Canoane de Rugăciune Martie

Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Muceniţă Evdochia
1 Martie
Troparul Sfintei Cuvioase Muceniţe Evdochia, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Evdochia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă
chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să
împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine
ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, că Însuşi cu slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfântă Cuvioasă Muceniţă Evdochia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întunecarea care s-a aşezat asupra mea, din neluare aminte, risipeşte-o, Sfântă Muceniţă Evdochia, cu razele
rugăciunilor tale, ca să te laud pe tine.
Mreaja cuvintelor cele de Dumnezeu insuflate te-a vânat pe tine, frumoasă muceniţă, ca pe o desfătare a mesei celei
nemuritoare a dumnezeieştii bucurii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Lepădând cele pământeşti, Muceniţă Evdochia, ai moştenit în chip vrednic cununa nestricăciunii şi desfătarea cea
veşnică.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Din osânda morţii m-a dezlegat, Preacurată, Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce S-a întrupat din tine, prin îndurările
milostivirii Sale.
Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...

Părăsind, preamărită, plăcerile de multe feluri ale lumii celei stricăcioase, ai luat, Sfântă Muceniţă Evdochia,
comoara care nu se poate răpi de la tine.
Văzând în ceruri, Cinstită Muceniţă Evdochia, bucuria slavei, semn ai pocăinţei tale, te-ai luminat cu Botezul.
Toată dorirea mea îndrepteaz-o Născătoare de Dumnezeu, mă rog ţie, către Cel Ce S-a născut din tine, izbăvindu-
mă de patimi.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne. Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Am auzit, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Preafrumoasă la trup, ai înflorit deopotrivă şi cu frumuseţea sufletului ai strălucit, Sfântă Muceniţă Evdochia, prin
chinuri.
Prin cuvintele sfinte ale lui Ghermano ai luat judecată plină de îndurare pentru cele săvârşite mai înainte, fără de
judecată, muceniţă.
Toată năvala înşelăciunii ai întunecat-o, că ai avut ca povăţuitor al luminii adevărului pe Arhanghelul care ţi-a
descoperit arătările cele dumnezeieşti.
Îmblânzeşte, Stăpână Preacurată, toată furtuna valurilor sufletului meu, slobozindu-mă din viforul şi din întreitul
val al păcatului.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mânecând strigăm Ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu
ştim.
Cu lacrimile spălând noroiul faptelor, prin baia Botezului ai strălucit mai mult decât soarele.
Nici bogăţia, nici mângâierile, nici biciuirile, nici scrijelirile, nici sabia şi nici moartea nu au putut să te despartă de
Dumnezeu.
Ghimpele cel materialnic al pornirilor mele arde-l, Născătoare de Dumnezeu, cu Focul cel Dumnezeiesc care nu a
ars pântecele tău.
Cântarea a 6-a. Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

Cu focul pătimirii tale puternic întărindu-te, te-ai arătat nemistuită de chinuri, Cinstită Muceniţă Evdochia.
Alegând mai degrabă pe Mirele Cel Cinstit decât dragostea celor ce te îndrăgeau pe pământ, cu dorire
nesctricăcioasă te-ai dăruit Lui, Sfântă Evdochia.
Ceea ce ai născut pe Pricinuitorul liniştei, Hristos, linişteşte viforul cel sălbatic al patimilor mele, Preasfântă
Stăpână.
Irmosul:
Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul
nostru.
CONDAC, glasul al 4-lea.

Vitejeşte nevoindu-te întru pătimirea ta, ne luminezi cu revărsarea minunilor, prealăudată, pe noi cei ce alergăm la
dumnezeiasca ta biserică şi bucurându-ne te rugăm Cuvioasă Muceniţă Evdochia, ca să ne mântuim de neputinţele
cele sufleteşti şi să primim dar de tămăduiri.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce ajunseseră, oarecând, din Iudeea în Babilon, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o,
cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Ca o moştenitoare a vieţii şi ca una ce ai fost smulsă cu adevărat din moartea cea stricătoare de suflet, dând viaţă cu
rugăciunile tale celor morţi, lui Hristos ai strigat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Templu al păcatului fiind mai înainte, muceniţă, te-ai curăţit pe tine, arătându-te biserică sfinţită şi îmbunătăţită lui
Dumnezeu, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cu sudorile sihăstreşti îngrăşându-te, te-ai arătat măslin plin de rod, Sfântă Cuvioasă Muceniţă Evdochia şi fiind
culeasă cu sabia şi cu vărsarea de sânge a nevoinţei tale, ai strigat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Zdrobit fiind eu de răutate şi apăsat de cumplite păcate, Stăpână, Ceea ce ai născut pe Mielul, Cel Ce ridică păcatul
lumii, de stăpânia acestora apără-mă, Fecioară.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul cerurilor...

Focul nematerialnic sălăşluindu-Se întru tine şi cărbunele aprins fiind în sânurile tale cele dumnezeieşti,
preacinstită, a ars pe tirani, păzindu-te pe tine nevătămată.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Răsplătiri pentru ostenelile tale cele dumnezeieşti ai primit revărsări de tămăduiri, Sfântă Muceniţă Evdochia,
omorând bolile şi înviind pe cei morţi.
Sufletul meu cel omorât din pricina dezmierdărilor înviază-l, Născătoare de Dumnezeu, că tu Singură ai născut
Viaţa, fără de ispită bărbătească, Fecioară.
Irmosul:
Pe Împăratul Cerurilor, pe Care îl laudă ostile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Te-ai dezlegat din cele vremelnice, Muceniţă Evdochia şi ai primit dorirea cea mai de seamă, mutându-te la
Dumnezeu, prin sabie.
Cu muceniţele ca o muceniţă şi cu cuvioasele ca o începătură a sihaştrilor ai strălucit, făcătoare de minuni arătându-
te, Mărită Evdochia.
Ca pe o Ocrotitoare Dumnezeiască şi ca pe o Nădejde Adevărată, pe tine Singură te am Maica lui Dumnezeu, ca să
fiu izbăvit din păcate şi din primejdii.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine şi împreună
cu cetele îngereşti te mărim.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Luminându-te cu Raza Dumnezeirii, ai părăsit întunericul rătăcirii şi pe când erai încă în trup ai avut parte de
trăirea cea nematerialnică. Deci, plină fiind apoi de dumnezeieşti daruri, numai cu cuvântul tău pe mulţi morţi ai
înviat. Şi sfârşindu-ţi viaţa, cunună de mucenic ai primit de la Domnul şi pe cel viclean l-ai ruşinat, ceea ce ai fost
înger în trup. Roagă pe Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce acum prăznuiesc sfântă
pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

La judecată mă gândesc şi mă spăimântez, cunoscând faptele mele cele rele. Cum voi răspunde Judecătorului? Cum
mă voi apăra eu, ticălosul? Dar privind icoana ta, Prealăudată Doamnă, mă înviorez în durerile mele. Şi
deznădăjduit la tine cad, strigând: ai milă, Îndurată Stăpână, ajută-mi, în ziua judecăţii, ca Fiul tău să-mi fie, cu
rugăciunile tale, Milostiv. Că în afară de tine altă nădejde nu am.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea
şi Cuvântul...
Pe Mielul şi Păstorul şi Izbăvitorul, Mieluşeaua cea Sfântă privindu-L Răstignit pe Cruce de cei nelegiuiţi,
jeluindu-se, cu durere striga: vai mie, Preaiubitul şi Preadoritul meu Fiu! Cum Te voi putea privi pe Cruce, o, vai
mie! Rărunchii mi se rup şi inima îmi arde. Ci, o, Preabunul meu, cuvintele-Ţi împlineşte şi înviază Tu degrab,
lumea de bucurie umple şi dăruieşte izbăvire celor ce cu credinţă laudă patima Ta cea Curată.
Paraclisul Sfântului Nicolae Planas ?? stil nou grecia

