. In aceasta casa
binecuvantata, Petru era al unsprezecelea copil din cei doisprezece frati. Dupa toate probabilitatile era de origine moldovean, poate chiar
din neamul Cantemirestilor, dar, din pricina deselor navaliri otomane si tataresti, bunicii sai s-au stramutat si stabilit in orasul Poltava din
Malorusia.
Ramanand orfan de tata, este dat de mama sa la studii, la Academia Movileana din Kiev, in anul 1735. Dupa patru ani de studii, sufletul
sau nu-si gasea odihna in lume. El se simtea chemat la nevointa calugareasca.
In toamna anului 1739, cand avea doar saptesprezece ani, Petru porneste in cautarea unei manastiri si a unui duhovnic bun, atat de
necesar pentru sufletul sau. Timp de 7 ani rataceste in mai multe schituri si manastiri, printre care si Lavra Pecersca. In Manastirea
Medvedeschi este facut rasofor cu numele de Platon.
Negasind odihna si liniste duhovniceasca in manastirile ucrainene, rasoforul Platon, indemnat de Duhul Sfant, trece in Moldova in anul
1745. Aici se nevoiau nu putini calugari malorusi. Platon se stabileste la Schitul Trestieni - Ramnicu-Sarat. Apoi se muta la Schitul
Carnul, pe apa Buzaului, unde se afla si pustnicul Onufrie. In vara anului 1746, pleaca la Athos si traieste un timp in singuratate, in
preajma Manastirii Pantocrator. In anul 1750, staretul Vasile il calugareste pe pustnicul Platon, dandu-i numele de Paisie. Din acest an,
smeritul Paisie incepe sa primeasca ucenici, i se da Schitul Sfantul Prooroc Ilie, accepta preotia si petrece in Athos in total saptesprezece
ani.
In vara anului 1763, staretul Paisie vine in Moldova cu cei 64 de ucenici ai sai, de frica turcilor, care stapaneau Athosul si tarile
balcanice. Aici i se incredinteaza Manastirea Dragomirna, unde se nevoieste 12 ani, pana la 14 octombrie 1775, formand o obste de 350
de calugari. In toamna anului 1775, datorita ocuparii Bucovinei de austro-ungari,Cuviosul Paisie lasa 150 de calugari la Dragomirna si
vine la Manastirea Secu, insotit de 200 de calugari, in vara anului 1779 se stramuta pentru ultima data in marea lavra a Moldovei,
Manastirea Neamt.
In Manastirea Neamt, Cuviosul Paisie petrece ultimii cincisprezece ani cei mai rodnici din toata viata sa. Aici face numeroase traduceri
din operele Sfintilor Parinti, organizeaza obstea dupa randuiala Sfantului Munte, formeaza un sobor foarte numeros de aproape 700 de
calugari, deprinde pe multi ucenici sa practice rugaciunea lui Iisus si intretine relatii duhovnicesti cu multe manastiri, stareti, duhovnici,
pustnici, episcopi si dregatori.
La 15 noiembrie, 1794, intr-o zi de miercuri, la Vecernie, marele staret al Manastirii Neamt, Cuviosul Paisie - numit in slavona
Velicikovschi - se muta la odihna cea vesnica, in varsta de 72 de ani, si este inmormantat in gropnita bisericii voievodale, cum se vede
pana astazi. Pentru sfintenia vietii lui, Biserica Ortodoxa Romana l-a trecut in randul sfintilor si i se face pomenirea la 15 noiembrie, in
fiecare an.
77
Nevoindu-se rasoforul Platon in Schitul Trestieni, a fost randuit de egumen la bucatarie. Dar el, fiind neinvatat a face mancare si firav cu
trupul, intr-o zi n-a fiert bucatele indeajuns; iar cand sa dea vasele jos de pe foc, a varsat din greseala mancarea toata, pentru care a plans
mult, cerandu-si iertare. In alta zi a fost randuit sa faca paine la brutarie. Insa si aici a patimit aceeasi ispita. Caci, nestiind cum sa prepare
aluatul si neavand putere sa-l framante cat trebuie, aluatul n-a mai dospit. Apoi, venindu-i un frate in ajutor, l-a framantat din nou; dar in
cuptor, nestiind sa potriveasca focul, toata painea a ars pe vatra. Atunci, rasoforul Platon, cerandu-si in genunchi iertare de la parinti, a
plans de mahnire in toata ziua aceea.
Mai tarziu, dupa ce Cuviosul Paisie ajunge staret la Manastirea Neamt, spunea ucenicilor sai:
- Fiilor, cei ce vin in obstea noastra sa nu se descurajeze vazandu-si nepriceperea lor in unele ascultari, ca si eu am fost la fel. Ci, sa aiba
rabdare ca, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu sarguinta, ei vor ajunge sa izbuteasca in orice lucru.
Un schimonah, anume Dosoftei, a spus rasoforului Platon ca peste putine zile va veni marele staret Vasile de la Poiana Marului in
Schitul Trestieni si, daca il va vedea asa tanar si ager la minte, il va sili sa primeasca preotia. Atunci Platon, multumindu-i, i-a zis:
- Parinte Dosoftei, eu pana la moarte as dori sa raman simplu monah, caci nu sunt vrednic de o treapta asa de mare.
- Dumnezeu sa-ti ajute, frate!, i-a adaugat batranul.
Intr-o toamna, egumenul schitului l-a randuit pe Platon sa pazeasca via, poruncindu-i sa nu manance struguri decat dupa masa, ca sa nu
se imbolnaveasca de stomac. Dar ucenicul, biruindu-se de lacomie, toata ziua manca struguri, iar la masa nu mai gusta nimic. De aceea,
mult slabind ca dupa o boala, a fost certat de egumen. Atunci, Platon, rusinandu-se, si-a marturisit greseala neascultarii, cerandu-si cu
lacrimi iertare.
Spuneau parintii din schit despre Platon si acest lucru vrednic de stiut: intr-o noapte, spre Duminica, Platon a adormit asa de tare, ca nu a
mai auzit clopotul de Utrenie. Cand s-a desteptat, slujba era pe la jumatate. Atunci, de mare mahnire, a inceput a plange si s-a intors la
chilie. Iar a doua zi s-a rusinat sa mai mearga la Sfanta Liturghie si la trapeza cu fratii, ci sedea in chilie plangand, atat era de patruns de
frica de Dumnezeu. Din ziua aceea, multa vreme, rasoforul Platon nu mai dormea culcat pe pat, ci sezand pe un scaunel, ca sa se poata
destepta la Utrenie.
Nevoindu-se smeritul Platon la Schitul Carnul, se ducea adesea in pustie, la Cuviosul Onufrie, barbat ales si plin de dar, pentru a-i cere
cuvant de folos. Odata, dupa ce i-a vorbit batranul despre patimile trupesti si sufletesti si despre luptele cele cu viclesug ale diavolilor, a
adaugat la urma si acestea:
- Daca n-ar apara Hristos pe poporul Sau, nu s-ar fi mantuit nici unul din sfinti. Dar cel ce cade catre Hristos cu credinta si cu dragoste,
cu smerenie si lacrimi, aceluia i se dau mangaieri si negraite bucurii, pace si dragoste fierbinte catre Dumnezeu. Marturii ale acestui
lucru sunt lacrimile nefatarnice izvorate din marea dragoste, zdrobirea inimii si smerenie necontenita pentru Hristos. Caci, din dragoste
catre Dumnezeu, omul devine nesimtitor catre bunurile lumii acesteia.
Dupa patru ani de nevointa duhovniceasca in Moldova, rasoforul Platon a plecat la Sfantul Munte, ca sa scape de hirotonie, dupa cum
singur marturisea mai tarziu, "ca nu cumva parintii moldoveni sa-l sileasca sa primeasca preotia".
Sosind Platon in Muntele Athos, umbla prin toate manastirile si sihastriile sa-si gaseasca un iscusit povatuitor. Dar, negasind un
duhovnic dupa dorinta lui, s-a retras in pustie, nevoindu-se singur patru ani de zile in multa nevoie si osteneala, in rugaciune si citirea
Sfintilor Parinti, in lacrimi si priveghere ziua si noaptea.
Nevointa fericitului Platon in singuratate era destul de grea si anevoioasa. Neincetat se indeletnicea cu citirea Sfintei Scripturi si cantarea
psalmilor. Mancare primea o data la doua zile si atunci numai pesmeti si apa, afara de sambete, Duminici si praznice. Iar saracia lui era
covarsitoare. Traia numai din pomana. Avea doar o dulama si o rasa, si acelea foarte vechi. De multe ori, din pricina lipsei, umbla
descult chiar si iarna si fara camasa pe el. Dar smeritul Platon se bucura de saracia lui, precum se bucura bogatul de bogatia lui. Nici usa
chiliei sale nu o incuia vreodata cand pleca undeva, caci nu avea nimic intr-insa, fara numai cuvintele Sfintilor Parinti pe care le
imprumuta de la manastiri.
In acea vreme, cu purtarea de grija a lui Dumnezeu, a venit in Sfantul Munte marele staret Vasile de la Poiana Marului si a zabovit
cateva zile la chilia fericitului Platon. Iar la rugamintea lui, staretul Vasile l-a calugarit pe Platon, punandu-i numele de Paisie. Apoi
batranul l-a sfatuit pe ucenicul sau sa lase nevointa pustniceasca si sa-si aleaga calea imparateasca, zicand:
- Toata viata monahiceasca se imparte in trei parti: intai viata de obste; al doilea petrecerea in doi sau in trei, numita si calea
imparateasca sau de mijloc, avand toate in comun; al treilea este nevointa de unul singur in pustie, potrivita numai barbatilor sfinti si
desavarsiti.
In timpul de fata insa, unii calugari si-au nascocit al patrulea fel de randuiala monahiceasca. Fiecare isi face chilie unde ii place, traieste
singur si se conduce singur dupa voia sa. Acestia nu sunt adevarati pustnici, ci niste samavolnici, pentru ca si-au ales un chip de viata
care nu este dupa masura puterilor lor, lepadand ascultarea obsteasca.
Unii dintre acestia zic: "Eu de aceea traiesc singur, ca sa nu supar pe fratele meu, nici eu sa nu fiu suparat de altul. Apoi, ca sa ma feresc
de grairea desarta si de osandirea altuia". Dar stii tu, prietene, oare ca aceste vorbe ale tale mai mult te rusineaza decat te indreptatesc?
Pentru ca si Parintii Bisericii au spus ca celor tineri le este de folos sa se plece, iar mandria, parerea de sine, viclenia si altele asemenea
ingamfa si fac pe om trufas.
Iarasi zicea Cuviosul Vasile catre ucenicul sau, Paisie:
- Mai bine este sa traiesti impreuna cu un frate, sa-ti cunosti slabiciunea si masura ta, sa te caiesti, sa te rogi inaintea Domnului si sa te
cureti in toata ziua, prin harul lui Hristos, decat sa porti in tine trufia si parerea de sineti, sa le ascunzi cu viclenie si sa te hranesti cu
traiul singuratic. Ca traiul singuratic aduce nu putina vatamare celui patimas.
Iarasi adauga staretul Vasile:
- Schimnicia inainte de vreme este pricina de mandrie, dupa cuvantul Sfantului Varsanufie. Deci, daca pe cel slab schimnicia il duce la
mandrie, atunci in ce se bizuie cel ce indrazneste la aceasta lupta singuratica? Nu este mai bine oare a pastra tacerea in doi sau in trei pe
drumul imparatesc?
Petrecerea in viata de obste, dupa porunca Domnului, spunea marele staret, da monahului ravna la tot lucrul, desi i se impotriveste
satana. Aici nu au loc iubirea de sine si partinirea, care, de obicei, stapanesc pe cei ce traiesc in singuratate.
Celor ce au trait la inceput in viata de sine, li se pare grea viata de obste. De aceea, unii din ei zic: munca pentru noi insine ne dadea
ravna si harnicie; iar cand lucram pentru frati, se ivesc numaidecat lenea si cartirea.
Spunea iarasi staretul Vasile:
78
- Cel ce traieste singuratic lucreaza numai pentru sine, din iubire de sine. Iar cel ce traieste in obste lucreaza numai pentru Domnul, din
iubire de Dumnezeu. De aceea, se cuvine ca noi, neputinciosii, sa tinem calea imparateasca, petrecand mai multi la un loc. In felul acesta
si ispitele le vom birui si de pacatul iubirii de sine ne vom izbavi. Asa il invata Cuviosul Vasile dupa calugarie pe Cuviosul Paisie.
Incepand fericitul Paisie sa primeasca in jurul sau mai multi frati, dupa sfatul staretului Vasile, duceau mare lipsa de preot. Deci, il rugau
cu lacrimi in ochi pe Paisie sa primeasca preotia, dar el nu voia, socotindu-se nevrednic.
Atunci, unii din batranii Muntelui Athos au zis cuviosului:
- Cum poti tu sa inveti pe frati sa asculte si sa-si taie voia, cand tu nu faci ascultare si respingi lacrimile atator oameni? Vadit lucru este
ca tu iubesti voia ta si crezi mintii tale mai mult decat vorbelor celor mai batrani cu anii si cu mintea. Oare, tu nu stii unde duce
neascultarea?
Auzind aceste cuvinte, Paisie s-a supus voii parintilor si a primit preotia.
Se spunea despre obstea Cuviosului Paisie de la Schitul Sfantul Ilie ca petrecea in mare lipsa materiala, dar in desavarsita armonie si
ravna duhovniceasca. Pe langa participarea zilnica la slujbele bisericesti, fratimea se indeletnicea si cu lucrul mainilor, in deplina
dragoste, smerenie si tacere.
Se spunea despre fericitul staret ca si el insusi se ostenea, ziua la facerea de linguri, iar noaptea, la citirea si transcrierea cartilor Sfintilor
Parinti, sacrificand pentru somn pana la trei ceasuri.
Spuneau iarasi ucenicii lui ca in toata viata sa, Cuviosul Paisie varsa multe lacrimi cand savarsea Sfanta Liturghie, fiind patruns de
dumnezeiasca dragoste.
Patriarhul Serafim, care petrecea in Manastirea Pantocrator, il chema pe staretul Paisie in lavra de cateva ori pe an pentru a sluji Sfanta
Liturghie. Si se foloseau toti vazand pe Paisie slujind in limba greaca, fara graba, cu nespusa evlavie, cu fata stropita de lacrimi si
absorbit cu totul de sfanta slujba.
Staretul Paisie iubea foarte mult citirea operelor Sfintilor Parinti. Iata ce raspunde el staretului Atanasie, care il invinuia de oarecare
lucruri:
- Sa nu zici, parinte Atanasie, ca ajung una sau doua carti pentru mantuirea sufletului. Doar nici albina nu aduna miere dintr-o singura
floare, ci din multe. Asa este si cel ce citeste cartile Sfintilor Parinti. Una il invata dreapta credinta; alta ii vorbeste de tacere si rugaciune;
alta ii spune de ascultare, de smerenie si rabdare, iar alta il indeamna catre iubirea de Dumnezeu si de aproapele. Asadar, din multe carti
patristice invata omul sa traiasca dupa Evanghelie.
Zicea Cuviosul Paisie:
- Cel ce nu vrea sa patimeasca cu Hristos in viata de obste si indrazneste in mandria, sa sa se ridice deodata pe crucea lui Hristos,
alegandu-si viata de pustie inainte de vreme, el devine un razvratit, iar nu pustnic.
Zicea iarasi:
- Viata de obste si sfanta ascultare din ea, care este radacina vietii calugaresti, a asezat-o pe pamant insusi Hristos Mantuitorul, dand
pilda oamenilor petrecerea Sa si a celor doisprezece Apostoli, care s-au supus intru totul dumnezeiestilor Lui porunci.
Nici o alta vietuire, spunea cuviosul, nu aduce calugarului atata sporire si nu-l izbaveste asa curand de patimile trupesti si sufletesti, ca
viata de obste prin fericita ascultare. Si aceasta, datorita smereniei care se naste din ascultare.
Iar despre dragostea cea duhovniceasca iarasi spunea:
- Petrecerea in viata de obste a fratilor adunati in numele lui Hristos, fara deosebire de neam, ii uneste asa de mult prin dragoste, incat
toti devin un singur trup, avand un singur cap - pe Hristos -, un singur suflet, o singura voie si un singur scop - pazirea poruncilor lui
Dumnezeu -, indemnandu-se unul pe altul la lupta cea buna, supunandu-se unul altuia, purtand sarcinile unul altuia, fiind parinte si
ucenic unul altuia.
Iarasi zicea staretul:
- Dumnezeiasca ascultare, fiind radacina si temelia vietii calugaresti, este strans legata de viata de obste, cum este legat sufletul de trup.
Ca una fara alta nu poate exista.
In obstea noastra, spunea fericitul Paisie, nimeni nu are nimic al sau personal, ca toti sunt incredintati ca lacomia este calea lui Iuda
vanzatorul. Cel ce vine in manastire este dator ca toata averea sa, pana la cel mai mic lucru, s-o puna la picioarele staretului, daruindu-se
pe sine lui Dumnezeu pana la moarte, cu trupul si sufletul sau.
Apoi adauga si acestea:
- Cu adevarat, nu toti in obstea noastra au ajuns deopotriva masura varstei duhovnicesti. Cei mai multi si-au lepadat cu totul voia si
cugetul lor, supunandu-se in toate fratilor si rabdand cu mare bucurie ocarile si ispitele. Ei necontenit sunt stapaniti de mustrarea de sine
si se socotesc mai nevrednici decat toti.
Altii, inca nu putini, cad si iarasi se scoala; gresesc si din nou se pocaiesc; cu greu rabda mustrarile si ispitele, dar nu raman ca cei dintai,
ci se roaga cu caldura lui Dumnezeu sa le trimita ajutor. Sunt putini insa si de aceia care nu pot deloc sa rabde ispitele si mustrarile.
Acestia au nevoie sa fie hraniti cu laptele milei, al iubirii de oameni si al ingaduintei, pana vor ajunge la cuvenita varsta duhovniceasca.
Catre unul din prietenii sai zicea Cuviosul Paisie cuvintele acestea:
- Am o necontenita intristare si durere in inima mea. Oare cu ce obraz ma voi infatisa eu inaintea infricosatului Judecator, ca sa dau
raspuns de atatea suflete ale fratilor mei care s-au predat in ascultarea mea, cand eu nu sunt in stare sa dau seama de ticalosul meu suflet?
Dar, desi sunt nevrednic, am nadejde de mantuire prin rugaciunile fratilor ce vietuiesc impreuna cu mine.
Dupa mutarea staretului Paisie cu soborul sau, din Muntele Athos la Manastirea Dragomirna, a randuit, cu binecuvantarea mitropolitului
Moldo- vei, Gavriil, urmatoarea regula de viata calugareasca:
- Nici un frate din obste sa nu aiba vreun fel de avere proprie, miscatoare si nemiscatoare. Staretul manastirii va avea grija sa-i dea
fiecaruia cele de nevoie, dupa ascultarea lui.
- Fiecare frate sa se sileasca a dobandi desavarsita ascultare, prin parasirea cu totul a voii, a cugetarii si libertatii sale.
- Staretul sa cunoasca bine Sfanta Scriptura si invataturile Sfintilor Parinti, pentru a sti cum sa povatuiasca pe calugari dupa voia lui
Dumnezeu.
- Slujbele bisericesti si toata pravila obsteasca sa se respecte intocmai dupa tipicul Sfantului Munte Athos.
- Egumenul si toti fratii sunt datori a lua parte zilnic la slujbele bisericesti in rasa si camilafca. Numai cei bolnavi sau trimisi in ascultari
pot lipsi de la biserica.
79
- La trapeza sa se serveasca masa dupa tipicul bisericesc si randuiala Sfantului Munte. Nimanui nu-i este ingaduit sa manance pe la chilii,
de la egumen pana la cel din urma frate. Numai cei bolnavi si batrani pot primi mancare la chilie.
- La chilii, fratii sunt datori, mai mult decat orice alta nevointa, sa practice rugaciunea lui Iisus. Apoi sa cante psalmi, sa citeasca Sfanta
Scriptura si cartile Sfintilor Parinti. Nimeni sa nu stea fara de ocupatie in chilie. Iar de iesirea deasa din chilie si de starea de vorba cu
altii sa fuga ca de otrava.
- Egumenul se cuvine sa randuiasca pe frati la toate ascultarile din manastire, pentru a-i deprinde smerenia si taierea voii.
- Egumenul trebuie sa aiba catre toti fratii aceeasi purtare de grija si aceeasi dragoste. La fel si fratii sa aiba intre ei dragoste curata si
nefatarnica.
- Se cuvine egumenului sa rabde cu blandete toate slabiciunile fiilor sai duhovnicesti, cu nadejdea indreptarii lor. Iar pe cei ce traiesc de
capul lor si leapada jugul ascultarii, dupa destula sfatuire, sa-i indeparteze din manastire.
- Pentru buna chivernisire a averilor, a fratilor si a treburilor manastiresti, egumenul este dator sa aiba un calugar iscusit care sa poata
carmui bine toate.
- Fratii care vin la calugarie sa fie tinuti in haine mirenesti, spre ispitire canonica, de la sase luni pana la trei ani. Apoi sa-i tunda in
monahism, ca rasofori sau calugari in mantie. Iar pe cel care dupa trei ani nu a deprins ascultarea si taierea voii, sa-l trimita din nou in
lume.
- In manastire sa fie un mic spital - bolnita - pentru calugarii care se imbolnavesc si un frate iscusit care sa ingrijeasca de ei cu deosebita
hrana, bautura si liniste.
- In manastire sa fie diferite ateliere pentru trebuintele obstesti, in care sa lucreze calugari priceputi, ca sa nu fie nevoie sa se duca
calugarii la mireni.
- Sa se faca doua case de oaspeti: una inauntrul manastirii pentru mirenii evlaviosi care vin spre inchinare; si alta in afara de manastire
pentru cei care vin cu carutele.
- Egumenul sa randuiasca calugari iscusiti, ca sa slujeasca cu dragoste pe cei ce vin spre inchinare. Pe cei saraci si bolnavi, care n-au
unde sa-si plece capul, sa-i duca, fie la casa de oaspeti, fie la bolnita si sa fie ingrijiti cu bunavointa.
- In manastire sa fie interzisa intrarea femeilor, afara de cazuri de mare nevoie, cum ar fi in timp de razboi si de bejenie.
- Egumenul sa se aleaga de soborul calugarilor si numai din sanul manastirii. El sa stie bine Sfanta Scriptura si invataturile Sfintilor
Parinti si sa fie pilda tuturor de ascultare, dragoste, blandete si intelepciune.
- Manastirea Dragomirna sa nu fie niciodata si nicaieri inchinata, precum a lasat cu greu legamant si prea fericitul ei ctitor, mitropolitul
Anastasie Crimca.
Cuviosul Paisie poruncea fratilor sa savarseasca ascultarea randuita cu mare dragoste, in permanenta tacere si cu rugaciunea tainica in
inima. Adeseori iesea si staretul cu fratii la lucru, dandu-le tuturor pilda in toate.
Vara, cand parintii plecau sa lucreze la camp, mergea si un duhovnic cu dansii pentru pravila bisericeasca si pentru spovedania zilnica,
de care nimeni nu era scutit.
Cand staretul Paisie nu putea sa-si cerceteze fratii la camp, fiind departe de manastire, le trimitea cate o scrisoare, plina de sfaturi
duhovnicesti. Iata cum ii invata pe frati in una din aceste scrieri:
- Fiilor, paziti-va de zavistie! Unde este zavistie, acolo nu este Duhul lui Dumnezeu. Stapaniti-va limba, ca sa nu graiasca cuvinte
desarte. Cine isi stapaneste limba, isi pazeste sufletul de intristare. De la limba vine viata si moartea! Intru toate sa aveti smerenie,
bunatate si dragoste. Intariti-va cu temerea de Dumnezeu, cu amintirea mortii si a vesnicelor munci. Rugaciunea lui Iisus sa o repetati
necontenit. Aduceti lui Dumnezeu jertfa curata, neprihanita, cu buna mireasma, dupa crestineasca voastra fagaduinta. Aduceti osteneala
si sudorile voastre de sange ca o ardere de tot. Zaduful si arsita zilei sa fie pentru voi ca rabdarea mucenicilor...
La chilii, staretul Paisie cerea calugarilor sa faca trei lucruri: sa citeasca cuvintele Sfintilor Parinti, sa practice rugaciunea mintii si, dupa
putere, sa faca adesea metanii cu lacrimi.
Marturisirea gandurilor catre duhovnici o considera marele staret temelia vietii duhovnicesti si nadejdea mantuirii pentru toti. De aceea
poruncea fratilor, mai ales celor incepatori, sa se marturiseasca in fiecare seara la duhovnicii lor.
Daca vreunul din calugari, din lucrarea vrajmasului, nu voia sa-l ierte pe fratele sau pana seara, staretul il indeparta din sobor, il oprea sa
zica Tatal nostru si nu-l lasa nici pe pragul bisericii sa paseasca, pana nu se smerea si-si cerea iertare.
Daca la savarsirea vreunui lucru se calca vreo porunca dumnezeiasca, staretul poruncea sa se paraseasca lucrul acela, decat sa supere cu
ceva pe Dumnezeu.
Se spunea despre staretul Paisie ca permanent era ocupat cu fratimea si usile chiliei lui nu se inchideau pana la ceasul noua seara. Unii
ieseau si altii intrau. Pe unii ii mangaia, iar cu altii se bucura.
Spunea unul din ucenicii sai, zicand: "Treizeci de ani am trait pe langa dansul si nu l-am vazut niciodata intristandu-se pentru nevoile
materiale. El numai atunci se intrista tare, cand vedea calcandu-se vreo porunca dumnezeiasca, si mai ales de bunavoie. Ca sufletul sau
si-l punea pentru cea mai mica porunca a Stapanului". De multe ori zicea staretul:
- Sa piara toate ale noastre, sa piara si trupul nostru, dar sa pazim poruncile lui Dumnezeu si cu dansele, sufletele noastre!
Timp de doisprezece ani, cat a trait in Manastirea Dragomirna, staretul Paisie se indeletnicea, pe langa grija conducerii soborului, si cu
traducerea cartilor patristice. Aceasta truda o savarsea cuviosul mai ales in noptile de iarna, iar din roadele ei impartasea cu bucurie toata
fratimea din manastire.
Se spunea despre staretul Paisie ca iarna, cand toata fratimea se aduna in manastire de la ascultari, in fiecare seara, in afara de sarbatori,
citea din cuvintele Sfintilor Parinti. Fratii se adunau la trapeza, se aprindeau lumanari, apoi venea staretul, se aseza la locul sau si citea
cuvant de invatatura. La urma explica cuvantul citit pe intelesul tuturor.
Se mai spunea pentru dansul ca avea in Dragomirna calugari de trei neamuri: moldoveni, slavi si greci. De aceea era nevoit sa citeasca
intr-o seara in limba romana, iar in seara urmatoare in limba slava sau greaca. Aceste citiri din tezaurul patristic se faceau de la inceputul
Postului Craciunului pana in Sambata Sfantului Lazar, cand incetau.
Adeseori, staretul sfatuia pe calugari, zicand:
- Fratilor, mai intai de toate se cuvine voua sa va apropiati de Domnul cu credinta tare si cu iubire fierbinte sa va lepadati hotarat de toate
placerile veacului acestuia, de vointa voastra, de cugetul inimii voastre si sa fiti saraci cu duhul si cu trupul. Numai atunci, prin harul lui
Hristos, se va aprinde in voi sfanta ravna.
80
Alta data, iarasi zicea cuviosul:
- Dupa masura ostenelilor voastre, cu timpul veti dobandi lacrimi si plans cu nadejde, spre mangaierea sufletului. Se va ivi in voi ravna
fierbinte de a trai dupa poruncile Domnului si veti castiga smerenie si rabdare, mila si iubire catre toti, iar mai ales catre cei nedreptatiti,
bolnavi si batrani.
Apoi adauga si aceste cuvinte:
- Fratilor, pe langa toate acestea, se cuvine sa rabdati barbateste tot felul de neputinte trupesti: slabiciuni, boli grele si suferinte
trecatoare, care sunt pentru mantuirea vesnica a sufletelor voastre. Numai astfel veti ajunge barbati desavarsiti, dupa masura varstei lui
Hristos.
Zis-a iarasi marele staret ucenicilor sai:
- De veti ramane tari in ostenelile calugaresti, va dura si obstea voastra cat va binevoi Dumnezeu. Iar daca va veti abate de la luarea-
aminte de sine si de la citirea cartilor Sfintilor Parinti, atunci veti cadea din pacea lui Hristos, din iubirea Lui si din implinirea poruncilor
Lui. Atunci se vor incuiba intre voi neoranduiala, desertaciunea, dezordinea, tulburarea sufleteasca, indoiala, deznadejdea, cartirea si
invinuirea unuia asupra altuia. Atunci se va destrama soborul vostru, mai intai sufleteste si apoi si trupeste.
Spuneau ucenicii Cuviosului Paisie ca avea atat de mare dar de a convinge, incat si pe cel mai trist il putea mangaia si linisti cu cuvintele
sale, si pe cel descurajat il putea imbarbata si intari. Iar unde trebuia, mustra, ruga, indeparta, indelung rabda si cand nu izbutea, alunga
de la sine.
Numai pe cei mai inraiti si indaratnici ii certa, amenintandu-i cu mania lui Dumnezeu. Fata de unul ca acesta se arata judecator aspru si
manios, pana cand se smerea si se pocaia. Apoi il mangaia, dojenindu-l cu dragoste si cu lacrimi pentru a lui indreptare.
Odata unul din frati i-a spus:
Parinte, cugetul imi spune ca ma urasti, deoarece adeseori ma certi cu manie in fata fratilor.
- Iubite frate, i-a raspuns cuviosul, daca Sfanta Evanghelie porunceste sa iubim si pe vrajmasii nostri si sa le facem bine, atunci cum pot
eu sa urasc pe fiii mei duhovnicesti? Iar daca va mustru cu manie, sa va dea Domnul si voua acest fel de manie! Ca eu sunt nevoit a sta
impotriva firii fiecaruia. impotriva unora, adica a ma arata maniindu-ma, inaintea altora trebuie sa plang, ca si prin una si prin alta sa va
aduc voua folos.
Uneori graia catre ucenicii sai aceste cuvinte:
- Fratilor, nu voiesc sa va temeti de mine ca de un stapan infricosat, ci sa ma iubiti ca pe un parinte, precum si eu va iubesc pe voi ca pe
niste fii ai mei duhovnicesti.
Iarasi se spunea despre marele staret Paisie ca, de se intampla in sobor tulburare si scarba vreunui frate si acela venea la cuviosul sa-i
spuna necazul, indata staretul il binecuvanta si-l lua inainte cu cuvantul, nelasand fratelui ragaz sa vorbeasca. Astfel, prin cuvintele sale
cele dulci si mangaietoare, ducea mintea fratelui departe de intristare. De asemenea, in vorbirea sa tinea seama de firea si asezarea
sufleteasca a fiecaruia. Celui mai intelept ii aducea cuvant mai adanc din dumnezeiasca Scriptura, potrivit cu starea lui. Iar celui mai
simplu ii aducea cuvant, fie din iscusinta sa, fie din sfanta ascultare, pana cand fratele uita de tulburare si iesea de la staret bucurandu-se
si multumind lui Dumnezeu.
Alteori graia staretul si acestea:
- Cand vad pe fiii mei duhovnicesti nevoindu-se si silindu-se a pazi poruncile lui Dumnezeu cu ascultare si smerenie, am in sufletul meu
atat de mare bucurie duhovniceasca, incat nici in imparatia cerurilor nu doresc sa am bucurie mai mare ca aceasta. Iar cand vad pe unii
negrijind de poruncile lui Dumnezeu, tinand la voia lor, trecand cu vederea sfanta ascultare, cartind si petrecand in lenevire si iubire de
sine, atunci atata intristare cuprinde sufletul meu, ca mai mare decat aceasta nu poate fi, pana cand nu ii voi vedea pocaindu-se cu
adevarat.
Se spunea despre staretul Paisie ca neincetat ii invata pe frati si ii destepta spre mai mare osardie, zicand:
- Fiilor, nu va lasati facand negutatorie duhovniceasca! Caci acum este vreme bine primita, acum este ziua mantuirii, spune Sfantul
Pavel.
Odata a venit la staret un frate si i-a spus:
- Parinte, sunt tare luptat de ganduri! Iar staretul i-a raspuns, zambind:
- De ce sunteti voi asa de copilarosi? Faceti si voi cum fac eu. Eu toata ziua vorbesc cu voi; cu unii plang, cu altii ma bucur. Iar dupa ce
plecati toti din chilie, odata cu voi alung de la mine toate gandurile. Apoi iau in maini o carte si nu mai aud nimic. Parca as fi in pustiul
Iordanului!
Despre cresterea vietii duhovnicesti a obstii Cuviosului Paisie, scria mai tarziu ucenicul sau Platon aceste cuvinte:
- Puteai sa vezi atunci in Manastirea Dragomirna inflorind viata calugareasca ca o minune noua. Ca oamenii, vii fiind pentru dragostea
lui Dumnezeu, erau morti de bunavoia lor pentru cele pamantesti. Si cum voi putea vorbi cu intelegere decat numai din parte, despre
tainica lor lucrare, adica: infrangerea inimii, smerenia adanca, frica de Dumnezeu, luarea aminte de sine, tacerea gandurilor si rugaciunea
inimii pururea saltand, cu nespusa si aprinsa dragoste catre Hristos si catre aproapele. Ca multora dintr-insii neincetat le curgeau
lacrimile; nu numai in chilie, ci si in biserica, si in vremea ascultarii, si in timpul citirii si al vorbirii duhovnicesti, ca o roada a Duhului
Sfant. Cu cuviinta dar, aici se implineau cuvintele Sfantului Isaac Sirul, care graieste: "Adunarea celor smeriti este iubita lui Dumnezeu,
precum adunarea serafimilor".
Cat pentru apararea rugaciunii lui Iisus, pe care toti ucenicii staretului Paisie o practicau, cuviosul a scris o frumoasa epistola in sase
capitole, impotriva acelora care o defaimau. Iata inceputul epistolei sale:
- A ajuns pana la noi vestea ca oarecare persoane din sanul calugaresc, bizuindu-se numai pe nisipul intelepciunii lor, indraznesc sa
huleasca dumnezeiasca rugaciune a lui Iisus, care savarseste sfanta slujba prin minte in inima. La aceasta ii inarmeaza vrajmasul ca, prin
limbile lor, ca si cu niste arme, sa zadarniceasca aceasta lucrare dumnezeiasca si prin orbirea mintii sa intunece inima lor.
Mai departe, adauga:
- Cunoscut sa fie ca aceasta dumnezeiasca lucrare a fost indeletnicirea necontenita a purtatorilor de Dumnezeu parintilor nostri celor de
demult si a stralucit in multe locuri pustii si in manastirile cu viata de obste: in Muntele Sinai, in Schiteea Egiptului, in Muntele Nitriei,
in Ierusalim, in Sfantul Munte Athos si in tot Rasaritul. Prin aceasta lucrare a mintii, multi dintre purtatorii de Dumnezeu parintii nostri,
aprinzandu-se cu focul serafimic al dragostei de Dumnezeu si de aproapele, s-au facut cei mai zelosi pazitori ai poruncilor lui Dumnezeu
si s-au invrednicit sa devina vase alese ale Sfantului Duh.
81
In continuare, spunea staretul Paisie:
- Asupra acestei dumnezeiesti lucrari a mintii si a pastrarii raiului inimii, nimeni dintre ortodocsi n-a indraznit candva sa rosteasca hula,
ci toti s-au indreptat catre ea cu mare respect si evlavie, ca pentru un lucru plin de mare folos duhovnicesc.
Iar catre impotrivitorii sai, cuviosul adreseaza aceste cuvinte:
- Vedeti, o, prieteni, care indrazniti sa huliti rugaciunea mintii? Nu deveniti voi oare partasi ereticului Varlaam de Calabria si ucenicilor
lui? Nu va cutremurati oare cu sufletul ca veti cadea, asemenea lor, sub anatema Bisericii si veti fi departati de Dumnezeu? Vi se pare
oare nefolositor sa chemati numele lui Iisus? Dar nici de mantuit nu va puteti mantui prin nimeni altul decat in numele Domnului nostru
Iisus Hristos!
Apoi adauga, zicand:
- Daca chemarea numelui lui Iisus este mantuitoare, iar mintea si inima omului sunt fapturi ale mainii lui Dumnezeu, atunci care este
pacatul omului care din adancul inimii inalta cu mintea rugaciunea preadulcelui Iisus si cere de la El mila?
Catre cei ce voiau sa deprinda rugaciunea lui Iisus, staretul Paisie spunea:
- Daca cineva ar indrazni sa faca aceasta rugaciune de capul lui, nu dupa randuiala Sfintilor Parinti, fara intrebarea si sfatul celor iscusiti,
fiind inca mandru, patimas si neputincios, traind fara ascultare si supunere, ba inca ducand si viata singuratica in pustie, acela cu
adevarat, si eu zic, usor va cadea in toate cursele diavolului!
Apoi spunea si acestea cuviosul:
- Arta numesc Sfintii Parinti aceasta dumnezeiasca rugaciune, pentru ca precum arta nu o pot invata oamenii singuri, fara un dascal, asa
nu este cu putinta deprinderea rugaciunii lui Iisus, fara un iscusit povatuitor.
Iar pentru cei ce nu gasesc povatuituri iscusiti, zicea marele staret:
- Daca cineva va trai sub ascultare, dar n-ar gasi in parintele sau duhovnicesc un povatuitor iscusit cu fapta si experienta in aceasta
dumnezeiasca lucrare, caci in timpul de azi este mare lipsa de povatuitori iscusiti in rugaciunea lui Iisus, sa nu cada in deznadejde. Ci,
continuand sa ramana sub ascultare, in locul parintelui sau duhovnicesc, sa alerge la invatatura Sfintilor Parinti si de la ei sa invete
aceasta rugaciune.
Si iarasi spunea:
- Numai acela nu va simti iubirea fierbinte pentru deprinderea rugaciunii mintii, care este cuprins de cugete patimase pentru viata aceasta
si legat cu legaturile grijii de trup, care indeparteaza pe multi de imparatia lui Dumnezeu.
Apoi adauga si acestea:
- Cine voieste sa fie unit prin dragoste cu preadulcele Iisus, lepadand toate frumusetile si desfatarile lumii, ca si odihna trupeasca, nu va
mai dori sa aiba in viata aceasta nimic altceva, decat sa se indeletniceasca necontenit cu facerea acestei rugaciuni din paradis.
Staretul Paisie era foarte milostiv. In timpul invadarii Bucovinei de catre armatele straine, mii de familii de tarani se refugiau in padurile
din jurul Manastirii Dragomirna. Iarna, cuviosul a mutat pe calugari intr-o jumatate de manastire, iar cealalta jumatate a pus-o la
dispozitia mirenilor saraci, batrani si a mamelor cu copii. Trapeza cea mare si calda o dadu, de asemenea, poporului infrigurat. Apoi
dadu porunca chelarului, brutarului si bucatarilor sa dea de mancare la toti cati cereau. Se facea mancare si se cocea paine neintrerupt.
Astfel, staretul Paisie s-a facut parintele tuturor, salvand multi oameni de la moarte.
Dupa stramutarea staretului Paisie la Manastirea Secu, cuviosul scria adesea cuvinte de invatatura ucenicilor sai ramasi in Dragomirna.
Iata cum ii sfatuia pe fiii sai duhovnicesti:
- Totdeauna sa fiti treji si permanent sa puneti inceput de pocainta. Fugiti de grairea desarta care omoara sufletul; nu umblati din chilie in
chilie fara invoirea duhovnicilor; marturisiti-va regulat cugetele, prin care se risipeste toata ispita diavolului. Apoi, cititi scrierile Sfintilor
Parinti, prin care se lumineaza mintea omului si creste ravna pentru poruncile Domnului. Ca numai prin credinta fara fapte, nu este cu
putinta mantuirea.
Fiecare dupa putere sa ia parte la lucru in viata de obste. Sa nu se faca adunari pe la poarta manastirii, pentru a grai desertaciuni. Unde
este sarguinta, acolo straluceste lumina, acolo se arata pacea, acolo satana nu-si gaseste loc, de acolo fug patimile. Iar unde nu este
sarguinta, acolo toate sunt impotriva. In loc de bine, este rau; in loc de lumina, este intuneric; in locul lui Hristos, intra diavolul.
Se spunea despre staretul Paisie ca zilnic primea la chilie pe calugari, la orice ora, sa-si descopere nevoile lor duhovnicesti si trupesti. Cu
acest prilej, staretul le zicea:
- Daca cineva din voi are vreo nevoie sufleteasca sau trupeasca si pentru aceasta carteste si se necajeste, dar la mine nu vine sa ma
vesteasca, eu pentru nevoia si scarba lui nu am raspundere inaintea lui Dumnezeu.
Se spunea iarasi despre marele staret ca, in Manastirea Neamt, ocupatiile sale carturaresti ajunsesera la cea mai mare inflorire. Aici
intemeiaza o intreaga scoala pentru formarea de corectori si traducatori de carti. Manuscrisele patristice umplu biblioteca Manastirii
Neamt si se raspandesc prin numeroase manastiri din tara si de peste hotare. "Astfel, Neamtul devine centrul si faclia monahismului
ortodox si scoala vietii sihastresti si a culturii duhovnicesti pentru tot Orientul ortodox".
O grija deosebita avea cuviosul si pentru cei bolnavi. In Manastirea Neamt zidi spital pentru bolnavi si case de oaspeti. Staretul randuia
pe cei batrani si bolnavi la spital, incredintandu-i fratelui Onosie, bolnicerul manastirii. El cerea ingrijitorilor sa slujeasca bolnavilor ca
lui Dumnezeu, sa le dea mancare cat mai buna, paine alba si vin, sa-i spele saptamanal si sa le mentina curatenie exemplara in bolnita.
Staretul primea la spital si barbati mireni care sufereau de diferite boli si care nu aveau unde sa-si plece capul. Acestia erau asezati in
chilii aparte, "hraniti din masa comuna si traiau acolo cat voiau, unii chiar pana la moarte".
Odata staretul vazu mergand prin manastire un frate, dand din maini si privind incoace si incolo. Atunci cuviosul chema la sine pe
duhovnicul lui si ii zise:
- Asa povatuiesti tu pe ucenicii tai? Ca iata, umbla fara randuiala si smintesc pe frati! Apoi le dadu la amandoi canon sa faca trei zile
metanii in trapeza, ca toti sa se invete din greseala lor.
Spuneau ucenicii lui ca adeseori vedeau pe Cuviosul Paisie stand aproape toata noaptea cu durere de inima langa patul celor foarte
bolnavi, impreuna suferea si suspina cu ei, mangaindu-i cu nadejdea vindecarii si a mantuirii, dandu-le nu putina usurare in amara lor
durere.
Se spunea iarasi despre staretul Paisie ca o data pe an, de la praznicul Adormirii Maicii Domnului pana la 30 august, mergea la
Manastirea Secu, unde se nevoiau ca la o suta de calugari. Acolo petrecea doua saptamani, tinea cuvant de folos in biserica, mangaia pe
82
frati, iar dupa hramul manastirii, "Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul", cuviosul ii binecuvanta pe toti si, in sunetul clopotelor se
intorcea din nou la Neamt, unde il astepta tot soborul.
Iata cum descrie viata duhovniceasca din Manastirea Neamt un calugar calator, anume Teofan:
- Saracia lor de bunavoie era desavarsita. Prin chilii, in afara de icoane, carti si unelte pentru lucru manual, nu mai era nimic. Calugarii se
distingeau mai ales prin smerenie, iar de mandrie cu totul fugeau. De ura si de zavistie nu stiau. Daca se supara pe cineva, se grabea
numaidecat sa se impace. Cel ce nu voia sa ierte pe fratele care i-a gresit, era alungat din manastire. Mersul calugarilor era modest. La
intalnire, fiecare se silea sa faca el inainte inchinaciune. In biserica fiecare statea la locul ce i se hotarase. Vorbaria desarta era cu
desavarsire oprita, atat in biserica si in chilii, cat si in afara.
Acelasi Teofan scrie si despre ascultarile calugarilor din Manastirea Neamt.
- In obstea Cuviosului Paisie traiau 800 de calugari si, cand se adunau la ascultare, cate o suta sau o suta cincizeci de frati, atunci unul
din ei citea cuvant de folos din vreo carte sau vorbea cuvant ziditor de suflet. Daca cineva incepea sa vorbeasca lucruri desarte, indata era
oprit.
Iar despre petrecerea calugarilor in chilii, acelasi Teofan scrie:
- Prin chilii unii scriau carti, altii impleteau, altii torceau lana, altii coseau camilafce si potcapuri, faceau metanii, teseau stofe pentru rase
si mantii, faceau cruci si linguri sau se ocupau cu alte lucruri manuale. Toti erau sub supravegherea duhovnicilor, la care-si marturiseau
pacatele si gandurile de doua ori pe zi: dimineata spuneau pe cele facute noaptea, iar seara pe cele facute ziua. Fara binecuvantarea
duhovnicului, nimeni nu indraznea sa faca ceva, nici macar sa manance un fruct.
Era obicei ca la hramul Manastirii Neamt, "Inaltarea Domnului", sa se adune multa lume din Moldova, Valahia si din alte tari. Atunci
Cuviosul Paisie nu avea odihna deloc, timp de patru zile. De dimineata pana seara usile ii erau deschise tuturor: si bogatului si saracului.
Pe toti cati veneau se silea a-i odihni cu iubire de straini, ca al doilea Avraam, heretisindu-i cu dragoste si multumindu-le pentru rabdarea
ostenelilor drumului. Apoi, fagaduindu-le de la Domnul si Maica Domnului mila sufleteasca si trupeasca, ii binecuvanta si-i trimitea la
casa de oaspeti.
Se spunea despre Cuviosul Paisie ca se ostenea foarte mult pentru talmacirea parintestilor carti din limba veche greceasca in limbile
slavona si romana, ca sa fie spre folosul si mantuirea celor ce vor voi a ravni si a lua aminte la invataturile purtatorilor de Dumnezeu
parintilor nostri.
Zicea ucenicul sau Platon: Se cuvine a ne minuna cum se putea sa scrie atatea carti! Ca era cu totul neputincios cu trupul si pe toata
partea dreapta avea rani. Si pe patul unde dormea era impresurat de carti: cateva lexicoane, Biblia greceasca si cea slavoneasca,
gramatici grecesti si slavonesti, cartea din care facea talmacirea si, in mijloc, lumanarea. Iar el, ca un prunc mic, sedea plecat si toata
noaptea scria, uitand de neputinta trupului, de grelele sale dureri si osteneli.
Apoi adauga ucenicul sau:
- O, nepatimas si sfant barbat! O, suflet curat si cu Dumnezeu impreunat! Cu totul era lipit de Dumnezeu, cu totul se revarsa catre
aproapele cu dragoste. Pentru aceasta si cuvantul lui era puternic, lucrator si plin de dar, dezradacinand patimile si rasadind bunatatile in
sufletele celor ce-l ascultau cu credinta si cu dragoste.
80. Spuneau ucenicii staretului Paisie ca el a tradus din slavona in romaneste putine carti, precum "Cuvintele Sfantului Nil de la Sorska",
intrucat erau mai multi calugari moldoveni care traduceau din limba greaca decat slavoni. Din limba slava traduceau numai Cuviosul
Paisie impreuna cu ieromonahul Dorotei, ucenicul sau.
In limba romana traduceau cei mai renumiti elenisti moldoveni, precum: arhimandritul Macarie, mare protopsalt, a tradus Omiliile
Sfantului Macarie, Cuvintele Sfantului Isaac Sirul si altele; ieromonahul Ilarion a talmacit Cuvintele Sfantului Calist Catafigiotul,
Hexaimeronul Sfantului Vasile cel Mare si altele; Cuviosul monah Gherontie, mare elenist, a tradus cinci carti: Pravalioara cea mica;
Kiriacodromionul, Cazania la toate Duminicile, tiparit in Bucuresti; Talcuire la Evanghelii a Fericitului Teofilact, tiparita la Iasi;
Teologhiconul (Dogmatica) Sfantului Ioan Damaschin, tiparit la Iasi; Kecagrarion, al Fericitului Augustin, tiparit la Manastirea Neamt si
altele.
Cuviosul ierodiacon Stefan a talmacit Vietile Sfintilor pe tot anul, din limba slavona, tiparite la Manastirea Neamt intre anii 1807-1815.
Cuviosul schimonah Isaac Dascalul a tradus din limba greaca Scara Sfantului Ioan Scararul si Bogorodicina (Octoihul) Maicii Domnului,
care s-au tiparit la Manastirea Neamt. Iar din limba slavona a talmacit Tipiconul (Tipicul Sfantului Sava), care s-a tiparit la Iasi in anul
1816. Mitropolitul Grigorie Dascalul, alt ucenic al staretului Paisie din Manastirea Neamt, a talmacit si el numeroase carti din limba
greaca, precum Patericul si altele pe care le tipareste la Bucuresti, dupa ce ajunge mitropolit al Tarii Romanesti (1823- 1834).
(Staretul Paisie a tradus personal 44 de manuscrise patristice in limba slavona si o vasta corespondenta. Cea mai pretioasa traducere a sa
este: "Cuvintele ascetice ale Sfantului Isaac Sirul" )
Un pelerin grec, Constantin Caragea, ajungand la Manastirea Neamt, descrie astfel chipul plin de Duhul Sfant al marelui staret Paisie:
- Pentru prima data in viata am vazut cu ochii mei sfintenia intrupata si neprefacuta. Pe mine ma uimi fata lui, luminoasa si palida, fara
pic de sange, o barba mare si alba, lucitoare ca argintul, si curatenia neobisnuita a hainelor sale si a chiliei. Vorbirea lui era blanda si cu
totul sincera. Mi se parea ca este un om cu totul desprins de trup!
Ucenicul sau, Platon, spunea urmatoarele despre Cuviosul Paisie:
- Era in el dragoste infocata, cu care din tineretile sale a iubit pe Domnul cu tot sufletul sau. Ca pe toti ii iubea, ii incalzea cu dragostea si
ravna sa. Pentru fiecare simtea durere. Iar pe fiii sai duhovnicesti ii imbratisa mai mult decat pe sufletul sau. Pe tot omul ce venea la
dansul, pentru mila sufleteasca sau trupeasca, nu-l intorcea desert. Niciodata nu se intrista asupra cuiva, macar de l-ar fi suparat cu ceva.
Acelasi ucenic continua:
- Erau intr-insul impreunate indelunga-rabdare si blandetea, iar tulburarea si mania nu s-au vazut la el, fara numai pentru calcarea
poruncii lui Dumnezeu. Mustra si certa cu blandete, dojenea si invata cu dragoste. Miluia si indelung rabda, cu nadejde de indreptare.
Asemenea si in cele firesti era preaimpodobit, continua ucenicul sau. Ca fata lui era alba ca a ingerului lui Dumnezeu, privirea lina,
cuvantul smerit si strain de indrazneala, fiind cu totul revarsat spre milostivire, caci, prin dragostea sa, pe toti ii atragea la sine. Mintea
lui era totdeauna unita cu Dumnezeu prin dragoste, marturie fiind lacrimile. Spunea unul din ucenicii Cuviosului Paisie ca dobandise
darul rugaciunii adevarate, incat fata lui se lumina si ochii varsau multe lacrimi de focul care ardea in inima sa.
- Odata, adauga ucenicul, pe cand eram noi in Dragomirna, am venit la parintele staret si vazand usa deschisa, am batut si am intrat. Era
inainte de Vecernie. Parintele era culcat. Fata lui era aprinsa ca de foc. Am zis rugaciunea: "Binecuvinteaza, parinte!", dar nu mi-a
83
raspuns. Am repetat a doua oara. Nici un raspuns. Ma cuprinse frica. Atunci am inteles ca era rapit in rugaciune. Mai zabovind putin, am
iesit din chilie si n-am spus nimanui nimic de cele vazute.
Cuviosul Paisie avea si oarecare dar inainte vazator. De multe ori vedea in vis o sabie spanzurand, numai de un singur fir de par,
deasupra capului voievodului moldovean Grigore Ghica. Apoi, nu dupa multe zile, turcii i-au taiat capul, din porunca sultanului. Si mult
a plans staretul pentru aceasta.
Se spunea iarasi ca adeseori suspina si plangea staretul pentru un frate din obstea sa, sfatuindu-l pentru indreptare. Dar fratele nu asculta.
Apoi, dupa trei zile, fratele acela s-a inecat.
Pe alt frate iarasi l-a rugat mult staretul sa nu plece din manastire.
- Frate, ii zicea cuviosul, asculta-ma, fiindca nu vei vedea locul acela unde vrei tu sa te duci. Intr-adevar, fratele nu l-a ascultat si dupa
patru zile de drum a murit.
Numeroase si pline de intelepciune duhovniceasca au fost si scrisorile staretului Paisie catre diferiti prieteni si ucenici ai sai, mireni,
preoti, calugari si egumeni. Iata ce scrie catre calugarii din Schitul Robaia-Arges, care ii cereau un preot:
- La cererea voastra de-a va trimite un preot sa va organizeze viata de obste, nici nu stim ce sa va raspundem. Si noi insine suntem la
inceput si avem nevoie de povete. Numai atat va pot spune ca, dupa regulile Sfintilor Parinti, ati putea singuri sa va organizati viata
duhovniceasca. Intai se cere ca egumenul sa cunoasca Sfintele Scripturi, ca sa stie a invata si pe ucenicii sai. Sa aiba catre toti iubire
adevarata si nefatarnica, sa fie bland, smerit, rabdator, liber de manie, de iubirea de argint, de mandrie, de lacomie si toate celelalte
patimi. Iar ucenicii sa fie in mainile egumenului ca lutul in mainile olarului. Sa nu faca nimic fara binecuvantare, sa nu aiba ceva al lor,
ci toate, si cartile si patul si celelalte sa fie date cu voia egumenului. Apoi, schitul vostru, oriunde s-ar afla, sa nu fie supus altei
manastiri, ci singur sa se conduca, ca fratii sai sa se mantuiasca prin egumenul lor, iar egumenul prin Domnul.
Asemenea catre calugarii din Poiana Marului scria:
- Nu va tulburati pentru nerautatea si smerenia parintelui Alexie, noul vostru egumen. Ca, dupa Sfintii Parinti, egumenul trebuie sa fie
catre frati smerit, bland, fara rautate, pasnic, in stare sa sufere orice ispita, ca sa poata da fratilor pilda de rabdare. Nu va tulburati ca el
este slab cu trupul, cata vreme este sanatos cu duhul si intreg la duhovniceasca cugetare. Ci voi, cunoscand slabiciunea firii lui, nu cereti
de la el osteneli trupesti mai presus de puterile lui, ci crutati-l sa nu-si piarda inainte de vreme puterile, spre paguba fratilor. Ajunge
pentru el sa sada mai mult la chilie, pazindu-si sanatatea, sa citeasca carti folositoare pentru suflet si sa fie gata la vreme de nevoie sa dea
fratilor sfaturi folositoare pentru mantuire. Sa va smeriti unul fata de altul si sa va supuneti unul altuia, ca sa aveti dragostea lui
Dumnezeu intre voi si sa fie la voi un suflet si o inima prin harul lui Hristos.
Un preot oarecare l-a intrebat pe Cuviosul Paisie:
- Poate preotul sa dezlege pe cel ce se pocaieste si, pentru neputinta sa, sa-i dea, fara canon, Sfintele Taine, sau nu poate?
- Daca boala lui trupeasca este in asa fel, a raspuns cuviosul, incat el se apropie de moarte si nu are vreme sa faca canon, atunci chiar de-
ar avea el pacate mari, dar de se caieste, preotul sa-l dezlege a se impartasi cu Sfintele Taine. Daca insa poate face canon, preotul sa nu-l
dezlege pana nu-si face canonul, caci canonul este a treia parte a pocaintei.
Apoi a adaugat si aceste cuvinte:
- Va spun si aceasta, ca eu in toate sfintele canoane am cautat cu ravna, de nu cumva sa gasesc oarecare epitimii fara indepartarea de la
impartasirea cu Sfintele Taine, dar n-am putut gasi. Insa este grozav de infricosata si inspaimantatoare certarea pusa asupra preotilor care
indraznesc sa impartaseasca pe cei opriti de sfintele canoane. Pe amandoi, Biserica ii aseamana cu Iuda vanzatorul.
Zicea iarasi marele staret:
- Urmand blandetii lui Hristos, sa va opuneti pana la sange patimii maniei si sa aveti pace cu toti. Aceasta este asa de trebuincioasa, incat
Insusi Hristos zicea ucenicilor Sai: Pace voua!, Pacea Mea dau voua! Unde este pacea lui Hristos, acolo petrece si Hristos. Iar in sufletul
in care nu este pacea lui Hristos, nu este nici Hristos.
Si iarasi zicea:
- Rabdarea este si ea atat de trebuincioasa pentru mantuire, incat Hristos zice: Intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre. Iar
castigarea sufletului nu este altceva decat mantuirea sufletului. Rabdare insa trebuie sa aveti nu numai pentru un timp oarecare, ci pana la
moarte, caci cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui.
Iar despre smerenie zicea Cuviosul Paisie:
- Smerenia este temelia tuturor virtutilor evanghelice. Ea este atat de trebuincioasa pentru mantuire, cum este respiratia pentru viata
omului. Toti sfintii prin diferite cai s-au mantuit, dar fara smerenie, nimeni nu s-a mantuit si nici nu poate sa se mantuiasca. De aceea, tot
cel ce vrea sa se mantuiasca trebuie sa se socoteasca din toata inima inaintea lui Dumnezeu ca cel mai de pe urma intre oameni si pentru
orice pacat sa se condamne pe sine, iar nu pe altii.
Sfinte Preacuvioase Parinte Paisie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
DESPRE SFARSITUL SFANTULUI PAISIE DE LA NEAMT extras din Manuscrisul romanesc nr. 1860 de la Biblioteca Academiei
Romane .
In anii de la Hr. 1794, in luna lui octombrie 4 zile, au sosit la noi la Manastirea Neamtului Preasfintia Sa Episcopul de Husi Kiro Kir
Viniamin. Miercuri la noua ceasuri din zi am iesit intru intampinare cu Evanghelie si cu sfesnice si doi diaconi cadind si clisiarsii
clopotele tragand si psaltii Axionului cantand asa am intrat cu Arhiereul in biserica si, inchinandu-se pe la sfintele icoane, ne-au
blagoslovit pre toti de obste si au iesit la gazda, fiindca era vremea Vecerniei si n-au fost vreme ca fieste carele osabit sa iei blagoslo-
venie, ca apoi i-ar fi apucat si vremea Pavecernitii, si Vecernia era nefacuta. Si indata cum au iesit Arhiereul, au tocat de Vecernie...
Luni, 30 de zile s-au bolnavit Parintele Staretul, marti, miercuri au fost bolnav. Iara joi s-au mai ridicat. Noemvri 2 si vineri au facut
multamita in biserica, pentru ca s-au insanatosit Parintele si sambata au fost sanatos. Duminica au mers la biserica, iar mai spre sara au
blagoslovit pre parinti(i) care era sa mearga la praznic la Agapia, cu bucurie si vesal. Noemvri 5 zile, luni, iarasi l-au intors raul si au fost
bolnav, marti, miercuri, joi, vineri, sambata, Duminica, luni, marti. Iara miercuri n-au vorbit nimica, ci numai cauta frumos. Iara in
vremea Vicerniei au inceput a se inchedeca in grumazi si a sufla mai rar si indata au chiemat duhovnici si au inceput parintele Stefan a
ceti canon de iesirea sufletului. Iara eu nu stiam nimica ticalosul, de unele ca acestea, ci, cand am iesit de la vicernie, am vazut multime
de parinti la fereastra Parintelui si prin ograda tiji, si unii plangea, iara mie tot imi parea lucru cu indoire. Iara mai sezand putin la
fereastra, numai ce am auzit duhovnicii plangand inauntru si clopotile sus tragand, fiindca iesisa oarecine pe den dos si mersese la
clopote.
84
O, vai mie, de ar fi fost cineva deoparte, ca sa priveasca, nu ar putea sa povesteasca cu limba omeneasca, ci plangere s-au pornit intru
acel ceas, ci jale, ci tanguire intre parinti, cat asa era a se parea ca lumea se prapadeste. Si atata sa adunasa multime de parinti cat sa
parea ca norii i-au adus. Si invalind cinstitul trup, dar mai bine sa zic sfant si prea mare sfant, a prea cuviosului parinte si lasand mana
cea dreapta dezvalita pre piept si imbracandu-sa duhovnici, preoti si diaconi, au iesit cu obicinuit cantare ci sa cante la cei prosati. Iara cu
mai multa plangere si tanguire, ca ce cantare va sa fie aceea cand cineva spre plangere iaste pornit. Si puind sf(i)ntele (sters) (cinstitele)
moaste pre nasalie au mers in biserica preotii cantand. Iara celalalt sobor cu amara plangere, lacrimi varsand. Si puind nasalia in mijlocul
bisericei, asa cu mare plangere fieste carele au luat blagoslovenie. Noemvri 15 au adormit prea Cuviosul Parintele nostru
ieroschimonahul Paisie, arhimandrit si stareti sfintelor Manastiri Neamtului si Sacu. Si racorindu-se parintii dimprejurul nasaliei, au
inceput preotii a ceti evanghelie neincetat pana la vremea Utrenii. Iara la Utrenie, asi(j)direa sa ceteasca evanghelie pana la cesuri si
facand otpustul Sf. Liturghii, iarasi se incepe obicinuita cetire la evanghelie, pana la Vecernie. Si asa s-au tinut 4 zile sf(i)ntele (sters)
(cinstitele) moaste in biserica, fiindca astepta si raspuns de la Mitropolitul.
Iara a doua zi dupa rapausare, joi, au inceput a sapa groapa in pomelnic, de-a dreapta, cu mare jale si suspinuri si zidind-o cu caramizi,
sta ca un sfesnic inaurit asteptand sa se puie faclia cea prea luminata intr-insul.
Oara a traia zi, vineri, au facut racla si au imbracat-o si au impodobit-o fiindca era sa se puie intr-insa margaritarul sau mai bine sa zic
diamantul cel de mult pret. Vineri spre sambata la 7 ceasuri din noapte s-au imbracat preotii si diaconii si au cladit sf(i)ntele (sters)
(cinstitele) moaste si le-am pus in racla cu lacrimi si cu suspinuri si cetind evanghelie neincetat. Iar sambata dupa Sf(an)ta Liturghie s-au
imbracat 30 de preoti si 13 diaconi si lumanari aprinse tinand in maini au ridicat nasalie cu sf(i)ntele moaste si au iesit afara, fiindca in
biserica nu era cu putint(a) a incapea de multimea parintilor si a (s)treinilor si asa s-au inceput prohodul dupa obiceiu, cu lumini aprinsa
la tot soborul parintilor si la adunarea mirenilor. Iara cand au fost dupa evanghelie, indata au inceput parintele Isaac a ceti acest cuvant:
"Cuvant de ingropare la prea Cuviosul parintele nostru Paisie, arhimandrit si staretul sfintei Manastiri Neamtului si Secul".
Bucuriile si veseliile si toate lucrurile ceaste din lumea aceasta ori d(u)h(o)vnicesti ar zice cineva ori trupesti si lumesti toate cu adevarat
vremelnice, trecatoa(re) si nestatornice (...).
Ramasita ceastalalta a vietii noastre este si dupa voia Ta sa dobandim starea cea impreuna cu Parintele nostru, dupa cum si legatura si
fagaduinta ne iaste, slavind bunatatea si milostivirea ta, totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor amin.
Iara dupa cuvant, au savarsit preotii obicinuitul prohod si au luat fiestecare osabit iertaciune si blagoslovenia cea mai de pre urma. Si asa
era o imbulzala intre parinti si intre norod cand lua iertaciune, incat de nu ar fi tinut preotii racla de o parte si de alta, apoi indata ar fi
rasturnat-o. Si nesfarsin- du-se toti, au ridicat preotii nasalia, ca nu era cu putinta a mai astepta, fiindca era norod mult si spre sara sa
plecasa zioa si vremea sa turbura de ploaie. Si ridicand preotii nasalia si clopctile tragand si psaltii cantand si soborul celalalt plangand,
asa am intrat in biserica la mormant si numai preotii au intrat in pomelnic si au inchis usa pentru imbulzala parintilor si a streinilor. Si
puind sfintele (sters) (cinstitele) moaste in mormant, au pardosit parintii mormantul cu caramizi. Iara luni dupa Utrenie, inca noapte
fiind, noemvri 20 de zile, au sosit si trimisii de la Iasi, adeca parintele Sava si parintele Liontie, dimpreuna cu Preasfintia Sa pentru ca n-
au apucat ca sa ingroape pe Parintele. Si facandu-se zio si dupa sfarsitul Sf. Liturghii, au slujit Preaosfintia Sa panahida Parintelui,
dimpreuna cu sobor, de-a traia zi dupa ingropare si au cetit si molifta Preaosfintia Sa, in genunchie, deasupra mormantului.
Iar cand au sezut parintii la masa au sosit si dumnealui Logofatul al trailea dila D(o)mnie, fiind trimis dimpreuna cu Arhiereul ca sa
petreaca pre Parintele staretul la groapa si ca sa iaie in scris cele ce vor afla la manastire, miscatoare sau nemiscatoare, ca sa fie in paza
cand s-ar fi pus povatuitoriu in locul Parintelui staretului.
Luni dupa Vicernie au intrat in chilia Parintelui Arhiereul cu Logofatul cel domnesc si oarecari din duhovnici si au inceput a cauta
izvoadele pana ce au venit vremea ca sa toace la priveghere, fiindca a doao zi, marti, 21 zile era praznicul Intrarii in Biserica si au mers
la Arhiereul dimpreuna cu boierul si au sezut toata privegherea. Iara a doao zi au slujit Ar(h)iereul. Iara dupa evanghelie au cetit
parintele Isaac acest cuvant:
"Cuvant de intampinare la Preaosfintitul Parinte Kiriu Kir Viniamin, Episcopul Husului".
Preaosfintite Stapane, Omule al lui D(u)mnezeu si credincioasa sluga si ispravnice al Tainelor lui D(u)mnezeu si barbatul doririlor
Duhului, Noule Daniile, bucuratu-ne-au foarte venirea Preasfintitei Tale si pre norii cei preintunecati ai mahniciunii cari pre inima
noastra sa pusasa cu totul i-au gonit si-n laturi i-au dat. Boldurile cele" prea ascutite ale scarbei care necurmat impungea si adanc sa
infingea intru inima noastra si tare o ranea, cu totul ii tampi. Si iarasi saninul bucuriei ne facu, iaras soarele de veselie se ivi si lacrimile
cele ce necontenit sa varsa le opri si nu numai, ci si cu mahrama bucuriei de pre fetele noastre le sterse, in atat cat nici de am avut sau am
patimit vreo paguba, mahniciune sau intristare sa nu simtim. Bine ca ne-au bucurat si pre toata mahniciunea ne-au gonit, aratat iaste ca
imi marturisesc mie si sangure fetele a tot soborul, ca nu inca posomorate, nu inca triste sa arata, ce vesele lumina.
Dar oare ce iaste pricina unei veniri a Preaosfintiei Tale atat de grabnica si de sarguinta plina, cat nici de greutatea caii, nici de vremea
cea umizicioasa, nici de iarna cea acum asteptata sa nu te temi, ci pre toate greotatile, pre toate nelesnirile, pre toate impedicarile, pre
toata osteneala defaimand-o, preste atatea maidanuri sa sai si sa vii la Manastirea Neamtului; au doara ai mai uitat ceva din danturile
acelea lungile si horile acelea largile si de duhovniceasca bucurie pricinuitoarele nesavarsite si acum, aducandu-ti aminte ai venit sa o
implinesti? Ci incepatoriul si savarsi(toriul) danturilor si horilor nu inca iaste de fata. Au doara privelistile acelea duhovnicestile ce le
intindeai mult mai daunazi ai venit sa le mai innoiesti? Ci puitorul niscareva porunci domnesti sau stapanesti sau politicesti sau cu
niscareva sfatuiri duhovnicesti, pentru care si dumnealui boieriul Marii Sale impreuna s-au ostenit? Ci sfatuitoriul si raspunzatoriul nu
inca mai iaste intru cei vii. Au poate intelegand de aceasta si de mahniciunea cea pricinuita noao, din dragostea cea multa si fierbinte ce
ai catre D(u)mnezeu si catre aproapele, silit fiind pre sine si atata osteneala o ai trecut cu vederea si cu atata vrednicie, cu alt Iosif, te-ai
suit sa ingropi pre tatal sau si plangerea la Ariiat sa-ti faci si mahniciunea robilor Preaosfintiei Tale sa o risipesti. Ca iata, nu dupa multe
zile ale purcederii Preaosfintiei Tale catre turma cea cuvantatoare si el de calatoria cea fireasca a se gati au inceput pre care acum iata o
au si savarsit, dupa ce au ispravit toate acelea ce au voit si au dorit.
Cu pofta am poftit, au zis D(u)mnezeu Omul Iisus mergand spre moartea cea de buna voie, sa mananc cu voi aceste Pasti mai nainte de
patima Mea. Si prea cuviosul parintele nostru, urmatoriu adevarat acelui, nu de multa vreme au zis insusi catre cel ce ceteste proastele
aceste cuvinte: "Am dorit a vedea niste privelisti ca acestea d(u)hovnicesti mai inainte de moartea mea si iata D(u)mnezeu mi-au implinit
dorirea. Cunosc ca singur D(u)mnezeu aduse pre Preaosfintia Sa, cunosc acum ca aproape imi va fi sfarsitul". O, ce semuire a lucrurilor,
care da oarecare dovada de mai nainte cunostinta da prealuminata. Cu toata acestea, mare iaste ravna catre lucrurile cele bune, mare iaste
milostivirea cea catra aproapele, mare iti iaste si osteneala, multa ti se cade si plata, nemasurata rasplatirea, necovarsita cinstea, lauda de
85
mintea noastra ajunsa, cuvantul nu iaste indestulat catre aceasta. Multamirea neputincioasa si cea din cuvinte si cea din lucruri, gurile
noastre ale tuturor slabe spre multamirea facerilor de bine. Ce vom face? De ar fi fost cu noi cel puternic in fapta si in cuvant, ar fi
rasplatit poate dupre vrednicie, dar de vreme ce s-au dus la Cel ce pre toate le covarseste cu bogatia si cu bunatatea si cu milostivirea,
sunte(m) bine incredintati ca va mijloci in locul nostru catre D(o)mnul ca sa rasplateasca Preaosfintiei Tale cu daruri vecinice si
nestricacioasa, cu caftanuri ingeresti se va imbraca prea sf(i)ntitul trup al Preaosf. Sale, cu coroane nevestejite si nestricacioasa va
incorona prea sf(i)ntit al Preaosf. Tale cu slava d(u)mnezeiasca va impodobi prea sf(i)ntit Preaosf. Tale cu ingerii te va inceti, cu
Patriarsii te va randui, cu Arhierei te va insoti, intru imparatia Sa te va odihni, de privirea fetei Sale te va indulci intru Hristos Iisus
D(o)mnul nostru, caruia slava in veci, amin.
Iara cand au venit parintii cu icoana la masa, au venit si Arhiereul si au blagoslovit masa si apoi au sezut de o parte pre scaun dimpreuna
cu boiariul cel domnesc si au ascultat cum sa cetea Cuvant pentru Intrarea in Biserica. Si viind vremea strangerii sfermeturilor, au
blagoslovit Arhiereul adunarea sfermeturilor si savarsind multamita mesei, asa au iesit in cerdac si au sezut Arhiereul in jilti pana cand
au iesit toti parintii din trapeza si sculandu-sa bucatarii au luat fiestecare osabita blago(slovenie) si asa s-au dus cantand in biserica. Iara
dupa vicernie au facut paraclis cu sobor mare. Si vineri au mers Preasfintenia Sa la Sacul si la Sahastrie si sambata s-au intors la
Neamtul. Iara Duminica au dat Preaosfintia Sa anafura in vremea priceasnii.
Si sfatuindu-se duhovnicii cu Arhiereul, au ales pe parintele Sofronie spre a-i incredinta pastoria in locul Parintelui. Si facand scrisori, le-
au trimis la Iasi si viind de la Iasi alte scrisori, de la domnie si de la Mitropolitul, asa in anii de la HS-1794 in luna lui dechemvrie in 13
zile, marti dimineata dupa utrinie a calugarit pre parintele Sofronie in schima insusi Arhiereul. Iara dupa liturghie, in vremea priceasnii,
adunati fiind parintii toti, au cetit parintele Pafnutie trimiterea Parintelui Staretului cea catre Preaosf. Sa Mitropolitul Kiriu Kir Gavriil.
ARHIMANDRITUL LAZAR URSU - Manastirea Neamt (secolul al XVIII-lea)
Acest cuvios parinte era originar din Bistrita-Nasaud. Inchinandu-si viata lui Hristos din tineretile sale, a intrat in obstea Manastirii
Neamt la inceputul secolului XVIII, unde se nevoiau numerosi monahi din Transilvania. Aici a deprins mestesugul nevointei
duhovnicesti, precum si cunostinta cartii de la duhovnicii marii lavre. Apoi, calugarindu-se, s-a invrednicit de darul preotiei, ajungand
ales povatuitor de suflete. Arhimandritul Lazar Ursu a fost cel dintai parinte duhovnicesc al mitropolitului Iacob Stamati. El l-a adus de
mic la manastire, l-a deprins frica de Dumnezeu si l-a dat la invatatura cartii.
Fiind intelept si ravnitor la cele dumnezeiesti, duhovnicul Lazar a fost ales staret al Manastirii Neamt in anul 1742. Timp de trei ani, cat
a fost intaistatator al obstii, arhimandritul Lazar a innoit asezamantul manastirii, a marit numarul calugarilor, a reorganizat scoala
monahala din lavra, obligand pe toti fratii sa fie cunoscatori de carte, si a randuit duhovnici din cei mai iscusiti. Spovedania soborului si
Sfanta Impartasanie se faceau saptamanal. La scoala se invatau scrisul, cititul, ceaslovul, tipicul, apoi religia (cunostinte de Vechiul si
Noul Testament) si muzica psaltica. Se mai predau inca limbile greaca si slavona si caligrafia.
Retragandu-se din egumenie, arhimandritul Lazar a fost inca 20 de ani eclesiarh si duhovnic al manastirii, crescand si formand multi fii
duhovnicesti. A ocrotit, de asemenea, sihastria Pocrovului si pe sihastrii ce se nevoiau in Muntele Chiriacu, al caror duhovnic era. Pentru
o nevointa ca aceasta, Cuviosul Lazar a fost propus, in anul 1750, candidat la scaunul episcopal de Radauti. El insa, smerindu-se, s-a
socotit nevrednic de o cinste ca aceasta, ramanand toata viata in mijlocul fiilor sai duhovnicesti.
Asa ostenindu-se arhimandritul Lazar mai mult de 50 de ani, s-a mutat la odihna cea de sus in a doua jumatate a secolului XVIII.
MITROPOLITUL IACOB STAMATI - al Moldovei si Sucevei (1749-1803)
Acest ierarh al Moldovei era de loc din Bistrita-Nasaud, nepot al episcopului Pahomie de Roman (f 1724). Intrand de mic in obstea
Manastirii Neamt, a fost crescut duhovniceste de egumenii Lazar si Ioasaf si inchinat lui Hristos prin calugarie in anul 1764. A invatat
inca si limbile greaca si slavona de la parintele sau duhovnicesc, care stia multa carte.
Invrednicindu-se de darul preotiei, in anul 1774 ajunge slujitor la Mitropolia Moldovei, iar in anul 1782 este hirotonit episcop de Husi.
Timp de 10 ani, cat a pastorit turma lui Hristos la Husi, a innoit mai multe biserici si schituri, a infiintat o scoala episcopala pentru
luminarea preotilor si a adaugat multa osardie pentru mantuirea fiilor sai duhovnicesti.
In anul 1792 este ales mitropolit si parinte sufletesc al Moldovei. Timp de inca 11 ani a pastorit mitropolitul Iacob Biserica Moldovei,
dovedindu-se un adevarat slujitor si iconom al casei lui Dumnezeu. In acesti ani a zidit mai multe biserici in Iasi si prin sate, a facut danii
de innoire la manastiri si schituri, a reorganizat bolnitele si a deschis o farmacie publica aproape de catedrala, pentru alinarea suferintelor
omenesti. Iar pentru luminarea mintii si mantuirea sufletelor, mitropolitul Iacob II "Nemteanul" reorganizeaza si dezvolta scolile
bisericesti din Moldova, facand un mare pas spre innoirea invatamantului. De asemenea, dezvolta Academia din Iasi, dand burse si carti
de scoala celor saraci.
Mitropolitul Iacob Stamati este considerat ierarhul cel mai iubitor de carte din secolul XVIII in Moldova. Intemeind la Iasi o buna
tipografie, a tiparit numeroase carti bisericesti pentru cult, carti apologetice pentru apararea credintei ortodoxe si carti didactice pentru
scoli publice. Astfel a tiparit Evanghelia, Liturghierul si Psaltirea (1794), Apostolul (1795) si altele. Iar din cartile didactice pentru copii,
a tiparit "Gramatica teologhiceasca", "Geografia moldoveneasca" si "Aritmetica" (1795?), traduse de invatatul episcop Amfilohie
Hotiniu.
Pentru sporirea duhovniceasca a crestinilor, marele pastor al Moldovei cerea indeosebi participarea regulata la slujbele bisericii,
milostenia, respectarea cu strictete a posturilor si mai ales Sfanta Spovedanie. El spunea ca nimeni nu poate spori pe calea duhovniceasca
a mantuirii, fara aceste fapte bune. "Iar acei care refuza sa se spovedeasca, spunea el, sa ramana ca niste straini de lege si de Dumnezeu".
Mitropolitul Iacob II Nemteanul dadea mare importanta duhovnicului, fara de care nimeni nu poate sa se mantuiasca. De aceea, cu greu
hirotonea pe cineva duhovnic, dupa ce mai intai cerceta dupa pravila, daca avea peste 40 de ani, daca stia Sfintele Scripturi si canoanele
Bisericii si daca el insusi avea o viata aleasa. Preoti tineri nu facea niciodata duhovnici. Iar preotilor duhovnici "le cerea lista anuala a
celor spovediti si ii oprea sa ia bani". In anul 1799, tipari la Iasi, pentru folosul de obste al tuturor, "Pravila Sfintilor Parinti" (Sfintele
Canoane).
Asa nevoindu-se mitropolitul Iacob pentru mantuirea sufletelor omenesti si facand multe milostenii la saraci, in primavara anului 1803
si-a dat sufletul cu pace in bratele lui Hristos.
CUVIOSUL ARHIMANDRIT GHEORGHE - Mare staret al Manastirii Cernica (1730-1806)
Viata Cuviosul staret Gheorghe s-a nascut in Salistea Sibiului, in anul 1730, din parinti binecredinciosi. Dorind sa slujeasca lui Hristos
din tineretile sale, isi cauta adapost sufletului sau in manastirile Transilvaniei. Dar, neputand rabda persecutiile religioase care sileau
poporul la uniatie, tanarul Gheorghe a trecut Carpatii in Tara Romaneasca.
86
In drum spre Muntele Athos, devine temporar ucenic al unui arhiereu grec care locuia in Bucuresti. Dupa ce este facut rasofor si diacon,
pornesc impreuna spre Constantinopol si Sfantul Munte, pe la jumatatea secolului XVIII. Murind acolo dascalul sau, ierodiaconul
Gheorghe devine ucenic al staretului Paisie in Schitul Sfantul Ilie din Athos. In anul 1752, Cuviosul Paisie il calugareste, iar in anul 1754
il hirotoneste preot pentru obstea sa. In acest schit s-a nevoit ieroschimonahul Gheorghe timp de zece ani. In anul 1763 se stramuta in
Moldova, la Manastirea Dragomirna, impreuna cu staretul Paisie si cei 64 de ucenici ai sai.
La Dragomirna, Cuviosul Gheorghe petrece inca doisprezece ani ca preot, duhovnic si econom peste cei 350 de calugari si frati. Apoi se
stramuta la Manastirea Secu, in anul 1775, impreuna cu 200 de calugari. Aici traieste numai doi ani pe langa Cuviosul Paisie si se duce
din nou la Schitul Sfantul Ilie din Athos.
In primavara anului 1781 vine in Moldova sa-si vada staretul si fratii din Manastirea Neamt. La reintoarcere, insa, este numit de
mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei egumen al Schitului Cernica, ramas de multi ani in parasire. Timp de patru ani organizeaza bine
schitul si aduna 54 de ucenici in jurul sau. Apoi, imbolnavindu-se, lasa asezamant scris, "diata", ucenicilor sai, cum sa-si petreaca mai
departe viata in Cernica. Asezamantul sau are o mare importanta duhovniceasca. In acelasi an, staretul Gheorghe s-a facut iarasi sanatos
si a mai trait inca 22 de ani.
Inmultindu-se fratii in jurul sau, mitropolitul Grigorie i-a dat sub conducerea sa, din anul 1793, si Manastirea Caldarusani. Ca staret al
celor doua manastiri, Cernica si Caldarusani, Cuviosul Gheorghe a impartit soborul in doua parti, punand in fiecare manastire cate un
egumen destoinic. A randuit la biserica pravila zilnica, spovedanie deasa, ascultare si masa de obste, dupa traditia Athosului si potrivit
asezamantului sau.
La 3 decembrie, 1806, marele staret Gheorghe se muta la vesnica odihna, plans de numerosii sai ucenici din ambele manastiri. Pentru
intelepciunea cu care a condus si organizat, timp de 25 de ani, cele doua mari obsti calugaresti cu aproape 200 de monahi, staretul
Gheorghe este considerat un mare parinte duhovnicesc si innoitor al monahismului romanesc, iar pentru viata sa aleasa este numarat in
randul cuviosilor romani.
Oprit fiind in tara fara voia sa de catre mitropolitul Tarii Romanesti, Cuviosul Gheorghe era in mare mahnire. Deci, postind cateva zile,
s-a rugat Maicii Domnului si Sfantului Ierarh Nicolae sa-l povatuiasca ce trebuie sa faca. Apoi, adormind putin de osteneala, i s-a aratat
in vis Sfantul Nicolae si i-a poruncit, zicand:
- Ramai aici si imi curateste lacasul meu de fiarele salbatice!
Desteptandu-se plin de bucurie, a pornit in cautarea lacasului Sfantului Ierarh Nicolae si a aflat biserica lui din ostrovul Cernicai, pustie
si plina de serpi. Din ceasul acela a ramas in Schitul Cernica impreuna cu doi ucenici ai sai, Atanasie si Serafim, din Manastirea Neamt.
Spuneau ucenicii Cuviosului Gheorghe ca dupa ce au ajuns intai pe ostrov si s-au inchinat in biserica, au vazut in sfantul altar un sarpe
urias. Atunci staretul, insemnandu-se cu semnul crucii, i-a zis cu glas bland:
- Ganul (dragul) tatei, pana acum ai locuit tu aici. Acum sa te duci din locul acesta, ca sa locuim noi!
La cuvantul staretului, sarpele s-a supus poruncii indata si a iesit afara din biserica si din ostrov, disparand in padurile din imprejurimi.
Marturiseau ucenicii cuviosului ca la inceput multa nevoie si lipsa au rabdat in ostrovul Cernicai. Biserica era parasita de multi ani,
lipsita de usi, de ferestre si de cele necesare. Chiliile erau vechi si toate daramate, iar ostrovul acoperit in intregime de padure, de rugi si
de spini. Staretul Gheorghe insa nu se descuraja. Ziua taiau cu topoarele copacii si spinii, ca sa deschida poiana. Seara se adunau cu totii
intr-o pivnita ruinata, mancau pesmeti de paine cu ceva legume si dormeau pe pamant cateva ore. La miezul noptii se sculau si faceau
Utrenia, dand lauda lui Dumnezeu. Apoi staretul mangaia ucenicii cu frumoase cuvinte de invatatura. La urma atipeau iarasi pana in zori,
cand se sculau, faceau cuvenita rugaciune si plecau la taiat padurea.
Vestea despre sfintenia vietii Cuviosului Gheorghe s-a raspandit repede in toate partile si veneau multi sa petreaca langa el, iar altii ii
aduceau ajutoare sa refaca biserica si chiliile. In primele sase luni s-au adunat in jurul staretului sase frati. Dupa inca un an au mai venit
16 frati. In trei ani, numarul ucenicilor a sporit la 33. In anul urmator erau 54 de suflete in ostrov, iar in anul 1786, obstea Schitului
Cernica crescuse la 103 frati.
In primavara anului 1784, staretul Gheorghe voia sa faca calugari pe cei 33 de ucenici ai sai, dar nu avea haine si cele necesare pentru ei.
Auzind de aceasta, cativa credinciosi din Bucuresti au cumparat haine pentru toti fratii si le-au dus la cuviosul. Iar in saptamana Sfintelor
Patimi, staretul Gheorghe i-a calugarit pe toti, slavind pe Dumnezeu si multumind Sfantului Ierarh Nicolae.
In anul 1788, staretul Gheorghe a facut o mica biserica pe ostrovul mic, inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. Alaturi a facut mai
multe chilii de pamant si in acestea trimitea ucenicii sai pe rand sa se linisteasca. Parintii se nevoiau pe ostrovul mic toata saptamana, iar
sambata veneau in ostrovul mare. Aici se marturiseau, primeau Sfintele Taine, petreceau in obste Duminica, ascultau invataturile mai
dulci decat mierea ale bunului staret, apoi iarasi se intorceau la liniste in ostrovul mic.
Marturiseau ucenicii Cuviosului Gheorghe ca batranul a facut multe odoare noi la biserica Sfantului Nicolae din ostrov. Apoi a hirotonit
trei preoti si trei diaconi si a randuit sa se faca zilnic Sfanta Liturghie si cele sapte Laude. Pravila si canoanele bisericii le-a asezat
intocmai dupa tipicul Sfantului Sava si potrivite cu obiceiul pamantului, ca mai inainte de dansul nu erau statornicite nici intr-o parte a
tarii, "ci urma care cum vrea".
Iarasi spuneau aceiasi ucenici ca, pana la venirea acestui cuvios, se pierdusera chinoviile si randuiala lor din aceasta tara, dupa marturia
mai multor hrisoave domnesti, care zic: "Noi singuri am vazut viata fericitilor pustnici din Cernica si ne bucuram, avand in a noastra
stapanire o asemenea manastire cu viata dupa Dumnezeu...".
Staretul Gheorghe sfatuia mereu pe ucenicii sai sa traiasca in desavarsita dragoste unul cu altul. Dar la inceputul anului 1785 s-a
imbolnavit greu, incat socotea ca va pleca din lumea aceasta. Deci, a poruncit sa traga clopotul mare, a adunat pe toti fratii in biserica, le-
a citit molitfa de iertare, apoi le-a spus, lacrimand:
- Copiii tatei, dragoste sa aveti intre voi, ca Dumnezeu stie de ne vom mai vedea!
Adunandu-se fratii in jurul Cuviosului Gheorghe, cand zacea in pat, au inceput a-l ruga cu lacrimi:
- O, parinte preadulce, macar prin viu grai fa-ne sa auzim toti, pe cine sa avem indreptator si ce randuiala sa tinem dupa moartea ta? Caci
noi pana astazi, cazand si sculandu-ne, numai pe tine te-am avut purtator de grija pentru Dumnezeu, nefatarnic incepator, neviclean intru
petrecere, nemomelnic intru pogorari si neposomorat spre cei mult gresiti.
Vazand staretul Gheorghe intristarea ucenicilor sai, i-a sfatuit zicand:
87
- Parasiti, o, fiii mei, gandul de a cerca judecatile lui Dumnezeu cele necuprinse! Parasiti legiuirea amagitoare intre voi, vrand sa stiti
cine anume sa va fie incepator! Parasiti gandul si voi, acestia mai tineri, care socotiti ca lipsirea mea va fi pricina de risipirea obstii sau
de nesporirea voastra. Ci, toti dimpreuna cu mine sa ziceti asa: Nu noua, Doamne, nu noua, ci numelui Tau se cuvine slava! (Ps. 113, 9).
Deci, ascultati-L pe Hristos, implinindu-I toate poruncile, si toate celelalte, negresit, se vor adauga voua.
Astfel, blandul staret a lasat ucenicilor sai un "asezamant statornic cum sa fie indreptarea smeritei obstimi" de la Cernica dupa moartea
sa, adaugandu-le si aceste cuvinte:
- Desi nu presupun ca veti cadea in cursa neascultarii sau ca veti cauta cele mai presus de a voastra masura, totusi, cu dreapta credinta, va
indemn sa ramaneti supusi intru aceasta parinteasca hotarare.
Zicea staretul ucenicilor sai:
- Foarte strain lucru este calugarilor ieromonahi ca sa-si hotarasca singuri loc cinstit pentru ingropare. Si mai ales celor ingreuiati cu
duhovnicia. Sa-si hotarasca numai prohodul si parastasele cele obisnuite, care scot din iad pe patimasul suflet. Acestea chiar si de la tot
crestinul sa nu ramana.
Intrebat fiind cuviosul unde sa-i ingroape ucenicii trupul dupa moarte, el le-a raspuns:
- Cat despre viermanosul meu trup, cautare pagubitoare de smerenie nu-i trebuieste. Ci mai ales sa va milostiviti a-l scoate inca si din
ostrov afara, spre mancarea fiarelor, ca doar se va micsora si multimea pacatelor mele. Iar daca nu voiti a va pleca poruncii ticalosiei
mele, apoi macar sa-l puneti dupa usa pridvorului, unde se face si litie la cei raposati, ca, vazandu-ma fratii intrand si iesind, toti sa se
umileasca, zicand: "Odihneste, Doamne, cu dreptii pe adormitul robul Tau", facand pana la patruzeci de zile si cate douasprezece
inchinaciuni.
Apoi le-a adaugat si aceste cuvinte:
- Fiilor, de cugetati sa va ramana de la mine dupa moarte ceva aur sau argint, apoi va rog sa nu va pangariti cumva mintea cu asemenea
ganduri; nici sa voiti a ispiti mult taina lucrului. Ci, sa va sfiiti si de fata neadormitului strajer, care ma intareste a va incredinta, prin
adevar, scriind pe toate cate le izvoraste inima mea.
Spunea staretul Gheorghe:
- Fiii mei, sa nu poftiti a schimba harul cuviosiei voastre pe unele lucruri pamantesti si stricacioase, dupa cuvantul psalmistului ce zice:
Bogatia de ar curge, sa nu va lipiti inima de ea (Ps. 61, 10).
Zicea iarasi ucenicilor sai:
- Fratilor, intru numele Tatalui, pilda m-am facut intre voi prin rodul dragostei, iubindu-va pe toti deopotriva.Intru numele Fiului, m-am
supus de bunavoie sub picioarele tuturor, ca sa pot vana prin rabdare si sufletele voastre. Intru numele Duhului Sfant, n-am lasat pe
simtiri a zbura peste hotarele firii, intrucat si de voi mi s-a facut mila, incalzindu-va pe langa bucuria inimii si indreptandu-va catre
limanul mantuirii.
Apoi iarasi le-a zis:
- Cu voi graiesc, o, fiii mei cei saraci cu duhul, ca si pe pamant va trebuiesc avutii nevremelnice, ca sa dobanditi cu pretul acestora
nebiruite arme, vrand a va lupta, ca niste buni ostasi, cu intrarmatii (diavoli) cei nevazuti ai iadului si a patimi pana la sange pentru Iisus
Hristos Cel rastignit.
Iarasi, cu duhul blandetilor - zicea batranul - adaug porunci celor purtatori de cruce fii ai mei sufletesti, in ce chip sa fiti ca niste ingeri in
trup, neplecandu-va la desertaciuni mincinoase, nici la rasfatari neastamparate sau la plimbari nepotrivite darului vostru, dupa cuvantul
cel zis de vasul alegerii: Toate imi sunt slobode, dar nu toate imi sunt de folos (I Cor. 6, 12).
Zicea iarasi catre ucenicii sai:
- Bunul vostru obicei si podoaba chipului sa fie intocmite dupa urmarea cea dreapta, asemanandu-va celor tineri preacuviosi sfinti, care
au fost de o varsta cu voi intru firea omeneasca. Deci, pilda de fericita rabdare sa luati de la Acachie cel intocmai cu mucenicii. Pilda de
curata supunere sa luati de la Dositei cel cu totul fara de rautate. Iar pilda de smerita intelepciune sa luati de la Zaharia cel mult patimi
tor.
Iarasi invata pe fiii sai:
- Fiilor, slujiti Domnului cu frica si va bucurati Lui cu cutremur (Ps. 2, 9). Ca de veti petrece zilele vietii voastre cu luare-aminte de sine,
iar nu intru nebagare de seama, atunci cu adevarat nu se va atinge de voi nici o mestesugire diavoleasca.
Uneori spunea ucenicilor sai:
- Sa stiti, fiii mei, ca zavistia, pizmuirea, lacomia, viclesugul, mania, pomenirea de rau si trufia, acestea nu stiu sa cinsteasca pe cea
placuta lui Dumnezeu sporire duhovniceasca. Patimile acestea raman ca niste sageti infipte intru acelasi blestem al neascultarii
stramosesti.
Alteori adauga staretul si acestea:
- Intru nevointele voastre, fratilor, se va proslavi iubitorul de oameni Dumnezeu si veti mosteni pacea, care intoarce iarasi la cea dupa
fire lauda, pe cei ce se afla cu mintea intreaga, facandu-va multora oglinda vietii spre indreptare si bucurandu-va intru lumina celor vii.
Zicea iarasi staretul Gheorghe:
- Fiii mei, cata vreme am trait impreuna cu voi, alta grija nu am avut, decat cum sa va apar de tot felul de vatamari, ca pe niste prunci
infasurati cu strainatatea, si sa va destept a ramane mereu sporiti.
Fiilor, spunea cuviosul, cea mai cuprinzatoare porunca, intru care se reazema inceputul mantuirii monahilor, este ca intocmai cu suflarea
sa cinstiti supunerea unul catre altul. Insa, nu cu ceva interes nebinecuvantat de Dumnezeu, ci pentru singur folosul aproapelui, ca sa
impliniti si dragostea cea hotarata din lege. Iar eu, nevrednicul, martor sunt pentru voi, fiii mei, cum ca nu veti fi intrebati la ziua
judecatii, nici veti ramane fara cercetare de sus. Iar de veti amari sufletul mai-marelui vostru cu neascultarea, atunci sa va gatiti foarte
mult de raspunsul cel pornit cu dreapta manie peste fiii neascultarii, care lucru sa nu fie!
- Nici dupa moartea mea sa nu indrazniti a iesi de sub jugul Domnului, nici sa va intindeti, cercand alte vieti; ci sa va multumiti cu acest
incredintat podvig (jug, povara), intru care sunteti bine deprinsi si chemati de insusi Duhul Sfant, avand spre nerusinata pilda pe cei 24
de ani ai supunerii mele, cand am fost sub ocarmuirea dreptului batran Kir Paisie, staretul meu cel din chinovie.
Pentru fratii cei de curand veniti zicea:
88
- De s-ar intampla vreunii din fratii cei de curand veniti la calugarie a face galcevi, tulburandu-va prin lumesti obiceiuri si dand sminteala
la tot soborul, facandu-se iubitori de sine cu tovarasii, mancatori pe ascuns, fatarnici intru spovedanie, robi patimilor intru neinfranata
lacomie si, in scurt, batjocoritori de chipul ingeresc, acestora intai sa le gatiti merinde pentru calatorie la drum. Apoi, fara de nici o
cercetare cu epitimie (canon), sa-i lasati a se duce unde vor vrea, dupa cuvantul Domnului: Ca multi sunt chemati, dar putini alesi (Matei
20, 16). Dar, intorcandu-se ei cu pocainta adevarata iarasi in cinstea lor cea dintai, sa fie primiti, nimic mustrandu-i pentru cele trecute.
Monahilor si clericilor invrajbitori, nestatornici si de-a pururea cartitori, marele staret le poruncea sa-si aleaga una din aceste trei:
- Sau, cunoscandu-va neputintele, indata sa aratati cucernicie si sa puneti inceput bun; sau, luand binecuvantare de la povatuitorul obstii,
sa va cautati alt lacas, dupa ravna inimii voastre, unde sa va mantuiti mai cu putina osteneala; sau, si mai bine, sa faceti plangere catre
stapanescul scaun (catre chiriarhul).
Spunea cuviosul ca, de se vor intrarma calugarii cu aceste patru arme, adica, intai sa faca toate cu binecuvantare; apoi sa se spovedeasca
adesea; apoi sa tina masura dreptei socoteli si sa aiba smerita intelepciune, atunci vor putea omori toate patimile limbii, ale inimii si ale
simturilor, facandu-se de-a pururea vrednici impartasirii dumnezeiestilor Taine.
Despre cea dintai porunca spunea staretul ucenicilor sai:
- Nicidecum, fara binecuvantarea povatuitorului obstii sa nu cutezati a face nici cat de mic lucru, dupa cum legiuiesc Sfintii Parinti. Ci
toate ostenelile voastre sa treaca prin stirea lui si atunci cu adevarat vor fi primite la Dumnezeu. Iar de veti schimba porunca, apoi sa stiti
ca si folosul odihnei nu va ramane intru voi. Pentru ca altfel, orice sfat veti sfatui, risipi-l-va Domnul (Isaia 8, 10).
Despre Taina Spovedaniei, spunea fiilor sai:
- Vi se innoieste aceasta tare porunca, ca pana la unul sa mergeti de trei ori pe saptamana catre duhovnicii cei alesi de sobor. Fiecare,
unde va fi randuit de intaistatatorul, la acela sa-si marturiseasca toate ascunsele cugete si greseli, suspinand din adanc si cerandu-si
iertare, socotind a fi de fata Insusi cunoscatorul de inimi Dumnezeu. Iar nefacand asa, apoi singuri va pricinuiti groaznice caderi si nici o
sporire in suflet sa nu asteptati.
Despre a treia porunca a dreptei socoteli, sfatuia pe ucenicii sai:
- De veti simti ca va supara ori in ce lucru dracul cel de amiaza-zi, soptindu-va ca doar ati fi voi mai buni la Dumnezeu decat altii, sau
mai sfinti si cuviosi, indata sa alergati la egumen, rugandu-l sa va schimbe din ascultarile cele de cinste in altele cu totul proaste, pana
veti scapa de robia cugetului mandriei si veti castiga dreapta socoteala. Iar nefacand asa, apoi negresit veti pierde si roada dreptatii.
Iar despre smerita intelepciune poruncea, zicand:
- Va dau aceasta porunca mai ravnitoare, ca impatrit sa aveti strajuire cum sa va paziti capul credintei prin smerita intelepciune, pentru a
nu fi zdrobiti de cel mai necurat duh al blestematei huliri, care pe multi din calugari, ce se tineau a fi prea isteti, i-au aruncat in
deznadejde si le-au zdrobit oasele de pe fata pamantului. Unul ca acesta, de voieste in graba a rusina pe acel drac, cu sila sa traga pe
inima a se apropia si el cu fratii la anafura, la sarutat icoanele si la orice il va pune egumenul. Iar nefacand asa, apoi pana la groapa il va
petrece acel duh rau, vrand sa-l castige prin deznadejde.
Pentru Sfanta Impartasanie astfel indemna Cuviosul Gheorghe pe ucenicii sai:
- Parinteste va indemn ca sa nu treaca nici o luna, nefiind impartasiti cu dumnezeiestile Taine. Ci, toti de obste sa va indeletniciti a va
cumineca de douasprezece ori pe an, afara de alte neocolite pricini. Eu va sfatuiesc, iubitii mei fii, sa nu va abateti alegand ceva din cele
peste masura voastra, nici a va socoti cu cei de-a pururea vrednici impartasirii. Ci, precum de multe ori v-am zis, paziti calea de mijloc,
implinind dupa puterea voastra pe cele cuviincioase pregatiri. Macar trei zile de rand postindu-va, indrazniti a lua cu cucernicie de la
sfintitorul preot pe cele curatitoare Taine.
Zicea iarasi Cuviosul Gheorghe:
- Feriti-va, o, fiii mei, sa nu va inselati grabindu-va a primi lupi cuvanta- tori intru smerita turma. Adica pe aceste cinci firi de oameni ce
sunt incurcati cu straine asezari sufletesti: pe calugarul venit de aiurea, ce este numai rasofor; pe schimnic, care este mai presus de cinul
vostru; pe cel ce este de neam mare; pe cel foarte invatat si nesupus; si pe cel ce este peste fire lipsit de minte. Ca ale acestora nepotrivite
asezari nu va sunt de folos a ramane cu voi. Insa, iarasi, prin duhul blandetilor va poruncesc ca, vazandu-i plecati spre cainta cu
adevarata umilinta, sa-i numarati a fi bine primiti cu cei dintai, dupa cuvantul Domnului ce zice: Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate
afara.
Marele staret, arhimandritul Gheorghe, considera ca mantuirea calugarilor din viata de obste atarna de pazirea statornica a urmatoarelor
cinci porunci asezate in chipul crucii:
Spunea staretul si aceste cuvinte:
- Calugarul cel de bun neam si cinstit, mult, putin ce a adus cu sine, sa le puna la mijloc spre mangaierea tuturor din obste, imprumutand
cu acestea pe Sfantul Ierarh Nicolae. Ca, dimpreuna cu parasirea de toate, i-a primit Dumnezeu si pocainta.
Iar despre taierea voii zicea:
- De la calugarul cel de bun neam numai aceasta mica slujba i se cere, ca sa nu creada mintii sale mai mult decat celui ce il povatuieste
pe el. Ci, precum deodata a parasit lumea, in acest chip sa-si taie si voia sa. Si cu aceasta a implinit toata dreptatea.
Catre iconomul obstii acestea poruncea marele staret:
- O, prea iubite fiul meu iconoame, intru cele mai usoare iconomii firesti vei savarsi indreptari de slujba dupa cum Sfantul Nicolae iti va
povatui mintea. Iar intru ascultarile mai grele, cu nedumeriri de taina, sa nu calci hotarul, ci sa intrebi si pe duhovnici, ca atunci mai
putin vei gresi.
Zicea iarasi:
- La toate ascultarile sa ai grija a nu se face ceva paguba, nici risipire fara de randuiala sau vatamare celor randuiti de tine in ascultare.
Ci, la fiecare slujba sa asezi cate trei oameni, ajutandu-se unul cu altul.
Sa-ti fie in stire si aceasta, fiule - zicea batranul -, ca pe cei posomorati si fricosi la lupta, niciodata sa nu-i pui la slujbe grele, pentru ca,
negresit, te vor rusina.
Apoi adauga staretul Gheorghe si aceste cuvinte parintesti catre iconomul manastirii:
- Fiule iconoame, prea cu buna paza sa cumpanesti greselile fratilor, a nu le judeca numai cu asprime, dupa trup, ci mai ales cu multa
milostivire, dupa duh. Ca zice Hristos: Mila voiesc, iar nu jertfa (Matei 9, 13).
Zicea si acestea:
89
- Desi multe caderi vor patimi fratii, ca niste oameni cu neputinte, si felurite scarbe cu nemultumire iti vor pricinui, tu, fiul meu, nu-i
mustra cu patima, nici sa-i osandesti dupa obicei, ca sa nu cazi si tu din bunatati si mai tarziu vei ramane cu mantuirea mai prejos decat
cei ce de-a pururea cad si se scoala.
Iarasi zicea iconomului:
- Arata-te vesel spre frati si foarte mult vei fi iubit de toti. Si chiar de vei patimi intocmai ca dreptul Iov, sa nu te aluneci dand vina
asupra fratilor sau cartind asupra Ziditorului a toate. Ca destul iti este folosul a te pazi cu cinste de pacat si a mangaia sufletele lor.
Altadata iarasi invata pe iconom, zicand:
- Sa stii, fiul meu prea iubite, ca si randuiala iconomiei celei dinlauntrul sufletului este un dar foarte scump si nu lesne de aflat, care
intrece cu pretul toata agonisita cea trupeasca. Deci, sa nu se vatame fratii, apropiindu-se de tine ca sa ia folos. Si nici tu sa nu simti
durere cand te vor necaji intru ceva. Numai prin harul acesta, ce este tainuit de furii cugetelor, degraba vei umple jitnitele faptelor bune,
saturand din destul adunarea obstii.
La urma adauga si aceste cuvinte:
- Fa-te ca un tata iubitor de fii si te bucura de sporirea lor, ca atunci si ei iti vor purta neputintele tale.
Spunea staretul ucenicilor sai:
- Fiilor, deprindeti-va cu randuiala parintelui meu, Kir Paisie, care poate si in zilele noastre mult a ne folosi, fiindca pravila acestui drept
barbat este intemeiata pe sapte stalpi neclatiti si intarita pe cele sapte Laude ale Maicii noastre, Biserica.
Zicea iarasi:
- Se cuvine a nu tainui voua, fiilor mei, ca mai ales trei odrasle ale bunatatii staretului meu, mi se pare ca nu veti putea degraba a le
vedea rodind aici, nici a le castiga asa usor in scurta vreme. Adica rugaciunea lui Iisus, povatuirea de calugari multi si impaciuirea
monahilor de multe neamuri.
Cea dintai odrasla este lucrarea mintii, adica faclia cea nestinsa a indreptarii sufletului, care povatuieste pe smeritul om catre raiul cel
ganditor si il face in stare sa ajunga la masura varstei lui Iisus Hristos. Aceasta lucrare departe se afla de niste patimasi ca noi.
Fratilor, adauga batranul, nu va slobozesc a lua cutit spre junghiere, cercand taina acestei lucrari, pana ce veti agonisi carti spre ajutor la
mestesugul ei. Pentru ca nefiind bine iscusiti, sa nu vi se intample ceva mai rau si veti fi de ras vrajmasilor draci. Caci foarte cu anevoie
nimeresc calea aceasta cei nedezbracati peste tot de materiile trupului, dupa cuvantul ce zice: "Nu va locui Duhul lui Dumnezeu in
oamenii acestia, de vreme ce inca trup sunt si numai cele pamantesti cauta".
Cea de a doua odrasla, continua staretul, este ca nicidecum sa nu primiti in obste mai mult decat 103 frati. Macar de ar veni la voi orice
fata, aducandu-va toate bunatatile pamantului, sa nu calcati asezamantul ce vi se hotaraste, ca atunci se vor naste intre voi urate prigoniri
si veti cadea in grele ispite si nu veti fi mangaiati de nimeni. Ci, numai dupa ce se vor muta unii catre Domnul, sa impliniti locul si
numarul.
Cea de a treia odrasla, fratilor, este ca sa nu caute intaietate cineva din calugari sau din fratii cei primiti in obste ce sunt de alte neamuri.
Ca mai bine este ca fiecare sa se intrebe pe sinesi cum s-a fagaduit inaintea Sfantului Nicolae si oare la ce a venit la manastire,
indestulandu-se a fi cinstit cu cei de mijloc fericiti ascultatori si numarat cu cei neinstrainati de mila lui Dumnezeu.
Zicea si acestea marele staret:
- Harul acestor trei bunatati, adica al lucrarii mintii, al povatuirii de popor mult si al impaciuirii limbilor, nu multora s-a dat de la
Dumnezeu.
Alteori, sfatuia cu staruinta pe ucenici:
- Parinteste va rog, pentru numele Preasfintei Treimi, sa nu faceti supusa aceasta smerita obste (Cernica) altor neamuri mai sporite, cat
timp va locui macar un singur suflet de roman intr-insa. Ci, ori greci, ori de alta limba, sa nu indrazneasca a pasi peste soarta romanilor,
nici tine incepatoria inlauntrul bisericii sau in iconomia de afara. Numai cu invoire de obste pot sa fie ca o mana dreapta romanilor
statornici, spre ajutor la greutatea vietii.
Iar pe calugarii cernicani astfel ii sfatuia batranul:
- Nici intre voi, romanii, sa nu faceti prigoniri, aflandu-va mai buni decat altii si sa va certati, zicand: ca eu sunt pamantean, iar acela este
moldovean si acesta transilvanean. Pentru ca nu felul limbii romanesti judecam, ci mai degraba faptele credintei cercam. Iar de nu veti
tine seama de cuvantul ce v-am rugat, apoi sa stiti, fiii mei, ca multa plangere veti mosteni, in loc de pace. Drept aceea, sa nu calcati
hotarul, caci toti in curand vom muri si vom stapani numai mormantul.
Pentru privegherile cele de peste an, asa invata Cuviosul Gheorghe pe fiii sai:
- Iubitilor, puneti-va la rabdare si cu dragoste sa inchinati lui Dumnezeu in cursul unui an cate o priveghere de om, dupa numarul ce
sunteti adunati aici, in aceasta vreme.
Zicea iarasi:
- In tot lucrul bine este a pazi fiecare masura de mijloc, atat pentru alinarea maririi desarte, cat a fugi si de omoratorul pacat ce se naste
calugarului din trandavie. Deci, sa nu se ingreuieze inima voastra cu neintelegerea, caci si psalmistul zice: "Adormit-au cu somnul lor si
n-au aflat nimic". Ci, va hraniti sufletul cu rugaciunea cea de-a pururea curgatoare a strajuirii noptii, ca sa dobanditi har cu prea bogata
mila de sus.
Apoi continua staretul:
- Privegherile sa le faceti dupa randuiala aceasta: 40 de privegheri la sfintii cei alesi de peste an, punandu-le slujba dupa invoire frateasca
si facand osteneala cinci ceasuri din noapte; 7 privegheri de cate sapte ceasuri sa-i inchinam cu cuget smerit Maicii Domnului, la toate
praznicele ei, intru cinstea si marirea pururea Fecioarei Maria; 12 privegheri la praznicele imparatesti ale Insusi Ziditorului a toata
faptura si Mantuitorului nostru, facand osteneala cate noua ceasuri din noapte, dupa numarul celor noua cete de ingeri care il slavesc
neincetat; 3 privegheri de toata noaptea, de cate douasprezece ceasuri, din care: una la intai septembrie pentru biruinta si intemeierea
prea inaltatului nostru domn; a doua, la intai martie, pentru fericita sanatate si buna sporire a preasfintitului nostru rhitropolit; iar a treia,
la 6 decembrie, spre ziua hramului, intru cinstea si pomenirea Sfantului Ierarh Nicolae.
La urma, adauga staretul si aceste cuvinte:
- Savarsiti-le pe toate cu buna randuiala, o, fiii mei. Purtati grija a nu fi lipsit cineva de harul privegherilor, nici sa ramaneti batand afara
la usa milostivirii lui Dumnezeu. Ci mai ales voi, clericii, cu foarte mare paza sa umblati, nesocotind a fi mica paguba a scadea macar o
cirta din lege, ca scris este: Cel ce nu se osteneste dupa lege, nu se incununeaza (II Timotei 2, 5).
90
Pentru canonul si pravila de la chilii, astfel invata Cuviosul Gheorghe pe fiii sai duhovnicesti:
- Am randuit sa faceti si ceva canon pe la chilii, care este dupa masura cumpanit si cu putinta fiecaruia a-l savarsi. Socotiti, fiii mei, mai
intai sa nu aveti unii spre altii pomenire de rau, ca sa nu apuna soarele intru mania voastra (Efeseni 4, 26).
Apoi zicea:
- Cei ce stiti carte, vrand de cu seara a va odihni, alegeti a citi una din acestea doua: sau molitfele spre somn sau Canonul Ingerului. Iar
desteptandu-va din somn, sa cititi iarasi sau icoasele Maicii Domnului sau molitfele diminetii.
Zicea iarasi staretul:
- La inchinaciuni dam voie, sau 300 de cele mai mici sa faceti, sau 100 de metanii pana la pamant. Asemenea pogoram hotarul milei si
catre cei cu totul slabi ce nu sunt carturari. Sa faca deci, sau 700 inchinaciuni mici, sau 300 metanii mari, pazind intocmai pana la moarte
aceasta legatura, afara doar de sambete, de Duminici si praznice cu dezlegare, ca atunci metanii mari nu se fac.
De se afla cineva ravnitor, iubind a le savarsi pe toate cele randuite fiecarei zile, acesta despre noi sa fie slobod si binecuvantat. Insa si
stihul cel randuit calugarului, toti, de obste, sa-l aveti intru pomenire. Adica de-a pururea culcandu-va si sculandu-va sa ziceti asa:
"Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul".
La urma adauga staretul si acestea:
- Zis-a un mare filosof cum ca celor intelepti putine le trebuiesc. Astfel si voi, fiii mei, citind multe scripturi, macar numai sa fiti
cucernici. Macar sa nu pizmuiti celor implinitori de porunci, ca sa nu ramaneti si nelucratori din rea voire; ci, cat aveti inca vreme,
sarguiti-va fiecare cat poate.
Iar pentru masura somnului, spunea marele staret:
- Fiilor, sa va arat putine si pentru greutatea somnului, numit si moarte a sufletului, ca sa-i stiti masura si sorocul odihnei. Precum din
patru stihii este alcatuita lumea de Dumnezeu, intr-acest chip se cuvine si somnului sa-i despartim vremea si, drept cumpanindu-l, sa-i
lasam daraua numai intru a patra parte de masura. Adica iarna sa va odihniti dormind noaptea sase ceasuri. Iar vara, patru ceasuri
noaptea si doua ceasuri ziua. Si numai atat. Iar daca inca nu ajung dramurile firii unora din slabanogi, apoi lasam voie la incepatorul
obstii (egumenul) a le mai face ceva adaos, pe cat va socoti.
Zicea iarasi fiilor sai:
- Precum v-am spus a pazi randuiala privegherilor, in acelasi chip se cuvine si in toate zilele a nu lipsi nici un frate de la cele sapte laude
ale Bisericii, dupa hotararea marelui psalmist ce zice: De sapte ori pe zi Te-am laudat pe Tine, Doamne (Ps. 118, 164).
Sosind vremea cantarii de noapte, strajerul cel randuit sa nu lipseasca din pridvor, ci cu buna paza sa ia in scris pe toti fratii, cine la ce
vreme a intrat. Iar dupa sfarsit, sa duca marturia la egumen, ca pe cei intarziati de la rugaciune sa-i randuiasca sub duhovniceasca
epitimie. Adica, sau plecandu-i va face metanii, sau oprindu-i a nu manca intr-acea zi.
La urma a adaugat cuviosul si acestea:
- Sa nu va obisnuiti, fratilor, a umbla din loc in loc, batand vanturi fara de folos si rezemandu-va de umbra necuratelor pareri. Ci va
intariti unul pe altul si faceti roduri vrednice de pocainta. Iar parasind voi lacasul acesta, veti cadea sub grea epitimie (canon), ca niste
netrebnici insotirii celor alesi.
In anul 1806, la 3 decembrie, imbolnavindu-se de moarte, Cuviosul Gheorghe a chemat la sine pe toti si le-a zis:
- Copiii tatei, dragoste sa aveti intre voi! Sa stiti ca la Cernica va merge bine pana la al patrulea staret, iar de aici Dumnezeu stie. Apoi,
dandu-si duhul in mainile Domnului, a fost ingropat in pridvorul bisericii Sfantul Gheorghe din insula mica.
CUVIOSUL SISOE SIHASTRUL - Ctitor si Egumen al Schitului Rarau
Acest cuvios parinte sihastrea in Muntii Raraului, pe la sfarsitul secolului XVIII. Numele sau era cunoscut in toate satele din
imprejurimi. Sihastrii din codri il aveau de povatuitor, fiind vestit ascet si lucrator al rugaciunii lui Iisus, iar credinciosii de prin sate il
aveau de parinte duhovnicesc si mijlocitor catre Dumnezeu.
Auzind de nevointa lui, calugarii din Schitul Rarau l-au ales egumen si intaistatator al obstii lor. Si era egumenul Sisoe ca o lumanare in
sfesnic pentru toti, adunand in schit mai multi ucenici si povatuind pe toti pe calea mantuirii. Dar, vazand cuviosul ca bisericile ortodoxe,
manastirile si schiturile din nordul Moldovei erau persecutate de autoritatile catolice austriece, a socotit sa mute Schitul Rarau in partea
de sud a muntelui, care apartinea de Moldova.
In vara anului 1800, egumenul Sisoe s-a pregatit sa treaca cordonul (frontiera) austriac. Deci, adunand in schit 30 de tarani cu cai de
munte, a asezat pe ei catapeteasma bisericii, odoarele, cartile de cult si putina avere a schitului. Apoi, facand rugaciune la Maica
Domnului si sarutandu-i sfanta icoana, impreuna cu tot soborul, au trecut noaptea frontiera, fara sa fie observati de austrieci. Egumenul
insusi mergea inainte cu icoana Maicii Domnului facatoare de minuni si se ruga cu lacrimi sa fie izbaviti de tot raul.
In zorii zilei au poposit intr-o frumoasa poiana de munte, aproape de locul numit "Piatra Zimbrului". Aici au asezat icoana Maicii
Domnului intr-un trunchi de brad si au facut priveghere si liturghie de multumire lui Dumnezeu. Apoi au construit o biserica de lemn cu
hramul "Adormirea Maicii Domnului", cum se vede pana astazi, in care au asezat catapeteasma si sfanta icoana, protectoarea schitului.
Alaturi au construit chilii pentru calugari si cele de nevoie. Asa a reinnoit Cuviosul Sisoe Schitul Rarau, scotandu-l de sub ocupatie
straina.
Adunand in jurul sau peste 20 de calugari si invatandu-i pe toti dragostea de Dumnezeu, dupa cativa ani s-a stramutat la cerestile
lacasuri.
MONAHUL GHERONTIE DASCALUL - Manastirea Neamt (+ 1812)
Cuviosul Gherontie era unul din ucenicii staretului Paisie si cel dintai parinte duhovnicesc al mitropolitului Grigorie Dascalul (1823-
1834). Originar din Moldova, el a intrat ca vietuitor in Manastirea Neamt cu putin inainte de venirea staretului Paisie (1779). Apoi, fiind
iscusit la minte, a fost trimis impreuna cu monahul Doroftei la Colegiul Sfantul Sava din Bucuresti, pentru a deprinde limba greaca. Aici
a cunoscut pe tanarul Gheorghe Miculescu, mitropolitul de mai tarziu al Tarii Romanesti, pe care l-a adus la Manastirea Neamt si l-a
calugarit cu numele de Grigorie.
Dupa terminarea scolii, monahul Gherontie a devenit un iscusit traducator al Sfintilor Parinti de limba greaca. Impreuna cu fiul sau
duhovnicesc, ierodiaconul Grigorie, au tradus la Manastirea Neamt numeroase carti patristice, din care cele mai multe au fost tiparite.
Vestea despre acesti doi calugari iscusiti in cele duhovnicesti si priceputi la talmacirea cartilor bisericesti se raspandise in tot pamantul
91
romanesc. Erau cunoscuti atat mitropolitilor Veniamin Costachi si Dionisie Lupu, cat si episcopilor de la Buzau, Ramnicu-Valcea si
Arges.
In anul 1812, monahul Gherontie impreuna cu ierodiaconul Grigorie se duc in Muntele Athos, "sa se inchine sfintelor manastiri celor de
acolo si sa se intalneasca cu parintii cei cuviosi, pentru folosul sufletului". La intoarcere, insa, cad intre talhari la Filipopoli, peste
Dunare, unde Cuviosul Gherontie moare ca un adevarat martir. Ucenicul sau il ingroapa la Manastirea Anarghiri din apropiere si se
intoarce la Neamt. Dupa sapte ani ii aduce osemintele si le depune in gropnita manastirii de metanie.
SCHIMONAHIA NAZARIA - Manastirea Varatec (+ 1814)
Viata schimonahiei Nazaria a fost din inceput inconjurata de necazuri si ispite. Era de loc din Brasov. Mai intai a fost casatorita si a
nascut doi copii. Apoi, murindu-i sotul, a ramas din tinerete vaduva. Nu dupa multi ani, cu voia lui Dumnezeu, i-au murit si copiii.
Ramanand singura si dorind sa slujeasca lui Hristos, a intrat in nevointa vietii calugaresti. Mai intai a petrecut in Schitul Scanteia din
Vrancea, unde a fost facuta rasofora cu numele de Natalia. Apoi se muta la Schitul Bontesti. Aici primi marele si ingerescul chip sub
numele de Nazaria.
Dorind o nevointa duhovniceasca mai inalta, schimonahia Nazaria a venit in tinutul Neamt, la Schitul Paraul Carpenului-Pipirig. Aici a
cunoscut pe marele duhovnic Iosif Pustnicul, care a stramutat obstea de aici la Schitul Durau, sub Muntele Ceahlau, unde lua fiinta o
renumita sihastrie de calugarite. La Durau s-a nevoit schimonahia Nazaria 14 ani de zile, in tacere, in post, in rugaciune si ascultare,
devenind egumena a acelei alese sihastrii. Si era asa de blanda, smerita si inteleapta, incat o iubeau toate ca pe o adevarata mama
duhovniceasca.
In anul 1788, dupa intemeierea Manastirii Varatec, Cuviosul Iosif Pustnicul a adus pe schimonahia Nazaria de la Durau si a pus-o stareta
in Varatec. Astfel, smerita mireasa a lui Hristos, parasind linistea, se face incepatoare unei obsti noi, devenind prima stareta a Manastirii
Varatec. Si a condus cu multa intelepciune duhovniceasca soborul manastirii, din anul 1788 pana in anul 1814. La aceasta a fost ajutata
nu putin de Cuviosul Iosif si mai ales de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, protectoarea manastirii.
Dupa ce forma o frumoasa obste de calugarite cu peste o suta de surori si randui toate bine, schimonahia Nazaria s-a mutat din viata
aceasta, pentru a lua plata ostenelilor sale.
ARHIMANDRITUL TIMOTEI - Staret al Manastirii Cernica (+ 1816)
Acest cuvios parinte era pamantean de neam din Campia Baraganului. Auzind de Schitul Cernica si de staretul Gheorghe, a parasit din
tinerete grijile lumii si a venit sa slujeasca lui Hristos. Si era unul din cei mai iubiti ucenici ai marelui staret.
In anul 1784, tanarul Timotei a fost calugarit impreuna cu alti 32 de frati, in anul 1793 a fost hirotonit preot si numit egumen al
Manastirii Cernica, dupa ce Cuviosul Gheorghe duce o parte din calugari la Manastirea Caldarusani. Astfel, ieromonahul Timotei devine
cel mai apropiat colaborator al staretului sau, fiind bland, smerit, ascultator in toate si iubit de intreaga obste.
Dupa moartea staretului Gheorghe, obstea Manastirii Cernica a ales staret, la 5 aprilie, 1807, pe parintele Timotei ieromonahul. Si a
povatuit bine sfanta manastire 9 ani de zile, facand multe si insemnate imbunatatiri si pazind cu sfintenie asezamantul inaintasului sau. In
toamna anului 1807 a primit intre vietuitorii manastirii pe tanarul frate Constantin, care avea sa devina mai tarziu Sfantul Ierarh Calinic
de la Cernica. In anul 1809, staretul Timotei incepe constructia unei mari biserici pe insula Sfantul Nicolae, in locul vechii biserici
distruse de cutremur. In anul 1813, arhimandritul Timotei fondeaza Manastirea de maici Pasarea, in padurile din apropiere, unde mai
tarziu s-au nevoit multe din rudele parintilor de la Cernica.
Pe langa aceste innoiri, staretul Timotei s-a ingrijit nu putin si de mentinerea vietii duhovnicesti in obstea formata cu atata truda de
Cuviosul Gheorghe. A marit numarul fratilor din obste, a continuat tipicul slujbelor si ascultarilor randuite in asezamantul lasat
manastirii si, mai ales, a mentinut unitatea si dragostea intre frati. Pentru viata lui aleasa, pentru intelepciunea si blandetea cu care
pastorea turma lui Hristos, staretul era iubit si respectat de toti, ca un adevarat parinte duhovnicesc.
La 3 martie, 1816, arhimandritul Timotei s-a mutat la Domnul, lasandu-si ucenicii lipsiti de mangaierea sa parinteasca.
CUVIOSII PARINTI DIN MANASTIREA SECU (Ucisi de turci in septembrie, 1821)
Se cuvine sa facem pomenire aici si de cuviosii parinti - calugari, ierodiaconi si ieromonahi - ucisi de turci in luptele date la Manastirea
Secu in toamna anului 1821, impotriva eteristilor greci.
Odata cu ocuparea manastirii de catre eteristi, au fost retinuti inauntru si cativa mireni dimpreuna cu treizeci de calugari. Turcii, cautand
sa izgoneasca pe rasculati, au asediat manastirea. Apoi, dupa doua luni de rezistenta si de mari sacrificii, manastirea a fost incendiata si
rasculatii au deschis portile. In ceasul acela s-a dezlantuit un cumplit atac in curte si in biserica, murind de ambele parti multe de fiinte
omenesti. Cu ingaduinta lui Dumnezeu, in acel macel au fost ucisi cu sabia 28 de calugari nevinovati din obstea Manastirii Secu si apoi
ingropati in aceleasi gropi comune din apropiere.
Uciderea acestor cuviosi calugari in propria lor manastire este un fapt unic in istoria monahismului nostru. Aceasta ne aminteste de
Cuviosii Parinti ucisi de beduini in Sinai, in Rait si la Manastirea Sfantul Sava, in secolele IV-VI. Martor al acestui macel a fost Cuviosul
Zosima, un mare sihastru de la Pocrov, care a scris in insemnarile sale cateva pagini zguduitoare.
Se cuvine, dar, sa ne amintim cu recunostinta de acesti calugari, martiri fara nume, care si-au varsat sangele nevinovat pentru dragostea
lui Hristos. Se spune din batrani ca pana in zilele noastre apar pe pamant pete rosii de sange, pe locul unde au fost taiati cu sabia cuviosii
martiri romani.
ARHIMANDRITUL ILARIE - Staret al Manastirii Neamt (1818-1823)
Arhimandritul Ilarie era originar din Bucovina, fiind unul din duhovnicii de frunte ai Manastirii Neamt si ucenic al staretului Paisie.
Despre acest cuvios staret scrie in arhiva manastirii ca era "drept moldovean, om impodobit cu multe fapte bune, pricopsit (imbogatit) in
cele duhovnicesti si politicesti, viteaz in toate scarbele si intamplarile ce-i veneau".
Cea dintai grija a sa a fost mentinerea vietii duhovnicesti in marea lavra si in cele patru schituri ale sale. Pe atunci, Manastirile Neamt si
Secu numarau peste 500 de calugari in viata de obste si aproape 100 de sihastri in padurile din imprejurimi, mai ales in jurul Schiturilor
Pocrov, Sihastria si Sihla. Staretul Ilarie se straduia sa pastreze unitatea deplina intre monahi, ravna pentru biserica, pentru rugaciune,
pentru ascultare desavarsita si pentru citirea scrierilor Sfintilor Parinti. Sub indrumarea lui s-au tiparit in tipografia Manastirii Neamt si
cateva carti bisericesti de mare importanta, precum:
Cuvintele Sfantului Isaac Sirul (1819), Sfanta Evanghelie (1821), in cea mai aleasa editie; Carte pentru pravila (1823) si Psaltirea (1823-
1824).
92
Sub staretul Ilarie au venit grele incercari peste manastirile din tinutul Neamt, si anume, luptele dintre turci si eteristii greci, incendierea
Manastirii Secu si a Schitului Sihastria, risipirea calugarilor prin sate si paduri si jefuirea sfintelor lacasuri. Staretul Ilarie, fiind insuflat
de Dumnezeu, a ascuns in munti icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, precum si tipografia. Apoi, platind o suma de bani, a
izbavit Manastirea Neamt de foc si pustiire.
In anul 1822, cand s-a linistit Moldova, staretul a trimis trei calugari si au adus icoana Macii Domnului din munte. Iar el impreuna cu
toata obstea au intampinat-o cu lacrimi, au asezat-o din nou in biserica si au facut rugaciuni de multumire si priveghere de toata noaptea.
In locul unde a fost ascunsa icoana, staretul a intemeiat Schitul Icoana, in cinstea Maicii Domnului, cum se vede pana astazi.
Dupa sase ani de povatuire a marii lavre, cand obstea se intemeiase din nou, Cuviosul Ilarie s-a simtit chemat de Hristos si a adormit cu
pace, in toamna anului 1823, fiind plans de tot soborul.
CUVIOSUL IOSIF PUSTNICUL - Mare duhovnic al Manastirii Varatec (+ 1828)
Viata
Ieroschimonahul Iosif "Pustnicul" a stralucit in monahismul nostru ca o faclie de mult pret, din a doua jumatate a secolului XVIII, pana
la inceputul secolului trecut. Caci era sihastru si dascal iscusit al rugaciunii lui Iisus, preot si duhovnic renumit, parinte adevarat pentru
mireni si calugari si bun organizator de manastiri. Iata faptele cele mai importante ale Cuviosului Iosif, numit de toti "Pustnicul".
Acest mare duhovnic era de loc din tinutul Neamt. Iubind pe Hristos, a imbratisat din tinerete viata calugareasca. Mai intai s-a nevoit in
obstea Manastirii Neamt, intrecand pe multi cu smerenia si ascultarea. Vazand aceasta, staretul lavrei 1-a facut calugar si ieromonah.
Mai tarziu, ravnind marilor parinti, ieroschimonahul Iosif s-a retras la singuratate, in padurile seculare din apropierea Schitului Sihla.
Acolo s-a nevoit multi ani in post si rugaciune, impreuna cu doi ucenici ai sai. Pana astazi, locul acela poarta numele de "Chiliile lui
Iosif".
La rugamintea staretului Paisie, Cuviosul Iosif ajunge duhovnic la o mica sihastrie de calugarite de la Paraul Carpenului-Pipirig, in anul
1780. De aici se muta cu toata obstea la Schitul de maici Durau, langa Ceahlau. Acolo organizeaza o sihastrie calugareasca renumita in
partea locului. In 1785 se retrage iarasi la liniste in padurile Varatec, ajutand la intemeierea manastirii cu acelasi nume, impreuna cu
schimonahiile Olimpiada si Nazaria.
Dupa ce formeaza o obste de peste 200 de calugarite, pe care le povatuieste duhovniceste mai bine de 30 de ani, Cuviosul Iosif Pustnicul
se muta in odihna lui Hristos, in anul 1828, si este inmormantat in biserica mare ctitorita de el.
Se spunea despre Cuviosul Iosif ca atat de mult sporise in viata duhovniceasca, incat ajunsese unul din cei mai renumiti sihastri din
Muntii Sihlei. Se invrednicise inca si de darul facerii de minuni si al izgonirii duhurilor necurate, cum putini erau in vremea sa.
Se mai spunea despre el ca avea doi ucenici din Manastirea Neamt, pe schimonahii Gherontie si Gherman. Toti trei impreuna se rugau,
privegheau ziua si noaptea si se sileau sa implineasca poruncile lui Hristos si sa cante maririle lui Dumnezeu.
Locuinta Cuviosului Iosif si a ucenicilor sai era formata din trei chilii de lemn si pamant, asezate intr-o poiana, alaturi de un mic paraclis.
Batranul cobora din pustie foarte rar. Hrana si-o procurau din fructele de padure si din legumele cultivate in jurul chiliilor. Si astazi se
mai vad in poiana urmele "Chiliilor lui Iosif", paraul si poiana care ii poarta numele si cativa pomi fructiferi.
Ieroschimonahul Iosif era cunoscut de calugarii din tinutul Neamt ca un foarte iscusit duhovnic si mare dascal al rugaciunii lui Iisus. De
aceea, veneau la el pentru cuvant de folos si spovedanie numerosi sihastri din Muntii Sihlei si din padurile Agapiei, calugari si egumeni
din Schiturile Sihastria, Sihla, Pocrov si Manastirea Neamt. Iar batranul ii primea pe toti cu dragoste, ii asculta, ii invata tainica lucrare a
rugaciunii lui Iisus, ii marturisea si, dupa ce ii ospata cu mancare pustniceasca, ii libera cu pace la chiliile lor.
Cuviosul Iosif Pustnicul a fost si un vestit organizator de sihastrii in tinutul Neamt. Caci, fiind randuit parinte duhovnicesc la Schiturile
de maici Paraul Carpenului, Durau si Manastirea Varatec, pe toate le-a impodobit cu viata de obste, cu slujbe alese si cu calugarite
ravnitoare pentru Hristos, care traiau in multa dragoste, in ascultare si necontenita rugaciune.
Despre acest mare sihastru se spune ca avea asa de mare ravna la zidirea sfintelor lacasuri, ca singur ajuta pe lucratori. Intre anii 1790-
1800, cand s-a construit biserica Manastirii Varatec cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", duhovnicul Iosif cara cu mainile sale
piatra, var, nisip si apa si le urca pe schela. Iar pentru lucru aduna bani de la cei avuti si cu dare de mana si platea lucratorii. Astfel,
Cuviosul Iosif este cinstit ca cel dintai ctitor si duhovnic al Manastirii Varatec.
Desi petrecea in obste, batranul ducea viata duhovniceasca in asceza si necontenita rugaciune. Iar pentru sfintenia vietii sale a fost
binecuvantat de Dumnezeu cu darul vindecarii si al mangaierii oamenilor. Zilnic veneau la el mireni si calugari pentru cuvant de folos.
Veneau oameni bolnavi de duhuri necurate si se intorceau inapoi mangaiati si vindecati.
Fiind inainte vazator, Cuviosul Iosif, numai cat privea pe cineva in fata, intelegea de ce patimi si ganduri era luptat sau de ce boala
suferea. De aceea, cunoscand pricina, vindeca pe toti cu rugaciunile sale, caci era unul din cei mai renumiti duhovnici si dascali ai
rugaciunii din tinutul Neamt.
Mai inainte de obstescul sau sfarsit, Cuviosul Iosif a prevestit ca vor veni tulburari mari si razmerite peste tara Moldovei. Satele si
manastirile vor fi jefuite, Manastirea Neamt va ramane un timp pustie, iar celelalte - Agapia, Secu, Sihastria si Varatec - vor fi arse de
foc. Aceasta profetie a ieroschimonahului Iosif Pustnicul s-a implinit in toamna anului 1821, in timpul rascoalei eteriste.
CUVIOSUL PIMEN IEROSCHIMONAHUL - Duhovnicul Sfantului Calinic de la Cernica (1762-1831)
Viata
Acest cuvios parinte a fost un mare nevoitor si duhovnic al Manastirii Cernica. S-a nascut in Bucuresti, in anul 1762.In 1784 a intrat in
viata monahala, ca ucenic al staretului Gheorghe. Dupa trei ani a fost calugarit, iar putin mai tarziu a fost hirotonit diacon si preot.
Ieroschimonahul Pimen s-a nevoit in Manastirea Cernica pana dupa moartea staretului Gheorghe. In anul 1812 se duce la Sfantul Munte,
iar in anul 1818 arhimandritul Dorotei, staretul Cernicai, il cheama la metanie, unde ramane ca parinte duhovnicesc al obstii pana la
sfarsitul vietii sale.
La 29 august, 1831, si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost ingropat langa biserica veche a Sfantului Gheorghe din insula mica.
Ieroschimonahul Pimen a fost cel mai iubit si apropiat ucenic al marelui staret Gheorghe, pe langa care a crescut si s-a format
duhovniceste timp de 22 de ani. De la el a deprins sa fie iubitor de liniste, bland, smerit cu inima si foarte ravnitor pentru casa Domnului.
De la el a invatat sa savarseasca cele sfinte "cu frica si cu cutremur" si sa iubeasca oamenii. De la staretul Gheorghe a invatat Cuviosul
Pimen mestesugul Sfintei Spovedanii si lucrarea cea de taina a rugaciunii lui Iisus.
93
Acest cuvios parinte a fost randuit de Dumnezeu sa fie povatuitor si parinte duhovnicesc al fericitului Calinic. In anul 1807 cand acesta
vine la Cernica, staretul Timotei il incredinteaza ca pe un odor de mare pret duhovnicului Pimen, "fiindca era un batran iscusit in
calugarie si cel dintai ucenic al staretului Gheorghe, om cu viata inalta, dupa cum mai multi ucenici ai lui marturisesc".
Parintele Pimen a povatuit duhovniceste pe fericitul Calinic din anul 1807 pana in anul 1812, cand se duce la Sfantul Munte. Iar dupa
intoarcerea in tara, i-a fost duhovnic pana in anul 1831, cand batranul se muta la cele vesnice. Si a povatuit cu atata intelepciune pe
Cuviosul Calinic prin rugaciune, prin cuvant si prin exemplu, incat in putini ani ucenicul si-a intrecut dascalul sau.
Retragandu-se Cuviosul Pimen la liniste in insula mica, s-a nevoit multi ani acolo in tacere si rugaciune. Ascultarea lui cea mai aleasa,
randuita de Sfantul Calinic, a fost aceea de a spovedi si mangaia pe oameni. Faima vietii lui ajunsese peste tot si alergau la el nu numai
calugari, ci si mireni, de se marturiseau si cereau cuvant de invatatura.
Dorind sa deprinda mai bine lucrarea mintii si sa se foloseasca de parintii atoniti, in anul 1812 a plecat la Sfantul Munte cu ucenicul sau,
Damaschin. Acolo s-a nevoit sase ani la liniste, intr-un loc pustiu, in priveghere, in rugaciune si cugetare la cele dumnezeiesti, biruind
ispitele vrajmasului.
Dupa intoarcerea batranului din Athos, parintii din Cernica "nu se impacau sa le fie staret Cuviosul Pimen, pentru ca el voia sa faca
chinovie chiar ca la Sfantul Munte, si parintii de aici, fiind neobisnuiti cu acea viata aspra, nu voiau sa strice legile staretului Gheorghe,
incepatorul acestei obsti". De aceea, calugarii au ales staret pe fericitul Calinic, ucenicul sau, iar parintele Pimen a ramas duhovnicul
obstii pana la sfarsitul vietii sale.
Acest imbunatatit batran era un calugar de liniste si de rugaciune. Ziua si noaptea era nelipsit de la biserica si de la ascultare, iar in
timpul liber sculpta cruci si le impartea la frati. Permanent lucra cu mainile, iar cu mintea zicea rugaciunea lui Iisus.
Se spunea despre acest cuvios ca era foarte intelept si iscusit la cuvant, insusi Sfantul Calinic, in vremuri de primejdie si nedumerire,
venea la el ca la parintele sau duhovnicesc si niciodata nu iesea din cuvantul lui.
In anul 1829, intr-o noapte de iulie, Sfantul Calinic a avut o infricosata vedenie. Atunci, indata luandu-si rasa, a alergat la parintele
Pimen in insula mica si, intrand in chilie, i-a spus vedenia. Iar batranul i-a raspuns:
- Nu este, fiule, nalucire diavoleasca, ci este adevarata vedenie dumnezeiasca, pentru ca si mie mi s-a aratat de trei ori in aceasta noapte
aceeasi vedenie. Dupa ce mi-am facut canonul, m-am asezat pe acest scaun sa ma odihnesc putin pana va toca de Utrenie, si m-a furat
somnul. Odata am vazut ca se deschide usa chiliei si a intrat parintele staret Gheorghe si cu dansul alti doi. Unul era imbracat arhiereste
si altul ostaseste, pe care ii asemanam cu Sfantul Nicolae si Sfantul Gheorghe. A zis arhiereul catre staret: "Cum se nevoieste fiul Pimen
in podvigul (cinul) calugaresc?" Staretul i-a raspuns: "Bine petrece pana acum, cu rugaciunile preasfintiei tale". Si intorcandu-se Sfantul
Nicolae catre mine, mi-a zis:
- Fiule Pimen, sa te duci sa spui fiului Calinic sa zideasca in ostrovul acesta o biserica in numele Sfantului Gheorghe, ca sa nu fie
calugarii amestecati cu mirenii, ca se va defaima chipul monahicesc.
Iar Sfantul Gheorghe mi-a adaugat:
- Si tot ce-ti va trebui noi vom trimite! Iar staretul Gheorghe mi-a zis:
- Fiule Pimen, sa fii indemnator la acest lucru! Si la urma a zis: Vino la biserica! In clipa aceea m-am desteptat.
La biserica, in vremea canoanelor, am adormit putin si iar mi s-au aratat cei trei barbati. Dupa Utrenie am venit la chilie si, sezand pe
acest scaun, fiind foarte ostenit, am adormit putin si a venit iar staretul cu acei doi si m-au impins cu mana, zicandu-mi:
- Scoala-te de spune fiului Calinic sa nu mai zaboveasca!
Auzind toate acestea Sfantul Calinic si fiind indemnat de Cuviosul Pimen, indata a inceput sa zideasca pe insula mica o frumoasa
biserica in cinstea Sfantului Marelui Mucenic Gheorghe, cum se vede pana astazi.
Acest preacuvios parinte a avut un sfarsit tot atat de minunat precum i-a fost si viata. Dupa marturia Sfantului Ierarh Calinic, moartea
Cuviosului Pimen a fost asa:
In anul 1831, de ziua Sfantului Prooroc Iezechiel, a slujit liturghia si, fiind foarte ostenit, a stat pe un scaun sa se odihneasca si a adormit
putin. Si i s-a aratat in vedenie ca era intr-un camp frumos, si acolo, intr-acel camp, era o imparateasa stralucind ca soarele, sezand pe un
scaun. Alaturi, langa dansa, doi batrani foarte luminosi care parea ca sunt Sfantul Nicolae si staretul Gheorghe, sezand amandoi pe doua
scaune. Deci s-a sculat staretul si i-a zis:
- Fiule Pimen, vino aproape de mine! Si, apropiindu-se, i-a pus o cruce pe piept si, dandu-i o hartie in mana, i-a zis: Pana la 40 de zile vei
veni la noi, impreuna cu cei ce sunt scrisi si aici in aceasta hartie. Desfacand acea hartie a citit-o si, la urma tuturor, a vazut ca era si
staretul Calinic. Cum l-a vazut si a inteles ca are sa moara, Cuviosul Pimen a ingenuncheat inaintea Imparatesei si a zis:
- Imparateasa ingerilor si a lumii, ma rog sa mai ramana acesta acum, fiindca are sa faca ceva bun, iar in locul lui ia pe altul! Si asa s-a
scris altul, anume Nectarie schimonahul.
Dupa aceasta s-a desteptat si, intelegand ca au sa moara toti acei ce erau scrisi in acea hartie, Cuviosul Pimen numaidecat si-a luat pe
ucenicul sau Damaschin, a mers aproape de biserica si a inceput sa-si sape mormantul. Apoi, in toate noptile mergea de-si facea canonul
langa mormant.
Cand s-au implinit 40 de zile, in seara de Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, fiind slujba la canoane, l-au apucat niste calduri si,
venind la chilie, a trimis pe parintele Damaschin sa cheme pe parintele staret Calinic. Venind staretul, 1-a gasit sezand pe un scaun si i-a
zis:
- Fiule Calinic, acum sa nu te scarbesti ca eu am sa ma duc la Ierusalim si rugaciunile staretului nostru Gheorghe vor fi cu tine. Eu, desi
ma voi desparti cu trupul, cu duhul voi fi cu tine, iar rugaciunile staretului Gheorghe te vor intari in supararile ce te vor intampina. Te
rog, iubite fiule, dupa ducerea mea de aici sa pui trupul in mormantul cel sapat de mine si mantuieste-te in Domnul.
Cum vorbeau ei intre dansii, l-a vazut ca a plecat capul pe scaunul ce sedea si si-a dat duhul. Era anul 1831, august 29. Deci, adunandu-
se parintii, au facut gatire de ingropare si l-au pus in mormantul cel sapat de dansul.
A doua zi, dupa adormirea Cuviosului Pimen, Sfantul Calinic a scris aceste randuri in condica Manastirii Cernica:
"1831, august 30. A raposat parintele Pimen, ieroschimonah, duhovnic, om cuvios, de varsta ca la 55 de ani sau 60, de patruzeci de ani in
obste, cu neamul pamantean, la statul trupului de mijloc, cam oaches, barba inspicata, mai mult alba si scurta.
Sfarsitul i-a fost foarte minunat, ca dupa ce si-a sapat groapa singur cu 40 de zile inainte nefiind cu nimic bolnav, sambata, august 29, a
slujit Sfanta Liturghie. Duminica, 30 (august) a inceput slujba manecarii si iesind din biserica, a trimis ucenicul de m-a chemat si venind
94
la sfintia sa, mi-a spus cate ceva de-ale duhovniciei si-mi zice ca i-a sosit si sfarsitul. Eu n-am crezut si asa stand de vorba amandoi,
stand in pat rezemat de paretele chiliei, mi-a zis acest cuvant de pe urma: "Sa nu te mahnesti!" si si-a plecat capul si si-a dat Duhul.
Dumnezeu sa-l odihneasca si pe noi sa ne ierte si sa ne miluiasca".
Calinic, arhim. Staret - Cernica
ARHIMANDRITUL DOMETIAN - Staret al Manastirii Neamt (1823 - 1834)
Dupa mutarea din viata a staretului Ilarie (1823), obstea Manastirii Neamt a ales intaistatator, povatuitor si duhovnic pe arhimandritul
Dometian.
Acest venerabil staret era transilvanean, din tinutul Brasovului. Catre sfarsitul secolului XVIII si-a inchinat viata lui Hristos in marea
lavra, devenind un calugar intelept si ascultator. In acea vreme, Manastirea Neamt era vestita in intreaga Peninsula Balcanica si in toate
tarile ortodoxe. Faima marelui staret Paisie, ca si a vietii duhovnicesti de aici, atragea calugari alesi din toate colturile tarilor romane, ca
si din Rusia, Grecia, Serbia si Bulgaria. Din tara, la Neamt, cei mai numerosi erau calugarii moldoveni (circa 80%), apoi transilvaneni
(5-10%) si putini "vlahi" din Tara Romaneasca. Iar de peste hotare veneau, indeosebi, calugari din Ucraina si Rusia; apoi calugari greci,
macedoneni si sarbi din Muntele Athos.
Monahul Dometian a facut ascultare mai intai la bucatarie, la vite si la biserica. Apoi a lucrat in tipografie, ajutand la legatul cartilor si la
raspandirea lor, mai ales in Transilvania. Invrednicindu-se de harul preotiei, a ajuns in putina vreme duhovnic iscusit. Iar in anul 1823,
vazandu-l parintii "foarte iscusit la minte si vrednic de a povatui", l-au ales staret.
De la inceput, arhimandritul Dometian s-a dovedit a fi un bun parinte duhovnicesc, ravnitor la cele dumnezeiesti, chivernisitor in cele
manastiresti, iubitor de frati si de invatatura, innoitor de biserici si milostiv cu cei saraci. El a continuat opera de innoire a vietii
duhovnicesti din marea lavra, inceputa de staretul Ilarie dupa cumplita rascoala din anii 1821-1822. Mai intai a adunat in manastire pe
toti calugarii risipiti prin paduri si metoace de frica turcilor. Apoi a randuit duhovnici alesi, spovedanie saptamanala, prezenta regulata la
biserica si ascultare in tacere si rugaciune. Sub staretul Dometian, obstea Manastirii Neamt cu toate schiturile ei numara pana la 600 de
calugari.
In aceeasi masura s-a ingrijit si de innoirea manastirii si a schiturilor jefuite si arse de turci. Astfel, a restaurat biserica voievodala din
incinta ctitorita de Stefan cel Mare (1497) si a zidit alaturi a doua biserica inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. A refacut chiliile
din partea de sud a incintei, precum si Manastirea Secu, aproape in intregime mistuita de foc, iar la Schitul Sihastria a zidit din nou
biserica de piatra si doua corpuri de chilii.
Staretul Dometian a dezvoltat, de asemenea, si tipografia Manastirii Neamt. Era singura tipografie bisericeasca din Moldova si se cereau
carti de cult si de folos sufletesc peste tot la bisericile si manastirile din tara, ca si la parohiile ortodoxe din Transilvania, incepand de la
Brasov si Tara Barsei pana la Sibiu, Nasaud, Muntii Apuseni si Maramures. Aceste carti se distribuiau gratuit la manastiri, schituri si la
bisericile sarace. O buna parte din carti se transportau de calugari, cu porunca staretului, peste Carpati, la fratii romani din Transilvania.
Aceasta a fost dintotdeauna o datorie crestineasca de onoare pentru obstea Manastirii Neamt.
Povatuind marea lavra cu multa intelepciune timp de 11 ani si bineplacand lui Dumnezeu, staretul Dometian s-a stramutat la cele vesnice
in toamna anului 1834.
CUVIOSUL ZOSIMA PUSTNICUL - Schitul Pocrov-Neamt (secolele XVIII-XIX)
Schimonahul Zosima era cu metania din Manastirea Neamt. Aici s-a nevoit pana spre sfarsitul secolului XVIII, deprinzand mestesugul
vietii duhovnicesti de la cei mai alesi calugari. Apoi, primind marele chip ingeresc si fiind inzestrat de Dumnezeu cu darul frumoasei
cantari, a avut multa vreme ascultarea de protopsalt.
Mai tarziu, auzind de pustnicii din muntii Pocrovului si de randuiala ascetica a acestei sihastrii, schimonahul Zosima se retrage la Schitul
Pocrov. Aici, dupa traditia locului, devine pustnic in Muntele Chiriacu din apropiere, unde se nevoiau multi sihastri renumiti. Fiecare se
ostenea in chilia sa toata saptamana. Iar Duminica se adunau cu totii la Sfanta Liturghie in schit, se impartaseau cu Trupul si Sangele
Domnului, apoi pleca fiecare la ale sale.
Astfel a sihastrit Cuviosul Zosima multi ani in padurile Pocrovului, in post, in priveghere si in neadormita cantare si rugaciune.
Indeletnicirea sa era scrierea de manuscrise. Batranul copia cuvintele Sfintilor Parinti si diverse cantari bisericesti, pe care apoi le dona la
schituri si la sihastri. Avea inca darul de a compune stihuri duhovnicesti, pe care le canta singur in linistea chiliei sale.
In anul 1821 au venit incercari grele peste manastiri si peste Tara Moldovei, care au tulburat mult sufletul Cuviosului Zosima. Iata ce
scrie el despre ele in insemnarile sale:
"Implinindu-se anul de la Hristos 1821, sezand eu, monahul Zosima, la obisnuita mea liniste in pustiul Pocrovului a Sfintei Manastiri
Neamtului si iesind dupa obiceiul meu la Sfanta Liturghie, si dupa ce m-am intampinat cu parintii schitului au inceput a ma intreba:
- Stii, frate, ce s-a intamplat in saptamana aceasta in Moldova?
- Ba nu, am raspuns. Ce sa stiu eu?
Atunci, parintii mi-au povestit pe rand tulburarile ce s-au pornit peste Tara Romaneasca si Moldova, cum si primejdia ce ameninta
Sfintele Manastiri".
Intr-adevar, din cauza rascoalei eteriste, Manastirea Neamt a ramas pustie un an de zile, iar calugarii s-au risipit prin schituri si paduri.
Asemenea au patimit si Manastirile Agapia, Varatec, Bistrita si Sihastria. Toate au fost jefuite si unele incendiate de turci. Insa, cel mai
mult a fost distrusa Manastirea Secu.
Auzind ca aici se dau lupte grele si ca manastirea este asediata de turci, Cuviosul Zosima, indemnat de Duhul Sfant, a venit noaptea in
preajma manastirii sa dea o mana de ajutor sarmanilor calugari inchisi intre ziduri si amenintati cu moartea. De asemenea, prin codri si
munti rataceau sute de calugari si mii de tarani fara hrana si adapost, izgoniti din salasurile lor.
Privind batranul de pe culmea dealului, plangea de jalea sfintei manastiri. Apoi, afland ca tezaurul, icoanele cele de mult pret si sfintele
vase ale Manastirilor Secu si Agapia sunt tainuite sub zidurile ei, s-a furisat noaptea, a spart zidul, a scos odoarele si le-a ascuns in
Muntele Vasanu, unde au stat ingropate timp de un an si jumatate. Dupa ce s-a linistit rascoala si calugarii s-au intors la ale lor, Cuviosul
Zosima a adus tezaurul din nou la manastire.
Astfel a salvat pustnicul Zosima de la foc si jaf icoanele si odoarele Manastirilor Secu si Agapia. Apoi, intorcandu-se la chilia sa in
padurile Pocrovului, a scris toate acestea, spre stiinta celor ce vor urma.
95
Cuviosul Zosima a mai alcatuit si cateva "Plangeri" frumos versificate, adresate manastirilor jefuite si profanate, care apoi se cantau de
calugari si mireni. Astfel, a scris Plangerea Manastirii Varatec, Plangerea Manastirii Secu, Plangerea Manastirii Agapia, Plangerea
Manastirii Slatina, Plangerea Manastirii lasului si altele.
Asa s-a nevoit Cuviosul Zosima in padurile Pocrovului pana la adanci batraneti. Apoi, simtindu-si sfarsitul aproape, s-a coborat in schit
si s-a mutat cu pace catre Domnul.
SCHIMONAHIA FILOTEIA - mama Sfantului Calinic de la Cernica Manastirea Pasarea-Ilfov (secolele XVIII-XIX)
Vrednica de pomenire schimonahia Filoteia - mama Sfantului Calinic de la Cernica - era de loc din Bucuresti, fiica de parinti credinciosi.
Din botez se chema Floarea.
Casatorindu-se cu un tanar plin de frica lui Dumnezeu, anume Antonie, din cartierul Sfantul Visarion, au dat nastere la patru copii. Cel
mai mare a ajuns preot de mir. Apoi s-a retras intr-o manastire si s-a calugarit cu numele de Acachie.
Copilul cel mai mic, numit din botez Constantin, a fost dat la invatatura pentru a deveni tot preot. Dar, cu randuiala lui Dumnezeu, in
anul 1807 a intrat in Manastirea Cernica. Mai tarziu a devenit staret si episcop de Ramnic. Apoi, Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica.
Vaduva Floarea, ramasa fara sot si fara copii, cu sfatul fiului ei, a intrat ca sora in Manastirea Pasarea de langa Bucuresti. Aici a fost data
in grija unor maici batrane de la care a deprins nevointa vietii calugaresti. Apoi, cu binecuvantarea staretului de atunci al Cernicai,
arhimandritul Calinic, sora Floarea a fost tunsa in schima monahala, cu numele de schimonahia Filoteia.
Mai traind cativa ani la Manastirea Pasarea si nevoindu-se mult in rugaciune si ascultare, schimonahia Filoteia s-a mutat la vesnica
odihna, inainte de anul 1840. Ramasitele sale pamantesti se odihnesc in cimitirul manastirii.
MITROPOLITUL GRIGORIE DASCALUL - al Tarii Romanesti (1765-1834)
Viata
Acest luminat dascal si ierarh al Bisericii lui Hristos a fost cel mai de seama mitropolit al Tarii Romanesti din secolul XIX. S-a nascut in
Bucuresti, in anul 1765, din parinti iubitori de Dumnezeu. Din botez se chema Gheorghe Miculescu. La varsta de sapte ani, a fost dat sa
invete carte la scoala elineasca de la Manastirea Sfantul Sava. Aici se imprieteneste cu monahul Gherontie de la Manastirea Neamt,
caruia ii devine ucenic. Dorind sa slujeasca toata viata lui Hristos, dupa terminarea studiilor, tanarul ucenic paraseste casa parinteasca si
se duce cu monahul Gherontie la Manastirea Neamt. Aici cunoaste pe marele staret Paisie si gusta din frumusetea vietii duhovnicesti.
Prin anul 1790 este calugarit si hirotonit diacon de Cuviosul Paisie, primind numele marelui ierarh Grigorie Teologul. Apoi este randuit,
impreuna cu duhovnicescul sau parinte Gherontie, la traducerea operelor Sfintilor Parinti din limba greaca in limba romana. In anul 1812
calatoresc amandoi la Sfantul Munte. La intoarcere, monahul Gherontie este ucis de talhari aproape de Dunare, iar ierodiaconul Grigorie
se intoarce singur la metanie.
In anul 1820, ierodiaconul Grigorie paraseste pamantul Moldovei si se stabileste la Manastirea Caldarusani. Iar la 10 ianuarie, 1823, este
hirotonit episcop si ales mitropolit al Tarii Romanesti, pastorind Biserica lui Hristos cu multa dragoste si intelepciune timp de 11 ani.
La 22 iunie, 1834, mitropolitul Grigorie, supranumit "Dascalul", moare si este inmormantat langa zidul catedralei in partea de nord.
Dupa sapte ani, osemintele sale s-au stramutat in gropnita Manastirii Caldarusani, iar in prezent sunt asezate in pridvorul bisericii.
Se spunea despre mitropolitul Grigorie ca, pe cand era elev la scoala elineasca din Manastirea Sfantul Sava, era cel mai silitor la
invatatura dintre toti cei 75 de elevi. De asemenea, isi petrecea tineretea cu multa intelepciune, in post, in rugaciune si in citirea Sfintilor
Parinti.
Se mai spunea despre dansul ca, dupa venirea parintelui Gherontie de la Manastirea Neamt la Colegiul Sfantul Sava, atat de mult s-a
folosit tanarul Gheorghe de smerenia si blandetea inimii lui, ca, dupa terminarea scolii, s-a facut si el calugar.
Se spunea iarasi, ca atat de mare era legatura dragostei intre parintele Gherontie si ucenicul sau, Gheorghe, ca, pana la moarte, nimeni
dintre oameni si nimic pamantesc nu i-ar fi putut desparti pe unul de altul. Prin ei "impreuna petreceau calugaria si carturaria, smerenia si
intelepciunea, dorul de Hristos cu dorul de cunoastere, blandetea cu ascultarea".
Vazand staretul Paisie pe acest tanar batran intrand in nevointa duhovniceasca si cunoscand intru sine ca va fi vas ales al Bisericii lui
Hristos, indata l-a tuns in schima monahala si l-a facut diacon. Si era parintele Grigorie foarte smerit si ascultator catre toti.
La traducerea cartilor din limba greaca, impreuna lucrau si se ajutau ierodiaconul Grigorie cu parintele sau duhovnicesc Gherontie. Tot
ce talmacea unul, indrepta celalalt. Ei au tradus impreuna multe carti, precum: Patericul, tiparit la Bucuresti in anul 1828; Octoihul,
tiparit la Ramnic si Buda in anul 1811; Adunarea pe scurt a dumnezeiestilor dogme, tiparita la Manastirea Neamt in anul 1816; Talcuire
pe scurt la antifoanele celor 8 glasuri, tiparita tot la Manastirea Neamt, 1817; Cele 12 mineie, tiparite la Buda in anii 1804- 1805; Vietile
Sfintilor, tiparite la Manastirea Neamt, intre anii 1807-1815 si la Bucuresti, intre anii 1834-1836; Talcul Evangheliei, ramas in
manuscris; Carti de invatatura pentru Seminarul de la Socola si altele.
Cerand mitropolitul Dositei al Tarii Romanesti de la Veniamin Costachi, parintele Moldovei, sa-i trimita doi monahi talmacitori din
limba greaca, acesta ii trimite pe smeritii calugari Gherontie si Grigorie din Manastirea Neamt. Cei doi monahi reinfiinteaza tipografia
Mitropoliei din Bucuresti, tiparesc carti de slujba si invatatura, pun in randuiala biblioteca, apoi se intorc iarasi in Moldova, la metania
lor.
Se spunea pentru ierodiaconul Grigorie ca mare si nemangaiata durere a avut cand a vazut pe parintele sau duhovnicesc Gherontie ucis
de talhari la intoarcere din Muntele Athos. Deci, ingropandu-l acolo, peste Dunare, la o manastire si plangand mult pentru el, s-a intors la
Manastirea Neamt. Dupa sapte ani ucenicul ii aduce osemintele fericitului sau staret si le ingroapa in pamantul tarii.
Calauzit de harul Duhului Sfant, smeritul ierodiacon Grigorie paraseste Manastirea Neamt, prin anul 1820, si se stabileste la Caldarusani,
intr-o chilie foarte saraca, afara de zidul manastirii. Singura lui avere era o desaga cu carti si o rogojina pe pat. Aici petrecea ziua si
noaptea in post si rugaciune, talmacind carti din porunca mitropolitului si necautand nici o dregatorie bisericeasca. Era asa de nevoitor la
cele duhovnicesti, incat toata noaptea priveghea. Numai "lumina zilei ii stingea lumanarea in chilie".
La inceputul anului 1823 a venit la chilia lui o solie de la Bucuresti si i-a spus:
- Domnul tarii vrea sa te faca mitropolit si te cheama!
- Ca maria sa, Voda, ma cheama, voi veni, a zis el, dar ca sa fiu pastor al turmei lui Hristos eu, nevrednicul, numai de gandul acesta ma
cutremur.
A doua zi a plecat pe jos spre Bucuresti.
96
Cum trecea noaptea prin satul Tunari, preotul l-a vazut rau imbracat si l-a inchis in cotetul porcilor, crezand ca este vreun calugar hoinar.
A doua zi, o sluga i-a dat drumul pe ascuns. Dupa putin timp, preotul l-a vazut mitropolit si s-a infricosat. Iar blandul pastor, zambind, i-
a zis:
- Nu te teme, parinte, ca porcii sfintiei tale s-au purtat bine cu mine!
Dupa trei zile, ierodiaconul Grigorie a primit sa fie pastor al turmei lui Hristos. Apoi, hirotonindu-se, domnitorul Grigorie Ghica i-a
inmanat carja si i-a zis:
- Nici celui care a alergat, nici celui ce s-a rugat, ci celui pe care l-a binevoit Dumnezeu!
Ca parinte duhovnicesc al Tarii Romanesti, mitropolitul Grigorie era pentru toti exemplu de sfintenie, de saracie desavarsita si de
dragoste pentru mantuirea turmei. In cele trei eparhii - Buzau, Ramnic si Arges - a pus episcopi noi pe care ii sfatuia sa cerceteze regulat
turma, sa se osteneasca la indreptarea Bisericii si "sa nu stea la sfaturi si pricini desarte". Apoi a cerut "sa nu se mai faca hirotonii
necanonice".
Acest mare mitropolit purta multa grija pentru intemeierea de scoli spre luminarea poporului, fiind numit de domn efor al tuturor scolilor
din tara. La Colegiul "Sfantul Sava" se ingrijea personal sa aiba profesori buni si evlaviosi; lua parte la examene si dadea ajutor copiilor
silitori si sarmani. Iar cand profesorii aveau purtari nepotrivite cu chemarea lor, le spunea:
- Sa va indreptati cu totii si apoi sa indreptati; sa dobanditi naravuri bune, apoi sa invatati de naravuri. Sa fiti cu totii sfinti sau aproape de
sfinti, precum erau dascalii cei mai dinainte intr-acest loc.
Mitropolitul Grigorie a staruit sa se infiinteze seminarii in fiecare eparhie, devenind astfel adevaratul ctitor al seminariilor din Tara
Romaneasca. S-a ingrijit sa faca randuiala prin manastiri, punand stareti romani in manastirile inchinate si oprind o parte din venituri
pentru repararea lor, caci multe din ele ajunsesera in stare de paragina.
Dar si petrecerea sa duhovniceasca este vrednica de amintit. Noaptea dormea foarte putin, caci se indeletnicea cu rugaciunea si cu
traducerea de carti. Apoi manca, o data pe zi, putine legume si poame. Purta haine simple de siac calugaresc si nu facea niciodata
plimbari. Era inca foarte bun chivernisitor, insa darnic cu saracii si vaduvele. Iar cand era vorba de tiparit carti si de dat ajutoare la elevi,
nu precupetea banii.
Acest intelept mitropolit intrecea pe toti din vremea sa cu ravna si cunoasterea Sfintilor Parinti. Patrundea si stapanea cu multa pricepere
invatatura ortodoxa a dogmelor si a Sfintei Scripturi, pentru care i se spunea "teologul Grigorie, inalt in stiinte si in intelepciune, adanc in
noima si smerit cugetator in ispravi si in lucrare". Iar dregatorii tarii si poporul il numeau "Mitropolitul Grigorie Dascalul", precum se
numeste pana astazi.
Vazand acest mare ierarh "ca neamul nostru romanesc este evlavios din fire, dar sarac de armele credintei, s-a aprins cu ravna pentru
luminarea lui" prin traducerea si tiparirea lucrarilor Sfintilor Parinti. Cat a fost mitropolit pe scaunul Tarii Romanesti a tradus si tiparit,
atat la Bucuresti, cat si la Buzau si Caldarusani, urmatoarele carti:
Cuvintele despre putederea Sfantului Duh ale lui Iosif Vrienie, Impartire de grau si Putul Sfantului Ioan Gura de Aur, toate trei traduse
cat a stat in surghiunie si tiparite la Buzau, intre anii 1832-1833; Epistolele de obste ale Patriarhului Fotie, ramase in manuscris; Doua
cuvinte doveditoare pentru purcederea Sfantului Duh ale Sfantului Grigorie Palama; Despre cele opt ganduri ale Sfantului Casian
Romanul; Viata Cuviosului Paisie de la Manastirea Neamt; Din invataturile Sfintilor Trei Ierarhi, ale Sfintilor Atanasie cel Mare, Ioan
Damaschin si Simeon Noul Teolog, Fericitul Augustin, Teodorii, Teofilact al Ohridei, Atanasie de Paros si altii.
Pentru tiparirea atator carti a infiintat doua tipografii noi, una la Episcopia Buzaului si alta la Manastirea Caldarusani. Toate cartile
tiparite de el le impartea in dar la biserici si in popor.
Pe cand era in surghiun (1829-1833), i s-a cerut demisia. Iar el, dorind foarte mult sa-si conduca turma incredintata lui, a raspuns:
- Dumnezeu mi-a dat suflet si eparhie si, cand imi va iesi sufletul, atunci voi lasa eparhia. Caci acestea sunt lucruri care privesc
mantuirea sufletelor.
Pe fiii sai duhovnicesti ii invata, zicand:
- Cat avem vreme, sa lucram cele bune. Sa vietuim dupa cum zice Apostolul, cu infranare, cu dreptate si cu buna-credinta. Ca dupa ce ne
vom duce de aici, nici un cuvant de indreptare nu ne va fi noua catre Cel ce ne va lua seama. Precum nici carmaciului, dupa ce se va
ineca corabia, nici doctorului, dupa ce va muri bolnavul.
Apoi adauga:
- Ce vom face dar, va zice cineva? Sa chemam doctori iscusiti si care nu mint numele, pe Sfintii Parinti. Si auzind sfaturile lor, sa ne
plecam lor si primind plasturii lor, sa le punem la ranile noastre. Mai ales ca si retetele se dau in limba noastra si in dar.
Iar despre cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur, pe care insusi le-a tradus si le-a tiparit, spunea:
- Cat este de dulce vorba sfantului si cat folos poate sa pricinuiasca cititorilor, singuri cei ce le vor citi vor marturisi. Ca eu nu indraznesc
a zice ceva, ca sa nu micsorez cu gangavia mea fiinta lor sau a dulcetii sau a folosului. Iar daca Dumnezeu ma va tine sanatos in
surghiun, ajutand El, cu rugaciunile Sfantului voi mai scrie.
Altadata iarasi spunea:
- Precum nu am incetat, mai inainte de a ma sui pe scaunul mitropoliei, sa ma silesc spre folosul neamului, dupa cum marturisesc cartile
cele tiparite, asa si dupa ce m-am suit, asa si dupa ce m-am dus in surghiun. Asa, cu Dumnezeu sa se zica, si aici, in Sfanta Manastire a
Caldarusanilor fiind oprit, ma voi sili ca sa se mai dea la lumina acest fel de carti, spre slava lui Dumnezeu si folosul fratilor. Ca numai
atat voiesc sa traiesc, cat sa ajutorez Pravoslaviei si neamului si fratilor, ca sa poata cu inlesnire prin invataturile Sfintilor sa dobandeasca
bunatatile cele vesnice.
Intorcandu-se din surghiun in primavara anului 1834, a inceput reparatia catedralei mitropolitane. Dar cei din jurul sau, vazandu-l slab si
batran, l-au intrebat:
- Inalt Preasfintite, dar cand o sa vezi catedrala terminata?
- Imi ajunge sa incep lucrarea - a raspuns el. Cred ca urmasii neaparat vor sfarsi-o.
Dintre toate cartile, socotea mitropolitul Grigorie Dascalul ca "cele mai potrivite vremii si patriotilor de rand" sunt Vietile Sfintilor. De
aceea a inceput traducerea si tiparirea lor. Insa n-a apucat sa tipareasca decat doua volume si s-a dus la Hristos. Cu cateva ceasuri inainte
de obstescul sfarsit a spus catre un episcop al sau:
- Sa nu se sminteasca din tiparire Vietile Sfintilor si tipografiile neincetat sa lucreze, tiparind carti folositoare de suflet! Apoi si-a dat
sufletul in mainile Domnului, la 22 iunie, 1834.
97
Spuneau ucenicii ca nu s-a gasit nici o avere in chilia acestui cuvios mitropolit, decat carti randuite sa se dea in dar. Deci, fiind plans de
tot poporul, a fost ingropat sub streasina catedralei. Dupa sapte ani, osemintele sale au fost stramutate la Caldarusani. Pe craniul sau stau
scrise pana astazi aceste cuvinte:
"Acest cap este al preasfintitului nostru mitropolit Grigorie al III-lea. La anul 1829 din porunca Rusiei s-au dus in Basarabia, iar dupa
slobozenie s-au intors in Bucuresti, la scaunul sau si au raposat in Domnul cu pace la leatu 1834".
IEROMONAHUL MACARIE DASCALUL - Innoitorul muzicii psaltice romanesti (1770-1836)
Smeritul ieromonah Macarie, protopsaltul Mitropoliei din Bucuresti, a fost cel mai vestit "dascal de musichie", la inceputul secolului
trecut si un mare ctitor al muzicii noastre bisericesti.
Era originar din satul Perieti, Ialomita, nascut in jurul anului 1770. Fiind inzestrat de Dumnezeu cu dragoste de biserica si cu darul
cantarii, a deprins muzica psaltica "din mica sa copilarie". Apoi, impreuna cu sora sa, au intrat in nevointa calugareasca. El s-a calugarit
la Manastirea Caldarusani, iar sora sa, Iustina, la Manastirea Viforata. Auzind de numele si talentul sau, mitropolitul Dositei Filitti
(1793-1810) 1-a adus la mitropolie si l-a dat sa invete carte la Colegiul Sfantul Sava din Bucuresti. Apoi 1-a hirotonit preot.
In anul 1820, mitropolitul Dionisie Lupu, vazand ca ieromonahul Macarie "era cantaret desavarsit si cunoscator profund al sistemelor de
psaltichie veche si noua", l-a numit director (epistat) al scolii de muzica bisericeasca, infiintata de el la mitropolie. In aceasta scoala se
pregateau gramaticii si candidatii la preotie. Cuviosul Macarie era totodata un calugar smerit si sporit in cele duhovnicesti, bun slujitor al
Bisericii lui Hristos si distins orator. Atat cantarea, cat si predica ieromonahului Macarie erau inspirate de Duhul Sfant si se savarseau
"cu toata evlavia si dreapta socoteala".
La porunca mitropolitului Dionisie, ieromonahul Macarie a inceput opera de traducere din limba greaca a cantarilor bisericesti in grai
curat romanesc, acomodandu-le cu sufletul si cantarea poporului nostru. Renuntand la "sistema veche" si greoaie, el transcrie muzica
psaltica pe notatie noua, in graiul patriei, usor de invatat pentru toti.
In acest scop a tiparit la Viena, intre anii 1822-1823, trei carti de cantari bisericesti "dupa noua sistema" si anume: Teoreticonul,
Anastasimatarul, dedicat mitropolitului Veniamin Costachi, si Irmologhionul. Dupa intoarcerea sa in tara, "ca un apostol ravnitor" ce era,
s-a ostenit sa raspandeasca peste tot noua cantare bisericeasca, mergand din loc in loc, prin orase, prin biserici si manastiri. Pana in anul
1829, toate orasele din judetele Tarii Romanesti aveau scoli de muzica in limba poporului, dupa metoda ieromonahului Macarie; iar
cartile sale au ajuns la toate seminariile si manastirile vremii, din Moldova, Transilvania si Banat. Insusi mitropolitul Grigorie al
Ungrovlahiei, protectorul sau, il numeste "dascalul scoalelor romanesti de musichie".
Cuviosul Macarie Ieromonahul era si un bun compozitor de cantari bisericesti si un "patriot ravnitor". El este cel dintai compozitor de
imnuri scolare romanesti. Sunt vestite catavasiile sale de Florii, cantarile Sfintei Liturghii si indeosebi axioanele inchinate Maicii
Domnului. Melodia cantarilor lui este linistita, nesilita si potrivita. Ea curge lin, ca un izvor curat de apa.
Pentru toate acestea, ieromonahul Macarie este considerat "intemeietorul" si fondatorul muzicii psaltice romanesti. El a "nationalizat"
muzica psaltica, fara a se departa de textul original. Adica a curatat-o de influentele straine, orientale, si i-a dat vesmant nou, autohton.
N-a sacrificat nici melodia primita, nici limba romaneasca.
In anul 1829, o data cu surghiunia mitropolitului Grigorie Dascalul, a fost nevoit si ieromonahul Macarie sa plece din Bucuresti.
Poposind in Moldova, mai intai ajunge egumen la Manastirea Barnova. Apoi se duce la Manastirea Neamt, unde, timp de trei ani de zile,
invata pe calugari noua cantare bisericeasca. In anul 1833, ieromonahul Macarie Dascalul se intoarce in Tara Romaneasca la Manastirea
Caldarusani. Apoi, imbolnavindu-se, este luat in ingrijire de sora sa, Iustina, stareta Manastirii Viforata. In toamna anului 1836, Cuviosul
Macarie Ieromonahul se stramuta din viata aceasta la cerestile lacasuri, pentru a canta neincetat cu ingerii maririle lui Dumnezeu.
SCHIMONAHUL ISAAC DASCALUL - Manastirea Neamt (1817)
Cuviosul Isaac schimonahul a fost unul dintre cei mai mari dascali de limba greaca si slavona din Manastirea Neamt. Originar din partea
locului, a intrat din tinerete in marea lavra, deprinzand de la cei mai invatati calugari buna nevointa in Hristos si invataturile Sfintilor
