Canoane de Rugăciuni Aprilie

Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca
1 Aprilie
Troparul Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, glasul al 8-lea:

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat
să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu
îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Maria, duhul tău.
Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:
Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea preaîntr-armată, iar Întrupându-Se Cuvântul a
pierdut păcatul cel rău, Domnul Cel Preaslăvit, că Singur cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfântă Cuvioasă Maria, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Aflând tu acum Strălucirea Frumuseţii cea plină de luciri şi a Razei Celei dătătoare de Lumină, luminează-mi, te
rog, sufletul meu cel întunecat de patimi, prin rugăciunile tale cele către Domnul, Mărită Marie.
Omorându-ţi odinioară sufletul, prin sfătuirea cea rea a şarpelui şi alunecând la fapte fără socoteală şi pogorându-l
întru adâncimea pierzării, ai ales cele mai bune şi cele vremelnice le-ai defăimat.
Cu cugete necuvioase, prin patimi mai înainte spurcându-ţi bunul neam al sufletului şi nerobirea şi purtând
îmbrăcămintea cea murdară a stricăciunii, ai uitat de Slava cea mai presus de minte, a Celui Ce te-a zidit.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Hrănindu-ţi gândul cu neoprirea şi cu deşertăciunea dezmierdărilor, amăgind pe îndrăgitori, te-ai depărtat pe sineţi
de împărtăşirea cea mai bună, punând împotriva ei semeţia a tot păcatul, vrednică de laudă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiindu-mi cugetul întinat de patimi şi rănit de păcate şi cumplit tulburându-se, curăţeşte-mă şi mă miluieşte de
păcate, Ceea ce eşti Plină de har, Care ai născut Nestricăciunea Cea Înfiinţată şi Izvorâtoare de viaţă.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei...

Cu dragostea cea îndumnezeită te-ai întraripat şi lepădându-te de mărirea cea trecătoare, te-ai apropiat de Stăpânul,
strigând: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Apropiindu-te mai înainte către lemnul păcatului şi învăţându-te cunoştinţa aducătoare de moarte, ai alergat către
Lemnul Cel Purtător de viaţă, Hristos, strigând: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Dorit-ai de vărsarea Luminii Celei Negrăite şi defăimând toate cele vremelnice, te-ai înălţat către Privirea cea fără
materie, strigând cu credinţă: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Împreunatu-ne-am cu Dumnezeieştile Cete ale îngerilor, prin naşterea ta de Dumnezeu Născătoare, că ai zămislit
întru tine în chip de negrăit pe Ziditorul şi ai Întrupat pe Cel Necuprins. Pentru aceasta toţi te cinstim pe tine,
Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este
sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Te laud pe Tine, că glas am auzit, Doamne şi m-am înspăimântat, că ai venit la mine căutându-mă, pe mine cel
rătăcit. Pentru aceasta preaslăvesc multă bunătatea Ta, cea către mine, Mult Milostive.
Mutatu-te-ai din patria ta, maică, plutind prin purtarea de grijă cea de sus către pământul sionitenilor după dorirea
ta, întru care prin mărturisire ai aflat dezlegare faptelor tale.
Împingându-te înapoi în chip nevăzut, mărită şi nevăzând de aproape vederea cea mai bună, darea Luminii Celei
Negrăite, punând cugetul îndreptător nearătării, ai cunoscut cele ascunse.
Întărindu-te cu harul cel mântuitor şi văzând Dumnezeiască şi Purtătoare de Lumină Strălucire, ţi-ai apropiat ochii
şi inima de Preacinstita Cruce şi de acolo te-ai împărtăşit de mântuire.
Cu bucurie văzând Chipul cel Prealuminos al Fecioarei şi de Dumnezeu Născătoarei, cu lacrimi ai alergat către
dânsa, punând înaintea ei toate tocmelile vieţii tale, preafericită.
Cel Ce a înfiinţat toate cu voirea, s-a unit cu omul după fiinţă prin negrăita voire şi prin nease mănata purtare de
grijă; şi ieşind din tine purtând Trup, cu totul mă înnoieşte pe mine prin voinţă, Preacurată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Luminarea celor ce zac întru întuneric, Mântuirea celor deznădăjduiţi, Hristoase Mântuitorul meu, către Tine alerg,
Împăratul păcii, luminează-mă cu Strălucirea Ta, că alt dumnezeu afară de Tine nu ştiu.
Prin închipuire mutându-te din viaţă, sârguindu-te către calea cea Dumnezeiască a nepătimirii, cu dragoste ai trecut
apele cele vestite ale Iordanului şi ai dobândit mărire negrăită, de Dumnezeu Cugetătoare Maică Marie.
Având suflet bărbătesc, ai năvălit către nevoinţe, pătimind tare şi bărbăteşte ai îndurat lupta cea anevoie oprită a
celor potrivnice, Marie, ceea ce eşti podoaba înfrânării.
Cu gând întărit lepădând firea cea femeiască şi spălându-ţi patimile prin înfrânare, petrecând în pustiu ca într-o
grădină Dumnezeiască, te bucurai, maică, văzând Frumuseţea Ziditorului tău.
Cel ce a înşelat pe Eva cu cuvinte în Rai şi cu multe feluri de meşteşugiri a izgonit-o din acea veşnică desfătare,
acum s-a surpat şi a fost călcat de luptele tale cele vitejeşti, Cuvioasă Maică Marie.
Răsărit al Soarelui Slavei şi Car Purtător de Lumină al Împăratului, te ştim pe tine, Fecioară, întru care a şezut Fiul
Celui Preaînalt şi Sicriu al bunătăţii, care ai adus în lume pe Hristos.
Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor...

Pe deplin te-ai îndulcit, preafericită, de arătarea lui Hristos şi întărindu-te cu dragostea Lui, ai alungat năpădirea
patimilor, preacuvioasă maică.
Luminându-te cu frumuseţea faptelor tale, ai risipit năvălirea întunericului şi feţele vrăjmaşilor le-ai întunecat prin
ostenelile sihăstriei.
Tare îţi întindeai ochiul tău, rugându-te Celei ce Singură este Preacurată, sprijinindu-te tot deauna către dânsa,
prealăudată.
Arătatu-te-ai Scaun al Împăratului mai presus de ceruri, Preacurată, cuprinzând trupeşte plinirea Dumnezeieştii Lui
stăpâniri.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Ceea ce erai mai înainte plină de tot felul de desfrânări astăzi te-ai arătat mireasă a lui Hristos, prin pocăinţă
urmând vieţii îngereşti şi cu arma Crucii pierzi pe demoni. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă Împărăţiei Cerului,
Preacuvioasă Maică Marie, Preacinstită.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri au călcat porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, de a se închina chipului de aur din câmpul Deiera; şi
aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Vrăjmaşul cel ce se lăuda şi peste măsură se semeţea, vrând să biruiască tot pământul, a fost biruit el de femeie şi
cel ce a omorât pe om şi l-a izgonit afară din desfătarea cea de viaţă dătătoare se vede omorât.
Cel Ce în chip minunat a hrănit odinioară pe popor în pustiu, Acesta ţi s-a făcut ţie Odihnă şi Mângâiere, hrănindu-
te şi adăpându-te cu Putere de negrăit, de Dumnezeu cugetătoare, ţie care strigai: bine eşti cuvântat, Dumnezeul
părinţilor noştri.
Tare îngrădindu-te cu Crucea, ai scuturat furtunile patimilor, tăindu-le aşa cum a tăiat marea văzătorul de
Dumnezeu; şi fără patimă trecând către pământul făgăduinţei, ai primit Moştenirea Cea Netrecătoare.
Vrăjmaşul celor binecredincioşi, prin nenumăratele lui năvăliri nu a putut să biruiască răbdarea ta cea tare şi
nemişcată. Pentru aceea te ridicai asupra piericiunii lui, strigând: bine eşti cuvântat, Dumnezeu părinţilor noştri.
Dumnezeu Cel Necuprins S-a Întrupat din tine, Maică Fecioară Preacinstită şi ca un Bun în pântecele tău a zidit din
nou pe om. Pentru aceea lăudându-te pe tine ca pe o Mijlocitoare a Tainelor celor înfricoşătoare, strigăm: bine eşti
cuvântată, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu Trup.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât...

Cu razele virtuţilor fiind luminată, vestirea isprăvilor tale a străbătut acum în chip de lumină toată lumea. Pentru
aceea cu credinţă mărim pomenirea ta, preacuvioasă maică.
De bucurie negrăită s-a învrednicit de Dumnezeu cugetătorul Zosima, pândindu-te pe tine în pustiu, şi strigând:
lăudaţi făpturile pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Împărtăşindu-te de daruri şi învrednicindu-te de Dumnezeiască răsplătire, ţi-ai adus aminte de plecarea lui Zosima,
de Dumnezeu purtătoare şi cu dânsul împreună cântând, ziceai: pe Tine Te preaînălţăm Hristoase în veci.
Ca să răpeşti pe om, Dumnezeule, de la ucigaşul de om, Te-ai arătat pe pământ, purtând Trup cu adevărat,
Mântuitorule, păzind Curată pe Ceea ce Te-a născut. Pentru aceea Te lăudăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia întru răcorală a prefăcut-o, ca
pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Ceea ce în chip de negrăit...

Cu dragoste împărtăşindu-te Tainelor cu dorinţa şi umplându-te de Lumina Cea Strălucitoare şi câştigând harul cel
de negrăit al Mirelui tău, te-ai învrednicit de Dumnezeiască şi fericită mutare.
Cunoscând Taina mutării tale, ai umblat pe ape neudată, de Dumnezeu purtătoare şi de pe pământ te-ai mutat,
ajungând la Frumuseţea Cea Neajunsă şi la Veselia Ziditorului tău, preacinstită.
Purtând făclie şi fiind înfrumuseţată cu strălucirea virtuţilor, priveşti la Scaunul Împăratului tuturor şi te veseleşti
de Frumuseţea Lui cea dulce, dănţuind împreună cu drepţii, de Dumnezeu insuflată maică.
Primind multe daruri de la Dumnezeu pentru ostenelile şi trudele voastre, Marie, împreună cu de Dumnezeu
cugetătorul Zosima, înduplecaţi-L şi acum pentru noi toţi, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Arătatu-te-ai mai Înaltă decât toate făpturile, Fecioară şi Stăpână, ca Una ce în pântecele tău ai purtat cu Trup pe
Stăpânul tuturor mai presus de cuvânt şi l-ai hrănit cu lapte, precum se cuvine unei maici. Pentru aceasta toţi pe tine
te mărim.
Irmosul:
Ceea ce în chip de negrăit ai Întrupat din coapsele tale cele Fecioreşti pe Dumnezeu Luminătorul, Cel Ce a Răsărit
mai înainte decât soarele şi a venit la noi în Trup, Binecuvântată eşti Prea curată; pentru aceea după vrednicie te
mărim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Toate săltările trupului înfrânându-ţi prin ostenelile cele sihăstreşti, ai arătat înţelepţirea sufletului tău, vitează; că
poftind să vezi Crucea Domnului, te-ai răstignit singură pe tine lumii, cea vrednică de a fi cântată. Drept aceea şi
spre râvna vieţii îngereşti cu dragoste te-ai îndemnat singură, preafericită. Pentru aceasta noi credincioşii, cinstind
pomenirea ta, cerem să se dăruiască lumii iertare de greşeli, prin rugăciunile tale, Preacuvioasă Maică Marie.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
În noroiul păcatelor am căzut şi nu este întru mine chipul fiinţei, că m-am înecat cumplit în viforul păcatelor mele;
ci tu, Ceea ce ai născut pe Cuvântul, Cel Singur Iubitor de oameni, caută spre mine, Fecioară şi mă miluieşte de tot
păcatul şi de patimile cele pierzătoare de suflet şi de toată răutatea vrăjmaşului celui cumplit; ca să cânt veselindu-
mă: roagă-te lui Dumnezeu şi Ziditorului să dăruiască iertare de greşeli celor ce năzuiesc cu credinţă la Sfânt
Acoperământul tău.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea
şi Cuvântul...
Pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul, văzându-L Mieluşeaua pe Cruce spânzurat pe nedrept, tânguindu-se, striga:
vai mie, Preaiubite Fiule! Ce este această mare, înfricoşătoare şi străină Taină pe care o văd? Mă sfărâm la cele
dinlăuntru şi a suspina nu am putere şi nu pot suferi ca să Te văd mort. Ci, fie-Ţi milă, Stăpâne, de suspinurile cele
de maică şi precum ai zis, umple-mă de bucurie, Înviind din mormânt ca un Dumnezeu.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni

2 Aprilie
Troparul Sfântului Cuvios Tit, făcătorul de minuni, glasul al 8-lea:
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale
însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Tit, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos
Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Troparul Sfântului Cuvios Tit, făcătorul de minuni, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Tit. Cu
postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce
aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce
lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului
nostru să-I cântăm.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Tit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu rugăciunile tale, Sfinte Tit, scapă-mă pe mine, care cu totul sunt împlântat cumplit în patimile trupului şi stricat
de dezmierdări, cel ce eşti comoara nepătimirii.
Cu Dumnezeiască alegerea Duhului, din scutecele maicii tale ai fost adus lui Dumnezeu şi te-ai făcut tăinuitor şi
slujitor Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Celei Neispitite de bărbat.
Ca unul ce ai supt dulceaţa înfrânării, ai lepădat amărăciunea patimilor. Pentru aceea mai mult decât cu mierea şi
fagurele îndulceşti inimile noastre, părinte.
Ca pe un ucenic nou al Apostolului Pavel te lăudăm, pe tine Sfinte Părinte Tit, căci te-ai arătat râvnitor nevoinţelor
aceluia şi împreună cu dânsul ai primit cununile, de Dumnezeu fericite părinte.
Pe Cuvântul Cel din Tatăl fără de maică, L-ai Născut fără de tată în vremurile cele de pe urmă, Însăţi tu Maica lui
Dumnezeu, ca Una ce eşti mai Aleasă decât toată zidirea.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...

Din aromatele cele sihăstreşti, cu totul te-ai alcătuit mir de sfinţenie spre bună mireasma Dumnezeului nostru,
Sfinte Preacuvioase Tit.
Având pururea înfrânarea ca o armă şi rugăciunea ca un coif, cuvioase, mustrând începătoriile întunericului, le-ai
ruşinat.
Punând cu înţelepciune Legea Duhului împotrivă, ai stins legea trupului şi după Lege ai slujit Domnului.
Toată dorirea şi tot cugetul tău rezemându-l către dragostea lui Hristos, cuvioase, nu ai băgat în seamă cele
pământeşti.
Pururea mă rog, Stăpână, să-mi fie mie Milostiv Cel Născut din tine, prin rugăciunile tale la ziua judecăţii.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Toată putreziciunea păcatului ai lepădat-o, fericite şi cu săgeata sihăstriei ai rănit mulţimea demonilor.
Rănindu-te la suflet de dragostea curăţiei, cu fierbinţeală ai urmat lui Hristos şi ai intrat în Cămara cea de mire a
Slavei, Preafericite Tit.
Ca o livadă frumos mirositoare şi ca o grădină însufleţită a bunătăţilor ai înflorit cu înfrânarea; prin care tu însuţi
hrăneşti pe toţi, cei ce te cinstesc pe tine.
Câştigându-te dătător de lege sihăstriei ca pe Moise şi chip blândeţii celei negrăite ca pe David, cu adevărat toţi te
fericim.
Ca pe o mai Înaltă decât Heruvimii şi decât Serafimii te lăudăm, Preacurată, că în braţele tale ai purtat cu Trup pe
Stăpânul, de Care se cutremură toate.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine,
ticălosul? Ci, mă întoarce, Te rog şi la lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Cu roua nevoinţelor tale stingând toate patimile, Preafericite Tit, din destul ai aprins sfeşnicul înfrânării cu focul
dragostei şi al credinţei şi te-ai făcut lumină a nepătimirii şi fiu al zilei.
Prin Dumnezeiască lucrare, părinte, ai crescut strugurele credinţei şi punându-l în teascuri, l-ai stors cu ostenelile
sihăstriei; şi umplând vasul cel duhovnicesc al înfrânării, veseleşti inimile turmei tale.
Vitejeşte suferind năpădirile şi rănile demonilor, cuvioase, te-ai arătat stâlp răbdării, întărindu-ţi turma ta cu toiag
Dumnezeiesc, hrănind-o la păşunile şi la apele înfrânării, fericite.
Avându-te toţi pe tine ca pe un Liman şi Zid şi Cetate şi Acoperământ şi Intrare neruşinată către Împărăţie, te
rugăm, Preacurată, să nu fim lipsiţi de nădejdea noastră, prin rugăciunile tale cele de maică, Ceea ce eşti cu totul
fâră prihană.
Cântarea a 6-a. Irmos: Fii mie Îngăduitor...

Risipind negura patimilor şi întunericul cel negru, ai răsărit ziua răsăritului şi lumină în cărările tale, cuvioase, prin
multe lupte şi primejdii, pentru credinţă.
Cu totul te-ai apropiat de Dumnezeu prin dragostea sihăstriei şi părăsind şi lumea şi cele ale stăpânitorului lumii, ai
apucat desfătarea Împărăţiei celei mai presus de lume, de Dumnezeu insuflate.
Adunat-ai în sufletul tău avuţia harului cea Dumnezeiască, rugăciunea cea fără prihană, curăţia, viaţa cinstită,
privegherea neîncetată. Prin care cu adevărat te-ai cunoscut casă Dumnezeului nostru.
Peste netrebnicia materiei celei de jos ai trecut, înţelepte şi prin rugăciunea cea fără materie ţi-ai într-aripat cugetul
şi te-ai arătat moştenitor al părţii celei de sus, prin săvârşirea vieţii.
Zămislit-ai cu adevărat pe Cuvântul lui Dumnezeu în pântecele tău şi L-ai născut mai presus de fire, pe Care
îmbunează-L cu rugăciunile tale, ca să mântuiască pe toţi robii tăi din primejdii, Preacurată.
Irmosul:
Fii mie Îngăduitor, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci
către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Grija vieţii ai lăsat şi cu linişte petrecînd toată viaţa ta, înţelepte, ai ajuns către Dumne zeu, purtătorule de minuni
părintele nostru, Preacuvioase Tit.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând:
Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Neudându-te de păcate, părinte, te-ai arătat nouă râul înfrânării, care îneacă patimile şi spală întinăciunile celor ce
cu credinţă strigă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Acum vorbind cu îngerii cei fără de materie şi îndulcindu-te neîncetat de Lumina Împărăţiei celei de sus, de
Dumnezeu fericite, păzeşti pe cei ce cântă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
În mărturisirea credinţei ai rămas nestrămutat, părinte, căci închipuind pe Hristos şi scriindu-L cu trupul, te închinai
Lui şi strigai: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Părinte, cel ce ai purtat pe trupul tău rănile Stăpânului Iisus, tămăduieşte-mă şi pe mine, care sunt rănit de săgeata
lui Veliar, ca să strig: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Mai presus de fire şi de cuvânt ai purtat în pântece pe Stăpînul tuturor şi de la sânul tău ai hrănit pe Cel Ce tuturor
găteşte masă de mântuire, pe Care neîncetat roagă-L pentru noi, Ceea ce eşti Bună.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Ceresc...

Avându-te cu adevărat pe tine stâlp însufleţit şi chip înfrânării, părinte, cinstim Sfântă pomenirea ta în veci.
Adunarea sihaştrilor se bucură şi ceata cuvioşilor şi a drepţilor dănţuieşte. Că după vrednicie ai primit cunună
împreună cu dânşii.
Fiind împodobit cu virtuţile, ai fost chemat la Cămara cea de mire a Slavei celei de negrăit, lui Hristos cântând
laudă în veci.
Îmbrăcându-te cu haina preoţiei şi săvârşind jertfele cele fără de sânge, te-ai adus pe tine lui Dumnezeu jertfă în
veci.
Zămislind în pântecele tău pe Cel mai înainte de tine, Maica lui Dumnezeu, Fecioră Curată, ai născut în chip de
negrăit pe Împăratul Hristos.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L e Dânsul întru toţi vecii.
Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile Îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Să cinstim, popoarelor...

Arătatu-te-ai de la Dumnezeu tămăduitor bolilor celor bolnavi de patimi, risipitor şi gonitor de demonii cei vicleni.
Pentru aceea te fericim, Preafericite Părinte Tit.
Părăsit-ai pământul ca pe un locaş al stricăciunii şi te-ai sălăşluit în pământul celor blânzi şi te veseleşti împreună
cu dânşii, îndestulându-te de Dumnezeiasca desfătare, părinte.
Având ostenelile tale ca pe un hotar nestrămutat al credinţei şi pildă a infrânării, neîncetat cu laude slăvim pe
Ziditorul.
Astăzi este zi de prăznuire, căci cheamă, Sfinte Părinte Tit, cetele sihaştrilor la dănţuire şi la ospăţ de obşte şi la
mâncarea vieţii celei nestricăcioase.
Cel Ce S-a Sălăşluit întru tine, Preacurată, surpând pe ucigaşul de om, pe cel ce odinioară cu răutatea lui a lovit cu
călcâiele pe începătorii neamului, S-a născut din tine şi ne-a mîntuit pe noi pe toţi
Irmosul:
Să cinstim, popoarelor, cu mărire pe Curata Născătoare de Dumnezeu; pe Ceea ce a primit în pântece Focul
Dumnezeirii fără de ardere, cu cântări să o mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu curgerile lacrimilor bine hrănindu-te pururea, ca un pom ai înflorit din destul roadele dreptăţii, înţelepte. Pentru
aceasta adunându-ne împreună, după cuviinţă te cinstim, de minuni purtătorule, Sfinte Părinte Tit, frumuseţea
sihaştrilor; ci, cu rugăciunile tale păzeşte-ne pe toţi.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

La Acoperământul tău, Fecioară Preacurată, năzuind noi toţi, neîncetat ne rugăm ţie, să nu lipseşti a te ruga
Iubitorului de oameni, ca să mântuiască pe robii tăi.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai
astăzi...
Văzându-Te, Stăpâne, Mieluşeaua şi Maica Ta pe Cruce pironit, ca o Maică tânguindu-se, striga către Tine: laud
mila Ta cea nespusă Fiul meu.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul, Egumenul Mănăstirii Midichiei
3 Aprilie
Troparul Sfântului Cuvios Nichita Mărturisitorul, Egumenul Mănăstirii Midichiei, glasul al 8-lea:
însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Nichita, părintele nostru. Roagă-te lui
Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Troparul Sfântului Cuvios Nichita Mărturisitorul, Egumenul Mănăstirii Midichiei, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Nichita.
Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce

Irmosul:
În adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea preaîntr-armată; iar întrupându-Se Cuvântul, a
şters păcatul cel atotrău, Domnul Cel Preaslăvit, că Singur cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Nichita, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-te, părinte, cu lumina Dumnezeiescului fulger, viaţa ta ai dat-o lui Dumnezeu, din copilărie alegând
strălucirea cea purtătoare de lumină a fecioriei, prin care te-ai asemănat curăţiei celor fără de trup.
Având Îndreptător Duhul Cel Preacinstit şi Dumnezeiesc, curat ai primit schima monahilor cea de chip
Dumnezeiesc. Şi fiind luminat de Raza Cea cu multă lumină, ai petrecut câştigând viaţă preacurată, purtătorule de
Dumnezeu.
Întărindu-te cu Puterea Crucii, ai veştejit patimile trupului şi prin cugetarea învăţăturilor Duhului ţi-ai luminat
cugetul, câştigând averea necheltuită a Dumnezeieştii vederi, o, Sfinte Nichita Preaînţelepte.
Luminându-te, fericite, cu înţelepciune şi cu curăţie, te-ai înălţat către săvârşire sfinţită; căci te-ai împodobit,
veşmântul preoţiei cel prealuminat, cunoscându-te mijlocitor al Dumnezeieştilor Taine, Preacuvioase Părinte
Nichita.
Mai Aleasă decât toată zidirea cea văzută şi cea nevăzută te-ai arătat Preacurată pururea Fecioară, că ai născut pe
Ziditorul, precum a binevoit a se Întrupa în pântecele tău. Pe Care roagă-L cu îndrăznire să mântuiască sufletele
noastre.
Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul...
Cerească vieţuire având, cinstite, te-ai făcut luminător dreptei credinţe cu chip luminat şi strălucit, împodobit cu
Dumnezeieşti daruri.
Omorându-ţi cugetele trupului, preaînţelepte, ai înviat îndumnezeirea sufletului prin bunătate cu cuget
Dumnezeiesc şi te-ai învrednicit de Viaţa Cea Nepieritoare.
Cu bucurie ţi-ai săvârşit viaţa, cuvioase, fiind înpodobit cu frumuseţea şi bogat de daruri frumoase, în care s-a
întărit inima ta.
Fiind împodobit cu bunătăţile, ca soarele ai strălucit între cetele sihaştrilor, o, Sfinte Nichita, de Dumnezeu
cugetătorule! Pentru aceasta veselindu-ne, te fericim, cuvioase.
Având îndrăznire ca o Maică, roagă-te către Fiul tău, Stăpînă, să ajute poporului şi turmei tale, iar semeţiile celor
fărădelege să le sfărâme.
Irmosul:
Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, adunarea păgânilor fiind stearpă prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima
mea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Domnul, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul.
Pentru aceasta strig Ţie: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Prin curăţirea sufletului arătându-te tăietor de rădăcinile patimilor, de Dumnezeu purtătorule, ai dezrădăcinat toată
înşelăciunea cea pierzătoare de suflet a vrăjmaşilor lui Dumnezeu, învăţătorule de cele sfinte, preacinstite.
Primind cununa biruinţei, preafericite, acum te odihneşti în Locaşurile cele Cereşti, scuturând patimile şi
îmbrăcându-te cu nepătimire, fericite părinte.
Ca o jertfa fără prihană, ţi-ai adus viaţa lui Hristos, părinte, plină de dragoste Dumnezeiască, fiind înfrumuseţat cu
podoaba sihăstriei, preafericite.
Limbuţiile eresului celui pierzător de suflet lămurit le-ai defăimat, preafericite, cinstind Dumneze iescul Chip al lui
Hristos şi al Maicii lui Dumnezeu şi al tuturor Sfinţilor, preasfinţite.
Pe tine toţi credincioşii te ştim Liman de mântuire şi Zid Nemişcat, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână; căci tu prin
rugăciunile tale, răscumperi din primejdii sufletele noastre.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mijlocitor Te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, către Părintele
Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei, aducere am aflat.
Ca un blând te-ai sălăşluit în pământul celor blânzi, Sfinte Nichita Preaînţelepte, făcându-te luptător pentru adevăr,
preavrednicule de a fi cântat şi te-ai împodobit luminat cu cununa mărturisirii.
Fiu luminii făcându-te după dar, te-ai mutat acum, cuvioase, către Lumina Cea Dumnezeiască, în bucurie şi veselie,
bucurându-te voios cu Cetele îngerilor.
Părtaş te-ai făcut desfătării celei negrăite a Raiului, căci te-ai arătat liman liniştit celor înviforaţi şi te-ai făcut
hrănitor celor flămânzi, fericite.
Roagă pe Fiul tău şi Domnul, Fecioară Preacurată, ca să dăruiască paşnică mântuire celor robiţi de potrivnica
întâmplare, care nădăjduiesc spre tine.

Nădejdile cele fericite ai aflat, părinte preafericite, făcându-te moştenitor Fericirii Celei Stăpâneşti şi Dumnezeieştii
Lumini.
Ţinând îndoite făclii luminoase, a mărturisirii şi a sihăstriei, ai mers către ceruri, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte
Nichita, Preaalesule.
Îndulcindu-te acum de Desfătarea Cea Neîncetată şi Dumnezeiască, în Locaşurile cele Cereşti, roagă pe Stăpânul şi
Domnul tuturor pentru noi, părinte.
Născut-ai, Fecioară, fără de ispită de bărbat şi ai rămas veşnic Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii Celei
Adevărate, a Fiului şi Dumnezeului tău.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel fără de urmă: din stricăciune,
Dumnezeule, scoate-mă.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Dobândind viaţa şi cugetul cel ceresc, străluceşti luminat ca soarele cu lumina faptelor, luminând pe cei ce sunt în
întunericul vieţii şi către Dumnezeu aducând pe toţi, Sfinte Preacuvioase Părinte Nichita, roagă-te neîncetat pentru
noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat. Iar Hristos a întins
cinstitorilor de Dumnezeu tineri Roua Domnului, Cel Ce bine este Cuvântat şi Preaslăvit.
Blândeţea ta ce peste măsură a smerit la pământ cruzimea tiranului, omorându-l pe el cu neîncetate rugăciuni. Căci
ştie Domnul a face voia celor ce se tem de El.
Tunetul dogmelor tale şi fulgerul cel luminos al vieţii tale au luminat lumea, luminând pe credincioşi cu luminări
de Dumnezeu luminate şi cu cuvinte şi cu fapte strălucite, sfinţite învăţătorule de cele sfinte, de Dumnezeu fericite.
Întărindu-te cu puterea Mângâietorului, ai scăpat de cetele demonilor şi de laurile eresurilor, de Dumnezeu
cugetătorule şi te-ai suit către înălţimea cea cerească, sălăşluindu-te acum cu Cetele îngerilor celor fără de trup.
Sfânta Sfintelor te înţelegem pe tine, ca pe Una ce Singură ai născut pe Dumnezeu Cel Neschimbat, Fecioară
Neîntinată, Maică Nenuntită; căci prin Dumnezeiască naşterea ta, nestricăciune ai izvorât tuturor credincioşilor.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc..

Trecând peste toată simţirea, de trei ori fericite acum ai grăit către Lumina Cea Înţelegătoare, preacinstite,
învrednicindu-te vederii Dumnezeieşti, umplându-te de Lumină şi strigând: toate lucrurile binecuvântaţi pe
Domnul.
Arătat îmbrăcându-te cu omorârea patimilor, ai purces către ceata cea purtătoare de viaţă, preafericite,
înfierbântându-te de dreapta credinţă, luminându-te cu virtuţile şi strigând: toate lucrurile preaînălţaţi pe Domnul.
Nevoindu-te din pruncie cu toată bunătatea, de Dumnezeu cugetătorule, ai plecat către ceata cea purtătoare de viaţă,
preafericite, înfierbântându-te de dreapta credinţă, luminându-te cu virtuţile şi strigând: toate lucrurile preaînălţaţi
pe Domnul.
Caută spre noi acum de sus, părinte, stând înaintea Stăpânului tău, Sfinte Părinte Nichita, purtătorule al numelui
biruinţei, având multă îndrăznire, cere sufletească mântuire turmei tale, mărite arătătorule de cele sfinte.
Tu ai zămislit mai presus de fire în pântece şi în chip de negrăit ai născut pe Cel Nedespărţit de Tatăl, Care a
petrecut pe pământ, Dumnezeu şi Om, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată. Pentru aceea te cunoaştem Mântuirea
noastră a tuturor.
Irmosul:
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon lucrările le-a despărţit cu Dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând, iar pe
credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui...

Ca unul ce erai curat, te-ai învrednicit Dumnezeieştii luminări, strălucindu-te cu felurile virtuţilor, luminându-te
totdeauna cu cununa mărturisirii. Pentru aceasta acum cinstim prăznuirea ta cea întru totul cinstită.
Cu înţelepciunea ţi-ai petrecut viaţa, fericite, ocârmuindu-te de Poruncile Mântuitorului. Iar acum după ce a trecut
umbra, după vrednicie ai dobândit viaţa cea veşnică cu bucurie, grăitorule de cele Dumnezeieşti, preasfinţite.
Foarte degrabă ai trecut tulburarea celor trecătoare şi te-ai aşezat la limanul cel liniştit al Împărăţiei lui Hristos,
bucurându-te, Sfinte Nichita, către care povăţuieşte-ne, părinte şi pe noi, cei care te fericim şi cinstim sfântă pome -
nirea ta.
Ca o lână primind Ploaia Cea Cerească în pântecele tău, Preacurată, ai născut nouă pe Cel Ce dă nemurire tuturor
oamenilor care se închină Lui şi te măresc pe tine Născătoare de Dumnezeu cea Prealăudată.
Irmosul:
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domn, Întrupându-Se din Fecioară s-a arătat nouă, ca să
lumineze cele întunecate şi să adune pe cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o
mărim.

Petrecut-ai în munţii liniştei, înţelepte, hrănitu-te-ai arătat în cetăţile înfrânării, înălţatu-te-ai din amândouă părţile,
părăsit-ai vieţuirea dezmierdării celei pământeşti, ajuns-ai la Locaşul sălăşluirii celei cereşti, în care rogi pe
Dumnezeu pentru noi.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu multe greşeli fiind întunecat la cuget, eu rătăcitul, chem către mine a ta grabnică sprijinire, Născătoare de
Dumnezeu, luminează-mi ochii sufletului, luceşte-mi lumina cea strălucită a pocăinţei şi mă îmbracă cu armele
luminii, Preacurată.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab
ne întâmpină...
Dacă Te-a văzut Înălţat pe Cruce Preacurata Maica Ta pe Tine, Cuvântul lui Dumnezeu, ca o Maică plângând a zis:
ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu? Cum Te împărtăşeşti cu moartea Tu, Cel Ce eşti Viaţa tuturor,
vrând ca un Milostiv să înviezi pe cei morţi?
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Iosif Imnograful

4 Aprilie
Troparul Sfântului Cuvios Iosif Imnograful, glasul al 8-lea:

însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Iosif, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos
Troparul Sfântului Cuvios Iosif Imnograful, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Iosif.

Irmosul:
Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut prin ea pe poporul
pe care l-a scos din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Sfântul Iosif scriitorul de cântări cu cântări să-l cinstim, cei ce cântăm cântările lui cele izvorâtoare de miere, ca
pe unul ce de la cântări, la cântările cele veşnice s-a mutat.
Precum propovăduirea proorocilor şi a Apostolilor a luminat tot pământul, asemenea şi cântarea gurii tale a ridicat
lumea spre Slava Dumnezeului tuturor.
Din pruncie dându-te lui Hristos, întru înfrânare ai petrecut Preacuvioase Părinte Iosif, de unde te-ai şi îmbogăţit cu
darurile cele Dumnezeieşti, cu nădejdea şi cu dragostea şi cu credinţă curată.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cuvântul cel proorocesc odinioară te-a propovăduit pe tine Uşă Dumnezeiască şi Munte Sfânt, Născătoare de
Dumnzezeu Fecioară, Podoaba Dumnezeieştilor pătimitori.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine...

Cu iubirea curăţiei ai îmbunat pe Dumnezeu, ca să-ţi dea ţie ajutor şi aflând pe părinţii tăi, ţi-ai dobândit nădejdea
ta, părinte.
Arătând cunoştinţa dragostei celei adevărate şi casă şi lucrare şi înţelepciune, care ţi s-a dat ţie de la Dumnezeu, ca
un Iov ai deschis uşa casei tuturor.
Ca un Drept Iosif cel viteaz odinioară în Egipt prins fiind de mâinile barbarilor, ţi-ai păzit darul cu credinţă şi cu
smerenie, preabogatule.
Rai Înfrumuseţat având în mijloc Pomul Nestricăciunii, pe Iisus Hristos Domnul, te-ai arătat Fecioară; pentru
aceasta te fericim.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, auzul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Hristos te-a arătat pe tine socotinţa cea gânditoare şi îndreptarea cea cu hotar a călugărilor, preacuvioase părinte.
Arătat-ai viaţa ta ca un pod al smereniei, ce trece către viaţa cea adevărată, de Dumnezeu Înţelepţite Părinte Iosif.
Întâmpinându-te te-a fericit pe tine Stăpânul, părinte, ca pe unul ce dai la vreme măsura grâului Cuvântului.
Strălucit-ai, Doamne, lumină celor ce sunt în noapte şi în întunericul greşelilor, purtat fiind în pântecele Preacuratei
Fecioare.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină, Făcătorul veacurilor, Doamne, povăţuieşte-ne pe noi întru lumina Poruncilor Tale, că afară
de Tine pe alt dumnezeu nu ştim.
Fiind pe pământ, cu credinţă ai lăudat pe sfinţi, preacuvioase, cu care împreună acum auzind cântări, te bucuri,
neîncetat lăudând pe Domnul, preaînţelepte.
Trăgând pe toţi către pocăinţă şi către mărturisire, pururea ai adus lui Dumnezeu rugăciuni, ca aceia toţi să câştige
iertare.
Toată viaţa ta petrecând-o în lucrările cele sfinte, ca un neguţător adevărat ai adunat ţie cuvinte şi fapte ca o piatră
de mult preţ.
De ispite şi de viforul cugetelor, de toată mânia şi de tot păcatul, de foamete şi de pierzare şi de munca cea veşnică
miluieşte-ne pe noi, Preacurată Fecioară.

Spre mulţimea cea felurită a cântărilor tale ca spre temelie în chip luminat strălucind Biserica lui Hristos goneşte
dormitarea cea pierzătoare de suflete.
Cuvintele tale ca un burete s-au arătat celor scârbiţi cu sufletul şi cu duhul, curăţind toată întristarea.
Celor însetaţi de cuvântul cel mântuitor şi îngrăşaţi cu desfătările cele trupeşti, îndoită tămăduire fără zavistie ai
dăruit, Preacuvioase Părinte Iosif.
Pe mine cel rătăcit în calea vieţii şi căzut în calea păcatelor, îndreptează-mă, Stăpână, în cărarea pocăinţei.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Cel ce eşti ca un izvor nedeşertat al pocăinţei şi dătător mângâierii celei fără de sfârşit şi adâncimea umilinţei,
Sfinte Părinte Iosif, dă-ne nouă lacrimile pocăinţei celei Dumnezeieşti, prin care plângând aici, să dobândim
mângâiere de la Dumnezeu, cerând ajutorul tău, sfinte.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Ritori preaînvăţaţi s-au arătat tinerii oarecând. Că din suflet cuprins de Dumnezeu, teologhisind cu buzele au
cântat: Dumnezeul Cel mai presus de dumnezei al părinţilor şi al nostru bine eşti cuvântat.
Şi după somnul morţii te-ai silit a nu avea închişi ochii tăi cei sufleteşti, căci cânţi cântări cu cei ce cântă:
Fericind cu osârdie cetele mucenicilor celor nenumăraţi, ai primit cununa muceniciei, părinte şi neîncetat împreună
cu dânşii cânţi: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Ca o tămăduire a păcatelor celor mari, ai pus mărturisirea, înţelepte, celor ce cântă cântările tale: Dumnezeul
părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Sufletul cel cumplit întunecat cu călcările cele viclene, cu Razele Cele Curate ale Luminii tale îndreptează-l către
Lumină, ca Una ce eşti Uşa Luminii, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să te măresc pe tine cu cântări.
Cântarea a 8-a. Irmos: În cuptorul cel cu foc...

Socotind cu adevărat viaţa aceasta ca o umbră trecătoare, te-ai nevoit a câştiga viaţa cea nestricăcioasă. Pentru
aceasta ai zidit multe mănăstiri, cinstite, spre mântuirea sufletelor.
Având dreptate către cei blânzi şi către cei săraci cu duhul, multă înmulţire ai arătat, ca nu numai pe tine însuţi să te
întăreşti a sluji Ziditorului, ci şi pe toţi cei ce te priveau pe tine.
Nerăutatea ta şi vărsarea dragostei tale, de trei ori fericite, a arătat Chipul lui Hristos Cel Iubitor de oameni, către
Care neîncetat strigai: să-L înălţăm întru toţi vecii.
O, înfricoşătoare Taină! O, auzire înspăimântătoare! Cum a născut Fecioara, cu unirea cea de negrăit, pe Cuvântul
Cel Ce s-a asemănat nouă, rămânând precum şi înainte de naştere Curată în veci.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Ca pe nişte lespezi scriind în sufletul tău cel curat chipurile virtuţilor prin lucrare, ai dat tuturor sfinţilor, aducând
îndoită cântare virtuţilor din fapte şi din laudă vrednică de primire.
Cetele îngereşti şi adunarea Apostolilor, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu Botezătorul, cu proorocii, cu
preoţii şi oştile mucenicilor împreună cu pustnicii, cu cuvioase laude te încuviinţează pe tine, Sfinte Preacuvioase
Părinte Iosif.
Nu înceta a-ţi aduce aminte de turma ta cea cuvântătoare, ci precum în viaţă, înţelepte, ai fost apărător aşa fii şi
acum; dăruieşte viaţa cea nestricăcioasă şi curăţeşte de patimile cele trupeşti şi sufleteşti, prin rugăciunile tale cele
către Hristos, Sfinte Părinte Iosif.
Nu înceta, Fecioară, rugând pentru noi pe Fiul tău, pe Dumnezeu Cel Iubitor de oameni, că pe tine te-am câştigat
Nădejde şi cu apărarea ta ne izbăvim din nevoi şi din patimi, de greşeli şi de dureri, cei ce cu credinţă te mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
Arătatu-te-ai blând şi smerit şi liniştit, păzind şi împlinind cuvintele cele Dumnezeieşti ale Stăpânului tău, Care s-a
uitat spre tine, părinte şi în Locaşul cel de sus te-a sălăşluit.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Când a venit spre tine, Născătoare de Dumnezeu, glasul cel curat, atunci cele cereşti cu frică se veseleau şi cele
pământeşti cu dragoste se bucurau. Căci un praznic s-a făcut de amândouă părţile, când a izbăvit de moarte pe cel
întâi zidit. Pentru aceasta împreună cu Îngerul strigăm ţie: Bucură-te Ceea ce eşti Plină de har.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea
Fecioriei...
Cea Neispitită de nuntă, Curata şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te pe Tine mort, spânzurat pe Lemn, ca o Maică
tânguindu-se a grăit: ce şi-a răsplătit ţie poporul cel fărădelege şi nemulţumitor al iudeilor, care s-a desfătat cu
darurile tale multe şi mari, Fiul meu? Laud pogorârea Ta cea Dumnezeiască.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Gheorghe din Maleon

4 Aprilie
Troparul Sfântului Cuvios Gheorghe din Maleon, glasul al 8-lea:

însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Gheorghe, părintele nostru. Roagă-te lui
Troparul Sfântului Cuvios Gheorghe din Maleon, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru
Gheorghe. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele
celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă
Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniţi popoarelor...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind luminat cu Lumina Dumnezeieştii Stăpâniri Celei în Trei Lumini, cuvioase, ai părăsit lumea şi întunericul
patimilor şi cu viaţă prealuminată te-ai încuviinţat, părinte.
Cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu povăţuindu-te, Sfinte Gheorghe, ai umblat pe cărarea care duce către cer,
ajutor dobândind pe Însuşi Făcătorul de bine şi Preaînduratul Dumnezeu.
În chip vădit fiind ocârmuit de Dumnezeu şi luminat fiind cu harul înfierii, ai petrecut, vieţuirea cu cuviinţă şi cu
dreptate, părinte.
Avându-te pe tine Sprijin şi Ocrotitoare, noi, cei ce te mărturisim Născătoare de Dumnezeu Curată, ne mântuim de
valurile vieţii, Fecioară cu totul fără prihană.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi...

Bucurându-te tu, ai umblat neabătut pe calea vieţii, care trece către veacul cel fără de margine şi te-ai sălăşluit în
Locaşurile cele veşnice, Preafericite Gheorghe.
Viaţa ta s-a arătat luminată, cuvântul tău dres cu sare Dumnezeiască şi cu har, Sfinte Părinte Gheorghe,
Dumnezeiască răsădire a Dumnezeieştii holde.
Ca unul ce te-ai învrednicit a fi fiu lui Dumnezeu prin Botez, ai moştenit averea cea părintească prin curăţia vieţii,
preafericite.
Fii Întărire, Scăpare şi Acoperământ, celor ce cu credinţă aleargă la tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară şi te
vestesc pe tine, Maică a lui Dumnezeu.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Care prin Lemn ai omorât păcatul şi frica Ta sădeşte-o în inimile
noastre, ale celor care Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne...
Fiind împodobit cu frumuseţile bunătăţii şi cu obiceiuri luminate, ai zburat către Dumnezeu, Fericite Părinte
Gheorghe.
Părăsit-ai tulburarea celor trecătoare ale pământului, dorind liniştea vieţii celei iubitoare de Dumnezeu, Cuvioase
Gheorghe.
Pâraiele fărădelegii n-au putut să tulbure sufletul tău, pentru că te-a adăpat pe tine pârâul Desfătării Cereşti.
Luând aminte totdeauna la Dumnezeiasca cugetare, preaînţelepte, ai lepădat cugetările cele nestatornice,
Preacuvioase Părinte Gheorghe.
Binecuvântăm, Preacurată, pe Cel Ce s-a Întrupat din pântecele tău şi pe tine te binecuvântăm, ca pe o Maică a lui
Dumnezeu.
Cântarea a 5-a. Irmos: Dătătorule de lumină...

Viaţă şi fericire nemuritoare ai dobândit, părinte înţelepte, săvârşind Dumnezeieştile suişuri cu dragostea, fiind
întărit cu nădejdea şi cu credinţa, preafericite.
Fiind împodobit cu smerenia lui Hristos, cuvioase, arătat te-ai înălţat către bunătate înaltă, Sfinte Gheorghe de
Dumnezeu cugetătorule, făcându-te holdă ariei cele Dumnezeieşti.
Prin înfrânare desăvârşit ai arătat topirea trupului şi ai cîştigat inimă curată, prin care te-ai învrednicit a vedea pe
Cel Nevăzut de toţi, Preacuvioase Părinte Gheorghe.
Taina cea mai presus de minte a naşterii tale, cu adevărat este nepricepută, neînţeleasă de tot omul Fecioară
Stăpână; căci ai născut nouă pe Cel Ce cu adevărat este Dumnezeu.

Întărit fiind cu ajutorul Duhului Sfânt, te-ai arătat fierbinte izgonitor al vicleniei duhurilor, pururea pomenite,
Fericite Gheorghe.
Fiind împodobit cu înălţările nepătimirii, te-ai îmbrăcat luminat cu haina curăţiei, Sfinte Gheorghe, liniştind
tulburarea patimilor.
Prin sabia cea de văpaie ai trecut, înţelepte şi te-ai învrednicit desfătării Raiului, fiind tu îmbrăcat cu arma Crucii
cea neînfrânată, Părinte Gheorghe.
În tine mi-am pus nădejdile mântuirii mele, Maică pururea Fecioară şi pe tine te pun Ocrotitoare a vieţii, Întărită şi
Nemişcată.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel fără urmă; din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.
Cântarea a 7-a. Irmos: Chipul cel de aur...

Întărindu-ţi-se sufletul cu Puterea lui Hristos, Sfinte Preacuvioase Părinte Gheorghe, cu tăria Lui ai izgonit cetele
celor ce te urau, punând împotriva lor Sfânta Cruce, cu care fiind păzit, cântai: bine eşti cuvântat Dumnezeul
părinţilor noştri.
Fericit eşti şi bine-ţi va fi acum, Preafericite Gheorghe, că ai luat răsplătirea ostenelilor şi a trudelor tale şi
împreună cu îngerii strigi Domnului: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Locaş luminat te-ai arătat lui Dumnezeu, Părinte Gheorghe, făcându-te scaun simţirii şi înţelegerii, plin de
sfinţenie, strălucind cu credinţa şi cu harul şi strigând: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Sfeşnic al Luminii şi Nor Luminos şi Loc de sfinţenie te-ai arătat, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă. Căci în chip de
negrăit ai primit pe Cuvântul Cel Sfânt al Sfinţilor, pe care lăudându-L strigăm ţie: Binecuvântată eşti Ceea ce ai
născut pe Dumnezeu cu Trup.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce s-a pogorât...

Mutatu-te-ai către Viaţa Cea Nestricăcioasă şi către Desfătarea Cea Neveştejită, către Slava Cea Veşnică şi către
Lumina Cea Neînserată, părinte, că te-ai arătat holdă lui Dumnezeu, pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.
Ca un rob al lui Dumnezeu, ca un slujitor al lui Hristos şi iconom al Tainelor Lui, te-ai făcut povăţuitor nerătăcit,
tămăduind patimile sufletelor şi ale trupurilor, Sfinte Cuvioase Gheorghe.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe SfântulDuh, Domnul.
Ca o roadă plină de nevoinţe te-ai adus în aria lui Hristos, părinte şi ca un strugure copt punându-te în teascurile
cele cereşti, ne izvorăşti vin de umilinţă nouă, celor ce te cinstim, preafericite.
Rodul pântecelui tău mi s-a arătat mie Pricină de Viaţă Nestricăcioasă şi de Desfătare Veşnică, Preacurată
Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea bucurându-mă, strig ţie, cu glasul Arhanghelului: Bucură-te Fecioară!
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca
pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Fiind întărit cu credinţa şi îngrădit adevărat cu Puterea lui Hristos, preafericite ai stricat laţurile demonilor şi fugind
de toate cursele şi uneltirile lor, ai stat înaintea Stăpânului tuturor, veselindu-te, Sfinte Gheorghe.
Toată dorirea ta, părinte, mutând-o către Dumnezeu şi îndulcindu-te de Dumnezeiasca Frumuseţe, de care toată
firea doreşte, te-ai împodobit pe tine cu privirea şi cu fapta şi cu viaţa prealuminată. Pentru aceea te fericim,
părinte.
Nu înceta, părinte, a te ruga neîncetat lui Hristos pentru noi, cei ce cu credinţă săvârşim sfântă pomenirea ta, ca să
ne mântuim de încercările valurilor şi de furtună, de primejdii şi de patimi, rugându-te ca să dea lumii pace.
Pe Cuvântul, Cel Ce era mai înainte fără de trup, fiind Dumnezeu din Dumnezeu, Singură L-ai născut Întrupat, spre
înnoirea şi mântuirea tuturor muritorilor. Drept aceea toţi credincioşii cu laude te mărim, Prealăudată Fecioară.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care cu înţelepciune de negrăit a venit să înnoiască pe Adam cel căzut
rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit Întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând în
laude Îl slăvim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Dorit-ai pe Hristos Cel Preafrumos şi ai urât patimile trupului, îngereşte vieţuind pe pământ, Sfinte Părinte
Gheorghe. Pentru aceasta prăznuim sfântă adormirea ta şi îmbrăţişăm racla moaştelor tale, din care izvorăşti
tămăduiri nouă, celor ce cu dragoste te cinstim pe tine, părinte.
Când a venit spre tine, Născătoare de Dumnezeu, glasul cel curat, atunci cele cereşti cu frică se veseleau şi cele
pământeşti cu dragoste se bucurau. Căci un praznic s-a făcut de amândouă părţile, când a izbăvit de moarte pe cel
întâi zidit. Pentru aceasta împreună cu Îngerul strigăm ţie: Bucură-te Ceea ce eşti Plină de har.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea
Fecioriei...
Cea Neispitită de nuntă, Curata şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te pe Tine mort, spânzurat pe Lemn, ca o Maică
tânguindu-se a grăit: ce şi-a răsplătit ţie poporul cel fărădelege şi nemulţumitor al iudeilor, care s-a desfătat cu
darurile tale multe şi mari, Fiul meu? Laud pogorârea Ta cea Dumnezeiască.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Claudie, Diodor, Victor, Victorin, Papia, Nichifor şi Serapion
5 Aprilie
Troparul Sfinţilor Mucenici Claudie, Diodor, Victor, Victorin, Papia, Nichifor şi Serapion, glasul al 4-lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru.
Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii cu picioare neudate trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul
Crucii, puterea lui Amalec în pustie o a biruit.
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Săvârşind călătoria cea sfântă, sfinţilor mucenici, staţi înaintea Scaunului lui Dumnnezeu cu slavă, purtând cununi,
luminând lumea cu Razele Luminii Duhului.
Să fie mărită astăzi ceata cea Dumnezeiască a pătimitorilor celor şapte la număr, care străluceşte sfinţit cu podoabe
Dumnezeieşti şi pururea dănţuieşte cu Cetele celor fără de trup.
După Lege trecând nevoinţa muceniciei, înţelepţilor şi cu tărie suferind năpădiri de tot felul de chinuri, bucurându-
vă, aţi primit moştenirea cea veşnică.
Domnul Cel mai presus de timp, Întrupându-Se din tine în timp, a dezlegat greşelile oamenilor cele de multă
vreme. Pe Care roagă-L, Curată, neîncetat, să se milostivească spre sufletele noastre.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Pentru Hristos pătimind tot felul de chinuri, sfinţilor, aţi strălucit mai mult decât aurul, prin harul Sfântului Duh.
Stih: Sfinte Mucenice Victorin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Zdrobirea spatelui tău Sfinte Mucenice Victorin, lipsirea ochilor şi a mâinilor ai suferit, cinstite mucenice.
Fiind legaţi de dragostea lui Hristos, măriţilor pătimitori, aţi risipit toate măiestriile balaurului celui viclean.
Născut-ai, Fecioară Preacurată, pe Domnul tuturor, Care scapă pe oameni din robia cea înţelegătoare, Prealăudată.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine,
strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mucenice Victor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tăindu-ţi-se limba şi scrijelindu-ţi-se coastele, ai izgonit prin har răutatea cea otrăvitoare a vrăjmaşului, Sfinte
Victor, de Dumnezeu cugetătorule, lăudat fiind ca un mucenic.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind îngrădit cu pavăza dreptei credinţe, cu răbdare ai suferit zdrobirea trupului, Sfinte Mucenice Nichifor,
strigând Stăpânului tău: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mucenice Claudie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfântul Claudie cel preaales cu osârdie slăvind pe Dumnezeul tuturor, zdrobindu-i-se fălcile cu pietre prin cruzimea
tiranului, s-a lipsit şi de mâini şi de picioare, bucurându-se.
Nu v-aţi înspăimântat, prealăudaţilor, de valurile cele de multe feluri ale chinurilor, nici de moartea cea
pricinuitoare de mărire veşnică, strigând întru credinţă: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cu gândul te vedea mai înainte proorocul Munte Umbros, Cinstită, din care cu adevărat s-a arătat Stăpânul întru
asemănare de Trup, ca să mântuiască pe om din stricăciune.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne al meu, Lumină în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întune ricul necunoştinţei pe cei
ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfinte Mucenice Diodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vorbind ai îndurat cu osârdie mari chinuri, Sfinte Diodor, înfierbântările frigărilor şi arsura jăratecelor.
Stih: Sfinte Mucenice Serapion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Spânzurat fiind şi multe feluri de chinuri pătimind şi prin sabie săvârşindu-te, ai rămas neclintit la minte, Sfinte
Mucenice Serapion.
Stih: Sfinte Mucenice Papia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Zgâriat fiind şi cu piroane fiind pironit şi în ape înecat, mucenice, ai tocit săbiile vrăjmaşului, o Sfinte Papia.
Ai îndreptat, Stăpînă, căderea oamenilor, născând pe Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce poate să îndrepteze pe cei surpaţi
la pământ.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Lăudaţi să fie Sfinţii Mucenici Serapion şi Dumnezeiescul Diodor, Victorin, Papia, Nichifor, Claudie şi Victor, ca
cei ce desăvârşit au biruit înşelăciunea celui viclean.
Arătatu-v-aţi prin Duhul săbii ascuţite şi aţi tăiat toate taberele vrăjmaşului, purtătorilor de biruinţă, bine
bucurându-vă de Împărăţia Cerului.
O, minune! În ce chip aruncaţi fiind în piuă, aţi fost măcinaţi ca grâul, Sfinţilor Victor şi Victorin şi prin zdrobirea
oaselor aţi sfărâmat cursele vrăjmaşului.
Întăreşte puterea sufletului meu cea slăbită de lenevirea cea de-a pururea şi de păcate, ca să te cânt, Preacurată, cu
credinţă şi cu osârdie totdeauna.