2 Martie
După rugăciunile începătoare:

Psalmul 142: Doamne auzi rugăciunea mea...
Tropar, glasul al 4-lea:
Săltaţi acum popoare bătând din palme cu tărie şi primiţi pe Sfântul cel vestit între Sfinţi, pe Nicolae Naxiotul, pe
primitorul cel călduros al tuturor celor ce i se roagă şi pârga cea dumnezeiască a tuturor preoţilor; pe cel care în
vremurile din urmă a bineplăcut lui Dumnezeu.
Slavă... Şi acum...
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stătut tu
înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi dintru atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi?
Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi: Psalmul 50: Miluieşte-mă, Dumnezeule...
Cântarea 1, glasul al 8-lea:
Irmos: „Apa trecând-o ca pe uscat...”
Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vlăstarul cel ales al Naxului şi moştenitorul cel sfinţit al Raiului, sădit fiind de mic, Părinte, în curţile Domnului
cele sfinte, ai adunat cu îmbelşugare, belşug de roade nemuritoare.
Chemat ai fost din pruncie, spre a Domnului slujire, şi fără murmur ai purtat, ca un preot adevărat, jugul cel uşor şi
bun al preablândului Stăpân.
Slavă...
Dăruieşte-mi harul tău, Părinte, înţelepciune şi luminare minţii, ca să laud în cântări ale tale îndurări.
Şi acum...
Fiind bun şi milostiv, Părinte Nicolae, roagă-te neîncetat de Dumnezeu Născătoarei, să ridice de pe sufletele
noastre, sarcina mulţimii de păcate.
Cântarea a 3-a:
Irmos: „Doamne, Cel ai făcut cele de deasupra...”
Făcându-te asemenea Serafimilor prin slujba privegherilor, şi trăind ca un neagonisitor, te-ai îmbogăţit cu rodul
ostenelilor.
Umplându-te de dumnezeiască râvnă, ai săvârşit Liturghia cea sfântă, pe care în fiece zi vreme de cincizeci de ani
neîncetat o ai înălţat.
Slavă...
Pâraie de lacrimi vărsând, şi văpaia patimilor tale stingând, ai ajuns la limanul cel lin, de unde te roagă, Cuvioase,
pentru sufletele noastre.
Şi acum...
Stăpână de Dumnezeu născătoare, mângâierea celor ce sunt în întristare, nu înceta a te ruga pentru noi, cei
cufundaţi în nevoi, ca să dobândim prin tine, sufletelor mântuire.
Următoarele stihiri se zic după Cântarea a 3-a şi a 6-a:

