MOARTEA celui care a vrut SĂ MUTE

DATA Praznicului Naşterii Domnului după

calendarul papei

«Blestemat să fie tot cel ce face lucrurile

Domnului cu nebăgare de seamă.»[1]

Ieremia 48, 10

„Proloagele de la Pecerska – Minuni din secolul al XVII-lea”, Sfântul Petru Movilă, Editura
Areopag, Bucureşti, 2013, pp. 124-126:

«[…] în ţinutul Prszemysl, un nobil, pe nume Erasm Herbort, în postul Crăciunului, la câteva
zile înainte de sărbătoarea latinească a Naşterii lui Hristos, sfătuit de preoţii latini şi de slugile
sale care erau de aceeaşi credinţă […], i-a adunat din toate satele sale (căci era bogat) pe toţi
preoţii ortodocşi, cu protopopul în frunte, vreo doisprezece la număr, şi le-a poruncit să
sărbătorească împreună cu ei Crăciunul, după noul calendar scornit de latini, şi să mănânce
carne. Ei nu au vrut să facă una ca asta şi au jurat că mai degrabă mor cu toţii decât să
îngăduie stăpânului lor să strice postul şi să schimbe calendarul moştenit de la părinţii teofori.
El, însă, ieşindu-şi din fire, i-a necinstit si, înjurând cu ură credinţa ortodoxă ˂…˃[2], a
poruncit să-i închidă în temniţă. Ei, plângând şi suspinând, strigau către Dumnezeu, bucurându-
se că s-au învrednicit să primească necinstirea şi temniţa pentru dreapta credinţă.

La sfatul episcopului lor ortodox, care era Mihail Kopîstenski, au hotărât să nu se supună
silniciei stăpânului lor, ci mai bine să sufere ca oameni ai Domnului decât să aibă parte de
plăcere vremelnică şi de moarte veşnică , înhăitându-se cu păgânii[3]. Şi cu toţii (precum
apostolii de pe vremuri), şi-au ridicat glasul şi mâinile, cu lacrimi şi suspine din inimă către
Dumnezeu, Care ştie să-i izbăvească de nenorocire pe cei evlavioşi, rugându-se să nu lase
credinţa ortodoxă la râsul şi batjocura apostatului mârşav, ci să răzbune în grabă urgisirea lor.
Şi când se rugau şi strigau către Dumnezeu (căci era cu doua zile înainte de sărbătoarea
latinească a Crăciunului) – aoleu, judecată a Domnului, […] grabnică răzbunare! – s-a
îmbolnăvit năprasnic acel Herbort, iar slugile lui, văzând aceasta, au înţeles îndată că boala
stăpânului lor se trage de la batjocorirea slugilor Domnului, au dat fuga la temniţă să-i
slobozească pe preoţi. Însă, până să ajungă ei la temniţă, stăpânul lor cel nemernic şi-a borât
sufletul răutăcios.

Şi aşa, robii lui Dumnezeu au scăpat minunat din închisoare, datorită marii lor răbdări şi
dârzeniei în credinţă, căci nu le dă Dumnezeu putere păcătoşilor asupra sorţii celor drepţi şi ştie
a-i izbăvi de la moarte pe credincioşi, iar pe cei răi ştie cum să-i chinuiască în ziua mâniei Sale.
Căci pe cât este de milostiv şi mult râbdător, pe atât este şi de drept şi de grabnic la pedepsirea
celor ce se mândresc peste măsură, Şi Lui I se cuvine toată slava şi închinăciunea, în vecii
vecilor. Amin.»

În aceeaşi ordine de idei, este de luat aminte şi la faptul cum Dumnezeu a pedepsit episcopul
nou-calendarist al Larissei pentru neascultarea faţă de Sfântul Spiridon a cărui prăznuire se face
la data de 12/25 decembrie, întâmplare care se găseşte descrisă aici.