Arătatu-v-aţi luminători luminoşi, Dumnezeieştilor mucenici cei cu numărul de şapte şi prin razele minunilor
străluciţi toată făptura pururea, gonind întunericul cel adânc al neputinţelor; rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să ne
dăruiască nouă mare milă.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi au
strigat: bine eşti cuvântat în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mucenice Victor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întins fiind, Sfinte Mucenice Victor întru tot cinstite, ai fost sfâşiat la coaste şi în piuă fiind zdrobit şi limba tăindu-
ţi-se, te-ai săvârşit, cântând: bine eşti cuvântat în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Mucenice Claudie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu puterea Dumnezeiescului Duh suferind biciuiri pe spate şi pe pântece şi zdrobindu-ţi-se fălcile, ai fost lipsit de
mâini şi de picioare, lăudând pe Domnul, Sfinte Mucenice Claudie.
Stih: Sfinte Mucenice Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu gânduri înalte ai răbdat în adevăr tinereşte lipsirea de degete şi sfărâmare peste tot trupul, mucenice, primind
cununa biruinţei cu puterea numelui, Sfinte Cinstite Nichifor.
Ca pe un Scaun Preaînalt al Celui de sus şi ca pe un Sfeşnic de aur şi Sicriu al Sfinţeniei, toţi te lăudăm pe tine,
Fecioară, strigând: Binecuvântată eşti între femei, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Înălţând mâinile către Dumnezeu Cel Ce poate mântui, de Dumnezeu fericiţilor, aţi suferit răbdând dureri de multe
feluri de chinuri şi purtători de biruinţă v-aţi înălţat către Dânsul, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului
pe Domnul.
Să lăudăm astăzi credincioşii pe Sfinţii Mucenici Papia, pe Serapion şi pe Diodor, pe Claudie, pe Nichifor şi pe
Victor, împreună cu Victorin, mucenicii lui Hristos, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Donmul.
Sângiurile care au curs din voi, marilor mucenici, au sfinţit pământul şi prin Dumnezeiescul har au oprit râurile
necredinţei şi din destul au adăpat sufletele celor ce strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Stih: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Cu cuvinte sfinţite să cântăm pe Tatăl Cel fără de început, pe Fiul Cel împreună fără de început şi pe Duhul Sfânt, o
Dumnezeire întocmai de o Putere, Viaţă întocmai de o Împărăţie şi să strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Înfricoşătoarea naştere a ta biruieşte înţelegerea minţii, de Dumnezeu cu har Dăruită. Căci Dumnezeu fără de
început este Cel Ce a primit început în timp ca să mântuiască pe cei ce strigă Lui: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Urmând urmele cinstitelor Patimi ale lui Hristos, aţi răbdat toată ispita chinurilor cu cuget întărit şi cu bărbăţie
sfârşindu-vă, pentru aceea, în veci vă fericiţi, purtătorilor de chinuri.
Ca un prinos şi ca o jertfa cu bună mireasmă aducându-vă la masa cea cerească, aţi luminat Biserica celor întâi-
născuţi, strălucind mai mult decât soarele, mucenicilor.
Astăzi adunându-ne credincioşii, să fericim pe Sfântul Victorin cel Viteaz, pe Mucenicul Claudie şi pe
Dumnezeiescul Papia, pe Sfinţii Mucenici Diodor şi pe Serapion, pe Înţeleptul Mucenic Victor şi pe Sfântul
Nichifor.
Pomenirea voastră cea plină de lumină răsărind, luminează toată Biserica lui Hristos, cinstiţilor ostaşi întru care
rugaţi-vă, să ni se dea nouă iertare de păcate, minunaţilor.
Ceea ce ai purtat în braţe pe Hristos, Care a luat din tine Trup muritor, pe Acela roagă-L Fecioară, să dobândim
nemurirea noi, cei ce cu credinţă te cinstim şi te mărim pe tine ca Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Suferind chinurile cele de multe feluri cu cuget neînspăimântat, purtătorilor de chinuri, străluciţi mai mult decât
lumina Soarelui. Pentru aceea prăznuim luminată pomenirea voastră, cu credinţă rugându-vă, ca prin mijlocirile
voastre să primim izbăvire de păcate şi desfătarea bunătăţilor celor veşnice.

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L, fără ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe
Cel Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii.
Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te măresc, ca să mă mântuiesc eu de greşeli, când va
fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, că poţi câte le
voieşti.
şi Cuvântul...
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, a glăsuit lăcrimând şi cu amar a strigat:
lumea se bucură luând mântuire, iar lăuntrul meu se aprinde văzând Răstignirea, pe care o rabzi pentru milostivirea
milei. Către care să strigăm cu credinţă: milostiveşte-te spre noi, Fecioară şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce se
închină Patimilor Lui.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Teodul şi Agatopod

5 Aprilie
Troparul Sfinţilor Mucenici Teodul şi Agatopod, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii...
Cu Dumnezeiască cunună a muceniciei încununându-vă, v-aţi luminat cu podoaba cugetului şi staţi înaintea
Stăpânului, rugându-vă pentru noi, marilor mucenici, preaînfrumuseţaţi.
Înfrumuseţat unindu-vă cu Dumnezeu, înţelepţilor, prin dreapta credinţă, v-aţi depărtat de răutatea cea fără de
podoabă şi bucurându-vă v-aţi numărat cu cetele purtătorilor de chinuri.
Umplându-vă de apele Duhului Celui Făcător de viaţă, pe cei ce erau topiţi de zăduful neînţe legerii, i-aţi adăpat cu
lucrarea cea bună, sfinţilor, supunându-vă Poruncilor celor Dumnezeieşti.
Pe Mântuitorul şi Atotfăcătorul Domnul L-ai purtat în pântece, pe care Sfântul Agatopod, împreună cu Măritul
Mucenic Teodul, L-au mărturisit a fi Adevărat Dumnezeu şi Om, Fecioară Maică, Preacurată.

Stih: Sfinte Mucenice Teodul, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu împletirile cuvintelor Tale împiedicându-se vrăjmaşul, a căzut şi arătat s-a înfruntat, mucenice, purtătorule de
chinuri, Sfinte Mucenice Teodul.
Stih: Sfinte Mucenice Agatopod, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întărindu-ţi sufletul cu dragostea cea către Dumnezeu, Mucenice Agatopod, ai arătat că toată puterea vrăjmaşului
este fără de tărie.
Izvorând tămăduiri credincioşilor din râurile cele pururea curgătoare, prin Dumnezeiască putere uscaţi izvorul
patimilor, măriţilor.
Pe Mântuitorul, Cel Ce a izbăvit pe oameni din robia vrăjmaşului, îmbrăcat în trupul nostru L-ai născut, Preacurată
Fecioară.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea şi Scăparea şi Întărirea mea, Doamne.
Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te...

Strălucind cu strălucirile muceniciei ca nişte luminători prealuminaţi, toată plinirea lumii luminaţi, cinstiţilor
mucenici, întunecând cugetul cel rău al înşelăciunii.
De însoţirea cea Dumnezeiască şi bine cugetătoare, care a primit cununa muceniciei, îngerii s-au mirat şi oamenii
au lăudat vitejia răbdărilor de chinuri.
Sfântul Mucenic Teodul bucurându-se a strigat: Doamne, merg în calea mărturisirii Tale şi bogat mă îndulcesc de
strălucirea Ta împreună cu Sfântul Agatopod cel tare.
Propovăduind Întruparea Stăpânului, Care a Strălucit din pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, bucurându-se,
măriţii mucenici au băut băutura cea mântuitoare a muceniciei.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne al meu...

Ai arătat întărite picioarele tale, spre îndreptarea mucenicei celei cinstite şi ai împiedicat pe vrăjmaşi, Prealăudate
Mucenice Agatopod.
Câştigând în inimă Apa Vieţii Cea Curgătoare, prin apă aţi primit lăudat sfârşit, purtătorilor de chinuri.
Aruncându-vă în adâncimea mării şi omorându-vă de voie, aţi secat curgerea valurilor celor idoleşti, răbdătorilor de
chinuri.
Maica lui Dumnezeu, care ai născut pe Cuvântul Cel Preabun şi Preafericit, tămăduieşte întristările sufletului meu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi ţie cu glas...

Umplându-vă de apele cele izvorâtoare de viaţă, prin înecarea în ape aţi primit sfârşit vrednic de laudă, întru care
aţi înecat răutăţile celui potrivnic.
Fiind păziţi cu harul şi cu Puterea lui Dumnezeu, nu v-aţi schimbat a jertfi idolilor, ci ca o jertfă curată v-aţi adus
Stăpânului.
Armele vrăjmaşului au slăbit întru voi, căci săgeţile cele ascuţite ale bărbăţiei voastre cu vitejie aţi înfipt în inima
lui, pătimitorilor.
Tămăduieşte patimile sufletului meu, Preacurată, Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii şi potoleşte tulburarea celui
ce neîncetat tulbură inima mea, Preacurată Fecioară.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea curăţită de sângele demonilor, cu Sângele cel
curs prin milostivire din coasta Ta.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptorul persienesc...

Prin cuget Dumnezeiesc îmbrăcându-te în haina preoţiei, cu strălucirea muceniciei, arătare prealuminoasă ai făcut
şi acum bucurându-te stai înaintea Cuvântului, Sfinte Mucenice Agatopod, strigând: Binecuvântat eşti în Biserica
Slavei Tale, Doamne.
Împodobindu-te cu slujba mucenicului celui dintâi, te-ai învrednicit a sluji Cuvântului, Celui Ce S-a jertfit pentru
noi, Fericite Mucenice Agatopod, strigând: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Cugetând una cu un gând, o ispită a morţii pentru Hristos aţi suferit, vrednicilor de minune, strigând: Binecuvântat
eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Cel Ce cu bunătatea a acoperit cerul, aflându-te pe tine Preaînfrumuseţată cu lumina virtuţilor, Preacurată, S-a
Sălăşluit întru tine şi a îndumnezeit firea omenească.

Cu cuvintele tale întunecând înşelăciunea, Înţelepte Mucenice Teodul şi fiind luminat cu înţelepciunea harului ai
strălucit şi înaintea divanului ai glăsuit dreapta credinţă şi ai astupat gurile celor rău credincioşi, strigând:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Adâncul mării nicicum n-a putut ascunde trupurile voastre, Sfinţilor Mucenici Teodul şi Agatopod, ci prin lucrare
Dumnezeiască la uscat le scoate pe ele nestricate, izvorând minunate minuni nouă celor ce strigăm: Binecuvântaţi
toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cu totul robindu-te Celui Ce s-a arătat pentru tine în chip de rob şi după moarte împlinind, ca un bine înţelept rob al
Domnului, punerea Legii Stăpânului, te arăţi făcând ajutorare săracilor şi văduvelor, Preafericite Mucenice Teodul.
Scutecele voastre şi rănile şi luptele le cinsteşte Tesalonicul, că într-însul arătându-vă crescuţi, într-însul cu
adevărat şi ca nişte pătimitori aţi primit fericitul sfârşit şi acum cinstiţilor, luminaţi Biserica celor întâi-născuţi.
Neschimbând firea Hristos, cu totul s-a îmbrăcat în Om din tine, Stăpână, Ceea ce eşti cu dar Dăruită, a Cărui
Patimă Sfinţii Mucenici Teodul şi Agatopod vitejeşte închipuind-o, strigau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului
pe Domnul.
Irmosul:
Mâinile întinându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu virtutea
încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Iată acum ce este bun, sau ce este frumos, au strigat răbdătorii de chinuri, decât a locui în cetatea Dumnezeului
Celui Viu; păzind legătura dreptei credinţe nedezlegată până la moarte.
Ca pe nişte pătimitori, cei ce v-aţi săvârşit curgerea mărturisirii, v-au primit pe voi cetele adunărilor celor de sus,
încununându-vă cu cununi neveştejite, prealăudaţilor.
Vestitul Tesalonic astăzi luminat cu înaltă propovăduire prăznuieşte, chemând pe fiecare cetate sau oraş, întru
pomenirea voastră, o Sfinţilor Mucenici Agatopod şi Teodul.
Ca nişte răbdători de chinuri luminat v-aţi ridicat către Slava Cea de Negrăit, de care, ca cei ce aveţi îndrăznire,
rugaţi-vă, preacinstiţilor, să se învrednicească şi cei ce pururea cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea voastră.
Pe mine cel ce zac în întunericul necunoştinţei, cu lumina îndurărilor tale luminează-mă tu, Ceea ce ai născut pe
Dătătorul de lumină, pe Mântuitorul şi Domnul, Cel Ce încununează pe Sfinţi.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, s-a tăiat, Fecioară,
adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Făcându-vă fraţi după harul Duhului şi de un obicei în dreapta credinţă, Sfinţilor, cu adevărat cu mari numiri
petrecând viaţa în rugăciuni şi în înfrânări, aţi tras popoare la Dumnezeiasca cunoştinţă. Pentru aceasta ca nişte
viteji ostaşi bărbăteşte aţi biruit înşelăciunea şi după Lege pătimind, aţi câştigat cununi. Rugaţi-vă lui Hristos
Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L, fără ardere, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe
Cel Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii.
Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te măresc, ca să mă mântuiesc eu de greşeli, când va
fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară, Curată, al tău ajutor atunci să-mi dăruieşti, că poţi câte le
voieşti.
şi Cuvântul...
lumea se bucură luând mântuire, iar lăuntrul meu se aprinde văzând Răstignirea, pe care o rabzi pentru milostivirea
milei. Către care să strigăm cu credinţă: milostiveşte-te spre noi, Fecioară şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce se
închină Patimilor Lui.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Eutihie, Patriarhul Constantinopolului

6 Aprilie
Troparul Sfântului Ierarh Eutihie, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor.
Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Eutihie, roagă pe
Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Ca pe uscat umblând Israel în adânc a luat urma şi pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu
cântare de biruinţă să-I cântăm.
Stih: Sfinte Părinte Eutihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Îmbogăţindu-te cu virtuţi şi luminându-te cu Luminile cele Strălucitoare ale darurilor lui Dumnezeu, izbăveşte-mă
de patimile ticăloşiei prin rugăciunile tale, ca să te laud, Preaînţelepte Ierarhe Eutihie.
Viţă sădită din cer în curţile lui Dumnezeu ai odrăslit, adevărat îndestulată cu roadele faptelor celor bune, împreună
şi cu ale minunilor, Sfinte Părinte Eutihie.
Făcând mintea stăpână, ai biruit tirania patimilor, cuvioase. Pentru aceea, înălţându-te cu aripile nepătimirii, ai
ajuns tocmai la Locaşurile lui Dumnezeu.
Primind pe Ziditorul tău, precum a voit a Se Întrupa mai presus de cuget din pântecele tău fără de sămânţă, te-ai
arătat cu adevărat Stăpână a făpturilor, Preacurată.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt...
Curăţindu-te pe sineţi de tina patimilor prin multa osârdie, te-ai făcut locaş Duhului Sfânt, purtătorule de
Dumnezeu, Strălucite Ierarhe Eutihie.
Arătatu-te-ai fiu al zilei cu împărtăşirea Luminii celei fără de materie şi cu strălucirea tămăduirilor celor adevărate
goneşti stricăciunea patimilor cea întunecoasă, pururea pomenite.
Din pruncie sugând laptele înfrânării, petrecând pururea în rugăciuni, ai ajuns la măsura vârstei lui Hristos cu
adevărat, Ierarhe Strălucite Eutihie.
Deschizându-ţi cinstita gură, părinte, ai tras duh şi ai îngrădit gura care a cugetat nedreptate, spre Singură Înălţimea
Întrupării lui Dumnezeu, preaînţelepte.
Minunea Dumnezeieştii tale naşteri, Curată, întrece toată rânduiala firii. Că ai zămislit în pântece pe Dumnezeu mai
presus de fire şi născându-L ai rămas pururea Fecioară.
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit
pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând: din
cuget curat întru Domnul prăznuind.
Luminându-te cu Raza Dumnezeiescului har, ai întunecat toate părerile ereticilor şi ai luminat adunările popoarelor
celor credincioase, preaînţelepte.
Suferind prigoniri pentru credinţă nu te-ai slăbit. Că ai avut Ajutor pe Însuşi Hristos, Cel Ce era hulit, ierarhe
preacinstite.
Înălţându-te Domnul, a întărit pe piatra adevărului paşii sufletului tău şi a împiedicat cugetele vrăjmaşilor cele
îngâmfate.
Cu adevărat negrăită şi nepricepută este la cei din cer şi la cei de pe pământ Taina naşterii tale celei cu
Dumnezeiască cuviinţă, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste Te rog luminează-le, ca să
Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, pe Cel Ce ne chemi din negura greşelilor.
Izgonindu-te fără dreptate, vitejeşte ai suferit despărţirea de turma care ţi-a fost dată, înţelepte părinte. Dar iarăşi te-
ai întors la dânsa cu bucurie, mult fiind de toţi prealăudat.
Nu prin semn de pildă vezi acum Slava lui Dumnezeu, de care din pruncie ai dorit-o, Fericite Eutihie. Ci, mai ales
faţă către față o vezi acum, dezlegându-se oglinzile trupului, părintele nostru.
Umplându-ţi-se sufletul tău de Ape Dumnezeieşti, cu adevărat a izvorât Bisericii râuri de învăţături, Înţelepte
Părinte Eutihie şi adapă brazdele ei, fericite părinte.
Ceea ce eşti Bună, Stăpână a lumii, miluieşte pe cei ce te mărturisim din suflet pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Căci pe tine te avem Ocrotire Nebiruită, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Sălăşluitu-s-a Preasfinta Treime întru tine, că fiind curat de tulburarea patimilor şi cu adevărat te-a umplut de
daruri, prin care pururea alungi toată boala, cugetătorule de Dumnezeu, Părinte Eutihie.
Având în inima ta smerenie cu adevărat înălţătoare, te-ai înălţat şi toate măiestriile demonilor deodată le-ai umilit,
ierarhe al Domnului, pururea pomenite.
Trecând marea vieţii fără de valuri, ai ajuns la limanurile Împărăţiei Cerurilor, părinte, păstrând lui Dumnezeu
poverile sufletului, vrednicule de minune.
Fiind plin de învăţăturile dreptei credinţe, la verdeaţa acestora ai păscut turma ta cea cuvântă toare şi de apele cele
tulburi cele împotriva dogmelor neîmpărtăşită ai arătat-o, cuvioase.
Preacurată Stăpână, Ceea ce ai născut oamenilor pe Ocârmuitorul, Domnul, potoleşte tulbura rea patimilor mele cea
nestatornică şi cumplită şi dă linişte inimii mele.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din
stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.
CONDAC, glasul al 8-lea.

Să lăudăm toţi cu credinţă pe Dumnezeiescul Ierarh Eutihie şi cu dragoste să-l fericim, ca pe un mare păstor şi
slujitor şi preaînţelept învăţător şi izgonitor al eresurilor. Că se roagă Domnului pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul, cuvioşilor tineri. Iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe
tiranul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Avându-ţi sufletul ca zăpada, te-ai asemănat îngerilor prin albiciunea virtuţilor, părinte. Pentru aceasta veselindu-te
împreună cu dânşii, dănţuieşti strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Ca o jertfa fără de prihană, din pruncie te-ai adus pe tine Stăpânului tău, cuvioase, prin omorârea plăcerilor şi cu
adevărat pentru aceasta veselindu-te, strigi: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Izvoarele lacrimilor tale, părinte, arătat au stins focul plăcerilor trupeşti şi s-au făcut rouă de tămăduiri celor ce
pururea cu credinţă strigă lui Hristos: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe tine, Preacurată şi Maică pururea Fecioară, te-am cunoscut Mântuire noi oamenii: că Fiul Cel Nedespărţit de
Sânurile Tatălui, s-a Întrupat din tine. Pentru aceasta Binecuvântată eşti de neamurile neamurilor.
Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie cuvioşilor...

Lepădând somnul lenevirii, ai priveghiat, părinte, la purtarea de grijă a virtuţilor, până ce te-ai arătat locaş
Dumnezeului lui Iacov, pe Care-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Cu pavăza dreptei credinţe fiind acoperit şi luând dogma cea cinstită ca o sabie cu două ascuţituri, cu adevărat ai
tăiat toate cetele ereticilor, cugetătorule de Dumnezeu.
Jertfe fără de sânge ai adus lui Dumnezeu, întru smerirea inimii, Părinte Eutihie, jertfind pe Cel Ce s-a jertfit pentru
tine ca o oaie. Pe Care-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Înălţându-te prin înlăturarea celui mai rău şi asemănându-te îngerilor celor fără de materie, fiind încă în trupul tău,
prin dragoste neoprită ai purces către Hristos, după Care doreai.
Întru naştere ai scăpat de dureri, Preacurată şi după ce ai născut, iarăşi Fecioară ai rămas, că toate le face Iisus, Cel
Ce este Dumnezeu şi Om; pe Care-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o, că toate le faci Hristoase prin singură voirea.
Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

În locul celor mici câştigând pe cele mari şi în locul celor stricăcioase cumpărând cele nestricăcioase, ai luat
Împărăţia Cea Neclintită şi ai dobândit Mărirea Cea Netrecătoare, împodobindu-te cu frumuseţile virtuţilor tale.
Curat ţi-ai petrecut viaţa ta şi te-ai arătat slujitor Fecioarei Celei Curate, Sfinte Eutihie, Ierarhe al lui Dumnezeu
preaadevărat, stâlp Ortodoxiei, reazem al credinţei, zid poporului celui ales, de Dumnezeu fericite.
Cugetul trupului l-ai supus minţii şi fiind în trup ai vieţuit pe pământ ca fiind fără trup, Sfinte Părinte Eutihie.
Pentru aceea împreună cu Dumnezeieştile Puteri cele fără de trup bucurându-te, stai înaintea Stăpânului şi
Dumnezeului tuturor.
Ca lumina, ca zorile, ca Soarele cel mare ai strălucit celor de pe pământ, cugetătorule de Dumne zeu, Sfinte Părinte
Eutihie. Şi mutându-te iarăşi de pe pământ către Dumnezeu şi primind vărsările din Lumina Lui, iarăşi trimiţi
lumină tuturor, celor ce te laudă pe tine.
Întărindu-mă cu puterea şi cu harul tău, ţie am dat cu osârdie cântarea cea din inimă; ci, primeşte-o, Fecioară
Preacurată, dăruindu-mi pentru dânsa harul tău cel mult luminos, din comorile cele nepieritoare, de Dumnezeu
Fericită.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Oştile îngereşti. Iar prin tine,
Preacurată, s-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat. Pe Care slăvindu-L eu Oştile cereşti, pe tine te fericim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Fiind îmbrăcat cu Putere Dumnezeiască, ai dezgolit puterea înşelătorului, făcând minuni alese, purtătorule de
Dumnezeu şi fiind izgonit fără dreptate de la turma ta, iarăşi te-ai întors la dânsa mărit; părinte cuvioase, roagă-te
lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.Podobie: Pentru mărturisirea...

Nu s-a despărţit de Firea Cea dumnezeiască Trup făcându-Se în pântecele tău, ci, făcându-Se Om a rămas
Dumnezeu, Cel Ce după naştere te-a păzit pe tine, Maică Fecioară, ca şi mai înainte de naştere Preacurată, Însuşi
Domnul. Pe Care roagă-L cu osârdie, să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru
mărturisirea...
Nu Te-ai despărţit de Firea Cea Dumnezeiască, măcar de ai şi pătimit de bunăvoie, ci, Răstignindu-Te cu Trupul,
Preabunule, toată lumea cea de sub soare o clatini ca un Dumnezeu, striga Născătoarea de Dumnezeu lăcrimând. Pe
care să o lăudăm ca pe Maica Domnului, cerând să luăm printr-însa mare milă.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Caliopie

7 Aprilie
Troparul Sfântului Mucenic Caliopie, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Caliopie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul
nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru
rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Irmosul:
Stih: Sfinte Mucenice Caliopie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Bine săvârşind lupta, mucenice purtătorule de chinuri şi păzind credinţa, ai primit cununile biruinţei cu bucurie şi
acum stai înaintea lui Dumnezeu.
Din rădăcină sfântă ai odrăslit ramură pururea înflorită, cu bună rodire mucenicească, hrănind inimile tuturor, celor
ce te cinstesc, Preaînţelepte Caliopie.
Cu lămurirea Scripturilor şi cu citirea cea neîncetată luminându-ţi vederea inimii, ai intrat la luptele mucenicilor cu
gând vitejesc, Sfinte Caliopie.
Cel Ce zideşte toate prin semn, S-a Întrupat din tine mai presus de cuvânt, Cel Ce a încununat pe purtătorul de
chinuri, cu care dimpreună pururea cu credinţă te fericim, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut...

Mai presus de fire, bărbăteşte ai suferit luptele cele de multe feluri, împotrivindu-te prigonitorului, mucenice.
Pentru aceasta ai dobândit Liniştea Cea Cerească, bine plutind cu adierile Duhului, strălucite.
Răbdând chinuri, prin tăria minţii te-ai arătat ostaş viteaz şi biruitor preaales, că fiind bătut şi pe roată învârtit, ai
surpat de tot semeţia înşelăciunii, fericite.
Fiind spânzurat pe lemn şi rupându-ţi-se trupul prin răni, ai surpat cutezanţa cea mare a vrăjmaşului şi
împodobindu-te cu frumuseţea rănilor, te bucurai, Sfinte Mucenice Caliopie.
Preasfântă Fecioară, Lauda celor ce au pătimit şi Cinstea Sfinţilor Apostoli, prin rugăciunile tale izbăveşte de toată
nevoia pe toţi cei ce te cântă cu laude întru bucurie.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Arătatu-te-ai preaviteaz luptător, nevoindu-te în privelişte şi surpând întărirea înşelăciunii, Mucenice Caliopie.
Jertfă întreagă te-ai adus ca un mucenic şi Sfânt Cuvântului Celui Ce S-a junghiat, fiind păzit cu buna mireasmă a
suferinţelor tale celor cinstite, Mucenice Caliopie.
Omorându-ţi-se trupul cu suferinţe neîncetate, ţi-a pricinuit ţie viaţă întru cele de sus, Sfinte Mucenice Caliopie,
Preafericite.
Ca o Vie Prearoditoare ai crescut Strugurele, din Care curge mustul cel Dumnezeiesc, celor ce pururea cu credinţă
te fericesc pe tine, Preacurată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine
ticălosul? Ci, mă întoarce şi îndreptează, te rog, căile mele la lumina Poruncilor Tale.
Mărindu-te prin suferinţe, mucenice, ai fost întins pe roată, preaviteazule şi ars fiind cu făclii aprinse, prin ajutor de
înger ai primit răcoreală Cerească de la Dumnezeu, purtătorule de chinuri, Înţelepte Mucenice Caliopie.
Cei fărădelege, care te chinuiau pe tine, Mucenice Caliopie, s-au slăbănogit de Puterea cea nevăzută a Izbăvitorului
nostru şi prin voirea Stăpânului tuturor, s-a stins văpaia şi nicicum nu s-a atins de tine.
Luminându-te întru chinuri, ai strălucit ca aurul în cuptor; şi ca un Dumnezeiesc păzitor cinstitelor Porunci ale lui
Hristos, ai fost aruncat în temniţe, risipind cu sfintele tale legături semeţia nebuniei mulţimii zeilor.
Izbăvindu-ne prin tine de căderea cea strămoşească, împreună cu Arhanghelul Gavriil strigăm ţie, Fecioară:
Bucură-te, Mântuirea tuturor păcătoşilor. Bucură-te, Întărirea tuturor mucenicilor, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Văzându-te pe tine împodobit cu podoabele rănilor, cea care te-a născut, fiind plină de bucurie, a slăvit pe
Dumnezeu, îmbrăţişându-te şi cu cinste te-a sărutat, înţelepte.
Fiind încuiat în temniţă, ţi s-a arătat ţie Lumină Neapusă şi glas din cer s-a pogorât la tine, sfinte, care te îmbărbăta
şi vestea, sfinţite, nevoinţele tale.
Rai înţelegător te-ai arătat, mucenice mult pătimitorule, având în mijloc Lemnul vieţii, pe Hristos, Care te-a mutat
la odihnele cele veşnice, Sfinte Mucenice Caliopie.
Tămăduieşte-mi, Preacurată, greşelile sufletului meu cele nenumărate şi-mi luminează mintea, care pururea este
întunecată de toate călcările poruncilor, ca după datorie cu laude să te fericesc pe tine.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând:
Nedând idolilor celor fără cuvântare nicidecum cinste, cu bărbăţie ai răbdat munca focului, Mărite Mucenice
Caliopie, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu un cuget înalt asemănându-te Celui Ce S-a Înălţat pe Cruce, te-ai înălţat pe lemn de voia ta, cu capul în jos,
mucenice, făcând călătoria spre cer cu bucurie; pentru aceea roagă-te pentru noi.
Cu vitejesc cuget răbdând multe feluri de chinuri, mucenice, te-ai învrednicit de multe bucurii întru cele dintru
înălţime, Sfinte Mucenice Caliopie, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Rodul Cinstitului tău pântece, Născătoare de Dumnezeu, ne-a înviat pe noi care eram omorâţi de rod. Pentru
aceasta după datorie lăudându-te, strigăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori cuptorul...

Pentru Legea lui Dumnezeu fiind junghiat, Sfinte Mucenice şi Pătimitorule Caliopie, ai fugit de toată viclenia celor
fărădelege, iar la vremea cinstitei patimi Hristos te măreşte, mucenice, căci te-ai răstignit de voie cu capul în jos şi
cu adevărat chemându-te către odihnele cele Dumnezeieşti, te-a aşezat împreună cu Dumnezeieştii Îngeri,
cugetătorule de Dumnezeu.
Răsărind cu totul strălucit, luminezi pururea ca soarele cu razele nevointelor tale cele de sub cer şi pe toţi îndemni,
prealăudate, a săvârşi acum pomenirea ta cea purtătoare de lumină, strigând Stăpânului: preoţi binecuvântaţi,
popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Răbdare neasemănată, tărie preaminunată arătând lămurit, mucenice pătimitorule, în vremea chinurilor tale, pentru
aceea acum te-ai numărat cu Cetele îngereşti întru strălucire cântând: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe
Hristos în veci.
Pe Iisus Domnul, Cel Ce ţine toate cu voia cea Atotputernică, L-ai născut purtător de Trup şi L-ai ţinut în braţe,
Preacurată Fecioară. Pentru aceea te lăudăm ca pe Maica lui Dumnezeu, strigând cu laude: preoţi binecuvântaţi,
popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a cerul...

Cu vela Duhului Sfânt, într-aripându-ţi-se sufletul, ai trecut noianul cel cumplit al chinurilor şi ai ajuns la
Limanurile Cereşti cu bucurie, înecând taberele cele viclene ale celui înşelător, cu Dumnezeiasca revărsare a
sângiurilor tale, preafericite.
Arătându-te tânăr frumos cu podoabele chinurilor, ai strălucit mai mult decât razele soarelui şi ai luminat sufletele
credincioşilor, celor ce cu dragoste săvârşesc sfânta şi cu adevărat luminată pomenirea ta, purtătorule de chinuri,
Sfinte Mucenice Caliopie.
Să adunăm ceată duhovnicească, ca să lăudăm acum cu bucurie pe pătimitorul cel tare, pe Sfântul Caliopie şi să ne
ospătăm astăzi cu ostenelile lui pe care le-a răbdat pentru Hristos, luptându-se vitejeşte şi stricând nedumnezeirea
mulţimii zeilor.
Racla ta izvorăşte miruri de viaţă şi varsă minuni ca nişte ape, pe care credincioşii înconjurând-o totdeauna cu
bucurie şi cu dragoste sărutând-o, dobândesc sfinţenie şi lumină, mărind sfântă pomenirea ta, Mucenice al
Domnului, Sfinte Caliopie.
Cu Razele Luminii tale cele de Taină, alungă întunericul sufletului meu şi potoleşte viforul cel cumplit al
gândurilor mele şi mă îndreptează către Limanurile cele line, Ceea ce eşti Singură Izbăvirea tuturor, ca să te
fericesc cu credinţă, Maica lui Dumnezeu.
SEDELNA, glasul al 4-lea.Podobie: Degrab ne întâmpină...

Înălţându-te pe Cruce cu gând neabătut, bine ai închipuit Patima lui Hristos cea mântuitoare, înţelepte pătimitorule.
Pentru aceea cu credinţă săvârşim sfântă pomenirea ta cea purtătoare de lumină, cerând să luăm prin tine iertare
greşelilor şi mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea şi

Cuvântul...
Pe tine Fecioară, ca pe Ceea ce numai tu între femei ai născut mai presus de fire pe Dumnezeu cu Trup, toate
neamurile omeneşti te fericim; căci Focul Dumnezeirii S-a Sălăşluit în tine şi ca pe un Prunc cu lapte ai hrănit pe
Făcătorul şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc şi omenesc după vrednicie slăvim Preasfântă naşterea ta şi cu
un glas strigăm către tine: roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă iertare de greşeli, căci pe tine te avem
Nădejde noi robii tăi.
şi Cuvântul...
lumea se bucură luând izbăvire, iar lăuntrul meu arde văzând Răstignirea, pe care o rabzi pentru milostivirea milei.
Către care să strigăm cu credinţă: milostiveşte-te, Fecioară şi dăruieşte iertare de greşeli, celor ce se închină
Patimilor Lui.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, Episcopul Mitilenei

7 Aprilie
Troparul Sfântului Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, Episcopul Mitilenei, glasul al 4-lea:

Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Gheorghe, roagă pe
Cântarea 1. Irmos: Să cântăm popoarelor...

Stih: Sfinte Părinte Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mie, celui ce sunt plin de greşeli şi de cumplite păcate, Hristoase fii Îndurător; străluceşte-mi lumina îndurării şi
prin rugăciunile ierarhului Tău, goneşte întunericul orbirii mele.
Tot pământul înfrânării cu durerile şi cu sudorile tale l-ai lucrat, înţelepte şi semănând grâul Duhului în inimă, ai
adus spicul lipsei de patimi, Sfinte Fericite Gheorghe.
Luând Crucea ta pe umeri şi lepădând frumuseţile cele pământeşti ale celui întunecat al lumii, ai urmat lui Hristos
şi ai câştigat vistieria Împărăţiei Celei Nematerialnice.
Ca o Armă şi Liman Tare şi Zid şi Tărie şi Temelie Dumnezeiască şi Pod şi Acoperământ având ocrotirea ta,
Mireasă a lui Dumnezeu, de toate primejdiile ne izbăvim.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt ca Domnul...

Suindu-te la înălţimea virtuţilor şi cu vrednicie privind adâncurile Duhului, fericite şi făcându-te primitor arătării,
te-ai sălăşluit împreună cu Cetele îngereşti, preacuvioase.
Sărăcind cu duhul, te-ai îmbogăţit, înţelepte, cu Împărăţia Cea Nematerialnică, în care cu credinţă, ai gătit turmei
tale vistieriile cele veşnice. Pentru aceasta te fericim.
Cu obiceiurile şi cu isprăvile tale ai urmat, cuvioase, curăţenia şi blândeţea sufletului lui Iacov şi te-ai arătat cu
curăţia duhului minte israelitenească, văzând pe Dumnezeu.
Fără de tată ai născut pe Cel fără de mamă mai înainte de tine şi ca un Prunc ai alăptat pe Cel Ce hrăneşte toate. Pe
Care roagă-L să mântuiască pe cei ce cu credinţă te laudă, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat Curată.
Irmosul:
Nu este sfânt ca Domnul şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care-L laudă toată făptura. Nu este drept afară
de Tine, Doamne.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cuvinte din Munte Umbros...

Tu ai mântuit corabia cea sufletească, repezindu-te de la valurile cele materialnice ale patimilor către limanul şi
liniştea înfrânării, preacuvioase părinte.
Câştigând cuget cu chip îngeresc, ai auzit cântarea cea întreită a îngerilor, aflându-te întru răpirea cugetului tău,
încă în viaţă fiind, prealăudate.
Tu într-armându-te cu praştia cea de gând, ca pe alt Goliat ai surpat, ierarhe, pe căpetenia întunericului cea trufaşă,
cu credinţa ta cea davidicească şi Dumnezeiască.
Nădejdea şi Folositoarea lumii, Născătoare de Dumnezeu, roagă pe Cel Ce S-a Întrupat din tine, pentru toţi robii
tăi, ca pe tine câştigându-te Sfântă Curăţire, să ne izbăvim de păcate.
Cântarea a 5-a. Irmos: Din noaptea necunoştinţei...

Ca pe un stâlp al curăţiei şi ca pe un purtător de chei al întregii înţelepciuni toţi ştiindu-te pe tine, pururea pomenite,
Sfinte Părinte Gheorghe, prin rugăciunile tale dăruieşte-ne nouă să câştigăm milă.
Prin pronia cea de Dumnezeu văzătoare te-ai îmbrăcat cu vrednicia preoţiei, chemându-te pe tine la aceasta ca pe
un curat, Fecioara cea Preacurată.
Îndurarea milostivirii având sădită înăuntru şi pururea împreună vieţuitoare, te-ai arătat săracilor lucrătoare de
hrană îndestulată.
Pe Stăpânul cerului zămislind în pântece, Preacurată, te-ai arătat mai presus decât cerurile şi decât toate făpturile.
Cântarea a 6-a.Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

Locaş curat făcându-te pe tine Sfântului Duh, ai gonit prin rugăciunile tale legiunile duhurilor celor viclene, Sfinte
Fericite Gheorghe.
Pârâu al alinării şi izvor al blândeţii care ne adapă din şuvoiul bucuriei, te-ai arătat, preacuvioase părinte.
Omorându-ţi desfătările cele trupeşti, ai înviat cu duhul. Ridică-mă, mărite şi pe mine, cel ce sunt căzut prin patimi.
Pe Cuvântul Cel Ce a Strălucit din Tatăl fără de ani, L-ai zămislit în pântece sub ani, pe Dumnezeu Cuvântul mai
presus de cuvânt, pururea Fecioară.
Irmosul:
Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul
nostru.

Dumnezeieşte într-armându-te cu curăţenia cea sufletească şi neîncetată rugăciune ţinând în mâini ca pe o suliţă,
vitejeşte ai biruit cetele demonilor, Sfinte Părinte Gheorghe; cu osârdie roagă-te lui Hristos pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în văpaia cuptorului...

Cu Lumina Dumnezeiescului Duh ai cunoscut mutarea ta către cele mai bune şi acum dănţuieşti în Locaşurile
cuvioşilor.
Cel ce te-ai arătat ca o stea cu viaţa şi cu Raza Cea Luminoasă, steaua cu cuget luminat a vestit mai înainte mutarea
ta, preacuvioase.
Îmbrăcându-te după vrednicie, ai intrat în Cămara Împărăţiei celei de sus, cuvioase şi întâmpinându-te Mirele, ai
şezut la Masa Dulceţii Celei Nematerialnice.
Puterile cele cereşti, după vrednicie, ca pe o Maică a Vieţii tuturor te înconjoară şi te laudă pe tine, Stăpână, ca pe
Ocrotitoare a sufletelor noastre.
Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii cei grăitori...

Avându-ţi inima ta ocârmuită de Dumnezeu, goneşte viforul cel întunecat al patimilor mele şi la limanul liniştei
tale mă adăposteşte.
Fiind sădit pe lângă izvoarele cele Dumnezeieşti ale apelor dragostei, ai crescut pomul vieţii şi la vreme ai făcut
roadele dreptei credinţe.
Ca un tămăduitor al neputinţelor celor netămăduite şi ca un izgonitor al duhurilor celor necurate, tămăduieşte şi
boala păcatului meu, Sfinte, Fericite Gheorghe.
Cine va grăi Dumnezeiască naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Marie? Că toată firea celor născuţi de pe pământ
şi a îngerilor se spăimântă şi te fericesc pe tine.
Irmosul:
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu, în cuptor călcând cu văpaia cea de foc şi rătăcirea, au cântat: Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea pururea Fecioarei...

Cu izvoarele lacrimilor tale ai lucrat fără greş Raiul nepătimirii, preacuvioase şi aduci mult rod îndestulat, hrănind
cu virtuţile turma cea Dumnezeiască.
Tu ai adus lui Dumnezeu jertfă curată şi săvârşind călătoria credinţei, preacuvioase, ai primit acum cununa dreptăţii
din mâna lui Hristos, Dătătorul tău de nevoinţe.
Astăzi saltă şi dănţuieşte mulţimea credincioşilor, cetele călugărilor, adunarea preoţilor, că toţi pe tine te-au aflat
chip al mântuirii şi închipuire îndreptărilor.
Pe Cel născut din tine, Care este Dumnnezeu şi Ziditor al veacurilor, nu înceta Preacurată Pruncă, a-L ruga cu
îndrăznire să mântuiască sufletele celor ce te laudă pe tine.
Irmosul:
Naşterea pururea Fecioarei, care s-a arătat mai înainte dătătorului de Lege în Munte prin foc şi prin rug, spre
mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetat o mărim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şiCuvântul...

Prin înălţimea smereniei făcându-te arătat luminos, viteaz şi milostiv, până la sfârşit ai surpat îndrăzneala
vrăjmaşului şi cu darurile cele îndestulate pe cei flămânzi ai îndestulat, prea cuvioase părinte. Pentru aceasta după
moarte ai moştenit Hrana Cea Neîmbătrânitoare, bucurându-te în veci, Sfinte Ierarhe, Fericite Gheorghe. Roagă-te
lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea şiCuvântul...

Pe tine Fecioară, ca pe Ceea ce numai tu între femei ai născut mai presus de fire pe Dumnezeu cu Trup, toate
neamurile omeneşti te fericim; căci Focul Dumnezeirii S-a Sălăşluit în tine şi ca pe un Prunc cu lapte ai hrănit pe
Făcătorul şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc şi omenesc după vrednicie slăvim Preasfântă naşterea ta şi cu
un glas strigăm către tine: roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă iertare de greşeli, căci pe tine te avem
Nădejde noi robii tăi.
şi Cuvântul...
lumea se bucură luând izbăvire, iar lăuntrul meu arde văzând Răstignirea, pe care o rabzi pentru milostivirea milei.
Către care să strigăm cu credinţă: milostiveşte-te, Fecioară şi dăruieşte iertare de greşeli, celor ce se închină
Patimilor Lui.
Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit şi Ermis
8 Aprilie
Troparul Sfinţilor Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit şi Ermis, glasul al 3-lea:
Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Irmosul:
Cel Ce a împreunat apele de demult întru o adunare cu Dumnezeiasca voie şi a despărţit marea pentru poporul
israelitean, Acesta este Dumnezeul nostru Cel Preaslăvit, Acestuia Unuia să-I cântam, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Preasfântă pomenirea Sfinţilor Apostoli cu un glas să o prăznuim şi să-i lăudăm pe ei cu veselie sufletească. Căci se
roagă Preasfântului Cuvânt, să ne dea nouă iertare şi mare milă.
Izgonind putreziciunea nebuniei mulţimii zeilor, prin Dumnezeiasca sare a Cuvântului, aţi însănătoşit toate
sufletele cele înnebunite şi pe toate mântuite le-aţi pus înaintea lui Dumnezeu; pentru aceea sunteţi măriţi.
Vestiţii Apostoli Irodion, Ruf şi Flegon, Agav, Ermis şi Asincrit, cu cântări să fie fericiţi, fiind prieteni curaţi ai
Mântuitorului nostru şi Înţelepţi Apostoli şi propovăduitori Dumnezeieşti.
Născătoare de Dumnezeu Ceea ce eşti Milostivă, Lauda Apostolilor, Mărirea pătimitorilor şi Întărirea
credincioşilor, te rog, întăreşte-mă pe mine, care mă clatin de supărările amăgitorului şi cugetul meu, care se
întunecă cu călcările poruncilor izbăveşte-l.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cele din ce nu au fost...

Făcându-vă ochi ai Bisericii, aţi deschis ochii multora, ca aceştia să vadă Frumuseţea Cea Neasemănată a lui
Dumnezeu Cuvântul, Dumnezeieştilor ucenici.
Stih: Sfinte Apostole Ruf, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Arătatu-te-ai casă Preasfintei Treimi în chip de lumină, Sfinte Apostole Ruf, pururea pomenite şi cu cuvântul
harului ai surpat la pământ capiştile şi ai zidit Domnului biserici.
Cu Dumnezeiescul tău cuvânt, Înţelepte Apostole Ruf, ogorând inimile, ai semănat dogmele cele mântuitoare şi ai
secerat spic prea rodit, mântuirea celor ce s-au mântuit.
Cel Ce după Fiinţa Cea Dumnezeiască este Neapropiat, acum mi s-a făcut mie apropiat şi cu luarea Trupului cu
totul mi s-a unit pentru milostivirea Sa cea desăvârşită, Preacurată Fecioară.
Irmosul:
Cele din ce nu au fost, toate le-ai adus, cu cuvântul zidindu-le şi săvârşindu-le cu Duhul, Atotţiitorule Stăpâne,
întru dragostea Ta mă întăreşte.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Pus-ai spre noi dragoste tare Doamne, că pe Unul-Născut Fiul Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta
strigăm Ţie, mulţumind: Slavă Puterii Taie, Doamne.
Prin limba voastră, aducând credincioşilor vindecare Dumnezeiască, pământul cel rău al păgânătăţii l-aţi dat
surpării şi aţi zidit sufletele în credinţă. Pentru aceea sunteţi fericiţi, înţelepţilor.
Stih: Sfinte Apostole Irodion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cetatea Patra luminat s-a îmbrăcat cu putere prin tine, Fericite Apostole Irodion, că întâi tu ai împodobit scaunul ei,
luminându-te cu Dumnezeieşti revărsări de Lumină ale Duhului Sfânt.
Cetatea Patra s-a îmbogăţit cu adevărat avându-te cetăţean mare, Fericite Irodion, care ai mutat-o pe dânsa către
Sionul cel de sus. Pentru aceea te cinsteşte cu cântări Dumnezeieşti.
Prin cuvânt Sfinţit ai zămislit pe Cuvântul Tatălui, Care mântuieşte de toată necugetarea pe oameni, Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară. Pentru aceasta totdeauna te mărim cu mare glas, prin cuvinte Dumnezeieşti.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cel Ce eşti Nevăzut, pe pământ te-ai arătat şi cu oamenii de bunăvoie ai petrecut, Tu Cel Necuprins. Pentru aceasta
la Tine alergând, cântăm Ţie, Iubitorule de oameni.
Pe Cuvântul, Cel Ce a venit pe pământ să mântuiască oaia cea rătăcită, L-aţi propovăduit Dumnezeieştilor Apostoli
şi aţi izbăvit pe toţi oamenii din înşelăciune.
Stih: Sfinte Apostole Agav, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu străină cuviinţă din destul ţi s-a vărsat harul proorociei de la Dumnezeu, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte
Apostole Agav, căci ai glăsuit dinainte prea vădit arătarea celor viitoare.
Arătatu-te-ai odinioară proorocind Sfântului Pavel cursă, legături şi chinuri rele, Sfinte Agav, Proorocule, când ţi-ai
legat mâinile tale cu brâul aceluia.
Numai tu Singură pe pământ ai avut naştere străină, că ai născut pe Cel Ce Singur ne-a împăcat cu Tatăl Cel fără de
început. Pentru aceea numai pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu te cinstim.
Cântarea a 6-a. Irmos: Adâncul cel mai de jos...

Pusu-v-a Cuvântul ca pe nişte făclii luminoase, ca să luminaţi lumea şi să risipiţi întunericul şi să arătaţi calea
mântuirii, Dumnezeieştilor Apostoli.
Stih: Sfinte Apostole Asincrit, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Propovăduind omorârea Celui fără patimă, pe cei omorâţi i-a adus către viaţă, Înţeleptul Apostol Asincrit, lauda,
Apostolilor şi îngrădirea cea înţeleaptă a Ircaniei.
Aflatu-te-a, Sfinte Asincrite, Ircania râu plin de apele Duhului. Şi adăpându-se cu adăpările tale cele cinstite, a adus
Stăpânului foarte frumoase odrasle.
Sicriul Legii te închipuia pe tine, care ai primit Împlinirea Legii Celei Dumnezeieşti şi ai născut-o cu Trup şi după
naştere ai rămas pururea Fecioară, ca şi mai înainte de naştere, Mireasă a lui Dumnezeu.
Irmosul:
Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu. Ci, întinzându-ţi, Stăpâne, braţul Tău
cel înalt, ca pe Apostolul Petru, Ocârmuitorule, mântuieşte-mă.

Arătatu-v-aţi ucenici ai lui Hristos şi Apostoli preacinstiţi, Sfinţilor Irodion mărite, Agav şi Ruf, Asincrit şi Flegon,
împreună cu Ermis. Rugaţi-vă pururea Domnului să ne dea iertare de greşeli nouă, celor ce vă lăudăm pe voi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Chipului celui de aur, cinstirii persieneşti de demult, tinerii cei trei nu s-au închinat, cântând în mijlocul cuptorului,
ziceau: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Grăitorii de Dumnezeu întemeind bine plinirile neamurilor pe piatra credinţei, au luminat cu înţelepciunea pe cei ce
în deşert se închinau pietrelor.
Stih: Sfinte Apostole Flegon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu focul Dumnezeieştilor tale cuvinte, Sfinte Flegone, Preasfinţite, ai ars ghimpele înşelăciunii, aprinzând lumină
cu fierbinţeala Duhului în inimile cele stinse de ticăloşie.
Locuitorii din Maraton avându-te mare sprijinitor şi învăţător preaales, luminător şi îndreptător, neîncetat te
cinstesc, Apostole Flegon, Mărite.
Rai Nou te-ai făcut nouă, Preacurată, având Lemnul vieţii, a Cărui mâncare a înviat din nou pe cei ce au căzut prin
mâncare, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti fără prihană.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul persienesc...

Astăzi să se fericească Sfinţii Apostoli Agav, Flegon şi Asincrit, Ruf, Ermis cel Lăudat şi Irodion, fiind
Dumnezeieşti Apostoli ai Cuvântului, luminători ai lumii şi învăţători ai neamurilor.
Stih: Sfinte Apostole Ermis, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfântul Ermis cel pururea pomenit s-a făcut îndreptător şi luminător la toată Dalmaţia, căci într-însa a venit ca un
soare mult luminos făcând lucruri preaalese şi luminând inimile cele mai înainte întunecate.
Stih: Sfinte Apostole Ermis, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Purtând cuvânt luminător ca un sfeşnic, Sfinte Apostole Ermis, Preastrălucite, ai luminat pe cei ce şedeau în
noaptea greutăţilor şi făcând tămăduiri şi minuni mari, ai tras către credinţă plinirea celor necredincioşi.
Cei ce cinstim Preasfânta Treime, să slăvim pe Tatăl, Fiului să ne închinăm cu credinţă şi Duhului Sfânt. O
Dumnezeire în Trei Feţe după fire cânt, Neosebită şi Neîmpărţită.
Pe tine te avem Ocrotire noi robii tăi, Preacurată şi Mijlocitoare tare către Fiul şi Dumnezeul tău. Izbăveşte-ne de
primejdii şi de încercări, ca pururea să te mărim, Cinstită Fecioară cu credinţă şi cu dragoste.
Irmosul:
Cuptorul persienesc pe tineri nu i-a ars, nici Focul Dumnezeirii pe Fecioara nu a stricat-o. Pentru aceasta cu tinerii,
credincioşii să strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe cea mai înainte Însemnată...

Cu credinţă să adunăm ceată preasfântă întru unirea sufletului, cu căldură să fericim pe Sfinţii Apostoli Ermis şi pe
Irodion, pe Ruf şi pe Agav, pe Asincrit cel Mare şi pe Flegon cel Dumnezeiesc, ca pe cei ce au fost văzători ai
Cuvântului.
Ca nişte măslini tainici adevărat arătându-se grăitorii de Dumnezeu, au veselit sufletele şi feţele noastre cu harul şi
ne-au mântuit de silnicia nedumnezeirii şi de întunericul necunoştinţei. Pentru aceea după vrednicie ei sunt fericiţi.
Din multe suspinuri, din robia vrăjmaşului şi de îmbolditorul cel vechi, ne-aţi izbăvit pe noi, Înţelepţilor Apostoli ai
Mântuitorului şi ne-aţi arătat cărările cele ce duc prin nădejde Dumnezeiască spre Împărăţia Cerurilor.
Făclia cea cu şase lumini a sfinţilor ucenici, roagă neîncetat pe Lumina Cea în Trei Sori, ca să lumineze sufletele
noastre, celor ce săvârşim prealuminată pomenirea voastră şi să ne izbăvească de întunericul şi de osânda cea
veşnică.
Ca linguriţa cea purtătoare de văpaie, ai primit în pântece Jăratecul Cel Înţelegător, Care arde patimile noastre, ne
luminează sufletele şi risipeşte întunericul nebuniei idoleşti, Preacurată Fecioară, mult Lăudată.
Irmosul:
Pe cea mai înainte Însemnată în rug şi în foc în Sinai lui Moise dătătorul de Lege şi care a zămislit în pântece
Dumnezeiescul Foc Cel fără de ardere, Făclia cea cu totul Luminată şi Nestinsă, pe cea Singură Născătoare de
Dumnezeu, cu cântări cinstind-o, o mărim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Făcându-vă raze ale Soarelui Celui Înţelegător, luminaţi pământul cu razele cuvintelor şi prin har goniţi întunericul
necunoştinţei. Pentru aceasta luminându-ne astăzi întru luminată pomenirea voastră, luminaţilor grăitori de
Dumnezeu, vă fericim pe voi.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1.Podobie: Mormântul Tău...

Judecătorul se apropie, sfârşitul este lângă uşi priveghează suflete şi suspinând din adâncul inimii, strigă către
Maica Dumnezeului nostru. Izbăveşte-mă de chinurile cele groaznice şi la locul odihnei mă pune pe mine,
Preacurată Stăpână.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
Când Mieluşeaua Te-a văzut pe Tine Mieluşelule Hristoase pe Cruce, în mijlocul făcătorilor de rele, striga
lăcrimând şi cu amar văitându-se zicea: Fiule Preaiubit! Ce lucru străin este acesta, care se vede? Iar Tu ai răspuns
către dânsa: Maica fără de bărbat! Aceasta va fi cunoscută ca Viaţă pentru toată lumea.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Eupsihie din Cezareea Capadociei

9 Aprilie
Troparul Sfântului Mucenic Eupsihie din Cezareea Capadociei, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Eupsihie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul

Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru
să-I cântăm.
Stih: Sfinte Mucenice Eupsihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu îndrăznire cântând chinurile tale, Fericite Eupsihie, mă rog ţie, ca unuia ce ai îndrăznire, răpeşte sufletul meu de
la tirania patimilor, mucenice.
Gândul tău cu plecarea cea către Dumnezeu s-a lepădat de toate cele desfătătoare ale vieţii şi cu totul frumos s-a
arătat, împărăţind asupra patimilor, Sfinte Fericite Eupsihie.
Ţesându-ţi ţie haină de fapte preaalese şi roşind-o muceniceşte, te-ai împodobit cu ea şi stai înfrumuseţat înaintea
Domnului, Sfinte Eupsihie.
Născându-Se Stăpânul din tine după asemănarea trupului, a înnoit firea noastră cea învechită, Fecioară Tânără şi pe
noi cei muritori ne-a făcut cereşti.