Părinte Nicolae, Cuvioase, primind Har de la Dumnezeu, cere nouă îndreptare şi sufletelor luminare.
Dumnezeiescule Părinte, a Naxului odraslă sfântă, caută spre întinăciunea inimii mele şi şterge urâciunea păcatelor
mele.
Cântarea a 4-a:
Irmos: „Am auzit Doamne, taina rânduielii Tale...”
Toată mâhnirea ai alungat când Dumnezeu te-a încercat, căci rămânând fără soţie, ai ales alta-nsoţire, a monahilor
vieţuire.
Lepădând întinăciunea cea trupească, împreună şi pe cea sufletească, petrecut-ai viaţă îngerească, şi te-ai ridicat
mai presus de lume, pe care nu o uita în rugăciune.
Slavă...
Umblând prin ropot de ape multe, neudat ai ajuns la biserica ta, Sfinte, unde te-ai înălţat prin rugă sfântă, ca un
vultur ce spre ceruri se avântă.
Şi acum...
Milostiveşte-te spre robii tăi, o, Maică a milostivirii, şi ne scoală pe noi din somnul cel greu al nesimţirii, şi roagă-
te cu îndrăznire pentru a noastră mântuire.
Cântarea a 5-a:
Irmos: „Luminează-ne pe noi. Doamne...”
Pentru multa ta smerenie şi mai multa osteneală, dobândit-ai către Domnul minunată îndrăzneală; De aceea nu-
nceta din sfinţita rugăciune pentru pace între oameni şi bunăvoire-n lume.
N-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor dormitare, până ce n-ai adunat vistierii nemuritoare. De care ne-mpărtăşeşte
şi pe noi cei sărăciţi, care suntem în păcate şi de patimi istoviţi.
Slavă...
Dreptar te-ai făcut, Părinte, prin învăţăturile tale, care s-au făcut tuturor făclii spre luminare. Arată-mi şi mie calea,
care, prin ascultare, nerătăcit să mă conducă, la veşnica cămară.
Şi acum...
De râvna cea bună, Stăpână, umple inima mea, ca să mă ostenesc şi eu pentru mântuirea mea. Şi-mi întăreşte
sufletul, cu buna sprijinire, ca să mă ridic şi eu din multa lenevire.
Cântarea a 6-a:
Irmos: „Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul...”
Slujind înaintemergătorului şi lui Elisei Proorocul, te-ai învrednicit de harul şi binecuvântarea lor, iar mie celui ce
îndrăznesc în laude să te cinstesc, dăruieşte-mi cu-ndurare a ta binecuvântare.
Rogu-te pe tine, Sfinte, ca prin rugăciunile tale, de cursele vrăjmaşului cele multe, degrab să aflu uşurare. Şi mă
păzeşte nevătămat de ele, cu a ta apărare.
Slavă...
Slobozeşte-mă de patimi. Sfinte, şi de a ispitelor felurime, de bolile cele ce mă chinuiesc, de moarte şi de
stricăciune, dăruindu-mi sănătate trupului şi a sufletului nepătimire.
Şi acum...
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale, cere nouă de la Fiul tău, iertare de greşale şi
dumnezeiască întărire, să scăpăm de a lumii împătimire.
Apoi troparele de după Cântarea a 3-a:
Părinte Nicolae, Cuvioase, primind Har de la Dumnezeu, cere nouă îndreptare şi sufletelelor luminare.
Dumnezeiescule Părinte, a Naxului odraslă sfântă, caută spre întinăciunea inimii mele şi şterge urâciunea păcatelor
mele.
Doamne miluieşte (de 3 ori)
Slavă... Şi acum..., glasul al 6-lea:
Părinte de trei ori fericite, slujitor neobosit al Tainelor celor sfinte, priveghetor neobosit la rugăciune şi liturghisitor
plin de râvnă al Jertfei celei fără de sânge, stâlp al răbdării şi al sărmanilor părinte, pildă de smerenie şi pentru lume
rugător fierbinte, nu înceta Nicolae Sfinte milostiv a-L face pe cerescul Părinte, pentru sufletele noastre cele
prihănite.
EVANGHELIA
(Luca 13, 1-9)
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Nicolae. Milostive, curăteşte mulţimea greşalelor noastre.
Şi acum...
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăteşte mulţimea greşalelor noastre.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta...
glasul al 6-lea:
Din fragedă copilărie ţi-ai afierosit inima lui Dumnezeu pe care L-ai iubit, şi dorind să petreci viaţă îngerească ai
primit slujirea preoţească, şi covârşind pe mulţi în nevoinţa privegherii, la Cer te-ai ridicat prin virtutea răbdării. Pe
Dumnezeu roagă-L preabunule Părinte, să ne păzească de nevoi şi ispite.
Cântarea a 7-a:
Irmos: „Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon...”
Celor ce te lăudăm pe tine, purtătorule de Dumnezeu, Părinte, fă-te grabnic ajutător şi din primejdii izbăvitor, ca să
cântăm noi, păcătoşii: Bine eşti cuvântat Dumnezeul Părinţilor noştri.
Lepădându-te de bogăţiile vieţii, Părinte, ai umblat pe urmele Domnului cele sfinte, Căruia cu credinţă i-ai cântat:
Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Slavă...
Inima ta cea curată de dragostea Domnului învăpăiată, ca o făclie în întuneric s-a arătat şi cu vrednicie a cântat:
Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Şi acum...
Stăpână de Dumnezeu născătoare, roagă-te împreună cu Sfântul Nicolae, lui Hristos bine să-I plac şi să-I cânt
neîncetat: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a:
Irmos: „Pe împăratul ceresc...”
Smerindu-ti trupul tău, Părinte, prin posturi, privegheri şi pătimiri multe, ai ajuns prin văzduh mergător şi cu îngerii
împreună-vorbitor.
Cum nu ne vom minuna noi smeriţii, de credinţa ta cea mare, Sfinte? Căci închinându-te Sfinţilor din biserica ta şi
ale lor picioare neajungând a le săruta, aceia cu dragoste spre tine coborau.
Binecuvântăm pe Tatăl...
Pe cei ce se închină în biserica ta şi pe toţi cei ce-ţi cinstim pomenirea, nu ne trece cu vederea, Părinte, ci ne
dăruieşte binecuvântare şi-ntărire.
Şi acum...
Caută Fecioară de Dumnezeu născătoare spre duhovniceştii fii ai Părintelui nicolae şi te roagă Fiului tău, să-i
păzească de ispita celui rău.
Cântarea a 9-a:
Irmos: „Cu adevărat, născătoare de Dumnezeu,...”
Împreună-locuitor cu îngerii te-ai făcut când cu moarte cuvioasă către Domnul ai trecut, pe Careroagă-L, Părinte
Nicolae, să ne dăruiască iertare de greşale.
A credincioşilor aleasă mulţime ce de pretutindeni aleargă la tine, îţi cântă şi te laudă neîncetat, ca pe un prieten al
lui Hristos adevărat.
Slavă...
În toată latura drept-slăvitoare a ajuns vestea isprăvilor tale, pentru aceasta cu toţii aleargă la tine mişcaţi de
dragoste fiiască, ca de mângâiere dumnezeiască să se învrednicească.
Şi acum...
O, Maică Preacurată, primeşte-mi ruga cea săracă şi o du pe ea Fiului tău, rugându-L să mă izbăvească de
înşelăciunea celui rău.
Apoi: Cuvine-se cu adevărat...
Şi acestea:
Pe cel minunat între preoţi şi neobosit între slujitori, pe cel care vreme de jumătate de veac, Jertfa cea fără de sânge
o a înălţat, pe Nicolae cel nou, toţi să-l lăudăm.
Pe vlăstarul cel nou al Naxului şi liturghisitorul cel sfinţit al atenienilor, pe Nicolae Planas, părintele nostru şi
bineplăcutul lui Dumnezeu, cu laude şi cântări acum să-l întâmpinăm.
Pe păstorul cel dumnezeiesc, pe prietenul săracilor, pe iubitorul de privegheri, pe împreună-vorbitorul cu îngerii,
toată obştea dreptcredincioşilor cu dragoste să-l lăudăm.
Pe râvnitorul cel nou, pe tăinuitorul Domnului, pe cel ales între preoţi, pe liturghisitorul cel neobosit, pe
mijlocitorul păcătoşilor, pe Sfântul cel de curând arătat, cu dragoste lăudându-l să-l cinstim.
Cu născătoarea de Dumnezeu, cu înaintemergătorul Domnului, cu Apostolii, cu Mucenicii, cu Cuvioşii şi cu toţi
Sfinţii, roagă-te lui Dumnezeu, Părinte Nicolae, pentru sufletele noastre.
Apoi: Otpustul.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, Episcopul Chiriniei
2 Martie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Teodot, Episcopul Chiriniei, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea
privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge,
Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate, trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul
Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Năzuinţele tale, mucenice, le-ai îndreptat către Dumnezeu, ale Cărui Porunci păzindu-le te-ai făcut ierarh şi cu
sângele muceniciei, cu adevărat ai strălucit.
Dumnezeieşte şi cu bunăcuviinţă petrecând, prin nevoinţele înfrânării ai omorât pornirile trupului şi ai dobândit
viaţă, cel ce eşti podoaba ierarhilor şi desăvârşirea mucenicilor.
Duhul Sfânt sălăşluindu-Se în inima ta cea înţeleaptă, din pruncie te-ai arătat drept, plin de milă şi blând,
Dumnezeiescule ierarh, Sfinţite Mucenice Teodot.
Firea omenească, prin înşelăciune, a fost robită mai întâi. Dar, născând tu pe Hristos, a dobândit liberare, cu multă
înţelepciune lăudându-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea şi Scăparea şi Întărirea mea, Doamne.
Cu lacrimile, cu suspinele şi cu curgerea sângelui tău ai stins cărbunii cei aprinşi ai înşelă ciunii, Sfinţite Mucenice
Teodot.
Viaţa ta cea curată arătându-te pe tine Sfinţit şi Dumnezeiesc luminător, te-a făcut şi mărturisitor adevărat al Pati-
milor lui Hristos.
Stând înaintea locului de judecată şi rănit fiind cu răni cumplite, nu te-ai lepădat de numele lui Hristos, Sfinte
Mucenice Teodot.
Tămăduieşte sufletul meu cel slăbit de năvălirile şarpelui celui viclean şi robit de păcate, Preacurată.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine,
strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Sfărâmându-ţi-se trupul de lovituri, cugetul ţi-a rămas cu adevărat preatare şi ai strigat: Slavă Puterii Tale,
Doamne!
Aprinzându-te de dragostea Stăpânului, ai suferit cu răbdare durerile cele cumplite ale rănilor, ca şi cum nu tu, ci
altul ar fi pătimit, Sfinţite Mucenice Teodot, cel mare între mucenici.
Chinurile ce se apropiau de trupul tău nu te-au înfricoşat; căci prin cuget curat ai văzut răsplătirile cele viitoare,
care ţi-au uşurat durerile tale, de Dumnezeu înţelepţite părinte.
Palat Prealuminos al Stăpânului, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, arată-ne şi pe noi locaşuri ale Sfântului Duh,
când aducem laudă Domnului, în locaşul tău cel Sfânt.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumină în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te
laudă pe Tine cu credinţă.
Ridicat fiind pe lemn, Înţelepte Teodot, cu tărie ai răbdat sfâşierile trupului tău, în timp ce toţi se minunau.
Fiind spânzurat, ai răbdat strujirile trupului, având de partea ta pe Stăpânul, Care cu credinţă în El te întărea pe tine,
Sfinte Teodot.
Cu vărsarea sângelui vopsindu-ţi haina ta cea sfinţită, prealuminoasă ai arătat-o, Fericite Teodot.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Zămislit-ai pe Dumnezeu, Cel Ce s-a făcut Om, Stăpână! Pentru aceasta, neamuri şi neamuri te fericesc pe tine.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, cea curăţită de sângele demonilor, cu Sângele
Cel curs din coasta Ta.
Închis în temniţă ca un tâlhar fiind, Sfinte Teodot, ai păzit Poruncile cele Dumnezeieşti ale Stăpânului, Celui Ce a
luminat Dumnezeiască pomenirea ta.
Ai stat înaintea judecăţii celor nedrepţi şi fiind judecat, ai judecat tu însuţi pe cei fărădelege, care socoteau mai mult
nedreptatea decât dreptatea, de Dumnezeu înţelepţite.
Valurile chinurilor celor ce se abăteau asupra ta s-au sfărâmat ca de o piatră, înălţându-te tu, cu suirea inimii tale,
către Piatra Cea din capul unghiului, Hristos Dumnezeu, Fericite Teodot.
Sălăşluindu-Se în pântecele tău Hristos, Dumnezeul nostru, a alungat păcatul care se sălăşluise între oameni şi prin
iubirea Sa de oameni, i-a făcut pe aceştia ai Săi.