Parinti.
In pomelnicul ctitoresc al Manastirii Neamt se spune ca era atat de iscusit in ambele limbi, incat "a invatat pe parinti limba elineasca si a
talmacit carti multe din limba elineasca". Schimonahul Isaac a creat o adevarata scoala de greaca la Neamt, reusind sa invete pe unii
calugari limba in care s-au scris cele mai multe opere ale Sfintilor Parinti. In timpul staretiei Cuviosului Paisie, schimonahul Isaac se
numara printre cei dintai dascali de "elinie", alaturi de arhimandritul Macarie, ieromonahul Ilarion, ierodiaconii Stefan si Grigorie
Dascalul, monahul Gherontie si altii, toti romani de neam.
Din limba greaca, schimonahul Isaac a tradus cu iscusinta multe carti patristice, indeosebi filocalica: Cartea Sfintilor Varsanufie si Ioan
(1787), si opera integrala a Sfantului Simeon Noul Teolog, cartile Sfantului Efrem Sirul, Octoihul Maicii Domnului, cu cele 56 de
canoane ce se citesc la Pavecernita (1816) si altele. Toate aceste carti dovedesc marea evlavie pe care o avea Cuviosul Isaac catre
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si catre invataturile cele mai inalte ale Sfintilor Parinti. De asemenea, graiul atat de dulce, de clar si
curgator al traducerilor sale dovedeste cat de iscusit carturar si cunoscator al limbilor literare greceasca si romaneasca era schimonahul
Isaac Dascalul.
Din limba slavona, schimonahul Isaac a talmacit Tipicul Mare, zis "al Sfantului Sava", tiparit la Iasi in anul 1816, aratand si in aceasta
limba aceeasi pricepere si indemanare. Dupa anul 1800, parintele Isaac Dascalul s-a nevoit cativa ani in obstea Schitului Prodromul -
Athos. Aici a continuat sa traduca mai multe carti care, netiparindu-se, au circulat in manuscris prin manastiri, din care multe s-au
pierdut.
Intorcandu-se la metanie, schimonahul Isaac Dascalul scrie, la rugamintea calugarilor din manastire, Viata pe larg a staretului Paisie si
traduce si alte carti18. Pe langa ascultarea sa de dascal, traducator si scriitor de carti patristice, prin care cauta slavirea lui Dumnezeu in
graiul neamului si folosul sufletesc al tuturor romanilor, Cuviosul Isaac din Manastirea Neamt avea o ne vointa cu totul aleasa. Indeosebi
se nevoia cu postul, cu rugaciunea, cu tacerea, cu citirea "dumnezeiestilor Scripturi" si cu privegherea cea de noapte. Apoi avea cuget
smerit, socotindu-se mai pacatos decat toti si nevrednic de cele sfinte.
Asa petrecand bunul ostas al lui Hristos, schimonahul Isaac Dascalul, si bine savarsindu-si calatoria, si-a dat sufletul in mainile
Domnului si a fost adaugat parintilor sai din Manastirea Neamt.
IEROSCHIMONAHUL IOSIF PROTOPSALTUL - Manastirea Neamt (1840?)
Acest cuvios parinte a fost cel mai mare dascal de muzica psaltica al Manastirii Neamt din prima jumatate a secolului XIX. Originar din
partea locului, ieroschimonahul Iosif "Nemteanu", cum i se spunea in manastire, a luat jugul lui Hristos in marea lavra a Moldovei, prin
98
anii 1790. Fiind inzestrat de Dumnezeu cu multa intelepciune si cu darul frumoasei cantari, aici a invatat de la dascali batrani
cunostintele cele duhovnicesti si mestesugul muzicii bisericesti. Si atat de bine a deprins muzica psaltica, incat, in putini ani, pe toti marii
psalti nemteni i-a intrecut. Si atat de frumos canta la biserica, incat multi veneau sa-l asculte, caci canta lui Dumnezeu cu mare evlavie,
ca o adevarata alauta duhovniceasca, iar glasul sau umplea biserica, destepta inimile si scotea lacrimi.
Invrednicindu-se de darul preotiei, ieroschimonahul Iosif a fost timp de peste 20 de ani mare duhovnic si protopsalt si cel dintai dascal de
psaltichie nemtean, care intemeiaza o scoala de muzica bisericeasca traditionala in Manastirea Neamt. Sub staretul Paisie, in biserica se
canta la strana dreapta pe note liniare, dupa obiceiul bisericilor slave, iar la stanga se canta muzica psaltica veche.
Deci, vazand dascalul Iosif ca se indeparteaza calugarii de muzica bizantina veche, sistematizata de Sfantul Ioan Damaschin (secolul
VIII), a cautat sa impodobeasca din nou Biserica cu cantarile psaltice pe cele opt glasuri. Caci tarile romane au folosit din inceput in cult
muzica psaltica, adusa, fie direct din Bizant, fie din Muntele Athos, prin intermediul calugarilor.
Cuviosul Iosif a scris si a compus cantari pe melodie psaltica si a format ucenici vestiti de muzica veche in manastirile nemtene. Scoala
intemeiata de el a stralucit la Neamt pana spre sfarsitul secolului XIX, fiind socotit ca un mare dascal si innoitor de muzica veche in
Moldova; a fost premergatorul ieromonahului Macarie Protopsaltul, adevaratul innoitor al muzicii psaltice romanesti.
In Istoria Manastirilor Neamtu si Secu se scriu urmatoarele despre Cuviosul Iosif: "In vremea staretiei lui Dometian staretul (1823-
1834), care a urmat dupa Ilarie (1818-1823), foarte mult era impodobita aceasta monastire cu parintele dascalul Iosif ieromonah"19. Iar
in Pomelnicul ctitoresc al Sfintei Monasteri Neamt, se insemneaza urmatoarele despre el: "A adus in Manas- tirea Neamt stiinta si
invatatura musichiei vechi a cantarilor bisericesti, pe care le-a paradoxit (predat) la multi parinti".
Deci, impodobind Biserica lui Hristos cu alese cantari duhovnicesti si bine savarsind calatoria vietii, s-a stramutat la cerestile lacasuri in
anul 1840, lasand in urma numerosi ucenici.
SCHIMONAHIA OLIMPIADA - Fondatoarea Manastirii Varatec (1757-1842)
Aceasta ravnitoare calugarita era fiica de preot din orasul Iasi. La varsta legiuita s-a casatorit. Dar, raposand sotul ei, a parasit grijile
lumii si s-a dus sa slujeasca lui Hristos in Manastirea Topolita din tinutul Neamt. Acolo a fost facuta rasofora, primind numele de
Olimpiada, in loc de Balasa. Neimpacandu-se cu randuiala manastirii, a venit la Staretul Paisie, care i-a poruncit, in urma unei
descoperiri avute, sa caute, impreuna cu Schimonahia Nazaria, un loc de manastire, unde sa se nevoiasca in tacere, in rugaciune si in
taierea voii. De aceea, luand binecuvantare, a plecat sa caute un loc potrivit si retras de lume. Si afland loc de liniste in padurile
Varatecului, cu sfatul Cuviosului Iosif Pustnicul, a inceput constructia unei biserici din lemn, in anul 1785. Asa a luat nastere Schitul de
maici Varatec. In anul 1787 au fost stramutate aici si calugaritele din Manastirea Topolita, sub egumenia schimonahiei Nazaria de la
Durau. Acum primeste tunderea in marea schima si rasofora Olimpiada.
Vazand ca soborul maicilor se mareste, iar biserica de lemn este neincapatoare, schimonahia Olimpiada a adunat fonduri de la oameni
iubitori de Hristos si a inceput zidirea unei biserici mult mai mari. In anul 1808, biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" a fost
terminata. Tot prin osardia maicii Olimpiada s-a construit in anul 1817 o biserica de lemn la cimitir, in cinstea Sfantului Ioan
Botezatorul, zidul de incinta si chilii pentru calugarite.
Cu toate ca schimonahia Olimpiada era "Marta" manastirii, ea nu uita nici de cele duhovnicesti. La slujbele bisericii era nelipsita; la
ascultare, cea dintai, iar pravila si canonul le facea regulat. Se indeletnicea, mai ales noaptea, cu citirea Sfintei Scripturi si cu scrierea
cuvintelor Sfintilor Parinti, pentru ea si pentru ucenicele ei.
Sufletul maicii Olimpiada era impodobit si cu smerita cugetare. De mai multe ori fiind rugata sa fie stareta, ea n-a primit, socotindu-se
nevrednica. Totusi, in anul 1822 a primit sa fie stareta si maica duhovniceasca soborului, care numara peste 300 de calugarite, si a
povatuit cu multa intelepciune sfanta manastire timp de sase ani de zile. Apoi, mutandu-se Cuviosul Iosif din viata aceasta, s-a retras si
maica Olimpiada din staretie. In anul 1834 este aleasa pentru a doua oara stareta a Manastirii Varatec, pe care o conduce duhovniceste
pana in anul 1842, cand se muta la vesnica odihna in varsta de 85 de ani. Aceasta a fost viata si ostenelile schimonahiei Olimpiada.
SCHIMONAHUL NICANOR - Manastirea Sihastria-Neamt (+ 1844)
Acest schimonah era de loc din Botosani, ruda a staretului Ilarie din Manastirea Neamt. Toata viata sa a construit biserici prin sate, prin
orase si manastiri, caci in Moldova "mesterul Nicolae Cerneschi era vestita calfa de pietrari".
Intre anii 1821-1822 a zidit in Manastirea Neamt un corp de chilii, in partea de sud a incintei. Intre anii 1823-1824 a zidit din nou "cu a
sa cheltuiala" biserica Manastirii Sihastria. Intre anii 1826-1840 a zidit biserica Sfantul Ioan Teologul de la cimitirul Manastirii Neamt si
Agheasmatarul. A mai zidit un corp de chilii si biserica Sfantul Ioan Teologul la Manastirea Secu, un corp de chilii la Manastirea Agapia
si altele. Precum reiese din inscriptii, cele mai multe biserici au fost construite gratuit, "prin osardia si cu ajutorul iubitorului de Hristos,
jupan Nicolae Cerneschi".
Intre anii 1841-1842, acest pururea pomenit ctitor de biserici se daruieste pe sine cu totul lui Hristos, retragandu-se la Schitul Sihastria.
Aici este tuns in schima monahala de egumenul Valerian, dandu-i numele de Nicanor. In vara anului 1844 si-a savarsit calatoria acestei
vieti si a fost inmormantat langa biserica ctitorita de el.
Spun parintii batrani ca in anul 1941, cand a ars acoperisul bisericii, crucea de pe turn a cazut si s-a infipt chiar pe mormantul ctitorului.
Apoi, sapand putin, s-au aflat oasele lui raspandind buna mireasma.
Asa binecuvanteaza Dumnezeu pe cei ce iubesc podoaba casei Sale.
CUVIOSUL IUSTIN IEROSCHIMONAHUL - Primul ctitor al Schitului Prodromul-Athos (1770-1845)
Cuviosul Iustin Sihastrul era de loc din Moldova, iar cu metania din Manastirea Neamt, calugarit de marele staret Paisie. Prin anul 1800
ajunge duhovnic si povatuieste multe suflete pe calea mantuirii.
Dorind sa petreaca restul vietii in "Gradina Maicii Domnului", pleaca in anul 1810 la Muntele Athos cu ucenicii sai, Patapie si Grigorie.
Acolo cumpara de la Manastirea Marea Lavra chilia numita "Vigla Ianicopoli", care avea si o mica biserica cu hramul "Taierea Capului
Sfantului Ioan Botezatorul". Langa biserica, duhovnicul Iustin a zidit apoi 50 de chilii pentru parinti, arhondaric, bucatarie, trapeza,
bolnita si egumenie. Auzind de aceasta monahii romani, care se nevoiau prin manastiri si pesteri, s-au adunat ca la treizeci de vietuitori
in obstea Cuviosului Iustin. Dupa cativa ani, Marea Lavra i-a recunoscut dreptul de a se numi "Schitul Romanesc Prodromul".
Asa a luat nastere primul schit romanesc in Muntele Athos. Calugarii insa duceau mare lipsa de apa, pentru ei si pentru gradina. Cerand
de la Manastirea Lavra invoirea de a canaliza pentru schit "Izvorul lui Isaia", nu li s-a incuviintat. Insa Dumnezeu, vazand rabdarea
smeritilor calugari, a trimis un nor de lacuste asupra culturilor de pe mosia Lavrei. Zadarnic se rugau calugarii lavrioti si stropeau
gradinile cu agheasma. Lacustele distrugeau totul. Atunci unul dintre ei a zis:
99
- Parintilor, ceea ce vedem este mania lui Dumnezeu, Care ne pedepseste ca nu dam apa parintelui Iustin duhovnicul, care este si
duhovnicul nostru, caci are mare nevoie de apa in schitul sau.
Auzind aceasta, staretul Lavrei a chemat pe parintele Iustin sa se roage si, facand aghiasma, cu rugaciunea lui au fugit toate lacustele.
Parintii lavrioti, vazand aceasta minune, au zis:
- Cu adevarat, parintele Iustin Vlahul este cuvios si sfant!
Din ziua aceea, parintii au primit voie sa aduca apa in schit de la izvorul numit "Chir Isaia".
Dupa anul 1820, Cuviosul Iustin egumenul, vazandu-si schitul bine intemeiat, s-a retras intr-o pestera la liniste si a lasat egumen in locul
sau pe ieromonahul Patapie. Acolo, in singuratate, s-a nevoit ieroschimonahul Iustin peste douazeci de ani, in aspra nevointa, in post, in
priveghere si in neincetata rugaciune, asemenea cuviosilor de demult. Pentru sfintenia vietii lui, multi calugari greci si romani il cinsteau
si-l aveau de parinte duhovnicesc.
Asa s-a nevoit Cuviosul Iustin pana in anul 1845. Apoi, dand ucenicilor sai sarutarea cea mai de pe urma, a adormit in pace in varsta de
75 de ani.
PUSTNICUL SFANT - de la Pestera Mica a Ialomicioarei (secolul XIX)
(Numele lui s-a uitat o data cu pierderea arhivei schitului)
La inceputul secolului XIX se nevoia in Schitul Pestera Ialomicioarei un calugar smerit si foarte iubitor de Dumnezeu. Dupa cativa ani,
dorind sa se roage in pustie, a plecat din schit si si-a gasit salas o pestera nebagata in seama, in desisul codrilor, numita pana astazi
"Pestera Mica". Pustnicul nu stia ca acolo isi avea adapost un urs. Dar, cu randuiala lui Dumnezeu, s-au imprietenit unul cu altul, incat
noaptea locuiau impreuna in aceeasi pestera, iar ziua ursul pleca in padure, iar sihastrul se ruga lui Dumnezeu.
Acolo s-a nevoit multi ani pustnicul in post, in rugaciune si in alte nestiute osteneli. In traditia locului se spune ca pustnicul nu primea
nici un fel de mancare de la nimeni, ci singur si-o agonisea din padure. Numai ursul, ca ucenic credincios, ii aducea vara in pestera rugi
de zmeura si mure.
Se mai spune din batrani ca, odata, doi vanatori au pandit ursul in zmeuris ca sa-l impuste. Apoi s-au luat dupa el pana s-a ascuns in
pestera. Si cum pandeau ei in apropiere, a iesit pustnicul afara si le-a zis:
- Ce cautati, fratilor, in pustiul acesta?
- Sa ne iertati, parinte, suntem vanatori. Urmarim un urs. Parca s-a ascuns aici in pestera.
- Dar v-a facut vreun rau? Lasati ursul in pace! Veti gasi in padure alte animale!
- Iarta-ne, parinte - au zis vanatorii - si te roaga pentru noi!
- Dumnezeu sa va binecuvinteze, fratilor. Mergeti in pace.
- Parinte, avem ceva de mancare la noi, am vrea s-o lasam sfintiei tale. Vrei s-o primesti?
- Lasati-o acolo, pe piatra.
La urma iarasi l-au intrebat pe pustnic:
- Parinte, vom mai veni prin locurile acestea. Vrei sa-ti aducem ceva de mancare?
- Cum va este voia, fratilor.
Dupa cateva saptamani au urcat din nou vanatorii pe Valea Ialomicioarei sa duca de mancare cuviosului. Cand au ajuns la gura pesterii,
au vazut un lucru infricosat. Pustnicul impreuna cu ursul erau plecati din pestera, iar alaturi, pe piatra, mancarea lasata mai inainte de ei
era neatinsa.
Din ziua aceea, nimeni nu stie unde s-a dus sihastrul, unde o fi raposat si care ii era numele. Singura binecuvantare ramasa de la el este
un mic izvor de apa, ce curge in fundul pesterii pentru mangaierea trecatorilor. Pana astazi, credinciosii intra in "Pestera Mica", se roaga
si iau apa din "Izvorul Pustnicului". Insa, oricata apa ar lua, izvorul nu se imputineaza niciodata.
Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai, Dumnezeul Parintilor nostri!
EPISCOPUL CHESARIE AL BUZAULUI (1784-1846)
Episcopul Chesarie face parte din randul marilor ierarhi romani ai secolului trecut. El s-a nascut in Bucuresti din parinti saraci, prin anul
1784, cu numele de Constantin Capatana. La varsta de 13 ani (1797) a fost incredintat episcopului Iosif al Argesului, care il da sa invete
carte la scoala greceasca de la Biserica Domnita Balasa. Apoi il calugareste la Manastirea Antim cu numele de Chesarie si il hirotoneste
diacon.
In anul 1820, ucenicul episcopului Iosif ajunge iconom al Manastirii Antim si mai tarziu al Mitropoliei din Bucuresti. Fiind daruit de
Dumnezeu cu multa ascultare, smerenie si pricepere, in anul 1825 este hirotonit episcop la Buzau de mitropolitul Grigorie Dascalul,
pastorind turma incredintata de Hristos cu neimputinata dragoste si osardie, timp de 21 de ani.
Gasind Eparhia Buzaului cu multe lipsuri si cu biserici ruinate, a reinnoit zeci de lacasuri - manastiri, schituri, metoace si biserici -,
devenind astfel un mare ctitor al acestei eparhii. Iar pentru luminarea copiilor si folosul de obste al neamului, a intemeiat mai multe scoli,
precum: Seminarul eparhial, infiintat in anul 1836; scoala de muzica bisericeasca, in anul 1830; scoala de pictura bisericeasca, sub
conducerea pictorului Nicolae Teodorescu, in anul 1831; scoala de sculptura bisericeasca, in anul 1833 si altele. In aceste scoli ctitorite
de episcopul Chesarie au fost adusi cei mai buni profesori, duhovnici si dascali din Tara Romaneasca, din care au iesit episcopi, preoti si
dascali alesi, precum si pictori renumiti. Elevilor li se cerea cel dintai credinta tare in Dumnezeu, rugaciune si viata morala desavarsita.
Pentru tiparirea cartilor de slujba si invatatura duhovniceasca, episcopul Chesarie a reinfiintat in anul 1833 o tipografie eparhiala, unde s-
au tiparit, cu binecuvantarea si cheltuiala sa, zeci de carti patristice si de cult, raspandite in cea mai mare parte gratuit.
Dintre cartile de invatatura tiparite sub pastoria sa se amintesc Despre purcederea Sfantului Duh, Impartire de grau si Putul Sfantului
Ioan Gura de Aur (1833); Sfatuire pe scurt catre cel ce se pocaieste (1834); Cazanii (1834); Talmacire la cei o suta cincizeci de psalmi
(1840); Invatatura catre preoti si diaconi (1835); Alcatuire aurita (1837); Carte foarte folositoare de suflet; Cinci cuvinte ale Sfantului
Grigorie de Nyssa (1838); Chiriacodromion (1839) si altele. Iar dintre cartile de slujba a tiparit: Evanghelia (1834); Molitfelnic bogat,
Sfintele Liturghii si Psaltirea (1835); Ceaslovul bogat, Acatistier (1836); Octoih si Catavasier (1839); Sfintele Liturghii (1840); Psaltirea
(1841); Agheasmatar (1845) si altele.
Acest neobosit episcop si credincios pastor al Bisericii lui Hristos a purtat permanent grija de fiii sai duhovnicesti, zidindu-le lacasuri,
dandu-le preoti buni, cercetandu-i personal si hranindu-i cu carti de invatatura si cuvinte parintesti. Iar ca ucenic al unui mare episcop -
Iosif al Argesului - a ridicat si el nu putini ucenici si fii sufletesti, dintre care cel mai renumit a fost ierodiaconul Iosif Naniescu,
venerabilul mitropolit al Moldovei de mai tarziu.
100
In anul 1846, la 30 noiembrie, episcopul Chesarie, pastorul cel bun si credincios al Eparhiei Buzaului, a raposat cu pace, plans de toti
credinciosii sai si a fost ingropat langa biserica, spre neuitata pomenire. Piatra lui de mormant poarta aceasta frumoasa inscriptie:
"Opreste-ti, trecatorule, pasul in respect langa pacinicul lacas al Colosalei umbre - sacrul mormant. Aici ierarhul Chesarie trupul isi
odihneste de multele, in putin timp, jertfiri spre gloria Domnului, a Patriei si eternei sale memorii. (Noiemvrie 30, 1846)".
MITROPOLITUL VENIAMIN COSTACHI - al Moldovei si Sucevei (1768-1846)
Viata
Marele mitropolit Veniamin Costachi a fost unul din cei mai venerabili ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane. El a pastorit eparhiile din
Moldova cu o rara daruire de sine, timp de o jumatate de secol (1792-1842). Mare carturar, ierarh plin de curaj, neobosit traducator de
carti, ctitor de scoli si biserici, parinte sufletesc al Moldovei, ales slujitor al Bisericii lui Hristos, dascal, sfetnic si calugar devotat.
Mitropolitul Veniamin s-a nascut la 20 decembrie, 1768, in satul Rosiesti-Falciu, din parinti credinciosi de bun neam - Grigorie Costachi
si Maria Cantacuzino. Din cei cinci frati, patru au imbratisat viata calugareasca. Cel dintai, Matei, a fost mare postelnic. Al doilea frate,
Constantin, s-a facut calugar, primind numele de Chesarie. Al treilea copil, Vasile, a ajuns vestit mitropolit al Moldovei. Al patrulea,
schimonahia Elisabeta, a fost stareta in Manastirea Agapia 32 de ani. Ultimul frate, Serban, a fost consilier al mitropolitului Veniamin,
calugarindu-se cu numele de Sofronie.
De mic, copilul Vasile a fost dat sa invete carte la scoala generala de la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi. La varsta de 15 ani este
luat de episcopul Iacob Stamati ca ucenic la Episcopia Husilor. Dupa un an, in 1784, este calugarit cu numele de Veniamin. In anul 1788
este hirotonit diacon si luat ca slujitor la Catedrala mitropolitana din Iasi. Dupa inca un an este facut preot si numit eclesiarh mare. Avea
numai 20 de ani. In acelasi an, 1789, este numit egumen la Manastirea Sfantul Spiridon din Iasi.
In anul 1793, arhimandritul Veniamin este ales si hirotonit episcop la Husi de parintele sau duhovnicesc, mitropolitul Iacob Stamati. Desi
avea numai 24 de ani cand a urcat treapta arhieriei, totusi de la inceput s-a dovedit un bun carturar si un adevarat pastor al turmei lui
Hristos. In noiembrie, 1794, este trimis ca delegat al mitropolitului la inmormantarea Cuviosului Paisie de la Manastirea Neamt.
La 1 iunie, 1796, dupa patru ani de pastorie la Husi, tanarul vladica Veniamin trece ca episcop la Roman, unde pastoreste inca sapte ani.
Aici fondeaza un spital, o farmacie si plateste din fondurile episcopiei un doctor pentru bolnavi. Totodata, face deosebita ordine in randul
clerului bisericesc.
La 10 martie, 1803, mitropolitul Iacob Stamati, venerabilul sau parinte duhovnicesc, se muta la cele vesnice. Dupa cateva zile, episcopul
Veniamin Costachi este ales mitropolit al Moldovei. Multe si grele au fost necazurile abatute asupra marelui mitropolit, dar mult mai
numeroase si vrednice de pomenit au fost realizarile sale, atat pe taram duhovnicesc si eclesiastic, cat si pe taram cultural, social si
patriotic.
In toamna anului 1803 infiinteaza Seminarul de la Manastirea Socola, primul seminar de preoti din tara noastra. Tot atunci trimite doi fii
de preot, Petru si Gheorghe Asachi, la studii peste hotare; organizeaza numeroase manastiri si schituri din eparhie; sustine zidirea din
nou a zeci de biserici la orase si sate; da noi asezaminte pentru marile Manastiri: Neamt, Secu, Agapia si Varatec; hirotoneste in eparhie
numai preoti cu seminar si statorniceste sa se faca botezul copiilor prin scufundare, iar nu prin turnare, cum gresit se facea pana atunci in
unele parti.
In anul 1833, incepe constructia monumentalei catedrale mitropolitane din Iasi. Totodata contribuie direct la infiintarea Academiei
Mihailene din capitala Moldovei si a mai multor scoli publice cu predarea in limba romana. Face numeroase vizite canonice la biserici,
manastiri, scoli si mai ales la seminar.
Dar activitatea cea mai vrednica de pomenit a mitropolitului Veniamin Costachi a fost cea de traducator si tiparitor a numeroase carti
patristice si de ritual. In aceasta privinta ramane fara egal in istoria Bisericii moldovene. Cele doua tipografii, intemeiate de el la
Manastirea Neamt si Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, cu greu reusesc sa tipareasca cele aproape o suta cincizeci de titluri de carti
originale si traduceri din limbile greaca si slavona, facute de el si de "dascalii" de la Neamtu. Pe langa grija intregii Eparhii a Moldovei si
Sucevei, mitropolitul Veniamin a scris sapte lucrari originale si a tradus personal 32 de carti de mare importanta dogmatica, morala,
liturgica, aghiografica si istorica.
Intre anii 1808-1812, mitropolitul Veniamin se retrage din scaun la Manastirea Neamt, unde traduce si tipareste Vietile Sfintilor. Apoi se
reintoarce iarasi la pastoritii sai. In anul 1821, din cauza rascoalei eteriste, traieste un timp la Colincauti, peste Prut. Iar in ianuarie,
1842, dupa 50 de ani de rodnica slujire arhiereasca, se retrage definitiv la Manastirea Slatina, unde isi continua viata de rugaciune si
vasta activitate de traducator, pentru hrana duhovniceasca a poporului nostru binecredincios.
La 18 decembrie, 1846, mitropolitul Veniamin Costachi se muta din viata aceasta in varsta de 78 de ani si este inmormantat ca simplu
monah la Manastirea Slatina. Dupa inca patruzeci de ani, la 30 decembrie, 1886, osemintele marelui ierarh s-au stramutat la Iasi si s-au
asezat in catedrala ctitorita de el si terminata de mitropolitul Iosif Naniescu.
Prima grija a mitropolitului Veniamin Costachi dupa ce ajunge episcop la Roman (1796) a fost aceea de a intari disciplina in parohii si a
ridica viata morala a preotilor din eparhia sa. In acest scop, da o Carte Pastorala catre preoti, compusa din opt puncte, prin care cere
deplina dragoste fata de Hristos, sarguinta pentru cele bisericesti si multa grija pentru mantuirea credinciosilor.
Ajungand mitropolit la Iasi (1803), prima grija a marelui ierarh a fost aceea de a infiinta un seminar pentru formarea unui cler luminat in
Moldova. Astfel, in acelasi an, a fondat primul seminar din tara, in chiliile Manastirii Socola din marginea orasului, seminar care a dat
generatii intregi de preoti invatati, dascali si ierarhi alesi.
Dragostea mitropolitului Veniamin Costachi pentru luminarea poporului 1-a indemnat sa infiinteze si alte scoli in orasele Moldovei,
precum si tipografii pentru tiparirea cartilor in limba romana. Cele mai importante scoli infiintate din indemnul si cu ajutorul lui au fost:
- Seminarul de la Manastirea Socola, in anul 1803;
- Scoala de cantari bisericesti de la Iasi, in anul 1805;
- Scoala pentru maici din Manastirea Agapia, in 1805;
- Scoala incepatoare, scoala normala si gimnaziu la Manastirea Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, in anul 1828;
- Academia Mihaileana din Iasi, in anul 1834;
- Scoala publica pentru fetele orasenilor din Iasi, in 1834;
- Scoli publice in toate orasele din Moldova, dupa 1834;
- Prima scoala de arte si meserii din Moldova, in anul 1841.
101
In lunga sa pastorie, mitropolitul Veniamin ctitoreste din nou si sfinteste zeci de biserici manastiresti si numeroase biserici parohiale la
sate si orase. Dintre bisericile manastiresti ctitorite cu ajutorul lui se pot aminti: biserica Manastirii Varatec, biserica Manastirii Sihastria,
biserica Manastirii Vorona, Manastirea Horaita, Schitul Durau, Rarau si altele. Insa, cea mai mare ctitorie a sa, pe langa cele amintite, a
fost Catedrala mitropolitana din Iasi, fondata in 1833, dar ramasa neterminata in timpul vietii sale.
Pentru intarirea disciplinei in manastiri, mitropolitul Veniamin a dat noi asezaminte manastiresti, a randuit stareti din cei mai
duhovnicesti, a adus la scolile infiintate de el dascali buni si a marit cele doua tipografii de la Iasi si Manastirea Neamt. In aceste doua
tiparnite s-au tiparit pentru folosul si luminarea poporului, pana la mutarea din viata a mitropolitului, peste o suta treizeci de titluri de
carti bisericesti si de invatatura duhovniceasca. Prefetele acestor carti sunt adevarate epistole ziditoare de suflet.
Astfel, asa invata mitropolitul Veniamin despre importanta "Vietilor Sfintilor" pentru mantuirea sufletului:
- Nu ar gresi cineva, nici ar fi departe de adevar, daca ar numi cartile ce cuprind Vietile Sfintilor, pe cele douasprezece luni ale anului, rai
impodobit cu tot felul de pomi, cu frumoase si dulci si de viata facatoare roade, gradina cu tot felul de ierburi mirositoare si de toata
boala si neputinta tamaduitoare.
Zicea iarasi:
- Precum pomii si ierburile mirositoare indulcesc simturile, veselesc ochii, desfateaza gustul, fac vesel sufletul privitorului, tot asa si
cartile cu Vietile Sfintilor imbarbateaza pe cel deznadajduit, mangaie pe cel necajit, pe cel pacatos il intoarce la pocainta, pe cel impietrit
la inima il moaie si umilinta ii daruiesc; pe cel ratacit il intoarce, pe cel neplecat il pleaca, simtirile sufletului cele pline de amaraciunea
pacatului le indulcesc, iar pe om, din vechi il fac nou, din mort, viu; din somnul nesimtirii si al lenevirii il desteapta; catre lucrarea
faptelor bune il pornesc; catre urmarea sfintilor il aprind si catre calea ce duce la Imparatia cerurilor il povatuiesc.
Zicea si acestea marele ierarh:
- Vietile si laudele sfintilor se aseamana stralucirii stelelor. Ca, precum stelele sunt asezate si intarite pe cer si lumineaza toate cele de
sub cer - pamantul il stralucesc, marea o lumineaza, pe cei ce inoata cu corabiile ii indrepteaza - al caror nume desi nu-l stim pentru
multimea lor, insa de frumusetea stralucirii lor ne minunam, in acelasi chip este si stralucirea vietilor sfintilor. Pe suflet il stralucesc, pe
minte o lumineaza, iar pe trup cu asezare buna si linistita il intocmesc.
Spunea iarasi mitropolitul Veniamin:
- Precum "stea de stea se deosebeste in slava", tot asa si vietile sfintilor, una pe alta intrece cu stralucirea si cu slava, cu frumusetea, cu
starea si cu deosebirea.
Iar impotriva celor ce nu citesc sfintele carti, dupa cuvantul Fericitului Simeon Metafrast, zicea:
- Deopotriva este raul si a grai cele necuviincioase si a tacea pe cele ce sunt cinstite si folositoare. Ca, precum cele necinstite si cele
gresite vatama mintile ascultatorilor, tot asa, cel ce tace lucrurile cele bune ale sfintilor, lipseste pe crestini de folos.
- Nu va scumpiti la cele ce sunt pentru folosul sufletului, pentru imbracamintea, pentru podoaba si pentru hrana lui. Ca, precum se
hraneste trupul acesta stricator si muritor din bucatele cele stricacioase, asa se hraneste si sufletul cu cuvantul lui Dumnezeu, cu istoriile
cele sfinte si cu vietile sfintilor.
Precum trupul, nemancand bucatele cele potrivite lui, dupa o vreme nu mai poate fi viu, ci moare, asa si sufletul care nu se hraneste cu
citirea dumnezeiestilor Scripturi, cu Vietile Sfintilor si cu Cuvantul lui Dumnezeu, nu poate fi viu nicidecum, ci este mort.
Alteori, iarasi invata poporul, zicand:
- O, omule, cand tu nu poftesti, nici iti este drag sa citesti cuvintele cele invatatoare de fapte bune, sufletul tau nu se smereste, nu se
umileste, nu se caieste de pacatele sale. Cand tu nu te parasesti de rautati, cand nu cercetezi bolnavii, nu miluiesti pe saracul cu ce-ti da
mana, nu iubesti pe aproapele ca pe sineti, ci zavistuiesti sporirea lui si, in loc de mila, rapesti cele ale saracului, atunci sufletul tau este
mort cu totul despre faptele bune, care prin citirea dumnezeiestilor Scripturi se lucreaza si cresc si se adauga.
Iar pe cei lenesi la citirea sfintelor carti ii indemna, zicand:
- Pentru aceasta va rugam si va indemnam, imbratisati Vietile Sfintilor si le cititi; nu o data, nici de doua ori, ci de multe ori. Nu ziceti ca
le-am citit o data sau de doua ori si ne este destul, "ca mantuirea sufletului este intru mult sfat", zice Ecleziastul.
Apoi zicea:
- Daca veti citi de multe ori Vietile Sfintilor cu dreapta credinta, cu evlavie si cu luare-aminte, sufletul vostru se va destepta catre
urmarea celor bune, mintea se va lumina, iar ochii se vor face doua rauri sau doua izvoare de lacrimi. Atunci veti cunoaste milostivirea
lui Dumnezeu, bunatatea, facerea de bine catre aproapele. Atunci veti cunoaste cata dragoste au aratat sfintii catre Dumnezeu, Ziditorul
nostru, incat unii si trupurile lor si le-au dat spre munci pentru dragostea Lui, iar altii cu post si cu toata patimirea si le-au topit.
Mitropolitul Veniamin adauga si aceste cuvinte:
- Banii pe care ii cheltuiti rau la jocul de carti, la petreceri si la alte lucruri nefolositoare si de suflet pierzatoare - pentru care, o, ce greu
veti fi intrebati in ziua judecatii! - dati-i la cumpararea cartilor si veti avea plata de la Dumnezeu si lauda ca nu i-ati cheltuit rau. Iar
vremea pe care o cheltuiti la jocul de carti si la alte desertaciuni, cheltuiti-o intru fapta cea buna a citirii cartilor Sfintilor Parinti si veti
scapa de multimea vorbelor desarte pe care le vorbiti, pentru care multa osanda veti avea inaintea infricosatului Judecator, care zice ca
pentru tot cuvantul desert vor da oamenii socoteala in ziua judecatii.
Pentru aceasta - continua mitropolitul Veniamin - va rugam si va poftim si va indemnam ca, parasindu-va de niste lucruri nefolositoare si
de suflet pierzatoare ca acestea, prin citirea Vietilor Sfintilor sa va apucati de lucrarea faptelor bune si catre ravna si urmarea sfintilor sa
va intindeti, ca impreuna cu dansii sa va salasluiti intru Imparatia cerurilor.
Zicea iarasi catre fiii sai duhovnicesti:
- Decat toate cate se cuvin si ajuta catre luminarea, catre desteptarea si indemnarea spre lucrarea faptelor bune, prin care se pricinuieste
omului mantuirea si suirea privirii spre cele inalte, mai de nevoie este citirea dumnezeiestilor Scripturi cele de Dumnezeu insuflate, o,
prea iubite cititorule.
Zise si acestea:
- Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, argint cu foc lamurit, haine aurite, care din lana cea prea alba a Mielului lui Dumnezeu Celui
ce ridica patatele lumii s-au tesut; piei gandite ale cortului marturiei, care insufletesc firea noastra cea omorata prin calcarea
dumnezeiestilor porunci, care ne zidesc, ne imbraca si ne impodobesc ca pe un cort sfant si biserica sfintita, spre salasluirea in noi a
nemarginitului Dumnezeu.
102
Iar despre greutatea raspunderii arhieresti, acestea zicea smeritul pastor al turmei lui Hristos:
- Deci, am cunoscut cum ca vremurile de acum sunt iuti, lucrurile potrivnice, viata omului scurta, pacatele multe, moartea se apropie,
funia vietii din zi in zi se tot strange la stejar, muncile iadului multe si groaznice si nesfarsite, focul gheenei arzator si cumplit, tartarul
atat de rece, cat si diavolul se cutremura de dansul, muncitorii nemilostivi si Judecatorul prea drept.
Langa acestea, aducandu-mi aminte cum ca nici ca Iacov acela nu sunt puternic a pravali piatra de pe gura fantanii si a-mi adapa oile
turmei mele celei cuvantatoare; nici ca lui Moise nu mi s-a prefacut toiagul in sarpe; nici apa in sange nu am prefacut-o, spre
incredintarea trimiterii pentru a scoate pe noul Israel din pacat si catre Imparatia cerurilor a-l povatui; ci asa prost, vai mie, cu care suflet
si cu care inima, eu, cel fara de minte, am indraznit a lua asupra mea slujba aceasta, pe care o am primit?
Altadata iarasi se marturisea mitropolitul Veniamin:
- Vai mie, cum am indraznit eu indraznetul si m-am impovarat cu o sarcina atat de grea? Dar, oare, luat-am si eu vreo descoperire ca sa
primesc asupra-mi o slujba ca aceasta atat de mare? Auzit-am si eu ca Moise: Vino si te voi trimite pe tine! (Iesire, 3, 10). Socotitu-mi-
am mai intai nevrednicia mea? Zis-am ca sunt amortit la glas si zabavnic la limba pentru prostimea si neinvatatura mea? Zis-am: Nu sunt
vrednic, Doamne, ca Moise, atunci? Rugatu-m-am ca acela: Rogu-ma Tie, Doamne, pune pe altul care va fi vrednic a fi trimisi (les. 4,
13). Ah, foarte am gresit, ticalosul, si m-am amagit si am urmat sfaturilor omenesti si nu mi-am deschis ochiul mintii ca sa vad si sa-mi
masor neputinta mea!
La urma adauga si acestea:
- Arhieria Legii Noi este mai presus decat porunca Legii Vechi. Ca acolo era iesirea cea din Egipt, aici fugirea de pacat; acolo izbavirea
de tirania lui Faraon, aici izbavirea sufletelor de silnicia diavolului.
Atat de mult pretuia marele mitropolit cuvintele Sfantului Ioan Scararul, incat le recomanda tuturor zicand:
- Precum painea este, decat toate celelalte bucate, mai de nevoie trupului, asa este si cartea aceasta a Sfantului Ioan Sinaitul, celui ce
pofteste mantuirea sa, mai de nevoie decat toate celelalte carti parintesti. Si precum luna pe stele, asa si aceasta pe celelalte le covarseste.
Si precum decat celelalte simturi ale omului vederea este mai lucratoare, asa si cartea asta este mai lucratoare decat acelea la mantuirea
omului. Fiindca aceasta spune toate preasfintele voi ale lui Dumnezeu, decat altele mult mai minunate si mai luminate.
Scara Sfantului Ioan, continua bunul pastor, este nu numai monahilor, ci si mirenilor preabun indreptar si canon, care povatuieste pe toti
cu de-a- manuntul catre cele cuviincioase. Prin invataturile ei cele intelepte, ea aduce pe cei ce o citesc pe dansa catre umilinta si catre
plansul cel curatitor de toate intinaciunile cele trupesti si sufletesti. Nu este cu putinta a povesti limba omeneasca, dupa vrednicie,
darurile cele minunate ale acestei carti, cu care rasplateste pe cititorii si indragitorii ei.
Apoi adauga si cuvintele acestea:
- Primiti cartea aceasta cu dragoste, o, iubiti cititori, si cititi-o des si cu luare-aminte, ca, negresit, ea este oarecare toiag al lui Moise, prin
care veti putea desface marea vietii acesteia celei mult invaluite si a patimilor celor invifo- ratoare, si fara de primejdie o veti trece, iar pe
faraon cel gandit, adica pe diavolul, intru dansa il veti vedea cufundat, ca si Israel cel de demult pe egipteni.
Iarasi zicea:
- Cartea aceasta este mana care indulceste simturile sufletului celui amarat de patimile si de valurile vietii acesteia. Este liman care
izbaveste pe cei ce scapa la citirea ei, ii slobozeste de cufundarea in pacatele cele mult inconjuratoare si ii face pe dansii sa inoate fara de
primejdie prin apele vietii acesteia celei mult tulburate.
Zicea iarasi:
- Scara Sfantului Ioan Sinaitul este scara aceea pe care a vazut-o Iacov cel de demult, al carei capat ajunge pana la cer - intru care
Dumnezeu este intarit - si pe care ingerii se pogoara ca niste duhuri slujitoare pentru cei ce vor sa mosteneasca mantuirea, iar sufletele
cele ce se mantuiesc printr-insa, se suie si Dumnezeu le primeste si intru Imparatia Sa le salasluieste.
La urma, adauga mitropolitul Veniamin:
- Cel ce inseteaza de mantuirea sa, sa alerge la raul acesta prea dulce si cu adevarat se va prea indulci si prea se va veseli. Ca pornirile
raului acestuia cu adevarat veselesc cetatea lui Dumnezeu, adica pe sufletele credinciosilor, si luminat striga, chemandu-i pe dansii:
"Veniti, apropiati-va toti cei ce doriti sa va saturati din roadele Mele cele pricinuitoare de viata vesnica".
Iar despre randuiala slujbelor bisericesti, astfel invata mitropolitul Veniamin pe fiii sai duhovnicesti:
- In tot chipul ne-am silit a le talmaci bine si dupa firea limbii noastre, spre mai lesne-intelegerea cititorului, stiind ca unii din cititorii cei
de pe la tara se afla cam slabi spre citire si cam grei la intelegere. Ca nu din pricina aceasta, a neintelegerii, sa ramana ceva din cele
cuviincioase ale slujbei necitit sau necantat si sa greseasca inaintea lui Dumnezeu sau inaintea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sau
inaintea sfantului caruia ii canta slujba si in loc de binecuvantare si de iertarea pacatelor pentru osteneala, urgie si blestem sa-si traga
asupra sa pentru nestiinta si greseala.
Zicea iarasi bunul pastor:
- Pe cat de cu osardie, cu dragoste si cu evlavie canta cineva lui Dumnezeu sau Nascatoarei de Dumnezeu sau sfantului, cu intelegere si
cu dreapta credinta, pe atat se multumeste si Dumnezeu si Preasfanta Nascatoare si sfintii care se roaga si milostivesc pe Dumnezeu
asupra lui sa-i daruiasca iertare pacatelor.
Apoi adauga si acestea;
- Ceea ce place lui Dumnezeu, place si Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si sfintilor Lui. Iar ceea ce place Sfintilor Lui, place si
Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, place si lui Dumnezeu.
Iar pentru folosul tipicului zicea:
- Tipicul si umbletul vi-1 pun in buna randuiala, cum sa umblati in Biserica lui Dumnezeu cu cucernicie si evlavie, cum sa va purtati
intru cele sfinte, cum sa cititi cu luare-aminte si cu osardie cuvintele Sfintilor Parinti in urechile ascultatorilor, ca si pe sineva sa va
folositi si pe ascultatori pe calea mantuirii sa-i povatuiti.
Tipicul, spunea mitropolitul Veniamin, va va invata cu cata osardie sa va aflati catre sfintele slujbe ale lui Dumnezeu, ale Preasfintei
Nascatoare de Dumnezeu si ale sfintilor Lui, pe care se cade sa o aiba fiecare crestin. Cu cat mai mult preotii si diaconii care sunt datori
a fi lumina si a se face model si pilda de fapte bune enoriasilor lor!
Daca asa va veti sargui, adauga mitropolitul, a citi tipicul si invataturile lui a le cunoaste, daca va veti deprinde si va veti obisnui intru
invataturile lui si slujbele sfintilor bine le veti orandui, daca veti fi sarguinciosi catre cele dumnezeiesti si veti fi iubitori de bunele
103
randuieli ale slujbelor sfintilor, ale ceremoniilor bisericesti si vietuirii celei placute, mostenitori Imparatiei cerurilor va veti face. Ca
acesta este si scopul talmacirii tipicului.
Pentru folosul citirii Sfintelor Scripturi, asa invata marele mitropolit:
- Ce este mai dulce sau ce este mai veselitor in viata, decat a se apropia omul cu mintea de Dumnezeu si a vorbi impreuna cu El, printr-o
aleasa si netulburata cugetare la citirea dumnezeiestilor cuvinte? Acestea stiindu-le Proorocul si imparatul David, zicea: Cat sunt de dulci
limbii mele cuvintele Tale, mai dulci decat mierea si fagurul (Ps. 18, 11 si 118, 103).
Alteori indemna parinteste pe toti, zicand:
- Indeletniciti-va ziua si noaptea intru citirea Sfintelor Scripturi si veti fi cu adevarat ca sadul langa izvoarele apelor, aducand la buna
vreme rodul vietii si frunzele imbunatatitelor voastre fapte nu vor cadea (Ps. 1,3).
Iar despre importanta Ceaslovului invata, zicand:
- Nu ar fi gresit cineva, nici departe de adevar ar fi stat, de ar fi numit cartea aceasta sfesnic de aur cu sapte faclii, dupa vedenia
Proorocului Zaharia, ca pe cele sapte Laude ale Sfintei noastre Biserici Ortodoxe le inchipuieste, nici de ar fi numit-o cer. Ca, precum
cerul cuprinde in sine pe stele si pe cele sapte planete, tot asa Ceaslovul, pe cele sapte Laude si pe multimea sfintilor ce se cuprind in cele
douasprezece luni.
Zicea iarasi inteleptul parinte al Moldovei:
- Cuprindeti laudele acestea cu suflet voios, iubitorilor de Hristos crestini, fara de lene dandu-le lui Dumnezeu in toate zilele, gandind la
patimile Domnului care se cuprind intr-insele, asteptand cu buna nadejde ziua venirii lui Hristos la judecata. Ca va veni avand plata Sa
cu Sine, ca sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele lui. Si credeti, fara indoiala, ca veti lua plata ostenelilor voastre.
Pentru folosul invataturii iarasi zicea:
- Pe cat invatatura inalta si preamareste pe om, cu atat neinvatatura il injoseste si il nimiceste mai mult decat necuvantatoarele vietati.
Spunea mitropolitul Veniamin si acestea:
- Omul, fiind inzestrat de Dumnezeu cu talentul de fiinta cuvantatoare, cu minte primitoare de stiinta si neindeletnicindu-se in invatatura
nici unui fel de stiinta sau mestesug, nu se poate socoti vrednic de alta numire, decat de sluga vicleana si lenesa. Nici de alta rasplatire
vrednic, decat a se arunca in intunericul cel mai dinafara, unde este vesnica plangere si scrasnirea dintilor (Matei 25, 30).
Iar pentru parintii care nu-si dau copiii la invatatura, zicea:
- Ucigasi de fii, cu adevarat, se pot socoti parintii cei ce nu se ingrijesc sa dea nici un fel de invatatura fiilor lor. Ba inca si mai rai decat
aceia, dupa cum adevereste Sfantul Ioan Gura de Aur, zicand: "Ca ucigasii de fii numai trupul il despart de suflet, iar cei ce nu dau buna
crestere si invatatura fiilor lor, si pe trup il despart de suflet, si pe suflet de Dumnezeu". Vai, deci, si amar voua, parintilor, in lumea
aceasta, dar mai vai si mai amar in ceea ce va sa fie!
Fiecare stiinta sau mestesug se castiga prin teorie si praxis (practica). Aceasta intocmai urmeaza si la invatatura crestineasca. Ca sa fie
cineva desavarsit crestin trebuie mai intai sa aiba teoria credintei, adica sa stie dumnezeiasca Scriptura si invatatura. Apoi sa aiba praxis,
adica sa aiba faptele credintei, caci credinta fara fapte este moarta (Iacob 2, 20).
Adauga apoi si aceste cuvinte:
- Biserica, in veacurile de mai inainte, atat se ingrijea pentru invatatura credintei, incat, de la treapta arhiereilor, tot clerul, pana si
anagnostii, se insarcinau sa catehizeze poporul. Aveau inca si diaconite randuite pentru catehizarea femeilor. La inceput si slujba
Liturghiei se savarsea dupa ce se propovaduia indelung poporului invatatura credintei.
In zilele de acum, continua mitropolitul Veniamin, imputinandu-se invatatura credintei, prea lesne a putut sa se imputineze si credinta.
Deci, imputinandu-se credinta, neaparat s-au imputinat si semnele ei, incat marturiile Sfintelor Scripturi pentru semnele si minunile ce se
faceau mai inainte, ca niste basme se par astazi celor ce umbla intru intunericul nestiintei si a necunostintei dumnezeiestilor Scripturi. Iar
cele putine si foarte rare minuni, care inca urmeaza acum, le socotesc ca de la intamplare.
Apoi se intreba cu amaraciune venerabilul mitropolit:
- Cine in ziua de astazi se indeletniceste cu citirea Sfintelor Scripturi, ca sa poata cunoaste ce este Dumnezeu, ce este lumea si ce este
omul? Care parinte se sarguieste a intemeia in inima fiilor sai cunostinta de Dumnezeu, invatatura dogmelor credintei si poruncile Legii?
Cu adevarat foarte putini sunt unii ca acestia si, adevarul graind, mai tot tineretul veacului acestuia, lipsit de toata stiinta crestinestilor
invataturi, s-a abatut la netrebnice indeletniciri, la basme si la tot felul de zadarnicii, din care izvorasc toata calcarea de lege si nebagarea
de seama a poruncilor. Niste indeletniciri ca acestea prea lesne au putut rasturna, in multe parti ale Europei, turnul credintei, a carui
temelie n-a fost asezata pe fundamentul dogmelor ortodoxe.
Dar si ortodocsilor, adauga mitropolitul, nu putina ratacire pricinuiesc. Ca prin acestea, mandrindu-se fiecare a se socoti pe sine filosof si
invatat, nu ingaduie mai mult a fi povatuit de fraul credintei, pentru ca il opreste de a-si savarsi voile inimii sale. Ci isi naluceste lui
singur de la sine dreptati si legi.
Zis-a iarasi bunul pastor:
- Socotind eu nevrednicul ca, luand pe umeri sarcina arhipastoriei tarii acesteia, de nu ma voi sargui a indeparta pe cuvantatoarea mea
"turma" de la niste caderi ca acestea, mai infricosat ma va mustra Dreptul Judecator pentru aceasta, decat pentru insesi pacatele mele, m-
am sarguit, si prin indemnare, dar si prin insasi a mea osteneala si cheltuiala, de am talmacit si am tiparit carti cu tot felul de invataturi
povatuitoare la adevarata cunostinta si datatoare de mult folos sufletesc.
Iar pentru folosul cartilor, zicea marele ierarh:
- Nadejdea pe care o am hranit si o hranesc in sufletul meu este ca, inmultindu-se cartile si stiintele in limba patriei, daca nu eu, urmasii
mei se _ vor invrednici a se folosi de cler invatat si incuviintat pentru a castiga popor luminat in invataturi crestinesti. Aceasta nadejde
m-a facut neadormit si neobosit in talmacirea sfintelor carti, din care multe stau netiparite pentru neinlesnire.
Apoi indemna pe cititori, zicand:
- Fiti, iubitilor, cu luare-aminte la citirea acestei carti24, ca nu toata trecand-o cu ochii, in minte sa nu ramana nimic sau foarte putin din
cele ce ati citit. Pe aceasta carte de mare folos pricinuitoare v-o pun astazi inainte, iubitilor patrioti, si va rog sa o primiti ca pe o
implinire a unora din datoriile mele catre cuvantatoarea mea turma.
Iar despre felul cum trebuie,sa se citeasca sfintele carti, astfel invata:
104
- Mintea este intocmai ca si stomacul. Si dupa cum multa mancare aduce nemistuire, iar dupa o vreme ajunge stomacul sa nu poata
mistui nimic, asemenea este si mintea. Cand cineva o incarca cu multa citire, indata ce a inchis cartea, a uitat tot ce a citit. Iar dupa o
vreme ajunge mintea cu totul nelucratoare si uita si cele ce a stiut mai inainte.
Asadar, cel ce voieste a se folosi din citire trebuie neaparat sa urmeze dieta aceasta. Adica, dupa ce va citi in liniste, cu buna luare-
aminte, o incheiere a unei pricini, sa inchida cartea si sa se intrebe pe sine ce a citit. Si toate acelea repetandu-le in gandul sau, sa urmeze
iarasi inainte, cat va socoti ca ii poate mistui mintea. In acest chip se foloseste cu adevarat, ca, toate asternandu-se cu buna randuiala in
mintea sa, oricand poate impartasi si pe altii din cunostintele sale. Apoi si mintea sa se face bine lucratoare, tinand in buna stare pe toate
cate a auzit sau a citit.
Zicea mitropolitul Veniamin catre pastorii sai:
- Fiilor, rugati-va si pentru mine, ca cel ce totdeauna mai mult cinstesc folosul de obste decat rasuflarea ce-mi tine viata. Ca pe toate
puterile trupesti si duhovnicesti in armonie, ca pe niste strune, le am intinse, pe care oricand le vor misca degetele obstii sunt gata a face
sunetul glasului ce este placut dragostei tuturor.
Altadata iarasi ii indemna:
- Primiti cu dragoste osardia mea, iubitilor, dimpreuna cu citirea acestei carticele, care la vedere desi se arata mica, dar luand aminte
intelegerile noimelor ei cele inalte, dimpreuna urmati si pocaintei celui smerit, care cu toata inima se pocaieste si cu amar plange si se
caieste de pacatele sale inaintea lui Dumnezeu.
Zicea iarasi:
- Bateti neincetat la usa milostivirii lui Dumnezeu, pana ce va va milui si se va inchipui Hristos cu sfintele Lui patimi in inimile voastre.
Nu pierdeti vremea in zadar, pe care Dumnezeu v-o da spre pocainta, asteptand intoarcerea voastra. Pentru ca nu cumva, dupa cea prea
multa si indelunga rabdare a Lui, sa soseasca si judecata, si nu va fi atunci Cel ce izbaveste.
Apoi adauga si aceasta:
- Lepadati tot viclesugul, pizma si rautatea din inimile voastre si toata necuratia, zavistia si hula din sufletele voastre si va va primi
Dumnezeu intru pocainta. Fiti blanzi, cucernici, cu evlavie catre cele sfinte, iubitori de Dumnezeu, iubitori de frati si veti petrece intru
aceasta viata zile fericite, iar la sfarsitul vietii voastre veti merge acolo cu bune nadejdi de mantuire. Iubitilor, fiti osarduitori spre toata
fapta buna intru aceasta putina viata si pentru mine va rugati, ca sunt al dragostei voastre de amandoua fericirile rugator.
Zicea si acestea:
- Sfintitele Scripturi sa nu va ramana a le citi totdeauna. Ci, mai ales sa va indemnati unii pe altii spre tot lucrul folositor. Mai mult, pe fii
si pe toata tinerimea sa-i povatuiti spre toata fapta buna, spre toate invataturile cele sanatoase, de Dumnezeu placute si folositoare, dupa
datoria pe care o aveti, ca pentru acesti tineri aveti sa dati seama inaintea lui Dumnezeu.
Apoi adaug, zicand:
- Stati intru toata fapta buna si fiti asteptand cu buna nadejde ziua venirii lui Hristos la judecata. Ca va veni, avand plata Sa cu Sine, ca sa
rasplateasca fiecaruia dupa lucrurile lui, precum Insusi fagaduieste.
Despre savarsirea slujbelor in limba romaneasca zicea:
- Sa va mirati de negraita intelepciune a Ziditorului intregii fapturi, cum din nimic pe toate le-a adus intru a fi. Precum si pe a noastra
limba, atat de impresurata de multe altele, a ridicat-o la atata inaltime si vrednicie, incat sa binevoiasca a ne invrednici sa-i aducem
printr-insa doxologii, cereri si multumiri, inchinandu-ne Sfintei Treimi intru o fiinta, Parintelui si Fiului si Sfantului Duh.
In prefata "Penticostarului" spunea mitropolitul Veniamin aceste cuvinte pline de bucurie duhovniceasca:
- O, carte aurita! Tu, ivindu-te, risipesti toata intristarea sufletelor si Biserica lui Dumnezeu se umple de lumina si de stralucire. Tu,
aratandu-te, izgonesti toata posomorarea fetelor ce se pricinuieste din intristarea inimilor celor apasate de lacrimi si de amaraciune. Tu pe
toti credinciosii ii chemi, ca de obste sa se veseleasca. Tu, de obste, tuturor le dai bune nadejdi de mantuire. Tu chemi si pe drepti si pe
pacatosi si pe cei ce s-au infranat si au postit si pe cei ce s-au lenevit si nu au postit, ca toti impreuna sa se bucure si sa se veseleasca.
Spunea pastorul cel bun si aceste indemnuri parintesti:
- Veniti sa ne bucuram de Domnul, Care ne tine si ne hraneste si ne da toate bunatatile si rabda toate pacatele si faradelegile noastre, si ca
un bun si iubitor de oameni nu ne pedepseste. Ci, totdeauna indelung rabda, asteptand pocainta sa ne ierte, sa ne imbratiseze si sa ne faca
partasi nu numai Invierii, ci si Imparatiei Sale.
Zicea iarasi:
- Sa nu ne lenevim, trecandu-ne vremea in zadar, pe care Dumnezeu ne-o da spre pocainta. Ci in tot minutul sa fim cu grija ca vine, vine
ziua Domnului cea mare si infricosata, cand fiecare va primi plata sa precum a lucrat in viata.
Ceaslovul, zicea mitropolitul Veniamin, este cartea rugaciunilor celor mai trebuincioase, care hranesc sufletul cu cele mai mangaietoare
si pline de umilinta sfinte rugaciuni, cu care sufletele cele evlavioase, incet aprinzandu-se catre Dumnezeu, striga cu Proorocul: Cat sunt
de dulci gatlejului meu cuvintele Tale, Doamne!
In prefata Hronografului zicea iarasi bunul pastor al Moldovei:
- Avand eu sarcina arhipastoriei si a purtarii de grija pentru pasunea oilor celor cuvantatoare, am pus tot felul de silinta, si insumi, si prin
altii, a se talmaci cuvantul lui Dumnezeu din felurite limbi si carti imbratisate de maica noastra, dreptmaritoarea Biserica a Rasaritului,
spre folosul si mantuirea binecredinciosului popor al neamului romanesc.
Zicea iarasi:
- De doua ajutoare morale mai intai avem trebuinta, spre a putea ajunge catre mantuire. Adica de cunostinta si de credinta. Si precum
credinta invie prin fapte bune, caci altfel este moarta, de asemenea, cunostinta, care naste pe credinta, se capata si se desavarseste prin
invatatura dumnezeiestilor Scripturi. Pentru aceasta si Mantuitorul, trimitand pe apostolii Sai in lume, le-a zis: Mergand, invatati toate
neamurile, predicandu-le Evanghelia Mea si apoi ii botezati (Marcu 16, 15).
In prefata "Istoriei bisericesti", zicea marele ierarh:
- Numai Biserica a putut face din fiare fii ai lui Israel, popor ales si bineplacut, sarguincios lucrator al pamantului, supus credincios
domnitorului, parinte duios al familiei, madular ravnitor al statului si, cu un cuvant, cetatean folositor al societatii.
Apoi continua, zicand: - Citind Istoria bisericeasca, va vedea fiecare ca azilul stiintelor si al literaturii in timpul prigonirilor barbare a
fost Biserica. Si, ca sa zic asa, lumina intelepciunii s-a pastrat cu sfintenie in focul tainelor altarului. Iar pazitorii pretiosului depozit al
culturii au fost clericii, invatatorii firesti ai moralei.
105
Zicea iarasi:
- Daca fiecare din noi va face tot ceea ce poate in binele Bisericii, al patriei si al omenirii, nu va pieri cetatea noastra.
Altadata zicea cu durere mitropolitul Veniamin:
- De vom alerga cu Ieremia pe caile Ierusalimului cautand, nu vom afla pe acela care sa faca judecata si sa cerce credinta. Pentru ca, de
la cel mai mic pana la cel mare, toti au facut faradelegi; de la preot si pana la profetul mincinos, care voieste a vindeca sfaramarea
poporului cu graiuri mincinoase, zicand: Pace! cand pacea ii lipseste cu totul, chiar din inima lui. Ce vom zice pentru astfel de paravati
(tradatori) ai lui Dumnezeu si ai oamenilor, care au parasit izvorul apei celei vii si si-au sapat lor fantani necurate, ce se surpa si nu tin?
- Fiii veacului acestuia, temandu-se de moarte, doresc viata, ca sa imbratiseze lumea pierzarii si sa inoate in oceanul patimilor lor. Dar
cine va da capului meu apa si ochilor mei izvoare de lacrimi - zice Ieremia Proorocul - ca sa plang poporul acesta si pe cei raniti ai sai,
ziua si noaptea? (Ier. 1, 16).
Spunea marele ierarh si acestea:
- Numai un trai ce ar urmari scopuri crestinesti, folositoare lumii, se poate numi viata. Altfel trupul nostru, in care sta ingramadita spuza
patimilor, nu poate fi pentru om decat o inchisoare in al carei intuneric stau harurile lui cele dumnezeiesti.
Zise iarasi mitropolitul Veniamin:
- Iubitii mei fii si frati! Daca adevarata glorie, adevarata marire sta numai in virtute, apoi pentru a fi barbati mari si pentru a imparati
peste lume si peste eonii (mai marii) ei, nu avem trebuinta de tronuri, nu avem nevoie de diademe, nu avem lipsa de sceptre, fara numai a
lucra in via Domnului bunatatea si a face dreptate. Apoi, uniti prin dragostea evanghelica, sa umblam intr-un gand in casa lui Dumnezeu,
cugetand ziua si noaptea la Legea Domnului.
Apoi continua, zicand:
- In Legea Domnului sa punem voia noastra, ca, asa in nevoie, sa putem zice cu Iezechiel: Adu-ti aminte de noi, o, Dumnezeule, ca am
umblat inaintea Ta intru adevar si cu inima binevoitoare am facut cele bune intru ochii Tai (Plangeri 5,1). Iata mijlocul prin care sa
putem vietui, nu indelung, dar cu nemurire, ori in ce pozitie si stare ne-am afla.
Zicea iarasi:
- Nimic nu este, iubitilor, mai mare, mai puternic, mai stralucit, mai folositor sub soare si totodata mai usor de dobandit decat bunurile
virtutii. Prin virtute si prin credinta, nu prin arme si putere lumeasca, sfintii toti au biruit cumplitele imparatii ale intunericului si au
intemeiat imparatia Evangheliei.
Dupa cincizeci de ani de jertfa, de osteneala si de rodnica slujire arhiereasca in Biserica lui Hristos (1792-1842), mitropolitul Veniamin
Costachi s-a retras la Manastirea Slatina, unde a mai trait inca patru ani ca simplu monah, traducand in continuare carti folositoare de
suflet din limba greaca veche, pentru luminarea poporului nostru ortodox.
Miscat de harul Duhului Sfant, "smeritul parinte duhovnicesc al Moldovei", inainte de obstescul sau sfarsit, isi imparte prin testament
toata agoniseala sa la manastire si la saraci, adresand tuturor cele mai de pe urma cuvinte de obsteasca iertare si binecuvantare:
- Las, iert si binecuvintez din toata inima si din tot sufletul pe toti fratii mei crestini si pe insisi cei ce ma urasc si pe cei ce m-au
nedreptatit si pe cei ce au intins curse in calea mea si chiar pe cei ce mi-au facut vreun rau vazut ori nevazut, rugand pe milostivul
Dumnezeu sa nu judece faptele acelora, ci cu indurarea Sa sa-i ierte pe toti, dupa cum i-am iertat si eu.
Iar pentru inmormantarea sa, marele ierarh Veniamin Costachi scrie in acelasi testament:
- Insarcinez pe fiul meu Meletie ca, pentru dragostea Domnului, inmormantarea sa mi se faca dupa povatuirea ce i-am dat, numai cu
parintii din manastire, din afara de sfanta biserica, fara arhierei, simplu si fara zadarnice pompe si cheltuieli....
CARTE PASTORALA DATA IN EPARHIA ROMANULUI (Probabil, la anul 1796)
Veniamin, cu mila lui Dumnezeu, Smerit Episcop Romanului
"De cand Dumnezeiasca Pronie au binevoit de ne-au incredintat dregatoria pastoriei celei duhovnicesti, scopul nostru au fost si este buna
chivernisire a Bisericilor, mantuirea oilor celor cuvantatoare si ravna pentru cuviincioasa petrecere a preotilor Domnului.
Drept aceasta, iata, preote, ti-am pus inainte aceste ponturi cum ti se cade sa petreci, pre care te indatoresc sa le citesti adeseori, si ceea
ce te invata sa pazesti intocmai neaparat.
a. Dator esti, o, preote, ca unul ce ai primit asupra ta Darul Preasfantului Duh si te-ai pus invatator norodului, sa nu-ti fie petrecerea ca
celor de obste, ci sa fii ferit si pazit de toata prihana care aduce scandal si defaimare cinului tau, (adica) de betie, care este incepatura
tuturor rautatilor, de zavistie, de mandrie, de galcevi, de judecati, de sudalmi, de cuvinte desarte, de juramanturi drepte ori nedrepte si de
a iesi martor impotriva cuiva. Si sa fii curat atat la cele din launtru ale tale, cum si pe dinafara, grijit la haine, spalat si pieptanat, ca, cu
toate faptele si urmarile tale, sa fii pilda celor ce privesc la tine, ca obiceiu au supusii a urma intru toate povatuitorul lor.
b. Sa aibi purtare de grija pentru Biserica la care esti oranduit slujitoriu, ca sa fie grijita si impodobita cu cele trebuincioase, atat inauntru,
carti, vesminte, icoane, sfinte vase, cristelnita pentru Sfantul Botez, in care sa se poata afunda pruncul cu lesnire in trei afundari, iar nu in
turnari sau in alt chip cum si pe dinafara iarasi sa fie bine acoperita si ingradita imprejur; iara cand va fi lipsita de ceva, o data si de doua
ori, sa indemni pe ctitori sau pe poporani ca sa implineasca cele trebuincioase. Iara, neurmand sfatul tau, sa arati la protopopul tinutului,
ca dupa invatatura ce va lua de la noi sa urmeze.
c. Cand vei avea sa slujesti dumnezeiasca Liturghie, sa postesti cu o zi mai inainte, sa te dezbraci de toate grijile lumesti, intru acea
vreme sa te impaci cu toti din toata inima ta si asa sa savarsesti Jertfa cea fara de sange, ca sa fie bine primita in Sfantul Jertfelnic cel mai
presus de Ceruri.
d. Sfantul Agnet vreau sa-l pazesti si sa-l grijesti ca sa nu umezeasca si sa mucezeasca, cerandu-l la vreme si uscandu-l cu mare
randuiala, cum si potrivirea Sfintelor Taine prea cu luare aminte sa fie, ca nu fiestecum sa se savarseasca si sa ramaie cat de putin cusur,
cu neoranduiala.
e. Pe poporanii tai sa-i sfatuiesti cele duhovnicesti si sa-i indemni ca sa mearga la Biserica in toate Duminicile si sarbatorile si sa se
spovedeasca fieste care de patru ori pe an sau macar o data si care vor fi vrednici sa se si impartaseasca. Asijderea si pe casnicii tai sa-i
inveti frica lui Dumnezeu, cu indeletnicire la rugaciuni, a pazi curatenia, a fi cinstiti si ascultatori, ferindu-se de adunari necuviincioase,
ca sa ia si altii pilda buna in casa ta.
f. Sa te silesti in tot chipul ca sa dejghini (indepartezi) dintre poporani vrajile, farmecile, descantecele, baierile si altele asemenea
acestora, care le fac cei mai multi prin casele lor, caci aceste sunt lucruri paganesti si neplacute lui Dumnezeu. Ci de va fi bolnav cineva
106
dintre poporani, sa cheme preotul sa se roage pentru dansul, dupa invatatura Apostolului ce zice: Ca rugaciunea credintei va mantui pre
cel bolnav (Iac. 5, 15).
g. Sa nu fii volnic a cununa, ori slobod, ori rob, fara de pecetluit cu pecetea noastra, nici a te ridica din satul acela unde te afli si a merge
aiurea, sau a sluji la alta Biserica fara stirea si blagoslovenia noastra, caci indraznind vei fi supus supt grele canoane.
h. De te va supara cineva, sa nu-i raspunzi cu sudalmi si ocari, ci sa arati la protopopul tinutului si se va intalepti suparatorul tau. Sau
cand vei avea pricina de galceava, nu esti slobod a merge la judecata politiceasca, caci dregatorii politicesti nu pot sa te judece pre tine,
fiind preot.
Ci, cand vei avea vreo suparare de judecata, tot la protopopul vei merge de-ti vei cere dreptate. Si cand protopopul nu te va putea odihni,
sa fii indatorit a veni la noi, ca sa te punem la cale. Insa te fereste sa nu fii tu incepatorul pricinii, ca apoi vei fi supus canonisirii.
Aceste mai sus aratate, ce ti s-au pus ca o oglinda inainte, priveste-le, o, preote, si de vei pazi intocmai neaparat, bine sa stii ca vei
castiga dragoste si evlavie de la oameni, cinstea si ajutorul lor vei dobandi. Arhiereul se va bucura de tine si te va iubi ca pre un
impreuna slujitor al Tainelor lui Dumnezeu, carele, asa sa te intareasca Domnul Dumnezeu, a le pazi neaparat, cu iubirea Lui de oameni
in veci. Amin".
CUVIOSUL CALINIC PUSTNICUL - Manastirea Horaita-Neamt (secolul XIX)
Acest cuvios s-a nevoit in prima jumatate a secolului XIX intr-o mica poiana, sub varful Muntelui Horaiciorul. Batranii spun ca era
preot, ca s-a nevoit aici 40 de ani, ca ducea o viata sfanta si ca avea darul facerii de minuni. Veneau la el oameni bolnavi de prin sate, iar
parintele ii vindeca cu post si cu rugaciune.
Cuviosul Calinic avea, de asemenea, mare evlavie la Maica Domnului, cu a carei icoana izgonea duhurile rele din oameni, alunga fiarele
salbatice din gradina sa, biruia patimile si gandurile viclene din cugetul sau. Oriunde se ducea, purta cu sine icoana Maicii Domnului si
era izbavit de tot raul.
Nevointa pustnicului Calinic era aceasta: manca o data pe zi dupa apusul soarelui, savarsea neincetat rugaciunea lui Iisus si priveghea
noaptea cu cantari de psalmi si metanii. Iar indeletnicirea lui cea mai iubita era plantarea si altoirea de pomi fructiferi. Toata poiana din
jurul chiliei sale a plantat-o cu meri, pruni si nuci. Ba mergea si la Schitul Horaicioara sau cobora jos in Manastirea Horaita de planta si
altoia pomi de tot felul. Iar toamna aduna cu bucurie roadele ostenelilor sale si le impartea in dar la trecatori, "In numele Maicii
Domnului!"
Aceasta era viata si nevointa Cuviosului Calinic pustnicul. Ajungand la adanci batraneti, a cazut bolnav la pat. Atunci au venit calugarii
din schit si i-au zis:
- Parinte Calinic, am venit sa te coboram de vale, sa mori la manastire.
- Cu ajutorul Maicii Domnului, a raspuns batranul, ma cobor singur! Si indata, luand icoana Preasfintei Fecioare, s-a coborat inaintea
tuturor in Manastirea Horaita. Apoi s-a inchinat in biserica, s-a marturisit la duhovnic, a cerut Preacuratele Taine si, dand tuturor
sarutarea cea mai de pe urma, a adormit cu pace si cu bucurie in suflet. Locul unde s-a nevoit se numeste astazi "Poiana lui Calinic".
CUVIOASA XENIA SCHIMONAHIA - Manastirea Agapia (secolele XVIII-XIX)
In prima jumatate a secolului XIX s-a nevoit la Manastirea Agapia o smerita si mult sporita calugarita, cu numele de schimonahia Xenia.
Aceasta cuvioasa era de loc din tinutul Iasilor, iar dupa neam se tragea dintr-o familie de oameni foarte credinciosi. Parintii, crescand-o
in frica de Dumnezeu, au dat-o la invatatura. Apoi, voind sa o casatoreasca, fecioara a renuntat la cele pamantesti si, intrand in viata
calugareasca, s-a facut mireasa lui Hristos. Mai intai s-a nevoit cativa ani la Manastirea Socola-Iasi, sub povatuirea egumenei Elisabeta
Costachi. Apoi, prefacandu-se Agapia in manastire de maici si mutandu-se obstea de la Socola aici, a venit si tanara nevoitoare,
schimonahia Xenia.
In noua manastire, Cuvioasa Xenia se nevoia mai ales cu slujba la biserica, cu privegherea de noapte, cu citirea sfintelor carti si cu
rugaciunea lui Iisus. Ascultarea ei era cantarea la strana, ingrijirea bisericii, iar in timpul liber facerea de stihuri versificate "spre lauda
lui Dumnezeu si mangaierea sufletului". Caci, ducand o viata cu totul aleasa, in post, in smerenie si in neadormita rugaciune si fiind
luminata cu multa invatatura de carte, schimonahia Xenia se invrednicise de la Dumnezeu de darul facerii de versuri duhovnicesti. Si era
renumita aceasta cuvioasa in Manastirea Agapia si in tot tinutul Neamt pentru sfintenia vietii ei si pentru alesele stihuri bisericesti pe
care le scria. Din aceasta pricina i se spunea "facatoarea de stihuri".
Versurile sale sunt versuri de lauda lui Dumnezeu si de mangaiere duhovniceasca, precum singura autoarea le numeste, impartite in mici
grupe sau "stihuri", dupa numarul praznicelor imparatesti si asezate in ordinea Sinaxarului de peste an. Cartea de versuri bisericesti a
schimonahiei Xenia a fost terminata in anul 1826. Ea contine 186 de foi cu peste doua mii de versuri, insotite de o frumoasa prefata.
Versurile sale, adevarate imne si cantari de bucurie, sunt izvorate dintr-un suflet curat si impacat cu Dumnezeu. Ele cheama toata
suflarea sa laude pe Domnul si sa marturiseasca minunile Lui. Astfel, smerita schimonahie Xenia este cea dintai poeta in trecutul
neamului nostru, iar "stihurile" ei formeaza prima carte de imne romanesti.
Asa nevoindu-se Cuvioasa Xenia peste 50 de ani, in neincetata rugaciune, in bucurie si cantare si bineplacand mirelui ei, Iisus Hristos, s-
a stramutat cu pace la cerestile lacasuri pe la jumatatea secolului trecut.
ARHIMANDRITUL NEONIL BUZILA - Mare staret al Manastirii Neamt (1789-1853)
Viata
Arhimandritul Neonil Buzila a fost cel mai renumit staret al Manastirii Neamt din secolul XIX. Personalitatea sa se impune in istoria
monahismului nostru, atat prin inalta sa traire duhovniceasca si prin intelepciunea cu care a crescut atatea suflete in dragostea de Hristos,
cat si prin devotamentul cu care s-a pus pe sine si intreaga manastire in slujba Bisericii, a neamului si a aproapelui.
Staretul Neonil s-a nascut in satul Valea Seaca-Suceava, in anul 1789. Parintii sai, desi saraci, i-au dat o crestere aleasa. In anul 1802,
cand avea numai 12 ani, a intrat in viata monahala, fiind incredintat unchiului sau, arhimandritul Ilarie, din Manastirea Neamt. In anul
1808 a fost calugarit, iar mai tarziu, hirotonit diacon si preot.
Intre anii 1827-1832 a fost preot slujitor si duhovnic la Catedrala mitropolitana din capitala Moldovei, fiind pretuit si cautat de toti
locuitorii orasului, "caci era dulce la cuvant si la toti primit si iubit". Intre anii 1832- 1834, ca staret al Manastirii Barboi din Iasi, s-a
ingrijit de reinnoirea acestui sfant lacas, fiind cinstit cu treapta de arhimandrit.
Dupa moartea staretului Dometian (1834), arhimandritul Neonil este ales staret al Manastirii Neamt, pe care o conduce cu intelepciune
timp de doi ani (1834-1835). In urma unor intrigi din afara, este schimbat din staretie, apoi reales intre anii 1838-1839. Dupa doi ani este
inlocuit pentru a doua oara si surghiunit la Manastirile Slatina si Vorona, datorita caracterului sau devotat si statornic. In anul 1843,
107
arhimandritul Neonil este ales pentru a treia oara staret al Manastirilor Neamt si Secu, pe care le pastoreste cu o neegalata pricepere timp
de inca zece ani. In aceasta scurta perioada, desi suferind, reuseste sa aduca in marea lavra un viu suflu de innoire duhovniceasca si
culturala.
Staret si duhovnic ales, calugar invatat si scriitor iscusit, iconom devotat al casei lui Dumnezeu si parinte al saracilor, slujitor adevarat al
Bisericii si fiu credincios al neamului, iata pe scurt marile virtuti ale staretului Neonil, specifice, de altfel, Ortodoxiei romanesti.
Dupa sapte ani de suferinta, marele staret Neonil Buzila, impacat cu sine, cu oamenii si cu Dumnezeu, se muta in odihna lui Hristos,
plans de tot soborul, la 16 octombrie, 1853, si este inmormantat in pridvorul bisericii ctitorite de Stefan cel Mare, precum se vede pana
astazi.
Staretul Neonil si-a inchinat din copilarie viata lui Hristos. Invatatura de carte si adancul Sfintelor Scripturi le-a deprins de la renumiti
dascali ai Manastirii Neamt, ieromonahul Iosif si schimonahul Platon, iar mestesugul nevointei calugaresti l-a invatat de la cei mai buni
duhovnici ai soborului. Se spunea despre dansul, precum insusi lucrul l-a adeverit, ca pe toti dascalii si duhovnicii sai i-a intrecut.
Arhimandritul Neonil, in toata viata sa, a fost foarte ravnitor pentru casa Domnului. In anul 1821, cand multe biserici si odoare erau
jefuite si distruse de rasculati, el a fost randuit de staretul Manastirii Neamt, arhimandritul Ilarie, sa ascunda in padure icoana facatoare
de minuni a Maicii Domnului. Dupa aproape doi ani de zile, tot sfintia sa a fost trimis sa aduca din nou icoana Maicii Domnului in
manastire.
In acelasi an (1821), cand Manastirea Secu era incendiata de turci si tezaurul zidit intr-o tainita, parintele Neonil, luand porunca de la
staret, s-a furisat noaptea sub ziduri impreuna cu pustnicul Zosima, a spart peretele si a ascuns tezaurul cu toate sfintele vase in padure,
salvandu-le astfel de foc si de profanare.
Blandetea inimii sale si iscusinta in Sfintele Scripturi au facut din arhimandritul Neonil un duhovnic renumit in Manastirea Neamt si in
toata Moldova. Mai ales la Iasi, cat a fost preot la catedrala, ajunsese duhovnic si sfetnic de taina, atat domnitorului si mitropolitului, cat
si la o mare parte din locuitorii orasului. Bogati si saraci, mireni si calugari, invatati si oameni simpli, tarani si oraseni, toti il cautau si isi
hraneau sufletul din invataturile sale, "caci era dulce la cuvant si la toti primit si iubit".
Odata a alergat la arhimandritul Neonil un datornic din oras care datora Mitropoliei suma de 40.000 lei, rugandu-l sa mijloceasca pentru
iertarea lui. Deci, vazand parintele saracia datornicului, a mijlocit la mitropolitul Veniamin si i-a iertat toata datoria.
Fiind inzestrat de Dumnezeu cu multe daruri duhovnicesti, arhimandritul Neonil a fost staret la Manastirea Neamt timp de treisprezece
ani. Deci, vazand ca viata duhovniceasca in Manastirea Neamt era in scadere, a intocmit pentru obstea sa un nou asezamant calugaresc
prin care a imbinat in chip armonios rugaciunea si nevointa, lucrul mainilor si slujirea.
Cele mai importante reguli de sporire duhovniceasca, fixate de staretul Neonil, erau acestea:
- marturisirea zilnica a soborului;
- participarea obligatorie a fiecarui calugar si frate la pravila bisericii, indeosebi la Utrenie si la Sfanta Liturghie;
- indeletnicirea la chilii cu pravila, cu rugaciunea lui Iisus si citirea scrierilor Sfintilor Parinti;
- interzicerea cu desavarsire a oricarui fel de adunari la chilii;
- savarsirea ascultarii in manastire cu dragoste si fara cartire;
- petrecerea soborului in desavarsita armonie, unitate si smerenie;
- interzicerea mancarii de carne in obste;
- servirea mesei numai la trapeza. Nimeni nu avea voie sa manance in chilie, afara de cei bolnavi.
Pentru buna chivernisire a bunurilor manastiresti si punerea lor in folosul tuturor, staretul Neonil a randuit in asezamantul sau
urmatoarele:
- incetarea oricarui amestec din afara in treburile manastirii. Averile ei nu pot fi insusite sau instrainate de nimeni, fara voia soborului;
- veniturile manastirii vor fi folosite, atat pentru intretinerea soborului si refacerea chiliilor, cat si pentru opere de binefacere si
milostenie, ca: zidirea de biserici noi in satele sarace, inzestrarea unor lacasuri noi cu carti si obiecte de cult, zidirea de spitale si scoli
publice, infiintarea unor "spiterii" (farmacii) pentru calugari si mireni, si altele:
- zidirea unei bolnite noi in Manastirea Neamt, atat pentru calugarii din lavra si schituri, cat si pentru cei din pustie;
- deschiderea unei scoli monahale in manastire pentru fratii incepatori;
- tipografia si legatoria de carti sa fie mult marite.
Aici se vor tipari tot felul de carti bisericesti de slujba si invatatura, din veniturile manastirii, care apoi se vor imparti gratuit la manastiri
si biserici de mir. Toate acestea au fost in intregime realizate.
Staretul Neonil a randuit ca spovedania soborului sa se faca zilnic, in fiecare seara, iar impartasirea sa se faca saptamanal. De asemenea,
participarea zilnica la Utrenie si Sfanta Liturghie era obligatorie. Cei care lipseau fara pricini binecuvantate erau pedepsiti.
Pentru abateri mici se dadea cate o zi de post si metanii. Iar pentru abateri mai grave, vinovatul era oprit un timp de la Sfanta
Impartasanie sau era trimis de canon la alta manastire. Prin aceasta, viata duhovniceasca si unitatea soborului au sporit mult in
Manastirea Neamt, iar dezbinarea dintre frati a fost inlaturata.
In timpul staretiei sale, arhimandritul Neonil, cuprins de ravna pentru Biserica lui Hristos si mantuirea neamului, a zidit si a inzestrat din
venitul manastirii numeroase lacasuri de rugaciune, printre care se pot aminti: clopotnita Manastirii Neamt, cu paraclisul Buna-Vestire,
trapeza si aripa de sud a incintei; biserica Sfantul Ioan Teologul si gropnita din cimitirul manastirii; biserica Schitului Vovidenia din
apropiere; biserica satului Topolita-Neamt si biserica satului Preutesti-Neamt, ambele inzestrate de staret personal; paraclisul Sfantul
Ioan cel Nou de la Suceava din bolnita manastirii; paraclisul Sfantul Lazar de la Spitalul Targu Neamt; incinta Manastirii Secu, de doua
ori mistuita de foc, si altele.
Marele staret, fiind foarte milostiv si iubitor de oameni, a purtat grija dupa putere si de cei bolnavi. Astfel, a zidit in Manastirea Neamt o
bolnita incapatoare, in locul celei arse in 1841, pentru calugarii batrani si bolnavi din lavra, pentru cei ce se nevoiau in schiturile si
padurile dimprejur si chiar pentru mireni. Alaturi a amenajat o farmacie si a randuit cativa calugari "bolniceri" si un medic. Iar la Targu
Neamt zideste, in anul 1852, un spital mare cu etaj pentru 200 de bolnavi, cu paraclis la mijloc, in care slujea zilnic un duhovnic calugar.
Mai zideste o farmacie mare "cum nu era alta in Moldova", cu medic platit de manastire. In aceste doua spitale, multe suferinte se alinau
si toti bolnavii primeau tratament gratuit. Spitalul si farmacia erau intretinute de manastire.
108
Staretul Neonil, fiind totodata foarte iubitor de carte si dorind sa ajute la luminarea calugarilor si a poporului, a zidit in orasul Targu
Neamt o scoala publica cu 4 sali de clasa pentru 200 de copii. A mai construit in satul Vanatori-Neamt o alta scoala publica cu doua sali
de clasa, inzestrandu-le pe amandoua cu mobilierul necesar si cu biblioteci renumite. In ambele scoli, copiii invatau gratuit, pe cheltuiala
manastirii. Iar pentru calugari, a intemeiat in manastire o scoala monahala in aripa de sud a incintei, incredintand-o invatatului
arhimandrit Filaret Scriban. Aici se invatau: Vechiul si Noul Testament, Regulile vietii monahale, Muzica psaltica, Tipicul, Gramatica,
Istoria si limbile greaca si slavona.
Toate ctitoriile staretului Neonil - chilii, biserici, spitale si scoli - se pastreaza in stare de functionare pana astazi
Pentru a pune la indemana calugarilor invataturile Sfintilor Parinti, staretul Neonil a imbogatit mult biblioteca Manastirii Neamt cu tot
felul de manuscrise si carti patristice si de cult, cum nu era alta biblioteca in Moldova (O mare parte din aceasta biblioteca a fost mistuita
in incendiul din noiembrie 1862). Pe langa cartile care se citeau la chilii, staretul a randuit sa se citeasca zilnic la biserica si la trapeza din
cuvintele Sfintilor Parinti.
Cea mai mare opera culturala a staretului Neonil a fost insa tiparirea de carti. Pentru a satisface setea de cunoastere duhovniceasca a
tuturor si pentru a inzestra bisericile si manastirile cu cartile necesare de cult, el a marit mult tipografia manastirii si a inlocuit vechile
teascuri de lemn cu altele metalice. Activitatea tipografica era sustinuta de peste 60 de calugari si frati. Unii traduceau din limba greaca,
iar altii turnau litere, culegeau textul, faceau cerneluri naturale, lucrau la teascuri, corectau paginile tiparite, legau carti in piele de miel
sau sculptau chenare si ornamente in lemn de maslin si de par.
Dragostea pentru Biserica si neam a staretului Neonil 1-a indemnat si la alte opere de binefacere. Vazand lipsa in care se aflau unele
schituri si biserici din Moldova, trimitea peste tot carti de slujba si de invatatura ortodoxa in mod gratuit. Milostenia si ravna marelui
staret au trecut pana dincolo de hotarele Moldovei, cartile tiparite in Manastirea Neamt ajungand, atat in Tara Romaneasca si
Transilvania, cat si in Muntele Athos, Basarabia si Balcani.
Indata ce a auzit ca sute de biserici din Ardeal sunt jefuite si lipsite de carti de cult, a trimis de mai multe ori peste Carpati calugari cu
carti incarcate in care cu boi, la episcopul Andrei Saguna. Astfel, milostenia si bunatatea staretului Neonil se facusera cunoscute tuturor.
Se spunea despre dansul ca, oricat ar fi fost de ocupat cu grijile de tot felul in manastire, nu-si lasa niciodata pravila si canonul
calugaresc. Iar de la Utrenie, Vecernie si Sfanta Liturghie nu lipsea in nici o zi. Ba inca cerceta pe calugari si frati la chilii, la ascultare,
la bolnita, la tipografie, la trapeza. Mergea uneori sa cerceteze si pe calugarii din Secu, din Sihastria, Sihla, Pocrov, Icoana si din
celelalte schituri care erau sub povatuirea sa. Peste tot ajungea si pe toti ii mangaia cu cuvintele sale pline de intelepciune si blandete.
In anul 1847, o holera cumplita a bantuit Tara Moldovei, secerand pe cei lipsiti de ajutor. Atunci multi se izbaveau de moarte fugind prin
manastiri. La Manastirea Neamt, staretul Neonil a adapostit in anul acela numeroase familii de oraseni din Iasi, dandu-le mancare si
chilii. Spun toti ca nici unul din calugari si mireni n-a murit de holera. Cum se imbolnavea cineva, staretul il trimitea sa se inchine la
icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, si se vindeca.
Se mai spune despre acest mare staret ca in anul 1846, imbolnavindu-se de picioare dupa nestiutele judecati ale lui Dumnezeu si fiind
nevoit sa stea in chilie pana la moarte, niciodata n-a cartit intru inima sa. Ci de acolo, de pe patul suferintei, se straduia sa conduca obstea
manastirii, cu toate schiturile si metoacele sale, care numara pana la 600 de calugari. Zilnic veneau la el parintii din consiliu, egumenii,
duhovnicii si fratii sa-i ceara sfat, si nimeni nu iesea din cuvantul lui.
De pe patul suferintei, staretul Neonil nu inceta a sfatui si a invata pe toti calea mantuirii, atat prin viu grai, cat si prin scris. Caci era
inzestrat de Dumnezeu cu multa putere in cuvant.
- Fratilor, zicea el, nu pregetati a va indulci de mireasma cea duhovniceasca ce iese din florile cele mirositoare ale raiului celui
intelegator, adica din chinurile si durerile, sfintilor mucenici si din ostenelile si nevointele cuviosilor parinti. Pe acestea, Mireasa lui
Kristos cea fara prihana, adica sfanta noastra maica, Biserica Rasaritului, le-a sadit si le-a crescut prin buna- credinta, spre a le aduce lui
Hristos, Mirelui sau cel adevarat, miros de buna mireasma, pe a caror buna mirosire El foarte mult o iubeste dupa cea zisa: La mireasma
mirurilor Tale vom alerga (Cantarea cantarilor, 1,7).
Zicea iarasi:
- Pe florile acestea duhovnicesti, adica pe sfintii cei cuprinsi in mineiele Bisericii, cu dragoste adevarata sa-i cinstim ca pe prietenii lui
Dumnezeu. Iar dintre toti, mai cu osebire pe Sfanta Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu credinta si
cu bucurie negraita sa o laudam, ca pe ceea ce negrait, prin cuvantul arhanghelului, a zamislit de la Duhul Sfant pe Fiul si Cuvantul
Tatalui Celui fara de inceput si L-a nascut cu trup spre mantuirea noastra, a oamenilor.
Zicea iarasi:
- Fratilor, primiti, va rog, cu crestineasca dragoste si ravna rugaciunile sfintilor ce se cinstesc in Biserica dreptmaritoare, ca ei sunt
mijlocitorii mantuirii noastre intru Imparatia Tatalui Celui vesnic.
Alta data iarasi invata, zicand:
- Fratilor, datorie avem ca si noi sa ne aducem aminte de innoirile duhovnicesti si spre mai bine sa ne schimbam din zi in zi, cat ne aflam
intru aceasta viata prea scurta.
Zicea staretul Neonil si acestea:
- Sa ne innoim, fratilor, dezbracandu-ne, dupa cuvantul Apostolului, de omul cel vechi prin pocainta si prin marturisirea curata, si sa ne
imbracam in cel nou prin lucrarea faptelor bune, ca, iesind din viata aceasta indreptati si gatiti, dupa ce se vor strica corturile noastre si
dupa ce iarasi se vor ridica prin glasul trambitei celei de apoi, sa ne invrednicim a primi rodurile ostenelilor noastre, praznuind nu o data
in an, ci fara incetare. Nu in corturi si colibe stricacioase ca evreii, ci in lacasurile cele nefacute de mana ale celor intai-nascuti.
Apoi adauga:
- Sa cinstim din tot sufletul pe sfintii cei din fiecare zi si mai ales sa ne sarguim, pe cat ne va fi cu putinta, spre urmarea petrecerii lor.
Ca, facand aceasta, ne vom invrednici a fi mostenitori desfatarii celei vesnice si Imparatiei ceresti in Hristos, Domnul nostru.
Zis-a iarasi staretul Neonil:
- Sa cinstim cu adevarata credinta pe adevaratul Dumnezeu si Mantuitor al nostru, Iisus Hristos. Lui sa-I aducem, nu flori pamantesti si
stricacioase ce se vestejesc, ci nestricacioase si ceresti. Adica, pe sfintii mucenici care s-au inrosit in sangele lor ca niste trandafiri prea
frumosi. Inca si pe preacuviosii parinti, cei ce prin sudorile si nevointele lor si-au inaltat sufletele mai mult decat crinii cei binemirositori.
In toamna anului 1852, marele staret Neonil, simtindu-si aproape obstescul sfarsit, a incredintat mitropolitului Sofronie Miclescu
testamentul sau, insotit de aceste ultime cuvinte:
109
"Eu mor suparat pe sine-mi ca am purtat cu nevrednicie numele unuia dintre Apostolii cei mici ai Domnului. Sfarsind dar pana la a doua
venire a Domnului toata voroava cu Inalt Preasfintia Voastra si cu tot omul, intreind si impatrind lacrimioara si nevrednica mea
rugaciune ca sa nu uitati de mine si de fratimea aceasta. Binecuvantati aceasta calatorie vesnica a mea, iertati-ma, dezlegati-ma si
Dumnezeu sa ne invredniceasca ca sa ne vedem cu totii intru imparatia Tatalui Celui vesnic, intru bucuria Domnului si Mantuitorului
nostru Iisus Hristos si intru luminarea darului Preasfantului si de viata facatorului Duh Sfant. Amin".
NEONIL, Arhimandrit si staret al Sfintelor Monastiri Neamtu si Sacul, 1853, octombrie, 13.
Dupa trei zile, staretul Neonil, dand tuturor sarutarea cea mai de pe urma, a trecut cu pace la vesnica odihna, fiind inmormantat in
pridvorul bisericii mari.
IEROSCHIMONAHUL VALERIAN - Manastirea Sihastria-Neamt (1790 - circa 1860)
Acest parinte era de loc din Transilvania. Dorind sa slujeasca lui Hristos, a plecat din casa parinteasca la varsta de cincisprezece ani.
Apoi, trecand Carpatii, s-a stabilit la Schitul Sihastria in anul 1805. In acea vreme, viata duhovniceasca din Schiturile Pocrov, Sihastria si
Sihla era renumita in Moldova, si atragea nu putini iubitori de liniste din toate partile tarii. Dupa cinci ani de ucenicie, a primit schima
monahala in 1810, fiind calugarit de insusi staretul Manastirii Neamt, arhimandritul Silvestru.
In anul 1821, cand Schitul Sihastria a fost ars si pustiit de turci in luptele cu eteristii greci, parintele Valerian s-a facut sihastru in
padurile din imprejurimi. Apoi, revenind in schit, a ajutat la innoirea chiliilor, a bisericii si a vietii duhovnicesti din Sihastria.
Mitropolitul Veniamin Costachi, vazand ravna schimonahului Valerian pentru casa Domnului, 1-a hirotonit diacon si preot si l-a numit
egumen al Schitului Sihastria.
Timp de aproape douazeci de ani, ieroschimonahul Valerian a povatuit cu multa intelepciune pe fiii sai duhovnicesti, care slujeau lui
Hristos ziua si noaptea. Inca purta grija si de ceilalti sihastri care se nevoiau in padurile seculare din preajma schitului, dandu-le hrana si
Insusi Trupul si Sangele Domnului. In acea vreme traiau in partea locului zeci de pustnici alesi.
Pe langa viata duhovniceasca, egumenul Valerian se ingrijea si de buna chiyernisire a schitului. In anul 1837 a construit un paraclis din
lemn cu hramul Sfintii Parinti Ioachim si Ana, iar alaturi, un corp de chilii. In anul 1842 a construit o cismea pu apa de baut si a facut si
alte imbunatatiri. Astfel, ieroschimonahul Valerian a fost unul din cei mai alesi egumeni ai Schitului Sihastria din cursul secolului XIX.
Sub conducerea sa, schitul a trait o epoca de mare inflorire duhovniceasca.
Ajungand in varsta de aproape 70 ani, Cuviosul Valerian ieroschimonahul a adormit cu pace si a fost inmormantat langa biserica.
CUVIOSUL PAHOMIE PUSTNICUL - Schitul Pocrov-Neamt (secolul XIX)
Cuviosul Pahomie ieroschimonahul a fost un sihastru renumit, care s-a nevoit in padurile Pocrovului, in a doua jumatate a secolului XIX.
Dupa ce mai intai se osteneste in Manastirea Neamt si se invredniceste de darul preotiei, apoi se retrage in Muntele Chiriacu din
apropiere, dupa obiceiul locului, unde sihastreste pana la sfarsitul vietii.
Toata saptamana o petrecea parintele Pahomie in post, in rugaciune si liniste, iar Duminica venea in Schitul Pocrov pentru Sfanta
Liturghie. Si era vestit cuviosul prin sate si manastiri pentru nevointa lui duhovniceasca, caci se invrednicise sa primeasca de la
Dumnezeu darul intelepciunii si al izgonirii duhurilor necurate din oameni. Calugarii il cautau pentru spovedanie, iar mirenii pentru
vindecarea bolilor.
Spre sfarsitul secolului trecut s-a petrecut la Schitul Pocrov un lucru infricosat ca acesta:
Un om ca de 40 de ani din satul Pipirig s-a imbolnavit cumplit de duh necurat. Si era mare durere in casa aceea. Bolnavul racnea, lovea
si fugea ca un iesit din minti, iar femeia si copiii plangeau, nestiind ce sa faca. Atunci oamenii din sat au pus bolnavul in caruta si au zis:
- Sa-l ducem la pustnicul Pahomie de la Pocrov si se va vindeca!
La schit, egumenul a inchis pe bolnav intr-o chilie. Apoi a chemat pe Cuviosul Pahomie din padure sa-i citeasca molitfele Sfantului
Vasile cel Mare. Deci, venind batranul in schit, a hotarat sa posteasca trei zile toti pentru bolnav, iar el ii citea in fiecare miez de noapte,
cu lacrimi in ochi, rugaciuni de izgonire a duhurilor necurate.
In prima noapte, apropiindu-se Cuviosul Pahomie de cel bolnav, a cazut in genunchi si, rugandu-se, a zis:
- Te leg pe tine, duh necurat, cu Dumnezeu Savaot si cu toata oastea ingerilor Lui, iesi si te indeparteaza de la robul lui Dumnezeu
acesta! Iar duhul cel rau raspunse prin gura bolnavului:
- Nu ma frige, caine, ca numai unul mai este ca tine!
Apoi s-a intors batranul la pustie si in noaptea urmatoare iarasi a coborat la bolnav si, rugandu-se, a zis:
- Teme-te, fugi, pleaca, departeaza-te, diavol necurat, de la robul lui Dumnezeu acesta! Iar duhul rau a strigat cu glas tare:
In a treia noapte, iarasi s-a rugat cuviosul; iar diavolul, silit de rugaciunile lui, a zis:
- Nu ma frige, caine, ca nu sunt eu de vina! Varvara si Casandra m-au trimis aici!
Deci, intelegand batranul ca femeile acelea erau vrajitoare, a raspuns:
- Du-te inapoi la acelea care te-au trimis!
Din clipa aceea, duhul cel rau a fugit, iar bolnavul a cazut jos ca un mort! Apoi si-a venit in simtire, s-a spovedit, i s-a facut Sfantul
Maslu, s-a impartasit, s-a intarit cu putina mancare si s-a intors sanatos acasa. Dar in ceasul cand bolnavul s-a vindecat, duhul rau a intrat
in cele doua vrajitoare din Pipirig si atat le-a alungat prin paduri, pana cand le-a omorat. Dupa mai multe zile, satenii le-au gasit moarte
in Muntele Halauca si le-au ingropat acolo.
Petrecand Cuviosul Pahomie in Muntele Chiriacu pana la adanci batraneti si bineplacand lui Dumnezeu, s-a savarsit cu pace si a fost
ingropat langa biserica Schitului Pocrov.
SCHIMONAHIA SAFTA BRANCOVEANU - Manastirea Varatec (1776-1857)
Aceasta schimonahie, vestita in manastirile noastre prin daniile ei, era fiica lui Teodor Bals din Iasi, caimacamul Moldovei. De mica a
fost data la invatatura, deprinzand bine limba greaca, iar in casa a fost crescuta de mama sa, Elisabeta, in frica de Dumnezeu si respect
pentru sfintele biserici.
In anul 1793 se casatori cu banul Grigore Brancoveanu, mare dregator al Tarii Romanesti, dar nu avu copii. Dupa multe primejdii si rele
patimiri, sotul ei se muta din viata aceasta in anul 1832, iar vaduva Safta se intoarse la Iasi, in casa parinteasca. Apoi, in acelasi an, a
intrat in nevointa calugareasca impreuna cu mama ei, Elisabeta, la Manastirea Varatec. Acolo si-a mangaiat intristarea inimii prin
rugaciuni si lacrimi. Apoi, logodindu-se cu Hristos si primind schima monahala, a uitat de necazurile lumii si de durerea vaduviei.
110
Cea mai mare virtute a schimonahiei Safta Brancoveanu a fost milostenia. Fiind din neam de domn si avand multe odoare si averi, pe
toate le-a impartit la saraci, la biserici si manastiri, urmand exemplul inaintasilor ei. Inca pe cand traia in Bucuresti cu sotul ei, a facut
numeroase donatii de bani, vesminte, carti, icoane si sfinte vase la manastirile Olteniei, ctitorite de Constantin Brancoveanu, precum si la
biserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului. In Bucuresti, de asemenea, a restaurat biserica Domnita Balasa, zidita de fiica marelui
voeivod. Iar dupa ce imbratisa cinul monahal, continua sa faca si mai multe danii la sfintele biserici.
Cele mai multe donatii le-a facut Manastirii Varatec. Odoarele de argint le-a topit si a facut din ele ferecaturi de Evanghelii,
imbracaminte la icoane, candele, sfinte vase si postamente de cruci la altar. Tot la Varatec a donat schimonahia Safta vesminte preotesti,
acoperaminte de fir, carti de cult si multe altele. De asemenea, a daruit vesminte, carti si icoane si la celelalte manastiri din tinutul
Neamt. Iar in anul 1851 a donat un rand de vesminte arhieresti de fir Sfantului Ierarh Calinic, cu care mai tarziu a si fost inmormantat.
Deci, ajungand la adanci batraneti, schimonahia Safta Brancoveanu s-a mutat la vesnicele lacasuri in ziua de 8 august, 1857, si a fost
inmormantata alaturi de mormantul mamei sale, schimonahia Elisabeta Bals.
ARHIMANDRITUL IRINARH ROSETI - Manastirea Horaita si Muntele Tabor (1771-1859)
Viata
Acest cuvios arhimandrit, staret, duhovnic si sihastru a fost unul din marii calugari ai monahismului romanesc din secolul XIX.
Cuviosul Irinarh s-a nascut in anul 1771 in orasul Focsani, din vestita familie de dregatori moldoveni, numita Roseti. Parintii sai, Nicolae
si Pelaghia, l-au crescut in frica de Dumnezeu si l-au dat sa invete carte romaneasca si elineasca, dupa obiceiul vremii. La varsta de
douazeci de ani, parintii voiau sa-l casatoreasca; dar el, pe ascuns, s-a dus la Manastirea Neamt sa se faca monah. Dupa trei ani de
ascultare este calugarit si apoi randuit ca ucenic la tipografia manastirii, de curand infiintata. Aici ajunge tipograf iscusit si lucreaza la
tiparirea Vietilor Sfintilor.
Dorind sa sporeasca in nevointa calugareasca si sa urmeze parintelui sau duhovnicesc, ieroschimonahul Iosif Pustnicul de la Varatec, a
plecat din Manastirea Neamt si s-a facut sihastru in padurile din jurul Schitului Nechit, tinutul Neamt. Aici petrece in liniste 12 ani de
zile, ajungand un mare lucrator al rugaciunii lui Iisus. In anul 1823 pleaca spre Sfantul Munte, dar este oprit la Bucuresti de prietenul
sau, mitropolitul Grigorie, ca sa-i organizeze tipografia. Dupa trei ani de ascultare la Mitropolia Ungrovlahiei, in anul 1826 pleaca la
Muntele Athos, unde sta numai doi ani din cauza rascoalelor balcanice.
In anul 1829 se intoarce in Moldova si ajunge pustnic in Muntele Horaita. In anul urmator este facut preot si arhimandrit la Iasi, de
mitropolitul Veniamin Costachi. In anul 1831 intemeiaza Manastirea Horaita si devine primul ei staret, pastorind aceasta manastire pana
in anul 1843 si formand un sobor de peste 70 de calugari. Apoi, lasand staret pe unul din ucenici, pleaca la Locurile Sfinte cu
ierodiaconul Nectarie Banul si se stabilesc pe Muntele Tabor. Acolo petrec impreuna 16 ani de zile in desavarsita sihastrie si dorire de
Dumnezeu, rabdand multe ispite de la oameni si de la diavoli. In anul 1859 incepe constructia unei mari biserici de piatra pe Tabor, in
cinstea Schimbarii Domnului la Fata, dar nu reuseste s-o termine.
La 26 decembrie 1859, cuviosul arhimandrit, staret si duhovnic Irinarh se muta la cele vesnice, regretat de fiii sai duhovnicesti, si este
inmormantat in biserica inceputa de el si terminata de ucenicul sau. Dupa cativa ani, osemintele sale au fost stramutate in partea de
miazazi, alaturi de ctitoria sa.
Arhimandritul Irinarh Roseti dorea din copilarie sa slujeasca lui Hristos, insa era intristat ca nu-i dadeau voie parintii. intr-o noapte, pe
cand erau cu totii la nunta, tanarul Ioan, dezgustat de cele pamantesti, a iesit afara, si-a schimbat haina cu a unui prieten credincios si,
insemnandu-se cu Sfanta Cruce, a pornit spre Manastirea Neamt.
Mergand pe jos toata noaptea, spre ziua a adormit putin in marginea unei paduri. Si iata, un tanar frumos imbracat s-a apropiat de el si i-a
zis:
- Vrei sa te faci monah?
- Asa, daca o vrea Dumnezeu, a raspuns Ioan. Atunci tanarul acela i-a inchipuit Muntele Tabor si i-a zis:
- Vezi muntele acesta? Daca vrei sa te faci monah, aici sa te sui. Sa nu te abati nici la dreapta, nici la stanga, ci drept in varful muntelui
sa te sui!
Desteptandu-se, Ioan a inteles ca trebuie sa se nevoiasca pe Muntele Taborului.
Dupa plecarea sa la manastire, l-au cautat parintii peste tot, dar nu l-au gasit. Atunci au trimis oameni sa-l caute pe la toate manastirile,
pana si la Sfantul Munte. Abia dupa doi ani de zile, unul din casnicii tatalui sau, care ii schimbase hainele la plecare, l-a gasit la
Manastirea Neamt. Deci, intorcandu-se, le-a spus:
- Am aflat pe fiul vostru Ioan la Manastirea Neamt. Dar acum nu aveti ce sa-i faceti ca s-a facut monah. Iar parintii s-au bucurat ca l-au
aflat sanatos si ca si-a ales partea cea buna. Apoi au multumit lui Dumnezeu ca a binevoit sa primeasca jertfa din ostenelile lor.
Spunea ucenicilor sai arhimandritul Irinarh ca, dupa ce a fost primit in Manastirea Neamt, trei ani de zile a fost randuit la cele mai de jos
ascultari, cercandu-l de rabdare si smerenie. Apoi, vazandu-l staretul ca implineste cu sarguinta toate poruncile, l-a imbracat in chipul
calugaresc si l-a dat la tipografie, ca ajutor primului tipograf.
Invatand mestesugul tipografiei, parintele Irinarh a ajuns tipograf vestit si a lucrat patru ani de zile la tiparirea sfintelor carti, "ajutat de
inca 30 de monahi" (Aceasta s-a petrecut in anul 1807, cand s-a intemeiat prima tipografie in Manastirea Neamt) caci avea mare ravna
pentru impodobirea bisericilor cu carti de slujba si de invatatura.
Parintele Irinarh tipograful era inca foarte lepadat de cele pamantesti, iubind toata viata saracia lui Hristos. El se indestula numai cu
hrana si imbracamintea de la obste. Murind tatal sau, a venit un om de incredere din partea rudelor cu o cutie pecetluita cu 200 lire de
aur. Aceasta suma era dreptul sau de mostenire trimis de mama sa. Dar smeritul nevoitor, in acelasi ceas a incredintat mostenirea in
mainile staretului spre trebuintele manastirii.
Aprins de dorul vietii pustnicesti, parintele Irinarh a iesit din obste si s-a retras in Muntii Nechitului, nu departe de schitul cu acelasi
nume. Aici s-a nevoit singur 12 ani in post si rugaciune, mancand o data pe zi paine si apa la apusul soarelui, iar sambata si Duminica
gustand bucate cu untdelemn.
Dorind sa sporeasca si mai mult in ne vointa pustniceasca, Cuviosul Irinarh a plecat din padurile Nechitului la Muntele Athos. In
Bucuresti, insa, a fost oprit de mitropolitul Grigorie sa-i intemeieze si o tipografie pentru nevoile Bisericii. Si a zabovit trei ani incheiati
la Bucuresti, pana a organizat tipografia si a invatat pe cativa calugari mestesugul tiparirii cartilor. Apoi a plecat la Sfantul Munte.
111
Spunea ucenicul sau ca doi ani de zile a petrecut Cuviosul Irinarh in post si rugaciune sub varful Atonului. Apoi, din cauza deselor
tulburari, s-a reintors in Moldova si s-a stabilit la Schitul Horaicioara-Neamt. Dar, vazand ca monahii de aici nu au biserica incapatoare
si schitul este lovit de vanturi si furtuni, a hotarat sa zideasca jos, langa Muntele Horaita, o noua biserica si chilii pentru calugari, cu banii
adunati de la credinciosi.
Spunea acelasi ucenic ca, in primavara anului 1830, a mers parintele Irinarh la Iasi impreuna cu el, sa ceara binecuvantarea
mitropolitului pentru inceperea lucrului. Dar, auzind mitropolitul Veniamin ca este de neam mare si vazandu-l cuvios si intelept, 1-a
oprit la sine cateva zile si 1-a facut, impotriva vointei sale, preot si arhimandrit. Apoi, dandu-i binecuvantare sa zideasca biserica, l-a
slobozit cu pace, trimitandu-i sase care cu alimente pentru lucratori.
La inceputul Postului Mare s-au coborat amandoi din munte sa caute loc de manastire. Deci, cantand paraclisul Maicii Domnului si
adaugand si alte rugaciuni, au insemnat cativa brazi cu chipul crucii, drept loc pentru altar. Seara au facut foc si au ramas acolo. Cuviosul
Irinarh s-a rugat toata noaptea sa-i descopere Dumnezeu unde anume sa zideasca biserica. Si indata a vazut o lumina, ca o vapaie de foc,
deasupra unui brad. Atunci si-a desteptat ucenicul, au luat vesmintele si, apropiindu-se, au cantat impreuna Paraclisul Maicii Domnului.
Apoi, gasind bradul, a zis:
- Aici va fi altarul!
Dupa cateva zile a inceput constructia bisericii. Asa a luat fiinta Manastirea Horaita.
Terminandu-se biserica cu hramul "Botezul Domnului" si mai multe chilii, arhimandritul Irinarh a fost numit staret. Si s-au adunat in
jurul lui, in cativa ani, pana la 70 de monahi, dintre care 12 erau preoti, 4 diaconi, 4 cantareti si restul ascultatori. Astfel, batranul a
povatuit bine manastirea si soborul, ca un adevarat parinte, pana in anul 1843. Apoi, lasand pe arhimandritul Ermoghen Buhus egumen
in locul sau, a plecat la Ierusalim.
Dupa ce s-au inchinat Cuviosul Irinarh si ucenicul sau, ierodiaconul Nectarie Banul, la Mormantul Domnului, au plecat spre Galileea si
au zabovit cinci ani in Nazaret, pana au deprins limba araba. Apoi a zis batranul catre ucenic:
- Fiule, tocmeste un om cu doi asini, pune bagajul deasupra si sa mergem in Muntele Taborului, unde mi-a poruncit Domnul prin ingerul
Sau, ca sa sedem acolo in pustie.
- Parinte, a zis ucenicul, Muntele Tabor este plin de talhari si fiare salbatice. Ducem bagajul in mainile talharilor, sa ni-l ia si sa ne lase
goi?
- Fiule, acest bagaj eu l-am daruit Muntelui Tabor. Daca va voi Hristos sa-l pazeasca, il va pazi. Iar de-l va lasa in mainile talharilor, El
ne va da altul in loc, caci este bogat. Atunci, tacand ucenicul, s-au urcat amandoi pe Tabor, fiind acoperiti cu darul lui Dumnezeu si
izbaviti de talharii vazuti si de cei nevazuti.
Spunea ucenicul ca a sihastrit impreuna cu duhovnicescul sau parinte 16 ani de zile in pesterile si padurile de pe varful Muntelui Tabor,
rabdand multe ispite, frica de la oameni si de la fiarele salbatice, foame, sete, lipsa si arsita. Primii ani au locuit in pesteri. Apoi au
inceput sa repare trei chilii vechi, ruinate. Apoi au adunat piatra de zidarie, au pregatit var, au strans apa de ploaie in bazine de piatra si
au colectat ajutoare de la crestini. Iar in vara anului 1859 au inceput constructia unei noi biserici in cinstea Schimbarii Domnului la Fata,
pe ruinele vechii biserici ortodoxe, distrusa in secolul XIII. Era prima biserica romaneasca la Locurile Sfinte.
Spunea iarasi ierodiaconul Nectarie, ucenicul sau, ca locuitorii din partile Nazaretului, din Cana Galileii, din Ptolemaida si din tot tinutul
pretuiau foarte mult pe Cuviosul Irinarh. Toti alergau la el pentru sfat, pentru citit si spovedanie, caci aveau pe staret la mare evlavie,
pentru ca sedea in pustie. Inca ii daduse Dumnezeu dar ca, daca citea la vreun bolnav, se facea sanatos; iar cei ce nu nasteau copii veneau
la sfintia sa cu credinta si le citea rugaciuni, ii binecuvanta si le zicea:
- Dupa credinta voastra, fiilor, sa va asculte Dumnezeu cererea! Si indata se implinea dorinta lor.
Mai spunea ucenicul ca odata a venit la batranul, pe Tabor, un mester zidar din Nazaret, anume Iosif, cu sotia, care, dupa opt ani de
casnicie, nu aveau copii. Atunci s-a rugat cuviosul pentru ei, i-a binecuvantat si i-a slobozit la casa lor. Dupa aproape un an de zile, cei
doi soti au venit la parintele Irinarh cu primul copil in brate si l-au botezat.
Parintele Nectarie spunea si acestea:
- intr-o zi, o femeie mahomedana din satul Daburia, de la marginea muntelui, a urcat cu copilul in brate pe Tabor si, apropiindu-se de
batranul, i-a spus, plangand:
- Fa mila cu mine, parinte, si citeste copilului meu, ca este bolnav de moarte!
- De ce vii la mine, i-a zis el, preot crestin fiind eu? Du-te la popa vostru si la doctori.
- Nu ma duc la nimeni altul. Eu am venit la Dumnezeu si la sfintia ta si cred ca, de vei citi fiului meu, se va face sanatos.
Iar parintele, vazand credinta ei, a binecuvantat si a sfintit apa, apoi a stropit copilul, i-a citit cateva rugaciuni, l-a insemnat cu semnul
Sfintei Cruci si a zis:
- Crede in Dumnezeu, femeie, si mergi cu pace, ca fiul tau se face sanatos.
Intr-adevar, cum a ajuns acasa, copilul s-a facut sanatos. De bucurie, femeia a spus minunea aceasta in tot satul.
Spunea iarasi ucenicul ca, auzind hogea din sat de vindecarea copilului, s-a maniat si a zis barbatului acelei femei:
- De ce lasati femeile voastre de se duc la ghiaurul acela din munte sa citeasca copiilor vostri?
Atunci, omul, maniindu-se, a zis:
- Maine dimineata ma duc sa-l impusc.
Deci, urcand pe Tabor, a intrat in chilia Cuviosului Irinarh, cautand sa-1 ucida. Dar batranul se ruga in padure. Atunci cu voia lui
Dumnezeu a orbit arabul si, iesind afara, nu gasea cararea sa coboare. Intalnindu-l, parintele l-a intrebat:
- De unde esti, omule, si pe cine cauti?
- Iarta-ma, parinte, ca ti-am gresit. Eu sunt barbatul femeii careia i-ai facut copilul sanatos. Iti multumesc, omule al lui Dumnezeu. Dar
m-au ocarat mai-marii satului si eu am venit sa te ucid. Insa, Dumnezeu n-a voit sa-ti fac tie rau celui ce mi-ai facut bine si, m-a pedepsit,
ca, iata, am orbit si nu vad pe unde sa merg.
Atunci cuviosul, milostivindu-se spre el, l-a luat de mana si i-a zis:
- Vino sa-ti arat eu cararea ca, de acum, cu darul lui Dumnezeu, vei vedea, ca ti-ai cunoscut greseala si te-ai pocait. Dumnezeu sa te ierte,
mergi in pace.
Din clipa aceea arabul a vazut si a coborat sanatos la casa lui.
112
Alta data, mai multi sateni au urcat pe Tabor dupa lemne. Iar unul din ei, intrand in chilia cuviosului cand el nu era acolo, i-a furat un
mic vas cu untdelemn si l-a dus in casa lui. Dar indata ce l-a turnat in vasul sau, s-a spart vasul fara veste si s-a varsat tot untdelemnul.
In alta zi au venit pe munte niste tarani arabi din satul Nain sa taie lemne. Deci, vazand langa chilia Cuviosului Irinarh un copac drept si
frumos, i-au zis:
- Batranule, lasa-ne sa taiem copacul acesta, ca ne este de trebuinta.
- Toata padurea este a voastra, a raspuns parintele, iar acesta mi-l lasati mie ca sa sed la umbra, ca este langa biserica noastra.
- Ce sa ascultam noi pe ghiaur!, au zis ei, si cereau copacul. Atunci parintele le-a zis:
- Taiati-l, dar nu faceti bine, si sa stiti ca nu va veti bucura de copacul acesta!
Deci, taind copacul, pe cand il coborau de pe munte, au cazut cu el si putin de n-au murit. Apoi l-au pus pod la casa, dar indata s-a risipit
podul si pe toti i-a ranit. Atunci au scos copacul acela, l-au aruncat afara din sat si nimeni nu mai indraznea sa-l ridice de jos.
Mai spunea parintele Nectarie ca intr-o vreme se ascunsese un balaur infricosat in pesterile de pe Muntele Tabor. Din intamplare, intrand
Cuviosul Irinarh in pestera, a dat peste el. Atunci fiara a inceput a sufla si a fluiera amenintator. Iar batranul i-a zis:
- Taci, taci, nu te mania, ca n-am venit sa-ti fac vreun rau. Si s-a potolit fiara. Dar pe batran l-a durut inima trei zile de suflarea cea
veninata.
Auzind de balaur, crestinii din Nazaret au venit la batranul pe Tabor si i-au zis:
- Spune-ne, parinte, unde ai vazut balaurul, ca am venit sa-l impuscam.
- Ba nu, fiilor, a raspuns cuviosul, sa nu-i faceti nici un rau, ca eu am facut pace cu el. Eu m-am fagaduit sa nu-i fac nici un rau, precum
nici el nu mi-a facut mie, nici altuia vreun rau. Daca va voi da voie sa-1 ucideti, gresesc inaintea lui Dumnezeu, ca ma fac mincinos si
calcator de pace. Apoi, nu cumva, maniindu-se, sa ucida pe careva dintre voi si sa ma fac eu vinovat de aceasta. Ci lasati-l, ca si el este
zidirea lui Dumnezeu, si l-a trimis la mine sa-mi dea o spaima buna, ca sa nu ma mandresc ca sed pe Tabor. Atunci s-au linistit oamenii
si, ascultand sfatul cuviosului, s-au intors la Nazaret.
Marturisea ucenicul si acest lucru de taina, cum ca staretul sau, arhimandritul Irinarh, dobandise darul preasfintei rugaciuni a lui Iisus. Pe
cand statea la singuratate in padurile Nechitului, se nevoia mult cu post si cu rugaciuni, cu privegheri si cu lacrimi catre Dumnezeu si
catre Preacurata Lui Maica, cerandu-i darul rugaciunii mintii. Iar Dumnezeu i-a ascultat cererea si i-a daruit rugaciunea care se lucra in
inima lui neincetat. Parintele insa se pazea foarte mult sa nu stie nimeni, ca fugea de slava oamenilor, ca sa nu cada in mandrie. Numai
duhovnicul lui, Cuviosul Iosif Pustnicul de la Manastirea Varatec, stia taina.
Spunea iarasi parintele Nectarie ca, pe cand sihastreau amandoi pe Muntele Tabor, s-a apropiat de duhovnicescul sau parinte si,
indraznind, 1-a intrebat:
- Cinstite parinte, mi-a spus batranul Gherasim, sihastrul de la Dalhauti, ca sfintia ta ai rugaciunea mintii.
Iar Cuviosul Irinarh i-a zis:
- Fiule, cu adevarat am avut-o putina vreme, dar am lasat-o. Caci pe cand sedeam in pustie, acei 12 ani, ma rugam lui Dumnezeu si
Preacuratei Maicii Lui ca sa-mi daruiasca si mie acel sfant dar. Sezand eu intr-o noapte la rugaciune, la miezul noptii, de naprasna s-a
luminat chilia unde sedeam si m-a impresurat imprejur cu o vapaie de foc, dar nu ma ardea; si am inceput in inima mea a striga tare:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul! Iar eu m-am inspaimantat si m-am temut ca nu cumva sa
fie inselaciune draceasca. A doua zi m-am dus la duhovnicul meu, parintele Iosif, care avea rugaciunea mintii si a facut si cateva minuni,
si m-am marturisit. Iar el mi-a dat canon sa nu dorm culcat pe pat, ci, sezand in scaun, sa dorm numai un ceas in 24 de ceasuri.
Intorcandu-ma la chilia mea, m-am ispitit ca sa urmez dupa porunca duhovnicului, dar nu am putut. Atunci, vazand ca nu pot, m-am lasat
de rugaciune.
A intrebat ucenicul mai tarziu pe Cuviosul Irinarh:
- Cinstite parinte, daca dobandeste cineva rugaciunea mintii si apoi o lasa, iar mai pe urma ar dori-o si ar cere-o de la Dumnezeu, nu i-o
da iarasi?
- Ba i-o da iarasi, a raspuns batranul, numai sa voiasca sa o ceara.
Spunea ucenicul si aceste cuvinte despre lucrarea parintelui Irinarh:
- Il vedeam de multe ori cu ochii plini de lacrimi, dar se stapanea ca sa nu curga din ochi si sa nu-l inteleaga oamenii. Alteori il vedeam
miscandu-si buzele, iar daca simtea ca ma uit la el, indata inceta din buze. Insa din cuvantul lui si din vederea mea am cunoscut ca el
avea rugaciunea si o lucra. Dar mi-a spus mie asa acoperit, ca sa raman eu la indoiala si sa nu mai spun si la alti oameni.
Cuviosul parinte Irinarh Roseti primise de la Dumnezeu si darul inaintevederii, inca pe cand se nevoia in pustiul Nechit, din Muntii
Neamtului.
Dupa marturia ucenicului sau, ierodiaconul Nectarie Banul, el a prezis mai inainte cu trei ani ca mitropolitul Veniamin va lasa scaunul si
se va linisti la o manastire, dupa cum s-a implinit. El a prezis pentru patriarhul Ierusalimului, Chirii, ca il vor scoate calugarii din scaun si
s-a implinit intocmai.
A mai prezis pentru un monah critean, anume Nifon, ca se va face arhiereu in Nazaret si s-a implinit. El a spus cu trei ani mai inainte si
pentru tulburarea ce s-a facut in Muntii Liban si in Damasc, care, de asemenea, s-a implinit. Cu patru ani inainte a vazut biserica
romaneasca de pe Tabor terminata, iar cu doi ani inainte de a se savarsi a prevestit ca ucenicul sau va termina biserica inceputa de el, ca
va fi facut arhimandrit si staret in locul sau si ca ii va scrie viata.
Toate aceste prevestiri ale Cuviosului Irinarh s-au implinit intocmai la vremea lor.
Incepand constructia bisericii pe Muntele Tabor, arhimandritul Irinarh Roseti n-a avut bucuria s-o vada terminata. In toamna anului
1859, cand zidaria era pe la jumatate, s-au ispravit banii adunati si piatra pentru zid. Tot atunci a venit ordin de la autoritati sa opreasca
lucrarea, pana va obtine firman de la Constantinopol. Astfel, batranul, simtindu-si sfarsitul apropiat, astepta cu bucurie slobozirea din
legaturile trupului.
Pe cand Cuviosul Irinarh era bolnav, s-a apropiat ucenicul de el si l-a intrebat, plangand:
- Cinstite parinte, daca te vei duce din viata aceasta, ce sa fac eu? Nu voi putea sedea singur fara de sfintia ta in pustia aceasta.
- Dar ce socotesti sa faci? i-a zis batranul.
- Socotesc sa ma duc la Sfantul Munte sau in patria noastra, la manastire.
- Fiule, eu te sfatuiesc sa nu lasi acest Sfant Munte, ca Insusi Hristos l-a sfintit, aratandu-si din parte puterea si lumina dumnezeirii Sale.
113
Sa nu socotesti ca am venit noi de voia noastra aici. Ci El ne-a trimis si pe mine si pe tine, ca asa a binevoit ca prin noi, strainii si saracii,
sa-si arate dumnezeiasca Sa putere, sa zideasca sfanta Sa biserica si manastire pe Tabor si sa le aduca la starea lor cea dintai.
- Cinstite parinte, eu nu am darul sfintiei tale. Sfintia ta ai avut dar de la Dumnezeu, ca te iubeau si te respectau crestinii, iar arabii se
infricosau si se temeau sa-ti faca rau, vazand minunile pe care le facea Dumnezeu prin sfintia ta.
- Fiule, minunile le-a facut Dumnezeu nu pentru mine, ca eu sunt om pacatos, ci pentru acest loc sfant al Sau, ca sa astupe gurile
paganilor si sa-i infricoseze sa nu ne supere, ci sa ne lase in pace sa lucram in via Lui.
Dupa aceste scurte cuvinte, limba Cuviosului Irinarh a incetat sa mai graiasca. Mai traind putine ceasuri, si-a dat sufletul in mainile lui
Dumnezeu, la 26 decembrie, 1859.
Spunea ierodiaconul Nectarie ca, indata ce a raposat staretul, s-a auzit vestea aceasta peste tot. Atunci credinciosii din Nazaret si Cana
Galileii, fiii sai duhovnicesti de prin sate, barbati si femei, alergau pe Muntele Tabor sa sarute moastele Cuviosului Irinarh si sa ia ultima
binecuvantare.
Spunea iarasi ca la prohodirea arhimandritului Irinarh a venit mitropolitul Nazaretului cu preoti si mult popor din Galileea. Iar cand sa-l
ingroape, unii rupeau, din evlavie, bucati mici din rasa bunului lor sfetnic, staret si parinte. Apoi a fost ingropat in biserica ctitorita de el.
Aceasta este viata si acestea sunt cateva din faptele Cuviosului Arhimandrit Irinarh Roseti din Muntele Tabor.
Preacuvioase Parinte Irinarh, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!
ARHIMANDRITUL VISARION FAGARASANUL - Ctitorul Manastirii Cocos (1779-1862)
Arhimandritul Visarion era originar din Tara Fagarasului. In anul 1796 a intrat in obstea Manastirii Neamt, unde se formeaza
duhovniceste si este tuns in monahism. Timp de aproape 20 de ani, monahul Visarion a avut ascultarea de tipograf, scotand cu migala
numeroase carti de cult si de invatatura crestineasca de sub teascurile marii lavre.
Invrednicindu-se de darul preotiei, in anul 1826 ieromonahul Visarion s-a dus la Muntele Athos, impreuna cu ucenicii sai, Gherontie si
Isaia. Aici s-au nevoit 7 ani de zile in viata sihastreasca, cu post si rugaciune ziua si noaptea, sporind mult in lucrarea faptelor bune si
rabdand nu putine ispite de la diavoli. Apoi, dorind sa intemeieze in Athos un schit pentru monahii romani si neavand posibilitati,
Cuviosul Visarion a fost indemnat de Dumnezeu sa se intoarca in tara cu ucenicii sai. Deci, auzind de locurile pustnicesti din nordul
Dobrogei si de salasele sihastrilor de la Niculitel, Taita, Celicul Mare, Celicul Mic si de sub dealul Cocosului, s-au stabilit aici.
In aceasta parte a Dobrogei a existat, de altfel, cea mai veche vatra isihasta din tara noastra, datand din secolele IV-VI. Aici au fost
vestitele cetati crestine Dinogetia, Noviodunum (Isaccea) si cetatea Vicina. Aici au fost martirizati pentru Hristos numerosi crestini daco-
romani in secolele III si IV, iar in comuna Niculitel a existat unul din cele mai vechi centre manastiresti din Tarile Romane, inainte de
secolele IX-XII.
Calauzit de mana lui Dumnezeu, Cuviosul Visarion s-a stabilit cu ucenicii sai tocmai in aceste locuri, pentru a reinnoi viata
manastireasca ramasa in paragina din cauza ocupatiei straine. El venea din marea lavra a Neamtului, care a fost sute de ani cea mai inalta
scoala romaneasca de formare si traire duhovniceasca.
In anul 1833, ieromonahul Visarion a intemeiat Manastirea Cocos, cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", aproape de
comuna Niculitel, adunand in jurul sau numerosi calugari din partea locului, din Moldova si din Transilvania. El a fost egumen si parinte
duhovnicesc al acestui sfant lacas timp de 30 de ani, invatand, sfatuind si povatuind pe calea mantuirii numerosi calugari, sihastri, preoti
de mir si credinciosi din satele dobrogene. Toti il socoteau parintele lor duhovnicesc, il pretuiau si urmau sfatul lui, caci avea multa
putere in cuvant si ducea o viata aleasa. Credinciosii din partea locului il socoteau sfant inca din viata, caci vindeca pe cei bolnavi cu
rugaciunea si dobandea multe suflete pentru Imparatia lui Dumnezeu.
Insasi Manastirea Cocos, cu randuiala de viata atonita, era pentru romanii dobrogeni un adevarat liman duhovnicesc, caci vestea marelui
staret atragea pelerini din toate partile, pana si din Ardeal. Dupa o nevointa ca aceasta, in vara anului 1862, Cuviosul Visarion
arhimandritul s-a mutat la cerestile lacasuri, lasand in urma sa un sobor numeros de calugari si sute de fii duhovnicesti.
PUSTNICUL GHERASIM CEL NEBUN PENTRU HRISTOS - Manastirea Neamt (secolul XIX)
Acest cuvios parinte a trait in obstea Manastirii Neamt in a doua jumatate a secolului trecut. Dupa ce s-a ostenit multi ani in ascultarile
cele mai de jos ale manastirii, a inceput a se preface ca este nebun, pentru dragostea lui Hristos. Se imbraca rau, vorbea fara randuiala,
umbla fara incaltaminte. Si toate acestea le facea pentru a-si ascunde petrecerea sa cea de taina. Inainte de sfarsitul sau, a zis unui parinte
aceasta proorocie: "In vremea de apoi Manastirea Neamt se va pustii, Agapia se va scufunda si Varatecul va arde".
Vazand viata lui, staretul manastirii i-a randuit sa locuiasca intr-o chilie parasita din marginea padurii, mai sus de Schitul Vovidenia.
Acolo a petrecut monahul Gherasim singur, mai mult de 20 de ani, in lipsa, in smerenie si in ascunsa nevointa duhovniceasca. Ziua citea
la Psaltire in chilie, iar noaptea se ducea in padure si acolo se ruga cu lacrimi si rugaciuni fierbinti catre Dumnezeu. n zorii zilei se
intorcea la chilie si dormea putin, apoi iar isi continua nevointa sa. Mancarea o primea de la obste. Zilnic venea cu o cofa de lemn la
trapeza, isi lua hrana pe o zi si se intorcea.
Intr-o zi a observat egumenul ca parintele Gherasim de la Vovidenia n-a venit sa-si ia de mancare. La fel, nici in ziua urmatoare. Atunci
s-au dus doi calugari la el si, intrand pe fereastra inauntru, caci usa era incuiata, au gasit pe pustnicul Gherasim, care se prefacea ca este
nebun, adormit in mijlocul chiliei. Apoi, cautand sa-l ridice de jos, au observat ca avea o hartie in mana sa. Pe hartie erau scrise cu
creionul aceste cuvinte:
"Iertati-ma, parintilor si fratilor, pe mine pacatosul pentru toate smintelile pe care vi le-am facut si nu incetati a va ruga pentru mine ca
n-am putut si lui Hristos sa plac, si pe oameni sa nu-i smintesc. Gherasim pacatosul".
Auzind toate acestea, staretul manastirii a zis: "Slava Tie, Doamne, ca ne-ai descoperit taina vietii parintelui Gherasim!" Atunci au
inteles cu totii ca pustnicul Gherasim s-a prefacut bolnav de minte, pentru a fi defaimat de oameni si a slavi mai mult pe Dumnezeu.
Deci, fiind petrecut de tot soborul, a fost ingropat cu cinste in cimitirul manastirii.
CUVIOSUL PAHOMIE PUSTNICUL - Schitul Pocrov - Neamt (secolul XIX)
Cuviosul Pahomie ieroschimonahul a fost un sihastru renumit, care s-a nevoit in padurile Pocrovului, in a doua jumatate a secolului XIX.
Dupa ce mai intai se osteneste in Manastirea Neamt si se invredniceste de darul preotiei, apoi se retrage in Muntele Chiriacu din
apropiere, dupa obiceiul locului, unde sihastreste pana la sfarsitul vietii.
Toata saptamana o petrecea parintele Pahomie in post, in rugaciune si liniste, iar Duminica venea in Schitul Pocrov pentru Sfanta
Liturghie. Si era vestit cuviosul prin sate si manastiri pentru nevointa lui duhovniceasca, caci se invrednicise sa primeasca de la
114
Dumnezeu darul intelepciunii si al izgonirii duhurilor necurate din oameni. Calugarii il cautau pentru spovedanie, iar mirenii pentru
vindecarea bolilor.
Spre sfarsitul secolului trecut s-a petrecut la Schitul Pocrov un lucru infricosat ca acesta:
Un om ca de 40 de ani din satul Pipirig s-a imbolnavit cumplit de duh necurat. Si era mare durere in casa aceea. Bolnavul racnea, lovea
si fugea ca un iesit din minti, iar femeia si copiii plangeau, nestiind ce sa faca. Atunci oamenii din sat au pus bolnavul in caruta si au zis:
- Sa-l ducem la pustnicul Pahomie de la Pocrov si se va vindeca!
La schit, egumenul a inchis pe bolnav intr-o chilie. Apoi a chemat pe Cuviosul Pahomie din padure sa-i citeasca molitfele Sfantului
Vasile cel Mare. Deci, venind batranul in schit, a hotarat sa posteasca trei zile toti pentru bolnav, iar el ii citea in fiecare miez de noapte,
cu lacrimi in ochi, rugaciuni de izgonire a duhurilor necurate.
In prima noapte, apropiindu-se Cuviosul Pahomie de cel bolnav, a cazut in genunchi si, rugandu-se, a zis:
- Te leg pe tine, duh necurat, cu Dumnezeu Savaot si cu toata oastea ingerilor Lui, iesi si te indeparteaza de la robul lui Dumnezeu
acesta! Iar duhul cel rau raspunse prin gura bolnavului:
Apoi s-a intors batranul la pustie si in noaptea urmatoare iarasi a coborat la bolnav si, rugandu-se, a zis:
- Teme-te, fugi, pleaca, departeaza-te, diavol necurat, de la robul lui Dumnezeu acesta! Iar duhul rau a strigat cu glas tare:
In a treia noapte, iarasi s-a rugat cuviosul; iar diavolul, silit de rugaciunile lui, a zis:
- Nu ma frige, caine, ca nu sunt eu de vina! Varvara si Casandra m-au trimis aici!
Deci, intelegand batranul ca femeile acelea erau vrajitoare, a raspuns:
- Du-te inapoi la acelea care te-au trimis!
Din clipa aceea, duhul cel rau a fugit, iar bolnavul a cazut jos ca un mort! Apoi si-a venit in simtire, s-a spovedit, i s-a facut Sfantul
Maslu, s-a impartasit, s-a intarit cu putina mancare si s-a intors sanatos acasa. Dar in ceasul cand bolnavul s-a vindecat, duhul rau a intrat
in cele doua vrajitoare din Pipirig si atat le-a alungat prin paduri, pana cand le-a omorat. Dupa mai multe zile, satenii le-au gasit moarte
in Muntele Halauca si le-au ingropat acolo.
Petrecand Cuviosul Pahomie in Muntele Chiriacu pana la adanci batraneti si bineplacand lui Dumnezeu, s-a savarsit cu pace si a fost
ingropat langa biserica Schitului Pocrov.
IEROSCHIMONAHUL IONA - Egumen al Schitului Sihla-Neamt(secolul XIX)
In prima jumatate a secolului XIX a fost un egumen vestit la Schitul Sihla, numit Iona ieroschimonahul. Acest egumen era foarte
nevoitor in post, in rugaciune, in blandete si celelalte osteneli calugaresti. Dar cel mai mult decat toate era milostiv si iubitor de straini.
Spuneau batranii ca odata s-a dus egumenul cu ucenicul sa taie lemne de foc in padure. Si pe cand taiau un fag uscat, au aflat un burduf
plin cu galbeni ascuns in tulpina lui. Atunci au coborat in schit si au spus tuturor de aflarea banilor.
Din ziua aceea, egumenul Iona a inceput sa faca multe innoiri in Schitul Sihla: reparatii la biserica, chilii noi, vesminte, hrana si
imbracaminte pentru calugari. Pe langa acestea, s-a marit si obstea, ajungand pana la 20 de parinti si frati. Din acesti bani, parintele Iona
facea si multe milostenii, incat ajunsese renumit in tot tinutul Neamt. Cum auzea ca se face o biserica noua, indata trimitea un calugar cu
bani si alte daruri. De asemenea, daca auzea de familii cu multi copii, de vaduve si orfani, in aceeasi zi trimitea ucenici cu bani, cu haine
si mancare la casele lor. Uneori, parintele Iona cobora din munte si mergea la Targu Neamt pentru nevoile schitului. Cum auzeau
oamenii, indata ii ieseau pe cale; unii pentru binecuvantare, iar altii pentru milostenii, caci era .vestit peste tot numele lui.
Asa a petrecut Cuviosul Iona toata viata sa, bineplacand lui Dumnezeu si iubind pe saraci. Apoi, ajungand la adanci batraneti, s-a mutat
cu pace in odihna lui Hristos, iar trupul sau a fost ingropat alaturi de biserica.
SFANTUL IERARH CALINIC DE LA CERNICA (1787-1868)
Viata
Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica s-a nascut la 7 octombrie, 1787, in Bucuresti, aproape de biserica Sfantul Visarion. Din Sfantul
Botez a primit numele de Constantin.
Parintii sai se numeau Antonie si Floarea si erau foarte evlaviosi. Cel mai mare dintre copiii lor a fost in tinerete preot de mir; apoi,
intrand in viata monahala, s-a calugarit cu numele de Acachie. De asemenea, si mama Sfantului Calinic, fericita Floarea, dupa ce si-a
crescut copiii, s-a retras in Manastirea Pasarea, primind marele si ingerescul chip, cu numele de schimonahia Filoteia.
Tanarul Constantin, cel mai mic dintre copii, a primit de mic o educatie religioasa aleasa, invatand carte in Bucuresti, la scolile care
functionau in acea vreme pe langa biserici.
In anul 1807 a intrat in nevointa calugareasca la Manastirea Cernica, sub ascultarea cuviosului staret, arhimandritul Timotei. La 12
noiembrie, 1808, a fost tuns in schima monahala cu numele de Calinic. La 3 decembrie, 1808, a fost hirotonit ierodiacon. La 13
februarie, 1813, a fost hirotonit ieromonah, iar la 20 septembrie, 1815, a fost hirotesit duhovnic de insusi mitropolitul Tarii Romanesti,
Nectarie. Tot atunci primeste si ascultarea de eclesiarh al Manastirii Cernica. In vara anului 1812 a calatorit in Moldova dupa ajutoare,
impreuna cu duhovnicul sau, ieroschimonahul Pimen, iar in anul 1817 a calatorit la Sfantul Munte.
La 14 decembrie, 1818, Cuviosul Calinic este ales staret in Manastirea Cernica. Nu avea atunci decat 31 de ani. Pentru sfintenia vietii lui
si buna chivernisire a manastirii, la 9 aprilie, 1820, este hirotesit arhimandrit si conduce Manastirea Cernica timp de 32 de ani, formand o
aleasa obste monahala.
La 14 septembrie, 1850, este ales episcop pentru Eparhia Ramnicului - Noului Severin, pe care o pastoreste timp de 17 ani. La 24 mai,
1867, se retrage din scaun la manastirea de metanie, iar la 11 aprilie, 1868, se muta la cerestile lacasuri.
Canonizarea Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica s-a facut la 21 octombrie, 1955, iar praznuirea lui se face la 11 aprilie.
Cuviosul Calinic, inca pe cand era calugar tanar in Manastirea Cernica, postea foarte mult, isi implinea regulat canonul si pravila cu
multa osardie si se lupta impotriva somnului. Dormea numai trei ceasuri pe noapte, insa nu intins pe pat, ci pe un scaunel intr-un colt al
chiliei, dupa marturia batranului Hariton, iar ziua lucra impreuna cu parintii la ascultarile cele mai grele ale manastirii.
Dupa plecarea la Sfantul Munte a duhovnicescului sau parinte, ieroschimonahul Pimen, Cuviosul Calinic si-a pus aceasta aspra
randuiala, ca in toata saptamana sa nu manance bucate fierte la foc, fara numai paine cu apa dupa apusul soarelui, iar sambata si
Duminica sa mearga la trapeza impreuna cu parintii si sa se mangaie cu infranare.
115
Marturisesc parintii care l-au cunoscut pe Sfantul Calinic ca fata ii era mereu palida de multa postire si ochii adanciti in orbite din pricina
multei privegheri si a atator lacrimi, caci dobandise de la Dumnezeu darul lacrimilor la sfanta rugaciune.
In anul 1813, murind de boala ciumei multi preoti calugari din Manastirea Cernica, staretul Timotei staruia mereu sa faca preot pe
smeritul ierodiacon Calinic. El insa se lepada de un dar mare ca acesta, socotindu-se pe sine cu totul nevrednic. Fiind insa foarte
ascultator si lasandu-se in voia lui Dumnezeu, a primit Taina Sfintei Preotii, savarsind cele sfinte in toata viata sa cu lacrimi si cu multa
evlavie.
Dupa primirea darului preotiei, Sfantul Calinic a inceput si mai mult a se nevoi si a sluji cu osardie tuturor. Ca era plin de dumnezeiasca
dragoste catre toti, dupa cuvantul ce zice: "Daca vrei sa te iubeasca toti, iubeste si tu pe toti". De vedea pe cineva scarbit, impreuna cu el
se intrista; pe cei bolnavi ii cerceta si dupa ale sale puteri ii mangaia, iar pe saraci mereu ii miluia. Pentru aceasta toti il iubeau ca pe un
adevarat tata si parinte duhovnicesc.
Sfantul Calinic era atat de smerit, ca, pe cat se inalta cu cinstea si cu darul de catre toti, cu atat mai mult se smerea catre toti, dupa
cuvantul Domnului, Care zice: Care dintre voi va vrea sa fie mai mare, sa va fie voua sluga (Matei 20, 26).
Ajungand Cuviosul Calinic duhovnic al Manastirii Cernica, aproape toti parintii si fratii din obste se marturiseau la sfintia sa, pentru ca
toti se cucereau de nevointa lui si isi faceau adapostire si mangaiere supararilor lor. Era atat de iscusit duhovnic, ca veneau la spovedanie
nu numai monahii, ci si multa lume din afara si chiar mitropolitul.
Fericitul parinte Calinic, ori de cate ori era ocarat de cineva, graia de bine; iar pe cel care il nedreptatea indata il miluia si il ajuta cu tot
ce putea. Insa la dansul in chilie altceva nu se gasea, fara numai un ulcior cu apa.
Spuneau parintii ca in chilia sa, cuviosul era atat de linistit, incat nici ucenicii lui nu-l auzeau ce face, cand, adica, se odihnea si cand era
la rugaciune.
Dupa marturia mai multor duhovnici din vremea sa, Cuviosul Calinic savarsea in timp de 24 de ore doua mii de inchinaciuni si 300 de
metanii mari, precum si pravila cea randuita fiecarui calugar la chilie.
Aceiasi duhovnici ai Manastirii Cernica adevereau ca Sfantul Calinic, inca din anii tineretii, primise darul neincetatei rugaciuni a lui
Iisus, prin care se facuse casa a Duhului Sfant si vas al alegerii.
In primavara anului 1817, Cuviosul Calinic impreuna cu Ignatie duhovnicul si cu un alt calugar s-au sfatuit sa posteasca desavarsit tot
Postul Mare, pana la Sfintele Pasti. Deci, luand binecuvantare de la staretul manastirii, Dorotei, au inceput aceasta aspra si mai presus de
putere nevointa. Dar, din lipsa dreptei socoteli, satana le-a facut la toti o grea ispita. Calugarul n-a putut sa posteasca deloc.
Ieroschimonahul Ignatie a postit cateva saptamani, apoi, slabind foarte tare, s-a imbolnavit si cu greu s-a vindecat. Iar Cuviosul Calinic a
postit desavarsit pana in joia Canonului Mare (Adica pana in joia din saptamana a cincea a Postului Mare), cand a mancat o jumatate de
prescura. Dar, voind sa implineasca cele 40 de zile de post, asemenea Mantuitorului si sfintilor de demult, s-a imbolnavit de o cumplita
ameteala de cap si slabire a firii, incat n-a mai stiut nimic de sine pana in Duminica Tomei. Pentru aceasta, staretul Dorotei era foarte
mahnit, crezand ca nu va mai scapa cu viata.
Insa, cu darul lui Dumnezeu, Cuviosul Calinic si-a venit din nou in simtire, spre bucuria staretului si a tot soborul. Din ceasul acela,
parintele Dorotei i-a randuit sa tina toata viata calea cea imparateasca. Adica sa se impartaseasca zilnic din masa cea de obste la trapeza.
Deci, facand ascultare, parintele Calinic manca zilnic cu fratii la masa, fara sa mai aiba nimic de mancare la chilie sau sa guste ceva fara
binecuvantare. Cu toate acestea, din postirea cea de 40 de zile, cuviosul a ramas cu o permanenta durere de cap, pe care a simtit-o pana la
obstescul sau sfarsit.
In vara aceluiasi an, Sfantul Calinic n-a mancat paine deloc, timp de 40 de zile, nici legume fierte la foc. Numai seara, dupa apusul
soarelui, manca cate o felie de pepene si fructe crude, ca sa-si potoleasca slabiciunea firii si sa nu calce porunca staretului.
Ucenicul sau, arhimandritul Anastasie Baldovin, marturisea ca in toata viata sa cuviosul nu dormea intins pe pat, ci atipea cateva ceasuri
pe un scaun, imbracat si incins cu o curea lata de piele. Era ca o adevarata santinela, gata oricand de lupta, veghind neincetat asupra
nevazutilor vrajmasi care incercau sa-l ispiteasca, fie prin trup, fie prin ganduri.
Acelasi ucenic zicea ca nimeni nu putea sa ascunda ceva sau sa spuna vreo minciuna inaintea Sfantului Calinic, pentru ca era
inaintevazator si indata descoperea adevarul si cele ce urmau sa se intample in viitor.
Acelasi ucenic prea iubit al Sfantului Calinic spunea ca dascalul sau era atat de bland si smerit cu inima, incat oricine socotea ca are in
fata sa un inger, iar nu un om pamantesc. De aceea toti il iubeau, il cinsteau si il aveau ca pe un adevarat sfant, atat calugarii si mirenii,
cat si episcopii si dregatorii tarii.
Dupa ce a fost randuit staret, cuviosul se silea, nu numai cu viata sa, ci si cu alese sfaturi duhovnicesti, sa indrepteze pe calugarii lenesi si
tulburatori din manastire. Si pe multi ii indrepta pe calea cea buna, iar pe cei razvratiti si neascultatori ii scotea afara din obste, dupa
porunca apostolului, ca sa nu vatame si pe altii.
Sfantul Calinic socotea ca ascultarea este cea mai mare virtute pentru monahi si temelia vietii calugaresti. Astfel, invata pe fiii sai
duhovnicesti ca "viata de obste, in sfanta ascultare, a intemeiat-o Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, prin pilda vietii Sale pamantesti".
Spuneau parintii si aceasta, ca marele staret nu ingaduia deloc clevetirea in viata calugareasca. Caci o socotea "moartea sufletului". In
locul multei vorbiri, el sfatuia pe ucenici sa practice neincetat tacerea si rugaciunea lui Iisus.
Aceiasi parinti spuneau de Cuviosul Calinic ca isi implinea chemarea de staret cu mare ravna si frica de Dumnezeu, stiind ca "lucrul cel
mai greu si anevoios este mestesugul calauzirii sufletelor pe calea mantuirii".
Uneori zicea catre ucenici:
- Staretul este inima tuturor inimilor care il cauta si ii cer sfat si mangaiere. El este calea spre desavarsire a tuturor sufletelor credincioase
din jurul sau.
Cuviosul obisnuia adesea sa pescuiasca la lacul din jurul manastirii, iar pestele pe care il prindea il dadea la obste pentru hrana parintilor.
Intr-o zi, un calugar tanar, curatind de solzi o caracuda mica, a inceput a carti si, lovind-o cu cutitul, zicea: "Na, na! De ce n-ai adus pe
tata-tu, pe mama-ta, pe mosu-tu, pe stramosu-tu, care aveau solzi mai mari, ca nu ma necajeam atata!" Apoi tot el raspundea: "Am venit
si cu tata, si cu mama, si cu mosul, si cu stramosul, dar i-au luat parintii duhovnici cei din comitet si parintele staret".
Aceste cuvinte au ajuns la urechile Cuviosului staret Calinic. Atunci el, stand putin pe ganduri, pentru a inlatura orice pricina de
sminteala din manastire, a zis:
- De azi inainte nu voi mai pune peste in gura mea! Si intr-adevar, pana la sfarsitul vietii sale nu a mai mancat niciodata peste, pazind cu
sfintenie fagaduinta data lui Dumnezeu. Se hranea numai cu verdeturi, si acelea o data pe zi, cu multa infranare.
116
In timpul rascoalei din anul 1821, multi locuitori din Bucuresti s-au adapostit la Manastirea Cernica. Bunul staret i-a gazduit pe toti in
insula Sfantului Nicolae, prin chiliile calugarilor, iar pe calugari i-a mutat in insula Sfantului Gheorghe. In acele zile de grea incercare
pentru tara, multa mangaiere au aflat locuitorii capitalei de la Sfantul Calinic. Ca pe toti ii imbarbata, ii odihnea si ii hranea in mod
gratuit din alimentele manastirii.
In primavara aceluiasi an, auzind turcii de multimea mirenilor adapostiti in insula Cernicai si socotind ca ar fi dintre rasculati, au
inconjurat manastirea cu tunuri si stateau gata s-o distruga, iar pe cei aflati in ambele insule sa-i ucida cu sabia. Atunci Sfantul Calinic a
adunat tot poporul si pe calugari in biserica, le-a tinut cuvant de imbarbatare si au facut impreuna priveghere de toata noaptea. Iar a doua
zi a trimis un calugar cu jalba la mai- marele turcilor din tabara alaturata. Si astfel, cu rugaciunile Sfantului Calinic, cu lacrimile
poporului si cu mijlocirea Sfantului Nicolae, s-au linistit turcii si s-au izbavit cu totii de la moarte.
Terminandu-se hrana in Manastirea Cernica, calugarii si mirenii erau amenintati de cumplita foamete. Deci, cazand Sfantul Calinic la
rugaciune cu multe lacrimi in fata icoanei Maicii Domnului si a Sfantului Nicolae si cerandu-le grabnic ajutor, indata a fost ascultat.
Cum s-a ridicat marele staret de la rugaciune, au intrat pe poarta manastirii cinci care trase de cate doi boi, pline cu pesmeti de paine,
trimise de pasa, mai-marele turcilor din tabara apropiata.
Tot in anul 1821, un alt pasa, care isi avea tabara in satul Pantelimon, a rapit o calugarita din Manastirea Pasarea, drept ostatica. Dar
Sfantul Calinic, nerabdand sa fie mireasa lui Hristos in mainile paganilor, a facut jalba la stapanire si a izbavit calugarita din mainile
turcului. Deci, suparandu-se cumplit, pasa a hotarat sa porneasca noaptea cu armele asupra manastirii, ca s-o prade si sa ucida pe staret.
Atunci Sfantul Calinic, auzind de razbunarea turcului, a facut priveghere de toata noaptea, cerand ajutorul lui Dumnezeu. Si iarasi prin
minune a fost izbavit de, primejdie. Caci, chiar in noaptea aceea, pe cand pasa lua cafeaua, ca apoi sa navaleasca asupra manastirii, o
sluga a sa a incercat sa-l omoare cu arma. Dar glontele oprindu-se in punga cu galbeni, turcul a scapat cu viata. Cutremurat de aceasta
minune, a doua zi pasa a trimis acei galbeni la Manastirea Cernica, din care, dupa porunca cuviosului, s-a facut la intrare o fantana,
cunoscuta pana astazi cu numele de "Fantana turcului".
Pe langa innoirea vietii duhovnicesti in obstea sa, marele staret al Cernicai s-a ingrijit si de cele necesare vietii pamantesti, dupa
exemplul inaintasilor sai. Astfel, a terminat de pictat biserica din insula Sfantului Nicolae, iar cu banii donati de arhiereul Ioanichie
Stratonichias din Bucuresti a zidit o biserica mare cu cetate in insula Sfantului Gheorghe, pentru ca nu mai incapeau calugarii intr-o
singura biserica.
Mai inainte insa de inceperea bisericii, i s-au aratat noaptea in vis Sfantul Ierarh Nicolae, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe si fericitul
staret Gheorghe. Deci, Sfantul Nicolae a zis Cuviosului Calinic: "Scoala-te si sa zidesti in ostrovul cel mic o biserica in numele Sfantului
Mucenic Gheorghe...". Marele Mucenic i-a adaugat, apoi, aceste cuvinte: "Noi iti vom trimite tot ce-ti va trebui". Iar staretul Gheorghe i-
a zis: "Sa nu ai nici o indoiala in inima ta".
Aceasta vedenie aratandu-se deodata si Cuviosului Pimen duhovnicul, l-a incredintat pe Sfantul Calinic sa inceapa lucrul. In anul 1832 a
inceput noua biserica. In anul 1838 s-a daramat de un puternic cutremur, iar dupa patru ani a fost zidita din nou, asa cum se vede pana
astazi. A mai zidit din anul 1846 biserica Manastirii Pasarea si alte cateva biserici parohiale.
Sfantul Calinic a fost, de asemenea, si un bun iconom al Manastirii Cernica si al celorlalte Manastiri - Pasarea, Snagov, Caldarusani,
Ciorogarla si Poiana Marului - care erau sub administratia sa. Cand a intrat staret, Cernica avea doar "o teleguta cu un bou ce se
conducea de un calugar pe ulitele Bucurestilor, si oricine voia din popor arunca cate o paine in acea teleguta; apoi se intorcea la
manastire si impartea acea paine pe la calugari. Iar pentru imbracamintea calugarilor se trimitea de la domnie si de la alti buni crestini".
Or, venerabilul staret in putina vreme a refacut iconomia manastirii, a facut un mare metoc in satul Buesti-Ilfov, a ridicat case si
adaposturi pentru oameni si vite, a cultivat pamantul cu tot felul de cereale, a plantat vii si paduri, incat se mirau toti de priceperea lui.
Acolo crestea manastirea cirezi de vite si turme de oi pentru hrana si imbracamintea calugarilor din lavra.
Fiind chemat si propus de cateva ori sa fie Mitropolit al Tarii Romanesti, Sfantul Calinic, din marea lui smerenie, nu a primit. Dar un om
vrajmas din preajma sa, indemnat de zavistnici, i-a dat otrava. Pe cand marele staret zacea pe patul de moarte, s-a rugat lui Dumnezeu,
zicand: "Doamne, Dumnezeul mantuirii mele, nu credeam si nu doream sa mor otravit". Atunci, in umbra noptii, un glas de taina i-a
raspuns: "Nu vei muri de otrava. Scoala-te si fii sanatos, ca nu dupa mult timp vei fi episcop la Ramnicu-Valcea, unde vei indrepta
Biserica si clerul care este in scazamant".
In ceasul acela, cuviosul s-a sculat sanatos din pat si s-a dus la Utrenie, ca era miezul noptii.
Pentru blandetea si sfintenia vietii sale atat de multi calugari s-au strans in jurul Sfantului Calinic, incat nu mai incapeau in amandoua
insulele, in anul 1850, cand a plecat ca episcop la Ramnicu-Valcea, a lasat in Manastirea Cernica peste 350 de calugari cu viata aleasa.
Pe cand era staret, a venit pitarul manastirii la Cuviosul Calinic si l-a instiintat ca s-a ispravit faina. Iar el a raspuns:
- Sa avem nadejde la Maica Domnului si la Sfantul Ierarh Nicolae si nimic nu ne va lipsi.
Apoi, intrand in chilie, a cazut la rugaciune inaintea icoanei protectorului sau, zicand: "Sfinte arhiereule al lui Hristos, Nicolae,
mangaietorule al saracilor si cald-folositorule al celor ce te roaga cu credinta, vino si acum si ajuta smeritei turmei tale si ne scapa de
foamete, precum ai mantuit pe cei ce erau sa se inece in mare, ca nu avem alt ajutor dupa Maica Domnului, afara de tine...". Apoi, dupa
Vecernie, a pus sa se citeasca in biserica Paraclisul Sfantului Nicolae.
Astfel, Sfantul Ierarh Nicolae, ascultand rugaciunea placutului sau, a venit imediat in ajutorul Manastirii Cernica. In ceasul acela a sosit
la arhondaricul manastirii un car cu boi incarcat cu faina. Erau doi oameni necunoscuti, trimisi cu aceasta milostenie de stapanul lor,
care, dupa ce au descarcat povara, indata au plecat.
Drept recunostinta, marele staret a adunat soborul in biserica si, dupa Pavecemita, au cantat acatistul Sfantului Nicolae. Apoi,
binecuvantand faina, a pus sa se faca paine in noaptea aceea pentru mangaierea parintilor si fratilor.
In alta zi. pe cand vorbea cu parintele Pimen, duhovnicul sau, a venit la Sfantul Calinic un om cerandu-i milostenie. Iar el i-a dat 50 de
lei. Dupa un ceas a venit un tanar si a spus staretului: "Parinte, tatal meu a murit si a lasat sa aduc la manastire o mie de lei. Iata aici cinci
sute si restul il voi aduce mai pe urma, ca nu ii am acum". Apoi a plecat. Atunci batranul duhovnic a intrebat pe cuviosul:
- Ce cugetai, parinte Calinic, cand ai dat milostenie acelui om? Iar blandul staret i-a raspuns:
- As fi vrut sa-i dau o suta de lei, dar n-am avut. I-am dat numai cincizeci si am primit cinci sute.
In anul 1829, luna iulie, in dimineata unei zile de praznic, statea Cuviosul Calinic in chilia sa din insula mare, aproape de arhondaric.
Deci, privind pe fereastra, a vazut multime de musafiri care atunci venisera, iar pe bietii calugari, "ascultatorii din arhondarie", cum
alergau in toate partile ca sa slujeasca musafirilor. Deci, cautand la dansii cu durere de inima, a zis in sine:
117
- Ah, Dumnezeule, cum are sa se defaime chipul monahicesc prin petrecerea impreuna cu mirenii! Si tare oftand, a inceput sa citeasca
icoasele Sfantului Ierarh Nicolae.
Spuneau ucenicii Sfantului Calinic "ca faptele ii erau intocmai dupa graiul gurii si nu putea nimeni sa-i gaseasca nici un cusur. Ca, dupa
cum invata, asa si lucra. Ca zice si Mantuitorul: Ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu (Matei 5, 37).
Aceiasi ucenici marturiseau ca Sfantul Calinic "cu multa mahnire a primit alegerea de episcop, la 14 septembrie, 1850, fiindca n-a putut
strica hatarul iubitului sau fiu duhovnicesc, Barbu Dimitrie Stirbei - domnul Tarii Romanesti - si s-a supus la voia obstestii Adunari...".
Spunea Sfantul Calinic in ceasul despartirii de fiii sai duhovnicesti:
- Calugarul, oriunde va merge si oricat bine va gasi, tot nu este ca unde si-a pus metania, fiindca inima lui nu este in pace.
Alta data iarasi le spunea:
- Iubitii mei frati si fii, trebuie sa avem mare grija cand intram in Sfanta Biserica sau in Sfantul Altar, ca acolo este Insusi Domnul nostru
Iisus Hristos de fata in Sfintele Taine.
Spunea ucenicul sau, Anastasie, ca, indata dupa asezarea sa in scaunul episcopiei de la Ramnicu-Valcea, a si inceput a da porunci la
protopopi, ca unde s-ar afla vreun om necununat sa-l cunune si sa-l cerceteze pentru ce nu se cununa si "sade cu posadnica".
Spunea iarasi acelasi ucenic ca Sfantul Ierarh Calinic avea mare evlavie catre Sfantul Ierarh Nicolae, al carui acatist il citea zilnic. Cu
ajutorul lui Dumnezeu si al marelui ierarh, protectorul sau, a rezidit din temelie Catedrala episcopala din Ramnicu-Valcea, casele
episcopale si seminarul, intre anii 1854-1856, care fusesera distruse de incendiul din 1847. Odata cu biserica, blandul episcop a redeschis
si vestita tipografie a Episcopiei din Ramnic, in care a tiparit tot felul de carti de slujba si de zidire sufleteasca, pe care apoi le trimitea
gratuit la preoti si credinciosi.
Spunea iarasi arhimandritul Anastasie Baldovin despre dascalul sau, Preasfintitul Calinic:
- Ma minunam de asa viata mai presus de fire, pentru ca vedeam ca slujesc un sfant viu. De aceea indrazneam de multe ori si il intrebam
cate ceva despre tainele dumnezeiesti si el imi descoperea ceea ce cunostea ca-mi este de folos si cat putea sa incapa in mintea mea cea
slaba si intunecata. Iar daca inaintam cu intrebarile mai departe, imi zicea: "Nu este acum timpul pentru asemenea intrebari".
Acelasi ucenic spunea:
- Avea obicei fericitul ca, dupa rugaciunea de seara, ma tinea langa preasfintia sa mai mult timp, povatuindu-ma in credinta si la datoriile
mele monahale si multe lucruri de taina imi descoperea.
Adeseori imi zicea fericitul:
- Fiul meu, multi surit din calugari si mireni numai cu numele crestini, iar cu viata si cu faptele sunt departe de adevarul crestinatatii. De
aceea, la unii ca acestia nu ai voie sa le arati ceea ce ai vazut la mine. Iar la cei pe care ii vei cunoaste ca sunt crestini buni si cred in
darul si puterea lui Dumnezeu, ai voie de la mine sa le arati si sa le scrii, numai dupa ce ma voi duce din aceasta lume trecatoare.
In vara anului 1854, mergand Sfantul Calinic spre Targu-Jiu, insotit de ucenicul sau si mai multi slujitori, la rugamintea credinciosilor a
poposit peste noapte intr-un sat din cale. Si iata, fiii unui om instarit au marturisit bunului pastor ca tatal lor a murit de mai multi ani, dar
trupul lui n-a putrezit in pamant. L-au dezgropat de trei ori, i-au facut parastas cu arhierei si cu preoti, dar trupul sau tot intreg l-au scos
din groapa.
Deci, l-au rugat pe Sfantul Calinic sa le dea voie sa-l dezgroape a patra oara pe tatal lor, iar dupa ce fericitul va termina liturghia
arhiereasca, sa-i citeasca rugaciunile de dezlegarea pacatelor la mormant. Si bunul pastor, milostivindu-se de ei, i-a ascultat. Dupa
terminarea liturghiei au mers cu totii la mormant. Trupul raposatului, intreg si nevatamat, era rezemat de zidul bisericii. Si iata, o,
minune preaslavita! In timp ce Sfantul Calinic citea rugaciunile de dezlegarea pacatelor, trupul cel neputred a inceput a se preface in
tarana, de la picioare spre cap. La sfarsitul rugaciunilor, intreg trupul sau se prefacuse intr-o gramajoara de tarana amestecata cu oase
albe. Uimiti toti de aceasta, au dat slava lui Dumnezeu.
Spunea parintele Anastasie, ucenicul Sfantului Calinic, ca au poposit impreuna timp de trei zile la Schitul Lainici, unde era egumen
marele duhovnic si arhimandrit Irodion Ionescu, renumit pentru viata sa in toate hotarele Olteniei si dincolo de Carpati. Apoi, pornind pe
poteci de munte spre Ramnicu-Valcea, au poposit putin intr-o poiana. Si, plecand insotitorii sai inainte, Sfantul Calinic statea jos si
plangea.
- De ce plangi, Preasfintite? l-a intrebat ucenicul. Te doare stomacul?
- Nu, fiul meu, a raspuns el. Dar nu credeam sa mai traiesc, sa vad alt staret schimbandu-se in Cernica. Nicandru, staretul Cernicai, a
murit!...
Deci, ucenicul insemnand ziua si ceasul acela, a plecat dupa doua saptamani la Manastirea Cernica si s-a incredintat ca arhimandritul
Nicandru se mutase la Domnul chiar in ziua si ceasul in care a plans Sfantul Calinic.
Odata, pe cand Sfantul Calinic slujea Sfanta Liturghie in paraclisul Episcopiei Ramnicului cu mai multi slujitori, a fost adusa la biserica
o femeie legata in lanturi, cumplit chinuita de un duh necurat. La sfarsitul slujbei, protoiereul orasului a rugat pe bunul pastor de suflete
sa-i citeasca o rugaciune de vindecare. Arhimandritul Anastasie i-a pregatit molitfelnicul. Dupa citirea rugaciunii, Sfantul Calinic a
binecuvantat pe femeia bolnava de trei ori in numele Preasfintei Treimi si a zis:
- In numele Domnului nostru Iisus Hristos, scoala-te! In clipa aceea, bolnava s-a vindecat cu darul lui Dumnezeu. Deci, sculandu-se
sanatoasa de jos, saruta cu lacrimi sfintele icoane, multumind binefacatorului ei. Apoi, intrand Sfantul Calinic in chilia sa, a inceput a
plange cu multe lacrimi.
- De ce plangi, Preasfintite? l-a intrebat ucenicul. - Nu am nimic, fiul meu, dar vad ca pentru multele mele pacate ma pedepseste
Dumnezeu. Spuneti la toti ca nu pentru mine pacatosul a facut Dumnezeu aceasta minune de a tamadui pe femeia bolnava.
Spunea acelasi ucenic despre Sfantul Calinic:
- Era atat de milostiv, incat, cand nu avea ce sa dea milostenie, isi dadea hainele de pe Preasfintia sa si, plangand, se ruga de mine
nevrednicul ca sa caut bani de unde voi sti, ca sa aiba sa dea la "fratii lui Hristos", caci asa numea fericitul pe saraci si neputinciosi.
Odata, pe cand Sfantul Calinic iesea de la slujba, la o biserica din Craiova, epitropul i-a dat sase galbeni. Iar in ograda episcopiei, o
femeie cerandu-i milostenie, a scos acei galbeni si i-a pus in mainile ei.
Dupa trei zile, aceeasi femeie a venit iar la usa Sfantului Calinic sa ceara milostenie. Deci, chemand pe parintele Anastasie, ucenicul sau,
i-a poruncit zicand:
- Da milostenie femeii de afara.
- Preasfintite, a raspuns el, aceasta femeie a primit sase galbeni cand ne-am intors de la biserica.
118
Iar blandul pastor i-a zis cu asprime:
- Dar cuviosia ta, daca ai mancat ieri, astazi nu mai mananci? O fi fost si ea datoare la cineva si de aceea mai cere. Du-te si da-i
milostenie!
Din clipa aceea pana la sfarsitul vietii Sfantului Calinic, n-a mai indraznit ucenicul sa-i faca vreo observatie in privinta milosteniilor.
Spunea iarasi ucenicul despre Sfantul Calinic:
- Cand hirotonea preoti, nu numai ca nu lua nimic pentru osteneala sa, ci oprea si pe altii a le lua ceva. Iar cand plecau preotii pe la
bisericile lor, ii chema inaintea sa si ii povatuia cum sa se poarte in societate si cu enoriasii lor. Apoi le dadea bani de cheltuiala pe drum,
carti de preotie si alte carti de invatatura.
In timpul domniei lui Cuza Voda - spunea ucenicul Sfantului Calinic - s-a intamplat o tulburare in Seminarul Episcopiei de Ramnic si
Preasfintia sa, cu darul si cu blandetea sa, a potolit acea tulburare. Afland de aceasta, mitropolitul Nifon si ministrul de Culte, Scarlat
Cretulescu, au trimis de la Bucuresti un functionar in ancheta.
- Nu mai este nevoie ca sa faci dumneata cercetare - a zis Sfantul Calinic - pentru ca eu, ca episcop, i-am linistit si multumit pe toti. Sa
spui la cei care te-au trimis ca sunt in nestiinta de aceasta.
Auzind de cuvintele Sfantului Calinic, ministrul s-a suparat si, intrand in audienta la domnitor, i-a spus:
- Maria Ta, sa iscaliti decretul de suspendare a episcopului de Ramnic si darea lui in judecata, iar daca nu, sa-mi primiti demisia.
- Demisia dumitale pot sa o primesc, dar decretul contra episcopului de Ramnic niciodata nu-l voi semna, a zis domnitorul Alexandru
Ioan Cuza. Apoi, cu voce inalta a strigat:
- Mai Scarlat, acela, episcopul Ramnicului, Calinic, este adevaratul si sfantul calugar al lui Dumnezeu si ca el altul nu mai este in toata
lumea.
Sfantul Calinic, avand darul inaintevederii, intr-una din zile a spus ucenicului sau, Anastasie:
- Sa stii, fiul meu, ca la 1866, Cuza nu mai este domn al tarii si au sa se faca mari schimbari. Sa mai stii ca la 1877 are sa vina in tara
imparatul Rusiei cu familia si cu ostirile sale si are sa treaca Dunarea, sa se bata cu turcii, dar rusii au sa fie invinsi de turci. Dupa aceea,
rusii au sa cheme in ajutorul lor ostirea romana si, cu ajutorul lui Dumnezeu, au sa faca romanii mari victorii, incat sa-i laude si sa-i
admire toate continentele lumii. Dupa acest razboi sangeros, are sa fie un razboi cu condeiul, adica cu diplomatia. Si dupa aceasta are sa
vina un razboi asa de mare, cum nu a fost de cand pamantul, si ferice de cei care vor scapa dupa acest mare razboi.
Adeseori mergand Sfantul Calinic in vizita canonica prin eparhie, i-a placut locul linistit de la Schitul Frasinei. De aceea a voit sa faca
aici manastire de chinovie ca la Cernica. Deci, numaidecat, in anul 1863 a pus de s-a zidit biserica frumoasa si chilii pentru parinti si a
asezat reguli ca in Cernica, unde s-au adunat vreo cativa calugari. Insa, pentru asprimea locului, n-au putut sa se adune prea multi parinti.
Dupa zidirea Manastirii Frasinei, a voit Sfantul Calinic ca in acest lacas sihastresc sa nu intre niciodata parte femeiasca. De aceea, inainte
de retragerea sa din scaun, a fixat la un kilometru mai jos de Frasinei o piatra pe care scrie urmatoarele:
"Calinic, cu mila lui Dumnezeu Episcop al Ramnicului Noului Severin.
Acest lacas s-a cladit din temelie de noi, spre a fi chinovie de parinti monahi. Si fiindca prin partea femeiasca putea sa se aduca vreun
scandal monahilor vietuitori acolea, de aceea, sub grea legatura s-au oprit ca de la acest loc sa nu mai treaca inainte, sub nici un chip,
parte femeiasca. Iar cele ce vor indrazni a trece sa fie sub blestem si toate nenorocirile sa fie asupra lor, precum: saracia, gubavia si tot
felul de pedepse. Si iarasi, cele ce vor pazi aceasta hotarare sa aiba blagoslovenia lui Dumnezeu si a smereniei noastre si sa vie asupra lor
tot fericitul bine. Amin. Calinic. Ramnic, 1867, ianuarie, 17".
In vara aceluiasi an, dupa innoirea Manastirii Frasinei, o copila din satul Muereasca, care pastea vitele aproape de hotarul manastirii,
alergand dupa vite, a trecut din greseala mai sus de piatra cu legamantul pus de Sfantul Calinic. In ceasul acela, copila s-a imbolnavit de
epilepsie.
La rugamintea parintilor ei, preotul din sat a spus despre aceasta Sfantului Calinic, rugandu-l s-o ierte si sa-i citeasca rugaciuni de
vindecare.
- Ce trista intamplare, a zis blandul episcop. Sa mergem sa ne rugam pentru dansa.
Deci, a venit anume in satul Muereasca si a intrat in casa bolnavei. Copila zacea in pat in grea suferinta.