Cei fără de minte te-au clevetit pe tine, cel ce erai cu minte, la dregătorul cel vrăjmaş, care slujea fără de minte
demonilor.
Arătându-se ţie îngerul când pătimeai, te-a întărit la înălţimea muceniciei, purtătorule de chinuri, Sfinte Eupsihie.
Cântând Domnului tău cu adevărat te-ai umplut de toată bucuria, mucenice înţelepte. Pentru aceea tu ţi-ai şi
săvârşit mucenicia cu bună îndrăznire.
Laudă de mulţumită cântă ţie ceata pătimitorilor, Fecioară Cinstită, făcându-se purtători de biruinţă cu îndrumările
tale.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, că Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe line Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cu bucurie ţi-ai împărţit săracilor toate averile, câştigând în locul acelora adăpostul cel fericit al muceniciei şi
bucuria nemuritoare, Sfinte Mucenice Eupsihie.
Luminându-te Sfinţit, ai înfierat întunericul celor nesfinţiţi, care încercau să te ispitească a te supune înşelăciunii
celei diavoleşti.
Nici foamea, nici moartea, nici îndulcirea dezmierdării celei de acum nu au putut să te îndepărteze de dragostea
Celui Ce te-a zidit, Mucenice Eupsihie.
Ceea ce eşti mai Înaltă decât Puterile cele Cereşti, arată cugetul meu, Fecioară, mai înalt decât patimile cele
trupeşti.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Luminează-ne pe noi, Doamne, cu Poruncile Tale şi cu braţul Tău cel Înalt pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de
oameni.
Răbdat-ai chinurile trupului cu foarte mare răbdare, spânzurat fiind asemenea ca Stăpânul a toată zidirea, Mucenice
Eupsihie.
Şuvinţându-ţi-se coastele şi luându-ţi-se pielea, lăudai pe Hristos cu cuget mult răbdător, Sfinte Mucenice Eupsihie.
Negura minciunii ai risipit prin adevăr, cu înţelepciunea cuvintelor tale, mucenice, arătând neînţelepţi pe cei ce
grăiau ritoriceşte cu înşelăciune.
Roagă-te, Stăpână, neîncetat pentru toţi, cei ce avem nădejdile noastre la tine, ca să ne izbăvim de osânda cea
viitoare.
Cântarea a 6-a. Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...

Mărimea chinurilor te învifora, dar n-a putut să te înece, fericite, căci ai avut pe Hristos Dumnezeu Ocârmuitor şi
Ajutor, Care te îndrepta către limanul cel lin al Împărăţiei Lui, Sfinte Mucenice Eupsihie.
Arătând potrivnicilor starea cea frumoasă a sufletului tău, mucenice, te-ai arătat lor groaznic, înspăimântând cu
răbdarea cugetul lor cel rău şi ai primit de la Hristos răsplata biruinţei nevoinţelor tale.
Socotind tiranul că va fura comoara sufletului tău, s-a apucat de tine cu meşteşugiri, prin daruri. Şi prin gânduri de
chinuri încerca să-ţi slăbească tăria, mucenice; dar tu, răbdând cu putere, ai biruit, Strălucite Mucenice Eupsihie.
Îndreptează-mă pe mine, care am căzut cu totul, ca unul ce am deschis uşa patimilor şi cu bună mijlocirea ta du-mă
la intrările pocăinţei şi mă miluieşte, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi Domnul a toată lumea.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi
viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Ca o luminoasă şi neînşelătoare stea te-ai arătat lumii, care cu razele sale a vestit mai înainte pe Soarele Hristos şi a
stins toată înşelăciunea şi a dăruit nouă lumină, rugându-te neîncetat pentru noi, rabdătorule de patimi, Sfinte
Mucenice Eupsihie.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti,
Doamne Dumnezeule, în veci.
Număratu-te-ai cu mulţimile mucenicilor şi cu cetele Dumnezeieştilor îngeri, defăimând patimile trupului, de trei
ori fericite şi biruind cu tărie prin har, pătimitorule al lui Hristos.
O, cât este de bună neguţătoria ta, că pentru o mână de sânge ai primit în schimb Împărăţia cea de sus, înţelepte,
întru care şi cânţi: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Uşile Cerului ţi s-au deschis când te suiai, fiind tăiat cu sabia şi Cetele îngerilor te-au întâmpinat, de trei ori fericite,
strigând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Daniel Proorocul, prin Dumnezeiescul Duh, Munte te-a numit, Fecioară, din care Piatra Hristos s-a tăiat fără de
mână şi a făcut sfărâmare idolilor înşelăciunii.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cei ce s-au făcut cu harul...

Făcutu-te-ai biruitor tiranilor şi duhurilor celor necurate şi luminezi pururea inimile oamenilor celor credincioşi.
Pentru aceea, lăudându-te toţi cu mulţumită pe tine, măritule, binecuvântăm pe Hristos în veci.
Râurile minunilor tale vărsându-se, mucenice cugetătorule de Dumnezeu, vindecă, cu harul patimile bolnavilor şi
bolile sufletelor. Pentru aceea noi credincioşii, mărind pomenirea ta, lăudăm pe Hristos în veci.
Cu bărbăţie răbdând chinurile, Mucenice Eupsihie, ai fost zdrobit până la încheieturi şi până la cele dinlăuntru, dar
te-ai arătat cu totul neplecat şi neclintit; pentru aceea ai primit răsplătire cununile biruinţei.
Milostiveşte-te, Fecioară, Ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel Preamilostiv. Milostiveşte-te în dar spre mine cel
nemilostiv, care sunt deznădăjduit de păcate nemăsurate şi nu mă întorc, ci în lenevire îmi cheltuiesc viaţa mea.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dînsul întru toţi vecii.
Cei ce s-au făcut cu harul Tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit foarte Poruncile Tale, au strigat:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaslăviţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Pe Cruce ai fost spânzurat, închipuind Patima Celui fără de patimă, Care a împuţinat cu milostivire patimile celor
binecredincioşi, Mucenice Eupsihie.
Minune mare s-a văzut la sfârşitul tău, căci tăindu-ţi-se capul, în loc de sânge a curs lapte împreună cu apă, Sfinte
Mucenice Eupsihie.
Unitu-te-ai, fericite, cu Oştile cereşti şi te veseleşti cu cetele mucenicilor, purtând cunună şi acum te bucuri
împreună cu dânsele.
Prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu, adu-ţi aminte de noi, care te pomenim şi săvârşim sfinţită pomenirea ta,
Sfinte Mucenice Eupsihie.
Cu lumina pocăinţei luminează-mă, Fecioară, pe mine cel întunecat de noaptea păcatului şi acoperit de ceaţa
lenevirii.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, cu Cetele
cele fără de trupuri, mărindu-te pe tine.

Cu bun curaj săvârşind lupta, ai biruit pe vrăjmaşul cel războinic, mucenice, primind dar de minuni de la
Dumnezeu. Pentru aceasta toată Biserica credincioşilor te fericeşte cu un glas în ziua aceasta, Sfinte Mucenice
Eupsihie.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Bucuraţi-vă oamenilor împreună cu Maica lui Dumnezeu, lăudaţi-o pe dânsa Puterile cerurilor. Măriţi pe Preacurata
cei ce împărăţiţi pământul. Veniţi toate popoarele iubitorilor de praznic să zicem Născătoarei de Dumne zeu cu un
glas: Bucură-te, veselindu-ne cu credinţă.
O, Minune nouă! O, Taină înfricoşătoare, striga Fecioara cea Curată şi fără prihană, dacă a văzut întins pe Lemn pe
Domnul, Cel Ce poartă toate în palmă şi că este pedepsit ca un osândit de judecătorii cei fărădelege.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Terentie, Pompei, African, Maxim, Macarie, Dima şi către cei
împreună cu dânşii
10 Aprilie
Troparul Sfinţilor Mucenici Terentie, Pompei, African, Maxim, Macarie, Dima şi al celor împreună cu
dânşii, glasul al 4-lea:

Irmosul:
Prealăudată mulţime a purtătorilor de chinuri roagă-te lui Hristos, Care are mulţime de îndurări, să împuţineze
mulţimile răutăţilor mele, ca să laud prăznuirea ta.
Slujind lui Dumnezeu Celui Viu şi Adevărat, purtătorilor de chinuri, nicicum nu aţi dat cinste zeilor celor fără de
suflet şi v-aţi adus jertfă vie Dătătorului de viaţă.
Purtătorilor de chinuri cei patruzeci, în mijlocul priveliştii aţi desfiinţat porunca urătorilor de Dumnezeu şi aţi
propovăduit pe Cuvântul Cel Întrupat, pe Cel Ce a mântuit lumea de necuvântare.
Mânia cea dobitocească a păgânului tiran, vitejeşte au lepădat-o înţelepţii, fiind păziţi cu dragostea cea
Dumnezeiască şi porniţi către mânia cea cu dreptate.
Pe tine te lăudăm, Singură Prealăudată Fecioară, căci din cinstite sângiurile tale ai Întrupat pe Dumnezeu şi mai
presus de cuvânt în chip minunat L-ai născut, Preasfântă.

Pătimitorii chinuindu-se foarte tare, au propovăduit pe Domnul cu sfintele lor guri înaintea tiranilor.
Un cuget având pătimitorii au ales mai bine a muri pentru Hristos şi au călcat toată înşelăciunea mulţimii zeilor.
Legându-se pentru Hristos, cei ce erau cu Dumnezeiescul Mucenic Terentie, au dezlegat legătura deşertăciunii.
Maică Preacurată, Ceea ce ai născut pe Domnul Cel Preabun, miluieşte-mă oprind viforul cel mult tulburător al
sufletului meu.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am Doamne Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Înfrumuseţatu-v-aţi mucenicilor, luminându-vă cu adaosul ostenelilor şi al luptelor celor tari şi aţi strălucit mai
mult decât safirul şi decât aurul.
Primind de la Treimea Cea Începătoare de viaţă lucrare cea purtătoare de viaţă, alungaţi departe toată durerea şi
toală omorârea sufletelor şi a trupurilor.
Nu tăgăduim pe Domnul, nu jertfim fără minte demonilor, strigau cugetătorii de Dumnezeu, vorbind întru dureri şi
chinuri.
Izvorând fericiţilor daruri de tămăduiri, har nesecat, tărie neîncetată, vindecaţi patimile oamenilor.
Arzându-vă în foc şi strujiţi fiind cu feluri de chinuri, nu aţi jertfit zeilor celor morţi, ci v-aţi făcut prinos
Dumnezeului Celui Viu.
Fiind înconjurat de nevoi, pe tine te chem întru Ajutor, Stăpână Preacurată; grăbeşte de mă miluieşte Ceea ce ai
născut pe Cuvântul, Mântuitorul nostru.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mânecând strigăm ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Cu săpăturile tăriei voastre, purtătorilor de chinuri, aţi surpat întăritura înşelăciunii, prealăudaţilor.
Cu curgerile sângiurilor uscând adâncul înşelăciunii, aţi adăpat tot sufletul, fericiţilor mucenici.
Fiind plini de cuvintele cele Dumnezeieşti, purtătorilor de chinuri, aţi risipit prin Duhul necuvântarea celor
înţelepţi.
Făcându-se Om Fiul tău, Preacurată, S-a arătat mântuind pe toţi oamenii, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Cu Puterea Ta, lisuse, întărindu-se cinstiţii şi bunii biruitori mucenici, au slăbit tăria vrăjmaşului şi luptându-se prin
neputinţa trupului şi biruind pe cel tare, s-au arătat cu adevărat puternici.
Stih: Sfinte Mucenice Terentie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Biruit-ai pe şarpele cel cu multe chipuri şi cu picioarele tale zdrobindu-i capul, cu adevărat ai primit diadema
biruinţei pe capul tău, Sfinte Terentie, Mucenice al lui Hristos, cel ce eşti părtaş al Sfinţilor Îngeri.
Racla moaştelor tale izvorăşte tămăduiri şi curăţă patimile, spală întinăciunea sufletelor şi taberile demonilor le
îneacă; iar inimile tuturor credincioşilor le adapă cu harul Duhului Sfânt.
Munte Umbros te-a văzut mai înainte Proorocul Avacum, Născătoare de Dumnezeu, că din tine a ieşit Dumnezeu
Întrupat mai presus de cuvânt şi a mântuit lumea, care era cumplit ţinută de viforul greului păcat.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, că s-a umplut sufletul meu de nevoi şi
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni...

Astăzi a sosit cinstita pomenire a mucenicilor, a Sfântului Terentie celui Înţelept şi a însoţitorilor lui, veselind toate.
Să ne adunăm dar cu căldură, ca să primim tămăduiri, că aceştia au primit de la Dumnezeu harul Sfântului Duh, de
a tămădui neputinţele sufletelor noastre.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăznire şi focul în rouă l-au prefăcut strigând: Binecuvântat eşti,
Având urechi cu bună ascultare către plinirea Dumnezeieştilor Porunci ale lui Hristos, cu osârdie cântaţi,
înţelepţilor: Bine cuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Legile cele Dumnezeieşti luptătorilor de chinuri, le-aţi pus împotriva celor fărădelege, care porunceau să vă
lepădaţi de Hristos, Căruia strigăm: Bine cuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Dându-vă mădulările la chinuri, v-aţi lepădat de trup pentru dragostea Celui Ce S-a arătat pe pământ şi a luat trup,
Căruia cântaţi mucenicilor: Bine cuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Întinzându-vă în sus ochiul cugetului, aţi suferit chinurile cu suflet preatare, mucenicilor, strigând: Bine cuvântat
eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce fără stricăciune ai zămislit în pântece pe Hristos, tu ai înălţat către Viaţa Cea
dintâi pe începătorii neamului, care au fost căzuţi odinioară prin greşeala călcării celei fără de cale a poruncii.

Sfinţilor Terentie cugetătorul de Dumnezeu, African şi Pompie, Maxim, Alexandru şi Zenon şi lăudatul Teodor,
împreună cu cei treizeci şi patru, care vitejeşte pătimind înaintea scaunului tirănesc, preaînalţă pe Hristos,
Mântuitorul tuturor.
Chinuiţi fiind pentru Hristos şi cu vine de bou bătuţi, zgâriaţi fără de milă şi împunşi cu ţepi, la fiare aruncaţi şi cu
frigări înroşite arşi pe piept, cei ce pătimeau strigau: preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Mucenicii cei bine biruitori, grăind cuvinte de viaţă, au mântuit pe cei omorâţi de înşelăciune, omorând pe vrăjmaşi
şi asemănându-se morţii lui Hristos şi Patimilor Lui celor Luminoase, prin chinuri de multe feluri au primit sfârşitul
cel fericit, lăudând pe Hristos.
Bine cuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Ca o chitară armonioasă atinsă de Duhul şi care îndulceşte cugetele credincioşilor, aşa este împătrita zecime a
Dumnezeieştilor purtători de chinuri, având începător pe marele Mucenic Terentie, ce strigă: preoţi bine cuvântaţi,
popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Fiind sufletul meu omorât înviază-l; şi căzut fiind, ridică-1. S-a rănit, vindecă-l cu suliţa care a împuns
Dumnezeiasca coastă a Mântuitorului, Celui Ce S-a Întrupat din pântecele tău, Preacurată. Pe care tinerii Îl bine
cuvântează, preoţii Îl laudă, popoarele Îl preaînalţă întru toţi vecii.
Irmosul:
De şapte ori cuptorul, tiranul haldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia
cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri bine cuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L,
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta cerul...

Racla mucenicilor izvorăşte tămăduiri, adăpându-se pururea din izvorul Dumnezeiescului Duh. Veniţi dar să luăm
cu osârdie, ca să ne sfinţim trupul, inima şi sufletul şi cu credinţă să slăvim pe Mântuitorul, iubitorilor de mucenici.
Ca nişte flori Dumnezeieşti ale câmpului, ca nişte trandafiri de Taină aţi înflorit şi aţi umplut Biserica de miros bun,
gonind departe înşelăciunea cea urât mirositoare a vrăjmaşului, cu harul cel Dumnezeiesc, purtătorilor de chinuri ai
lui Hristos, vrednici de laudă.
Astăzi credincioşii pe Sfinţii Mucenici Maxim şi pe Alexandru împreună, pe Teodor, pe Zenon, pe Pompie, pe
African şi pe Terentie şi cu ceilalţi împreună pătimitori, cu credinţă să-i cinstim şi să-i fericim, lăudând bunele lor
însuşiri.
Pământul a primit sângiurile voastre şi trupurile cu care bine v-aţi nevoit şi cerul Dumnezeieştile voastre suflete, iar
Cetele îngerilor v-au lăudat, înţelepţilor, pentru biruinţă şi v-au încununat ca pe nişte biruitori.
Ceea ce eşti Uşa Luminii luminează sufletul meu, care este întunecat de cumplitele neguri ale călcă torilor de
porunci şi este primejduit. Şi mă arată părtaş Zilei celei Dumnezeieşti, ca să te măresc, Ceea ce eşti Ocrotitoare a
credincioşilor.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte
şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor
îngereşti şi omeneşti te mărim.

Pătimitorii cu sângiurile lor vopsindu-şi acum haină roşie, s-au adus lui Hristos înfrumuseţaţi cu rănile şi
luminându-se cu Lumina Slavei Celei în Trei Sori, ne luminează şi pe noi care-i fericim pe ei. Pentru aceasta,
săvârşind purtătoarea de lumină şi cinstita lor pomenire, primim daruri de tămăduiri, către care în credinţă să
strigăm: rugaţi-vă, vitejilor lui Hristos să dăruiască iertare celor ce cântă şi cu credinţă săvârşesc pomenirea voastră
cea prealuminată.

Stăpânul şi Făcătorul tuturor luând Trup din Preacurat pântecele tău, te-a arătat Ocrotitoare oamenilor, Prea curată.
Pentru aceasta toţi către tine năzuim, cerând iertare greşelilor, Stăpână şi să ne mântuim de munca cea veşnică şi de
toată răutatea cumplitului ţiitor al lumii şi cu credinţă să strigăm ţie: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de
greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste te laudă, Ceea ce eşti cu totul Lăudată.
şi Cuvântul...
Ceata ucenicilor s-a ascuns de frică şi cei cunoscuţi stau acum departe. Numai eu Singură mă necăjesc şi de
întristare mă rănesc văzând junghierea Ta cea fără dreptate, Fiule, zicea Fecioara. Vino toată zidirea, cuprinsă acum
de frică, întristează-te şi te tânguieşte, împreună cu Maica Domnului tău şi cu frică strigă: Slavă Ţie Făcătorul
tuturor, căci vrând să pătimeşti, Preabunule şi de voie Te Răstigneşti, ca să mântuieşti pe om.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului (1)
11 Aprilie
Troparul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, glasul 1:
De Dumnezeu purtătorule, părintele nostru Calinic, povăţuitorule al călugărilor, podoaba cuvioşilor şi lauda
arhiereilor, ajutătorule al celor din nevoi şi făcătorule de minuni! Cu nevoinţele tale chip de sfinţenie te-ai arătat,
iar acum cu îngerii în ceruri te veseleşti; cu care roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare
milă.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Stih: Sfinte Părinte Calinic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu întărire Dumnezeiască împărtăşit fiind, părinte, goneşte întunericul sufletului meu, ca să laud după cuviinţă
lupta ta cea bună împotriva nevăzuţilor vrăjmaşi, a patimilor trupului şi a lumeştilor deşertăciuni.
Din tinereţe, preafericite, te-ai aprins de dragostea lui Hristos; şi alergând ca un cerb însetat, ai ajuns la izvorul
Vieţii Celei Veşnice şi Netulburate.
Fugind de nestatornicia celor trecătoare, ai schimbat pe cele pământeşti cu cele cereşti, ca un preaînţelept. Pentru
aceasta vas preaales al Preasfintei Treimi te-ai arătat, părinte preasfinţite.
Marie, Fecioară şi Maică a lui Dumnezeu, nu înceta a te ruga Fiului tău pentru noi, cei ce cu credinţă alergăm la
Acoperământul tău cel Dumnezeiesc, ca să ne izbăvim de toată primejdia.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Câştigându-te pe tine obştea Mănăstirii Cernica, fiind ca pe un adevărat trimis de Dumnezeu, ai luminat-o cu chipul
vieţuirii tale, părinte preaînţelepte. Pentru aceasta, toţi monahii te cinstesc, căci la plinirea voii lui Dumnezeu i-ai
povăţuit pe ei.
Pe Păstorul Cel Mare al oilor urmând, turma ta bine ai păstorit-o şi la păşunea cea duhov nicească ai scos-o,
preafericite; pentru aceasta, pururea se cinsteşte sfântă pomenirea ta.
Să lăudăm toţi, după cuviinţă, cu Sfântul Ierarh Calinic, pe Preacinstita şi Preasfânta Treime, cântând cu un glas lui
Hristos Dumnezeu: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne.
Fiul tău, Fecioară, vrând să taie toată neascultarea strămoşului Adam, a luat din pântecele tău asupra Sa toată firea
noastră ca să o mântuiască.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade întru Slavă...

Raza Sfântului Duh întru tine sălăşluindu-se, preacuvioase, blând, smerit şi cu totul fără de răutate te-ai arătat;
mângâierea celor scârbiţi, bogăţia celor lipsiţi, izbăvirea celor robiţi şi tuturor îndreptare.
Ca un credincios slujitor al Domnului, spre lauda Lui te-ai nevoit în viaţa aceasta trecătoare, Preafericite Părinte
Calinic! Că lupta cea bună ai luptat, credinţa ai păzit şi ai luat de la Dumnezeu cununa cea neveştejită.
Curăţindu-ţi trupul şi sufletul, te-ai învrednicit de treapta arhieriei, cuvioase părinte, şi locaş Treimii te-ai făcut şi
vas ales al darurilor Duhului Sfânt strigând: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Ceea ce nu ştii de nuntă, Stăpână, prin rugăciunile tale fiind curăţit de greşeli, cu mulţumită, pe tine toţi te fericim.
Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Ostenelile şi nevoinţele tale cine le va spune, părinte sfinte? Că şi chip te-ai făcut tuturor, cu postul, cu privegherea
şi cu rugăciunea; şi obştea Mănăstirii Cernica ai povăţuit-o cu înţelepciune la viaţa cea îngerească.
Cu ce cântări de laudă vom încununa iubirea ta de neavuţie că urând adunarea de bogăţii, cu milostenia ţi-ai
agonisit în cer vistieria cea neîmpuţinată a iubirii de săraci.
Trei Ipostasuri fără de început ai slăvit, ierarhe, de acelaşi Scaun, Singure Stăpânitoare, ale Unei Dumnezeiri
Nedespărţite, prin Care dintru nefiinţă întru fiinţă am fost aduşi; ca împreună cu îngerii să strigăm: Sfânt, Sfânt,
Sfânt eşti, Doamne!
Pe tine, Împărăteasă, avându-te Turn de tărie, miluieşte Preacurată, Maica lui Dumnezeu, ţara aceasta, de toată
reaua întâmplare şi în pace păzeşte-o, nevătămată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu...

Săltat-au cu bucurie şi s-au veselit laturile Olteniei că te-au câştigat pe tine întâi stătător al turmei. Căci ca un bun
păstor cu blândeţe şi cu dragoste ai păstorit oile cele cuvântătoare, Preafericite Ierarhe Calinic.
Îmbogăţindu-te cu Dumnezeiescul dar al cunoaşterii Tainelor, la înălţimea suişurilor Scripturii te-ai ridicat, de
Dumnezeu înţelepţite, prin care te-ai făcut păstor al Bisericii, la Staulul cel Ceresc aducând-o pe dânsa.
Laud şi cinstesc, cu Ierarhul Calinic, Treimea Cea Nedespărţită după Fire, dar deosebită după Ipostasuri: pe Tatăl şi
pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Care pe toate le stăpâneşte şi le păzeşte.
Întru tine, Fecioară, ne lăudăm, întru tine nădăjduim şi pe tine te rugăm să izbăveşti pe robii tăi din toate
primejdiile, cu rugăciunile tale cele de Maică.
CONDAC glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Sfinte Ierarhe Calinic, veseleşte sufletele celor credincioşi; şi atingerea
sicriului sfintelor tale moaşte sfinţeşte simţirile şi dăruieşte tămăduiri. Pentru aceasta, după datorie te cinstim pe
tine şi cu bucurie îţi strigăm: bucură-te, părinte, de Dumnezeu însufleţite!
Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii...

Cu învăţătura cuvintelor tale celor preaînţelepte, trâmbiţă a Duhului Sfânt te-ai făcut, preafericite părinte,
îndemnându-ne a striga: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvintat!
Oltenia întreagă se bucură după dreptate, că între păstorii ei ai strălucit ca un Luceafăr, părinte. Şi luminându-se cu
învăţăturile tale, acum strigă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat!
Treime Sfântă, pe Tine Te lăudăm, împreună cu Ierarhul Calinic. Unime Întreit Strălucitoare, Ceea ce eşti de o
Fiinţă: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte! Întru care fiind botezaţi, strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti
cuvântat!
Fecioară, care pe Hristos, Dătătorul de viaţă, L-ai născut, adu-ţi aminte de noi în ceasul sfârşitului şi roagă pe Fiul
tău să se milostivească spre cei ce te lăudăm.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Milostivirea ta către săraci a răsplătit-o Hristos cu bogate daruri, cu vrednicia arhieriei şi cu darul facerii de minuni
împodobindu-te. Pentru aceasta strigăm: pruncilor, binecuvântaţi pe Domnul! Preoţi, lăudaţi-L! Popoare,
preaînălţaţi-L în veci!
Ca o lumină mare a strălucit viaţa ta, preafericite! Şi dulceaţa învăţăturilor tale şi pilda vieţuirii tale minunate
bucură inimile credincioşilor, care strigă: preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Părinte şi Fiule şi Duhule Cel Dumnezeiesc, Lumina Cea Întreit Sfântă a Firii Celei Una şi Nedespărţite, pentru
rugăciunile Sfântului Ierarh Calinic pe cântăreţii tăi păzeşte-i; şi izbăveşte ţara aceasta şi pe cei ce cu credinţă
vieţuiesc într-însa, de toată reaua întâmplare, ca să Te laude pe Tine în veci!
Nădejdea mea tu eşti, Preacurată ! Deci, pe mine, cel ce scap la a ta milostivire şi ocrotire, izbăveşte-mă, ca să pot
striga: popoare preaînălţaţi pe cea Plină de dar şi o preamăriţi întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a. Irmos: Tot neamul pământesc...

Călătoria cea bună pe pământ ai săvârşit şi credinţa ai păzit, Preasfinte Părinte Calinic. Pentru aceasta în ceruri s-a
gătit ţie cununa dreptăţii, unde pururea te veseleşti împreună cu toţi Sfinţii, cu care te lăudăm şi te fericim.
Primeşte, preasfinte, cântarea şi rugăciunea noastră, a celor nevrednici, precum bine primiţi au fost cei doi bănuţi ai
văduvei; şi caută din înălţimea cerului spre cei ce cu credinţă şi cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.
Să ne închinăm toţi credincioşii Dumnezeirii Celei Una întru Fiinţă şi Întreită în Ipostasuri, întocmai Puternică şi
împreună Cinstită. Pe Care lăudând-o, să o slăvim întru toţi vecii!
Pe ţara aceasta, care te cinsteşte pe tine, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-o de primejdii şi de stricăciune şi
fereşte-o de năvălirile duşmanilor, Stăpână Preasfântă.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Înţelepciunea cea de sus învăţând şi bogăţia faptelor bune agonisind, pe credincioşi i-ai luminat, preasfinţite,
veselind inimile dreptmăritorilor creştini cu cuvintele tale şi taberile demonilor sfărâmându-le. Drept aceea,
răsplătirea ostenelilor tale ai luat, după vrednicie, primind cununa Darului Celui de sus, părintele nostru Calinic.
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea...

Făcutu-te-ai Cort Dumnezeiesc al Cuvântului, Ceea ce eşti Una Preacurată Maică, întrecând în curăţie pe îngeri.
Deci, pe mine, cel întinat cu păcate trupeşti curăţeşte-mă cu apele cele Dumnezeieşti ale rugăciunilor tale,
Preacurată; şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului (2)
11 Aprilie
Troparul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, glasul 1:

De Dumnezeu purtătorule, părintele nostru Calinic, povăţuitorule al călugărilor, podoaba cuvioşilor şi lauda
arhiereilor, ajutătorule al celor din nevoi şi făcătorule de minuni! Cu nevoinţele tale chip de sfinţenie te-ai arătat,
iar acum cu îngerii în ceruri te veseleşti; cu care roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare
milă.

Veniţi să lăudăm cu cântări duhovniceşti pe Ierarhul Calinic, pe cel ce din tinereţe a fost chemat la viaţa cea după
Hristos şi îmbogăţit cu daruri şi învăţături Dumnezeieşti.
La înălţimea cea nemăsurată a Scripturii ridicându-te, părinte şi văzând, prin curăţia minţii, frumuseţea ei cea
netrecătoare, ai lăsat toate şi ca o jertfă curată ţi-ai închinat viata lui Dumnezeu.
Arzând, prin Duhul, patimile trupului, pe pământ viaţă îngerească ai petrecut; şi acum, cu Lumina Cea
Înţelegătoare a Dumnezeieştii Străluciri, luminezi gândurile noastre.
Naştere fără de ispită bărbătească întru tine s-a săvârşit, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană; că din tine S-a născut
Cuvântul Dumnezeu, păzindu-te Fecioară şi după naştere.

Având minte neîntinată, ai învins iubirea de cele pământeşti şi te-ai arătat oglindă Dumnezeieştii Străluciri, prin
strălucirea cinstitelor tale fapte.
Făcându-te desăvârşit, cuvioase ierarhe, cu nădejdea darului, slujitor Evangheliei te-ai arătat cu adevărat şi acum,
fericite, te rogi pentru sufletele noastre.
Turma ta, părinte, având cuvintele tale mai dulci decât fagurele, a lepădat amărăciunea rătăcirii de la Poruncile
Domnului; dă-ne nouă mână de ajutor ca să scăpăm de bântuielile lui Veliar.
Ca pe o Biserică Împărtăşită de Dumnezeiasca Slavă şi Uşă Cerească cinstindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu, cea
cu totul fără de prihană, toţi ne izbăvim de primejdii şi de nevoi.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade întru Slavă...
Cu undiţa Dumnezeieştii învăţături, părinte, ca pe nişte peşti vânând pe fiii tăi duhovniceşti din noianul
deşertăciunilor lumeşti, i-ai adus jertfă curată lui Dumnezeu.
Tu ai tăiat capetele nevăzuţilor balauri, cu Puterea Crucii într-armându-te. Pentru aceasta şi cununa biruinţei ţi s-a
împletit ţie, ca unui păstor desăvârşit.
Învăţător măririlor lui Dumnezeu te-ai arătat şi tăinuitor preasfânt al darurilor Duhului. Pentru aceasta adunarea
călugărilor te laudă astăzi după vrednicie.
Pe tine Zid întru ispite şi Dumnezeiesc Acoperământ întru primejdii te-am agonisit, Dumnezeiască Mireasă; că tu
eşti Liman celor înviforaţi şi Curăţire celor întinaţi, Preacurată.

Cu râurile Dumnezeieştilor cuvinte ai udat ogorul sufletesc al turmei tale, ca dintr-un izvor Dumnezeiesc, Sfinte
Ierarhe Calinic, străină privelişte arătându-te tuturor, prin mulţimea faptelor bune.
Stea neînserată te-ai arătat, părinte preacuvioase, cu înţelepciunea, cu înfrânarea, cu bărbăţia şi cu dreptatea. Pentru
aceasta te avem pe tine luminător întru întunericul ispitelor.
Preamărite slujitorule al lui Hristos, întinde-ne mână de ajutor în necazuri, cu rugăciunile tale către Dumnezeu şi ne
izbăveşte de supărarea ispitelor şi de primejdii.
Pe tine Armă Nebiruită împotriva vrăjmaşilor te punem înainte; pe tine Întărire şi Nădejde de mântuire te-am
câştigat, Dumnezeiască Mireasă, că ai pierdut tăria morţii, prin Viaţa ce a Răsărit din tine.
Cântarea a 6-a. Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu...

Legăminte scrise pe lespezi de piatră la mănăstirile tale punând, părinte, întăreşti pururea pe fiii tăi să le urmeze
neschimbate.
Cu Dumnezeieştile daruri îmbogăţindu-te, te-ai făcut biserică vie a lui Dumnezeu şi organ sfinţit al Duhului Sfânt
te-ai arătat, cu darul arhieriei.
Cu sabia cuvântului celui Dumnezeiesc ai surpat pe cei rău credincioşi; şi acum, stând înaintea Stăpânului Hristos,
nu înceta cerând pace sufletelor noastre.
Prin naşterea ta ne-am izbăvit, Fecioară, de blestemul cel de demult; că ai zămislit în pântecele tău pe Cel Ce a
îndumnezeit firea omenească.
CONDAC glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Sfinte Ierarhe Calinic, veseleşte sufletele celor credincioşi; şi atingerea
sicriului sfintelor tale moaşte sfinţeşte simţirile şi dăruieşte tămăduiri. Pentru aceasta, după datorie te cinstim pe
tine şi cu bucurie îţi strigăm: bucură-te, părinte, de Dumnezeu însufleţite!

Cu preafrumoase virtuţi fiind împodobit, cu harul arhieriei ai fost luminat, preafericite părinte. Pentru aceasta ai
strigat: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Pe piatra credinţei întărindu-te ca un iubitor de înţelepciune, de valurile ispitelor neclintit te-ai arătat şi ai cântat:
Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Fiind rânduit păstor al turmei celei cuvântătoare, cu învăţăturile cele nemuritoare ai hrănit-o; şi prin iubirea de
Hristos, îndreptar te-ai arătat tuturor celor ce cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvintat!
Nădejde şi Acoperământ şi Liman şi Zid şi Folositoare Tare, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, te-ai arătat celor ce
strigă: Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Cel ce ai fost uns cu untdelemnul Duhului şi acum eşti bucuria îngerilor, Sfinte Ierarhe Calinic, adu-ţi aminte de cei
ce strigă neîncetat: toate făpturile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Fiind strălucit cu Lumina Cea Neapropiată, negura înşelăciunii o ai gonit; risipeşte şi negura patimilor mele, cu
rugăciunile tale, ca să strig: toate făpturile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
De Dumnezeu grăitorule, părintele nostru Calinic, împodobit-ai mantia ta cu podoaba faptelor bunei credinţe; şi ne-
ai învăţat să strigăm: toate făpturile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Ca cei ce suntem învăluiţi de viforul ispitelor şi al patimilor, la limanul tău scăpăm, de Dumne zeu Născătoare; şi
neîncetat strigăm: toate făpturile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Irmosul:
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar
acum plinită; pe toată lumea ridica să-ţi cânte ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul întru
toţi vecii.

Legilor firii fiind supus, preasfinte părinte, ai ajuns la sfârşitul cel dorit, ca să primeşti, după dreptate, plata
ostenelilor tale celor multe de la Stăpânul Hristos Dumnezeu.
Îmbrăcându-te cu haină luminoasă, ai intrat la ospăţul cel de nuntă al Mirelui Hristos; şi acum, înaintea Stăpânului
stând, roagă-te să ne învrednicim şi noi de vederea Dumnezeirii şi să ne îndulcim de Frumuseţea Ei cea nespusă.
Lupta cea bună te-ai luptat şi slujba ta pe deplin ai săvârşit-o, Sfinte Preafericite Ierarhe Calinic. Pentru aceea, întru
bucuria Domnului tău ai intrat şi la Ceata Sfinţilor te-ai adăugat. Deci ca cel ce ai îndrăznire către Dumnezeu, pe
Acela roagă-L să izbăvească ţara aceasta de toată primejdia şi nevoia şi lumea în pace pururea să o păzească.
Rugămu-te, Fecioară, Maica lui Dumnezeu, să ne izbăveşti cu mijlocirile tale de răutatea vrăjmaşilor văzuţi şi
nevăzuţi. Nu ne lipsi pe noi de al tău ajutor, Preacurată, ci de-a pururea cercetează-ne şi ne ocroteşte, ca o Milostivă
şi Preaîndurată.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Înţelepciunea cea de sus învăţând şi bogăţia faptelor bune agonisind, pe credincioşi i-ai luminat, preasfinţite,
veselind inimile dreptmăritorilor creştini cu cuvintele tale şi taberile demonilor sfărâmându-le. Drept aceea,
răsplătirea ostenelilor tale ai luat, după vrednicie, primind cununa Darului Celui de sus, părintele nostru Calinic.
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea...

Făcutu-te-ai Cort Dumnezeiesc al Cuvântului, Ceea ce eşti Una Preacurată Maică, întrecând în curăţie pe îngeri.
Deci, pe mine, cel întinat cu păcate trupeşti curăţeşte-mă cu apele cele Dumnezeieşti ale rugăciunilor tale,
Preacurată; şi te roagă Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de greşeli să-mi dăruiască.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Antipa, Episcopul Pergamului

11 Aprilie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Antipa, Episcopul Pergamului, glasul al 4-lea:

Surpând înşelăciunile celei idoleşti, Sfinţite Mucenice Antipa şi călcând puterea demonilor, cu îndrăznire ai
mărturisit pe Hristos înaintea luptătorilor împotriva lui Dumnezeu. Pentru aceasta făcându-te cetăţean întru cele de
sus, împreună cu Cetele îngereşti şi aducând doxologie Stăpânului tuturor, pui înainte şi pentru noi rugăciune de
mulţumire dăruindu-ne nouă darul tămăduirilor; drept aceea te cinstim pe tine, Sfinte Sfinţite Mucenice Antipa.
Roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Irmosul:
Adâncul Mării Roşii cu picioare neudate l-a trecut pedestru Israel cel de demult şi cu mâinile lui Moise în chipul
Crucii puterea lui Amalic în pustiu a biruit.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Antipa, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-te cu Lumina Harului Celui în Trei Sori, luminează pe cei ce săvârşesc acest luminat praznic al tău şi-i
mântuieşte pe ei de întunecarea patimilor, Sfinte Mucenice Antipa.
Cuvântul lui Dumnezeu te-a arătat pe tine mărturie curată a Patimilor Sale, preaînţelepte, care a stricat credinţa cea
rea şi a pierdut toată viclenia demonilor.
Cu adevărat după Lege ţi-ai păstorit sfinţita turmă şi ai hrănit-o la verdeaţa învăţăturilor lui Hristos, părinte; iar
acum priveşti de sus, fiind cinstit cu cununa mucenicilor.
Cu fulgerele luminii tale Preacurată Fecioară, luminează inima mea cea cuprinsă de noaptea patimilor şi a nenoro -
cirilor, ca Ceea ce tuturor în chip de negrăit ai Răsărit pe Soarele dreptăţii.

Izvorât-ai râuri de învăţături, care adăpau pe credincioşi şi uscau apele cele tulburi ale mulţimii zeilor.
Întărindu-te cu Puterea Celui ce a ridicat neputinţa noastră, puterea cea demonică ai sfărâmat-o prin chinuire, Prea -
mărite Mucenice Antipa.
Pe cei ce se închinau demonilor, i-ai plecat a se închina lui Dumnezeu Celui Adevărat, Care pentru bogăţia
milostivirii S-a îmbrăcat cu Trup muritor, Cuvioase Antipa.
Născut-ai pe Mântuitorul, Care a mântuit pe oameni din robia vrăjmaşului, Preacurată. Pentru aceea cu bună
credinţă te mărim.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea şi Scăparea şi Întărirea mea, Doamne.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine
strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Împotrivirea celor fărădelege, n-a clintit turnul inimii tale, mucenice purtătorule de chinuri. Drept aceea arzându-te
de râvna credinţei, te-ai arătat mai tare decât focul.
Pe cei biruiţi de somnul necredinţei priveghind, prealăudate, cu învăţăturile Sfântului Duh i-ai deşteptat către
înţelegerea Cunoştinţei Celei Adevărate.
Umplutu-te-ai de darurile Duhului prin gura cuvântătorului de Dumnezeu celui rezemat pe piept, de unde ai izvorât
Dumnezeieştile învăţături tuturor credincioşilor, cuvioase părinte.
După naştere ca şi mai înainte de naştere ai fost păzită Nestricată, Maică Fecioară, că ai născut pe Ziditorul tuturor,
Care a luat de bunăvoie din tine Trup omenesc.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumină în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te
laudă pe Tine cu credinţă.
Suindu-te la muntele virtuţilor, fericite, ai intrat sub norul cel desăvârşit al cunoştinţei şi ai vorbit lui Dumnezeu.
Cu împletirile cuvintelor tale, din adâncul necredinţei ai vânat pe oamenii cei rătăciţi şi i-ai mântuit prin har,
ierarhe.
Propovăduind Taina cea mare a venirii lui Dumnezeu, sfinţite mucenice, ai micşorat înălţimea idolilor cea fără de
Dumnezeu.
Domnul Cel mai presus de zei fiind în chipul lui Dumnezeu, îmbrăcându-Se cu trupul meu, S-a Sălăşluit în
pântecele tău, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Răstignindu-ţi membrele prin înfrânare, ai încununat nevoinţele cele sihăstreşti cu luptele cele muceniceşti, pe care
le-ai răbdat cu tăria cugetului, Fericite Mucenice Antipa.
Înaintea divanurilor ai stat, purtătorule de chinuri, propovăduind Întruparea Celui Ce S-a smerit pentru Tine şi a stat
înaintea judecăţii lui Pilat şi a omorât pe vrăjmaşul cu Crucea.
Doritor de omorârea Celui Ce pe Cruce a fost omorât, Dumnezeiescule Antipa, ai intrat în bou de aramă ars şi
omorât fiind, te-ai adus jertfă Domnului.
Sfânt este Domnul Iisus, Cel Ce S-a Sălăşluit în pântecele tău, Fecioară, Cel Ce Se odihneşte întru Sfinţi şi măreşte
pe cei ce cu credinţă adevărată Îl slăvesc pe EI, Fecioară.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea curăţită de sângele demonilor cu Sângele cel

Împreună şezător pe scaun cu Apostolii şi podoabă arhiereilor te-ai făcut, fericite, muceniceşte mărindu-te ai
strălucit ca un soare, luminând pe toţi, Sfinţite Antipa şi risipind noaptea cea adâncă a necredinţei. Pentru aceasta te
cinstim pe tine ca pe un Dumnezeiesc Sfinţit Mucenic şi dătător de tămăduiri.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, cu pofta dreptei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi,
au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Închipuind pe cei trei tineri, mucenice mărite, ai stat ca în cuptor în mijlocul măiestriei de aramă, arsă, făcută cu
vicleşug, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul.
Fiind înconjurat de toate părţile cu Rouă Dumnezeiască, nu te-ai ars nicicum fiind în mijlocul focului, nici
demonilor nu ai jertfit, strigând: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Puterea Dumnezeiască întărind neputinţa vârstei, părinte, ca o nicovală tare ai alergat către privelişte, strigând:
Binecuvântat eşti, Dumnezeul meu şi Domnul.
Împodobit fiind cu Dumnezeiescul har al ierarhiei, iarăşi te-ai înfrumuseţat şi cu porfira sângelui tău, înţelepte şi ai
alergat către Împărăţia cea de sus, bucurându-te.
Din sângiuirile tale cele Fecioreşti, Doamnă, S-a Întrupat Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl, ca să
îndrepteze zdrobirea noastră: Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzindu-şi Daniel...

Acum nu vezi ca prin oglindă, nici prin ghicitură binele cel desăvârşit, căci au trecut vedeniile, ci faţă către faţă, cu
bucurie strigând Celui Ce te-a mărit: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Pe tine oaia cea Dumnezeiască a Păstorului Celui Mare, Hristos, care ai păstorit bine turma Lui, Preaînţelepte
Antipa, te-au ars de tot în foc cei fărădelege ca pe un miel şi tu strigai: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Paşii inimii tale sprijinindu-i pe piatra Dumnezeieştilor Porunci, nu te-ai clintit de vânturile chinurilor celor
cumplite, nici de înecarea loviturilor, Sfinte Sfinţite Mucenice şi Preaînţelepte Antipa, cântând: Binecuvântaţi toate
Cu adevărat ai câştigat Slava lui Hristos, Mucenice Antipa Preaînţelepte şi îndoită cunună ai primit, ca un păstor
întru totul adevărat şi pătimitor purtător de biruinţă, cu care şi împodobit fiind, strigi: toate lucrurile binecuvântaţi
şi lăudaţi pe Domnul.
Ca o Maică a Făcătorului tuturor, ca un Dumnezeiesc Locaş al Atotţiitorului, ca un Pământ Nearat, ce ai odrăslit
Spicul Cel Nesemănat, Maică Fecioară, mântuieşte pe cei ce pururea cu credinţă, strigă: Binecuvântaţi toate
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat şi puterea focului au stins, cu virtutea
încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmosul: Hristos Piatra Cea Netăiată...

Săvârşind călătoria cea sfinţită ca un ierarh, ierarhe, viaţa cea preasfinţită cu sfinţenie ai închinat-o Făcătorului şi
Ziditorului tău, Preasfinte Mucenice Antipa.
Ca unul ce te-ai făcut frumos cu gândurile virtuţilor, preafericit te-ai înfrumuseţat cu mărirea muceniciei şi te-ai
mutat către Domnul Cel Preafrumos, îndumnezeindu-te cu starea, de Dumnezeu cuprinsule.
Astăzi Pergamul se bucură, pentru Dumnezeiasca prăznuire a preasfinţitului păstor şi cheamă cetăţile cele din jurul
lui, cu care împreună şi noi bucurându-ne, să-l încununăm pe el cu laude.
Racla sfintelor tale moaşte, Sfinţite Mucenice Antipa, izvorăşte mir de tămăduiri, alungând duhoarea cea rea a
patimilor şi pe cei ce cinstesc pomenirea ta, îi umple de bună mireasmă cu adevărat.
Făcătorul soarelui şi al stelelor şi a toată făptura, ne-a Răsărit nouă Lumină din pântecele tău cel Purtător de
Lumină, Fecioară, pe Care roagă-L îndelung, ca să lumineze pe cei ce te laudă pe tine.
Irmosul:
Hristos Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat unind
firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Aprinzându-te de jăratecul cel Dumnezeiesc al dragostei celei Dumnezeieşti, Sfinte Mucenice Antipa, ai stins
văpaia necredinţei şi fiind aruncat în meşteşugită aramă arsă în foc, te-ai mutat către Lu mina Cea Neapusă, părinte
cuvioase. Roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Mângâiere celor apăsaţi, Curăţire celor ce păcătuiesc te-ai arătat tu Stăpână, Maică Fecioară, căci născând
Mântuirea oamenilor, Singură te-ai făcut Turn de putere credincioşilor. Pentru aceasta strigăm: roagă pe Hristos
Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
mărturisirea...
Fiind răstignit Tu, Stăpâne, pământul s-a cutremurat; omorât fiind, lumina s-a ascuns şi morţii au ieşit din legături.
Iar Preacurata Maica Ta vărsând lacrimi, cu amar zicea: Fiule Preaiubite, laud mila Ta cea mare, că acestea le-ai
pătimit, ca să mântuieşti pe oameni.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Vasile Mărturisitorul, Episcop de Parion

12 aprilie
Troparul Sfântului Ierarh Vasile Mărturisitorul, Episcop de Parion,glasul al 4-lea:

Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Vasile, roagă pe Hristos
Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului
nostru să-i cântăm.
Stih: Sfinte Părinte Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lumina Cea de Negrăit şi în Trei Lumini ţi-a Răsărit ţie întru Împărăţia Cerurilor cea Neclintită şi după vrednicie
te-a primit veselia drepţilor, părinte.
Deschisu-s-au uşile Edenului şi la arhierei te-ai adăugat tu, arhiereule şi te-ai numărat în Biserica celor întâi
născuţi, o, Sfinte Ierarhe Vasile.
Curăţindu-ţi mai întâi ochii cugetului, te-ai suit în muntele virtuţii ca alt Moise. Pentru aceea văzând pe Cel Ce este
pururea, te-ai alipit Lui, cuvioase părinte.
Ziditorul tuturor unindu-Se după Ipostas cu Trupul, pe care L-a luat din tine, a ieşit în chip de negrăit, Născătoare
de Dumnezeu şi a binevoit a vorbi cu oamenii.

Pomenirea ta cea vrednică de minunat şi pururea pomenită, cu bucurie veseleşte adunările credincioşilor.
De norul trupului dezbrăcându-te, cuvioase şi dezlegându-te de legături, te-ai apropiat de Dumnezeu.
Sfârşitul cel fericit şi desfătarea celor aleşi, ca un ales le-ai primit cu vrednicie, cuvioase.
Pătimit-ai osteneli şi multe supărări pentru Hristos, cuvioase. Pentru aceea te-ai învrednicit şi de Împărăţia Lui.
Avându-te pe tine Ajutor, nu mă voi ruşina; avându-te Ocrotitoare mă voi mântui de vrăjmaşii mei, Preacurată
Maica lui Dumnezeu.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Făcând rugăciune către Domnul, ai surpat cugetul cel mândru al eresului celui rău cugetător şi ai veselit Biserica,
părinte.
Orânduitorul de lupte, primind tu împotrivirea cea către vrăjmaşi, te-a sălăşluit în Locaşurile cele Cereşti, părinte
preafericite.
Înălţându-te către Dumnezeu, limbile cele ce se semeţeau şi micşorau Slava dreptei credinţe, le-ai smerit, Sfinte
Ierarhe Vasile.
Bucură-te Munte Umbros; Bucură-te Înălţime de negrăit, Adâncime nespusă. Bucură-te Pod, care treci pe oameni
către viaţă, Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
De dimineaţă alergând către Tine, strigăm: Doamne, mântuieşte-ne pe noi. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de
Tine, pe altul nu ştim.
Harul cel Dumnezeiesc sălăşluindu-se întru tine, purtătorule de Dumnezeu, te-a arătat pe tine păstor preacredincios
Bisericii Lui.
Omorându-ţi cugetul şi patimile trupului, ai urmat după Duhul vieţii, mărite.
Stând înainte apărător dogmelor dreptei credinţe, ca un arhiereu preaales, ai alungat dogmele cele rele, părinte
preafericite.
Fiind Locaş Preasfânt, ai născut Izvorul lipsei de patimi, Maică Fecioară Preacurată.

Împodobit fiind de fierbinţeala cea plăcută a celor cereşti, ai părăsit scaunul cel de pe pământ şi ca un preablând ai
câştigat moştenirea cea nepieritoare, în pământul celor blânzi, cuvioase.
Făcând de rătăcirea eresului celui hulitor şi având cuget Dumnezeiesc şi dreaptă credinţă creştină, cu osârdie ai
învăţat a se cinsti Icoana Mântuitorului, vrednicule de laudă.
Ca un preamare biruitor cu adevărat ai biruit taberele celor răucredincioşi, cuvioase, tăindu-le cu împotrivirea ta şi
încununând plinirea credincioşilor cu dogme Dumnezeieşti, preafericite.
Izbăvit-ai neamul omenesc de moarte şi de stricăciune, căci mai presus de fire ai născut pe Cel din fire Dătător de
viaţă, spre facere de bine credincioşilor celor ce cu credinţă te laudă, Fecioară cu totul fără prihană.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către
Tine am strigat şi auzi-mă Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Luminându-te cu Lumina Celui de sus, fericite, luminezi pe toţi cei ce cu dragoste cinstesc cinstită pomenirea ta,
Sfinte Părinte Vasile, Sfinţite pătimitorule. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu neîncetat pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti,
O, ce veselie nespusă este ceea ce te-ai învrednicit a te bucura preafericite, sălăşluindu-te în Lumina cea fără de
materie şi cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Fiind împodobit în chip cuvenit cu cununa Dumnezeieştii bunei cuviinţe, dănţuieşti împreună cu Oştile cele de sus,
preafericite, strigând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Împodobindu-ţi turma cu cuvinte şi cu faptele Dumnezeieştilor tale virtuţi, te-ai împodobit, înţelepte, cu cunună,
strigând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Blestemul Evei cel dintâi l-ai schimbat, Curată, în binecuvântare, născând pe Fiul lui Dumnezeu, Căruia strigăm:
Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cei ce s-au făcut cu harul...

Fiind izbăvit de întristări şi de tulburarea cea cumplită a vieţii, ai câştigat Bucuria şi Veselia cea mai presus de
cuvânt, preafericite, cântând: lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cu căldură apărând dogmele cele părinteşti, lesne ai stricat bârfirile celor hulitori, părinte arătătorule de cele
Dumnezeieşti, strigând: Binecuvântaţi toate toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cu mulţumire săvârşind nevoinţele cele cinstite, Mărite, Sfinte Ierarhe Vasile, ai dobândit sfirşitul cel fericit întru
Hristos, învăţătorule de cele sfinte şi te-ai învrednicit a locui în corturile Sfinţilor şi purtând cunună dănţuieşti în
veci.
Ocrotitoare te avem credincioşii, Preasfântă şi prin rugăciunile tale ne izbăvim de cele rele, lui Hristos strigând:
Irmosul:
Cei ce s-au făcut cu harul Tău biruitori tiranului şi văpăii, tinerii cei ce au păzit toate poruncile au strigat:

Cu sfinţenie săvârşindu-ţi viaţa, părinte şi slujind lui Dumnezeu cu faptele tale, cu adevărat ai dobândit Împărăţia
Cerurilor.
Săvârşind călătoria şi păzind credinţa şi nevoinţa isprăvind, bucurându-te, ai primit cununa dreptăţii, Sfinte Ierarhe
Vasile.
Îndulcindu-te de Lumina Cea Neschimbată şi stând înaintea lui Hristos, preasfinţite, adu-ţi aminte de toţi, cei ce cu
dragoste îşi aduc aminte de tine, părinte.
Luând Ziditorul pentru milostivire din pântecele tău, firea stricăcioasă a îmbrăcat-o cu haina nestricăciunii,
Preacurată Fecioară.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curata, noi cei mântuiţi prin tine, cu Cetele
cele fără de trupuri mărindu-te pe tine.

Ca soarele ne-a răsărit nouă sfântă pomenirea ta, înţelepte şi luminează făptura luminând-o cu Dumnezeieştile tale
minuni, Sfinte Ierarhe Vasile, pe care săvârşind-o astăzi, strigăm: roagă-te lui Hristos pentru noi, ierarhe, ca să ne
mântuim.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1.Podobie: Mormântul Tău...