Credinţa cea rea a mării ai ruşinat şi înşelăciunea închinării la idoli cu puterea dreptei credinţe ai rănit-o şi făcându-
te ca o ardere de tot Dumnezeiască, prin lucrarea minunilor tale ai ajuns cunoscut până la marginile lumii,
Preasfinţite Mucenice Teodot. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul din Babilon, tinerii lui Avraam, de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi,
au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
De dragostea Dumnezeiescului Duh fiind aprins şi pe pat înroşit în foc fiind pus, ai rămas nears, strigând: Binecu-
vântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Ca şi cum altul ar fi pătimit, iar nu tu, cu tot cugetul tău ai alergat către Dumnezeu, fericite şi tăierile şi arderile nu
le-ai luat în seamă, nesimţindu-le, prin purtarea de grijă a lui Hristos.
Cu înţelepciunea cuvintelor tale pe cei ce erau lipsiţi de înţelegere, la judecata ta i-ai ruşinat, arătându-i ca pe nişte
neputincioşi plini de rea credinţă, că ţineau mai mult la altarele idolilor decât la Ziditorul.
Împreună cu Cetele cele de sus, Maica lui Dumnezeu, strigăm ţie: Bucură-te, Cer Însufleţit şi Palat Preaslăvit şi
Scaun de foc, pe care Hristos cu Trupul S-a odihnit.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta
cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului,
pe Domnul!
Împotrivindu-te vrăjmaşului, prin chinurile tale, Sfinte Sfinţite Mucenice Teodot, piroane ţi s-au bătut în picioare şi
ai mers pe cărarea care duce către Împărăţia Cerurilor, prealăudate, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile
Domnului, pe Domnul!
Propovăduind pe Dumnezeu, Cel Ce a venit pe pământ şi prin Dumnezeieştile Patimi a nimicit patima cea de tot
pierzătoare, ai suferit patima cea Dumnezeiască şi fericită cu trupul, Sfinte Teodot, cântând: Binecuvântaţi, toate
lucrurile Domnului, pe Domnul!
Cu picăturile sângelui tău şi cu apele învăţăturilor celor sfinţite ai adăpat cu har inimile credincioşilor celor buni,
preasfinţite şi ai făcut ca să odrăslească în ele Înţelepciunea Cea Dumnezeiască a Ziditorului, Căruia strigăm:
Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
De toată spurcăciunea ai curăţit firea omenească, Fecioară, născând Ploaia Cea Cerească, pe Cel Ce s-a făcut Om
pentru noi şi pe noi, cei ce eram învechiţi, ne-ai înnoit, Preacurată, pe cei care strigăm: Binecuvântaţi, toate
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat Fecioară,
adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
Racla cea Dumnezeiască a moaştelor preasfinţitului păstor izvorăşte tot felul de tămăduiri şi potoleşte patimile şi
dezleagă durerile cele din toată vremea, cu Darul cel Dumnezeiesc al Mântuitorului.
Ca un sfinţit mucenic având puterea de a lega şi de a dezlega, dezleagă lanţurile răutăţilor mele şi răcoreşte sufletul
meu, cel ce arde de focul păcatului, rugând pe Cel Milostiv pentru mine.
Astăzi Biserica prăznuieşte cu credinţă pomenirea ta cea preasfinţită şi mutarea ta către Iubitorul de oameni; şi
bucurându-se, îţi împleteşte ţie cununi Dumnezeieşti de laude.
Câştigându-te pe tine ca pe o stea plină de lumină strălucitoare, cu Razele Cele Luminoase ale Dumnezeieştilor
doriri şi cu luminile cele curate ale minunilor tale ne luminăm, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte Mucenice Teodot.
Născut-ai nouă, Fecioară, Lumina Care a Strălucit în chip de negrăit din Tatăl mai înainte de lumină, risipind
întunericul necunoştinţei; şi pe cei ce dormeau în umbra păcatului i-a luminat.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...
Neînţeleasă şi Nepricepută este, Stăpână, de Dumnezeu Dăruită, Taina cea cu adevărat Înfricoşătoare, care s-a
săvârşit întru tine! Că, pe Cel Necuprins zămislindu-L, L-ai născut cu Trup din Preacuratul tău sânge; pe Care, ca
pe Fiul tău, roagă-L totdeauna, Preacurată, să mântuiască sufletele noastre.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea
Fecioriei tale...
Preacurata Mieluşea şi Maica Ta cea Neispitită de nuntă, Hristoase, văzându-te mort, spânzurat pe Cruce, cu durere
de mamă jelindu-se, striga: ce Ţi-a răsplătit Ţie adunarea cea fărădelege şi nemulţumitoare, care de multe şi mari
daruri s-a bucurat de la Tine, Fiul meu? Laud smerenia Ta cea Dumnezeiască!
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Isihie

2 Martie
Troparul Sfântului Mucenic Isihie, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Isihie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru;
că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Irmosul:
Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egiptului şi ai acoperit carele şi puterea lui
Faraon.
Stih: Sfinte Mucenice Isihie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Dumnezeieştile Străluciri ale Mântuitorului fiind luminat, pătimitorule, umple de Lumină Dumnezeiască pe cei
ce prăznuiesc pătimirea ta cea sfântă.
Cu totul dăruindu-te Mântuitorului, ai suferit cu răbdare moartea cea pentru Dânsul, Sfinte Isihie Preafericite şi ai
dobândit Viaţa Cea Dumnezeiască.
Îngrădit fiind cu Legile Stăpânului, ai îndepărtat de la tine momelile cele viclene ale nelegiuiţilor, Sfinte Isihie
Preafericite, pătimind cu multă răbdare.
Fecioară ai rămas după naştere, ca şi mai înainte de naştere, născând cu adevărat pe Ziditorul. Pe Acesta roagă-L,
Preacurată, să fie izbăviţi cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici...

Având cugetul tău sus, la Dumnezeu, purtătorule de biruinţă, ai înfrânt puterea cea aducătoare de pierzare a
prigonitorilor tăi, luptându-te cu multă răbdare.
Numai Frumuseţea cea dorită a lui Hristos ai iubit-o şi ai fugit de frumuseţile lumii; şi luptându-te, ai primit cununa
dreptăţii, fericite.
O Singură Dumnezeire cunoscând, ai defăimat nestatornicia închinării la idoli, purtătorule de biruinţă şi te-ai arătat
strălucitor prin mucenicie, vrednicule de laudă.
Moartea până la tine a stăpânit, căci ai născut Izvorul nemuririi, Preasfântă, pe Hristos, Însuşi Dumnezeul nostru,
Cel Preabun.
Irmosul:
Arcul celor puternici a slăbit, iar cei neputincioşi s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul
inima mea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Din dragoste pentru chipul Tău, Milostive, pe Cruce Te-ai Răstignit şi neamurile s-au mântuit. Că Tu eşti Puterea şi
Lauda mea, Iubitorule de oameni.
Cu vitejia cugetului ai stat împotriva tiranului, preafericite, care îţi poruncea să jertfeşti idolilor, Mărite Mucenice
Isihie.
Ca o jertfa preacurată te-ai adus Celui Ce, din îndurările milostivirii Sale, s-a jertfit pentru tine, Mare Mucenice
Isihie, podoaba mucenicilor.
Sprijin şi Întărire s-a arătat ţie Stăpânul, în timpul pătimirilor tale, pururea fericite. Pentru aceasta nu te-ai înfricoşat
de moartea cea vremelnică.
Fecioară, odrăslind Strugurele Cel fără stricăciune, Care picură tuturor mustul nemuririi, te-ai arătat, Preacurată şi
Maică şi Fecioară.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumină ai venit în lume, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te
Mintea ta, luminată cu Lumina Cea Nematerialnică, a risipit înşelăciunea rătăcirii idoleşti a mulţimii, Sfinte Isihie,
Fericite.
Cu înţelegeri pline de lumină şi cu bune înălţări îndumnezeindu-te, preafericite, ai scăpat de nestatornicia închinării
la idoli, purtătorule de biruinţă.
Părăsind necunoştinţa cea plină de tulburare, te-ai liniştit şi ai primit, purtătorule de biruinţă, în locul ostenelilor şi
durerilor tale, Dumnezeiasca Veselie.
Tu Singură ai născut pe pământ, Preacurată, pe Dumnezeu Cuvântul Cel Ceresc, pe Care Îl laudă toată făptura, ca
pe Făcătorul şi Domnul.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a, mai înainte...

Înălţând dragostea inimii tale către Dumnezeu, ai fost aruncat în apele râurilor, Sfinte Isihie, găsindu-ţi în ele
sfârşitul tău cel fericit, mucenice.
Apa desfătării după vrednicie te-a primit pe tine, Sfinte Mucenice Isihie, cel ce ai primit sfârşitul fericit în apele
râurilor, în care ai înecat mulţimea demonilor.
Cu Tăria şi cu Puterea Duhului ai călcat în picioare, preafericite, mulţimea nemăsurată a vrăjmaşilor celor nevăzuţi
şi încununat fiind de biruinţă, te-ai numărat laolaltă cu Cetele îngerilor.
În pântecele tău cel Sfânt locuind Domnul, Născătoare de Dumnezeu, locaşuri pline de desfătare ale Treimii face pe
cei ce cu credinţa adevărului te fericesc acum pe tine.
Irmosul:
Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Iona, în chit rugându-se: din stricăciune mă scapă,
Iisuse, Împărate al Puterilor.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii lui Avraam, oarecând în Babilon, văpaia focului în picioare au călcat-o, strigând în cântări: Binecuvântat
eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Vitejeşte luptându-te cu vrăjmaşul, ai umilit tăria aceluia, Preafericite Isihie, strigând: Binecuvântat eşti,
Dumnezeul părinţilor noştri!
De la o margine până la alta a pământului, mucenice, vitejia, faptele şi credinţa ta hotărâtă se vestesc, Mucenice
Isihie, cugetătorule de Dumnezeu.
Cu legăturile cele preatari ale luptei tale, mucenice, ai spânzurat pe vrăjmaşul şi moarte preamărită ai primit, Sfinte
Isihie, înecat fiind în apă.
Pe noi toţi, cei omorâţi de păcat, născând Viaţa, ne-ai înviat. Pentru aceasta, îţi strigăm ţie: Maică a lui Dumnezeu,
Fecioară, pururea Mărită.
Cântarea a 8-a. Irmos: Toate lucrurile lui Dumnezeu...