- Ma cunosti? a intrebat-o Sfantul Calinic. Iar bolnava a facut semn din cap ca il cunoaste. Apoi, mangaind-o, i-a zis:
- Ai sa te faci sanatoasa; da, da, ai sa te faci sanatoasa. Eu te-am iertat! Sa ne rugam lui Dumnezeu sa te ierte si El. Apoi si-a pus
omoforul peste bolnava, i-a citit rugaciunea de iertare, a stropit-o cu agheasma pe frunte si i-a zis din nou: "Da, da, ai sa te faci
sanatoasa!" Si a plecat.
Dupa o zi, copila s-a sculat sanatoasa din pat. Vestea acestei minuni s-a raspandit in toate partile, caci toti il cinsteau pe marele episcop
Calinic ca pe un adevarat sfant si facator de minuni.
Spunea arhimandritul Anastasie si despre alta minune:
- Fiul mesterului Costache, care zidise Catedrala episcopala din Ramnicu-Valcea si Manastirea Frasinei, s-a imbolnavit de epilepsie.
Boala il chinuia tot mai cumplit. Batranul mester a alergat la Sfantul Calinic, cerandu-i cu lacrimi rugaciuni de vindecare pentru fiul sau.
- Du-te acasa, mestere Costache, i-a zis Preasfintitul, si te roaga Maicii Domnului.
Cum a intrat in casa, tatal si-a gasit feciorul sanatos, rugandu-se in fata icoanei Maicii Domnului.
- Rugati-va si voi Maicii Domnului, a zis copilul. Nu vedeti cum se roaga Preasfintitul Episcop? De acum inainte nu ma mai
imbolnavesc!
In acelasi ceas a venit si parintele Anastasie cu moastele Sf. Mercurie, sa se sarute copilul, dupa porunca Preasfintitului Calinic.
Spunea iarasi ucenicul sau ca, din anul 1820 si pana cand s-a mutat din viata aceasta, peste n-a mancat, fara numai verdeturi, si acelea
fara untdelemn, o data pe zi. Iar unt, oua, branza si lapte numai sambata gusta cate putin, ca sa biruiasca mandria.
Acelasi arhimandrit spunea ca din anul 1850, cand a fost ales episcop, si pana in anul 1868, cand a decedat, nu si-a schimbat intru nimic
paza datoriilor sale monahale, ci mai mult se nevoia intru toate faptele cele bune. Chiar si hainele ce le purta ca episcop nu erau mai
luxoase ca cele pe care le purta cand era staret in Manastirea Cernica.
Pe cand era episcop de Ramnic, Sfantul Calinic toata ziua sedea cu cartea in mana si citea. Pentru ca sa nu-l cuprinda somnul sau sa-si
risipeasca mintea de la lucrarea ei, obisnuia sa puna pe carte o greutate metalica rotunda, iar jos, in dreptul cartii, un lighean de tabla gol.
Indata ce Sfantul Calinic se ingreuia de somn si isi pierdea echilibrul, greutatea metalica cadea in lighean si il destepta din nou la
rugaciune si la citit. Astfel, cuviosul era permanent stapan pe vointa si pe trupul sau.
119
Se mai spunea despre dansul un fapt vrednic de stiut. Intrucat nu manca niciodata carne, dupa randuiala vietii monahale, daduse porunca
parintilor de la episcopie sa nu manance nici ei carne. intr-o zi, stand in cerdacul casei episcopale, i-a venit de departe un miros de carne
fripta. Atunci a pornit incet dupa miros si a ajuns la chilia unui calugar. Dupa ce a batut la usa, a intrat inauntru. Calugarul tocmai frigea
o bucata de carne. Deci, maniindu-se Preasfintitul de aceasta, a inceput sa-l mustre cu asprime, zicand:
- Hoitarule! Nu te-ai mai saturat de hoit? Nu vezi ca faci mancare viermilor si putoare?
Intr-adevar, Sfantul Calinic tinea ca ucenicii sai sa fie calugari si cu fapta, nu numai cu cuvantul.
Dupa saptesprezece ani de rodnica pastorie a turmei lui Hristos, adica la 24 mai, 1867, Sfantul Ierarh Calinic s-a retras din nou la
metania sa, Manastirea Cernica, unde dorea sa-si dea obstescul sfarsit. A doua zi, de Inaltarea Domnului, a venit la biserica, a stat la
liturghie si la urma a dat anafora parintilor, sarutandu-i toti mana. Pe urma a mers in chilia sa, cea mai dinainte gatita pentru sine, si de
aici n-a mai iesit pana la sfarsitul sau, fiindca slabise cu totul de batranete si de mult post.
Spunea mitropolitul Nifon catre Anastasie, ucenicul Sfantului Calinic:
- Stiu ca voi, fratii Baldovini, ati servit cu frica de Dumnezeu pe episcopul vostru. Te rog, cand vei vedea ca este greu bolnav, sa ma
vestesti si pe mine ca sa ma marturisesc lui, caci am multe cuvinte care trebuie sa i le arat cat este in aceasta viata si sa-mi cer iertaciune.
Dupa ce mitropolitul a intrat la Sfantul Calinic si s-a marturisit lui, a iesit de la el asa de vesel si luminat la chip, cum nu mai fusese in
toata viata lui.
Plecand mitropolitul Nifon, a zis Sfantul Calinic, care zacea in pat, catre iubitul sau ucenic, Anastasie:
- Fiul meu, Nifon mi-a spus totul si cred ca este speranta de mantuirea lui. Sa stii ca la sapte ani cand ma va dezgropa pe mine, va intra
mitropolitul in mormant.
Aceasta prevestire s-a implinit intocmai.
In Joia cea Mare, anul 1868, spre sfarsitul lunii martie, Sfantul Calinic a chemat la chilia sa sapte preoti de au slujit Sfantul Maslu. Dupa
otpust, le-a zis Preasfintitul:
- Parintilor, rugati-va lui Dumnezeu pentru mine, ca poate zilele acestea ne vom desparti!
La rugamintea Sfantului Calinic, in fiecare seara venea in chilia sa ucenicul sau iubit, Cuviosul Anastasie, si ii citea toata pravila, caci
acum slabise si nu mai putea sa si-o faca singur. Dupa terminarea rugaciunii statea mult de vorba cu parintele Anastasie si cu ceilalti
parinti apropiati, dandu-le tot felul de sfaturi folositoare de suflet.
Spunea parintele Anastasie ca intr-una din aceste seri de rugaciune si priveghere, i-a zis Sfantul Calinic:- Adu-ti aminte ceea ce ti-am
spus in anul 1852 la Craiova, si de atunci pana acum, ca voi, fratii Baldovini, Anastasie si Orest, aveti sa-mi inchideti ochii si sa ma
duceti la groapa. Asa ca acum mai am 14 zile si ma duc din aceasta lume. Ai grija sa ma imbraci la moarte cu vesmintele ce ti-am spus
ca sunt trimise de calugarita Brancoveanca din Moldova (este vorba de Safta Brancoveanu din Manastirea Varatec, care a donat
Sfantului Calinic un rand de vesminte in anul 1852).
Spunea iarasi parintele Anastasie ca, intr-o seara, "Preasfintia Sa, intinzand cu mine vorba despre mai multe invataturi si eu, stiind ca
darul Sfantului Duh este cu desavarsire in el, i-am zis:
- Preasfintite Stapane, stii ca mult-putin, cat te-am servit, te-am servit cu credinta si dragoste. Pentru aceasta nu cer altceva decat sa te
rogi lui Dumnezeu ca sa-mi ierte pacatele mele pe aceasta lume.
Atunci Preasfintia Sa a inceput sa planga amarnic, incat m-a facut si pe mine pacatosul sa plang. Dupa ce s-a linistit, a inceput a-mi zice:
- Fatul meu, eu v-am primit in Manastirea Cernica, eu v-am calugarit si v-am luat din manastire si ati urmat mie. Stiu ca nu v-ati pazit
datoriile si fagaduintele calugariei, insa sa va siliti a le pazi de aici inainte si va fagaduiesc ca, daca voi afla har inaintea lui Dumnezeu,
am sa ma rog pentru voi si pentru toti ai mei".
Dorind Sfantul Calinic sa asculte ultima liturghie pe pamant si sa se bucure de praznicul Invierii lui Hristos, in ziua de Pasti a slujit un
preot Sfanta Liturghie in paraclisul chiliei unde sedea si s-a impartasit pentru ultima data cu Preacuratele Taine. Era in ziua de 7 aprilie,
1868.
In Joia luminata, adica la 11 aprilie, se implineau cele 14 zile prevestite de Sfantul Calinic. Cu cateva zile mai inainte a venit la el
staretul manastirii, arhimandritul Stefan, "pe care il iubea foarte mult si i-a dat testamentul pentru inmormantare scris cu catava vreme
inainte. Apoi l-a mai invatat si ceva lucruri duhovnicesti, vorbind amandoi multe ceasuri".
In noaptea de 10 spre 11 aprilie a venit parintele Anastasie la Sfantul Calinic si i-a citit Utrenia. Dupa otpust au stat amandoi de vorba,
vorbind pentru mantuire si alte lucruri folositoare. Cand se lumina de ziua, parintele Anastasie s-a retras in chilia sa.
La orele 5 dimineata, Sfantul Calinic a chemat pe ucenicul Ghermano ca sa-l imbrace in camasa si haine de ingropare. Pe toate celelalte
le daduse de pomana. Apoi singur s-a sculat, s-a spalat pe fata, s-a pieptanat si a binecuvantat pe toti cati erau in casa. Spunea ucenicilor
ca "au venit niste oameni mari in casa si vor sa-l ia cu dansii".
Cum statea asa in picioare, a cerut o cruce. Apoi, tinand crucea in mana, s-a inchinat ei, a sarutat-o si a zis:
- Sfanta Cruce, ajuta-mi! Iar catre ucenici a zis: Sa ne vedem in fericirea din cealalta lume! Si, rezemandu-si capul pe pieptul lui
Gherman, a rasuflat adanc si si-a dat duhul in Mainile Domnului.
La inmormantarea Sfantului Calinic, de sambata, 13 aprilie, a venit mitropolitul Nifon cu patru episcopi, mai multi egumeni si zeci de
mii de credinciosi, "incat nu mai incapeau in amandoua ostroavele". Cu totii se sileau sa-i sarute mainile. Trupul sau era imbracat in
vesminte arhieresti, asa cum poruncise el, si era asezat pe scaun, cu carja si Evanghelia pe brat.
Slujba prohodului s-a facut in biserica cea mare din ostrovul Sfantului Nicolae. Apoi, patru preoti l-au purtat pe brate, impreuna cu
arhiereii si zeci de preoti si diaconi, si l-au inmormantat asezat pe scaun, in partea de nord a pridvorului bisericii Sfantul Gheorghe,
ctitorita de el.
Dupa inmormantarea Sfantului Ierarh Calinic, "a venit comisia de la guvern ca sa cerceteze pentru stare - avere personala - si a aflat bani
o rila si o jumatate de napoleon si multe adeverinte intarite cu iscalituri, de pe la toate locurile pe unde daduse milostenie, atat de aici, din
Romania, cat si din Orient, Ierusalim, Sfetagora (Sfantul Munte) si alte locuri de prin Turcia, care hartii s-au luat de minister".
Despre marele episcop Sfantul Calinic spunea ucenicul sau, cuviosul Anastasie Baldovin, aceste cuvinte:
- Acest sfant episcop si arhiereu al Bisericii noastre Ortodoxe a savarsit multe fapte mari si folositoare pentru aceasta tara si Biserica
Romana.
Spunea iarasi despre el ca in timpul cat a trait in viata a facut sapte biserici mari si trei paraclise si a crescut mii de fii duhovnicesti.
Ultimele cuvinte ale ucenicului sau formeaza o solemna marturisire catre credinciosi:
120
- Declar pe constiinta, ca arhimandrit si duhovnic ce sunt eu pacatosul si in numele adevarului adevarat, ca acest Sfant Episcop Calinic,
cum a iesit din pantecele maicii sale, tot asa a intrat in pantecele pamantului.
Plangerea smeritului Calinic Ieromonah, staretul Cernicai.
Stiu inceputul meu ca are sfarsit,
Si eu vietuiesc ca un fara de sfarsit,
Avand mintea inalta cugetatoare,
Si viata-mi merge spre scurtare,
Ziua, noaptea, cugetand cele desarte
Si eu m-am apropiat de moarte.
Cu cat vad ca se apropie moartea de mine,
Cu atat ma silesc a o scoate din pomenire,
Ca daca nu este cu putinta a scapa de moarte cu lucrul,
Eu ma silesc a scapa de ea cu gandul.
Oh si vai, cum m-am impietrit!
In fieste care zi petrecand frati la mormant
Si cu nimic nu m-am umilit,
Nici cu inima suspinand,
Sa plec ochii la pamant,
Sa ma uit in mormant,
Sa vad podoaba mea stralucind in oase insirate,
Pline de putoare si de viermi mancate!
Ah, cum striga mormantul catre mine,
Zicand: aicea vei sa te salasluiesti si tu maine.
Abate-te spre mine macar astazi,
Scotandu-ti mintea din lume,
Ca nu fara de veste sa dea moartea peste tine,
Ca pe lume cati o au iubit
Goi i-au trimis in mormant,
Razand si batjocorind pe cele ce aicea le-au agonisit,
Iar nu in Dumnezeu s-au imbogatit,
Ci vesnica munca o au mostenit
In tartarul cel nesfarsit.
Vai, vai de a mea ticalosire,
Cum nu-mi viu intru simtire,
Sa plang cu necontenire,
Vesnica mea osandire.
Vino, ticaloase suflete al meu,
Sa cadem cu plangere la Dumnezeu,
Rugandu-ne si Prea Curatei Fecioare
A mele bune chezasuitoare,
Ca sa faca milostiv pe Fiul sau,
Iisus Hristos Dumnezeu,
Ca sa ma izbaveasca de focul cel nesfarsit,
Ca cunoscand am gresit.
Sfintilor toti, rugati-va pentru mine,
Ca singur m-am lipsit de-al vostru bine,
Macar de acum inainte sa petrec cu pocainta.
Si sa ma savarsesc in credinta,
Ca sa castig vrednica odihna. Amin.
CALINIC, staretul Cernicai, 1822, August 1.
CUVANT DE INVATATURA al Sfantului Ierarh Calinic,
rostit catre tot soborul Manastirii Cernica, in septembrie, 1850, cand a plecat ca episcop la Ramnicu-Valcea
Fratilor si Parintilor,
Dumnezeu asa binevoieste ca astazi sa ne despartim trupeste unii de altii, dar cu duhul cred ca vom fi impreuna pana la sfarsitul acestei
vremelnice vieti, ca eu asa m-am rugat lui Dumnezeu, ca, unde mi s-au topit tineretile, acolo sa mi se si sfarseasca si aceasta viata, si
cred ca se va adeveri. Ca nici un lucru nu este mai dulce decat cresterea in caminul parintesc, dupa cum adesea se intampla la noi
calugarii, iar mai vartos inteleg cuvantul meu cei ce au gustat din acest pahar.
Caci, calugarul, oriunde va merge si oricat bine va gasi, tot nu este ca unde si-a pus metania; fiindca inima lui nu este in pace. Asa si eu,
ca un calugar ce sunt, am petrecut aici intre aceste ostroave 43 de ani. Ganditi-va cu ce mahnire le las acum si ce jale ma cuprinde, care
singuri o vedeti pe fata mea ca, pentru lacrimile ce m-au cuprins, nu pot sa va spun tot ce am in inima, fara numai aceste putine invataturi
si va rog sa le paziti, ca de la un duhovnicesc parinte al vostru si ascultati, iubitilor, cu luare-aminte.
Domnul nostru Iisus Hristos a zis catre iudei: Casa Mea, casa de rugaciune se va chema la toate limbile, iar voi o ati facut pestera de
talhari (Matei 21, 12). Ca sa nu patimim sau sa auzim si noi una ca aceasta, iubitii mei frati si fii, trebuie dar sa avem mare grija cand
intram in sfanta biserica sau in sfantul altar, ca acolo este Insusi Domnul nostru Iisus Hristos de fata in Sfintele Taine. Nu este nimenea
iertat, fara de mare trebuinta a intra in sfantul altar. Iar cand suntem siliti, sa intram cu mare sfiala si frica, dupa cum zice Proorocul
121
David: Slujiti Domnului cu frica... (Ps. 2, 9), si sa intram cu invatatura, ca nu din nestiinta sa gresim si sa maniem pe Domnul si sa
pierim din calea cea dreapta. De aceasta noi cu mare evlavie sa cinstim cele sfinte. Cand este trebuinta sa intram, sa facem 3 inchinaciuni
inaintea usii si intrand sa descoperim capul. Apoi sa facem alte 3 inchinaciuni inauntru. Cei hirotonisiti saruta sfanta masa, iar monahii
nu se ating de dansa. Si cata vreme vom fi in sfantul altar, sa stam cu mare frica si evlavie, ca inaintea lui Hristos. Si fiind vremea
pomenitului la Proscomidie, tot cu capul gol sa pomenim, dupa cum zice Pavel Apostolul ca barbatul rugandu-se sau proorocind cu capul
acoperit, rusineaza pe capul sau, Hristos. Iar fiind cineva bolnav sau frig tare, poate a-si acoperi capul, ca Dumnezeu cunoscator de inimi
este, stie gandul nostru pentru care si ne va da plata. Asa suntem datori a urma.
Iar in vremea Sfintei Liturghii nu este slobod nimanui a intra in Sfantul Altar, numai preotii, diaconii si paraclisierii cei slujitori si acestia
cu evlavie si cu liniste sa umble. Iar ceilalti toti suntem datori a sta in sfanta biserica cu mare evlavie si frica, nici facand vreo
neoranduiala sau vorbind, sau cu ochii uitandu-ne in vreo parte sau in alta, nici sa iesim pana la sfarsitul slujbei, ca sa nu cadem in
blestemul Sfintelor Soboare ale Sfintilor Parinti, care afurisesc pe cei ce fug mai inainte de otpust. Iar avand ascultare sau neputinta, sa
mearga la preot, sa-i sarute mana, sa ia anafura si asa sa iasa. Insa sa se cerce fiecare pe sine, sa nu cumva sa fie ispita diavoleasca, sau
lenevie, sau nebagare de seama, ca sa nu cada in blestemul cel proorocesc, ca zice: Blestemat tot cel ce face lucrul lui Dumnezeu cu
lenevire sau nebagare de seama.
Asa, fratilor, sa petrecem in casa lui Dumnezeu, ca este casa de rugaciune, iar nu cort de comedii. Sa cinstim cele sfinte ca si noi sa fim
cinstiti de Dumnezeu, iar nu sa-L maniem ca fiii lui Aaron si sa pierim. Acestea va sfatuiesc si va invat, iubitilor, ca toti sa ne mantuim,
cu darul Domnului nostru Iisus Hristos. Ca desi vom fi departe cu trupurile, dar cu duhul vom fi nedespartiti, rugandu-ne si ajutandu-ne
unii cu altii, dupa cuvantul ce zice: ca frate cu frate ajutorandu-se, se vor face ca o cetate nebiruita.
Asa si voi, fiilor, cand va veti face rugaciunile cele oranduite de duhovnic, sa va aduceti aminte si de mine, parintele vostru, care multa
grija am purtat pentru fiecare din voi, din ziua in care v-am primit in manastire. Ca v-am iconomisit pe fiecare dupa putinta voastra si am
ingrijit de voi pana astazi. Si acum va dau in mana Sfantului Ierarh Nicolae, mangaietorul neputintelor mele, ca sa ingrijeasca de
mantuirea voastra. Si dupa dansul va incredintez in ingrijirea cuviosului si al meu iubitor chir Nicandru, pe care din mica copilarie l-am
primit in manastire si este sporit si vrednic de a povatui suflete la mantuire.
Apoi, intorcandu-se catre cuviosul staret, parintele Nicandru, a inceput cu dulci si jalnice cuvinte a-i zice asa:
Iubite fiule Nicandru,
Dumnezeu asa binevoeste, ca sa te las in locul meu sa pastoresti aceasta turmulita, ce de 32 de ani prin multe osteneli o am ingrijit si
multe necazuri si trude am tras pentru locusorul acesta, numai si numai sa-l vad impodobit cu adunare de ucenici ai lui Hristos. Si iata,
fiule, ti-i incredintez astazi, la numar 354 afara de frati, si te rog sa porti grija de mantuirea tuturor, ca sa iei si cuviosia ta plata de pastor
adevarat.
Si acum, cu darul lui Dumnezeu, sa ne mantuim toti si peste putin iarasi ne vom vedea.
Apoi, asezandu-se in strana cu ochii plini de lacrimi, i-au sarutat mana toti parintii, plangand dupa dansul; iar cantaretii cantau cantari de
despartire. Si dupa otpust au iesit toti din biserica in sunetul clopotelor, care facea pe tot muritorul sa scoata lacrimi chiar din inima de
piatra.
Si petrecandu-i pana la un loc, si-a luat ziua buna si s-a urcat in caruta si a plecat, luand cu sine vreo cativa din parinti, ca sa-i fie de
slujba in eparhie.
EPISTOLA
Sfantului Ierarh Calinic de la Ramnicul Valcei adresat soborului Manastirii Cernica
Vin cu duhul cercetandu-va, ca macar ca m-am departat de voi cu trupul, dar cu duhul sunt impreuna cu voi. Pentru ca va doresc sporirea
cea sufleteasca si buna petrecere, ca sa sporiti in cele duhovnicesti fapte: in dragoste, unire, ascultare si intru supunerea catre mai marele
vostru si catre toti cei in Hristos frati, cum ne-am fagaduit inaintea Sfantului Jertfelnic, la primirea sfantului chip al calugariei cu
umilinta.
In locul lui Hristos, va rog, fratilor, umblati cu buna randuiala intre cei de afara, ca vazand faptele voastre cele bune sa slaveasca pe Tatal
vostru cel ceresc, iar nu sa se defaime numele lui Dumnezeu prin voi.
• Iata cum veti putea pazi cinstea lui Dumnezeu si a voastra, prin paza poruncilor si a fagaduintelor calugaresti:
- a pazi mai intai pravila bisericeasca cu mare luare-aminte si umilinta, iar nu cu imprastieri de ganduri si cu vorbe desarte. Ca daca
Domnul zicea ca pentru tot cuvantul desert vom da seama in ziua Judecatii, cu cat mai vartos cei ce vorbesc in vremea sfintei slujbe?
- a pazi masa de obste;
- a va pazi de adunari la mancari, la bauturi, la vorbe desarte. Caci acestea duc la mare pierzanie pe calugari;
- a nu iesi din manastire fara binecuvantare;
- a nu merge in capitala sau prin sate, netrimis de ascultare sau pentru vreo mare nevoie a sa. Calugarul care se zaboveste afara din chilie,
fara a fi de ascultare, se impute ca pestele scos din apa;
- a nu avea prietesuguri osebite;
- a nu avea punga osebita, ca Iuda.
Va rog, paziti-va si de cele trei arme ale diavolului, adica acestea: lenevirea, uitarea si necredinta, prin care satana robeste lumea in
pierzare.
Asa va rog, fratilor, paziti poruncile lui Dumnezeu ca si El sa va pazeasca pe voi. Va rog, rugati-va lui Dumnezeu si pentru mine ca sa-
mi ierte toate pacatele si sa ma pazeasca de vazutii si nevazutii vrajmasi, sa ma intareasca in lupta care mi-a pus-o inainte si ca sa am bun
sfarsit crestinesc.
Iar pentru ca va veti osteni intru rugaciune, atat pentru voi, cat si pentru cei impreuna cu mine, fratii vostri cei duhovnicesti, si ei din
osteneala lor vor trimite voua ajutor trupului, ca sa nu slabiti intru rugaciune si sa nu-i aveti despartiti de aceasta sfanta adunare; ca si noi
inca nu va uitam in sfintele rugaciuni. Iar daca vreunii din voi nu voiesc a ne pomeni, fie-le lor asemenea, insa nu cred ca se va afla
vreun necredincios ca sa uite dragostea noastra cu care v-am iubit si va iubim.
De veti petrece intru poruncile lui Iisus Hristos si El va fi cu voi impreuna. Ca El a zis: cel ce Ma iubeste pe Mine, poruncile Mele le
pazeste, si Eu il voi iubi pe el si Ma voi arata lui (Ioan 14, 21). Asa va rog, iubitii mei frati si fii, paziti randuielile care v-am asezat, dupa
Canoanele Sfintilor Parinti, pe care si eu le-am pazit, dupa cum m-ati vazut, fiind intre voi.
122
Iar eu sunt al cuviosiei voastre catre Dumnezeu smerit rugator si de tot binele voitor. Spuneti tuturor celor ce ne iubesc inchinaciunile cu
mana mea13.
(CALINIC) Ramnic, 1851, Aprilie 11
DIATA Prea Fericitului Episcop Calinic
In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Eu smerit arhiereu Calinic, Episcopul Ramnicului Noului Severin, auzind glasul Domnului ce zice in Sfanta Evanghelie: Fiti gata ca in
ceasul in care nu ganditi, Fiul Omului va veni. Seara, sau la miezul noptii, sau la cautatul cocosilor, sau dimineata. Ca nu cumva venind
fara de veste sa va afle dormind (Luca 12, 40), acest glas al lui Dumnezeu auzind si temandu-ma, fiind cu totul cuprins de neputinte si
batranete si din zi in zi slabind cu trupul, asteptand in toata vremea acel ceas zis de Domnul, ceasul mortii, dupa putere inainte gasindu-
ma spre iesirea dintru aceasta vremelnica viata, am gandit sa scriu aceasta duhovniceasca a mea instiintare si diata, ca sa fac cunoscut
fiecaruia ce ar voi, dupa sfarsitul meu, sa cerce averile chiliei mele. Ca adica sa nu se osteneasca in zadar, nici sa cerceteze pe cei ce au
slujit mie pentru Dumnezeu, ca sa afle bogatia mea sau comoara pe care din tinerete o am adunat.
Pentru ca de cand am imbracat sfantul si ingerescul monahicesc cin in Sfanta Monastire Cernica, la anul al nouasprezecelea al vietii mele
- 1808, noiembrie, 12 - si m-am fagaduit la Dumnezeu ca sa am vietuirea cea de bunavoie, dintru acea vreme pana la apropiere de
mormant, n-am castigat averi sau miselii, numai sfinte carti. N-am adunat aur si argint; n-am voit sa am nici haine de prisos, nici orice fel
de lucruri, ci numai cele singure de nevoie trupului.
Ca necastigarea cea calugareasca cu duhul si cu lucrul dupa putinta m-am sarguit a pazi, neingrijind de sinemi, ci puindu-mi toata
nadejdea spre purtarea de grija a lui Dumnezeu, Care niciodata nu m-a lasat. Iar darurile cele ce le primeam de la facatorii mei de bine si
veniturile cele de la dregatorii, pe acelea le-am cheltuit la ale mele nevoi si ale monastirei trebuinte, cat am fost arhimandrit.
Asijderea si arhiereu fiind, n-am adunat veniturile; ci le-am cheltuit la trebuintele mele si nevoile celor lipsiti frati in Hristos si unde
Dumnezeu mi-au poruncit si la innoirea Episcopiei, fiind cu totul in darapanare.
Drept aceea, nimenea sa nu se osteneasca dupa moartea mea cercand sau iscodind orice fel de adunare a chiliei mele, ca eu nici de
ingropare, nici de pomenire nu las ceva. Ci cu saracia cea calugareasca, mai mult la sfarsit, ca sa se arate ca lui Dumnezeu cred. Ca mai
primit ii va fi lui Dumnezeu de nu va ramanea dupa moartea mea nici un ban, decat de s-ar imparti cea mai multa stransoare dupa mine.
Si daca n-ar voi nimeni ca pe mine cel atat de sarac sa ma dea obisnuitei ingropari, apoi ma rog acelora care isi aduc aminte de moartea
lor, sa-mi tarasca pacatosul meu trup la oricare biserica saraca si acolo langa trupuri sa-l ingroape. Iar daca voirea stapanitorilor ar
porunci ca sa ma ingroape dupa obicei, apoi ma rog iubitorilor de Hristos ingropatori, fiind in eparhie, sa ma ingroape in Episcopie,
langa biserica cea din nou facuta. Iar fiindu-mi savarsirea afara de eparhie, sa ma ingroape in Sfanta Monastire Cernica, langa biserica
cea noua de noi zidita, unde ne-am calugarit si mult ne-am ostenit din tinerete la batranete.
Deci, daca cel ce va voi ca fara de bani sa-mi pomeneasca pacatosul meu suflet la rugaciunile sale, pentru Dumnezeu, unul ca acela si
singur sa fie pomenit intru Imparatia cerului. Iar cel ce va avea trebuinta de plata pentru pomenire, ma rog sa nu ma pomeneasca pe
mine, cel atata de sarac, cel ce nimic nu mi-am lasat de pomenire. Iar milostivul Dumnezeu sa fie milostiv tuturor si mie pacatosul, in
veci. Amin.
Aceasta este diata si duhovniceasca a mea scrisoare, aceasta este instiintarea de averea mea. Iar necrezand cineva aceasta si ar incepe cu
iscodire a cerca dupa mine aur si argint, macar si mult de s-ar osteni, nimic nu va afla. Iar milostivul Dumnezeu va judeca. Amin.
Anul 1860, s-a scris de noi smeritul Arhiereu CALINIC, Episcopul Ramnicului, Noul Severin
CUVIOSUL PROCOPIE (PICU) PATRUT - Saliste-Sibiu(1818-1872)
Acest monah vrednic de pomenire a fost un deosebit misionar si carturar transilvanean autodidact din secolul XIX.
Nascut in Salistea Sibiului, in 1818, din parinti oieri binecredinciosi, el a deprins frica lui Dumnezeu inca de mic, in casa parinteasca.
Scrisul si cititul le-a invatat in scoala din sat, iar cantarea bisericeasca, de la preotul bisericii mari din Saliste, unde a intrat inca de la
varsta de 11 ani ca ajutor de "crasnic" (paracliser). Puternic atras de viata religioasa si de exemplele cuviosilor si ale mucenicilor, el s-a
adapat cu o rara evlavie din cartile sfinte, aflate in bisericile si prin casele din satul sau.
Din tinerete a inceput sa scrie, primul sau manuscris fiind datat in 1837. Cautand continuu sa-si desavarseasca cunostintele, isi procura,
prin oierii transhumanti din Saliste, toate scrierile bisericesti si morale mai importante din timpul sau, devenind un remarcabil autodidact.
Adanc patruns de credinta cea dreapta si avand o rara vocatie de misionar, el descrie, in versuri care se cantau si pe care si le-a caligrafiat
si ilustrat el insusi in volume manuscrise, vietile celor mai de seama sfinti si mucenici, precum si insemnatatea si invatamintele tuturor
praznicelor Bisericii Ortodoxe.
Ravnind tot mai mult pentru dragostea lui Hristos, tanarul Oprea s-a calugarit in anul 1849 la Schitul Cheia (Valcea), luand numele de
Procopie. Apoi, intorcandu-se in satul natal, a dus o exemplara viata duhovniceasca de paracliser si bun misionar printre semenii sai, in
randul carora a propovaduit neobosit dreapta credinta si viata morala, pana cand si-a dat obstescul sfarsit. Grija lui cea mai mare a fost
aceea de a vorbi tuturor despre Hristos, prin viu grai, prin cantari, prin miniaturile cu care isi impodobise scrierile sale si de a calauzi cat
mai multe suflete pe calea mantuirii.
"El nu traia prin biserica, ci pentru biserica si pentru idealurile morale ale ei, inchinandu-si fiecare clipa a vietii sale slujirii Domnului
prin cantare, prin alcatuire de versuri, prin zugravire de lucruri sfinte, prin citire de carti bisericesti, religioase si teologice si prin opere
de dragoste fata de aproapele sau. Literatura bisericeasca romaneasca cred ca n-a avut niciodata un mai setos cititor, talmacitor si
urmator ca pe monahul Procopie (Picu)-Patrut". Un adevarat ascet in mijlocul lumii, staruitor ziua si noaptea in rugaciune si pilde, curat
la suflet, senin la fata si foarte iubitor de osteneala. Serile, de obicei, le petrecea printre crestinii din sat, care veneau la el pentru a-i
asculta povetele si a deprinde cantarile de la strana.
Pe langa activitatea sa duhovniceasca si misionara, Cuviosul Procopie a desfasurat o vasta activitate cultural-religioasa, lasand dupa el
peste 40 de lucrari manuscrise, care cuprind opera sa poetica, dramatica, de imnograf si imnolog, de caligraf si copist bisericesc, opera in
parte originala, in parte preluata de la alti creatori. In sute de cantari, imnuri si poeme, ilustrate cu aproape 3.000 de miniaturi in culori, el
ne-a lasat o opera care isi asteapta inca publicarea.
Versurile sale "sunt izbucnirile spontane, in forma de imne si psalmi, ale unui suflet mare si bun, de om sfant. Alcatuite intr-o usoara
limba populara si bisericeasca, cu miresme arhaice si insotite de melodii religioase, potrivite de poetul insusi, versurile monahului
Procopie au fost imbratisate de popor cu nespusa iubire". In afara operei sale originale, monahul Procopie a transcris, pentru sine sau
123
pentru apropiatii sai, lucrari ale altor autori sau lucrari ale sale, in noi editii sau in copii selective, cele mai multe fiind impodobite la
randul lor cu ilustratii in culori.
Dupa o atat de intensa viata duhovniceasca, dupa 43 de ani de slujire a Bisericii lui Hristos si de luminare a poporului din care facea
parte, Cuviosul monah Procopie (Picu) Patrut, poet, miniaturist, imnograf, imnolog, caligraf si copist, si-a dat sufletul in bratele lui
Hristos in septembrie, 1872. Mormantul sau se afla in cimitirul bisericii mari din Salistea Sibiului, alaturi de al fratelui sau mai mic,
Nicolae Patrut.
In anul 1948, Cuviosul monah Procopie Patrut a fost propus pentru canonizare, ca sfant national
ARHIMANDRITUL VARNAVA - Staret al Manastirii Pangarati-Neamt (1872)
Despre arhimandritul Varnava, staretul Manastirii Pangarati, vorbesc si astazi cu respect si recunostinta locuitorii din satele de pe Valea
Bistritei. Unii spun ca invata pe copii carte si ii recomanda de preoti la sate. Altii spun ca era renumit in partea locului ca mare duhovnic
si parinte al tuturor. Iar altii marturisesc ca parintele Varnava le-a facut biserica in sat si multe innoiri la Manastirea Pangarati.
Arhimandritul Varnava era de loc de pe Valea Bistritei. Intrand de copil in Manastirea Pangarati pentru a invata carte, nu s-a mai intors
la casa parinteasca. Dupa ce deprinde cititul, scrisul, tipicul si psaltichia, este facut calugar, apoi diacon si preot. Fiind iubitor de Hristos
si ravnitor la cele duhovnicesti, in anul 1833 a fost ales staret al Manastirii Pangarati, pe care o conduce cu pricepere pana in anul 1857.
Ca staret, arhimandritul Varnava a dat un nou suflu de viata Manastirii Pangarati. A mentinut cu sfintenie slujba bisericeasca de zi si de
noapte, a impodobit stranele cu cantareti din cei mai buni si, mai ales, a crescut numerosi fii sufletesti.
Ca parinte duhovnicesc al calugarilor si mirenilor, arhimandritul Varnava a devenit in putina vreme un vestit duhovnic si sfetnic pretios,
cautat, atat de unii, cat si de ceilalti. Ca iconom al casei lui Dumnezeu, s-a ingrijit de buna chivernisire a manastirii, construind noi chilii
pentru calugari, un puternic zid de incinta si canalizare de apa. De asemenea, a facut reparatii la biserica si clopotnita, iar in satul
Pangarati a construit o biserica parohiala de piatra din fondurile manastirii. Ca dascal si catehet, a invatat sute de copii carte in scoala
manastireasca din Pangarati. Pe cei mai buni ii trimitea cu atestat la Mitropolia Moldovei pentru a fi hirotoniti preoti la sate, pe ceilalti ii
facea dascali pentru copii si cantareti la parohii, iar pe cei mai ravnitori ii facea calugari in manastire.
Asa s-a nevoit Cuviosul arhimandrit Varnava pana in toamna anului 1849, cand s-a imbolnavit greu, incat nu mai avea nadejde de viata.
Dar, avand mare credinta in Dumnezeu, a cerut ucenicilor sa-l duca la icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana, din Manastirea Bistrita.
Aici, rugandu-se cu lacrimi, s-a vindecat desavarsit, prin minune, la 14 decembrie, 1849, si s-a intors sanatos la manastirea sa.
Drept multumita, a impodobit icoana Sfintei Ana cu o strana noua, precum se vede pana astazi. Iar pe reversul ei a scris urmatoarele:
"Aceasta strana pentru sfanta icoana facatoare de minuni s-a facut cu toata cheltuiala cuviosiei sale Arhimandrit Barnaba, egumenul
Manastirii Pangarati, carele imbolnavindu-se cumplit la 1849, decembrie 14, si fiind la ceasul de pe urma, cu mare lauda Sfanta Icoana
indata 1-a facut sanatos. Anul 1853, Ghenarie, 24".
Dupa vindecare isi continua activitatea de staret si dascal pana in anul 1857. Apoi se retrage si traieste in Manastirea Pangarati ca
duhovnic pana dupa anul 1872, cand se muta la cele vesnice.
ARHIMANDRITUL VARNAVA - Staret al Manastirii Pangarati-Neamt (1872)
Despre arhimandritul Varnava, staretul Manastirii Pangarati, vorbesc si astazi cu respect si recunostinta locuitorii din satele de pe Valea
Bistritei. Unii spun ca invata pe copii carte si ii recomanda de preoti la sate. Altii spun ca era renumit in partea locului ca mare duhovnic
si parinte al tuturor. Iar altii marturisesc ca parintele Varnava le-a facut biserica in sat si multe innoiri la Manastirea Pangarati.
Arhimandritul Varnava era de loc de pe Valea Bistritei. Intrand de copil in Manastirea Pangarati pentru a invata carte, nu s-a mai intors
la casa parinteasca. Dupa ce deprinde cititul, scrisul, tipicul si psaltichia, este facut calugar, apoi diacon si preot. Fiind iubitor de Hristos
si ravnitor la cele duhovnicesti, in anul 1833 a fost ales staret al Manastirii Pangarati, pe care o conduce cu pricepere pana in anul 1857.
Ca staret, arhimandritul Varnava a dat un nou suflu de viata Manastirii Pangarati. A mentinut cu sfintenie slujba bisericeasca de zi si de
noapte, a impodobit stranele cu cantareti din cei mai buni si, mai ales, a crescut numerosi fii sufletesti.
Ca parinte duhovnicesc al calugarilor si mirenilor, arhimandritul Varnava a devenit in putina vreme un vestit duhovnic si sfetnic pretios,
cautat, atat de unii, cat si de ceilalti. Ca iconom al casei lui Dumnezeu, s-a ingrijit de buna chivernisire a manastirii, construind noi chilii
pentru calugari, un puternic zid de incinta si canalizare de apa. De asemenea, a facut reparatii la biserica si clopotnita, iar in satul
Pangarati a construit o biserica parohiala de piatra din fondurile manastirii. Ca dascal si catehet, a invatat sute de copii carte in scoala
manastireasca din Pangarati. Pe cei mai buni ii trimitea cu atestat la Mitropolia Moldovei pentru a fi hirotoniti preoti la sate, pe ceilalti ii
facea dascali pentru copii si cantareti la parohii, iar pe cei mai ravnitori ii facea calugari in manastire.
Asa s-a nevoit Cuviosul arhimandrit Varnava pana in toamna anului 1849, cand s-a imbolnavit greu, incat nu mai avea nadejde de viata.
Dar, avand mare credinta in Dumnezeu, a cerut ucenicilor sa-l duca la icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana, din Manastirea Bistrita.
Aici, rugandu-se cu lacrimi, s-a vindecat desavarsit, prin minune, la 14 decembrie, 1849, si s-a intors sanatos la manastirea sa.
Drept multumita, a impodobit icoana Sfintei Ana cu o strana noua, precum se vede pana astazi. Iar pe reversul ei a scris urmatoarele:
"Aceasta strana pentru sfanta icoana facatoare de minuni s-a facut cu toata cheltuiala cuviosiei sale Arhimandrit Barnaba, egumenul
Manastirii Pangarati, carele imbolnavindu-se cumplit la 1849, decembrie 14, si fiind la ceasul de pe urma, cu mare lauda Sfanta Icoana
indata 1-a facut sanatos. Anul 1853, Ghenarie, 24".
Dupa vindecare isi continua activitatea de staret si dascal pana in anul 1857. Apoi se retrage si traieste in Manastirea Pangarati ca
duhovnic pana dupa anul 1872, cand se muta la cele vesnice.
MITROPOLITUL ARDEALULUI ANDREI SAGUNA (1808-1873)
Viata
Mitropolitul Andrei Saguna a fost cel mai mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania, in decursul secolului XIX.
Acest ierarh s-a nascut la Miscolt, la 20 decembrie, 1808, din parinti macedo-romani, anume Naum si Anastasia. Dupa ce termina scoala
greco- valaha din orasul natal, urmeaza gimnaziul, apoi dreptul si filosofia la Budapesta si in cele din urma studiaza teologia ortodoxa in
orasul Varset din Banatul sarbesc.
In anul 1833 este tuns in monahism la Mitropolia din Carlovit, cu numele de Andrei, fiind hirotonit apoi diacon si preot. Astfel, din
tinerete isi inchina viata lui Hristos. In anul 1842 ajunge profesor la Seminarul Teologic din Varset, apoi devine egumen la manastirile
sarbesti Hopovo si Covil. In anul 1846 este numit vicar general al Episcopiei Sibiului, iar in aprilie, 1848, este ales si hirotonit episcop al
Ardealului. Dupa 16 ani de rodnica activitate bisericeasca, culturala si nationala, in anul 1864, episcopul Andrei Saguna ajunge
mitropolit al Ardealului si parinte duhovnicesc al tuturor romanilor de peste Carpati, pe care ii pastoreste inca noua ani de zile.
124
In anul 1873 isi da sufletul in mainile Domnului si este ingropat langa biserica din comuna Rasinari-Sibiu.
Inca pe cand era vicar, arhimandritul Andrei Saguna si-a inceput activitatea de pastor, indemnand preotii sa aiba viata morala si sa
pastoreasca bine turma lui Hristos. Iata primele sale sfaturi adresate preotilor din Transilvania:
- Fiecare preot sa umble in reverenda, nu numai cand are a savarsi vreo slujba, ci si cand va veni la cetate sau va merge la mai-marii lui;
- Nici un preot sa nu indrazneasca a-si rade barba, iar parul sa si-l pieptene inapoi;
- De la cercetarea jocurilor si a carciumilor si de la orice vorbe vatamatoare cinului preotesc sa se conteneasca;
- Negustorie a face sau a umbla in persoana dupa alte castiguri sa inceteze de tot;
- Pentru ca fiecare preot dupa cuviinta sa-si poata implini datoriile sale, tot insul sa se indeletniceasca in citirea Sfintei Scripturi si a
Sfintilor Parinti. Sa citeasca si sa invete catehismul pe de rost si, castigandu-si folositoare cunostinte, sa fie in stare a cuvanta din timp
catre popor cu spor si cu folos si a-i putea arata calea catre fapte bune, spre care sfarsit se cuvine sa aiba o viata neprihanita, purtare buna
intru toate si in tot locul, ca o trambita bine rasunatoare, sa destepte pe toti spre cucernicia cea adevarat crestina si spre frica lui
Dumnezeu.
In Epistolia de invatatura catre parohialnica preotime iarasi invata, zicand:
- Sa se sileasca fiecare preot a povatui poporul sa paraseasca deprinderile rele, sa nu faca nunta in post, sa se lase de casatoriile intre
rudenii si sa se fereasca de cheltuielile zadarnice, de risipa de mancare si bautura ce au obiceiul a face cu prilejul nuntilor.
Apoi zicea si acestea:
- Sa nu lipseasca preotul a invata, nu numai tinerimea scolara, ci si pe cea ce nu are putinta a umbla la scoala, credinta, frica lui
Dumnezeu si inceputul intelepciunii. Prin toate purtarile sale, preotul sa dea pilde bune poporului. Sa-si chiverniseasca bine nu numai
casa proprie, ci si toate ce tin de biserica. Iar de cercetarea carciumilor, de jocuri si glume sa se fereasca, precum cer canoanele Sfintilor
Parinti.
La urma adauga si aceste sfaturi:
- Preotii sa poarte imbracaminte preoteasca, ca din cele de afara se chibzuieste si asezarea cea dinlauntru a inimii. Sa fie cu blandete si
cuget curat in adunarile si sfatuirile bisericesti, sa nu rosteasca decat vorbe frumoase si impaciuitoare; sa se poarte cu toata cuviinta fata
de "stapanirile si domniile" carora le datorez cinstire si ascultare. Fata de poporani sa fie cu dragoste, indelunga rabdare si smerenie.
Pentru slujbe sa nu ia decat simbria legiuita, la castig urat sa nu ravneasca, iar la cei saraci sa slujeasca gratuit, ca pentru aceasta
osteneala mare plata vor avea in ceruri.
In ziua hirotoniei sale in arhiereu, episcopul Andrei Saguna a rostit aceste cuvinte:
- Cea mai mare parte a vietii mele pururea in osteneala mi-a fost si imi va fi. Dar si cea mai mare bucurie mi-a fost si imi va fi si in viitor
a invinge toate piedicile. Cred cu tarie ca, fiind umbrit de puternicul scut al lui Dumnezeu, voi putea indeplini scopul vietii mele intregi,
ca pe romanii ardeleni din adancul lor somn sa-i destept si cu voia sa-i trag catre tot ce este adevarat, sfant si bun.
Episcopul Andrei Saguna s-a dovedit de la inceput a fi un adevarat parinte al romanilor din Transilvania, un aparator inflacarat al
Ortodoxiei dreptmaritoare, dar, in acelasi timp, si un apostol luminat de Duhul Sfant, care punea mai presus de toate dragostea in Hristos
si unirea nationala decat ura, vrajba si dezbinarea confesionala. Cu intelepciunea si cu sufletul lui pasnic, el a contribuit cel mai mult la
marea adunare de unitate romaneasca din mai, 1848, de pe Campia Libertatii.
Fiind oricand gata de jertfa pentru cauza Bisericii si a infratirii tuturor romanilor din Transilvania, marele ierarh a zabovit 7 luni de zile
la Viena, staruind zi de zi pentru independenta nationala si religioasa a Transilvaniei si nu s-a intors pana nu s-au usurat suferintele
poporului nedreptatit.
Dupa incetarea revolutiei din anii 1848-1849, episcopul Andrei Saguna a inceput, cu grele sacrificii, opera de restaurare, infrumusetare si
zidire din nou a zeci de biserici ortodoxe, in locul celor jefuite si distruse prin satele si orasele ardelene. In cativa ani, toate bisericile din
eparhie erau innoite, impodobite si cu carti de cult, cu icoane, cu vesminte si cu slujbe alese.
La acestea au contribuit, alaturi de credinciosii ardeleni, si cei din Moldova si Tara Romaneasca, cu care se simteau dintotdeauna frati.
Un ajutor deosebit a dat si Manastirea Neamt, care trimitea cu carele carti de slujba si alte daruri la Episcopia Ortodoxa din Sibiu.
Pentru apararea Ortodoxiei si intarirea vietii duhovnicesti si culturale in Transilvania, episcopul Andrei Saguna a infiintat, in anul 1850,
o vestita tipografie eparhiala la Sibiu, care a fost ca o binecuvantare dumnezeiasca pentru toti. Despre ea vorbea marele ierarh mai tarziu:
- Aceasta tipografie, care pana la moartea mea o am grijit si o am administrat, numai Dumnezeu stie cu cate greutati o am aparat si
sustinut fata de dusmanii Bisericii si ai natiunii noastre romane. Ca ce era sa fac in imprejurarile acestea? Sa sed la raul Babilonului si sa
plang? Nu! Ci sa ma socotesc despre modul cum s-ar putea lati in preotime si poporul nostru cunostintele sistematice si temeinice despre
Biserica si despre alte lucruri bisericesti.
Sub ingrijirea episcopului Andrei s-au tiparit, in decurs de 11 ani, 35 de carti bisericesti, dintre care se pot aminti:
Elementele dreptului canonic (1854); Kiriacodromionul (1855); Istoria Bisericii Ortodoxe rasaritene universale (1860), in doua volume;
Ceaslovul, Octoihul, Psaltirea, Penticostarul si Triodul. Apoi cele douasprezece Mineie (1853-1856), "dupa originalul indreptat al
Preasfintitului episcop al Argesului, Kir Iosif"; Biblia ilustrata (1856-1858), "dupa originalul celor 72 de talmacitori din Alexandria" si
altele.
Numai la un an de la infiintarea tipografiei, se tiparisera la Sibiu 5.000 de Catehisme, 5.000 de Abecedare, 700 de Ceasloave, 3.000
Istorii Biblice, 3.000 de carti despre Datoriile supusilor si 1.500 Apostoli.
In prefata Bibliei ilustrate (1858) scrie episcopul Andrei Saguna:
- Cele doua traduceri ale Bibliei (1648 si 1688) sunt usile prin care s-a invrednicit si poporul romanesc a intra in campul cel ceresc al
dumnezeiestilor invataturi, care, in mijlocul vijeliilor si valurilor lumii, raman neclatite si adevarate din veac in veac. Ele sunt izvoarele
care au izvorat intaia data apa vietii vesnice pentru neamul acesta, in toate partile prin care este raspandit.
Desteptarea poporului romanesc din barbaria veacurilor, imprietenirea lui mai departe cu legea lui Dumnezeu, pasirea lui catre lumina
cea blanda a civilizatiei si a culturii, infratirea neamului nostru romanesc, pe care mana proniei l-a semanat prin atatea tari deosebite si
printre atatea neamuri straine, ramanerea in viata a limbii sale nationale - toate aceste binecuvantari neasemanate avem a le multumi
acestor editii vechi ale Sfintei Scripturi, acestor monumente nepieritoare ale limbii, moralitatii si peste tot ale vietii noastre nationale si
bisericesti.
125
- Mare, intr-adevar, si adanca trebuie sa fie multumita noastra catre pomenitii barbati mari ai poporului, care in vremi atat de grele si cu
mijloace si puteri asa smerite, au facut lucruri atat de marete. Inalta trebuie sa fi fost cugetarea, adanca mintea, fierbinte credinta,
adevarata iubirea lor catre Dumnezeu si natiune, cand au daruit ei natiei lor un astfel de odor! Sanatoasa si coapta a fost si constiinta ce
au avut-o ei despre lipsa poporului romanesc de aceasta sfanta carte. Pentru aceea au si imbracat traducerea lor in vesmantul limbii
aceleia, care sa fie inteleasa de toti romanii de pretutindeni.
Limba acestei carti nu e facuta, ci luata chiar din gura poporului. Si asa traducatorul nu e decat un rasunet, nu numai al limbii, ci si al
simtirii si, peste tot, al chipului cugetarii poporului.
Cu tot dreptul dar se pot numi aceste editii, cea dintai Biblie - nu a romanilor din Ardeal, ori din Tara Romaneasca, ori de aiurea - ci cea
dintai Biblie a poporului romanesc intreg, cel dintai glas obstesc cu care se roaga acest popor Parintelui din Ceruri. Nici unul din
traducatorii de mai tarziu nu poate fi partas laudei ce se cuvine acelora care au altoit intaia data cuvantul Sfintei Scripturi in pom
romanesc!
Iar in Istoria bisericeasca, volumul II, p. 122-124, zice:
- Pe cat aristocratia romana din Transilvania n-a avut nici o predilectie catre Biserica si natia sa si era redusa de o idee desarta, pe atata,
sa zicem, preotimea si crestinii si in fruntea lor arhiereii au aratat o tarie exemplara in mijlocul nenumaratelor prigoniri si au ramas
neclatiti in religie si in nationalitate.
Taria aceasta sufleteasca a fost un produs viu al acelei convingeri morale, ca daca se vor lasa de una, numaidecat se vor lipsi si de
cealalta. Si fiindca romanul nu-si poate inchipui religia fara natia si nationalitatea sa, pentru aceea, ca sa asigure existenta sa nationala, a
ramas in acea religie in care s-a pomenit ca roman si despre care e convins ca este scutul cel mai puternic de a-i apara nationalitatea lui
de orice vijelii.
In tipografia diecezana din Sibiu, mitropolitul Andrei tiparea si carti de scoala: abecedare, catehisme, bucoavne, carti de muzica, de
aritmetica, de gramatica, de istorie si geografie, pentru scolile satesti - parohiale, pentru gimnazii si mai ales, pentru Seminarul Teologic
din Sibiu. Se mai tipareau: Telegraful roman, din 1852, Calendarul diecezan, Anuarul Gimnaziului din Brasov, precum si numeroase
brosuri si lucrari bisericesti si folositoare de suflet.
Astfel intelegea marele ierarh sa slujeasca Biserica lui Hristos si poporul pe care il pastorea, contribuind dupa putere la apararea
Ortodoxiei, la luminarea, la unitatea si la mantuirea lui.
Mitropolitul Andrei Saguna ramane in istoria neamului ctitorul cel mai mare al scolii si culturii ardelene.
Odata cu organizarea tipografiei, in anul 1850 a infiintat in Sibiu un institut teologic si pedagogic cu durata de unu pana la trei ani,
pentru formarea de preoti buni, luminati si devotati Evangheliei lui Hristos, acordand celor saraci si iubitori de invatatura ajutoare,
burse si carti gratuite. Pentru luminarea copiilor din eparhia sa, a infiintat, pe langa fiecare parohie, sute de scoli primare-confesionale,
cu predarea in limba romana. In ele se invatau, atat cunostintele religioase, cat si cele de cultura generala. Scolile erau organizate si
intretinute de Biserica. Preotii parohiei erau directori, iar protopopii, inspectori scolari. Profesorii erau pregatiti, fie in Institutul
Pedagogic din Sibiu, fie la Gimnaziul din Brasov, ambele infiintate si intretinute de Episcopia Ortodoxa din Sibiu.
In anul 1873 existau in Transilvania peste 800 de scoli primare con fesionale, din care mai mult de jumatate erau infiintate de marele
mitropolit.
Prin aceste trei mijloace - prin preoti vrednici si biserici, prin scoli confesionale si prin carti tiparite in grai romanesc - mitropolitul
Andrei Saguna a intarit peste Carpati unitatea credintei ortodoxe, unitatea etnica nationala si unitatea de gandire si actiune, impotriva
atator influente straine.
Acest neobosit ierarh si slujitor al Bisericii lui Hristos a realizat in eparhia sa si alte infaptuiri vrednice de amintit. El tinea mult la
demnitatea si viata morala a preotilor. De aceea, mereu le dadea sfaturi de buna comportare, le adresa frumoase pastorale, le dona carti
de slujba si ajutoare pentru biserica, le facea vizite canonice, umbland din sat in sat, mangaind si sfatuind pe toti ca un bun parinte al
tuturor.
Odata scria mitropolitul Andrei Saguna catre preotii din eparhia sa: "Pre cat simt si cunosc marimea si greutatea chemarii mele arhieresti,
pre atat ma straduiesc sa fac fata chemarii mele. Insa numai pentru una ma doare inima, si adica pentru aceea, ca nu ma iarta
imprejurarile si puterile mele ca sa fac atata cat as dori sa fac pentru clerul si poporul nostru. Nadajduiesc insa ca ostenelile mele, mici si
neinsemnate ca si samanta mustarului, vor spori cu ajutorul lui Dumnezeu, daca le vom ingriji cu suflet curat".
Alteori, iarasi zicea:
- De doua ori daca m-as naste, tot preot si slujitor al Bisericii lui Hristos m-as face!
Mitropolitul Andrei "purta mare grija pentru bunul mers al tuturor scolilor satesti infiintate de el si mai ales pentru Institutul Teologic din
Sibiu, pe care adeseori il cerceta". Traia in deplina armonie cu celelalte culte din Transilvania si intretinea o vasta corespondenta cu
numerosi episcopi, stareti, protopopi, deputati, oameni de cultura, ministri si chiar cu imparatul de la Viena. Caci toti il respectau si erau
cuceriti de chipul si intelepciunea lui.
O alta mare realizare a mitropolitului Andrei Saguna a fost reinfiintarea vechii Mitropolii Ortodoxe din Transilvania, desfiintata in anul
1701. La 24 decembrie, 1864, episcopia din Sibiu este ridicata la rang de Mitropolie, cu autonomie proprie, desprinzandu-se de
Mitropolia sarba din Carlovitz. Pentru buna organizare a Bisericii Ortodoxe din Transilvania, marele mitropolit a dat, in anul 1868, un
renumit Statut Organic, care avea la baza deplina colaborare sinodala intre clerici si mireni. Astfel s-a dovedit a fi unul din cei mai mari
legiuitori bisericesti. Asa a trait si asa s-a jertfit acest mare ierarh al Bisericii lui Hristos. Rolul sau a fost, pe drept cuvant, providential si
avea un suflet devotat de adevarat pastor, plin de intelepciune si curaj.
La 28 iunie, 1873, mitropolitul Andrei Saguna s-a stramutat la cele vesnice si a fost inmormantat ca un simplu calugar in curtea bisericii
din Rasinari-Sibiu.
SCHIMONAHUL GORDIE PUSTNICUL - Manastirea Neamt (+ 1870)
Cuviosul Gordie Schimonahul a fost unul din marii sihastri ai manastirilor noastre din a doua jumatate a secolului XIX. Era de loc din
nordul Moldovei. Chemat sa slujeasca lui Hristos, a intrat in obstea Manastirii Neamt sub staretul Dometian. Aici a facut multi ani
ascultare, fiind ravnitor pentru implinirea fagaduintelor calugaresti.
Staretul Neonil (1843-1853), vazandu-l dornic de liniste, l-a trimis la Schitul Icoana Veche, cativa kilometri mai sus de lavra. Acolo,
schimonahul Gordie a dat de dulceata linistii si a rugaciunii. Apoi, cu binecuvantarea parintelui sau duhovnicesc, s-a retras din schit in
126
padurile seculare din imprejurimi, unde s-a nevoit singur 22 de ani, rabdand toate ispitele pustiei: frigul, foamea, lipsa, boala si luptele de
la diavoli.
Arhiereul Narcis Cretulescu (+ 1913) si alti batrani din Manastirea Neamt, care l-au cunoscut, marturiseau ca pustnicul Gordie avea o
nevointa ascetica asemenea sihastrilor de demult. Repeta Psaltirea pe de rost zilnic si manca o singura data pe zi, dupa asfintitul soarelui,
coji de paine muiate in parau, fara alta hrana; dormea cateva ore pe noapte si nu avea locuinta stabila. Chilia lui era un mic bordei sapat
in pamant si acoperit cu lemne, in care statea mai ales iarna. Vara umbla prin padure din loc in loc, descult, imbracat cu o haina veche si
se ruga neincetat. Unde il ajungea noaptea, acolo dormea putin, apoi iar se destepta la rugaciune.
Spun parintii ca pustnicul Gordie purta intotdeauna pe trupul sau o rasa veche si rupta de siac. Aceasta era singura lui imbracaminte de
vara si de iarna. Cu aceasta se imbraca ziua si se invelea noaptea. Pentru o viata aspra ca aceasta, numele pustnicului Gordie se facuse
cunoscut tuturor, caci avea multa putere in cuvant si in rugaciune.
Iar sfarsitul vietii lui a fost asa:
Umbland odata mai multi militari prin padure, sa prinda o ceata de talhari ascunsi in partea locului, au dat de Cuviosul Gordie. Astfel,
socotind ca stie unde sunt talharii, dar nu voieste sa-i dea in mainile lor, l-au dus la Piatra Neamt pentru ancheta. Acolo insa, fiind slabit
si batran, a raposat cu pace, dandu-si sufletul in mainile Domnului.
Asa a trait si asa s-a savarsit pustnicul Gordie, intrecand cu nevointa pe toti ceilalti din vremea sa.
IEROSCHIMONAHUL OREST BALDOVIN - Chilia Sfantul Ipatie - Vatopedu - Muntele Athos (1878)
Acest parinte vrednic de pomenire, impreuna cu fratele sau, Anastasie, au fost cei mai apropiati ucenici ai Sfantului Ierarh Calinic. Era
de loc din imprejurimile orasului Bucuresti. In anul 1830 intra in obstea Manastirii Cernica, unde primeste ingerescul chip al calugariei,
prin mainile marelui staret.
Fiind foarte ascultator, ajunge ucenic de chilie al Cuviosului Calinic, impreuna cu fratele sau, Anastasie. Si atat de mult ii iubea cuviosul,
ca adeseori ii chema la sine si ii hranea cu multe sfaturi si cuvinte de folos. Uneori le poruncea sa imparta milostenie la saraci, alteori le
prevestea lucruri de taina, care se implineau intocmai. Pentru smerenia si blandetea lui, Sfantul Calinic l-a invrednicit pe monahul Orest
de darul preotiei si acesta slujea cele sfinte cu multa ravna in Biserica Domnului.
Dorind sa se retraga la liniste, cu putin inainte de anul 1850, ieroschimonahul Orest Baldovin se duce la Manastirea Cheia. Dar,
negasind destula odihna, dupa cativa ani se duce la Muntele Athos, cu binecuvantarea staretului, impreuna cu ucenicii sai, monahii Ipatie
si Ilie. Deci, placandu-le locul si linistea, au cumparat de la Manastirea Vatopedu, cu 7.000 de lei, chilia cu hramul "Sfantul Ierarh si
Mucenic Ipatie", situata la doi kilometri mai sus de Marea Lavra.
Aici, bunul nevoitor innoieste in intregime chilia Sfantul Ipatie, planteaza maslini si vita-de-vie si primeste numerosi ucenici din tara.
Spun parintii romani din Muntele Athos care l-au cunoscut ca ieroschimonahul Orest era vestit in tot muntele pentru sfintenia vietii sale,
pentru blandetea si iubirea lui de straini. Ca era dulce si intelept la cuvant, slujea cele sfinte cu mare evlavie, avea darul rugaciunii si
odihnea pe toti ca un alt Avraam. Din cei 700 de calugari romani ce se nevoiau pe atunci in Athos, multi poposeau la chilia parintelui
Orest pentru spovedanie si cuvant de folos. Il cautau inca numerosi pelerini din tara, sihastri si nevoitori greci, rusi, bulgari si sarbi,
deoarece ieroschimonahul Orest ajunsese un iscusit duhovnic al Muntelui Athos.
Pentru mai multa liniste, parintele Orest si-a facut in padure doua colibe, unde se nevoia singur, mai ales in vremea postului. Odata le-a
spus ucenicilor:
- Binecuvantati, parintilor, sa ma duc la coliba! Ajungand aproape de coliba, deodata s-a repezit asupra lui o vipera ca sa-l omoare. Iar el
a pus metaniile in fata sarpelui si a zis:
- Nu-ti fac nici un rau, nici tu sa nu-mi faci mie!
Apoi, cerand ajutorul Sfantului Ipatie, indata s-a imblanzit sarpele si, rusinandu-se, s-a retras in padure.
Cuviosul Orest, vazand biserica veche a Sfantului Ipatie in parte ruinata, cu multa truda a reinnoit-o in anul 1873, primind mult ajutor
din tara. Astfel, parintele Orest Baldovin a condus multi ani aceasta "chilie", ca o faclie aprinsa in sfesnic, cu iubire parinteasca, cu post,
cu rugaciune si adanc de smerenie, facandu-se in toate pilda vie ucenicilor sai. Apoi, ajungand la adanci batraneti, a chemat la sine pe
ucenici si le-a spus:
- Fiilor, de acum eu merg pe drumul pe care m-a chemat Dumnezeu, Cel ce a zis: Pamant esti si in pamant te vei intoarce (Fac. 3, 19).
Iar ucenicii, intristandu-se, l-au intrebat:
- Preacuvioase parinte, ce vom face dupa trecerea sfintiei tale din viata? Imbarbatandu-i, batranul le-a raspuns:
- Fiii mei iubiti, sa aveti nadejde in Dumnezeu, sa cereti ajutorul Maicii Domnului si al Sfantului Ipatie si sa paziti cu sfintenie randuiala
rugaciunii si a canonului calugaresc. Asa de veti trai, veti petrece viata cu pace, ca si cum am fi impreuna, si Dumnezeu va pazi lacasul
acesta si pe voi fara nici o vatamare. Impliniti acestea si va veti mantui!
Zicand acestea, s-a retras in chilia sa si s-a rugat singur cu post si cu lacrimi timp de trei zile. Iar la Praznicul Inaltarii Sfintei Cruci, 14
septembrie, 1878, a slujit Sfanta Liturghie, apoi a zis catre ucenici:
- Iertati-ma, fratilor, si Dumnezeu sa va ierte!
Si indata si-a dat sufletul in mainile Domnului.
SFANTUL ANTIPA ATONITUL - Manastirea Valaam (1816-1882)
Cuviosul Antipa a fost un mare traitor duhovnicesc si un calugar sfant pe care l-a odraslit pamantul Moldovei in secolul XIX. Acest ostas
al lui Hristos, numit din botez Alexandru Luchian, s-a nascut in anul 1816, intr-o familie de tarani credinciosi din satul Calapodesti-
Bacau. La varsta de 20 de ani a fost calauzit de Duhul Sfant sa intre in nevointa calugareasca.
Mai intai s-a ostenit doi ani de zile (1836-1837) in obstea Schitului Brazi-Vrancea, unde a fost calugarit sub numele de Alimpie. Aici s-a
invrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor si al neincetatei rugaciuni. Apoi s-a dus la Muntele Athos si s-a stabilit la Schitul
romanesc Lacu, unde se nevoiau peste 80 de sihastri romani. Aici a deprins mestesugul ne vointei duhovnicesti de la cei mai alesi
calugari atoniti, ajungand vestit in schit pentru postul si osteneala lui.
Dupa aproape cincisprezece ani de sihastrie in Schitul Lacu, bunul nevoitor a trait inca patru ani de zile in Manastirea Esfigmenu. Aici
primeste marele si ingerescul chip al schimniciei, primind numele de Antipa, si este hirotonit diacon; apoi pleaca la pustie, unde sta patru
ani. Astfel, inmultind ostenelile calugaresti si privegherile de toata noaptea, Cuviosul Antipa era cinstit in tot muntele ca mare sihastru si
lucrator al rugaciunii lui Iisus. Se invrednicise inca si de darul vindecarii bolilor si al inaintevederii. Apoi la Schitul Prodromul a fost
hirotonit preot.
127
Iubind mai mult singuratatea si smerenia, decat cinstea si lauda, in anul 1860, Cuviosul Antipa a parasit Muntele Athos si s-a reintors in
Moldova, la manastirile din preajma Iasilor. Dar, vazandu-se impresurat de multi credinciosi, caci numele lui se vestise in toata tara,
dupa trei ani a plecat sa se inchine la moastele cuviosilor parinti de la Pecersca. Apoi a ajuns la manastirile din nord, uimind pe toti cu
sfintenia vietii lui. De aici, auzind de vestita Manastire ortodoxa Valaam, situata pe o insula din lacul Ladoga, aproape de hotarele
Careliei, Cuviosul Antipa, iubind fericita liniste si strainatate, in anul 1865 s-a asezat intr-un schit al acestei manastiri. Aici traiau
calugari foarte sporiti, lucratori neintrecuti si dascali iscusiti ai rugaciunii lui Iisus.
La Manastirea Valaam s-a nevoit Cuviosul Antipa inca 17 ani de zile, "aratand fapte minunate de traire duhovniceasca, in post, in
rugaciune si in desavarsita saracie". Cea mai mare nevointa a lui era rugaciunea cea de foc a inimii, prin care neincetat slavea pe
Dumnezeu, izgonea duhurile cele necurate si gusta din bucuriile cele negraite ale Duhului Sfant. La aceasta adauga post indelungat,
privegheri de toata noaptea, lacrimi, metanii si alte nestiute osteneli duhovnicesti. Savarsea inca adesea dumnezeiasca Liturghie si se
ruga mult pentru lume si pentru tara in care s-a nascut.
Pentru o petrecere aleasa ca aceasta, Cuviosul ieroschimonah Antipa Luchian dobandise de la Dumnezeu darul facerii de minuni si al
inaintevederii, caci cunostea gandurile cele ascunse ale oamenilor si pe multi ii povatuia pe calea mantuirii. Era, de asemenea, si un
mare parinte duhovnicesc si dascal iscusit al rugaciunii inimii. Pentru aceea numele lui ajunsese cunoscut, atat in Carelia, cat si in Rusia
de nord si multi monahi si credinciosi iubitori de Dumnezeu il cautau si ii urmau invataturile. Avea si in Manastirea Valaam cativa
ucenici alesi, dintre care cel mai sporit era Ieromonahul Pimen, barbat cuvios si foarte invatat.
Dupa o nevointa binecuvantata ca aceasta, Cuviosul Antipa Atonitul si-a dat sufletul cu pace in bratele Mantuitorului Hristos, la 10
ianuarie, 1882, si a fost inmormantat in biserica schitului unde s-a nevoit. Este singurul calugar roman care s-a nevoit in aceasta vestita
manastire isihasta din nordul Europei.
In anul 1883, vazand parintii Manastirii Valaam ca Ieroschimonahul Antipa Luchian este venerat de ucenici si de credinciosi ca sfant, au
randuit sa i se scrie viata pe scurt, spre lauda lui Dumnezeu si folosul sufletesc. Astfel, ieromonahul Pimen, ucenicul sau de chilie, scrie
in acelasi an nevointa parintelui sau duhovnicesc, intitulata "Vrednica de pomenire viata a ieroschimonahului Antipa".
Viata Cuviosului Antipa a fost tiparita la Petersburg de doua ori, in anii 1883 si 1893, raspandindu-se, atat in Rusia si Finlanda, cat si in
Muntele Athos. Iar canonizarea si trecerea sa in randul sfintilor a fost facuta in Muntele Athos, in anul 1906, dupa 24 de ani de la
mutarea sa din viata. In mineiul pe ianuarie, in zece zile, tiparit in limba rusa la Manastirea Pantelimon din Athos, la pagina 46 figureaza
si "Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul", cu viata sa pe scurt. Numele sau este cinstit mai ales in manastirile din Sfantul Munte,
fiind singurul calugar atonit roman trecut in randul sfintilor si numarat printre cei din urma cuviosi parinti ai Atonului.
Asa s-a nevoit si s-a savarsit in placere de Dumnezeu, departe de tara, un mare cuvios roman, dascal al linistii si al neincetatei rugaciuni!
DUHOVNICUL IOASAF APOSTOLIU - Manastirea Neamt (1764-1883)
Acest preacuvios parinte a fost unul din cei mai vestiti duhovnici ai Manastirii Neamt din secolul trecut.
Nascut in comuna Calinesti-Botosani din parinti foarte iubitori de Hristos, a intrat in nevointa calugareasca in anul 1785. In acea vreme,
viata duhovniceasca in Manastirea Neamt, sub povatuirea marelui staret Paisie, ajunsese la culmea infloririi. Fiind incredintat unor
parinti alesi, tanarul Ioan a invatat carte, a deprins randuiala bisericii si a gustat din dulceata rugaciunii si a nevointei duhovnicesti.
Dupa calugaria sa, marele staret Paisie a raposat (1794), iar tanarul monah a trecut prin toate ascultarile manastiresti, pana la inceputul
secolului XIX. Apoi, parintii vazand asezarea si intelepciunea lui, l-au hirotonit preot si l-au facut duhovnic. Si era ieroschimonahul
Ioasaf numarat in ceata celor 24 de duhovnici randuiti cu spovedania soborului si cu formarea noilor incepatori. Mai tarziu, mutandu-se
din viata duhovnicii batrani, Cuviosul Ioasaf a devenit cel dintai duhovnic al Manastirii Neamt.
Despre acest parinte vrednic de lauda se spune in traditia manastirii ca era intru toate masurat si cu dreapta socoteala. Nici cu totul aspru,
nici usor iertator; nici tinand mania asupra cuiva, nici prea bland cu fiecare; nici multe graind, nici in zadar vorbind. Ci vorbea putin, pe
inteles si potrivit cu rana fiecaruia. Iar cuvintele sale parintesti, ca niste sageti duhovnicesti alinau durerea, potoleau ispita, izgoneau
patima si raneau inima cu dragostea lui Hristos, caci era intarit de darul Duhului Sfant.
Duhovnicul Ioasaf ducea el insusi o viata ascetica de mare sihastru si rugator pentru oameni. Hrana lui era o data in zi, dupa asfintitul
soarelui. Chilia lui era biserica de taina. Aici se ruga cu nestiute lacrimi si facea multe metanii in fiecare noapte. De la biserica era
nelipsit, iar dupa slujba cerceta parintii bolnavi la bolnita si la chilii, sfatuia pe frati si mangaia cu dragoste pe credinciosi. Pe toti ii
spovedea, ii asculta, ii binecuvanta si intelegea, prin darul lui Dumnezeu, asezarea fiecaruia. Pentru aceea era cautat si iubit de toti.
Timp de peste 70 de ani, Cuviosul Ioasaf a fost duhovnicul cel dintai al marii lavre. La el veneau staretii, episcopii, egumenii si
schimonahii, calugarii, mirenii si toti sihastrii din tinutul Neamt. El a crescut si a calugarit in viata sa peste 500 de fii duhovnicesti, din
care unii au ajuns pustnici, stareti si ierarhi alesi.
Dupa o astfel de nevointa, Cuviosul Ioasaf "duhovnicul" si-a dat sufletul in mainile lui Hristos la 4 mai, 1883, fiind plans de tot soborul
manastirii.
Despre dansul scria unul din ucenicii sai, in Registrul cu cei inmormantati... in cimitirul Manastirii Neamt: "Ioasaf Apostoliu
Duhovnicul, ieroschimonah, nascut la comuna Calinesti, 1764, ianuarie 1 (si) mort la 1883, mai 4; barbat sfant, ctitor, au trait 119 ani.
Mos lui Vladica Narcis Cretulescu din Manastirea Neamt".
ARHIMANDRITUL TEOFAN CRISTEA - Manastirea Noul Neamt (1810-1883)
Era originar din Transilvania, anume din judetul Harghita, unchi al primului patriarh al Romaniei, Miron Cristea. Luand jugul lui Hristos
din varsta tineretii, s-a facut calugar in Manastirea Neamt, sub marele staret Neonil. Apoi, invatand de la cei mai alesi duhovnici
nevointa vietii calugaresti si deprinzand bine ascultarea si intreaga intelepciune, s-a invrednicit de dumnezeiasca preotie.
Ieromonahul Teofan era un calugar iscusit, statornic, hotarat si foarte invatat. Cunostea patru limbi straine, citea zilnic scrierile Sfintilor
Parinti si mangaia pe toti cu cuvinte alese din Sfanta Evanghelie. In manastire avea ucenici buni si multi il cautau pentru cuvant de folos.
Cea mai importanta ascultare a sa a fost supravegherea metoacelor Manastirii Neamt, precum si a cladirilor de binefacere facute de
manastire. Ieromonahul Teofan a condus lucrarile de constructie a spitalului, a bolnitei, a scolilor si farmaciei din manastire si din Targu
Neamt. El se ingrijea de bolnavi, de doctori, de medicamente, de intretinerea cladirilor si a oamenilor, care se plateau din fondurile
manastirii. Si era cu fiecare drept si milostiv. Nimeni nu iesea de la el neascultat, neajutat si fara un cuvant de mangaiere. Pentru aceea il
iubeau toti bolnavii si il cinsteau ca pe un parinte sufletesc copiii si locuitorii din Targu Neamt si de prin sate, caci era bun si cu frica de
Dumnezeu in toate. O alta fapta buna a ieromonahului Teofan a fost stransa legatura duhovniceasca pe care o tinea intre Manastirea
Neamt si bisericile din Transilvania. In fiecare an organiza mici pelerinaje de credinciosi ardeleni, mai ales la hramuri si sarbatori mari,
128
pe care ii odihnea in manastire si ii trimitea inapoi mangaiati si intariti in dreapta credinta. Asemenea faceau si alti calugari nemteni,
iubitori de Hristos si de neam. Ieromonahul Teofan Cristea trimitea anual calugari misionari din Manastirea Neamt cu carti bisericesti,
pentru a le imparti gratuit la preotii si bisericile ortodoxe de peste Carpati. Indata ce iesea de sub teascuri o carte noua, porneau calugarii
cu desagii sau chiar cu carele cu carti spre Transilvania.
In anul 1863, ieromonahul Teofan, dimpreuna cu duhovnicul Andronic si cu mai multi ucenici, s-au stabilit definitiv la metocul
Manastirii Neamt, numit Chitcani, din judetul Tighina. Iar in anul 1864, cu ajutorul marii lavre si al credinciosilor, au fondat o vestita
manastire numita "Noul Neamt", adunand in jurul lor pana la o suta de calugari. Primul staret a fost insusi ieromonahul Teofan, devenit
mai tarziu arhimandrit. Si atat de bine a organizat acest cuvios manastirea, ca in putina vreme a devenit una din cele mai mari chinovii cu
viata de obste din Moldova.
Asa s-a nevoit arhimandritul Teofan, ctitorul Manastirii Noul Neamt. Apoi, simtindu-se chemat de Hristos la odihna cea de sus, a dat
ucenicilor sai sarutarea cea mai de pe urma si a adormit cu pace in anul 1883.
SCHIMONAHIA TAVEFTA URSACHE - Manastirea Agapia (1883)
Aceasta schimonahie vrednica de pomenit a fost cea mai aleasa stareta a Manastirii Agapia din secolul XIX.
Nascuta in orasul Vaslui din parinti credinciosi, a fost adusa de mica la manastire de rudele ei si crescuta cu grija, in frica de Dumnezeu.
Apoi, deprinzand smerenia si ascultarea de la maicile ei duhovnicesti, a fost tunsa in schima monahala si s-a facut mireasa lui Hristos.
La 20 ianuarie, 1858, maica Tavefta Ursache este aleasa stareta de intregul sobor al Manastirii Agapia, pe care o conduce cu multa
chibzuinta si pricepere timp de 26 de ani, ca o adevarata mama duhovniceasca. Purta o deosebita grija pentru indeplinirea datoriilor
calugaresti si impodobirea slujbelor bisericesti, pentru mentinerea vietii morale in manastire, prin spovedanie si impartasanie deasa, prin
ascultare fara cartire si participare regulata a intregii obsti la sfintele slujbe. Toate acestea au facut sa se intareasca legatura dragostei in
manastire si sa sporeasca numarul slujitoarelor lui Hristos pana la 500 de suflete.
Aceeasi grija deosebita a avut schimonahia Tavefta si pentru reinnoirea cea din afara a Manastirii Agapia. Intre anii 1858-1862 a
restaurat in intregime biserica mare si a adus pe cel mai bun pictor al vremii, Nicolae Grigorescu, care a impodobit-o frumos, precum se
vede pana astazi. A refacut, de asemenea, chiliile din incinta si biserica Manastirii Agapia Veche. A organizat ateliere de covoare si
broderii, iar pentru surorile tinere, a deschis scoala de patru clase, unde invatau citirea, scrisul, religia, istoria, tipicul si muzica psaltica.
In anul 1873, stareta Tavefta a imbracat in argint icoanele din catapeteasma, precum si icoana Maicii Domnului facatoare de minuni. Iar
din averea parintilor ei a donat bisericii mai multe odoare de pret, cruci, icoane si vesminte. Pentru blandetea si intelepciunea ei,
mitropolitul Moldovei a facut-o stavrofora si arhimandrita.
Aceasta a fost viata plina de daruire si roade duhovnicesti a staretei Tavefta Ursache. Implinind varsta profetita de psalmistul David,
schimonahia Tavefta s-a stramutat la vesnicele lacasuri la 26 ianuarie, 1883, plansa si regretata de obstea celor doua Agapii.
ARHIMANDRITUL GHERMAN IONESCU - Manastirea Tazlau-Neamt (1885)
Arhimandritul Gherman era cu metania din Manastirea Neamt. Un calugar ravnitor, carturar iscusit si devotat slujitor al Biserici lui
Hristos. Cunostea limba slavona si in parte limba greaca. In anul 1857 a scris istoricul Manastirii Agapia pe scurt si alte insemnari
duhovnicesti, care s-au pierdut.
In anul 1867, arhimandritul Gherman Ionescu este numit staret al Manastirii Tazlau-Neamt, pe care o gaseste aproape in paragina. Era
imediat dupa secularizare. Aducandu-si aminte de faima de altadata a acestei manastiri, de Cuviosii Chiriac, Onufrie si de atatia altii care
s-au nevoit aici in secolul XVII, staretul Gherman a incercat, dupa putere, sa reinvie viata duhovniceasca din aceasta vestita vatra
monahala din Moldova.
Mai intai a adunat in jurul sau cativa calugari, caci nu avea cu cine face slujba. Apoi a transcris cu mana sa pomelnicul ctitoresc, precum
se vede pana astazi, si a reasezat tipicul slujbelor in limba romaneasca. De asemenea, a turnat din nou un clopot mare si a impodobit
biserica cu carti, cu vesminte, cu candele si cu cele de nevoie. In anul 1867, Manastirea Tazlau avea 10 calugari care mentineau firul
slujbelor zilnice, Vecernia, Utrenia, Sfanta Liturghie si parastasul ctitorilor.
In anul 1881, arhimandritul Gherman se duce ca duhovnic la Manastirea Agapia. In testamentul sau, printre altele, da ucenicilor sai
aceste frumoase cuvinte de invatatura:
"Noi, fratilor, ca cei ce de bunavoia noastra ne-am angajat a fi rugatori ai poporului catre Dumnezeu, nu trebuie sa ne descurajam intru
indeplinirea cu sfintenie a datoriei noastre calugaresti, ci cu fermitate constanta sa ne fixam privirea spiritului la Dumnezeu, unicul
centru al stabilitatii si al adevarului, caruia ne-am facut de aproape servitori. Sa ne fereasca de lenevie si nebagare de seama infricosatele
cuvinte ale dumnezeiescului Gura de Aur, ca zice la datoriile preotilor: "Mi se pare ca din cei hirotoniti putini se vor mantui". La fel si
groaznicele amenintari ale Sfantului Duh, rostite prin profetul Ieremia: Blestemat tot cel ce face lucrul Domnului cu nebagare de seama!
(Ieremia 40, 10).
In blestemul acesta pot cadea mai cu lesnire preotii care, din neluarea aminte sau si din mandrie, crezandu-se intelepti, indraznesc a face
reforme in asezamantul dumnezeiestilor slujbe. Ba chiar si a lasa cate ceva, mai cu seama pomenirile pentru cei adormiti, care sunt
canonisite si prescrise in tipicul Bisericii.
Cat pentru pomenirile celor adormiti - adauga staretul, am vie speranta in constiinta fratiilor voastre, ca daca nu le veti face mai bine, cel
putin sa nu le seadeti, stiind ca si Dumnezeu jertfa pentru acest "scop se aduce in toate zilele. Incheind dar cu insesi cuvintele Domnului
nostru Iisus Hristos: Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea (Matei 7, 12), ma recomand al dragostei voastre in
Hristos frate Gherman Ionescu - Arhim. ".
La Manastirea Agapia, arhimandritul Gherman tipareste in anul 1880 un "asezamant" al manastirilor din tinutul Neamt, precum si alte
cuvinte folositoare de suflet. Iar in anul 1885 se retrage la manastirea de metanie si isi da sufletul cu pace in mainile Domnului.
IEROSCHIMONAHUL NEOFIT ELIADE - Manastirea Neamt (1886)
Cuviosul Neofit Ieroschimonahul a fost un parinte cu inalta viata duhovniceasca in obstea Manastirii Neamt, cum putini se aflau la
masura lui pe la jumatatea secolului XIX.
Fiu de tarani razesi din judetul Vrancea, tanarul Nicolae a fost dat de mic sa invete carte. Apoi, iubind mai mult pe Hristos decat cele din
lume, a intrat in obstea Manastirii Neamt. Aici a invatat desavarsit limba greaca, scrierile Sfintilor Parinti si Sfanta Scriptura de la dascali
iscusiti, ajungand in putina vreme sa-i intreaca pe toti cu ravna, cu nevointa si cu intelepciunea.
Staretul Neonil, vazand osardia lui, indata l-a facut calugar si l-a trimis un timp la Schitul Pocrov. Aici, bunul ostas al lui Hristos a primit
ingerescul chip al schimniciei si s-a facut pustnic si ascet vestit. Caci era obicei la Neamt ca monahii cei mai nevoitori sa se retraga la
129
Pocrov, unde traisera candva multi sihastri cu viata sfanta. Aici se ostenea cuviosul mai ales cu postul, cu rugaciunea lui Iisus, cu
privegherea si cu citirea Sfintei Scripturi. Manca numai o data pe zi, seara, si dormea cateva ore pe noapte.
Fiind chemat in lavra, a fost hirotonit preot si randuit duhovnic si dascal de limba greaca in scoala monahala din manastire, organizata la
indemnul lui, unde invatau aproape o suta de frati. Acest preacuvios parinte era un mare elenist si dascal al rugaciunii lui Iisus. Timp de
aproape trei decenii a crescut multi ucenici si a adus un curent de innoire duhovniceasca in Manastirile Neamt si Secu cu schiturile lor.
Tot la indemnul parintelui Neofit Eliade, Manastirea Neamt a construit la Targu Neamt, intre anii 1850-1856, un mare spital, o farmacie
(spiterie) si o scoala pentru folosul de obste al tuturor. S-au mai facut, cu sfatul lui, scoala ta satul Vanatori, farmacie si spital de alienati
in manastire si "multe alte lucruri bune".
Intre anii 1870-1877, Cuviosul Neofit a fost egumen la Manastirea Secu, facand multe donatii si innoind viata duhovniceasca in obste.
Pe toti ii cucerea cu cuvantul sau bland si intelept, iar mai ales ii zidea sufleteste cu pilda vietii sale, ca nu era altul in aceste parti care sa
fie pe masura lui.
Pentru o viata aleasa ca aceasta, calugarii Manastirii Neamt l-au rugat sa le fie staret si parinte duhovnicesc. El insa s-a lepadat de o
cinste ca aceasta, socotindu-se nevrednic. Inca si domnul tarii cu ceilalti ierarhi l-au propus de mitropolit si parinte al Moldovei, in anul
1860, ca devenise cunoscut peste tot. El insa a fugit la pustie, iubind mai mult linistea si rugaciunea decat tulburarea lumii. Nici carti din
limba greaca nu a tradus, decat una singura, Cantare de lauda sioniceasca, tiparita in anul 1871. Ca socotea mai de folos sa zideasca pe
oameni cu fapta decat cu cuvantul.
In anul 1877 a renuntat la egumenia Manastirii Secu si s-a retras la metanie. Apoi, mai traind putin si bineplacand lui Dumnezeu, a
adormit in pace in anul 1886, adaugandu-se la ceata cuviosilor parinti din Manastirea Neamt.
Iata cum i descrie arhiereul Narcis Cretulescu, unul din ucenicii sai: "Neofit Eliade, barbat erudit, elenist, mare ieroschimonah, pustnic,
ascet mare la Schitul Pocrov, fost igumen Manastirii Secu intre anii 1870-1886. A fost capabil, a dat sfat pentru a sa face spitalu(l),
scoala si spiteria (farmacia) la Targu Neamt, bolnitele din manastire si alte treburi mari au facut. In secolul nostru nu are Romania astfel
de barbat; s-au lepadat de staretie ca si de Mitropolia Moldovei. Cine n-a vazut pe acest parinte Neofit in rugaciunile lui, acela n-a vazut
sfintenia intrupata. A murit la 3 februarie, 1886 in Manastirea Neamt, unde se retrasese din igumenia Manastirii Secu".
Iar in Registru cu cei inmormantati in cimitirul Manastirii Neamt, acelasi ucenic scrie despre dascalul sau: "Ieroschimonahul Neofit
Eliade este cel mai mare barbat ascet din zilele noastre, elenist profund, ctitor mare..., batraneta rara...".
IEROSCHIMONAHUL NEOFIT ELIADE - Manastirea Neamt (1886)
Cuviosul Neofit Ieroschimonahul a fost un parinte cu inalta viata duhovniceasca in obstea Manastirii Neamt, cum putini se aflau la
masura lui pe la jumatatea secolului XIX.
Fiu de tarani razesi din judetul Vrancea, tanarul Nicolae a fost dat de mic sa invete carte. Apoi, iubind mai mult pe Hristos decat cele din
lume, a intrat in obstea Manastirii Neamt. Aici a invatat desavarsit limba greaca, scrierile Sfintilor Parinti si Sfanta Scriptura de la dascali
iscusiti, ajungand in putina vreme sa-i intreaca pe toti cu ravna, cu nevointa si cu intelepciunea.
Staretul Neonil, vazand osardia lui, indata l-a facut calugar si l-a trimis un timp la Schitul Pocrov. Aici, bunul ostas al lui Hristos a primit
ingerescul chip al schimniciei si s-a facut pustnic si ascet vestit. Caci era obicei la Neamt ca monahii cei mai nevoitori sa se retraga la
Pocrov, unde traisera candva multi sihastri cu viata sfanta. Aici se ostenea cuviosul mai ales cu postul, cu rugaciunea lui Iisus, cu
privegherea si cu citirea Sfintei Scripturi. Manca numai o data pe zi, seara, si dormea cateva ore pe noapte.
Fiind chemat in lavra, a fost hirotonit preot si randuit duhovnic si dascal de limba greaca in scoala monahala din manastire, organizata la
indemnul lui, unde invatau aproape o suta de frati. Acest preacuvios parinte era un mare elenist si dascal al rugaciunii lui Iisus. Timp de
aproape trei decenii a crescut multi ucenici si a adus un curent de innoire duhovniceasca in Manastirile Neamt si Secu cu schiturile lor.
Tot la indemnul parintelui Neofit Eliade, Manastirea Neamt a construit la Targu Neamt, intre anii 1850-1856, un mare spital, o farmacie
(spiterie) si o scoala pentru folosul de obste al tuturor. S-au mai facut, cu sfatul lui, scoala ta satul Vanatori, farmacie si spital de alienati
in manastire si "multe alte lucruri bune".
Intre anii 1870-1877, Cuviosul Neofit a fost egumen la Manastirea Secu, facand multe donatii si innoind viata duhovniceasca in obste.
Pe toti ii cucerea cu cuvantul sau bland si intelept, iar mai ales ii zidea sufleteste cu pilda vietii sale, ca nu era altul in aceste parti care sa
fie pe masura lui.
Pentru o viata aleasa ca aceasta, calugarii Manastirii Neamt l-au rugat sa le fie staret si parinte duhovnicesc. El insa s-a lepadat de o
cinste ca aceasta, socotindu-se nevrednic. Inca si domnul tarii cu ceilalti ierarhi l-au propus de mitropolit si parinte al Moldovei, in anul
1860, ca devenise cunoscut peste tot. El insa a fugit la pustie, iubind mai mult linistea si rugaciunea decat tulburarea lumii. Nici carti din
limba greaca nu a tradus, decat una singura, Cantare de lauda sioniceasca, tiparita in anul 1871. Ca socotea mai de folos sa zideasca pe
oameni cu fapta decat cu cuvantul.
In anul 1877 a renuntat la egumenia Manastirii Secu si s-a retras la metanie. Apoi, mai traind putin si bineplacand lui Dumnezeu, a
adormit in pace in anul 1886, adaugandu-se la ceata cuviosilor parinti din Manastirea Neamt.
Iata cum i descrie arhiereul Narcis Cretulescu, unul din ucenicii sai: "Neofit Eliade, barbat erudit, elenist, mare ieroschimonah, pustnic,
ascet mare la Schitul Pocrov, fost igumen Manastirii Secu intre anii 1870-1886. A fost capabil, a dat sfat pentru a sa face spitalu(l),
scoala si spiteria (farmacia) la Targu Neamt, bolnitele din manastire si alte treburi mari au facut. In secolul nostru nu are Romania astfel
de barbat; s-au lepadat de staretie ca si de Mitropolia Moldovei. Cine n-a vazut pe acest parinte Neofit in rugaciunile lui, acela n-a vazut
sfintenia intrupata. A murit la 3 februarie, 1886 in Manastirea Neamt, unde se retrasese din igumenia Manastirii Secu".
Iar in Registru cu cei inmormantati in cimitirul Manastirii Neamt, acelasi ucenic scrie despre dascalul sau: "Ieroschimonahul Neofit
Eliade este cel mai mare barbat ascet din zilele noastre, elenist profund, ctitor mare..., batraneta rara...".
ARHIMANDRITUL TIMOTEI IONESCU - Staret al Manastirii Neamt (1806-1887)
Arhimandritul Timotei Ionescu a fost cel mai venerabil staret al Manastirii Neamt din a doua jumatate a secolului XIX (1860-1887). S-a
nascut in satul Bolbocii-Soroca, in anul 1806. Tatal sau, fiind preot, i-a dat din copilarie o crestere aleasa.
In anul 1833 paraseste casa parinteasca si vine la Manastirea Neamt. Aici, dupa cativa ani de ucenicie pe langa cei mai alesi duhovnici,
este tuns in schima monahala de staretul Neonil. Apoi, timp de peste 25 de ani este randuit la toate ascultarile manastiresti, de la cele mai
de jos pana la slujitor al sfantului altar. Dar, pentru blandetea si smerenia sa, toate ascultarile le savarsea cu bucurie si era iubit de toata
obstea.
130
In anul 1860, staretul Gherasim retragandu-se de la conducerea manastirii, nimeni nu voia sa primeasca aceasta grea ascultare. Atunci,
unul din duhovnici a zis catre ceilalti:
- Doar n-o sa fie staret parintele Timotei de la oi! Cand au auzit parintii din consiliu de numele lui, au strigat indemnati de Duhul Sfant:
- Parintele Timotei de la oi sa ne fie staret!
Din ziua aceea, monahul Timotei Ionescu a fost chemat de la stana, a fost facut preot si arhimandrit si numit staret al Manastirii Neamt
cu toate schiturile sale.
In acest timp, Manastirea Neamt trecea printr-o epoca de grea incercare din istoria ei: secularizarea averilor, inchiderea tipografiei, lipsa
celor necesare pentru bolnita si spitalul de alienati, care adaposteau pana la 100 de bolnavi. Apoi, lipsa de hrana si cele de nevoie pentru
Seminarul monahal si pentru intreaga obste care numara, impreuna cu schiturile sale, aproape 400 de calugari; iar mai presus de acestea,
slabirea vietii duhovnicesti din manastire.
Toate acestea asteptau o innoire salvatoare din partea noului staret. Incendiul din 25 noiembrie, 1862, care mistui aproape intreaga
incinta, bisericile, clopotele si biblioteca, aduse intr-o stare si mai grea obstea Manastirii Neamt.
In fata acestor grele incercari, staretul Timotei nu s-a descurajat, nici s-a indoit de mila lui Dumnezeu. Ci, intarindu-se cu darul lui
Hristos si luand binecuvantare de la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, a inceput sa adune ajutoare de la Biserica si de la
stat, de la calugari si credinciosi pentru refacerea incintei mistuite de foc. Mai intai innoieste acoperisul bisericii mari a Inaltarii
Domnului si o paveaza pe jos cu marmura. Apoi restaureaza biserica Sfantul Gheorghe, clopotnita, paraclisele si zideste chilii cu etaj de
jur-imprejurul incintei. Retoarna clopotul mare distrus de incendiu, muta din incinta spitalul de alienati, innoieste agheasmatarul si repara
conductele de apa.
O grija deosebita a avut arhimandritul Timotei pentru refacerea vietii carturaresti din manastire. Mai intai a organizat din nou si a pus in
stare de functionare tipografia. Timp de doua decenii (1863-1883), in Manastirea Neamt s-au tiparit si retiparit numeroase carti religioase
si de cult in zeci de mii de exemplare, care apoi se distribuiau la biserici si manastiri.
Staretul Timotei a amenajat, de asemenea, si biblioteca, adunand de peste tot carti valoroase, in manuscris sau tiparite, in numar de peste
20.000, in locul celor mistuite de foc. Totodata s-a straduit sa poarte grija deosebita fata de cei bolnavi din spitalul si bolnita manastirii,
cat si de cei din spitalul public de la Targu Neamt, administrat de manastire, unde se tratau bolnavii gratuit. Aceeasi grija a purtat staretul
Timotei si pentru incurajarea invatamantului, mentinand un timp seminarul din manastire si dand subventii din veniturile ei pentru
scolile publice din Targu Neamt si satul Vanatori.
Un deosebit efort a depus marele staret si pentru innoirea vietii duhovnicesti din manastire si de la schituri. Si aceasta a inceput-o intai cu
prezenta regulata a obstii la slujbele bisericesti, de la care staretul nu lipsea niciodata. Apoi a randuit duhovnici buni pentru calugari si
mireni si a obligat obstea sa se marturiseasca si sa se impartaseasca mai des. A introdus ordine si disciplina la biserica, la trapeza, la
ascultari, la chilii, peste tot. La fel a procedat si la Manastirea Secu, precum si la schituri, intarind legatura dragostei intre toti.
In anul 1873, staretul Timotei avea in Manastirea Neamt un sobor de 360 de calugari, format din 6 arhimandriti, 30 duhovnici si
ieromonahi, 18 ierodiaconi si 306 monahi. In Manastirea Secu avea 89 de calugari, in Schitul Vovidenia 50 de calugari, in Schitul
Pocrov 16 calugari, in Schitul Sihastria 11 calugari si in Schitul Sihla 9 calugari. Intre acestia se nevoiau, alaturi de moldoveni, 28
calugari ardeleni, 25 calugari basarabeni, 7 calugari din Muntenia si cativa din alte tari. Toti traiau in deosebita armonie unii cu altii si
ascultau in toate invataturile blandului staret. Daca cineva facea vreo sminteala grava in obste, staretul il trimitea de canon la unul din
schiturile dependente de manastire. Dupa implinirea canonului hotarat, calugarul putea sa se intoarca la metanie.
In timpul Razboiului de Independenta din anul 1877, staretul Timotei a dat dovada de mult patriotism si mila fata de cei raniti, adunand
subventii banesti pentru tara si trimitand calugari la ambulantele de pe front.
Astfel, marele staret, calauzit de darul Duhului Sfant, in toate era prezent: la biserica, la bolnita, la arhondaric, la biblioteca, la tipografie,
la primirea strainilor si la scaunul de spovedanie. Toate le conducea cu intelepciune, pe toti ii imbratisa cu dragoste, pentru fiecare
calugar si mirean avea un cuvant duhovnicesc de mangaiere si imbarbatare.
Dupa 27 de ani de smerita nevointa calugareasca si inca alti 27 de ani de rodnica povatuire duhovniceasca a Manastirii Neamt, cuviosul
arhimandrit Timotei Ionescu isi da sufletul in mainile lui Hristos, la 10 iunie, 1887, fiind petrecut la mormant de aproape 500 de calugari
si plans de clopotele celor 10 manastiri si schituri nemtene.
La cimitir, ucenicul sau a citit din testamentul marelui staret aceste cuvinte folositoare de suflet:
"Va rog, iubitilor, nu uitati sfaturile mele, ale smeritului Timotei. Nu uitati fagaduintele ce ati dat la taina sfintei calugarii. Nu uitati
numele ce purtati si numele manastirii noastre in care traiti. Siliti-va a o cinsti prin faptele voastre. Faceti-va vrednici de dansa.
Iubiti legea Domnului, paziti Biserica si sfintele asezaminte manastiresti. Tineti obiceiurile bune ce ati apucat fiecare de la cuviosii vostri
parinti cei de mai inainte. Urmati pe calea cea sfanta si nu va lasati a cadea in cursele ademenirilor lumesti. Amintiti-va de parintii nostri
de demult si, urmandu-le credinta, sa-i aveti ajutor in calea mantuirii.
Siliti-va din toate puterile a va innobila sufletul si a va perfectiona gandurile cu citirea Sfintelor Scripturi dumnezeiesti, pazind pururea
poruncile Domnului si invataturile Dascalilor Bisericii. Iubiti-va si ajutati-va intre voi unul pe altul, cu dragoste sfanta intru Domnul, ca,
mantuindu-va pe voi insiva, sa mantuiti si pe altii. Siliti-va, iubitilor, a rascumpara vremea ca zilele rele sunt. Nu ma plangeti pe mine, ci
plangeti-va pe voi, ca sa puteti via Domnului!
Eu, Timotei, mort, ma duc cu nadejde la parintii mei si va las voua testament de zestre ca sa purtati fiecare cu sfintenie calugaria pana la
sfarsitul vietii!...".
MONAHIA EUFROSINA LAZU - Manastirea Varatec (1797-1888)
Aceasta calugarita iubitoare de Hristos era fiica postelnicului Constantin Lazu din comun Draguseni-Suceava. Renuntand la averea
parintilor ei, a imbratisat din tinerete smerita petrecere calugareasca in Manastirea Varatec. In anul 1814 a primit schima monahala, sub
numele de Eufrosina, si a fost multi ani sub ascultarea staretei Olimpiada si a marelui duhovnic Iosif Pustnicul. De la ei a invatat a-si
impodobi sufletul cu toata fapta buna si mai ales cu intelepciunea cea duhovniceasca.
Dupa moartea staretei Olimpiada, in anul 1844, soborul manastirii o alege maica duhovniceasca. Si a povatuit aceasta obste cu multa
pricepere si daruire timp de 44 de ani. Adunand in jurul ei peste 500 de maici si surori, stareta Eufrosina s-a ingrijit, atat de nevoile lor
cele sufletesti, cat si de cele pamantesti.
Astfel, a zidit bisericile "Sfantul Ioan Botezatorul" si "Schimbarea la Fata" si a adus in manastire preoti buni care mentineau cu
scumpatate slujbele bisericesti si traditia duhovniceasca lasata de Cuviosul Iosif. Pentru luminarea fetelor din manastire, ca si a celor din
131
satele invecinate, stareta Eufrosina a fondat in anul 1860 prima scoala primara din Varatec in chiliile bisericii "Sfantul Ioan Botezatorul",
randuind ca profesoare calugarite din cele mai luminate. A facut, de asemenea, unele innoiri in incinta si a organizat ateliere de covoare
in manastire.
In anul 1888, monahia Eufrosina Lazu s-a mutat la vesnica odihna in varsta de 91 de ani, lasand in urma o obste calugareasca bine
formata, intarita pe temelia dragostei.
CUVIOSUL AVXENTIE SIHASTRUL - Mare nevoitor in Muntele Athos (+ 1890)
Cuviosul schimonah Avxentie a fost un mare sihastru roman din Muntele Athos. Era de loc din Moldova. Prin anul 1850 se duce la
Athos si primeste tunderea monahala, la una din chiliile din preajma Atonului. Apoi, fiind foarte ravnitor pentru viata pustniceasca si
arzand de dragostea lui Hristos, s-a retras la una din pesterile nelocuite de sub varful Muntelui Athos. Si atat s-a nevoit acolo singur, in
post, in rugaciune si lacrimi, incat ajunsese la mare masura duhovniceasca. Caci dobandise de la Dumnezeu in chip desavarsit darul
lacrimilor, al inaintevederii si al rugaciunii inimii.
Acest cuvios sihastru roman ajunsese cu nevointa la masura parintilor de demult, ostenindu-se toata viata singur, in privegheri de toata
noaptea, in foame si sete, in frig si cumplite ispite de la diavoli. Insa, mana Domnului il acoperea si darul Duhului Sfant se odihnea in
sufletul lui. Nimeni din calugari nu stia viata si nevointa lui, caci petrecea mai mult in munte. Numai din cand in cand se cobora la
Schitul Prodromul, se marturisea, primea Preacuratele Taine si iar se ducea la pustie.
Asa a trait Cuviosul Avxentie sihastrul, ca o candela nestinsa sub varful Atonului, timp de aproape 40 de ani, slavind neincetat pe
Dumnezeu si rugandu-se ziua si noaptea pentru lume si pentru tara. Calugarii din partea locului il cinsteau pe parintele Avxentie ca pe un
adevarat sfant. Viata sa insa era ascunsa in Hristos.
Odata, mergand doi calugari din Manastirea Lavra in vizita la pesterile sihastrilor de sub varful Muntelui Athos, au gasit pe Cuviosul
Avxentie adormit in Domnul, stand in genunchi si cu mainile ridicate la rugaciune. Atunci, indata l-au coborat in Lavra si l-au ingropat
in cimitirul manastirii. Doamne, odihneste cu sfintii pe Cuviosul Parintele nostru Avxentie!
ARHIMANDRITUL ANDRONIC POPOVICI - Manastirea Noul Neamt (1820-1893)
Era fiul preotului Ioan Popovici din comuna Lungani-Iasi. Fiind chemat de Hristos, a intrat in obstea Manastirii Neamt, dupa cum singur
marturiseste, la varsta de numai 11 ani (1831). Timp de 5 ani de zile, tanarul Andrei a invatat carte in manastire, deprinzand bine tipicul,
muzica psaltica, legatoria de carti, trecand prin toate ascultarile manastiresti.
In anul 1836 este tuns in monahism. Dupa inca 15 ani de ascultare este hirotonit preot si numit eclesiarh al bisericii si duhovnic al obstii,
caci ieromonahul Andronic era foarte bland, tacut, ravnitor la biserica, ascultator in toate si iubitor de osteneala. Pentru aceea era cinstit
de sobor ca un calugar smerit, cuvios si duhovnic iscusit.
In arhiva Manastirii Neamt, pe anul 1855, scrie urmatoarele despre acest duhovnic:
"Andronic duhovnic, de 36 ani; de 25 de ani in manastire; de 17 ani calugarit in Neamt, eclesiarh al manastirii, la legatorie si a mai fost
la arhondaricul maicilor; la mitocul Ocea 10 ani, la vacarie, la talpalarie, la prescurarie, la chelaria de vin, bucatar, ucenic la batranii
Serafim, Nichifor si Narcis; la Secu, 13 ani si 6 luni, cantaret, eclesiarh si tipicar".
Acest mare duhovnic avea scoala ascultarii si a smereniei, care formeaza temelia vietii duhovnicesti. Facea tot ce i se poruncea si
niciodata nu cartea, ci cu bucurie isi taia voia sa. De mai multe ori a fost trimis cu unchiul sau, monahul Lavrentie, sa transporte carti
tiparite in manastire, peste munti, la fratii romani transilvaneni, ca si in Moldova la biserici si schituri.
In anul 1861 este numit egumen la Schitul Sihastria, apoi la Manastirea Secu. Aici a facut cateva innoiri si a format mai multi ucenici. A
scris inca si Istoria Manastirilor Neamtul si Secul in doua tomuri, la sfarsitul careia face aceasta insemnare: "Parintilor sfinti si frati, cu
smerita metanie ... rog dragostea voastra, primiti si mica aceasta adunare de flori a rodului mintii si inimii mele ... Cel mai nevrednic si
mai pacatos Andronic ieroschimonah si duhovnic din sfintele monastiri Neamtul si Secul ...".
Dupa doi ani (1863), ieroschimonahul Andronic impreuna cu ieroschimonahul Teofan Cristea se duc la metocul lavrei din Tighina,
numit Chitcani, unde intemeiaza o vestita manastire, anume "Noul Neamt". Aceasta fiica a Manastirii Neamt a devenit in putina vreme
asa de mare si organizata, incat ajungea din urma pe mama ei. In aceasta manastire a fost staret cativa ani si arhimandritul Andronic,
fondatorul ei, fiind foarte iubit si cautat de calugari si de credinciosi.
Dupa 62 de ani de slujire pana la jertfa a Bisericii lui Hristos, lasand in urma sute de fii duhovnicesti si cateva manastiri si schituri
innoite de el, marele duhovnic si arhimandrit Andronic Popovici a adormit cu pace in anul 1893 si a fost inmormantat la Manastirea
Noul Neamt, fondata de el.
EPISCOPUL MELCHISEDEC STEFANESCU - Episcopia Romanului(1823-1892)
Venerabilul episcop Melchisedec al Romanului a fost unul din cei mai luminati ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane din a doua jumatate
a secolului XIX.
Originar din comuna Garcina, judetul Neamt, tanarul Mihail - dupa numele de botez - era cel dintai nascut din cei unsprezece copii ai
preotului Petrache si ai prezbiterei Anastasia Stefanescu. Tatal sau a fost un bun preot si un adevarat slujitor al Bisericii lui Hristos. El a
pastorit parohia Garcina timp de 50 de ani. Iar mama sa "a fost model virtutilor femeii de tara, cu deosebire, a sotiei preotului de tara".
Dand copiilor lor o educatie crestineasca aleasa, cinci dintre ei au imbratisat viata calugareasca.
Cel dintai chemat de Hristos a fost Mihail. Intre anii 1834-1838 urmeaza Seminarul de la Socola-Iasi. Dupa ce sta patru ani de zile ca
invatator de sat, reia cursurile, si in anul 1843 este numit profesor de retorica, pastorala, istorie si geografie, la seminar dovedindu-se un
talentat dascal si catehet. In acelasi an primeste tunderea monahala cu numele de Melchisedec, iar in anul urmator este hirotonit
ierodiacon.
Fiind daruit de Dumnezeu cu multa intelepciune si cu o viata duhovniceasca exemplara, intre anii 1848- 1851, ierodiaconul Melchisedec
isi continua studiile la Academia Teologica de la Kiev, infiintata de mitropolitul Petru Movila. Apoi este hirotonit ieromonah si numit
profesor de patristica, drept canonic, liturgica si teologie comparata la Socola, unde functioneaza pana in anul 1856. Pe drept cuvant,
arhimandritul Melchisedec Stefanescu a fost un eminent profesor ai Seminarului de la Socola, un devotat slujitor al Bisericii lui Hristos
si un neegalat pedagog si parinte duhovnicesc al viitorilor candidati de preotie. Numerosi elevi formati de dansul au ajuns buni preoti,
egumeni, profesori si ierarhi alesi in Moldova.
Arhimandritul Melchisedec, prin personalitatea si cultura sa, ridica Seminarul la Socola - cel dintai seminar teologic din tara noastra
(1803) si prima scoala gimnaziala din Principate cu predarea in limba romana la nivelul unei adevarate academii teologice romanesti.
Aici au crescut si s-au format mii de slujitori ai sfintelor altare.
132
In anul 1856, arhimandritul Melchisedec este numit rector al Seminarului de la Husi, reusind in cativa ani sa-l reorganizeze in intregime,
pe masura celui de la Iasi, cu local propriu, cu profesori buni si la un nivel duhovnicesc satisfacator. Aici s-au format peste o mie de
preoti buni pentru Biserica lui Hristos, pregatiti cu parinteasca grija de acest mare pedagog.
Intre anii 1857-1859, arhimandritul Melchisedec a staruit cu timp si fara timp la unirea Principatelor Romane, folosind cu multa
intelepciune, atat catedra, cat si amvonul. El lua ca temelie a unirii romanilor cuvintele Mantuitorului, Care zice: Precum Tu, Parinte,
intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia intru Noi una sa fie (Ioan 17, 21). El dovedea prin cuvant si fapta ca unirea fratilor romani, de
acelasi neam si limba, de aceeasi credinta si traire crestina, este o datorie evanghelica sfanta, dupa modelul unitatii treimice si a sfintilor
din ceruri. Unitatea romanilor, spunea el, va duce nu numai la intarirea nationala si la risipirea vrajbei dintre frati, dar in aceeasi masura
si la intarirea Ortodoxiei romanesti, pentru a putea rezista prozelitismului religios strain, care cauta sa dezbine Neamul si Biserica
noastra apostolica.
La sfarsitul anului 1862, Arhimandritul Melchisedec este hirotonit arhiereu si numit locotenent de episcop la Husi. In ianuarie, 1865,
este numit episcop al Dunarii de Jos, eparhie pe care o pastoreste cu aleasa grija duhovniceasca timp de cincisprezece ani. Cea dintai
preocupare a sa, ca episcop, a fost sa zideasca biserici prin sate si sa numeasca preoti luminati si cu frica de Dumnezeu in toate parohiile
din eparhie. Episcopul Melchisedec facea regulat vizite canonice pe la sate si orase, sfintea noi lacasuri, invata pe credinciosi sa pastreze
cu sfintenie dreapta credinta si sa duca o viata crestineasca, plina de dragoste si de fapte bune. O deosebita grija purta noul episcop
pentru vaduve, pentru orfani si pentru taranii saraci, pe care ii miluia dupa putere si ii mangaia cu cuvinte parintesti. Fiind profund
cunoscator al Sfintei Scripturi si al invataturii Sfintilor Parinti si fiind inzestrat de Dumnezeu cu darul frumoasei vorbiri, episcopul
Melchisedec s-a dovedit in eparhia sa un neobosit predicator si apostol al lui Hristos. Acelasi lucru il cerea si de la preoti: viata morala
exemplara, slujba religioasa dupa randuiala si predicarea neobosita a cuvantului lui Dumnezeu.
In primavara anului 1879, episcopul Melchisedec este chemat sa pastoreasca Eparhia Romanului, pe care o conduce cu aceeasi demnitate
si intelepciune duhovniceasca timp de peste treisprezece ani. Ca mare organizator al treburilor bisericesti si luminat pedagog, episcopul
Melchisedec da o mare amploare Seminarului de la Roman. El voia ca preotii sa fie cat mai luminati la minte si cu viata aleasa, pentru a
fi credinciosilor, atat apostoli si parinti duhovnicesti, cat si invatatori de carte. Pe elevii saraci si silitori la carte, episcopul ii intretinea
personal la seminar, iar pe altii ii primea ca bursieri. Multi din ucenicii sai care au facut seminarul la Roman au ajuns renumiti preoti,
misionari, profesori si episcopi. De asemenea, cu binecuvantarea sa, se construiesc numeroase biserici noi prin sate, pe care le sfinteste
personal, se innoiesc unele manastiri si schituri ca: Bogdana, Sihastru si Magura din judetul Bacau; sau Buluc, Tarnita, Lepsa si altele
din judetul Vrancea. Ajuta personal la ridicarea unor scoli pentru luminarea poporului, iar la Spitalul din Roman, pe langa obisnuitele
vizite duhovnicesti, acorda subventii pentru ajutorarea bolnavilor saraci.
Fiind unul din cei mai invatati ierarhi ai timpului sau si un profund teolog, episcopul Melchisedec a avut un rol duhovnicesc important in
viata Bisericii romanesti. Astfel, el a contribuit mult la unirea celor doua biserici locale din Moldova si Tara Romaneasca, ajungand ca in
anul 1865 sa se intruneasca la Bucuresti, pentru prima data, un Sinod general al Bisericii Ortodoxe Romane. De asemenea, a contribuit
personal la intocmirea unor regulamente pentru disciplina monahala si bisericeasca, pentru invatamantul teologic, pentru alegerea
arhiereilor, pentru revizuirea si editarea cartilor bisericesti, ca si pentru apararea credintei ortodoxe pe pamantul tarii noastre, singura si
adevarata credinta apostolica.
O contributie importanta a avut episcopul Melchisedec si la intocmirea Legii Organice din 1872, prin care s-a constituit Sfantul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Romane. Tot la staruinta sa si in urma memoriului compus de el catre Patriarhia Ecumenica din Constantinopol, s-a
sfintit pentru prima data in tara noastra Sfantul si Marele Mir, in anul 1882. Aceeasi deosebita contributie a avut marele ierarh si la
dobandirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane. Ca urmare a Actului Sinodal intocmit de el cu multa intelepciune, in primavara
anului 1885 se recunoaste autocefalia Bisericii noastre. Episcopul Melchisedec a scris, de asemenea, numeroase carti cu continut
teologic, pastoral, apologetic si istoric. Dintre acestea amintim: Liturgica, Tipicul, Dogmatica, Introducerea in stiintele teologice,
Introducerea in sfintele carti ale Vechiului si Noului Asezamant (2 tomuri) (1860); Teologia pastorala, Cronica Husilor si a Episcopiei
(1869); Cronica Romanului si a Episcopiei, 2 vol. (1874-1875); Papismul si starea actuala a Bisericii Ortodoxe din Romania (1883);
Biserica Ortodoxa in lupta cu protestantismul (1890); Despre icoanele miraculoase de la Athos de provenienta romaneasca (1883);
Notite istorice si arheologice de pe la 48 de manastiri si biserici antice din Moldova (1885); Viata si scrierile lui Grigore Tamblac
(1883); Viata mitropolitului Antim Ivireanul (1886) si altele.
Dupa o viata plina de osteneli si ispite, de bucurii duhovnicesti si nu putine incercari pentru cinstea Bisericii Ortodoxe si folosul
credinciosilor, la 16 mai, 1892, episcopul Melchisedec si-a dat duhul in mainile marelui Arhiereu Iisus Hristos. Din donatia lasata de el,
s-au construit in anii urmatori, dupa dorinta sa, o gradinita de copii si o scoala de cantareti bisericesti, alaturi de Episcopie, in care se
primeau numai copii orfani, cu intretinere gratuita.
IEROSCHIMONAHUL NIFON IONESCU Adevaratul ctitor al Schitului romanesc Prodromul Muntele Athos (1807-1901)
Cuviosul Nifon ieroschimonahul este cel dintai si adevaratul ctitor al schitului romanesc Prodromul din Athos. S-a nascut in judetul
Vaslui din parinti saraci si foarte credinciosi. Auzind de vestitul staret al Manastirii Horaita, arhimandritul Irinarh Roseti, in anul 1826 a
intrat in obstea lui si s-a facut calugar de dansul, sub numele de Natanail. In anul 1840 a plecat la Muntele Athos impreuna cu monahul
Nectarie din aceeasi manastire. Mai intai s-au nevoit in Manastirea Cutlumus. Apoi au cumparat o chilie la schitul Sfanta Ana. Aici
parintele Natanail se face schimonah, sub numele de Nifon.
Adunandu-si calugari multi in jurul sau, din care o parte erau din Manastirea Horaita, schimonahul Nifon, ajutat de prietenul sau iubit
Nectarie, a cumparat o chilie mai incapatoare langa mare, la locul numit Chirasa, pe mosia Manastirii Lavra, unde se muta cu ucenicii
sai.
In anul 1850 parintii Nifon si Nectarie vin in Moldova, sunt hirotoniti preoti si cer ajutorul mitropolitului Sofronie Miciescu si
domnitorului Grigore Ghica de la Iasi, pentru zidirea unui schit romanesc in Athos. In urma ajutorului primit de 3500 de galbeni si a
interventiei catre Manastirea Lavra, conducerea acesteia recunoaste chilia Vigla Ianicopoli, drept schit romanesc. Aici mai fusesera
egumeni cuviosul Iustin duhovnicul si Patapie ucenicul lui, intre anii 1810-1825, dar chiliile zidite de dansii ajunsesera in ruina.
In anul 1852 ieroschimonahii Nifon si Nectarie au pus temelia bisericii schitului Prodromul, cu hramul Botezul Domnului. Opt ani mai
tarziu, in 1860 biserica era deja pictata. In acelasi an arhiereul Isaia Vicoi (ajuns episcop la Roman intre anii 1868-1878), insotit de
cativa clerici si doua sute de pelerini din tara, sfinteste noua biserica si numeste pe ieroschimonahul Nifon Ionescu staret al schitului
133
Prodromul. Inmultindu-se calugarii romani in schit, parintii Nifon si Nectarie au adunat noi ajutoare din tara si au zidit doua corpuri de
chilii cu cite doua etaje pe laturile de nord-vest si est.
Pe langa grija de organizare, cuviosul Nifon, fondatorul schitului Prodromul, s-a ingrijit si de intarirea vietii duhovnicesti din obstea sa.
Mai intai a adunat in jurul sau pe cei mai buni calugari romani ce se nevoiau pe atunci in Sfantul Munte, in frunte cu vestitul protopsalt
Nectarie schimonahul. Apoi a randuit la biserica Liturghia zilnica si pravila ca la marile manastiri atonite. De asemenea, ascultarile,
masa si intretinerea erau intrutotul de obste.
Spovedania obstii, care numara pana la 100 de parinti si frati, se facea regulat in fiecare saptamana, iar Sfanta impartasanie pentru
batrani si schimonahi se facea saptamana. Iar pentru ceilalti la doua saptamani. Pentru bolnavi, staretul a zidit bolnita si a randuit
calugari ingrijitori, iar pentru cei tineri si cu talent a format scoala de muzica psaltica, vestita in tot Muntele Athos, sub conducerea
marelui dascal si protopsalt roman schimonahul Nectarie Cretu. Astfel, sub staretia ieroschimonahului Nifon Ionescu, schitul Prodromul
isi traia cea mai linistita epoca de armonie si inflorire duhovniceasca din toata istoria sa.
In anul 1870, insa, parintele Nifon se retrage din staretie si revine in tara. Aici intemeiaza schitul Bucium de la Iasi, ca metoc al
Prodromului. Dupa cativa ani se reintoarce in Sfantul Munte si se retrage la liniste cu ucenicul sau intr-o pestera de langa mare, la 20 de
minute departare de schitul intemeiat de el. Alaturi avea si un mic paraclis cu hramul Nasterea Maicii Domnului, unde savarsea pravila
zilnica si Liturghia in sarbatori.
Acolo, in pestera, intre munte si mare s-a nevoit Cuviosul Nifon in post si rugaciune inca 20 de ani, slavind pe Dumnezeu ziua si
noaptea. Iar in anul 1901 si-a dat sufletul in mainile Domnului, in varsta de 94 de ani. Pestera lui se cheama pana astazi "Pestera
Parintelui Nifon", iar trupul sau a fost ingropat de ucenici alaturi, intr-un loc tainuit, dupa dorinta sa.
Doamne, numara in ceata sfintilor pe Cuviosul Nifon pustnicul!
IEROSCHIMONAHUL NECTARIE - al doilea ctitor al Schitului Prodromul Muntele Athos(1800 - circa 1900)
Cuviosul Nectarie a fost cel mai de aproape ucenic si colaborator al staretului Nifon Ionescu, la fondarea schitului Prodrom din Athos.
Era de loc din comuna Bursucani-Barlad. Auzind de Manastirea Horaita si de marele staret Irinarh Roseti, a venit aici si s-a facut calugar
de din-sul, prin anul 1830. Apoi, cu binecuvantarea lui, in anul 1840, a plecat la Sfantul Munte impreuna cu povatuitorul sau, monahul
Natanail. Acolo impreuna s-au nevoit, impreuna au rabdat lipsurile impreuna au cumparat chilia Vigla Ianicopoli de sub varful Atonului,
impreuna s-au facut schimonahi, impreuna au adunat ajutoare din tara si au fondat schitul romanesc Prodromul.
Ieroschimonahul Nifon, fiind staret, se ingrijea mai mult de cele duhovnicesti ale obstii, iar parintele Nectarie, fiind econom al schitului,
se ingrijea mai mult de cele ale Martei. Aduna bani din tara, aducea materiale pentru zidirea bisericii si a chiliilor, transporta alimente cu
corabia si odihnea pe toti.
In anul 1852 cuviosul Nectarie a adus in Athos trei frati ai sai dupa trup si i-a facut schimonahi. Iar dupa anul 1870, cand staretul Nifon
se retrage din Prodrom la liniste, se retrage si ieroschimonahul Nectarie langa fratii sai, la schitul Sfanta Ana. Acolo s-a nevoit peste
doua zeci de ani in post si rugaciune parintele Nectarie, al doilea ctitor al schitului romanesc din Athos. Apoi, bineplacand lui
Dumnezeu, a adormit cu pace, spre sfarsitul secolului trecut.
MITROPOLITUL IOSIF NANIESCU - al Moldovei si Sucevei (1818-1902)
Viata
Acest mare mitropolit al Moldovei - Iosif al II-lea Naniescu - numit "cel sfant si milostiv", a fost cel mai stralucit ierarh al Bisericii
Ortodoxe Romane din a doua jumatate a secolului XIX dupa Sfantul Calinic de la Cernica.
Era fiul preotului Anania (Nane) Mihalache si al presviterei Teodosia, din satul Razalai-Balti, nascut la 15 iulie 1818. Dupa doi ani tatal
sau moare si ramane vaduva cu doi copii, Ioan si Ieremia. In anul 1831, ierodiaconul Teofilact, unchiul sau, aduce la Manastirea Sfantul
Spiridon din Iasi pe copilul Ioan, pentru a invata carte. Aici deprinde scrisul, cititul, tipicul si muzica psaltica. In anul 1834 ierodiaconul
Teofilact este numit egumen la Manastirea Sfantul Prooroc Samuil din Focsani, unde aduce si pe nepotul sau. In anul 1835, ierodiaconul
Teofilact ajunge eclesiarh la episcopia Buzaului, sub vestitul episcop Chesarie, impreuna cu tanarul Ioan.
La 23 ianuarie 1835 rasoforul Ioan este calugarit sub numele de Iosif, in catedrala episcopala, iar a doua zi este hirotonit diacon. Ca
ucenic al episcopului Chesarie, in anul 1836, ierodiaconul Iosif Naniescu intra la seminarul din Buzau, atunci infiintat, pe care il termina
in 1840. Apoi, intre anii 1840-1847 urmeaza Colegiul Sfantul Sava din Bucuresti.
In anul 1849 este numit egumen la Manastirea Serbanestii Morun-glavului-Ramnicu-Valcea, iar la 29 august 1850 este hirotonit preot in
Bucuresti. In noiembrie 1852 este facut protosinghel de Sfantul Calinic, episcopul Ramnicului. In 1857 este numit egumen la Manatirea
Gaisenii- jud. Dambovita, iar dupa 4 ani este facut arhimandrit de mitropolitul primat Nifon si numit in 1863 egumen la Manastirea
Sarindar din Bucuresti, intre anii 1864-1870 arhimandritul Iosif Naniescu a activat ca profesor de religie la gimnaziul Gheorghe Lazar si
la liceul Matei Basarab din Capitala, iar ultimii doi ani (1870-1871) a fost director la Seminarul Central.
La 23 aprilie 1872 arhimandritul Iosif Naniescu este hirotonit arhiereu, iar in ianuarie 1873 este numit episcop de Arges. La 10 iunie
1875 este ales mitropolit al Moldovei, iar la 6 iulie acelasi an este instalat la Iasi. Timp de 27 de ani venerabilul mitropolit Iosif Naniescu
pastoreste cu o rara blandete si intelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogata activitate duhovniceasca, teologica,
pastorala si sociala din toata viata sa, ramanand pentru urmasi un exemplu viu si greu de imitat. La 26 ianuarie 1902 mitropolitul Iosif
Naniescu "cel sfant si milostiv" paraseste pe fiii sai duhovnicesti si se stramuta la cerestile lacasuri, pentru a sta in fata marelui Arhiereu
Iisus Hristos. Mormantul sau se afla in partea de sud a catedralei mitropolitane terminata de el.
In ziua calugariei rasoforului Ioan Naniescu, episcopul Ghesarie i-a tinut o scurta cuvantare, zicandu-i:
- Ti-am dat numele Iosif, numele staretului meu. De vei fi om de treaba, ai sa ajungi ca el! Intr-adevar, cuvintele marelui episcop s-au
implinit cu prisosinta in viata ucenicului sau.
2. Se spunea despre mitropolitul Iosif ca pe cand era elev la seminarul din Buzau si la Colegiul Sfantul Sava, avea o comportare
duhovniceasca foarte aleasa si invata asa de bine, ca pe toti colegii sai ii intrecea, atat cu invatatura cat si cu trairea. Pentru aceea era
iubit, si de elevi si de profesori.
3. La inmormantarea episcopului Chesarie, parintele sau duhovnicesc, din 30 noiembrie 1846, tanarul ierodiacon Iosif Naniescu a rostit
un cuvant de recunostinta si apreciere asa de ales incat toti cei de fata l-au sarutat cu lacrimi.
4. Se mai spunea despre dansul ca era un evlavios slujitor al Bisericii si un cantaret neintrecut. Psaltichia o invatase de la marele dascal si
protopsalt Macarie ieromonahul. Cand canta la strana, vocea lui duioasa umplea biserica, misca inimile si scotea lacrimi.
134
5. Acest smerit si vrednic de pomenire slujitor al Bisericii lui Hristos avea inca mare osardie pentru cele sfinte. Dumnezeiasca Liturghie
o savarsea intotdeauna cu bucurie si cu ochii umeziti de lacrimi. Era, de asemenea, un neintrecut predicator si duhovnic iscusit, cautat de
multa lume pentru blandetea si cuvintele lui. Cat a fost staret de manastiri a crescut numerosi fii duhovnicesti, atat mireni cat si calugari.
6. Timp de opt ani de zile cat a fost profesor de religie, arhimandritul Iosif Naniescu era cel mai iubit dintre profesori. Elevii mergeau
dupa el si il pretuiau ca pe un adevarat parinte duhovnicesc. Cunostea bine Sfanta Scriptura si era desavarsit dascal si catehet. Cuvintele
sale se lipeau de inimile tuturor.
7. Pe langa celelalte daruri, mitropolitul losif avea si darul sfintei smerenii si al ascultarii. in fiecare ora el vedea pe Dumnezeu si toate le
primea ca din mana Lui. La 10 iunie 1875, cand a fost ales in sinod mitropolit al Moldovei, a spus printre altele aceste cuvinte:
- Datoriile inaltei pozitii eclesiastice, la care dumnezeiasca providenta, prin votul domniilor voastre ma cheama astazi, cunosc si
marturisesc cu toata umilinta ca sunt mai presus de puterile mele.
8. Dupa ce a fost ales parinte si pastor al Moldovei, mitropolitul losif Naniescu a plecat cu trenul din Bucuresti spre Iasi, pentru instalare.
Era sambata, in noaptea de 6 iulie 1875. In vagon a adormit putin si a visat pe marele mitropolit Veniamin Costachi, care, apropiindu-se,
ii dadea sfaturi sa termine catedrala din Iasi inceputa de el. Acelasi vis l-a avut in noaptea aceea si duhovnicul mitropoliei din lasi,
arhimandritul Ieroftei Maximescu.
Departe fiind, spunea el, am vazut cum in jurul bisericii mari a lui Veniamin se plimbau doi calugari cu barbile ce straluceau ca argintul
cel sclipitor. Si apropiindu-ma de ei, fara sa ma vada, observ ca unul din ei era insusi mitropolitul Veniamin, pe care i-am recunoscut
dupa fata, dar pe celalalt nu l-am cunoscut. Si mitropolitul Veniamin spunea cu sfisieri de dureri in glas, celuilalt insotitor al lui, cum
aceasta biserica inceputa de el si ramasa neterminata, acum urmasii vor sa o scoata la mezat. "Sa darame si sa vanda ceea ce am zidit si
cumparat eu". Si lacrimile mitropolitului Veniamin n-au contenit sa curga pana ce, terminand de inconjurat biserica, a disparut.
Sosind dimineata, duhovnicul era framintat de acest vis si dorea sa afle numele acelui calugar ce insotea pe Veniamin. Dar mare i-a fost
bucuria ca in aceeasi zi i-a recunoscut in persoana mitropolitului losif Naniescu. El era acela ce se plimba ingindurat si nu raspundea
nimic la toate tinguirile mitropolitului Veniamin.
9. Prima grija a noului parinte al Moldovei a fost terminarea catedralei inceputa in anul 1833 de inaintasul sau, mitropolitul Veniamin
Costachi. Dar, pregatindu-se tara pentru razboiul de independenta, blandul arhiepiscop a amanat inceperea lucrului. Timp de doi ani de
zile s-a straduit sa imbarbateze pe credinciosi si intregul cler in lupta dreapta pentru neatirnare nationala si bisericeasca. Astfel, a facut
apel la toate minastirile si la preoti sa adune ajutoare pentru armata, iar pe cei care doreau ii trimitea in ambulante pentru ingrijirea
ranitilor. La apelul mitropolitului losif au contribuit cu ajutoare toate manastirile si multe parohii, iar pentru ingrijirea ranitilor au plecat
din Moldova peste o suta de preoti, calugari si maici.
10. In anul 1879, dupa terminarea razboiului, mitropolitul Iosif s-a dus in audienta la primul ministru sa ceara ajutor pentru constructia
catedralei. Deci, intrand inauntru, a zis:
- Vin cu o rugaminte mica pentru dumneavoastra, dar foarte mare pentru noi. Si anume, sa ne dati fonduri pentru terminarea catedralei
mitropolitane din Iasi, care zace in ruina de 40 de ani si in care dorm noaptea vitele oamenilor.
- Nu avem acum fonduri pentru aceasta ! a raspuns casierul trezoreriei nationale.
- Daca o tara nu are bani sa construiasca o catedrala, a raspuns hotarat mitropolitul, atunci eu dau dimisie din mitropolie. Poftiti carja !
Vazand ravna marelui ierarh pentru casa Domnului, membrii guvernului au aprobat in aceeasi zi fonduri banesti cu care s-a si inceput
constructia catedralei.
11. Cea dintai grija a mitropolitului Iosif, dupa terminarea catedralei, a fost stramutarea osemintelor primului ei ctitor, Veniamin
Costachi, de la Manastirea Slatina la ctitoria sa din Iasi, in semn de recunostinta si dragoste in Hristos. Aceasta stramutare s-a facut la 30
decembrie 1886.
12. La 23 aprilie 1887, de ziua Sfantului Marelui Mucenic Gheorghe, s-a sfintit noua catedrala mitropolitana din Iasi de catre 12 arhierei,
in prezenta a zeci de mii de credinciosi. In aceasta sarbatoare mitropolitul Iosif a trait cea mai fericita zi din viata lui si a rostit in biserica
un cuvant parintesc, inspirat de Duhul Sfant, care a miscat inimile tuturor fiilor sai duhovnicesti.
13. A doua mare ctitorie a inaintasului sau, pe care a salvat-o mitropolitul Iosif, a fost seminarul Veniamin Costachi de la Socola.
Neavand un local propriu, functiona cu chirie prin casele negustorilor. Vazand aceasta, bunul mitropolit a cumparat palatul fostului
domnitor Mihail Sturza din Iasi, l-a reparat si a mutat seminarul in el. La inaugurarea noului local a vorbit mitropolitul aceste cuvinte,
vrednice de pomenit:
— Copilul lui Veniamin a ajuns prin usile oamenilor ! Rusine pentru Biserica ! Rusine pentru tara ! Veniamine, te-am razbunat! Astazi
te-am instalat in palatul aceluia care te-a amarat si te-a facut sa pleci la minastire !
14. Sub pastoria acestui devotat mitropolit s-au restaurat inca doua renumite ctitorii din Iasi: Biserica Sfantul Nicolae Domnesc si
biserica Sfintii Trei Ierarhi. S-au innoit, de asemenea cu ajutorul lui, numeroase biserici parohiale, schituri si manastiri, cautand intru
toate sa imite pe marele sau inaintas, Veniamin Costachi.
15. Mitropolitul Iosif avea din copilarie o deosebita evlavie pentru moastele Cuvioasei Paraschiva din Iasi. Ele se pastrau in paraclisul
Manastirii Sfintii Trei Ierarhi. Dar in noaptea de 27 decembrie 1888, aprinzandu-se paraclisul, au fost cuprinse de flacari si sfintele
moaste. Deci, auzind mitropolitul, a venit noaptea acolo descult si vazand cum arde in foc cel mai de pret odor al Moldovei, plangea ca
un copil nemangaiat. Dar, potolindu-se focul, prin minune au fost gasite moastele Cuvioasei Paraschiva intregi si nevatamate. Numai
imbracamintea de argint se topise. Atunci bunul pastor a facut alt sicriu de argint pentru sfintele moaste si le-a stramutat in noua
catedrala, precum se vede pina astazi.
16. Acest venerabil mitropolit era un mare iubitor de cantare bisericeasca. El a impodobit sfintele altare cu cei mai evlaviosi slujitori si
stranile bisericilor cu cei mai buni protopsalti. El este cel dantii ierarh roman care a binecuvantat organizarea corului vocal in biserica si
a ingaduit femeilor sa cante la cor. Impotriva celor care se opuneau la aceasta el raspundea:
- Evlaviosilor! La mormantul Mantuitorului au ramas numai femeile, caci barbatii fugisera toti! Femeile, cele dintai, au vestit invierea
Domnului !
17. Cele mai alese fapte bune ale mitropolitului Iosif erau insa acestea doua: sfintenia vietii sale si milostenia. Cu aceste doua mari virtuti
a intrecut pe toti ierarhii vremii sale, a cucerit inimile cele mai impietrite, a castigat respectul celor mari, a ridicat de jos pe multi
deznadajduiti, a adunat in jurul sau pe cei saraci si nebagati in seama si a tras spre Hristos pe multi crestini cu pilda vietii sale.
18. Se spunea despre dansul ca era foarte cumpatat si cu dreapta socoteala in toate. Dormea noaptea putin si se ruga mult. In fiecare
135
dimineata, la orele cinci, cand suna clopotul de Utrenie, el se destepta cel dintai. Apoi numara bataile clopotului din turn, daca suna de
trei ori cate patruzeci de lovituri. Dupa rugaciune citea viata sfantului din ziua respectiva, apoi isi lua rasa si venea la biserica.
19. Spuneau parintii de la mitropolie care i-au fost ucenici ca mitropolitul Iosif venea zilnic la Sfanta Liturghie, la Vecernie si la Utrenie.
Numai daca era plecat undeva sau era greu bolnav, nu venea. Parintii auzeau mai intai toaca, apoi bataile ritmice ale carjei mitropolitului
pe mozaicul bisericii.
20. Spuneau iarasi despre dansul ca ii placea sa asculte in biserica citirea psaltirii si cantarea la strana. In zilele de lucru canta cu
cantaretii stihiri, tropare, laudari si altele, pe care le invatasera si mirenii. Dar cel mai mult le placea sa cante fericirile si cantarile Sfintei
Liturghii, caci mitropolitul Iosif traia bucuria Sfintei Liturghii.
21. Adeseori bunul pastor facea vizite canonice la manastiri, la schituri si parohii. Sfintea biserici si preoti, tinea predici alese si dadea
sfaturi duhovnicesti, dar niciodata nu aducea la Iasi daruri de la credinciosi. Ci pe toate le impartea la vaduve si la orfani.
- Noua ne-a dat Dumnezeu din belsug, zicea el. Sa dam la cei lipsiti!
22. Un loc iubit de liniste al blandului ierarb. era schitul Sihla. Aici venea in fiecare vara cu diaconii sai, se urcau la pestera Sfintei
Teodora, faceau Vecernia, apoi poruncea unui diacon sa cante ectenia intreita si slavoslovia mare deasupra stancilor. La urma, cantau cu
totii "Camara Ta, Mantuitorule...", apoi coborau spre Manastirea Neamt.
23. Despre acest evlavios pastor de suflete spunea unul din ucenicii sai:
- Mitropolitul Iosif avea calitati mari, as putea zice apostolice, pentru ca zilnic cugeta numai la indeplinirea datoriilor sale pastorale.
Credinta sa era tare in Hristos Domnul. Ea il intarea in luptele vietii, ea il indemna la savarsirea faptelor sale mari si virtuoase. Totdeauna
l-am gasit citind Sfanta Scriptura si imi spunea:
- De aici eu invat toate, intocmai ca si marele ascet Antonie, care n-avea alta carte decat cerul si pamantul, contemplandu-le.
24. Cea mai mare fapta buna a mitropolitului Iosif Naniescu, prin care se facuse tuturor cunoscut si iubit, era milostenia, marea sa opera
de caritate crestina". El avea usa si mana deschise pentru mila. Pe langa cersetorii din oras, el ajuta mai ales pe elevii si studentii saraci.
in fiecare an imbraca zeci de elevi si studenti si-i hranea la bucataria mitropoliei. Alte sute dintre ei primeau bani pentru carti si taxe
scolare. Exemplul sau a fost urmat si de ceilalti slujitori ai catedralei, precum au fost monahul Ilarion Radu, arhidiaconul Varlaam
Arghirescu, arhimandritul Ioa-nichie Gradinaru si altii.
25. Zicea unul din ucenicii sai:
- Mila fata de saraci a mitropolitului Iosif Naniescu a ajuns proverbiala in Moldova si in toata tara. Zilnic veneau zeci de nevoiasi pentru
a primi mila din mainile lui. La inceput singur se cobora din chilie jos pe trepte, in mijlocul celor o suta de saraci. Ii mangaia cu vorba, ii
bine-cuvinta si le impartea bani. Niciodata nu dadea saracului mai putin de o paine. "Bani pentru o paine !" acesta era principiul lui.
Daca termina banii marunti scotea de prin buzunare bani mari si pe toti ii alina. Apoi urca sus in chilia lui de rugaciune si de citire. Cand
era batran si slab, nu mai cobora, ci arunca mila sa saracilor din balconul casei.
26. Spunea iarasi acelasi ucenic:
- Aceasta era milostenia lui in zilele de lucru. Duminica mitropolitul impartea astfel mila: Dadea punga cu bani anume destinati,
parintelui Visarion Boboc, economul mitropoliei. Dupa slujba, economul se aseza in portita din dos a mitropoliei. Pe acolo treceau toti
saracii si isi primeau ajutor de la parintele lor sufletesc.
Asa impartea zilnic mitropolitul losif leafa sa la saraci.
27. Spunea ucenicul si acestea:
- Lunar venea la el pentru mila si Barbu Lautaru, vestitul cantaret din Iasi, si primea mila. La urma, mitropolitul losif cerea sa-i cante
stihira din Postul Mare: "Nu ma pedepsi, Stapane...". Venea si evreul Rubensaft regulat, vinerea, pentru mila. Cu ajutorul mitropolitului
si-a invatat fiul carte, a ajuns doctor si s-a crestinat. Un alt evreu din Iasi venea din trei in trei ani, numai la el pentru ajutor. "Cu ajutorul
mitropolitului losif - zise el la urma - mi-am putut marita cele trei fete". Prin aceasta pastorul cel bun imita pe Sfantul Ierarh Nicolae.
28. Intr-o sarbatoare, spunea ucenicul, iesind mitropolitul din biserica, cu boierii orasului in jurul lui, l-au inconjurat saracii. Iar ei, ca sa-
si ascunda fapta buna, le arunca mila si le zicea cu asprime:
- La boieri, la boieri, care au luat zestrea Bisericii, zestrea voastra....! Ce veniti la noi?
29. In tot timpul anului mitropolitul losif ajuta elevi si studenti de toate varstele, fara alegere. Le dadea hrana, le platea taxele scolare, le
dadea bani de cheltuiala. Sustinea studenti din salariul sau in tara si peste hotare. Sala de mese de langa bucataria mitropolitului era
adevarata cantina de scoala. La sfarsitul anului insa, fiecare era dator sa-i infatiseze situatia scolara. Pentru cei ce se distingeau la
invatatura, trimitea pe mosul Alexandru sa le cumpere cate un rand de haine bune si carti, drept premiu. Iar pentru cei ramasi repetenti,
dadea ordin economului sa le puna o paine in traista si sa-i trimita acasa.
30. Odata a venit la mitropolit un student si i-a zis:
- Suntem trei studenti de la tara si stam toti cu chirie intr-o camera mica cu un singur pat. Suntem nevoiti sa dormim cate unul pe rand.
Acum nu avem bani sa platim taxa la scoala si gazda. Va rog, dati-ne un mic ajutor.
Mitropolitul dupa ce i-a dat de mancare, a trimis pe diaconul sau, Varlaam, sa vada care este adevarul. Apoi i-a trimis din nou cu bani
pentru un an de zile.
- Iata, a spus diaconul, va trimite mitropolitul losif cate 300 Iei pentru fiecare, sa puteti continua studiile.
31. Altadata a venit la el o femeie de la tara, plangand.
- De ce plangi femeie? a intrebat el.
- Mi-a murit vaca si am sapte copii.
- Iata, mama, ai bani sa-ti cumperi alta vaca.
32. Spuneau preotii catedralei ca uneori mitropolitul losif termina banii si nu avea ce da la saraci. Atunci imprumuta bani de la
duhovnicul sau, arhimandritul Ieroftei si mangiia pe toti. La sfarsitul lunii, cand primea salariul, intai isi achita datoriile, apoi miluia pe
cei care veneau.
33. Intr-o zi a venit la el un om plangand, sa se marturiseasca.
- De ce plangi, fiule? l-a intrebat mitropolitul. Ce pacate ai facut?
- Inalt Prea Sfintite, am slujit ca preot fara sa fiu preot. Am botezat, am spovedit, am ingropat, am slujit Sfinta Liturghie, am impartasit
oameni. Am facut cel mai greu pacat ! Eu cred ca nu ma mai iarta Dumnezeu si mi-am pierdut sufletul.
Dupa ce l-a spovedit mitropolitul, s-a gandit putin, apoi i-a spus:
136
- Pregateste-te si vino Duminica sa te hirotonesc diacon si preot. Asa a judecat bunul pastor, ca sa mantuiasca un suflet de la moarte si sa
nu sminteasca poporul cel binecredincios.
34. Acest venerabil mitropolit era foarte sarac si modest imbracat, ca nu-i ajungeau banii pentru haine. Vazand unii din ministri ca poarta
rasa veche, i-au trimis in loc de salariu, un rand de haine noi, calugaresti. Dar mitropolitul losif, iubind saracia lui Hristos, a vandut
hainele si a impartit banii la saraci.
35. Odata mitropolitul mergea la Sinod. in tren 1-a intilnit un preot oarecare si vazindu-1 simplu imbracat, l-a intrebat:
- Unde mergi, parinte?
- Ma duc si eu incolo, devale !
Aproape de coborare, mitropolitul si-a luat rasa, potcapul, engolpionul si carja si se apropia de iesire. Cand a observat preotul ca este
arhiereu si ca i-au iesit alti episcopi in intampinare, rusinandu-se, indata s-a facut nevazut.
36. Altadata a venit la el un boier care nu-l vazuse de mult:
- Ei, cucoane, unde ai fost vara aceasta?
- Apoi. Inalt prea sfintite stapane, am fost in strainatate sa-mi caut sanatatea.
- Ma rog, cum se face asta, ca dumneavoastra va pierdeti sanatatea pe aici si cautati apoi s-o gasiti tocmai in strainatate?
37. Se mai spunea despre dansul ca se ruga si citea mult, manca putin si in toate era foarte modest si cumpatat. Iar timpul il pretuia cel
mai mult si il folosea dupa un program destul de riguros. Oriunde mergea purta cu sine un ceas de masa cu sonerie si icoana
Mantuitorului nostru lisus Hristos.
38. Blandetea, intelepciunea si milostenia mitropolitului losif Naniescu l-au facut cunoscut si iubit tuturor. In sinod, la guvern, in
eparhie, in Iasi, peste tot era cinstit si respectat. Toti il asteptau, il rugau sa vorbeasca si ii ascultau sfatul. Cuvantul sau atarna cel mai
greu in toate convorbirile.
39. Cea mai mare avere a mitropolitului Iosif era o bogata biblioteca, pe care mai tarziu a donat-o personal Academiei Romane.
Singurele carti care l-au insotit pana la moarte erau Sfanta Scriptura, Ceaslovul si Vietile Sfintilor.
40. La 26 ianuarie 1902 marele mitropolit Iosif Naniescu, acest loan cel Milostiv al Bisericii Ortodoxe Romane, s-a mutat la Hristos, in
ceata sfintilor ierarhi, plans de toti saracii si elevii din orasul Iasi, de toti preotii, calugarii si credinciosii din Moldova. In chilia lui nu s-
au gasit decat doi lei!
Drept recunostinta poporul l-a canonizat, numindu-l "Mitropolitul Moldovei, Iosif cel Sfant".
SCHIMONAHIILE FEVRONIA (+ 1895), SOFIA (+ 1897) SI OLIMPIADA (+ 1902)
Manastirea Agafton-Botosani
Aceste trei calugarite erau surori dupa trup cu mama poetului Minai Eminescu din familia Iurascu. Parintii lor din satul Ipotesti au avut
cinci fete pe care le-au crescut in frica de Dumnezeu. Trei dintre ele s-au facut calugarite in Manastirea Agafton, iar doua s-au casatorit
in satul natal.
Intai a venit la manastire in anul 1850 maica Fevronia. Dupa doi ani a adus si pe sora ei mijlocie, maica Sofia. Dupa inca doi ani,
amandoua au adus pe sora lor mai mica, Olimpiada.
Maicile Fevronia si Sofia erau schimnice si se nevoiau mai mult la chilii cu citirea zilnica a Psaltirii, cu postul si cu metaniile. Maica
Olimpiada se ingrijea, pe langa cele duhovnicesti, cu lucrul la gradina, cu ascultarea la obste, cu facerea mancarii si cu primirea
inchinatorilor. Spuneau ucenicele lor ca aceste trei calugarite erau model in Manastirea Agafton, pentru celelalte 150 de monahii, caci se
rugau si posteau impreuna, mergeau la biserica impreuna si traiau in multa smerenie si dragoste.
Prin anul 1880, maicile Fevronia si Sofia au adus la manastire inca o nepoata de a lor, pe fiica unei surori din Ipotesti, numita Safta
Velisarie. Aceasta a ajuns mai tarziu calugarita vestita, sub numele de Xenia.
Pe langa rugaciune si lucrul mainilor, cele trei calugarite se indeletniceau si cu scrierea si citirea sfintelor carti. Iar cand veneau la ele
calugarite din manastire sau femei de prin sate, maicile Fevronia si Sofia puneau pe una din ucenice sa le citeasca cuvant de folos din
Sfanta Scriptura, din Pateric sau din Vietile Sfintilor. Dupa ce le mangaiau sufleteste, le slobozeau cu pace. Aceste trei calugarite au dat
o educatie deosebita nepotului lor Mihai (poetul Mihai Eminescu), care poposea adesea la chiliile lor si se indeletnicea cu scrisul si
cititul.
In anul 1895, schimonahia Fevronia s-a mutat la cele vesnice. Dupa doi ani, s-a mutat la odihna si sora ei, schimonahia Sofia. Iar in anul
1898, soborul Manastirii Agafton alege ca stareta pe smerita calugarita Olimpiada Iurascu, care conduce obstea cu multa blandete si
intelepciune timp de cinci ani de zile. In anul 1902, monahia Olimpiada se muta cu pace din viata aceasta si este ingropata langa surorile
ei.
CUVIOSUL NECTARIE PROTOPSALTUL - Schitul Romanesc Prodromul-Muntele Athos (1808-1903)
Viata
Schimonahul Nectarie Cretu a fost unul din cei mai imbunatatiti calugari romani care s-au nevoit de-a lungul secolelor in Muntele Athos.
S-a nascut in orasul Husi, dintr-o familie de tarani credinciosi cu mai multi copii. Din botez se numea Nicolae. Fratele sau mai mare,
Alexandru, era deja calugar la Manastirea Ciolanu-Buzau, cu numele de Atanasie.
Intre anii 1840-1842, episcopul Sofronie Miclescu a luat pe tanarul Nicolae Cretu la Episcopia Husilor, impreuna cu alti tineri, unde a
invatat tipicul si muzica bisericeasca.
Apoi ajunge cantaret la o biserica din Galati. Dupa putin timp este luat de fratele sau la Manastirea Ciolanu si imbracat rasofor. De aici,
amandoi fratii fac o calatorie la Muntele Athos si Ierusalim si se reintorc in Moldova, la Manastirea Neamt. Aici, staretul Neonil l-a tuns
in schima monahala cu numele de Nectarie.
Prin anul 1845, schimonahii Nectarie si Atanasie se duc definitiv la Sfantul Munte, unde isi cumpara o chilie mica langa mare, in partea
de rasarit a Athosului, la locul numit Vigla. In aceasta coliba pustniceasca s-a nevoit Cuviosul Nectarie impreuna cu fratele sau 16 ani,
ajungand cel mai mare cantaret si protopsalt al Muntelui Athos din a doua jumatate a secolului XIX.
In anul 1862, dupa sfintirea bisericii din Schitul Prodromul, parintii Nectarie si Atanasie parasesc viata de pustie si vin in schit, impreuna
cu alti calugari romani, unde raman pana la moarte.
In anul 1903, Cuviosul Nectarie s-a mutat din viata aceasta si a fost ingropat la Prodromul, alaturi de fratele sau Atanasie.
Fapte si cuvinte de invatatura Tanarul Nicolae, fiind impodobit de Dumnezeu cu darul frumoasei cantari, a fost luat de mic la
137
Episcopia din Husi ca sa invete muzica psaltica. Astfel, in putina vreme a deprins asa de bine mestesugul cantarii bisericesti, ca pe toti
protopsaltii episcopiei i-a intrecut.
Pe cand era cantaret la biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Galati, a auzit despre aceasta fratele sau, Atanasie, din Manastirea
Ciolanu. Deci, ca nu cumva tanarul nevoitor sa apuce vreun drum rau, indata Atanasie a incalecat pe cal, a venit la Galati si a zis fratelui
sau:
- Nu esti dumneata Nicolae Cretu din Husi?
- Ba da, ii raspunse tanarul.
- Apoi eu sunt fratele tau, Atanasie.
- Am auzit si eu ca am un frate calugar, dar nu-l cunosteam.
- Eu sunt, i-a raspuns parintele Atanasie. Vino cu mine la manastire! Si indata au plecat amandoi la Manastirea Ciolanu.
Vazand staretul manastirii smerenia tanarului Nicolae si frumusetea cantarii sale, l-a imbracat in rasa si l-a pus sa cante la biserica. Apoi,
sosind hramul Manastirii Caldarusani, a fost invitat si rasoforul Nicolae cu fratele sau Atanasie de la Ciolanu. Deci, uimind pe toti cu
glasul sau si cu mestesugul cantarii, ieromonahul Macarie, dascalul de psaltichie de la Mitropolia din Bucuresti, a voit sa-l ia cu sine si
sa-l faca dascal si protopsalt. Dar parintele Atanasie si fratele sau Nicolae, neiubind cinstea si slava acestei lumi, au lasat toate si s-au dus
la Sfantul Munte.
Rasoforul Nicolae, fiind insa prea tanar, n-a fost primit in Muntele Athos. Deci, a plecat cu fratele sau sa se inchine la Mormantul
Domnului, apoi s-au intors in Moldova, la Manastirea Neamt. Aici, auzind staretul frumusetea cantarilor lui si vazandu-i ravna pentru
sfintele slujbe, indata l-a facut calugar. Apoi, mai zabovind putin, parintii Atanasie si Nectarie au fost sloboziti sa se intoarca iarasi in
Muntele Athos.
La chilia Vigla de sub varful Athosului, a petrecut parintele Nectarie cu fratele sau 16 ani de zile in aspra nevointa, asemenea marilor
sihastri atoniti. Toata saptamana o petrecea cuviosul in rugaciune, neiesind din chilie, iar in Duminici si sarbatori venea la Schitul
Prodromul, care pe atunci se zidea, si canta la biserica "ca un inger in trup".
Se spunea iarasi despre dansul ca, de la inceputul Postului Mare, nu mai iesea din pustie pana la Invierea Domnului, ci statea la chilie in
post si rugaciune, hranindu-se "numai cu bob muiat in aceste 40 de zile". Iar la Sfintele Pasti veneau amandoi fratii la Schitul Prodromul
si se impartaseau cu Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos.
Spuneau ucenicii lui ca parintele Nectarie, cat a stat in pustie, a dobandit de la Dumnezeu darul lacrimilor si al preasfintei rugaciuni a lui
Iisus, care se savarseste neincetat cu mintea si cu inima. Dar despre aceasta tainica lucrare batranul niciodata nu vorbea.
Tot acolo in pustie a deprins Cuviosul Nectarie in chip desavarsit mestesugul cantarii bisericesti pe psaltichie. Fiind inzestrat de
Dumnezeu cu glas ingeresc si invatand bine limba greaca, canta asa de minunat, cum nu mai cantase alt calugar in tot Sfantul Munte. De
aceea, calugarii atoniti il numeau "al doilea Cucuzel"; altii ii spuneau "Privighetoarea Sfantului Munte", iar calugarii romani il numeau
"Privighetoarea Moldovei".
Vestindu-se in Muntele Athos "ca un valah, anume Nectarie, canta atat de bine, incat nu se afla altul asemenea lui", parintii greci il
chemau pe la manastirile lor sa cante la praznicele imparatesti si ii faceau loc intre cei dintai cantareti. Iar parintele Nectarie, impreuna
cu fratele sau Atanasie, se duceau cu dragoste sa slaveasca pe Hristos.
Odata, Cuviosul Nectarie a fost chemat la hramul Manastirii Iviru, "Adormirea Maicii Domnului". Acolo a cantat atat de frumos, incat
toti se cucereau de darul ce i-l daduse Dumnezeu. Auzind de aceasta, calugarii lavrioti l-au chemat si la hramul Manastirii Lavra, de ziua
Sfantului Atanasie al Atonului. Iar la slujba litiei, i-au dat sa cante in limba greaca o cantare frumoasa ce se numeste "Matima". Si a
cantat parintele Nectarie cu "asa buna intocmire si cu dulce si minunat glas, ca toti alergau sa vada cine canta" si il numeau "Noul
Cucuzel".
Altadata, parintii Nectarie si Atanasie au plecat de Sfintele Pasti la Ierusalim, sa se inchine la Mormantul Domnului. Atunci a rugat
parintele Atanasie pe proiestosii greci sa-l primeasca si pe fratele sau sa cante la Sfantul Mormant. Ei insa nu l-au primit, socotind ca nu
stie sa cante. La urma i-au dat voie. Si cand a inceput Cuviosul Nectarie a canta si a slavi pe Hristos, pelerinii si slujitorii se urcau pe
strane si prin galerii sa vada cine canta, ca nu mai auzisera vreodata o cantare asa de minunata.
Vazand proiestosii atoniti ca numele parintelui Nectarie se facuse cunoscut in tot Muntele Athos, unii dintre ei s-au umplut de zavistie
asupra lui. Deci, fiind chemat odata la hramul Manastirii Iviru, au venit si cativa protopsalti de la Constantinopol sa vada cine este acel
asa de vestit "Cucuzel Valahul". Si canta Cuviosul Nectarie la strana stanga, iar grecii la strana dreapta. Iar la sfarsitul privegherii de
toata noaptea, pe cand se canta slavoslovia, protopsaltii greci n-au mai putut sa cante de oboseala si au iesit din biserica. Parintele
Nectarie insa, fiind intarit de Maica Domnului, a cantat pana dimineata la sfarsitul Liturghiei, incat pelerinii veniti la hram se urcau pe
ferestre din afara sa-l asculte si sa-l vada cantand. La urma toti proiestosii au zis:
- Cu adevarat nu este altul mai desavarsit ca Nectarie Valahul. El este protopsalt si dascal al Sfantului Munte!
Pentru darul lui Dumnezeu care era in Cuviosul Nectarie, il aveau la mare evlavie toti proiestosii si calugarii din Sfantul Munte si il
numeau "Noul Cucuzel", "protopsalt", "dascal" si "musico-loghiotatos", adica preainvatat in muzica, in tot Sfantul Munte. Si nimeni nu
indraznea a se numi cantaret desavarsit pana nu venea la parintele Nectarie sa-l cerceteze. Daca compunea cineva o cantare noua, apoi
intai o aducea la parintele Nectarie ca sa o vada, si, de zicea ca este buna, o tiparea, iar de nu, o lepada. Pana la sfarsitul vietii sale veneau
oamenii din toate partile, numai ca sa-l auda cantand.
Asa a petrecut Cuviosul Nectarie in chilia Vigla, cu fratele sau Atanasie, in neincetata rugaciune, in cantari dumnezeiesti si in
mangaierea Duhului Sfant, pana in anul 1862, cand s-a sfintit biserica de la Schitul Roma- nesc Prodromul. Apoi s-au asezat amandoi in
schit. Si a ramas schimonahul Nectarie in Prodromul inca 40 de ani, pana la sfarsitul vietii, facand ascultare cu multa smerenie impreuna
cu toti fratii si parintii.
Spuneau ucenicii Cuviosului Nectarie si aceste cuvinte despre dansul: - Niciodata nu l-am vazut razand sau glumind, ci ochii in jos
avandu-i adapati in lacrimi, gandind la infricosata judecata a lui Dumnezeu ce va sa fie. De multe ori ofta cu greu si slobozea lacrimi din
ochii lui. Avea neincetat sfanta rugaciune in gura. Era sculptor foarte bun de cruci de lemn; stia si mreji a impleti si ibrisin a toarce.
Spuneau iarasi ucenicii lui ca parintele Nectarie avea mare evlavie catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Caci, cu ajutorul ei a
dobandit darul rugaciunii lui Iisus si a invatat in chip desavarsit cantarea bisericeasca. Tot cu puterea ei a fost izbavit de otravire si de
zavistia oamenilor si a viclenilor diavoli. Pentru aceasta a compus in cinstea Maicii Domnului cele mai alese axioane, iar la praznicele ei
"canta ca un inger de frumos".
138
Cand a venit Cuviosul Nectarie la Schitul Prodromul "n-a aflat nici o cantare in romaneste", dupa cum se canta in Sfantul Munte, si
indata s-a pus cu multa silinta si a tradus toate cantarile din greceste in romaneste, iar pe unele le-a compus din nou. Dupa ce intra in
chilia lui, se apuca de scris si de tradus cantari bisericesti "care i se pareau mai frumoase, pentru a impodobi Biserica lui Hristos ca pe o
adevarata mireasa".
Cat a trait Cuviosul Nectarie Protopsaltul la Schitul Prodromul, a scris Doxastarul la toti sfintii de peste an care au privegheri, precum si
la Triod si Penticostar. A mai scris stihiri la toti sfintii, precum si polielee, heruvice, axioane si chinonice. A scris inca anixandarele mari
si mici si a pus Prohodul Domnului pe psaltichie. Acestea sunt cele mai importante contributii ale schimonahului Nectarie Cretu la
imbogatirea muzicii psaltice romanesti.
La Schitul Prodromul, Cuviosul Nectarie a format o scoala de psaltichie pentru calugari, renumita in tot Muntele Athos. Spuneau
calugarii prodromiti ca avea pana la 70 de ucenici pe care-i invata mestesugul duhovnicesc al cantarii bisericesti. Calugarii romani, greci,
rusi, bulgari, macedoneni si sarbi, toti cati voiau sa devina psalti desavarsiti, veneau la Prodromul si luau lectii de la vestitul dascal
Nectarie.
Dintre ucenicii sai, care au iesit psalti vestiti in manastirile atonite, se stiu numai cativa: Cosma, intaiul proiestos la Manastirea Iviru;
Maxim, la Manastirea Esfigmenu; Paisie ieromonahul si Dorotei, la Manastirea Dionisiu; ieromonahul Damaschin si monahii Teofil,
Antonie, Ilie, Hrisant, Serafim si Metodie, la Schitul Sfanta Ana. Multi insa dintre ei au fost uitati. In Schitul Prodromul, cei mai alesi
cantareti romani formati de parintele Nectarie au fost ieromonahii Calinic si Gherontie si monahii Calistrat, Isihie, Climent, Iacob,
Nazarie, Grigorie si Daniil, care mai tarziu ajunge protopsalt la Mitropolia din Bucuresti.
Cei care l-au cunoscut personal spuneau si aceasta despre el:
- Parintele Nectarie protopsaltul este de statura inalta, om frumos si placut la fata, batran peste 70 de ani (in 1889). Vocea sa este sonora,
dulce si lina. Cantand, nu se observa nici o miscare pe figura lui, asa ca s-ar parea ca nu este el cel care canta. Toate cantarile compuse
de el sunt line si fara figuri, dar intrunesc seriozitatea si placutul. De aceea, ascultatorii nu se pot dezlipi de a-l auzi cantand. Modulatia
vocii este asa de desavarsita la el, incat, desi are un volum de voce puternica, nu intrebuinteaza in cantarile bisericesti decat atat cat este
necesar in desteptarea simtului religios prin cantare.
Spuneau calugarii din Schitul Prodromul ca schimonahul Nectarie nu lipsea niciodata de la slujbele bisericesti. Tot timpul statea la locul
lui, cu privirea in jos si cu gandul la cele de sus; ori canta, ori savarsea in taina rugaciunea mintii.
Spuneau iarasi ca parintele Nectarie era foarte bland si tacut, iar despre cele pamantesti era cu totul indiferent. La ascultare, la biserica, la
chilie nu vorbea deloc, fara numai de mare nevoie. De asemenea, nu se amesteca niciodata intre cei care faceau tulburare in obste si se
dezbinau intre ei, ci tacand se ruga pentru toti. Parintii numai cat il vedeau, se cucereau de blandetea fetei lui si se impacau unii cu altii.
Cand parintele Nectarie avea 90 de ani, i-a randuit staretul pe monahul Arcadie sa-l ingrijeasca.
Intr-o zi, fiindu-i ucenicul la ascultare, batranul statea in chilie si compunea o stihira in cinstea Maicii Domnului. Deodata, vrajmasul
diavol a intrat la el in chip de om infricosat si apucandu-l cu mainile de haine l-a tarat afara pe pietre, ca la 2 km, pana la malul marii,
vrand sa-l inece in valuri. Dar cuviosul cerand cu lacrimi ajutorul Maicii Domnului, indata i-a aparut la liman Preasfanta Fecioara Maria
in chipul icoanei facatoare de minuni numita "Prodromita". Atunci diavolul l-a lasat si s-a facut nevazut. Dupa un ceas, l-a gasit ucenicul
zacand la pamant, zdrobit si abia viu. Apoi, ridicandu-l, l-a dus la chilie si l-a ingrijit pana s-a facut sanatos.
In vara anului 1903, Cuviosul Nectarie Protopsaltul s-a stramutat la vesnicele lacasuri, fiind in varsta de 95 de ani, din care 75 de ani de
nevointa calugareasca. Astazi osemintele sale se odihnesc in cimitirul Schitului Prodromul, iar sufletul sau canta in cer cu Sfintii Maririle
lui Dumnezeu.
IEROSCHIMONAHUL VASIAN PANAITE - Egumen al Schitului Pocrov-Neamt (1821-1903)
Cuviosul ieroschimonah Vasian a fost, timp de 52 de ani, un mare egumen si duhovnic al Schitului Pocrov. S-a nascut in satul Filioara-
Neamt, in anul 1821, din parinti saraci si credinciosi. Cunoscand manastirile dimprejur, de mic crestea in inima lui dragostea de Hristos.
In anul 1840 a intrat in nevointa calugareasca la Manastirea Neamt. Dupa doi ani este tuns in schima monahala cu numele de Vasian, iar
din anul 1843 devine ucenic al marelui staret Neonil, impreuna cu monahii Neofit Eliade si Teofan Cristea. Murind staretul in toamna
anului 1853, parintele Vasian a fost hirotonit preot si numit egumen la Schitul Pocrov. In aceasta renumita sihastrie s-a nevoit
ieromonahul Vasian, ca egumen, duhovnic, preot slujitor si sfetnic pentru toti, timp de 50 de ani.
Dupa ce reinnoi biserica si chiliile, aduna in jurul sau o obste de peste 20 de monahi si schimonahi, din cei mai iubitori de liniste si
nevointa. Impreuna cu ucenicii sai, egumenul Vasian s-a straduit sa implineasca intru totul asezamantul episcopului de Roman, Pahomie,
lasat cu testament ctitoriei sale, adica pazirea cu sfintenie a slujbelor bisericesti, petrecerea calugarilor in desavarsita viata de obste,
mancarea de post cinci zile pe saptamana, iar sambata si Duminica dezlegare la branza si lapte.
Pentru nevoile schitului, parintele Vasian a plantat livada de meri, a sapat iaz pentru peste si a format o vestita prisaca cu 200 de stupi.
Iar pentru primirea inchinatorilor a facut arhondaric nou, unde adapostea si ospata gratuit pe toti cei care ajungeau la schit. Aceeasi grija
avea parintele Vasian si pentru cei cativa pustnici care se nevoiau in padurile din jurul Pocrovului, dandu-le hrana si cele de trebuinta.
Viata duhovniceasca de rugaciune si de liniste din aceasta sihastrie, ca si blandetea si bunatatea staretului Vasian, s-au facut repede
cunoscute peste tot. Calugari si stareti din manastiri, episcopi si sihastri, preoti si credinciosi, tarani si oraseni, oameni simpli si invatati
gaseau in parintele Vasian de la Pocrov un adevarat slujitor al lui Hristos, un sfetnic intelept si un iscusit parinte duhovnicesc. Timp de
50 de ani, acest smerit egumen a stat neobosit, ziua si noaptea, inaintea Domnului si a oamenilor, rugandu-se pentru toti, sfatuind,
spovedind si hranindu-i cu mainile sale.
In primavara anului 1903, Cuviosul Vasian s-a facut schimonah, iar catre toamna s-a dus la Hristos, pentru a lua plata ostenelilor sale.
IEROSCHIMONAHUL SAVA POPESCU - Manastirea Stanisoara-Arges (1830-1904) Acest cuvios parinte a fost un vas ales al
monahismului nostru, intrecand pe multi cu nevointa, cu tacerea, cu linistea si cu lucrarea mintii.
Parintele Sava era fiul cel mai mare al preotului Nicolae Popescu, din satul Bucsenesti-Arges, plaiul Lovistea. Tatal sau l-a dat la
Seminarul din Ramnicu-Valcea cu gandul sa-l faca preot si sa-l lase urmas in locul sau. Dar tanarul Stefan, fiind chemat de Dumnezeu la
nevointa calugareasca, dupa doi ani a parasit seminarul si s-a dus la Manastirea Stanisoara. In secolul XIX, aceasta manastire era cea mai
vestita sihastrie din Tara Romaneasca. Loc retras de lume, fara cai de acces, cu randuiala de viata atonita, unde nu intra parte femeiasca.
Pentru linistea si randuiala acestei manastiri, nu putini calugari iubitori de Hristos se nevoiau aici.
In aceasta sihastrie a intrat si tanarul Stefan, prin anul 1850. Dupa trei ani de ascultare a fost calugarit, primind numele Sfantului Sava cel
Sfintit. Mai tarziu, vazand staretul buna lui asezare in ravna pentru cele duhovnicesti, l-a hirotonit diacon si preot in obstea Manastirii
139
Stanisoara. Ziua si noaptea zabovea in biserica, slujea cu evlavie cele sfinte, canta frumos, vorbea putin cu oamenii si permanent cu
Dumnezeu. In chilia lui nu primea niciodata pe nimeni. Acolo, ca intr-o biserica de taina, se ruga neincetat, varsa nestiute lacrimi,
adauga multe metanii si privegheri de toata noaptea si se impartasea din bucuriile Duhului Sfant.
Auzind de petrecerea fiului sau, preotul Nicolae Popescu s-a dus si el la manastire si s-a calugarit cu numele de ieromonahul Nifon. Apoi
si fiul cel mai mic, lasand seminarul, s-a calugarit tot la Stanisoara, cu numele de Atanasie. Acolo s-au nevoit impreuna, parintele Nifon
cu fiii sai, Sava si Atanasie, mai bine de 30 de ani, slavind pe Dumnezeu si rugandu-se pentru oameni.
La cererea Sfantului Ierarh Calinic, ieroschimonahul Sava s-a dus in anul 1863 sa ajute la organizarea Manastirii Frasinei. Ca parinte
duhovnicesc al acestei sihastrii, timp de patru ani a adunat in jurul sau pana la 20 de ucenici, a intemeiat viata de obste, a randuit slujbe
dupa tipicul Muntelui Athos, apoi s-a intors iarasi la metanie. Dupa cativa ani, ieroschimonahul Sava a fost randuit staret la Manastirea
Turnu, pe care o povatuieste cu aceeasi blandete si intelepciune timp de aproape patru ani de zile. Apoi, lasand alt staret in locul lui, se
retrage din nou la fericita liniste de la Stanisoara.
In anul 1890, ieromonahul Nifon se muta la cele vesnice in varsta de 90 de ani, iar in anul 1895, Cuviosul Sava este randuit staret In
manastirea de metanie. Dar, fiind smerit si iubitor de liniste, dupa putina vreme a renuntat la aceasta cinste, alegandu-si tacerea si
neincetata rugaciune. Insa, pentru blandetea si nevointa lui, tot soborul il iubea si il avea de duhovnic. La fel il cautau si mirenii pentru
sfat si mangaiere.
Ajungand la batranete, parintele Sava a petrecut ultimii ani numai in post si rugaciune, fiind ingrijit de fratele sau, Atanasie. Iar cand si-a
simtit sfarsitul aproape, a primit Preacuratele Taine, apoi a chemat pe staretul manastirii si i-a spus:
- Parinte staret, sfarsitul meu s-a apropiat. Iertati-ma pe mine pacatosul de tot ce v-am gresit si ma binecuvantati, caci astazi trebuie sa
stau la judecata inaintea lui Hristos! Nu ma uitati la sfintele rugaciuni.
Apoi, dandu-si ultima sarutare si plangand unul pe grumajii celuilalt, a zis catre fratele sau:
- Parinte Atanasie, ma duc la Domnul sa dau socoteala de faptele mele. Pomeneste-ma permanent la biserica, iar trupul meu ingroapa-l
alaturi de tatal nostru, ca sa fim si dincolo impreuna cum am fost si pe pamant. Aprinde lumanarea in sfesnic si du-te la chilie sa te rogi
pentru mine!
Dupa cateva clipe, intorcandu-se, schimonahul Atanasie l-a gasit pe Cuviosul Sava adormit in Domnul, cu lumanarea langa el. Apoi,
facand slujba prohodului dupa randuiala, l-a ingropat langa altarul Bisericii, alaturi de ieromonahul Nifon.
CUVIOSUL DOMETIE MONAHUL - Manastirea Neamt (+ 1905)