Mulţimea credincioşilor se veseleşte, lăudând numele tău în toate zilele şi cu dragoste mărind înălţările tale
pururea, Născătoare de Dumnezeu, căci tu eşti Lauda şi Ajutorul şi Ocrotitoare de neruinat a tuturor celor ce cu
credinţă te cinstesc pe tine, Fecioară.
Când Te-ai suit, Cuvinte, pe Lemnul Crucii, lumina soarelui s-a ascuns şi toată făptura s-a înspăimântat şi de frică
s-a cutremurat. Iar Maica Ta stând lângă Tine, striga: Fiule Preaiubite, cum de voia Ta mori, Lumina mea Cea
Neapusă.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Sava de la Buzău
12 Aprilie
Troparul Sfântului Mucenic Sava de la Buzău, glasul al 4-lea:

Astăzi, duhovniceşte prăznuieşte Biserica dreptcredincioşilor români şi cu bucurie strigă: veniţi, iubitorilor de
mucenici, să serbăm pomenirea cea de peste an a luptelor Mucenicului Sava! Că acesta dintre noi cu voia lui
Dumnezeu răsărind, a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat şi bineprimit, prin mucenicie. Iar acum se
roagă neîncetat în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre.
Troparul Sfântului Mucenic Sava de la Buzău, glasul al 3-lea:

Purtătorule de chinuri Sfinte Mucenice Sava, cel ce în apă ai fost omorât de către goţii păgâni, roagă pe Milostivul
Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Cântarea 1. Irmos: Veniţi popoare să cântăm...

Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rugăciunile tale cele bineprimite nu înceta a le înălţa către Dumnezeu, mijlocind pentru noi, cei ce suntem în
necazuri şi în primejdii, întru tot lăudate mucenice.
Oştile demonilor ce vin asupra noastră, degrab le sfărâmă cu Puterea şi darul ce le-ai dobândit de la Dumnezeu,
Sfinte Mucenice Sava, mult pătimitorule şi bunule iubitor.
Acum împresuraţi fiind de năvălirile înţelegătorului Amalec, la tine alergăm, mijlocitorul nostru, ca să le izgoneşti
degrab cu solirea ta cea binefăcătoare.
Gândurile cele rele ale inimii mele, Fecioară, degrab le preschimbă în gânduri şi cugete dreptslăvitoare de
Dumnezeu, ca să te laud pe tine, Preabună.

Altar de jertfă ţi s-a făcut pământul românesc, pe care ocroteşte-l de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi de toată
răutatea.
Temelie a creştinătăţii ţării noastre eşti, Sfinte Sava; păzeşte prin mijlocirile tale Biserica noastră nevătămată de
lupii ce caută să o dezbine.
Episcopia dreptmăritorilor creştini în pace şi bunăstare o întăreşte, Fericite Mucenice Sava, mărturisitorule al lui
Hristos.
Lumina născând, Maică Preacurată, sufletele noastre cele afundate în noaptea păcatelor luminează-le cu harul Celui
născut din tine.
Cântarea a 4-a. Irmos: Am auzit, Doamne, glasul...

Unule grabnic spre ajutor, nu înceta rugându-te lui Hristos să ne izbăvească de bântuielile vrăjmaşului.
Mâncarea cea jertfită demonilor ai oprit a se lua de creştini şi i-ai întărit pe ei în credinţă; tot astfel întăreşte-ne şi
pe noi să surpăm meşteşugirile lui Veliar.
Neamul creştinesc te-a câştigat cu adevărat izvor de bunătăţi şi caldă folosire; grăbeşte, deci şi mijloceşte pentru
sufletele noastre.
Eliberează, Curată, mintea mea, de nălucirile celui viclean, sădind într-însa la timp potrivit gândul cel bun.

Zilele vieţii noastre în desfătări cheltuindu-le, ne înfricoşăm de Judecătorul Cel Nemitamic; ci soleşte pentru
iertarea sufletelor noastre, Preafericite Mucenice.
Evangheliei împlinitor ai fost, că, în sărăcie petrecând, iar pe tirani înfricoşându-i, ai câştigat îndrăznire şi dragoste
către Dumnezeu, Căruia roagă-te pentru noi toţi.
Unde vom fugi de viermele nemilos al conştiinţei? Căci cunoscându-ne povara păcatelor noastre prin care am
mâniat pe Dumnezeu şi pe aproapele, nădăjduim în rugăciunile tale spre iertarea noastră.
Preasfântă Fecioară, care ai născut pe Cuvântul, Cel cu totul Sfânt, izgoneşte toată mâhnirea şi întristarea din
sufletele noastre şi îndeamnă gândul nostru să lucreze cele bine plăcute lui Dumnezeu, ca să te slăvim cu dragoste.

Evlavia urmând, înţelepciune ai dobândit, pe Înţelepciunea Cea Ipostatică iubind-o mai mult decât tinereţea şi viaţa,
după cuvântul Scripturii.
Neprețuind noi timpul dat spre mântuire şi în plăcerile veacului acestuia trăind, nu ne lăsa, mucenice, ci roagă pe
Hristos Domnul să ne scoată din noroiul desfătărilor.
Trupeasca desfătare o ai lepădat şi în sărăcie viaţa ta ai petrecut; ci roagă-te pentru noi, cei cuprinşi de lenevie, ca
să ne umplem de râvnă şi dragoste pentru Hristos.
Rai de Taină eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, întru care Pom al vieţii a fost Dătătorul de viaţă; pe Acela
roagă-L, Maică Preacurată, să ne învieze pe noi, cei omorâţi de păcate.
Urcând astăzi de pe pământ la cele cereşti, sfinţite nevoitorule, de la Hristos te-ai încununat şi îngerii cu bucurie te-
au primit, iar noi, acum, cu laude te cinstim că mijloceşti de-a pururea, Sfinte Mucenice Sava, pentru ţara şi
poporul tău.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cei trei tineri au călcat...

O cetate clădită pe munte nu se ascunde, după cuvântul Domnului, deci, nici tu, cel clădit duhovniceşte pe munţii
Dumnezeieştilor fapte, n-ai fost ascuns, ci, în toată Biserica dreptmăritorilor creştini s-a vestit pomenirea ta.
Iubitorul de oameni Iisus te-a arătat împărţitor de binefaceri duhovniceşti şi tămăduiri trupeşti; pentru aceasta, nu
pregeta a ni le dărui nouă, după credinţa şi trebuinţa fiecăruia.
Sărăcia şi nevoinţele ţi-au fost porfiră, cântarea cinste şi mucenicia cunună, cel ce eşti împărat peste patimi, Sfinte
Sava; pentru aceasta, roagă pe Hristos pentru cei săraci şi neputincioşi cu trupul şi pentru cei lipsiţi de ajutorul
harului.
Fericiţi suntem, Curată, căci nădejdea noastră o punem întru tine şi în felurite nevoi şi necazuri la tine alergând, nu
vom fi ruşinaţi, că tu, Stăpână, toate le poţi, câte le voieşti.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât...

În chipul focului, cu ochii cei sufleteşti vedem strălucind slava ta cea cu bună cuviinţă; cu lumina ei luminează,
mucenice, negura neştiinţei de la cei ce te laudă.
Noianul de ispite împresurându-ne, alergăm cu nădejde la a ta folosinţă, Sfinte Mucenice Sava, ca cel ce ocroteşti
ţara şi poporul tău.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Temelie creştinismului românesc te-a arătat Dumnezeu şi S-a milostivit a te ridica din neamul nostru mijlocitor
către Dânsul, Sfinte Preacinstite Mucenice Sava; pentru aceasta, acum suntem îndreptăţiţi a-I cânta: Bine cuvântat
eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Episcopiei cetăţii mucenicului eşti Ocrotitoare, Născătoare de Dumnezeu; apără pe cei ce te cinstesc pe tine de
toată nevoia, rugându-te împreună cu Mucenicul Sava pentru pacea şi bunăstarea poporului românesc.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Slăvitul Mucenic Sava, lauda Buzăului.
Sfinţitul nostru părinte, Prealăudatul Vasile, pildă ne-a dăruit să te cinstim, Sfinte şi Slăvite Mare Mucenic, căci
prin tine ÎL cinstim şi-L preamărim pe Cel Ce este Singur Sfânt şi Dătător Sfinţeniei.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe apărătorul credinţei cel preastrălucit.
Această sfântă serbare a Mucenicului Sava pe toţi ne îndeamnă a-i striga: nu înceta a te ruga pentru noi, cei ce
suntem în necazuri şi-n primejdii, în scârbe şi-n nevoi, cerând nouă iertare şi dezlegare de greşeli.
Stih: Măreşte suflete al meu, pe Slăvitul Mucenic Sava, lauda Buzăului.
Viaţa ta, preamărite, ca o făclie în sfeşnic tuturor minunat a strălucit, izgonind tot întunericul păgân, căci, prin
credinţă şi fapte, lumină te-ai făcut şi acum vezi în ceruri Lumina Cea Ipostatică.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Stăpâna, Născătoarea de Dumnezeu.
Aleasă Doamnă Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Cruce Fiul tău moartea călcând, tuturor viaţă a dăruit;
deci şi pe tine, Curată, ca pe o Maică a Vieţii te cinstim, credincioşii prin tine mulţimi de daruri dobândind.
Irmos: Fiul Părintelui Celui...

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe apărătorul credinţei cel preastrălucit.
Pe bunul biruitor şi mucenicul lui Hristos, pe sfinţitul şi bunul mijlocitor, pe apărătorul celor ce îl cinstesc, pe
sprijinitorul şi slava Bisericii, în cântări cinstindu-l îl mărim.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Slăvitul Mucenic Sava, lauda Buzăului.
Pe robul cel înţelept al Împăratului Hristos, pe acela ce nădejdea sa toată în cer a pus, pe cel ce comoară a dobândit,
veniţi, credincioşii, cu laude să-l slăvim, cinstind sfântă prăznuirea sa.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Stăpâna, Născătoarea de Dumnezeu.
Pe Maica lui Dumnezeu şi Stăpâna tuturor, pe Curata Fecioară toţi o cinstim acum şi cu Arhanghelul Gavriil
neîncetat să o lăudăm: Bucură-te Sfântă, cea Plină de dar, care pe Cel Sfânt L-ai născut cu Trup.
SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul...

Unde vom afla altă scăpare mai bună decât la tine, cel grabnic ajutător întru nevoi, Mucenice Sava, Preacinstite;
iată acum ne-am adunat cu evlavie, cinstind sfânta pomenirea ta, ca să luăm prin rugăciunile tale dezlegare din
robia păcatelor.
SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul...

Idoleasca cinstire stingând prin pătimiri şi pe Hristos, prin răbdare, neîndoit predicând, ca un soare al Duhului ai
strălucit, tot întunericul gonind, semănând cuvântul Domnului în pământul nostru; şi acum, pe El rugându-L, cere
nouă mântuire.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe Cuvântul...

De nevoi, de scârbe şi de primejdii scăpând prin tine, Stăpână, cu mulţumire cântăm: mijloceşte pentru noi la Fiul
tău, Hristos, Cel Ce dăruieşte mila Sa tuturor celor ce o cer de la tine, Preasfântă Maică; şi acum, pe El rugându-L,
cere nouă mântuire.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Artemon, preotul din Laodiceea
13 Aprilie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Artemon, preotul din Laodiceea, glasul al 4-lea:
Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea
privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge
Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând Israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dătătorul înţelepciunii descoperind vistieriile ei, din destul dă darul cuvintelor, celor ce cu credinţă laudă pe
pătimitorul Său, Sfântul Mucenic Artemon.
Pe tine cel ce te-ai rănit cu săgeata dragostei celei preadulce a lui Hristos, pătimirea trupului, din tinereţile tale, nu a
putut să te despartă de dragostea acesteia, Înţelepte Artemon.
Cu deadinsul privind la adâncimea Dumnezeieştii Scripturi, Sfinţite Mucenice Artemon, înţelepteşte ai scos avuţia
cea mai bună a înţelepciunii, cu care pe toţi credincioşii i-ai îmbogăţit.
Noi cei de pe pământ născuţi, de pe pământ la înălţimea cerului neam înălţat prin naşterea ta, Născătoare de
Dumnezeu Curată şi cu starea Cetelor îngereşti ne-am împreunat.

Cu Puterea Duhului îmbrăcându-te, ai biruit taberele cele asupra Ziditorului, Preaviteazule Mucenice Artemon.
Cu ploile sângiurilor tale cele pătimitoare, ai stins văpaia necredinţei, Preacuvioase Artemon.
Înfierbântându-te cu grija şi aprinzîndu-te cu dragostea cea Dumnezeiască, preacuvioase, pentru aceasta ai pătimit.
Naşterea ta, Preacurată, a dezlegat greşelile noastre şi cu dreptate a legat pe toţi credincioşii.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Jertfa ta s-a înălţat la Jertfelnicul Cel Ceresc şi s-a făcut acum bine primită Stăpânului tuturor.
Înălţându-ţi cugetul către privirea cea mai aleasă, te-ai învăţat Tainele lui Hristos, pentru care ai şi pătimit,
Preacuvioase Artemon.
Întemeindu-te pe piatra cea neclintită a dragostei Ziditorului, preacuvioase, nicicum nu te-ai clintit cu cugetul de
asupririle şi întreitele valuri ale vrăjmaşului.
Ca pe o Vistierie Nedeşertată a darurilor avându-te pe tine, Stăpână, toţi primim de la tine darurile minunilor.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Luminează-ne pe noi. Doamne, cu Poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de
oameni.
Oprind valurile necredinţei, ai mântuit pe poporul cel bine plecat şi l-ai îndreptat către limanul credincioşilor,
înţelepte.
Ca un luminător luminos cu lumina bunătăţilor ai descoperit întunericul înşelăciunii şi pe oameni i-ai îndreptat
către Lumină.
Făcându-te tăinuitor al lui Hristos, al Tainelor Lui cele negrăite, prin patimă te-ai adus pe tine jertfă plăcută, Prea -
cuvioase Artemon.
De spurcăciunea patimilor şi de tină curăţind sufletul meu, curat du-l înaintea lui Dumnezeu, prin rugăciunile tale,
Mireasă a lui Dumnezeu.

După Lege pătimind pentru Hristos, Sfinte Sfinţite Mucenice Artemon, porunca cea rău credincioasă a vrăjmaşi lor
celor fărădelege ai înfruntat. Pentru aceasta te-ai şi arătat mucenic după Lege, încununându-te cu biruinţele cele
Dumnezeieştii.
Cu focul cuvintelor tale secând pâraiele cele tulburi ale necredinţei, ai izvorât credincioşilor râuri luminoase ale
credinţei, Preacuvioase Artemon.
Cu alcătuirea cea vitejească într-armându-ţi cugetul asupra şarpelui celui luptător, surpându-l pe acesta l-ai arătat
mort şi ai primit de la Dumnezeu cununa biruinţei.
Cu harul cel Dumnezeiesc al naşterii tale, cei muritori ne-am făcut nemuritori şi ne-am mântuit de stricăciunea cea
dintâi şi cu haina nestricăciunii ne-am împodobit, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Irmosul:
Tine am strigat şi auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii au călcat văpaia cuptorului cântând:
Aprinzându-te cu focul cel Dumnezeiesc al dragostei Stăpânului, mărite mucenice, prin voie cu osârdie ai alergat
către nevoinţa ostenelilor, zicând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Îmbrăcându-te cu Puterea Mângâietorului, prin răbdarea ta cea vitejească, ca şi Sfinţii Apostoli ai biruit, mucenice,
taberele înşelăciunii şi ai cântat: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Viaţa cu întreagă înţelepciune şi trupul cu curăţie înfrumuseţându-ţi, curat ai lucrat cele sfinte, lui Hristos cântând
şi cu mulţumire strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Ca să aducă pe toţi către Slava cea Cerească, Ziditorul tuturor a binevoit a Se naşte din tine, Preacurată Născătoare
de Dumnezeu şi ca un Iubitor de oameni şi Făcător de bine, Dumnezeu împreună cu noi a vieţuit cu Trupul.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Ceresc...

Pe Împăratul Cel Ceresc după vrednicie socotindu-L mai presus de cele pământeşti, împreună cu Dânsul te bucuri
Sfinte Mucenice Artemon în veci.
Pe tine cel ce cu sufletul te-ai înălţat către Ziditorul, asuprirea chinuitorilor nicicum n-a putut să te despartă de
dragostea Lui, răbdătorule de chinuri.
Luminându-te cu Strălucirile Luminii Celei Dumnezeieşti, ca un tăinuitor al celor negrăite, ai intrat în jertfelnicul
cel nespus al Tainelor, răbdătorule de chinuri.
Cel Ce este mai presus de cuget şi de cuvânt a luat firea omenească din tine, Născătoare de Dumne zeu şi pe fiii
omeneşti i-a făcut ai Săi.
Irmosul:
Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile Îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Trecând iarna necredinţei, ai ajuns către primăvara dreptei credinţe şi te-ai învrednicit de Lumina Soarelui Slavei.
Cu ochii sufletului şi ai cugetului văzând pe Domnul mai înainte stând de-a dreapta ta, nu te-ai clătinat de valurile
chinurilor, Sfinte Artemon.
Ca unul ce împreună cu răbdătorii de patimi şi cu ucenicii lui Hristos te-ai învrednicit de Mărirea cea de negrăit a
Lui cea Dumnezeiască, roagă-L pentru noi ca pe un bun şi preaîndurat.
Născătoare de Dumnezeu, cu îndurarea ta, cercetează de sus sărăcia noastră şi de stricăciune şi de nevoi izbăveşte-
ne pe noi.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară, noi cei mântuiţi prin tine, cu Cetele cele fără
trup mărindu-te pe tine.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...

Asemănându-te cu mărturisirile cele sfinţite şi muceniceşti, săvârşind viaţa, la cer te-ai suit, Înţelepte Mucenice
Artemon şi ai primit de la Dumnezeu cunună neveştejită. Pentru aceasta prăznuim sfântă pomenirea ta, strigând:
adu-ţi aminte de noi, sfinţite mucenice, stând înaintea lui Hristos.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină pe noi...
Nu vom tăcea niciodată noi nevrednicii, a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu. Că de nu ai fi stat tu înainte,
cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea primejdii? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom îndepărta, de
la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea de tot felul de răutăţi.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne
întâmpină pe noi...
Mieluşeaua cea Preacurată şi Fecioara, dacă a văzut pe Fiul său pe Care L-a născut, pe Cruce întins, cu dureri de
moarte şi-a tulburat sufletul şi cu osârdie a strigat: unde este pomenirea darurilor şi a minunilor Tale, Preaiubite
Fiu, cu care s-a îndulcit poporul cel nemulţumitor? Însă ca să mântuieşti neamul ome nesc, acestea acum le
pătimeşti.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Martin Mărturisitorul, Episcopul Romei

14 Aprilie
Troparul Sfântului Ierarh Martin Mărturisitorul, Episcopul Romei,glasul al 4-lea:

Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Martin, roagă pe Hristos
Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmos:
Cea tăiată pe cea netăiată a tăiat-o şi a văzut soarele pământul pe care nu-l văzuse. Pe tiranul vrăjmaş apa l-a înecat
şi pe cale neumblată a trecut Israel şi cântare a cântat; Domnului să-I cântăm; căci Singur cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Părinte Martin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dureri preamulte ai răbdat, Sfinte Părinte Martin, pentru Hristos Dumnezeu şi acum luptându-te bine, te-ai mutat
către viaţa cea fără durere. Pentru aceasta uşurează-mi durerile sufletului cele cumplite ca să te laud pe tine luminat
fiind prin rugăciunile tale.
Propovăduit-ai pe Unul din Preacinstita Treime, pe Hristos Dumnezeu, Cel mai presus de fiinţă, în două firi şi în
două voiri şi în două lucrări, fericite; şi pe cei ce nu cred într-acest chip, pe toţi i-ai lepădat, Sfinte Martin,
Preasfinţite.
Pe scaun înalt te-a pus Domnul tuturor ca pe un sfeşnic luminos, ca să luminezi pe cei ce dormeau în noaptea
înşelăciunii şi să-i povăţuieşti către Lumina cea adevărată a credinţei. Drept aceea pe toţi îi luminezi cu dogmele
tale, părinte.
Cel Ce după Firea Cea Dumnezeiască este Nevăzut, S-a văzut Prunc din tine făcându-Se Om, arătând cu adevărat
două voiri şi două lucrări într-un Ipostas, Căruia roagă-te, Preacurată, ca să ne mântuim noi toţi, cei ce cu dragoste
te cinstim pe tine.
Cântarea a 3-a. Irmos: Frica de Tine, Doamne...

Fiind plin de Dumnezeiască râvnă, preafericite, ai adunat cinstit sobor şi ai întărit dogma Bisericii, Sfinte Ierarhe
Martin.
În mijlocul soborului ai lepădat pe Pir, pe Serghie, pe Teodor şi pe Chir şi pe cei ce ocărau asemenea cu dânşii,
cuvioase.
Izvoarele eresurilor le-ai uscat şi ai izvorât râuri de dogme sfinte, cu care adăpi faţa Bisericii, mărite.
Mai presus de cuvânt ai născut pe Cel de o cinste şi de un Scaun cu Tatăl, Care poartă două lucrări şi două voiri,
Preasfântă Fecioară.
Irmosul:
Frica de Tine, Doamne, sădeşte-o în inimile robilor Tăi şi fii nouă Întărire, celor ce întru adevăr Te chemăm pe
Tine.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Suitu-Te-ai ca pe cai pe Apostolii Tăi, Doamne şi ai luat cu mâinile Tale frâiele lor şi mântuire s-a făcut călătoria
Ta, celor ce-ţi cântă cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Fiind tu cel drept izgonit din scaunul tău fără dreptate de oamenii cei nedrepţi, ai ales mai bine a pătimi rău, ca să
păzeşti nevătămată dogma cea dreaptă a Bisericii, înţelepte părinte.
Tu cel după Lege nevoitor, stând în mijlocul celor fărădelege şi de ei fiind chinuit, batjocorit şi târât în zadar, ai
rămas neclintit la minte, de Dumnezeu cuprinsule.
Bine cugetând în Legea Domnului, preasfinţite, ai socotit rele legile celor fărădelege. Iar credincioşilor le-ai dat
Legea cea Dumnezeiască, întărind dogma dreptei credinţe foarte tare, părinte.
Născut-ai pe Unul din Treime, cunoscut în două firi, Dumnezeiască şi omenească, Dumnezeu împreună şi Om,
având voiri asemenea cu firile Lui, Fecioară Preacurată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pe mine cel ce de-a pururea mă rătăcesc în noaptea necunoştinţei, spre calea cea pierzătoare de suflet, cu Lumina
cunoştinţei Tale, Doamne, povăţuieşte-mă, ducându-mă la cărarea Poruncilor Tale.
Cu preasfinţitul tău cuvânt, părinte, arătat ai întărit dogma cea preasfântă şi ai surpat ceata eresurilor, răbdând
izgoniri şi închisori şi strâmtorări foarte multe.
Nu ai dat aţipire genelor tale, cuvioase, până ce te-ai făcut locaş lui Dumnezeu şi ai răsturnat din temelie toată
rătăcirea eresurilor, muceniceşte nevoindu-te.
Strălucind întru virtuţi, ai şezut pe scaunul cel preaînalt, înţelepte şi cu lumina dogmelor tale celor Dumnezeieşti, ai
luminat toată turma ta, Sfinte Ierarhe Martin, de trei ori fericite.
Fecioară Neispitită de nuntă, care ai născut cu Trup pe Dumnezeu Cel Necuprins, omoară-mi patimile trupului şi-
mi înviază sufletul cel omorât de păcate.
Cântarea a 6-a. Irmos: Adâncul păcatelor...

S-a sfârşit vicleanul înaintea cinstitelor tale picioare, purtătorule de Dumnezeu şi prin cuvântul tău s-au îngrădit
gurile cele fără de uşă ale oamenilor celor vicleni şi se arată dogma cea Dumnezeiască, strălucind mai mult decât
soarele.
Cei înşelători te întindeau fără cruţare şi cu funii te legau pe tine cel ce ai legat toată înşelăciunea şi ai rupt legătura
eresurilor cu legăturile Dumnezeieştilor tale dogme, Sfinte Ierarhe Martin, Preasfinţite Părinte.
Ca un soare luminos strălucind în sobor, ai întunecat înşelăciunea ereticilor ca pe o negură, iar mulţimile
credincioşilor le-ai luminat cu razele învătăturilor tale cele adevărate, Părinte Martin.
Legile firii întru tine se dezleagă, Prealăudată, că în chip de negrăit ai născut pe Ziditorul tuturor ca pe un
Dumnezeu şi Om, în două voiri şi în două lucrări, Născătoare de Dumnezeu, Maică Fecioară.
Irmosul:
Adâncul păcatelor şi viforul greşelilor mă tulbură şi în adâncul deznădăjduirii celei silnice mă surpă pe mine. Ci,
îmi întinde şi mie mâna Ta cea tare ca Apostolui Petru şi mă mâtuieşte.

Între arhierei vieţuind cu dreaptă credinţă şi muceniceşte calea săvârşindu-ţi, bârfelile eresurilor le-ai stins,
făcându-te apărător dreptei credinţe, Preasfinţite Părinte Martin. Pentru aceasta te rugăm, izbăveşte-ne de nevoi şi
de scârbe prin rugăciunile tale, mărite ierarhe al lui Hristos.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce au ajuns din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii au călcat văpaia cuptorului, cântând:
Cei ce au lipsit pe Hristos de două lucrări şi de douăvoiri, te-au lipsit de scaun, dându-te la surghiunuri
preaîndepărtate, părinte, care strigai: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Suferind închisorile cele îndelungate, ca un păzitor al credinţei celei fără prihană, ai micşorat întunericul eresurilor
şi ai luminat pe credincioşi a cânta: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Chinuindu-te cu multele surghiunuri şi cu necazurile, nicicum nu te-ai clintit, părinte, ci te bucurai, fericite,
neîncetat strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Cel Ce în chip de negrăit S-a născut din tine, cu două voiri şi cu două lucrări, Preacurată, Acela păzeşte pe cei ce
cred într-acest chip, care strigă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Strâmtorându-te de boli şi de surghiunuri cumplite şi de multe feluri de chinuri, ca un mucenic ai primit cununa
muceniciei, părinte.
Fiind prigonit ca unul ce te ţineai de dreptate, ai izgonit din mijloc eresul cel fără dreptate, şi te-ai învrednicit
fericirii celei spuse de Dumnezeu, Părinte Martin.
Pe tine te-am cunoscut temei arhiereilor şi stâlp Ortodoxiei şi învăţător al dreptei credinţe. Drept aceea cu credinţă
te lăudăm, Sfinte Ierarhe Martin.
Mai Sfântă decât Oştile cele de sus şi mai presus decât Heruvimii eşti Maica lui Dumnezeu. Drept aceea fă-mă şi
pe mine mai presus de patimile păcatului.
Irmosul:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînâlţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hotarele firii le-ai trecut...

Făcându-te preasfinţit lucrător de cele sfinte şi mărturisitor şi mucenic, după vrednicie te veseleşti împreună cu
cetele patriarhilor, Preaalesule Părinte Martin. Pentru aceea cu credinţă te fericim.
Ca un soare luminos răsărind de la Apus către Răsărit, ai luminat tot pământul cu razele dreptei credinţe şi ai
izgonit întunericul cel preaadânc al ereticilor, Sfinte Fericite Martin.
Să stăm în casa Dumnezeului nostru, propovăduind nevoinţele, luptele şi mărturisirile părintelui nostru, Sfântului
Martin, cugetătorul de cele cereşti şi cu dragoste să-l fericim pe el.
Strălucit-a pomenirea ta, fericite, ca steaua cea de ziuă la marginile pământului şi luminează pe toţi, cei ce te laudă
pe tine cu cântări vrednice, de Dumnezeu, Mărite Părinte Martin.
Urmând graiurile părinţilor, cu credinţă mărturisim pe Unul din Treime, Care S-a născut din tine în două firi şi în
două voiri şi pe tine Fecioară Curată te mărim.
Irmosul:
Hotarele firii le-ai trecut, pe Ziditorul şi Domnul zămislind şi Uşă de mântuire lumii te-ai făcut. Pentru aceasta de
Dumnezeu Născătoare, pe tine neîncetat te mărim.

Din pruncie fiind dat lui Dumnezeu şi crescând întru virtuţi duhovniceşti, te-ai învrednicit a fi următor Apostolilor,
păstorind cu dreaptă credinţă turma Domnului şi alungând cetele ereticilor, prealăudate. Pentru aceasta la sfârşitul
tău te-a încununat cu cununa muceniciei, pururea pomenite, ca un pătimitor nebiruit, o Sfinte Ierarhe Martin, de
Dumnezeu insuflate! Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce cu dragoste
prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 6-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Alunecând după cugetele cele rele, am căzut întru adânc de păcate şi suspinând strig din inimă: fă minunată întru
mine mila cea bogată şi noianul cel nemărginit al milostivirii, Preacurată şi bogăţia cea nemăsurată a îndurărilor
tale şi-mi dă pocăinţă şi iertare greşelilor, ca totdeauna să strig ţie: roagă-te Fiului şi Dumne zeului tău, să mi se dea
iertare de păcate, că pe tine te am Nădejde eu robul tău, Preacurată.
şi Cuvântul...
Mieluşeaua văzând pe Mielul şi Păstorul şi Mântuitorul înălţându-Se pe Cruce pe nedrept, tânguindu-se striga: vai
mie, Preaiubite Fiu! Fiul meu Cel Preadulce, cum voi suferi să privesc la această vedere înfricoşătoare? Cele
dinlăuntru mi se rup, inima mi se răneşte şi nu pot suferi junghierea Ta cea fără dreptate. Dar Tu, Cel din fire
Îndelung Răbdător, grăbeşte de Te scoală şi iute împlineşte făgăduinţa Ta, ca să mă înalţi în mărire, Fiul meu, pe
mine, cea care Te-am născut pe Tine.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Crescent

15 Aprilie
Troparul Sfântului Mucenic Crescent, glasul al 4-lea:
Mucenicul Tău, Doamne, Crescent, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul

Stih: Sfinte Mucenice Crescent, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Astăzi credincioşii să batem din palme cu dreaptă credinţă, bucurându-ne întru pomenirea pătimitorului mucenic,
care s-a luptat şi a biruit pe stăpânitorul întunericului prin Dumnezeiescul har.
Trecând cu vederea nestatornicia celor trecătoare, mucenice mult pătimitorule, cu tot sufletul te-ai dat pe tine la
chinuri şi la biciuiri şi făcându-te biruitor, stai înaintea lui Dumnezeu purtând cunună.
Zi de bucurie să săvârşim credincioşii prăznuind astăzi, întru pomenirea cugetătorului de Dumnezeu, Sfântului
Mucenic Crescent şi veselindu-ne să cinstim luptele lui cele vrednice de cinste.
Din tine, Fecioară, S-a Întrupat Domnul pentru preamulta bunătate şi pentru noi se vede asemenea ca noi, Cel Ce
este după Fire Neapropiat, pe Care roagă-L neîncetat pentru noi, Preacurată, Ceea ce eşti cu totul fără, prihană.

Spânzurat fiind, mărite, prin tăria minţii ai suferit multe răni, dezbrăcându-te de grăsimea stricăciunii.
Te întărea pe tine Iisus, luptându-te cu tărie şi ai purtat cu putere durerile trupului, mărite.
Străpuns fiind cu adevărat de dragostea lui Hristos, te-ai luptat cu tărie, Mărite Mucenice Crescent, necruţându-te
de durerile trupului.
Cu cântări sfinte să cinstim pe Ceea ce Singură între femei în chip de negrăit a născut pe Dumnezeul şi Stăpânul a
toate.
Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe cruce...

Fiind spânzurat pe cruce, cu cuget vitejesc ai răbdat chinurile, mucenice purtătorule de lupte, pentru că închipuiai
Patima cea Dumnezeiască şi neprihănită, prin care ai aflat nepătimirea.
Înfăţişându-te înaintea tiranilor, ai mărturisit numele Domnului cu credinţă neîndoită, Sfinte Mucenice Crescent şi
te-ai luptat bucurându-te. Pentru aceasta cu bună credinţă te cinstim.
Urmat-ai pe urmele Mântuitorului şi închipuind mântuitoarele Lui Patimi, ai suferit bătăi şi moarte silnică,
mucenice, purtătorule de lupte, pururea fericite.
Ceea ce a născut mai presus de fire pe Ziditorul tuturor făpturilor pentru facerea de bine a zidirii Sale, Stăpâna cea
Preacurată, cu dreaptă cuviinţă se fericeşte.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu Doamne, Lumina mea...

Umplându-te de apele cele vii ale Duhului, ai uscat pâraiele răutăţii, mucenice de Dumnezeu insuflate.
Câştigând prin moarte Viaţa Cea Nemuritoare, izvorăşti daruri nemuritoare celor ce cu credinţă se apropie de tine,
prealăudate.
Nici de sabie, nici de foc, nici de moarte nu te-ai înspăimântat, viteazule Mucenice Crescent, ci te-ai arătat fără de
frică, jertfindu-te pentru Hristos.
Lăudămu-te pe tine prin care ne-am izbăvit de stricăciune, Prealăudată Născătoare de Dumnezeu, şi strigăm ţie:
Bucură-te Veselia mucenicilor.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie...
Prin mădularele tale s-a slăvit Stăpânul tău, de Dumnezeu insuflate, pentru aceea acum te măreşte în schimb întru
semne şi întru multe minuni, Sfinte Mucenice Crescent.
Aprinzându-te de focul dragostei Domnului, prin foc ai primit Dumnezeiescul sfârşit, mucenice, arzând
înşelăciunea necredinţei celei fără de Dumnezeu, purtătorule de chinuri.
Cinstită s-a arătat înaintea Domnului moartea ta, Preafericite Crescent, că în mijlocul focului te-ai arătat nears,
mărind şi slăvind pe Domnul.
Ca pe un Scaun în chip de foc al Stăpânului tuturor, te mărim cu cântări, Fecioară şi ca pe un Palat Veselitor şi ca
pe un Sfeşnic şi Cămară de mire, ca pe o Masă Primitoare de Dumnezeu, Preacurată.

Preamare îndreptător te-ai arătat nouă sfinte, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu. Drept aceea astăzi te
cinstim pe tine, Sfinte Mucenice Crescent, pururea mărite.

Închipuind pe cei trei tineri, mucenice mărite, ai fost aruncat în mijlocul focului pentru Hristos şi într-însul ţi-ai
primit fericitul sfârşit, lăudând pe Dumnezeu, preafericite.
În mijlocul văpăii celei de nesuferit ai stat ca aurul cel lămurit întru credinţa cea adevărată strălucind, mucenice şi
luminând pe cei ce strigă: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Spânzurat fund pe lemn, te-ai rănit, strălucite, cinstind pe Cel Ce Şi-a întins mâinile pe Lemn pentru noi, din
bunătatea Sa şi în cuptor fiind aruncat, L-ai slăvit pe Dânsul, Sfinte Crescent.
Arătatu-te-ai mai Sfântă, decât Heruvimii, Preacurată, ca Ceea ce prin cuvânt ai zămislit pe Cuvântul Tatălui, pe
Care lăudându-L strigăm ţie: Binecuvântată eşti tu între femei, Stăpână fără prihană.

Dorind să vezi pe Hristos te-ai luminat cu podoabele virtuţilor, care ţi sau ţesut de sus şi stai înaintea Împăratului
Celui Nemuritor, preafericite, cu veselie strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Prin tăria cugetului ai răbdat moartea cea amară, copt fiind în mijlocul focului ca o pâine dulce a Împăratului
tuturor, mărite, înaintea Căruia stând cu suflet vesel strigi: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Luând de sus de la Dumnezeu har de a tămădui bolile şi a alunga duhurile, rogu-te, Strălucite Sfinte Mucenice
Crescent, tămăduieşte sufletul meu, care totdeauna este bolnav de năpădirile păcatelor, ca să strig: Binecuvântaţi
O, Minune! Cum ai născut pe Dumnezeu, făcându-Se Om, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită? Cum ai rămas
nearsă, primind întru tine Focul Cel de nesuferit? Pentru aceasta cu glasuri de mulţumire te mărim şi strigăm:
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise din groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna
faptă încingându-se tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Hristos Piatra Cea din capul unghiului, Cea Netăiată de mână, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat,
unind firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătaare de Dumnezeu te mărim.
Cu Dumnezeieşti cuvântări despre sfinţenie te lăudăm pe tine mucenice al lui Hristos, ca pe unul care cu totul ai
plăcut Împăratului veacurilor şi vitejeşte ai surpat pe idolii piericiunii.
Cât de peste fire sunt durerile tale, cât de lăudate sunt sudorile tale, pe care le-ai suferit pentru Hristos. Pentru
aceasta te-ai învrednicit de Mărirea cea de Negrăit, rugându-te pentru noi, care cu bună credinţă, te fericim pe tine,
mucenice.
Astăzi cetatea Mirelor luminat prăznuieşte cântând pătimirile tale şi primejdiile şi luptele, pe care vitejeşte le-ai
petrecut, mucenice, nevoindu-te pentru Hristos.
Ziditorul soarelui şi al lunii, Hristos Domnul, ne-a răsărit nouă Lumină, din pântecele tău cel purtător de lumină,
Fecioară, pe Care roagă-L neîncetat să lumineze sufletele noastre.

Arătându-te moştenitor al bunurilor celor veşnice, prin mărturia dreptei credinţe, mare mucenice mărite, stai înainte
luminat de Slava Stăpânului tuturor. Pentru aceasta prăznuim sfântă pomenirea ta, mult pătimitorule, Sfinte
Mucenice Crescent, cerând să luăm prin rugăciunile tale dezlegare greşelilor.
Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Aristarh, Pud şi Trofim

15 Aprilie
Troparul Sfinţilor Apostoli Aristarh, Pud şi Trofim, glasul al 3-lea:

Cântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând Israel...

Cei ce staţi înaintea Scaunului lui Dumnezeu ca nişte slujitori şi ca nişte servitori ai Lui şi ca nişte luminători
înţelegători, cereţi luminare nouă celor ce cinstim pomenirea voastră, Apostolilor.
Cel Ce pentru milostivire S-a arătat pe pământ, v-a ales pe voi ucenici şi slujitori împreună cu alţii mulţi, ca să
vestiţi voia Lui cea Dumnezeiască, înţelepţilor.
Orânduindu-vă în ceata cea preasfinţită a sfinţilor şaptezeci de ucenici ai lui Hristos, luminaţi tot pământul spre
cunoştinţă, cu Dumnezeiasca lumină a învăţăturilor.
Ca să împreuneze Dumnezeu pe cei de jos cu cei de sus, din noianul milostivirii Sale, acum a luat Trup din tine,
Preacurată şi a rămas şi după întrupare tot ceea ce a fost.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt...

Find împreună cu lăudatul Apostol Pavel, împreună cu dânsul aţi înconjurat toată lumea ca nişte stele cu soarele,
gonind întunericul necunoştinţei cu lumina sfintei propovăduiri.
Ucenicii Cuvântului arvunind credincioşilor sfârşitul cel fără durere în cele dintru înălţime, prin mari osteneli ale
trupului, au ridicat din mijloc păcatul cel cu durere.
Lămurit au propovăduit Apostolii că Dumnezeu Cuvântul Cel născut din Tatăl dintru început S-a Întrupat în chip
de negrăit pe pământ şi a înjosit stăpânirile veacului acestuia.
Hrănit-ai cu lapte pe Cel Ce hrăneşte toată lumea, Care fără stricăciune S-a născut din Curatul tău pântece şi a zidit
din nou pe oamenii, care erau zdrobiţi de stricăciune.
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit
pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea a 4-a. Irmos: Hristos este Puterea mea...

Treimea Cea mai presus de fiinţă şi în Trei Lumini, a aprins făclii pe sfinţii Apostoli Pud, Trofim şi pe Aristarh,
care luminează pământul cu cuvântul cel Dumnezeiesc.
Împreună călători înţelepţi cu Apostolul Pavel v-aţi arătat, cu bucurie îndurând cu el multe feluri de prigoane şi
primejdii, pentru viaţa cea viitoare, măriţilor.
Cu curgerile sângiurilor, aţi sfinţit toată zidirea luptând, oprind sângiurile cele spurcate ce se aduceau demonilor,
măriţilor Apostoli ai lui Hristos.
Fiindu-mi mie Tărie şi Scăpare şi Zid de neluat şi Rugătoare către Dumnezeu fiind, slobozeşte-mă de văpaia cea
veşnică şi de gheenă, Preacurată.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta...

Stâlpii şi capiştile cele idoleşti le-au sfărâmat lăudaţii propovăduitori de Dumnezeu, zidind cu harul inimile
oamenilor, ca pe un cort căzut prin călcarea poruncilor.
Cu adevărat făcându-vă cai prealăudaţi ai lui Dumnezeu, tulburând marea necredinţei prin Dumnezeiască
propovăduire, aţi înviat din nou pe cei ce erau înecaţi mai înainte într-însa.
Uitându-vă către Dumnezeu, prin Dumnezeieştile voastre cercetări ne-aţi mântuit pe noi, care eram întru răutatea
nebuniei idoleşti şi primejduiţi, făcându-vă nouă mântuitori.
Isaia cel sfinţit luminându-se oarecând preasfinţit cu Dumnezeiescul Duh, a strigat: iată Fecioara va lua în pântece
pe Dumnezeu Cel Necuprins, Întrupat pentru milostivirea Sa.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Preaînţelepţii Apostoli Trofim şi Aristarh, împreună şi Minunatul Pud, ca nişte ucenici ai Cuvântului şi sfinţi
călători împreună cu Apostolul Pavel, să fie lăudaţi cu sfinţite cântări.
De apele Duhului cu adevărat fiind plini, înţelepţilor, tot sufletul aţi adăpat cu învăţături, gonind din mijloc văpaia
înşelăciunii cu harul cel Dumnezeiesc.
Fiind uniţi cu duhul, nu aţi avut despărţire nici cu însăşi depărţirea trupului, căci împreună cu Apostolul Pavel
propovăduitorul, vi s-au tăiat capetele, fiind lăudaţi împreună cu dânsul.
Străină este zămislirea ta, Fecioară, străină şi înfricoşătoare este naşterea cea mai presus de minte, care ne-a
împăcat cu Dumnezeu pe toţi cei înstrăinaţi de la El şi ne-a dat Frumuseţea Cea dintâi.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către tine: scoate din
stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Arătatu-s-a astăzi praznicul cel cinstit al Apostolilor, luminându-ne pe noi şi alungând întunericul păcatului, celor
ce strigăm: arătatu-s-a Lumina şi a venit Izbăvirea.
Cântarea a 7-a. Irmos: Dătător de rouă cuptorul...

Cu ploile cinstitei propovăduiri cuptorul necredinţei l-aţi stins ca nişte Apostoli, iar ca nişte Dumnezeieşti luptători,
aţi ars materia cea idolească cu curgerea sângiurilor pentru aceea sunteţi măriţi, înţelepţilor.
Ca nişte într-aripaţi străbătând tot pământul, prealăudaţilor Apostoli, Dumnezeiasca propovăduire aţi semănat în
sufletele neamurilor, ca nişte plugari aleşi şi pe toţi i-aţi adus la Hristos ca pe nişte grâu.
Înfrumuseţatu-v-aţi cu rănile voastre cele frumoase, Sfinţilor Apostoli Aristarh şi Trofim şi străluciţi mai mult
decât tot aurul cel curat, împreună cu Sfântul Apostol Pud cel cu adevărat minunat, totdeauna rugând pe Hristos
pentru noi.
Arătatu-te-ai Fericită de Duhul cel Sfânt, ca Ceea ce ai Întrupat pe Îngerul Sfatului Celui Mare, Cel Ce a trimis în
lume pe Dumnezeieştii Săi Apostoli, ca pe nişte fulgere Dumnezeieşti, ca să lumineze pe cei credincioşi,
Preacinstită.
Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie cuvioşilor...

Cu secera cea Dumnezeiască tăind rădăcinile necredinţei, aţi sădit credinţa cea adevărată şi îndreptare desăvârşită
în inimile celor cu dreaptă credinţă, grăitorilor de cele Dumnezeieşti.
Cu cuvântul cel Dumnezeiesc aţi ogorât inimile şi semănând sămânţa cunoştinţei, aţi secerat spic cu multă roadă,
mulţimea celor ce s-au mântuit, înţelepţilor Apostoli.
Turnurile cele neclintite ale Bisericii lui Hristos, strugurii cei Dumnezeieşti ai Viei Celei Dumnezeieşti, din care
picură dulceaţa vieţii, Sfinţii Apostoli Aristarh, Pud şi Trofim, să fie cinstiţi.
Omenirea cea sfărâmată, toată ai înnoit-o, Fecioară, prin naşterea ta cea nouă, înnoind Legile firii mai presus de
fire, Maica lui Dumnezeu Celui Viu, Ceea ce eşti Plină de har.
Irmosul:
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o. Că toate le faci, Hristoase, prin singură
voirea Ta, pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Puterea răufăcătorului s-a răpit şi a căzut trufia lui cea înaltă, căci Sfinţii luptându-se cu el în neputinţa trupului l-au
răsturnat şi l-au nimicit şi pe credincioşi i-au mântuit din tirania lui.
Ca pe ţărână aţi sfărâmat înşelăciunea, prealăudaţilor Apostoli, luminători ai lumii şi v-aţi arătat împreună cetăţeni
cu îngerii, cântând împreună cu aceştia: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh.
Apostoli ai Domnului, vindecând bolile trupului şi neputinţele sufletului şi săvârşind minuni preaalese, pe toţi cei
ce erau întru necunoştinţă i-aţi atras către Lumina Cea Adevărată a cunoştinţei. Pentru aceasta sunteţi măriţi.
Strălucind pomenirea voastră cea Dumnezeiască, Apostolilor, luminaţi Biserica lui Hristos, pe care cu sfintele
ùvoastre rugăciuni mântuiţi-o de vătămarea eresurilor, păzind nestricat pe poporul cel binecredincios.
Ceea ce mai presus de cuget ai născut pe Focul Care nu poate fi suferit, izbăveşte-mă pe mine din văpaia gheenei şi
aprinde sufletul meu spre dragostea Celui Ce a venit să pună pe pământ focul cunoştinţei, de Dumnezeu Dăruită,
Preacurată Fecioară.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta Oştile îngereşti. Iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu Oştile cereşti, pe tine te mărim.
SEDELNA glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Ca un Luceafăr cu bună podoabă strălucind lumii, aţi alungat prin credinţă, întunericul cel adânc al înşelăciunii şi
aţi luminat sufletele. Pentru aceasta toată Biserica cea zărită de lumină cântă astăzi, Apostolilor, pomenirea voastră
cea purtătoare de lumină, slăvind pe Hristos.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Fiind viţe din Via Cea Purtătoare de viaţă, v-aţi făcut struguri din care picură vinul de viaţă pe care ni l-aţi adus
nouă, Apostoli ai Domnului, cunoscători ai celor cereşti.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Curată Născătoare de Dumnezeu cea Bună, prin rugăciunile tale curăţă sufletul meu cel spurcat de patimile
păcatului. Că tu eşti Curăţire Mântuitoare.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai
astăzi...
Mieluşeaua cea Preacurată şi Maica cea fără prihană, văzând pe Mielul pironit pe Lemn, glăsuind, striga: laud,
Cuvinte, Dumnezeieştile Tale Patimi.
Canon de rugăciune către Sfintele Muceniţe fecioare Agapia, Irina şi Hionia

16 Aprilie
Troparul Sfintelor Muceniţe fecioare Agapia, Irina şi Hionia, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Să cântăm Domnului...

Stih: Sfintelor muceniţe, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cereţi-mi acum har de la cer, muceniţele Domnului, ca să laud pe pământ prăznuirea voastră cea purtătoare de
lumină.
Prin Dumnezeiescul Duh rupând fecioarele legăturile doririi celei trupeşti, s-au legat cu Hristos, prin Puterea
Dumnezeirii.
A putut Veliar să înşele odinioară pe Eva, dar acum a fost ruşinat, călcat fiind cu adevărat de picioarele voastre,
cinstitelor muceniţe.
Stăpână, ai născut în chip de negrăit pe Cel pe Care Tatăl L-a născut fără schimbare şi ai hrănit la sân pe Cel Ce
hrăneşte toată lumea.

De ploile Dumnezeiescului Duh adăpându-se fecioarele, au odrăslit spice muceniceşti, prin Dumnezeiasca lucrare.
Iubind muceniţele mai mult cele nevăzute decât pe cele văzute, au biruit pe demonii cei văzuţi şi pe cei nevăzuţi.
Doritoare fiind numai de dragostea şi de iubirea lui Hristos, fecioare cinstite, nicicum nu aţi avut grijă de dorirea
cea pământească.
Rupe, Stăpână, zapisul cel cumplit al păcatelor mele, cea care ai rupt legăturile iadului cu naşterea ta cea mai presus
de fire.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...

Dragostele trupului dând loc dragostei celei Dumnezeieşti, au făcut pe fecioarele lui Hristos locaşuri ale Duhului.
Cu unire cugetătoare de Dumnezeu împotrivindu-vă celor potrivnici, aţi câştigat Dumnezeiască biruinţă şi v-aţi
învrednicit de Dumnezeieştile cununi.
Alipindu-vă de dragostea Împăratului tuturor, fecioare tinere, v-aţi ridicat prin pătimire la Dumnezeiască Cămara
cea Cerească.
Născut-ai Întrupat pe Domnul, Doamnă a toată zidirea, pe Care roagă-L, Preasfântă Fecioară, ca să ne mântuim de
vrăjmaşul cel ce ne domneşte.
Cântarea a 5-a. Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne...

Fecioarele cele cugetătoare de Dumnezeu au mânecat împreună către Hristos, Lumina Cea Neapusă şi s-au luminat
mai mult decât lumina soarelui.
Bărbăteşte v-aţi dat mădularele spre chinuri, chinuind pe tiranul cu tăria credinţei, vrednicelor de minuni.
Flori sfinţite ale muceniţelor v-ati arătat, prealăudatelor, suflând Bisericii bunul miros al Dumnezeieştii cunoştinţe.
Roagă-te, Fecioară, să-mi fie mie sfârşitul bun, ca să scap de chinurile cele fără de sfârşit, care mă aşteaptă şi să mă
mântuiesc.

Bărbăteşte au răbdat durerile trupului şi chinurile focului, purtătoarele de lupte şi miresele lui Hristos Hionia,
Agapia şi Irina şi au primit răsplătit cununa cea frumoasă şi mărirea cea nespusă.
Târâte fiind pe pământ ca nişte pietre, aţi stricat toată zidirea înşelăciunii cu Puterea Cuvântului şi ducându-vă către
Biserica cea sfântă, cu bucurie staţi înaintea Stăpânului a toată zidirea, tinere fecioare, Sfintelor Muceniţe Agapia,
Irina şi Hionia.
De dragostea cea Dumnezeiască înfierbântându-se Muceniţa Hionia şi Viteaza Agapia, bărbăteşte au intrat în
văpaia cuptorului şi Mărita Irina rănită fiind cu săgeata, s-a suit la ceruri.
Lepădând Adam hainele cele de piele ale omorârii, prin Întruparea Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, s-
a îmbrăcat cu podoaba Slavei celei Dumnezeieşti, mărindu-te cu bucurie ca pe o Maică a lui Dumnezeu, Preacurată.
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, că s-a umplut sufletul meu de rele şi

Prin credinţă într-aripându-ţi tare sufletul, Sfântă Muceniţă Irina, arătat ai ruşinat pe cel viclean şi mulţime mare de
oameni ai adus lui Hristos, fericită şi purtând porfiră de sângiuri te veseleşti acum împreună cu îngerii.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evreieşti în cuptor...

Fecioarele lui Hristos, înţelepţeşte nu s-au înspăimântat nici de fiarele cele sălbatice care veneau asupra lor, nici de
năvălirea cea aprinsă a focului celui de nesuferit, nici de tăierile mădularelor, nici de durerile cele de multe feluri.
Mieluşelele lui Hristos, având ochii inimii către Domnul şi Împăratul Cel Ce mântuieşte, au alergat către toată
tabăra vrăjmaşului şi bărbăteşte au biruit-o pe ea.
Purtătoarele de chinuri, îndreptându-şi tot cugetul către Mirele Hristos, au socotit chinurile cele amare ca nişte
desfătări, strigând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Omoară-mi, Preacurată, păcatul meu cel viu, care omoară sufletul meu şi mă învredniceşte să mă împărtăşesc de
Viaţa Cea Dumnezeiască, Ceea ce ai născut Viaţa care a omorât şarpele.

Mieluşelele lui Hristos, minunat fiind învăţate cele Dumnezeieşti, au luat gând bărbătesc în vremea luptelor,
nevoindu-se bărbăteşte.
Fiind întunecat prigonitorul de beţia păcatului celui întunecat, se purta ca unul ce era de râs, iar fecioarele lui
Hristos se arătau ca lumina.
Fiind împodobite cu haina cea mohorâtă a fecioriei şi primind de la Hristos cununile fecioriei, locuiţi în Locaşurile
cele Împărăteşti împreună cu îngerii.
Cuptorul purtând odinioară semnele naşterii tale, nu a ars pe cei trei tineri, precum nici Focul Dumnezeirii nu a ars
pântecele tău, Maică Fecioară.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-Lpe Dânsul întru toţi vecii.
Tinerii cei grăitori de Dumnezeu în cuptor călcând văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul.
Trecând, fecioarelor, valurile cele sălbatice ale încercărilor, v-aţi îndreptat către Limanurile cele Dumnezeieşti, prin
ocârmuirea lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Ca nişte stele, ca nişte făclii luminătoare, Sfintele Muceniţe Irina cu Hionia şi cu Agapia luminează din destul toată
plinirea Bisericii.
Cu Cetele celor fără de trup v-aţi unit purtătoarelor de lupte şi fiind în trup, arătat aţi biruit pe vrăjmaşii cei fără de
trup.
Mai mult decât soarele strălucind pomenirea voastră, luminează toată plinirea credincioşilor, pe care o cinstim în
fiecare an, fecioarelor muceniţe.
Iubitoare de bunătate, Fecioară, îmbunătăţeşti sufletul meu cel înrăutăţit cu păcatul, Ceea ce ai născut pe Cuvântul
Cel Preabun.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, Fecioară, Curată, noi cei mântuiţi prin tine, cu Cetele
cele fără de trup, mărindu-te pe tine.

Cu Dumnezeiască cuviinţă logodindu-vă cu Domnul, aţi adus Lui zestre sângele şi junghierea, tinerelor purtătoare
de luptă şi după vrednicie aţi câştigat Cămara cea Dumnezeiască de mire, neîncetat umplându-vă de Lumină
Neapusă. Pentru aceasta săvârşind în duh sfântă şi cinstită pomenirea voastră, slăvim pe Mântuitorul Hristos şi cu
credinţă strigăm: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc
sfântă pomenirea voastră.