Gata pentru lupte cu vitejie te-ai arătat, având pe Hristos Sprijinitor, mărite şi biruind în chip desăvârşit, ai primit
cununa nestricăciunii şi vieţuieşti în veci.
Cu luptele tale cele sfinţite ai oprit valurile credinţelor celor deşarte, înţelepte; şi aruncat fiind în Rai, ai primit
acolo sfârşitul, lăudând pe Hristos în veci.
Ca unul ce ai împărăţit cu strălucire asupra rătăcirii, ai părăsit, mărite, petrecerile cele împărăteşti şi slujba ta cea
înaltă şi te-ai lipit de Împăratul tuturor.
Preasfinţitul prooroc te numeşte pe tine Uşă Neumblată, Preacurată, prin care a trecut Ziditorul, precum Singur ştie
şi pe care iarăşi a lăsat-o Închisă, ca şi mai înainte de naştere.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Toate lucrurile lui Dumnezeu şi toată făptura binecuvântaţi pe Domnul. Cei cuvioşi şi popoarele cele smerite cu
inima, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi pe Dânsul întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva, adică, prin boala neascultării...
Frumos la suflet şi la trup ai fost cunoscut, Sfinte Mucenice Isihie; că ai părăsit slujba ta şi averea şi mărirea cea
trecătoare şi numai lui Hristos ai urmat, alăturându-te mulţimilor de mucenici.
Zdrobit-ai idolii pierzării, Înţelepte Isihie şi ai murit de moarte silnică, ca să dobândeşti viaţa cea viitoare, laolaltă
cu toţi cei ce au pătimit. Pentru aceasta cu credinţă te fericim.
Sositu-ne-a nouă, astăzi, pomenirea ta, Sfinte Mucenice Isihie, de Dumnezeu Fericite, luminând inimile tuturor
celor ce cu credinţă laudă acum ostenelile, luptele tale cele vitejeşti şi nevoinţele ostenelilor tale.
Lumină ne-a Răsărit nouă din tine, Preacurată, Cel Ce Singur este Domnul tuturor şi a luminat inimile tuturor.
Irmosul:
Eva, adică, prin boala neascultării blestem înăuntru a adus, iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla
sarcinii tale, ai înflorit în lume Binecuvântarea; pentru aceasta, toţi te mărim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Pătimitor nebiruit al Atotţiitorului ai fost, Fericite Mucenice Isihie, necruţându-ţi trupul în vremea prigoanelor.
Pentru aceasta, fiind omorât în apele râurilor, întru acestea ai înecat pe balaurul cel vrăjmaş. Drept aceea, cu veselie
prăznuim sfântă pomenirea ta, mucenice.
Neînţeleasă şi Nepricepută este, Stăpână, de Dumnezeu Dăruită, Taina cea cu adevărat Înfricoşătoare, care s-a
săvârşit întru tine! Că, pe Cel Necuprins zămislindu-L, L-ai născut cu Trup din Preacuratul tău sânge; pe Care, ca
pe Fiul tău, roagă-L totdeauna, Preacurată, să mântuiască sufletele noastre.
Fecioriei tale...
Preacurata Mieluşea şi Maica Ta cea Neispitită de nuntă, Hristoase, văzându-te mort, spânzurat pe Cruce, cu durere
de mamă jelindu-se, striga: ce Ţi-a răsplătit Ţie adunarea cea fărădelege şi nemulţumitoare, care de multe şi mari
daruri s-a bucurat de la Tine, Fiul meu? Laud smerenia Ta cea Dumnezeiască!
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Eutropie, Cleonic şi Vasilisc

3 Martie
Troparul Sfinţilor Mucenici Eutropie, Cleonic şi Vasilisc, glasul al 4-lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru.
Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile
lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Irmosul:
Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu revărsările cele pline de strălucire ale Dumnezeieştii Lumini strălucitori fiind şi cu cununile luptelor voastre cu
adevărat fiind luminaţi, sfinţilor cei întocmai la număr cu Preasfânta Treime, pe Aceasta îmblânziţi-O pentru noi.
Duhovniceşte găsind în voi răsunet cuvintele Dumnezeieşti şi uniţi fiind între voi, mucenicilor, cu legătura păcii aţi
biruit înşelăciunea vrăjmaşului.
Sfinţilor Mucenici, cei întocmai la număr cu Preasfânta Treime, arătându-vă că, în credinţa voastră în Sfânta
Treime cugetaţi cu adevărat acelaşi lucru, aţi aflat aceeaşi cunună, Sfinţilor Mucenici Eutropie, Cleonic şi Vasilisc,
bunilor biruitori.
Frumos, mai mult decât fiii oamenilor, Cuvântul Cel mai înainte de veci, ieşind din pântecele tău, Stăpână, a şters
posomorârea morţii, Curată şi ne-a dăruit nouă viaţă veşnică.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Stih: Sfinte Mucenice Eutropie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întărindu-te în Hristos, Sfinte Eutropie, ai fost cu adevărat purtător de biruinţă, precum şi numele te arată,
împotriva vrăjmaşilor, mucenice mărite.
Stih: Sfinte Mucenice Cleonic, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pătimind, ai luat cu adevărat strălucirea cea nemuritoare a biruinţei, Înţelepte Mucenice Cleonic, ca un viteaz fiind
pironit pe cruce.
Împlătoşându-te cu Crucea, împărăteşte ai surpat închinarea la idoli a elinilor, Mărite Mucenice Vasilisc, pururea
pomenite.
Liman Liniştit şi Ancoră cu neputinţă de smuls având, credincioşilor, pe Născătoarea de Dumnezeu, să ne izbăvim
din rătăcirea celor cumplite.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Întemeiaţi fiind pe Piatra adevărului, v-aţi arătat neclintiţi înaintea mulţimii chinurilor, mult pătimitorilor mucenici,
dărâmând, cu adevărat, toate întăriturile înşelăciunii.
Toată dorirea voastră ridicând-o către Ziditorul, strânşi fiind în legături şi suferind durere de pe urma rănilor
voastre, v-aţi arătat neclintiţi la locul de chinuri, Sfinţilor Mucenici Eutropie, Cleonic şi Vasilisc.
Strălucind de raze preafrumoase, ca unii care priviţi pe Hristos în faţă, prealesne aţi suferit, mucenicilor, revărsarea
focului, arzând laolaltă pe cei potrivnici.
Întinderea păşunii morţii ai oprit, născând pe Hristos, Râul vieţii; pe Care roagă-L să stin gă cuptorul păcatului
sufletului meu, Preacurată Maică a milostivirii.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumină în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te
laudă pe Tine, cu credinţă.
Cu tăria cugetului vostru aţi zdrobit bârfeala cruzimii chinuitorilor, surpându-le semeţia, mucenicilor prearăbdători.
Aţi părăsit bunăstarea voastră înfloritoare, ostăşia, bogăţia şi mărirea, bucurându-vă de cele cereşti mai presus decât
de cele pământeşti.
Neînfricoşându-vă de cruzimea nebunească a chinuitorilor, aţi îndurat vitejeşte focul, biciuirile, scrijelirile şi
chinurile.
Întru mine îmbrăcându-Se din tine, Cel Ce m-a zidit, Născătoare de Dumnezeu, a ieşit în două firi şi într-o Singură
Ipostază, fără amestecare fiind cunoscut.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie...

Ceata frăţească a mucenicilor fiind întărită după chinuri îndelungate şi adeverită pe Cruce, Dumnezeiescul Cleonic
a fost încununat cu cunună neveştejită, împreună cu Sfântul Mucenic Eutropie.
Stih: Sfinte Mucenice Vasilisc, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mergând pe calea cea neclintită a muceniciei, deşi a avut picioarele străpunse de piroane, Sfântul Vasilisc a zdrobit
capetele demonilor, călcându-le în picioare, măritul.
Făcând din inima ta biserică, ai răsturnat chipul înşelăciunii, arzându-l şi tăindu-ţi-se capul cu sabia, ai primit
cununa, Sfinte Mucenice Vasilisc, pururea pomenite.
Ca pe un Trandafir în mijlocul spinilor şi ca pe un Crin Preacurat şi ca pe o Floare din văi aflându-te Mirele, Maica
lui Dumnezeu, în pântecele tău S-a Sălăşluit Cuvântul.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea curăţită de sângele demonilor cu Sângele cel
curs din coasta Ta.