‫٭‬

Dar, şi în faţa evidenţei, cei care vor să se îndreptăţească în a se ţine cu tărie şi pe mai departe de
inovaţia calendaristă – deşi conştiinţa îi mustră asupra faptului că nu urmează Predania Bisericii
pe care o cunosc prea bine – este probabil să îşi construiască o apărare a poziţiei lor tocmai din
cele pe care le scrie Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului, în al său Hronograf despre ce i-a
poruncit Dumnezeu lui Moise şi Aaron, anume:

«„luna aceasta vă este vouă începătură a lunilor, cea întâi va fi vouă între lunile anului”. Iar de
la Septembrie s-au obişnuit a număra anii israeliţii în Egipt de la închinătorii de idoli cei ce nu
ştiau pe Dumnezeu, nici de zidirea lumii nu ştiau nimic, nici de întâiul om Adam. Şi era după
aceea la israeliţi îndoit anul, bisericesc şi politicesc. Cel bisericesc se începea de la Martie, iar
cel politicesc (precum şi la toţi grecii) de la septembrie. După care obicei al lor, şi Dumnezeu
pogorâre făcându-le lor, a hotârât să fie de la Septembrie anul cel primit al odihnei pâmântului
şi al iertării datoriilor şi al slobozirii robilor, precum de aceasta în cartea Leviţilor[4], în
capitolul 23 se scrie»[5],

în sensul că aşa cum în vechime au fost îngăduite şi trecute cu vederea de Dumnezeu cele care
privesc numărarea zilelor, tot aşa şi astăzi nu ar fi după aceştia de vreo prea mare importanţă
prăznuirea după calendarul ortodox pe care l-au urmat Sfinţii Părinţi.

Drept aceea, pentru a fi respinsă o astfel de analogie nepotrivită întrucât Biserica Dreptslăvitoare
a aruncat o mulţime de anatheme asupra celor care vor schimba rânduiala numărării zilelor,
redăm din cartea Stâlpii Ortodoxiei[6] trei scurte fragmente:

«Reforma calendarului Iulian a fost plănuită de către Papii din vechime. Schimbarea
calendarului a fost necontenit zădărnicită de către obştile monahale din Răsărit şi din Apus,
sprijinite şi de atenţionările, mustrările înfricoşătoare şi anathemele Sinoadelor: „Obiceiurile
cele din început ţie-se” (Canonul 6 de la Întâiul Sinod Ecumenic); „Fiindcă obiceiul şi
predania veche s’a apucat a se ţinea” (Canonul 7 Întâiul Sinod Ecumenic); „după Canoanele
Cuvioşilor Părinţi, şi după vechiul obicei” (Canonul 8 de la al Treilea Sinod Ecumenic). Sf.
Beda Venerabilul (cca. 673–735) declara cu tărie: „Aşa-zisa îndreptare a calendarului
bisericesc nu este îngăduită nimănui”.»

«[…] în 1583, s’a adunat un sinod la Constantinopol. Primul Sinod, ţinut la 20 Noiembrie,
1583, sub preşedinţia Patriarhilor Ieremia al II-lea al Constantinopolului, Silvestru al
Alexandriei şi Sofronie al Ierusalimului, a osândit calendarul introdus de Papa Grigorie al
Romei şi nu l-a primit, aşa cum ceruseră latinii.[7]

Sinodul a dat un Sigilion[8], care a fost trimis tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale, în care se
enumerau principalele erezii ale papalităţii şi se anathemizau.»

«O altă osândire a avut loc în Februarie, 1593, care a respins noul calendar […]. Conform
Episcopului Policarp al Diavliei, „în 1593, un Sinod al Bisericilor Ortodoxe, la care au luat
parte cei patru Patriarhi, trimisul Bisericii Rusiei şi mulţi alţi ierarhi ortodocşi, reprezentând
Bisericile Ortodoxe[9], s-a adunat la Cosntantinopol şi a poruncit: ’Cel ce nu urmează, ci
voieşte a răsturna şi a nimici obiceiurile Bisericii, hotărâte de cele Şapte Sinoade Ecumenice, în
ce priveşte ţinerea Sfintelor Paşti şi Minologhionul (calendarul sărbătorilor cu dată fixă), şi
voieşte a urma noua Pashalie şi Minologhie a astronomilor Papei, (…) să fie anathema şi în
afara Bisericii lui Hristos şi a adunării credincioşilor…’ ”[10]»

