Anatema dată asupra calendarului gregorian

la sinodul de la 1583
SIGILIONUL SAU ANATEMA DATA DE SFINTII PARINTI IMPOTRIVA CALENDARULUI GREGORIAN LA
1583

791

Facebook

Twitter

Google+

Pinterest
La anul 1583 Papa Grigorie XIII al Romei, schimbând calendarul iulian, a făcut numeroase
presiuni asupra Patriarhului Constantinopolului din acea vreme – Ieremia al II-lea (1572-
1579, 1580-1584, 1587-1595), pentru a-l face să urmeze inovarea calendaristică
apuseană. Patriarhul în repetate rânduri l-a refuzat şi pentru a pune capăt presiunilor, a
convocat un sinod în acelaşi an la Constantinopol, unde au luat parte alături de el şi
Patriarhul Silvestru al Alexandriei, Patriarhul Sofronie al Ierusalimului şi mulţi alţii. Acest
sinod numit „Pecetluire”, trimis către toate bisericile ortodoxe locale, arată principalele
erezii papale şi le declară ca fiind în afara Bisericii Ortodoxe prin anatemizarea celor care
le cred şi le practică. Iată întregul text al „Pecetluirii”:

Către toţi creştinii adevăraţi, mădulare ale Sfintei, Catholicesti [Universale] şi Apostoleşti
Biserici de Răsărit a lui Hristos din Constantinopol şi din tot locul, har, pace şi milă vouă
de la Atotputernicul Dumnezeu.

Nici un pic de tulburare nu a făcut în Corabia din vechime furtuna care s-a ridicat din
adâncuri. Şi dacă Domnul Dumnezeu, amintit de Noe, nu ar fi binevoit a potoli apele, nu
ar fi fost nici o şansă de salvare a ei. În acelaşi chip şi împotriva Corabiei Bisericii
Ortodoxe, ereticii au ridicat un război neîndurător, şi noi am socotit a fi voia lui Dumnezeu
de a lăsa urmaşilor prezentul tom împotriva lor, aşa încât hotărârile cele scrise aici să fie
fără doar şi poate în apărarea Ortodoxiei noastre. Dar pentru ca documentul să nu fie prea
împovărător (greoi) pentru oamenii simpli, am hotărât a-l pune în opt capete lesnicioase,
după cum urmează:

Din Vechea Romă au venit anumiţi oameni care au învăţat acolo să gândească latineşte.
Dar cel mai rău lucru e că înainte au fost bizantini, născuţi şi crescuţi prin părţile noastre;
dar nu numai că şi-au schimbat credinţa, dar au şi ridicat război Ortodoxiei şi adevăratelor
dogme ale Bisericii de Răsărit şi s-au răzvrătit împotriva lui Hristos Însuşi, împotriva
dumnezeieştilor Apostoli şi Sfintelor Sinoade ale Sfinţilor Părinţi care ni le-au lăsat. Drept
pentru care i-am tăiat ca nişte mădulare putrede şi

HOTĂRÂM:

I. Orişicine nu ar mărturisi cu inima şi cu gura că este mădular al Bisericii de

Răsărit botezat ortodox şi că Sfântul Duh purcede numai de la Tatăl fiinţial şi
ipostatic, aşa cum Hristos spune în Evanghelie, ci Duhul purcede de la Tatăl şi de
la Fiul în acelaşi timp, unul ca acesta să fie lepădat afară de Biserică şi să fie
anatema.

II. Orişicine nu ar mărturisi că în taina Sfintei Liturghii, laicii trebuie să se

împărtăşească odată cu cele două sfinte părţi, a Preasfântului Trup şi a
Preasfântului Sânge, ci să spună că este de ajuns a primi numai trupul pentru că
sângele este inclus, chiar dacă Hristos le-a sfinţit separat şi le-a dăruit fiecăruia
din Apostoli, unul ca acesta să fie anatema.

III. Orişicine ar spune că Domnul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taină a
folosit azime ca şi evreii şi nu pâine dospită, unul ca acesta să fie departe de noi
şi sub anatemă ca unul ce gândeşte ca un evreu şi vrea să introducă doctrina lui
Apolinarie şi a armenilor în Biserica lui Hristos, cu a Cărui încuviinţare îl dăm de
două ori anatemei.

IV. Orişicine ar spune că atunci când Hristos Dumnezeu va veni să judece lumea,
El nu va veni să judece sufletele împreună cu trupurile, ci numai să hotărască
asupra trupurilor, să fie anatema.

V. Orişicine ar spune că atunci când mor, sufletele creştinilor care s-au pocăit în
această viaţă dar nu şi-au câştigat mântuirea merg în Purgatoriu – care este un
basm grecesc – unde focul şi chinurile îi purifică, şi ei cred că nu sunt chinuri
veşnice – aşa cum credea blestematul Origen – şi dau din această pricină
slobozire păcatelor, pe unii ca aceştia îi dăm anatemei.
VI. Orişicine ar spune că Papa e capul Bisericii şi nu Hristos Dumnezeu, şi că
Papa are autoritatea de a trimite în Rai prin scrisorile sale, şi că poate ierta
păcatele prin plata indulgenţelor, unul ca acesta să fie anatema.

VII. Orişicine nu ar urma hotărârile Bisericii statuate în cele Şapte Soboare

Ecumenice şi Sfintele Paşti socotite pentru a le urma, ci vrea să urmeze noua
invenţie a pascaliei şi a noului calendar al astronomilor atei papişti, şi vor să
răstălmăcească şi să distrugă dogmele şi tradiţia Bisericii care noi le-am
moştenit de la Sfinţii Părinţi, anatema unora ca aceştia şi să fie îndepărtaţi de
Biserică şi de împărtăşirea credinţei.

VIII. Rugăm pe toţi binecredincioşii ortodocşi: rămâneţi în credinţa

strămoşească ce-aţi învăţat-o până acum, în care v-aţi născut şi crescut, şi când
vremurile o vor cere, vărsaţi-vă sângele pentru a păstra credinţa moştenită de
Sfinţii Părinţi. Luaţi aminte la cele scrise mai înainte şi credeţi că Hristos vă va
ajuta să le împliniţi. Fie ca umila noastră binecuvântare să fie cu voi cu toţi.
Amin.

Semnăturile ierarhilor:

† Ieremia al Constantinopolului
† Silvestru al Alexandriei
† Sofronie al Ierusalimului

dimpreună cu tot soborul episcopilor prezenţi în Sfântul Sinod Anul 1583 de la naşterea
Domnului, indictionul 12, 20 noiembrie.

„Pecetluirea” a fost găsită în manuscris în Codexul 772 din biblioteca Mănăstirii Sf.
Pantelimon şi în mss. Codex 285 în chilia “Imnul Acatist” din Schitul Kapsocalivia din
Sfântul Munte Athos. În România a fost pentru prima dată publicat la Bucureşti în anul
1881 în revista “Biserica Ortodoxă Română” nr.12, de arhimandritul rus Porfirie Uspenski,
care l-a copiat dintr-un manuscris al bibliotecii Mănăstirii Sinai.