Luminători luminoşi v-aţi arătat, Dumnezeieşti mucenici, cei trei la număr şi cu strălu cirile minunilor voastre,
luminaţi toată zidirea, alungând pururea noaptea cea adâncă a neputinţelor şi rugându-vă lui Hristos Dumnezeu să
ne dăruiască nouă mare milă.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul din Babilon, tinerii lui Avraam, de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi,
Acum, după vrednicie, precum a zis Ziditorul celor care pătimesc, dobândind viaţa veşnică, purtătorilor de biruinţă
cântaţi: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Moştenind petrecerea Tainică cea mai presus de minte şi strălucirea şi cununa, frumuseţea cea veşnică, fără de
durere şi plină de bucurie, strigaţi: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
În cuptorul chinurilor pătimire răbdând, mucenicilor, neclintit, aţi ars pe slujitorii rătăcirii, strigând: Binecuvântat
eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Rupe, Fecioară, zapisul păcatelor mele. Izbăveşte-mă de vătămarea de tot felul şi de năvălirea celui viclean asupra
mea, ca să strig ţie: Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână!
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel...

Sosit-a acum prăznuirea voastră cea strălucită de peste an, plină de veselie şi de bucurie, sfinţilor; întru care cu
dragoste lăudându-vă pe voi cu cântări, Dătătorului de cununi şi Dumnezeu Îi strigăm: Bine cuvântaţi, toate
Frumoase sunt rănile voastre, mucenicilor; că v-aţi arătat lui Dumnezeu întocmai ca aurul şi ca piatra preţioasă. Şi
cu credinţă închinându-ne vouă, lui Dumnezeu, Celui Ce v-a întărit pe voi, Îi strigăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh Domnul.
Izvor nemincinos de daruri s-a dăruit întru Hristos, cu adevărat, mucenicilor; căci pământul cel fără de umezeală
aduce roade şi cel fără de apă izvorăşte râuri şi firea cea lipsită de înţe legere a ajuns înţelegătoare, strigând:
Cuvântul, Sălăşluindu-Se în pântecele tău, Preacurată, Trup S-a făcut, îndumnezeind firea mea, Stăpână, Dumnezeu
Cel Adevărat, cu nespusa Lui iubire de oameni. Pe Care cu credinţă lăudându-L, cântăm: Binecuvântaţi, toate
Irmosul:
cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Acum văzând în chip lămurit Slava Domnului, purtătorilor de cunună, împreună cu cetele celor fără de trup şi cu
ale mucenicilor şi ale drepţilor, rugaţi-vă cu căldură pentru noi, mucenicilor, voi cei ce sunteţi trei la număr.
După vrednicie, sălăşluind cu totul pe Mântuitorul întru voi, v-aţi arătat cetate a lui Dumnezeu, întemeiată pe tur -
nuri Dumnezeieşti, Sfinţilor Mucenici Eutropie şi Cleonic, împreună cu Sfântul Vasilisc, cugetătorilor de
Dumnezeu.
Pentru credincioşii care săvârşesc pomenirea voastră preasfântă şi care laudă sfinţitele voastre lupte Dumnezeieşti,
cereţi de la Dumnezeu, măriţilor mucenici, ca să dăruiască nouă iertare de păcate.
Tu Singură te-ai arătat Sprijinitoarea şi Nădejdea şi Mântuirea mea; tu, Scăparea şi Zidul de apărare şi Mângâierea
cea Dumnezeiască a sufletului meu. Pentru aceasta, de toată osândirea mă scapă, pururea Fecioară.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, Fecioară,
adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Treimea mucenicilor a mărturisit înaintea poporului celui mult pe Preaslăvita Treime şi pătimind, cu Cetele celor
fără de trup s-a numărat. Pe aceştia, astăzi, să-i lăudăm cu credinţă, prăznuind pomenirea lor cea sfinţită şi
aducătoare de veselie lumii.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1.Podobie: Mormântul Tău...

Nădejdea creştinilor, Preasfântă Fecioară, roagă neîncetat, împreună cu Puterile cele de sus, pe Dumnezeu, pe Care
L-ai născut mai presus de minte şi de cuvânt, să ne dea iertare de păcate şi îndreptare vieţii nouă tuturor, celor ce cu
credinţă şi cu dragoste pururea te mărim pe tine.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...
O, Minune nouă! O, Taină înfricoşătoare! A strigat Maica cea Preacurată şi cu totul fără prihană, când a văzut pe
Domnul întins pe Cruce, Cel ce ţine toate în palma Sa, de judecătorii cei fărădelege ca un osândit la moarte pe
Cruce este osândit.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan

4 Martie
Troparul Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan, glasul al 8-lea:
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale
însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Gherasim, părintele nostru. Roagă-te lui
Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egiptului şi ai acoperit carele şi puterea lui
Faraon.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Armă tare având împotriva tuturor măiestriilor celui potrivnic înfrânarea, vitejeşte să călcăm în picioare toate
meşteşugirile lui.
Luminându-ţi ochii cei înţelegători ai sufletului tău, cu Strălucirea Duhului, purtătorule de Dumnezeu, ai privit prin
virtute Lumina Cea Neapusă.
Lepădând, cu sărăcia, sarcina pământească a celor prezente, ai străbătut calea sihăstriei, Sfinte Părinte Gherasim,
fiind ca unul din cei fără de trup.
Naşterea ta, Preacurată, Ceea ce eşti fără prihană, ne-a ridicat pe noi de pe pământ la vieţuirea cerească, suindu-ne
pe aripile postului în ceruri.
Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici a slăbit...

Omorând fiarele patimilor prin post, să ne apropiem de Hristos prin nepătimire şi prin curăţie.
Privind pururea către Dorirea Cea Nematerialnică a Domnului, ai nesocotit firea cea trecătoare, părinte cuvioase.
Având totdeauna pe Hristos pe limba ta, Părinte Gherasim, ai întărit adevărul cuvintelor tale prin minuni.
Cu posturi şi cu osteneli împuternicind neputinţa firii noastre, Fecioară, întăreşte-o împotriva patimilor.
Irmosul:
Arcul celor puternici a slăbit, iar cei neputincioşi s-au încins cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul
inima mea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Venirea Ta pe pământ, Hristoase Dumnezeule, vestind-o de mai înainte Proorocul, cu bucurie a strigat: Slavă
Puterii Tale, Doamne!
Semn al milostivirii Tale faţă de oameni, Hristoase Dumnezeule, dă nouă vremea înfrânării, Mântuitorule; prin care
curăţeşti şi sfinţeşti sufletele şi trupurile robilor Tăi.
Scara faptelor celor bune străbătând-o, înţelepte, te-ai învrednicit de o privire şi mai Tainică. Pentru aceasta ai şi
luat har de a vedea mai înainte de vreme cele ce aveau să fie.
Cu sudorile luptelor tale celor Dumnezeieşti ai udat pustiul cel neroditor şi l-ai arătat purtător de roadă, aducând cu
el pe oameni la Hristos.
Ceea ce eşti dată ca Sprijin al credincioşilor, Fecioară Preacurată, de Hristos, Care te-a mărit pe tine, încinge-ne cu
putere în vremea înfrânării pe noi, cei ce te lăudăm pe tine.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cel Ce ai Răsărit Lumina şi ai luminat zorile şi ai arătat ziua, Slavă Ţie. Slavă Ţie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu!
Din strădania cea râvnitoare către cele de jos, prin înfrânare răpindu-ne, Iisuse Îndurate, către înălţimea iubirii Tale
ne ridică.
Cu năvala rugăciunilor, taberele demonilor le-ai rănit vitejeşte şi pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, L-ai lăudat, Sfinte
Părinte Gherasim.
Negura patimilor împrăştiind-o, purtătorule de Dumnezeu, te-ai apropiat cu gândul de Lumina nevinovăţiei şi a
curăţiei.
De întinăciunea gândului, prin înfrânare spălându-ne, Fecioară, arată-ne curaţi, ca să slăvim pe Fiul lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Precum ai izbăvit pe Iona...