Şi deşi până şi despre glasul Bisericii, ce este povăţuită de către Duhul Adevărului, putem a
înţelege că «e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri» (Evrei 4, 12) prin
care se destramă cele nedesluşite şi de neînţeles, nu puţine sunt persoanele ce pretind că
respectivele condamnări nu ar fi aplicabile şi schismaticilor care au adoptat inovaţia calendaristă
după Conferinţa pan-kakodoxă din anul 1923, deoarece în cazul acestora nu ar fi întrunită în
prezent îndeplinirea presupusei (după dânşii) condiţii cumulative pe care ar fi precizat-o textele
sinodale respective – schimbarea atât a datei de calcul a Pascaliei, cât şi a Mineiului. Dar o
asemenea înţelegere în literă a textelor în cauză, făcută după modelul în care sunt interpretate
legile şi celelalte acte normative lumeşti, ar putea conduce şi la alte veritabile absurdităţi,
deoarece este similară exemplului următor: este îndeobşte recunoscut că cine nu mărturiseşte pe
Stăpâna noastră a fi 1) Născătoare de Dumnezeu şi 2) pururea fecioară este un eretic predat
anathemei Bisericii Soborniceşti; dar pentru cine se poticneşte de o conjuncţie, dacă cel cu
numele Ibas (la care se face referire în punctul 14 al Hotărârii Sinodului al V-lea Ecumenic) ar fi
contestat doar că Preasfânta Maria ar fi Născătoare de Dumnezeu, ori numai că ar fi pururea
fecioară, nu ar fi intrat sub condamnarea Bisericii datorită neîndeplinirii presupusei condiţii
cumulative.

În lumina grelelor hotărâri sinodale menţionate anterior, referitoare la cei care vor urma inovaţia
calendaristă, cuvintele din 1926 ale Episcopului Roman Ciorogariu, care – încercând să îi
liniştească pe cei frământaţi de batjocorirea Predaniei începând cu 1924 – scria: «am auzit cu
mâhnire că unii dintre voi, iubiții mei, spun că noi românii ortodocși am fi primit calendarul
catolicilor. Această credință a unora dintre voi este greșită. (…). Este adevărat că îndreptând noi
calendarul nostru, l-am apropiat de calendarul catolic. Calendarul nostru este însă tot
calendarul vechiu, dar îndreptat și niciodecum calendarul catolicilor (…); nu s-au schimbat nici
sfinții din fiecare zi, ei rămân aceiași ca mai înainte; nici posturile, care rămân aceleași și tot
așa de mari ca în calendarul vechiu, dar după socoteala nouă încep mai curând și se sfârșesc
mai degrabă; nici timpul prăznuirii Paștelor nu s-a schimbat»[11], propovăduiesc neadevărul şi
amăgesc pe cei neştiutori, căci Postul Sfinţilor Apostoli schismaticii au îndrăznit să îl scurteze cu
a lor samavolnică decizie şi până la numai o zi [!], aşa cum este demonstrat aici, iar tocmai în
anul 1926, după cum arată domnul Dan Bădulescu, «au avut loc mari tulburări şi ispite în ţară
cu privire la data prăznuirii Sfintelor Paşti» ce au «căzut în calendarul iulian pe 19 aprilie ceea
ce dădea pe stilul nou 2 mai. Iată deja un prim moment al depăşirii intervalului de 22 martie –
25 aprilie. […] s-a ales ca dată în loc de 2 mai, 4 aprilie. În acest punct s-a produs următorul
clivaj: B.O.R. s-a rupt în prăznuirea sa de restul bisericilor ortodoxe. Dezastrul nu s-a oprit aici,
ci a continuat în anul 1929, când s-a profilat din nou o situaţie similară. De data aceasta
Biserica noastră a fost zguduită mult mai serios, şi sminteala a antrenat pături mult mai largi. În
această problemă s-au implicat şi elita intelectualilor vremii ca Nae Ionescu şi Mircea
Vulcănescu, ce ne-au lăsat pagini excepţionale de documentare şi atitudine ortodoxă»[12].

«Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.» (Efeseni 5, 17)

Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei

12/25 decembrie 2017

[1] Sursa: bibliaortodoxa.ro.