Spun parintii ca in obstea Manastirii Neamt se nevoia, in a doua jumatate a secolului XIX, un calugar foarte evlavios si nebagat in
seama, cu numele Dometie. De 60 de ani facea ascultare la vitele manastirii, carand resturi de mancare de la bucatarie si zicand neincetat
rugaciunea lui Iisus, in deplina tacere si multumire duhovniceasca. La chilie nu avea decat rasa, Ceaslovul si Psaltirea. Iar pentru ca nu
auzea, parintii ii spuneau "Dometie cel surd de la vacarie", ca sa-l deosebeasca de ceilalti calugari cu acelasi nume.
In anul 1905, intr-o zi de toamna, a zis eclesiarhul manastirii catre toti:
- Parintilor, a murit Dometie cel surd de la vacarie. L-am gasit in chilie, cu Psaltirea langa el si l-am asezat in pridvorul bisericii. Care
voiti sa cititi la Psaltire in noaptea aceasta langa parintele Dometie, cum este obiceiul la calugari?
- Ii citesc eu la Psaltire! a raspuns ieromonahul Ioanichie Moroi.
La miezul noptii, cand au venit calugarii la Utrenie, toata biserica era plina de buna mireasma.
- De unde este aceasta mireasma duhovniceasca in sfanta biserica? intrebau pe ieromonahul Ioanichie.
- A iesit din sicriul parintelui Dometie! raspundea el.
Atunci calugarii, intelegand ca l-a proslavit Dumnezeu ca pe un sfant, au inceput a face inchinaciuni imprejurul sicriului, zicand:
- Cuvioase parinte Dometie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! Apoi, aducandu-si Psaltirile, s-au rugat toata noaptea pentru odihna
sufletului sau. Si s-au adunat atat de multi, incat nu mai incapeau in pridvor si in naos. De aceea unii citeau la Psaltire in jurul bisericii.
In timpul inmormantarii, trupul monahului Dometie a raspandit din nou buna mireasma. Atunci arhiereul Narcis Cretulescu, staretul
manastirii, a rostit aceste cuvinte:
- Vedeti, parintilor, cum proslaveste Dumnezeu pe cel ce face ascultare fara cartire? Vedeti pe cel ce se roaga neincetat, cu rabdare si
care nu cauta rasplata de la oameni, ci de la singur Iisus Hristos? Parintele Dometie cel sarac acum s-a imbogatit! Parintele Dometie, pe
care nimeni nu-l baga in seama, acum se roaga in cer pentru noi. Caci asa proslaveste Dumnezeu pe calugarii cei smeriti si ascultatori!
SCHIMONAHUL ATANASIE POPESCU - Manastirea Stanisoara-Arges (+ 1907)
Schimonahul Atanasie era fiul cel mai mic al preotului Nicolae Popescu, din comuna Bucsenesti-Arges si frate bun cu ieroschimonahul
Sava din Manastirea Stanisoara. Tatal sau, dupa ce l-a dat la Seminarul din Ramnicu- Valcea, s-a calugarit la Stanisoara cu numele de
Nifon si se nevoia acolo impreuna cu fiul cel mai mare.
Dar nici copilul cel mic n-a voit sa ramana in lume, ca, dupa ce invata 4 clase de seminar si deprinse bine psaltichia, se duse si el la
Manastirea Stanisoara, pentru a canta toata viata lui Hristos. Acolo ii intrecea pe toti cu frumusetea cantarii, cu ravna pentru cele sfinte si
cu ascultarea. Tatal sau ii zicea la inceput sa se faca preot, dar el a dorit sa se calugareasca. Atunci tatal l-a lasat. Staretul, vazand
nevointa lui, l-a tuns in schima monahala cu numele de Atanasie. Si era un lucru minunat a vedea pe tata cu cei doi fii slujind intr-un
cuget, ziua si noaptea, lui Dumnezeu. Insa parintele Atanasie intrecea pe ceilalti cu osardia la rugaciune, cu smerenia si cu tacerea. In
manastire era iubit de toti, mai ales pentru doua daruri duhovnicesti. Citea la strana foarte clar si frumos, fara nici o greseala, si canta
ingereste, de misca inimile tuturor. Era inca bun tipicar, ascultare pe care a dus-o toata viata. Cincizeci de ani a cantat si a citit parintele
Atanasie in Biserica lui Dumnezeu, rara a iesi vreodata din manastire. Iar pentru smerenia inimii lui, a dobandit de la Hristos darul
neincetatei rugaciuni si mangaierea Duhului Sfant.
Iata ce spunea despre el arhimandritul Grigorie Uritescu:
- Pe parintele Atanasie l-am cunoscut si am trait cu dansul la Manastirea Stanisoara, prin anii 1900-1905. Era foarte corect. Nu se
amesteca in treburile altora. In afara de manastire, la sat sau oras n-a mers niciodata. Pazea orele de slujba si totdeauna, impreuna cu
fratele sau, Sava, erau cei dintai la biserica. Locul lui era in strana stanga. Citea canoanele si canta, dar nu gresea cu nimic la citit, nici
altora nu le facea observatie daca greseau. La ascultare nu deschidea nici o vorba cu altii. Raspundea numai daca era intrebat. Iar in
chilia sa, vecina cu a fratelui sau, nu primea pe nimeni.
In toamna anului 1907, Cuviosul schimonah Atanasie s-a dus la Hristos, iar trupul lui a fost ingropat alaturi de tatal si de fratele sau.
140
Odihneste, Doamne, cu dreptii pe adormitii robii tai, Cuviosii Nifon, Sava si Atanasie!
CUVIOSUL ARHIMANDRIT IRODION IONESCU - Duhovnicul Sfantului Calinic Schitul Lainici-Gorj (+ 1900)
Acest cuvios parinte a fost unul din marii stareti ai monahismului romanesc, care a stralucit in manastirile Olteniei, in a doua jumatate a
secolului trecut.
Era de loc din judetul Valcea. Intrand de mic in nevointa calugareasca la Manastirea Cernica, in putina vreme a deprins bine mestesugul
luptei duhovnicesti, incat pe multi intrecea cu rugaciunea, cu smerenia si ascultarea. Apoi a primit marele si ingerescul chip al
schimniciei cu numele de Irodion.
Sfantul Ierarh Calinic, pe cand pastorea Eparhia Ramnicului, cunoscand petrecerea Cuviosului schimonah Irodion, in vara anului 1853 l-
a hirotonit diacon si preot si l-a numit egumen la Schitul Lainici de pe Valea Jiului. Apoi l-a facut arhimandrit si il avea de sfetnic si
duhovnic. Si atat de mult il iubea si se cucerea de sfintenia vietii lui, ca adeseori il vizita la schit, numindu-l "luceafarul de la Lainici!".
Numele acesta a ramas in graiul poporului pana astazi. De la Cuviosul Irodion se intorcea Sfantul Calinic peste munti spre Ramnicu-
Valcea, in vara anului 1854, cand i s-a descoperit de la Dumnezeu moartea arhimandritului Nicandru, staretul Cernicai.
Pentru multa lui smerenie, arhimandritul Irodion s-a invrednicit de la Hristos de darul preasfintei rugaciuni si al izgonirii duhurilor
necurate. De aceea, nu putini bolnavi si neputinciosi de prin satele Olteniei si Transilvaniei alergau la el si se vindecau, incat numele sau
se facuse cunoscut peste tot. Acest mare staret se invrednicise si de darul mai inaintevederii. Ca multora le spunea gandurile cele de taina
si le vestea cele viitoare.
Odata, o femeie i-a adus, dupa obicei, un vas cu lapte de la capra ei. Iar cuviosul i-a raspuns:
- Nu primesc laptele, ca nu este de la capra ta!
- Ba nu, parinte - a zis femeia -, de la capra mea este.
- Dar n-ai dat-o ieri diavolului? Cum sa primesc, ca nu mai este capra ta! Deci, vadita fiind femeia, si-a marturisit pacatul si, luand
binecuvantare, din ziua aceea n-a mai dracuit.
Asa a trait Cuviosul arhimandrit Irodion, totdeauna arzand pentru dragostea lui Hristos, ca o faclie in sfesnic, mangaind, vindecand si
folosind duhovniceste, atat pe mireni, cat si pe calugari. Si a fost duhovnic si egumen vestit la Schitul Lainici peste 35 de ani, adunand
in jurul sau cam la 30 de ucenici.
Deci, ajungand in varsta de peste 90 de ani si simtindu-si aproape sfarsitul, a chemat la sine pe toti si le-a dat binecuvantarea cea mai de
pe urma, zicand:
- Fiii mei, sa stiti ca putin dupa ducerea mea, schitul acesta va ramane multi ani pustiu. Voi, insa, ingropati langa altar trupul meu si nu
uitati fagaduintele calugaresti ce le-ati dat lui Hristos!
Apoi s-a mutat la cele vesnice, in primavara anului 1900, pentru a lua plata ostenelilor sale.
In toamna anului 1916 s-a implinit prezicerea Cuviosului Irodion Ionescu. Ca fiind lupte grele pe Valea Jiului, Schitul Lainici a ramas
pustiu 13 ani. Chiliile au fost arse, odoarele jefuite, iar biserica transformata in grajd pentru cai. Abia in anul 1929, Schitul Lainici a luat
din nou fiinta prin grija Protosinghelului Visarion Toia.
Noul staret, auzind de viata si faptele Cuviosului Irodion Ionescu, l-a dezgropat in toamna aceluiasi an si trupul sau, o! slavita minune! l-
a gasit intreg si nevatamat ca pe un adevarat sfant! Deci, luand porunca de la episcopul Ramnicului, l-a ingropat din nou in mormantul
sau, unde se afla si astazi.
Credinciosii de prin sate pastreaza cu evlavie in casele lor chipul staretului Irodion, iar cand au unele necazuri, vin la Schitul Lainici, se
roaga, isi ating hainele de mormantul cuviosului, ii saruta crucea si pleaca mangaiati la caminele lor.
ARHIMANDRITUL CHIRIAC NICOLAU - Manastirea Neamt (1839-1907)
Acest cuvios parinte arhimandrit din Manastirea "Neamt a ramas in memoria urmasilor sai, mai ales prin faptele sale de binefacere si
milostenie crestina ce se cuvin a fi pomenite. Era de loc din satul Humulesti. In Razboiul de Independenta din anul 1877 a fost pe campul
de lupta, ca ordonanta a unui general. Apoi, imbolnavindu-se generalul si simtindu-se aproape de moarte, a incredintat ordonantei sale o
suma de bani, cu obligatia de a-i folosi in opere de binefacere crestineasca.
Dupa razboi, sergentul Constantin Chiriac se intoarse acasa si intra ca frate in obstea Manastirii Neamt. Staretul Timotei, vazand
ascultarea si osardia sa la cele duhovnicesti, l-a facut calugar, apoi diacon si preot. Cautand sa implineasca cu nepatata constiinta
rugamintea generalului mort departe de tara, ieromonahul Chiriac Nicolau a folosit banii incredintati pentru alinarea bolnavilor si
luminarea copiilor nestiutori de carte.
In anul 1895 a construit o scoala primara cu 4 sali de clasa in satul Vanatori-Neamt, precum se vede pana astazi, si a inzestrat-o cu o
pretioasa biblioteca de sute de carti iesite din vechile noastre tiparnite bisericesti. De asemenea, a donat o alta suma de bani la Spitalul
public din Targu Neamt, pentru mangaierea bolnavilor si efectuarea unor innoiri. Banii ramasi i-a impartit la manastiri si biserici pentru
odihna sufletului celui raposat.
In anul 1890, ieromonahul Chiriac Nicolau a fost facut duhovnic si arhimandrit in obstea Manastirii Neamt si cativa ani arhimandrit de
scaun al Episcopiei Ismailului si Dunarii de Jos. Timp de aproape 20 de ani, cat a mai trait, a savarsit cu multa evlavie cele sfinte, fiind
nelipsit de la biserica si indeletnicindu-se cu sfatuirea si marturisirea credinciosilor si a calugarilor, care il aveau ca pe un bun parinte
duhovnicesc. In anul 1907, arhimandritul Chiriac s-a dus la Hristos, sa primeasca plata ostenelilor sale.
IEROSCHIMONAHUL NECTARIE - Manastirea Almas-Neamt (1835-1912)
Parintele Nectarie a fost un mare duhovnic isihast. Era de loc de pe Valea Trotusului. Dupa armata s-a facut calugar la Manastirea
Bogdana-Targu Ocna. Dar, fiind foarte ravnitor pentru neprihanita liniste, s-a retras in Muntii Casinului si acolo s-a facut sihastru
renumit. Mai mult de 20 de ani s-a linistit schimonahul Nectarie in padurile seculare din Muntii Casinului, unde se ne voiau si alti
calugari iubitori de Hristos. Acolo a gustat Cuviosul Nectarie din dulceata linistii si a deprins lucrarea cea de taina a rugaciunii lui Iisus.
In anul 1882, stareta Manastirii Almas-Neamt, schimonahia Suzana Stefanescu, ramanand fara preot, i-a cerut episcopului de Roman,
Melchisedec, - fratele ei - sa-i dea un duhovnic bun. Atunci episcopul a chemat la sine pe parintele Nectarie din Muntele Casin, l-a
hirotonit preot si l-a trimis duhovnic la Manastirea Almas.
Timp de 30 de ani, acest smerit isihast a fost singur slujitor, sfetnic si parinte duhovnicesc al Manastirii Almas, care numara pana la 40
de calugarite. Iar nevointa duhovnicului Nectarie era aceasta:
Zilnic savarsea Sfanta Liturghie si toata randuiala cu mare evlavie. Restul timpului il petrecea singur, in cugetari dumnezeiesti si in
lucrarea rugaciunii lui Iisus. In chilie nu primea niciodata pe nimeni. Spovedania soborului o facea saptamanal in biserica. Nimeni nu-l
141
vedea vreodata razand sau vorbind cuvinte de prisos. Ca vorbea foarte putin si cu multa intelepciune. Mancare primea o singura data pe
zi, iar de avea ceva de prisos, impartea la saraci si la maicile batrane. Noaptea o petrecea in rugaciune si in citirea Sfintelor Scripturi.
Spre ziua adormea doua-trei ore, apoi venea la biserica.
Pentru sfintenia vietii lui, parintele Nectarie era foarte iubit si cautat de credinciosi. Pe unii ii spovedea, pe altii ii sfatuia, celor bolnavi le
citea si, dupa marturia ucenicilor lui, multi se vindecau de suferintele lor.
In anul 1910, ieroschimonahul Nectarie s-a imbolnavit de picioare. Zi si noapte se ruga in chilie, ca nu mai putea merge la biserica. Iar in
ultima noapte a vietii lui a zabovit multe ore in genunchi, vorbind cu cineva nevazut. Dimineata, maicile l-au intrebat:
- Cu cine ai vorbit asta noapte, parinte Nectarie, ca toata noaptea vorbeai singur?
- In noaptea aceasta am vazut, pe un camp intins, o multime de oameni goi, pe care i-am spovedit in viata, dar care nu si-au facut
canonul, ci au murit sub canon. Toti ma rugau sa-i dezleg de canon, ca sa se invredniceasca de cununa. Cu dansii am vorbit toata noaptea
aceasta! Dupa un ceas, Cuviosul Nectarie Ieroschimonahul si-a dat duhul in mainile Domnului si a fost inmormantat alaturi de biserica.
Era in vara anului 1912.
MOSUL GHEORGHE LAZAR - Manastirea Varatec (1846-1916)
Viata
Credinciosul Gheorghe Lazar este modelul adevaratului pelerin roman. Prin trairea sa cu totul aleasa, el formeaza un exemplu unic in
viata duhovniceasca a Bisericii noastre din ultima suta de ani.
Mosul Gheorghe Lazar, cum i se spune pana astazi, s-a nascut in comuna Sugag, judetul Alba, in anul 1846. Cand avea varsta de 24 de
ani, parintii sai l-au casatorit si l-au lasat mostenitor averii lor. Si a trait in insotire cu femeia sa, Pelaghia, aproape 20 de ani, fiind
binecuvantat de Dumnezeu cu cinci copii. Ducea o viata crestineasca aleasa, in munca cinstita, in rugaciune, in post si milostenie.
Indeletnicirea lui era cresterea vitelor.
In anul 1884, s-a dus sa se inchine la Mormantul Domnului si a ramas la manastirile din pustiul Iordanului si al Sinaiului peste un an de
zile. Apoi s-a nevoit un an si jumatate in Muntele Athos si s-a intors in tara. A mai trait cativa ani in familie, si-a pus copiii in randuiala,
iar in anul 1890 s-a retras ca pelerin spre manastirile Moldovei.
Dupa ce se inchina la toate sfintele lacasuri, Mosul Gheorghe Lazar se stabileste definitiv in orasul Piatra Neamt si se nevoieste ca un
adevarat sihastru in clopotnita lui Stefan cel Mare din mijlocul orasului timp de 26 de ani, pana la obstescul sau sfarsit. Aici se ostenea
singur, in post si rugaciune, vara si iarna, fara foc, fara pat, fara doua haine, fara incaltaminte in picioare, traind din darul lui Dumnezeu
si din mila oamenilor.
Astfel, bineplacand lui Dumnezeu si cunoscandu-si sfarsitul, s-a savarsit cu pace in chilia lui, la 15 august, 1916, si a fost inmormantat in
cimitirul orasului. In vara anului 1934, osemintele sale au fost asezate in gropnita Manastirii Varatec.
Credinciosul Gheorghe Lazar a fost in viata sa un om al rugaciunii. Cel mai mult citea Psaltirea. Inca de mic o purta cu sine si, pascand
vitele parintilor sai pe munte, citea mereu psalmii lui David, pana i-a deprins pe de rost.
Dorind foarte mult sa se inchine la Mormantul Domnului, in primavara anului 1884 si-a pus Evanghelia si Psaltirea in traista, si-a lasat
casa in randuiala, a luat toiagul in mana si a plecat la Ierusalim. Pana la Constanta a mers pe jos, apoi cu vaporul, rostind neincetat
psalmii lui David. Iar cand a ajuns la Sfantul Mormant, s-a rugat cu atata credinta si lacrimi, ca a uimit pe toti. Si a zabovit in Ierusalim
40 de zile.
Spunea mai tarziu ucenicilor sai ca, ravnind sa cunoasca nevointa calugarilor din Tara Sfanta, s-a dus sa se inchine prin toate manastirile
din pustiul Iudeii si din Valea Iordanului. Mai intai a ajuns cu mai multi pelerini la un sihastru vestit ce se nevoia in pestera Sfantului
Xenofont. Sihastrul tocmai atunci dadea mancare unui leu in gura pesterii. Apoi, slobozind leul in pustie, a strigat pe nume pe Mosul
Gheorghe, zicandu-i prin talmaci:
- Frate Gheorghe, vino si nu te teme. Pomenita sa fie credinta ta inaintea lui Hristos si auzita sa-ti fie rugaciunea in urechile Domnului
Savaot! Stiu dragostea ta si ravna inimii tale de a-I sluji Lui toata viata. Deci, zaboveste o vreme la manastirile din Palestina in post si
rugaciune, iar cand iti va porunci Duhul Sfant, sa vii iarasi la mine.
Cu binecuvantarea acestui sihastru a petrecut Mosul Gheorghe un an de zile prin manastirile Palestinei. In fiecare lavra statea o luna de
zile. Ziua ajuta la udatul gradinilor, iar noaptea citea la Psaltire in biserica si zicea rugaciunea lui Iisus. Apoi pleca la alta manastire.
Asa s-a nevoit batranul, in post, in rugaciune si tacere, nestiut de nimeni. Apoi s-a dus iarasi la bunul sau dascal din pustie.
Primindu-l cu dragoste, pustnicul l-a intrebat:
- Frate Gheorghe, cum se simte duhul tau?
- Bine, cu rugaciunile sfintiei tale, parinte.
- Sa stii, frate, ca tu nu esti chemat sa fii calugar, dar vei duce o nevointa mai grea decat a unui calugar. Ca vei trai mergand din loc in
loc, in rugaciune, in post si in multa lipsa. Dar, de vei avea neincetat mintea la Dumnezeu, darul Lui va fi cu tine si vei birui toate ispitele
vrajmasului. Avere pe pamant sa nu-ti aduni; pe calugari si pe preoti sa-i cinstesti, pe mireni sa-i sfatuiesti, pe saraci cat poti sa-i ajuti, in
biserici ziua si noaptea sa te rogi, si asa te vei mantui.
- Dar cum voi putea implini toate acestea, ca sunt slab si neputincios?
- Du-te la pustie, unde nu este fata de om, si posteste patruzeci de zile. Iar pentru slabiciunea firii sa iei cu tine putina paine si apa. Insa,
fii cu luare- aminte, ca multe ispite si naluciri diavolesti vei patimi. De vei sfarsi aceste zile cu bine, vei primi mare dar de la Dumnezeu
si vei birui toate cursele vicleanului diavol.
Trecand bunul nevoitor Iordanul, numai cu Evanghelia si Psaltirea in desaga, a postit 40 de zile in pustie, rugandu-se neincetat si
intarindu-se din cand in cand cu putina hrana. Dar in aceste zile multe ispite a patimit. Ca uneori il speria vrajmasul cu naluciri de fiare si
serpi veninosi, alteori il chinuia cu foamea, cu setea, cu arsita si mai ales cu tantarii si cu tot felul de insecte. El insa, cu ajutorul lui
Dumnezeu, de toate s-a izbavit.
Intr-o zi, vrajmasul i-a aruncat caciula, ca sa-l tulbure de la rugaciune. Atunci el s-a fagaduit Domnului ca sa umble pana la moarte cu
capul descoperit. In alta zi i-a aruncat bocancii si nu i-a mai gasit. De atunci, bunul nevoitor a inceput sa umble toata viata descult. Iar in
alta zi i s-a aratat vrajmasul in chipul unui om ce ara si i-a zis:
- Mos Gheorghe, vezi brazda aceasta?
- Da, o vad, a raspuns batranul.
142
- Asa ca este dreapta?
- Da, este dreapta.
- Iata, asa este si credinta ta catre Dumnezeu! adauga vrajmasul, vrand sa-l arunce in pacatul mandriei. Dar Mosul Gheorghe,
insemnandu-se cu Sfanta Cruce, a izgonit pe diavolul de la el.
Implinindu-se cele 40 de zile, Mosul Gheorghe s-a dus iarasi la sihastrul din pustie. Iar pustnicul, sarutandu-l, i-a zis:
- Frate Gheorghe, pentru ca ai biruit pe vrajmasul si nu te-ai lasat inselat de cursele lui, iata, ti-a dat Dumnezeu darul rugaciunii celei
curate si putere duhovniceasca in nevointa ta. Ca toata viata vei umbla descult si fara acoperamant pe capul tau, dar nici frigul, nici
caldura, nici boala nu te vor vatama.
Apoi batranul, facand metanie dascalului sau, s-a intors la Ierusalim, s-a inchinat la Mormantul Domnului, a primit Preacuratele Taine si
a plecat spre Muntele Athos. Aici a zabovit inca un an si jumatate, inchinandu-se pe la toate sfintele lacasuri si cercetand pe cuviosii
calugari din manastiri si pesteri. Apoi, luand de la toti binecuvantare, s-a intors iarasi in sanul familiei.
Spuneau ucenicii sai ca Mosul Gheorghe n-a stat mult in Sugag. Ci, punandu-si in randuiala casa si copiii, a plecat inchinator pe la
manastiri si schituri. Imbracat cu cojoc, descult, cu capul descoperit, cu Psaltirea sub brat si cu toiagul in mana, bunul pelerin mergea pe
jos din sat in sat, din manastire in manastire, rostind rugaciunea lui Iisus si psalmii lui David. Ziua calatorea, iar seara poposea prin sate,
cat mai aproape de biserici. Dupa ce se odihnea cateva ceasuri, intra in biserica si se ruga acolo, singur, cu rugaciuni de taina, pana
dimineata. Apoi pleca mai departe.
Asa s-a nevoit batranul Gheorghe Lazar trei ani de zile, strabatand Transilvania si Muntenia, rugandu-se prin biserici si manastiri, ca un
adevarat pelerin al Bisericii noastre Ortodoxe.
In anul 1890, Mosul Gheorghe Lazar a mers sa se inchine si prin manastirile Moldovei, zabovind in fiecare sfant lacas. Apoi s-a stabilit
definitiv la biserica Sfantul Ioan Botezatorul din Piatra Neamt, zidita de Voievodul Stefan cel Mare si Sfant. Si a locuit in clopotnita
bisericii timp de 26 de ani in aspra nevointa, ca un adevarat stalpnic si sihastru in mijlocul lumii, fiind iubit de toti si rugandu-se pentru
toti.
Nevointa batranului Gheorghe Lazar, dupa marturia ucenicilor sai, arhimandritul Mina Prodan si protosinghelul Damaschin Trofin din
Manastirea Neamt, era aceasta:
- Dimineata pleca, cu toiagul in mana si cu Psaltirea sub brat, la unele familii unde era chemat sau pe strada, zicand pe de rost psalmii.
Din banii pe care ii primea milostenie, cumpara mai multe paini calde de la brutarie si, la amiaza cand se intorcea, le impartea saracilor si
cersetorilor din oras care il asteptau in fata clopotnitei. Unora le dadea paine, altora le dadea bani si tot ce primea de la credinciosi. Apoi
urca in turn singur numai cu Psaltirea sub brat. Acolo zabovea in rugaciuni de taina pana catre seara. Dupa asfintitul soarelui manca
legume fierte si indata se culca.
La ora 11 noaptea, batranul cobora din turn, se inchidea in biserica si se ruga acolo singur, nestiut de nimeni, pana dimineata. In zorii
zilei iesea din biserica si pleca sa cumpere paine pentru saraci.
Psaltirea era cartea de rugaciuni cea mai iubita in viata batranului Gheorghe Lazar. O stia pe de rost din tineretea sa si o rostea regulat in
fiecare zi. Pe strada, insa, batranul rostea psalmii in ison, cu glas tare si rar, zicand:
- Acum sa incepem dragutele de rugaciuni ale catismei intai! Dupa ce termina, adauga:
- Acum sa incepem dragutele de rugaciuni ale catismei a doua!
Asa continua pana termina Psaltirea. Apoi impartea milostenie si se urca din nou in turn.
Spuneau ucenicii batranului ca oamenii din oras si din imprejurimi, toti il cunosteau si se foloseau mult de viata lui aleasa. Tineri si
batrani, sateni si oraseni, saraci si bogati, cu totii il numeau de obste "Mosu Gheorghe". Iar cand trecea prin sate sau pe strada, unii ii
sarutau Psaltirea pe care o purta permanent sub brat, altii ii dadeau milostenie ca sa se roage pentru ei, copiii se opreau din joaca, vitele
pe camp stateau o clipa din pascut, iar cainii niciodata nu latrau dupa el. Multi credinciosi il petreceau, mergand cu evlavie in urma lui si
ascultand psalmii pe care ii rostea in auz.
Spuneau aceiasi ucenici ca cea mai inalta rugaciune a batranului era cea de noapte, pe care o facea in biserica. Timp de peste 30 de ani
nu a lipsit niciodata noaptea de la biserica. Intra la ora 11 inainte de miezul noptii si iesea dimineata, intre orele patru-cinci. Oriunde
innopta, in orase, prin sate sau pe la manastiri, pastra cu sfintenie aceasta randuiala. Aceasta era rugaciunea de foc a batranului Gheorghe
Lazar, pe care o savarsea in taina, nestiut de oameni.
Ucenicul sau, Protosinghelul Damaschin Trofin din Manastirea Neamt, spunea urmatoarele:
- Fiind eu de loc din Piatra Neamt, Mosul Gheorghe venea adesea in casa noastra. Intr-o zi, pe cand aveam 15 ani, a zis batranul catre
tata:
- Draguta, lasa copilul deseara sa se roage cu mine la biserica!
- Il las, Mos Gheorghe. Si am plecat impreuna spre biserica Sfantul Ioan Domnesc.
Noaptea, la ora 11, a deschis biserica si ne-am incuiat inauntru. Pe mine m-a trimis la strana sa citesc incet din Ceaslov, iar el a ramas in
pronaos. Si a stat acolo nemiscat, descult pe piatra, cu mainile in sus la rugaciune, doua ceasuri. Eu ma uitam pe furis la el, sa vad cum se
roaga, dar nu intelegeam ce zice. Apoi a zis cateva catisme din Psaltire. Apoi a lasat Psaltirea si zicea catre fiecare sfant din calendar
aceasta scurta rugaciune:
- Sfinte preacuvioase parinte (numele), roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii!
Pe urma a inceput sa pomeneasca pe de rost pe toti oamenii care i-au dat milostenie in ziua trecuta, fara a uita vreun nume. Pentru fiecare
facea o inchinaciune si zicea aceasta rugaciune:
- Preasfanta Treime, miluieste pe cutare care m-a miluit pe mine pacatosul! Apoi si-a pus cojocul, Psaltirea si toiagul in strana si a
inceput sa faca metanii cu rugaciunea lui Iisus, mai mult de un ceas. Iar cand a observat ca se lumineaza de ziua, s-a apropiat de mine si
mi-a zis:
- De acum, hai sa mergem, draguta!
Pe langa rugaciune si milostenie, Mosul Gheorghe Lazar avea si o mare nevointa trupeasca, prin care intrecea pe toti. Vara si iarna
umbla descult si descoperit, oricat de cald sau de ger ar fi fost. Iarna ieseau aburi de pe crestetul sau, iar zapada si gheata i se topeau sub
talpi, incat toti se minunau de aceasta si slaveau pe Dumnezeu. Spuneau parintii care l-au cunoscut si batranii orasului ca Mosul
Gheorghe nu a fost niciodata bolnav, caci darul Domnului era cu dansul.
143
Pe cand traia inca in Transilvania, s-a dus iarna descult peste Carpati, la Schitul Pestera Ialomicioarei. Acolo, vazand ca biserica nu are
soba, a zis egumenului:
- Cum stati in biserica fara foc?
- Nu avem bani sa cumparam o soba, a raspuns. Atunci Mosul Gheorghe a cumparat o soba de teracota din Sinaia si a dus-o la schit.
Trecand odata printr-un sat in timp de iarna si vazandu-l oamenii descult, i-au zis:
- Mos Gheorghe, vrei sa-ti cumparam noi niste opinci?
- Lasa draguta, a raspuns batranul, ca picioarele mele sunt mai calde ca ale voastre!
Uneori obisnuia acest minunat batran sa mearga spre inchinare pe la sfintele manastiri, ca era cunoscut parintilor si toti il primeau cu
dragoste. Si statea pana la o saptamana in fiecare lacas, pazind neschimbata buna lui randuiala si zabovind in vorbiri duhovnicesti cu
parintii calugari. Manastirile cele mai iubite Mosului Gheorghe erau: Bistrita, Neamt, Sihastria, Sihla, Agapia, Varatec si Nechit.
Vestea nevointei sale ajunsese departe, dincolo de hotarele Moldovei. De aceea veneau multi sa-i ceara cuvant de folos. Unii veneau sa
se roage pentru ei. Altii ii cereau milostenie. Iar batranul, fiind bland la chip, dulce la grai, intelept la cuvant si smerit la inima, pe toti ii
mangaia si ii zidea sufleteste.
Veneau inca la Mosul Gheorghe tineri din Transilvania si Moldova, care doreau sa slujeasca lui Hristos. Iar el, avand darul
inaintevederii, pe unii ii trimitea la manastirile din Moldova sau la Sfantul Munte, iar pe altii ii intorcea la caminele lor. Cei mai multi
ucenici avea la Manastirea Neamt, iar dintre maici, la Agapia si Varatec. Insa, toti ucenicii lui au ajuns calugari desavarsiti.
Odata l-a intrebat un tanar din Zarnesti:
- Mos Gheorghe, vreau sa ma fac calugar. La ce manastire sa ma duc?
- Asculta, draguta. Daca vrei sa te mantuiesti, du-te acolo unde sunt mai multe ispite!
Altadata l-a intrebat ucenicul sau, Dumitru Trofin, din Piatra Neamt:
- Mos Gheorghe, m-am hotarat sa ma duc la Sfantul Munte. Ce sfat imi dai?
- Draguta, nu te duce la Sfantul Munte. Poti fi si aici calugar bun. Du-te la Schitul Sihastria. Acolo este un egumen ales si are mare
nevoie de frati. Deci, ascultandu-l, ucenicul a ajuns duhovnic iscusit.
Alti doi ucenici ai batranului, anume Ioan si Constantin Pavaluca, mocani vestiti din comuna Bretcu-Covasna, l-au intrebat:
- Mos Gheorghe, vrem sa ne facem amandoi calugari. Donam manastirii si averea noastra formata din 500 de oi. La care manastire sa
mergem?
- Draguta, mergeti la Manastirea Neamt. Acolo este mantuirea voastra!
Uneori batranul se retragea la Manastirea Sihastria, al carei egumen, Protosinghelul Ioanichie Moroi, ii era cel dintai ucenic. Noaptea se
ruga dupa obicei in biserica, iar ziua se ruga si citea Psaltirea la un loc tainuit pe Muntele Taciunele.
Odata s-a urcat Mos Gheorghe la Schitul Sihla cu mai multi parinti din Sihastria. Batranul mergea inainte, rostind in taina rugaciunea lui
Iisus. Apoi, deodata s-a impiedicat si era gata sa cada jos. Atunci s-a intors catre parinti si le-a zis:
- Vedeti ce mi s-a intamplat? Numai putin am parasit rugaciunea si indata m-a parasit darul lui Dumnezeu. Cum m-am pogorat cu mintea
jos, m-am si impiedicat sa cad, caci, mintea trebuie sa fie intotdeauna inaltata la Dumnezeu.
Acest minunat batran dobandise de la Dumnezeu darul preasfintei rugaciuni a lui Iisus, pe care o zicea in taina cu mintea si cu inima. Dar
despre aceasta minunata lucrare nu vorbea niciodata cu nimeni. Numai pe fiica sa cea mai mare, Ana, o invatase rugaciunea lui Iisus,
inca pe cand traia in familie. Despre aceasta spunea copila:
- Repetam mereu rugaciunea "Doamne Iisuse", asa cum ma sfatuise tata, dar nu puteam s-o zic cu atentie. Mintea mea se raspandea
mereu, desi ma rugam toata ziua. Mi se parea ca atentia mea este in fata, iar nu in inima. Pentru aceasta eram tare intristata si ma rugam
lui Dumnezeu sa-mi dea darul rugaciunii.
Odata, trecand pe langa o troita de la rascrucea unui drum, m-am inchinat inaintea ei cu multa credinta. In clipa aceea am simtit ca o
putere a intrat in inima mea. De atunci, mintea mi se pogoara in inima si ma rog totdeauna cu nespusa bucurie si caldura.
Spuneau ucenicii Mosului Gheorghe ca odata, pe cand se rugau dupa obicei in biserica, i s-a aratat vrajmasul in fata si l-a intrebat cu
manie:
- Ce faci aici?
- Ma rog lui Dumnezeu! a raspuns batranul cu indrazneala.
- Bine faci! a zis vrajmasul, si a disparut.
Altadata zicea batranul ucenicilor sai:
- intr-o Duminica, pe cand veneam de la biserica, am vazut la carciuma satului multi oameni la baut, iar printre ei multime de diavoli,
cum n-am mai vazut in alta parte.
Se spunea despre dansul ca daca ii dadea cineva milostenie mai mult de un leu, nu voia sa primeasca, ci cu blandete ii zicea:
- Draguta, da-i la saraci, ca asa ne porunceste Dumnezeu!
Odata a venit o femeie saraca la el si i-a spus, plangand:
- Mos Gheorghe, sunt femeie vaduva, am cinci copii la scoala si n-am nici un ban.
- De cat ai nevoie? o intreba batranul.
- Imi trebuie o suta de lei.
Atunci el i-a dat tot ce primise milostenie de la oameni in ziua aceea.
Alta data mos Gheorghe s-a urcat in tren la Pascani sa mearga la Roman, dar nu avea bilet. Controlorul i-a spus:
- Mosule, daca n-ai bilet, la prima statie te dai jos din tren!
Batranul rostea in taina Psaltirea pe care o stia din tinerete pe de rost. Iar oamenii din tren rugau pe controlor sa-l lase, ca este om cu
viata sfanta.
Insa, la prima statie, l-a coborat din tren, iar batranul a plecat pe jos pe langa calea ferata, zicand:
- Draguta, ramaneti aici cu Dumnezeu si cu maicuta Domnului!
Dupa putin timp, mecanicii au vazut ca trenul nu mai porneste, si nu stiau de ce!
Atunci oamenii au inteles ca din cauza batranului, care a fost dat jos, nu mai porneste trenul. Auzind controlorul, imediat a plecat pe jos
dupa el, l-a urcat in tren si a pornit locomotiva.
Mosul Gheorghe avea la Manastirea Neamt trei monahi, ucenici ai lui din Transilvania, cu numele Veniamin, Pamvo si cu Damaschin.
144
Odata batranul a venit la ei sa-i vada. Iar ei, fiind tulburati, i-au spus:
- Mos Gheorghe, noi plecam din manastirea asta, ca ne-am smintit!
- Dar de ce, draguta?
- Nu mai este mantuire aici!
Atunci batranul, desi era foarte bland, a strigat tare de trei ori:
- Nu fa tu! Nu fa tu! Nu fa tu!... Ca fiecare va raspunde pentru ale sale pacate.
Spuneau batranii din Piatra Neamt ca iarna, oricat de ger ar fi fost, Mosul Gheorghe mergea incet pe strada, prin viscol si troiene, zicand
Psaltirea pe de rost. Iar cand trecea pe langa brutarii, intra inauntru si punea cate un picior pe vatra cu jaratic pana ii cadea gheata dintre
degete. Apoi pleca, rugandu-se mai departe.
Uneori il intrebau ucenicii:
- Cand o sa mori, Mos Gheorgtie?
- Draguta, stii cand? Cand s-or tulbura popoarele si la moartea mea va fi sarbatoare mare si vor suna toate clopotele din tara!
In ziua de 15 august, 1916, la Adormirea Maicii Domnului, pe cand clopotarul bisericii Sfantul Domnesc din Piatra Neamt se urca in
turn sa sune clopotele de mobilizare generala, Mosul Gheorghe Lazar zacea jos in chilie, cu Psaltirea langa el. In clipa aceea venerabilul
pelerin isi dadea duhul in mainile lui Hristos Dumnezeu!
Petrecut de mii de credinciosi, a fost ingropat in cimitirul orasului, imbracat in cojocul sau, cu Psaltirea si toiagul alaturi.
Iar stramutarea osemintelor sale de la Piatra Neamt la Manastirea Varatec a fost asa:
In anul 1934, Protosinghelul Damaschin Trofin, ucenicul sau, fiind staret la Manastirea Rasca-Suceava, a voit sa duca osemintele
Mosului Gheorghe Lazar la Rasca. Deci, asezandu-le intr-un sicriu, le-a pus in caruta si a pornit spre Targu Neamt. La drumul spre
Varatec, insa, caii s-au oprit si n-au voit nicidecum sa mearga mai departe. Zadarnic incerca parintele Damaschin sa-i porneasca din loc.
Apoi fara veste, caii au pornit in galop spre Varatec si nu s-au oprit decat in fata manastirii.
Intelegand staretul ca aceasta este voia fericitului batran Gheorghe Lazar, i-a facut prohodul in biserica, impreuna cu tot soborul
maicilor, iar osemintele le-a asezat in gropnita, sub altar, unde se afla pana astazi.
Fericiti sunt, Doamne, cei pe care i-ai primit si i-ai ales!
MONAHUL SILVESTRU AILINCAI - Manastirea Durau-Neamt (+ 1919)
Parintele Silvestru era de loc din satul Buhalnita-Neamt. In tinerete a fost casatorit si a avut copii. Apoi, renuntand la toate, s-a facut
calugar in Manastirea Durau. Si era atat de smerit si ascultator, incat toti se foloseau de blandetea si nevointa lui. Nu stia carte, insa se
ruga ziua si noaptea, facea metanii, lucra la gradina si era nelipsit de la biserica. Avea inca mare evlavie catre Maica Domnului. La
icoana ei se ruga mereu, zicand:
- Maica Domnului, ajuta-mi mie, pacatosului. Maica Domnului, da-mi sfarsitul cel bun! Apoi saruta icoana si se ducea la ascultare cu
ochii in lacrimi.
Odata l-a intrebat ucenicul:
- Parinte Silvestru, pentru ce faci atatea metanii?
- Pentru pacatele mele fac metanii, ca tare multe mai am! Fac metanii si pentru cele sapte laude, ca nu stiu carte sa le citesc la chilie. Fac
metanii pentru copiii mei si pentru toti oamenii, ca ei n-au vreme sa se roage.
De la o vreme, parintele Silvestru surzise de tot, caci avea peste 90 de ani. Dar la biserica nu lipsea.
intr-o zi l-au intrebat parintii:
- Cum te scoli noaptea la Utrenie, parinte Silvestru, daca nu auzi clopotul?
- Are Maica Domnului mila de mine, pacatosul. Cand ma culc zic: "Maica Domnului, scoala-ma la sfanta rugaciune!" Iar la miezul
noptii, cand toaca de Utrenie, cineva ma atinge putin si indata ma scol.
Uneori zicea catre parinti:
- Oare de ce nu mai vine la mine moartea asta? Se vede ca-s om pacatos si inca nu m-a iertat Dumnezeu! Parintilor, rugati-va pentru
mine! adauga batranul lacrimand.
Asa s-a nevoit parintele Silvestru la Manastirea Durau mai mult de 20 de ani. Si il iubeau toti pentru ca era sporit si fara nici o rautate.
Deci, precum i-a fost viata, asa i-a si fost sfarsitul.
In toamna anului 1919, pe cand erau cu totii la Utrenie si se canta "Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii...", parintele Silvestru facea
metanii dupa obicei la icoana Maicii Domnului. Apoi a ramas in genunchi, cu fruntea la pamant. Parintii credeau ca l-a furat somnul. La
sfarsitul slujbei l-au desteptat, zicand:
- Scoala, parinte Silvestru, ca s-a terminat Utrenia! Dar, o, slavita minune! Parintele Silvestru isi daduse duhul inaintea icoanei
Preasfintei Fecioare!
Atunci parintii l-au infasurat in mantie, l-au asezat in mijlocul bisericii si a treia zi l-au petrecut pe drumul cel de veci.
SCHIMONAHUL IRINARH SISMAN - Schitul Prodromul-Muntele Athos (1845-1920)
Acest schimonah iubitor de osteneala s-a nascut in comuna Milesti, judetul Dolj, in anul 1845. Ajungand in varsta si reusind sa invete
multa carte, caci stia patru limbi straine, la urma s-a ranit cu inima spre dragostea lui Hristos.
Deci, renuntand la toate si ascultand glasul Evangheliei, in anul 1884 s-a dus in Muntele Athos si s-a facut schimonah in Schitul
Romanesc Prodromul. Si era foarte osarduitor la nevointa calugareasca, tacut, smerit si rabdator. Avand ca dascal pe Cuviosul Nectarie
Protopsaltul, de la dansul a invatat lucrarea cea de taina a rugaciunii lui Iisus, care este sfarsitul a toata filosofia. Ziua lucra cu mainile la
gradina si cu mintea se ruga, iar noaptea mergea la biserica, citea sfintele carti si se linistea in chilie, asteptand cu bucurie venirea
Domnului.
In anul 1898, Cuviosul schimonah Irinarh a fost indemnat de Duhul Sfant sa scrie pe larg istoria monahismului din Muntele Athos, dupa
multe izvoare ce se afla in bibliotecile atonite. Deci, luand binecuvantare de la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului numita
Prodromita si de la Cuviosul Ghedeon Georgescu, egumenul schitului, indata a inceput lucrul.
Opera sa se numeste Istoria Sfantului Munte si este formata din 20 de tomuri, cu peste zece mii de pagini. Primele 17 tomuri trateaza pe
larg istoria celor 20 de manastiri mari, incepand din secolul I pana la inceputul secolului XX. Tomul 18 trateaza despre icoanele
facatoare de minuni din Muntele Athos, cu numeroase minuni ale Maicii Domnului, in 150 de capete. Tomul 19 contine planse cu
"manastirile Sfantului Munte", "Crinii Raiului", "Floarea Darului", "Sfintii Atonului" etc. Iar tomul 20 trateaza, in prima parte, istoria
145
monahismului romanesc atonit din inceput pana in anul 1916, cu cele peste o suta de chilii locuite de romani in timpul sau si pretioase
date statistice. Ultima parte a tomului 20 contine "Istoria Schitului Prodromul".
Cuviosul Irinarh isi incepe opera sa monumentala in anul 1898 si, dupa multe osteneli si grele ispite de la oameni si de la diavolul,
precum singur spune, o termina la 6 septembrie, 1916. Prima pagina o incepe cu aceasta rugaciune: "Doamne, Dumnezeul meu, ajuta-mi
in aceasta lucrare, pentru ca sa se proslaveasca numele Tau cel sfant in veci, amin. Ca cu darul Tau toate se ispravesc cu pace, Cel ce esti
inceputul si sfarsitul, iar fara darul Tau, nimic nu se ispraveste".
Marturiseste schimonahul Irinarh ca in anul 1905, pe cand scria minunile Maicii Domnului si ale icoanelor ei din Muntele Athos,
deodata a cazut din lucrarea vrajmasului o piatra mare in fereastra lui, i-a spart geamul si lampa si l-a lovit peste mana cu care scria. Dar
el, cerand ajutorul Preacuratei Fecioare, a continuat sa scrie mai departe. Uneori nu avea cerneala si hartie, iar alteori, fratii din schit se
suparau pe el si carteau ca nu iese la ascultare. Dar batranul pe toate le rabda si cu blandetea sa facea intotdeauna pace.
Lucrarea monografica a invatatului schimonah Irinarh are o valoare de unicat, atat din punct de vedere istoric si literar, cat mai ales
duhovnicesc. Opera sa este cea mai bogata monografie istorica a monahismului atonit, ce s-a scris dupa anul 1850. Schimonahul Irinarh
Sisman ramane primul istoriograf roman atonit si unul din cei mai buni pe care i-a dat vreodata Muntele Athos. Acest smerit nevoitor era
totodata un mare rugator si un talentat caligraf si miniaturist, copiindu-si opera intr-o frumoasa caligrafie, cu alese chenare, ornamente si
icoane in miniatura, lucrate de mana lui.
Ultimii ani ai vietii sale, Cuviosul schimonah Irinarh i-a petrecut numai in post, in rugaciune si in cugetarea celor dumnezeiesti. Apoi,
simtindu-si aproape sfarsitul, a primit Preacuratele Taine si si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Hristos.
MONAHIA MARIA STURZA - Manastirea Agapia (+ 1920)
Aceasta calugarita vrednica de pomenit fusese in tinerete sotia printului Grigorie Mihail Sturza, din satul Miclauseni-Iasi. Desi era din
familie de domnitori moldoveni, din copilarie iubea pe Hristos, citea Sfintele Scripturi si impodobea bisericile cu vesminte si broderii
cusute cu migala de mainile ei.
Raposand sotul ei, Raluca Sturza imparti cea mai mare parte de avere - pamant, bani, carti si odoare - la biserici, la manastiri si la oameni
saraci. Apoi, renuntand la toate, imbratisa viata monahala la Manastirea Agapia. Era spre sfarsitul secolului XIX. Dupa cativa ani de
rugaciune si smerenie, sora Raluca Sturza se calugari cu numele de Maria. Si era foarte blanda, duioasa si milostiva. Ca pe toate le ajuta,
cu toate vorbea duhovniceste si pentru fiecare avea un cuvant bun, o carte, un mic dar lucrat de mainile ei. De aceea o iubea tot soborul
si o numea "buna noastra mama".
Cunostea si limbi straine, citea multe carti alese, stia sa brodeze si sa coasa vesminte in fir de aur, scria foarte frumos si facea ornamente
si miniaturi in culori naturale de flori, ca nimeni alta. Dar mai presus de toate, cunostea bine Sfanta Evanghelie si se silea sa o
implineasca. Stia sa rabde, sa taca, sa se smereasca si mai ales sa se roage. Pentru aceea, toate se foloseau de nevointa si smerenia ei si o
cinsteau ca pe o adevarata mama duhovniceasca.
Dupa arderea Manastirii Agapia din anul 1903, maica Maria Sturza s-a dovedit cea dintai si cea mai mare donatoare. Adunand ajutoare
de la rudele ei si de la alte familii de credinciosi, a incurajat soborul manastirii, a refacut paraclisul cu hramul "Nasterea Maicii
Domnului" si a contribuit la innoirea chiliilor din incinta.
Asa a trait si asa s-a jertfit pentru dragostea lui Hristos aceasta floare aleasa din pamantul Moldovei. Deci, ajungand la adanci batraneti,
maica Maria Sturza s-a mutat la odihna cea de sus in anul 1920, plansa de tot soborul.
ARHIMANDRITUL VISARION IONESCU - Staret al Manastirii Cernica (1847-1921)
Acest preacuvios arhimandrit a fost un venerabil staret al Manastirii Cernica din secolul XX. Era originar din Targoviste. La varsta de 13
ani (1860) intra in obstea Manastirii Cernica, invrednicindu-se de binecuvantarea si sfaturile Sfantului Ierarh Calinic. Luand asupra sa
jugul lui Hristos si sporind mult in ascultare, in blandete si smerenie, s-a invrednicit din tinerete de harul preotiei. Apoi a ajuns duhovnic
ales in obstea Cernicai, crescand duhovniceste numerosi frati de manastire si mireni din imprejurimi.
In anul 1872, ieromonahul Visarion este numit iconom al manastirii, ascultare pe care o duce cu o rara pricepere, cu blandete si dreptate
timp de 25 de ani. In acest timp a innoit mai multe corpuri de chilii, a facut drumuri de acces si a pus buna randuiala in averea manastirii.
In vara anului 1896, ieromonahul Visarion Ionescu este ales de sobor staret al Manastirii Cernica. Timp de inca 25 de ani a povatuit
Cuviosul si blandul staret Visarion obstea Cernicai, care numara peste 100 de calugari. Prima sa grija a fost sa impodobeasca biserica cu
slujbe alese, cu preoti si cantareti din cei mai buni. Tot soborul era dator sa ia parte la slujbele bisericii, afara doar de cei bolnavi si din
ascultari. Spovedania se facea pentru frati saptamanal, iar Sfanta Impartasanie, o data pe luna. La ascultarile de obste, arhimandritul
Visarion mergea in fruntea tuturor facandu-se fiecaruia pilda de rugaciune, de smerenie si de bucurie duhovniceasca. Pentru
intelepciunea si blandetea lui, staretul Visarion era iubit si respectat de toti, atat de calugari, cat si de mireni, caci el cauta folosul
sufletesc al celorlalti si abia la urma se ingrijea de sine.
Asa s-a nevoit Cuviosul arhimandrit Visarion Ionescu peste 60 de ani in Sfanta Manastire Cernica, arzand ca o faclie curata in vazul
tuturor si jertfindu-se pentru slava lui Hristos si mantuirea fiilor sai duhovnicesti. Apoi, simtindu-si aproape obstescul sfarsit, a cerut
iertare de la toti si a adormit cu pace, lasand in urma o obste aleasa cu peste 120 de parinti si frati.
ARHIMANDRITUL CALIST GHEORGHIU - Manastirea Neamt (1853-1923)
Acest iscusit duhovnic al Manastirii Neamt era de loc din comuna Motca, judetul Iasi. Cand avea 20 de ani, a imbracat haina monahala
in obstea marii lavre, sub povatuirea evlaviosului staret Timotei Ionescu. Dupa mai multi ani de ascultare, se invrednici de darul preotiei,
ajungand un bun slujitor al Bisericii lui Hristos.
Intre anii 1890-1895, ieromonahul Calist a vietuit la Manastirea Secu. Apoi, revenind la metanie, este facut arhimandrit si ajunge cel mai
renumit duhovnic al Manastirii Neamt. Timp de 30 de ani, parintele Calist s-a jertfit pentru mantuirea altora. La el se spovedeau
episcopi, stareti, duhovnici, calugari din obste, sihastri, preoti de mir si un mare numar de credinciosi.
Dupa marturia batranilor care il pomenesc si astazi, arhimandritul Calist era un parinte al dragostei. Doua mari fapte bune se vedeau la
el: blandetea si milostenia. Primea pe toti cu aceeasi dragoste, ii spovedea dupa pravila, ii imbarbata si ii sfatuia pe calea mantuirii.
Nimeni nu pleca de la chilia lui nemangaiat. Apoi, darurile ce le primea de la credinciosi, le impartea imediat la calugari si la saraci.
Numele lui era cunoscut in multe sate, dar mai ales in Pipirig, unde se ducea personal si impartea la cei lipsiti haine, alimente si bani.
Dupa o nevointa ca aceasta, in vara anului 1923, arhimandritul Calist Gheorghiu s-a mutat la vesnica odihna, petrecut cu lacrimi de
numerosii sai fii duhovnicesti.
146
PUSTNICUL GHERASIM GREERUS - Muntii Casin-Bacau (+ 1925)
Cuviosul Gherasim Schimonahul a fost unul din marii sihastri ai monahismului nostru din acest secol. De loc era din judetul Botosani.
Mai intai s-a nevoit in Schitul Cozancea-Botosani, unde s-a calugarit si a facut multa osteneala duhovniceasca. Apoi, arzand cu duhul
pentru fericita liniste, in anul 1899, a plecat impreuna cu staretul sau, ieromonahul Silvestru, de la Cozancea la Schitul Tarnita-Vrancea.
Ieromonahul Silvestru a ramas staret in noul schit, iar schimonahul Gherasim si-a ales viata pustniceasca, retragandu-se in padurile
seculare din Magura Odobestilor. Acolo se nevoia singur pentru dragostea lui Hristos si nu primea pe nimeni la bordeiul sau. Toata
saptamana se ruga pe munte, iar cu mainile sale lucra linguri, cosuri si coveti. Apoi le cobora in Schitul Tarnita si primea in schimb
alimente - pesmeti, cartofi si sare.
De la un timp, numele lui s-a facut vestit si au inceput sa-l caute credinciosii la bordei, pentru sfat si rugaciune. Atunci pustnicul
Gherasim a parasit Magura Odobestilor si s-a mutat in Muntii Casin, din judetul Bacau. Aici isi continua aceeasi aspra nevointa de
rugaciune si isihie, ajungand vestit in toate satele. Vazand ca multi il suparau la bordei, s-a mutat in Muntii Casinului, din jurul
Manastirii Bogdana-Targu Ocna.
Pentru viata sa aleasa, Cuviosul Gherasim s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul facerii de minuni si al inaintevederii. Odata trecea
printr-un sat de munte si, vazand in curtea unui om un bou bolnav, indata a facut cruce asupra lui si s-a vindecat. Altadata s-a aprins
padurea si toti credeau ca va arde bordeiul sihastrului. Dar cuviosul, ridicandu-si mainile la rugaciune, indata s-a stins padurea.
Intr-o Duminica a coborat batranul in Manastirea Bogdana si, vazand doi frati, a zis celui dintai:
- Frate Nicolae, fratia ta n-ai sa ramai in manastire!
Iar celuilalt frate i-a zis:
- Frate Costache, ai sa ramai in manastire si ai sa te faci calugar si preot! Aceasta prezicere a batranului s-a implinit intocmai.
Asa s-a nevoit Cuviosul Gherasim pana in anul 1925. Apoi, chemand un duhovnic din Manastirea Bogdana, a primit Preacuratele Taine
si, rugandu-se, si-a dat sufletul in mainile Domnului. Parintii l-au ingropat in padure, alaturi de bordei, iar crucea lui se mai vede si
astazi.
MONAHIA ELISABETA VLAHUTA - Manastirea Agapia (1850-1925)
Era de loc din satul Plesesti-Barlad. Parintii ei mai intai au casatorit-o cu un judecator. Dupa doi ani, murindu-i sotul, s-a retras la
Manastirea Agapia, inchinandu-si restul vietii lui Hristos.
In anul 1880 a primit schima monahala si s-a smerit pe sine in nevointa calugareasca aproape cincizeci de ani. Si era maica Elisabeta
foarte ravnitoare la cele duhovnicesti, iubitoare de biserica si primitoare de straini. Cu mainile lucra asemenea Martei, iar cu mintea
mereu se ruga impreuna cu Maria. Avea inca in chilia ei cinci fiice duhovnicesti, pe care le-a crescut de mici in dragoste de Dumnezeu,
ca o adevarata mama, mereu hranindu-le din cuvintele Sfintilor Parinti. Caci era vestita maica Elisabeta Vlahuta in Manastirea Agapia si
toti se foloseau de intelepciunea si de smerenia ei.
In anul 1890 au luat jugul lui Hristos si parintii ei trupesti, calugarindu-se la Manastirea Agapia cu numele de Elisabeta si Nectarie. Mai
tarziu, s-a calugarit si fratele ei mai mic, cu numele de Mardarie. Si era minunat lucru a vedea o intreaga familie inchinata lui Hristos,
unul pe altul indemnandu-se la rugaciune si la fapta buna.
Asa s-a ostenit maica Elisabeta Vlahuta in mijlocul ucenicelor ei, mereu slavind pe Dumnezeu si slujind oamenilor. Apoi parintii ei -
monahul Nectarie si monahia Elisabeta - s-au mutat la cele vesnice si s-au ingropat in cimitirul manastirii. Iar in vara anului 1925 s-a
savarsit si maica Elisabeta cea iubitoare de multa osteneala si s-a asezat langa mormantul parintilor ei, ca sa se veseleasca impreuna in
lumina lui Hristos.
SCHIMONAHIA SUZANA STEFANESCU - Manastirea Razboieni-Neamt (1830-1925)
Era fiica cea mai mica a venerabilului preot Petru Stefanescu din comuna Garcina-Neamt si sora episcopului de Roman, Melchisedec.
Dorind sa slujeasca lui Hristos, din frageda copilarie s-a dus la Manastirea Varatec, impreuna cu sora ei, Elena. Acolo a invatat carte la
scoala manastirii din chiliile bisericii Sfantul Ioan Botezatorul. Acolo a deprins a canta Domnului ziua si noaptea, a se ruga, a face
ascultare si a se jertfi pentru toti.
Dupa primirea schimei monahale, schimonahia Suzana a mai stat un timp in Manastirea Varatec. Apoi a fost numita egumena si maica
duhovniceasca la Schitul Almas-Neamt, unde se nevoiau peste 20 de calugarite. In acest schit a facut multe innoiri, reparand biserica si
chiliile si formand din ucenicele sale o adevarata familie calugareasca.
In anul 1906, schimonahia Suzana a fost numita stareta la Manastirea Razboieni-Neamt, vestita ctitorie a voievodului Stefan cel Mare
(1496). Aici a continuat aceeasi activitate duhovniceasca inca 20 de ani, mentinand firul slujbelor calugaresti si rugandu-se lui
Dumnezeu pentru toata lumea si pentru eroii martiri ai Moldovei, care s-au jertfit pe acest pamant pentru apararea crestinatatii si a
neamului. Caci, maica Suzana iubea mai mult ca orice biserica si sfanta rugaciune.
Impacata cu sine si cu Dumnezeu, in anul 1925, schimonahia Suzana s-a mutat la vesnica odihna in varsta de 95 de ani, lasand in
Manastirea Razboieni o obste de peste 50 de calugarite.
PROTOSINGHELUL GHEDEON GEORGESCU - Egumen al Schitului Prodromul-Athos(1840-1925)
Acest devotat calugar si rugator roman din Muntele Athos era de loc din judetul Prahova. Auzind de numerosii calugari "vlahi" care
sihastreau in Athos, in anul 1865, s-a dus la Schitul Prodromul si a intrat sub ascultarea egumenului Nifon Ionescu. Fiind smerit si
ascultator, a primit tunderea monahala si s-a invrednicit de darul preotiei. Si era Cuviosul Ghedeon bland la cuvant, intelept si pasnic.
Zilnic slujea la biserica, facea ascultare in tacere si pe nimeni nu judeca. Sfetnicul lui cel mai iubit era marele protopsalt Nectarie Cretu,
de la care deprinsese, atat cantarea bisericeasca, cat si lucrarea rugaciunii lui Iisus.
Pentru bunatatea si sfintenia vietii lui, in anul 1891, obstea Schitului Prodromul l-a ales egumen si parinte duhovnicesc. Ca egumen,
protosinghelul Ghedeon era un adevarat model de calugar si duhovnic, unul din cei mai cuviosi stareti ai Schitului Prodromul. In toate
era smerit, bland si milostiv. Mergea cu toti la gradina, la ascultare, la biserica si la masa. Iar cand ii cerea un frate ceva, o haina, un ban,
o camasa, isi dadea si rasa de pe el, numai sa fie toti multumiti. Sub staretia protosinghelului Ghedeon Georgescu, Schitul Prodromul a
trait o epoca infloritoare din trecutul sau. Obstea numara 150 de calugari romani si avea scoala de muzica psaltica, renumita in tot
Athosul, duhovnici alesi si slujbe bisericesti care cucereau pe toti. Veneau calugari din tot muntele sa-l auda cantand pe schimonahul
Nectarie si pe ucenicii lui.
147
In anul 1900, parintele Ghedeon, s-a retras, atat din egumenie, cat si din incinta schitului, si s-a asezat intr-o chilie mica, pe malul marii.
Acolo s-a nevoit in smerenie inca 25 de ani, singur cu Dumnezeu, cu Psaltirea, cu rugaciunea lui Iisus si cu mangaierea Duhului Sfant.
Ca, vazand oarecare dezbinare in obste, n-a voit sa renunte la dulceata linistii.
Apoi, simtindu-si aproape sfarsitul, i-a indemnat pe toti la dragoste si unire si s-a mutat cu pace in odihna lui Hristos.
MONAHIA XENIA VELISARIE - Manastirea Agafton (1852-1926)
Maica Xenia Velisarie a fost o floare binecuvantata in obstea Manastirii Agafton. S-a nascut in comuna Ipotesti. Mama ei era sora cu
mama poetului Mihai Erminescu si cu maicile Fevronia, Sofia si Olimpiada Iurascu din Agafton. Pe cand copila avea zece ani, a venit
schimonahia Fevronia din manastire si a zis mamei sale:
- Sora, tu esti saraca si ai copii multi. Da-ne noua o fata s-o crestem, s-o facem calugarita, ca sa se roage lui Dumnezeu pentru voi si sa
fie mostenitoarea noastra in manastire.
- Cu bucurie, maica Fevronie. Iti dau pe asta mai mare!
Asa a ajuns in manastire maica Xenia. Aici a fost crescuta cu multa grija in casa matusilor ei, invatand de mica ascultarea, smerenia,
cantarea bisericeasca si sfanta rugaciune. Ajungand in varsta, s-a facut mireasa lui Hristos si lauda pe Dumnezeu ziua si noaptea.
Ucenicele ei spun ca maica Xenia era din copilarie o fiica tacuta, retrasa si iubitoare de liniste; se ruga mult, postea mereu si avea darul
lacrimilor.
- De ce plangi, maica Xenia? o intrebau ucenicele.
- Plang pentru varul meu ca a avut o viata zbuciumata si a murit de tanar! Venea mereu pe la noi. Ne citea din cartile lui, iar noi ii
vorbeam de Dumnezeu si il indemnam sa se roage. De atunci ii fac regulat parastas la biserica.
Asa s-a nevoit maica Xenia 60 de ani in Manastirea Agafton, slavind pe Dumnezeu si rugandu-se pentru oameni. In vara anului 1926 a
adormit cu pace si a fost inmormantata in cimitirul manastirii.
MONAHIA EPRAXIA DEMI - Manastirea Agapia (1832-1926)
Aceasta vrednica stareta a Manastirii Agapia era de loc din partile Tighinei. Venind de copila in manastire, a fost crescuta in dragoste de
Hristos si ravna pentru cele duhovnicesti. Apoi, primind tunderea monahala, se nevoi zeci de ani in deplina smerenie, in ascultare si
rugaciune.
In anul 1904, maica Epraxia este aleasa stareta in Manastirea Agapia, pe care o conduce cu multa blandete si intelepciune timp de patru
ani de zile. Prin osardia ei s-au refacut in intregime biserica si incinta, distruse in incendiul din 1903. Din anul 1912, maica Epraxia
Demi este aleasa stareta pentru a doua oara si conduce Manastirea Agapia cu o deosebita intelepciune inca 14 ani de zile, innoind viata
duhovniceasca si sporind numarul soborului pana la 500 de calugarite. Cel mai mult punea pret pe rugaciune si pe viata morala.
Niciodata nu ingaduia maicilor sa primeasca mireni in chilie sau sa umble prin incinta fara rasa si tinuta cuviincioasa. Dar nici in haine
scumpe nu le lasa sa se imbrace, ca sa nu sminteasca pe cineva.
Odata a vazut o calugarita venind la biserica imbracata in haine scumpe. Deci, chemand-o la sine, i-a zis:
- Spune-mi, maica, pentru care sfant te-ai imbracat asa? Nu stii cat de mare este pacatul smintelii?
Deci, mult nevoindu-se pentru mantuirea tuturor, in anul 1926, maica Epraxia s-a retras din staretie. Apoi, mai traind putin, a adormit cu
pace.
PROTOSINGHELUL PORFIRIE BUCURESCU - Manastirea Frasinei-Valcea (1862-1927)
Acest staret ales al Manastirii Frasinei s-a nascut in comuna Domnesti - Arges. Cand era de 12 ani, a trecut prin sat un ieromonah si,
vazand mai multi copii, i-a intrebat:
- Care din voi ar vrea sa mearga la manastire?
- Eu vreau sa ma fac calugar! a raspuns unul din copii cu numele Petru. Era viitorul staret Porfirie.
Dupa cateva zile, copilul a fost dus la Manastirea Frasinei si incredintat unui dascal iscusit, ieromonahul Lavrentie. Acesta l-a invatat
carte si toata buna randuiala, iar la varsta de 20 de ani l-a tuns in cinul calugaresc cu numele de Porfirie. Si era parintele Porfirie foarte
bland la cuvant si smerit cu inima. Deci, vazand staretul ascultarea lui, l-a hirotonit preot si l-a pus eclesiarh.
In anul 1905, staretul Silvestru mutandu-se la cele vesnice, obstea manastirii l-a ales staret pe parintele Porfirie. Si a povatuit Manastirea
Frasinei 22 de ani, pastrand cu sfintenie asezamantul lasat aici de Sfantul Calinic. Sub staretul Porfirie, Manastirea Frasinei ajunsese cea
mai renumita sihastrie din tara, numarand pana la 60 de parinti si frati. Randuiala acestei sihastrii era aceasta: calugarii luau parte la toate
slujbele din biserica. Ascultarea se facea in deplina tacere, unita permanent cu rugaciunea lui Iisus. Masa era de obste. Fiecare servea cu
infranare cat ii trebuia. Chiliile, bucataria si biserica nu se incuiau. Parintii se sileau sa citeasca sfintele carti, sa-si faca regulat pravila si
canonul de chilie, sa posteasca si sa se roage cat mai mult.
Intr-o zi, staretul Porfirie a vazut pe un frate cu sufletul tulburat si l-a intrebat:
- Frate, ti-ai facut canonul si pravila azi dimineata?
- Nu, parinte staret. N-am avut vreme sa le fac.
- Din cauza aceasta esti tulburat! Lasa ascultarea si du-te la chilie. Dupa ce-ti vei termina pravila si canonul, sa vii din nou la ascultare.
Dupa un ceas, fratele s-a intors de la chilie cu fata vesela si plin de pace.
Un alt frate era nestatornic. Mereu venea si pleca din manastire. Odata l-a intrebat pe staret:
- Oare de ce nu pot sta in manastire?
- Pentru ca nu te-ai spovedit odata cum trebuie! i-a raspuns staretul. Iata, timp de trei zile esti scutit de orice ascultare. Pregateste-te si te
spovedeste curat de toate gandurile tale si te vei linisti.
Intr-adevar, dupa spovedanie s-a izbavit de patima nestatorniciei.
De asemenea, staretul Porfirie nu ingaduia calugarilor sa se nevoiasca peste puterile lor sau sa se retraga singuri la pustie. Intr-o zi, un
frate i-a cerut voie sa se nevoiasca in padure. Iar staretul i-a zis:
- Frate Ioane, nu-ti dau binecuvantare sa te duci la pustie. Acolo sunt ispite multe. Ramai in obste, aici este locul tau.
Fratele insa a plecat pe ascuns. Dupa cateva luni, terminand mancarea, voia sa se coboare in manastire. Dar, fiind iarna, cum mergea pe
marginea unei vai, a alunecat in prapastie si acolo a raposat. Iata unde duce neascultarea!
Staretul Porfirie, ostenindu-se mult pentru mantuirea fiilor sai duhovnicesti, in toamna anului 1927, simtindu-si sfarsitul aproape, i-a
binecuvantat pe toti si a raposat cu pace.
ARHIEREUL VALERIAN STEFANESCU - Episcopia Romanului (1825-1928)
148
Smeritul arhiereu Valerian Stefanescu a fost un venerabil ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane din secolul XX. Era unul din fiii preotului
Petru Stefanescu si ai prezbiterei Anastasia, din comuna Garcina-Neamt. O casa binecuvantata de Dumnezeu cu multi copii, din care
cinci au luat jugul vietii monahale si au ajuns calugari sporiti in fapte bune.
Cel dintai a fost episcopul Melchisedec (1822-1892), mare carturar si vrednic ierarh al Episcopiei Romanului. Al doilea a fost Arhiereul
Valerian (1825-1928). Al treilea frate a fost arhimandritul Ieronim (1832-1906), mare eclesiarh la Episcopia Romanului. Iar din surori au
fost: monahia Evghenia (1821-1889), eclesiarha mare in Manastirea Varatec si monahia Suzana (1830-1925), stareta in Manastirea
Razboieni-Neamt. La batranete insusi preotul Petru Stefanescu s-a facut calugar in Manastirea Bisericani cu numele de Pahomie.
Arhiereul Valerian, numit din botez Vasile, a urmat in tinerete Seminarul de la Socola-Iasi. In anul 1850 a fost hirotonit preot de mir si a
functionat ca protopop la Bacau si la Roman timp de 19 ani.
Ramanand vaduv, in anul 1875 imbratiseaza viata monahala, iar in anul 1879 este hirotonit arhiereu vicar pentru Ramnicu-Valcea. Dupa
ce conduce un timp Tipografia Cartilor Bisericesti, in anul 1890 se retrage la Episcopia Romanului ca arhiereu vicar, unde ramane pana
la sfarsitul vietii.
Acest bland arhiereu a fost un adevarat pastor al turmei lui Hristos si un devotat slujitor al sfantului altar. Cele mai alese fapte bune cu
care era incununat au fost acestea: desavarsita smerenie, neagoniseala si o profunda dragoste pentru biserica, pentru sfintele slujbe,
pentru oameni.
Permanent purta haine si vesminte din cele mai simple, incat nu se deosebea de ceilalti. Era dulce la cuvant si bland la inima, vorbea cu
fiecare si impaca pe toti, iar de la slujbele bisericii era nelipsit ziua si noaptea. De asemenea, tot ce dobandea la sfintiri de biserici, la
slujbe si chiar pensia sa impartea cu dragoste la vaduve si la saraci.
Se spunea despre dansul ca dupa primul razboi mondial mergea cu diaconul sau la sfintiri de biserici noi, in locul celor distruse, mai ales
in judetele Bacau si Vrancea. Zabovea luni de zile, umbland pe jos din sat in sat, mangaind poporul descurajat, sfintind sfintele altare si
cercetand pe preoti. Iar darurile ce i se aduceau, pe toate le impartea la orfani de razboi si se intorcea la episcopie numai cu toiagul in
mana.
Se cuvine sa amintim si de grija ce o purta pentru luminarea copiilor mici. Din fondurile sale si ale episcopului Melchisedec, a cumparat
alaturi de episcopie o gradina si a zidit in mijloc o scoala cu doua sali pentru educarea copiilor. Aceasta a fost prima gradinita de copii
din orasul Roman, intretinuta de cei doi ctitori. O grija deosebita avea arhiereul Valerian si pentru Seminarul din Roman. Zilnic veneau
la el elevi pentru sfat si pentru ajutor, iar bunul pastor ii primea pe toti si-i ajuta cu dragoste.
Acest pururea pomenit arhiereu iubea Biserica, ca pe insasi mireasa lui Hristos. In fiecare zi era nelipsit de la Sfanta Liturghie, de la
Vecernie si Utrenie. Noaptea se destepta inaintea tuturor, isi lua toiagul si zabovea in fata catedralei, pana venea paracliserul sa descuie
usa. Daca trecea ora si slujitorii intarziau, arhiereul Valerian dadea binecuvantare si incepea pe de rost Miezonoptica. Iar dupa ce se
descuia biserica, zicea batranul:
- Cititi de la psalmii Utreniei, ca Miezonoptica am zis-o eu la usa bisericii!
Dar misiunea cea mai sfanta pe care o avea arhiereul Valerian era hirotonirea candidatilor de preotie si pregatirea lor pentru pastoratie.
Saptamanal hirotonea preoti noi, pe care ii invata randuiala slujbelor timp de 40 de zile. Cu o bunatate si indemanare rar intalnita,
blandul arhiereu forma pe slujitorii sfintelor altare, deprinzandu-i mai ales frica de Dumnezeu, dragostea de biserica si mila de oameni.
Asa s-a nevoit si asa a trait venerabilul arhiereu Valerian Stefanescu 103 ani, fiind cinstit de copii, de tineri si batrani, de preoti, de
calugari si de mireni, ca un patriarh si parinte al tuturor. El a fost o adevarata binecuvantare pentru Episcopia Romanului, pentru
ierarhia Bisericii Ortodoxe Romane.
In primavara anului 1928, arhiereul Valerian a adormit cu pace, dandu-si sufletul in mainile marelui Arhiereu Iisus Hristos. Trupul i-a
fost asezat intr-un mic paraclis din mijlocul gradinii, alaturi de fratele sau, episcopul Melchisedec, langa gradinita de copii fondata de el.
Deasupra mormantului sunt scrise aceste cuvinte:
"Sub aceasta piatra odihneste smeritul rob al lui Dumnezeu - Arhiereul Valerian Stefanescu-Craioveanul. Mort in 8 martie, 1928, dupa o
viata de peste una suta ani, rodnica in fapte bune.
Vesnica lui pomenire!"
IEROSCHIMONAHUL ILIE VULPE - Mare duhovnic al parintilor atoniti (1851-1928)
Acest cuvios parinte era de loc din judetul Orhei. Parintii sai, Ilie si Melania, i-au dat o crestere cu totul aleasa. In anul 1879 s-a dus la
Sfantul Munte si s-a calugarit la Schitul romanesc Lacu. Vazand parintii ravna si intelepciunea lui, in anul 1881 l-au invrednicit de darul
preotiei si savarsea cele sfinte cu mare credinta si frica de Dumnezeu. In anul 1894, a cumparat chilia Sfantul Ioan Botezatorul, la locul
numit Colciu, pe mosia Manastirii Vatopedu.
Deci, reinnoind chilia, a adunat in jurul sau cinci ucenici alesi, anume: Eftimie, Andrei, Paisie, Gherasim si Ioan Gutu ieromonahul,
formand impreuna o vestita familie duhovniceasca. Iar nevointa parintelui Ilie ieroschimonahul era tacerea si neincetata rugaciune,
fiind un vestit lucrator al rugaciunii inimii. Apoi savarsea cu multa evlavie pravila bisericii si Sfanta Liturghie, iar cand slujea, se
multumea numai cu Sfanta impartasanie si cu prescura, neprimind mancare decat sambata si Duminica. Cand nu savarsea cele sfinte,
primea hrana o data pe zi, afara de miercuri si vineri cand nu manca nimic. Apoi dormea foarte putin si citea zilnic Sfanta Scriptura si
cuvintele Sfintilor Parinti.
Pentru smerenia si nevointa lui, s-au odihnit din belsug in inima acestui parinte darul Duhului Sfant si dumnezeiasca dragoste. Cu
adevarat, ieroschimonahul Ilie Vulpe era parintele dragostei si al blandetii, vestit in tot Muntele Athos. Caci era foarte primitor, milostiv,
fara rautate, ca un copil, si intelept la cuvant.
Timp de peste 30 de ani, parintele Ilie a fost unul din cei mai iscusiti duhovnici ai Muntelui Athos, formand si povatuind pe calea
mantuirii sute de fii duhovnicesti, romani, greci, rusi, bulgari si sarbi. Toti il cautau si se foloseau de cuvintele lui. Iar daca vedea pe
vreunul rusinandu-se, indata il imbarbata, zicand:
- Indrazneste, fiule, ca si eu sunt pacatos! Astfel castiga multe suflete pe calea mantuirii.
Adeseori sfatuia pe ucenici, zicand:
- Fiilor, sa nu uitam ca suntem in Sfantul Munte, unde ne-a chemat Maica Domnului sa lucram fapta buna. Sa ne rugam neincetat lui
Dumnezeu pentru mantuirea lumii si a intregului neam crestinesc.
Alteori iarasi le zicea:
149
- Parintilor, sa nu uitam cuvantul din Pateric pe care l-a zis Ava Iosif catre Ava Lot: "Nu te poti face calugar, de nu te vei face ca focul!"
Deci sa arda inima noastra pentru dragostea lui Hristos.
Odata a venit la el un calugar pentru spovedanie si i-a zis:
- Parinte, da-mi binecuvantare sa ma fac nebun pentru Hristos! Iar batranul i-a raspuns, zambind:
- Nu-ti ajunge cat esti de nebun? Vrei sa te mai faci?
Deci, rusinandu-se calugarul, i-a pus metanie pana la pamant si i-a zis:
- Iarta-ma, cinstite parinte, ca am gresit! Iar el, sarutandu-l, l-a liberat cu pace.
Asa s-a nevoit Cuviosul ieroschimonah Ilie Vulpe 50 de ani in Sfantul Munte, slavind pe Dumnezeu ziua si noaptea si crescand multi fii
duhovnicesti. Apoi, vazandu-si sfarsitul apropiat, i-a binecuvantat pe toti si a adormit cu pace la 8 decembrie, 1928, fiind plans si
petrecut la mormant de numerosi calugari atoniti.
IERODIACONUL CRISTOFOR SIHASTRUL - Schitul Sihla (1930)
Intre anii l930-l933 se linistea in padurile din jurul Schitului Sihla un ierodiacon strain de aceste locuri, numit Cristofor. Era cu metania
din Manastirea Frasinei. Fiind student la teologie, in fiecare vacanta se retragea la Sihla si se nevoia singur in munte, intr-un mic bordei
din padure, la un kilometru departare de schit. Pe atunci se aflau mai multi calugari sihastri in Muntii Sihlei.
Odata treceau cu oile prin aceste paduri neumblate doi frati din Manastirea Sihastria, Vasile si Constantin (Cleopa) Ilie. Unul din ei
observa usa unui bordei pustnicesc si batu incet:
- Binecuvinteaza, parinte!
Dar nimeni nu-i raspunse. Atunci observa ca usa era incuiata cu un ratez de care atarna o sfoara. Trase usor de sfoara si usa se deschise.
Inauntru, o incapere mica sub o stanca de gresie. Pe jos, cetina de brad si bureti, iar alaturi, un fel de masa cu un ceaslov pe ea si o bucata
de hartie pe care scria: "Aici locuieste jivina pamantului, D.C.". Atunci a zis unul din frati:
- Cati robi ascunsi are Hristos in padurile acestea! Daca am sti cine este, i-am aduce mancare de la stana.
Apoi, inchizand usa, au plecat dupa oi.
Dupa cateva zile, sosi intr-o seara la stana manastirii un parinte strain. Era slab, inalt si purta ceva in spate.
- Fratilor, a zis el, va cunosc de cand ati fost la chilia mea cu oile. V-am vazut din desisul padurii. Eu sunt "jivina pamantului,
ierodiaconul Cristofor!"
- Dar ce aveti in aceasta traista cu semnul crucii pe ea? l-au intrebat fratii.
- Este craniul unui sfant pe care l-am aflat in padure. Duceti-ma in manastire, la parintele egumen, sa-i descopar taina aceasta.
Deci, ducandu-l la Protosinghelul Ioanichie Moroi, egumenul Sihastriei, ierodiaconul Cristofor i-a spus urmatoarele:
- In vara aceasta, de ziua Sfantului Ilie, dupa ce am slujit Sfanta Liturghie la Sihla, ma intorceam la bordeiul meu din padure. Pe cale,
fiind obosit, am adormit putin intr-o poiana. Deodata, insa, o mana nevazuta m-a intors cu capul in locul unde imi erau picioarele.
Socoteam ca este o nalucire diavoleasca. M-am inchinat si am adormit din nou. Apoi, iarasi, aceeasi mana m-a desteptat. In clipa aceea
am vazut la inaltimea brazilor un calugar foarte cuvios. Era imbracat in rasa de siac, cu capul descoperit, cu parul alb pe spate, cu barba
potrivita, cu fata luminata, purtand metanii de lemn in mana. Deci, mi-a zis cu glas linistit:
- Nu te teme, parinte Cristofor. Sunt un smerit rob al lui Hristos, care m-am nevoit de mult in locul acesta multi ani de zile, nestiut de
nimeni, si am adormit aici. Oasele mele, insa, au ramas pana acum neingropate. Deci, scoala-te, zi marturisirea de credinta - Crezul, apoi
fa la dreapta o suta de pasi si vei gasi langa o stanca osemintele mele. Sa iei de binecuvantare numai capul meu si sa-l porti cu tine toata
viata, oriunde vei merge, ca iti va fi de mare ajutor. Iar oasele mele sa nu indraznesti a le lua, ci sa le ingropi acolo sub pamant!
Dupa ce a disparut acel cuvios din ochii mei, continua ierodiaconul Cristofor, intai m-am rugat sa nu fie nalucire de la vrajmasul. Apoi
am simtit o mare bucurie duhovniceasca in inima mea. Apoi am zis crezul si am numarat o suta de pasi la dreapta. Deodata am aflat, sub
o stanca scobita, osemintele acelui mare cuvios. Erau galbene ca ceara si binemirositoare. M-am inchinat, am facut trei metanii si m-am
aplecat sa implinesc porunca. Gandul insa ma ispitea sa iau toate oasele. Deci, am asternut rasa jos, dar, o minune! Cum ma atingeam de
oase, ele se faceau fierbinti in mana mea, incat ma frigeau la degete. Apoi unul cate unul dispareau in pamant. Atunci, cerand iertare
sfantului ca am calcat porunca, am luat cu mine numai craniul si am venit la bordei.
Din ziua aceea port cu mine capul cuviosului oriunde merg si cu rugaciunile lui sunt izbavit de orice ispita si primejdie.
- Parinte Cristofor, l-a intrebat egumenul, stii cumva numele acestui cuvios?
- Multa vreme n-am stiut numele lui. Deci, m-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi sa-mi descopere numele cuviosului. Iar intr-o noapte, pe
cand faceam Utrenia in bordei, deodata imi apare inainte acel cuvios minunat si imi zice:
- Parinte Cristofor, nu te necaji ca nu stii cum ma cheama. Ma numesc ieroschimonahul Pavel. Sa ma pomenesti la sfintele rugaciuni! Si
indata s-a facut nevazut.
- Da, acesta era duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla, a spus egumenul Sihastriei. El a trait in Schitul Sihastria pe la sfarsitul secolului
XVII. Apoi s-a retras la pustie si a raposat acolo.
Deci, a zabovit ierodiaconul Cristofor trei zile in Manastirea Sihastria, slujind zilnic Sfanta Liturghie impreuna cu Protosinghelul
Ioanichie Moroi. In aceste zile, capul Cuviosului Pavel Ieroschimonahul a stat tot timpul pe Sfanta Masa, de unde raspandea in biserica o
buna mireasma duhovniceasca. Apoi, sarutand parintii acel sfant cap, Ierodiaconul Cristofor l-a pus din nou in traista, ce purta pe ea
semnul Sfintei Cruci, si a plecat spre Schitul Sihla. Din ziua aceea nimeni nu l-a mai intalnit pe Ierodiaconul Cristofor. Se crede ca s-a
retras in adancul codrilor din Muntii Sihlei si acolo s-a savarsit, slavind pe Dumnezeu. Zadarnic au incercat parintii din Sihastria sa-i
gaseasca macar bordeiul. Nimeni nu l-a mai aflat. Se vorbeste in traditia locului ca intre Schitul Sihla si Rapa lui Coroi din apropiere este
un loc tainuit de Dumnezeu pe care nimeni nu-l poate descoperi. Acolo s-au nevoit de-a lungul veacurilor multi sihastri sfinti. Poate
acolo sa fi adormit si parintele Cristofor cu craniul Cuviosului Pavel in bratele sale!
RASOFORUL VASILE ILIE - Manastirea Sihastria (1902-1931)
Viata
Acest smerit rasofor a fost un nevoitor neintrecut in obstea Manastirii Sihastria. Nascut intr-o familie binecuvantata cu multi copii, din
comuna Sulita-Botosani, de mic a fost chemat sa slujeasca lui Hristos. Parintii lui, Alexandru si Ana Ilie, se ocupau cu cresterea vitelor.
Din cei zece copii, cinci si-au ales viata calugareasca.
Rasoforul Vasile Ilie a venit la Manastirea Sihastria in anul 1929, impreuna cu alti doi frati ai sai mai mici, Gheorghe si Constantin.
Timp de trei ani, cat a trait, a fost pastor la oile manastirii, fiind pentru toti exemplu de dragoste, de rugaciune si ascultare.
150
In primavara anului 1931 s-a mutat din viata aceasta la odihna cea neinserata.
Rasoforul Vasile era din copilarie pastor de oi. Inainte de a veni la Sihastria, s-a nevoit un timp la Schitul Cozancea-Botosani, ca ucenic
al Schimonahului Paisie Olaru. Acolo avea aceeasi ascultare. Insa, pentru viata lui aleasa, vrajmasul ii facea multe ispite. intr-o seara, pe
cand citea la Psaltire, diavolul s-a aratat in chipul unei pasari, a intrat in foc si cu mare zgomot a risipit jaraticul, incat s-au aprins stana si
oile. Alteori speria turma sau intra in caini si ii ucidea. Ca nu putea rabda vrajmasul focul rugaciunii lui. Insa tanarul ostas nu se temea de
cursele diavolului si niciodata nu lasa mintea sa i se raspandeasca in vremea rugaciunii.
Cand a venit rasoforul Vasile Ilie la Manastirea Sihastria, cu fratii sai Gheorghe si Constantin, intai au fost pusi de egumen la incercare.
Timp de trei zile au fost tinuti la poarta manastirii, in post si rugaciune, pentru a ispiti taria credintei lor. Toata ziua loveau cu batul in
trunchiul unui copac si nu vorbeau cu nimeni. Seara venea iconomul si-i intreba:
- Spuneti, fratilor, a zis ceva copacul?
- Nu, raspundeau ei.
- Nu-i este foame copacului?
- Nu! ziceau fratii.
- Iata, asa trebuie sa rabde calugarul in manastire! Apoi iconomul pleca, fara sa le dea de mancare. Asemenea a facut si in seara
urmatoare.
A treia zi a venit din nou iconomul, a luat pe cei trei frati si i-a dus in biserica. Dupa ce s-au inchinat, egumenul i-a binecuvantat, i-a
spovedit din copilarie, le-a dat mancare la trapeza si a doua zi i-a invrednicit de Trupul si Sangele Domnului. Apoi le-a dat chilii si le-a
randuit ascultari deosebite.
Timp de trei ani de zile, rasoforul Vasile Ilie a trait la stana manastirii. Si era asa de bland si plin de dragoste, ca il iubeau toti, pana si
oile, cainii si pasarile cerului. Iar nevointa lui era aceasta: in fiecare zi manca o singura data, dupa-amiaza, la ora trei. Stia Psaltirea si
cele sapte laude pe de rost, pe care le zicea zilnic mergand dupa oi cu capul descoperit. Noaptea facea cinci sute de metanii si citea
Vietile Sfintilor, cugetand mereu la judecatile Domnului.
O alta nevointa a acestui suflet iubitor de Hristos era purtarea de grija pentru pustnicii din padure. Pe atunci se nevoiau in jurul
Manastirii Sihastria si al Schitului Sihla peste 30 de pustnici, calugari si maici. Fratele Vasile Ilie era prietenul pustnicilor. Cand intalnea
vreunul prin munti si paduri, chiar de nu-l cunostea, ii facea metanie si ii zicea:
- Binecuvinteaza, parinte, si te roaga-pentru mine, pacatosul! Aveti nevoie de ceva mancare de la stana?
Daca pustnicul incuviinta, fratele Vasile ii aducea a doua zi branza, cartofi, legume, sare si faina. Si avea numerosi sihastri pe care ii
cunostea si ii cerceta la chiliile lor.
Odata a intrebat pe un sihastru:
- Parinte, ce sa fac ca sa ma mantuiesc?
- Frate, a zis batranul, roaga-te mereu, fa ascultare cu dragoste si sa ai smerenie. De vei pazi aceste trei, cu siguranta te mantuiesti.
In toamna anului 1930, rasoforul Vasile pastea oile impreuna cu fratele sau Constantin, pe obcina Muntilor Sihlei. In ceasul acela au
trecut pe acolo un pustnic sfant si minunat, arhiereul Ioan, cu diaconul sau. Dupa ce i-a binecuvantat pe amandoi, episcopul, fiind
inaintevazator, a zis catre cel mai tanar:
- Frate Constantin, spune-i fratelui Vasile sa se pregateasca si sa mearga inainte, ca are de facut o cale lunga!
Fratii n-au inteles atunci cuvintele acelui sfant sihastru, insa dupa sase luni, fratele Vasile s-a dus catre Hristos pe calea cea lunga si fara
de intoarcere.
In primavara anului 1931, acest smerit ascultator s-a imbolnavit si a fost adus in manastire. Odata, pe cand se ruga in fata bisericii, a avut
o vedenie infricosata. De frica a inceput a plange si striga cu glas tare:
- Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma! Iar catre parintii care s-au adunat in jurul lui a zis:
- Inchinati-va, parintilor, inchinati-va ca, iata, Stapana noastra a venit aici! Maica Domnului nostru este de fata, cu Mantuitorul in brate!
Iat-o deasupra noastra!
- Frate Vasile, de ce ai strigat asa de tare? l-au intrebat calugarii.
- Parintilor, pe cand ma rugam in fata bisericii, deodata a aparut o ceata de diavoli foarte fiorosi cu toiege de foc in maini, care au inceput
a ma bate cumplit si a striga: "In zadar te mai rogi, ca nu te-ai mantuit. Tu esti ai nostru, ca esti pacatos!"
Atunci am inceput a striga cu nadejde catre Maica Domnului. In clipa aceea s-a coborat din cer un nor alb, plin de lumina, pana deasupra
bisericii. Iar in nor am vazut pe Maica Domnului cu Mantuitorul in brate, zicand catre mine:
- Nu te teme, ca de acum mai ai trei zile si vii la noi! Apoi Mantuitorul ne-a binecuvantat pe toti si s-a ridicat la cer... Parintilor, mare
putere si indrazneala are Maica Domnului inaintea Mantuitorului nostru Iisus Hristos si foarte mult asculta rugaciunile ei!
La urma i-a zis egumenul:
- Frate Vasile, sa nu te insele vrajmasul. Ia aminte de sine si-ti pazeste mintea, ca multe sunt cursele lui. Apoi a zis catre ceilalti frati:
- Daca dupa trei zile fratele Vasile se va duce dintre noi, intr-adevar, Maica Domnului i s-a aratat. Iar daca nu, atunci a fost inselat de
diavolul.
Dupa trei zile, exact la aceeasi ora, rasoforul Vasile Ilie a adormit in pace, cu rugaciunea pe buze.
Cine stie cati pustnici sfinti se rugau in clipa aceea pentru odihna sufletului sau!
MONAHUL GHERASIM ILIE - Manastirea Sihastria (1904-1933)