Cu strălucirea înfrânării fiind luminaţi, învredniceşte-ne a vedea Dumnezeiasca Slavă şi Strălucire a Învierii Tale,
Mântuitorule.
Ca un Luceafăr ai strălucit în întunericul vieţii, Sfinte Gherasim şi ai povăţuit pe oameni către Lumina trăirii
îngerilor celor fără de trup.
Cu toiagul rugăciunilor ai zdrobit capetele fiarelor celor netrupeşti, părinte fericite şi ai izbăvit pe oameni de
vânarea acelora.
Cunoscând prin tine pe Stăpânul tuturor Născătoare de Dumnezeu, din înşelăciunea idolilor ne-am izbăvit şi cu
dragoste te mărim pe tine, cu adevărat, Maica lui Dumnezeu.
Irmosul:
Precum ai izbăvit pe Iona Proorocul din chit, Hristoase Dumnezeule, aşa şi pe mine mă scoate din adâncul
greşelilor şi mă mântuieşte, Unule Iubitorule de oameni.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Aprinzându-te de dorirea celor de sus, asprimea pustiului Iordanului mai mult decât toate dulceţile lumii ai socotit-
o, acolo, plecându-se ţie fiara cu ascultare până la moarte, cu jale pe mormântul tău s-a sfârşit, într-acest fel
preamărindu-te Dumnezeu; pe Care roagă-L pentru noi, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherasim.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel Ce în munte cu Moise ai grăit şi ai arătat rugul chip al Fecioarei, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor
noştri.
Prin înfrânare suindu-ne în muntele trăirii celei Dumnezeieşti şi al curăţiei, pe Domnul, Dătătorul de Lumină, cu
mintea să-L privim.
În grădinile cele neveştejite ale virtuţilor dănţuind, purtătorule de Dumnezeu, ai cules din destul florile minunilor,
dăruind tuturor harul din ele.
Păzind vrednicia cea după Chipul lui Dumnezeu, te-ai arătat înfricoşător fiarelor celor neîmblânzite, purtătorule de
Dumnezeu, cântând neîncetat cântare de mulţumire lui Dumnezeu.
Încinge-ne cu putere şi cu tărie, prin post şi prin nevoinţe, împotriva vrăjmaşilor celor nevăzuţi, Născătoare de
Dumnezeu, pe noi, cei ce te lăudăm şi te cântăm pe tine.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Hristos...

Împărate al tuturor, Stăpâne Doamne, învredniceşte-ne, prin post şi prin osteneli, ca un Bun, a împărăţi şi noi
asupra patimilor şi dezmierdărilor trupeşti, ca să Te binecuvântăm întru toţi vecii.
Pe Împăratul Hristos în inima ta din pruncie primindu-L, de Dumnezeu purtătorule, locaş frumos al Darurilor şi al
Strălucirilor Lui cele Dumnezeieşti te-ai arătat, slăvindu-L pururea.
În văpaia patimilor nefiind nicidecum ars, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherasim, te-a udat întru totul din cer roua
darurilor lui Hristos, pe Care cu dragoste neîncetat Îl cântai, ca pe un Dumnezeu al tuturor.
Cel Ce S-a Întrupat din Preasfântul tău sânge, Preacurată Stăpână, Însuşi ne curăţeşte de întinăciunile trupeşti, prin
înfrânare şi prin osteneli, întărindu-ne cu neîncetatele tale rugăciuni, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L Pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-au mărturisit tinerii cei robiţi, în cuptor, grăind cu mare glas: toate lucrurile,
lăudaţi-L pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Cel fără sămânţă...

Bogăţia Darului Duhului Sfânt se pune înaintea tuturor celor ce-I aduc Lui ostenelile înfrânării.
În trup materialnic fiind, cuvioase, ai trăit şi ai petrecut ca şi când ai fi fost nematerialnic, slăvind pe Domnul, Care
te întărea pe tine.
Toată dorirea sufletului tău având-o numai spre cele nestricăcioase, te-ai învrednicit de cele dorite, Părinte
Gherasim.
Împreună cu cuvioşii stând înaintea lui Hristos, pe Acela roagă-L pentru cei ce săvârşesc sfântă pomenirea ta,
Cuvioase Părinte Gherasim.
De sus strălucind darul tău, Stăpână, luminează pe cei ce neîncetat te măresc pe tine, Maica lui Dumnezeu.
Irmosul:
Pe Cel fără sămânţă Născut din tine, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, pe Hristos, Dumnezeul nostru, cu laude
fără încetare Îl slăvim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Străbătând scara Dumnezeieştilor virtuţi, te-ai ridicat la Înălţimea Privirii Celei Înţelegătoare şi ai primit de la
Hristos arătările cele curate ale Dumnezeieştilor Taine. Pentru aceasta, purtătorule de Dumnezeu, pe tine cu dreaptă
credinţă te cinstim şi strigăm: Slavă lui Hristos Celui Ce te-a întărit; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă
Celui Ce a săvârşit, prin tine, tuturor tămăduiri.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Mâinile tale cele Dumnezeieşti, cu care ai ţinut pe Ziditorul, Cel Ce S-a Întrupat din bunătate, Fecioară, Născătoare
de Dumnezeu, întinzându-le, roagă-L să ne izbăvim din patimi, din ispite şi din primejdii, noi cei ce te lăudăm cu
dragoste şi strigăm: Slavă Celui Ce S-a Sălăşluit întru tine; Slavă Celui Ce a ieşit din tine; Slavă Celui Ce ne-a
slobozit pe noi prin naşterea ta.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Piatra fiind
pecetluită...
Pironit fiind pe Cruce de către cei fărădelege şi coasta fiindu-Ţi împunsă de suliţa ostaşului, Preacurata se tânguia
cu amar, rărunchii ei ca unei mame sfâşiindu-se; şi de multa şi înfricoşătoarea Ta răbdare înspăimântându-se,
striga: Slavă iubirii Tale faţă de oameni; Slavă bunătăţii Tale; Slavă Ţie, Celui Ce cu moartea Ta ai făcut pe oameni
nemuritori.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Conon din Isauria

5 Martie
Troparul Sfântului Mucenic Conon din Isauria, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Conon, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru;

Irmosul:
Mântuitorului Dumnezeu, Cel Ce a povăţuit pe popor prin mare cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a
înecat, Aceluia Unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mucenicul Conon, bunul biruitor mucenic, să fie lăudat acum, ca unul ce s-a împotrivit vitejeşte rătăcirii şi s-a
luptat pentru Hristos, Dumnezeul tuturor şi s-a încununat cu cunună nestricăcioasă.
Sfântul Conon, măritul mucenic, dorind Viaţa Cea Tainică şi Mărirea Cea Neîmbătrânitoare, le-a primit în
schimbul desfătării celei trecătoare; pe care să-l cinstim cu cântări, că s-a preamărit.
Cu haina nestricăciunii îmbrăcându-te acum, Mărite Mucenice Conon, te-ai altoit din rădăcină de măslin sălbatic în
măslin bun şi ai adus roadă lui Hristos pe cei ce te-au născut pe tine.
Dezlegându-se de blestemul stricăciunii strămoşeşti, preafericitul mucenic a scuturat jugul rătăcirii şi a făcut pe
soţia lui soaţă de trăire curată.
Preacurată Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut din tine şi de Sânurile Tatălui nu S-a despărţit,
roagă-L neîncetat să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cu Puterea Crucii Tale...