[2] Din Nota editorului: «Locurile unde manuscrisul este deteriorat şi ilizibil sunt marcate prin
˂…˃».

[3] Păgâni – aşa sunt numiţi pe bună dreptate ereticii papistaşi, ca unii care sunt înstrăinaţi cu
totul de Domnul, căci Îl hulesc pe Dumnezeu Duhul Sfânt prin a lor dogmă blasfemiatoare
filioque.

[4] Leviticul.

[5] Hronograf, Editura Pelerinul român, Oradea, 2005, p.62.

[6] Stâlpii Ortodoxiei, Editura Cartea Ortodoxă şi Editura Egumeniţa, 2008, pp.294–296.

[7] Istoria Bisericii, Mitropolitul Meletie al Athenei, Austria, 1784, cap.XI, p.402 apud op.cit.

[8] Textul tradus al Sigilionului din 1583 se găseşte aici.

[9] Sinod ce întruneşte condiţiile unui adevărat sinod ecumenic al Bisericii, atât prin prisma
participanţilor, cât şi a temelor abordate.
[10] Schimbarea Calendarului, Episcopul Policarp al Diavliei, Athena, 1947, p.13 apud Stâlpii
Ortodoxiei.

[11] Zile trăite, Roman Ciorogaiu [sic!], Episcopul Orăzii, Oradea, 1926 apud
adevarul.ro/cultura/istorie/reforma-calendarului-adus-schisma-biserica-ortodoxa-
1_50b9f0fd7c42d5a663ad0fa4/index.html

[12] Sursa: hexaimeron.ro/Calendar/Rezistenta.html.

 Facebook5

 Twitter

 Google

 Pinterest

 LinkedIn

 WhatsApp

 Email

 Listare

Similare

ARĂTAREA PE CER A CRUCII LUI HRISTOS LA ATENA ÎN ANUL 1925, EXACT ÎN

TIMPUL PRIVEGHERII PENTRU PRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI !În "Fără
categorie"

ÎNALTĂ TRĂDARE! “Patriarhul” Kiril recunoaşte deschis că lucrează pentru înscăunarea

falsului Mesia pe care îl aşteaptă poporul evreu cel ucigaş de Dumnezeu: «Dragii mei frați
hasidici… EU VOI FACE PENTRU VOI TOTUL CA VISUL VOSTRU SĂ SE
ÎMPLINEASCĂ!»În "Fără categorie"

Atenţie TUTUROR celor ce participă la “liturghiile” săvârşite de domnul Daniel Ciobotea, unde
ÎMPREUNĂ CU ACESTA SE ROAGĂ pentru aşa-zisul patriarh Kiril Gundiaev, individul care
ÎL HULEŞTE PE DUMNEZEU, Cel în Treime închinat !În "Fără categorie"

 Etichetat

 1583
 1593

 1923

 1924

 Adevarata Biserica

 Adevatata Ortodoxie

 anatema

 anathema

 Atena 1925

 Biserica Catolica

 Biserica lui Hristos

 Biserica Ortodoxa

 Biserica Ortodoxa a Rusiei

 BOR

 BOSV

 calendar

 calendar bisericesc

 calendar ortodox

 calendarul gregorian

 calendarul indreptat

 calendarul iulian

 calendarul vechi

 Conferinta de la Constantinopol

 Conferinta din 1923

 Consiliul Mondial al Bisericilor

 Craciun

 Dumnezeu

 Ecumenism

 eretici

 ereziarhi

 erezie

 Hronograf

 Ilie Cleopa

 indreptarea calendarului

 inovatia calendarista

 Istoria Bisericii

 Miron Cristea

 Nasterea Domnului

 neostilism

 Paisie Aghioritul

 Papa Grigorie

 Patriarhia de Constantinopol

 Patriarhia Romana

 Petru Movila

 Praznicul Nasterii Domnului

 Proloagele de la Pecerska

 Roman Ciorogariu
 schimbarea calendarului

 schisma

 schismatici

 Sf. Spiridon

 Sfantul Sinod

 Sfantul Spiridon

 Sigilion

 Sigilionul din 1583

 Sinod

 stil nou

 stil vechi

 stilism

 stilisti

 stiri ortodoxe

 stiri religioase