Viata
Era frate cu rasoforul Vasile Ilie, pe care l-a odraslit aceeasi familie aleasa din comuna Sulita-Botosani. Arzand pentru dragostea lui
Hristos, in anul 1926 a intrat in nevointa calugareasca la Schitul Cozancea-Botosani. Acolo a fost doi ani ucenic al unui imbunatatit
sihastru - schimonahul Paisie Olaru.
In anul 1929 a venit la Manastirea Sihastria, unde s-a nevoit inca 5 ani in desavarsita ascultare, in rugaciune si in cugetare la cele
vesnice. Ascultarea lui, ca si a fratilor sai, a fost pastoritul oilor manastirii.
Dupa o nevointa rar intalnita, monahul Gherasim Ilie - acest fiu al ascultarii si al neadormitei rugaciuni - si-a dat sufletul in mainile
Domnului, in vara anului 1933.
151
Pe cand era ucenic la Schimonahul Paisie in Schitul Cozancea, l-a trimis batranul la o ascultare. Fratele Gheorghe, insa, umbland dupa
sfatul mintii sale, a intrat in chilie si a lasat pe masa aceasta scrisoare: "Iarta-ma, parinte Paisie, eu am plecat in padure pentru cinci zile,
sa ma pocaiesc". Mai tarziu, citind batranul scrisoarea, zise: "Acest lucru este din ispita diavolului si nu-i va fi de folos, ca este fara
binecuvantare!"
La miezul noptii batu cineva in usa chiliei!
- Binecuvinteaza, parinte Paisie, si ma iarta pe mine, pacatosul!
- Cine esti? intreba batranul.
- Fratele Gheorghe, pacatosul.
- Cum se poate asta? Fratele Gheorghe este plecat in padure sa se pocaiasca, pentru cinci zile!
- Iarta-ma, parinte, ca am gresit!
- Dumnezeu sa te ierte, frate. Intra in chilie si spune-mi ce ti s-a intamplat.
- De mult voiam sa ma rog singur, cateva zile. Deci, am luat Ceaslovul si m-am ascuns in padure, intr-o groapa. Acolo am inceput a face
metanii si a ma ruga cu lacrimi. Pe la miezul noptii aud langa mine un glas infiorator: "Ce faci aici?" Ma intorc si vad un arap urias cu
chip infricosat. Era vrajmasul. Atunci, cuprins de frica, am luat ceaslovul si am fugit la chilie.
Din ceasul acela, ucenicul nu mai facea nimic fara binecuvantare.
Dupa primirea schimei monahale, parintele Gherasim si-a inmultit nevointa. Repeta zilnic Psaltirea si cele sapte laude pe care le stia pe
de rost, iar noaptea facea sute de metanii cu rugaciunea lui Iisus. Era un suflet foarte nevoitor, tainic si avea mare evlavie catre Maica
Domnului. Vorbea putin si avea darul lacrimilor.
Parintele Gherasim purta cu sine intotdeauna icoana Maicii Domnului. O invelea intr-un servet curat, o punea in traista, alaturi de Vietile
Sfintilor si pleca cu oile la pascut. In padure, agata icoana in trunchiul unui fag, citea Acatistul Bunei Vestiri si facea metanii.
Odata, pe cand se ruga, a inceput a plange cu voce tare inaintea icoanei Maicii Domnului. Trecand pe acolo, un padurar l-a intrebat:
- Ce ti s-a intamplat, parinte, de plangi asa?
- M-am lovit la un picior.
- Lasa, frate, ca o sa-ti treaca!
- Sa dea Dumnezeu sa-mi treaca!
Acest tanar ostas al lui Hristos avea si o alta nevointa de taina. Totdeauna cugeta la moarte si la ceasul infricosatei judecati. Cand auzea
ca vreun parinte este greu bolnav, se ducea langa el, il mangaia, se ruga pentru dansul, ii citea din sfintele carti, apoi incepea sa verse
lacrimi.
- De ce plangi, parinte Gherasim? il intreba bolnavul.
- Plang pentru ca mi se apropie ceasul mortii, iar eu inca nu m-am pregatit!
Monahul Gherasim se ducea uneori noaptea in cimitir si acolo se ruga si plangea singur. Iar in chilie isi facuse, in loc de pat, un sicriu in
care se odihnea cateva ceasuri.
Intr-o zi i-a zis un parinte:
- Cate sicrie de acestea o sa putrezeasca pana vei muri sfintia ta!
- Eu cred in bunul Dumnezeu - a raspuns el - ca acesta imi va fi mie casa de veci!
Dupa putina vreme cuvantul lui s-a implinit.
In primavara anului 1933, egumenul manastirii a cumparat cateva hectare de teren langa Targu Neamt, pentru nevoile obstii. Auzind de
aceasta, monahul Gherasim a oftat adanc si a zis catre toti:
- Parintilor, de acum s-a dus linistea si pacea duhovniceasca a calugarilor din manastirea noastra!
Un an mai tarziu cu totii ziceau:
- Cata dreptate a avut parintele Gherasim.
Odata s-a imbolnavit parintele Gherasim si i-a zis egumenul:
- Sa-ti aducem un doctor, sa te faci sanatos? Iar el i-a raspuns cu lacrimi:
- Iertati-ma, parintilor, eu m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi dea necaz si boala, numai sa ma mantuiesc. Deci, daca Dumnezeu a facut
mila cu mine, eu sa ma impotrivesc? Lasati-ma in mana si in voia lui Dumnezeu, ca boala este spre mantuirea mea.
Fiind bolnav, parintele Gherasim nu mai putea sluji la biserica. Dar de la Sfanta Liturghie nu lipsea. Statea, fie in strana, fie jos, rezemat
de o perna.
- Parinte Gherasim, ii spuneau ceilalti, de ce nu stai la chilie pana te faci mai bine?
- Parintilor, iertati-ma pe mine, pacatosul, am venit sa mai ascult o Sfanta Liturghie. Poate aceasta este ultima din viata mea. Ca nici o
slujba nu-i mai de nevoie pentru mantuirea noastra decat dumnezeiasca Liturghie.
Intr-o zi a murit un calugar batran. Atunci parintele Gherasim a zis catre toti cu lacrimi:
- Sa stiti, parintilor, ca, dupa parintele Vasile, mie imi vine randul sa plec din viata aceasta.
- Intr-adevar, in ziua de 14 septembrie, 1933, mult rabdatorul Gherasim Ilie si-a dat sufletul in mainile lui Hristos, culcat in sicriul pe
care singur si-l facuse. Sub capatai i s-a gasit aceasta scrisoare, adresata fratelui sau mai mic, care avea sa fie arhimandritul Cleopa de
mai tarziu:
"Iubitul meu frate Constantin,
Sa stii ca pe fratia ta te va tine Dumnezeu mai mult in aceasta viata. Deci, te rog sa nu ma uiti pe mine, pacatosul, la sfintele rugaciuni.
Caci si eu, cu multe lacrimi, m-am rugat lui Dumnezeu pentru tine si pentru toti fratii, sa va aduca Domnul pe calea mantuirii!”
IEROSCHIMONAHUL VARLAAM VANTU - Muntele Athos (1833-1934)
Acest parinte a fost un ales nevoitor atonit si un duhovnic renumit. Era fecior de tarani credinciosi, de loc din comuna Buimaceni-
Botosani. Dorind sa-si inchine viata lui Hristos, a plecat de tanar in Sfantul Munte si s-a calugarit acolo, la o chilie romaneasca. Dupa
mai multi ani de nevointa, parintele Varlaam se intoarce in tara si ramane la Schitul Cozancea-Botosani. Aici este hirotonit si numit
egumen in anul 1899.
Timp de 12 ani a condus ieroschimonahul Varlaam Schitul Cozancea. Ca duhovnic iscusit ce era, a crescut multi ucenici in frica de
Dumnezeu, deprinzandu-i ascultarea, rugaciunea si milostenia. Sub conducerea lui, Schitul Cozancea a trait o epoca infloritoare.
152
In anul 1912, batranul egumen se intoarce din nou in Athos, sa-si dea acolo obstescul sfarsit. Spun parintii romani atoniti ca tocmai
atunci se nevoia un ieroschimonah moldovean, anume Nicolae, la chilia Sfantul Nicolae din Iufta, pe terenul Manastirii Pantocrator.
Parintele Nicolae era tare batran si nu avea ucenici. El incepuse zidirea unei biserici in cinstea marelui ierarh, dar nu avea cu ce s-o
termine. Intristat de aceasta, a pus icoana Sfantului Nicolae intr-un copac si se ruga, zicand:
- Sfinte Nicolae, eu sunt batran si nu mai pot. Iata, biserica ta ramane neterminata. Tu faci minuni si pe mare si pe uscat. Tu ai dat trei
pungi cu galbeni la cele trei fete, da-mi si mie ajutor ca sa termin biserica ta!
Pe cand se ruga batranul cu lacrimi, a sosit si parintele Varlaam in Athos. Deci, ramanand acolo, a terminat biserica Sfantul Nicolae si a
adunat cativa ucenici buni. In anul 1934, ieroschimonahul Varlaam s-a savarsit din viata cu sufletul impacat si a fost ingropat langa
biserica, alaturi de parintele sau duhovnicesc
MONAHUL ILARION IONICA - Manastirea Sihastria (+ 1934)
Viata
Parintele Ilarion Ionica a fost un calugar foarte iubitor de Dumnezeu, inchinat din copilarie Maicii Domnului. Era de loc din comuna
Racova- Bacau. In tinerete a fost casatorit si a avut copii. Apoi, trecand printr-o grea incercare, a lasat totul si a venit la Manastirea
Sihastria. Egumenul Ioanichie Moroi l-a calugarit si l-a randuit iconom si povatuitor peste frati. Dupa douazeci de ani de desavarsita
ascultare si smerenie, s-a mutat catre Domnul in varsta de 80 de ani.
Parintele Ilarion a fost in lume plutas pe raul Bistrita. intr-o noapte de iarna, pe cand se intorcea acasa de la lucru, l-au atacat lupii pe
cale. Dupa doua ore de lupta, nu se mai putea apara de ei. Deci, cazand in genunchi, s-a rugat, zicand:
- Maica Domnului, daca ma scapi de aici cu viata, las toate si ma fac calugar.
In clipa aceea s-au auzit glasuri de oameni si o sanie cu clopotei. Lupii au fugit, iar el, fiind salvat, a fost dus in familie. Dupa cateva luni
de zile s-a dus la Manastirea Sihastria sa slujeasca lui Hristos.
Trecand un an de zile, diavolul i-a facut o grea ispita. Il cuprinsese o mare intristare si voia sa plece la alta manastire. intr-o noapte,
mergand la biserica, se ruga in urma si plangea. Apoi a vazut ca din icoana Maicii Domnu- lui a iesit o femeie cuviincios imbracata, care,
apropiindu-se de el, l-a intrebat:
- De ce plangi si esti tulburat, frate Ioane?
- Mi-i urat aici si as vrea sa plec din manastirea aceasta!
- De ce ti-i urat in casa mea? Fii linistit si fa toate cu dragoste, ca de acum nu-ti va mai fi urat niciodata! Apoi acea femeie minunata s-a
intors iarasi spre icoana si s-a facut nevazuta. Era Maica Domnului.
Din ceasul acela, fratele Ioan s-a izbavit de aceasta ispita. Mai tarziu, calugarindu-se, a ajuns un monah desavarsit.
Timp de 20 de ani, parintele Ilarion a fost iconomul Manastirii Sihastria. Dimineata mergea la chilia fiecaruia si zicea:
- Haideti, dragii tatei, veniti la ascultare! Apoi pleca inainte cu rugaciunea pe buze si lucra cu fratii toata ziua, facandu-se pilda tuturor de
smerenie, de blandete si de nemuritoare dragoste. Seara, cand se intorcea la chilie, batranul facea metanie tuturor, zicand:
- Iertati-ma, parintilor, ca poate v-am suparat cu ceva! Apoi se ducea la chilie si citea acatistul si paraclisul Maicii Domnului.
In primavara anului l933, parintele Ilarion s-a dus in padure dupa lemne si si-a rupt un picior. Mai tarziu, cangrenandu-se rana, batranul
se ruga cu lacrimi, zicand:
- Maica Domnului, nu ma lasa, ca greu ma doare piciorul!
Noaptea, pe cand se ruga, a intrat in chilia lui o femeie cuviincioasa, in chipul unei doctorite din Targu Neamt si l-a intrebat:
- De ce plangi, parinte Ilarion?
- Doamna doctorita, mi-am rupt piciorul si ma doare cumplit. Simt ca voi muri si plang ca nu m-am pocait.
Apoi doamna aceea s-a uitat la piciorul lui, l-a atins cu mana si i-a zis:
- Nu mai plange, parinte Ilarion. De acum te vindeci la picior si vei mai trai inca un an de zile. Dupa aceea te vei odihni.
Apoi a iesit doctorita si batranul a adormit. Era Maica Domnului. Dimineata s-a sculat sanatos, a venit la biserica si a spus tuturor
minunea Maicii Domnului.
Deci, mai traind exact un an, in aceeasi zi, la Duminica izgonirii lui Adam din Rai, si-a dat sufletul in bratele Maicii Domnului si a fost
petrecut de toti la cimitirul manastirii.
MONAHIA MATRONA DOMNARU - Manastirea Horezu (1852-1935)
Era fiica unui mocan din partile Sibiului. Tatal sau s-a facut mai tarziu calugar in Muntele Athos, cu numele de Nicodim, iar copila a fost
crescuta la Manastirea Saracinesti-Valcea de la varsta de 5 ani.
In anul 1868 a fost calugarita si trimisa de ascultare la Manastirea Horezu. Acolo si-a continuat nevointa maica Matrona, in rugaciune si
smerenie, pana in anul 1922, cand a fost aleasa stareta. Ea a povatuit obstea manastirii timp de patru ani de zile, facandu-se tuturor
exemplu de bunatate duhovniceasca.
In anul 1926 s-a imbolnavit greu. Deci, rugandu-se cu lacrimi Maicii Domnului, a fost vindecata in chip minunat si a mai trait inca noua
ani. Spuneau maicile ca era nelipsita ziua si noaptea de la biserica. Cu chipul senin, cu rugaciunea pe buze si cu toiagul in mana, mergea
cea dintai la slujba si se intorcea cea mai de pe urma.
In vara anului 1935, simtindu-si aproape sfarsitul, si-a chemat ucenicele si le-a spus:
- Maica Olimpiada si maica Gherasima, peste trei zile eu plec din aceasta lume. Ma cheama Domnul si Maica Domnului. Va rog sa traiti
in iubire, in smerenie si in ascultare. Niciodata sa nu lipsiti de la biserica. Sa nu adunati avere pe pamant, nici bani, nici haine, ca acestea
ne despart de dragostea lui Hristos. Ramaneti in manastire pana la moarte, oricate ispite veti avea. Iar eu ma voi ruga lui Dumnezeu
pentru manastire si pentru sfintiile voastre.
A doua zi s-a desteptat de dimineata, s-a imbracat in hainele de calugarie si a zis ucenicei:
- Citeste-mi acatistul Bunei-Vestiri. La sfarsit, maica Matrona a rostit aceste cuvinte de lauda in cinstea Maicii Domnului:
- Bucura-te, Mireasa, pururea Fecioara! In clipa aceea si-a dat duhul.
CUVIOSUL GHELASIE MALOVICEANU - Manastirea Cernica (1858-1936)
Cuviosul ieroschimonah Ghelasie a fost cel mai mare duhovnic si sihastru al Manastirii Cernica din secolul nostru. S-a nascut in comuna
Malovat- Mehedinti si a imbratisat viata calugareasca in obstea Sfantului Ierarh Calinic, la anul 1888. Dupa doi ani a primit schima
153
monahala, iar dupa alti cinci ani de ascultare s-a invrednicit de darul preotiei. Parintele Ghelasie a slujit Sfanta Liturghie cu multa
credinta si cu lacrimi timp de 20 de ani.
Urmand nevointa calugarilor isihasti, si-a ales sa petreaca restul vietii in chilie, pana la moarte. Timp de inca 20 de ani, acest mare
iubitor de liniste s-a rugat ziua si noaptea in chilie si in inima sa, nestiut de nimeni. Aici primea Preacuratele Taine si hrana cea de toate
zilele, aici se ostenea cu postul, aici cugeta la Dumnezeu cu lacrimi, aici se impartasea din bucuria Duhului Sfant si tot aici spovedea
obstea monahilor si pe credinciosi. Pentru multa sa osteneala s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul cuvantului si al mangaierii,
ajungand cel mai iscusit duhovnic al Manastirii Cernica. Aproape toti monahii, elevii seminarului, ca si numerosi credinciosi din
Capitala il aveau pe Cuviosul Ghelasie de parinte duhovnicesc. Singur Mantuitorul stie cate inimi zdrobite a mangaiat, cate constiinte
apasate a usurat, cate lacrimi si dureri a alinat. Parintele Ghelasie nu era aspru la canon, daca omul inceta a mai face pacatul.
In primavara anului 1936, o fiica duhovniceasca a cerut binecuvantare sa mearga la Mormantul Domnului.
- Te binecuvintez - a zis batranul - sa mergi la Ierusalim si sa te rogi si pentru mine! Sa stii ca acolo te vei calugari, dar cand te vei
intoarce in tara, pe mine nu ma vei mai afla in viata.
Intr-adevar, la 7 mai, 1936, Cuviosul Ghelasie - marele duhovnic al Manastirii Cernica - a adormit cu pace, fiind plans de soborul
parintilor si de numerosii sai fii duhovnicesti.
Doamne, odihneste cu sfintii pe parintele Ghelasie!
MONAHUL MINA DIACONESCU - Manastirea Turnu (1856-1936)
Acest cuvios calugar era din comuna Berislavesti-Valcea. In tinerete a fost casatorit si a avut copii. Apoi, randuindu-i la casele lor, s-a
calugarit in Manastirea Turnu. Aici, fiind luminat de Dumnezeu, a deprins bine tipicul si cantarea bisericeasca, ajungand cantaret vestit
in Manastirea Turnu.
Timp de 25 de ani, parintele Mina a impodobit Biserica Domnului si sfintele slujbe cu cantarile si cu dragostea sa. Caci era nelipsit ziua
si noaptea de la strana si implinea cu sfintenie datoriile calugaresti. In timpul liber facea ascultare la moara manastirii in tacere si
rugaciune. Obisnuia inca parintele Mina sa dea de mancare la pasarile cerului. Zilnic scotea pe cerdacul chiliei resturi de paine si boabe
de la moara si se adunau in jurul lui tot felul de pasari din padure. Unele mancau chiar din mainile lui. Parintele Mina era foarte iubit de
oameni si de pasari pentru bunatatea lui.
In anul 1936, la praznicul Floriilor, a intrat batranul in trapeza si, ingenunchind in fata staretului, a zis cu lacrimi:
- Parintilor, iertati-ma de tot ce v-am gresit ca eu de acum ma duc. Ma cheama Dumnezeu!
- Ba nu, parinte Mina, ai sa mai traiesti sa canti axionul Sfintei Invieri!
- Nu, parinte staret, ma cheama Dumnezeu. Nu mai pot ramane! Iertati-ma pe mine, pacatosul, si nu ma uitati la Sfanta Liturghie.
Deci, plecand la chilie, dupa o zi, parintele Mina a adormit in pace cu rugaciunea pe buze. Apoi, timp de cateva saptamani, pasarile din
padure se adunau pe cerdacul chiliei si ciripeau cu tristete. De aici zburau in stol la mormantul batranului si iarasi ciripeau. Apoi se
odihneau pe bratele crucii si se intorceau in padure.
MONAHIA MELITINA BEU - Manastirea Varatec (1860-1938)
Maica Melitina s-a nascut in comuna Saliste, judetul Sibiu. In tinerete a fost casatorita si a avut 7 copii. Dintre acestia, doi baieti si doua
fete au imbratisat viata monahala.
Cea dintai a plecat din casa parinteasca fiica cea mai mare, Parascheva. Intrand in obstea Manastirii Varatec, s-a calugarit in anul 1902,
cu numele de Pangratia. A doua fiica, Ana, a venit la Varatec in anul 1915 si s-a calugarit cu numele de Lavrentia.
Intre anii 1915-1918 au intrat in obstea Manastirii Neamt si cei doi fii - Nicolae si Ioan. Primul a primit numele de Nectarie, iar al doilea
de Ioasaf. Mai tarziu, ambii frati s-au invrednicit de treapta preotiei, ajungand buni slujitori ai altarului si vestiti cantareti.
In anul 1918 a luat jugul lui Hristos si buna mama a celor patru calugari frati, anume Maria Beu, calugarindu-se alaturi de fiicele sale in
Manastirea Varatec, cu numele de Melitina. Si s-a smerit maica Melitina douazeci de ani in Manastirea Varatec, intrecand pe multe
calugarite cu rabdarea, cu blandetea si cu ravna spre cele duhovnicesti. Vorbea mereu cu Dumnezeu si facea ascultare in tacere. Iar de la
biserica nu lipsea niciodata. Venea cea dintai la rugaciune si facea metanii in pridvor pana se deschidea usa bisericii.
In primavara anului 1938, maica Melitina Beu - aceasta venerabila mama si calugarita - s-a savarsit cu pace, dandu-si sufletul in mainile
Domnului.
Maica Pangratia a ajuns si ea o buna calugarita si neintrecuta cantareata in obstea Manastirii Varatec. La fel si sora ei, Lavrentia. Apoi s-
au stramutat si ele din viata aceasta - cea dintai in anul 1953 si a doua in anul 1967 - si s-au asezat langa mormantul mamei lor, Melitina.
In anul 1969 s-a mutat la Hristos Protosinghelul Nectarie Beu, in Manastirea Bistrita-Neamt.
Iar in anul 1974 s-a savarsit si Ieromonahul Ioasaf, ultimul fiu, ca pustnic in padurile din jurul Salistei.
Asa a trait si s-a jertfit pentru Hristos maica Melitina cu fiii ei, Nectarie si Ioasaf, si fiicele ei, Pangratia si Lavrentia.
Dumnezeu sa-i numere in ceata cuviosilor parinti!
MONAHIA DOMNICA DUMITRESCU - Manastirea Namaesti- Muscel(1858-1938)
Maica Domnica Dumitrescu este pomenita de ucenice ca o vrednica stareta a Manastirii Namaesti. Era de loc din Targoviste si a intrat de
mica in nevointa calugareasca.
Timp de 30 de ani a fost ucenica la batrana stareta, monahia Glafira Antoniu, dand dovada de multa ascultare si blandete. In anul 1907,
raposand stareta, a fost aleasa in locul ei maica Domnica Dumitrescu. Ea a condus Manastirea Namaesti 31 de ani, ostenindu-se ziua si
noaptea pentru folosul de obste si mantuirea fiicelor sale duhovnicesti. Maica Domnica s-a nevoit mult si pentru refacerea bisericii si a
chiliilor arse in timpul primului razboi mondial. Apoi a adunat mai multe ucenice pe care le-a crescut si le-a invatat frica Domnului, caci
era plina de intelepciune. In anul 1938, stareta Domnica a adormit cu pace, in varsta de 80 de ani.
Daca vreuna dintre ele patimea vreo ispita, indata ii zicea:
- Soro, cand faci vreun pacat, ocaraste-te pe tine, iar nu pe altul, ca sa ai mai multa liniste.
Alta data zicea:
- Prin pacat se indeparteaza harul lui Dumnezeu. Iar glumele, desi nu indeparteaza harul, nu te lasa sa sporesti duhovniceste.
Daca se intampla vreo neintelegere intre ucenicele ei, le sfatuia pe fiecare, zicand:
- Sileste-te, maica, din toate puterile sufletului sa gasesti vina in inima ta, ca sa nu urasti pe nimeni, niciodata. Ca pe cel ce uraste,
Evanghelia il pune in rand cu ucigasii de oameni. Fereste-ne, Doamne, de aceasta osanda!
MONAHUL ILARION RADU - Catedrala mitropolitana- Iasi (1871-1938)
154
Parintele Ilarion Radu a ajuns renumit in toata Moldova pentru marea sa milostenie. Era de loc din comuna Dobreni-Neamt, iar cu
metania din Manastirea Neamt. Aici a invatat sa se roage, sa iubeasca pe oameni si sa slujeasca cu credinta Biserica lui Hristos.
In anul 1901 a primit ascultarea de paracliser la Catedrala mitropolitana din Iasi. Era cea mai sfanta ascultare pentru parintele Ilarion. El
nu stia sa cante, nu invatase multa carte. Dar stia sa impodobeasca Biserica Domnului ca pe o mireasa. Stia sa aprinda candelele, sa puna
flori la sfintele icoane, sa stea de straja langa moastele Cuvioasei Parascheva, sa mentina ordinea si curatenia in catedrala. Stia mai bine
ca toti sa toace si sa sune clopotele, chemand lumea la biserica. Treizeci si cinci de ani a implinit parintele Ilarion aceasta ascultare cu
desavarsita dragoste, incat era cunoscut tuturor.
A doua mare fapta buna a acestui parinte era milostenia. Fiind foarte iubitor de saraci, de calatori si de copii orfani, parintele Ilarion si-a
pus sufletul, chilia, painea zilnica si salariul spre folosul si mangaierea oamenilor. Sfintia sa ii socotea pe toti copiii lui Hristos si frati ai
sai.
Timp de 35 de ani, acest smerit calugar a fost gazda si parinte sufletesc al multor elevi si studenti saraci din Iasi. Zi de zi si an de an,
parintele Ilarion odihnea gratuit in chilia sa pana la 10-20 de elevi si studenti, care nu aveau bani pentru gazda. Ii ospata cu mare
dragoste, le facea patul, ii sfatuia cele de folos, le dadea bani pentru carti, ii destepta dimineata, ii punea la rugaciune si ii trimitea la
scoala. Sute de elevi si studenti au invatat carte si au ajuns medici, profesori si ingineri, cu ajutorul milostivului parinte Ilarion. Pentru
aceasta era cel mai iubit si cautat dintre parintii catedralei.
In anul 1936, parintele Ilarion Radu, tatal saracilor si al elevilor orfani, se retrage la bolnita Manastirii Neamt. Dupa doi ani se muta in
odihna lui Hristos, pentru a-si primi plata ostenelilor sale. Drept recunostinta, profesorii si intelectualii, intretinuti de dansul la scoala, i-
au pus o placa comemorativa in peretele chiliei, care se pastreaza pana astazi.
MONAHUL STEFAN SIHASTRUL - Manastirea Sfantul Sava-Betleem (+ 1939)
Parintele Stefan era din Dobrogea. In tinerete s-a nevoit la Manastirea Cocos, iar in anul 1920 s-a dus la Mormantul Domnului si a ramas
la Manastirea Sfantul Sava.
Acolo s-a ostenit mult si a petrecut sub ascultare 20 de ani, pana s-a mutat din viata aceasta. Ani de zile a fost portar, apoi bucatar, apoi
iconom. Toata ziua lucra in tacere, cu rugaciunea lui Iisus in inima si in mintea sa. Spuneau parintii care l-au cunoscut ca sase ani de zile
n-a iesit niciodata in afara de zidurile manastirii.
La batranete, cand il cuprindea dorul de tara, se urca la turnul manastirii, cale de 1 km, unde poposeau pelerinii. Dupa ce vorbea cu
inchinatorii romani, ii saruta pe frunte, se intorcea la chilie si isi continua rugaciunea.
In vara anului 1939, parintele Stefan, imbolnavindu-se, a primit Preacuratele Taine, apoi si-a dat sufletul in mainile Domnului.
PUSTNICII PARTENIE SI GHERASIM - Manastirea Sihastria (+ 1940)
Acesti sihastri erau cu metania din Manastirea Neamt, iar cu locul nasterii, ieromonahul Partenie era din judetul Iasi si monahul
Gherasim din judetul Botosani.
La inceputul acestui secol, ieromonahul Partenie impreuna cu ucenicul sau s-au retras la liniste in padurile din jurul Manastirii Sihastria.
Acolo si-au facut doua chilii si un mic paraclis intr-o poiana care se numeste pana astazi "Poiana lui Partenie". Padurile si culmile din
jurul Manastirilor Agapia, Secu, Sihastria si Sihla au fost renumite in ultimele patru secole pentru viata pustniceasca. Sute de pustnici
vestiti s-au nevoit in aceasta vatra isihasta. Osemintele unora dintre ei si urmele chiliilor se mai intalnesc in padurile din partea locului si
astazi. Iar numele lor au ramas in memoria urmasilor, ca toponime legate de poieni, de obcine si de paraie.
In aceasta mica poiana, care le poarta numele, s-au ostenit 30 de ani parintii Partenie si Gherasim, rugandu-se lui Dumnezeu ziua si
noaptea pentru ei si pentru lume. Ei iubeau mai ales postul, metaniile, privegherea de noapte si Psaltirea, pe care o citeau necontenit. In
sarbatori savarseau dumnezeiasca Liturghie si se impartaseau cu Trupul si Sangele Domnului, impreuna cu alti sihastri din imprejurimi.
Hrana si-o agoniseau din aceeasi poiana pe care o cultivau cu cartofi si legume si adunau bureti din padure. Iar painea o primeau din
Manastirea Sihastria.
Intr-o zi a venit un frate din Manastirea Sihastria la chilia parintelui Partenie, sa-i ceara cuvant de folos. Iar batranul l-a intrebat:
- Frate, stii Psaltirea pe de rost?
- Nu, a raspuns fratele.
- Atunci pentru ce stai in manastire, daca nu citesti mereu psalmii lui David?
Din ziua aceea a invatat fratele toata Psaltirea pe de rost si nu manca pana n-o termina de rostit in fiecare zi.
In anul 1932, Cuviosii parinti Partenie si Gherasim s-au dus sa se inchine la Mormantul Domnului si au ramas acolo, la una din
manastiri. Deci, bineplacand lui Dumnezeu, dupa cativa ani s-au savarsit la Manastirea Sfantul Sava, mutandu-se la cerestile lacasuri.
ARHIMANDRITUL GRIGORIE GEORGESCU - Manastirea Cheia-Prahova (1861-1940)
Vrednicul de pomenire arhimandritul Grigorie Georgescu a fost cel mai ales staret al Manastirii Cheia, dupa anul 1900. Fiu de parinti
credinciosi, de loc din comuna Sacele-Brasov, la varsta de 18 ani trece Carpatii si se stabileste in Manastirea Ciolanu-Buzau. In anul
1882 se duce la Sfantul Munte pentru a se desavarsi in nevointa duhovniceasca. In anul 1886 primeste tunderea monahala in Schitul
Romanesc Prodromul, unde ramane sub ascultare opt ani de zile.
Impodobit cu multe fapte bune, in anul 1890, monahul Grigorie se intoarce de la Athos si se stabileste definitiv la Manastirea Cheia. Aici
s-a invrednicit de harul preotiei, ajungand un bun duhovnic si slujitor al Sfantului Altar. Intre anii 1894-1909, ieromonahul Grigorie a
slujit ca preot si duhovnic, atat la Manastirea Cheia, cat si la manastirea de maici Suzana, savarsind cele sfinte si crescand multi fii
duhovnicesti.
In anul 1909, parintele Grigorie a fost ales staret al Manastirii Cheia, pe care a condus-o cu multa demnitate si intelepciune timp de 25 de
ani. Slujea cu evlavie cele sfinte, predica frumos, mangaia oamenii, imbarbata pe calugari, ajuta copiii saraci la scoala, mentinea o
deplina ordine si disciplina in manastire. A ajutat, de asemenea, la constructia unor biserici noi prin sate, precum si la inaltarea unei scoli
primare in comuna Izvoarele-Prahova.
Numele parintelui Grigorie era renumit pe Valea Teleajenului. Un duhovnic model pentru mireni si calugari. Veneau la el credinciosi din
Tara Barsei, din partile Brasovului, din tinutul Prahovei si de pe Valea Buzaului si il gaseau pe parintele plin de dragoste si aprins ca o
candela.
Asa a luminat batranul, ca o faclie intre oameni, o jumatate de secol. In anul 1934 se retrage din staretie, iar in anul 1940 se muta la
odihna cea de veci, in lumina lui Hristos.
CUVIOSUL IOIL MONAHUL - Schitul Pestera Ialomicioarei (+ 1940)
155
Parintele Ioil a fost un calugar al rugaciunii si al ascultarii. Era de loc din comuna Avrig-Sibiu. Spre sfarsitul secolului XIX a venit sa
slujeasca lui Hristos in Schitul Pestera Ialomicioarei.
Cea mai aleasa nevointa a parintelui Ioil era rugaciunea intarita prin post. Toata viata manca o data pe zi, legume si verdeturi fierte. Iar
daca vrajmasul il ispitea sa manance inainte de vreme, el se ocara pe sine, zicand:
- Mai rabda, ticalosule, daca vrei sa mi te faci calugar, ca nu este acum vremea mancarii, ci a rugaciunii!
Ziua facea ascultare in schit, zicand in taina rugaciunea lui Iisus, iar noaptea priveghea, citind la Psaltire si facand metanii. Apoi, indata
ce se culca, vrajmasul il supara cu tot felul de naluciri. Uneori ii batea in usa, zicand:
- Parinte Ioil, iesi afara ca te cheama staretul! Alteori intra in chilie in chip de femeie si-i zicea:
- Parinte Ioil, am venit sa te vad. Ma cunosti?
Iar bunul nevoitor, intelegand cursele vicleanului diavol, il alunga cu aceasta rugaciune:
- Sa invie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui... Apoi adauga:
- Piei, satano, din chilia mea, loveasca-te Sfanta Cruce! Si asa se izbavea.
Batranul a fost un timp iconom la Schitul Pestera si era tuturor pilda de bunatate, de smerenie si de ascultare. Pentru viata lui aleasa a
primit de la Dumnezeu darul inainte-vederii. Ca vedea pe fiecare de ce patima era stapanit. Cand se apropia cineva de el, il sfatuia,
zicand:
- Frate, lasa-te de pacatul cutare, ca am vazut pe diavolul cum te stapanea!
Astfel, multi ascultau de sfatul batranului si se pocaiau.
Asa s-a nevoit parintele Ioil in Schitul Pestera, mai bine de 40 de ani. Apoi s-a mutat la Domnul, fiind gasit in chilie cu Psaltirea langa el.
IEROMONAHUL IGNATIE RADULESCU - Manastirea Sfantul Sava-Betleem (+ 1940)
Acest parinte iubitor de Hristos era de loc din judetul Prahova, iar cu metania din Manastirea Sinaia. Aici a stat sub ascultare peste 20 de
ani, petrecand in placere de Dumnezeu si invrednicindu-se de darul preotiei. Apoi, dorind sa se inchine la Mormantul Domnului, in anul
1925 a plecat la Sfintele Locuri si a ramas in Manastirea Sfantul Sava din pustiul Iudeii. Acolo se nevoiau inca doi calugari romani,
rabdand impreuna lipsa, arsita si strainatatea.
Mai tarziu, afland in apropiere o pestera, parintele Ignatie s-a retras la pustie, savarsind sapte ani deplini in aspra osteneala pustniceasca.
Iar nevointa, lacrimile si ispitele de la diavoli pe care le-a rabdat acolo, singur Dumnezeu le stie. Deci, intorcandu-se din nou in lavra,
s-a imbolnavit si a zacut cinci ani in chilie, fiind ingrijit de ierodiaconul Veniamin Trifan, fost vietuitor in Schitul Buluc din judetul
Vrancea.
Spuneau parintii ca uneori iesea batranul in usa chiliei si privea spre turnul din afara, unde poposeau pelerinii, dorind sa vada vreun
roman din tara. Dar pentru dragostea lui Hristos rabda barbateste, atat boala, cat si strainatatea.
Intr-o zi a chemat la sine pe ucenicul sau si i-a zis:
- Parinte Veniamin, sa fii binecuvantat de Dumnezeu si de mine! Domnul sa-ti rasplateasca dragostea cu care m-ai ingrijit!
Apoi s-a luminat si s-a veselit la fata si indata si-a dat duhul.
MONAHUL IOV BURLACU - Manastirea Neamt (1874-1941)
Viata
Cuviosul Iov monahul a fost unul din cei mai duhovnicesti calugari din obstea Manastirii Neamt: mare nevoitor, vestit farmacist si
cunoscator de plante medicinale si un mare iubitor de saraci.
S-a nascut in comuna Boroaia-Suceava. In anul 1906, luandu-si crucea, a urmat lui Hristos, facandu-se calugar in Manastirea Neamt.
Aici s-a nevoit timp de 35 de ani, avand aceeasi ascultare de farmacist al manastirii si ingrijitor al parintilor batrani si bolnavi de la
bolnita.
In toamna anului 1941, Cuviosul Iov monahul a adormit cu pace si a fost inmormantat in cimitirul manastirii.
Parintele Iov intrecea pe toti ceilalti calugari din manastire cu aceste trei fapte bune: cu postul, cu neincetata rugaciune si cu trezvia
mintii. Permanent avea privirea in jos si cugeta la moarte. Mintea lui era plina de intreaga intelepciune, fata senina si inima mereu
deschisa pentru toti.
Spunea ucenicul lui ca niciodata n-a vazut pe parintele Iov razand sau vorbind cuvinte de prisos. Vorbirea lui era foarte scurta si
cuvintele patrundeau ca niste sageti in inima fiecaruia. Manca o data pe zi seara si dormea cateva ore pe noapte pe o banca, avand sub
cap un bolovan de piatra invelit cu ziar.
Uneori zicea batranul:
- Fratilor, fiecare sa fie gata de drum, ca nimeni nu este vesnic pe pamant. Si daca nu vom avea ce arata lui Hristos, cum vom sta in fata
Lui?
Alteori iarasi zicea parintele Iov:
- Cum se inseala omul de dulcetile vietii acesteia! Ba, ajunge atat de lipit de materie, incat refuza bucuriile vietii vesnice. De aceea, un
astfel de om face totul ca sa nu mai moara. Iar cand vine moartea, il afla nepregatit si deznadajduit. Cel nepregatit moare de moarte grea.
Iar cel pregatit asteapta cu bucurie ceasul mortii la care a cugetat toata viata. Sfarsitul lui este plin de pace si nadejde, caci se duce la
Hristos.
Parintele Iov era un mare cunoscator al plantelor medicinale si un renumit farmacist. Singur aduna plantele, vara, din poieni si paduri, le
conser- va si facea din ele siropuri si alifii, pe care apoi le distribuia gratuit la calugarii si mirenii bolnavi. Timp de 30 de ani a fost
farmacist si infirmier la bolnita Manastirii Neamt. Numele lui era cunoscut peste tot. Caci veneau la el calugari si mireni bolnavi din
toate manastirile si satele din imprejurimi, iar parintele Iov ii primea cu dragoste, ii consulta si le dadea medicamente preparate de el si
multi se vindecau.
Acest parinte iubitor de Dumnezeu ingrijea cu mare dragoste pe calugarii suferinzi de la bolnita. Acolo isi avea chilia si farmacia. Acolo
zabovea ziua si noaptea langa capataiul bolnavilor, mangaind si legand ranile, primenind paturile sau impartind mancarea adusa de la
trapeza. Pentru aceasta toti il iubeau pe parintele Iov si il numeau "parintele nostru". Aceasta ascultare a dus-o cu bucurie pana la
sfarsitul vietii.
Spunea ucenicul lui ca parintele Iov era, mai ales noaptea, nelipsit de la biserica. Tot timpul statea in picioare in urma tuturor, cu privirea
in jos si cu rugaciunea pe buze. Apoi se intorcea la chilie si citea acatistul si paraclisul Maicii Domnului, catre care avea mare evlavie.
156
Bunul nevoitor era, de asemenea, foarte milostiv cu cei saraci. Zilnic veneau la el copii orfani, bolnavi, oameni saraci din satul Pipirig si-
i cereau milostenie. Iar parintele Iov ii ospata pe toti cu mancare de la bolnita. Apoi le dadea cate un ban, iar celor bolnavi le impartea
medicamente si ii trimitea cu pace la casele lor.
Spunea ucenicul sau ca pe fiecare il aseza la masa cu dragoste si il intreba:
- Cum vrei sa fie ciorba, mai calda sau mai rece? Iar pe altul il intreba:
- Vrei ceai amar pentru stomac sau o baie calda la picioare?
Cum dorea fiecare, asa il servea, cu o dragoste rar intalnita, caci parintele Iov era intarit si umbrit de darul Duhului Sfant.
Odata l-a intrebat un parinte daca monahul este dator sa dea milostenie la saraci. Iar batranul a raspuns:
- Daca ai, trebuie sa dai! Numai daca nu ai nimic, nu esti dator sa dai milostenie.
- Dar calugarii nu sunt scutiti de milostenie? Eu cred ca numai mirenii sunt datori sa o faca.
- Da, a raspuns batranul, calugarii adevarati sunt scutiti de milostenie, Dar esti calugar? Calugarii nu trebuie sa aiba nimic, sa fie lipsiti
de orice materie, sa poarte o singura haina, si aceea veche. Insa, daca ai si nu dai milostenie, poti sa scapi de mustrarea oamenilor, dar de
mustrarea lui Dumnezeu nu poti scapa.
Intr-o zi, parintele Iov a cumparat o icoana frumoasa cu suma de 700 de lei. Mai tarziu, un credincios l-a intrebat:
- Nu-mi vinzi mie icoana aceasta? Tare este frumoasa!
- O vand.
- Cat sa-ti dau pe dansa, parinte?
- Trei sute de lei.
Auzind aceasta, ucenicul l-a intrebat:
- De ce ai vandut icoana cu jumatate de pret?
- Daca o dadeam cu cat am cumparat-o, nu mai aveam pomana. Iar daca o dadeam fara bani, ma biruia gandul mandriei. In felul acesta
am facut si milostenie, si am scapat si de mandrie.
Un parinte i-a dat batranului o haina groasa de iarna, ca era sarac. Iar parintele Iov, vazand un om lipsit care avea 7 copii, i-a dat lui
haina. Intr-o zi l-a intrebat cel ce-i daduse haina:
- Unde este haina pe care ti-am dat-o, parinte Iov? Nu cumva ti-a furat-o cineva?
- Iarta-ma, parinte, a raspuns batranul, a venit la mine un om cu multi copii si i-am dat-o lui, ca eu am de toate, slava Domnului!
ARHIMANDRITUL ANTIPA DINESCU - Schitul Prodromul-Athos (1859-1942)
Acest venerabil duhovnic si arhimandrit a fost cel mai vrednic staret al Schitului Prodromul, dupa anul 1900. S-a nascut in judetul
Prahova, din parinti iubitori de Dumnezeu. Fiind chemat de Duhul Sfant la viata calugareasca, in anul 1880 s-a dus la Schitul Romanesc
Prodromul din Muntele Athos. Acolo s-a calugarit si a invatat ascultarea, smerenia si cantarea bisericeasca de la cei mai buni calugari
romani, printre care se distingea Schimonahul Nectarie protopsaltul.
In anul 1890 s-a invrednicit de darul preotiei, savarsind cele sfinte cu deosebita evlavie. Apoi a fost numit superior al Schitului Darvari
din Bucuresti, metocul Schitului Prodromul, dovedindu-se un duhovnic iscusit. In anul 1900 a fost ales de toti staret al Schitului
Prodromul, pe care l-a condus cu o rara blandete si intelepciune timp de 14 ani. Era duhovnic ales, preot iubitor de cele sfinte, calugar cu
bun chip, staret si parinte cu multi fii sufletesti. Iata darurile staretului Antipa Dinescu. Sub egumenia lui, Schitul Prodromul a trait o
epoca de inflorire, avand o obste de peste 100 de calugari.
In anul 1914, Cuviosul Arhimandrit Antipa vine in tara cu cativa ucenici si ajunge staret al Manastirii Caldarusani, pe care o povatuieste
cu o rara pricepere 20 de ani. Pe langa buna chivernisire a manastirii, parintele Antipa devine mare duhovnic al calugarilor si al
mirenilor, cautat si pretuit de toti.
Retragandu-se din nou in Athos, s-a nevoit 8 ani impreuna cu ucenicul sau, intr-o chilie pe malul marii, ajungand duhovnic vestit in tot
muntele. Savarsindu-si calatoria, in anul 1942 si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost ingropat acolo, langa mare.
ARHIDIACONUL VARLAAM ARGHIRESCU - Mitropolia Moldovei si Sucevei (1863-1942)
Viata
Parintele Varlaam Arghirescu a fost un calugar renumit in manastirile Moldovei si un devotat slujitor al Bisericii lui Hristos.
Era de loc din comuna Hangu, judetul Neamt. La varsta de 18 ani a intrat in Manastirea Neamt. Dupa cativa ani de ucenicie a fost facut
calugar si apoi hirotonit diacon de staretul Timotei. In anul 1892 a fost trimis ca slujitor la Catedrala Mitropoliei din Iasi. Aici a facut
desavarsita ascultare timp de 50 de ani. In vara anului 1942 a adormit cu pace si a fost inmormantat la Manastirea Cetatuia.
Arhimandritul Varlaam slujea in biserica Manastirii Neamt cu mare evlavie si canta ingereste de frumos. Auzindu-l odata cantand si
stiind petrecerea lui, mitropolitul Iosif Naniescu l-a luat la catedrala din Iasi, unde a ramas pana la sfarsitul vietii.
Spuneau batranii ca parintele Varlaam iubea asa mult biserica, precum iubea pe Hristos. Toata ziua zabovea in catedrala, aseza
vesmintele, potrivea candelele, matura pe jos, statea de veghe langa moastele Cuvioasei Parascheva. Iar cand slujea, misca toate inimile
si scotea multe lacrimi prin frumusetea cantarii. De aceea il cunostea tot orasul si fiecare se folosea de ne vointa lui.
Acest vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos a fost cincizeci de ani paracliser si vesmantar la catedrala. Spuneau parintii despre el ca se
incuia singur in biserica si niciodata nu iesea afara pana nu se termina slujba si curatenia. Apoi facea trei metanii la moastele Cuvioasei
Parascheva si venea la chilie.
Spuneau ucenicii lui ca parintele Varlaam nu ingaduia nimanui sa vorbeasca in biserica. Daca auzea pe cineva vorbind, se oprea sa mai
citeasca sau sa cante la strana. Apoi iarasi continua. Cand intra el in biserica, ceilalti isi ziceau:
- Taceti, ca vine parintele Varlaam!
Spuneau iarasi despre dansul ca nu ingaduia sa se citeasca repede la strana. Daca vreun cantaret citea neclar si in graba, batranul il oprea
si incepea el sa citeasca rar si sa cante din nou, zicand: Graiurile mele asculta-le, Doamne, intelege strigarea mea (Ps. 5,1).
O alta fapta a parintelui Varlaam era milostenia. Urmand exemplul marelui mitropolit Iosif, el impartea totul la saraci, la vaduve si la
elevi. Salariul nu-i ajungea niciodata. De aceea mereu se imprumuta. Cea mai mare milostenie o facea insa cu elevii si studentii saraci
din Iasi. Zilnic veneau la batranul, ca la un adevarat parinte duhovnicesc, si-i cereau bani pentru taxa, pentru carti, pentru gazda. Iar
parintele ii mangaia cu cuvantul si-i intreba:
- De cat ai nevoie?
157
- De o suta de lei.
- Iata banii. Da-mi chitanta.
- Parinte Varlaam, cand sa ti-i dau inapoi?
- Lasa, cand am nevoie, ti-i cer eu. Bine ca am chitanta! Insa batranul nu mai cerea niciodata banii inapoi.
Spuneau ucenicii lui ca in ziua cand lua salariul, se adunau la chilia lui numerosi elevi si copii saraci. Caci se anuntau unii pe altii,
zicand:
- Haideti la Mitropolie, ca astazi parintele Varlaam isi ia salariul!
Nu putini dintre ei au ajuns oameni invatati, cu banii dati de parintele Varlaam.
Odata a venit la el o femeie de la tara, plangand:
- Parinte, sunt o vaduva cu 7 copii. Zilele acestea mi-a murit vaca cu lapte si n-am cu ce cumpara alta.
- Lasa, mama, nu mai plange. Cat costa o vaca cu lapte?
- Costa o mie de lei.
- Iata, ai de la mine doua mii de lei pentru doua vaci. Multumeste Cuvioasei Parascheva si nu spune la nimeni.
Asa intelegea parintele Varlaam sa implineasca Evanghelia lui Hristos.
Intr-o zi, un om din Dorohoi i-a zis:
- Parinte Varlaam, imprumuta-mi o mie de lei sa-mi cumpar ceva din Iasi. Cum ajung acasa, iti trimit imediat banii.
- Bine, frate, poftiti o mie de lei.
Dupa cinci ani, s-a dus ucenicul la Dorohoi si i-a spus batranul, zambind:
- Frate, daca te intalnesti cu cutare om, intreaba-l, a mai ajuns acasa de cinci ani de zile?
Spuneau ucenicii arhidiaconului Varlaam ca timp de 50 de ani, cat a slujit la Mitropolie, nu a lipsit nici o data de la biserica, iarna nu
facea foc in chilie si nici nu a fost vreodata bolnav, caci darul lui Dumnezeu era cu dansul.
In vara anului 1942, parintele Varlaam a fost gasit dimineata adormit in Domnul, culcat pe masa, cu cheile catedralei sub capatai. Nu s-a
gasit in chilia lui nici un fel de avere, decat o lada plina cu mii de chitante adunate de la elevi si studenti pe care ii ajutase timp de o
jumatate de veac.
Aceasta era cea mai mare avere a parintelui Varlaam!
MONAHUL IOANICHIE STURZU - Manastirea Secu (1880-1943)
Parintele Ioanichie Sturzu a fost vestit alinator al suferintelor omenesti cu ajutorul plantelor medicinale. S-a nascut in comuna Pipirig si a
fost in tinerete pastor de oi. Apoi, iubind viata calugareasca, a luat jugul lui Hristos in Manastirea Secu si era in toate foarte ascultator,
bland la cuvant si milostiv.
Milostenia catre aproapele o savarsea parintele Ioanichie, atat ca arhondar, prin primirea credinciosilor la arhondaric (camere de oaspeti),
cat mai ales prin ingrijirea bolnavilor de reumatism cu propriile sale maini. Fiind un bun cunoscator al plantelor medicinale, parintele
Ioanichie le aduna din vreme, le prepara si astepta sa le foloseasca. Nu departe de chilia lui avea o casa cu patru incaperi, un fel de
bolnita cu paturi si cazi pentru baie. Aici primea gratuit oameni din sate, bolnavi de reumatism, pe care ii tinea pana se simteau mai bine.
Iar tratamentul il facea astfel: mai intai cerea bolnavilor sa se marturiseasca de pacatele lor; apoi ii pomenea la biserica si la Sfantul
Maslu; le pregatea zilnic bai calde din plante, pe care le prepara cu mainile sale. La amiaza aducea bolnavilor mancare de la trapeza si
asa continua bunul nevoitor timp de 15-20 de zile. Marturiseau batranii care l-au cunoscut pe parintele Ioanichie, ca bolnavii care se
tratau la el se intorceau mai sanatosi la casele lor, iar unii dintre ei se vindecau definitiv cu rugaciunea si cu tratamentul sau. Pentru o
nevointa ca aceasta, numele si milostenia parintelui Ioanichie erau cunoscute peste tot.
Aceasta a fost osteneala sa timp de 25 de ani. Apoi, imbolnavindu-se si el ca un muritor, in anul 1943 s-a mutat la cele vesnice, unde nu
este durere nici intristare, nici suspin.
MONAHIA EPIHARIA MOISESCU - Manastirea Bistrita-Valcea (1870-1943)
Aceasta calugarita iubitoare de Hristos este renumita in monahismul nostru mai ales pentru faptele sale de binefacere. Era de loc din
Sacele- Brasov. Din tinerete a intrat in Manastirea Suzana unde a primit tunderea monahala. In anul 1900 a fost numita educatoare la
Leaganul de Copii "Sfanta Ecaterina" din Bucuresti. Aici activeaza zece ani, crescand in frica de Dumnezeu mii de copii orfani. Intre
anii 1910-1916 a fost conducatoarea unui orfelinat de fete din Bucuresti, fiind ajutata de alte doua calugarite.
Apoi orfelinatul s-a stramutat definitiv la Manastirea Bistrita-Valcea, unde a functionat neintrerupt timp de 40 de ani. Pe langa orfelinat,
s-au infiintat aici o gradinita de copii, o scoala elementara de patru clase, un seminar monahal de calugarite si mai tarziu un liceu de fete
orfane, cu ateliere de tot felul. Toate aceste scoli din cadrul Manastirii Bistrita au format asa numita "Asociatia Acoperamantul Maicii
Domnului", organizatie monahala filantropica unica in monahismul romanesc.
Sufletul acestui asezamant a fost venerabila calugarita Epiharia, direc- toarea asociatiei, ajutata de maicile Olga si Teodosia Gologanu.
Timp de noua ani de zile, maica Epiharia impreuna cu ucenicele ei au crescut si au educat nenumarati copii fara parinti, invatandu-i
carte, o meserie si picurandu-le in suflet credinta in Dumnezeu si dragostea de oameni, ca niste adevarate mame duhovnicesti. Astfel,
monahismul nostru isi recapata din nou rolul spiritual din trecut.
In anul 1925, maica Epiharia a fost numita stareta la Manastirea Horezu, lasand in locul sau pe ucenica ei cea mai apropiata - monahia
Olga Gologanu.
Dupa opt ani de buna organizare a Manastirii Horezu, maica Epiharia Moisescu se reintoarce la Bistrita in mijlocul sutelor de orfani.
Apoi, cerandu-si de la toti iertare, si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost inmormantata la Schitul Papusa din apropiere.
PROTOSINGHELUL IOSIF CRACIUN - Manastirea Neamt (1864-1944)