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut în chip de
netâlcuit pe Cel Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi
Făcătorul făpturii. Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te măresc ca să mă izbăvesc eu
de greşeli, când va fi să stau înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău ajutor atunci să-mi
dăruieşti, că poţi toate câte le voieşti.
şi Cuvântul...
lumea se bucură, luând izbăvirea, iar cele dinlăuntru ale mele ard văzând Răstignirea pe care o rabzi pentru
milostivirea milei. Către care să strigăm cu credinţă: milostiveşte-te spre noi, Fecioară şi dăruieşte iertare de greşeli
celor ce se închină Patimilor Lui.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Simeon, Episcopul Persiei

17 Aprilie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Simeon, Episcopul Persiei, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea
privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge,
Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 5-lea. Irmos: Calul şi pe călăreţul...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel ce te-ai încununat cu cununa nestricăciunii şi stai înaintea Scaunului Domnului, prin rugăciunile tale,
preafericite, păzeşte pururea pe cei ce cu credinţă cinstesc pătimirea ta cea luminată.
Purtătorule de Dumnezeu Sfinţite Mucenice Simeon, arătatu-te-ai vas cinstit al Dumnezeiescului Duh, din care
ungându-te, ai păstorit poporul cel ales la apa cunoştinţei, prin toiagul Dumnezeieştilor dogme, mucenice.
Strălucit-ai în lume cu fapta şi cu cuvântul întru viaţă luminată şi ai păstorit poporul la verdeaţa cea dătătoare de
viaţă, cuvioase, care cinsteşte Dumnezeiască pomenirea ta, mucenice.
Purtat-ai pe mâini pe Cel Ce poartă toate şi ai alăptat ca pe un Prunc pe Dătătorul de lapte; roagă-L pe Dânsul,
Fecioară, să se milostivească spre tot poporul Lui, care cu credinţă te laudă pe tine.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai înfipt...

Frumos făcându-ţi mişcările sufletului şi umblând pe calea cea care duce sus, de la toată calea cea rea te-ai abătut,
şi te-ai adus către Uşa Vieţii, mărite, spre odihna cea veşnică.
Depărtându-ţi cugetul de patimile cele trupeşti, ai adus jertfă fără de sânge Celui Ce S-a jertfit pentru noi şi vestind
Dumnezeiasca Lui Întrupare cea mai presus de cuvânt, te-ai junghiat ca un miel fără de răutate, părinte.
Ca o jertfă curată şi fără de prihană te-ai adus la Masa lui Dumnezeu, fericite, fiind junghiat de voia ta pentru
credinţă, ca o ardere de tot bineprimită, lăudat fiind cu mărire de cinste, pururea pomenite.
Izbăvitu-ne-ai pe noi de blestemul cel strămoşesc, ca Ceea ce ai Întrupat pe Cuvântul Cel ce a încununat pe toţi cu
binecuvântări, pururea Binecuvântată, Podoaba pătimitorilor şi Curăţitoarea păcătoşilor, Preacurată.
Cântarea a 4-a. Irmos: Dumnezeiască deşertarea Ta...

Ducându-te legat, sfinţite învăţătorule, ai dezlegat uneltirile celui viclean şi vitejeşte luptându-te, ai primit cununile
nestricăciunii, preafericite.
Cu săgetările cuvintelor tale, Preasfinţite Mucenice Simeon, ai rănit adunările celor fărădelege şi cu focul
sângiurilor ai ars înşelăciunea mulţimii zeilor.
Suferinţele tale picură vindecări celor ce sunt bolnavi la suflet, căci te-ai arătat de faţă, asemenea cu Apostolii la
obiceiuri şi râvnitor Dumnezeieştilor purtători de lupte.
Mai presus de cuget răsărind din tine Soarele dreptăţii, a luminat lumea şi a topit iarna înşelăciunii, Fecioară de
Dumnezeu Dăruită, Preacurată.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce Te îmbraci cu lumina...

Ca unul ce prin pătimirea ta te-ai arătat stâlp şi întărire a Bisericii lui Hristos, păzeşte-o pe dânsa neclintită şi
nemişcată în veacuri, prin mijlocirile tale, preafericite.
Cu cântări fericim vieţuirea ta şi prigoanele şi luptele tale, prin care te-ai învrednicit sfârşitului celui fericit,
Preafericite Mucenice Simeon.
Cu credinţă cinstind o Dumnezeire în Trei Ipostasuri, ai risipit înşelăciunea mulţimii de zei şi prin chinuri ai primit
cununa, părinte.
Eu, cel ce cu credinţă măresc Naşterea ta cea de Netâlcuit, să te aflu Mântuitoare din osândă în ceasul judecăţii,
Stăpână, Fecioară.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea patimilor...

Plin de Dumnezeiască veselie te-ai arătat, Fericite Simeon, primindu-ţi fericitul sfârşit prin sabie, împreună cu o
sută de Dumnezeieşti mucenici.
Tineri şi bătrâni, monahi şi preoţi, săvârşindu-vă lupta cea bună pentru Hristos, v-aţi jertfit ca nişte miei.
Vieţuind fericit, cu adevărat aţi dobândit sfârşit fericit întru Hristos, săvârşindu-vă bucuroşi prin sabie, purtătorilor
de chinuri.
Răsărit-a din tine, Preasfântă, Ziditorul şi cu Razele Dumnezeieştii cunoştinţe a luminat pe cei din noaptea
necunoştinţei, Fecioară Curată.
Ca un soare a răsărit nouă credincioşilor sfântă pomenirea voastră, pe care astăzi o săvârşim, Preaînţeleptilor,
Sfinţiţilor Simeon şi Acachie, strigând: rugaţi pentru noi pe Cel Singur şi Iubitor de oameni.
Cântarea a 7-a. Irmos: Domnul părinţilor...

Sfeşnic te-ai cunoscut, arătând lumina cunoştinţei şi prin străduire minunat ai risipit întunericul necunoştinţei de la
oamenii care fără minte se închinau focului, cuvioase.
Arătatu-te-ai înaintemergător adunării pătimitorilor, cu care împreună săvârşindu-te prin sabie, de Dumnezeu
Cugetătorule Mucenice Simeon, strigai: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Poporul cel de mult număr al mucenicilor şi al Dumnezeieştilor preoţi şi al celor împreună nevoitori ce s-au adunat
din multe cetăţi, cu cuviinţă să-l cinstim.
Vindecă patimile inimii mele, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, linişteşte tulburarea care-mi înviforează mintea şi
mă miluieşte pe mine, cel ce strig: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Ţie, Făcătorul a toate...

Arătându-te jăratec înţelegător, Părinte Simeon, nu te-ai închinat focului, ci arzând materia cea amară a credinţei în
mulţi zei, după vrednicie te-ai mutat către Lumina Cea Neajunsă, preafericite.
Vindecă neputinţele noastre, mucenice, alungă întunericul inimilor noastre şi ne arată părtaşi vieţii celei veşnice,
prin mijlocirile tale cele către Domnul, cugetătorule de Dumnezeu.
Chinurile tale, părinte, ne picură nouă veselie sufletească şi alungă multe feluri de patimii şi bolile trupurilor celor
ce cu credinţă năzuiesc la racla ta.
Arătatu-s-a rugul nears, ca să însemne mai înainte Cinstită Naşterea ta Preacurată, că primind în pântecele tău pe
Focul Cel Dumnezeiesc, nicicum nu te-ai ars. Drept aceea te lăudăm pe tine, Fecioară.
Cântarea a 9-a. Irmos: Isaie, dănţuieşte...

Adusu-te-ai Împăratului tuturor ca o tămâie bine primită, ca o junghiere sfinţită, ca un mir, ca un prinos
preafrumos, ca un trandafir cu bun miros, ca o veselie a mucenicilor, Înţelepte Simeon.
Făcându-te întărire tuturor credincioşilor, Ierarhe, Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, te-ai jertfit ca un berbec şi te-ai
mutat la Curţile Împărăteşti cele Înţelegătoare şi strălucindu-te de Dumnezeiasca Slavă stai înaintea Dumnezeului şi
Împăratului tuturor, bucurându-te.
Tabăra cea cinstită a mucenicilor, propovăduind pe Hristos în mijlocul păgânilor, a prăpădit mulţimea demonilor
celor vrăjmaşi şi s-a împreunat cu Oştile cele îngereşti, lăudaţi cu Dumnezeiască mărire.
Preasfântă Maica lui Hristos Dumnezeu, cu străluciri prealuminate luminează cugetul meu cel cuprins de
întunericul cel rău al necunoştinţei ca, dobândind luminare Dumnezeiască, să vestesc măririle tale, pururea
Fecioară.

Ca soarele ne-a răsărit nouă sfântă pomenirea ta, Înţelepte Ierarhe Simeon şi a mucenicilor celor dimpreună cu tine,
luminând pe cei credincioşi. Pe care săvârşind-o astăzi strigăm: rugaţi-vă pentru noi Celui Singur şi Iubitor de
oameni, purtătorilor de chinuri.

Nu s-a despărţit de Firea Cea Dumnezeiască, făcându-Se Trup în pântecele tău, ci făcându-Se Om a rămas
Dumnezeu, Cel Ce după naştere te-a păzit pe tine, ca mai înainte de naştere, Fecioară, Maică Preacurată, Însuşi
Domnul. Roagă-L pe El neîncetat să ne dăruiască nouă mare milă.
mărturisirea...
Mieluşeaua Cuvântului cea Nespurcată, Fecioara Maica cea fără de stricăciune, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel
Ce a Răsărit dintru dânsa fără de dureri, tânguindu-se precum se cădea ca unei Maici, striga: vai mie, Fiul meu!
Cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om din necinstea patimilor!
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Acachie, Episcopul Melitinei

17 Aprilie
Troparul Sfântului Ierarh Acachie, Episcopul Melitinei,glasul al 4-lea:

Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Acachie, roagă pe
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel tăiat a tăiat...

Stih: Sfinte Părinte Acachie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca cel ce ai biruit tot vicleşugul şarpelui şi întru nerăutatea sufletului ai vieţuit, Sfinte Acachie, Preaînţelepte,
scoate-mă din răutatea şi din patimile cele aducătoare de moarte şi mă înfrumuseţează cu chipuri bune, ca să te laud
pe tine, ca pe cel ce cu bărbăţie te-ai nevoit.
Melitina cea prealuminoasă te-a răsărit pe tine, Marele Acachie, înfrumuseţată odraslă care aduce multe roade şi
mai mult decât mierea îndulceşte inimile credincioşilor, alungând amărăciunea cea stricătoare de suflet a patimilor,
prin Dumnezeiescul dar, preacuvioase.
Fiind din naştere ca un Sfinţit Samuel, ai fost adus lui Dumnezeu, Părinte Acachie şi din pruncie ai fost dat ca să
creşti în Crucea cea Sfinţită şi să slujeşti lui Dumnezeu Atotţiitorul, Celui Ce prin Dumnezeieştile lucrări a luminat
sufletul tău.
Ceea ce în chip de netâlcuit ai Întrupat pe Dumnezeu şi pe noi, cei ce eram depărtaţi, ne-ai împăcat cu El,
Prealăudată, te rog, Curată, prin Patima Fiului tău, tămăduieşte patimile inimii mele şi mă mântuieşte pe mine, cel
ce pururea strig: că Singur cu Slavă S-a preaslăvit.

Plecându-te Legii celei începătoare de viaţă, preacuvioase, din suflet ai urât toată fărădelegea cea omorâtoare.
Ca cel ce cu totul, prin lucrările cele Dumnezeieşti, te-ai făcut arătător de lumină, Duhul Sfânt te-a pus pe tine
arhiereu.
Limba ta ca un izvor a izvorât învăţăturile, secând pârâul cel tulbure al înşelăciunii, prin Dumnezeiasca Putere.
Uşa cea Neumblată, deschide-mi uşa pocăinţei şi mă îndreptează către cărările cele drepte, Preacurată.
Irmosul:
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina...

Asemenea Dumnezeieştilor Apostoli te-ai făcut, Sfinte Părinte Acachie, căci cu puterea acestora te-ai îmbogăţit a
lega şi a dezlega.
Organ al Duhului te-ai arătat, glăsuind învăţăturile cele mântuitoare, părinte, pierzând înşelăciunea cea nebunească
a lui Nestorie celui fără de minte.
Prin rugăciunea ta cea prealuminoasă ai dat pământului ploaie şi brazdele lui care au fost cu anul secate, tu le-ai
adăpat, fericite părinte.
Înfrumuseţatu-s-a, preacuvioase, faţa ta cea bine mirositoare, cu Dumnezeiasca Poruncă alungând de la cei
credincioşi duhoarea înşelăciunii.
Pe mine cel ce sunt omorât înviază-mă şi pe cel ce sunt rătăcit degrab mă întoarce, ca Una ce eşti Calea cea
Nerătăcită şi Îndreptătoare tuturor, Stăpână.
Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...

Minunată s-a arătat viaţa ta, că înconjurându-te de darurile Dumnezeiescului Duh prin rugăciune, ai încetat
repejunile cele fără de hotar ale apei, punând ei piatra cheie şi hotar, Sfinţite Ierarhe Acachie.
Dumnezeiesc apărător ai fost poruncilor celor sfinţite, în mijlocul Soborului părinţilor, mărturisind împreună cu
Dumnezeiescul Chiril pe Fecioara cea Preacurată, Maica lui Dumnezeu şi ai biruit pe Nestorie cel viclean,
preafericite.
Cuvântul tău mai mult decât mierea îndulcitor s-a arătat melitienilor, cu mărturisirile cele sfinţite îndulcind
sufletele acestora şi ai arătat amărăciunea păcatului, vrednicule de minuni, Sfinte Acachie.
Cel Preaînfiinţat, nepărăsind Sânurile Părintelui, a fost văzut ca un Prunc ţinut în braţele tale, Fecioară,
îmbrăcându-Se întru sărăcia mea cea preamultă, pentru milostivirea Lui cea bogată, ca un Iubitor de oameni.

Biserica cea cinstită a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu ai ridicat-o, făcându-te mai înainte locaş Duhului, Sfinţite
Acachie, prin care sfinţind-o, ai arătat-o izvor al minunilor.
Glasurile tale cele sfinte, ce făceai către turmă viersuind, le tăia rânduneaua Acachie, dar primind Legea limbii tale,
neschimbat a păzit-o.
Văzându-te pe tine Împăratul ca un rob venind, a împlinit cererile tale, căci a bine plăcut Lui să te cunoască pe tine
vrednic de minune al Împăratului Celui Ceresc, purtătorule de Dumnezeu părinte.
Biruinţele cugetului meu şi înălţările inimii, te rog, tămăduieşte-le prin milostivirea ta, Preacurată; şi de păcatul ce
mă stăpâneşte izbăveşte-mă pe mine, cel ce cu credinţă te fericesc pe tine.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă dintru adâncul răutăţilor. Căci
către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Ca un soare a răsărit nouă credincioşilor sfântă pomenirea voastră, pe care astăzi o săvârşim, Preaînţeleptilor,
Sfinţiţilor Simeon şi Acachie, strigând: rugaţi pentru noi pe Cel Singur şi Iubitor de oameni.
Cântarea a 7-a. Irmos: Din Iudeea venind tinerii...

Împodobindu-te cu milostivirea în chip desăvârşit, ai fost îndestulare săracilor şi te-ai arătat sănătate tuturor celor
neputincioşi şi mijlocitor celor ce strigă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Văzând că muştele supără pe cei bolnavi, le-ai alungat şi ai poruncit ca să nu se apropie nicicum către dânşii,
cântând, Sfinte Ierarhe Acachie: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Ca un strugure stors ne-ai dres nouă vinul înţelegerii, veselind inimile cu înţelepciunile cele mari şi poruncind a
cânta: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Ca pe o Pricinuitoare a mântuirii noastre, pururea toţi robii tăi te cântăm pe tine, de Dumnezeu Dăruită şi cu
credinţă te fericim, zicând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu...

Împreună cu Cetele cele de sus şi cu toţi sfinţii roagă pe Preasfântul Domnul, ca să ne sfinţească şi să ne izbăvească
pe noi, părinte.
Strigarea broaştelor celor ce făceau gâlceava, prin cuvântul tău cel blând, ai oprit-o şi le-ai arătat pe ele a fi mute,
Sfinte Acachie.
Scriind cuvinte asupra lui Arie celui rătăcit, ca o piatră cinstită ai întărit Biserica pe piatra credinţei celei curate,
Fericite Ierarhe Acachie.
Împreună cu cetele cele de sus, cu credinţă să strigăm Preasfintei Treimi: Sfânt, Sfânt, Sfânt Părinte şi Fiule şi
Duhule Sfinte.
Ceea ce eşti Izvorul Nestricăciunii, pe mine cel ce sunt stricat cu înecările cele multe ale păcatului, învredniceşte-
mă tămăduirii tale, Fecioară.
Irmosul:
Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcând-o, au cântat: Binecuvântaţi
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe tine Maica lui Dumnezeu...

Prin rugăciunea ta cea tare ai deschis cerurile cele închise, părinte şi în chip preamărit ai nevoit ca să izvorască
piatra, întru Slava Mântuitorului, Celui Ce te-a preamărit pe tine, Sfinte Acachie.
Ca un soare mare de la Melitina ai strălucit, revărsând razele cuvintelor tale şi strălucirea minunilor şi pe toţi cei ce
te fericesc pe tine cu bună credinţă i-ai luminat, Preafericite Părinte Acachie.
Împodobindu-te cu înţelepciunea cuvintelor şi strălucind cu frumuseţile preoţiei şi cu multe străluciri ale
tămăduirilor, Părinte Acachie, de la cele pământeşti către cele mai presus de lume te-ai mutat.
Dumnezeiască pomenirea ta cheamă astăzi pe cei de sub cer, ca să laude durerile şi nevoinţele şi îndreptările tale,
Preafericite Acachie, luminătorule al inimilor noastre.
Cu adevărat te-ai arătat Locaş Luminii Celei Înfrumuseţate, Care toate a luminat, Prealăudată Fecioară. Pentru
aceasta luminează-mă pe mine cel întunecat cu răutatea, ca să te măresc pe tine cu credinţă.
Irmosul:
Pe tine Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea Neispitită de nuntă, pe tine Ceea ce ai născut mai presus de minte prin
cuvânt pe Dumnezeu Cel Adevărat, pe cea mai Înaltă decât Preacuratele Puteri, cu cântări de laudă fără de încetare
te mărim.

Împodobindu-te cu mărturisirea, purtătorule de Dumnezeu, pentru înfrânare bucurându-te, ai primit de la
Dumnezeu cununa biruinţei şi cu poruncile tale cele Dumnezeieşti ai înfruntat toată deşertăciunea eresurilor;
Preacuvioase Părinte Acachie, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

Nu s-a despărţit de Firea Cea Dumnezeiască, făcându-Se Trup în pântecele tău, ci făcându-Se Om a rămas
Dumnezeu, Cel Ce după naştere te-a păzit pe tine, ca mai înainte de naştere, Fecioară, Maică Preacurată, Însuşi
Domnul. Roagă-L pe El neîncetat să ne dăruiască nouă mare milă.
mărturisirea...
Mieluşeaua Cuvântului cea Nespurcată, Fecioara Maica cea fără de stricăciune, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel
Ce a Răsărit dintru dânsa fără de dureri, tânguindu-se precum se cădea ca unei Maici, striga: vai mie, Fiul meu!
Cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om din necinstea patimilor!
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul
18 Aprilie
Troparul Sfântului Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul, glasul al 8-lea:
însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos
Troparul Sfântului Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Învăluit fiind totdeauna de valurile patimilor şi acum fiind înconjurat de tulburarea gândurilor, prin rugăciunile tale,
Fericite Ioan, îndreptează-mă către portul nepătimirii şi către limanul mântuirii, cuvioase.
Cu alegerea voii mutându-te către cer, cu adevărat ca un înger ai vieţuit pe pământ, părinte cuvioase, omorându-ţi
cugetul cu înfrânarea trupului, prin care te-ai arătat locaş lui Dumnezeu, Minunate Părinte Ioan.
Dobândind ascultare supusă şi smerenie, ai câştigat cu acestea nişte aripi ca de aur,cu care ai zburat de la smintelile
cele lumeşti către Dumnezeu, pe Care L-ai căutat, Cel Ce te-a mântuit de furtună, părinte.
Cuvântul Cel Unul-Născut, Care este împreună cu Tatăl şi cu Duhul şi împreună Veşnic, ca un Soare s-a arătat
dintâi pe pământ, Născătoare de Dumnezeu Marie şi pe toată lumea a mântuit-o, care Îi înalţă Lui laudă.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce ai întărit...

Prin trezvia cugetului închipuindu-ţi frumuseţile cerurilor, nicicum nu te-ai înfipt în grijile cele lumeşti şi uşurându-
te cu aripile nedobândirii de averi, părinte, cu totul te-ai făcut înălţat.
Doritor fiind de liniştea păstorului Grigorie cel iubitor de linişte, de trei ori Fericite Părinte Ioan, cu osârdie ai
părăsit tulburările vieţii şi prin rugăciuni neîncetate ai dobândit Dumnezeiasca linişte.
Cu liniştea cugetelor potolind furtuna, fără de tulburare ti-ai petrecut viaţa, ocârmuit fiind de harul Duhului,
vieţuind cu evlavie, Înţelepte Ioan, de Dumnezeu insuflate.
Uşa cea Neumblată a Împăratului tuturor veacurilor, cea către noi Luminătoare, tu te-ai arătat cu adevărat, prin care
Însuşi a trecut lăsându-te iarăşi Pecetluită, Ceea ce eşti Preacurată.
Irmosul:
Cel Ce ai întărit la început cerurile întru pricepere şi pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra Poruncilor Tale,
Hristoase, mă întăreşte, că nu este sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti Tăria mea, Doamne...

Piatră a răbdării te-ai arătat, fericite, lovindu-te totdeauna de valurile cele potrivnice şi nemişcându-te nicicum din
înţelepciunea dreptei credinţe. Pentru aceasta Stăpânul ca pe o piatră de mult preţ te-a pus în comorile cele veşnice.
Pe tine te-a primit Părintele îndurărilor, ca pe cel ce în chip curat L-ai iubit pe Elşi ai privegheat întru Poruncile Lui
şi făcându-te numărat cu fiii darului, te-ai învrednicit de Mărirea Cea Veşnică, de Dumnezeu cugetătorule, Sfinte
Preacuvioase Ioan.
Suindu-te pe scara virtuţilor, cu adevărat ai văzut Slava lui Dumnezeu cea de necuprins cu mintea şi luminându-ţi-
se cugetul şi inima cu Dumnezeiasca Strălucire a Duhului, te-ai arătat cu totul luminat ca soarele, luminând pe
mulţi în viaţa ta, părinte.
Singură tu, Maica lui Dumnezeu, ai fost cu adevărat Pricină a mântuirii noastre, ca Ceea ce ai născut cu Trup pe
Făcătorul şi Ziditorul, din Preacuratele tale sângiuri, prin care s-au sfărâmat porţile morţii şi s-a dăruit oamenilor
viaţă.

Ca pe un miel fâră de răutate hrănit la verdeaţa sihăstriei, te-a primit pe tine Păstorul Cel Mare, în Curţile cele
veşnice, Fericite Ioan şi te-ai arătat în numărul oilor celor de-a dreapta, cuvioase părinte.
Tare ai răbdat, părinte, greutatea şi arşiţa zilei, bine lucrând via virtuţilor celor Dumnezeieşti. Pentru aceea ţi-ai luat
plata cea cuvenită la apusul adormirii tale din viaţă.
Pe temeiul poruncilor ai zidit, părinte, turn înalt, prin care ai şi zburat către Însăşi Bunătatea Cea Desăvârşită şi pe
cât ai putut, văzând pe Cel Ce este cu adevărat Iubitor de suflete, din tot sufletul L-ai urmat.
Fiind omorât de boldul călcării de poruncă şi zăcând jos, ridică-mă, Fecioară, tu care ai născut Viaţa Cea
Nemuritoare, pe Mântuitorul lumii şi Izbăvitorul şi Împăratul şi mă îndreptează, Preacurată, către Lumină.
Cântarea a 6-a. Irmosul: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Cu picăturile lacrimilor tale ai uscat noianul patimilor şi toată puterea cea fără tărie a vrăjmaşului celui înţelegător
ai înecat-o, Fericite Ioan, întărindu-te pe tine Hristos.
Hristos, Împăratul Cel Nemuritor, ca pe nişte aur curat încercat cu focul sihăstriei te-a pus pe tine în vistieriile cele
nestricăcioase ale vieţii veşnice, pururea pomenite părinte.
Ca o grădină peste tot bine înflorită şi roditoare te-ai arătat cu adevărat, adăpându-te bine cu curgerile lacrimilor şi
ai adus Ziditorului roadă cu miros de mir, Cuvioase Ioan.
Cu dreaptă credinţă să lăudăm pe Maria cea Preacurată, Locaşul lui Dumnezeu cel cu adevărat Cinstit şi
Dumnezeiesc, primind pe Cel Neîncăput şi Necuprins.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog, ridică-mă dintru adâncul răutăţilor. Căci
către Tine am strigat şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.

Împodobindu-ţi viaţa cu înfrânarea şi omorându-ţi trupul, ai biruit asuprelile vrăjmaşilor, preafericite părinte şi ca
un vrednic ai ajuns către Viaţa cea fără de întristare şi veşnică, pentru care roagă-te, Preacuvioase Părinte Ioan, să
ne mântuim noi.
Cântarea a 7-a. Irmos: Din Iudeea venind tinerii...

Având în cuget venirea cea de a doua a lui Hristos, ai lepădat somnul nepurtării de grijă de la ochii sufletului,
înţelepte şi priveghind strigai: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Din pruncie ai ales partea cea bună, părinte înţelepte, a sluji Domnului şi a săvârşi întru frică îndreptările Lui,
strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Depărtându-te de legăturile trupului, ai purtat grijă de suflet, slujind Domnului cu cuget curat, Părinte Ioan şi
pururea strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Doamnă a lumii, Ceea ce ne-ai născut nouă pe Domnul Întrupat, miluieşte sufletul meu cel stăpânit de multe păcate
grele, ca să te fericesc, Binecuvântată Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori tiranul haldeilor...

Cu bună cuviinţă moştenind, ca pe un cojoc, darul păstorului tău celui lăudat, Preacuvioase Părinte Ioan, cu acela ai
stricat noianul desfătărilor şi scăpând neînecat, te-ai arătat împreună cetăţean cu îngerii, cu care strigi: tineri
binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Cu dreaptă, credinţă asemănându-te Domnului Celui Preabun, Care a sărăcit pentru noi, Părinte Ioan, căci nu ai
avut avere, întocmai ca păsările şi ai câştigat avuţia bunurilor celor veşnice, cântând: tineri binecuvântaţi, preoţi
lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Harul cel curat al Duhului şălăşluind în sufletul tău şi-a zidit inima ta curată şi duh drept a înnoit în cele dinlăuntrul
tău. Pentru aceea şi vieţuind cu vieţuire curată, Părinte Ioan, strigai: tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare
preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Fiind Sfinţită cu Duhul, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, cu adevărat ai primit în pântece pe Fiul Cel fără de
început şi Veşnic, Care S-a Întrupat dintru tine, spre binecuvântarea celor ce cu credinţă strigă: tineri binecuvântaţi,
preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţii
vecii.
De şapte ori tiranul haldeilor a ars cuptorul nebuneşte pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu
putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare
preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cu plugul rugăciunilor ogorând brazdele sufletului tău, Părinte Ioan, ai aruncat într-însul seminţele virtuţilor cele
de dreaptă credinţă şi purtătoare de viaţă. Pentru aceea ai secerat spicul înmulţit al tămăduirilor celor cuvenite lui
Dumnezeu, prin care hrăneşti pe cei ce te laudă, purtătorule de Dumnezeu.
Sihăstreşte săvârşind călătoria şi credinţa păzind-o, fericite, fiind plin de vârstă duhovnicească, cu adevărat ai
primit de la Hristos cununa dreptăţii, cugetătorule de Dumnezeu şi acum te odihneşti în corturile drepţilor,
prealuminate, pururea pomenite.
Ca într-o căruţă de virtuţi cu patru cai te-ai suit, preafericite şi ca alt Ilie te-ai înălţat către cer, părinte înţelepte şi
locuieşti cu cuvioşii, lăsându-ţi pe pământ trupul cel mult pătimitor vistierie de tămăduiri celor ce te cinstesc şi este
demonilor alungare.
Fiind lepădaţi din petrecerea cea cerească şi căzând cu ticăloşie la moarte, iarăşi ne-ai chemat, Preacurată, făcându-
te Maică Mântuitorului şi ne-ai învrednicit a ne întoarce înapoi la moştenirea cea dintâi. Pentru aceasta pe tine,
Maică a lui Dumnezeu, neîncetat te mărim.
Irmosul:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au uimit, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi
pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile
Cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

Ca cel ce ai îngropat cursele cele viclene ale demonilor, cu multă nevoinţă şi cu rugăciuni, zăcând mort în mormânt
ai rămas neputrezit, părinte. Pentru aceea bucurându-ne întru veselia inimii, prăznuim sfântă pomenirea ta, slăvind
pe Hristos.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Mulţimea credincioşilor se veseleşte, Născătoare de Dumnezeu, chemând totdeauna numele tău şi cu dragoste
mărindu-ţi înălţările, că tu eşti Laudă şi Ajutătoare şi Ocrotitoare de neruşinat, tuturor celor ce cu credinţă te
cinstesc pe tine, Fecioară.
Mieluşeaua cea Preacurată văzind pe Mieluşelul său mort, întins pe Cruce, striga: Fiul meu Cel împreună fără
început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această de negrăit a Ta rânduială? Prin care ai mântuit zidirea cea înţeleaptă a
Preacuratelor Tale mâini.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Pafnutie

19 Aprilie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Pafnutie, glasul al 4-lea:

Sfinţite Mucenice Pafnutie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Cânt Ţie, Doamne...
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Pafnutie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Veniţi să săvârşim prăznuiea cea de peste an a pătimitorului Sfânt Pafnutie, lăudându-l cu cântări luminate şi să
slăvim pe Cel Ce l-a încununat pe el.
Ca un luminător ai strălucit în lume, slujitorule al lui Iisus, Preafericite Pafnutie. Pentru aceasta prăznuim astăzi
sfinţită pomenirea ta.
Cu dogme ai luminat pe poporul cel preaales, ierarhe şi ai băut paharul Domnului prin sabie luptându-te cu tărie.
Întru cântări te cinstim pe tine, Fecioară, ca pe un Munte Netăiat, din care S-a arătat Hristos, Piatra Cea Netăiată de
mână şi după vrednicie te fericim.
Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici...

Cu sfinţite cântări cinstind-o, săvârşim astăzi cea prealăudată şi sfântă pomenirea Sfântului Pafnutie purtătorului de
lupte, duhovniceşte veselindu-ne.
Ungându-ne cu Dumnezeiescul untdelemn, care izvorăşte din moaştele tale, Sfinţite Mucenice Pafnutie, îl punem
credincioşii ca pe un zid nesfărâmat şi neclintit împotriva demonilor.
Întărindu-te cu Puterea lui Hristos, ai propovăduit Dumnezeiasca Lege, în mijlocul celor fărădelege şi luptându-te
după Lege, ai primit cununa biruinţei, mucenice.
Bucură-te Maică Neispitită, de nuntă, care ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu Cuvântul şi L-ai născut Întrupat
ca pe un Dumnezeu împreună şi Om.
Cântarea a 4-a. Irmos: Acoperit-au cerurile...

Acum veselindu-ne toţi prăznuim, dănţuind împreună cu Arhanghelii şi cu îngerii, săvârşind pomenirea ta cea de
laudă, purtătorule de lupte, Sfinţite Mucenice Pafnutie.
Cinstitu-te-ai cu adevărat de harul cel Dumnezeiesc şi împreună cu îngerii stând acum înaintea Stăpânului, adu-ţi
aminte de noi, mucenice purtător de lupte, Sfinte Pafnutie.
Cu cuget neînspăimântat şi viteaz ai răbdat chinurile şi durerile, fericite şi cu adevărat ai primit cununile din mâna
Împăratului tuturor.
Pruncă ce eşti mai Aleasă decât Cetele Heruvimilor şi care pe Dumnezeu Cel ţinut în braţe L-ai purtat cu Trup,
Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, Nenuntită.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce ai răsărit lumina...

Cel Ce ne-ai arătat nouă pomenirea viteazului mai luminată decât soarele, Slavă Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu.
Cu preasfinţite cugete şi cu minţi credincioase cântăm pomenirea ta, mărind pe Hristos, mucenice preamărite.
Nici de sabie, nici de fiare, nici de foc, nici de moarte nu te-ai înspăimântat, mucenice, strigând: Slavă Ţie, Iisuse,
Fiul lui Dumnezeu.
Glasul Îngerului ţi-l aduce ţie, Fecioară, zidirea neîncetat: Bucură-te cea care ai născut pe Iisus, Cuvântul lui
Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-am mai înainte...

La toate marginile pământului s-a revărsat harul ce ţi s-a dat, luptătorule mărite, pentru aceasta toţi cu credinţă
slăvim pe Dătătorul Hristos.
Slujitorul cel foarte mare al Preasfintei Treimi, Sfântul Pafnutie, s-a arătat groaznic puterilor celor potriv nice,
alungându-le pe ele şi luminând adunările credincioşilor.
Cu minuni şi cu semne te-a mărit pe tine Hristos, purtătorule de lupte şi tuturor te-a arătat doc tor, Preafericite
Pafnutie. Pentru aceea cinstim sfântă pomenirea ta.
Pentru cei care se roagă ţie, roagă-te Dumnezeului nostru, Celui Ce S-a Întrupat din tine, Născătoare de Dumnezeu,
ca să ne scape pe toţi de cursele şarpelui cele de multe feluri, Mireasă a lui Dumnezeu.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Preoţind mai întâi cu suflet curat şi pe urmă pătimind cu minte preatare, ai bineplăcut lui Dumnezeu. Drept aceea
petrecând întru cele cereşti, părinte, dănţuieşti cu mucenicii şi te bucuri împreună cu ierarhii, Sfinţite Mucenice,
Preafericite Pafnutie.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce ai mântuit din foc...

Racla moaştelor tale, Sfinte Pafnutie, s-a dat toiag de putere credincioşilor împotriva demo nilor, dând vindecare
îndestulată, tuturor celor ce strigă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Cu dreaptă credinţă noi pământenii săvârşind pe pământ ziua ta cea prealăudată, purtătorule de chinuri, strigăm:
Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Biserica lui Hristos dobândind acum ca o comoară racla moaştelor tale, Sfinţite Mucenice Pafnutie, cu veselie
strigă: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Ceea ce a primit în pântece în chip de negrăit şi minunat pe Dumnezeu Cel Neschimbat, Care a vorbit cu oamenii
din milostivire, înaintea ei cu credinţă să ne închinăm, ca Ceea ce este Maică a Domnului Binecuvântată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Hristos Dumnezeu...

Luminata prăznuire a purtătorului de lupte străluceşte acum ca o zi arătătoare de lumină şi prealuminoasă, pe care
toţi săvârşind-o cu dragoste, strigăm: popoare preaînălţati pe Hristos în veci.
Bărbăteşte te-ai luptat, preafericite, stând în privelişte şi ai primit răsplătire semne de biruinţă, cântând neîncetat
Stăpânului Hristos şi slăvindu-L pe El întru toţi vecii.
Cu adevărat frumos te-ai arătat în multe lupte, sfinţite mucenice, ca cel ce te-ai împodobit cu haină sfinţită, înroşită
cu sângele tău şi ai primit de la Dumnezeu cununa în veci.
Pe cea care fără sămânţă a zămislit în pântece şi a născut pe Hristos Cel Singur Răscumpărător şi Mântuitor nouă,
celor pizmuiţi de vrăjmaşul cel viclean, să o lăudăm ca pe Singura Născătoare de Dumnezeu întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe Cel Ce a fost văzut în chip de Înger în cuptorul cel cu foc la cuvântătorii de cântare, pe Hristos Dumnezeu
lăudaţi-L tineri, preoţi binecuvântaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Eva prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus. Iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla
purtării în pântece, lumii Binecuvântarea ai înflorit. Pentru aceasta toţi te mărim.
Dai din destul har, nebiruite purtătorule de lupte, tuturor celor ce cu credinţă merg la Dumnezeiască biserica ta şi
laudă în cântări pe Mântuitorul şi Domnul şi prăznuiesc sfântă pomenirea ta, pururea pomenite.
Roagă-te întru pomenirea ta Domnului, ca prin mijlocirile cele preasfinţite, să fie Milostiv tuturor credincioşilor,
care de pretutindeni aleargă cu credinţă şi săvârşesc Dumnezeiasca ta prăznuire, nebiruite purtătorule de chinuri,
mucenice.
Prin rugăciunile tale, Sfinte Sfinţite Mucenice Pafnutie alină tulburarea care învăluie Biserica şi care încearcă să
răzvrătească prin suflările eresurilor căile cele drepte ale Dumnezeului nostru şi adu tuturor pacea, preamărite
mucenice.
Propovăduit-au Proorocii semnele naşterii tale, Preacurată, alcătuindu-ţi numiri minunate, unii într-un chip, alţii
într-alt chip; pentru că ai născut celor din iad Viaţa, Care a stricat puterea morţii.

Înroşindu-ţi în sânge cinstitul tău veşmânt, te-ai adus pe tine jertfă bine plăcută lui Dumnezeu, Preamărite Pafnutie.
Zdrobit-ai semeţia cea fără putere a demonilor, veselit-ai pe îngeri cu împotrivirea ta cea tare. Pentru aceasta nu
înceta rugându-te să ne mântuim noi.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Ceea ce eşti Bucuria...

Ceea ce eşti Bucuria Cetelor Cereşti şi pe pământ oamenilor tare Folositoare, Preacurată Fecioară miluieşte-ne pe
noi cei ce scăpăm la tine. Că nădejdile noastre, după Dumnezeu, întru tine le-am pus, Născătoare de Dumnezeu.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Ceea ce eşti Bucuria...
Fecioara cea Preacurată şi Neispitită de nuntă, văzând pe Cruce pe Stăpânul şi Ziditorul oamenilor, cu amar
tânguindu-se şi suspinând striga: ce este aceasta ce văd, Preadulcele meu Fiu? Laud îndelungă răbdarea Ta.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan de la Lavra Veche

19 Aprilie
Troparul Sfântului Cuvios Ioan de la Lavra Veche, glasul al 8-lea:

însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos
Troparul Sfântului Cuvios Ioan de la Lavra Veche, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan.

Din tinereţe întărindu-te cu nădejdea cea către Dumnezeu, ai alergat către Bunul Dumnezeu, Preafericite Ioan,
nevoindu-te cu înfrânările cele mai alese ale călugăriei.
Fiind plin de dar bogat şi purtător de lumină, sălăşluindu-te în locuri cinstite, cinstit ai petrecut, ducând suirile către
faptele cele bune, fericite.
Fiind îndreptat cu tăria Duhului, ai alergat la grădina purtătorului de Dumnezeu Hariton, întru care petrecând, ai
fost lucrător de cele sfinte.
Înstrăinându-ţi cugetul tău de cele pământeşti, preacuvioase, pe acesta l-ai pironit întru bunătăţile cele cereşti,
părinte Ioan şi ai dobândit de acolo Lumina Cea Prealuminoasă.
Din tine Preacurată, de Dumnezeu Dăruită S-a arătat nouă Soarele dreptăţii Hristos şi cu Lumina a luminat pe cei
ce şedeau din început întru tăria întunericului.

Prin înfrânare omorându-ţi cugetul cel trupesc, te-ai apropiat de Duhul Cel Făcător de viaţă, Preacuvioase Părinte
Ioan.
Lumina Cea Dumnezeiască şi zăritoare de lumină arătat s-a sălăşluit în inima ta, Părinte Ioan, Fericite.
Tu Singură celor de pe pământ mai presus de fire, te-ai făcut Mijlocitoare de cele bune, Maica lui Dumnezeu.
Pentru aceasta: Bucură-te, strigăm ţie.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a. Irmos: Pentru dragostea chipului tău...

Hrănindu-te în părţile cele de Dumnezeu luminate şi luminându-te cu vărsarea luminii, părinte, ai vieţuit întru
înfrânări şi în faptele cele bune, de Dumnezeu înţelepţite.
Înstrăinându-te de locul naşterii tale şi de ai tăi şi prin nevoinţa cea de bunăvoie luând crucea, te-ai aropiat de
Hristos, de Dumnezeu înţelepţite, fericite.
Arătându-te tuturor mort, cu înfrânare ai petrecut prin Puterea cea de viaţă Purtătoare, către care te-ai şi mutat,
Preaînţelepte Ioan.
Cel mai presus de fire S-a Sălăşluit în pântecele tău cel primitor de Dumnezeu, Fecioară. Acesta şi după naştere cu
Puterea cea Dumnezeiască te-a păzit pe tine Fecioară.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, Lumina mea...

Prin singurătate câştigându-ţi cuget curat, părinte, prin Puterea Sfântului Duh ai scăpat de cursele vrăjmaşului.
Întru darul cel Dumnezeiesc, întru înţelepciune şi întru învăţătură arătată de Dumnezeu petrecând, ai fost preot
sfinţit, preafericite.
Toate neamurile cu bună credinţă te fericesc pe tine, Preacurată, ca pe Ceea ce ai născut mai presus de fire pe
Cuvântul Cel cu adevărat Fericit.

Făcându-te râvnitor Dumnezeieştii Înţelepciuni, te-ai încununat de la Dânsa cu cununa darurilor şi cu toate
chinurile ai fost ucenic al lui Hariton cel purtător de lumină.
Prin lucrarea faptelor celor bune, punându-ţi picioarele tale pe piatra lui Hristos, te-ai suit către Dumnezeu,
înţelepte, punând suirile în inima ta cu cuget Dumnezeiesc, părinte.
Prin naşterea ta, de blestemul maicii noastre Eva celei dintâi ne-am mântuit, căci tu, Maică Fecioară, născând pe
Hristos, în locul blestemului aceleia, ai izvorât tuturor Binecuvântare.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, curăţindu-se de sângele demonilor cu Sângele
Cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Cu Puterea Cea Dumnezeiască, ca şi cu o haină îmbrăcându-te, ai putut scăpa de toată năpasta ereticilor,
preafericite, strigând: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Domnul, Cel Ce S-a înstrăinat pe pământ pentru noi, Acesta întru înstrăinare arătat te-a păzit pe tine, ca pe cel ce
strigai: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Ceea ce eşti Locaş Sfinţit şi Dumnezeiesc al Celui Preaînalt; Bucură-te. Căci prin tine s-a dat nouă Bucuria,
Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigăm: Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.

Şi cu trupul şi cu sufletul şi cu dreapta credinţă înfrumuseţându-te, cuvioase, te-ai făcut organ Dumnezeiescului
Cuget şi cel mai de aproape al Poruncilor şi trâmbiţa cântării celei curate, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Mutându-te către Viaţa Cea Nemuritoare şi către Fericirea Cea fără de sfârşit, te-ai învrednicit a dobândi Bucuria
Cea Nestricăcioasă, fericite, cântând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii.
Scuturând praful morţii prin Naşterea ta cea Dumnezeiască, ne-am făcut nestricăcioşi, Preacurată, căci ai născut,
Curată Stăpână pe Viaţa Cea Firească şi Adevărată şi pururea Fiitoare. Pentru aceasta toţi te fericim pe tine Marie,
Mireasă a lui Dumnezeu.
Irmosul:
Mâinile întinzându-ţi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna
faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea din...

Prin înfrânare, mutându-te către Hristos, ai câştigat preafericitul sfârşit, Părinte Ioan şi după moarte te-ai sălăşluit
întru viaţa cea fără pătimire şi fără durere.
Învrednicindu-te a te sălăşlui în pământul celor blânzi, părinte, te-ai făcut asemenea sihaştrilor şi bărbaţilor celor
purtători de Dumnezeu, cu care împreună arătat ai şi dobândit fericită îndulcire, preacuvioase.
Izvorul nemuririi ne-ai izvorât nouă, Fecioară, născând pe Hristos, Apa curăţiei, cu care ne curăţim de toată
întinăciunea păcatului, Mireasă a lui Dumnezeu.
Irmosul:
Hristos, Piatra cea din capul unghiului, cea Netăiată de mână, din tine Muntele cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat, unind
firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Rănindu-ţi sufletul de Dumnezeiasca dorire, fericite, te-ai înstrăinat şi lăsând îndestularea mâncării şi desfătarea
vieţii, cinstit ai locuit în părţile cele străine şi prin durerile înfrânării veştejindu-ţi trupul tău şi petrecând în
sihăstrie, bărbăteşte ai ajuns către săvârşirea faptelelor celor bune, Preacuvioase Ioan. Pentru aceasta strigăm către
tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea
ta.

Sufletul meu cel smerit, care acum se cufundă ca fiind fără de ocârmuire în viforul ispitelor vieţii şi se arată plin
peste măsură de povara păcatelor şi se primejduieşte să cadă în fundul iadului, apucă-l mai înainte, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară cu totul fără de prihană, cu rugăciunea ta cea fierbinte şi îl miluieşte, dându-i liman bine şi
liniştit, ca să strig ţie cu credinţă: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să-mi dea mie iertare de greşeli, că pe tine te am
Nădejde, eu robul tău.
şi Cuvântul...
Din sângiurile mele Om Te-ai făcut, iar din sângiurile Tale pe oameni i-ai îndumnezeit şi Te-ai pogorât ca un
Preabun căutând pe cei ce s-au stricat prin mâncare, strigat-a de demult cu plângere cea fără prihană, plângând pe
Hristos, când era spânzurat pe Cruce. Pe Care văzându-L omorât, vărsa izvoare de lacrimi, slăvindu-L pe El.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Teodor Trihina şi către Sfântul Ierarh Teotim, Episcopul
Tomisului
20 Aprilie
Troparul Sfântului Cuvios Teodor Trihina, glasul al 8-lea:

însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teodor, părintele nostru. Roagă-te lui
Troparul Sfântului Cuvios Teodor Trihina, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Teodor.
Troparul Sfântului Ierarh Teotim, Episcopul Tomisului,glasul al 4-lea:

Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Teotim, roagă pe

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pomenirea purtătorului de Dumnezeu astăzi pune înainte tuturor credincioşilor florile virtuţilor, care trimit mirosul
de Taină cel bun al Duhului şi minuni prea alese.
Cu sabia cea înţelegătoare tăind tu, Părinte Teodor, năvălirile patimilor, ai ridicat împotriva lor semne de biruinţă.
Drept aceea te-ai încununat cu darurile minunilor şi cu ale tămăduirilor, preacuvioase.
Dorind sărăcia Domnului, cuvioase, lămurit ai urât toată mărirea cea de pe pământ şi vremelnică, Părinte Teodor.
Pentru aceea ai câştigat mărire nepieritoare şi luminată.
Fără de sămânţă ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu, cu voia Tatălui de la Dumnezeiescul Duh şi ai născut cu Trup pe
Cel din Tatăl fără de Maică şi pentru noi din tine fără de tată, Preacurată Fecioară.

Zburdările trupului le-ai omorât prin înfrânare, cea adevărată şi ai luminat toate puterile sufletului, cuvioase.
Ostenelile tale, înţelepte, cu lacrimi semănându-le, cu adevărat au dat roadă de bune spice, care s-au adus
Împăratului tuturor.
Cu adevărat nu ai dat dormitare genelor tale, cuvioase, până ce te-ai făcut locaş desăvârşit lui Dumnezeu, fericite
părinte.
Numai tu, Maica lui Dumnezeu, te-ai făcut celor de pe pământ Pricinuitoarea bunurilor celor mai presus de fire;
pentru aceea aducem ţie cuvântul: Bucură-te!
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te...

Crescut-au împreună cu trupul tău frumuseţile virtuţilor, cugetătorule de Dumnezeu. Pentru aceea ai înflorit ca un
finic, punând înaintea turmei tale roade, care izvorăsc dulceaţă, Sfinte Părinte Teodor.
Prin înfrânare ţi-ai omorât patimile şi te-ai arătat locaş Dumnezeiesc al Sfântului Duh, prin care tuturor ai izvorât
darurile tămăduirilor, purtătorule de Dumnezeu Teodor.
Cu sărăcia duhului şi cu strâmtorare petrecând pururea, părinte, acopereai trupul cu zdrenţe de păr, privind numai la
avuţia cea nepieritoare şi veşnică.
Neispitită de nuntă ai născut, o, Fecioară şi după naştere te-ai arătat iarăşi Fecioară. Pentru aceea cu glasuri
neîncetate cu credinţă, neîndoită strigăm ţie: Bucură-te, Stăpână.

Tu, Doamne, ai întărit pe sihastrul Tău, Tu l-ai încins pe el cu putere şi cu bărbăţie împotriva luptătorului.
De Tine, Doamne, dorind cuviosul întru sihăstria lui, Ţie s-a adus arătat pe sine ca o jertfă fără prihană, prin focul
înfrânarii.
În sete şi în foame căutând pe Domnul, Părinte Teodor, te îndulceşti acum de izvorul desfătării împreună cu cetele
cuvioşilor.
Pe tine Armă Neînfrântă asupra vrăjmaşilor te punem înainte, pe tine Întărire şi Nădejde a mântuirii noastre te-am
câştigat, Dumnezeiască Mireasă.

Săgeţile vrăjmaşului le-ai sfărâmat, cuvioase, oştindu-te împotriva lui cu armele smereniei şi cu ajutorul lui Hristos
ai primit biruinţă, Părinte Teodor.
Patimile încercărilor le-ai lepădat cu bine, cuvioase, ca pe nişte valuri, prin sudoarea înfrânării întru răbdare, bine
ocârmuit fiind cu liniştea lui Hristos, părinte.
Făcând neuitat ceasul morţii, erai spălând patul cu lacrimi şi cu suspinuri şi cu frică ai slujit Domnului totdeauna,
Părinte Teodor.
O, Minune mai Nouă decât toate minunile! Că fără ispită bărbătească Fecioara primind în pântece pe Cel Ce toate
le îngrijeşte, n-a fost strâmtorată de Acesta.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica curăţindu-se de sângele demonilor cu Sângele
Cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Arătatu-te-ai prealuminat cu viaţa, Înţelepte Părinte Teodor, socotind zdrenţele cele de păr mai mult decât vistieriile
cele împărăteşti de pe pământ. Pentru aceasta ai şi dobândit haina cea cerească; roagă-te pururea pentru noi,
preacuvioase.

Ca cel ce eşti stâlp al Bisericii lui Hristos, ai surpat eresul lui Arie, Înţelepte Teotime; pentru aceasta Dumnezeu
nostru te-a împodobit pe tine, Preafericite Ierarhe Teotim. Cu rugăciunile tale păzeşte, preasfinte, întreaga turmă şi
cetatea tomitană.

Harul Dumnezeiesc cel ce odinioară, a dat rouă tinerilor în cuptor, acela a veştejit cuptorul pătimirilor tale, părinte,
vărsând ploaie de răcoreală peste tine, ca dintr-un nor.
Cu sudori amestecând pâraiele lacrimilor prin harul lui Hristos le-ai făcut scăldătoare, cuvioase, în care spălat fiind,
ai şters întinăciunile patimilor, înţelepte părinte.
În cuptorul lacrimilor arzând patimile trupului, te-ai arătat cu totul curat prealuminat strălucind ca aurul cu haruri
Dumnezeieşti întru Slava Dumnezeului nostru, Părinte Teodor.
Bucură-te Dumnezeiesc Locaş cel Preasfinţit al Celui Preaînalt, că prin tine s-a dat Bucuria, Născătoare de
Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.

Fiind împodobit în minte cu obiceiurile virtuţilor, ai suflat în lume mirosul lor cel bun, cuvioase şi mirurile
minunilor tale le trimiţi tuturor credincioşilor, care strigă lui Hristos: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Către Dumnezeu întinzându-ţi mâinile, Preacuvioase Părinte Teodor, prin rugăciunile tale ai legat gurile fiarelor
celor înţelegătoare, care s-au ridicat asupra ta, părinte şi veselindu-te cu cuget curat ai cântat: Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Ridicatu-te-ai, cuvioase, de pe pământ la cer, din strâmtoare la lărgimea necuprinsă în locaşurile Sfinţilor, în loc de
haină simplă împodobindu-te cu vison, Părinte Teodor, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Numai tu, Fecioară Curată, în toate neamurile te-ai arătat Maica lui Dumnezeu; tu te-ai făcut Locaş Dumnezeirii,
Preacurată, nearzându-te de Focul Luminii Celei Neapropiate. Pentru aceea toţi te binecuvântăm, Marie, Mireasă a
lui Dumnezeu.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să neînchinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis; şi puterea focului au stins, cu fapta
bună încingându-se tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea din...

Dorind să ai vieţuire în ceruri, te-ai slujit de virtuţi ca de o scară, prin care ai ajuns acolo şi ai câştigat ceea ce ai
dorit, Părinte Teodor.
Casă a virtuţilor te-ai făcut, părinte, în care s-au pus credinţa, nădejdea, dragostea şi înţelepciunea. Pentru aceasta
te-ai mutat bine şi plin de virtuţi, cuvioase.
Unde sunt mulţimile cuvioşilor şi cetele drepţilor, unde sunt mulţimile sfinţilor şi adunările celor întâi-născuţi,
acolo arătat te-ai sălăşluit, părinte, cu care împreună adu-ţi aminte de noi totdeauna.
Tu eşti Podoaba tuturor celor ce se laudă cu tine; tu eşti Veselia lumii şi Mulţumirea robilor tăi; tu eşti Îndulcirea şi
Dorirea celor ce te laudă, Maică Fecioară Preacurată.
Irmosul:
Hristos Piatra Cea din capul unghiului, cea Netăiată de mână, din tine, Muntele cel Netăiat, Fecioară, s-a tăiat,
unind firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Prin rugăciune neîncetată şi prin curăţie ca un curat apropiindu-te de Cel Curat, te-ai sfinţit prin Duhul, Părinte
Teodor. Pentru aceea acum sălăşluindu-te împreună cu îngerii, cânţi lauda cea întreit Sfântă, Stăpânului tuturor, pe
Care roagă-L pururea să miluiască pe cei ce cu dragoste te laudă, preacuvioase.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu sârguinţă să alergăm noi păcătoşii şi smeriţi şi să cădem cu pocăinţă
strigând, dintru adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne milostivindu-te spre noi, sârguieşte că pierim de mulţimea
păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine Una Nădejde te-am câştigat.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai
Înălţat...
Văzându-Te pe Cruce Ceea ce în vremile cele de pe urmă Te-a născut cu Trup pe Tine, Hristoase, Cel Născut din
Tatăl Cel fără de început, plângea lăcrimând. Cu ale cărei rugăciuni pentru milostivirea milelor, Unule Preabunule
mult Milostive Doamne, îndură-Te şi mântuieşte lumea, Cel Ce ridici păcatele ei.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Teodor din Perga Pamfiliei

21 Aprilie
Troparul Sfântului Mucenic Teodor din Perga Pamfiliei, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru
rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dar bine plăcut şi iubit Stăpânului şi podoabă mucenicilor te-ai arătat, Sfinte Părinte Teodor. Pentru aceasta ca un
dar cântare aduc ţie, dă-mi ajutorul tău.
Fiind împodobit cu duhul şi înfrumuseţat cu trupul, ai îndepărtat pe cel viclean şi pe acesta vătămându-l, ai primit
cununa biruinţei.
Biruind graiurile celui rău credincios, Părinte Teodor, lămurit te-ai arătat pe tine plăcut Domnului şi ostaş al
Împăratului Hristos şi mucenic desăvârşit.
Cel Neapropiat cu firea Sălăşluindu-Se în pântecele tău, ne-a arătat pe noi prin negrăită milostivire locuitori ai
Raiului, din care am fost izgoniţi prin înşelăciunea şarpelui, Preacurată Fecioară.