Acest cuvios parinte a fost un mare sihastru, duhovnic si exorcist din obstea Manastirii Neamt.
S-a nascut in comuna Garcina, judetul Neamt. In tinerete a fost casatorit. Apoi, murindu-i sotia in anul 1911, cu sfatul vestitului pelerin
Gheorghe Lazar al carui ucenic era, a luat jugul vietii calugaresti in obstea Manastirii Neamt. Dupa doi ani de rugaciune si ascultare a
primit schima monahala si s-a nevoit cativa ani in Schitul Vovidenia din apropiere. Apoi, cu binecuvantarea staretului, schimonahul Iosif
Craciun s-a retras la liniste in padurile seculare de langa Schitul Icoana, unde s-a nevoit aproape zece ani in pustie, singur cu Dumnezeu,
rabdand tot felul de ispite de la diavoli, de la trup si de la oameni.
158
Cea mai mare nevointa a lui era postul indelungat, unit cu privegherea de noapte si citirea Psaltirii. Cu aceste trei arme izgonea de la sine
toate ispitele trupesti si diavolesti, ajungand cunoscut in tot tinutul Neamt. Pentru rabdarea si smerenia lui, parintele Iosif s-a invrednicit
de la Dumnezeu de darul izgonirii duhurilor rele din oameni. De aceea alergau la chilia lui tot felul de epileptici si oameni bolnavi, lipsiti
de mangaiere. Iar batranul ii primea pe toti cu dragoste si se ruga pentru sanatatea lor pana se vindecau.
Iata cum se ruga parintele Iosif pentru bolnavi:
Mai intai trimitea bolnavul in manastire sa-si marturiseasca pacatele si sa-i faca preotii Sfantul Maslu. Apoi se intorcea bolnavul la chilia
lui din padure, unde era pus la post si rugaciune trei zile si trei nopti. Impreuna cu el posteau toate rudele bolnavului si insusi sihastrul
Iosif si citeau la Psaltire ziua si noaptea. A treia zi, cei mai multi bolnavi se vindecau. Cei care nu se vindecau repetau aceeasi nevointa
pana se izbaveau de diavolul, ca nu poate rabda vrajmasul rugaciunea si postul celor smeriti.
Pentru niste vindecari ca acestea si pentru sfaturile sale pline de intelepciune, parintele Iosif ajunsese vestit in tot centrul Moldovei, cu
numele de "Pustnicul de la Icoana".
In anul 1926, schimonahul Iosif a fost chemat in obste si dupa doi ani a fost hirotonit diacon si preot. Astfel, pustnicul Iosif a devenit cel
mai cautat duhovnic si exorcist al Manastirii Neamt, intre 1928-1944. Zilnic veneau credinciosii la chilia lui: tarani si oraseni, sanatosi si
bolnavi, tineri si batrani, calugari si mireni, cersetori si avuti. Toti cautau pe parintele Iosif. Desi era aspru la canon, ei doreau sa se
marturiseasca la el, sa se faca sanatosi, sa-i ceara un sfat.
Pentru primirea si ingrijirea bolnavilor, parintele Iosif avea o casa data de manastire, afara de incinta. Era o adevarata bolnita. Acolo
primea batranul pe toti, iar el statea in mijlocul lor ziua si noaptea, cu crucea in mana si cu epitrahirul pe piept. Astfel, multi din cei
bolnavi se vindecau, iar ceilalti se intorceau usurati de pacate si mangaiati la casele lor. Mijloacele de vindecare pentru toti erau aceleasi:
cat mai multa rugaciune, Spovedania, Sfantul Maslu, moliftele Sfantului Vasile, Sfanta Impartasanie si, neaparat, trei zile de post. O alta
nevointa a marelui duhovnic Iosif a fost lucrarea cea de taina a rugaciunii lui Iisus, prin care vorbea neincetat cu Hristos, precum si
milostenia la cei lipsiti.
Aceasta a fost petrecerea Cuviosului Iosif Craciun, duhovnicul Manastirii Neamt. Apoi, chemandu-l Dumnezeu, in primavara anului
1944 s-a mutat la cerestile lacasuri, fiind pomenit pana astazi de numerosii sai fii duhovnicesti.
PROTOSINGHELUL IOANICHIE MOROI - Manastirea Sihastria (1859-1944)
Viata
Acest cuvios parinte a fost in secolul nostru cel mai vestit staret al Manastirii Sihastria. Nascut in orasul Zarnesti-Brasov, mai intai s-a
casatorit si a avut doi copii. Apoi, dorind sa urmeze lui Hristos, a intrat in nevointa calugareasca impreuna cu sotia si copiii sai. Intre anii
1890-1900 s-a nevoit la un schit romanesc din Muntele Athos. Apoi s-a reintors in tara si a petrecut la Manastirea Neamt timp de noua
ani.
In anul 1909 a fost numit egumen al Manastirii Sihastria, ascultare pe care o duce cu demnitate timp de 35 de ani. Dupa ce reorganizeaza
in intregime viata monahala din aceasta sihastrie si aduna in jurul sau peste 40 de ucenici, Protosinghelul Ioanichie Moroi se muta la
cele vesnice in toamna anului 1944.
Dorind sa-si ia asupra-si jugul nevointei calugaresti, tanarul Ioan Moroi a cerut sfatul marelui pelerin Gheorghe Lazar, al carui ucenic
era. Iar acesta i-a spus:
- Stai un an de zile sub ascultare la Schitul Pestera Ialomicioarei si citeste cate o Psaltire in fiecare zi. De vei rabda ispitele vrajmasului si
nu te va amagi, atunci poti sa te faci calugar.
Deci, a petrecut in schit cateva luni de zile, ziua facand ascultare, iar noaptea priveghind si citind la Psaltire. intr-o noapte, pe cand se
ruga in coliba sa din marginea padurii, a venit un calugar strain si i-a zis:
- Ce faci aici, frate Ioane, si de ce te chinuiesti asa?
- Parinte, vreau sa ma fac calugar.
- Rau te-ai inselat. Nu vei putea ramane in manastire. Iata, femeia ta acasa traieste cu alti barbati si-ti risipeste toata averea.
- De unde stii sfintia ta aceasta? l-a intrebat tanarul tulburat.
- Eu am trait 40 de ani in pustiul Iordanului si am primit de la Dumnezeu darul inaintevederii, incat stiu si gandurile omului.
- Deci, ce sa fac, parinte, acum?
- Du-te acasa si fii stapan pe sotie si pe avere.
Apoi calugarul acela s-a apropiat de foc si, sarind in vapaie, s-a facut nevazut. Era diavolul.
Cuprins de ganduri, tanarul Ioan Moroi a plecat spre casa in ceasul acela, patimind multe ispite pe cale. Mai tarziu, vazandu-l batranul
Gheorghe Lazar, i-a spus:
- Nu poti duce acum jugul calugariei. Mai ramai un timp in familie.
In anul 1890, tanarul Ioan Moroi s-a dus cu alti pelerini sa se inchine la Mormantul Domnului. Apoi, ajungand la pestera Cuviosului
Xenofont, a intalnit un pustnic sfant care i-a spus:
- Frate Ioane, ai venit aici sa cauti oameni sfinti? Niciodata in viata sa nu te iei dupa om, oricat de sfant ti s-ar parea. Ca astazi te
folosesti de el, iar maine te poti sminti. Voiesti sa ai calauza in viata? Citeste Sfanta Scriptura si invataturile Sfintilor Parinti si urmeaza
pe cat poti cuvintele lor, ca de ei niciodata nu te vei sminti.
Sa stii ca te vei face calugar in Sfantul Munte, dar dupa cativa ani te vei intoarce in tara ta si vei ajunge preot si incepator de frati, iar la
sfarsitul vietii vei avea mari ispite. Insa, de vei avea rabdare, cu ajutorul lui Hristos pe toate le vei birui si te vei incununa.
Aceasta prevestire s-a implinit intocmai in viata Protosinghelului Ioanichie Moroi.
In anul 1909, invrednicindu-se de darul preotiei, parintele Ioanichie a fost numit egumen la Schitul Sihastria, care era in paragina.
Spuneau ucenicii lui ca 35 de ani a suferit in schit tot felul de ispite, lipsuri, asupriri de la diavoli, amenintari de la oameni, boli si alte
nevoi. Insa, pentru credinta si rabdarea lui, cu ajutorul Maicii Domnului, a facut dintr-un schit pustiu cea mai aleasa sihastrie din tara
romaneasca.
Spuneau parintii ca din prima zi a introdus in biserica liturghia zilnica si cele sapte laude, dupa randuiala Manastirii Neamt. Insa
niciodata nu dadea binecuvantare de inceperea slujbei pana nu erau toti fratii adunati.
Spuneau iarasi despre dansul ca intotdeauna savarsea cele sfinte cu mult post, cu credinta si cu lacrimi. Mai ales in Postul Mare, nu
primea hrana decat sambata si Duminica. In celelalte zile se intarea numai cu Preacuratele Taine.
159
Se mai spunea despre acest staret ca timp de 20 de ani a slujit zilnic Sfanta Liturghie cu aceeasi dragoste pentru Hristos, deoarece era
singur preot si duhovnic in schit.
Randuiala Manastirii Sihastria, sub staretul Ioanichie Moroi, era aceasta:
- participarea intregii obsti la Utrenie si Sfanta Liturghie; cel care nu venea la biserica din lenevie era pus a doua zi la post pana seara;
- spovedania generala a calugarilor in fiecare vineri;
- impartasania pentru schimonahi si bolnavi o data pe saptamana, sambata, iar pentru ceilalti la trei saptamani;
- viata era intru totul de obste; nimeni nu avea voie sa aiba ceva personal; imbracamintea, chilia si cele de nevoie se dadeau de manastire;
- masa se servea lunea, miercurea si vinerea o data pe zi, la orele 3 dupa-amiaza, iar in celelalte zile de doua ori, dupa tipicul Sfantului
Sava; nimanui nu-i era ingaduit sa manance la chilie, afara de cei bolnavi;
- la ascultare mergeau cu totii, impreuna cu egumenul manastirii, si fiecare era dator sa lucreze in tacere, pentru a putea rosti rugaciunea
lui Iisus;
- la chilie calugarii citeau mai ales Psaltirea, Patericul si Vietile Sfintilor, iar cele sapte laude si canonul nu le ramaneau niciodata
nefacute.
In anul 1925, dupa indreptarea calendarului, Protosinghelul Ioanichie era in mare indoiala. Nu stia daca este bun sau nu stilul nou. Deci,
s-a inchis in chilie si a inceput sa posteasca si sa se roage pana ce Dumnezeu ii va da un semn cum sa tina.
Dupa aproape 20 de zile de post, batranul a fost gasit in chilie foarte slabit. Apoi, intarindu-se cu Preacuratele Taine si cu putina
mancare, a doua zi a spus fiilor sai duhovnicesti:
- Multe ispite am patimit in aceste zile de la diavoli. Ca uneori ma amenintau sa ma omoare. Alteori ma bateau cu toiege de foc. Odata
am vazut o ceata de diavoli, zicand:
- Hai sa taiem pe batranul acesta, ca vrea sa se faca sfant! Apoi au strigat cu manie asupra mea:
- Cine ti-a spus tie ca astazi se mai fac sfinti?
- Dar voua cine v-a spus ca nu se mai fac? le-am raspuns. In alta zi mi-au spus cu manie:
- Degeaba mai postesti, ca tot in mainile noastre o sa vii! Iar eu le-am zis:
- Eu am nadejde in mila lui Dumnezeu, ca ma voi izbavi de mainile voastre!
Dupa mai multe zile de post, am vazut deasupra mea in vazduh trei sfinti imbracati arhiereste care semanau cu Sfintii Trei Ierarhi. Cel
din mijloc mi-a zis cu glas ca de trambita:
- Ioanichie, de ce te indoiesti si nu faci ascultare? Nu stii ca ascultarea este mai mare decat jertfa? Deci, asculta de cei mai mari, ca nu vei
raspunde tu de indreptarea calendarului. Apoi, binecuvantandu-ma toti trei deodata, s-au urcat spre cer si nu i-am mai vazut.
Din ziua aceea, batranul nu s-a mai indoit de indreptarea calendarului.
Intr-o vara a secat apa in fantana din cauza secetei. Atunci egumenul a spus in biserica:
- Parintilor, pentru pacatele noastre ne-a luat Dumnezeu apa din fantana. Deci, sa postim si sa ne rugam trei zile si trei nopti, pana ne va
da Dumnezeu iarasi apa in fantana. Toate ascultarile din manastire inceteaza.
Intr-adevar, pentru rugaciunile parintilor, a treia zi fantana era pe jumatate cu apa. Din ziua aceea, cu binecuvantarea staretului, n-a mai
secat niciodata apa din fantana.
Spuneau ucenicii ca pe cei ce veneau la viata calugareasca ii punea de la inceput la aspra ispitire duhovniceasca, pentru a face din ei
calugari buni si devotati lui Hristos. Pe unii ii tinea la poarta trei zile si trei nopti, in post si rugaciune. Pe altii ii punea adeseori la canon
si metanii, ca sa-i invete smerenia. Pe toti ii sfatuia sa nu adune bani, nici sa iasa din manastire si-i indemna sa se roage neincetat cu
rugaciunea lui lisus.
Zicea uneori catre ucenicii sai:
- Fratilor, aceste doua lucruri sa le tineti in toata viata voastra: taierea voii si pazirea binecuvantarii. Ca cine calca aceste porunci nu
poate fi calugar si niciodata nu-i merge bine. Ca noi suntem fii ai binecuvantarii, iar nu ai blestemului.
Spuneau parintii ca ori de cate ori cineva calca cuvantul staretului patimea multe ispite. Caci el cerea ca toate sa se faca cu
binecuvantare.
Odata, doi frati s-au sfatuit sa posteasca si sa se roage intr-un beci, nestiuti de nimeni. Dupa o saptamana au venit la egumen si i-au zis:
- Parinte, va rugam sa ne spovediti, ca maine vrem sa ne impartasim.
- Dar unde ati fost pana acum?
- Am postit si ne-am rugat in beci.
- Cine v-a dat binecuvantare sa faceti aceasta?
- Dar pentru post si rugaciune mai trebuie binecuvantare?
- Eu nu va marturisesc pana nu va caiti de neascultarea voastra, a zis batranul.
A doua zi, fratii s-au imbolnavit amandoi. Atunci staretul a pus obstea la post si rugaciune pentru ei, li s-a facut Sfantul Maslu si s-au
vindecat. Asa s-au izbavit cei doi frati de neascultare.
Alta data, un frate din manastire cerea sa fie facut calugar. Dar staretul Ioanichie, cunoscandu-i inima, mereu il amana. Intr-o zi, fratele a
zis catre staret:
- Ma duc la Targu Neamt sa cumpar timbre si hartie pentru cererea mea de calugarie.
- Nu te duce acum ca este Postul Mare si nu se cade sa umblam prin lume. Fratele insa a plecat. Dar nu a mers decat un kilometru si i-au
iesit inainte sapte duhuri rele in chip de oameni infricosati, care au inceput sa-l bata cu toiege, zicand:
- Hai sa-l prindem pe acesta ca a plecat din manastire fara binecuvantarea staretului! De frica, fratele a fugit in padure. Apoi s-a intors la
manastire, strigand:
- Nu ma lasati, sapte fug dupa mine!
Parintii, vazandu-l stapanit de duh necurat, l-au dus la o chilie si au spus staretului. Iar batranul i-a citit moliftele Sfantului Vasile si a zis:
- Dezlegati-l si dati-i drumul.
- Daca fuge iar?
- Nu va temeti. Daca l-a dezlegat Dumnezeu, nu-l mai stapaneste vrajmasul. Asa s-a vindecat fratele.
Din ceasul acela, nimeni nu mai calca binecuvantarea staretului.
Intr-o iarna, un frate a uitat beciul deschis si au inghetat cartofii. A doua zi a intrebat staretul la trapeza:
160
- Cine a lasat beciul deschis? Il rog sa-si marturiseasca greseala aici, in public. Dar nimeni nu recunostea. Atunci batranul a zis:
- Daca cel vinovat nu spune, o sa-l certe Dumnezeu.
In clipa aceea, unul din frati a cazut la pamant cuprins de duh necurat. Era tocmai cel vinovat. Deci, indata a fost dus in biserica, i s-a
facut Sfantul Maslu si s-a vindecat, caci Protosinghelul Ioanichie primise de la Dumnezeu darul izgonirii duhurilor necurate din oameni.
Odata, batranul a patimit o oarecare ispita din lucrarea vrajmasului. Deci, mustrandu-se pe sine, a doua zi a spus in biserica:
- Parintilor, de acum nu pot sa va mai fiu egumen si parinte duhovnicesc, caci am gresit inaintea Domnului. Cautati alt povatuitor in
locul meu.
Iar parintii i-au zis cu lacrimi:
- Parinte staret, nu ne lasa sarmani, ca n-are cine sa ne povatuiasca pe calea mantuirii. Sa ramana pacatul asupra noastra, numai sa nu ne
lasi singuri.
- Raman mai departe egumen, a spus batranul, numai daca imi fagaduiti sa impliniti cuvantul meu.
- Facem orice ne vei spune, parinte.
Atunci s-a asezat staretul cu fata in jos pe pragul bisericii si a zis:
- Nu are parte de Hristos cel care nu va calca peste mine! Deci au trecut toti, calcand pe trupul lui. Asa a ramas staretul mai departe la
conducerea manastirii, iar parintii si fratii s-au folosit mult de smerenia batranului.
Pentru smerenia si nevointa lui, Protosinghelul Ioanichie a ajuns sihastru si duhovnic renumit in partea locului. La el veneau pentru sfat
si spovedanie numerosi pustnici din imprejurimi, calugari, stareti, episcopi si mireni. Desi era foarte canonic si autoritar, totusi pentru
fiecare gasea cuvinte de mangaiere si imbarbatare. Cel mai obisnuit canon pentru el era postul indelungat, rugaciunea, indeosebi
Psaltirea, si ascultarea desavarsita.
Veneau la batranul si bolnavi pentru Sfantul Maslu, iar dintre ei, unii se intorceau acasa sanatosi.
Uneori venea la batranul cate un frate suparat de ispite, iar el il invata, zicand:
- Nu ai binecuvantare sa pleci nicaieri din manastire, cand esti tulburat. Ca mintea tulburata nu poate niciodata sa judece si sa ia o
hotarare dupa voia lui Dumnezeu.
Iar pe fiii sai duhovnicesti ii sfatuia adeseori, zicand:
- Parintilor, sa nu uitati niciodata aceste trei lucruri: sa aveti frica lui Dumnezeu, sa va paziti mintea curata si sa nu uitati pe "Doamne
Iisuse!"
Incepand din anul 1941, s-au abatut multe ispite si necazuri asupra Manastirii Sihastria. Mai intai a ars biserica impreuna cu toata incinta.
Apoi talharii au jefuit de mai multe ori acest sfant lacas, batand si orbind pe staret. Din aceste pricini, o parte din calugari s-au risipit pe
la alte manastiri. Atunci parintele Ioanichie si-a adus aminte de cuvintele marelui batran Gheorghe Lazar, spuse cu 30 de ani mai inainte:
- Nu te fericesc ca ai venit in locul acesta, ca la sfarsitul vietii o sa ai multe ispite.
Spunea batranul ucenicilor sai ca intr-o noapte, pe cand zacea bolnav in pat, a intrat in chilia lui o femeie imbracata cu buna cuviinta si,
apropiindu-se de el, a zis:
- Nu te intrista, parinte Ioanichie. De acum ne vom ingriji noi de acest sfant lacas! Era Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, protectoarea
acestui smerit asezamant calugaresc. Intr-adevar, din anul 1942 s-au simtit permanent acoperamantul si binecuvantarea Maicii Domnului
peste Manastirea Sihastria.
Odata s-a adunat in chilia staretului toata obstea manastirii, pentru binecuvantare si cuvant de folos. Iar batranul a zis catre toti:
- Parintilor, sa nu va descurajati ca a ars manastirea. Ca pentru pacatele noastre a ars si pentru ca sa se reinnoiasca ctitorii. Sfintiile
voastre rabdati toate ispitele si nu parasiti locul acesta sfintit prin rugaciunile si lacrimile inaintasilor nostri. Numai sa tineti cu tarie
randuiala acestei manastiri. Ca cine nu tine randuiala locului, il izgoneste locul de aici.
In anul 1909, cand am fost hirotonit preot, s-a apropiat de mine un calugar batran din Manastirea Neamt si mi-a spus: "Sa stii, parinte
Ioanichie, ca numai aceia pot sta la Schitul Sihastria, care vor pazi randuiala schimniceasca de acolo. Adica nimeni sa nu aiba ceva al
sau, ci toate sa fie de obste; sa nu se savarseasca pacate trupesti si sa nu se manance carne in manastire. De nu va pazi cineva randuiala,
nu va putea trai in locul acela. Ca locul acela este legat cu neschimbat legamant de sapte calugari sihastri din Manastirea Neamt, care au
intemeiat Sihastria in anul 1655".
La urma a adaugat staretul si aceste cuvinte:
- Tineti cu tarie la randuielile calugaresti si nu lasati nici intr-o zi nesavarsite dumnezeiasca Liturghie si cele sapte laude. Ca de veti face
asa si veti duce viata curata si veti avea dragoste intre voi, sa stiti ca Maica Domnului va ridica din cenusa acest sfant lacas si veti avea
pace si mantuire in locul acesta. Iar de nu veti pazi cu sfintenie pravila, postul si datoriile voastre calugaresti, sa stiti ca se va pustii iarasi
locul acesta. Ca lui Dumnezeu mai mult ii place un loc pustiu si curat, decat un loc cu calugari multi si dezbinati.
Dupa doi ani de suferinta, staretul Ioanichie a zis intr-o seara catre ucenicul sau, ieromonahul Ioil:
- Marti ma duc la Tata! Marti ma duc la Tata!
Intr-adevar, marti, 5 septembrie, 1944, Protosinghelul Ioanichie Moroi si-a dat sufletul in mainile Domnului, lasand in urma o obste
aleasa de 40 de calugari.
Asa s-a nevoit si asa s-a savarsit un mare staret al monahismului romanesc.
SCHIMONAHUL GRIGORIE BICA - Manastirea Ciolanu-Buzau (+ 1945)
Parintele Grigorie Bica a fost un calugar foarte nevoitor din Manastirea Ciolanu. Era de loc din Transilvania. Deci, urmand lui Hristos, s-
a facut schimonah in Manastirea Ciolanu si a avut toata viata doua ascultari - eclesiarh la biserica si gradinar. Si atat a sporit in
rugaciune, in post si in smerenie, ca toti se foloseau de nevointa lui. La gradina avea doi ucenici pe care ii crestea in frica de Dumnezeu.
Uneori le spunea:
- Fratilor, sa lucrati la gradina cu dragoste si fara cartire, ca din truda voastra se hraneste in dar atata lume.
Vara, batranul zabovea la udat gradina pana tarziu, iar cand venea la masa, bucatarul ii spunea:
- Nu mai este mancare, parinte Grigorie. Pentru ce intarzii si nu vii la timp, cand suna masa? Dar batranul nu se supara, ci isi cerea
iertare si se intorcea linistit la gradina.
La biserica era nelipsit in fiecare noapte. Venea cel dintai, se aseza in strana si zicea rugaciunea lui Iisus. Odata l-a intrebat un calugar:
- Cum mai poti veni la biserica, parinte Grigorie, ca esti obosit de la gradina? Iar batranul i-a raspuns:
161
- Biserica este o corabie ce inoata pe mare. Daca lipsesc de la biserica, corabia merge inainte si eu raman departe de Hristos. De aceea
vin regulat la biserica.
Altadata a spus unui ucenic:
- Toata viata ma lupt cu trupul - cu calul acesta naravas - si fac tot ce pot, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa nu ma doboare.
Un frate i-a zis:
- Parinte Grigorie, da-mi un cuvant de folos. Iar batranul i-a raspuns:
- Dintre toate patimile, cel mai mult il lupta pe calugar trandavia si iubirea de sine, din care se nasc celelalte toate. Ca il indeamna
vrajmasul sa-si crute trupul, sa manance bine, sa nu vina la biserica, sa nu mai faca metanii si sa doarma mult. Iar daca biruieste
calugarul iubirea de sine, usor biruieste toate patimile.
Sfarsitul parintelui Grigorie a fost tot asa de minunat, precum i-a fost si viata. intr-o noapte, pe cand se ruga, i s-a aratat un tanar frumos,
calare pe cal, si i-a spus:
- Pregateste-te, ca peste trei zile vin sa te iau. Voi veni cand va lovi in toaca.
- Dar tu cine esti? l-a intrebat.
- Eu sunt Mucenicul Gheorghe, patronul acestei biserici, si am venit sa-ti spun.
Atunci parintele Grigorie si-a cerut iertare de la toti, s-a marturisit, a primit Preacuratele Taine, iar a treia zi dimineata, pe cand toca la
biserica, si-a dat duhul in mainile Domnului. Osemintele lui, galbene si binecuvantate, se pastreaza in gropnita manastirii.
PROTOSINGHELUL GHEDEON VERENCIUC - Schitul Sihastria Voronei-Botosani (1891-1945)
Parintele Ghedeon Verenciuc s-a nascut in comuna Oneaga-Botosani. In anul 1914 a primit schima monahala in Schitul Sihastria
Voronei.
Acest schit a fost, in secolele XVIII-XIX, o renumita sihastrie in partea de nord-est a Moldovei. Aici au trait calugari isihasti cu viata
sfanta, care practicau rugaciunea lui Iisus. Unii din ei se nevoiau in "Schitul din poiana Voronei" - actuala manastire cu acelasi nume de
astazi. Altii se nevoiau in Schitul Sihastria Voronei, dintre care cel mai renumit a fost Cuviosul Onufrie (secolul XVIII). Cei mai
evlaviosi se nevoiau in padurile seculare din imprejurimi. Multi din acesti sihastri au ramas necunoscuti. Spre sfarsitul secolului XIX,
numarul calugarilor din Schitul Sihastria Voronei a scazut. Abia se mentinea firul slujbelor. Traditia isihasta din aceasta vestita vatra
calugareasca a fost aproape complet intrerupta. Insasi biserica si chiliile ajunsesera in paragina.
Aceasta era starea duhovniceasca a Schitului Sihastria Voronei in anul 1914, cand a venit aici monahul Ghedeon Verenciuc. Parintii,
vazand ascultarea, ravna si priceperea lui, dupa cativa ani l-au facut preot. Apoi, mutandu-se egumenul din viata aceasta, in anul 1925 a
fost numit egumen al Schitului Sihastria Voronei Protosinghelul Ghedeon. El a condus schitul mai mult de 20 de ani, ridicandu-l la o
noua stare de inflorire. A reinnoit biserica, chiliile si viata duhovniceasca si a format peste 20 de ucenici, crescandu-i in frica de
Dumnezeu si ravna pentru biserica. Auzindu-se de numele si nevointa lui, multi credinciosi din partea locului alergau la Schitul Sihastria
Voronei. Unii veneau sa asculte slujba, caci parintele Ghedeon slujea si canta foarte frumos. Iar altii veneau sa se marturiseasca si sa
ceara sfat, caci era vestit duhovnic mare si nevoitor.
Acest egumen vrednic de pomenire era si un priceput dascal de muzica bisericeasca. El aduna in jurul lui pana la 20 de ucenici, tineri de
prin sate, pe care ii invata religia si cantarea psaltica. Unii dintre ei au iesit buni cantareti de parohie, iar altii au ramas in manastire,
ajungand calugari iscusiti. Atat unii, cat si ceilalti, pomenesc cu dragoste si recunostinta pe bunul lor dascal si parinte duhovnicesc.
Asa s-a nevoit Protosinghelul Ghedeon Verenciuc pana la inceputul anului 1945, slavind pe Hristos, slujind Biserica, mangaind oamenii,
invatand pe ucenici si staruind ziua si noaptea in rugaciune si post. Apoi, imbolnavindu-se, si-a dat sufletul in mainile Domnului si a fost
ingropat de fiii sai duhovnicesti in cimitirul schitului.
PROTOSINGHELUL VICHENTIE MALAU - Manastirea Secu (1887-1945)
Viata
Acest mare duhovnic, care a stralucit ca un luceafar in manastirile noastre, s-a nascut in anul 1887, in satul Ghidion, comuna Stanita,
judetul Neamt.
In anul 1894, cand avea numai 7 ani, parintii sai au intrat in viata monahala, impreuna cu cei trei copii. Tatal cu fiul Vasile s-au dus la
Manastirea Secu, iar mama cu doua fete s-au dus la Manastirea Varatec. In anul 1895, tatal cu feciorul pleaca la Sfantul Munte. Acolo, in
scoala monahismului ortodox, au petrecut in aspra nevointa unsprezece ani, formandu-se duhovniceste langa cei mai buni calugari
atoniti.
In anul 1906 se reintorc la Manastirea Secu, iar in anul 1912 depun amandoi juramantul calugaresc. Tatal primeste numele de Dometian,
iar fiul numele de Vichentie. La fel si mama se calugareste cu numele de Migalusa, iar sora cea mai mare, cu numele de Epraxia.
In anul 1915, monahul Vichentie este hirotonit preot si numit eclesiarh si duhovnic in Manastirea Secu. Intre anii 1916-1918 este trimis
ca preot sanitar la spitalele de raniti.
Mai tarziu (1927-1928), ajunge staret in manastirea de metanie. Iar intre anii 1928-1940 activeaza ca preot slujitor in Manastirea Agapia,
devenind cel mai renumit duhovnic din Moldova.
In anul 1940 este transferat ca preot misionar la Manastirea Vasiova- Banat, unde continua aceeasi activitate apostolica, pana in vara
anului 1945, cand se muta la Domnul, plans de multa lume. In februarie, 1953, osemintele sale sunt aduse si depuse in gropnita
Manastirii Secu, unde se pastreaza pana astazi.
Intr-o zi a zis tatal parintelui Vichentie catre sotia sa:
- Ma duc la manastire sa-mi plang pacatele, ca n-am facut nimic pentru sufletul meu.
- Dar de mine nu ti-i mila? a spus femeia. Ma lasi singura cu trei copii? Doar si eu am suflet.
- Atunci mergem amandoi. Eu iau cu mine copilul si tu, fetele.
Din ziua aceea s-au dus cu totii sa slujeasca lui Hristos, ajungand, atat parintii, cat si copiii calugari desavarsiti.
Cand era in Sfantul Munte, a intrebat parintele Vichentie pe duhovnicul sau:
- Spune-mi, parinte, ce sa fac ca sa ma mantuiesc?
- Aceasta sa faci, fiule, daca doresti sa te mantuiesti: sa te rogi neincetat cu lacrimi, rostind rugaciunea lui Iisus; sa mananci o data in
fiecare zi, sa priveghezi mereu si sa faci ziua si noaptea inchinaciuni si metanii. Tot ce faci sa fie cu porunca si binecuvantare; Sfanta
Liturghie si cele sapte laude sa nu-ti ramana niciodata, iar de pacatele trupesti, de zavistie si de iubirea de argint sa fugi pana la moarte.
162
Zicea iarasi duhovnicul catre ucenicul sau: -
- Sa stii, fiule, ca nu vei ramane multa vreme in Sfantul Munte. In curand te vei intoarce cu tatal tau in tara. Acolo te vei calugari, vei
primi darul preotiei si vei povatui pe multi pe calea mantuirii.
Nu dupa mult timp s-a implinit prevestirea acelui duhovnic. Parintele Vichentie s-a intors in tara si a ajuns mare povatuitor de suflete.
Spunea despre dansul ucenicul sau, Protosinghelul Eftimie Tanase:
- In vara anului 1917 am fost grav ranit pe front. La spital, un preot calugar ingrijea de bolnavi. Era ieromonahul Vichentie Malau. Nu-l
cunosteam, inainte de operatie m-am spovedit la el si, plangand, l-am intrebat:
- Preacuvioase parinte, voi mai scapa cu viata din aceasta operatie?
- Asculta mata, frate Ioane, mi-a zis el. Sa ai credinta in Hristos ca te vei face sanatos si in curand vei veni la Manastirea Secu si acolo te
vei face calugar si preot.
Aceasta prevestire a parintelui Vichentie s-a implinit intocmai in toamna anului 1918.
Ajungand staret in Manastirea Secu, adesea invata pe calugari, zicand:
- Fratilor, sa facem lucrul Domnului fara lenevire, ca suntem naimiti lucratori in via Lui si fiecare, cum va lucra, asa plata va lua. Nimic
sa nu facem din sila, nimic pentru bani, nimic fara binecuvantare sau cu cartire, ca sa nu pierdem plata in ziua judecatii. Ca "cine face
ascultare cu dragoste, liturghie savarseste".
Altadata iarasi zicea fiilor sai duhovnicesti:
- Toate ale calugarului sunt sfinte, caci calugarul este afierosit lui Dumnezeu. De aceea, lucrul sau sa fie facut cu binecuvantare; cuvantul
lui, intelept si dres cu sare; rugaciunea lui, curata ca ceara si fierbinte ca focul; chilia lui, simpla ca o pestera, dar sfanta ca o biserica.
Protosinghelul Vichentie oprea pe calugari sa pescuiasca. Odata i-a zis ucenicul sau:
- Parinte staret, da-mi voie sa prind peste din iaz.
- De ce sa omori pestele pentru lacomia ta?
- Dar ucenicii lui Hristos cum prindeau peste din Marea Galileei?
- Dar tu esti ucenicul lui Hristos? i-a raspuns staretul. Si s-a rusinat fratele de cuvintele lui.
Marturiseau ucenicii lui ca parintele Vichentie nu judeca niciodata pe nimeni, orice pacat l-ar fi vazut facand. Ci indata se ruga si
plangea pentru el.
Odata a venit la el un calugar si i-a zis:
- Parinte staret, am vazut pe cineva mancand de dulce in zi de post.
- Nu judeca! Nu judeca, frate!, i-a raspuns batranul. Poate i-a luat Dumnezeu mintea, de aceea a mancat!
Intr-o zi a vazut staretul doi frati vorbind la strana si le-a zis:
- Nu vorbiti, fratilor, in biserica! Nici ingerii nu vorbesc aici, iar voi vorbiti?
Se spunea despre dansul ca nu ingaduia calugarilor sa mearga la chiliile altora, sa umble prin manastire fara rost sau sa vina la biserica
fara camilafca. Iar daca cineva lipsea de la slujba fara pricina binecuvantata, il punea la canon.
Spun ucenicii lui ca intotdeauna intra cel dintai in biserica si iesea cel mai de pe urma. Cand intra mergea repede, ca si cum l-ar fi
asteptat cineva. Iar cand iesea din biserica, mergea incet, avand fata vesela si luminata.
Marturisesc, de asemenea, ucenicii lui ca parintele Vichentie niciodata nu primea slujbe de la oameni, cand savarsea Sfanta Liturghie,
nici nu vorbea cu cineva, ca sa poata vorbi numai cu Dumnezeu. Era atat de patruns de frica lui Dumnezeu si de bucurie, ca intotdeauna
varsa lacrimi cand slujea.
Cand se apropia miezul noptii, staretul batea regulat in usa ucenicului si-i zicea:
- Scoala, frate Gheorghe, sa mergem la biserica, caci este ora douasprezece. Apoi canta o slava pana se destepta ucenicul si indata plecau
la Utrenie.
Spunea iarasi ucenicul ca, in fiecare dimineata, la ora 5 fix, parintele Vichentie suna clopotul de desteptare.
- De ce suni clopotul asa de dimineata, preacuvioase? il intrebau unii.
- Ca sa se scoale parintii si fratii la rugaciune din timp, sa-si faca pravila si canonul calugaresc.
Dupa ce suna clopotul, batea in usa ucenicului, zicand:
- Scoala, frate Gheorghe, la rugaciune! Hai, dragul tatei, sa laudam pe Domnul. Iata, pasarile canta afara si ne fac de ras!
Iar daca ucenicul se ingreuia de somn, ii zicea:
- Du-te la fantana si-mi ada o caldare de apa, ca n-am cu ce ma spala. Dupa ce-si termina pravila, parintele Vichentie canta dupa obicei o
slava.
Apoi isi lua rasa si pleca la biserica.
Odata l-a intrebat ucenicul:
- De ce nu dormi noaptea, parinte Vichentie?
- Daca vine Mirele in miezul noptii? Sa ma gaseasca dormind? raspundea batranul. Si se folosea ucenicul de nevointa lui.
Dupa Utrenie, parintele Vichentie se oprea in mijlocul bisericii si intreba:
- Ce sfant avem astazi? Ati citit viata sfantului de astazi? Uite, asa posteau si se rugau sfintii de demult, uite, asa rabdau mucenicii! Iar
noi, parintilor, mancam si dormim!
Dupa ce explica viata sfantului zilei, adauga:
- Iata, este ora 2,30. De acum mergeti la chilii, faceti paraclisul Maicii Domnului si va culcati.
Uneori spunea ucenicului sau:
- Frate Gheorghe, sa veniti deseara cu totii la mine!
Seara vorbea cu fratii cuvant de folos din Sfanta Scriptura, din invataturile Sfintilor Parinti si din viata calugarilor alesi, pana la miezul
noptii. Ii invata rugaciunea lui Iisus, ii sfatuia cum sa fuga din cursele vrajmasului, ii mangaia duhovniceste, ii deprindea sa picteze si sa
cante pe note. La urma canta singur o podobie cu glas lin si duios si cu ochii inlacrimati zicea:
- Fratilor, sa mergem la biserica. Se aude clopotul de Utrenie!
Spunea iarasi ucenicul lui ca, de vedea vreun parinte sau frate trist si abatut, indata il intreba cu blandete:
- De ce esti suparat, mata, frate? Ai nevoie de ceva?
163
Apoi lasa slujba, chema pe frate la chilia lui si ii dadea un cuvant de mangaiere, o carte buna, bani pentru haine, ceva de mancare sau din
darurile aduse de la biserica si il libera cu pace. Insa vin nu dadea nimanui la chilie, ca sa nu-l duca in ispita.
Odata s-a dus ucenicul la adunat fan pe munte. In urma, parintele Vichentie i-a facut curatenie in chilie, a spalat dusumeaua, a scuturat
praful, a varuit soba si i-a aprins candela. Seara, cand s-a intors fratele de la ascultare, i-a zis parintele:
- Uite, asa trebuie sa fie chilia unui calugar. Simpla si curata ca o biserica!
Altadata a zis ucenicul catre parintele sau duhovnicesc:
- Preacuvioase, fa-ti si sfintia ta o haina mai buna, ca esti staret si te vede lumea!
- Nu merit! Nu merit alta, frate Gheorghe! De m-as izbavi in aceasta de pacate!
Spunea ucenicul despre staretul sau:
- Parintele Vichentie era foarte nevoitor. De multe ori umbla vara descult sau cu picioarele goale in bocanci. La chilie avea numai o
singura haina buna, pe care o lua la biserica. Celelalte haine erau vechi si carpite, dar totdeauna curate.
Spunea inca ucenicul si acestea:
- N-am vazut in chilia parintelui Vichentie nici pat, nici perna, nici invelitoare, nici haine de prisos, decat numai cateva carti, o masa,
candela aprinsa, crucea si epitrahirul cu care spovedea. Nu stiu unde si cum dormea, nici cum se ruga in chilie, dar intotdeauna il gaseam
treaz si senin la fata.
Protosinghelul Vichentie Malau iubea atat de mult Biserica lui Hristos, incat zabovea inlauntrul ei ziua si noaptea. Singur facea
curatenie, spala pe jos, impodobea altarul, stergea icoanele, vopsea stranele, curata pictura si varuia peretii bisericii pe dinafara. Chipul
sau era intotdeauna bland si plin de bucurie.
Spunea unul din ucenici ca odata a venit la manastire prefectul cu cativa profesori. Parintele Vichentie, imbracat intr-o haina rea, varuia
biserica:
- Unde este staretul manastirii? l-au intrebat ei. Am vrea sa vorbim cu dansul.
- Ma duc sa-l caut - a zis parintele Vichentie. Asteptati putin!
Dar ei, intelegand de la altii ca el este staretul si vazandu-l asa rau imbracat, indata au plecat.
Uneori il intrebau oamenii:
- Parinte staret, cu ce-ati facut atatea reparatii la biserica si la chilii?
- Cu mila lui Dumnezeu si cu ajutorul oamenilor, raspundea parintele. Daca cheltuiam azi o mie de lei, maine veneau in loc doua mii.
Daca scoteam azi doua mii din casa, a doua zi gaseam patru mii in loc.
Se spunea despre dansul ca in noaptea de 11 noiembrie priveghea singur pana dimineata in Sfantul Altar, in rugaciune si lacrimi, spre
pomenirea Sfintilor Mucenici Mina, Victor si Vichentie. Asemenea facea si in alte nopti de peste an.
Se spunea iarasi ca in ziua intai de Pasti, cand veneau cu totii la trapeza cu icoana Invierii si mesele erau pline de daruri, parintele
Vichentie se aseza in capul mesei, gusta de cateva ori, apoi vorbea cuvant de folos timp de doua ceasuri. Vorbirea lui era asa de dulce si
vie, incat parintii lasau mancarea si-l ascultau cu lacrimi.
Spunea inca parintele Vichentie celor ce il intrebau, cum ca ouale rosii inchipuiesc lacrimile Maicii Domnului, pe care le-a varsat pe
Golgota, cand Fiul ei era rastignit pe cruce.
Cand veneau credinciosii la manastire, bateau la usa parintelui Vichentie si-l intrebau:
- Parinte, am venit la manastire sa facem Sfantul Maslu, sa dam slujbe, sa ne spovedim. La cine sa ne ducem?
- Eu va marturisesc, fratii mei - raspundea batranul cu dragoste. Apoi zabovea cu ei toata noaptea. Le asculta necazurile, ii marturisea, le
randuia canon, ii mangaia cu alese cuvinte duhovnicesti si ii odihnea. A doua zi iarasi ii ducea la trapeza, ii servea singur cu mancare, le
dadea paine pentru drum, ii petrecea pana la poarta si, binecuvantandu-i, ii libera cu pace.
Odata, un preot a adus pasca in sfantul altar. Atunci batranul i-a zis:
- Parinte, nu stii ca dupa tipic nu-i voie sa se aduca pasca, branza si oua in sfantul altar? Se cadea sa faci 200 de metanii pentru aceasta.
Dar nu-mi permit sa dau canon la preoti. De aceea, voi face eu canonul acesta.
Spuneau batranii care l-au cunoscut ca parintele Vichentie invata asa de frumos pe oameni, ca toti care il ascultau plangeau.
- Dragii mei - zicea el -, ati venit de departe, cu desagii in spate, desculti peste dealuri, truditi si flamanzi, ca sa va inchinati la sfintele
manastiri! Bine ati venit, fratilor! Dumnezeu sa va numere pasii...
La plecare, iarasi le zicea:
- Sarutati, fratilor, pamantul acesta, ca este loc sfant. Aici au trait atatia cuviosi, pe care numai Dumnezeu ii stie! Iar credinciosii,
inchinandu-se, plecau mai departe.
Un frate curand calugarit a intrebat pe parintele Vichentie:
- Preacuvioase, ce sa fac sa ma mantuiesc?
- Asculta, mata, frate, sileste-te sa implinesti tot ce ai fagaduit si cu siguranta te vei mantui.
- Vai, parinte, ma infricosez de juramantul calugaresc!
- Nu te teme, frate! Ai nadejde ca ai primit Duh Sfant. Incepe a lucra cate putin, pana vei deprinde fapta buna. Cauta mai intai sa ai
constiinta curata, sa nu te mustre de nimic la apusul soarelui. Apoi, pazeste-ti mintea de ganduri rele, fa cu dragoste orice ascultare si zi
mereu "Doamne Iisuse".
Asa, dragul tatei, asculta mata de mine si nu vei gresi. Asa se lucreaza ogorul sufletului.
Alt fiu duhovnicesc l-a intrebat:
- Parinte Vichentie, ce sa fac sa ma mantuiesc? Iar batranul i-a dat o hartie pe care scria:
- Marturiseste-ti cat mai des pacatele tale; fa-ti canonul si pravila de chilie; zi neincetat rugaciunea lui Iisus; fa ascultare la toate si
tuturor; iubeste singuratatea ca sa fii scutit de a auzi, de a vedea, de a pofti si de a critica, pe drept sau pe nedrept; in fata ta, toti sa fie
socotiti ca sfinti.
Sileste-te sa faci acestea cu dragoste si vei fi viu. Iar nefacand acestea, pentru ce ai jurat, nesilit fiind? Ce nebunie fara leac este a jura
fara a-ti da seama pentru ce juri!
Spuneau ucenicii lui ca parintele Vichentie nu se atingea niciodata de Sfanta Masa, afara de mare nevoie; iar deasupra nu ingaduia sa se
puna nimic, afara de cele sfinte. Cand savarsea dumnezeiasca Liturghie, statea departe de jertfelnic si se ruga cu mainile asezate crucis
pe piept, iar cand pomenea pomelnicele se aseza in genunchi langa Sfanta Masa si se ruga pentru toti cu lacrimi.
164
La spovedanie, parintele Vichentie era foarte bland si iscusit, intotdeauna ii dadea indrazneala omului si nadejde in mila lui Dumnezeu.
- Asculta, mata, - spunea batranul - marturiseste, aici, in fata lui Hristos, tot ce ai pe suflet. Nu ascunde nimic, nici nu te rusina de mine,
ca si eu sunt om si nu am voie sa ma smintesc de pacatele tale. Asa, dragul tatei, spune tot ce ai gresit si te caieste ca un om, iar
Dumnezeu te va ierta prin mine, pacatosul, dupa mare mila Lui. Numai sa parasesti pacatul!
La urma dadea si putin canon - metanii, post si milostenie.
Spunea ucenicul sau ca parintele Vichentie primea foarte greu la spovedanie preoti de mir si duhovnici.
- Asculta, mata, parinte, zicea batranul - du-te la parintele Ambrozie din Manastirea Neamt. El este duhovnicul preotilor.
- De ce nu spovedesti preoti? l-a intrebat ucenicul.
- Ei, frate, cel mai greu este sa marturisesti preoti si duhovnici! Ei au o mare raspundere inaintea lui Hristos.
Intr-o zi a spus batranul catre toti:
- Parintilor, iata, vin de departe mireni la manastire, cu traistele pline de daruri. Iar noi le primim darurile si-i lasam sa plece deserti.
Nimic nu le dam inapoi. Caci, cine dintre noi se roaga cu post si cu lacrimi pentru ei? Sau cine le da sfaturi si cuvinte de mangaiere?
Cine mai face metanii pentru mireni? Vai de noi, parintilor! Sa stiti ca o sa ne dea Dumnezeu in judecata!
In anul 1927, la hramul Manastirii Secu a venit lume multa. Parintele Vichentie i-a primit pe toti cu dragoste, i-a odihnit si ospatat; iar
din darurile aduse a impartit la slujitori, la calugari si la saraci. Vazand aceasta, casierul manastirii i-a zis:
- Parinte staret, dar totul impartiti? Manastirea cu ce mai ramane, ca s-au cheltuit atatia bani cu hramul?
- Lasa, parinte Eftimie. Astazi am praznuit ziua Sfantului Ioan Boteza- torul. La hram, manastirea nu trebuie sa castige, ci sa se roage si
sa faca milostenie la toti. Acesta este un hram adevarat!
Spunea ucenicul ca intr-o zi de An Nou s-a adunat obstea la staretie sa ureze parintelui Vichentie sanatate si sa primeasca binecuvantare.
Iar batranul le-a zis:
- Parintilor si fratilor, s-ar fi cuvenit sa va servesc cu cate un pahar de vin, dupa obicei, dar nu am. Eu, insa, nu va dau vin, care de multe
ori omoara sufletul, ci va dau cuvinte de folos de la Sfintii Parinti, care dau viata. Nu asteptati de la mine cuvinte inalte, ca cele inalte
sunt sus. Acolo sa ne ajute Dumnezeu sa ne implinim cu totii.
Dupa ce le-a vorbit din viata si invataturile Sfantului Vasile, a incheiat, zicand:
- Sa nu ne deznadajduim, parintilor, chiar daca gresim, ci sa ne marturisim, sa parasim pacatul si sa avem nadejde. Ca Dumnezeu, ca un
Tata bun, mereu ne asteapta cu bratele deschise.
A venit la parintele Vichentie un staret renumit si au vorbit mult impreuna despre mantuirea sufletului. La urma i-a zis batranul:
- Parinte staret, sfintia ta obligi pe calugari sa posteasca cate doua, trei zile, chiar daca unii nu pot. Nu este mai bine sa-i lasi dupa puterea
si vointa lor? Eu nu fac asa. Le dau post, dar cu painea pe masa. Cred ca mai mare plata vor avea. Ii invat sa posteasca cu painea
dinainte. Ca "pe datatorul de buna voie il iubeste Dumnezeu".
Spunea ucenicul ca parintele Vichentie mergea uneori la bucatarie si zicea bucatarului:
- Asculta, mata, parinte, fa mancare destula, pentru toata lumea; pune untdelemn cat trebuie si o fierbe bine, sa fie buna, ca sa nu
carteasca, nici sa se imbolnaveasca parintii.
Spunea iarasi ucenicul ca batranul venea regulat la masa cu parintii, dar el nu manca. Numai seara gusta putin. Servea la masa, citea
cuvant de invatatura si privea cu dragoste cum mananca fiecare. Uneori ii ziceau ceilalti:
- Mananca si sfintia ta, parinte staret.
- Iertati-ma, parintilor, am mancat la staretie cu cineva si nu mai pot manca. Vai, asa m-am saturat!
Se mai spunea despre dansul ca, daca observa la masa pe cineva ca nu mananca, se apropia de el si-i zicea:
- De ce stai mata si nu mananci? Ia, frate, si mananca.
- Iarta-ma, preacuvioase, m-am saturat.
- Asa, frate, sa va infranati cu mancarea dinainte. Cel mai bun post este sa mananci fara sa te saturi. Iar daca postesti de frica staretului,
acela este post de sila, iar nu din dragoste.
Spuneau ucenicii lui ca cea mai mare fapta buna a staretului era aceea ca nu judeca niciodata pe nimeni, ci intotdeauna lua aminte de
sine. Lucrand intr-o zi cu fratii la gradina si observand pe unii ca rad si vorbesc de rau, a suspinat in sine si-a zis:
- Ei, fratilor, mi-aduc aminte ce zicea Sfantul Pavel: "Niciodata nu am scos cuvant desert din gura mea". Iar eu, ticalosul, intotdeauna
clevetesc, cartesc, vorbesc de rau pe fratele meu si rad, in loc sa plang pentru pacatele mele. Vai mie, fratilor, se apropie ceasul mortii
mele si nu stiu ce raspuns voi da inaintea lui Hristos!
Iar fratii, auzind acestea, taceau si se rusinau de vorbele lui.
Spuneau iarasi fiii sai duhovnicesti ca parintele Vichentie priveghea aproape in fiecare noapte. Vara se nevoia in padure si iarna in chilie.
De cum se lasa intunericul, isi lua Psaltirea in traista, lumanari si chibrituri, si se furisa in padure. Acolo se ruga singur si facea mii de
metanii. Iar in zorii zilei se intorcea la chilie neobservat si suna clopotul de desteptare.
Odata a venit in vizita canonica la manastire mitropolitul Pimen de la Iasi. Dupa ce s-a inchinat in biserica, i-a zis staretul:
- Inalt Preasfintite, spuneti un cuvant de folos la parinti.
- Bine, parinte Vichentie, iata le spun: Preacuviosi parinti, cu randuiala lui Dumnezeu si cu rugaciunile Sfantului Ioan Botezatorul,
patronul acestei manastiri, aveti un staret cu viata aleasa, cum nu am in nici o alta manastire din Moldova. Va rog sa-l ascultati in toate si
sa-i urmati viata si cred ca cu darul lui Hristos, cu totii va veti mantui!
A zis odata parintele Vichentie catre duhovnicii manastirii:
- Parintilor, mare este taina preotiei si a duhovniciei si vai noua de vom pierde sufletele incredintate de Hristos. Ca pentru fiecare vom da
socoteala. Eu cred ca dintr-o mie de duhovnici, putini se vor mantui, cum ne invata si Sfantul Ioan Gura de Aur, ca duhovnicia este cea
mai grea misiune pe pamant!
Spunea ucenicul sau ca parintele Vichentie nu primea niciodata bani pentru spovedanie sau pentru orice fel de slujbe. Totul facea gratuit,
din credinta si din dragoste, precum porunceste Hristos: In dar ati luat, in dar sa dati (Matei 10, 8). De asemenea, nu primea la chilie bani
pentru pomelnice, ci ii trimitea la biserica.
La acest mare parinte veneau zilnic multi saraci sa ceara milostenie. Cum batea cineva in usa, indata deschidea si zicea:
- Vai, a batut Hristos la usa chiliei mele si nu am ce sa-i dau milostenie! Si indata lua ce gasea in cale si impartea. Ori un prosop din cui,
ori o pereche de ciorapi, ori ceva bani, ori o bucata de paine. Iar daca nu avea nimic la indemana, spunea saracului:
165
- Asteapta mata putin afara! Iar el intra in chilie, se dezbraca de camasa sau isi scotea bocancii si ii dadea saracului, zicand:
- Primeste, frate, macar atat, ca n-am altceva pe ziua de astazi! La urma adauga:
- Vino sa mananci la trapeza. Nu cumva sa pleci flamand! Si il servea cu mainile sale. Apoi il petrecea pana la iesire.
Se spunea despre el ca niciodata nu purta haine noi, ci numai haine vechi, dar intotdeauna curate. Nu avea uneori nici camasa de schimb,
pentru ca totul dadea milostenie. De aceea purta permanent la gat un fular negru, lung pana la brau, ca sa nu-l vada cineva ca nu are
camasa pe el.
Cand parintele Vichentie mergea la Targu Neamt sa faca cumparaturi pentru manastire, se adunau in jurul lui toti saracii de pe ulite,
copii orfani, vaduve, schiopi, orbi, cersetori. Iar sfintia sa le dadea milostenie cea mai mare parte din bani. Din banii ramasi facea
cumparaturi si se intorcea inapoi.
Spuneau ucenicii lui ca in vara anului 1928, cand a fost numit duhovnic la Manastirea Agapia, a trecut muntele numai cu traista in
spate, in care avea Sfanta Evanghelie, crucea, molitfelnicul, epitrahirul si un rand de schimburi. Aceasta era toata averea lui.
Spuneau iarasi ca parintele Vichentie era chemat uneori la praznic in manastire, iar el venea cu dragoste. Dupa ce binecuvanta, gusta din
mancare de trei ori, iar paharul cu vin numai il atingea de buzele sale, apoi zicea:
- Bogdaproste! Ce bine am mancat! Dumnezeu sa ierte pe raposatul!
- Mai stati, parinte, si mancati cu noi. Nu va sculati flamand de la masa, staruiau maicile.
- Am mancat. Iertati-ma. Ma duc, ca ma asteapta Hristos la chilie! Si indata pleca.
Odata a venit un credincios la batranul si i-a zis:
- Parinte, cutare om mi-a facut multe necazuri. Nu mai pot rabda. Spune-mi ce sa fac?
- Asculta, mata, dragul meu. Nu te tulbura pe fratele in zadar, ca nu el, ci diavolul este de vina. Deci, nu rupe legatura dragostei care este
mai scumpa decat orice pe lume.
Altadata au venit cativa calugari la el si i-au zis:
- Parinte Vichentie, spune-ne un cuvant de folos.
- Parintilor, - zise batranul - de nimic nu ne va intreba Hristos la judecata, decat numai atat: Pentru ce nu ne-am pocait? Pentru ce nu ne-
am plans pacatele? Pentru ce am ramas cu candelele stinse? Deci, siliti-va, dragii mei, siliti-va la pocainta. Ca, iata, vine noaptea, cand
nimeni nu mai poate lucra nimic. Vine moartea fara veste si ne gaseste in pacate. Sa fim gata, parintilor, sa fim gata de drum!
A venit odata o calugarita la parintele Vichentie si l-a intrebat:
- Preacuvioase, a venit o ruda la noi. Avem voie s-o gazduim in chilie?
- Maica, asculta mata. Nici un ceas sa nu gazduiesti pe mireni in chilie, ci numai la arhondaric. Ca chilia calugarului este biserica, este
camara de taina si loc de nevointa. Iar vorbirea cu mireni alunga plansul calugarului, stinge candela rugaciunii si departeaza pe Hristos
din inima lui.
Daca observa vreun mirean ca face sminteala in manastire, indata ii zicea:
- Asculta, mata, frate. Mata trebuie sa pleci din manastire mai inainte de apusul soarelui, ca aici este foc. Aici este loc sfant, unde sute de
suflete se roaga lui Hristos. Aici rugaciunile si metaniile nu mai inceteaza, nici candelele maicilor nu se sting. De aceea se cuvine sa intri
cu sfiala, sa mergi incet, sa ai privirea in jos, sa nu tii pe nimeni de vorba si sa te rogi, ca manastirea este loc sfant.
Intr-o zi l-au intrebat cativa credinciosi:
- Parinte Vichentie, oare este pacat a manca de dulce in zile de post?
- Ascultati, fratilor. Tot ce dezmiarda trupul este pacat. Cand Biserica ne opreste sa mancam de dulce, suntem datori sa postim. Eu nu va
pot dezlega sa mancati. Iar cand Biserica dezleaga la toate, eu nu va pot lega sa nu mancati. Deci sa facem asa cum ne invata Biserica.
Spuneau ucenicii lui ca Protosinghelul Vichentie manca foarte putin, numai cat sa-si mentina viata. Tot ce capata de mancare impartea la
cei din jurul lui, iar daca ii mai ramanea ceva, catre seara se ducea la maicile sarace si le zicea:
- Maica, m-a trimis Hristos la sfintia ta cu ceva de mancare. Te rog s-o primesti in numele Domnului!
Catre maicile mai indestulate din manastire zicea batranul uneori:
- Auziti ce spune Hristos: Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui. Deci, mare osanda vom lua de nu vom face milostenie. Calugarul
trebuie sa manance un singur fel de mancare si acela cu multa infranare. La fel si haine sa aiba numai doua, una de lucru si alta de
biserica, si acelea sa fie simple.
Cand venea vreun sarac la el si nu avea ce sa-i dea, se ducea la maici si le zicea cu glas rugator:
- Maica, a venit Hristos la mine si nu am ce sa-i dau milostenie! Te rog, imprumuta-mi 100 de lei si, cand voi avea, ti-i voi da inapoi.
Iar maicile, vazand dragostea lui pentru saraci, ii raspundeau:
- Poftiti, parinte, 100 de lei si nu ni-i mai da inapoi, ca vrem si noi sa miluim pe Hristos.
Asa silea bunul pastor si pe altii sa faca milostenie.
Altadata a venit un calugar sa-i ceara cuvant de folos, iar batranul i-a zis:
- Asculta, mata, parinte. Ai primit ceva astazi? Astazi sa imparti la toti. Nimic sa nu tii pentru a doua zi. Nici bani, nici paine, nici doua
haine. Ca are grija Hristos sa te hraneasca si maine.
Intr-o iarna i-a cusut monahia Migalusa - mama sa - un rand de haine noi calugaresti, din lana tigaie. Dar, inainte de a le imbraca, a venit
la cuviosul un om sarac cu sotia sa ceara milostenie. Aveau acasa 10 copii si duceau lipsa de toate. Deci, le-a zis parintele:
- Poftiti hainele acestea de siac. Sunt preotesti, dar puteti sa le prefaceti in haine pentru copii. Iarna tin foarte cald si sunt noi. Tot stateau
la mine degeaba. Noi avem de toate.
- Bogdaproste, parinte, au spus oamenii si au plecat. Deci, auzind, mama lui a zis, suspinand:
- Cum a dat parintele de pomana hainele acelea noi, asa de bune? Cu ce o sa se imbrace in iarna asta?
- Lasa, maica Migalusa, nu mai plange, au mangaiat-o celelalte. Are Dumnezeu grija de parintele Vichentie!
Spunea maica Laurentia, ucenica lui:
- Odata m-am dus la parintele Vichentie pentru marturisire si l-am gasit spalandu-si rufele. Era imbracat cu dulama, fara camasa pe el.
- Iarta-ma, maica, ca ma vezi asa. Imi spal camasile si nu am altele de schimb.
- Da-mi binecuvantare, parinte, sa le spal eu.
- Ei, maica, dar popa ce sa faca?
166
Zicea iarasi ucenica lui:
- Parintele Vichentie locuia in casa preotilor, alaturi de ucenicul sau, Protosinghelul Eftimie. Si venea la el multa lume pentru spovedanie
si sfat. Dar, pentru ca sa nu mahneasca pe ucenicul sau ca este trecut cu vederea, zicea credinciosilor:
- Fratilor, mergeti o parte si la parintele de alaturi. Este un duhovnic foarte bun si iscusit.
Spunea maica Laurentia despre acest mare duhovnic ca, cu mult mestesug, reusea sa traga la spovedanie pe maicile care se temeau de
canon aspru. Cum vedea vreuna descurajata, chema la sine o sora si-i zicea:
- Ia, mata, untdelemnul si faina aceasta si le du la maica cutare, din partea mea, ca este lipsita.
- Pentru ce faci aceasta, parinte Vichentie, - intreba maica Laurentia - doar are cu ce trai?
- Ca sa-i ridic moralul si sa-i dau indrazneala duhovniceasca.
Dupa o zi sau doua, cand o intalnea in biserica, o chema la sine si-i zicea:
- Maica, sfintia ta esti o calugarita buna. Ai venit la manastire de atatia ani, ai crescut ucenice, ai facut ascultare, la biserica vii regulat, la
strana canti frumos. Nu trebuie sa te descurajezi. Aceasta este lucrarea vrajmasului. Ai nadejde in mila lui Dumnezeu si vina pe la popa.
O sa-ti citesc o rugaciune, o sa te spovedesc si vei vedea pe urma ce multumita te vei simti.
Asa castiga parintele Vichentie sufletele tuturor.
Acest preacuvios parinte avea si darul mai inainte-vederii. Cand venea cate un frate tanar la manastire, el simtea cu duhul daca va fi sau
nu calugar bun. Pe unii din frati ii chema la sine si le zicea:
- Dumnezeu si Maica Domnului sa va binecuvinteze, fratilor, sa ajungeti calugari buni si preoti ai Bisericii lui Hristos. Iar pe altii,
chemandu-i, le spunea:
- Fratilor, n-o sa puteti sta in manastire. Aici este greu. Poftiti bani de drum si va duceti acasa. Ascultati de parinti, invatati o meserie si
aveti frica lui Dumnezeu. Si toti urmau sfatul lui.
Spunea maica Laurentia ca a venit o copila la bunica ei, calugarita in Manastirea Agapia, ca s-o vada. A doua zi, batrana s-a dus la
parintele Vichentie si i-a zis:
. - Binecuvinteaza, preacuvioase parinte, pe nepoata mea ca se intoarce acasa.
- Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvinteze, sora, sa ramai la manastire si calugarita sa te faci!
Din ceasul acela, copila a ramas la Agapia si a ajuns calugarita buna.
La parintele Vichentie veneau multi bolnavi pentru rugaciune. Unii din ei se vindecau. Batranul ii primea pe toti cu dragoste, ii
marturisea si le facea Sfantul Maslu. El insa simtea cu duhul daca bolnavul se va vindeca sau nu. De aceea nu voia sa schimbe hotararea
lui Dumnezeu. La plecare, mangaia pe cel suferind si-i dadea a intelege ce va urma.
- Cat sa va dam, parinte, pentru Sfantul Maslu? intreba bolnavul.
- Ei, lasa, daca te vindeci, ne tocmim noi! Si nu lua niciodata bani de la nimeni.
Odata s-a imbolnavit parintele Vichentie si nu avea unde sa se culce, ca nu avea pat in chilie. Atunci maica Laurentia i-a adus un pat cu
perna si asternuturi si a zacut batranul cateva zile pe el. Dupa ce s-a ridicat din boala a zis catre maici:
- Va multumesc pentru pat, pentru perna, pentru toate. Luati-le de acum, ca popa s-a facut sanatos. De ce sa doarma altul pe dusumea din
cauza mea?
- Ba nu, preacuvioase, vi l-am daruit de tot. Tineti-l in chilie.
- Daca-l tin in chilie, iar ma intoarce boala!
Dupa cateva zile a intalnit un sarac si i-a dat patul cu tot ce era pe el. De atunci parintele n-a mai fost bolnav niciodata cat a stat la
Manastirea Agapia.
Spunea odata batranul catre Protosinghelul Eftimie, ucenicul sau:
- Asta noapte, dupa ce am facut cateva ate de metanii, m-am asezat putin pe scaun sa ma odihnesc. Dupa cateva minute am simtit ca
cineva mi-a smuls cu manie metaniile din mana si le-a aruncat. Cand am deschis ochii, am vazut in chilie o ceata de diavoli negri, care
saltau si jucau. Dar indata ce am inceput sa strig catre Hristos cu lacrimi, diavolii s-au facut nevazuti.
Zicea iarasi parintele Vichentie catre ucenicul sau:
- Bine este calugarului sa fie strain toata viata. Daca nu, sa se instraineze macar la batranete, ca sa moara strain, iar nu intre ai sai. Ca asa
a fagaduit lui Hristos.
Obisnuia parintele sa vorbeasca catre fiecare cuvant de folos. Cum isi aducea aminte de vreun cuvant ziditor de suflet, indata il spunea la
cea dintai calugarita pe care o intalnea.
- Maica Evsevie, auzi mata? Mi-am adus aminte de un cuvant. Sa ti-l spun acum, poate nu te mai intalnesti cu el.
La urma incheia, zicand:
- Acesta este, poate, ultimul meu cuvant, ultima binecuvantare. Cine stie daca mai ajungem pana maine!
Intr-o zi l-a intrebat unul din ucenici:
- Cum va simtiti la Manastirea Agapia, parinte Vichentie?
- Slava lui Dumnezeu pentru toate! Stiti ce ma tine aici? Liturghia zilnica si Sfanta Impartasanie! Altfel m-ar inconjura ispitele din toate
partile.
Si s-a folosit mult ucenicul de cuvintele batranului.
Zicea parintele Vichentie:
- Cine cauta a se indulci de frumuseti trupesti este vinovat ca si curvarul, si, pana nu pune hotar, nu se poate impartasi. Ba si anafura o ia
spre pacat. Vai, si ce multi mai sunt din cei care cred ca a pofti nu este nimic! Dar Hristos spune hotarat: Daca ai poftit, iata ai si curvit in
inima ta (Matei 5, 28).
Zicea iarasi:
- Cea mai sigura cursa a diavolului pentru om este amanarea. "Ai vreme sa te inchini, - zice el - sa postesti mai pe urma, deseara, maine!"
Si tot te amana pana mori. Iata, asa se pierde omul singur, cu voia lui, nepocait. A cui este vina?
Alteori spunea ucenicilor:
- Fratilor, in zadar va spovediti, daca nu puneti hotar greselilor.
Zicea batranul catre fiii sai duhovnicesti:
- O, ce nebunie fara leac este a jura in fata altarului lui Hristos si in fata a toata lumea, ca vei trai toata viata ta numai in ascultare
167
desavarsita, in rabdare, in infranare de bauturi si de orice pofte si indulciri trupesti. Si vai! In urma juramantului din aceeasi zi, incepi a
cauta sa refuzi supunerea, sa calci in picioare juramantul sfant si sa te intorci cu indrazneala la cele dintai. Nu uita, insa, ca juramantul
acesta in ziua judecatii iti va fi cel mai cumplit paras. Tine seama ca nu numai pentru tine vei raspunde, ci si pentru toti acei ce s-au
smintit de tine, precum insusi Hristos zice: Vai de cel prin care vine sminteala (Matei 18, 7).
Zicea parintele Vichentie si acestea:
- Pe Mantuitorul Hristos nimeni nu L-a vazut niciodata razand, dar plangand L-au vazut toti adeseori. Nu pentru El plangea, ci pentru
lumea ratacita in pustietatile pacatelor, unde locuiesc vrajmasii omenirii, stand la panda neadormiti si cautand ca fiarele salbatice sa rupa
si sa inghita pe toti cei rataciti in acele pustietati.
Pentru cei ce vorbesc in biserica, spunea:
- Vorbirea, glumele si rasul in biserica sunt pacate contra Sfantului Duh, adica contra puterii dumnezeiesti, caci prin acestea se
dispretuieste sfintenia bisericii si se da prilej de sminteala publicului. Ba, ceva mai mult, aceste uraciuni au devenit astazi un obicei
nedespartit de biserica si de credinciosii sai.
Vai, ce dureros lucru este cand singuri noi dispretuim ce avem mai sfant - Biserica - pe care o avem mostenire de la Hristos! Despre
aceasta Insusi Domnul spune: Casa mea, casa de rugaciune se va chema pentru toate neamurile, iar voi ati facut-o pestera de talhari
(Matei 21, 13).
Iar despre post asa invata pe ucenici:
- Fara post - adica infranare de la mancare, de la bautura si de la ganduri si fapte rele - nimeni dintre muritori nu poate fi in stare sa
traiasca viata monahala singuratica, in curatenie trupeasca absoluta si cu deplina pace a constiintei. Un trup hranit si odihnit invinge
neaparat duhul, intuneca constiinta si cade victima a multe feluri de pacate.
Alteori iarasi invata zicand:
- Fratilor, vorbirea si glumele in biserica se aseamana cu ras la mormant!
Iarasi zicea parintele Vichentie:
- Este adevarat ca Mantuitorul a dat Sfintilor Sai Apostoli puterea de a lega si dezlega pacatele - si prin ei arhiereilor si preotilor -, dar cu
conditia ca acestea sa fie ispasite prin post, rugaciune, canon, lacrimi si hotar.
Ei bine, astazi multi cauta duhovnici dintre cei mai lesne iertatori si inca ii roaga sa nu le dea canon mult. Ba inca ar mai cere gratiere
definitiv. Unii nu uita sa ceara imediat si voie de impartasanie, indiferent de greutatea pacatelor. Aceasta, ca sa-i creada lumea vrednici.
O, ce nebunie fara leac! Canoanele sunt facute de Apostoli si de alti sfinti si trebuie aplicate tuturor, dupa om, dupa timp si imprejurari.
Insusi Hristos S-a ostenit, a postit, S-a rugat si a plans pentru noi.
O, oameni impietriti si orbi, Sfanta Impartasanie este foc ce arde pe cei nevrednici!
Iar pentru cei cu totul impietriti la spovedanie, zicea:
- Vai si iar vai celor plini de pacate care cauta duhovnici lesne iertatori si le fura binecuvantarea si cu obraznicie indraznesc a se
impartasi, stiindu-se singuri ca sunt nevrednici. Acelora mai bine le-ar fi fost sa se fi nascut morti, caci, hotarat, iertare nu mai pot avea si
partea lor va fi in veci cu Iuda.
Alteori invata marele duhovnic:
- Inainte de a merge la spovedanie, cerceteaza-ti constiinta mult timp si vezi ca sunt greseli mici, care de multe ori pot deveni mai
vatamatoare ca cele mari. Apoi scrie pe hartie tot ce ai gresit si cauta un duhovnic iscusit, iar nu lesne iertator. Ca nici un duhovnic
intelept nu poate nesocoti canoanele Sfintilor Parinti. Caci, Hristos si Sfintii Sai, ieri, azi si in veci, aceiasi sunt! Deci, marturisindu-te,
cere singur canonul cuvenit si fa-l indata, ca nu-ti stii ceasul mortii. Daca iti da voie duhovnicul sa te impartasesti, inca nu te grabi, ca
foc este si arde. Ci, cerceteaza-ti mult constiinta si apoi cu mare frica, impartaseste-te.
Zicea iarasi parintele Vichentie:
- Spovedania deasa slabeste puterea diavolilor.
Zicea si acestea:
- Cei ce se supun pacatelor si patimilor trupesti, aceia, acolo, nicidecum nu vor avea iertare.
Odata, vazand batranul unele surori cartind in manastire, le-a zis:
- Faceti ascultare, maicilor, fara cartire, ca lui Dumnezeu. Aceasta este calugaria. Daca nu, rade diavolul de voi si va castiga el.
Altadata, vazand o calugarita vorbind de rau pe stareta, i-a zis:
- Tu cine esti, care judeci pe slujitoarea lui Dumnezeu? Ea, Domnului sta sau cade. Si va sta, ca puternic este Dumnezeu sa o
sprijineasca. Se cade insa si slujitoarei Domnului - staretei - a fi impodobita cu toate virtutile evanghelice, zidite pe temelia smereniei,
judecand cu nepartinire si cu indelunga rabdare, "ca sa ia plata chemarii de sus".
Zicea parintele Vichentie catre o calugarita din Agapia Veche care voia sa aduca pe oameni cu sila la pocainta:
- Maica Evsevie, pentru ce nu te tii de invatatura Sfintei Evanghelii, care spune asa: Nimeni nu poate veni la Mine de nu-l va trage pe el
Tatal (Ioan 6, 44)? Deci, pe fiecare om, daca nu-l trage si nu-l misca Duhul Sfant, el ramane impietrit ca Faraon, caruia Dumnezeu
anume i-a impietrit inima ca sa faca minuni prin el, sa se proslaveasca prin impietrirea lui. Asa face Dumnezeu cu fiecare om. Nu-l
cheama cand vrei tu, ci cand vrea El. Degeaba te framanti, caci gandurile lui Dumnezeu nu sunt ca ale noastre.
Zicea iarasi catre aceeasi calugarita:
- Ai jurat rabdare? Rabda! Nu cauta ce fac altii, ca Dumnezeu voieste sa cauti de sineti. Ce vrei? Sa mantuiesti cu forta pe om? Ai uitat
ce i-au facut calugarii Sfantului Simeon Noul Teolog? Cum l-au dat afara din manastire? Rabda, deci, si nu te pune impotriva lui
Dumnezeu.
Altadata iarasi i-a zis batranul:
- Cautand la ceea ce fac altii, gresesti. Nu te rataci, vrand sa indreptezi pe altii. Ci vezi de tine, ca pentru tine ai jurat. Are Dumnezeu
grija de fiecare.
Zicea iarasi aceleiasi calugarite:
- Nicaieri nu vei putea sta, nici vei avea pace sa te mantuiesti, de nu vei tacea ca mortul si nu vei rabda pana la sange. Ca, de te ocupi sa
mantuiesti pe altii, te uiti pe tine.
Zicea iarasi parintele Vichentie:
- De cate ori parasti pe fratele tau, de atatea ori calci Evanghelia care iti arata pe Domnul rastignit.
168
Zicea catre aceeasi calugarita:
- Daca toata viata sfintiei tale nu te vei hotari ca pe toti si pe toate sa-i crezi sfinti si sfinte, nu te poti mantui si degeaba mai stai in
calugarie. Eu cred din inima ca toti sunt sfinti si sfinte si ca Dumnezeu ii mantuieste si ii sfinteste asa cum eu nu pot pricepe, nici sfintia
ta!
Zicea parintele Vichentie si acestea:
- Va incredintez ca cel ce uraste, chiar motivat, pe aproapele sau, se face atat de vinovat, incat merita a fi tras la cea mai inalta instanta de
judecata. Iar cel ce defaima si ponegreste pe aproapele, se aseamana cu ucigasii de oameni care se condamna la cea mai grea pedeapsa.
Zicea iarasi:
- Nu exista sub soare un lucru mai dureros, decat un crestin care stie a citi, dar nu are in casa sa Biblia, si nu citeste in ea zilnic, ca sa ia
dar si putere.
Inainte de plecarea sa in Banat, au venit la batranul doi ucenici - ieromonahul Climent si monahul Cleopa - si cu multe lacrimi i-au zis:
- Preacuvioase parinte, in curand vei pleca de la noi si nu ne vom mai vedea in viata aceasta. Spune-ne ultimul cuvant de folos.
Iar parintele Vichentie, punandu-si mana pe grumazul parintelui Cleopa si cu cealalta lovind usor in masa, a zis:
- Asculta, mata, parinte Cleopa, asculta ce-ti spune popa. Iata ultimul meu cuvant: rabdare, rabdare, rabdare! Si cand ti se va parea
matale ca ai gatit-o, ia-o din nou de la capat: rabdare, rabdare, rabdare!
- Dar pana cand, parinte Vichentie?
- Pana la usa mormantului! Apoi, dragii mei, vom merge noi acolo in gradina raiului. Si acolo canta pasari asa de minunat! Si sunt copaci
cu flori si fructe de aur! Si pajisti care vesnic infloresc. Si sunt izvoare cu ape limpezi! Acolo vom vedea cetele sfintilor. Acolo vom auzi
cantarile ingerilor. Acolo vom petrece in veci cu Domnul. Deci, fratii mei, acolo in rai sa ne intalnim!
Marturisesc ucenicii sai ca, in timp ce parintele Vichentie savarsea la Manastirea Agapia ultima Liturghie, s-a vazut de catre toti un
porumbel deasupra Sfintei Mese. Apoi a zburat afara.
- In ce parte a zburat porumbelul? intreba parintele la sfarsitul slujbei.
- A zburat catre apus - i-au raspuns maicile. - Deci, catre apus trebuie sa plec si eu!
La 26 martie, 1940, parintele Vichentie impreuna cu ucenicul sau, ieromonahul Eftimie Tanase, au plecat ca misionari in Banat. In
sunetul clopotelor, obstea Manastirii Agapia i-a petrecut plangand pana devale. Apoi, batranul, intorcandu-se spre ele, a zis:
- Maicilor, de-ajuns! Va multumesc pentru atata dragoste. Intoarceti-va la manastire si nu uitati fagaduintele calugaresti de care vom da
seama inaintea lui Hristos. Iertati-ma! Apoi, facand metanie unii altora, le-a binecuvantat si au plecat.
Spuneau iarasi ucenicii sai ca in Manastirea Vasiova, Protosinghelul Vichentie Malau se nevoia mai mult ca in Moldova. Toata ziua era
in biserica si la chilie inconjurat de sute, uneori mii de oameni. Pe unii ii spovedea, pe altii ii mangaia, pe toti ii sfatuia si pentru toti se
ruga.
Apoi, odata cu seara, se retragea in padure, la un loc tainuit, unde avea o cruce mare. Acolo se ruga cu lacrimi si facea mii de metanii
pana in zorii zilei, cand se intorcea la chilie.
In vara anului 1945, marele duhovnic, Protosinghelul Vichentie Malau, dupa o scurta suferinta, si-a dat sufletul in bratele Mantuitorului
si a fost petrecut la mormant de peste zece mii de credinciosi. Toti l-au plans si l-au acoperit cu tarana cu propriile lor maini.
Pana astazi vin tarani din Banat - ortodocsi si catolici - in pelerinaj, la Manastirea Vasiova. Pun lumanari si flori pe mormantul lui, se
roaga, plang, fac metanii, apoi ii saruta crucea si se intorc la casele lor.
Dupa sapte ani de zile, osemintele acestui preacuvios parinte, pline de buna mireasma, au fost stramutate la Manastirea Secu. Iar mainile
sale, cu care a savarsit cele sfinte si a miluit pe cei saraci, au fost gasite intregi si nevatamate, ca semn ca Hristos l-a numarat in ceata
cuviosilor parinti, pentru sfintenia vietii si desavarsita lui milostenie.
Maica Eufrosina, suflet drept si sfant,
Toate scrisorile le-am primit si va rog mult, nu va suparati, caci eu nu raspund nimanui pana nu sunt impins si indemnat de Duhul
Domnului, caci in mine traieste Hristos, nu eu. El porunceste si eu, sluga, execut. Asa sa traiti viata in duh si adevar si, daca Duhul
Domnului va indeamna sa scrieti mai des, scrieti ca ma bucura. La ceea ce m-ati intrebat, o sa va raspund eu in plic inchis.
Suflet curat si drept,
Am primit si va multumesc mult pentru ceea ce aveti in gand si suflet, insa, toate se fac cu voia lui Dumnezeu. Omului de lut nu-i
ramane decat sa fie supus hotararii dumnezeiesti. Asa fiind, sa multumim lui Dumnezeu si sa-L laudam cat vom fi vii pe pamant, oriunde
ne vom afla stand si purtati de Duhul Sfant, in chipul cum omul niciodata n-are sa priceapa.
Va pomenesc cu credinta si va trimit binecuvantarea Domnului, amin. Fiti sanatoase. Mai scrieti.
Suflet drept si credincios,
Va multumesc, matale si la toate surorile din casa, cinci la numar. Tot ce trebuie am facut si fac mereu rugaciuni si cereri, dupa cum m-
ati rugat prin scrisoare. Deci, luati aminte de sineva numai, traiti numai inlauntrul vostru si nu in afara, si smerenia cu supunerea sa va fie
hrana zilnica. Ramaneti cu Dumnezeu traind. Amin.
Cuvant despre Sfanta Rugaciune
Mantuitorul S-a intrupat ca sa ne fie noua spre model de viata trupeasca si sufleteasca pe pamant si pregatitoare pentru viata de dincolo
de mormant.
Iubite, adanceste-ti cugetarea la Marta care primeste pe Domnul si la Maria care cade la picioarele Sale.
Amandoua surorile au mare osardie in lucru, insa sunt cu totul deosebite lucrarile lor. Ca Marta slujea, gatind hrana pamanteasca,
trupeasca, Domnului; iar Maria, sezand langa picioarele Lui, asculta cuvintele Lui. Una odihnea pe Cel vazut, iar cealalta slujea Celui
nevazut, ca era cu adevarat si om si Dumnezeu, Cel de fata. Acelasi Stapan, osardia amanduror femeilor a primit-o. Dar Marta, de
osteneala obosita, cerea mijlocitor pe Domnul catre Maria, sa o ajute: "zi-i ei ca sculandu-se sa slujeasca Tie cu mine".
Iar Domnul ii raspunde: "Marto, Marto, te grijesti si spre multe te silesti, iar Maria partea cea buna si-a ales-o, care nu se va lua de la
dansa". Ca n-am venit pe lume ca sa stam pe asternuturi moi si pantecele sa-l hranim, ci am venit ca pe voi sa va hranesc cu cuvantul
adevarului si cu vederea tainelor.
Pe una dar n-a oprit-o de la cele ce lucra, iar pe cealalta a laudat-o ca si-a ales partea cea buna. Amandoua femeile lucrau cu osardie, insa
partea sufleteasca era mai de valoare, caci era o privire tainica. Tu, suflete, alege ce voiesti. De voiesti, slujeste in numele lui Hristos, ca
Marta cele pamantesti. Domnul iti da voie, ca zice: "Intrucat ati facut unuia din acesti frati ai Mei prea mici, Mie ati facut". Ca ori de
169
primesti straini, ori odihnesti saraci, ori de te pleci catre cei ce se afla in dureri, in nevoi, in primejdie, ori de slujesti bolnavi, toate asupra
Sa le primeste Hristos.
Iar de vrei sa ravnesti Mariei care a lasat slujba trupului si si-a adancit inima spre cele sufletesti, apoi curat sa savarsesti lucrul. Paraseste
trupul, lasa
lucrarea de pamant si facerea de bucate si celelalte (in timpul rugaciunii) si sezi langa picioarele Domnului si asculta cuvintele Lui. Caci,
invataturile Domnului intaresc nevoile trupului.
Deci, ai luat, iubite, pildele si dovada. Alege ce vrei. Sau slujitor fii saracilor, sau indragitor dogmelor lui Hristos. Iar de poti pe ambele,
plata vei lua.
Domnul pretuieste mai mult partea Mariei. De voiesti sa iubesti cu adevarat pe Hristos, trebuie sa uiti de insuti trupul tau. Si rugandu-te,
vezi sa nu ceri in loc de altele, altele. Nu bani, nu slava omeneasca. Cauta Imparatia lui Dumnezeu mai intai si toate celelalte se vor
adauga tie.
Iar ale rugaciunii doua sunt chipurile: unul al slavosloviei, cu smerenia mintii, iar al doilea, al cererii. Rugandu-te, nu veni indata spre
cerere, caci iti parasti voirea ta, dovedesti ca te rogi silit. Incepand dar rugaciunea, paraseste-te pe sineti si ale tale nevoi. Lasa pamantul
si te inalta spre ceruri. Si cand te rogi, nu rataci mintea incoace si colo, ci recunoaste-ti micimea si slabiciunea ta si ingustimea ta de
pricepere. "Ca Tu ne-ai zidit pe noi, si nu noi. Tu esti Dumnezeul nostru". Zi ca tu esti un om pacatos. Desi nu te simti, totusi trebuie sa
zici aceasta: "Vezi, nimenea nu este fara de pacat, fara numai Dumnezeu". Pentru aceasta zice Apostolul: "Nimic nu stiu in mine rau".
Dar aceasta nu-mi da dreptul sa ma cred drept. Caci Proorocul David zice: Greselile cine le va pricepe? Si iarasi Apostolul zice: Cand
toate le vei face, zi: Slugi netrebnice suntem, caci cele ce am fost datori de facut am facut. Si iarasi socoteste-te ca trebuie cu smerenie
multa sa-l crezi pe altul a fi mai de cinste decat tine. Caci nu stii pe care-l iubeste Dumnezeu mai mult.
Domnul te-a zidit si se ingrijeste de a ta mantuire si stie pentru fiecare daca ii este de folos, ori sa fie sanatos, ori bolnav, ori bogat, ori
sarac. Ci, tu cere Imparatia lui Dumnezeu, caci restul vine de la sine. Si cand ceri ceva, staruie mult si nu te descuraja. Ca cine din voi
are prieten si va merge la miezul noptii la el si ii va zice: prietene, da-mi imprumut trei paini, ca mi-a venit un prieten din departare si nu
am ce sa-i pun dinainte. Si acela va raspunde: nu-mi face osteneala caci e tarziu, m-am culcat cu copiii si-i noapte, nu pot sa-ti dau. Si
daca pentru prietenie nu-i va da lui, apoi macar pentru staruinta ii va da lui. Pilda ne da Domnul ca sa fim tari in credinta si staruitori.
Sa nu zici ca pacatos sunt si nu ma aude Dumnezeu. Indrazneste, dupa rugaciune, macar oricat timp lung ar trece, nu dispera, ci asteapta,
ca Dumnezeu iti va da cererea si sa ceri mereu, lucrand binele. Caci, de slabeste rugaciunea si peste tinereti se toarna bautura, s-a pierdut
curatia si s-a prefacut omul. Ca, daca omul se da prada poftelor, Dumnezeu nu-i ajuta.
De stai cu nepasare la rugaciune, fugi de indata de acel loc, ca nu cumva sa primesti urgia si pedeapsa lui Dumnezeu, in loc de plata. Ca
zice Domnul: Tot cel ce va cere va lua, cel ce cauta va afla si celui ce bate i se va deschide (Matei 7, 7). Caci, ce altceva voiesti sa capeti
decat mantuirea ta?
Invata-te a rabda. Vezi pe Avraam cum l-au chemat din pamantul asirienilor si i-a fagaduit Palestinei: Tie-ti voi da pamantul acesta si
semintiei tale ...pe care o voi inmulti ca stelele cerului (Fac. 15, 18). Si el n-a cartit ca ajunsese batran si nu i se implinise fagaduinta de
fiu si de inmultirea semintiei sale. Ci a ramas mereu tare in credinta sa. Ca nevasta imbatranea, iar cu credinta intinerea. Dumnezeu toate
le face si le preface precum voieste. Cand in Avraam murea firea de batranete, a inviat fagaduinta lui Dumnezeu. Urmeaza credintei lui
Avraam. Dar noi un an ne rugam si apoi ne departam. Doi ani postim, apoi incetam. Deci sa nu slabim, caci Cel ce S-a fagaduit lui
Avraam si noua s-a fagaduit. Veniti catre Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi (Matei 9, 28). El deci ne
fagaduieste mila. Pentru tine a venit pe pamant si tu nu-L crezi pe El pe cuvant?
Noi ne sfiim sa ridicam jugul Lui si prin usa cea stramta sa intram. Preferam marea pacatelor.
Tu, cand ai cerut, nu ai avut credinta, sau n-ai cerut ceea ce era de folos sufletului tau sau n-ai staruit. Ca scris este: Ca intru rabdarea
voastra veti dobandi sufletele voastre si Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui (Matei 24, 13).
Vei zice insa: stie Dumnezeu inima celor ce se roaga. Ca n-are Dumnezeu nevoie de cererea noastra. Ca bun fiind, ploua peste cei drepti
si peste cei nedrepti... Dar Imparatia lui Dumnezeu fara fapte si staruinta nu o vei lua. Caci trebuie mai intai sa doresti cele ce vrei sa iei
si sa ceri cu credinta, cu rabdare si cu osteneala. Ca tot lucrul castigat cu osteneala il pastrezi cu atentie, sa nu-l pierzi, ca stii cat de mult
ai ostenit pentru el. Solomon ce a folosit daca a luat darul in dar, fara osteneala? L-a pierdut! Deci, nu te imputina cand nu iei degraba
cererea ta. Ca daca cel ce a luat talantul si l-a ingropat intreg, s-a osandit numai pentru ca nu l-a negutatorit, apoi cel ce l-a pierdut nu se
va osandi?
Dumnezeu face tot ce stie ca ne este de folos. Numai noi sa cerem cu staruinta. Vezi pilda cu vaduva si judecatorul cel nedrept, care
pentru staruinta ei l-a imblanzit? Asa si noi sa staruim mereu. Amin.
Manastirea Agapia - 1938 Protosinghel VICHENTIE MALAU
CUVIOSUL VITALIE MONAHUL - Sfantul Munte Athos (1891-1945)
Acest cuvios parinte a fost un mare si tainuit sihastru roman din Muntele Athos. Era de loc din judetul Botosani, iar cu metania din
Manastirea Neamt. Fiind chemat de Hristos la viata duhovniceasca, monahul Vitalie a luat din tinerete jugul nevointei calugaresti,
intrecand pe multi cu postul, cu rugaciunea cea de taina, cu lacrimile si cu privegherea.
Ravnind nevointei celei mai inalte, in anul 1938 s-a dus la Sfantul Munte si acolo, facandu-si un mic bordei, sihastrea singur in padurile
din jurul Manastirii Caracalu, ctitorita de Petru Rares. Dar osteneala parintelui Vitalie era cu totul ascunsa in Hristos. Nimeni nu stia
unde anume se salasluieste, cum se roaga si la ce masura duhovniceasca a ajuns. Nu-l vedea nimeni, uneori luni de zile. Numai vara
lucra la Manastirea Caracalu, de unde isi primea putina hrana pentru intretinere. Apoi iar se retragea la mult dorita liniste.
Spun parintii atoniti, care l-au cunoscut, ca parintele Vitalie era intotdeauna senin si luminat la chip, ca pazea cu desavarsire tacerea, ca
nu vorbea niciodata despre cineva, ca se socotea pe sine cel mai pacatos om de pe pamant si ca era mare lucrator al rugaciunii lui Iisus.
Uneori, cuprins de lacrimi si de bucuria Duhului Sfant, zicea aceste cuvinte:
"Slava Tie, slava Tie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, ca m-ai chemat pe mine nevrednicul la viata monahala si m-ai adus aici, in gradina
Maicii Tale, sa ma pot ruga in liniste pentru toata lumea!"
Acest parinte iubitor de Dumnezeu, cunoscandu-si mai dinainte ceasul sfarsitului sau, a spus parintilor:
- Peste trei zile, la praznicul Inaltarii Sfintei Cruci, ma duc la Dumnezeu! Apoi s-a marturisit, a primit Preacuratele Taine si la 14
septembrie, 1945, s-a odihnit cu pace, dandu-si sufletul in mainile Domnului. Parintii l-au inmormantat in cimitirul Manastirii Caracalu.
Doamne, odihneste cu sfintii pe parintele nostru Vitalie!
170
MONAHUL GALACTION ILIE - Manastirea Sihastria (1882-1946)
Viata
Acest calugar imbunatatit s-a nascut in comuna Pipirig-Neamt, din parinti saraci. In tinerete a fost cioban la oile satului. Apoi, dorind sa
urmeze lui Hristos, in anul 1918 a intrat in nevointa calugareasca la Manastirea Sihastria, in anul 1925 a primit tunderea monahala de la
staretul Ioanichie.
Aici a avut aceeasi ascultare binecuvantata. Timp de 25 de ani a pastorit oile manastirii. In toamna anului 1946 s-a mutat la cele vesnice
cu sufletul impodobit de multe fapte bune.
Spunea ucenicul sau ca parintele Galaction nu manca niciodata pana nu-si facea obisnuitul canon calugaresc. Cand il chemau fratii la
masa, batranul raspundea:
- Iertati-ma, fratilor, eu nu mi-am facut pe astazi datoria catre Dumnezeu. Deci, cum sa mananc daca nu mi-am facut datoria?
Apoi parintele se retragea in padure isi termina rugaciunile si metaniile si asa statea la masa.
Spunea iarasi ucenicul sau ca batranul nu manca miercurea si vinerea pana seara, dupa ce rasareau stelele. Atunci, parintele isi facea
semnul crucii, cerea iertare de la toti, lua anafura si apoi manca linistit. Odata l-a intrebat ucenicul:
- Parinte Galaction, ziua este mare si sfintia ta esti slab si batran. Nu ar fi bine sa dezlegi cu masa mai devreme?
- Frate Costache, asculta ce mi-a spus parintele Atanasie din Manastirea Neamt. Odata, un sfant a vazut ducand un mort la groapa, iar
inaintea si in urma sicriului mergeau doi ingeri frumosi. Atunci sfantul i-a intrebat: "Cine sunteti voi?" Iar ingerii au raspuns: "Eu ma
numesc Miercurea si eu Vinerea! Am venit aici cu porunca Domnului sa ajutam acest suflet, care in toata viata a postit miercurea si
vinerea in cinstea patimilor lui Hristos".
De cand mi-a spus parintele Atanasie istoria aceasta, n-am mai mancat nimic in aceste zile, ca sa-mi ajute si mie Sfanta Miercuri si
Sfanta Vineri in ceasul mortii.
Acest smerit parinte, daca vedea pe cineva trecand pe langa stana, indata zicea ucenicului sau:
- Du-te, frate Costache, si cheama pe omul acela sa stea la masa cu noi. Ca aici la oi este izvor si daca nu dai deloc din el, izvorul seaca.
Iar daca dai cate ceva, Dumnezeu tine oile sanatoase si nu se cunoaste de unde dai, ca este binecuvantarea Domnului peste noi.
Mai spuneau ucenicii lui ca n-au vazut niciodata pe parintele Galaction sa manance singur sau pe ascuns. Daca primea ceva de mancare
din manastire, nu gusta nimic pana nu venea la stana. Aici ii chema pe toti si impartea egal la fiecare.
- De ce nu mananci niciodata singur, parinte Galaction? il intrebau fratii. Iar el le raspundea:
- Mare primejdie este pentru calugar sa manance pe ascuns! Apoi, cu inima plina de pace, adauga:
- Ei, fratilor, dragostea si cu fratia mult intrece bogatia!
Parintele Galaction era cel mai sarac calugar din manastire. Avea un singur rand de haine, un cojoc si cateva schimburi. Odata l-a
intrebat ucenicul:
- De ce nu-ti faci si sfintia ta niste haine bune, cum au ceilalti parinti? Iar batranul i-a zis:
- Frate Costache, eu m-am spovedit la un pustnic pe care l-am intalnit umbland cu oile prin munte. Acela mi-a spus: "Parinte Galaction,
sa ai atata avere cat sa o poti duce o data in spate, cand te muti dintr-un loc in altul". Apoi mi-a adaugat: "Sa nu-ti ramana niciodata
canonul de metanii, sa zici neincetat rugaciunea lui Iisus si sa te impaci cu toti mai inainte de asfintitul soarelui. De vei pazi toate
acestea, Dumnezeu iti va face parte de mantuire".
Altadata a intalnit batranul in padure un pustnic sfant si l-a intrebat:
- Spune-mi, parinte, cand va fi sfarsitul lumii? Iar cuviosul sihastru, suspinand, i-a raspuns:
- Stii cand va fi sfarsitul lumii? Cand nu va mai fi carare de la vecin la vecin!, adica va lipsi dragostea intre oameni. Apoi, sarutandu-se
unul pe altul, s-au despartit.
Seara, obisnuia parintele Galaction sa puna pe frati la citit, din Pateric si din Sfanta Scriptura, ca foarte mult dorea sa asculte cuvantul
Domnului.
Odata a zis ucenicului sau:
- Frate Costache, te rog mai citeste in Sfanta Scriptura despre rabdarea lui Iov.
Cat timp fratele citea, parintele Galaction lacrima. Apoi a adaugat:
- Iata, acesta a fost un om mare pe lume, ca n-a cartit inaintea lui Dumnezeu cand i-a luat atatea oi, atatea vite si copii. Dar eu, pacatosul,
cat sunt de slab in credinta, ca daca se imbolnaveste sau piere vreo oaie, nici nu pot manca in ziua aceea.
- De ce nu mananci atunci, parinte? il intreba ucenicul.
- Apoi, mai am curaj sa mananc, cand vad ca Dumnezeu pedepseste turma pentru pacatele mele?
In toamna anului 1946, dupa aproape 30 de ani de ascultare, parintele Galaction si-a rupt un picior. Pe cand zacea in pat si isi astepta
sfarsitul, a auzit ca a murit un calugar, anume Nazarie. Deci a spus staretului cu lacrimi:
- Va rog, parinte staret, sa nu-l ingropati pe parintele Nazarie fara mine. Nu faceti cheltuiala de doua ori. Maine seara, la ora 6, ma voi
duce si eu din viata aceasta. A doua zi, la ora prevestita, bunul ostas al lui Hristos si-a dat duhul in mainile Domnului. In ziua aceea
implinea 64 de ani.
Asa s-a savarsit acest fiu al ascultarii!
MONAHUL GHERVASIE GASPAR - Manastirea Sihastria (1925-1948)
Era de loc din judetul Iasi. Dupa ce a invatat cateva clase secundare, a urmat scoala de cantareti bisericesti din Manastirea Neamt si a
imbratisat viata monahala. Avea suflet curat si canta ingereste.
In toamna anului 1947, fratele Gheorghe Gaspar a venit la Manastirea Sihastria. Toti il iubeau pentru blandetea si smerenia lui. Mai
tarziu, imbolnavindu-se, a facut ascultare un an de zile la oile manastirii. Acolo a citit cuvintele Sfintilor Parinti si a inceput a invata
rugaciunea lui Iisus. La strana canta asa de frumos, ca scotea lacrimi. Iar cand nu canta, se ruga in taina. Inima sa era cuprinsa de o mare
pace duhovniceasca. Iubea linistea si tacerea.
Intr-o zi a zis catre staret:
- Doresc sa ma fac calugar! Vreau sa fiu si eu dincolo numarat in ceata calugarilor! Parintii l-au calugarit. Simteau ca il cheama
Dumnezeu. Era suferind.
171
In biserica statea nemiscat cate patru ore si era asa de patruns de dulceata rugaciunii interioare, incat nu observa cand se termina slujba.
Uneori il intrebau fratii:
- Cum te simti in biserica, parinte Ghervasie?
- Ma simt ca in cer! raspundea el. Parintii mi se par ca niste ingeri, iar sfintii de pe icoane plutesc in vazduh!
Astfel, toti s-au folosit de cuvintele si de asezarea lui.
La sfarsitul slujbei parca era rapit. Unul dintre parinti il destepta, zicand:
- Parinte Ghervasie, hai la chilie ca s-a terminat privegherea! Odata a zis catre un frate:
- Imi pare rau ca ma duc din trup si n-am invatat mai bine rugaciunea lui Iisus! In toate necazurile mele numai cu aceasta m-am
mangaiat.
La 5 octombrie, 1948, bunul nevoitor a cerut Preacuratele Taine. Parintii l-au dus la biserica si l-au impartasit. Apoi, i-au zis:
- Parinte Ghervasie, canta un axion la Maica Domnului, asa cum cantai odata!
Iar el a cantat cu glas ingeresc, plin de bucurie, axionul "Vrednica esti cu adevarat". Apoi, sarutand icoana Maicii Domnului si cerandu-
si iertare de la toti, s-a dus la chilie. Dupa trei ore si-a dat sufletul in mainile Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
IEROMONAHUL VARNAVA LASCONI - Minastirea Bistrita - Valcea (1884-1953)
Parintele Varnava Lasconi a fost unul dintre marii duhovnici ai minastirilor oltenesti din secolul nostru. Sihastru si ascet neintrecut,
calugar foarte imbunatatit, ascultator desavirsit, lucrator de taina al rugaciunii lui Iisus si vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos.
S-a nascut in Hateg din parinti saraci si credinciosi. in 1908 a intrat in nevointa calugareasca la Episcopia din Rimnicu-Vilcea. intrecind
pe toti cu blindetea, cu rabdarea si cu ascultarea, in anul 1911 a fost calugarit. Timp de 20 de ani a fost gradinarul episcopiei. Ziua lucra
si uda gradina, iar noaptea se ruga si se odihnea citeva ore pe un scaunel, dupa obiceiul Sfintului Ierarh Calinic.
Episcopul Vartolomeu, cucerindu-se de viata lui, in anul 1935 l-a facut preot si l-a numit duhovnic la Minastirea Bistrita, ctitorita de
Barbu Craiovescu. Aici s-a nevoit inca 18 ani de zile, savirsind cele sfinte si mingiind pe oameni. Apoi s-a retras in padure, la pestera
unde au fost ascunse moastele Sfintului Grigorie Decapolitul. Acolo s-a nevoit citiva ani in desavirsita liniste si rugaciune.
Numele lui se facuse cunoscut peste tot in partea locului, caci primise de la Dumnezeu darul izgonirii duhurilor necurate. insusi spunea
ca multe ispite a rabdat de la diavoli in pustie. Odata vrajmasul i s-a aratat in chip vazut si, apucindu-l de haina, l-a aruncat in prapastie.
Dar mina Domnului 1-a scapat prin minune, ca, agatindu-i-se rasa intr-o creanga, s-a izbavit de moarte. intre anii 1950-1953 parintele
Varnava a slujit ca preot si duhovnic la Minastirea Surpatele, fiind un exemplu pentru toti cu faptele si pilda vietii sale, indemnind multe
suflete sa urmeze lui Hristos.
in primavara anuluf 1953, cuviosul Varnava, mult nevoitorul, s-a savirsit cu pace si a fost inmormantat la schitul Papusa din apropiere.
MONAHUL EVGHENIE DUMITRESCU - Schitul Brazi - Judetul Vrancea(1880-1954)
Viata
Parintele Evghenie Dumitrescu a fost un desavirsit calugar atonit.
Originar din comuna Segarcea-Dolj, in anul 1903 se duce la Muntele Athos si se face calugar in schitul Prodromul. Dupa noua ani de
smerita ascultare este trimis in tara la schitul Darvari din Bucuresti. Iar in anul 1917 estre trimis la metocul schitului Prodromul din
comuna Tifesti-Vrancea, pe care il conduce cu multa pricepere aproape patruzeci de ani, adunind in jurul lui mai mult de 12 ucenici. In
toamna anului 1954 s-a mutat din viata aceasta si a fost inmormintat la schitul Brazi din apropiere.
1. Cind a ajuns parintele Evghenie superior la metocul schitului Prodromul de la Tifesti era o mare foamete. Multi oameni de prin sate -
copii, tineri si batrini - erau amenintati sa moara de foame. Atunci el, gasind destule alimente la metoc, a chemat satenii din Tifesti si le-a
impartit gratuit griu, porumb, cartofi si fasole. Asa a scapat de la moarte sute de oameni.
2. Acest mare nevoitor era atit de hlind si intelept in cuvint si in fapta, toti se foloseau de exemplul lui. Numele lui se facuse cunoscut
peste tot, incit unii, lasind cele trecatoare "dupa sfatul lui", ajungeau calugari iscusiti. in acesti ani s-au adunat in jurul sau 12 ucenici,
care i-au slujit cu credinta pina la sfirsitul vietii, traind in cea mai deplina armonie si ascultare si neiesind niciodata din cuvintul
batrinului. impreuna se rugau impreuna mincau, impreuna lucrau si niciodata nu scoteau cuvint desert din gurile lor. Cu miinile lucrau,
iar cu mintea rosteau rugaciunea lui lisus. Apoi, desi lucrau in vie, nu gustau nici o bobita de struguri pina la vremea mesei, cautind sa
urmeze intru totul dascalului lor. Iar la masa, numai dupa ce gusta batrinul, incepeau si fratii sa manince.
3. Spuneau ucenicii ca parintele Evghenie nu incuia niciodata chilia, alimentele si vasele cu vin, dar nimeni nu indraznea sa ia ceva fara
binecuvintarea lui.
Uneori zicea ucenicilor sai:
- Parintilor, beciul este deschis. Cine vrea poate sa serveasca un pahar de vin. Dar nu uitati ca furtunul de deasupra este un sarpe cu doua
capete. De orice capat te atingi, te poate musca.
4. Odata, un frate a intrat noaptea fara de veste in chilia lui si l-a vazut cu miinile in sus, rugindu-se cu lacrimi si zicind:
- Doamne, cauta cu mila spre zidirea Ta si nu ma lepada pe mine de la fata ochilor Tai!
5. Pentru sfintenia vietii lui, uneori il ruga episcopul sa primeasca preotia, iar batrinul se smerea, zicind:
- Preotia este un har al lui Dumnezeu ce se cuvine sfintilor, iar nu celor pacatoti.
6. intr-o zi un om beat l-a defaimat in public pe parintele Evghenie. Iar batrinul nimic nu zicea. Atunci ucenicii I-au intrebat:
- Cum ai putut rabda, parinte, ocara aceasta ? Nu vrei sa-1 reclamam la politie?
- Nu este bine sa-l reclamam, ci sa rabdam ca sintem calugari. Ca nimeni nu mi-a vorbit asa de frumos ca fratele acesta ! Cuvintul de
lauda pentru calugar este bucuria diavolilor, iar cuvintul de batjocura este bucuria ingerilor.
7. Spuneau ucenicii ca adeseori un satean lasa oile sa pasca in via mmastirii. Deci i-au zis fratii:
- Da-ne voie, parinte, sa scoatem olie din vie si sa spunem omului
sa le pazeasca.
- Nu este bine, fratilor ! a zis batrinul. De ce sa intristam sau sa smintim pe mirean? El nu vede ca oile sint in vie? Lasa sa le scoata el, ca
sa nu-1 suparam.
8. Uneori venea la parintele Evanghelie cite un satean nevoias is-i cerea imprumut alimente, vase sau unelte de lucru. Iar batrinul ii zicea
cu biindete:- Du-te, frate, in magazie si-ti ia ce-ti trebuie. Iar cind vei termina treaba, ada lucrul inapoi si-1 pune de unde l-ai luat. El
niciodata nu urmarea pe datornici, nici nu le cerea imprumutul inapoi.
172
9. Cea mai obisnuita ascultare a parintelui Evghenie era munca la bucatarie. in timp ce fratii lucrau la vie, el facea focul, fierbea
mincarea, framinta piinea, aducea apa, spala vasele si zicea in taina rugaciunea lui lisiis. La amiaza, cind toate erau gata, zicea:
- Parintilor, poftiti la masa !
Asa s-a nevoit parintele Evghenie aproape 40 de ani, slavind pe Hristos si slujind cu dragoste pe oameni. Apoi si-a dat sufletul in miinile
Domnului, fiind ingropat de ucenici linga biserica schitului Brazi.
IEROMONAHUL COZMA POPA - Minastirea Cocos - Tulcea
(1868-1954)
Acest parinte iubitor de Hristos s-a nascut dupa trup in comuna Bujor, judetul Galati, iar dupa duh s-a nascut in Minastirea Cocos.
In anul 1920 a intrat in nevointa calugareasca, iar dupa citiva ani s-a invrednicit de darul sfintei preotii. Parintele Cozma era un adevarat
calugar, preot si doctor de suflete, fiind blind si iscusit. Cel mai mult iubea rugaciunea, slujba la biserica, postul si neagoniseala. Pentru
osardia si smerenia lui dobindise de la Dumnezeu darul rugaciunii lui Iisus, cu care se indeletnicea ziua si noaptea. Iar dintre carti, dupa
Sfinta Scriptura, citea cel mai mult vietile si nevointele sfintilor. Timp de 30 de ani a citit zilnic Vietile Sfintilor la trapeza, pentru a
mingiia si folosi pe toti. in vara anului 1954 a chemat duhovnicul si i-a spus:
- Peste doua zile, la Vecernie, ma duc la Hristos. Apoi s-a marturisit din copilarie si a primit dumnezeiestile Taine.
- Parinte Cozma, da-ne un cuvint de folos mai inainte de a ne desparti- a zis ucenicul.
- Fratilor, sa aveti mai presus de toate rabdare, fara de care nu este posibila viata calugareasca. Sa fiti osirduitori la biserica si sa nn va
ramina pravila si canonul de chilie.
in ultima zi n-a mai vorbit. Tacea si zicea in taina rugaciunea lui Iisus. in stinga tinea sfinta cruce si cu dreapta se insemna mereu. Cind a
inceput vecernia, deodata fata parintelui Cozma s-a luminat mult. Apoi a zis:
- S-a savirsit! Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi !
In clipa aceea parintele Cozma si-a dat duhul.
ARHIMANDRITUL SAVA CIMPOCA - Schitul Sfintui loan Botezatorul (1888 -1955)
Viata
Acest parinte iubitor de Dumnezeu a fost un iscusit nevoitor si povatuitor de suflete.
S-a nascut in comuna Sadu, judetul Sibiu, din parinti bineeredin-ciosi. Era cel mai mare dintre cei cinci copii. Mai tirziu, atit parintii cit
si copiii au imbratisat viata monahala si au ajuns calugari buni.
Parintele Sava a luat cel dintii jugul lui Hristos. in anul 1904 a intrat in obstea Minastirii Caldarusani, iar dupa patru ani a primit schima
monahala. Mai tirziu i-a urmat tatal, cu al doilea frate, care s-a calugarit sub numele de Elisei. Iar mama cu trei fete s-au calugarit in
Minas-tirea Tiganesti. Era un lucru minunat a vedea pe tata cu fiii si pe mama cu fiicele, impreuna ostenindu-se pentru Hristos si unii pe
altii indemnindu-se la rugaciune, la smerenie si ascultare.
In anul 1914, parintele Sava a fost hirotonit preot la Minastirea Tismana. intre anii 1918-1946 a fost, pe rind, preot si duhovnic in mai
multe minastiri, iar in anul 1946 a fost numit egumen la schitul Sfintul Ioan Botezatorul din Alba Iulia. Dupa o aleasa activitate
duhovniceasca, in toamna anului 1955, arhimandritul Sava Cimpoca s-a mutat cu pace la cerestile locasuri.
1. Acest parinte vrednic de pomenire intrecea pe multi calugari cu postul, cu privegherea, cu barbatia si cu rivna pentru implinirea
faptelor bune. Cel mai mult se jertfea cu savirsirea Liturghiei zilnice si cu spovedania credinciosilor. Desi era aspru la canon si hotarit in
cuvint, totusi multi il cautau si il aveau de parinte duhovnic.
2. Marturisesc ucenicii lui ca parintele Sava primise de la Dumnezeu, pentru viata lui aleasa, darul izgonirii duhurilor necurate. Zilnic
veneau la el oameni bolnavi pe care parintele ii facea sanatosi cu postul si cu rugaciunile sale. Din aceasta pricina multe ispite patimea de
la diavoli.
3. Odata l-a intrebat un episcop:
- Parinte Sava, de ce te chinuiesti asa de mult cu postul, cu privegherea si cu rugaciunea?
- Prea sfintite, Domnul nostru lisus Hristos a suferit pentru noi toti, iar eu sufar numai pentru pacatele mele !
4. Parintele Sava slujea intotdeauna cele sfinte cu multa evlavie si
jfara nici o graba. intr-o zi insa, cintaretul cinta repede la strana. Atunci batrinul a zis ucenicului sau:
- Spune-i cintaretului ca eu nu ma grabesc !
5. Intr-o zi nu avea cine face mincare la obste. Atunci parintele Sava, dupa ce termina slujba, a taiat lemne, a pregatit mincarea, ai sunat
clopotul si a servit pe toti la masa. La urma a inceput sa spele vasele.
- Lasa, parinte staret, ca spalam noi vasele - au zis ucenicii - Nu. Astazi fac eu tot. Miine, daca veti vrea, veti face sfintiile voastre
Din ziua aceea toti se sileau sa urmeze nevointa staretului.
6. A venit odata la schit sora staretului - maica Vitalia din Minastirea Tiganesti-Ilfov. Dar batrinul n-a primit-o in chilie.
- De ce n-ai primit pe maica in chilie, parinte staret? l-au intrebat ucenicii.
- Dar oamenii stiu ca este sora mea? a raspuns batrinul cu asprime.
7. In alta zi a venit o femeie plingind la schit:
- Parinte, rugati-va pentru sotul meu. Trebuie sa-i faca operatie si nu stiu daca mai scapa.
- Nu mai plinge sora. Sa ne rugam lui Dumnezeu trei zile cu post pentru dinsul.
Dupa trei zile bolnavul s-a facut sanatos si n-a mai fost operat.
8. In timpul razboiului trecut, la spitalul din Ploiesti erau multi bolnavi de tifos exantematic, care mureau neimpartasiti si nu avea cine
sa-i ingroape. Atunci parintele Sava a zis catre staretul Minastirii Ghighiu:
- Daca imi dati voie, ma duc sa impartasesc bolnavii. Eu nu ma tem ca ma voi imbolnavi.
Astfel, doi ani de zile, parintele Sava a fost duhovnicul bolnavilor si multe inimi zdrobite a alinat, dar cu darul lui Hristos a fost pazit
nevatamat. Apoi stabilindu-se la schitul Sf. Ioan Botezatorul - Alba lulia a facut multa misiune evanghelica intre credinciosi si s-a
savirsit cu pace.
MONAHUL ATANASIE PAVALUCA - Minastirea Neamt (1877-1955)
Viata
Parintele Atanasie Pavaluca a fost unul din cei mai rivnitori ucenici ai marelui pelerin Gheorghe Lazar.
173
Era originar din comuna Bretcu, judetul Covasna, sat de mocani vestiti in Transilvania. in anul 1900, tinarul Ioan a intrat in nevointa
calugareasca la Minastirea Neamt, impreuna cu fratele sau Constantin. Dupa un an de zile s-au calugarit impreuna in fata icoanei Maicii
Domnului. Ioan a primit numele de Atanasie si Constantin a primit numele de Chiril. Parintele Atanasie s-a nevoit, pascind oile
Minastirii Neamt toata viata sa. Iar fratele sau, Chirii, a primit darul preotiei, s-a dus in Muntele Athos si acolo hine s-a nevoit in deplina
sihastrie 30 de ani. Apoi .s-a. savirsit cu pace in mijlocul ucenicilor sai. In toamna anului 1955 s-a mutat din viata aceasta si monahul
Atamasie Pavaluca si a fost ingropat in cimitirul minastirii.
1. Fratii Ioan si Constantin Pavaluca, dorind sa slujeasca toata viata lui Hristos, au zis tatalui lor:
- Tata, da-ne partea de mostenire ce ni se cuvine ca noi plecam amindoi la minastire ! Deci, le-au dat parintii drept mostenire 500 de oi
albe. in primavara anului 1900, cei doi frati au venit la Minastirea Neamt si s-au daruit lui Dumnezeu, impreuna cu oile si toata averea
lor.
2. Parintele Atanasie a pastorit oile Minastirii Neamt aproape 50 de ani, intrecind pe multi calugari cu ascultarea, cu rabdarea si cu
rugaciunea. Permanent mergea dupa oi cu capul descoperit si cu psaltirea in desaga, zicind pe de rost psalmii lui David, dupa exemplul
batrinului Gheorghe Lazar, dascalul sau. Singura lui avere erau citeva carti, pe care le purta intotdeauna cu dinsul pe munte.
3. Odata l-a intrebat ucenicul:
- Parinte Atanasie, de ce iubesti asa de mult psaltirea?
- Cine nu stie pe de rost psaltirea, acela nu este calugar, a raspuns batrinul.
- Dar de cind o stii pe de rost?
- Cind aveam 20 de ani si umblam cu oile pe munti, am invatat psaltirea pe de rost cu porunca lui Mosul Gheorghe si de atunci o zic
necontenit.
4. Alta data iarasi l-a intrebat ucenicul:
- Parinte Atanasie, ti-a ramas vreodata psaltirea necitita?
- Cu mila lui Dumnezeu, de cind m-am facut calugar nu-mi aduc aminte sa fi mincat vreodata, inainte de a-mi fi terminat psaltirea de
citit.
- Dar de ce cinti psalmii, parinte Atanasie?
- Apoi nu auzi pe proorocul David, zicind: "Laudati-L pe El in psaltire si in alauta. Toata suflarea sa laude pe Domnul!" (Ps. 150, 3-5)?
Deci, cum as putea eu sa tac, cind toata zidirea il lauda pe Domnul?
5. intr-o zi l-a intrebat un frate:
- Parinte Atanasie, unde ai gasit scris sa umble calugarul permanent cu capul descoperit? Si a raspuns batrinul:
- Sa te intreb si eu un cuvint. Unde ai gasit scris ca Hristos a purtat vreodata caciula pe cap? Si indata fratele, cerindu-si iertare, a tacut.
6. Se spunea despre dinsul ca noaptea dormea foarte putin pe un mic scaunel, dupa exemplul dascalului sau. Iar pentru spovedanie isi
alegea pe cei mai aspri duhovnici din minastirile Neamt, Secu, Sihastria.
7. Odata l-a vazut ucenicul cu care pastea oile, ca a sarit cu picioarele goale in spini si i-a zis:
- De ce ai sarit cu picioarele in spini, parinte Atanasie?
- Iarta-ma, frate, a raspuns hatrinul. in clipa aceea uitasem de muncile iadului!
8. Zicea ucenicul catre dascalul sau:
- Parinte Atanasie, ce fapta buna trebuie sa fac sa ma mintuiesc?
- Toata viata ta sa ai pe Hristos in minte si te mintuiesti S a raspuns batrinul.
- Dar cum pot avea pe Hristos in minte?
- Prin neincetata rugaciune si prin paza mintii de gindurile rele. Zi mereu rugaciunea lui Iisus, fugi de oameni si nu te invoi cu mintea la
nici un lucru rau. De vei face acestea Hristos va fi permanent cu tine.
9. Alt ucenic a zis batrinului:
- Parinte Atanasie, da-mi un sfat pentru folosul sufletului meu.
- Asculta, frate. Adu-ti mereu aminte ce ai fagaduit la calugarie. Ca ceea ce ai jurat cu gura ta, pentru aceea vei da socoteala.
10. A zis iarasi ucenicul sau:
- Parinte Atanasie, cit ai umblat cu oile prin munti, ai intiinit vreun pustnic ?
- Da, am intiinit intr-un birlog, la noi in Covasna, un sihastru sfint. Eram cu fratele meu. Dupa ce i-am facut metanie, ne-a binecuvintat si
ne-a prevestit: "Sa stiti ca voi amindoi calugari o sa muriti!".
11. Parintele Atanasie citea mereu Sfinta Scriptura si cuvintele Sfintilor Parinti. intr-o zi a intrebat pe ucenicul sau:
- Citit-ai pe Sfintul Damaschin?
- Nu, parinte, nici n-am auzit de cartile lui.
- Nu stii nimic ! Acolo, frate, este fundamentul credintei noastre. Deci, scotind din traista Dogmatica Sfintului loan Damaschin, a zis:
- Primeste, frate, cartea aceasta. Aici [se [afla [miezul [credintei ortodoxe.
12. A zis iarasi parintele Atanasie ucenicului sau:
- Citit-ai Pravila Mare?
- N-am citit-o, parinte.
- Nu cunosti legile Bisericii!
- Dar unde as putea-o gasi?
Atunci batrinul a scos din traista Pidalionul si l-a dat ucenicului sa-I citeasca.
13. intr-o zi i-a zis ucenicul:
- Parinte Atanasie, de ce nu-ti faci si sfintia ta o haina mai buna ca iata toate ti s-au rupt. Iar batrinul a raspuns:
- Aceea nu-i calugarie, frate, cu haine bune, cu mincare multa, cu vin si cu odihna. Calugarul trebuie sa fie mai sarac si mai rau imbracat
decit orice om.
14. L-a intrebat ucenicul iarasi:
- De ce nu-ti iei o chilie in minastire, parinte Atanasie? Macar pe timp de iarna.
- Ce-i aceea chilie in minastire? Acolo este ca la spital! Iar aici in munte, ma simt ca in gradina raiului !
174
15. A zis catre batrin unul din frati:
- Ce sa fac, parinte Atanasie, ca tare ma lupta gindurile cele necurate ?
-Lupta, frate, si nu slabi ! Pazeste-ti mintea, ochii si trupul curat. Calugarul, daca a pierdut fecioria, a pierdut tot. Pazeste-ti fecioria, frate
ca fecioria este mare dar. Sa tii la ea pina la moarte, ca sa ai indrazneala la sfinta rugaciune. Iar daca o pierzi, te rusinezi cind stai in fata
lui Hfistos.
- Dar ce sa fac, parinte, ca sa scap de razboi?
- Nu te descuraja, frate, ca fara razboi nu este cununa, nici mm-tuire. intareste-te cu postul, cu neincetata rugaciune, cu psaltirea si cu
deasa spovedanie. Ca aceasta este lupta cea mai mare a calugarului.
16. Uneori zicea batrinul ucenicilor sai:
- Fratilor, nu paziti numai oile. Ci, paziti-va si gindurile sa nu le fure lupii iadului. Faceti-va pravila, spovediti-va regulat si nu uitati de
ceasul mortii.
17. Odata l-a intrebat un crestin:
- Parinte Atanasie, cum este mai bine sa tin? Pe stil vechi sau pe stil nou?
- Ce-i acela stil vechi sau nou ? Faptele bune sint totul. Asculta de Biserica si niciodata nu vei gresi!
18. in toamna anului 1955 parintele Atanasie s-a imbolnavit. Deci, fiind adus de la stina la bolnita minastirii, a primit Prea Curatele
Taine si s-a savirsit cu pace in adinca smerenie, cu Psaltirea linga el si cu sufletul plin de bucuria Duhului Sfint !
SCHIMONAHUL IONA BALASESCU - Sihastria Capsocalivia - Muntele Athos (1885-1955)
Cuviosul schimonah Iona s-a nascut in comuna Bailesti-Gorj in anul 1885. Dupa ce termina o scoala de meserii, la virsta de 18 ani s-a
dus in Sfintul Munte sa slujeasca lui Hristos. Anii de ucenicie i-a petrecut la chilia romaneasca Colciu. Aici a primit tunderea in
monahism si a invatat mestesugul nevointei duhovnicesti de la cei mai alesi duhovnici romani.
A mai sihastrit inca trei ani la o alta chilie romaneasca din apropierea Minastirii Pantocrator. Iar in anul 1911 se stabileste definitiv la
schitul Sfintului Vasile din Sihastria Capsocalivia, in partea de sud-est a Muntelui Athos. Aici se nevoiau calugarii atoniti cei mai
iubitori de liniste si de osteneala. Printre acestia erau nu putini sihastri romani. Ei traiau numai din lucrul miinilor si din mila minastirilor
de obste. Hrana o aduceau cu barca din cauza locului foarte stincos si pustiu, iar apa adunau iarna din ploi.
Parintele Iona s-a nevoit aici mai mult de 40 de ani, la o mica chilie romaneasca cu hramul Sfintului Macarie. Deci, primind ingerescul
chip al schivniciei si adunind in jurul sau patru ucenici, toti cu numele de Macarie, se osteneau impreuna in neadormita rugaciune, in
priveghere si in nestiute bucurii ale Duhului Sfint.
Mai tirziu, deprinzind bine limba greaca, schimonahul Iona a dorit sa imbogateasca literatura patristica romaneasca cu citeva opere ale
Sfintilor Parinti.
Una din cele mai importante traduceri ale cuviosului Iona este Hristoitia, pe care reuseste sa o tipareasca la Bucuresti in anul 1937. Desi
este singura lui traducere care vede lumina tiparului, folosul duhovnicesc-al acestei carti este foarte mare. Prin jertfa sa, smeritul atonii
roman pune la indemina credinciosilor un pretios tratat de morala practica ortodoxa, care calauzeste si astazi multe suflete catre Hristos.
Asa s-a ostenit cuviosul Iona schimonahul in Muntele Athos timp de 52 de ani, in lipsa, in smerenie, in post si in neincetata rugaciune.
PROTOSINGHELUL MIHAIL BADELA - Schitul Pestera Ialomicioarei(1880-1957)
Viata
Cuviosul protosinghel Mihail a fost un staret renumit al schitului Pestera Ialomicioarei. Era de loc din comuna Moeciu-Brasov. in anul
1900 a intrat in nevointa calugareasca la schitul Pestera. Fiind foarte ascultator, blind si iubitor de Dumnezeu, parintii schitului l-au facut
calugar. Dupa zece ani l-au hirotonit diacon si preot, ajungind duhovnic iscusit in partea locului.
In anul 1925 ieromonahul Mihai a fost numit egumen si parinte duhovnicesc al schitului Pestera, pe care l-a povatuit cu multa smerenie
si blindete 27 de ani. In anul 1952 egumenul Mihail Badila s-a retras la liniste, iar dupa cinci ani s-a mutat cu pace la odihna cea de sus.
1. Cea mai aleasa fapta buna a parintelui Mihail era rivna lui pentru rugaciune, pentru slujba bisericii. Timp de peste 50 de ani a fost
nelipsit de la toate slujbele bisericesti de zi si de noapte. Ori citea, ori cinta la strana, ori slujea cele sfinte, ori se r,uga in taina cu
rugaciunea lui Iisus.
2. Opuneau ucenicii batrinului ca pentru bunatatea si evlavia lui, dobindise de la Dumnezeu darul rugaciunii si al intelepciunii
duhovnicesti. Pentru aceea ajunsese duhovnic renumit si multi calugari, sihastri si mireni il cautau si isi deschideau inima sub epitrahilul
lui.
3. Intr-o noapte de iarna, dupa utrenie, staretul a plecat de la schit peste munte, la Minastirea Sinaia. Pe cale i-au iesit citiva lupi inainte.
Batrinul insa nu s-a infricosat. Ci, facindu-si semnul crucii, a zis:
- Doamne, faca-se voia Ta! Apoi, intorcindu-se catre lupi, a adaugat:
- Daca aveti porunca de la Dumnezeu sa ma mincati, iata-ma sint inaintea voastra. Iar daca nu aveti porunca sa ma mincati, atunci duceti-
va in drumul vostru.
in clipa aceea, lupii si-au plecat capetele in jos si au disparut in padure.
4. In alta iarna, mergind spre Sinaia, pe virful muntelui l-a cuprins o furtuna cu viscol cumplit. Atunci parintele Mihail, stiind ca numai
Dumnezeu il poate scapa de la moarte, a cazut in genunchi si, inaltindu-si miinile spre cer, s-a rugat cu lacrimi, zicind:
- Doamne, faca-se voia Ta!
In ceasul acela s-a izbavit de moarte in chip minunat caci s-a vazut mergind pe soseaua ce duce spre orasul Busteni. Deci, dind slava lui
Dumnezeu, a doua zi s-a intors cu pace la schit.
5. Spuneau ucenicii staretului Mihail si acest lucru cu totul minunat: Era in vara anului 1938. intr-o noapte, pe cind batrinul atipise in,
chilie, deodata auzi un glas poruncitor, care se repeta de doua ori:
- Du-te si ia pe pustnicul din poiana Obirsie !
Pina la ziua batrinul s-a rugat. Apoi, luind pe duhovnicul sau, ieromonahul Antonie, au urcat muntele spre poiana Obirsie. Nimeni nu stia
sa se nevoiasca vreun pustnic in partea aceea. Si, iata, in poiana au aflat un mic bordei pustnicesc si in fata iui un calugar care statea pe
un trunchi de bustean.
- Binecuvinteaza, parinte ! a zis staretul.
175
In clipa aceea, insa, au observat ca sihastrul acela necunoscut sl sfint se mutase din viata aceasta. Atunci parintii l-au coborit de pe munte
si l-au ingropat in schit, alaturi de biserica. Citi pustnici sfinti s-au nevoit nestiuti de oameni in adincul Muntilor Carpati!
6. In primavara anului 1950, noaptea, pe cind parintele Mihail se ruga in chilie, deodata s-a prabusit un bolovan mare de stinca peste
chilia lui. Dar, la porunca lui Dumnezeu, bolovanul s-a oprit in pod, deasupra capului sau. Astfel, bunul nevoitor a fost izbavit si de data
aoeasta de cursele vrajmasului.
7. Spre sfirsitul anului 1957 staretul Mihail a zis catre ucenicul sau:
- Parinte Pimen, cit mai este pina la Sfintul Mucenic Ignatie?
- Mai sint trei saptamini.
- Sa stii ca in ziua Sfintului Ignatie ma duc din viata aceasta !
In seara aceea batrinul statea pe marginea patului si citea din Sfinta Scriptura. Apoi a zis ucenicului:
- Du-te la chilie si te odihneste, ca esti obosit.
Dupa un ceas, ucenicul l-a gasit adormit in Domnul, cu Biblia pe brate.
Asa s-a savirsit cuviosul staret Mihail!
SCHIMONAHUL GHERASIM CIRJA - Manastirea Neamt(1877-1957)
Viata
Parintele Gherasim Cirja a fost o floare de mult pret in obstea Minastirii Neamt. S-a nascut in comuna Agapia - judetul Neamt si a primit
din copilarie o crestere aleasa. In anul 1907 a intrat in nevointa calugareasca la Minastirea Neamt. Dar socotindu-se nevrednic de treapta
preotiei, a fost toata viata paraclisier si vesmintar, slujind Biserica lui Hristos cu desavirsita credinta si dragoste.
La inceputul anului 1957, schimonahul Gherasim s-a stramutat la cerestile locasuri, in virsta de 80 ani.
1. Acest mare nevoitor al zilelor noastre a intrecut pe multi parinti din Minastirea Neamt cu aceste trei fapte bune: ascultarea desavirsita,
rugaciunea si dumnezeiasca dragoste. Pentru bunatatea si blindetea lui, toti calugarii il cinsteau si se foloseau de pilda vietii lui.
2. Cincizeci de ani a facut parintele Gherasim aceeasi ascultare de paraclisier si vesmintar, cu multa dragoste pentru casa Domnului,
nelipsind niciodata de la slujbele bisericii. Era candela mereu aprinsa in obstea Minastirii Neamt.
3. Spun batrinii care l-au cunoscut ca parintele Gherasim stia sa impodobeasca biserica, mai ales spre sarbatori, ca pe o adevarata
mireasa a lui Hristos. Punea perdele noi la icoana Maicii Domnului, scotea vesminte luminate, asternea covoare de lina, potrivea
candelele, aprindea luminari de ceara si folosea tamiie de la Sfintul Mormint, pastrata anume pentru marile sarbatori.
4. Parintele Gherasim avea mare evlavie catre icoana Maicii Domnului, inaintea careia ii citea zilnic acatistul si paraclisul. El nu
ingaduia nimanui sa vorbeasca in biserica. Daca auzea pe cineva vorbind, indata zicea cu glas rugator:
- Va rog, nu vorbiti in biserica. Este pacat! Ne vede Maica Domnului ! Apoi adauga: Iertati-ma pe mine pacatosul !
Astfel, toti se zideau sufleteste de cuvintele lui si cind treceau pe linga el, isi ziceau unii altora:
- Sa tacem, ca ne aude parintele Gherasim !
5. Spun ucenicii lui ca acest smerit nevoitor avea permanent mintea la cele dumnezeiesti, iar pe limba sa purta intotdeauna numele prea
dulce al lui Hristos. Nimeni nu l-a vazut vreodata rizind sau vorbind cuvinte de prisos. In biserica nu se aseza niciodata in strana, oricit
de obosit ar fi fost, iar cind se termina slujba, mergea la chilie cu fata senina si cu rugaciunea in inima.
6. Spun iarasi ucenicii lui ca chilia parintelui Gherasim era un adevarat altar de biserica. Aceleasi icoane frumos impodobite, aceeasi
candela nestinsa, aceleasi luminari de ceara si mireasma de tamiie. Iar batrinul, ca un sfesnic de veghe, ceasuri in sir citea la psaltire,
facea metanii, slavea pe Dumnezeu si se ruga pentru toata lumea.
7. 0 alta nevointa a parintelui Gherasim era permanenta lui grija pentru cei raposati. Timp de aproape o jumatate de secol aducea zilnic la
biserica vin si coliva pentru parastas si aprindea candele si luminari la mormintele celor adormiti. Dupa ce facea cite trei inchinaciuni si
tamiia fiecare cruce, zicea:
- Dumnezeu sa te odihneasca cu dreptii, parinte !
8. In noaptea Sfintelor Pasti, parintele Gherasim mergea cel dintii la cimitir si aprindea sute de luminari. Apoi cobora in gropnita,
aprindea candela, facea trei inchinaciuni si zicea catre cei raposati:
- Hristos a inviat, prea cuviosi parinti!
Spun parintii ca odata i-a raspuns la salut un glas dintre cei adormiti, zicind:
- Adevarat a inviat Domnul, parinte Gherasim !
9. Se spunea despre parintele Gherasim ca aproape zilnic veneau la el saraci, infirmi, copii orfani de prin sate si-i cereau milostenie. Iar
batrinul ii punea la masa pe cerdacul chiliei si le impartea tot ce gasea la indemina.
Avea inca si acest obicei. Cind auzea ca se zideste vreo biserica noua, aduna bani de la calugari si de la rude, apoi cumpara icoane,
evanghelii, sfinte vase si vesminte si le daruia personal la bisericile noi.
10. Cu putin inainte de obstescul sfirsit i-a zis ucenicul:
- Parinte Gherasim, da-mi sfatul cel mai de pe urma ! Iar batrinul i-a raspuns:
- Pazeste biserica in toata viata, ca si biserica te va pazi ! Iar daca nu pazesti pravila bisericii, vei cadea in mari ispite si primejdii.
11. Ultimele doua saptamini schimonabul Gherasim Cirja a stat numai la chilie, in asteptarea venirii lui Hristos. imbracat cu rasa si
mantie, cu crucea si metaniile in mina, astepta pe marginea patului. Nu voia nici sa manince, nici sa se odihneasca. Tot timpul se ruga.
- De ce nu te culci, parinte Gherasim ! il intrebau ucenicii.
- Nu pot dormi. Sint in asteptare !... Nu stiu in care ceas va veni mirele Hristos.
In dimineata zilei de 16 ianuarie 1957, cind implinea 50 de ani de nevointa calugareasca, bunul ostas si-a dat sufletul in miinile lui
Hristos si a fost ingropat in cimitirul minastirii.
CUVIOSUL IOAN IACOB HOZEVITUL DE LA NEAMT(1913-1960)
Viata
Cuviosul Ioan Iacob, cu metania din Minastirea Neamt, a fost un sihastru sfint al zilelor noastre care s-a nevoit 24 ele ani in Tara Sflata,
atit pe Valea Iordanului, cit si in pustiul Hozeva. Acest fericit purtator de Hristos s-a nascut in satul Crainiceni, comuna Paltinis, Judetul
Botosani, la 23 iulie 1913, intr-o familie de tarani credinciosi, anume Maxim. si Ecaterina, fiind singur la parinti. Din botez s-a chemat
176
Ilie, iar in familie i se spunea "Iliuta". La sase luni dupa nastere mama sa, imbolnavin-liu-se, a decedat, iar copilul a ramas in grija
bunicii sale dupa tata, Maria Iacob, care il ingrijeste ca o adevarata mama timp de zece ani.
In anul 1916, cind copilul Ilie avea trei ani, tatal sau a decedat pe front. In anul 1923 a decedat si bunica, lasind pe micul Ilie eu totul
orfan si lipsit de mingiierea parintilor si a bunicilor. De acum, copilul este luat in grija unchiului sau, Alecu Iacob, care avea acasa sase
copii. intre anii 1926-1932 tinarul Ilie urmeaza gimnaziul M. Kogalniceanu si liceul "Dimitrie Gantemir" din Cozmeni-Cernauti.
In vara anului 1933 a intrat ca vietuitor in obstea Minastirii Neamt. La 8 aprilie 1936 este tuns in monahism, primind numele de loan, iar
in. noiembrie acelasi an se duce, cu alti doi calugari din marea lavra, sa se inchine la Mormintul Domnului. Apoi ramine definitiv in Tara
Sfinta, unde se nevoieste in obstea Minastirii Sfintul Sava de linga Betleem.
La 14 septembrie 1947 este hirotonit preot in Biserica Sfintului Mormant de catre Mitropolitul Irinarh si apoi numit egumen la Schitul
romanesc Sfintul loan Botezatorul de la Iordan. Dupa cinci ani de ascultare se retrage cu ucenicul sau, monahul Ioanichie Piriiala, in
pustiul Hozeva, aproape de Ierihon. Aici se nevoiesc impreuna opt ani de zile, in pestera Sfinta Ana, pe valea piriului Horat.
La 5 august 1960, cind avea 47 de ani, Cuviosul loan Iacob se muta la cerestile locasuri si este inmormantat in pestera in care s-a nevoit.
Dupa 20 de ani, la 8 august 1930, s-a aflat intreg in mormint, fiind preamarit de Dumnezeu ca sfint.
La 15 august, acelasi an, moastele sale au fost duse la Minastirea Sfintul Gheorghe Hozevitul din apropiere, cu binecuvantarea
Patriarhului Benedict al Ierusalimului, si se pastreaza in biserica alaturi de celelalte sfinte moaste.
1. Acest cuvios a fost ales de Dumnezeu pentru imparatia cerurilor din pintecele maicii sale, caci din pruncie se vedea umbrit de darul
Duhului Sfint, fiind intru toate blind ca un miel, smerit, tacut, rivnitor pentru cele sfinte si rabdator in ispitele cele dinauntru si din afara.
Apoi rugaciunea cu lacrimi, neincetat se lucra in mintea si inima sa. inca si mama sa Ecaterina a fost rinduita de Hristos sa duca viata
neintinata pina la nunta si sa nasca pe pamint un singur fiu, caci indata dupa nastere se stramuta la cerestile locasuri.
2. Fericitul Iiie, ramas orfan din pruncie de ambii parinti trupesti, avea tata in cer pe Dumnezeu, iar mama duhovniceasca avea Biserica
si pe smerita sa bunica, Maria, vaduva, care 1-a crescut si 1-a ocrotit cu rugaciunea si dragostea ei pina la virsta de zece ani. Spun
batrinii din satul sau natal ca bunica isi ducea zilnic nepotelul sa i-1 alapteze mamele tinere din apropiere si statea linga el de veghe ziua
si noaptea, pina ce copilul a inceput sa vorbeasca. Iar vara, cind pleca la lucrul cimpului, punea copilul intr-o traista, incit numai capul i
se vedea, il aseza in spate, se insemna cu sfinta Cruce si se ducea la munca cu rugaciunea pe buze si cu lacrimile in ochi. Acolo il
adapostea la umbra unui copac, pina la apusul soarelui. Apoi il aseza in traista si-1 aducea acasa. Dupa ce il hranea, il culca linga sfintele
icoane, iar ea se ostenea cu rugaciuni si metanii pina noaptea tirziu, dupa traditia sfinta strabuna.
3. Fiind luminat la minte, copilul invata bine la scoala si facea mare bucurie bunicii sale. Mai tirziu batrina il invata pe de rost sfintele
rugaciuni, il ducea regulat Ia biserica si il punea sa citeasca ia psaltire, caci ea nu stia carte. Alteori ii spunea sa citeasca patimile
Domnului, iar ea plingea si facea metanii. Uneori copilul o intreba:
- Mama, de ce plingi asa tare cind citesc patimile Domnului? Iar batrina ii raspundea, suspinind:
- Dragul meu, tu nu stii durerea din casa noastra. Nu sint eu mama ta ! Ea a decedat cind tu aveai numai sase luni, iar tatal tau a murit in
razboi, cind erai de trei ani. Eu sint bunica ta, iar bunicul tau s-a dus. la cer de mult. Fiind vaduva, voiam sa ma duc la minastire, dar
vazind ca ai ramas orfan de parinti, am renuntat ca sa te cresc pe tine. De aceea pling, ca sint batrina si dupa moartea mea vei ramine
singur si orfan pe lume. Dar sa ai credinta in Dumnezeu, sa te rogi Lui mereu, sa fugi de pacat si sa-ti aduci aminte de noi. De vei face
asa, te va acoperi Maica Domnului si vei scapa de multe primejdii. Eu nu-ti doresc altceva mai bun in viata decit sa ajungi preot si sa
slavesti pe Hristos !
4. La virsta de 20 de ani, terminind liceul si fiind luminat la minte cu darul lui Hristos, prietenii si rudele il indemnau sa urmeze teologia
si sa se faca preot. insa constiinta si cugetul inimii sale ii spuneau: "Nu, eu vreau sa ma fac calugar" ! Odata, pe cind lucra la cimp, fiind
in indoiala, se ruga lui Dumnezeu sa-i descopere ce sa faca. Apoi a auzit o voce tare de sus: "Minastirea !" Din clipa aceea nu mai avea
odihna, caci Duhul Sfint il indemna sa plece cit mai repede la minastire si sa-si inchine viata lui Hristos.
5. In vara anului 1933, intr-o zi de Duminica, pe cind tinerii din sat se adunau cu veselie la nunta, alesul Domnului, Ilie, s-a inchinat cu
lacrimi in biserica din Crainiceni, si-a sarutat crucile parintilor din cimitir si, luindu-si ramas bun de la ai sai, a plecat sa se logodeasca cu
Hristos in obstea Minastirii Neamt.
6. Vazindu-l episcopul Nicodim, staretul lavrei, l-a intrebat:
- De ce ai venit, frate Ilie, la minastire?
- Parinte staret, doresc sa ma fac calugar, sa-mi pling pacatele mele, sa ma rog pentru parintii care m-au nascut si sa laud neincetat pe
Dumnezeu.
- Bun lucru ti-ai ales, frate Ilie. De vei avea smerenie si ascultare si vei iubi rugaciunea, pe toate cele bune le vei savirsi, vei birui cu
usurinta ispitele acestei vieti si cu sfintii in cer te vei numara.
- Asa sa-mi ajute Bunul Dumnezeu, prea sfintite parinte staret !
- Numai sa ai rabdare in toate, sa te hranesti din invataturile Sfintei Scripturi si ale Sfintilor Parinti si sa urmezi viata si sfaturile cuvio-
silor duhovnici si nevoitori din obstea Minastirii Neamt. Vino sa te inchini la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din biserica,
ocrotitoarea acestui sfint locas, apoi te incredintez sub ascultarea parintelui Iov, farmacistul minastirii, cel mai duhovnicesc calugar din
obstea noastra. Sa-i urmezi dupa putere viata si sfatul, sa nu lipsesti de la slujbele bisericii si sa faci ascultare la biblioteca minastirii.
7. Trei ani a facut ucenicie rasoforul Ilie cuviosului parinte Iov Burlacu, silindu-se sa-i urmeze nevointa aspra, postul, tacerea, smerenia,
saracia si neincetata rugaciune. Iar la biblioteca a pus in rinduiala toate cartile, a citit multe din invataturile Sfintilor Parinti si dadea bune
sfaturi fratilor tineri, incit se foloseau toti de rivna, de intelepciunea si osteneala lui si era iubit de toti in obstea marii lavre.
8. Vazind staretul si duhovnicii rivna lui pentru Hristos, la 8 aprilie 1936, in Miercurea Mare a Sfintelor Patimi, cind Domnul a fost
vindut pentru noi, rasoforul Ilie Iacob a fost tuns in cinul monahal impreuna cu alti zece frati, primind numele Sfintului Ioan Botezatorul.
Amindoi marii prooroci, Ilie si Ioan, incepatori ai vietii pustnicesti din Vechiul si Noul Testament, aveau sa-i fie dascali, parinti si
rugatori ai nevointei lui calugaresti. Amindoi il indemnau sa le urmeze viata, postul, rugaciunea si fecioria si ii aminteau de Tara Sfinta
si de marii sihastri de pe Valea Iordanului. Sfintul Ilie Tezviteanul ii dadea rivna pentru marturisirea dreptei credinte si il indemna spre
urcusul duhovnicesc al Carmelului si Sinaiu-lui. Iar Sfintul Ioan Botezatorul il chema spre minastirile din Tara Sfinta si-1 sfatuia sa
indemne pe toti la pocainta si sa mustre cu indrazneala pacatul. Aceasta a facut-o in toata viata sa prin frumoasele sale versuri si cuvinte
de invatatura ce ni le-a lasat pina astazi.
177
9. Fiind ranit de dragostea lui Hristos pentru Mormintul datator de viata din Ierusalim si pentru, viata pustniceasca de acolo, smeritul
monah Ioan Iacob s-a impartasit cu dumnezejestile Taine, a sarutat icoana Maicii Domnului din biserica si-a eerutjieftare si
binecuvintare de la staret si de la toti si a plecat definitiv spre Tara Sfinta in toamna anului 1936, fiind acoperit in toate de darul Duhului
Sfint care ii aprindea inima de dumnezeiescul dor.
10. Primul popas in Tara Sfinta a fost inchinarea pe Golgota si sarutarea Sfintului Mormint. Dupa ce s-a impartasit cu Trupul si Singele
lui Hristos, fericitul ostas al lui Hristos a strabatut toata Tara Sfinta si a pasit pe urmele Domnului si ale Sfintilor sai ocrotitori, Ilie
Tezviteanul si Ioan Botezatorul. Dupa ce s-a nevoit mai intii singur intr-o pestera din pustiul Iordanului, s-a retras apoi in obstea
Minastirii Sfintul Sava de pe Valea Cedrilor, unde se osteneau si alti citiva sihastri romani. in aceasta straveche lavra s-a jertfit Cuviosul
Ioan pina in vara anului 1947.
11. Aici a dobindit ostasul lui Hristos, Ioan, darul lacrimilor si al rugaciunii inimii. Aici a rabdat grele lupte si incercari de la diavoli, caci
nu-1 puteau suferi duhurile rele sa se roage neincetat si sa laude pe Dumnezeu. Aici a primit tunderea in mare schima si tot aici a biruit el
pe vrajmasii cei nevazuti cu postul aspru si indelungat, cu privegherile obositoare de noapte, cu sabia biruitoare a rugaciunii lui Hristos si
cu scutul smereniei. Astfel, ajunsese atit de despatimit incit rabda ocara si toate cu bucurie, avea mare mila pentru toata zidirea si nu se
temea niciodata de diavoli, de boala si de moarte.
12. Cuviosul Ioan Iacob avea in obstea Sfintului Sava ascultarea de bibliotecar si de infirmier. Noaptea lua parte la biserica, se ruga la
chilie si ingrijea marea biblioteca a minastirii, iar ziua era infirmier si ingrijitor de bolnavi la bolnita din incinta. Cerceta pe calugarii si
sihastrii bolnavi, le ducea de mincare, spala ranile ranitilor de razboi adusi aici de pe front si alina pe toti cu dragoste, iar cu inima
neincetat se ruga si simtea pe Hristos.
13. Cu sfatul arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Caminului romanesc din Ierusalim, Cuviosul Ioan Iacob a primit hirotonia in
preot si a stat egumen cinci ani la schitul Sfintul Ioan Botezatorul de la Iordan, infiintat de Patriarhia Romana. Aici a adaugat noi osteneli
pustnicesti si a suferit nu putine ispite de la diavoli. Iar nevointa lui era aceasta: Ziua nu minca nimic, pina la apusul soarelui si rostea
neincetat rugaciunea din inima, iar cu miinile lucra la gradina, la intretinerea schitului si odihnea cu dragoste pelerinii romani si straini
care poposeau aici. Noaptea facea slujbele rinduite in biserica, spovedea inchinatorii si se retragea citeva ore la liniste intr-o pestera de
pe malul Iordanului, iar dimineata se intorcea la schit cu chipul luminat.
14. Arzind cu inima mai mult pentru Hristos si iubind desavirsit linistea si rugaciunea, fericitul staret Ioan s-a retras, in toamna anului
1952 in pustiul Hozeva, din apropierea Minastirii Sfintul Gheorghe Hozevitul, impreuna cu ucenicul sau, monahul Ioanichie.
Dupa ce s-a nevoit citeva luni in obste, s-a asezat apoi definitiv in Pestera Sfinta Ana, de pe valea piriului Horat, unde se nevoiau si alti
sihastri, pentru a trai ultimii ani ai vietii numai in rugaciune si in convorbire cu Hristos. Si s-a nevoit aici peste sapte ani, insa nimeni,
nici chiar ucenicul sau Ioanichie nu stia toate nevointele sale, fiind ascunse in Dumnezeu si in taina inimii sale. Caci ucenicul vedea
numai ostenelile cele din afara, precum: privegherile de toata noaptea, citirea celor sapte Laude, osirdia la sfintele slujbe pe care le facea
in paraclisul din pestera, citirea cartilor sfinte, traducerea din invataturile Sfintilor Parinti si compunerea de versuri religioase pentru
pelerinii care il cercetau la pestera. Dar nevointele sale cele din inima, lacrimile de taina, lupta cu gindurile si cu duhurile rele, cugetarile
duhovnicesti la cele de sus si caldura Duira-. lui Sfint care ii aprindea inima pentru Hristos, singur Dumnezeu le vedea -si le primea ca o
ardere de tot a Cuviosului Ioan Sihastrul, nestiute de nici un muritor.
15. Despre nevointa acestui sfint sihastru, iata ce marturisea ucenicul sau:
- Cit a fost bolnav, niciodata nu a oftat sau a suspinat. Ci rabda toate cu seninatate si bucurie. Apoi tacea mult, nu ridea niciodata, se ruga
neincetat cu inima si rabda cu multa tarie bolile si necazurile vietii. finea regim sever si post, primind foarte putina mincare si bautura, cit
sa-si tina zilele; iubea mult linistea si singuratatea, tinea cu tarie la dreapta credinta, la Traditie si Sfintele Canoane si avea mintea
totdeauna atintita la Iisus Hristos rastignit pe GoJgota. Nimic din cele pamantesti nu cugeta, nici nu voia sa stie. Altfel, trupul sau,
mintea si inima erau despa-timite, dematerializate si unite tainic cu Dumnezeu prin rugaciune si prin darul Duhului Sfint.
16. Spunea si acestea parintele Ioanichie, ucenicul sau:
- Cuviosul loan stia mai dinainte data sfirsituiui sau, pe care si-a insemnat-o pe peretele pesterii. indata insa dupa ce s-a savirsit, l-am
imbracat cu rasa, i-am asezat schima mare, caci era schivnic din Mina-stirea Sfintul Sava, i-am pus epitrahilul pe piept si l-am culcat pe
rogojina. Apoi i-am aprins trei luminari de ceara si candela si am anuntat pe staretul Minastirii Sfintul Gheorghe Hozevitul,
Arhimandritul Amfi-lohie, cu care era foarte apropiat. La porunca lui i s-au tras trei zile clopotele minastirii si s-a facut trisaghion la
pestera.
17. Pentru inmormintarea Cuviosului loan Iacob si pentru minunea care s-a savirsit atunci, spune ucenicul sau urmatoarele:
- in ziua stabilita pentru inmormantare a venit staretul minastirii, Amfilohie, cu citiva calugari si cu pustnicii care sihastreau in pesterile
din pustia Ruva din apropiere. S-au urcat pe scara, sus, in pestera si la orele 10, simbata, 7 august, staretul a inceput sjujba prohodului.
Deodata insa, pestera s-a umplut de nenumarate pasarele de pustie, carora Cuviosul Ioan le dadea zilnic pesmeti sa manince. Acum insa
nu venisera sa primeasca hrana, ci au fost trimise de Dumnezeu, spre cinstirea Cuviosului loan, ca sa-l jeleasca si sa-l petreaca spre
mormint. Despre aceasta, staretul Amfilohie spunea:
- Pasarile ne incomodau in timpul slujbei, zburau pe capetele noastre, ne-au stins luminarile, ne-au inchis cartile, bateau din aripi
deasupra trupului Cuviosului, se asezau si pe el, pe cap, pe piept, pe picioare si fiecare glasuia dupa felul ei. Ele nu voiau mincare, ci pe
parintele lor, pe binefacatorul lor pe care il pierdusera. Dupa savirsirea slujbei, spune staretul, l-am pus in mormint, care exista in pestera
si in care mai fusesera ingropati si alti sihastri, iar deasupra am pus un capac de scinduri. Abia atunci au plecat pasarile si s-au imprastiat.
Apoi am adus parnmt, jam facut mortar si am lipit cu el scindurile de pe mormint, unde Cuviosul laramas pina in august 1980...
18. Din ziua adormirii sale, mormintul Cuviosului loan lacob a ramas aproape uitat in pestera Sfinta Ana timp de 20 de ani. insusi
ucenicul bau, Ioanichie, s-a mutat in lavra Sfintului Gheorghe Hozevitul. Numai iin anumite zile, sau cind veneau pelerini romani, urcau
pe scara la pestera (condusi de ucenic, ii aprindeau luminari si candela la mormint, tamiiau, paceau vecernia in pestera, cintau
trisaghionul mortilor, cereau ajutorul fmarelui sihastru, ascultau pe scurt viata lui povestita de ucenic, sunau itoaca si coborau din pestera
cu ochii in lacrimi si ziceau: "Ce mare a fost fcievointa Cuviosului Ioan Iacob!"
19. In vara anului 1980, la 8 august, un grup de pelerini ortodocsi, in frunte cu un arhimandrit grec fost sihastru aproape de Cuviosul
loan Hozevitul, au urcat in pestera Sfinta Ana, au facut o rugaciune si i-au sarutat mormantul. Apoi a spus acel arhimandrit:
- M-am nevoit aici aproape de pestera aceasta si iubeam foarte mult pe Parintele Ioan Iacob, care imi era duhovnic. Apoi, plecind
misionar in America de peste 20 de ani, nu mai stiam nimic despre el. Dar intr-o noapte l-am visat si mi-a spus: "Daca vrei sa ma vezi,
178
vino la pestera Sfintei Ana din pustiul Hozeva si ma vei vedea " Este o luna de zile de cind l-am visat si de atunci nu mai am odihna. De
aceea am venit ca sa vorbesc cu Parintele Ioan, duhovnicul si prietenul meu. Eu insa nu stiam ca s-a mutat la Domnul. Acum sufletul
meu nu are pace pina nu ii voi deschide mormintul ca sa-i sarut cinstitul sau trup atit de nevoitor!
20. Staretul lavrei, Amfilohie, cu greu a dat binecuvantarea sa se deschida mormintul Cuviosului Ioan din pestera. insa cum l-au deschis
a iesit un miros de buna mireasma care a umplut pestera si inimile tuturor. Iar trupul Cuviosului si hainele erau intregi si nevatamate si
raspin-deau o aroma cereasca de sfintenie. Parca era de curind adormit. Atunci, toti pelerinii au ingenunchiat si, cu lacrimi de emotie si
evlavie, au strigat:
- Slava Tie, Doamne, pentru aceasta mare minune! Cuviosul Ioan Romanul este sfint.
Apoi au sarutat sfintele lui moaste, le-au tamiiat, au aprins luminari si au cintat troparul: "intru tine, parinte, cu osirdie s-a mintuit cel
dupa chip, ca luind crucea ai urmat lui Hristos, si invatind sa nu se uite la trup caci este trecator; ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel
nemuritor. Pentru aceasta impreuna cu ingerii se bucura, Prea Cuvioase Parinte Ioane, duhul Tau!".
Deci, primind o bucatica din hainele Cuviosului de binecuvintare, pelerinii s-au dus cu pace, iar moastele lui au ramas in pestera pina la
15 august.
21. Spunea Parintele loanichie, ucenicul sau, ca in ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, staretul lavrei a urcat un sicriu de
lemn in pestera, si impreuna cu alti preoti, a asezat sfintul sau trup in sicriu, fiind cu totul intreg si usor si l-au tamiiat. Iar la 15 august,
fiind hramul Minastirii Sfintul Gheorghe Hozevitul, au venit citiva arhierei, preoti si calugari romani si greci si numerosi pelerini
ortodocsi. Apoi, in sunetul clopotelor, au coborit din pestera sfintele moaste si le-au dus cu procesiune in biserica marei lavre unde le-au
asezat alaturi de alte sfinte moaste. Apoi au facut 40 de Sfinte Liturghii ca Dumnezeu sa descopere sfintenia moastelor sale. Deci, vazind
ca trupul sau a ramas si dupa aceea intreg si nealterat, l-au numarat si l-au cinstit cu totii in ceata Sfintilor Parinti.
Mai tirziu, citiva credinciosi iubitori de Hristos i-au facut un sicriu nou din abanos si au asezat in el odorul cel de mult pret, cum se vede.
Din vara anului 1980, pina astazi, vin multi pelerini ortodocsi romani, greci, ciprioti, sirbi si din alte tari sa se inchine si sa ceara
binecuvintare si ajutor in lupta acestei vieti de la moastele preamarite-de Dumnezeu ale celui mai nou sfint al Bisericii Ortodoxe,
cunoscut sub numele de "Cuviosul Ioan cel Nou Hozevitul", sau "Cuviosul Ioan Iacob de la Neamt (Romanul)". Multe din scrisorile si
versurile duhovnicesti ale acestui Cuvios se citesc cu evlavie astazi de credinciosi, care le indeamna pe calea mintuirii.
Sfinte Prea Cuvioase Parinte Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru lume, pentru neamul din care te-ai nascut, pentru minastiri si
credinciosi, xjpentru mantuirea tuturor celor ce cred si cauta pe Domnul!
MONAHUL DAMIAN TIRU - Minastirea Secu - jud. Neamt (1892-1964)
Viata
Monahul Damian Tiru a fost un mare nevoitor, un neintrecut isihast al zilelor noastre.
S-a nascut la Tg. Ocna - judetul Bacau, dintr-o familie de tarani credinciosi. Dupa terminarea scolii primare este dat ca ucenic la un
atelier de timplarie din localitate. insa, fiind ales de Duhul Sfint, in anul 1915 intra in viata monahala. Mai intii se duce la Minastirea
Frasinei, pentru a fi cit mai instrainat de lume. Dupa zece ani de ascultare, aceeasi dorinta de liniste il trimite la Minastirea Turnu. Aici
nu sta decit patru ani.
in anul 1930, calauzit de pronia lui Dumnezeu, se reintoarce in Moldova si se stabileste la schitul Tibucani-Neamt. intre timp si sora sa
dupa trup intra in viata monahala. in anul 1935 este calugarit sub numele de Damian. Iar in anul 1940 se retrage la Minastirea Secu unde
ramine pina la moarte. Aici, parintele Damian Tiru ajunge la o mare sporire duhovniceasca, intrecind pe toti ceilalti din minastire cu
ascultarea, cu rugaciunea si cu smerenia.
La 20 ianuarie 1964 se muta din viata aceasta si este inmormintat in cimitirul Minastirii Secu.
b. Fapte si cuvinte de invatatura
1. Parintele Damian dorea din copilarie sa slujeasca lui Hristos. Spunea ucenicului sau ca pe cind era mic se furisa din casa parinteasca si
se incuia singur in biserica satului. Acolo petrecea toata noaptea, rtigin-du-se si citind sfintele carti cu luminarea in mina, iar cind se
lumina de ziua se intorcea din nou acasa. Mama lui, nu o data, il batea sa-i spuna unde doarme noaptea. Dar el rabda toate pentru
dragostea lui Hristos.
2. Pe cind petrecea in Minastirea Turnu, 1-a intrebat odata staretul::
- Frate Dumitre, cind vrei sa te calugaresti?
- Parinte stareti a zis el, as vrea sa ramin frate pina la moarte. Ca. n-am venit la minastiie sa ma calugaresc cu numele, ci cu faptele. Cind;
voi face fapte de calugar atunci voi depune si juramintul.
3. in schitul Tibucani-Neamt parintele Damian s-a nevoit citiva ani, avind ascultarea de timplar. Desi lucra cu multa indeminare,
im..primea niciodata sa fie laudat. Daca zicea cineva "lucrul acesta este foarte bun", se intrista mult in inima sa. Iar daca zicea "lucrul
acesta nu este bine facut" atunci se bucura si ii multumea.
4. Mutindu-se la Minastirea Secu pentru mai multa liniste, a zis odata ucenicului sau, singura persoana cu care vorbea:
- Parinte Nicodim, eu n-am venit aici pentru Minastirea Secu, ci pentru Ripa lui Coroi. Acolo, in adincul codrilor as fi vrut sa ma ascund,
sa nu vad fata de om, sa vorbesc numai cu Dumnezeu si sa ma hranesc cu ierburile din pustie. Dar pentru ca nu am ajuns la masura
aceasta, am ales viata,de obste. insa ma silesc sa fac aici ceea ce trebuia sa fac acolo.
5. Alteori iarasi zicea ucenicului sau:
- Parintele meu, eu mi-as zidi definitiv usa chiliei. Mi-as lasa doar o mica ferestruie, prin care sa vorbesc cu un singur om pina la moarte.
- Cu cine sa vorbesti, parinte Damian?
- Numai cu duhovnicul.
6. A zis iarasi batrinul catre ucenicul sau:
- Multi ani am cautat peste tot un povatuitor duhovnicesc, dar n-am gasit. Atunci am inceput sa citesc Sfinta Scriptura si pe Sfintii
Parinti. Aici am gasit ceea ce cautam. Cu sfintele carti ma mingii toata viata.
7. Zicea iarasi:
- Nu-i destul pentru calugari sa ramina numai la Ceaslov si Ia Psaltire. Trebuie sa citeasca mereu Sfinta Scriptura si invataturile Sfintilor
Parinti, ca sa stie cum sa se nevoiasca pentru mintuirea lor.
8. Parintele Damian citea foarte mult noaptea. Pe linga cuvintele Sfintului Isaac Sirul si loan Scararul, citea Vietile Sfintilor si toate
cartile de la strana, ca: Mineiele, Triodul, Penticostarul, Octoihul si altele. intr-o seara a spus ucenicului sau:
179
- Parinte Nicodim, multa dulceata si intelepciune am gustat din citirea sfintelor carti. Acum chiar de as vrea, nu ma mai pot desparti de
ele.
9. Alta data a zis ucenicului sau:
- Rugaciunea si citirea sint singura mea mingiiere. Uneori ma apuc seara de citit si cind ma adincesc in citire uit sa mai maninc si sa ma
mai culc. Deodata ma intreb: de ce nu mai lumineaza lampa? Cind privesc pe fereastra observ ca rasare soarele.
10. Spunea ucenicul sau ca parintele Damian nu minca niciodata stind pe scaun, ci sezind in picioare. Uneori, cind ii aducea mincare de
la trapeza, zicea batrinul:
- Nu mai incetezi cu mincarea asta ?
- Ia, parinte si maninca ! Este calda ! - il indemna ucenicul. Dupa ce gusta putin, in atelierul de timplarie, raspundea:
- Parca ii lipseste ceva la mincarea asta, ca n-are nici un gust. Pune-o colo in dulap. Mai spre seara nu stiu cine o drege acolo, ca tare este
buna.
Seara, insa, parintele uita sa mai manince si ucenicul ducea mincarea iaapoi.
11. Chilia parintelui Damian se afla in livada minastirii. Si spun toti ca el niciodata nu iesea prin livada sa vada pomii infloriti sau
pasarile cerului, nici 1-a vazut vreodata cineva sa guste macar un mar, caci bucuria Danului JSfint era in inima lui.
12. Odata a fost rinduit batrinul sa ingrijeasca de stupina minastirii. Timp de cinci ani cit a avut aceasta ascultare n-a gustat mierea de
albine, atit era de infrinat si stapin pe sine.
13. Spunea ucenicul sau ca in ultimii douazeci de ani n-a voit sa primeasca de la nimeni nici un ban, incit nici nu stia cum arata. Iar daca
vreun mirean incerca sa-i plateasca pentru a-i lucra ceva in atelier, batrinul ii raspundea cu asprime:
- Du-te cu acestia din chilia mea.
14. Uneori, vazindu-l ucenicul ostenit de atita ascultare si priveghere, ii zicea:
- Parinte Damian, mai culca-te putin ca esti batrin si slabit de tot.
- Nu mai pot dormi, parinte Nicodim. A fugit somnul de ia mine. Abia daca dorm doua-trei ore pe noapte. Apoi ma scol, imi fac
rugaciunea, citesc si incep sa lucrez in atelier. Si atit ma indeletnicesc cu lucrul ca nu stiu cind trece ziua.
15. Spunea iarasi ucenicul sau:
- Nu l-am vazut niciodata pe parintele Damian stind culcat sau odihnindu-se pe scaun. Ci, ori lucra in atelier cu rugaciunea pe buze si in
inima, ori citea si scria in chilie. El obisnuia sa faca la toti parintii si fratii cite ceva - o masa, un scaun, un cuier - dar de la nimeni nu
primea nimic.
16. In timpul razboiului unii calugari erau ingrijorati. Se gindeau unde si cum sa-si salveze viata. Deci, il intreba ucenicul:
- Parinte Damian, te-ai pregatit? Unde mergem?
- Eu m-am pregatit sa merg pina la marginea pammtului ! Apoi isi continua lucrul in atelier fara nici o grija, incit toti se mirau si se
foloseau de credinta si nadejdea pe care o avea in Dumnezeu.
17. Spunea ucenicul sau ca parintele Damian lucra in atelier cite zece-cincisprezece ore pe zi, fara intrerupere. Tot timpul tacea, lucra si
zicea rugaciunea lui Iisus. Apoi se retragea in chilie.
18. Odata a venit un calugar din alta minastire sa-1 vada pe acest cuvios monah. Deci, intrind in atelier, i-a zis:
- Parinte Damian, am auzit de sfintia ta si am venit sa te vad. Iar batrinul, slab si firav la trup, s-a invirtit incet imprejur in fata
lui, apoi i-a raspuns:
- Iata, m-ai vazut! Si, tacind, s-a apucat iarasi de lucru.
19. Intr-o zi i-a spus staretul minastirii:
- Parinte Damian, toti calugarii mai ies afara din chilii, se recreaza, admira frumusetea naturii, asculta cintecul pasarilor din padure, stau
de vorba unii cu altii. Numai sfintia ta nu iesi deloc din chilie. Stai tot timpul cu ochii in jos si fugi de oameni.
- Parinte staret, eu am ogorul meu de prasit. Eu din el traiesc, din el imi platesc datoriile, imi achit hrana si chiria. Ca pentru asta am
venit aici sa-mi achit toata datoria. Deci, cum sa ies afara daca nu mi-am terminat ogorul de lucrat !
20. Altadata spunea ucenicului sau:
- Daca esti sanatos si nu te ostenesti, cu siguranta ca esti si pacatos.
21. Zicea ucenicul catre batrin:
- Parinte Damian, ce-ai zice sfintia ta daca ar veni unii din niinas-tire si te-ar sili sa te faci preot?
- Cu vorba asta i-as scoate afara din chilie.
22. Altadata, iarasi l-a intrebat:
- Ce mai faci, parinte Damian? Iar batrinul oprindu-se putin din lucru, i-a raspuns:
- Parinte Nicodim, "intru necaz m-am desfatat" (Ps. 117, 5). Daca avem pace si bucurie cu darul lui Dumnezeu, in orice fel de ispite si
necazuri sa indraznim, ca nu ne vom rusina.
23. Altadata, fiind suferind de reumatism, i-a zis ucenicul:
- Parintre Damian, nu voiesti sa faci niste bai, ca tare esti bolnav?
- Ei, parinte Nicodim! Boala vine pentru pacatele mele. Daca vreau sa scap de boala, ramin cu pacatul. Deci, mai bine primesc cu
rabdare tot ce-mi da Dumnezeu.
24. Intr-o vara, batrinul a fost tare bolnav patrusprezece zile. in acest timp nici n-a mincat, nici n-a dormit, nici n-a vorbit, nici pe pat nu
s-a asezat. Ci statea rezemat de perete si se ruga.
- Cum te mai simti, parinte Damian? l-a intrebat ucenicul.
- Parinte Nicodim, asta noapte am fost ispitit de diavoli!
25. Altadata a spus batrinul ucenicului sau:
- Parinte Nicodim, in noaptea asta, pe cind citeam la psaltire, l-am auzit pe diavol rizind cu hohote in chilia mea. Atunci am inceput sa
ma rog cu lacrimi si nu l-am mai auzit.
26. Un calugar i-a cerut intr-o zi cuvint de folos, iar batrinul a zis:
- Cindva faraon dadea evreilor tot mai mult de lucru, ca sa nu-si mai aduca aminte de Dumnezeu si sa se roage. Acum este un faraon
nevazut care indeamna pe calugari sa-si inmulteasca averile, grijile si lucrul, ca sa nu mai aiba timp sa se roage lui Dumnezeu ziua si
noaptea, asa cum au fagaduit !
180
27. Odata a venit la batrin un frate din minastire si i-a zis:
- Parinte Damian, s-au inmultit ispitele asupra mea si nu le mai pot rabda. Ce sa fac sa scap de ele?
- Frate, daca fugi de ispite, fugi de mintuire. Ci mai degraba sa ne gindim in vremea ispitelor "ca necazul rabdare lucreaza ..." (Rom. 5,
3), dupa cuvintul Sfintului Pavel. Deci, sa ne rugam mai mult si trece ispita. Ca toate sint pentru mintuirea noastra.
28. In alta zi i-a zis un frate:
- Parinte Damian, ce sa fac, ma biruiesc ispitele?
Batrinul l-a mingiiat, zicind:
- Nu lasa rugaciunea, frate. Avem nevoie de rugaciune ca de aer. lYimeni nu poate trai fara ea. Roaga-te cum poti, chiar daca esti
tulburat, si indata fuge ispita.
29. Alt frate i-a zis:
- Parinte Damian, ce sa fac, ca mi se raspindeste^mintea la rugaciune si nu simt nici o dulceata?
- Deprinde-te cu rugaciuni scurte, mai ales cu rugaciunea lui Iisus si numaidecit ti se aduna mintea.
30. Odata i-a zis un frate:
- Parinte, sint tulburat. Da-mi un cuvint de folos.
Iar batrinul, intelegind durerea lui, a luat din chilie Patericul
si i-a zis:
- Primeste aceasta carte sfinta si o citeste cu atentie. Vei afla in ea multe medicamente pentru sufletul tau.
31. in alta zi a intilnit batrinul un calugar intristat. Deci, aflind pricina, s-a dus la chilie, a scris pe o foaie de hirtie citeva versete din
Sfinta Scriptura si citeva cuvinte de la Sfintii Parinti, apoi intilnindu-l i-a zis:
- Primeste, parinte, aceasta mica reteta duhovniceasca ca iti va fi de mare folos.
32. A zis batrinul catre ucenicul sau:
- Parinte Nicodim, asta-noapte am citit viata cuvioasei Maria Egipteanca si adormind putin, m-am trezit plingind in hohote.
33. A zis iarasi ucenicului sau:
- Gina eram tinar ma suparau gindurile trupesti. Iar intr-o noapte, pe cind ma rugam cu lacrimi, am atipit putin si am auzit un glas: de
acum nu vei mai fi luptat de asemenea ginduri. Din ceasul acela, cu darul lui Hristos, am odihna.
34. Ne spunea parintele Nicodim si acestea despre dascalul sau:
- Parintele Damian nu suferea sa auda pe cineva cirtind sau osin-dind pe aproapele. Daca venea un frate la el si incepea a cirti si a osindi,
batrinul lasa capul in jos, se oprea din lucru si ofta. Atunci fratele, vazmd aceasta, se rusina de cuvintele sale si-si cerea iertare.
35. Un ieromonah din alta minastire a venit sa cunoasca pe batrin si sa-i ceara cuvint de folos.
- Sfintia ta esti parintele Damian? intreba el. Doream sa te cunosc. Spune-mi, parinte, cum as putea sa invat si eu rugaciunea lui lisus?
Batrinul insa nu i-a dat nici un raspuns. Ci statea cu privirea in jos, rezemat de masa. Atunci preotul strain a iesit scirbit din chilia lui.
Mai tirziu il intreba ucenicul:
- De ce nu i-ai dat nici un raspuns parintelui, caci a plecat intristat de la sfintia ta?
- Parinte Nicodim, de cum a intrat la mine si a inceput sa ma laude, am simtit ca duhul lui indeparteaza Duhul lui Dumnezeu de la mine.
De aceea am tacut.'
36. Spunea iarasi ucenicul sau ca parintele Damian statea la biserica intotdeauna in picioare, cu rugaciunea lui lisus pe buze si cu privirea
in jos. Uneori, mai ales la slavoslovie, lacrima.
37. Se spunea despre dinsul ca in timpul sinaxarului si cind se citea cuvint de folos in biserica, batrinul se apropia de strana.
- Parinte Damian, ai venit sa cinti cu noi? il intrebau ceilalti.
- Iertati-ma, fratilor. N-am venit sa cint, nici sa citesc, ci numai sa aud cuvintul ca foarte mult ma indulcesc de patimirea sfintilor
mucenici si cuviosi.
38. Intr-o zi l-a intrebat ucenicul:
- Parinte Damian, stiu ca inainte te impartaseai mai rar. Acum observ ca te impartasesti saptaminal. Cum este mai bine sa ne impartasim?
- Daca parintii din minastire nu s-ar sminti - a raspuns batrinul - m-as impartasi in fiecare zi. insa am ales calea de mijloc, o data pe
saptamina. Cind eram mai tinar, eram in lupta si nu indrazneam sa ma unesc cu Hristos mai des. Acum, la batrinete, simt in inima mea o
mare pace si bucurie duhovniceasca. De aceea doresc sa ma unesc cit mai des cu Trupul si Singele Domnului.
39. Altadata l-a intrebat ucenicul:
- Ce mai faci, parinte Damian?
- Parinte Nicodim, cuget la moarte. Gindul mortii ma stapineste tot mai mult. insa ma intristez ca nu sint pregatit.
40. Spunea ucenicul sau ca batrinul ajunsese in ultimii ani la o mare nepatimire duhovniceasca. Inima ii era curata ca de copil, fata iradia
o bucurie negraita, trupul sau ostenit de nevointa nu mai dorea nimic. Nici odihna, nici mincare, nici haina. Cind i se aducea mincarea,
raspundea:
- Parinte, dar n-am mincat? Pina cind trebuie sa maninc? De peste saptezeci de ani mi s-au tocit dintii de atita mincare.
41. Cu putin inainte de obstescul sfirsit l-a intrebat ucenicul:
- Cum te mai simti, parinte Damian?
- Parinte Nicodim, astept sa vina moartea din tineretile mele. Dar nu stiu de ce intirzie atita !
- Ba nu, parinte Damian, eu ma rog lui Dumnezeu sa mai traiesti.
- Ei, parinte, ce mare dar este moartea! Si ce pedeapsa ar fi pentru om daca n-ar muri. Pamintul ar deveni o temnita pentru el.
42. Dupa mutarea sa din viata aceasta, spunea ucenicul despre dascalul sau:
- Daca m-am folosit in viata de cineva, m-am folosit de parintele Damian. Ma intaream sufleteste numai cit il vedeam. Neincetat se ruga,
permanent lucra cu miinile, intotdeauna tacea. Cele mai alese fapte bune pe care le-am vazut la el erau acestea: neagonisirea, tacerea,
linistea, rugaciunea neincetata, postul, citirea sfintelor carti, privegherea, rabdarea in boala si desavirsita smerenie.
SCHIMONAHIA VALENTINA NEACSU - Pustnica din muntii Sihlei (1886-1964)
Aceasta smerita nevoitoare a lui Hristos a fost ultim'a calugarita care a sihastrit in Muntii Neamtului, in secolul acesta.
181
Era de loc din judetul Vaslui. in tinerete a fost casatorita si a avut doi copii. Apoi, murindu-i sotul in razboi, in anul 1920 si-a luat fiica si
s-au dus amindoua in Minastirea Giurgeni-Roman. Acolo au facut ascultare zece ani. Alti cincisprezece ani au facut ascultare in
Minastirea Almas-Neamt. Iar in anul 1945, iubind foarte mult linistea, s-au retras impreuna in muntii Sihlei.
Aici, gasind un bordei pustnicesc, cu binecuvintarea staretului Cleopa din Minastirea Sihastria, au ramas intr-insul. Si s-au nevoit mama
si cu fiica pentru dragostea lui Hristos douazeci de ani, la liniste, smerindu-se una inaintea celeilalte, si rugindu-se ziua si noaptea pentru
ele si pentru oameni.
Maica Valentina era curata la suflet, blinda la cuvint, luminata la chip si plina de dumnezeiasca dragoste. Toata saptamina o petrecea in
pustie, iar in zile de sarbatori isi lua toiagul si fiica si coborau amindoua la schitul Sihla sau in Minastirea Sihastria. Dupa ce primeau
Prea Curatele Taine, se intareau cu putina hrana si urcau iarasi la munte.
Asa s-a nevoit schimonahia Valentina pina la sfirsitul anului 1964. Apoi, luind crucea in mina, a zis catre fiica:
- Ma duc la Tata ! Ma duc la Tata ! Si si-a dat duhul in miinile Domnului. Parintii au coborit-o de pe munte pe crengi de brad si au
ingropat-o in minastire. Asemenea si fiica ei, schimonahia Emiliana, a raposat in primavara anului 1979, a doua zi dupa Duminica
Floriilor, si a fost inmormintata in padure alaturi de bordei.
PROTOSINGHELUL IOSIF RUSU - Minastirea Dintr-un Lemn (1883-1966)
Viata
Protosinghelul Iosif Rusu a fost un iscusit duhovnic al Minastirii Dintr-un Lemn si un calugar cu viata sfinta.
S-a nascut in comuna Icusesti, judetul Neamt, din parinti iubitori de Dumnezeu. in anul 1908, tinarul Ioan a intrat ca frate in Minastirea
Bogdana-Bacau, iar dupa doi ani a luat jugul lui Hristos, primind tunderea monahala. Pentru viata lui aleasa, in anul 1911 a fost hirotonit
diacon si preot de episcopul Romanului, Gherasim Safirin.
In anul 1914 ieromonahul Iosif Rusu s-a dus la Sfintul Munte, unde s-a nevoit mult cu postul si cu rugaciunea opt ani de zile. Apoi,
intorcin-du-se in tara, a slujit ca preot paroh zece ani de zile in satul Brincoveanu-Dolj, povatuind pe multi credinciosi la calea mintuirii.
intre anii 1933-1940 a fost egumen la Minastirea Calui-Dolj, iar din anul 1940 a fost numit duhovnic la Minastirea Dintr-un Lemn -
Vilcea.
Dupa 58 de ani de aleasa nevointa, milostenie si totala jertfire de sine, cuviosul Iosif, "parintele saracilor", si-a dat obstescul sfirsit la
inceputul anului 1966, lasind in urma numerosi fii duhovnicesti. Petrecut de maici si de locuitorii satului Dezrobiti, a fost inmormintat
intre stejarii seculari din cimitirul manastirii.
1. Fiind la parohie in comuna Brincoveni, parintele Iosif era asa de blind si milostiv cu oamenii ca toti il iubeau si-l cautau. Numele lui
se facuse cunoscut prin sate si multi bolnavi veneau la el si se vindecau.
2. Parintele Iosif iubea pina la jertfa pe Dumnezeu si pe oameni, biserica si saracii. Iar dintre faptele bune, cel mai mult iubea rugaciunea
si milostenia.
3. Pentru acest cuvios parinte biserica era insusi Dumnezeu. De aceea ziua si noaptea zabovea in biserica si savirsea cele sfinte cu
bucurie si cu lacrimi. Uneori il intrebau fiii sai duhovnicesti:
- Unde mergi, parinte Iosif?
- Tata, ma duc la Dumnezeu ! raspundea batrinul plin de bunatate. Apoi intra in biserica.
4. Indata ce auzea toaca sau clopotul, parintele Iosif zicea catre ucenica sa:
- Achilino mama, hai la Dumnezeu ! Ne cheama clopotul. Aceasta este calea mintuirii. Aceasta este calea catre imparatia cerurilor. Eu as
vrea sa fie biserica cit mai departe, ca sa ma ostenesc mai mult, ca ingerii lui Dumnezeu ne numara pasii spre biserica.
5. Acest minunat duhovnic punea toata nadejdea mintuirii calugarului in ascultare si participare permanenta la slujbele bisericii. De
aceea mereu sfatuia pe fiii sai duhovnicesti:
- Veniti, tata, cit mai multi la biserica. Si cel bogat si cel sarac si cel flamind si cel satul, cu totii sa vina la Dumnezeu !
6. Timp de 26 de ani parintele losif a slujit zilnic Sfinta Liturghie la Minastirea Dintr-un Lemn, caci era singur preot si duhovnic. Dupa
slujba citea la bolnavi, spovedea obstea, sfatuia si mingiia pe credinciosi, impartea milostenie la saraci, se ruga si iarasi venea la biserica.
Asa s-a nevoit batrinul pina si-a dat duhul.
7. Pentru o petrecere ca aceasta, satana mult il zavistuia si ii facea mereu ispite. Ca uneori ii iesea aievea in fata. Alteori venea in chipul
unui ciine negru, il apuca de rasa si il tragea in alta parte sa nu nimereasca usa bisericii. Si cum batrinul era girbov, uneori ajungea la
poarta, alteori la grajd, pina il gaseau maicile si il aduceau la biserica. Deci, zicea batrinul:
- Vrajmasul, tata, mi-a facut ispita !
Apoi, cu chip laminat intra in biserica, facea trei metanii la icoana Maicii Domnului si dadea binecuvintare de Utrenie.
8. Odata a zis batrinul catre ucenica sa:
- Cind merg la biserica sau vin la chilie imi iese uneori inainte un ciine negru, ma apuca minios de rasa si nu ma lasa sa merg la slujba.
Este diavolul, tata !
- Dar nu te temi "de el, parinte losif?
- De ce sa ma tem? Mintuitorul este cu noi. Atunci indata fac seninul Sfintei Cruci si zic: "Piei din fata mea, satana, sa ma duc la sfinta
biserica !" si repede dispare.
9. Ori de cite ori vrajmasul il supara cu vreo ispita, batrinul ii zicea:
- Ei, iar ai venit? Degeaba te-ai ostenit! La losif nu ai nimic !
10. Uneori vrajmasul nu-1 lasa noaptea sa doarma. Cum atipea putin ii batea in usa si-i zicea:
- Parinte losif, hai la biserica!
Atunci batrinul repede se scula, se ducea la usa bisericii, apoi spunea maicilor:
- Nu trageti clopotul de Utrenie?
- Prea cuvioase, mai este o ora pina la miezul noptii!
- Dar n-ati batut voi in usa mea?
- Nu, parinte, nu v-am sculat noi.
- Ei, tot vrajmasul mi-a facut ispita !
182
11. Marturisesc maicile din minastire ca nimeni din fiii sai duhovnicesti nu stia cum se nevoieste in chilie. Dar oricind bateau la usa lui,
il gaseau desteptat la rugaciune. Iar cind il chemau la biserica, batrinul raspundea cu bucurie:
- Gata, tata, vin! Hai la Dumnezeu!
12. Spuneau ucenicii parintelui Iosif ca intr-o iarna a alunecat pe gheata din ispita vrajmasului si s-a lovit. Astfel a stat mai multe zile
bolnav la chilie. Iar cind s-a facut putin mai bine a zis catre maici:
- Haideti, copiii tatei, sa mergem la biserica. M-am facut sanatos. Miine slujim Sfinta Liturghie ! Si era bucuros si luminat la fata ca un
copil.
13. Avea obicei parintele Iosif ca savirsea slujbele foarte linistit si cu evlavie. Niciodata nu se grabea. Mai ales la proscomidie pomenea
cu mare grija pe toti. Iar cind il intreba cineva, batrinul raspundea:
- Tata, trebuie sa pomenesc si sa scot particica pentru fiecare nume, caci am primit banul saracului si al vaduvei si voi da socoteala de
aceasta in ziua judecatii!
14. 0 deosebita grija avea parintele Iosif si pentru cei raposati. Timp de 40 de zile savirsea pentru ei Sfinta Liturghie si parastasul. Apoi
obisnuia sa faca la trapeza masa pentru toti si dadea multe milostenii la saraci. La aceasta indemna si pe maici, zicind:
- Dati si sfintiile voastre, maicilor, pentru morti. Sa facem o masa impreuna, ca toti au parte de rugaciune si de mila lui Dumnezeu. Caci
sintem datori sa-i ajutam pe cei adormiti. Unii sint in iad si asteapta sa-i scoatem cu Sfinta Liturghie si cu milostenia.
15. Acest mare parinte duhovnicesc iubea fara deosebire pe toti oamenii. Iar dintre ei purta o mare grija pentru saraci, pentru copii si
vaduve. Pe toti ii ajuta cu rugaciunea si cu milostenia. Zeci de saraci si orfani din satul Dezrobiti, din apropierea minastirii, primeau bani,
hrana si imbracaminte din miinile parintelui Iosif. Pentru aceea toti il iubeau si il numeau "parintele saracilor".
16. Spun maicile ca zilnic veneau copii, vaduve si lipsiti la chilia parintelui Iosif. Iar batrinul le zicea:
- Veniti, tata, veniti la parintele sa va dea ca are de unde. I-a dat Dumnezeu ! Apoi, ii aseza la masa si le impartea tot ce avea, piine, bani
si imbracaminte. Iar dupa ce plecau saracii zicea catre maici:
- Acestia sint avocatii mei, tata, care o sa ma apere in fata Iui Hristos !
17. Darurile pe care parintele Iosif le primea de la credinciosi le impartea in trei parti. Partea cea mai mare o dadea minastirii pentru
trebuintele obstii. A doua parte o impartea saracilor si vaduvelor din satul Dezrobiti, iar a treia parte o pastra la sine pentru calugarite,
pentru copiii orfani si pentru pomenirea mortilor.
18. Odata au ramas in sat trei copii orfani de ambii parinti, pe care nimeni nu-i ajuta. Atunci batrinul i-a chemat la chilia sa si le-a zis:
- Copii, sa veniti la tata in fiecare zi, la amiaza, ca tata are cu. ce va ajuta si hrani. Si s-au deprins copiii si veneau zilnic la parintele Iosif.
Iar el singur le fierbea mincare, le cumpara piine si ii servea la masa. Apoi ii indemna:
- Mincati, tata, ca este de unde. Ne-a dat Dumnezeu din belsug. La urma le impartea bani si haine de imbracat.
Asa a crescut batrinul multi copii orfani din satul Dezrobiti, pina ajungeau sa-si cistige piinea cea de toate zilele.
19. Altadata a auzit batrinul ca este o vaduva in sat, anume Maria, cu sase copii care nu aveau nici casa, nici hrana, nici bani. Pe aceasta
a chemat-o parintele Iosif la sine si i-a zis:
- Marie, iata, ti-a trimis Domnul bani pentru o casa noua. Cumpara tot ce trebuie si incepe lucrul. Eu voi plati si mesterii. Dar nu spune la
nimeni, tata !
Dupa ce casa a fost gata, batrinul a zis femeii:
- Marie, vina la mine cu copiii.
- Acestia sint copiii mei, parinte.
- Dumnezeu sa va binecuvinteze, tata!
Ori de cite ori venea vaduva aceasta pe la minastire, batrinul spunea ucenicei sale:
- Maica Achilina, sa dai Mariei din toate celea, sa manince ea si copiii ei!
20. Cind nu-i venea nici un sarac, parintele Iosif era mihnit toata ziua. Catre seara zicea ucenicei sale:
- Achilino tata, astazi n-a venit nici un avocat la mine. Vina macar sfintia ta de gusta ceva. Mai cheama si alta maica. Sa am ceva dat si
pe ziua de astazi.
21. Obisnuia acest parinte sa faca praznic mare pentru tot soborul minastirii si pentru saracii satului Dezrobiti, de doua ori pe an. De ziua
Sfintului Vlasie - 11 februarie - si de ziua Sfintului Antinoghen - 16 iulie. Atunci parintele Iosif cumpara din vreme alimente si
imbracaminte pentru maici si saraci. Iar in ziua rinduita, savirsea Sfinta Liturghie cu tot soborul si facea parastas pentru cei raposati.
Apoi zicea:
- Veniti, tata, cu toti la trapeza, sa mincam in cinstea Sfintului Vlasie. Nimeni sa nu ramina astazi flamind. Aceasta este ziua mea ! Mi-au
ajutat si mie Sfintii Vlasie si Antinoghen, de aceea fac pomenire in cinstea lor.
La urma parintele Iosif impartea la toti pachete cu mincare si imbracaminte pentru maici.
22. Odata, pe cind batrinul mergea la biserica, s-a oprit in prag si oftind usor a zis catre maici:
- Vai, tata, ce o sa facem noi la judecata ? Acolo, toate faptele noastre ne vor iesi inainte ! De aceea avem nevoie de rugaciune, de
smerenie, de lacrimi si metanii. Sa te rogi, tata, sa te inchini lui Dumnezeu, sa indemni, sa faci milostenie. Daca nu ai ce da, macar un
cuvint bun sa dai saracului, sa nu plece nemiluit, ca Dumnezeu il trimite spre mintui-rea noastra.
23. La spovedanie, parintele Iosif avea multi fii duhovnicesti, caci era blind si intelept la cuvint. Fiecaruia ii dadea sfat si canon pe
masura puterii lui. Uneori ii spuneau maicile:
- Parinte Iosif, dati-ne canon mai aspru la spovedanie. Iar batrinul le raspundea:
- Eu va dau canon, dar sa-1 puteti face. Ca daca va dau canon greu si nu-1 puteti face, eu raspund de el. De aceea va dau canon usor, ca
munciti destul. Noi sintem calugari, tata, si facem canon toata viata !
24. Veneau la batrinul calugar si oameni cu multe necazuri. Iar el ii mingiia, zicind:
- Lasa, tata, ca sint bune si necazurile. Ai rabdare ca toate trec. Iata, parintele Iosif se roaga pentru mata. Nu te intrista, ca Domnul este
cu noi. Astfel, toti se intorceau linistiti la casele lor.
25. Pentru sfintenia vietii sale, parintele Iosif dobindise de la Dumnezeu darul rugaciunii si al vindecarii de boli. Ca veneau la el multi
suferinzi din toate partile si cu rugaciunea lui capatau sanatate si-si dobindeau cererea.
intr-o zi, a venit la el o femeie plingind:
- Parinte, mi-a plecat nora si a ramas feciorul cu trei copii.
183
- Lasa, mama, a zis batrinul, peste trei zile va veni acasa. Si cuvintul lui s-a implinit intocmai.
Altadata i-a zis un tinar:
- Parinte, m-a lasat sotia. Iar batrinul i-a raspuns:
- Ioane, intoarce-te inapoi si ai credinta ca vei gasi sotia acasa, caci Maica Domnului face minuni cu fiecare.
MONAHIA EPRAXIA MALAU - Minastirea Varatec(1890-1967)
Aceasta smerita calugarita, de loc din comuna Stanita-Neamt, era sora marelui duhovnic Vichentie Malau din Minastirea Secu.
Cind avea numai patru ani a venit impreuna cu sora si cu mama ei, sa slujeasca lui Hristos la Minastirea Varatec. Aici a crescut, aici a
invatat carte, aici a deprins frica de Dumnezeu de la cele mai alese calugarite. in anul 1912 a primit tunderea monahala. Apoi, timp de 55
de ani a purtat cu desavirsita smerenie crucea lui Hristos, facindu-se tuturor pilda de tacere, de rugaciune, de ascultare si blindete. Iar
nevointa maicii Epraxia era aceasta:
Nu iesea niciodata din minastire, nici la alte maici nu se ducea. Iubea cel mai mult biserica, chilia si linistea. La slujba mergea totdeauna,
la chilie se ostenea mult cu postul si cu citirea psaltirei, iar in padure se ducea adesea sa guste din dulceata linistii. Permanent tacea,
cugeta cele dumnezeiesti si rostea rugaciunea lui Iisus.
in anul 1938 a murit la Minastirea Agapia mama ei, monahia Miga-lusa. Iar in anul 1945 s-a odihnit cu pace in Banat si fratele ei,
protosin-ghelul Vichentie. De acum, maica Epraxia a inceput o nevointa si mai mare. S-a unit duhovniceste cu o alta calugarita de acelasi
cuget, anume Lavrentia Beu. Deci, petreceau amindoua sub acelasi acoperamint, ca doua suflete intr-un singur trup, impreuna rugindu-
se, impreuna bucurin-du-se si una pe alta mingiindu-se. Ca desi traiau in mare lipsa de cele pamantesti, simteau totdeauna dulceata celor
ceresti si slaveau neincetat pe Dumnezeu.
In anul 1967, la sfirsitul lunii mai, a zis maica Lavrentia catre sora ei de nevointa:
- Iarta-ma, maica Epraxia, eu ma duc inainte la Hristos !
- Dumnezeu sa te ierte, maica Lavrentia. Dupa sapte zile vin si eu. intr-adevar, la 7 iunie 1967, a adormit in pace si maica Epraxia,
mutindu-se impreuna in lumina lui Hristos!
PROTOSINGHELUL DANIIL PRICOP - Minastirea Slatina - Suceava(1878-1968)
Parintele Daniil, duhovnicul Minastirii Slatina, era din comuna Gainesti-Suceava. In anul 1923 a venit sa slujeasca lui Hristos. Un an mai
tirziu a fost calugarit si era parintele Daniil cel mai blind si ascultator calugar din Minastirea Slatina. Ca pe toti ii iubea, de toti asculta si
nu avea nici un viclesug in inima. Oriunde intra parintele Daniil intra si pacea Duhului Sfint.
In anul 1935 a fost hirotonit preot si a ajuns duhovnic vestit in toate satele din imprejurimi. Tineri si batrini, sanatosi si bolnavi, toti
intrebau de parintele Daniil si se foloseau de blindetea inimii lui. In vara anului 1944, protosinghelul Daniil Pricop a scapat de la
distrugere biserica Minastirii Slatina, zidita de voievodul Alexandru Lapusneanu. Ca fiind singur in minastire si navalind un grup de
soldati straini asupra bisericii, drept razbunare au minat-o si voiau s-o arunce in aer. Atunci, bunul nevoitor a cazut in genunchi linga
zidul bisericii si se ruga cu lacrimi sa-i imblinzeasca Dumnezeu. Deci, vazind parintele Daniil ca soldatii nu se linistesc, a intins miinile
in sus in chipul crucii si a zis:
- Daca voiti sa distrugeti biserica, ucideti-ma si pe mine, ca eu nu ma duc de aici !
In clipa aceea, Dumnezeu a trimis peste ei un duh de frica si indata au fugit din minastire.
In ultimii 24 de ani, parintele Daniil era nelipsit de la biserica. Slujea cele sfinte, spovedea, citea la bolnavi si mingiia pe toti. Odata l-au
vazut parintii plingind in pragul bisericii si l-au intrebat:
- De ce plingi, parinte Daniil?
- Mi-i mila de oameni, a zis batrinul si pling ca nu pot face atita bine cita dragoste am.
Altadata a venit la el o femeie din Gainesti cu copilul bolnav. Iar batrinul i-a spus:
- Lasa, mama, nu mai plinge, ca iti vindeca Maica Domnului copilul. Apoi i-a citit de trei ori rugaciuni de vindecare, 1-a impartasit si 1-a
liberat cu pace. Dupa trei zile s-a intors femeia si a zis:
- Parinte, s-a vindecat copilul !
- Da slava lui Dumnezeu si multumeste Maicii Domnului.
Fiind plin de mila si dragoste, veneau la batrinul si frati din minastire si-i cereau cuvint de folos. Odata a venit la el un frate invaluit de
ispite. Iar batrinul Daniil i-a zis:
- Ai rabdare, frate. Nu pune toate la inima. Asa este viata aceasta cu ispite, cu necazuri si suferinta. Altfel nu ne putem mintui. Fratia ta
fa ascultare, nu lipsi de la biserica, spovedeste-te mai des, iarta pe toti si vei avea multa liniste in minastire. Apoi, binecuvintindu-l i-a
adaugat:
- Asa, frate, asculta pe batrinul si nu vei gresi!
intr-o vara, un frate a plecat la alta minastire. Zadarnic a incercat parintele Daniil sa-l linisteasca. A doua zi l-au vazut parintii in gradina,
stind pe o piatra plingind.
- De ce plingi, parinte Daniil? i-au zis ei. Iar batrimil a raspuns:
- Zice Sfintul Duh: "Cel ce va face din rau bun, ca gura Mea va fi", iar eu nu am putut sa fac acest lucru cu fratele meu care a plecat din
minastire !
In noaptea invierii din anul 1968, parintele Daniil a chemat pe duhovnicul sau si i-a spus:
- Parinte Emilian, ma cheama imparatul sa ma duc la El. impar-taseste-ma cu Prea Curatele Taine si ai grija de sufletul meu. Deci, saru-
tindu-se cu toti, a doua zi de Sfintele Pasti si-a dat sufletul in miinile Domnului, fiind in virsta de 90 de ani.
SCHIMONAHUL IUVENALIE BIRSAN - Minastirea Slatina (1890-1968)
Viata
Acest parinte iubitor de nevointa era din comuna Malini, judetul Suceava. In anul 1923, luind jugal lui Hristos, a intrat in Minastirea
Slatina. Dupa doi ani s-a calugarit si a ajuns un calugar foarte sporit. in anul 1949 a primit marele si ingerescul chip al schivniciei, iar in
anul 1968 s-a savirsit cu pace.
1. Nevointa parintelui Iuvenalie era aceasta:
Toata ziua zacea si zicea rugaciunea lui Iisus; facea ascultare cu multa dragoste si minca o data pe zi dupa ce termina de citit Psaltirea.
Noaptea dormea citeva ore pe o lavita si facea sute de metanii, iar de la biserica era nelipsit.
184
2. Odata 1-a intrebat staretul:
- Parinte Iuvenalie, de ce te grabesti asa la chilie? Iar batrimil a raspuns:
- Ma asteapta Psaltirea si nu pot s-o las singura !
3. in alta zi, iarasi l-a intrebat:
- De ce esti intristat, parinte Iuvenalie?
- Pentru ca a trecut ziua si n-am terminat Psaltirea de citit, a raspuns el. Dar nu maninc pina n-o citesc.
4. intr-o zi, a vazut batrinul citiva frati stind de vorba pe cerdac. Deci, trecind pe linga ei, a zis cu glas tare: "Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul! Cum au auzit fratii cuvintele acestea, indata s-au rusinat si lasind vorba au plecat la
chilii.
5. Altadata, i-au zis fratii:
- Parinte Iuvenalie, da-ne un cuvint de folos.
- Iertati-ma, fratilor, a raspuns batrinul, sint om pacatos. intrebati pe parintii duhovnici.
6. Timp de 40 de ani, parintele Iuvenalie a avut in minastire aceeasi sfinta ascultare de paracliser si clopotar. Si suna clopotele cu asa
indemanare ca toate formau o adevarata simfonie, slavind pe Dumnezeu si repetind mereu numele ctitorului fondator: A-le-xan-dru La-
pus-nea-nu !
7. Odata l-a intrebat staretul:
- Parinte Iuvenalie, ce zgomot se aude noaptea in chilia sfintiei tale?
- Iarta-ma, parinte staret, cind ma ingreunez de somn, atunci las Psaltirea si ma apuc de pisat griu pentru coliva. Apoi iar citesc la psaltire
si fac metanii.
8. in alta zi l-au intrebat fratii:
- Parinte Iuvenalie, de ce fugi asa de noi ? Iar batrinul le-a raspuns:
- Dar nu stiti ca schivnicul nu are voie sa vorbeasca mai mult de sapte cuvinte pe zi? Apoi indata a intrat in chilie.
9. Pentru multa lui osteneala, parintele Iuvenalie ajunsese un calugar sporit si plin de dragoste pentru Dumnezeu si oameni. Diavolul insa
il zavistuia si ii facea multe ispite ca sa-1 tulbure la rugaciune.
intr-o zi, l-au intrebat parintii:
- Cu cine vorbeai asta noapte, parinte Iuvenalie? Iar batrinul a raspuns:
- Ei, ma sfadeam cu vrajmasii, ca mereu ma viziteaza ! Uneor imi stinge candela, alteori imi inchide Psaltirea, imi rastoarna scaunul, imi
varsa oala cu apa sau imi ascunde metaniile ca sa ma indeparteze de la rugaciune.
10. in vara anului 1968, pe cind parintele Iuvenalie citea la psaltire, deodata s-a luminat la fata si si-a dat sufletul in miinile lui
Dumnezeu ! Unii parinti au vazut o lumina cereasca la fereastra chiliei lui si intrind inauntru, l-au gasit adormit in genunchi ca capul
sprijinit pe psaltire
Asa s-a nevoit si asa s-a mutat la cele vesnice schimonahul Iuvenalie, clopotarul Minastirii Slatina!
MONAHIA AGAFIA ILIE - Minastirea Agapia Veche(1876-1968)
Maica Agafia Ilie era din comuna Sulita-Botosani. Deci, mai intii s-a casatorit si a avut zece copii. Dintre acestia cinci copii au intrat in
nevointa calugareasca si cinci au ramas acasa. Apoi, dupa nestiute judecati ale lui Dumnezeu, unul cite unul i-au murit noua copii. La
urma i-a murit si sotul.
Raminind singura, aceasta venerabila mama a intrat in nevointa calugareasca la Minastirea Agapia Veche, in anul 1946. Dupa un an a
primit tunderea monahala si s-a lipit cu inima de obstea maicilor ca de copiii ei. Ziua si noaptea era nelipsita de la biserica, ajuta la
bucatarie, aduna lemne din padure si se ruga singura cu multe lacrimi.
Dupa o nevointa de peste 20 de ani in viata minastireasca, maica Agafia - aceasta smerita calugarita cu inima de mama - si-a dat sufletul
in miinile lui Dumnezeu la 15 septembrie 1968.
SCHIMONAHIA MELANIA MINCU - Schitul romanesc "Sfintul Ioan Botezatorul" de la Iordan(1893-1969)
Aceasta floare aleasa a monahismului nostru era de loc din comuna Chiajna, judetul Prahova. Cind avea 12 ani a venit la Minastirea
Tiganesti si a stat opt ani de zile sub ascultarea unei calugarite batrine.
in anul 1913 a primit schima monahala. Apoi s-a smerit in minastire inca 35 de ani, fiind foarte iubitoare de biserica si rivnind pentru
fericita liniste. In anii 1925-1935 s-a invrednicit sa se inchine de doua ori la Mormintul Domnului, iar in anul 1947 a fost trimisa ca
vietuitoare la schitul romanesc "Sfintul Ioan Botezatorul" de pe malul riului Iordan.
Timp de 22 de ani s-a nevoit schimonahia Melania cu inca doua suflete in pustiul Iordanului, rabdind barbateste lipsa, arsita soarelui si
strainatatea. Cautind sa urmeze Cuvioasei Maria Egipteanca si mai ales Sfintului Ioan Botezatorul, maica Melania se hranea numai cu
pesmeti si legume. Toata ziua tacea, cara apa din Iordan, uda gradina, lucra la facerea chiliilor si zicea rugaciunea lui Iisus. Seara facea
Vecernia in biserica si dormea citeva ore. Apoi se destepta, facea Utrenia, citea la psaltire si statea de veghe pina catre ziua. La toate
aceste osteneli era insotita de maica Natalia, ucenica ei, cu metania din aceeasi minastire, iar duhovnicul lor era Cuviosul Ioan lacob,
egumenul minastirii.
In primavara anului 1969, maica Melania Mincu s-a imbolnavit si s-a mutat la odihna cea de veci. Iar trupul ei a fost ingropat acolo,
alaturi de biserica .
IEROMONAHUL DAMIAN STOG - Schitul "Sfintul Ioan Botezatorul" - Iordan (1914-1970)
Parintele Damian era de loc din judetul Soroca. Fiind chemat de Hristos, in anul 1937 s-a facut calugar in Minastirea Noul Neamt. Intre
anii 1940-1943 s-a nevoit in Minastirea Caldarusani, intrecind pe multi cu ascultarea si cu smerenia.
Odata, la slujba invierii Domnului, a intrebat episcopul:
- Pe cine propuneti sa-l facem preot? Iar parintii au raspuns:
- Dar este altul mai bun ca parintele Damian?
Deci a fost hirotonit diacon si preot la Minastirea Antim. Si a facut aici desavirsita ascultare 20 de ani ca paracliser, preot slujitor si
duhovnic renumit. Era cunoscut tuturor parintele Damian, pentru dragostea cu care primea si odihnea pe frati. In acesti ani a crescut
multi fii duhovnicesti, invatindu-i pe toti smerenia si blindetea lui Hristos.
In primavara anului 1970, ieromonahul Damian a fost trimis ca preot si egumen la schitul romanesc "Sfintul Ioan Botezatorul", de pe
185
malul Iordanului. Deci, plecind cu mare bucurie in Tara Sfinta, se nevoia acolo aproape de Mormintul Domnului. Iar in vara aceluiasi an
l-a chemat Dumnezeu la vesnica odihna si a fost ingropat la biserica lui Zaheu din orasul Ierihon.
PROTOSINGHELUL EFTIMIE TANASE - Minastirea Agapia Veche(1884-1970)
Parintele Eftimie a fost cel dintii ucenic al protosinghelului Vichentie Maiau si renumit duhovnic al Minastirii Agapia. S-a nascut in
comuna Valea Seaca-Bacau. in tinerete a fost casatorit si a avut doi copii. Apoi, plecind la razboi, a fost grav ranit, dar parintele sau
duhovnicesc i-a prevestit, zicirtd:
- Ai credinta, frate Ioane, ca te vei face sanatos, vei veni la minas-tire si preot te vei face !
In anul 1918, parintele Eftimie s-a calugarit in Minastirea Secu, iar sotia sa, in schitul de maici Buciumeni -Tecuci. In anul 1923 s-a
invrednicit de taina preotiei. Si a slujit cele sfinte cu multa credinta si dragoste aproape 50 de ani, silindu-se in toate sa urmeze marelui
sau dascal - protosinghelul Vichentie Malau.
Intre anii 1923-1940, protosinghelul Eftimie a fost duhovnic la Minastirea Agapia, cistigind multe suflete pentru imparatia lui
Dumnezeu. Ca era foarte rivnitor la slujbele bisericii si la citirea sfintelor carti, din care nu putin hranea pe cei ce veneau la dinsul. Iar
noaptea se nevoia in taina cu privegherea, cu metaniile si cu citirea psaltirei.
Intre anii 1940-1945 a fost preot misionar in Banat. Apoi, intorcindu-se in Moldova s-a stabilit definitiv ca duhovnic la Minastirea
Agapia Veche. Timp de 25 de ani a fost un sfesnic aprins in aceasta sihastrie, luminind si mingiind pe toti, slujind cele sfinte si slavind
pe Hristos.
Spre sfirsitul anului 1970, parintele Eftimie a spus ucenicei sale:
- Peste doua zile ma duc din viata aceasta. Apoi cerind crucea, a adaugat: Iata, vad doua cete de ingeri, una in vesminte albe si alta in
vesminte intunecate, luptindu-se pentru sunetul meu. Nu vor sa ma lase sa intru in camara ! ...
Deci, imbracindu-se in hainele sale de calugarie si dind tuturor bine-cuvintarea cea mai de pe urma, a adormit cu pace, incredintindu-si
sufletul in miinile Domnului!
MONAHUL PAISIE NICHITENCU - Minastirea Sihastria(1892-1970)
Acest cuvios calugar a fost un mare lucrator al rugaciunii lui lisus din zilele noastre. Era de loc din nordul Bucovinei. In anul 1933 a
intrat in nevointa calugareasca, iar dupa un an a primit tunderea monahala la un schit aproape de Cernauti. Si era plin de dragoste
parintele Paisie, ascultator si fara nici o rautate, asemenea unui copil. Toata viata sa, aproape o jumatate de secol, a facut in minastire cea
mai grea ascultare, aceea de bucatar. Permanent tacea, cu miinile lucra, iar cu mintea si cu inima se ruga neincetat. Dobindise inca de la
Dumnezeu darul sfintelor lacrimi si cu acelea se mingiia ziua si noaptea la chilie, la biserica si la ascultare. Era asa de blind si luminat la
fata, ca numai vederea chipului sau te linistea si te cucerea.
Acest smerit ostas al lui Hristos nu s-a dus niciodata din minastire sa-si vada rudele si casa parinteasca. In anul 1950, insa, l-a invoit
staretul sa mearga pentru citeva zile in satul natal. Cum astepta trenul in gara Suceava, a venit un frate din minastire si i-a spus:
- Parintele staret te cheama inapoi ca nu are pe nimeni la bucatarie !
Atunci, parintele Paisie, acest mare fiu al ascultarii, taindu-si voia, si-a insemnat fata cu semnul crucii, s-a intors la minastire si n-a cerut
niciodata sa mai mearga undeva.
Dupa 28 ani de muceniceasca ascultare la Dragomirna, in anul 1960 a fost transferat la Minastirea Sihastria. Aici a continuat aceeasi
nevointa si ascultare inca sase ani de zile. Toti se foloseau de trairea lui si doreau macar chipul fetei sa i-1 vada. Batrinul insa vorbea
foarte putin. Cite zece ore statea in bucatarie, curata cartofi, taia legume, facea focul si se ruga in taina cu rugaciunea lui Iisus, iar din
ochii lui mereu picurau lacrimi. Ca sa nu fie observat purta in sin un prosop alb, cu care isi stergea adesea fata si nu privea niciodata in
ochii cuiva. Numai daca il intilnea cineva in curte si-i cerea binecuvintare, batrinul ii facea inchinaciune pina la pamint, ii cuprindea
rnina in palmele sale, il privea nevinovat in fata cu ochii umezi de lacrimi, apoi ii zicea:
- Binecuvinteaza-ma, parinte !
La biserica, batrinul statea nemiscat in picioare pina se termina slujba, iar la chilie citea mai ales Psaltirea si paraclisul Maicii Domnului.
Ultimii ani i-a petrecut parintele Paisie numai in rugaciune. isi marturisea saptaminal gindurile si primea de doua ori pe luna Prea
Curatele Taine.
La sfirsitul anului 1970, cuviosul Paisie s-a savirsit cu pace, avind numele lui Hristos in inima si pe buzele sale. El este considerat cel
mai renumit lucrator al rugaciunii inimii din a doua jumatate a secolului nostru.
MONAHUL GUDIIL AVACARITEI - Minastirea Neamt(1892-1971)
Acest parinte vrednic de pomenire, cu nume de arhanghel, a fost toata viata portarul Minastirii Neamt. Era din comuna Vinatori-Neamt.
in anul 1925 a intrat in nevointa calugareasca si a sporit mult in ascultare si smerenie, incit toti se foloseau de viata lui.
Ascultarea parintelui Gudiil era aceasta: ziua taia lemne la bucatarie, facea curatenie in curte si hranea animalele, iar noaptea statea de
straja la poarta minastirii. Si a implinit cu sfintenie aceasta ascultare, fara cirtire si fara impotrivire. Se ducea oriunde era trimis, asculta
ca un copil de fiecare si facea toate cu bucurie si binecuvintare. Pentru aceea il iubeau toti parintii si se foloseau de smerenia lui.
Aproape o jumatate de secol a stat de veghe parintele Gudiil in poarta Minastirii Neamt, ca o candela nestinsa. Seara inchidea portile
grele de stejar, ducea inchinatorii la arhondaric si suna clopotul de odihna. La miezul noptii suna clopotul de Utrenie si chema parintii la
rugaciune. Iar in zorii zilei iarasi deschidea portile Minastirii, tragea clopotul de desteptare si mergea la biserica.Parintele Gudiil era inca
foarte milostiv si primitor de straini. Seara aduna inchinatori si saraci la el, ii hranea cu mincare de la trapeza si ii odihnea. Iar el atipea
pe o lavita afara linga poarta. Dimineata ii destepta si ii libera cu pace. Daca il intreba cineva cum il cheama, batrinul raspundea - Gudiil
monahul si portarul!
Spre sfirsitul anului 1971 a zis smeritul ascultator catre unul din clerici:
- Parinte Ioane, in curind ma duc din viata aceasta. Te rog sa vorbesti ceva la ingroparea mea.
- Despre ce sa vorbesc, parinte Gudiil?
- Eu toata viata am facut ascultare si am fost intotdeauna multumit.
- Dupa doua zile, parintele Gudiil si-a dat sufletul in miinile Domnului. Asa s-a savirsit un mare calugar al Minastirii Neamt !
ARHIMANDRITUL NICODIM SACHELARIE - Minastirea Frasinei (1902-1973)
Viata
Parintele Nicodim Sachelarie a fost un vestit pedagog si duhovnic de seminar al zilelor noastre.S-a nascut la 8 septembrie 1902 in satul
Maldaresti, comuna Dealul Morii, judetul Bacau, din parinti agricultori. Ramas de mic fara mama a fost crescut de rude. Fiind foarte
186
iubitor de Dumnezeu, in toamna anului 1921 a intrat in obstea Minastirii Cernica. Dupa citeva luni s-a stabilit la Minastirea Frasinei.
Acolo a primit schima monahala si s-a format duhovniceste linga cei mai iscusiti calugari.
Intre anii 1922-1930 a urmat seminarul din Rimnicu-Vilcea. Apoi a continuat Facultatea de teologie din Bucuresti, ajungand un eminent
teolog. Din anul 1930 a fost neintrerupt pedagog, profesor si director la mai multe seminarii, ca: Cernica, Rimnicu-Vilcea, Minastirea
Neamt Craiova si Curtea de Arges, crescind in frica de Dumnezeu mii de slujitori ai Bisericii lui Hristos si scriind mai multe carti
teologice de morala si drept canonic.
Intre anii 1960 - 1973 s-a retras ca pensionar in satul natal. Aici a construit din temelie o biserica noua si a fost cel mai iubit sfetnic si
paruite al credinciosilor sai. La 24 noiembrie 1973 arhimandritul Nicodim Sachelarie si-a dat sufletul in miinile Domnului si a fost
ingropat alaturi de biserica ctitorita de el.
1. Spun ucenicii sai ca parintele Nicodim era un calugar foarte nevoitor in viata, crescut si format in Minastirea Frasinei, cea mai vestita
sihastrie romaneasca. Era inca un mare teolog al Bisericii noastre, care traia Evanghelia lui Hristos. Iar ca duhovnic si dascal de teologie,
era unul din cei mai apreciati pedagogi de seminar.
2. Spun iarasi ucenicii sai ca arhimandritul Nicodim Sachelarie era un parinte duhovnicesc cu multa intelegere si dreapta socoteala,
unind cu pricepere blindetea cu mustrarea. Nici nu ierta tot, nici nu pedepsea pe masura greselilor. Purta intotdeauna haine simple,
vorbea ca un parinte cu fiecare, minca la un loc cu elevii, se ruga impreuna cu ei si era un exemplu pentru toti. De aceea il iubeau, atit
elevii, cit si profesorii si se foloseau de smerenia si intelepciunea lui.
3. Spun inca ucenicii sai ca parintele Nicodim era un nevoitor smerit si ascuns. Se ruga mult, mai ales noaptea, citea si postea mereu. Ca
profesor si pedagog era foarte practic, cu multa logica si legat de realitatile vietii. Vorbea convingator, pe intelesul tuturor, dar ca un
profund teolog; De obicei, preda dogmatica, morala si dreptul canonic.
4. Acest renumit dascal si duhovnic de seminar punea mare accent pe rugaciune si pe trairea morala, care duc la mantuire si stau Ia
temelia adevaratei preotii crestine.
5. Parintele Nicodim considera spovedania si sfatul personal ca un mijloc deosebit de important pentru formarea duhovniceasca a
viitorului preot. De aceea spovedea adeseori pe elevi, le dadea sfaturi, le citea cuvinte de la Sfintii Parinti si le rinduia sa citeasca cele
mai bune carti, atit teologice, cit si de cultura generala.
6. Duhovnicul, zicea parintele Nicodim, trebuie sa stie bine functiile puterilor sufletesti, incit dupa un contact suficient cu penitentul, sa
poata cunoaste care ii sint lipsurile care il imping la pacat. Pe unul il impinge la pacat trupul, pe altul simtul afectiv, iar pe altul lipsa
patrunderii intelectuale sau unele obstacole care apar in viata sa.
7. Iar despre duhovnicii neiscusiti, spunea:
- Ei insisi nu sint in stare, uneori, sa se inteleaga pe sine. Dar sa mai cunoasca pe altii ! Insuficienta cunoasterii si trairii Sfintei
Evanghelii, asociindu-se cu o credinta sentimentala, sovaielnica, da nastere la o convingere nedeplina si astfel vointa lor nu mai poate sa
realizeze o personalitate religioasa care sa poata corespunde cu inalta demnitate de ispravnic al Tainelor lui Dumnezeu.
8. Zicea iarasi:
- Apa nu se poate ridica singura mai presus de nivelul izvorului san-omul nu poate da ceea ce nu are, iar un duhovnic nu poate sa
povatuiasca pe inalta scara a vietii crestine pe altcineva, daca nu s-a urcat el insusi mai intii pe treptele perfectiunii duhovnicesti.
9. Apoi adauga si aceste cuvinte:
- in virtutea asistentei harice, un duhovnic, oricit de inferior ar fi el, este cu mult mai in masura sa povatuiasca pe cineva la calea
mintuirii decit un credincios cu adevarat evlavios, dar lipsit de harul Sfintului Duh, care vindeca pe cele neputincioase si intareste pe cele
slabe.
10. Zicea si acestea:
- Cu cit cineva se induhovniceste mai mult, cu atit trebuie sa se lupte si mai mult, caci binele jpe care il cistiga nu este din lumea aceasta.
Pentru aceasta este dusmanit.
11. Tinind seama de punctul diferit de plecare al fiecaruia si de greutatea urcusului duhovnicesc, precum si de sublima tinta finala la care
este menit omul, calauzirea duhovniceasca este cea mai grea sarcina pusa pe umerii slabului om !
12. Parintele Nicodim impartea pe credinciosi in trei categorii. Credinciosi care fac voia lui Dumnezeu din iubire. Dintre acestia sint
foarte putini. Credinciosi care implinesc poruncile din frica de Dumnezeu si credinciosi care le implinesc din constringere, siliti de
necazurile vietii. Acestia formeaza majoritatea fiilor Bisericii.
13. Spunea parintele Nicodim si aceste cuvinte:
- Duhovnicul care se recruteaza din prima si din a doua categorie de credinciosi este in stare sa se inteleaga atit pe sine, cit si pe altii,
calauzind cu folos pe toti care ii cere ajutorul. Cel din ultima categorie abia se conduce pe sine, dar sa mai conduca si pe altii i Totusi,
prin harul preotiei, ajuta la mintuirea oamenilor.
14. Zicea iarasi:
- Preotul ce nu este sincer in constiinta lui, dar este moral din motive sociale, acela isi face slujba de ochii lumii, folosindu-se Dumnezeu
de el ca de Valaam vrajitorul. Dar la infricosata judecata se va osindi, potrivit cu faptele sale.
15. Spunea inca parintele Nicodim: :
- Duhovnicul este dator sa primeasca pe toti la spovedanie, fara nici o alegere, numai sa fie ortodocsi. Ceea ce este spitalul pentru boala
trupeasca, acelasi lucru este taina spovedaniei pentru boala sufleteasca. Boala trupeasca este o lipsa a sanatatii. Pacatul, boala
sufleteasca, este o lipsa a sfinteniei, caci sfint este tot cel ce are nadejdea mintuirii.
16. Spunea iarasi ca cel mai cinstit canon material la spovedanie este milostenia catre cei saraci. Iar cel mai usor canon si mai de valoare
este sftnta rugaciune. Duhovnicul trebuie sa-i oblige pe fiii sai sufletesti sa se roage macar cit de putin.
17. in anul 1960, parintele Nicodim s-a retras in satul natal, si-a facut o chilie aproape de biserica si s-a nevoit acolo singur, ca un
adevarat sihastru, 14 ani de zile. Intre anii 1966-1973 a construit.; cu ajutorul credinciosilor, o biserica noua in cinstea Nascatoarei de
Dumnezeu si mult a mingiiat pe toti cu cuvintele si faptele sale. Ziua lucra la biserica si vorbea cu oamenii, iar noaptea se ruga in chilie
si scria cuvinte de invatatura si zidire crestineasca. Cartile scrise de el in satul Maldarasti sint Pravila bisericeasca (o editie noua - 600
pagini) si Comentarii la Sfintele Evanghelii.
187
18. In primavara anului 1970, parintele Nicodim s-a imbolnavit. Deci, dorind sa termine biserica din sat, s-a rugat lui Dumnezeu
asemenea imparatului Ezechia, zicind:
- Doamne, Doamne, Tu stii ca mi-a fost draga viata pe care Tu mi-ai dat-o, dar niciodata n-am pretuit-o in lungimea sau scurtimea ei,
decit in cadrul voii Tale proniatorii. Tu faci toate cite voiesti in cer si pe pamint. Dar intrucit marea Ta bunatate a chemat la colaborare
vointa libera a fiintelor rationale, intre care este si nevrednica mea viata, fii, Doamne, milostiv si imi prelungeste viata ca sa pot duce la
sfirsit lucrul bisericii Tale, spre slava Ta si spre implinirea misiunii mele. Rogu-ma Tie, da-mi atitea zile cite sint necesare pentru
depunerea banilor adunati in zidurile bisericii Tale. Apoi, faca-se voia Ta ! Pina acum, Tu m-ai ajutat si eu m-am luptat. Si de acum
incolo ma incredintez aceluiasi ajutor providential si ma ofer cu toata smerenia ca sa ma lupt spre a implini cu inima curata toata
poruncile dragostei Tale. Amin.
A doua zi, parintele Nicodim s-a sculat sanatos, a mai trait inca trei ani si a terminat biserica de lucru.
19. Spunea batririul si aceste cuvinte, intr-una din insemnarile sale:
- Inca din copilarie m-am rugat Domnului nostru Iisus Hristos sa-mi dea mintea de la batrinete ca sa pot face inceputuri bune si pe
temelia lor sa-mi urzesc viata dupa legile vointei Tatalui ceresc. Si Domnul m-a ascultat. Daca m-as naste a doua oara, as face tot ceea ce
am facut pina acum. Caci in aceasta lume care vesnic se schimba, nimic nu este mai maret decit a sluji lui Dumnezeu intru stapinire de
sine, intru sfinta daruire, avind credinta statornica in pronia cea de sus.
20. Spre sfirsitul anului 1973, cihd constructia bisericii din Maldarasti era terminata, parintele Nicodim s-a imbolnavit. Ucenicii voiau
sa-l duca la spital, iar el le-a zis:
- Lasati, fratilor. Ajunge! Atit a fost de la Dumnezeu!
Apoi, lasind testament de inmormintare, a primit Prea Curatele Taine si la 24 noiembrie, in ziua plecarii sale la minastire, si-a dat duhul
in manile Domnului cu aceasta rugaciune pe buzele sale: Slava lui Dumnezeu pentru toate !
PR0T0SINGHELUL ANTIM GAINA - Minastirea Secu (1894-1974)
Viata
Parintele Antim a fost un calugar cu adinca traire duhovniceasca si unul din cei mai alesi ucenici ai marelui duhovnic Vichentie Malau.
S-a nascut in comuna Prisacani - Iasi si a imbratisat din tinerete viata calugareasca, impreuna cu tatal si cu bunicul sau. In anul 1920 a
primit schima monahala in Minastirea Secu, iar dupa un an s-a invrednicit de treapta preotiei. Intre anii 1921-1928 a fost preot si
duhovnic in minastirea de metanie. Apoi, timp de trei ani, a fost preot paroh in satul Plotun - Pipirig. Iar intre anii 1934-1956 a fost
duhovnic la Minastirea Agapia.
Retragindu-se din nou la metanie, in anul 1974 s-a savirsit cu pace in adinca smerenie si lepadare de sine.
1. Spun ucenicii lui ca parintele Antim dorea mult sa se nevoiasea in Muntele Athos. Deci a zis duhovnicului sau:
- Parinte Vichentie, ma duc la Sfintul Munte.
- Nu-ti dau binecuvintare, a raspuns batrinul, ca nu vei putea trai acolo. Apoi mult rugindu-se l-a lasat zicind:
- Bine, du-te. Dar sa stii ca nu vei sta mult in Athos, iar la intoarcere va trece trenul peste sfintia ta.
Dupa citeva luni de zile, parintele Antim s-a intors in tara. Iar la Turnu-Severin, cind traversa linia ferata, l-a ajuns un tren si culcindu-se
intre linii a scapat cu viata, prin rugaciunile parintelui sau.
2. In anul 1928, parintele Antim a fost trimis preot misionar in comuna Pipirig pentru indreptarea credinciosilor stilisti care refuzau sa
asculte de Biserica. La inceput parintele nu primea. Apoi, cu sfatul duhovnicului sau, a primit ascultarea si in citiva ani a innoit desavirsit
viata duhovniceasca in satul Plotun. Ca vazind oamenii blindetea si sfintenia vietii lui, s-au intors in sinul Bisericii lui Hristos. in sat a
introdus o atmosfera crestineasca de armonie si unire, rar intilnita in alta parte. Apoi, pe multi i-a deprins cu postul, cu milostenia si cu
lucrarea cea de taina a rugaciunii lui Iisus. Si astazi mai sint batrini care traiesc aceasta viata de rugaciune si bucurie de taina.
3. La Minastirea Agapia a fost, de asemenea, preot patruns de frica lui Dumnezeu si un duhovnic mult cautat. Mereu se socotea
nevrednic de taina Preotiei si se cutremura de dumnezeiasca Liturghie. Cind slujea la biserica, petrecea numai in post si rugaciuni si nu
statea de vorba cu nimeni.
4. Ca duhovnic, parintele Antim primea la spovedanie numai pe cei care doreau cu adevarat sa se mintuiasca. Era foarte atent la ginduri
si cerea fiilor sai duhovnicesti sa iubeasca mai ales tacerea, ascultarea si rugaciunea lui Iisus. Pentru aceasta, ucenicii sai erau putini la
rarniar, dar cu asezarea cea din afara si cu lucrarea cea dinlauntru erau mai sporiti ca ceilalti.
5. Spun ucenicii lui ca parintele Antim indeparta de la sine pe cei care zaboveau in aceleasi pacate si care nu-si implineau canonul de la
spovedanie.
Unul din fiii sai duhovnicesti vorbea mult. Batrinul i-a dat canon sa vorbeasca putin si sa se roage. Vazind ca nu-l asculta, la a treia
spovedanie i-a zis:
- Frate, acum vorbesti mai mult ca inainte ! De aceea nu te mai primesc Ia marturisire.
6. Se mai spunea despre dinsul ca daca ii cerea cineva cuvint de folos se gindea mult si cu greu raspundea. Uneori amina raspunsul
pentru a doua zi si intarea cuvintul sau cu texte din Sfinta Scriptura si de la Sfintii Parinti.
7. Acest parinte era foarte lepadat de sine si de orice fel de materii. El nu primea nici un dar de la credinciosi in chilia sa. Nici, bani, nici
min-care, nici imbracaminte. Tot ce i se aducea, dadea la obste si la saraci. Uneori alerga pe cale dupa saraci si le impartea tot ce gasea
de prisos in chilie.
8. Spun parintii ca batrinul nu primea pe nimeni in chilie, afara de staret si de ucenic. Nici el nu voia sa intre in chilia altuia. Ci batea la
usa si astepta afara. Iar cuvintul sau era intotdeauna intelept, scurt si foarte blind.
9. La biserica, parintele Antim statea in urma si niciodata nu se seaza in strana. Tinea permanent privirea in jos si rostea rugaciunea lui
Iisus in tacere si liniste adinca. Iar in Sfintul Altar intra numai cind slujea si statea permanent cu fata spre sfintul jertfelnic.
10. Parintele Antim era un profund lucrator al rugaciunii lui Iisus. El purta in suflet bucurii de taina, straine celor multi. De aceea nu-l
ispiteau cu nimic cele din afara. Nici florile, nici cintarile, nici hainele, nici mincarea, nici odihna, nici laudele oamenilor. Caci inima lui
era ranita de dragostea lui Hristos.
11. Acest smerit parinte nu privea niciodata pe om in fata, nici nu osindea pe cineva, nici nu ingaduia cuiva sa vorbeasca de rau pe
aproapele. Numai cind isi mustra ucenicii ii privea o clipa in fata, apoi ii libera.
12. Spun ucenicii lui ca batrinul nu intra in chilie cind era tulburat sau cind avea cineva suparare asupra lui. Caci sufletul sau nu avea
188
odihna si nu se putea ruga. Ci, mai intii inconjura chilia de citeva ori, apoi isi cerea iertare de la cel pe care il suparase. Iar dupa ce intra
in chilie se pedepsea pe sine cu post si rugaciune trei zile pina isi linistea constiinta.
13. Mai spun ucenicii lui ca parintele Antim era foarte nevoitor. Minca numai legume, o data pe zi, cu multa infrinare. Iar vin, brinza si
lapte gusta de citeva ori pe an. Purta haine vechi si saracacioase, nu facea foc in chilie si nu avea nici o avere, decit un cojoc si trei carti:
Ceaslovul, Psaltirea si Patericul.
14. O alta nevointa a parintelui Antim era privegherea de toata noaptea. Spun parintii ca batrinul nu dormea niciodata pe pat. Dupa ce-si
termina rugaciunea de seara, facea sute de metanii, apoi atipea un ceas, doua, in genunchi sub icoane. Cind se destepta, isi continua
rugaciunea de miezul noptii si iar atipea un ceas sub icoane.
15. Odata, a ramas peste noapte in Tg. Neamt la un fiu duhovnicesc al sau pe care il iubea foarte mult. Deci dupa ce i-a mingiiat pe toti
cu alese cuvinte de la Sfintii Parinti, gazda i-a pi egatit patul si l-a lasat singur in camera. A doua zi dimineata patul era cu totul neatins.
Parintele Antim priveghease toata noaptea inaintea sfintelor icoane.
16. Spun iarasi calugarii ca noaptea chilia parintelui Antim era permanent luminata si la orice ora il gaseai la rugaciune. Uneori, cind se
ingreuia de somn, iesea afara, inconjura chilia de citeva ori si iar intra inauntru.
17. In ultimii zece ani, batrinul nu mai slujea Sfinta Liturghie, dar nu lipsea niciodata de la biserica. Odata 1-a intrebat unul din ucenici:
- Parinte Antim, da-mi ultimul sfat inainte de a ne desparti. Iar batrinul i-a raspuns:
- Sa nu pierzi niciodata slujba bisericii!
18. Ajungind la virsta de 80 de ani si imbolnavindu-se, parintele Antim si-a dat obstescul sfirsit la 29 august, cind se praznuia hramul
minastirii, chiar in timpul Sfintei Liturghii. Alaturi a lasat o foaie cu marturisirea sa, cerind de la toti iertare si rugaciune.
Doamne, odihneste cu dreptii pe parintele Antim !
PROTOSINGHELUL CALISTRAT BOBU - Minastirea Vasiova - Banat (1900-1975)
Protosinghelul Calistrat a fost un vestit preot misionar in Banat. Era de loc din Burdujeni-Suceava, iar cu metania din Minastirea
Sihastria, in anul 1925 a luat jugul lui Hristos, iar in anul 1931 s-a invrednicit de darul sfintei preotii. Si a savirsit cele sfinte in
Minastirea Sihastria cu multa osirdie si frica de Dumnezeu timp de 12 ani.
In anul 1942 este trimis preot misionar in Banat. Aici a infiintat o noua asezare calugareasca - minastirea de maici Timiseni (1945) si a
innoit viata duhovniceasca in minastirile Saraca, Partos si Vasiova.
Timp de 33 de ani, parintele Calistrat a fost o faclie mereu aprinsa pentru calugarii si credinciosii din Banat. Un adevarat pastor,
duhovnic si parinte pentru toti. Cel mai mult iubea biserica si rugaciunea. Ziua si noaptea zabovea in fata Sfintului Altar. Savirsea
dumnezeiasca Liturghie cu bucurie si cutremur, spovedea si mingiia pe oameni, marturisea si apara dreapta credinta si se ruga pentru
toti.
Pentru smerenia si blindetea inimii lui a primit de la Dumnezeu darul vindecarii si al izgonirii duhurilor necurate dintre oameni. Ca nu
putini din cei care alergau la el primeau sanatate si mingiiere. Pentru aceea credinciosii din partea locului il cinsteau ca pe un adevarat
parinte duhovnicesc al Banatului.
In primavara anului 1975, protosinghelul Calistrat s-a savirsit cu pace in ziua Sfintelor Pasti si a fost ingropat alaturi de biserica
Minastirii Vasiova.
ARHIMANDRITUL DOMETIE MANOLACHE - Manastirea Ramet- Alba(1924-1975)
Viata
Cuviosul arhimandrit Dometie a fost un iscusit duhovnic al Minastirii Rimet si un preot misionar de mare pret al monahismului
romanesc.
S-a nascut in comuna Balanesti, judetul Buzau. Dorind sa slujeasca toata viata Biserica lui Hristos, a urmat Seminarul teologic din
Buzau. Intre anii 1945-1949 a urmat teologia si s-a facut calugar la Minastirea Prislop-Hateg. Apoi primind preotia, a fost staret si preot
misionar timp de zece ani in citeva sate si minastiri din Ardeal, ca: Prislop si Afteea-Hateg, Piatra Fintinelor - Nasaud, Dragomiresti-
Maramures si Ciolanu-Buzau.
In anul 1959 s-a stabilit ca duhovnic la Minastirea Rimet si preot misionar in satele mocanilor din Muntii Apuseni. Dupa 26 de ani de
totala daruire si slujire a monahismului si Bisericii, arhimandritul Dometie s-a mutat la odihna cea de veci, in vara anului 1975.
1. Acest neobosit calugar si preot al Bisericii lui Hristos a trait o aleasa viata duhovniceasca, a vestit Evanghelia celor care n-o intelegeau
si s-a jertfit cu trup si suflet pentru mintuirea altora. Timp de 20 de ani a marturisit si a aparat cu mult zel credinta ortodoxa in
Transilvania lovita de secte, ca un adevarat apostol al zilelor noastre.
2. Spun ucenicii sai ca s-a nevoit mult in satele in care a slujit, pentru a aduce m staulul Bisericii lui Hristos pe crestinii dezbinati,
invatindu-i ca toti sintem una in Hristos si ca avem o credinta, un botez si o patrie - imparatia lui Dumnezeu.
Astfel a intors la Biserica mama pe multi fii rataciti.
3. Parintele Dometie marturisea ortodoxia nu numai cu cuvintul, ci si cu fapta. Ca era un adevarat ucenic al lui Hristos. La cuvintele sale
parintesti adauga multa milostenie, rugaciuni cu lacrimi de zi si de noapte, bunatate, rabdare, adinca smerenie si totala dragoste. Prin
acestea toate covirsea inimile credinciosilor, cistiga pe cei slabi in credinta, rusina pe hulitori si semana peste tot bucurie, unitate si
nadejde de mintuire.
4. Cuviosul Dometie era si un neostenit slujitor al Sfintului Altar. Permanent zabovea in biserica, savirsea cele sfinte cu mare credinta,
predica cu timp si fara timp, mustra si mingiia pe toti, nu lipsea niciodata de la Sfinta Liturghie si iesea de la slujba iluminat la fata.
5. Spun iarasi ucenicii sai ca parintele Dometie era un duhovnic foarte cautat si un iscusit povatuitor de suflete. Avea peste tot fii
duhovnicesti care il ascultau si traiau dupa sfaturile lui. Mai ales in posturi si sarbatori veneau la minastire, se spovedeau, primeau
Sfintele Taine, cereau binecuvintare si se intorceau mingiiati la casele lor.
6. Cit timp a fost parintele Dometie preot misionar si staret in Transilvania a innoit viata duhovniceasca in fiecare lacas, bine
chivernisind casa lui Dumnezeu. In orice minastire in care slujea lasa in urma biserici frumos impodobite, slujbe dupa rinduiala, chilii
noi, numerosi fii duhovnicesti si multa dragoste si armonie.
7. Ceea ce a incununat sufletul parintelui Dometie a fost activitatea sa duhovniceasca dusa pina la jertfa de sine in Minastirea Rimet din
Muntii Apuseni. El este un mare ctitor al acestui locas strabun. In cele doua decenii de nevointa si rabdare, de smerenie si daruire, de
189
bucurii si lacrimi la Rimet, parintele Dometie a lasat monahismului romanesc o obste cu 40 de calugarite bine organizata, intemeiata pe
ascultare si dragoste.
8. Spun fiii sai duhovnicesti ca parintele Dometie era sufletul Minastirii Rimet. Zilnic savirsea Sfinta Liturghie la care lua parte toata
obstea. Zilnic era inconjurat de calugari si mireni, de sanatosi si de bolnavi, de tot felul de oameni care doreau sa-l vada si sa-i vorbeasca.
Iar el cu mare dragoste se jertfea pentru fiecare, mingiind, odihnind si hranind pe toti. Apoi impartea tuturor cu bunavointa ultima bucata
de piine, ultimul loc de dormit, ultima camasa de chilie. Iar parintele, cu cugetul impacat, atipea citeva ceasuri in biserica sau afara pe
coridoare.
9. Parintele Dometie invata lumea si pe calugarite cu multa autoritate duhovniceasca, dar in acelasi timp cu blindete si intelepciune.
Odata zicea catre maici:
- Nu este lucru mare a face scoala si a spune multe cuvinte. Dumnezeu cere de la noi fapte bune si inima curata.
10. Altadata iarasi spunea catre calugarite:
- Maicilor, sa rupem legatura cu placerile pacatoase si sa ne vedem de sfinta noastra calugarie. Ca "cine pune mina pe coarnele plugului
si se uita inapoi nu este vrednic de Mine" -zice Mintuitorul (Luca 9, 62). Sa se contopeasca inima noastra cu inima lui Iisus Hristos. Sa
ardem pentru dragostea de Dumnezeu cum arde o luminare in sfesnic. Apoi incheia cu aceste cuvinte: "Rivna Casei Tale, Doamne, ma
va mistui"(loan 2, 17) si indata incepea a lacrima.
11. Zicea odata catre ucenicii sai:
- Nimic in viata calugarului nu este mai de cinste si mai odihnitor, decit sa stie a face orice ascultare, fara cea mai naica cirtire. Apoi
incheia:
- Sa ma credeti ca sint fericit!
12. Altadata, iarasi zicea:
- Daca as putea sa-mi revad tot scrisul meu l-as rezuma la o singura fraza: Crede, nadajduieste, smereste-te si iubeste pe Iisus Hristos ! In
puterea acestor cuvinte sta toata taina mintuirii si fericirii noastre.
13. Pe calugaritele din minastire asa le invata:
- Maicilor si surorilor, viata noastra trebuie sa fie o continua rugaciune. Sint nemultumit de sfintiile voastre ca nu slujiti si nu cintati lui
Dumnezeu cu mai multa rivna. Ca noi trebuie sa ardem pentru dragostea Lui. Nu sintem pentru rugaciuni lungi si cu mintea imprastiata.
Ci sa facem rugaciuni scurte. Dar in acele momente fiinta noastra, mintea, inima si vointa, sa fie unite cu Dumnezeu prin dragoste.
14. Iarasi le zicea:
- Cine crede ca vine la minastire ca sa traiasca naai comod si fara griji, acela greseste, nestiind scripturile vietii calugaresti, nici taina cea
mare ce ancoreaza viata la cer.
15. Apoi adauga:
- Nimbul de lumina in care se prezinta tot cadrul vietii calugaresti este dumnezeiesc si fericit sint cei ce ramin in acest cadru pina la
sfirsit, fara nici un compromis. Fericiti sint de trei ori ca s-au facut vrednici de cununa cea nevestejita a slavei si n-au trait degeaba pe
pamint. Ei sint ca pomii rasaditi la marginea apelor. Pentru aceia se va odihni cu adevarat Duhul lui Dumnezeu si intreaga Sfinta Treime
isi va face locas in sufletele lor.
16. Zicea iarasi parintele Dometie:
- Numai a unora ca acestora le este viata fericita, care din pruncia calugareasca s-au intraripat cu dumnezeiescul dar al curatiei totale
trupesti si sufletesti. Pentru ei nimic nu este greu, si nimic necurat. Ca zice Sfintul Pavel ca pentru cei curati toate sint curate si sfinte.
Pentru ei nimic nu este greu, caci toate le pot in Iisus Hristos care este vesnic cu ei;
Domnul ne vrea sa fim intregi ai Lui. intregi la minte si intregi la trup.
17. Dupa o nevointa si o daruire totala ca aceasta, parintele Dometie a fost: chemat la odihna cea de veci. Deci, savirsind dumnezeiasca
Liturghie si dind tuturor invatatura cea mai de pe urma, pe cind aducea alimente in spate peste munte insotit de obste, s-a asezat jos cu
ochii catre cer si si-a dat sufletul in miinile lui Hristos. Era Duminica, 6 iulie 1975.
Asa a trait si asa s-a jertfit parintele Dometie, duhovnicul motilor din Muntii Apuseni!
EPISCOPUL CHESARIE PAUNESCU - al Dunarii de jos(1888-1975)
Viata
Evlaviosul episcop Chesarie Paunescu pare a pastorit Episcopia Constantei si Dunarii de Jos timp de 29 ani, a fost una dintre cele mai
luminoase figuri de ierarhi romani din a doua jumatate a secolului nostru.
Fiu de parinti credinciosi, Toma, invatator, si Iordana - din satul Dobrotesti, comuna Amarastii de Sus, judetul Dolj, a fost ales si chemat
de mic sa slujeasca Biserica lui Hristos. Dupa ce urmeaza seminariile Sfintul Nicolae - Rimnicu Vilcea si Central din Bucuresti si apoi
Facultatea de Teologie, devine licentiat in anul 1911 si isi inchina viata cu totul lui Dumnezeu.
Calauzit de Duhul Sfint, renunta la cele trecatoare si intra in cinul monahal in anul 1914, fiind tuns in monahism la Episcopia Husilor, pe
seama Manastirii Dobrovat. Apoi devine arhimandrit de scaun si venerabil slujitor al catedralei episcopale din Husi, pina in vara anului
1929. Marturisesc cei care l-au cunoscut precum si ucenicii sai, ca arhimandritul Chesarie era un calugar foarte distins, corect, smerit,
iubitor de rugaciune si nelipsit de la slujbele bisericii. Respecta cu sfintenie porunca ascultarii, programul slujbelor si rinduiala pravilei
de chilie, ca si sfaturile duhovnicului sau, el insusi fiind un duhovnic iscusit. Slujea cu multa evlavie cele sfinte si avea darul
duhovniciei, ineit multi veneau la el sa-si marturiseasca pacatele.
In anul 1929, arhimandritul Ghesarie este numit director al Seminarului Monahal de la Cernica, apoi si staret al acestei Manastiri. Timp
de peste zece ani a crescut si a format sute de seminaristi, monahi din toate minastirile tarii, dintre care unii au ajuns apoi ierarhi distinsi,
stareti, duhovnici si slujitori buni la centrele eparhiale si prin minastiri. in anul 1942 este numit director al Seminarului Central din
Bucuresti. Aici, ca si la Cernica, formeaza numerosi tineri, viitori preoti si slujitori ai Bisericii lui Hristos, facindu-si intru toate datoria
de preot, profesor, si pedagog duhovnicesc.
La inceputul anului 1944, arhimandritul Chesarie Paunescu a fost ales de Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si hirotonit episcop
al Constantei si apoi al Dunarii de Jos, ascultare pe care o duce cu mare demnitate si daruire pentru Biserica lui Hristos. Peste un sfert de
veac a pastorit hunul pastor turma cea cuvintatoare, a hirotonit sute de preoti, a restaurat si innoit zeci de biserici, a facut vizite canonice
prin orase si parohii de tara si a mingiiat multe suflete zdrobite, care au incununat crestetul si sufletul venerabilului episcop Chesarie, au
fost acestea: multa evlavie si corectitudine la savirsirea sfintelor slujbe bisericesti, milostenie deosebita fata de saraci, de tarani, de elevii
190
lipsiti, de toti cei in nevoi si suferinte. Multa grija duhovniceasca pentru rugaciunea individuala, pentru calugari si preoti lipsiti, pentru
bisericile sarace, pentru oricine ii batea in usa si ii cerea ajutor material sau moral.
Ultimii doi ani ai vietii sale, episcopul Chesarie i-a trait la Centrul eparhial de la Galati ca un adevarat sihastru, in totala retragere, in
tacere si smerenie, in rugaciune, post, milostenie si asteptare cu nadejde a mutarii sale la cele vesnice. Incarcat de zile si impodobit cu
multe fapte bune, la 30 octombrie 1975, evlaviosul episcop Chesarie Paunescu si-a dat sufletul cu pace in miinile marelui Aihiereu lisus
Hristos, fiind inmormintat alaturi de catedrala.
1. Episcopul Chesarie al Dunarii de Jos a fost ales de Dumnezeu din pruncie sa ia jugul cel bun al lui Hristos si sa implineasca inalta
misiune de arhiereu si pastor de suflete. Ga iconom al harului Sfintului Duh si intiistatator al acestei sfinte eparhii, blindul episcop se
caracteriza indeosebi printr-o viata duhovniceasca exemplara, prin modestie si de'sa-virsita lepadare de cele pamintesti.
2. Dintre celelalte virtuti, episcopul Chesarie iubea cel mai mult rugaciunea pe care o facea dupa rinduiala calugareasca la chilie, fiind
totodata nelipsit de la slujbele bisericii. Apoi postea foarte mult, stiind ca rugaciunea fara post nu ajunge cu usurinta la tronul Prea Sfintei
Treimi. Vorbea putin, citea mult, dadea sfaturi parintesti tuturor cu dragoste si miluia cu Bucurie pe fiecare. Purta haine simple si nu
cauta lauda si cinste de la nimeni. Stia sa vorbeasca scurt si intelept, stia sa mingiie pe cei loviti de necazuri. Stia sa rabde cu barbatie
toate. Astfel implinea cu faptele sale cuvintele Domnului care zice: "Cuvintul vostru sa fie dres cu sare" (Mat. ), ca si cuvintul rostit de
Sfintul Ciprian al Cartaginei: "Noi nu vorbim frumos, dar traim frumos".
3. Cind era chemat la sfintiri de biserici in eparhie, mergea cu multa bucurie si-i salta inima vazindu-se intimpinat de multimea
credinciosilor cu flori si cu luminari aprinse in miini. Dupa ce savirsea slujba sfintirii ca si Sfinta Liturghie, rostea cuvint de invatatura,
binecuvinta poporul si pleca la alte biserici, unde era asteptat, fara a primi ceva de la nimeni. Iar daca preotul si enoriasii il invitau la
masa de obste, bunul pastor le multumea din inima pentru dragoste si adauga:
- Dumnezeu sa va binecuvinteze credinta, rugaciunea si jertfa. Vazind dragostea dumneavoastra ma simt hranit si indestulat. Nu vreau sa
va mai supar si cu hrana cea trupeasca !
4. In predicile Prea Sfintiei Sale indemna pe credinciosi mai intii sa ramina statornici in staulul Bisericii Ortodoxe intemeiate de Hristos,
care, de aproape 2000 de ani conduce poporul nostru pe calea mintuirii. Apoi, ii indemna sa se roage lui Dumnezeu cit mai mult si sa nu
lipseasca de la slujbele bisericii, sa-si creasca copiii in frica Domnului, sa traiasca in iubire cu semenii lor, sa asculte de pastorii lor
duhovnicesti si sa-si marturiseasca regulat pacatele pentru a se invrednici de Sfinta impartasanie.
5. Uneori indemna astfel pe credinciosi:
- Sfintul Apostol Pavel considera viata noastra paminteasca ca o intrecere si alergare pe stadion, pentru a cistiga cununa biruintei (I Cor.
9, 24-25). Aceasta cununa pentru noi este mintuirea sufletului. Ea nu ne vine de la sine ci se dobindeste cu truda si cu sirguinta, caci nici
o cununa sau premiu nu vine pe nemuncite. Asa si "imparatia lui Dumnezeu se ia cu sila si cei ce se silesc, aceea o rapesc" (Mat. 11, 12).
Ea nu sta in vorbe ci in fapte, sprijinita pe dragoste catre toti oamenii. Deci si noi trebuie sa ne supunem rinduielilor vietii duhovnicesti,
cu bucurie, iar nu suspinind". Sa pazim duhul Evangheliei si sa-l traim asa cum ne-a invatat bunul nostru Mintuitor. Care Si-a dat chiar
viata Sa pentru mintuirea noastra si pentru a ne sluji ca exemplu de urmat.
6. Alteori spunea in predicile Prea Sfintiei Sale:
- Dumnezeu ne-a daruit ce a fost mai de pret, mintuirea. Deci si noi sa-I raspundem cu ce avem mai de pret - iubirea curata a sufletului.
Sa robim pe Dumnezeu din toata inima si din tot sufletul, pentru ca El este Tatal nostru al tuturor si prin El sintem ceea ce sintem. El ne-
a chemat la viata si ne-a infrumusetat mai mult decit orice, cind a sadit in noi chipul slavit si asemanarea Sa si ne-a facut stapini peste tot
ce exista pe pamint. De asemenea, se cuvine sa iubim si pe semenii nostri in aceeasi masura in care ne iubim pe noi insine caci toti
sintem fii ai lui Dumnezeu si frati intre noi.
7. Cu alt prilej spunea fiilor sai duhovnicesti:
- Pentru noi nu mai poate fi nici o nedumerire, nici o cautare in alta parte. Drumul vietii noastre este insemnat de insusi Dumnezeu. El
este unul singur, si anume acela care slujeste Evanghelia, Biserica si binele, infratit pentru totdeauna in vointa noastra comuna. De aceea,
ca parinte duhovnicesc al vostru, va indemn, iubitilor, sa mergeti cu incredere pe acest drum si niciodata nu veti rataci calea catre fericire
si mintuirea voastra.
8. Alta data iarasi spunea:
- Fericirea personala a noastra depinde intotdeauna de fericirea generala. Tot asa si mintuirea noastra depinde totdeauna de raportul
dintre noi si semenii nostri, de cit bine le-am facut, cita dragoste le-am aratat.
9. Intr-una din pastorale invata pe fiii sai sufletesti:
- Moartea si invierea Domnului nostru Iisus Hristos ramin pentru totdeauna indemn si luare aminte de felul cum trebuie sa mergem pe
cararea vietii, care ne este deschisa fiecaruia, dupa cum voim noi, spre moarte sau spre viata. Viata este toata fapta buna care tinde spre
binele obstesc si spre desavirsirea noastra crestina. Iar moarte nu este numai aceea cu care se sfirseste viata noastra paminteasca; ci
moarte este si vietuirea in pacate, viata traita in intunerecul necunostintei, viata fara nici o preocupare folositoare duhovniceasca. Caci
viata omeneasca daca nu are un scop folositor spre care sa tinda, un ideal pe care sa-l urmareasca zi de zi, chiar cu sacrificii la nevoie, nu
are pret. Oricine nu face asemenea, inseamna ca e pom neroditor si-si traieste moartea inca din viata.
10. Pentru cresterea copiilor invata pe credinciosi:
- De la Pruncul Iisus sa ne intoarcem la pruncii nostri. Ei sint speranta noastra, sint binecuvintarea lui Dumnezeu pentru intarirea familiei
si a viitorului lumii. Hristos locuieste in fiecare copil si ne cere sa avem grija de el. De aceea, ca familia sfinta, ca pastorii, ca magii si ca
cei care i-au fost Lui de sprijin, sa purtam grija de copiii nostri. Ei au nevoie de dragostea noastra, a parintilor; de munca si de jertfa
noastra, spre a-i pregati pentru viata, ca sa fie buni crestini si folositori societatii, iar noi sa le servim drept exemplu de traire.
PROTOSINGHELUL NICODIM MANDITA - Manastirea Agapia(1889-1975)
Viata
Protosinghelul Nicodim Mandita a fost un iscusit aparator al Ortodoxiei si un calugar misionar fara egal in monahismul nostru
contemporan. Acest prea cuvios parinte s-a nascut in satul Bunesti, judetul Arges, din parinti credinciosi. Intre anii 1916-1918 a luat
parte la primul razboi mondial, iar in anul 1920 a intrat in nevointa monahala la schitul Magura-Bacau. In vara aceluiasi an s-a
invrednicit de darul preotiei.
191
Intre anii 1921 -1923 a fost preot misionar in satul schitul Frumoasa-Bacau. Apoi inca doi ani a fost duhovnic la Minastirea de maici
Giuergeni-Roman. Intre anii 1925-1935 a slujit ca preot misionar la Transilvania, in satele Piclisa-Alba, Harmasul Ciceului si Leurda
Girboului-Cluj.
Intre anii 1935-1945 a fost duhovnic la Minastirea Agapia. Apai, inca 17 ani, duhovnic la Minastirea Varatec. Ultimii ani, 1962-1975, i-a
petrecut la Agapia in liniste si rugaciune, savirsindu-se cu pace in virsta de 86 ani.
1. Acest cuvios parinte, de mic avea o aleasa traire duhovniceasca, iubind cel mai mult rugaciunea, postul si citirea sfintelor carti. Pentru
aceea toti se foloseau de intelepciunea lui.
2. Cind a intrat in schitul Magura-Tg. Ocna, staretul vazind ascultarea lui, indata l-a facut calugar. Apoi, vazindu-l blind si priceput in
Sfinta Scriptura, l-a facut preot si pastor de suflete. Si invata asa de frumos pe credinciosi, incit veneau de departe sa-l vada si sa
primeasca de la el cuvint de mingiiere.
3. Satul schitul Frumoasa-Moinesti era un sat mic, lipsit de preoti si dezbinat de secte. Timp de trei ani cit a fost paroh aici, parintele
Nicodim a schimbat profund viata duhovniceasca a credinciosilor. Mai intii a intors la Ortodoxie pe toti cei dezbinati. Apoi a combatut
cu multa putere imoralitatea, betia si certurile in familie, desfiintind circiumile si intarind unitatea, buna-credinta si omenia intre toti. Si
acestea toate le-a savarsit prin trei cai: printr-o viata personala exemplara, prin slujbe frumoase la biserica si prin predicarea. vie si
permanenta a cuvintului lui Dumnezeu.
4. Spun fiii sai duhovnicesti ca parintele Nicodim era plin de dragoste pentru Dumnezeu si pentru oameni si foarte rivnitor la savirsirea
celor sfinte. Iubea pina la jertfa Biserica si dreapta credinta apostolica si cunostea bine Sfinta Scriptura, slujbele si invataturile Sfintilor
Parinti. Pentru aceea era permanent cautat de credinciosi si temut celor rau credinciosi. Ca oricine asculta cuvintele lui se lumina la suflet
si se intorcea cu bucurie la Hristos.
5. Spun iarasi ucenicii lui ca se ruga mult la chilie si nimic nu facea fara rugaciune. Zilnic citea cele sapte Laude la vremea lor, psalmii si
alte rugaciuni de taina. Apoi citea citeva capitole din Biblie precum si viata sfintului respectiv. La urma statea de vorba cu oamenii,
spovedea si scria cuvinte de folos.
6. Zece ani de zile parintele Nicodim a fost preot misionar in Transilvania. Spun parintii care l-au cunoscut ca s-a dovedit un mare
aparator al Ortodoxiei si unitatii romanesti. Cel mai mult se ostenea pentru intoarcerea celor rataciti in sinul Bisericii noastre. In putina
vreme a realizat o unitate religioasa deplina, inlaturind cu pricepere dezbinarile confesionale, imoralitatea si intarind dreapta credinta.
7. Vazind acest cuvios parinte ca numai cu cuvintul vorbit nu se poate apara credinta si morala ortodoxa, cu binecuvantarea Patriarhiei
Ortodoxe Romane si a episcopului de Cluj, a scris si a tiparit sute de brosuri cu continut moral profund ortodox impodobite cu imagini pe
intelesul credinciosilor, pe care apoi le impartea gratuit. Opera sa literar-duhovniceasca insumeaza peste 40 de volume a peste 400 pagini
fiecare plus alte peste zece mii de pagini in manuscris.
Prin aceasta s-a dovedit un bun pedagog si un preot misionar rar intilnit in monahismul nostru.
8. Se spunea despre dinsul ca in satul Leurda Girboului a zidit din temelie o biserica noua si a inzestrat-o cu tot felul de obiecte de cult,
donate atit de credinciosi ardeleni, cit si de moldoveni. Dupa patru ani de preotie in acest sat s-a intors din nou in Moldova.
9. Se mai spunea despre parintele Nicodim ca in parohia lui nu puteau locui sectantii si circiumarii. Sectantii fanatici plecau in alte sate
pentru ca nu puteau face nici un prozelit, iar circiumarii plecau pentru ca nu venea nimeni sa le cumpere bauturile. Ei erau singurii
oameni care nu-l iubeau pe acest slujitor al lui Hristos.
10. Odata l-au reclamat unii la episcop cum ca ar fi preot eretic. Deci, chemindu-l episcopul si cercetindu-l, i-a zis:
- Du-te, parinte Nicodim, inapoi la parohie si invata pe credinciosi ca si pina acum, ca nu sfintia ta, ci cei care te-au reclamat mi se pare
ca sint eretici.
11. La minastirile Agapia si Varatec, parintele Nicodim a continuat aceeasi activitate de duhovnic si preot misionar. Slujea cele sfinte cu
frica de Dumnezeu, se ruga si citea mult la chilie, spovedea, invata pe oameni si tiparea carti bisericesti. Dupa anul 1940 ajunsese cel
mai iscusit duhovnic pentru mireni si calugari din partea locului.
12. Parintele Nicodim considera spovedania cel dintii si cel mai necesar mijloc de cunoastere, de formare duhovniceasca si de indreptare
a crestinului. De aici incepea urcusul duhovnicesc. Iar spovedania o facea astfel:
Mai intii cerea credinciosului sa citeasca pravila bisericeasca, sa se roage, sa-si cerceteze constiinta si sa-si notetze pe hirtie toate
pacatele. Apoi il spovedea fara graba, din copilarie, lasind pe om sa-si spuna liber pacatele. La urma adauga si citeva intrebari, apoi
rupea hirtia in fata penitentului, ca semn de iertare, ii rinduia canon dupa putere si indata ii citea rugaciunea de dezlegare. Daca cineva
avea pe constiinta pacate grele, il lasa pe penitent dupa spovedanie inca un ceas-doua sa-si cerceteze constiinta, apoi il dezlega.
13. Acest duhovnic iscusit nu dadea la spovedanie canon aspru niciodata. Mai intii cerea crestinului sa inceteze pacatul, apoi sa se roage,
ii cerea sa citeasca zilnic cele sapte Laude, sa citeasca Sfinta Scriptura, invatatura de credinta, Vietile Sfintilor si alte carti de folos
sufletesc. El punea accent indeosebi pe cunoasterea dreptei credinte si pe sfinta rugaciune.
- Cine nu citeste, zicea el, nu cunoaste. Si cine nu cunoaste Sfinta Scriptura si credinta ortodoxa, acela usor cade in pacate de moarte si
este prins in mreaja sectelor.
14. Odata spunea unuia din ucenici:
- Parinte, eu nu-ti dau post si metanii multe. Ca si ursul si sarpele postesc. Dar ursul tot urs ramane si sarpele tot sarpe. Cind musca,
amin-doi omoara ! Asa si omul, posteste uneori mult, dar in inima este plin de rautate, iar cind dezleaga la mincare si bautura cade in
pacatul lacomiei. Deci posteste si te roaga dupa putere, dar mai intii citeste Sfinta Scriptura si pe Sfintii Parinti. Atunci singur te vei
invata ce trebuie sa faci, cum sa te rogi si sa postesti, de ce sa te feresti si cum sa te mintuiesti.
15. Altui ucenic pe care l-a spovedit i-a zis:
- Frate, nu-ti dau alt canon decit sa citesti Noul Testament de cinci ori. De patru ori ca sa-ti fie ca patru pereti de casa, iar a cincea oara ca
sa-ti fie de acoperamant pentru casa sufletului tau.
16. O batrina care nu stia carte l-a intrebat:
- Parinte, cum sa citesc in Noul Testament, ca nu stiu carte? Iar el i-a raspuns:
- Dar cind primesti o scrisoare de la feciorul tau, nu te duci la un vecin sa ti-o citeasca ? Asa fa si cu Noul Testament. Roaga pe cei ce au
dragoste sa-ti citeasca din el si amindoi va veti folosi.
192
17. Se spunea despre dinsul ca daca il intreba cineva ceva, batranul nu-i raspundea imediat si direct la intrebare. Ci il trimitea la Sfinta
Scriptura, la canoane si la Sfinti Parintii, ca singur sa citeasca, sa se invete si sa afle raspunsul dorit.
18. Se spuneau si acestea despre dinsul, ca niciodata nu chema pe nimeni la spovedanie, ca sa nu vina cineva din sila. Nici nu se interesa
de la altii despre fiii sai duhovnicesti. Ci lasa pe fiecare ca in mod liber si constient sa lucreze si sa-L caute pe Hristos.
19. Uneori spunea fiilor sai duhovnicesti:
- Fratilor, pe linga citirea sfintelor carti, va dau si acest canon, ca unul pe altul sa va indemnati la biserica, la spovedanie, la milostenie si
la citirea Sfintei Scripturi. Ca de nu va veti ajuta pe calea mintuirii, veti da socoteala in fata lui Hristos de cei care se pierd. Nu vedeti pe
sectanti cum se silesc sa amageasca pe ortodocsi?
20. Spun ucenicii lui ca parintele Nicodim nu primea la spovedanie pe calugari si mireni care aveau alti duhovnici, fara binecuvantarea
acelora. Nici el nu dadea voie fiilor sai duhovnicesti sa mearga de la un duhovnic la altul fara motive intemeiate. Pe mireni insa ii sfatuia
sa se marturiseasca la preotii lor, iar pe calugari la duhovnicii din minasti-rile lor.
21. Uneori invata pe calugari, zicind:
- Cind mergi la cineva dornic de invatatura si lipsit, sa-i duci vreo carte buna de citit. Du-i si vreo piine sau altceva de mincare. Nu vezi
ca pestele nu vine la undita goala? Ca trebuie sa intrebuintam tot ce ne sta la indemina ca sa putem cistiga suflete pentru imparatia lui
Dumne-. zeu. Astfel, vazind fratele dragostea ta, va primi cu bucurie cuvintul vietii
22. Alteori spunea la spovedanie:
- Fratilor, am socotit sa va dau de ascultare si canon citirea cuvin-tului lui Dumnezeu. Ca de va veti lumina mintea cu cuvintul lui
Dumnezeu, atunci veti fi capabili sa duceti o viata plina de fapte bune si folositoare. De va dau sa postiti mult si sa faceti metanii, nu va
cunosc puterea. De va dau sa faceti milostenie, nu va cunosc starea materiala. Si daca nu va miluiti mai intii sufletul vostru ci il lasati
flamind, ce folos mai are milostenia?
De aceea, intii luminati-va mintea eu rugaciunea si cu cuvintul lui Dumnezeu si apoi postiti si faceti milostenie.
23. Acest cuvios parinte era in toate foarte chibzuit si cu dreapta socoteala. La mincare si la post, la rugaciune si la citire, la tacere sau la
cuvint, la chilie sau la slujba. Toate le facea in tacere, cu blindete si cu multa frica de Dumnezeu.
24. Spun calugarii care l-au cunoscut ca el niciodata nu amintea lucruri din trecut. Cind vorbea, rostea fiecare cuvint cu atentie sa nu
greseasca sau sa sminteasca pe cineva cu ceva. Niciodata n-a fost auzit sa osindeasca, sa se certe sau sa vorbeasca de rau. Nici pe altul
nu-i ingaduia sa pirasca sau sa cleveteasca pe aproapele in chilia lui.
- Nu uitati, zicea batrinul, ca pentru tot cuvintul desert vom da seama in ziua judecatii lui Hristos (Matei 12, 36). Alteori le amintea
cuvintul psalmistului: "Pune, Doamne, paza gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele" (Ps. 140, 3). Cuvintul lui era intelept,
linistit, dres cu sare.
25. Mai spun parintii ca el nu piimea slujbe, nici nu se ruga pentru cei ce nu citeau cuvintul lui Dumnezeu. De asemenea, nu primea la
spovedanie pe cei ce nu veneau la biserica si refuzau citirea sfintelor carti.
26. Parintele Nicodim pretuia foarte mult timpul si nici un minut nu-1 risipea in zadar.
- Timpul, zicea el, este scump ca si sufletul. Ai pierdut timpul, ai pierdut sufletul! Ca eu daca n-as fi economisit bine timpul si n-as fi
trait cu program, nimic n-as fi facut in viata.
27. Batrinul cerea ucenicilor lui sa faca toate cu rugaciune, cu sfat sa-si faca dinainte canonul si rugaciunea pentru timpul cit lipsea din
minastire.
28. Uneori invata pe maici, zicind:
- Daca plingi numai si nu pui inceput bun, nu te folosesti. De aceea sa fim cu grija, sa nu ne gaseasca moartea dormind. Vai de noi de ne
va afla moartea dormind. Ca "in ce ne va gasi in aceea ne va judeca (Rom. 2, 6)
29. Zicea parintele Nicodim:
- Patru sint felurile de vietuire in lume:
a) Vietuire diavoleasca, a celor ce se ridica impotriva lui Dumnezeu, a Bisericii si a oamenilor. Adica a celor ce huesc impotriva Duhului
Sfint si fac rau binefacatorilor lor.
b) Vietuire dobitoceasca, a celor ce se razbuna pe semenii lor, care rasplatesc rau pentru rau, care nu iarta si nu rabda nedreptatea,
precum si a celor ce traiesc in betii si desfrinari.
c) Vietuire omeneasca, a celor ce rasplatesc cu bine pentru bine si iubesc pe cei ce ii iubesc ; a celor ce cad si iarasi se ridica din pacate.
d) Vietuire duhovniceasca, a celor ce se ostenesc a face bine vrajmasilor lor. Adica a celor ce iarta, miluiesc si vorbsesc de bine pe cei ce
ii urasc, precum si a celor ce pururea cugeta la legea Domnului.
30. Zicea iarasi:
- Crestinul are patru feluri de parinti:
a) parinti trupesti, care ne-au nascut dupa legile firii;
b) parinti sufletesti, nasii de la botez, de la cununie sau calugarie;
c) parinti duhovnicesti, adica preotii si duhovnicii, si
d) Tatal nostru cel ceresc, care ne-a creat si ne poarta in toate de grija.
Pe parintii nostri cei pamintesti se cuvine sa-i cinstim si sa-i ascultam, iar pe Dumnezeu se cade neincetat sa-L slavim si sa-L laudam.
31. Zicea iarasi parintele Nicodim:
- Sint patru feluri de impartasiri:
a) prin savirsirea a toata fapta buna, dupa cuvintul Domnului care zice: "Cine face poruncile Mele acela Ma iubeste pe Mine" (Ioan 14,
21);
b) prin ascultarea cu atentie a cuvintului lui Dumnezeu, adica prn citirea sfintelor carti, prin slujbe si cintari duhovnicesti, dupa cuvintul
care zice: "Nu numai cu piine va trai omul, ci si cu tot cuvintul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 4);
c) prin sfinta rugaciune facuta cu smerenie si luare-aminte si.
d) prin impartasirea cu Trupul si Singele Domnului nostru Iisus Hristos; aceasta este impartasirea cea mai inalta, fara de care nimeni nu
se poate mintui.
32. Spuneau maicile din minastirile Varatec si Agapia ca parintele Nicodim era un om de rugaciune. Se ruga in chilie cu miinile inaltate
spre cer, se ruga in biserica, se ruga pe cale, se ruga in padure, permanent slavea pe Dumnezeu. Dupa ce-si termina rugaciunea,
193
deschidea usa chiliei si vorbea cu oamenii, spovedind si mingiind pe toti. Uneori fata lui era luminata de darul rugaciunii si de bucuria
Duhului Sfint.
33. Odata a venit la parintele un om tulburat si i-a spus:
- Parinte, au venit peste mine multe necazuri si nu le mai pot rabda. Da-mi un cuvint de folos.
- Nu te tulbura, frate, a zis batrinul. Vezi scirbele acestea? Iata, pe aici a pasit Hristos. Pe aici au trecut Sfintul Ioan Botezatorul, Sfintii
Apostoli, sfintii mucenici si toti parintii. Pe aici se cade sa trecem si noi, cei care urmam lui Hristos. Ca nu este alta cale de mantuire. Nu
putem dobindi bucuria mintuirii pina nu gustam mai intii din paharul suferintei si a necazurilor vietii.
34. Intr-o zi a venit la parintele Nieodim o femeie sa se spovedeasca, iar el i-a spus:
- Citeste cu atentie in aceasta carte, noteaza pacatele pe care ie-ai facut, apoi stai in genunchi inaintea sfintelor icoane si le repeta de
sapte ori cu cainta si cu lacrimi. Dupa aceea vina sa te marturisesc. Ca precum Neeman Sirianul s-a afundat de sapte ori in apa Iordanului
(IV Regi 5, 10) si s-a curatit de lepra, asa si noi se cade sa ne caim din inima ca sa ne spele Dumnezeu de lepra pacatelor.
35. Acest renumit duhovnic era foarte rivnitor pentru mintuirea celor ce veneau la el. Pe toti ii primea cu dragoste, ii marturisea cu
atentie si ii sfatuia cu intelepciune. Caci era statornic si hotarit in cuvint si niciodata nu se schimba. Facea totul sa salveze sufletul
omului.
36. Iar pentru sfinta rugaciune invata:
- Fratilor, sa ne rugam neincetat cu luare-aminte si cu atentie. Sa nu lasam mintea sa hoinareasca in timpul rugaciunii. Ca la ce te gin-
desti, la aceea te si inchini si rugaciunea se preface in pacat, ca te inchini idolilor din minte, iar nu lui Hristos. Deci sa cerem ajutorul lui
Dumnezeu ca sa ne putem ruga cum trebuie. Iar daca gindurile noastre fug, sa le intoarcem inapoi precum isi intoarce ciobanul oile ce
fug din turma.
37. Odata i-au zis ucenicii:
- Parinte, da-ne un cuvint de folos. Iar batrinul le-a raspuns:
- Fratilor, sa aveti credinta in Dumnezeu ca ce nu pot face oamenii, face El intr-o clipa. De nimic sa nu va temeti decit de Dumnezeu. De
aceea paziti poruncile Lui ca lumina ochiului, ca a Lui este slava in vecii vecilor. Amin !
38. Parintele Nieodim avea mare evlavie catre Maica Domnului, careia i-a inchinat multe rugaciuni si pagini frumoase. Iar in fata
sectantilor a aparat cu multa putere cinstirea Prea Sfintei Fecioare, marturisind-o Nascatoare de Dumnezeu cu adevarat si mijlocitoarea
mintuirii noastre. El nu ingaduia sa puna cineva podoabe si obiecte de muit pret la icoana Maicii Domnului.
39. Acest neobosit duhovnic purta mare grija pentru mintuirea tuturor. Pe calugari ii sfatuia sa faca ascultare fara cirtire si sa se roage
nein cetat. Pe mireni ii sfatuia sa munceasca cu demnitate pentru piinea cea de toate zilele si sa vina neintrerupt la biserica. Pe cei
casatoriti ii sfatuia sa nasca copii si sa-i creasca in frica de Dumnezeu, combatind cu multa putere divortul si avortul. Iar pe tineri ii
indemna sa asculte de parinti, sa invete carte, sa se fereasca de betie si desfrinare, ca sa fie folositori societatii in care traiesc.
Pe toti ii imbarbata ca un parinte, ii invata ca un duhovnic si ii min-giia cu dragoste de mama. inca si pe cei bolnavi ii vindeca cu
rugaciunea, caci era intarit cu darul Duhului Sfint.
40. Un calugar iubitor de liniste 1-a intrebat:
- Parinte Nicodim ce este mai de folos astazi pentru calugari? Sa stea la liniste si sa se roage sau sa ajute la mintuirea altora?
- Sa le faca pe amindoua: intii rugaciunea si viata cit mai sfinta si apoi misiunea care este dragoste si milostenie duhovniceasca. Cind
vezi casa vecinului in flacari, poti sa stai la liniste si sa te rogi, pina nu arunci pe foc o galeata de apa? Lumea de astazi este aprinsa de
focul urii, al desfriului si al pacatului. Sa ajutam jsi noi calugarii dupa putere la mintuirea oamenilor.
41. Spunea parintele Nicodim ucenicilor sai:
- Gind am fost hirotonit preot, m-am rugat in taina lui Dumnezeu si I-am cerut sa-mi dea darul cuvintului, al intelepciunii duhovnicesti si
al povatuirii sufletelor pe calea mintuirii, ca sa pot calauzi cit mai multi crestini la imparatia cerurilor. Am gindit atunci sa nu primesc
bani pentru slujbele religioase. Dar, vazind ca prin aceasta aduc sminteala altora si se mihnesc credinciosii ca le refuz darul, am hotarit
inaintea lui Dumae-zeu sa primesc cele ce-mi dau credinciosii la biserica; insa o parte de bani sa-i dau la saraci, iar alta parte sa-i
folosesc pentru tiparirea si cumpararea de carti sfinte, pe care apoi sa le impart gratuit celor ce au nevoie. Asa am facut toata viata mea
de preot si multe suflete s-au folosit si s-au intors la Hristos ou ajutorai rugaciunilor, al sfatului bun si al cartilor sfinte.
42. Unui ucenic, eare se certa cu cei din jur, i-a zis:
- Nu este bine si crestineste sa-ti pierzi timpul in discutii care duc la cearta si dezbinare. Acela este biruitor in discutii care la inceput se
pare ca este biruit, dar pina la urma reuseste sa ramina in pace si dragoste cu acela cu care nu se potriveste in idei.
43. Uneori zicea batrinul catre ucenicii sai:
- Poporul nostru crestin este foarte iubitor de Dumnezeu, de adevar, de dreptate, insa fiecare i-a pipait numai buzunarul. Rar s-a gasit cite
unul ici-colo ca sa-1 ajute, sa-1 calauzeasca si sa-1 indemne cu adevarat la cele bune, la mintuire. Ma doare inima ca nu pot face mai
mult pentru acest popor, caci si eu sint os din oasele lui, carne din carnea lui. Daca as putea, m-as duce din casa in casa sa stau de vorba
cu credinciosii nostri, sa-i invat dreapta credinta, sa le las vreo carte buna pentru citit, sa fac rugaciuni cu ei, sa-i mingii in necazuri si sa
ma. bucur impreuna cu ei, ca sa nu ie simta singuri si parasiti.
44. Parintele Nicodim punea mare accent pe raspindirea cartilor bune, ortodoxe, in rindul credinciosilor. Uneori zicea catre fiii sai
duhovnicesti:
- O carte Luna, crestineasca, este un inger al lui Dumnezeu, caci te invata sa-L cunosti si sa-L iubesti, sa descoperi frumusetea vietii in
Hristos, sa iubesti pe oameni, sa te feresti de pacat si sa te ingrijesti de mitttuirea sufletului. Daca in viata agonisesti carti sfinte in locul
banilor, iar dupa moarte urmasii le-ar vinde, tu nu vei pierde folosul lor si ti se va socoti ca o milostenie sufleteasca, pentru ca oriunde
vor ajunge cartile sfinte, vor raspindi lumina si vor aduce sufletele la cunostinta de Dumnezeu. Iar daca vor ramine dupa tine bani sau
averi si urmasii le vor cheltui in pacate, nu numai ca nu te vei folosi cu ceva, ci vei fi gasit vinovat ca prin zgircenia si lacomia ta ai dat
urmasilor prilej de pacate. Daca faci praznic mare, incit sa hranesti tot satul; daca imbraci pe cei saraci cu haine noi, daca faci chiar si
biserici din temelie, nu se supara atit de mult vrajmasul, ca atunci cind dai cuiva o carte buna de citit, o carte crestineasca in care sa poata
vedea, ca intr-o oglinda, starea lui sufleteasca de decadere morala si de pacatosenie.
45. Un credincios l-a intrebat pe parintele Nicodim:
- Cuvioase parinte, locuiesc intr-o casa mostenita de la o matusa a mea. Oare ce as putea face eu mai bun pentru sufletul ei?
- Ca sa ai mai multa nadejde pentru mintuirea ei, a raspuns batranul, si sa capeti si o pace launtrica, este bine ca din ce economisesti,
194
dupa putere, sa cumperi carti crestinesti si sa le dai celor dornici drept milostenie, sa le citeasca si sa cunoasca voia lui Dumnezeu. Caci,
pe linga sfintele slujbe pentru cei raposati, mare folos isi agonisesc crestinii care dau carti bune in dar celor ce doresc mintuirea
sufletului.
46. Iar pentru Sfinta Spovedanie spunea ucenicilor sai:
- Aveti grija de cei care ii aduceti sa se marturiseasca. Nu purtati oamenii pe drumuri, daca ei nu sint hotariti sa paraseasca pacatele. Nu
legati oamenii la ochi, ci spuneti-le clar si deslusit sa stie ce au de facut pentru sufletele lor. Daca nu vor sa paraseasca betiile,
desfrinarile, judecatile, certurile, lenea si toata rautatea, lasati-i pe unii ca acestia in voia inimii lor. Iar daca va incolti frica de Dumnezeu
si gindul mortii in inimile lor, daca se vor hotari sa paraseasca pacatele care ii robesc, sa duca lupta cea buna crestineasca, se se roage, sa
posteasca, sa mearga regulat la biserica, sa faca milostenie, sa se impace cu semenii lor, sa nu mai injure cele sfinte si sa asculte de
pastorii Bisericii, atunci dati-le sa citeasca carti ziditoare de suflet si ajutati-i sa se pregateasca pentru Sfinta Spovedanie. Dupa ce se vor
pregati bine de tot, sa-si noteze pacatele din copilarie, sa si le citeasca cu cainta inaintea sfintelor icoane cu candela aprinsa si cu o zi de
post, sa se hotarasca a le parasi, a face canon si a pune inceput bun. Numai asa trebuie sa vina credinciosii nostri la taina spovedaniei. Iar
daca vin in graba, fara hotarire de a parasi pacatele si nu fac nici canon, pacatele ramin in inimile lor si spre osinda se impartasesc cu
Sfintele Taine ale lui Hristos.
47. Odata parintele Nicodim a spus unui grup de credinciosi:
- Dragii mei, chiar daca ati fi nebotezati, cind este vorba sa suferiti pentru dreapta credinta sau pentru sfintele carti, acea suferinta are
putere sa curete pacatele celui ce sufera fara cirtire. Celui ce patimeste pentru dreapta credinta si pentru cartile sfinte acela este numarat
cu mucenicii Bisericii lui Hristos. Pentru nimic nu se supara mai mult vrajmasul, ca pentru o carte buna, folositoare de suflet, data
credinciosilor. Prin cartile sfinte ce le citim se strica toate planurile vrajmasului diavol. Daca faci praznic cu saracii, el nu se supara atit
de mult. Daca te faci ctitor la biserica, el nu-ti are grija. Daca postesti si te rogi, el se supara mult, dar nu ca atunci cind dai cuiva pentru
citit o carte buna ziditoare de suflet. Prin asemenea carti ortodoxe multe suflete se trezesc din robia patimilor care ii stapinesc, ca dintr-o
betie.
Fratii mei, sa iubim cartea sfinta, incepind cu Sfinta Scriptura, Vietile Sfintilor si cartile de rugaciune si sa le dam cu inima deschisa si
altora spre folos si mintuire. Banii dati pe o carte sfinta este o jertfa bine placuta lui Dumnezeu. Noi ne vom duce de aici, mai de vreme
sau mai tirziu, dar daca reusim sa lasam urmasilor cit mai multe carti sfinte, le lasam, o zestre de mare valoare pentru ei si pentru cei care
vor urma dupa ei.
48. Un fiu duhovnicesc l-a intrebat pe parintele Nicodim:
- Crestinul care are rivna pentru faptele bune si citeste cartile sfinte, dar nu se marturiseste regulat si nu urmeaza sfatul duhovnicului sau
se poate mintui ?
- De va avea cineva, a raspuns batrinul, multe carti sfinte si se va sili la implinirea poruncilor lui Dumnezeu, fara spovedanie si fara
ascultare fata de un duhovnic iscusit nu se poate mintui. Acela este asemenea unui om bolnav ce intra sa cumpere medicamente dintr-o
farmacie, dar lipseste farmacistul. Fara cel ce poate sa-i dea medicamentele necesare, bolnavul nu se va vindeca. Duhovnicul este, pentru
fiii sai duhovnicesti, doctor, dascal si parinte sufletesc, model de traire in Hristos, rugator, povatuitor, garant inaintea Prea Sfintei Treimi,
mijlocitor inaintea Fiului si izvor prin care se revarsa harul Duhului Sfint asupra ucenicilor sai. Prin miinile lui i se dezleaga pacatele,
prin cuvintele lui se invata cele sfinte si prin rugaciunea lui se coboara peste el harul mintuirii. Mare rol are duhovnicul bun in viata
crestinului!
Dupa 55 de ani de aleasa slujire in Biserica Iui Hristos, cunoscindu-si dinainte sfirsitul, parintele Nicodim si-a dat sufletul in miinile
Domnului, Duminica 6 iulie, in anul mantuirii 1975. Obstea maicilor din Agapia si Varatec i-au asezat trupul, pina la a doua venire, linga
altarul bisericii pe care cu demnitate a slujit-o peste o jumatate de secol.
MONAHUL VENIAMIN IORGA - Manastirea Sihastria (1891-1976)
Viata
Acest calugar nevoitor si lucrator al rugaciunii lui Iisus era de loc din partile Birladului. In anul 1924 s-a calugarit in schitul Mosunoaiele
- judetul Vrancea. Dupa citiva ani a intrat sub povatuirea unui mare calugar, anume Evanghenie Dumitrescu de la metocul Tifesti-
Vrancea. intre anii 1957-1966 s-a nevoit la schitul Bucium-Iasi, iar ultimii zece ani a trait in obstea Manastirii Sihastria, unde s-a si
savirsit.
1. Spunea parintele Veniamin ca dupa indreptarea calendarului s-a razvratit in sufletul sau si, caleind porunca ascultarii, s-a facut sihastru
in Muntii Vrancei. Trei ani s-a ostenit acolo singur, dar nu avea pace duhovniceasca pentru ca se despartise de Biserica. Atunci a venit Ia
parintele Evghenie si l-a intrebat:
- Ce sa fac parinte, ca sint tulburat?
- Daca vrei sa te mintuiesti, i-a raspuns batrinul, intra din nou sub ascultarea Bisericii si a unui staret. Altfel, iti pierzi sufletul caci esti
inselat de vrajmasul.
- Ma primesti in obstea sfintiei tale?
- Vina, parinte, in caruta ascultarii. Numai sa iei aminte, ca aici poti avea mai multe ispite decit in pustie. Ca vii de la voia sfintiei tale la
voia altuia. Dar de vei face ascultare in tacere si rugaciune, vei afla multa liniste in suflet.
2. Implinind parintele Veniamin cu sfintenie porunca ascultarii si mult ostenindu-se cu postul, cu rugaciunea si cu paza mintii, a ajuns
calugar sporit si plin de frica lui Dumnezeu. Ca se ruga neincetat si toate le facea cu binecuvintare.
3. Odata a zis catre unul din parinti:
- Daca ne-ar judeca Dumnezeu dupa ginduri, cred ca aproape nimeni nu s-ar mintui. Ca razboiul gindurilor nu ne slabeste pina la moarte.
4. Altadata l-a intrebat un alt parinte:
- Daca nu savirsim pacatul cu fapta, oare vom dobindi mila ceasul
- Daca nu savirsim pacatul cu fapta, oare vom dobindi mila in ceasul judecatii? Iar batrinul i-a raspuns:
- Mintea este totul, parinte. Aici se da razboiul. De razboiul mintii depinde mantuirea sau osinda noastra. Ca diavolii nici o clipa nu ne
slabesc. Daca nu reusesc sa ne biruiasca cu fapta, atunci ne lupta prin ginduri si imaginatii. Mare este razboiul mintii! Mai ales la
calugari. De aceea trebuie sa ne rugam neincetat. O, sa ne scape Dumnezeu de osinda cea de veci! Si indata a inceput a plinge.
5. Apoi, iarasi a zis:
195
- Diavolul este acum ingaduit ca sa lupte pe oameni si sa aleaga pe sfinti. Ca daca nu ne-ar lupta, nu ne-am incununa. Ma lupta si pe
mine mereu. Vrea sa ma traga de partea lui. Iar eu, cind vad ca slabesc, incep sa strig din adincul inimii: "Iisuse prea dulce, nu ma lasa !
Maica Domnului, care ai nascut pe Soarele Hristos, nu ma lasa !" Apoi batrinul din nou incepu a plinge.
6. A zis odata catre unul din parinti:
- Mare lucru este calugaria ! Sa dam slava imparatului si lmptua-tesei ca ne-au facut fii ai luminii si ai vesniciei Ca acesta este scopul
nostru, sa dobindim pe Domnul. Aceasta este tot ce dorim pe painint. Ei, parintilor, ce mare dar este fericirea cea de veci!
7. Zicea iarasi parintele Veniamin:
- Cincizeci de ani m-am luptat cu gindurile mele si m-am biruit de ele ! Pentru aceasta ma intreb, oare voi vedea eu fata lui Hristos? Oare
voi dobindi ingeri buni in ceasul mortii? Oare voi cistiga atunci pe dulcele Iisus? Ca trebuie sa dau raspuns de fiecare cuget si cuvint.
8. Odata l-a intrebat un frate:
- Parinte Veniamin, cum te simti in chilie? Iar batrinul i-a raspuns:
- Ce folos ca am liniste in chilie daca am tulburare in cap. Ca razboiul gindurilor nu ne slabeste pina ce ne vom muta din cortul acesta.
9. Altadata zicea batrinul:
- Mai de pret era coliba Sfintului Ioan Colibasul, decit chilia mea. Ca eu amagesc de ginduri, de mancare si de somn. De aceea zic Sfintii
Parinti ca "somnul mult este icoana mortii". Ne trebuie multa smerenie, parinte. Ca daca cel dinauntru nu este calugar, toate sint in zadar!
10. Intr-o zi l-a intrebat un frate:
- Parinte Veniamin, mai ai rude acasa?
- De cind am venit sa slujesc lui Hristos, a raspuns batrinul, n-am mai fost prin sat, nici n-am scris cuiva, ci pe toate le-am lasat pentru
mila Lui cea mare. Si s-a folosit fratele de nevointa lui.
11. I-au zis fratii iarasi:
- Parinte Veniamin, da-ne un cuvint de folos.
- Ei, parintilor, a raspuns el, mare dar este calugaria ! Sa slavim pe Hristos Imparatul si pe Maica Luminii, ca alta nadejde nu avem. Sa
ne pazim mintea curata si sa ne izbaveasca Dumnezeu de desfrinare. Ca acesta este cel mai greu razboi al calugarului. Iar pentru ginduri
sa ne pocaim cu lacrimi intotdeauna.
12. in anul 1966, dorind sa se retraga la liniste, nu-i dadea staretul binecuvintare.
- Parinte Veniamin, zicea el, ramii la Bucium, ca iata am facut chilii noi pentru calugari.
- Parinte staret, acestea sint pentru generatiile viitoare. Iar mie, dati-mi voie la Minastirea Sihastria, ca acolo vreau sa mor !
13. Odata i-a cerut staretul cuvint de folos, iar batrinul a raspuns:
- Sa conduci minastirea cum te va lumina Dumnezeu, dar sa ai multa dragoste si rabdare.
14. Uneori zicea cu lacrimi catre ucenicul sau:
- Mintuirea, frate, mintuirea s-o cistigam! Oare putia lucru este aceasta?
15. Acelasi ucenic i-a cerut odata cuvint de folos. Iar batrinul i-a zis.
- Frate, cauta pe altul mai invatat sa-ti dea cuvint de folos. Iar daca vrei sa primesti, pazeste aceste trei lucruri: Sa nu te imprietenesti cu
femei, sa nu bei vin si sa ai smerenie adinca.
16. De ziua Sfintului Gheorghe, staretul a servit pe parinti cu piine si vin. Iar parintele Veniamin, vazind aceasta a zis, suspinind:
- Astazi sfintul mucenic a fost tras pe roata pentru Hristos, iar moi il serbam cu vin si cu placinte !
17. Un duhovnic l-a intrebat pe batrinul:
- De cite ori te impartasesti, parinte Veniamin?
- O data pe luna ma impartasesc, caci asa obisnuiesc. Trei saptamini maninc o data pe zi, iau parte la toate slujbele, citesc la psaltire si
zic rugaciunea lui Iisus. In saptamina a patra nu maninc nimic miercurea si vinerea. Iar simbata primesc cu mare bucurie pe Hristos,
Margaritarul cel nepretuit. Si indata ochii batrinului s-au umplut de lacrimi.
18. Intr-o zi, un parinte i-a dat un pahar cu must din miere de albine. Iar batrinul, gustind putin si multumind, a zis:
- Nu vreau sa beau mai mult ca-mi obosesc mintea si pe urma incep gindurile rele.
19. Spun parintii despre dinsul ca veneau uneori calugari si chiar mireni si-i cereau binecuvintare. Iar batrinul, plin de bucurie si cu ochii
in lacrimi, raspundea:
- Acestea sint zisele mele cele de pe urma: Sa se milostiveasca bunul Dumnezeu si sa ne arunce pe toti in raiul desfatarii si in vesnicele
bunatati cu tot neamul ce ne apartine!
20. Intr-o zi, parintele Veniamin se ruga afara culcat pe perna, ca era bolnav. Apoi, plingind cu bratele intinse spre cer, a zis:
- Doamne, aproape 60 de ani am in calugarie si inca nu am pus inceput bun ! Ca vrajmasul ma biruieste cu gindul slavei desarte.
21. in alta zi l-a intrebat ucenicul:
- Parinte Veniamin, esti bolnav ca n-ai venit azi la biserica?
- Eu sint intotdeauna in biserica ! a raspuns batrinul.
22. Altadata l-au intrebat parintii:
- Cum te mai simti, parinte Veniamin? Iar el a zis:
- Suflet mort in trup viu ! Trupul acesta nu vrea sa se lase strabatut si condus de minte. Si daca ii mai dai mincare multa si vin te ucide cu
totul.
23. L-a intrebat duhovnicul intr-o zi:
- Parinte Veniamin, de citi ani n-ai mai baut vin?
- De trezeci si patru de ani.
- Pentru ca te-ai impartasit astazi, bea acest pahar cu vin. Si a raspuns batrinul:
- De ascultare il iau. Dar daca ma silesti sa mai beau unul, nu mai fac ascultare.
24. Parintele Veniamin avea mare evlavie catre Maica Domnului, pe care o lauda ziua si noaptea. Uneori zicea catre parinti:
- O, bunatate a imparatului, ca ne-a dat pe Maica Sa sa fie Maica noastra ! imparateasa, Stapina, Doamna, Mama prea scumpa si prea
dulce. O, bunatate a imparatului Hristos !
25. Un parinte i-a cerut cuvint de folos. Iar batrinul a zis:
- Sa multumesti Maicii Domnului care a facut cu noi negraita mila. Ca ne-a scos din lume si ne-a adus in sfinta minastire !
196
26. Acelasi parinte l-a intrebat:
- Ce este mai de nevoie crestinului spre a se mintui? Iar batrinul a raspuns:
- Daca nu avem smerenie, nu ne putem mintui !
27. intr-o zi l-a intrebat unul din parinti:
- Ma cunosti, parinte Veniamin?
- Sa te cunoasca Dumnezeu ! a raspuns el.
- Roaga-te pentru mine, parinte Veniamin.
- Du-te la altul mai vrednic, a zis batrinul cu glas smerit.
28. Cu doua zile inainte de obstescul sfirsit a venit la parintele Venia mim un doctor si i-a zis:
- Sint doctor. Cu ce ti-as putea fi de folos? Iar batrinul i-a raspuns
- Da, esti doctor. Dar eu ma duc la Doctorul cel de sus, care vindeca si trupul si sufletul.
29. Fiind aproape de ceasul cel mai de pe urma, a zis catre toti:
- "Durerile mortii m-au inconjurat" (Ps. 17, 5). Apoi a adaugat: Miine ma duc! Miine ma duc!
Dupa o zi si-a dat sufletul cu pace in miinile Domnului, avind pe buzele sale rugaciunea lui Iisus.
PROTOSINGHELUL IOACHIM SPATARU - Manastirea Neamt(1896-1976)
Parintele loachim a fost un duhovnic vestit in obstea Minastirii Neamt din ultimile decenii. Era din comuna Belcesti-Iasi. In anul 1921 a
intrat in viata monahala, deprinzind buna nevointa si ascultarea de la cei mai alesi duhovnici din lavra.
Mai tirziu, invrednicindu-se de darul preotiei, a ajuns egumen la schitul Pocrov si duhovnic renumit pentru calugari si mireni. Caci
poposeau la schit numerosi sateni si saraci din Pipirig, unii pentru slujba si altii pentru milostenie. Iar parintele loachim statea cu fata
senina si cu inima deschisa inaintea tuturor, mingiind, spovedind si ospatind pe fiecare. El era un duhovnic al blindetii. Prin aceasta
cistiga multe suflete pentru imparatia lui Dumnezeu. Dupa ce a coborit de la Pocrov in lavra, a continuat aceeasi ascultare de preot si
duhovnic. Chilia lui din lavra minastirii era un adevarat paraclis si casa de oaspeti pentru credinciosi. Caci era cunoscut si cautat de
multa lume de la munte si de la ses, din Bucovina si Tara de Jos. Toti stiau bunatatea batrinului, se foloseau de cuvintele lui si bateau cu
incredere in usa chiliei sale.
Cincizeci de ani a slujit parintele loachim Sfinta Liturghie la altarul bisericii din Minastirea Neamt, savirsind cele sfinte cu multa rivna si
dragoste. Si tot atitia ani a dezlegat sufletele oamenilor de legatura pacatelor, povatuind si crescind multi fii duhovnicesti. Miercuri, in
saptamina Sfintelor Patimi, anul mintuirii 1976, pe cind mergea la biserica, parintele loachim s-a simtit chemat la Hristos. Deci,
insemnindu-se cu sfinta Cruce, in clipa aceea si-a dat sufletul in miinile Domnului. Asa s-a savirsit un mare duhovnic al Minastirii
Neamt.
ARHIMANDRITUL HRISOSTOM POSTOLACHE - Schitul Bucium - Iasi (1884-1979)
Cuviosul arhimandrit Hrisostom Postolache era din comuna Probota-Iasi. Povatuit de darul Duhului Sfint, in anul 1908 ajunge vietuitor
in schitul Prodromul din Muntele Athos, primind tunderea monahala de la arhimandritul Antipa Dinescu, egumenul schitului. Apoi,
sporind in lucrarea faptelor bune, s-a invrednicit de harul preotiei, savirsind cu evlavie cele sfinte in obstea romaneasca din gradina
Maicii Domnului si rugindu-se ziua si noaptea pentru toata lumea. Era inca foarte iubitor de liniste, intrecind pe multi cu blindetea si
ascultarea lui si cercetind adesea pe sihastrii de sub virful Athonului.
Intre anii 1919-1921 arhimandritul Hrisostom a fost egumen al schitului romanesc Prodromul, adunind in jurul sau o obste de 80 de
calugari din toate colturile tarii. Si era intre ei ca o luminare aprinsa si ca o mama cu multi fii, mingiind pe fiecare si povatuindu-i catre
Hristos.
In anul 1921 revine in tara, ca preot slujitor la schitul Darvari din Bucuresti, iar in anul 1937 este numit egumen la schitul Bucium de
linga Iasi, ascultare pe care o duce cu multa demnitate si asezare duhovniceasca 42 de ani. Calugar imbunatatit, slujitor neobosit al sfintei
Biserici timp de 60 de ani, duhovnici cu multi fii sufletesti, chip luminat, suflet blind si staret venerabil, renumit in toata tara, iata citeva
din insusirile duhovnicesti ale arhimandritului Hrisostom Postolache.
Ca egumen al schitului Bucium, el a adunat in jurul sau pina la 20 de ucenici, deprinzindu-i mai ales smerenia si ascultarea si savirsind
zilnic dumnezeiasca Liturghie. Datorita acestui cuvios egumen, la schitul Bucium s-a mentinut nestirbit tipicul slujbelor ca la Muntele
Athos.
In vara anului 1979, simtindu-se chemat de Hristos la cerestile locasuri, s-au adunat ucenicii la chilia lui si l-au intrebat:
- Parinte staret, dati-ne ultima binecuvintare si un cuvint de folos.
- Parintilor, a raspuns- batrinul, siliti-va toata viata sa slujiti Biserica, caci are nevoie de sfintiile voastre. Sa faceti ascultare, orice vi s-ar
porunci. Ca ascultarea este viata, iar neascultarea moarte lucreaza. Mai ales cind este porunca. Caci ati auzit ce zice proorocul David:
"Iar pe cei ce lucreaza indaratnicii, duce-i-va Domnul cu cei ce lucreaza faradelege" (Ps. 124, 5). Apoi, sarutindu-i pe toti, si-a dat
sufletul in niSinile lui Dumnezeu, fiind in virsta de 95 de ani.
Asa s-a savirsit cuviosul arhimandrit Hrisostom, venerabil staret al manastirilor noastre!
197
Pateric romanesc
EPISCOPUL EVANGHELICUS
SFINTII MUCENICI EPICTET PREOTUL SI ASTION MONAHUL
SFANTUL MUCENIC EFREM
SFINTII MUCENICI TIT SI GORDIAN
SFINTII MUCENICI ZOTIC, ATAL, CAMASIE, FILIP SI ALTI 31 DE LA NICULITEL
UN EPISCOP NECUNOSCUT AL TOMISULUI
SFANTUL MARE MUCENIC SAVA
SFANTUL MUCENIC NICHITA - ROMANUL
PREOTUL SANSALA
CUVIOSUL EUTIHIE PREOTUL
SFANTUL IERARH VETRANION - Bretanion
SFANTUL IERARH GHERONTIE -Terentie
SFANTUL IERARH TEOTIM I - SCITUL
SFANTUL IOAN CASIAN
CUVIOSUL GHERMAN DACO-ROMANUL
EPISCOPUL TIMOTEI
EPISCOPUL IOAN
EPISCOPUL ALEXANDRU al Tomisului
EPISCOPUL TEOTIM II al Tomisului
CUVIOSUL DIONISIE CEL MIC - ROMANUL
CUVIOSUL IOAN MAXENTIU
MITROPOLITUL PATERNUS al Tomisului
MITROPOLITUL VALENTINIAN al Tomisului
CUVIOSII DAMIAN SI IOSIF
SFANTUL GRIGORIE DECAPOLITUL
SFANTA PARASCHEVA
SFANTUL DIMITRIE CEL NOU - BASARABOV
SFANTA MUCENITA FILOTEIA
MITROPOLITUL TEODOR DE VICINA
SFANTUL MUCENIC IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA
MITROPOLITUL MACARIE DE VICINA
MITROPOLITUL IACHINT DE VICINA
CUVIOSUL GHERMAN IEROSCHIMONAHUL
CUVIOSUL CIPRIAN IEROSCHIMONAHUL
CUVIOSUL AGATON SIHASTRUL
CUVIOSUL DIONISIE SIHASTRUL
CUVIOSUL IOSIF SIHASTRUL
UN SFANT ROMAN ANONIM
CUVIOSII SOFRONIE, PIMEN SI SILUAN
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA
CUVIOSUL PAHOMIE IEROMONAHUL
MITROPOLITUL IOSIF MUSAT
CUVIOSUL DOMETIAN ARHIMANDRITUL
CUVIOSUL GAVRIIL IEROMONAHUL
SFANTUL LEONTIE DE LA RADAUTI
CUVIOSUL MACARIE IEROMONAHUL
CUVIOSUL SILVESTRU SIHASTRUL
SFANTUL VASILE DE LA MOLDOVITA
CUVIOSUL AGAPIE SIHASTRUL
MONAHUL FILOTEI IMNOGRAFUL
CUVIOSUL GAVRIIL URIC - SCRIITORUL
CUVIOSUL SILUAN IEROSCHIMONAHUL
CUVIOSUL IOSIF DE LA BISERICANI
CUVIOSII SIMON, METODIE, VARNAVA, PETRU, AVERCHIE, GHERMAN, PIR SI GRECU
MITROPOLITUL TEOCTIST I
SFANTUL DANIIL SIHASTRUL
CUVIOSUL MISAIL IEROSCHIMONAHUL
CUVIOSUL EFREM IEROSCHIMONAHUL
CUVIOSUL IOAN MONAHUL
CUVIOSUL IOASAF ARHIMANDRITUL
CUVIOSUL CASIAN MONAHUL
CUVIOSUL VASILE MONAHUL
198
CUVIOSUL NICODIM IEROMONAHUL
CUVIOSUL CHIRIAC SCHIMONAHUL
CUVIOSUL IACOB IEROMONAHUL
CUVIOSUL ANASTASIE DASCALUL
CUVIOSUL STAHIE ARHIMANDRITUL
CUVIOSUL GHERONTIE IEROSCHIMONAHUL
SIHASTRII DE PE VALEA SUCEVITEI
ARHIMANDRITUL GRIGORIE
CUVIOSUL CALISTRAT SIHASTRUL
CUVIOSUL PAISIE ARHIMANDRITUL
CUVIOSUL SPIRIDON MONAHUL
CUVIOSUL PALADIE TAHIGRAFUL
CUVIOSUL EUSTATIE PROTOPSALTUL
CUVIOSUL PALADIE SIHASTRUL
CUVIOSUL CHIRIAC SIHASTRUL
CUVIOSUL EUFROSIN SIHASTRUL
SFANTUL IERARH NIFON
SFANTUL IOAN DE LA PRISLOP
MITROPOLITUL GHEORGHE I
MITROPOLITUL TEOCTIST II
CUVIOSUL PAHOMIE SCHIMONAHUL
CUVIOSUL PEON SIHASTRUL
SFANTUL IERARH GHELASIE
CUVIOSUL ANTONIE PROTOPSALTUL
IEROMONAHUL AMFILOHIE
SFANTUL EUSTATIE DE LA PROBOTA
MITROPOLITUL TEOFAN I
MITROPOLITUL GRIGORIE ROSCA
EPISCOPUL MACARIE AL ROMANULUI
CUVIOSUL PAISIE IEROMONAHUL
CUVIOSUL PAHOMIE SIHASTRUL
CUVIOSUL IACOB CEL VREDNIC
CUVIOSUL ZOSIMA IEROSCHIMONAHUL
CUVIOSII SIHASTRI MOISE, PROHOR, VENIAMIN, SPIRIDON, CHIRIAC, VISARION, STEFAN SI ATANASIE
CUVIOSUL SILVAN IEROMONAHUL
EPISCOPUL ISAIA DE RADAUTI
MITROPOLITUL TEOFAN II
SFANTUL IOAN ARHIEPISCOPUL
CUVIOSII PARINTI EVLOGHIE, PIMEN, MISAIL, VASILE SI PAISIE
CUVIOSUL FILOTEI DASCALUL
CUVIOSUL IEREMIA ROMANUL
CUVIOSUL DOSOFTEI DASCALUL
CUVIOSUL ISAIA PUSTNICUL
CUVIOSII VUCOL, GHEDEON SI GHERMAN
CUVIOSUL PANGRATIE ARHIMANDRITUL
EPISCOPUL EFREM AL RADAUTILOR
MITROPOLITUL ANASTASIE CRIMCA
CUVIOSUL IOANICHIE SCHIMONAHUL
CUVIOSII SIHASTRI DANIIL SI MISAIL
CUVIOSUL NEOFIT SIHASTRUL
CUVIOSUL MELETIE SIHASTRUL
SFANTUL IERARH IOREST MARTURISITORUL
SFANTUL EPIFANIE DE LA VORONET
SFANTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA PARTOS
SFANTUL MUCENIC IOAN VALAHUL
MITROPOLITUL VARLAAM
CUVIOSUL ATANASIE IEROSCHIMONAHUL
SIHASTRII IOSIF, PARTENIE SI PAVEL
SFANTUL RAFAIL DE LA AGAPIA
SFANTUL PARTENIE DE LA AGAPIA
SFANTUL CHIRIAC DE LA BISERICANI
SFANTUL CHIRIAC DE LA TAZLAU
199
CUVIOSII SILVESTRU, IOV SI AGATON
SFANTUL IERARH SAVA MARTURISITORUL
FERICITUL MITROPOLIT DOSOFTEI
CUVIOSUL LAZAR SIHASTRUL
CUVIOASA CASIANA SCHIMONAHIA
CUVIOASA SOFIA SCHIMONAHIA
CUVIOASA MELANIA SCHIMONAHIA
CUVIOSUL VARSANUFIE SIHASTRUL
CUVIOSUL PAVEL SIHASTRUL
SFANTA TEODORA DE LA SIHLA
CUVIOSUL ELEFTERIE SIHASTRUL
EPISCOPUL MITROFAN DE BUZAU
CUVIOSII PATAPIE SI NICANDRU
MITROPOLITUL TEODOSIE
SFANTUL IERARH ANTIM IVIREANUL
EPISCOPUL PAHOMIE AL ROMANULUI
CUVIOASA MAVRA DE LA CEAHLAU
SFANTUL ANTONIE SIHASTRUL
SFANTUL VISARION MARTURISITORUL
CUVIOSUL IOAN ARHIMANDRITUL
PUSTNICII DIN POIANA TRAPEZEI
CUVIOSUL AGAFTON SIHASTRUL
CUVIOSUL ISACHIE SIHASTRUL
CUVIOSUL SEBASTIAN SIHASTRUL
EPISCOPUL IOANICHIE AL ROMANULUI
CUVIOSUL VASILE IEROSCHIMONAHUL
SFANTUL SOFRONIE MARTURISITORUL
CUVIOSUL RAFAIL CALIGRAFUL
CUVIOSUL SILA IEROSCHIMONAHUL
CUVIOSUL VARTOLOMEU MAZAREANUL
SFANTUL PAISIE DE LA NEAMT
ARHIMANDRITUL LAZAR URSU
MITROPOLITUL IACOB STAMATI
CUVIOSUL ARHIMANDRIT GHEORGHE
CUVIOSUL SISOE SIHASTRUL
MONAHUL GHERONTIE DASCALUL
SCHIMONAHIA NAZARIA
ARHIMANDRITUL TIMOTEI
CUVIOSII PARINTI DIN MANASTIREA SECU
ARHIMANDRITUL ILARIE
CUVIOSUL IOSIF PUSTNICUL
CUVIOSUL PIMEN IEROSCHIMONAHUL
ARHIMANDRITUL DOMETIAN
CUVIOSUL ZOSIMA PUSTNICUL
SCHIMONAHIA FILOTEIA
MITROPOLITUL GRIGORIE DASCALUL
IEROMONAHUL MACARIE DASCALUL
SCHIMONAHUL ISAAC DASCALUL
IEROSCHIMONAHUL IOSIF PROTOPSALTUL
SCHIMONAHIA OLIMPIADA
SCHIMONAHUL NICANOR
CUVIOSUL IUSTIN IEROSCHIMONAHUL
PUSTNICUL SFANT
EPISCOPUL CHESARIE AL BUZAULUI
MITROPOLITUL VENIAMIN COSTACHI
CUVIOSUL CALINIC PUSTNICUL
CUVIOASA XENIA SCHIMONAHIA
ARHIMANDRITUL NEONIL BUZILA
IEROSCHIMONAHUL VALERIAN
SCHIMONAHIA SAFTA BRANCOVEANU
ARHIMANDRITUL IRINARH ROSETI
ARHIMANDRITUL VISARION FAGARASANUL
200
PUSTNICUL GHERASIM CEL NEBUN PENTRU HRISTOS
IEROSCHIMONAHUL IONA
SFANTUL IERARH CALINIC DE LA CERNICA
CUVIOSUL PROCOPIE - PICU - PATRUT
ARHIMANDRITUL VARNAVA
MITROPOLITUL ARDEALULUI ANDREI SAGUNA
SCHIMONAHUL GORDIE PUSTNICUL
IEROSCHIMONAHUL OREST BALDOVIN
SFANTUL ANTIPA ATONITUL
DUHOVNICUL IOASAF APOSTOLIU
ARHIMANDRITUL TEOFAN CRISTEA
SCHIMONAHIA TAVEFTA URSACHE
ARHIMANDRITUL GHERMAN IONESCU
IEROSCHIMONAHUL NEOFIT ELIADE
ARHIMANDRITUL TIMOTEI IONESCU
MONAHIA EUFROSINA LAZU
CUVIOSUL AVXENTIE SIHASTRUL
ARHIMANDRITUL ANDRONIC POPOVICI
EPISCOPUL MELCHISEDEC STEFANESCU
IEROSCHIMONAHUL NIFON IONESCU
MITROPOLITUL IOSIF NANIESCU
SCHIMONAHIILE FEVRONIA, SOFIA SI OLIMPIADA
CUVIOSUL NECTARIE PROTOPSALTUL
IEROSCHIMONAHUL VASIAN PANAITE
IEROSCHIMONAHUL SAVA POPESCU
CUVIOSUL DOMETIE MONAHUL
SCHIMONAHUL ATANASIE POPESCU
CUVIOSUL ARHIMANDRIT IRODION IONESCU
ARHIMANDRITUL CHIRIAC NICOLAU
MOSUL GHEORGHE LAZAR
MONAHUL SILVESTRU AILINCAI
SCHIMONAHUL IRINARH SISMAN
MONAHIA MARIA STURZA
ARHIMANDRITUL VISARION IONESCU
ARHIMANDRITUL CALIST GHEORGHIU
PUSTNICUL GHERASIM GREERUS
MONAHIA ELISABETA VLAHUTA
SCHIMONAHIA SUZANA STEFANESCU
PROTOSINGHELUL GHEDEON GEORGESCU
MONAHIA XENIA VELISARIE
MONAHIA EPRAXIA DEMI
PROTOSINGHELUL PORFIRIE BUCURESCU
ARHIEREUL VALERIAN STEFANESCU
IEROSCHIMONAHUL ILIE VULPE
IERODIACONUL CRISTOFOR SIHASTRUL
RASOFORUL VASILE ILIE
MONAHUL GHERASIM ILIE
IEROSCHIMONAHUL VARLAAM VANTU
MONAHUL ILARION IONICA
MONAHIA MATRONA DOMNARU
CUVIOSUL GHELASIE MALOVICEANU
MONAHUL MINA DIACONESCU
MONAHIA MELITINA BEU
MONAHIA DOMNICA DUMITRESCU
MONAHUL ILARION RADU
MONAHUL STEFAN SIHASTRUL - Manastirea Sfantul Sava-Betleem
PUSTNICII PARTENIE SI GHERASIM
ARHIMANDRITUL GRIGORIE GEORGESCU
CUVIOSUL IOIL MONAHUL
IEROMONAHUL IGNATIE RADULESCU
MONAHUL IOV BURLACU
ARHIMANDRITUL ANTIPA DINESCU
ARHIDIACONUL VARLAAM ARGHIRESCU
201
MONAHUL IOANICHIE STURZU
MONAHIA EPIHARIA MOISESCU
PROTOSINGHELUL IOSIF CRACIUN
PROTOSINGHELUL IOANICHIE MOROI
SCHIMONAHUL GRIGORIE BICA
PROTOSINGHELUL GHEDEON VERENCIUC
PROTOSINGHELUL VICHENTIE MALAU
CUVIOSUL VITALIE MONAHUL
MONAHUL GALACTION ILIE
MONAHUL GHERVASIE GASPAR
IEROMONAHUL VARNAVA LASCONI
MONAHUL EVGHENIE DUMITRESCU
IEROMONAHUL COZMA POPA
ARHIMANDRITUL SAVA CIMPOCA
MONAHUL ATANASIE PAVALUCA
SCHIMONAHUL IONA BALASESCU
PROTOSINGHELUL MIHAIL BADELA
SCHIMONAHUL GHERASIM CIRJA
CUVIOSUL IOAN IACOB HOZEVITUL DE LA NEAMT
MONAHUL DAMIAN TIRU
SCHIMONAHIA VALENTINA NEACSU
PROTOSINGHELUL IOSIF RUSU
MONAHIA EPRAXIA MALAU
PROTOSINGHELUL DANIIL PRICOP
SCHIMONAHUL IUVENALIE BIRSAN
MONAHIA AGAFIA ILIE
SCHIMONAHIA MELANIA MINCU
IEROMONAHUL DAMIAN STOG
PROTOSINGHELUL EFTIMIE TANASE
MONAHUL PAISIE NICHITENCU
MONAHUL GUDIIL AVACARITEI
ARHIMANDRITUL NICODIM SACHELARIE
PR0T0SINGHELUL ANTIM GAINA
PROTOSINGHELUL CALISTRAT BOBU
ARHIMANDRITUL DOMETIE MANOLACHE
EPISCOPUL CHESARIE PAUNESCU
PROTOSINGHELUL NICODIM MANDITA
MONAHUL VENIAMIN IORGA
PROTOSINGHELUL IOACHIM SPATARU
ARHIMANDRITUL HRISOSTOM POSTOLACHE
202