Făcându-te locaş Dumnezeiescului Duh, înţelepte, ai surpat capiştile idolilor cele pierzătoare şi cu cuvinte ai
înfruntat jertfele cele spurcate ale celor fărădelege, Părinte Teodor.
Cu mânie bătându-te judecătorul cel fărădelege, ca pe unul ce întăreai Legile Dumnezeului nostru, Sfinte Mucenice
Teodor, pe Acela văzându-L înaintea ta, ai rămas neclintit.
Cu osârdie te-ai pus în tigaie arsă şi te-ai aprins de Dumnezeiască dragoste, Părinte Teodor, aprinzându-te cu râvna
lui Dumnezeu Celui Atotţiitor.
Cel fără de ani cu firea S-a văzut din tine sub ani, născându-Se cu adevărată asemănarea trupului, văzând mai
înainte prin milostivirea cea negrăită păcatele mele în ani.
Irmosul:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată
duhovnicească întăreşte-i şi întru Dumnezeiască mărirea ta, de cununile măririi învredniceşte-i.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade în Slavă...

Fiind pus în tigaie, îngerul din cer stând înainte, te-a rourat, păzindu-te pe tine nears, Sfinte Părinte Teodor, prin
curgerile apelor, cu cutremur şi cu sunet şi cu înfricoşătoare arătări.
Lucrând tu minuni, Dioscor cel învăţat cu înşelăciunea îndată ca o piatră tăvălindu-se către credinţă, s-a numărat în
ceata mucenicilor, ca cel ce s-a sfârşit prin foc.
Ca un păzitor al poruncilor Ziditorului ai fost pus în temniţă şi ai păzit lui Dumnezeu credinţa, pe care din pruncie
ai avut-o şi cu înţelepciunea cea desăvârşită ai lepădat pe cei fără de minte, care nu păzeau credinţa cea dreaptă.
Suferind încercările chinurilor celor cu multe dureri, te-ai învrednicit a tămădui multe boli, mucenice şi te-ai făcut
moştenitor Locaşurilor celor fără de durere şi vieţii şi îndulcirii celei cu adevărat fără de întristare.
Fără durere ai născut pe Dumnezeu Cel fără de trup, pe Cel Ce a dezlegat durerile strămoaşei Eva şi a mântuit din
durerile iadului pe păcătoşii ce aveau viaţă cu durere.

Înşelăciunile necredinţei ai înfruntat; pentru aceasta fiind legat de o căruţă, ai rămas întreg, ridicându-te cai de foc
ca pe Măritul Prooroc Ilie, Sfinte Mucenice, Părinte Teodor.
Mâniindu-se cel fărădelege te-a aruncat pe tine, dimpreună cu Socrat şi cu Dumnezeiescul Dionisie, într-un cuptor
încins, cu care împreună ai cântat cântarea proorocilor cea sfinţită, ca un viteaz, Părinte Teodor.
Dumnezeiescul Dionisie împreună cu viteazul Socrat, cei ce în mijlocul cuptorului s-au rănit cu sufita, în cântări să
fie lăudaţi ca nişte tari mucenici, cei ce s-au plecat Dumnezeieştilor învăţături ale Sfântului Teodor.
Ceea ce cu adevărat eşti Preacurată, Singura de Dumnezeu Născătoare, întăreşte-mă ca să stăpânesc patimile cele
ce m-au robit pe mine, ca bucurându-mă cu cuget curat să te fericesc pe tine, Izbăvirea credincioşilor.
Cântarea a 6-a. Irmos: Cugetătorilor de Dumnezeu...

Cu Dumnezeiească pogorârea îngerului s-a stins văpaia cuptorului, iar inima ta, prea fericite, umplându-se de
îndrăznire, se răcorea, cu chemarea cea către Ziditorul.
Auzind chinuitorul graiurile cele sfinte ale celei ce te-a născut pe tine, săbiei a dat-o pe dânsa, săvârşindu-şi
curgerea cu Dumnezeiască mucenicie.
Dorind Filipia ca să moară împreună cu fiul, cu grăbire a venit nechemată înaintea judecătorului şi a primit mărirea
mucenicilor.
Iată Muntele cel Sfânt, iată pe Dătătoarea de mir a Duhului şi Podul care trece pe toţi către Dumnezeu, Născătoarea
de Dumnezeu Fecioara, pe care o mărim.
Irmosul:
Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi
să batem din palme, slăvind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

Cu ungerea preoţiei şi cu sângele muceniciei v-aţi împodobit, Măriţilor Mucenici Ianuarie şi Teodor şi întru cele de
sus locuind, pretutindenea străluciţi. Căutaţi spre noi, cei ce am venit în Biserica voastră şi într-însa neîncetat
strigăm: păziţi-ne pe noi pe toţi, rugând pe Dumnezeu Cel Iubitor de oameni.

Păzindu-te cu Roua Duhului ca cei trei tineri, ai rămas nears în mijlocul focului, de Dumnezeu Înţelepţite, Sfinte
Părinte Teodor, împreună cu dânşii cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Înşelăciunea păgânilor cu cuvântul darului care îndestulat izvora din buzele tale, ai înfruntat-o, Mucenice Teodor şi
ai strigat: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Mai înainte de zămislire cunoscând chemarea şi pătimirea ta, cea care te-a născut pe tine, mare mucenice şi mult
pătimitorule, Sfinte Teodor ai strigat: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Fii mie Curăţire către Cel Ce S-a născut din tine, Preacurată, mijlocindu-mi Dumnezeiască intrare întru Împărăţia
lui Dumnezeu şi îndulcirea hranei şi împărtăşirea Luminii, tămăduindu-mi datoriile cele cumplite.

Suindu-te pe Cruce, trei zile ai fost spânzurat pe ea, arătat închipuind Patima Stăpânului tău cea pururea pomenită,
care a fost peste trei ceasuri; pe Domnul lucruri lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Fiind pus pe lemn şi primind durerile rănilor, ai vătămat pe şarpele cel potrivnic, care prin gustarea lemnului a
pricinuit lui Adam şi urmaşilor lui moartea cea cu durere. Pentru aceasta te cinstim întru toţi vecii.
Perga laudă nevoinţele tale, durerile, răbdarea, rănile şi pătimirea cea fericită, prin care prin moartea cea cinstită,
către Viaţa Cea fără de moarte te-ai mutat, Sfinte Mucenice, Părinte Teodor, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile
Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
O adâncul Tainei Celei de negrăit! Cel Ce odinioară a zidit pe om cu mâna, Se zideşte Întrupat, sălăşluindu-Se în
pântecele pururea Fecioarei şi mă mântuieşte pe mine cel ce cu frică strig: Binecuvântaţi toate lucru rile Domnului
pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar
acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Urmând urmelor lui Hristos, preaînţelepte, ca mucenicul cel dintâi, ai suferit răstignirea, primind legături şi rănile
piroanelor şi te-ai înălţat de pe pământ către cele Cereşti şi ai primit soarta purtătorilor de cununi şi Împărăţia lui
Dumnezeu cea care nu poate fi furată.
Stând în mijlocul focului, ca aurul cel strălucitor, lumină te-ai arătat, Părinte Teodor, că aprinzându-te de dorirea
Stăpânului, prin pogorârea îngerului celui cinstit, ai rămas nears. Cu care împreună ai cântat cântarea de mântuire,
luminat bucurându-te.
Să stăm în Casa Dumnezeului nostru cu bună cuviinţă, mărind cu credinţă pe pătimitorul cel ce prin cuget bărbătesc
s-a nevoit şi a primit de sus cununa biruinţei.
Cu bucurie suindu-te către Locaşurile cele de sus, ai ajuns la Cetele celor fără de trup, Sfinte Mucenice Teodor, şi
în trup biruind cu tărie pe demonii cei fără de trup, te rogi pentru cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine, ca să ia
iertare datoriilor.
Luminează ochii sufletului meu, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu mă cuprindă întunericul cel greu al
păcatului, nici să mă acopere pe mine adâncul deznădăjduirii; ci, ca Ceea ce eşti Mijlocitoarea cea Neînfricată a
credincioşilor, izbăveşte-mă şi mă îndreptează pe mine.
Irmosul:
Tot neamul pământesc să salte cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind
sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te Preafericită, Născătoare de Dumnezeu, Curată,
pururea Fecioară.

Pe cel cu un nume numit al darului Mântuitorului, pe moştenitorul fericirii acestuia, ca pe cel întocmai mucenic al
lui Hristos Dumnezeu, veniţi să-l lăudăm prăznuind acum cinstită pomenirea lui şi să strigăm către dânsul: Mare
Mucenice Teodor, roagă-te ca să se dăruiască nouă iertare de greşeli.

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi nevrednicii. Că de n-ai fi stat tu înainte
rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi de atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom
îndepărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Înălţat...
Ceea ce în vremile cele de pe urmă Te-a născut, Hristoase, cu Trup, văzându-Te spânzurat pe Cruce pe Tine Cel
Născut din Tatăl fără de început, strigă: vai mie, Preaiubitul meu Fiu! Ce răsplătire ţi-a dat poporul iudeilor? Ci,
scoală-Te şi mântuieşte pe cei ce au crezut întru Tine, ca Cel Ce eşti Singurul Iubitor de oameni.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ianuarie, Episcop de Benevent şi către cei împreună cu
dânsul
21 Aprilie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Ianuarie, Episcop de Benevent şi al celor împreună cu dânsul, glasul al
4-lea:
Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru
rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Pe voievozii cei tari...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ianuarie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind împreună cu Oştite îngerilor celor fără de materie şi de împărtăşirea Luminii Celei Neapuse luminându-te la
suflet, sfinţite, luminează-mi inima mea, a celui ce-ţi laudă astăzi praznicul cel purtător de lumină, Preafericite
Ianuarie.
Din pruncie ai fost cu totul preasfinţit, crescând împreună cu virtuţile şi primind ungere sfinţită, te-ai preoţit,
păstorind poporul şi cu sângele muceniciei luminându-te ai strălucit mai mult decât soarele, preacuvioase.
Luminându-ţi-se inima cu Lumina Cea Dumnezeiască, bărbăteşte ai intrat la luptă, având râvnă Dumnezeiască şi
surpând toată înşelăciunea idolească, ai primit cununa biruinţei, pururea pomenite.
Fericit este poporul cel ce te preamăreşte pe tine cu adevărat, Maica lui Dumnezeu şi te fericeşte pururea,
Născătoare de Dumnezeu, precum ai zis mai înainte, proorocind cu sfinţire, când purtai pe Hristos în pântecele tău,
Preacurată.

Fiind înflorit cu Lumina Sfântului Duh, dănţuind în mijlocul cuptorului, te-ai asemănat cuvioşilor tineri cei de mai
înainte, preafericite.
Cete de puteri sfinţite dănţuiau împreună cu tine în mijlocul cuptorului, cu care împreună lăudai pe Făcătorul de
bine, rămânând nears de foc, cugetătorule de Dumnezeu.
Având pe Hristos Apărător, stând în mijlocul tiranilor, erai fără frică; şi răbdând munci, te-ai arătat mucenic
preamărit.
Rupe lanţurile păcatelor mele, Mireasă a lui Dumnezeu, cea care ai rupt legăturile iadului cu naşterea ta şi toate le-
ai umplut de bucurie.
Cântarea a 4-a. Irmos: Pentru dragostea chipului...

Pe Soson levitul şi purtătorul de lupte şi pe Sfinţitul Faust şi pe Marele Procul şi pe Dezideriu, pe toţi cu un glas să-
i cinstim.
Stih: Sfinte Mucenice Procul, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nedormitând nicicum cu dormitarea necredinţei prin Dumnezeieşti privegheri, ai adormit gândul cel rău al celor
fără de Dumnezeu, Sfinte Mucenice Procul.
Pe ostaşii cei viteji ai adevărului, pe Sfinţii Mucenici Procul, Faust, Soson, pe Eutichie şi pe Ianuarie, toţi să-i
cinstim cu laude.
Să mărim pe Ceea ce este Una Binecuvântată, prin care Cel cu totul Preabun, Care S-a născut dintr-însa, cu
adevărat, din destul a binecuvântat pe toţi.

Cu sânge sfinţit ai făcut haina ta mai luminoasă şi la Biserica cea de sus te-ai suit ca un preot, preafericite.
Curgând la pământ sângele tău cel de mult preţ, s-a făcut râu de tămăduiri, care usucă pâraiele pătimirilor, părinte.
Făclia cea cu şase lumini a mucenicilor luminând a ars zecile de mii ale demonilor, iar pe credincioşi îi luminează
cu Dumnezeiescul dar.
Lăudămu-te pe tine Născătoare de Dumnezeu, prin care a răsărit celor din întuneric Lumină Neapusă Stăpânul
tuturor şi cu dragoste te fericim.
Cântarea a 6-a. Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Mulţimea călcătorilor de lege, văzându-te că faci minuni cu cuvinte, cunoscătorule de cele sfinte, aleargă către
Făcătorul, cu tot sufletul, luminându-se minunat te-a preamărit pe tine.
Arătatu-te-ai, ierarhe şi mai înaintea sfârşitului şi după Dumnezeiescul tău sfârşit făcător de mulţime de minuni,
căci din pruncie ai luat darul Sfântului Duh.
O Fiinţă în Trei Feţe cinstind, părinte, ai stricat înşelăciunea zeilor celor mulţi şi chinuit fiind, te-ai numărat cu
adunările cetelor celor nenumărate.
Spre binefacerea oamenilor S-a Întrupat Dumnezeu Cuvântul din Curate sângiurile tale, pe Care roagă-L neîncetat,
Maica lui Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Cu ungerea preoţiei şi cu sângele muceniciei v-aţi împodobit, Măriţilor Mucenici Ianuarie şi Teodor şi întru cele de
sus locuind, pretutindenea străluciţi. Căutaţi spre noi, cei ce am venit în Biserica voastră şi într-însa neîncetat
strigăm: păziţi-ne pe noi pe toţi, rugând pe Dumnezeu Cel Iubitor de oameni.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cei trei tineri...

Cu cei trei tineri te-ai asemănat în mijlocul văpăii, o Sfinţite Mucenice Ianuarie, dănţuind împrejur cu pogorârea
îngerilor, şi lăudând cu cântări de Taină pe Mântuiutorul Hristos.
Ai stat înaintea divanurilor celor tirăneşti, mucenice, luptând cu mare tărie şi ruşinând pe cei cu credinţă rea şi
arătând adevărul tuturor celor rătăciţi.
Purtând tu în trupul tău omorâciunea cea purtătoare de viaţă şi după moartea ta ai înviat mortul, ca şi cum ar fi fost
viu, părinte, mărindu-te pe tine Dumnezeu, Sfinte Pătimitorule Ianuarie.
Omoară-mi mişcările trupului, Preacurată, Ceea ce ai născut Viaţa; înviază-mi, Fecioară, sufletul meu, care este
omorât de patimi şi de multe păcate.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Lăudat să fie acum Marele Mucenic Procul, dimpreună cu Sfinţii Mucenici Eutihie, Acution şi cu Dumnezeieştii
Mucenici Dezideriu, Faust şi Soson cel cu cuget viteaz şi cu Sfântul Sfinţit Mucenic Ianuarie, mucenicii cei
străluciţi ai Mântuitorului.
Ceata pătimitorilor cea strălucită, îmbogăţindu-se cu tine căpetenie, strălucite cunoscător de cele sfinte, a călcat pe
căpeteniile demonilor şi a surpat cutezanţa cea mare a necredinţei.
Bine săvârşindu-ţi nevoinţa şi păzindu-ţi credinţa, prin chinuri şi prin tăiere ai ajuns la Cetele cele de sus,
preamărite şi ai dobândit mărirea Domnului.
Cel Ce S-a Sălăşluit în chip de negrăit în pântecele tău Preacurată şi Şi-a făcut Lui locaş pe cei cu dreaptă credinţă,
Căruia strigăm neîncetat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva cu adevărat...

Luptele cele de cinste ale Sfântului Ianuarie, chinurile şi rănile, vitejia cea până la sânge, durerile şi moartea cea
silnică şi noianul cel necuprins al minunilor, cu veselie le mărim.
Arătatu-te-ai la înălţimea cinstitei mucenicii ca un soare neapus, pururea fericite, aducând mulţimea mucenicilor ca
pe nişte Stele Dumnezeieşti şi acum luminaţi marginile pământului cu luminile pătimirilor celor prea mari.
Cu cântări să săvârşim, credincioşilor, ziua de praznic, lăudând pe Sfinţii Mucenici Acution, pe Procul cu Soson şi
cu Faust, pe Eutihie înţeleptul, cu Dezideriu şi pe Ianuarie, ca pe cei ce se roagă acum pentru toţi.
Cu Strălucirile Luminii, Care este întru tine, luminează sufletul meu cel orb, Fecioară şi mă povăţuieşte, ca să
umblu pe căile cele mântuitoare şi să scap de poticnirile rătăcirii, ca să te fericesc pe tine cu credinţă.

Cu vopselele sângiurilor tale vopsind haina preoţiei, ai arătat-o vădit mai luminoasă, slujitorule al lui Hristos. Drept
aceea te-ai suit la veşnicile Locaşuri, izvorând noianuri de tămăduiri celor ce te cinstesc pe tine şi rugându-te
totdeauna lui Dumnezeu, să dea tuturor iertare păcatelor.

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi nevrednicii. Că de n-ai fi stat tu înainte
rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi de atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom
îndepărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Înălţat...
Ceea ce în vremile cele de pe urmă Te-a născut, Hristoase, cu Trup, văzându-Te spânzurat pe Cruce pe Tine Cel
Născut din Tatăl fără de început, strigă: vai mie, Preaiubitul meu Fiu! Ce răsplătire ţi-a dat poporul iudeilor? Ci,
scoală-Te şi mântuieşte pe cei ce au crezut întru Tine, ca Cel Ce eşti Singurul Iubitor de oameni.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Teodor Sicheotul, Episcopul Anastasiopolei

22 Aprilie
Troparul Sfântului Ierarh Teodor Sicheotul, Episcopul Anastasiopolei, glasul al 2-lea:

Cunoscut fiind din scutece sfinţit şi arătându-te plin de haruri, ai luminat lumea cu minunile şi mulţimile demonilor
ai alungat, lucrătorule de sfinţenie, Părinte Ierarhe Teodor. Pentru aceasta roagă-te Domnului pentru noi.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Celui Ce a povăţuit...

Stih: Sfinte Părinte Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Soarele Cel Înţelegător pe tine, înţelepte, te-a arătat stea de Dumnezeu luminată spre întărirea Bisericii, care trimiţi
totdeauna razele minunilor şi risipeşti negura patimilor.
Din pântecele maicii tale, cuvioase, sfinţindu-te Făcătorul, ca şi pe Proorocul Ieremia odinioară, te-a făcut vas de
bună trebuinţă Duhului, care goneşti duhurile cele viclene, Sfinte Părinte Teodor.
Cunoscând Hristos mai înainte inima ta, Părinte Teodor, ungându-te cu ungere proorocească, ca pe Samuil
odinioară, te-a arătat prooroc, de vedeai prin Dumnezeiescul Duh cele de departe, ca şi cum ar fi de faţă.
Strugurele Cel Nelucrat a înflorit în pântecele tău Maică Fecioară, izvorând dulceaţă de iertare şi de veselie tuturor,
celor ce ţi-au pierdut firea de ameţeala suferinţelor, Preacurată.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce întăreşti tunetul...

Cât este de minunată viaţa ta, cugetătorule de Dumnezeu, cât de înfricoşătoare minunile, cât îţi este de înaltă unirea
către Dumnezeu şi înclinarea şi suirea cea neabătută, Cuvioase Teodor.
Pornirea patimilor ai oprit-o cu creşterea ostenelilor şi cursele cele viclene ale demonilor le-ai surpat cu Puterea
Preasfântului Duh, Preafericite Teodor.
Din pântece fiind dat Domnului, te-ai făcut vas de cinste şi preacurat, înţelepte, înălţând mireasmă de miros
Dumnezeiesc al Duhului, Celui Ce S-a sălăşluit întru tine.
Legile firii se înnoiesc întru tine, Fecioară, că mai presus de fire şi de cuvânt ai născut pe Stăpânul, pe Care roagă-L
neîncetat să mântuiască sufletele noastre.
Irmosul:
Cel Ce întăreşti tunetul şi zideşti Duhul, întăreşte-mă Doamne ca să Te laud pe Tine curat şi să fac voia Ta. Că nu
este sfânt ca Tine, Dumnezeul nostru.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Dumnezeule...

Râu arătat eşti plin de ape Dumnezeieşti şi de harurile Duhului adăpând toată Biserica, Părinte Teodor.
Cu coardele ostenelilor tale, preafericite, ai sugrumat pe vrăjmaşul şi prin sabia rugăciunilor tale ai nimicit oştile
cele viclene, Părinte Teodor.
Tu te-ai arătat cu adevărat păstor turmei tale, iar nu năimit, că urmând lui Hristos, ţi-ai jertfit sufletul, bine apărând-
o, preaînţelepte.
Din toate neamurile tu te-ai arătat fericită, căci ai născut pe Hristos, Care face fericiţi pe cei ce slujesc Lui, Maică
Fecioară, Stăpână Preacurată.
Cântarea a 5-a. Irmos: Să-mi răsari mie, Doamne...

Lumina Cea mai presus de vreme te-a arătat pe tine făclie neadormită şi sfeşnic nestins, celor ce erau cuprinşi de
întunericul patimilor şi de negura păcatelor celor multe, Părinte Teodor.
Ai avut pe Mucenicul Gheorghe bine învăţându-te de copil mic şi întru toate te-ai asemănat sârguielii lui şi
dragostei către Domnul, cuvioase părinte.
Îngerii şi toate Puterile se uimesc de darul minunilor tale, Părinte Teodor şi oamenii cu credinţă luând din darul tău,
cu adevărat se sfinţesc la trup şi la suflet.
Cu picăturile milei tale adapă-mi cugetul meu, care se topeşte de văpaia păcatului şi aprinde-mi sfeşnicul inimii
mele cel stins, Ceea ce eşti Uşa Luminii, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Viforul gândurilor...

De grija celor de pe pământ te-ai lepădat şi toată dragostea ţi-ai pornit către Stăpânul, îndulcindu-te de frumuseţile
Lui şi de Strălucirile care izvorăsc de acolo, părinte.
Trudindu-te de frig, ai topit gerul păcatului, când şedeai în mijlocul închisorii şi sufereai lovirile vântului, ca şi
neavând carne, încălzindu-te cu harul cel Dumnezeiesc, părinte.
Ca finicul ai înflorit în livada Curţilor Ziditorului tău, adăpându-te cu picăturile lacrimilor tale şi ai adus roade
Dumnezeieşti îmbelşugate, ale virtuţilor tale, Sfinte Părinte Teodor.
Furtuna patimilor mă tulbură, adâncul deznădăjduirii îmi înviforează inima. Fecioară, care ai născut pe
Ocârmuitorul şi Mântuitorul Hristos, te rog izbăveşte-mă şi mă miluieşte.
Irmosul:
Viforul gândurilor apucându-mă, întru adâncul greşelilor celor nemăsurate mă trage. Dar Tu, Ocârmuitorule
Bunule, mai înainte apucând scoate-mă ca pe proorocul şi mă mântuieşte.

Ca pe unul ce prin faptele cele bune te-ai suit ca într-un car de foc, purtătorule de Dumnezeu, ai alergat către
Locaşurile cele Cereşti şi ca un înger vieţuind, împreună cu oamenii, ca un om, dănţuieşti împreună cu îngerii.
Pentru aceasta te-ai şi arătat vas Dumnezeiesc al minunilor, Preacuvioase Părinte Teodor.
Cântarea a 7-a. Irmos: Pe Cel Ce a păzit în cuptor...

Ca un nemincinos ierarh, ai adus jertfă fără de sânge întru Duhul şi prin omorârea patimilor, jertfă bine mirositoare
te-ai adus pe tine Stăpânului întru credinţă, preafericite.
Focul poftelor l-ai stins cu sudorile înfrânării şi pământul cei uscat cu mulţimile ploilor l-ai odrăslit ca şi Proorocul
Ilie deschizând cerurile cele încuiate, prin rugăciunile tale, făcătorule de minuni, Sfinte Teodor.
Lucrând minuni alese, ai gonit bolile de la oameni, dăruind lumină orbilor şi ologilor întregire, căci ştie Dumnezeu
a slăvi, după vrednicie, pe cei ce-L slăvesc pe Dânsul, Părinte Teodor.
Pe tine Frumuseţea lui Iacov te-a ales Domnul şi întru tine S-a Sălăşluit şi pe tine te-a păzit şi după naştere
Fecioară, precum ai fost şi mai înainte de naştere Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pământul şi toate cele...

Pe piatra răbdării întărindu-ţi temeiurile sufletului, nu te-ai clintit de năpădirile celor potrivnici, nu te-ai clintit de
supărările de la vrăjmaşi, o, părinte! Ci, te-ai suit către Înălţimea Cea Dumnezeiască, rugându-te pentru cei ce cu
credinţă te cinstesc pe tine.
Râu de vindecări iese din racla ta, făcătorule de minuni şi spală întinăciunile patimilor şi curăţă putreziciunile
răutăţilor şi adapă inimile tuturor credincioşilor, celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă, Părinte Teodor.
Locuind pe pământ ca un pământean, te-ai arătat mai presus decât cei de pe pământ, căci vieţuirea ta şi în viaţă
trăind o aveai în cer, către care te-ai şi mutat, ca să vezi curat pe Domnul, cu Care împreună te şi bucuri,
cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Teodor.
Sfinţitele glasuri ale cinstiţilor prooroci te propovăduiau pe tine, prin semne, Uşă şi Munte şi Cort şi Nor Sfânt al
Luminii, din care a Răsărit Soarele Hristos, Dătătorul de lumină, celor ce şed întru întuneric şi în umbră, Fecioară.
Irmosul:
Pământul şi toate cele ce sunt pe el, mările şi toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina şi întunericul, gerul şi arşiţa,
fiii oamenilor şi preoţii binecuvântaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi pe El în veci.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pentru că mi-a făcut...

Sosit-a praznicul tău ca zorile şi ca o zi luminoasă luminând inimile noastre, celor ce cu credinţă lăudăm cinstitele
tale osteneli, Preaînţelepte Părinte Teodor.
Făcându-te împreună cetăţean cu îngerii, cu Apostolii, cu mucenicii şi cu cuvioşii, cu drepţii şi cu ierarhii, pururea
te rogi în cer lui Hristos pentru noi, părinte.
Racla sfintelor tale moaşte, părinte înţelepte, ca o altă Scăldătoare Siloam s-a făcut cunoscută credincioşilor, de
care cei ce ne apropiem ne sfinţim sufletele.
Înfricoşătoare îţi este naşterea, Maică a lui Dumnezeu. Pentru aceea te fericim pururea şi te mărim cu credinţă
neamurile neamurilor în veci. Amin.
Irmosul:
Pentru că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi Sfânt este Numele Lui. Şi mila Lui este din neam în neam spre cei
ce se tem de El.

Nevoindu-te bine, ierarhe, ai primit de la Domnul, împotriva duhurilor celor viclene, puterea de a tămădui
neputinţele şi a vindeca tot felul de boli ale tuturor celor ce aleargă totdeauna cu credinţă la cinstita ta raclă, la care
închinându-ne pururea, te lăudăm, Sfinte Părinte Teodor.

Mulţimea cugetărilor mele celor necurate şi patimile gândurilor celor necuvioase şi viclenirile şi pândirile lor cine
va putea să le spună pe deplin? Fecioară Preacurată, Născătoare de Dumnezeu Marie, miluieşte-mă de toate
acestea, ca după cuviinţă, cu credinţă să te măresc pe tine, Curată.
Înălţat...
Maica Ta cea care nu ştie de mire, Hristoase, dacă Te-a văzut pe Tine spânzurat pe Cruce, ca o Maică tânguindu-se
striga: ce Minune nouă, străină şi preamărită este aceasta? Cum Te-a Răstignit pe Cruce adunarea cea fărădelege,
pe Tine, Viaţa tuturor, Lumina mea Cea Preadulce?
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă (1)
23 Aprilie
Troparul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, glasul al 4-lea:

Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, împăraţilor ajutător, purtătorule de
biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Cu nevoinţă bună te-ai nevoit prin credinţă, purtătorule de chinuri al lui Hristos şi păgânătatea chinuitorilor ai
mustrat şi jertfă bine primită lui Dumnezeu te-ai adus. Pentru aceasta şi cunună de biruinţă ai luat; şi cu rugăciunile
tale, sfinte, tuturor le dai iertare de greşeli.
Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Ziua Învierii...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mai presus decât soarele a strălucit pomenirea ta acum, mucenice înarmat al lui Hristos. Căci ca nişte raze
prealuminoase, strălucirile minunilor în tot pământul strălucit le-ai vărsat, de lumină purtătorule, Sfinte Mare
Mucenice Gheorghe.
Însuţi oştitorule, mult biruitorule, luptătorule al lui Hristos, dă-mi mie ca să laud luptele şi vitejiile tale, pe care le-
ai suferit bărbăteşte, aprins de dorul lui Hristos, înţelepte, Căruia şi viezi, bucurându-te.
Ca un nou David viteaz te-ai arătat în războaie, îndemânatic cu mâna. Că precum acela pe Goliat, aşa şi tu pe
protivnic l-ai biruit, surpându-l cu săgeţile cuvintelor tale, Încununate Gheorghe.
Cât este de înfricoşătoare, de negrăit şi minunată naşterea ta cea frumoasă, Fecioară. Căci ca pe un Prunc pe
Dumnezeu Cel cu totul Desăvârşit L-ai alăptat la sân trupeşte; uimitoare auzire: Hrănitoarea de Prunc, Maică fără
de bărbat.
Cântarea a 3-a. Irmos: Veniţi să bem băutură...

Strălucitu-ne-a nouă întru tot lăudata pomenire a slujitorului lui Hristos, cea împreună mergătoare cu Învierea Lui.
Întru care adunându-ne credincioşii, luminat să prăznuim.
Veseleşte-te pământule şi cerule, munţii şi toate dealurile săltaţi, pentru că râuri de minuni varsă nouă de sus,
Mucenicul Gheorghe.
Tot pământul şi seminţia omenească şi cerul împreună se bucură şi Oastea îngerească, că cel dintâi ostaş al lui
Hristos, Marele Mucenic Gheorghe, acum de pe pământ merge la cer.
Veseleşte-te şi te bucură, Marie, că de a şi trecut ieri ca o sabie prin inima ta Crucea Fiului tău, dar ca dintr-o
cămară din mormânt a răsărit.
Cântarea a 4-a. Irmos: La Dumnezeiasca strajă...

Întrecut-a pe împărăteasa dinspre miazăzi, cea mai dinainte, înţelepte, Împărăteasa Alexandra acum, că uimită fiind
a alergat la înţelepciunea ta. Pentru aceasta stă împreună cu tine, mucenice, de-a dreapta lui Dumnezeu, ca o
împărăteasă.
Dovedirile cuvintelor tale nesuferindu-le păgânul, a poruncit să te bată peste gură, Sfinte Mucenice Gheorghe;
măcar că aceasta era lovită, ca un chimval împotrivă a răsunat, strigând: Singur Hristos este Dumnezeu Adevărat.
Adevărate prieten al lui Hristos şi mai marele luptătorilor Lui, prealuminate luminător al lumii, stea prealuminoasă,
sfeşnic preastrălucitor, păzitorule neadormit al celor ce te cinstesc pe tine, păzeşte-ne pe noi, Sfinte Mare Mucenice
Gheorghe.
Iată ai şi născut Curată şi Fecioară ai rămas întru aceasta. Minune mult minunată cu adevărat, înfricoşătoare, străină
aurire! Că pe Dumnezeu, Împăratul tuturor, purtându-L în braţele tale, la sân L-ai alăptat ca pe un Prunc, pe Hristos
Dătătorul de hrană, Fecioară.
Cântarea a 5-a. Irmos: Să mânecăm cu mânecare...

Cinstită Învierea Mântuitorului, cea de praznic, o laudă Biserica săltând şi mutarea purtătorului de lupte acum
cântând. Căci aceste două bunătăţi împreună merg.
Măreşte străină minunea ta, izvorâtorule de minuni, bunul Glicherie, al cărui bou cu minune l-ai înviat şi pe el
Domnului tău jertfă vie l-ai adus.
Ca să laud mărirea ta umple-mi gura mea de laudă, dând har şi minţii mele, Sfinte Mucenice Gheorghe. Că se
bucură duhul meu când cântă ţie.
Preacurată, cum ai fost Hrănitoare de Prunc cu lapte şi Fecioară mai presus de cuvânt, nu mă pricep de această a ta
înfricoşătoare Taină! Deci cinstind naşterea ta, mă închin ţie, Preasfântă a mea Stăpână.
Cântarea a 6-a. Irmos: Pogorâtu-Te-ai...
Iată ţie şi o rândunea veselă, pe Sfântul Mucenic Gheorghe, de Dumnezeu adunat popor! Te umple pe tine de harul
primăverii în chip minunat. Deci împreună bucuraţi-vă cu bucuria lui toţi.
Chinurile aspre ale grelelor încercări suferindu-le, acelea le-ai socotit ca pe nişte desfătări, răbdând şi cântând
Domnului, mărite; glasul rugăciunilor tale, ca întru o învârtire de tunet a răsunat.
Veseleşte-te şi saltă ceată a luptătorilor, aflând acestei prăznuiri de acum începător pe Sfântul Gheorghe şi vă
bucuraţi împreună cu dânsul ca David, că a Domnului este ziua aceasta.
Şi ai născut şi iarăşi Curată eşti ca şi întâi, înfricoşătoare şi de negrăit naştere, Maică Fecioară care nu ştii de mire,
pe Cel mai presus de ani; Care S-a făcut Prunc precum suntem noi, născându-L mai presus de minte.

Lucrat fiind de Dumnezeu, te-ai arătat lucrător preacinstit al dreptei credinţe, spicele virtuţilor adunându-ţi. Că
semănând cu lacrimi, cu veselie seceri şi luptând cu sânge pe Hristos ai luat. Şi cu rugăciunile tale sfinte, dai
tuturor iertare de greşeli.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cel Ce a mântuit pe tineri...

Doresc a lăuda minunile tale şi iarăşi mă sfiesc; căci dacă vreau să le număr, ele sunt mai mult decât nisipul la
număr. Deci primeşte, luptătorule, această a mea scurtă laudă.
Nu este nici pământ, nici mare, nici cetate, nici pustietate, unde să nu se verse cu adevărat izvoarele cele pline ale
minunilor tale, mucenice; că numele tău cel minunatul în tot pământul se cântă.
Se miră Oastea Îngerească de lupta ta, voievodule, de tine uimindu-se Împăratul îngerilor a iubit frumuseţea ta,
mucenice. Pentru aceasta împreună cu Dânsul pururea a împăraţi te-a învrednicit.
Prealuminate Cort cel de Dumnezeu Lucrat, Sfeşnice cu totul de aur, Năstrapă, Chivotule, Biserică în care
Dumnezeu locuieşte, Toiag care minunat ai odrăslit, Maică fără de bărbat, pe noi cei ce te rugăm păzeşte-ne,
Fecioară, Ceea ce eşti cu multe numiri.
Cântarea a 8-a. Irmos: Această numită...

Cântări ca nişte flori cu bun miros culegând din alt rai, adică din Psaltirea cea de Dumnezeu însuflată, veniţi să
împletim mucenicului cunună luminoasă din cântări împletită, că a biruit surpând puterea satanei.
Vino de spune făcătorule de cântări, proorocule, dreptul acela, care a înflorit ca finicul, cine şi care este? Mult
lăudatul Mucenic Gheorghe este pom cu dulce roadă adevărată, de inimi hrănitor.
Vino, arată-te, întâmpină-ne pe noi cuibul tău, ca un vultur cu aripile de aur încălzindu-ne, pururea ne sprijineşte,
întinzându-ţi aripile tale, că bine este sub umbra ta a ne odihni.
Iată, Aceea pe care mai înainte ai vestit-o, Proorocule, Fecioara care a zămislit fără de sămânţă, Împărăteasa şi
Doamna. Şi ca o Maică a născut pe Împăratul tuturor, rămânând cu totul fără stricăciune: Minune Străină este
naşterea ta, Fecioară.
Cântarea a 9-a. Irmos: Luminează-te, luminează-te...

Rouă preadulce munţilor picuraţi; şi tu mai ales muntele cel sfânt saltă. Dănţuieşte acum şi te bucură luminat, că ai
aflat prea puternic păzitor de munte, pe Marele Mucenic Gheorghe.
Laudă acum împreună toate moştenirile neamurilor, binecuvântează, cântă şi cu un glas strigă: Bucură-te,
Mântuitorule şi bucuria credincioşilor. Bucură-te şi tu, lauda purtătorilor de lupte, Sfinte Gheorghe Preaminunate.
Loviturile cu toiege, strujirile şi bătăile cu vine de bou, încălţămintea cea de fier, groapa cu varul le cinstesc, şi
altele câte ai răbdat, pătimind, mucenice al lui Hristos, toate le fericesc şi roata o sărut.
Sfântul Dimitrie Mucenice, împreună cu Lăudatul Mucenic Gheorghe, că amândoi sunteţi buni, nici acum nu
părăsiţi, păzind locul acesta pururea. Şi toate mulţimile încercărilor împrăştiaţi-le amândoi.
Mărirea, Frumuseţea şi Podoaba credincioşilor, Desfătarea îngerilor şi Mântuirea lumii, Preacurată Maica lui
Hristos Dumnezeu, pe cei ce aleargă la Acoperământul tău, păzeşte-i, Stăpâna mea.

Cu chipurile dreptei credinţe bărbăteşte purtându-te şi înşelăciunea păgânătăţii surpând, mucenice, ai călcat
cutezanţele vrăjmaşului şi cu Dumnezeiască râvnă mintea aprinzându-ţi, ai stins semeţia tiranilor cea fără de
Dumnezeu. Pentru aceasta după vrednicie ai luat cunună, răsplătire pentru chinuri şi dai tămăduiri celor ce aleargă
la tine cu credinţă, purtătorule de biruinţă, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu,
iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Bogăţia de jos, cea de pe pământ, împărţind-o tuturor, mucenice înţelepte, ai moştenit Bogăţia cea Cerească cu
ostenelile tale; căci cu Preacurata Cruce ca şi cu o platoşă te-ai îmbrăcat şi cu ea ai ruşinat cutezanţa tiranilor.
Pentru aceasta cu rugăciunea dai celor ce te roagă pe tine Dumnezeieştile daruri şi hărăzirile de tămăduiri,
purtătorule de biruinţă, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să
dăruiască celor ce prăznuiesc, cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă (2)

Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, împăraţilor ajutător, purtătorule de
biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Cu nevoinţă bună te-ai nevoit prin credinţă, purtătorule de chinuri al lui Hristos şi păgânătatea chinuitorilor ai
mustrat şi jertfă bine primită lui Dumnezeu te-ai adus. Pentru aceasta şi cunună de biruinţă ai luat; şi cu rugăciunile
tale, sfinte, tuturor le dai iertare de greşeli.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut...

Pe cei ce cu fierbinte credinţă şi cu dragoste te cheamă pe tine, mucenice al lui Hristos, purtătorule de cunună,
Sfinte Gheorghe, stând cu totul luminos înaintea Cinstitului Scaun al Celui Ce stăpâneşte toate, cu rugăciunile şi cu
ocrotirile tale, păzeşte-i.
Semănătură de bun soi a lui Dumnezeu te-ai făcut, Mare Mucenice Gheorghe, prin muceniceştile fapte fiind lucrată
şi ca pe o bogăţie strălucită te-a depus în Visteriile Cereşti Căpetenia ostaşilor pe tine, ca pe cel ce vitejeşte te-ai
oştit.
Tare şi cu răbdare te-ai pornit spre lupte, de tine însuţi fiind chemat, Preafericite Gheorghe. Şi întorcând înapoi
tabăra cea cumplită a tiranilor, rugător pentru toţi cei ce te cheamă pe tine, te-ai făcut.
Fericita viaţă cea ascunsă întru Hristos acum primind, Mărite Mucenice Gheorghe, pentru care te-ai nevoit până la
sânge, roagă-te să se mântuiască de toată primejdia cei ce te laudă pe tine cu credinţă, purtătorule de biruinţă.
Cer Cuvântător te-ai arătat Maica lui Dumnezeu, care ai încăput în pântece pe Cuvântul Cel Ceresc, prin Care toate
s-au făcut, cerul şi pământul şi cele mai presus de ele. Pentru aceasta cu îndrăznire roagă-te, să fie mântuiţi cei ce te
laudă pe tine.
Cântarea a 3-a.Irmos: Înflorit-a pustiul..

Cu cununa pătimirii strălucind, mărite, roagă-te Mântuitorului şi Dumnezeu, să izbăvească de toată nevoia pe cei ce
te cheamă pe tine cu bună credinţă, fericite.
Cu bogate străluciri fiind luminat, preaînţelepte, alungă întunecoasa mâhnire şi negura patimilor de la noi, cei ce cu
credinţă te lăudăm pe tine.
Cu nădejdea fiind sprijinit şi cu dragostea şi cu credinţa îngrădindu-te, Sfinte Gheorghe şi cu Puterea lui Hristos
tare făcându-te, înşelăciunea idolilor ai surpat.
Pe Cel Ce a luminat marginile, Preasfântă, L-ai născut cu Trup pe Cel fără de trup şi Care mai înainte de toate este
împreună fără de început cu Tatăl. Pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cu credinţă te cinstim.
Cântarea a 4-a.Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Lăudăm luptele tale, Preafericite Gheorghe, prin care ai surpat capiştile idoleşti şi ai stricat toată înşelăciunea cea
diavolească, preafericite.
Alină tulburarea ispitelor şi a primejdiilor şi toată bântuiala demonilor o goneşte de la cei ce te laudă pe tine ca pe
un ostaş al lui Hristos, vrednicule de laudă.
Răsărit-ai ca o stea purtătoare de lumină, Sfinte Gheorghe, cu vitejia sufletului şi cu tăria credinţei, întunecarea
înşelăciunii gonind, ai mântuit pe cei ce te laudă pe tine.
Mântuire Înfiinţată ai născut Fecioară, care cu bogată milostivire şi cu firească bunătate mântuieşte pe om, şi chipul
cel stricat îl zideşte.
Cântarea a 5-a.Irmos: Cel Ce eşti Luminarea...

Ca cel ce ai mucenicească îndrăznire către Stăpânul, cere cu osârdie mântuire pentru cei ce te laudă pe tine, de
neputinţele sufleteşti mântuindu-i cu rugăciunile tale, mucenice, purtătorule de lupte, Preafericite Gheorghe.
Cu îngereştile cete împreună dănţuind ca un mucenic şi de mărirea cea nemuritoare şi fericită, purtătorule de
cunună, fiind plin, pe cei le aleargă la acoperământul tău, din toată furtuna şi viforul scoate-i.
Izbăveşte-ne pe noi de toată nevoia ca un milostiv, alungând tulburarea păcatului şi a primejdiilor celor de multe
feluri, primind, Hristoase, rugăciunile slujitorului tău Mucenic Gheorghe.
Datoria strămoaşei Eva, Maica lui Dumnezeu, tu ai plătit născând pe Mântuitorul lumii cu Trup îmbrăcat din tine.
Pentru aceasta toţi te fericim pe tine, Fecioară, care eşti cu har Dăruită, cu totul fără prihană.
Cântarea a 6-a.Irmos: De adâncul greşelilor...

Mai presus de fire şi de cuvânt şi de cuget sunt lăudate neîncetat bărbăţiile vitejiei tale, Preafericite Mucenice
Gheorghe.
Împreună vorbitor cu Oastea cerească fiind, fericite şi Dumnezeiască arătare cât este cu putinţă văzând, pe cei ce te
cinstesc pe tine cu credinţă, izbăveşte-i.
În tot chipul fiind adus lui Dumnezeu şi strălucirile minunilor primind, daruri împarţi celor ce au trebuinţă,
Preafericite Gheorghe.
Acum la tine scap, Preacurată, miluieşte-mă prin rugăciunile tale şi mă păzeşte, că poţi câte le voieşti ca o Maică a
Celui Ce toate le poate.

Lucrat fiind de Dumnezeu, te-ai arătat lucrător preacinstit al dreptei credinţe, spicele virtuţilor adunându-ţi. Că
semănând cu lacrimi, cu veselie seceri şi luptând cu sânge pe Hristos ai luat. Şi cu rugăciunile tale sfinte, dai
tuturor iertare de greşeli.
Cântarea a 7-a.Irmos: Porunca cea potrivnică...

Urmând Stăpânului tău, mucenice, de bunăvoie ai alergat la lupte, mărite şi biruinţă luând, Bisericii lui Hristos
păzitor ai fost, pe aceea pururea păzeşte-o cu ocrotirile tale.
Ca un mucenic nebiruit, ca un purtător de lupte, ca un apărător al credinţei neînfruntat, fă-te acum turn neclintit
celor ce te laudă pe tine, Preaînţelepte Gheorghe, îngrădindu-i cu rugăciunile tale.
Înţelepţeşte ai semănat Dumnezeiasca sămânţă şi ai înmulţit-o, udând-o cu curgerile sângelui tău, fericite şi cu
sârguirea ostenelilor şi cu feluri de răni, prin care ai stins semeţia tiranilor.
Fecioară ai rămas şi după naştere; că ai născut pe Dumnezeu Cel Ce hrăneşte pe toţi, pentru mila cea nespusă şi
milostivirea cea multă făcându-Se Om, Preacurată; pe Care acum roagă-L să ne mântuim noi toţi.
Cântarea a 8-a.Irmos: De şapte ori tiranul...

Năvălirea celor cumplite şi a patimilor, a primejdiilor şi a înconjurării celei tulburătoare, asuprelile bolilor şi
meşteşugirile demonilor şi pornirile vrăjmaşilor, potoleşte-le cu rugăciunile tale, purtătorule de cunună, Sfinte
Gheorghe.
Cu toată Lumina Preasfintei Treimi, Preafericite, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, curat fiind strălucit, ca un
mucenic nebiruit, ca un apărător al dreptei credinţe, ca un biruitor de Dumnezeu încunu nat, miluieşte, cerescule
locuitor, cu rugăciunile tale, pe cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă.
Cu cunună duhovnicească în multe feluri fiind împodobit şi cu cunună de împărăţie, cu sceptru fiind înfrumuseţat şi
îmbrăcat în porfiră roşită în sângele tău fericite, împreună împărăteşti cu Împăratul Puterilor.
Pe Cel Ce S-a născut din Tatăl fără de ani şi mai înainte de veci a Strălucit şi toate cele văzute şi nevăzute a făcut,
Fecioară Maică, L-ai născut. Pentru aceasta pe tine, Născătoare de Dumnezeu toate neamurile te mărim.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm si să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
De şapte ori tiranul haldeilor a ars cuptorul nebuneşte pentru cinstitorii de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu
putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare
Cântarea a 9-a.Irmos: Fiul Părintelui...

Neîncetat roagă pe Domnul, pentru noi cei ce te lăudăm pe tine, fericite, ca pe un mucenic al lui Hristos, ca pe cel
ce ai biruit pe tirani, ca pe un gonitor al viclenelor duhuri, ca pe un neadormit păzitor, ca pe un ocrotitor
neînfruntat.
Răsplătiri pentru lupte din destul ţi-a dăruit ţie Stăpânul tuturor. Căruia stându-I înainte cu încredere mucenicească,
de trei ori fericite şi cu veselie pe cei ce te cheamă pe tine păzeşte-i, cu grijă înconjurându-i.
Pământul te-a acoperit şi cerul te-a primit şi s-a deschis ţie lămurit uşa Raiului, în care cu bucurie, purtătorule de
lupte, dănţuind şi ocolind pe cei ce te laudă cu credinţă, cu rugăciunile tale păzeşte-i.
Pe tine Cortul mărturiei te-a închipuit mai înainte, Preacurată, în care erau tablele şi năstrapa şi sicriul cel de aur.
Că precum acela pe acelea, aşa şi tu pe Cuvântul Cel fără de început, în pântec L-ai Încăput Întrupat, Născătoare de
Dumnezeu.

Cu chipurile dreptei credinţe bărbăteşte purtându-te şi înşelăciunea păgânătăţii surpând, mucenice, ai călcat
cutezanţele vrăjmaşului şi cu Dumnezeiască râvnă mintea aprinzându-ţi, ai stins semeţia tiranilor cea fără de
Dumnezeu. Pentru aceasta după vrednicie ai luat cunună, răsplătire pentru chinuri şi dai tămăduiri celor ce aleargă
la tine cu credinţă, purtătorule de biruinţă, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu,
iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Bogăţia de jos, cea de pe pământ, împărţind-o tuturor, mucenice înţelepte, ai moştenit Bogăţia cea Cerească cu
ostenelile tale; căci cu Preacurata Cruce ca şi cu o platoşă te-ai îmbrăcat şi cu ea ai ruşinat cutezanţa tiranilor.
Pentru aceasta cu rugăciunea dai celor ce te roagă pe tine Dumnezeieştile daruri şi hărăzirile de tămăduiri,
purtătorule de biruinţă, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să
dăruiască celor ce prăznuiesc, cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Ilie Iorest, Mitropolitul Transilvaniei

24 Aprilie
Troparul Sfântului Ierarh Ilie Iorest, Mitropolitul Transilvaniei, glasul al 8-lea:

Mărturisitori ai Ortodoxiei şi buni arhipăstori ai Bisericii lui Hristos, îndreptători ai poporului, preafericiţi ierarhi
purtători de biruinţă, Sfinţilor Iorest şi Sava, cei ce v-aţi învrednicit de cununa vieţii, rugaţi-vă Domnului să se
mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...

Stih: Sfinte Părinte Ilie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Slavă aduc lui Dumnezeu, Celui Închinat în Trei Ipostasuri, că a revărsat dar îmbelşugat peste Sfântul Ierarh Iorest,
marele mărturisitor al credinţei; şi mă rog Lui să-mi dăruiască şi mie nevrednicului, har din destul, spre a lăuda
după vrednicie pe acesta.
Mare şi nespusă este înălţimea vieţuirii tale, Fericite Părinte Iorest, că ai ajuns a fi preamărit şi cinstit de întreg
poporul cel dreptcredincios. Pentru aceea, neputincioase sunt cuvintele noastre a te lăuda după cuviinţă; ci
primeşte, o, pătimitorule al lui Hristos şi această puţină osteneală a noastră ce cu dragoste o aducem ţie.
Socotindu-ne nevrednici a-ţi aduce cuviincioasă laudă, pururea pomenite ierarhe al lui Hristos, ne rugăm ca prin
mijlocirea ta, să ni se dea nouă iertare de păcate şi mare milă.
Roagă-te, Maică a lui Hristos Dumnezeu, să fie Blând şi Milostiv credincioşilor Cuvântul pe Care L-ai născut şi a
venit la noi trupeşte, că pe tine te avem Apărătoare şi Ocrotitoare.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut cele deasupra crugului ceresc...
Răsărit-ai din tulpina neamului românesc din Ardeal, Fericite Ierarhe Iorest şi ai fost crescut cu înţelepciune întru
Legea cea dreptmăritoare a Răsăritului. Drept aceea, toţi credincioşii din ţara aceasta cinstesc pomenirea ta cu
dragoste.
Din pruncie te-ai arătat râvnitor întru învăţătura sfinţilor. De aceea părinţii tăi, urmând chemării lui Hristos, ce zice:
lăsaţi pruncii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca acestora este Împărăţia Cerurilor, te-au trimis la
Mănăstirea Putna, dăruindu-te lui Hristos şi Bisericii Lui, preafericite.
În tinereţile tale, ai crescut ca un măslin bine roditor, nevoindu-te întru toată osteneala călugăriei după vrednicie,
sfinţite mărturisitorule al lui Hristos, spre lauda Bisericii şi a poporului ce te-a odrăslit.
Decât Heruvimii şi decât Serafimii mai Înaltă te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu. Că tu ai primit în pântecele tău
pe Dumnezeul Cel Neîncăput, Ceea ce eşti fără prihană. Pentru aceasta toţi credincioşii pe tine, Curată, cu cântări te
fericim.

Vestea vredniciilor tale a ajuns din ţara Moldovei la fraţii tăi cei de un neam şi de o credinţă din Ţara Ardealului.
Drept aceea, preoţii şi poporul întreg într-un glas pe tine te-au ales să le fii întâi stătător în cetatea Bălgradului,
Prealăudate Iorest.
Dumnezeu te-a chemat, prin glasul poporului şi te-a pus păstor al oilor celor cuvântătoare, celor împresurate de
multe ispite şi primejdii de la vrăjmaşii cei hrăpitori şi rău nărăviţi.
În duhul tău laolaltă s-au adunat sufletele fraţilor tăi ardeleni, din al căror trunchi ai ordăslit, ale fraţilor moldoveni,
care te-au adăpat din izvoarele Înţelepciunii Celei Dumnezeieşti şi ale vieţuirii celei călugăreşti şi ale fraţilor
munteni de unde ai primit pecetea arhieriei, Sfinte Ierarhe Iorest, închipuind unitatea duhului şi a credinţei
poporului în dreapta credinţă.
Tu eşti Lauda credincioşilor, Ceea ce nu ştii de mire, Zid şi Liman; căci către Fiul tău rugăciuni aduci, Ceea ce eşti
cu totul fără prihană; şi mântuieşti din primejdii pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te cinstesc, Născătoare de
Dumnezeu Curată.
Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta...

Dintru început, Sfinte Ierarhe Iorest, luminător te-ai arătat poporului, tipărind sfinte cărţi de învăţătură
duhovnicească, bucuria ta fiind întărirea Legii strămoşeşti şi a credinţei celei dreptmăritoare.
Ca învăţător şi îndreptător al poporului te cinstim pe tine, Mărite Iorest, cu adevărat, că ai alungat întunericul
neştiinţei cu lumina predaniilor pravoslavnice, cu cuvântul şi cu fapta, stâlp strălucitor fiind.
Apărător al celor dosădiţi, împotriva celor asupritori te ştim pe tine, mult milostive, Sfinte Iorest, că inima ta ţi-ai
dat din iubire spre mângâiere duhovnicească turmei tale.
Ceea ce ai agonisit, ca o Maică, îndrăzneală către Fiul tău, Preacurată, purtarea de grijă pentru noi cei de un neam
nu o trece cu vederea, rugămu-ne. Că noi, creştinii, pe tine Una către Stăpânul Rugătoare, Milostivă, te-am pus
înainte.

Nicidecum n-ai primit neghina eretică s-o semeni printre spicele grâului celui ales al Bisericii, cum voiau cei rău
credincioşi. Drept aceea, turma ta te cinsteşte acum, Preafericite Iorest!
Vifor cumplit a ridicat împotriva dreptei tale credinţe, neclintit stâlp al Bisericii, voind a te îndupleca spre rătăcirea
ereticilor. Dar laudă şi măresc vitejia ta.
Să se minuneze toţi creştinii de tăria sufletului tău! Că legături, bătăi şi închisoare ai răbdat pentru turma ta şi
pentru credinţa cea curată a Răsăritului; şi în lanţuri ai fost pus, ca să zugrăveşti castelul, tu, cel întru care chipul lui
Hristos s-a zugrăvit cu vopselele frumoase ale chinurilor.
Izbăveşte-ne de cumplitele greşeli cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu Curată, ca să dobândim
Dumnezeiasca Strălucire a Fiului lui Dumnezeu, Cel Ce S-a, Întrupat din tine negrăit, Preacinstită.