Ioanichie Balan Patericul Romanesc PDF Si FULL TEXT 2005

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ioanichie Balan Patericul Romanesc PDF Si FULL TEXT 2005

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arhimandrit IOANIGHIE BLAN

TIPRIT CU BINECUVÂNTAREA ÎNALT PREA SFINITULUI

EDITURA MNSTIREA SIHSTRIA

Cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, i cu

Alturi de Arhimandritul Cleopa Ilie am adugat în Pateric i ali doi

Cartea de fa este rodul unor îndelungate osteneli ale printelui ieromonah

Totodat, lucrarea de fa are i

nostru n-a existat o spiritualitate trit cu total druire de sine i în sfinenie.

Având în vedere aceast cunoatere a Ortodoxiei româneti, cartea de fa

Patericul de fa o carte de aleas trire duhovniceasc, dovedit cu

Preot dr. acad. DUMITRU STNJLOAE

Patericele sunt crile duhovniceti cele mai reprezentative ale

Cirului, în anul 440; Matericonul (patericul cuvioaselor monahii din Egipt),

paterice locale, înc necunoscute.

Moldovei (1632-1657), care a circulat în manuscris prin mnstiri, dar care

câte sunt aezate în deosebite pricini fr

Adic scris în limba greac.

Ne întrebm oare câi sihastri i clugri sfini s-or fi nevoit pe

în anul 1980 s-a editat i tiprit, la Tipografia Institutului Biblic - Bucureti,

ale cuvioilor români, se impunea o nou ediie a Patericului Românesc.

Descrierea Moldovei, Bucureti, 1973, pag. 359

Menionm c Românesc a fost tradus i peste hotare în câteva

în dou volume - anii 1997 - 1998, la mnstirea ortodox Sfântul Paisie,

iubesc atât de mult.

Arhimandrit Ioanichie Blan

Intrarea Maicii Domnului în Biseric

Minor-Dobrogea). Episcopul Evanghelicus a pstorit pe cretinii autohtoni

Episcopul Evanghelicus, originar din Tracia, a convertit la credina în

SFINII MUCENICI EPICTET PREOTUL

"^ _ <! -^V^.. > —^^,, J.

Sfîntul loan Cassian ( + 435)

Cuviosul Dionisie Exiguul (-f-540)

Sfîntul Grigorie Decapolitul ( + 842)

Sf. Mucenic loan cel Nou de la Suceava (+1330)

Sfînta Cuvioasa Parascheva de la lai Sfîniul Dimrtrie cel Nou de Ia Bucureti

Cuviosul loan Pustnicul de la Prislop

Sfîntul Ierarh Ghelasie de la Rîmef (secolul XIV)

SfîntuJ Ierarh Nifort (+1508) Sfîntul Nrcodim de la Tismana (-f 1406)

Sfînta Mîn tire Neamf {secolul XIV)

Sfînta Mîn tire Bistrifa-Neam (secolul XIV)

Sfîntul Daniil Sihastru (secolul XV) Mitropolitul Moldovei Grîgorie Roea

Sfînta Mînstire Putna (1466)

Dumnezeu de preotul Bonosus, fiind botezai de episcopul de Tomis, Evan-

SFANUL SFINIT MUCENIC EFREM,

Al doilea episcop cunoscut al Eparhiei Tonusului, care a ocupat un timp

muli sclavi, pe care apoi îi cretina.

capul în anul 304 i i se face pomenirea Ia 7 martie.

Tomis, în Sciia Mic, un episcop Efrem.

SFINII MUCENICI TIT I GORDIAN,

Aceti doi episcopi tomitani erau, probabil, originari din Capadocia

„Aici odihnete martirul lui Hristos i episcopul ...".

Urmându-i pe scaunul de la Tomis episcopul Gordian, acesta a continuat

în timpul sângeroaselor persecuii de la Gurile Dunrii, din anii 320-323, i s-a

Macrobiu, Helia, Zotic, Lucian i Valerian. Sinaxarele greceti i crile de

actele martirice din Martirologiul Roman (Acta Sanctorum) îl pomenesc

Mic, adic Dobrogea de astzi, acum dou milenii fcea

sfintelor moate i scriau scurte biografii cu viaa i ptimirea sfinilor

Sfini români i aprtori ai legii strmoeti, 1987, p. 173.

(bazilici) de piatr i crmid, ale cror numeroase ruine se vd i astzi în

timpul persecuiei lui Diocleian, în anii 303-304, fie în timpul ultimei

în timpul Sfântului Constantin cel Mare, procesul de cretinare în Dacia

Numele episcopului tomitan din timpul Sfântului Constantin cel Mare

Acest episcop tomitan a depus o intens activitate misionar în Dacia