Ierarhilor preaîncuviinţaţi ai dreptei credinţe şi apărători ai Bisericii lui Hristos, ocrotiţi pe toţi cei dreptcredincioşi,
care cântă pururea: bucuraţi-vă Sfinţilor Ierarhi Iorest şi Sava, minunaţi mărturisitori ai Domnului.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evreieşti au călcat...

Cu ce graiuri vom lăuda neclintita ta statornicie în credinţă? Că toate încercările şi amăgirile ereticilor ca o pleavă
fără de preţ nu le-ai luat în seamă, Prealăudate Iorest.
Împreună cu tine pătimit-au şi preoţii şi mulţimea de credincioşi, arătând lămurit că turma şi păstorul una sunt şi că
nici bunătăţile acestei lumi şi nici prigonirile vrăjmaşilor nu pot despărţi poporul dreptcredincios de credinţa lui.
Prigoane nespuse ai îndurat de la asupritori, preafericite, luptându-te cu vitejie pentru adevărul Ortodoxiei; şi
cunună de mărturisitor prealuminat ai luat, întărind pe toţi credincioşii spre îndrăznirea în lupta cea bună.
Pe Maica cea Preacurată şi Preasfântă să o lăudăm, că printr-însa izvorăşte nouă Harul darurilor celor mai presus de
minte, ca din izvorul Dumnezeieştii bunătăţi, pe care cu neîncetate cântări să o fericim.

Slobozit ai fost, după multe şi felurite chinuri, dar în ţara păstoriei tale nu ai mai putut sta şi poporul întreg cu
durere te-a petrecut spre surghiun, pe tine, păstorul său.
Cât de luminată este cu adevărat dragostea între fraţi! Că marea Biserică pravoslavnică din Răsărit, dintru dărnicia
credincioşilor săi strâmtorarea ta şi a poporului dreptcredincios o a uşurat.
Cum vom preamări după cuviinţă acest dar nepreţuit al iubirii de fraţi? Cu adevărat Hristos este viu în Biserica Sa
şi călăuzeşte viaţa credincioşilor Săi.
Râu pururea Curgător ne izvorăşti nouă, celor ce năzuim la tine, Maica Luminii! Din care luând dar din destul,
lăudăm naşterea ta, Preacurată şi o înălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a: Irmos: Spăimântatu-s-au de aceasta...

Viaţa ta a luminat vieţile credincioşilor ca o stea strălucitoare; şi numele tău a răsunat, cu vestire mare, până
dincolo de marginile pământului românesc. Drept aceea, pomenirea vredniciilor tale nu s-a stins, Sfinte Ierarhe
Iorest.
Îndulcindu-te de Frumuseţea Cea Prealuminoasă a lui Hristos, celor ce se nevoiesc a te lăuda şi mărturisirea ta a o
urma, dă-le acum belşug de har din lumina ta.
Cântând, te rugăm: mijloceşte neîncetat pentru Biserică, Ortodoxiei biruinţă să se dăruiască asupra protivnicilor,
mântuire credincioşilor şi pace lumii, Prealuminate Iorest.
O, ce înfricoşătoare Minune! Că tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, născând pe Dumnezeu Cuvântul, ai arătat
Taina cea mai înainte de neamuri şi de veacuri, ascunsă întru Dumnezeu, Cel Care a zidit toate.

Chemat fiind din pruncie, te-ai făcut pe tine luminător celor dreptcredincioşi; că păstor al lor fiind ales, ai păzit
credinţa nevătămată şi toate meşteşugirile ereticilor le-ai spulberat, al Ortodoxiei mărturisitor fiind. Pentru aceasta,
toţi credincioşii cu bucurie duhovnicească prăznuim cinstită pomenirea ta, Preafericite Iorest.

Cu supunere îmbrăţişez şi cu dragoste dau închinăciune, cu credinţă, Preacuratei şi Dumne zeieştii tale icoane,
Preacurată, din care izvorăsc tămăduiri sufletelor şi trupurilor celor ce te laudă pe tine, Stăpână, cu adevărat
Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Elisabeta, făcătoarea de minuni

24 Aprilie
Troparul Sfintei Cuvioase Elisabeta, făcătoarea de minuni, glasul al 8-lea:

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat
să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu
îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Elisabeta, duhul tău.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe Faraon cel ce se purta...

Stih: Sfântă Cuvioasă Elisabeta, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind înconjurat din toate părţile de furtunile patimilor şi de valurile cugetelor tulburându-mi-se sufletul,
îndreptează-mă către limanul cel lin al voirilor lui Hristos, prin rugăciunile tale Sfântă Elisabeta, ca să te laud pe
tine.
Fiind împodobită cu harurile fecioriei, de Dumnezeu fericită, din pruncie te-ai logodit prin sihăstrie cu Cuvântul
Cel Curat. Şi ai mers după urmele lui cele purtătoare de viaţă, purtând cu tărie omorârea patimilor, preamărită.
Îndepărtându-te de legătura cea lumească şi alipindu-te de dorirea de Hristos, curată, cugetul trupului l-ai topit cu
postirea. Şi petrecând cu răbdare, nevoindu-te întru bunătăţi şi în osteneli şi în rugăciuni, te-ai învrednicit a face
minuni.
Cu dragoste fierbinte, pururea pomenita, Sfânta Elisabeta dorind de tine, Preacurată, cea care mai presus de cuget ai
născut pe Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl Cel Nedespărţit, s-a făcut vas al Sfântului Duh, strălucind cu virtuţi
Dumnezeieşti, Preasfântă Fecioară.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut...

În Cămările cerurilor cele luminoase te-ai sălăşluit, făcându-te mireasă aleasă Atotţiitorului şi izvorăşti pâraiele
tămăduirilor care usucă curgerile patimilor.
Râvnind Proorocilor Ilie şi Moise, preacinstită, întru lungime de zile ai postit ca aceia, hrănindu-te cu pâinea cea
cerească a vedeniilor celor preaînţelepte, prin harul Dumnezeiescului Duh.
Descoperirea Dumnezeiască s-a dat maicii tale mai înainte de zămislirea ta, fecioară, pentru strălucirea vieţii tale,
ce era să ai prin virtute întru Dumnezeiescul Duh, Mărită Elisabeta.
Cu credinţă dorind Prealăudata Elisabeta de tine, care Singură eşti Locaşul cel Curat al Fecioriei, se bucură
aducându-se Fiului tău, cu cucernicie urmându-ţi, Preacurată.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut Acoperământul boltei cereşti şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte în dragostea Ta,
că Tu eşti Culmea doririlor şi credincioşilor Întărire Unule, Iubitorule de oameni.

Tu prin rugăciunea ta ai omorât şarpele, pe balaurul cel cumplit, prin Putere Dumnezeiască sfărâmând toate
măiestriile vicleanului şi l-ai dat pe el spre mâncarea fiarelor şi a tot felul de păsări, slăvind pe Stăpânul tuturor,
Sfântă Preacuvioasă Elisabeta.
Râvnind obiceiurilor Dumnezeieştilor bărbaţi, cu Putere Dumnezeiască ai împlinit patruzeci de zile negustând nici
un fel de mâncare, ci ai răbdat nemâncând, maică preacinstită, omorând răscolirile trupului cu toată înţelepciunea şi
făcându-ţi viu duhul, de Dumnezeu insuflată.
Numai tu ai purtat în pântece pe Dumnezeu Întrupat, pe Cel Ce dă fiinţă tuturor, pe Care L-a dorit din suflet Sfânta
Elisabeta, logodindu-se cu Dânsul întru Duhul, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Minunea îngerilor, şi demonilor
rană, Preaminunată.

Râurile păcatelor le-ai uscat prin vărsarea lacrimilor şi curgerea de sânge în multă vreme de la femei cucernice,
care au alergat la tine în chip deosebit, ai oprit-o cu harul, Cuvioasă Elisabeta, Prealăudată.
Mulţi ani te-ai lepădat de a gusta pâinea, mărită, curăţindu-ţi sufletul prin ostenelile înfrânării cu cucernicie şi ai
câştigat trăirea cea fără de trup a îngerilor, Sfântă Elisabeta, lauda cuvioşilor.
În tot chipul încredinţându-ţi tot cugetul Domnului, la El te uitai întinsă cu ochii minţii şi ai inimii. Şi în trei ani nu
te-ai uitat la cer, ci la pământ ca ceea ce erai din pământ, de Dumnezeu mărită.
Mai presus eşti decât Puterile cele de sus, Fecioară, născând pe Cuvântul Tatălui, Cel împreună fără de început şi
împreună Veşnic, cu ale Cărui luminări luminându-se purtătoarea de Dumnezeu, a risipit negura patimilor.

Dorind a câştiga sihăstreşte mila lui Dumnezeu, din copilărie te-ai lepădat de a gusta untdelemn, veselindu-te cu
adăugarea ostenelilor, ceea ce eşti preacinstită.
Viaţa ta cea luminată s-a împodobit cu virtuţile, adormirea ta a strălucit cu sfinţenie prin minuni, alungând pe
demoni şi prin Dumnezeiescul har ai risipit viforul patimilor.
Luptându-te cu frigul şi cu îngheţul, cu goliciunea trupului, ai suferit cu tărie arsura soarelui, Preamărită Elisabeta,
întărindu-ţi nădejdile la încălzirea cea de sus.
Zămislit-ai în pântece pe Cel mai înainte de veci şi ai născut cu Trup pe Cel din fire fără de trup şi cu lapte ai hrănit
pe Hrănitorul tuturor, Preacurată Maica lui Dumnezeu, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă.
Irmosul:
Tine am strigat şi mă ajuţi Dumnezeu mântuirii mele.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evreieşti în cuptor...
Cuget Dumnezeiesc ai avut că aţi vieţuit cu îngerii, curată, priveghind cu căldură şi cu osârdie cântând: Bine
cuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.
Mână de îndurare întinzi şi dai sănătate celor ce aleargă şi cu credinţă se apropie de moaştele tale, întărirea
sihaştrilor, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu.
Minuni mari săvârşind şi slujitoare arătându-te Domnului, Preacuvioasă Elisabeta Cinstită, către Dânsul te-ai mutat
acum, împreună cu cuvioşii, cântând: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Vezi-mi supărarea pe care mi-a adus-o mulţimea răutăţilor mele, Fecioară şi mă răpeşte din gheena focului, pe
mine care strig: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori tiranul...

Cei ce pururea se apropie de racla moaştelor tale, toate cererile cu evlavie le iau, slăvind totdeauna şi mărturisind
pe Dumnezeu, Care a primit cinstitele tale nevoinţe, către Care tu strigi neîncetat: preoţi binecuvântaţi-L, popoare
Cu Duhul fiindu-ţi luminaţi ochii inimii, ai dăruit vedere celui ce cu credinţă a alergat la cinstitul tău mormânt, căci
te-ai îmbogăţit cu îndelestularea tămăduirilor de la Hristos, către Care, cuvioasă, strigi: preoţi binecuvântaţi-L,
Ca un soare luminos ai răsărit pe pământ, Sfântă Preacuvioasă, Preacinstită Elisabeta, luminându-te cu virtuţi le
cele Dumnezeieşti şi trimiţând razele sfinţitelor tale minuni, din care cei ce se împărtăşesc, strigă: tineri
binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Purtător de Trup ai născut şi în braţe ai ţinut pe Domnul Iisus, pe Cel Ce toate le ţine cu Semnul Cel Atotputernic al
voii Sale, Preacurată Fecioară. Pentru aceea te lăudăm ca pe Maica lui Dumnezeu, cu laude strigând: preoţi
binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Irmosul:
De şapte ori tiranul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia de
Putere mai bună izbăviţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare

Dorit-ai curat să vezi Frumuseţea Cea Înţelegătoare a Mirelui tău şi cu căldură strigai Lui: Unde eşti culcat? Şi
unde păstoreşti? Să mă odihnesc la Tine şi să mă desfăt de veseliile Tale, mărind bunătatea Ta.
O, minune! Cum după îngropare şi după punerea de demult în mormânt, se văd moaştele tale zăcând nestricate,
dăruite şi luminate cu semne şi cu minuni şi dăruiesc izvoare de tămăduiri credincioşilor în toate zilele.
Înţelepciune ai avut în suflet, smerire şi Dumnezeiască blândeţe, credinţă nestricată; şi împreună cu nădejdea, ai
avut dragoste Dumnezeiască, stând în rugăciuni de toată noaptea către Dumnezeu; şi luminându-te cu strălucirile
cele de acolo, te-ai luminat foarte, Sfântă Elisabeta.
Milostiveşte-Te spre mine, Mântuitorule, Cel Ce Te-ai născut şi pe Aceea care Te-a născut ai păzit-o Nestricată
după naştere. Când vei şedea să judeci faptele mele, să-mi treci fărădelegile şi păcatele mele, ca un Preabun şi
Milostiv, Bunule şi Iubitorule de oameni.
Irmosul:
Spăimîntatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte
şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile
Cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

Ostenelile înfrânării le-ai suferit şi ai primit darul nepătimirii şi al tămăduirilor, Sfântă Elisabeta de Dumnezeu
insuflată: a tămădui tot felul de boli şi a alunga lucrarea duhurilor necurate, ceea ce eşti vrednică de laudă. Roagă
pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Sava Brancovici, Mitropolitul Transilvaniei

24 Aprilie
Troparul Sfântului Ierarh Sava Brancovici, Mitropolitul Transilvaniei, glasul al 8-lea:

Mărturisitori ai Ortodoxiei şi buni arhipăstori ai Bisericii lui Hristos, îndreptători ai poporului, preafericiţi ierarhi
purtători de biruinţă, Sfinţilor Iorest şi Sava, cei ce v-aţi învrednicit de cununa vieţii, rugaţi-vă Domnului să se
mântuiască sufletele noastre.

Stih: Sfinte Părinte Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De la Dumnezeu luând darul cel dătător de lumină, Sfinte Ierarhe Sava şi luminător arătându-te, ne străluceşti nouă
ca un păstor adevărat al Bisericii lui Hristos. Deci, după vrednicie te lăudăm.
Cum vom lăuda pe Sfântul Sava, bunul luptător al Ortodoxiei şi în ce cuvinte vom cânta nevoinţele lui cele mai
presus de cuvânt? Ci, o, tu, pătimitorule al lui Hristos, primeşte şi această laudă ce aducem ţie.
Nu ştim ce să lăudăm mai mult întru tine, mărturisitorule al dreptei credinţe, că în toate întreci pe cei muritori. De
aceea şi noi acum, mărindu-te pe tine, preamărim pe Dumnezeu, Cel Ce Se arată Minunat întru Sfinţii Săi.
Toate armele înşelătorului vrăjmaş, Preacurată Fecioară, desăvârşit au lipsit, de când a fost rănit cu suliţa Cuvântul
Cel Ce S-a Sălăşluit în pântecele tău cel Neîntinat. Cu a Cărui dulce dorire ne rugăm să se umple acum şi inimile
noastre.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine, Biserica Ta...

Mlădiţă răsărită din viţa dreptmăritoare a Brancovicilor, din pruncie te-ai arătat a fi dăruit cu multă înţelepciune şi
cu nestinsă tragere spre învăţătură şi spre viaţa cea duhovnicească.
În tinereţile tale, ai petrecut ani îndelungaţi la Mănăstirea Comana, unde ca dintr-un fagure al duhovniceştii
îndulciri ţi-ai hrănit sufletul cu vieţuirea cea prealuminată în Hristos.
Iscusit ai fost şi în învăţătura de carte şi în viaţa cea duhovnicească şi ai cunoscut dreapta credinţă a poporului
românesc de pretutindeni. Drept aceea, te-ai alipit de Hristos şi de turma ta, dreptcredincioasă, pururea pomenite.
Îngerul Gavriil bucuria cea mai presus de cuvânt ţi-a vestit ţie: Bucură-te, Locaşul lui Dumnezeu, întru care a Se
Sălăşlui a binevoit.
Cântarea a 4-a. Irmos: Văzându-Te Înălţat...

Soborul Inăului şi poporul întreg, cunoscând destoinicia ta nu numai în ştiinţa de carte şi în viaţa cea
duhovnicească, ci şi călăuzirea oamenilor spre mântuire, cu sărbătorească bucurie te-au ales întâi stătător Sfinte
Ierarhe Sava, ca să-i îndrumi prin vitregia vremii la Lumina Cea Neînserată a Fericirii Celei Veşnice.
Povăţuit de unchiul tău, crescut-ai din tinereţe întru nevoinţe mănăstireşti; dar voia lui Dumnezeu o chemare mai
înaltă ţi-a hărăzit; pentru aceea, arhierie ai primit de la mitropolitul Ţării Româneşti, Preafericite Sava.
Încă tânăr fiind, soborul preoţilor şi al mirenilor, adunat în cetatea de scaun, cu voia lui Dumnezeu, te-a ales pe
tine, Fericite Sava, Mitropolit al Ardealului, ca pe cel mai învrednicit de o cinste ca aceasta.
Cu naşterea Fiului tău, Fecioară, a încetat blestemul Evei. Pentru aceea, cu veselie mărturisindu-te pe tine, cu
adevărat Născătoare de Dumnezeu, te fericim.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne, lumina mea...

Veselitu-s-au cu multă şi negrăită bucurie voievodul Ţării Româneşti şi toţi vlădicii de alegerea ta, Sfinte Ierarhe
Sava, ca Mitropolit al Ardealului; şi cunoscând deplina ta vrednicie, sfinţirea ta au prăznuit-o cu strălucire de
negrăit, preamărind pe Hristos.
Poporul întreg tresaltă de bucurie, lăudând pe Hristos, când te-a văzut chip îmbunătăţit stând pe scaunul
vredniciilor Sfântului Iorest, bine ştiind că vrednic urmaş al lui vei fi cu adevărat, Preafericite Sava.
Cine te-a întrecut pe tine, Prealăudate Sava, întru evlavie, întru curăţia vieţii, întru smerenie? Sau cine era mai
presus de tine, întru cunoaşterea Dumnezeieştilor învăţături şi întru viaţa duhovnicească? Drept aceea, toţi ne
bucurăm, că cinsteşti cu adevărat treapta în care ai fost chemat.
Tirania morţii ai călcat-o, Maica lui Dumnezeu, născând Viaţa Cea Nemuritoare, Preacurată; pentru aceasta ţie
strigăm: Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, Prealăudată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne...

Mângâiere ai fost pentru greu apăsatul popor, Preafericite Sava, ca o lumină în sfeşnic pe toţi luminând.
Ajutor frăţesc ai primit din marea ţară a Pravoslaviei, când ai căutat la cei de o credinţă cu noi, ocrotirea Bisericii
tale, preasfinte ierarhe şi mărturisitorule al lui Hristos, Sfinte Sava.
O, cum se înfrăţesc prin Ortodoxie popoarele toate, simţindu-se una întru Hristos Iisus. Drept aceea, te rugăm,
Preasfînţite Părinte Sava, să întăreşti, cu ocrotirea ta, frăţietatea între dreptcredincioşii creştini de pretutindeni.
Lurninează cu Cel Născut al tău toate marginile, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, că tu te-ai arătat Curată din
veac, răsărind pe Soarele dreptăţii.

Ierarhilor preaîncuviinţaţi ai dreptei credinţe şi apărători ai Bisericii lui Hristos, ocrotiţi pe toţi cei dreptcredincioşi,
care cântă pururea: bucuraţi-vă Sfinţilor Ierarhi Iorest şi Sava, minunaţi mărturisitori ai Domnului.
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...

Ca o corabie în mijlocul valurilor înviforate ale mării, aşa era Biserica ta, mult ostenitorule, Sfinte Sava, pândită
fiind de tot felul de primejdii.
Năpăstuită şi apăsată de nedreptăţi era turma ta, Sfinte Ierarhe Sava! Că nici o milă nu avea de nicăieri, fără numai
milostivirea cea fără de margini a lui Hristos.
Îndurat-ai năpăstuiri, viclene uneltiri, mincinoase pâri, ameninţări nenumărate, Preafericite Sava! Ci, ai stat
neclintit împotriva prigonitorilor Ortodoxiei, ca o stâncă tare din Muntele cel Sfânt al Domnului.
Ceea ce eşti Locaş Sfinţit şi Dumnezeiesc al Celui Preaînalt; Bucură-te, că prin tine s-a dat Bucurie, Născătoare de
Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Ca odinioară Daniel în groapa leilor, aşa erai tu, Sfinte Ierarhe Sava, în mijlocul adunării celor nelegiuiţi şi a
vrăjmaşilor ce se aruncau asupra ta cu mincinoase grăiri.
Aruncat fiind în focul chinurilor, ca şi tinerii în cuptorul cel cu foc şi tu Sfinte Ierarhe Sava, îndelung răbdătorule,
n-ai încetat a mărturisi pe Hristos.
Îngerii în cer se minunează de vitejia luptelor tale şi Hristos te încununează acum cu cununa cea neveştejită a
Măririi celei veşnice; pentru aceea cânţi neîncetat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Locaş Luminii Celei Neapuse te-ai făcut, Preacurată, că ai născut Lumina celor din întuneric şi din umbră, care
luminează pe toţi cu darul cunoştinţei de Dumnezeu. Căruia neîncetat credincioşii cântă: tineri binecuvântaţi, preoţi
lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Irmos:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis; şi puterea focului au stins, cu fapta
bună încingându-se tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva, cu adevărat...

Pe podoaba ierarhilor ardeleni pravoslavnici, Sfântul Sava, pătimitorul, pe stâlpul adevărului şi întărirea Bisericii,
pe apărătorul Ortodoxiei şi luptătorul cel încununat cu slavă, toţi credincioşii îl mărim cu un glas, aducând lui
Hristos laudă în veci.
Păstor şi învăţător înţelept te-ai arătat, ca o ancoră tare, păstrând corabia Bisericii nesmulsă de valurile eretice; şi
prin nevoinţele tale de viteaz mărturisitor, lămurit diamantul credinţei tale ai vădit. Pentru aceasta credincioşii după
cuviinţă te laudă.
De sus spre noi, cei ce-ţi cântăm ţie, priveşte cu milostivire, pururea mărite mărturisitorule al lui Hristos! Poporului
dreptcredincios dăruieşte-i pace şi biruinţă, iar nouă tuturor iertare de păcate şi bogată milă.
Inima mea cea neroditoare de fapte bune, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, arat-o de roadă aducătoare,
Fecioară, Ceea ce te-ai născut din cea stearpă, prin rânduiala Celui Ce a făcut toate cu voia, ca să te măresc pe tine,
cea Prealăudată.

Fost-ai ca un stâlp neclintit al Ortodoxiei şi ca o cetate nebiruită, mult pătimitorule şi Prealăudate Sava; şi cu
îndrăzneală ai călăuzit turma ta la izvoarele apei celei netulburate de gâlceava eresurilor, propovăduind predania
cea adevărată şi neînspăimântându-te nicidecum de puterea şi de vicleşugul celor potrivnici. Pentru aceasta,
preaslăvind pe Hristos, Cel Ce a lucrat minunat întru tine, lăudăm după cuviinţă vredniciile tale.

Cu supunere îmbrăţişez şi cu dragoste dau închinăciune, cu credinţă, Preacuratei şi Dumne zeieştii tale icoane,
Preacurată, din care izvorăsc tămăduiri sufletelor şi trupurilor celor ce te laudă pe tine, Stăpână, cu adevărat
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Sava Stratilat

24 Aprilie
Troparul Sfântului Mucenic Sava Stratilat, glasul al 5-lea:

Lepădând dregătoria şi cinstea cea pământească, înaintea chinuitorului, împăratului celui viclean ai mărturisit pe
Hristos Dumnezeu şi pentru El multe patimi ai suferit, mărite. Pentru aceasta te-ai încununat cu cununa
preafrumoasă a biruinţei, de la Împăratul Cel Ce peste toţi împărăţeşte, luminat împodobindu-te. Şi cu Oştile cele
cereşti stând înaintea lui Hristos, Sfinte Mucenice Sava, roagă-te să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniţi popoare...

Tu firea noastră mântuind din porţile iadului, Doamne, l-ai închis pe acesta întru întunericurile cele veşnice şi
omorând moartea ai izvorât viaţă.
Lăsând ostăşia cea de pe pământ, prin nevoinţele cele Dumnezeieşti, mărite, murind, te-ai numărat cu cetele şi cu
Oastea cerească, Mărite Sava.
Cu Putere de sus îmbrăcându-te, înţelepte, neclintit şi nebiruit te-ai arătat împotriva vrăjmaşilor, cu vitejie biruind
lupta lor, preamărite.
Luminându-te pururea, ai strălucit ca un luminător în noaptea înşelăciunii, drept propovăduind tuturor pe Soarele
Hristos şi alungând întunericul necredinţei.
Din pământul cel mai dedesubt ne-a scos pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce S-a născut din tine. Şi prin Învierea Sa,
ca un Milosârd, a adus către viaţa cea veşnică, pe cei ce pururea te laudă pe tine.
Puterea luptătorului şi stăpânirea morţii surpând Hristos, a înviat cu Învierea Sa firea noastră şi a întărit-o.
Dragostea lui Hristos cea plină de căldură Dumnezeieşte aprinzându-te, preaînţelepte şi îndepărtându-te de toate
cele pământeşti şi stricăcioase, ţi-a arătat înşelăciunile vrăjmaşului.
Cunoscând pe Unul Ziditorul Domnul, Cel Ce S-a dat pe Sine spre mântuirea oamenilor, pentru El ai dat sângele
tău Sfinte Sava, pentru răsplătirea cea care va să fie.
Tirania morţii a încetat şi s-au stricat vistieriile iadului prin Învierea Celui Ce S-a născut din tine, Preacurată şi s-au
umplut vistieriile de viaţă.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Dumnezeule...

Cu sabia cuvintelor tale celor adevărate, cu vitejie ai tăiat alcătuirile înşelăciunii, Mărite Mucenice Sava.
Frumuseţea cea înflorită a trupului adevărata arătat întru tine buna podoabă cea Dumne zeiască a sufletului tău,
rabdătorule de chinuri.
Cu bărbăţia sufletului ce a crescut întru tine, mărite, ai biruit prin patimă pe luptătorul cel vechi.
Fiul tău Fecioară scoţând pe om de la fiara cea ucigătoare, către viaţă l-a mutat pe el.

Tu cu îngroparea trupului ai biruit pe potrivnicul nostru şi ca un Dumnezeu sfărâmând iadul prin Învierea Ta, ai
înviat pe morţii cei ce Te-au preaslăvit pe Tine.
Prin frumuseţea cea cu înţelepciune a făpturilor, ai cunoscut pe Stăpânul tuturor, pentru aceasta şi pătimind pentru
Dânsul, te-ai învrednicit cununilor.
Câştigând darurile cele Tainice ale lui Hristos, mărite şi Dumnezeieşte luminându-te cu strălucirile cele fără de
pizmă, te-ai arătat în lume luminător, mărite.
Izvorul vieţii Întrupându-Se din tine, Născătoare de Dumnezeu şi înviind, a izvorât firea celor de pe pământ născuţi
şi ca un Dumnezeu a adăpat-o cu apele nemuririi.
Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor...

Tu Hristoase, Cel Ce de bunăvoie ai socotit a muri pentru noi, prin moarte pierzând moartea ai înviat pe cei morţi şi
i-ai slobozit din legăturile ei.
Stropindu-te cu sângele cel Dumnezeiesc al lui Hristos de spurcăciunile capiştilor idoleşti te-ai îndepărtat, Mărite
Sava şi cu lumina harului te-ai îmbrăcat.
Scăpând de gerul înşelăciunii, ai ajuns la primăvara cea lină şi te-ai luminat cu cunoştinţa lui Hristos, mărite.
Pe noi cei stricaţi cu păcate, Fiul tău, Preacurată, prin Învierea Sa ne-a înnoit şi prin har ne-a făcut dumnezei.

Nebiruit voievod arătându-te, meşteşugirile barbarilor le-ai biruit şi pătimind prea tare, mărite, mulţimea
vrăjmaşilor celor nevăzuţi ai înfrânt; pentru aceasta cunună de biruinţă ţi-ai împletit. Roagă-te lui Hristos,
Preafericite Sava, pentru noi, ce cu credinţă te cinstim pe tine.
Cântarea a 7-a. Irmos: Chipului de aur...

Ca un mort de bunăvoie adormind cu trupul în mormânt Hristos, pe morţii cei din veac, cei ce dormeau în iad, i-a
deşteptat. Şi prin Învierea cea purtătoare de viaţă a înviat pe cei ce strigau: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti
cuvântat.
Arma cuvintelor celor Dumnezeieşti ca o sabie ţinând, ai înfipt-o în inimile necredincioşilor, înţelepte şi ai rănit
fărădelegile cele înşelătoare ale potrivnicilor şi ai strigat: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Împiedicat fiind de vrăjmaşi, nu ţi-ai clătinat sufletul, nici ai rămas biruit, căci ai avut pe Hristos, Cel Ce privea şi
te întărea pe tine neclintit, Sfinte Mucenice Sava, Căruia ai şi strigat şi cu mulţumire ai cântat: Dumnezeul
părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Pe vrăjmaşul l-ai supus mort sub picioarele tale, pătimitorule şi înşelăciunile ca o dobândă ai luat şi ai dat
Stăpânului tuturor pe cei ce cu credinţă strigă: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Firea omenească cea stricăcioasă îmbrăcându-se întru tăria stăpânirii, prin învierea naşterii tale, Fecioară
Prealăudată, cu bărbăţie s-a într-armat asupra morţii şi ca pe o Maică Curată a Nemuririi şi a Vieţii te laudă pe tine.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cel Ce...

Pe aflătorul morţii, prin moartea ta cea trupească, Îndurate, omorând, pe acesta l-ai arătat tuturor oamenilor veşnică
moarte. Pentru aceasta, Viaţă şi Nestricăciune, te înălţăm pe tine.
Prin baia botezului curătindu-te de toată întunecimea necredinţei şi de închinăciunea idolilor, curat te-ai apropiat
către Ziditorul, vitejeşte răbdând în privelişte, Sfinte Mărite Sava.
Prin cuvântul tău cel de miere izvorâtor şi cu privirea cea blândă, minunând pe chinuitorul, ai pus împotriva lui
fapte de biruinţă şi ai strigat: pe Tine, Doamne, Te înălţăm în veci.
Începătorul vieţii mele cu trup apropiindu-se de moarte, a omorât-o şi a înviat pe cei ce cu dragoste te laudă pe tine
Fecioară şi-L preaînalţă pe Dânsul în veci.

Tu rupând cele dinăuntrul iadului, Îndurate, ca un Puternic iadul L-ai sfărâmat şi lumea cea lipsită ai umplut-o de
Mărirea Cerească, ridicând şi înviind pe morţi şi prin socotinţa Ta ai înălţat pe toţi oamenii.
Prin cuget suindu-te la înălţimea cunoştinţei celei Dumnezeieşti, răbdătorule de chinuri, ai lăsat înşelăciunea care
trăgea în jos; şi cu aripile chinurilor te-ai înălţat către Dânsul cu deadinsul, mărind şi lăudându-L pe El, ca pe un
Bun.
Săgeţile chinuitorilor socotindu-le ca nişte săgeţi de prunci, prin Puterea lui Hristos le-ai dat în lături, având pe
Hristos împreună Luptător şi Ajutător ţie pururea; pe Care cu credinţă şi cu dragoste neîncetat L-ai slăvit.
Strălucit-a Fiul şi Dumnezeul tău, Fecioară, înviind din mormânt şi a umplut lumea cu Dumnezeiască strălucire şi
laudă. Şi cu Lumina Nestricăciunii a luminat pe cei ce cu credinţă, ca pe un Nor Luminos, te laudă pe tine.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...

Arătându-te nebiruit voievod ai biruit înşelăciunile barbarilor şi cu tărie pătimind, ai biruit taberele vrăjmaşilor
celor nevăzuţi; roagă-te pentru noi cu deadinsul, Preafericite Mucenice Sava, cei ce cu credinţă te lăudăm pe tine.
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu

25 Aprilie
Troparul Sfântului Apostol şi Evanghelist Marcu, glasul al 3-lea:

Învăţat fiind de Apostolul Petru, te-ai făcut Apostol al lui Hristos şi ca un soare ai strălucit marginilor, podoaba
alexandrinilor ai fost, fericite, căci prin tine Egiptul s-a eliberat de înşelăciune şi ca un stâlp al Bisericii, prin
învăţătura ta cea Evanghelică pe toţi ai luminat. Pentru aceasta luminat cinstind, pomenirea ta prăznuim, de
Dumnezeu grăitorule Sfinte Apostole Marcu; roagă pe Dumnezeu Cel Înduplecat prin tine, să dăruiască iertare de
greşeli sufletelor noastre.
Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Dreapta ta cea purtătoare...
Stih: Sfinte Apostole şi Evanghelist Marcu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe Apostolul Marcu văzătorul de Dumnezeu lăudându-l, chem harul Duhului, ca, insuflându-mi mie luminat, să-mi
gonească neştiinţa şi Dumnezeiască bogăţie de înţelepciune să-mi dăruiască.
Pe al tău de Dumnezeu grăitor, cu lumina harului luminându-l, l-ai trimis lumii Mântuitorule, Cuvinte al lui
Dumnezeu, ca un pricinuitor al celor bune, care a Ta venire nouă ne-a binevestit.
Apostolului Petru cel înţelept ucenic fiind şi îmbogăţindu-te cu a aceluia primire de fiu, Sfinte Apostole Marcu cel
întru tot cântat, tăinuitor te-ai arătat Tainelor lui Hristos şi împreună moştenitor Măririi Lui te-ai făcut.
Cel Ce pe egipteni în adânc i-ai înecat, în nor şezând, Acela a venit din tine, Preacurată, la egipteni mai pe urmă şi
prin Apostolul Marcu pe aceia din înşelăciune i-a izbăvit.
Cântarea a 3-a: Irmos: Însuţi Cel ce ştii...

Pe Tine, Hristoase, Înţelepciunea Cea Ipostatnică, Care Te-ai arătat la toată lumea, Stăpâne şi viaţă ai dăruit şi pe
oameni i-ai luminat, Te-a propovăduit, cu Razele Tale fiind strălucit, slujitorul Tău, Apostolul Marcu, Iubitorule de
oameni.
Izvorul înţelepciunii cel pururea curgător primindu-l Hristoase, însuşi văzătorul Tău, Apostolul Marcu, ca un râu
vuind, a udat marginile pământului cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu, arătând proorocia Ta cea adevărată,
Iubitorule de oameni.
Apostolului Petru urmând, înţelepte, ca un ucenic al lui, înţelepţeşte ai aşezat Evanghelia, lumina teologiei luând de
la dânsul, Apostole şi venirea lui Dumnezeu în Trup ai vestit-o prealuminat.
În braţe Fecioreşti de demult fiind purtat, altarele Egiptului cele diavoleşti Tu le-ai sfărâmat şi la aceasta iarăşi ai
trimis pe Sfântul Marcu să facă pe toţi să cunoască Întruparea Ta şi Dumnezeiască Taina Ta, Hristoase al meu.
Cântarea a 4-a. Irmos: Munte Umbrit...

În tot pământul a ieşit vestirea ta şi la marginile lumii cu strălucire puterea cuvintelor tale, înţelepte, precum zice
David, luminat propovăduieşte mântuirea şi înnoirea noastră.
Pe Dumnezeiescul şi Preaînţeleptul Marcu, ca pe un propovăduitor şi tainic învăţător al harului, cel ce a vestit
tuturor Lumina Cea Neapusă şi cu razele propovăduirii sale a luminat lumea, cu cântări să-l lăudăm.
Picioarele tale, după proorocie, s-au înfrumuseţat, căci ai binevestit nouă luminat Pacea Cea mai presus de cuvânt,
de Dumnezeu primite, care prin Trup s-a arătat marginilor, spre mântuirea şi înnoirea noastră.
Pe Norul cel Fecioresc Cuvântul fiind purtat, sfaturile egiptenilor şi gândurile cele împotriva lui Dumnezeu nebune
socotindu-le, le-a stricat prin învăţăturile Dumnezeiescului Marcu, ca un Milosârd, spre mântuirea şi înnoirea
noastră.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce ai luminat...

Picat-ai dulceaţa dreptei credinţe din Dumnezeieştile ploi ale cuvintelor tale, arătându-te cu harul, peste tot fiind
strălucit, luminat cu Razele Soarelui Celui Înţelegător, Preafericite Marcu, de Dumnezeu primite.
Din Casa Domnului izvor ai ieşit şi adăpi inimile cele uscate cu apele Duhului din destul, învăţând ca să aducă rod
în loc de nerodire, Apostole.
Tu al marelui Apostol Petru fiu ai fost şi cu învăţăturile lui fiind luminat totdeauna, sufletele celor ce au venit la
tine cu căldură le-ai luminat, Apostole al Domnului, Sfinte Marcu.
Ca un Om Născut din Fecioară, egiptenilor Te-ai arătat, Hristoase, Cel Ce ai Strălucit din Tatăl mai înainte de
zidirea lumii; cărora pe Apostolul Marcu l-ai uns, ca să-i înveţe pe ei înţelepteşte Tainele cunoştinţei de Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Înconjuratu-ne-au pe noi...
Pogorât-ai sprânceana celor fărădelege, Doamne şi ocara cea mândră ai smerit, pe Apostolul Tău arătându-l
purtător de biruinţă cu puterea Ta. Că Tu eşti Tăria celor neputincioşi şi Îndreptarea.
Cununa nădejdii, mărite, cu care acum ne încununăm, ai propovăduit-o cu cuvintele tale, pe Ziditorul făpturii, Cel
spre mărirea noastră arătat în firea trupului, înţelepte Apostole Marcu.
Petru Apostolul, mărite, pe tine luminat cu taină te-a învăţat de ai scris cinstita Evanghelie, arătându-te slujitor al
harului, că tu ne-ai tâlcuit nouă lumina cunoştinţei de Dumnezeu.
Egiptul cel ce era mai înainte întru întuneric, Doamne, prin Fecioara, Dumnezeiasca Maică, l-ai luminat, ca un
Prunc mergând la el şi ai surpat capiştile lui cu învăţăturile Apostolului Marcu, de Dumnezeu grăitorul, Iubitorule
de oameni.

Harul Duhului primind dintru înălţime, împletirile ritorilor le-ai stricat, Apostole şi pe toţi păgânii vânându-i,
vrednicule de laudă, Sfinte Apostole Marcu, Stăpânului tău i-ai adus, propovăduind Dumnezeiasca Evanghelie.

Arătându-te săditură a Apostolului Petru de Dumnezeu sădită şi mucenic tare şi tăinuitor şi Apostol al lui Hristos,
ai vărsat marea învăţăturilor şi lumea ai veselit, Apostole Marcu, rugându-te să ne mântuiască pe noi.
Cântarea a 7-a. Irmos: Pe tine Născătoare de Dumnezeu...

Cu Dumnezeieştile fulgere fiind aprins, cu răsfrângerile cele luminoase cu Taină le-ai răspuns în schimb,
Preafericite Apostole Marcu, că ai propovăduit pe Cuvântul Cel fără de trup a fi Întrupat, pe Dumnezeul părinţilor
Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Cu Puterile cele Dumnezeieşti lucrătoare, Atotfăcătorule, pe ucenicul cel de Dumnezeu grăitor într-armându-l,
făcător de minuni pe el l-ai săvârşit, că bolile a alungat şi neputinţele a vindecat, propovăduindu-Te pe Tine
Dumnezeu Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Pe mai marele cetei Apostolilor avându-l învăţător, pe Dumnezeiescul Petru, următorilor lui te-ai arătat, că toată
plinirea Bisericii ai îndreptat, lăudând pe Dumnezeul părinţilor Cel Lăudat şi Preaslăvit.
Stâlp în Egipt scrisoarea Evangheliei tale însuţi ai pus-o, Celui Ce S-a născut fără de sămânţă din Dumnezeiasca
Maică, urmând cuvintelor Proorocului Isaia, prealăudate, vestind pe Dumnezeul părinţilor Cel Lăudat şi Preaslăvit.

Pe Cuvântul Cel Născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii, pe Hristos, Care S-a îmbrăcat în firea omenească, L-ai
propovăduit, mărite şi ai strigat: toate făpturile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Pe Hristos, Cel Ce S-a dat Însuşi pe Sine Răscumpărare pentru păcatul nostru şi prin patimă a ridicat pe cei căzuţi,
L-ai preaslăvit, mărite şi ai strigat: toate făpturile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Învăţăturii Apostolului Petru celei înţelepte, Sfinte Apostole Marcu, plecându-te preaînţelepţeşte prin scrisori ai
tâlcuit cinstita Evanghelie credincioşilor, celor ce strigă: toate făpturile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru
toţi vecii.
Ca pe un Prunc purtând Fecioara pe Emanuel, a venit la egipteni, cărora ca o stea luminoasă Sfântul Marcu a fost
trimis, care a strigat: toate făpturile pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînâlţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Chipul naşterii tale...
Ajungând la Izvorul Cel Neajuns al Strălucirii Celei Întreit Luminătoare, de Dumnezeu grăitorule, mai curat şi mai
limpede te desfâtezi cu îndumnezeirea cea mai presus de gând, împreună cu îngerii dănţuind neîncetat,
preasfinţitule.
Făcându-te părtaş învăţăturii Apostolului Petru şi Dumnezeieştii propovăduiri, în cereştile Corturi locuieşti
împreună cu dânsul, de Dumnezeu grăitorule, fericite; cu care împreună te rogi pentru noi, Sfinte Apostole Marcu.
Lumina Cea Întreit Unită şi iarăşi cu minune Întreită întru Unime ai propovăduit-o cu bună credinţă, Preaînţelepte
Apostole Marcu, fiind luminat cu raza harului. Pentru aceasta te rugăm: roagă-te pururea pentru noi.
Sfântul Marcu, Cinstitul Apostol, arhiereu s-a dăruit egiptenilor, la care ca un Prunc a venit Întrupându-Se din
Curata Fecioară, Dumnezeiasca Maică, Domnul Slavei, pe Care lăudându-L Îl slăvim.

Surpând semeţia cea idolească şi doritor de Patimile Mântuitorului, Apostole Marcu, din cer te-ai arătat lumii,
izvorând tuturor minuni şi ai fost învăţător neamurilor. Pentru aceasta întru cântări lăudând şi cu credinţă mărind,
după vrednicie cinstim pomenirea ta, de Dumnezeu grăitorule, preabogate; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare
de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc sfântă pomenirea ta.

La înălţimea virtuţilor suindu-te, Dumnezeiescule Apostol Marcu, ne-ai turnat nouă Tainele cele mari ale dogmelor
celor de mântuire, Dumnezeiesc propovăduitor făcându-te. Pentru aceasta cu credinţă te rugăm pe tine, preafericite,
slobozeşte-ne pe noi de tot necazul de păcate şi de primejdii.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Vasilevs, Episcopul Amasiei

26 Aprilie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Vasilevs, Episcopul Amasiei, glasul al 4-lea:

Sfinţite Mucenice Vasilevs, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniţi popoare...

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasilevs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înaintea Împăratului Puterilor Celor Cereşti stai purtând cunună, Sfinte Vasilevs purtătorule de Dumnezeu, har şi
milă cerând pentru toţi cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine.
Împărăţit-ai peste patimile trupului şi ai călcat pe împăratul cel fără de Dumnezeu, care poruncea să te lepezi de
Împăratul Cel Ceresc, Fericite Vasilevs.
Ca pe un păzitor al Dumnezeieştilor Porunci celor împărăteşti, te-a uns cu Dumnezeiască ungere de împărăţie
Împăratul Slavei şi te-a împodobit cu cununa muceniciei, fericite părinte.
Ceea ce eşti Scăpare credincioşilor, pururea Fecioară, Ajutătoarea cea tare a celor ce aleargă la tine, păzeşte-ne pe
noi de toată nevoia şi de stricăciunea cea potrivnică.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei...

Număratu-te-ai în cetele celor întâi-născuţi, îndumnezeindu-te cu împărtăşiri Dumnezeieşti şi văzând mai curat
Frumuseţea Stăpânului, Sfinte Mucenice, nebiruite, Vasilevs, de Dumnezeu înţelepţite şi fericite.
Topit-ai iarna eresurilor cu căldura preaînţeleptelor tale învăţături; ceata idolilor ai risipit-o cu lumina luptelor tale.
Pentru aceasta luminează-mă, Fericite Vasilevs, pe mine cel ce te cinstesc pe tine.
Fugind Glafira de prăpastia cea pierzătoare de suflet, te-a aflat, Sfinte Mucenice Vasilevs, Sfinţite Părinte, liman de
mântuire. Pentru aceea şi logodindu-se cu Hristos Ziditorul, se bucură strigând: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este
sfânt afară de Tine, Doamne.
Născut-ai pe Împăratul Cel fără de început, Care a luat începere de la tine, Fecioară Maică. Roagă-L pe Dânsul ca
pe un Iubitor de oameni, să mântuiască pe robii tăi de toată nevoia şi de luarea de către vrăjmaşi, Preacurată.
Irmosul:
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu, a cânta: nu
este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.
Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Jertfitu-te-ai pe tine însuţi, ca un miel fără de prihană, junghiindu-te, preafericite şi cu curgerile sângiurilor tale ai
uscat marea necredinţei celei rele, prin harul cel Dumnezeiesc.
Vopsindu-ţi haină împărătească cu sângiurile şi punându-ţi pe cap diadema de biruinţe, bucurându-te ai mers la
Curţile Împărăţiei Cerurilor, părinte.
Cu cuviinţă şi cu dreptate păstorindu-ţi turma, ai dus-o în Staulul cel Ceresc, cuvioase, unde ai şi mers, fiind
împodobit cu cununa pătimirii.
Ceea ce eşti Prealăudată, gata Ajutătoare oamenilor, îmblânzeşte valurile cele sălbatice ale încercărilor, ferind pe
robii tăi, cei ce nădăjduiesc întru tine, de stricăciunea vrăjmaşilor.
Cântarea a 5-a. Irmos: Lumina celor din întuneric...

Fiind luminat cu Lumina Strălucirii Duhului, ai micşorat întunericul necredinţei, cunoscătorule de cele sfinte şi pe
cei ce erau cuprinşi de negura deşertăciunii, i-ai îndreptat către Locaşurile cele Cereşti.
Fiind păzitor al Poruncilor Dumnezeieşti şi fiind închis în temniţă de cei necredincioşi, ai văzut viitorul, sfârşitul
cel Dumnezeiesc, care era să fie asupra ta, fiind învăţat de îngeri, cel ce eşti temei şi întărire Sfinţilor mucenici.
Minune înfricoşătoare s-a văzut de toţi la sfârşitul tău, că tăindu-ţi-se capul prin sabie, sfinţite mucenice şi aruncat
fiind în mare, iarăşi s-a împreunat cu Dumnezeiescul tău trup, dându-se celor ce te doresc, dar dăruit de Dumnezeu.
Ceea ce eşti Cetatea lui Dumnezeu, despre care s-au grăit lucruri preamărite, fereşte această cetate a ta şi toată ţara
de primejdii şi de foamete şi de barbari, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că tu Singură eşti Apărătoare tare a
credincioşilor.

Făcându-ţi călătoria prin ape, ai uscat apele înşelăciunii, prin curgerea, sfintelor tale sângiuri şi ai ajuns către
Limanul cel fără de valuri.
Arătatu-te-ai mort purtător de viaţă, Sfinte Părinte Vasilevs, trecând prin apă şi în chip vădit ai fost dat ucenicilor
tăi, prin Dumnezeiască îndemnare.
Împestritu-ţi-ai sfânta îmbrăcăminte cu cinstitele sângiuri ca un vison împărătesc, cu care te-ai îmbrăcat, Sfinte
Vasilevs, stând înaintea lui Hristos, purtător de cunună.
Preasfântă Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu, Ceea ce, după Dumnezeu, eşti Ocrotitoare robilor tăi, fereşte-ne pe
noi de robia barbarilor şi de primejdii.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel fără de turmă: din stricăciune,
Dumnezeule, scoate-mă.

Biruind porunca împăratului, ai câştigat Împărăţia Cerească, Sfinţite Mucenice Vasilevs, întru care dănţuind, adu-ţi
aminte de noi, cei ce cinstim pomenirea ta, sfinţite mucenice.

Cu vopselele sângiurilor vopsindu-ţi ţie porfiră, mucenice şi cu bucurie îmbrăcându-te cu dânsa şi purtând în mână
arma Crucii cea mântuitoare, împărăţeşti pururea cu Împăratul Cel Nemuritor, Sfinte Vasilevs pururea pomenite.
Datu-s-a turmei tale trupul tău cel ce bine s-a străduit, fiind scos din sânurile mării; care izvorăşte noian de
tămăduiri şi usucă vărsările patimilor cu harul Dumnezeiescului Duh, Sfinţite Mucenice Vasilevs.
Adus-ai pe Glafira mireasă Mirelui Hristos, împodobită cu totul de virtuţi şi strălucind cu fecioria şi înfrumuseţând-
o pe dânsa cu învăţături, ai învrednicit-o şi de cămara Mirelui, cu care împreună te şi bucuri în Locaşurile cele
Cereşti, Sfinte Părinte Vasilevs.
Ceea ce Singură eşti Nădejdea şi Ajutătoarea credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, grăbeşte de ajută robilor tăi
celor ce sunt afundaţi în nevoi şi deznădăjduiţi şi care sunt în dureri şi scapă la tine, Fecioară, cu nădejdea
sufletului.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Care...

Cu toiagul înţeleptelor tale învăţături păscându-ţi oile către păşuni mântuitoare, ai alungat din mijloc pe lupii cei răi
şi grei şi ai fost junghiat ca un miel de voia ta, părinte.
Din adâncurile mării ca un mărgăritar ieşind, te adună cu credinţă sfinţii tăi ucenici, ca pe cel ce dai raze de minuni,
cel ce eşti îndreptător şi laudă mare a Sfinţilor mucenici.
Cu totul fiind dat din pruncie lui Dumnezeu prin ungere Dumnezeiască, te-ai sfinţit cu sfinţenie şi jertfindu-te pe
tine însuţi, te-ai adus preot şi jertfă la Masa Cea Nemuritoare şi Tainică.
Ceea ce eşti Scăpare creştinilor, Ajutătoare celor cuprinşi de necazuri, Preasfântă Fecioară, nu ne trece cu vederea
pe noi, care suntem de pretutindeni înconjuraţi de primejdii şi de multe năpădiri ale viclenilor barbari.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca pe
Domnul lucrurile lăudaţi-I şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: De Dumnezeu Cuvântul...

Strălucind, preafericite, cu Dumnezeieştile înfrumuseţări ale preoţiei şi ale cinstitei mucenicii, acum locuieşti în
ceruri şi cu bucurie stai înaintea Preasfintei Treimi, rugându-te pentru noi împreună cu toţi mucenicii, Sfinte
Sfinţite Mucenice Vasilevs.
Cât este de luminată pomenirea ta, care străluceşte raze de daruri Dumnezeieşti credincioşilor! Cât este de sfânt
locaşul tău, unde aflându-te izvorăşti tămăduiri şi din grele primejdii mântuieşti pe cei ce cu dragoste te cinstesc pe
tine, Sfinte Vasilevs.
Racla moaştelor tale se vede ca un izvor, izvorând pâraie de vindecări şi tămăduind toate bolile trupurilor şi ale
sufletelor, Părinte Vasilevs. Pentru aceea cu credinţă săvârşim sfântă pomenirea ta.
Născătoare de Lumină, Fecioară, împreună cu îngerii cei fără de trup, cu Apostolii, cu proorocii, cu ierarhii, cu
mucenicii şi cu toţi cuvioşii, roagă pe Însuşi Preabunul Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care cu înţelepciune de negrăit a venit să înnoiască pe Adam, cel căzut
rău întru stricăciune prin mâncare, din Preasfânta Fecioară în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi credincioşii,
cu un gând în laude Îl slăvim.

Scăpând de viforul cel fără de Dumnezeu, de înşelăciunea idolilor, cunoscătorule de cele sfinte şi prin sabie ucis şi
înecat în mare, ai sosit la Limanul cel fără de valuri şi într-însul veselindu-te în veci, părinte cuvioase, roagă-te lui
Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.

Luminându-te cu Dumnezeiescul Duh, prin îndrăznirea cea păstorească şi cu mare cuget, mândria celui ce te
muncea ai ruşinat-o şi trecând noianul înşelăciunii, ai ajuns la Limanul cel Dumnezeiesc, Părinte Cuvioase
Vasilevs. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască nouă mare milă.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Simeon, ruda Domnului, Episcopul Ierusalimului
27 Aprilie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Simeon, ruda Domnului, Episcopul Ierusalimului, glasul 1:
Pe tine rudenia lui Hristos, Sfinte Simeon, ierarh şi mucenic tare, cu sfinţenie te lăudăm, cel ce ai pierdut
înşelăciunea şi ai păzit credinţa. Pentru aceasta prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, dezlegare de păcate luăm
prin rugăciunile tale.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Cânta-voi Ţie, Doamne...

Preasfinţite Simeon, care stai înaintea Stăpânului purtând cunună, cere dezlegare păcatelor, pentru cei ce cu
dragoste săvârşesc sfântă pomenirea ta.
Cu vela Crucii cu adevărat într-aripându-te, cu adierile Duhului, de Dumnezeu fericite, ai trecut valurile
înşelăciunii, preafericite.
Învrednicindu-te, preafericite, a fi rudă după trup Celui Ce cu Trupul S-a sărăcit din milostivire, te-ai îmbogăţit cu
harul îndumnezeirii.
Ca Una ce eşti mai presus de toată zidirea, ai cuprins în pântecele tău pe Ziditorul şi Dumnezeu, şi L-ai născut,
Fecioară, pentru mântuirea oamenilor.

Cu plecarea către Dumnezeu îndumnezeindu-te, ierarhe, cu totul te-ai făcut în chip Dumnezeiesc, strălucind cu
luminile muceniciei, Sfinte Preasfinţite Mucenice şi Ierarhe Simeon.
Strălucit-ai zori celor dintru întuneric, arătând oamenilor pe Soarele dreptăţii, Care a răsărit din Norul Fecioara
Prunca.
Cetatea Sionului te-a avut pe tine, Fericite Simeon, păstor şi Dumnezeiesc învăţător, pe care ai luminat-o cu
Dumnezeieştile tale învăţături, ierarhe.
Toată rânduială laudelor este întrecută acum, Preacurată, în a te lăuda pe tine, Mireasă a lui Dumnezeu: căci
născând pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe îngeri i-ai întrecut.
Irmosul:
Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima
mea.
Cântarea a 4-a. Irmos: Pentru dragostea chipului...

Slujit-ai jertfele cele fără de sânge, Celui Ce pentru tine S-a jertfit ca un Miel şi jertfindu-te, te-ai adus Lui pe tine
însuţi prinos, de Dumnezeu cugetătorule, preafericite.
Cu strivirea feţei tale, ierarhe, munţii necredinţei şi dealurile demonilor toate s-au topit, întărindu-te pe tine Hristos.
Rudă după har primindu-te Dumnezeu Cuvântul, te-a arătat cinstit ierarh al Sfintei Cetăţi şi mucenic preacinstit,
Sfinte Părinte Simeon.
Fiind învăţat în taină despre naşterea ta, proorocul Avacum, te însemnează pe tine Fecioară de mai înainte, Munte
Umbros, din care a venit Dumnezeul nostru.
Cântarea a 5-a. Irmos: Lumina Ta, Doamne...

De bunăvoie te-ai dat pe tine însuţi a pătimi cu osârdie, fericite, urmând lui Hristos, Celui Ce pentru noi a pătimit
cu trupul şi a micşorat patimile.
Ca o jertfă fără de prihană te-ai dat pe tine să te ardă de tot cu focul chinurilor, fiind păzit cu bun miros de Taină,
Sfinte Preafericite Simeon.
Pironindu-te pe cruce, Fericite Simeon, ai urmat Dumnezeieştii Patimi a lui Hristos. Drept aceea mutându-te către
El, te-a mărit împreună cu Dânsul.
Roagă-te pentru noi lui Hristos, Celui Ce din Curate sângiurile tale S-a îmbrăcat cu Trup de materie şi pe oameni
din nou i-a făcut, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte...

Învăţatu-te-ai din Minunatele Străluciri Cele Dumnezeieşti, care te-au povăţuit pe tine către Dumnezeiasca Viaţă; şi
te-ai făcut plin de mărire de negrăit, preafericite ierarhe.
Avându-te pe tine, Părinte Simeon, Biserica cea Dumnezeiască, plină de apele Duhului cele curgătoare de viaţă, ca
de un alt râu ce iese din Eden se bucură, ierarhe.
Clătinat-ai şi ai sfărâmat idolii înşelăciunii, fiind întărit cu însuflarea Duhului şi ai zidit biserici întru Slava lui
Dumnezeu, Sfinte Simeon.
Vindecă patimile cele fără vindecare ale sufletului meu, Mireasă a lui Dumnezeu, Ceea ce ai născut pe Doctorul şi
Mântuitorul, Care prin Patimile Lui vindecă patimile oamenilor.
Irmosul:
Strigat-a mai înainte închipuind îngroparea ta cea de trei zile Proorocul Iona în chit, rugându-se: din stricăciune mă
scapă, Iisuse, Împărate al Puterilor.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Sionului celui de sus făcându-te cetăţean, scaunul Sionului celui de jos ai luat şi bine turma ţi-ai povăţuit la Staulul
cel Ceresc. Te-ai răstignit lui Hristos, Sfinte Simeon, urmând Patimii Lui celei Dumnezeieşti.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii cei din Avraam...

Cu osârdie dându-ţi trupul la chinuri pentru Hristos, nu te-ai abătut, nu te-ai slăbit Dumnezeiescule, strigând:
Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Aprinzându-ţi-se mintea de dragostea lui Dumnezeu, preafericite, te-ai făcut mai tare decât focul cel materialnic,
strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Înfierbântându-te cu râvnă Dumnezeiască, de tot ai stins nebunia idolilor, fericite şi ai învăţat pe credincioşi
credinţa cea adevărată, cu cuget bine credincios, cugetătorule de Dumnezeu.
Fecioară Maică Preacurată, Ceea ce eşti rană diavolilor şi Mântuirea şi Paza oamenilor şi Podoaba îngerilor,
izbăveşte smeritul meu suflet de înşelăciunea vrăjmaşului.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel Ce S-a pironit...

Toată Lumina Mângâietorului primind-o în inima ta cea curată, înţelepte, ai făcut să piară întunericul cel neluminos
al demonilor, luminând pe credincioşi, Sfinte Simeon.
Cu râurile Dumnezeieştilor tale învăţături uscând marea cumplitei rele credinţe, ai adăpat tot sufletul, odrăslind spic
roditor al credinţei.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh,Domnul.
Pe Cuvântul Tatălui propovăduindu-L Dumnezeu Adevărat către toţi, felurite chinuri ai suferit şi suindu-te pe
înălţimea Crucii, te-ai mutat către Cel pe Care L-ai dorit, ierarhe.
Ca să te lăudăm cu glasuri de mulţumire pe tine, Preacurată, ca pe Una ce ai umplut cu har neamul nostru,
ocroteşte-ne şi ne păzeşte pe noi de toată vătămarea, Mireasă a lui Dumnezeu.
Irmosul:
Să lăudăm, bine sa cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Cel Ce S-a pironit cu Trupul pe Cruce şi ne-a arătat nouă armă de mântuire, tineri preaînălţaţi pe Hristos
Dumnezeul nostru în veci.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea Ta Nestricată s-a arătat...

Ca un stâlp de foc te-ai arătat mergând înaintea poporului celui nou, aducându-l pe el prin învăţăturile tale cu
adevărat, din Egiptul înşelăciunii, către pământul făgăduinţei cel Dumnezeiesc, fericite mucenice.
Simon Simeon îndoită numire ai avut, ca unul ce înaintea celor necredincioşi ai teologhisit pe Cuvântul în două firi,
Dumnezeu şi Om. Pentru aceasta adunându-ne împreună, toţi te fericim.
Pământul s-a sfinţit cu pătimirea ta, mucenice, pironit fiind pe cruce şi sufletele drepţilor s-au veselit cu suirea ta;
pentru aceea toţi credincioşii te fericim, Sfinte Părinte Simeon.
Luminează-mă cu Lumina Cea Dumnezeiască, Fecioară, care eşti Locaşul Luminii, alungând întunericul patimilor
mele şi noaptea cea cu adevărat adâncă, cu mijlocirile tale, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
Naşterea ta Nestricată s-a arătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieşit. Că S-a arătat purtător de Trup pe pământ şi cu
oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine Născătoare de Dumnezeu toţi te mărim.

Cu veşmintele ierarhiei te-ai împodobit şi cu frumuseţile muceniciei te-ai înfrumuseţat şi cu mărire înaintea lui
Dumnezeu stând, străluceşti luminându-te cu Lumina Preasfintei Treimi. Pentru aceea te rugăm, Sfinte Ierarhe
Simeon, ca pe cel ce ai îndrăznire la Dumnezeu, roagă-te pentru cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine.
Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru

28 Aprilie
Troparul Sfinţilor Apostoli Iason şi Sosipatru, glasul al 3-lea:

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniţi popoarelor...

Apostolilor cei ce staţi acum înaintea Scaunului lui Hristos, aduceţi-vă aminte totdeauna de noi care vă lăudăm pe
voi, căci aţi primit har de a vă ruga pentru noi.
Doimea Apostolilor cea cinstită, cereţi de la Preaînduratul Hristos, să mi se dea har, ca să vă laud pe voi şi să cânt
luptele voastre, preafericiţilor.
Cunoscători ai lui Hristos, Sfinţilor Apostoli Iason Preafericite şi Sosipatru Preaînţelepte, izbăviţi de toate
primejdiile pe cei ce prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
Bucură-te, Preacurată, Adâncul darurilor. Bucură-te Limanul cel Neviforat. Bucură-te Întărirea mântuirii noastre,
Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Una Prealăudată.

Făcându-vă ucenici ai Apostolului Pavel, înţelepţilor şi mergând pe urmele lui, aţi străbătut toată lumea, vestind
cuvântul mântuirii.
Ca nişte râuri Dumnezeieşti ale înţelepciunii, măriţilor, toate adunările Bisericii le umpleţi de apele cele
mântuitoare, izvorând râuri din izvoarele mântuirii.
Mântuind din toate nevoile şi primejdiile vieţii pe cei ce vă cinstesc pe voi, sfinţilor, îndreptaţi-i prin sfintele
voastre rugăciuni, purtătorilor de Dumnezeu.
Cel Ce a plecat cerurile cu smerenia cea mai presus de cuget, sărăceşte luând Trup, Mireasă a lui Dumnezeu şi
lumea o îmbogăţeşte cu Dumnezeirea.

Cu numele lui Hristos săvârşind tămăduiri, aţi tras popoare către credinţa lui Dumnezeu, făcătorilor de minuni.
Şi a păstori şi a ne îndrepta pe noi, vouă vă încredinţăm această mică turmă şi după sfârşitul vostru, fericiţilor.
Măriţilor Apostoli, adunându-vă duhovniceşte cu noi cei ce vă suntem cetăţeni, arătaţi-ne prieteşuguri bune prin
rugăciunile voastre, după Legea dragostei, ca cei ce suntem de un neam cu voi.
Cu rugăciunile celei ce Te-a născut după Trup, Cuvinte al lui Dumnezeu, rugămu-ne, dăruieşte poporului Tău
milele Tale.

Arătatu-v-aţi lăudaţi sfinţiţi lucrători ai Tainelor lui Hristos şi părtaşi Sfintelor Lui Patimi. Pentru aceea după
vrednicie pururea sunteţi fericiţi, înţelepţilor.
Ca nişte ceruri cuvântătoare vestind luminat celor de pe pământ Slava lui Dumnezeu, aţi ridicat întunericul cel
cumplit şi aţi umplut lumea de cunoştinţa lui Dumnezeu, sfinţilor.
Cu rugăciunile Sfinţilor Tăi Apostoli, Doamne, mântuieşte-ne pe noi, căci noi suntem poporul Tău şi oile păşunii
Tale şi cu frică lăudându-Te, toţi Te slăvim.
Întru neamurile neamurilor eşti Binecuvântată şi Preacurată, ca Ceea ce prin naşterea ta cea Dumnezeiască ai
omorât blestemul cel mai dinainte şi ai izvorât lumii Binecuvântare.
Cântarea a 6-a. Irmos: Adâncul cel mai de jos...

Grăitorii de Dumnezeu Apostoli avându-Te Armă pe Tine, Cuvinte, ca nişte viteji ostaşi ai Tăi, cu bună tărie au
risipit tabăra protivnicilor.
Întărit-au Biserica Sfinţii Apostoli Sosipatru şi Iason cu sfinte cuvântări sfinţite, ca nişte ritori Dumnezeieşti şi
propovăduitori şi ierarhi ai lui Dumnezeu.
Înconjuratu-ne-au pe noi nevoi şi necazuri pentru păcate, dar cu cinstitele rugăciuni ale Apostolilor Tăi Iason şi
Sosipatru, Dumnezeule, miluieşte pe robii Tăi.
Fericit este poporul cel ce te cunoaşte pe tine Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, că tot cel ce umblă întru lumina
Fiului tău, se mântuieşte în veci.
CONDAC, glasul al 6-lea. Podobie: Chipul cel scris de mână...

Luminându-vă cu dogmele Apostolului Pavel, v-aţi făcut luminători lumii, de trei ori fericiţilor, că pururea luminaţi
lumea cu minuni, Sfinte Apostole Iason, izvorul tămăduirilor şi Sfinte Apostole Sosipatru, lauda mucenicilor lui
Hristos, Apostoli de Dumnezeu purtători, ocrotitori ai celor din nevoi, rugaţi-vă lui Dumnezeu să mântuiască
sufletele noastre.

Apostolul Pavel Înţeleptul, primind Razele de la Lumina Cea dintâi, v-a luminat pe voi cu a doua lumină prin
învăţături, Preasfinţiţilor Apostoli Iason şi Sosipatru, purtătorilor de Dumnezeu, care cântaţi: Binecuvântat eşti
Dumnezeul părinţilor noştri.
Alergat-aţi pe pământ, înţelepţilor, pe Calea Soarelui Celui Simţitor; căci luminând Răsăritul şi ajungând la Apus,
luminat aţi apus cu trupul, iar duhurile înălţându-vi-le către Dumnezeu, Îl lăudaţi pe El ca pe un Dumnezeu al
părinţilor.
Dumnezeiască vestirea cuvintelor voastre, Apostolilor, revărsându-se la marginile lumii, tuturor neamurilor v-aţi
arătat ca nişte nori plini de Strălucire Dumnezeiască, vărsând ape făcătoare de viaţă şi strigând: lăudaţi pe Domnul
părinţilor.
Ai dat Hristoase, pe Fecioara Care Te-a născut pe Tine, Ocrotitoare fierbinte celor ce cad în nevoile cumplitelor
primejdii. Deci mântuieşte cu rugăciunile ei de necazuri, pe cei ce cântăm: Binecuvântat eşti Dumnezeul părin ţilor
noştri.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce...

Înfrumuseţându-vă cu podoabele harului Evangheliei, înţelepţilor, aţi fost văzuţi binevestind la toată lumea pacea
care întrece tot cugetul. Pentru aceea lăudaţi pe Hristos în veci.
Împletiturile filozofilor le-aţi dezlegat cu înţelepciune, teologhisind Firea Cea în Trei Ipostasuri, cinstiţilor
tăinuitori ai Cuvântului şi aţi luminat toată lumea a cânta şi a slăvi pe Hristos în veci.
Pe Dumnezeieştii Apostoli ai lui Hristos, Sfinţii Iason şi Sosipatru, cei ce ne-au vestit nouă învăţăturile cele cereşti,
pe făcătorii de bine cei de obşte ai oamenilor şi slujitorii Cuvântului, cu laude să-i cinstim, ca pe cei ce pe toţi au
învăţat a cânta şi a slăvi pe Hristos în veci.
Numindu-te pe tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Adevărată, mărturisim pe Cuvântul Cel Ce în chip de
negrăit S-a Întrupat din tine în două firi, iar nu în două ipostasuri şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Neîncetat să slăvim pe Cuvântul lui Dumnezeu, Care a mărit pe Sfinţii Lui pe pământ şi a cinstit pomenirea lor în
veci şi acum la cele dintru înălţime ţine duhurile lor în mâna Sa.
Sfârşindu-vă întru puţină vreme, văzătorilor de Dumnezeu, împliniţi ani îndelungaţi în locuri luminoase, unde este
Bucuria Cea de negrăit şi Mărirea cea Veşnică şi Lumina Cea Care ca un Dumnezeu luminează pe cei vrednici de
lumină, care se roagă pentru noi.
Acum lăudându-vă pe voi, văzătorilor de Dumnezeu, cu cântări vă rugăm ca pe nişte ocârmuitori sfinţiţi, să vă
rugaţi pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea Bisericii şi pentru mântuirea noastră, Sfinţilor Apostoli Iason
şi Sosipatru.
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, prin rugăciunile tale cele neîncetate, surpă semeţiile neamurilor celor ce
pururea caută războaie; şi dăruieşte iubitorilor de Hristos credincioşi biruinţe asupra vrăjmaşului, ca după datorie
cu laude să te mărim pe tine.

Cu razele cuvintelor celor cinstite şi strălucitoare de lumină, asemănându-te lui Dumnezeu, ai luminat pe toţi,
Sfinte Apostole Iason şi ai gonit întunericul şi pătimind fericite, izvorăşti tămăduiri şi încetezi bolile cele cumplite
ale trupurilor. Pentru aceasta toţi, adunându-ne, săvârşim sfântă prăznuirea ta şi lăudăm pe Mântuitorul Hristos cu
credinţă strigând către tine: roagă pe Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste
prăznuim sfântă pomenirea ta.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia
28 Aprilie
Troparul Sfinţilor Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia glasul al 4-lea:
Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Cântare de biruinţă...

Stând pururea cu îndrăznire înaintea lui Dumnezeu Atotţiitorului, prealăudaţilor mucenici, rugaţi-vă să trimită nouă
curăţire de păcate.
Săvârşind lupta şi biruind pe vrăjmaşul cel cu multe înşelăciuni, v-aţi încununat cu Dumnezeiască podoabă, muce-
nicilor. Pentru aceasta bucurându-ne, cu cântări vă preamărim pe voi pururea.
Cu tăria Preasfântului Duh aţi pierdut tăria şarpelui celui viclean, de Dumnezeu fericiţilor şi acum vă îndulciţi de
darurile cele nemuritoare.
Cel Ce S-a deşertat pentru milostivire şi S-a făcut Trup, suindu-ne la Frumuseţea Cea dintâi pe noi, cei ce cu
credinţă pe pământ te lăudăm pe tine, Preacurată.
Cântarea a 3-a. Irmos: Să se întărească inima mea...

Cu ducerea cea fără de voie fiind legaţi pentru Hristos, sfinţilor, aţi dezlegat prin har legătura cea rea a înşelăciunii,
iar dezlegându-vă de trup, la Viaţă v-aţi mutat.
Prealăudaţilor mucenici, dorind a vedea Dumnezeiasca Frumuseţe, aţi răbdat răni, legături şi moartea cea cumplită,
împodobindu-vă cu tăria cugetului.
Prealăudaţilor răbdători, răbdând după Lege, cu tăria obiceiurilor v-aţi încununat cu cunună de biruinţă şi acum
bucurându-vă staţi înaintea Preacinstitei Treimi.
Cel Nescris cu firea, S-a scris Întrupându-Se din tine de Dumnezeu Dăruită, pe Care neîncetat roagă-L, ca să se
îndure şi să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.
Irmosul:
Să se întărească inima mea întru voia Ta Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul al doilea şi ai
întemeiat pământul peste ape, Atotputernice.

Legea cea Dumnezeiască întărind pătimitorii, au lepădat fărădelegea celor fără de Dumnezeu şi cu dreaptă credinţă
pătimind, ei au bineplăcut Domnului.
Să fericim astăzi pe Sfinţii Mucenici Dadas şi pe Maxim, pevitejii cei ce au pătimit după Lege şi pe Preacinstitul
Cvintilian cu laude să-l încununăm.
În vremea pătimirii rămânând nestrămutaţi, sfinţilor, aţi surpat toată înşelăciunea şi de la Dumnezeu Mântuitorul aţi
primit cununile biruinţei.
Pe mine cel cuprins cu lenea, ridică-mă de Dumnezeu Născătoare, ca să fac voia cea Dumnezeiască şi să te fericesc
pe tine, Folositoarea tuturor cea Neadormită.
Cântarea a 5-a. Irmos: Străluceşte-ne nouă...

Mărturisind Numele Cel Dumnezeiesc şi Mântuitor înaintea chinuitorilor, aţi răbdat, sfinţilor, mulţime de încercări
ale chinurilor şi moartea cea fără dreptate.
Întărindu-vă cu harul Dumnezeiescului Duh, nu v-aţi înfricoşat de chinurile cele trupeşti, nici n-aţi adus cinste celor
ciopliţi, mucenicilor, viteji biruitori.
Trei sfinţi mucenici primind cunună neveştejită, staţi acum înaintea Preasfintei Treimi, învrednicindu-vă de Lumina
Cea Neapusă şi acum sunteţi fericiţi.
Rogu-mă ţie, Preacurată Stăpână, tămăduieşte patimile cele netămăduite ale inimii mele şi risipeşte întunericul cel
greu al cugetului meu, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Ca şi pe Proorocul Iona...

Ca nişte stele arătat noi văzându-vă, luminaţi lumea cea de pe pământ, prealăudaţilor mucenici, alungând cu harul
întunericul necredinţei.
Până în sfârşit lepădând punerile legilor celor fără de Dumnezeu şi arătat întărindu-vă cu Legea Domnului, după
Lege aţi pătimit pentru Hristos, sfinţilor mucenici.
Arătându-vă împodobiţi cu cugetul cel preaînalt şi cu fapte şi împodobindu-vă cu frumuseţile muceniciei, aţi supus
sub picioare pe cel ce a căzut de sus, prealăudaţilor.
Afară de Legile firii mai presus de gând ai Întrupat, Fecioară, pe Ziditorul firii; pe Care bunii biruitori mucenici
mărturisindu-L, au pătimit.
Irmosul:
Ca şi pe Proorocul Iona, scoate din stricăciune viaţa mea, Hristoase Dumnezeule, ca să cânt Ţie, Iubitorule de
oameni; că la Tine este viaţa şi nestricăciunea şi puterea.
Cântarea a 7-a. Irmos: De tinerii cei din cuptor...

Aprinzându-vă sufletul cu focul fricii celei Dumnezeieşti, toată materia mulţimii zeilor aţi ars, înţelepţilor şi v-aţi
mutat către Lumina Cea Neînserată, dând dezlegare greşelilor noastre.
Cu râurile sângiurilor cu adevărat stingând focul mulţimii zeilor, ploaia minunilor ne izvorâţi nouă celor ce cu
credinţă alergăm pururea către racla moaştelor voastre.
Arătându-vă locaş Duhului, înţelepţilor şi buni biruitori mucenici, locaşul întru care acum zăceţi, lucrează izvorul
minunilor; întru care alergând noi, ne mântuim de toată spurcăciunea patimilor.
Pe Cuvântul Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, Întrupat L-ai născut nouă, Născătoare de Dumnezeu; pe Care
roagă-L să mântuiască de toate patimile şi împresurările pe cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel de Care...

Din tot sufletul iubind pe Domnul, aţi fost înjunghiaţi ca nişte miei Păstorului Celui Cuvântător şi v-aţi adus la
Masa cea Dumnezeiască, locuind în curţile celor întâi-născuţi.
Pe Sfinţii Mucenici Cvintilian, pe Dadas şi pe Maxim, Mucenicii lui Hristos, ca pe nişte stele Dumnezeieşti, care
cu Razele minunilor luminează inimile tuturor, cu credinţă să-i cinstim.
Graiurile celor fără Dumnezeu şi rău credincioşilor aţi biruit şi bucurându-vă aţi pătimit, mucenici ai lui Hristos şi
v-aţi numărat împreună cu cei din veac răbdători de patimi, cu care împreună vă cinstim.
Pe Cel Ce S-a asemănat nouă cu Trup, ca pe un Scaun în chipul focului L-ai purtat, pe Acela roagă-L, Născătoare
de Dumnezeu, să Se îndure şi să mântuiască pe cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine.
Irmosul:
Pe Cel de Care se înfricoşează îngerii şi toate Oştile, ca de Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L preoţi, preaslăviţi-L
tineri, binecuvântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Norul cel Purtător...

Urmând Patimii Celui fără de patimă, răbdătorilor de patimi, aţi suferit încercarea celor de multe feluri şi prin
moarte moşteniţi viaţa şi rămânând în veacul veacului; pentru aceasta pururea sunteţi fericiţi.
Aflând înfrumuseţată calea muceniciei, aţi mers pe calea care duce către odihnele cele cugetătoare şi prin sabie
primind sfârşit, împreună cu îngerii pururea dănţuiţi, prealăudaţilor mucenici.
Să stăm în Casa Domnului şi să fericim pe Sfinţii Mucenici Dadas, pe Maxim şi pe Cvintilian, pe vitejii ostaşi cei
ce au pierdut pe vrăjmaşi şi cu credinţă să strigăm: Iubitorule de oameni, prin rugăciunile lor mântuieşte pe toţi de
multe feluri de năpaste.
Sfinţită pomenirea voastră, prealăudaţilor purtători de biruinţe, ca un soare luminos luminează făptura, pe care
săvârşind-o noi, vă rugăm să ne izbăviţi de întunericul patimilor prin mijlocirile cele sfinţite către Mântuitorul şi
Dumnezeu.
Fiind iubitor de păcate, prin pocăinţă cad la îndurările Tale Dumnezeule şi cu credinţă strig: prin rugăciunile Celeia
ce Curat Te-a născut pe Tine pe pământ, fie-Ţi milă de mine şi mă scapă de chinurile cele veşnice, Preabunule
Hristoase.
Irmosul:
Pe Norul cel Purtător de Lumină, întru care Stăpânul tuturor din cer ca Ploaia pe Lână S-a pogorât şi S-a Întrupat
pentru noi, făcându-Se Om Cel fără de început, să o mărim toţi, ca pe Maica Preacurată a Dumnezeului nostru.

Cu tăria sufletului apropiindu-vă de durerile cele de multe chinuri de la cel viclean, v-aţi arătat mucenici nebiruiţi,
întocmai la cinste cu îngerii. Pentru aceasta luptele şi patimile voastre cele cinstite, prin care v-aţi mărit, toată
lumea le cinsteşte.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Memnon, făcătorul de minuni

29 Aprilie
Troparul Sfântului Cuvios Memnon, făcătorul de minuni, glasul al 8-lea:

însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Memnon, părintele nostru. Roagă-te lui
Troparul Sfântului Cuvios Memnon, făcătorul de minuni, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru
Memnon. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele
celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă
Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Memnon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucind Dumnezeiescul har al Preasfântului Duh, purtătorule de lumină, Preacuvioase Părinte Memnon, pe cei ce
săvârşesc adormirea ta, prin rugăciunea ta cea minunată, curăţeşte-i de întunericul patimilor.
Luând crucea ta ai urmat Cuvântului, Celui Ce S-a Răstignit pentru noi şi cu înfrânarea şi cu petrecerea cea de la
pământ ai omorât mişcările cele trupeşti, preacuvioase.
Împreunându-te cu Dumnezeu prin post şi prin rugăciuni şi prin lacrimi, ai primit har de la Dânsul a tămădui
neputinţele şi a alunga duhurile, Preafericite Memnon, de Dumnezeu înţelepţite.
Îmbrăcându-Se din tine Dumnezeu în Om pentru bunătate, îndoit a ieşit şi cu lucrarea şi cu firea, pe Care roagă-L,
pururea Preacurată, ca să lumineze pe cei ce te laudă pe tine.

Cu lumina virtuţilor ca un soare ai strălucit pe pământ, luminând cu harul Duhului sufletele tuturor, preacuvioase.
Având mijlocul tău încins cu fier, spre omorârea patimilor, arătat te-ai îmbrăcat cu nepătimire, Preacuvioase
Memnon.
Fiind iubitor de oamenii cei neputincioşi, ai primit mult har de la Dumnezeu, a tămădui patimile cele netămăduite,
preacuvioase.
Cuvântul lui Dumnezeu Sălăşluindu-Se în pântecele tău cel Preacurat, a luat tot păcatul de la cei de pe pământ,
Preacurată.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea.
Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe Cruce...
Cu curgerea lacrimilor curăţindu-ţi inima ta, preacuvioase, ai făcut a izvorî ape la locul cel fără de ape,
preamărindu-te Dumnezeu, pe tine, Sfinte Părinte Memnon, ca pe un plăcut al Său.
Prin preamărită viaţa ta ca o stea strălucind, cu sfinţite minunile tale, alt cer te-ai arătat, fericite, celor ce cu credinţă
strigă: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Plecându-te Legii Stăpânului, preacuvioase, pe cei ce erau sub stăpânirea ta i-ai îndreptat, păscându-i. Şi ca un rob
supus, ai înmulţit talantul Celui Ce ţi-a dat ţie.
Cugetul meu cel tras către dulceaţa cea trupească, cu mijlocirea ta te rog întăreşte-l, Născătoare de Dumnezeu, ca
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Dătătorul de bine.

Cugetul tău cu totul fiind cu privirile cele curate către Dumnezeu, s-a arătat mai presus decât poftele cele trupeşti.
Ca unul ce eşti tămăduitor trupurilor, preabogate, alungă neputinţele cele înjositoare ale sufletelor, prin harul
Duhului.
Fericit eşti tu şi bine este ţie, ca unuia ce ai biruit zavistia vrăjmaşului şi ai omorât patimile, preafericite.
Născut-ai pe Dumnezeu şi ai rămas Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu. Pentru aceasta tot neamul omenesc
bucurându-se, te fericeşte pe tine.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă...

Cu o chemare numai se gonesc omizile şi toată stricăciunea vrăjmaşului, căci te-ai cunoscut bineplăcut lui
Dumnezeu, Sfinte Memnon, Celui Ce te-a preamărit pe tine, părinte.
Biruind zburdarea trupului, ai primit harul Duhului a goni neputinţele şi a tămădui sufletele cele bolnave de păcate,
vrednicule de minune.
O minune! Cum numai cu chemarea ta se mântuiesc credincioşii cei ce înoată, văzându-te pe tine apropiat şi
potolind tulburarea valurilor, Sfinte Mărite Memnon.
Zburdările trupului meu omoară-le, Fecioară, ca Una ce ai zămislit mai presus de fire şi de cuvânt şi ai născut pe
omorâtorul morţii şi pe Dătătorul de viaţă, Preacurată.
Irmosul:
Jertfi-voi ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, cea curăţită de sângele demonilor, cu Sângele Cel
Cântarea a 7-a. Irmos: În cuptor tinerii lui Avraam...

Cu curgerile lacrimilor ai stins văpaia patimilor, iar acum cu focul minunilor tale şi prin har, cu adevărat pururea
arzi stricăciunea cea materialnică, a neputinţelor, preafericite.
Din toată inima iubind pe Ziditorul tău, fericite, ai fost afară de trup şi de lume, Înţelepte Memnon, strigând:
Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Fiind ca un pom sădit lângă izvoarele înfrânării, părinte, ai adus lucrarea roadelor minunilor, bogate, Sfinte Părinte
Memnon, îndestulând pe toţi la vreme cuviincioasă.
Stricăciunea ce s-a întâmplat de omizi ai potolit; şi cu curgerea apelor prin Poruncă Dumne zeiască ai înecat-o,
Sfinte Înţelepte Memnon şi ai strigat: Binecuvântat eşti Dumnezeul meu.
De viforul păcatelor celor nenumărate izbăveşte-mă, Fecioară, Ceea ce Una eşti Tare Ajutătoare celor smeriţi şi
Curăţire păcatelor. Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel...

Ca un Luceafăr, ca o stea şi ca un mare soare ai strălucit de Dumnezeu insuflate, Sfinte Preacuvioase Memnon şi
prin har ai luminat sufletele celor ce te-au pus pe tine ales îndreptător şi sfinţit învăţător şi propovăduitor minunat,
ca pe cel ce ai strigat: toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul.
Vrăjmaşului celui ce năştea moarte adâncă, rană ai dat, fericite, când prin harul Duhului ţi-ai dobândit smerita
înţelepciune; şi obiceiul cel înalt şi mândru plecându-l la pământ, ai călcat cursele lui cele stricătoare de suflete.
Petrecându-ţi viaţa bine, te-ai învrednicit a vedea Fericirea aceea şi Îndulcirea, cea Veşnică şi Lumina Sfinţilor,
sfinte şi acum bucurându-te strigi: toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul.
Sufletul meu cel smerit care s-a bolnăvit de greutatea celor cumplite şi s-a înecat, învred niceşte-l de cercetarea ta,
de Dumnezeu Dăruită Stăpână şi-l arată până la sfârşit sănătos, ca pe unul ce-ţi strigă: Bucură-te Maica lui
Dumnezeu în veci.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna
faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe
Domnul.

Întărindu-te cu Puterea cea de Dumnezeu începătoare, ai putut birui toată puterea vrăjmaşului, de Dumnezeu
Înţelepţite Memnon. Pentru aceasta ca un purtător de biruinţă primind cununa, roagă-te lui Hristos pentru noi.
Din racla ta ca dintr-un izvor curg pâraiele tămăduirilor, care prin Puterea Dumnezeiescului Duh curăţesc bolile şi
întinăciunile şi adapă cugetele celor ce te cinstesc pe tine, preacuvioase.
Astăzi pomenirea ta, părinte, ca un soare luminează toată vârsta şi cugetul, că ai săvârşit lucrurile Luminii şi
mutându-te, te-ai sălăşluit în Lumina Cea Neapusă.
Ca cel ce ai fost vrednic, te-ai mutat la Locaşurile cele Veşnice şi te-ai numărat în cetele preacuvioşilor, Sfinte
Fericite Memnon; cu care dimpreună adu-ţi aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine pe pământ.
Glasul cel Îngeresc, cu bucurie strigă ţie, Fecioară: Bucură-te Sfărâmarea blestemului, Lauda preacuvioşilor şi a
mucenicilor, Mărturisirea Proorocilor şi Mântuirea oamenilor.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, s-a tăiat Fecioară,
adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.

Pe tine ca pe o stea arătătoare de lumină, cel ce cu razele virtuţilor şi ale minunilor luminezi lumea, te lăudăm,
preafericite, căci ai fost părtaş Luminii şi te-ai mutat către Lumina Cea Neapusă, Sfinte Preafericite Memnon.
Pentru aceasta pururea cinstim sfântă şi purtătoarea de lumină pomenirea ta, lăudând pe Mântuitorul şi cu credinţă
strigând ţie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste cinstesc sfântă
pomenirea ta.
Canon de rugăciune către Sfinţii 9 Mucenici din Cizic

29 Aprilie
Troparul Sfinţilor 9 Mucenici din Cizic, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Pe Voievozii cei tari...
Mucenicilor cei purtători de chinuri, care cu adevărat vă veseliţi de Frumuseţile Cele Dumnezeieşti şi din destul vă
îndulciţi din Izvorul desfătării şi prin împărtăşire vă îndumnezeiţi, izbăviţi de cumplitele primejdii pe cei ce vă
fericesc pe voi.
Luptătorilor, cei ce aţi răsărit ca soarele cel luminos cu razele luptelor voastre celor tari, luminaţi pe toţi cu
strălucirile minunilor, pierdeţi şi noaptea patimilor şi întunericul demonilor îl risipiţi.
Nori tainici v-aţi arătat înţelepţilor luptători, ca cei ce plouaţi peste credincioşi cu ploile sângiurilor voastre şi prin
har uscaţi înşelăciunea necredinţei. Pentru acesta vă fericim pe voi, vrednicilor de laudă.
Din Preacurate sângiurile tale Maica lui Dumnezeu, Preacurată, ai născut pe Hristos, Care S-a Întrupat mai presus
de cuvânt, luând chipul nostru. Pentru aceasta toate neamurile cu bună credinţă te fericim pe tine, care eşti Lauda
Sfinţilor Mucenici.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Nevrând nicicum să jertfiţi idolilor celor morţi, v-aţi adus jertfă vie, Celui Ce S-a jertfit pentru noi, tineri
preafrumoşi, Sfinţiţi Mucenici.
Întărindu-vă de Legile cele Dumnezeieşti, prin Puterea Duhului aţi surpat sfaturile şi cursele celor fărădelege. Şi
chinuindu-vă după Lege, aţi dobândit mărire.
Privind la cinstea cea viitoare, mucenicilor, înţelepţeşte aţi părăsit cinstea cea stricăcioasă de pe pământ şi cu
adevărat aţi luat Mărirea Cea Nemuritoare.
Tu, Preacurată, născând pe Hristos, Care a fost rănit cu suliţa, toate săbiile vrăjmaşului desăvârşit au lipsit acum,
pentru care rănindu-se muceniciei s-au chinuit.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade în Slavă...

Jertfe de junghieri jertfite de curând şi prinosuri Dumnezeieşti, jertfe bineprimite v-aţi adus Celui Ce S-a jertfit de
bunăvoie şi moartea a omorât-o. Pentru aceea vă fericim pe voi, purtătorilor de biruinţă.
Arătând minune foarte mare, mucenicilor, aţi vindecat mâini slăbănoage şi pe bărbatul cel vestit, care a năzuit cu
dragoste la racla voastră l-aţi tămăduit odinioară de boala cea grea, vrednicilor de laudă.
Un cuget având în multe trupuri, mucenicilor, aţi primit toţi cununa muceniciei, dar stând înaintea Domnului în
ceruri, şi fiind plini de slavă, priviţi la noi.
Cel Ce şade Nedespărţit în Sănurile cele Părinteşti, în braţele tale şade Fecioară ca un Prunc. A Cărui fericită
patimă însemnând tinerii cei bine biruitori, foarte vitejeşte s-au luptat.
Cântarea a 5-a. Irmos: Necredincioşii nu vor vedea...

Ca nişte jăratec înţelegător aprinzându-vă, înţelepţilor, cu adevărat aţi ars toată rătăcirea cea uscăcioasă şi focul
idolilor l-aţi stins cu Roua Duhului, fericiţilor.
Slăbănogul cel ce s-a slobozit de legheonul demonilor cel viclean numai cât s-a apropiat de mormântul vostru cel
cinstit, laudă minunile voastre, mucenici prealuminoşi.
Să fie lăudaţi Sfinţii Mucenici Teognis, Artemas, Ruf, Magnon cel Lăudat, vestitul Filimon şi Teodot şi împreună
cu Tavmasie şi Antipatru şi Teostih.
Arată-te Izbăvitoare din nevoi şi din greşeli, Izbăvitoare din stricăciune şi Mântuitoare de patimi, de scârbe şi de
primejdii, nouă celor ce cu credinţă te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.
Cântarea a 6-a. Irmos: Venit-am întru adâncurile...

Cinstită s-a arătat moartea Dumnezeieştilor purtătorilor de biruinţă, înaintea Ta, Dumnezeule al tuturor, pe care i-ai
arătat adevărat casă de doctorie fără plată, pentru cei bolnavi.
Cu râurile cinstitelor voastre sângiuri, cu adevărat aţi uscat marea înşelăciunii idoleşti şi Biserica lui Hristos aţi
adăpat-o, mucenicilor, cugetătorilor de Dumnezeu.
Cu veşmânt împodobit, vopsit din sângiurile voastre, mucenicilor, arătat îmbrăcându-vă, aţi câştigat prin chinuri
odihnă veşnică; pentru aceea vă cinstim cu laude, purtătorilor de biruinţă.
Ca un stog s-a arătat pântecele tău, Preacurată, purtând Grâul Nemuririi, Care hrăneşte sufletele tuturor
credincioşilor şi luminează pe mucenici.

Ceata cea tare şi luminată a celor nouă mucenici, care ca nişte mărturisitori ai Dumnezeirii Celei în Trei Străluciri,
dintru început înaintea Divanului, aceştia au strigat: sângele şi sufletele noastre împreună cu trupurile, ca o jertfă
fără prihană aducem Ţie, Stăpâne; numără-ne în Cetele celor Cereşti ai Tăi, ca un Dumnezeu Milostiv.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cei trei tineri în Babilon...

Fiind ispitiţi cu chinurile cele cumplite, asemănându-vă celor trei tineri, lăudaţi pe Mântuitorul Hristos, măriţilor
mari mucenici.
Aţi stat înaintea divanurilor celor de judecată, mucenicilor, chinuindu-vă foarte tare şi aţi ruşinat pe cei
necredincioşi, tuturor celor necredincioşi arătându-le adevărul.
Neîngrozindu-vă de înfricoşătoarele porunci ale tiranului, cu mare îndrăzneală aţi mărturisit pe Hristos a fi
Dumnezeu Ziditor şi Atotţiitor, surpând mulţimile zeilor idoleşti; drept aceea v-aţi încununat cu cunună
preastrălucitoare.
Omoară-mi mişcările trupului, Preacurată, Ceea ce ai născut Viaţa; înviază-mi sufletul meu, Fecioară, care este
omorât de patimi şi de multe păcate.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Ceata pătimitorilor cea Dumnezeiască, cu toată virtutea iubindu-Te pe Tine, Mântuitorule Atotputernice, a sfărâmat
cetele şi măiestriile demonilor, întărindu-se cu Puterea Ta.
Cu cântări să fie lăudaţi Sfinţii Mucenici Teognis, Teodot şi Filimon, Tavmasie şi Artemas, Antipatru, Magnon,
Ruf şi Teostih, grăitorii de Dumnezeu cei cu cuget viteaz.
Săvârşind bine nevoinţa şi credinţa păzind-o nevătămată, prin chinuri şi prin tăiere petreceţi la cele de sus,
măriţilor, veselindu-vă pururea împreună cu îngerii.
Cel Ce în chip de negrăit S-a Sălăşluit în pântecele tău, Preacurată, a arătat locaş Luişi pe cei binecredincioşi,
Căruia neîncetat strigăm: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva, adică, prin boala..

Arătatu-v-aţi mucenici ai lui Hristos preaminunaţi, stele pe tăria muceniciei întru înălţimea mărturisirii, având în
mijloc pe Hristos ca pe un Soare şi alungaţi întunericul înşelăciunii de la sufletele noastre, fericiţilor.
Cinstim nevoinţele voastre cele cinstite, măriţilor şi chinurile şi rănile şi vitejia cea până la sânge, durerile şi
moartea cea silnică şi noianul cel necuprins al minunilor, fericindu-vă cu veselie.
Cu cântări să săvârşim credincioşilor ziua de praznic lăudând pe Sfinţii Mucenici Filimon, pe Magnon şi pe Ruf şi
Teognis, pe Antipatru, pe Teostih şi pe Artemas şi pe Dumnezeiescul Tavmasie, împreună cu Teodot să-i fericim.
Semnele naşterii tale, Preacurată, le-au propovăduit proorocii, alcătuindu-ţi numire minunată, unul într-un fel, altul
într-alt fel. Căci ai născut celor din iad Viaţa, Care a surpat puterea morţii.

Înţelepţindu-vă cu cunoştinţa cea Dumnezeiască şi într-armându-vă cu armele cele înţelegătoare, prin vieţuire şi
prin faptă, întru Duhul aţi biruit taberele vrăjmaşului şi după moarte v-aţi mutat către Viaţa Cea Nemuritoare şi
către Lumina Cea Neînserată. Pentru aceasta izvorând vindecări tuturor, tămăduiţi bolile şi alungaţi duhurile,
purtătorilor de chinuri cei nouă cu numărul. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor
ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Iacob al lui Zevedeu

30 Aprilie
Troparul Sfântului Apostol Iacob al lui Zevedeu, glasul al 3-lea:

Apostol al lui Hristos preaales şi frate al cuvântătorului de Dumnezeu celui iubit ai fost, Prealăudate Iacob; cere
iertare de greşeli, pentru cei ce te laudă pe tine şi sufletelor noastre mare milă.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe Faraon cel ce...

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu mreaja ta, ca un pescar isteţ, sufletul meu scoţându-l din adâncul greşelilor, fericite, luminează-l cu străluciri
luminoase şi ca să laude după vrednicie a ta sfântă pomenire, bine îl povăţuieşte, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte
Apostole Iacob.
Cel mai înainte de veci împreună fără de început cu Tatăl şi Dumnezeul Cel Desăvârşit, Întrupându-Se, S-a arătat
pe pământ ca un Om şi împreună lucrător şi slujitor harului preaînţelept, te-a arătat, fericite, cu puterea Lui întărit.
Cunoscând bunul fel al sufletului tău, Dumnezeu Cel mai înainte Atotştiutor şi tăria ta şi gândul tău cel nebiruit,
mărite, mai înainte socotind, cu slujitorii Săi te-a aşezat, ca să-L vesteşti pe Dânsul neamurilor.
Îngerul Sfatului Celui Mare al Tatălui, din Maica ce n-a ştiut de bărbat, arătându-Se lumii, Trup a luat; Care pe tine
ucenic cu virtuţi împodobit te-a arătat şi de Dumnezeu grăitor, ca să vesteşti cuvintele Lui, Apostole Iacob.
Lucruri preamărite de tine s-au grăit în neamurile neamurilor; că pe Dumnezeu Cuvântul în pântece L-ai încăput, şi
Curată ai rămas, de Dumnezeu Nascătoare, Marie. Pentru aceasta toţi te cinstim pe tine cea după Dumnezeu
Ocrotirea noastră.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce a întărit cerul...

Pe tine suflarea cea repede de sus a Mângâietorului aprinzându-te, înţelept de Dumnezeu grăitor te-a arătat,
spunând luminat Măririle Cuvântului Celui Ce S-a Întrupat, Căruia şi însuţi văzător ai fost.
Pe tine ca pe o săgeată aleasă şi ascuţită, Cuvântul în inimile vrăjmaşilor te-a înfipt, ca să rupi sufletele celor
potrivnici, preaînţelepte şi să dobândeşti prăzile lor, Sfinte Tăinuitorule, Apostole Iacob.
Sfinţită şi de lumină purtătoare naşterea ta, înţelepte, pentru apropierea cu rudenia cea cu Dumnezeu, preafericite,
luminat arătată se vede; că din pruncie te-ai arătat trăitor cu Cuvântul împreună.
Bucuria nepătatului tău suflet fiind văzută de Stăpânul şi mai înainte de chemare, Fericite Iacob, te-ai arătat lui
vrednic de primit şi orânduielii Lui cunoscător te-ai făcut.
Mai Înaltă decât Heruvimii şi decât Serafimii te-ai arătat, de Dumnezeu Născătoare; că tu Singura ai primit în
pântecele tău pe Dumnezeu Cel Neîncăput, Ceea ce eşti Neîntinată. Pentru aceasta pe tine toţi credincioşii cu
cântări pururea te fericim.
Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti Tăria mea Doamne...

Dumnezeiesc propovăduitor al lui Hristos te-ai făcut Fericite Iacob, că tu chemat fiind, degrab ai urmat, nesocotind
părinteasca legătură şi cele trecătoare cu cele veşnice schimbându-le. Pentru aceasta şi moştenirii cereşti celei
negrăite te-ai învrednicit, pururea vrednicule de cântare.
O, căldurosul tău dor către Stăpânul! Că tu pe Dânsul foarte L-ai iubit, cu Strălucirea Lui fiind luminat şi
preschimbat te-ai arătat tuturor a doua lumină, cu razele cele dintâi şi cu mărirea, fiind strălucit, Preafericite Iacob.
Viaţă cinstită şi preaminunată ai avut, căci cu dorinţa luând şi dorirea cea de neoprit, ai dobândit fericirea cea mai
de pe urmă, a gândului binelui, de Dumnezeu înţelepţite, cântând împreună cu cei fără de trup: Slavă Puterii Tale,
Iubitorule de oameni.
Pe tine însuţi dându-te tot voilor Stăpânului, Apostole de Dumnezeu învăţate, la înălţimea virtuţilor te-ai ridicat în
chip vădit şi la Dumnezeiasca culme cu adevărat; şi de acolo râurile tămăduirilor izvorăşti, celor ce măresc sfântă
pomenirea ta, fericite.
Tu eşti Lauda credincioşilor, Ceea ce nu ştii de mire, tu Ocrotitoarea, tu şi Scăparea credincioşilor, Zid şi Liman; că
duci rugăciunile către Fiul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi izbăveşti din primejdii pe cei ce te cunosc pe
tine cu credinţă şi cu dragoste, de Dumnezeu Născătoare, Preacurată.

Ca alt Ilie nou cu râvnă fiind aprins, pe cei ce nu se plecau propovăduirii tale ai vrut să-i arzi, mărite. Dar te-a oprit
pe tine Voitorul Milostivirii, povăţându-te cu blândeţele harului.
Suitu-te-ai la înălţimea virtuţii într-aripându-te prin iubirea de Scaunele cele alese ale Stăpânului şi ai dorit, mărite,
a avea cinste mai mare, nu ca şi cum ai fi poftit mărirea cea deşartă, ci ca să vezi fără mijlocire pe Cel pe Care L-ai
iubit.
Covârşit-a Sfântul Apostol Iacob, Mântuitorule, hotarele omenirii, că întru Puterea Ta, ca întru o haină îmbrăcându-
se, izvorăşte râuri de tămăduiri şi de minuni şi luminează marginile lumii prin credinţă.
Nor luminos pe tine cel îndumnezeit şi luminat cu Slava Cuvântului, în MunteleTaborului te-a umbrit, Fericite
Iacob. Şi te-ai învrednicit a auzi Glasul Părintesc, Care a adeverit Fiimea Lui.
Îndrăznire ca o Maică către Fiul tău câştigând, Preacurată, purtarea de grijă cea pentru noi cei de un neam, te
rugăm, nu o trece cu vederea. Că pe tine Una către Stăpânul, noi creştinii Rugătoare Binevoitoare te avem.
Cântarea a 6-a. Irmos: Adâncul păcatelor...

Curgeri ca din izvorul tămăduirilor neîncetat vărsând şi luminarea învăţăturilor dreptei credinţe izvorând, mărite,
sufletele celor ce vin la tine cu creştinească dorinţă, le luminezi, Preafericite Iacob.
Vas de încăpere al bogatei şi cinstitei Lui propovăduiri aflându-te Stăpânul, preafericite, te-a umplut de darurile
Tainelor celor mai presus de minte, slujitorule al Vieţii Celei veşnice.
Mărirea cea de pe pământ cerând de la Hristos, ca de la un Împărat pământesc, să-ţi dea ţie, ai dobândit Împărăţia,
nu cea de jos şi stricărioasă, Preafericite Iacob, ci pe cea Nestricăcioasă, pe care prin luptă ai luat-o.
Stăpânul binevoind a lua pentru noi omorârea, care este pricina învierii celei adevărate a morţilor, ca pe un
învăţător de Tainele Sale, pe tine, preafericite, te-a luat împreună lucrător în noaptea în care a fost vândut.
Ceea ce ai născut Adâncul milostivirilor, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, izbăveşte-mi sufletul de suferinţele
vieţii şi deschide-mi uşa bucuriei duhovniceşti, că spre tine, Fecioară, nădejdea mi-am pus.

Glas Dumnezeiesc auzind chemându-te pe tine, dragostea de tată ai trecut-o cu vederea şi ai alergat la Hristos, cu
fratele tău, Sfinte Mărite Iacob. Cu care împreună te-ai şi învrednicit a vedea Dumnezeiasca Schimbare la Faţă a
Domnului.
Cântarea a 7-a. Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu...

Paharul Stăpânului Hristos ai băut, precum ai făgăduit şi cu Botezul Lui te-ai botezat, de Dumnezeu fericite, Căruia
acum cu osârdie strigi, bucurându-te: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Cu Razele vederii de Dumnezeu strălucit te-ai arătat, Sfinte Apostole Iacob; pentru aceasta cu cununa Împărăţiei
Hristos Domnul te-a împodobit pe tine, care cânţi împreună cu îngerii: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor
noştri.
Lumina Cea Neînserată tu în Muntele Taborului văzând, la pământ ai căzut, neputând a o vedea cu ochii şi dacă ai
auzit Glasul Părintesc, ai strigat luminat: Binecuvântat eşti Dumnezeule.
Iată ţi-a împlinit ţie făgăduinţele Cel de mari lucruri Dătător; la Dânsul înălţându-te cu urmarea Patimilor Lui,
Căruia stându-I înainte acum, strigi bucurându-te: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Doimea firilor, iar nu a feţelor, Celui Ce S-a Întrupat din tine, Fecioară, propovăduim; pe Care după Trup Îl
închipuim şi ne închinăm asemănării Chipului Lui, cei ce ne-am împăcat cu Dumnezeu prin tine, Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori chinuitorii...

Cugetul lui Avraam tu, de Dumnezeu văzătorule, agonisindu-ţi lui Hristos, Celui Ce te-a chemat pe tine, ai urmat,
de Dumnezeu înţelepţite şi rob te-ai făcut Lui, ca Făcătorului şi Mântuitorului, strigând: tineri binecuvântaţi-L,
preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Mai tare decât tunetul a fost glăsuirea ta şi decât răsunarea cea de demult închipuitoare a celor din Lege; că pe
Hristos ca un Tunet L-ai vestit în toată lumea Dumnezeu şi Făcător şi Mântuitor cântând: tineri binecuvântaţi-L,
preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Minunat te-ai făcut, mărite, cu luminarea mărturisirii şi cu strălucirea slujirii celei adevăratelui Dumnezeu, şi domn
a tot pământul fiind pus, Apostole, Făcătorului şi Mântuitorului cânţi: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L,
popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Bine cuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe SfântulDuh, Domnul.
În tot pământul a străbătut cuvântul tău Sfinte Apostole Iacob, lovind ca un tunet mintea celor necredincioşi, ai
luminat cu Dumnezeiască lumina credinţei ca un fulger pe toţi cei ce strigă cu supunere: tineri binecuvântaţi-L,
Limbile ritorilor nu pot să te laude pe tine, o, de Dumnezeu Născătoare Marie, Dumnezeiască Mireasă: că pe
Hristos, Cel Ce este peste toate Dumnezeu, L-ai născut, Fecioară, pe Făcătorul şi Mântuitorul, Căruia strigăm:
tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a cerul...

Cu sfinţenie săvârşindu-ţi călătoria ta, acum fiind în Locaşurile Sfinţilor, mărite,bucurându-te vezi Raza Cea Întreit
Strălucitoare; de care bucurându-te, preaînţelepte, pe cântăreţii tăi plini de veselie şi de bucurie arată-i, cu
rugăciunile tale, Preafericite Iacob.
Nesuferind a te vedea pe făcătorii de rele şi ucigaşii, ca şi mai înainte pe Stăpânul tău, te-au ucis cu sabia pe tine
următorul lui Hristos, Celui Ce S-a Răstignit cu Trupul pentru noi că faptele lor defăimându-le, cu pilda vieţii tale
le-ai vădit ca un grăitor de Dumnezeu, preafericite.
Cu sabia cerească fiind pedepsit Irod, de răni a pierit; căci pe slujitorii şi pe ucenicii Tăi Cuvinte, pe care Apostoli
i-ai numit, n-a amorţit ucigându-i ticălosul. Pentru aceasta uimiţi de a ta dreaptă veghere, Făcătorule de bine, pe
Tine Te slăvim.
Cinstind pomenirea ta cu bucurie, te lăudăm pe tine, Preafericite Iacob, tăinuitorule al lui Hristos, cântând râvna ta
cea fierbinte şi călătoria cea lungă şi luptele tale şi înjunghierea; fiu al tunetului şi lumină şi judecător şi de Taine
grăitor, cu credinţă pe tine toţi te numim.
Arătatu-te-ai, o, Fecioară, Maică a lui Dumnezeu, mai presus de fire născând cu Trup pe Cuvântul Cel Bun, pe Care
Tatăl din inima Sa L-a rostit mai înainte de toţi vecii ca un Bun, pe Care acum şi mai presus de trupuri Îl
cunoaştem, deşi este îmbrăcat cu Trup.
Făcându-te ucenic al lui Hristos şi bând paharul Lui, înţelepte, precum ţi-a zis ţie, fericite, de sabie ai fost omorât,
Sfinte Apostole Iacob. Pentru aceasta toată Biserica dănţuieşte, prăznuind sfântă pomenirea ta, întru care te lăudăm
pe tine.

Canoane de Rugăciuni Aprilie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canoane de Rugăciuni Aprilie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca

Troparul Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, glasul al 8-lea:

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei...

Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor...

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a pogorât...

Cântarea a 9-a. Irmos: Ceea ce în chip de negrăit...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni

Troparul Sfântului Cuvios Tit, făcătorul de minuni, glasul 1:

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...

Cântarea a 6-a. Irmos: Fii mie Îngăduitor...

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Ceresc...

Cântarea a 9-a. Irmos: Să cinstim, popoarelor...

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Troparul Sfântului Cuvios Nichita Mărturisitorul, Egumenul Mănăstirii Midichiei, glasul 1:

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor...

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc..

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui...

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.Podobie: Degrab ne întâmpină...

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Iosif Imnograful

Troparul Sfântului Cuvios Iosif Imnograful, glasul al 8-lea:

Troparul Sfântului Cuvios Iosif Imnograful, glasul 1:

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine...

Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor...

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Cântarea a 8-a. Irmos: În cuptorul cel cu foc...

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Gheorghe din Maleon

Troparul Sfântului Cuvios Gheorghe din Maleon, glasul al 8-lea:

Troparul Sfântului Cuvios Gheorghe din Maleon, glasul 1:

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniţi popoarelor...

Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi...

Cântarea a 5-a. Irmos: Dătătorule de lumină...

Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor...

Cântarea a 7-a. Irmos: Chipul cel de aur...

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce s-a pogorât...

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi...

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Teodul şi Agatopod

Troparul Sfinţilor Mucenici Teodul şi Agatopod, glasul al 4-lea:

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe Cruce văzându-Te...

Cântarea a 5-a. Irmos: Tu, Doamne al meu...

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi ţie cu glas...