Dorind Lumina, ales-ai a sluji lui Dumnezeu şi ai urât, Mărite Mucenice Conon, întunecimea închinării la idoli.
Jertfitu-ţi-ai lui Hristos, cu osârdie, trupul şi sufletul şi bine fiind primit, te-ai găsit faţă către faţă cu Stăpânul,
preafericite.
Cu înţelepciune ai slobozit popoare numeroase de sub legile lor cele părinteşti, înfruntând pe cel numit cu numele
pierzării, Sfinte Mărite Conon.
Roagă-te, mărite, ca să se dea dezlegare de patimile cele sufleteşti şi trupeşti, celor ce prăznuiesc cu credinţă sfântă
pomenirea ta.
Roagă-te neîncetat, Preacurată, Celui Ce a ieşit din coapsele tale, ca să izbăvească de înşelăciunea diavolului pe cei
ce te cântă pe tine, Maica lui Dumnezeu.
Irmosul:
Cu Puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu, ca să laud şi să slăvesc Răstignirea Ta cea mântuitoare.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, de Învierea Ta cea din mormânt şi am preaslăvit Puterea Ta cea nebiruită.
Surpat-ai, fericite, înşelăciunea popoarelor şi ai arătat Dumnezeirea lui lisus Hristos.
Idolul de piatră cel mincinos, înfricoşându-se de mustrarea ta, a mărturisit că lisus Singur este Dumnezeu.
Cei neînţelepţi s-au înţelepţit, primind de pe buzele cele de piatră schimbarea cea adevărată, cea mai presus de fire.
Taină negrăită este ceea ce se propovăduieşte prin tine; căci pe cei rătăciţi îi întorci la Domnul, mucenice.
Cu adevărat te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu Nenuntită şi la limanul tău scăpăm noi, credincioşii.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mânecând, strigăm către tine, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul
nu ştim.
Vas de lumină preacurată şi nestricăcioasă te-a făcut Duhul, pe tine, strălucirea şi lauda mucenicilor.
Cu Dumnezeiasca cunoştinţă a graiurilor celor negrăite te-ai îmbogăţit şi cu aceasta ai învăţat nenumărate neamuri,
preacinstite.
Darul minunilor tale văzându-l cei fărădelege, strigau: Dumnezeul lui Conon a biruit înşelăciunea.
Fecioară după naştere te cântăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că tu ai născut lumii cu Trup pe Dumnezeu
Cuvântul.
Cântarea a 6-a. Irmos: Înconjuratu-m-a adâncul...

Fost-a harul, prin rugăciunile tale, Preafericite Conon, creştere şi bogăţie celor ce au crezut; iar împotrivirea le-a
fost pierzare celor ce nu au crezut.
Cu adevărat mulţimile demonilor ţi s-au supus ţie, fericite, celui ce te-ai supus de bunăvoie lui Dumnezeu,
Făcătorului tău, Sfinte Mucenice Conon, Mărite.
Mulţimile au fost învăţate de tine să aleagă Dumnezeieşte mila şi au fost povăţuite să urască, preafericite, bogăţia
cea iubitoare de argint, în faptă şi în cuvânt.
Rug Nears, Munte şi Scară Însufleţită şi Uşă Cerească, după vrednicie te mărim pe tine, Marie Mărită, Lauda
dreptcredincioşilor.
Irmosul:
Înconjuratu-m-a adâncul, groapă s-a făcut mie chitul; iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni şi m-a
mântuit dreapta Ta.
Condac, glasul al 3-lea.

Cu curăţie, ca un înger, vieţuind pe pământ, încă de aici te-ai învrednicit a fi vorbitor cu îngerii, şi pe părintele tău
l-ai adus la cunoştinţa lui Hristos. Şi pătimind până la sânge, pe Hristos Dumnezeu L-ai mărturisit, Sfinte Mucenice
Conon; roagă-te neîncetat lui Hristos, pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel Ce în cuptorul cel cu foc ai mântuit pe tinerii cei ce cântau cântarea: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor
noştri!
Muceniceşte luptându-te, pătimitorule, ai strigat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Biruind pe vrăjmaş te-ai arătat purtător de biruinţă, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Pe pământ biruitor, iar în cer purtător de cunună al lui Hristos te-ai arătat, mucenice nebiruite.
Aducând lui Dumnezeu ca o jertfă mântuirea celor din rătăcire, strigi: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor
noştri!
Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, pe care Născătoare de Dumnezeu ai făcut-o, Binecuvântat eşti, Dumnezeul pă-
rinţilor noştri!
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel Ce S-a Născut...

Văzând pe stăpânitorul lumii întunericului, prădat de înşelăciunea cea plină de rătăcire, cu rugăciunile sfântului,
preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Cetele făcătorilor de rele pedepsite de tine cu încuviinţare Dumnezeiască, prin duhurile cele pierzătoare, strigau:
Cu porunca ta cea lucrătoare ai mântuit nevătămat pruncul în fălcile fiarei ca în braţe de maică, strigând neîncetat:
Luminatu-te-ai din belşug, pătimitorule, cu Lumina Cea Întreit Strălucitoare şi cântând Firea Cea în Trei Ipostasuri,
ai strigat: preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Mai presus decât Heruvimii te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu, Marie; că în pântecele tău S-a Sălăşluit Acela pe
Care, împreună cu Puterile cele netrupeşti, pământenii Îl slăvim întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe Cel Ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, Fiu şi Dumnezeu şi în vremurile din urmă S-a Întrupat din
Fecioară Maică, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a. Irmosul: Pe tine, Maica lui Dumnezeu...

Cu totul fiind plin de dor nematerialnic, ai dorit să bei paharul lui Hristos. Pentru aceasta, fericite, toţi te fericim.
Urmând în chip bineplăcut lui Dumnezeu, Legii celei Dumnezeieşti, iar nu plăcerilor, fericite, te-ai arătat bând cu
tot sufletul paharul lui Hristos.
Arătatu-te-ai podoabă a mucenicilor, mărite, înfrumuseţându-te cu preacinstitele răni ale lui Hristos; pentru aceasta
toţi cinstim.
Aflându-te acum întru odihna cea cerească, Mărite Mucenice Conon, scapă-mă din împresurările cele cumplite ale
vieţii, pătimitorule al Domnului.
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu! Bucură-te, Munte Sfânt! Bucură-te, Ceea ce
eşti Desăvârşirea Cinstitei Feciorii! Bucură-te, Stăpână!
Irmosul:
Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte şi de cuvânt, care ai născut în chip de negrăit sub ani pe Cel
fără de ani, credincioşii cu un gând te mărim.

Din pruncie lipindu-te de Dumnezeu, purtătorule de Dumnezeu, te-ai arătat vas cinstit al Duhului şi duhurile cele
preaviclene le-ai supus şi nevoindu-te, te-ai mărit, după vrednicie. Pentru aceasta toţi, cu credinţă, prăznuim sfântă
pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Chiverniseşte, Preacurată, ticălosul meu suflet şi ai milă de el, care din pricina mulţimii greşelilor a alunecat în
adâncul pierzării, Ceea ce eşti cu totul Nevinovată. Şi în ceasul cel înfricoşător al morţii, te rog, slobozeşte-mă din
mâinile demonilor, celor ce mă vor cleveti şi mă izbăveşte.
Prin inima ta cea Curată şi fără prihană, sabie cu adevărat a trecut, Fecioară, când ai vă zut pe Fiul tău Înălţat pe
Cruce, Preacurată, Binecuvântată Marie, Scăparea păcătoşilor, Născătoare de Dumnezeu, Întărirea credincioşilor.
Canon de rugăciune către Sfinţii 42 de Mucenici din Amoreea: Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois şi
către cei împreună cu dânşii
6 Martie
Troparul Sfinţilor 42 de Mucenici din Amoreea: Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois şi al celor
împreună cu dânşii, glasul al 4-lea:

Irmosul:
Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu
cântare de biruinţă să-I cântăm!
Arătându-vă, măriţilor, ca nişte stele luminoase în înălţimea Bisericii lui Hristos, luminaţi sufletele credincioşilor,
îndepărtând întunericul rătăcirii.
Cu hotărâre plină de vitejie v-aţi luat la luptă cu vrăjmaşul, mucenicilor şi l-aţi înfrânt pe el. Şi murind, aţi aflat
laolaltă viaţă nesfârşită, preafericiţilor.
Străluciţi fiind de frumuseţea luptei voastre celei pline de lumină şi tari, v-aţi adus lui Hristos, Celui înjunghiat cu
trupul şi aţi fost număraţi laolaltă cu cetele cele muceniceşti, mucenicilor.
Prealăudaţilor patruzeci şi doi de mucenici ai Domnului, surpând mulţimea cea nenumărată a nelegiuiţilor, v-aţi în-
vrednicit în ceruri de multe bunătăţi.
Preasfântă Fecioară, tu Dumnezeiască podoabă a mucenicilor, care ai născut pe Hristos, Podoaba tuturor
frumuseţilor, pe Acela roagă-L să înfrumuseţeze sufletul meu.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stând de faţă în mijlocul locului de chinuri, cu glas mare ai propovăduit vitejeşte că pentru noi Cuvântul S-a În -
trupat ca Mântuitor, Preamărite Teodor, cel cu cugetul plin de răbdare.
Stih: Sfinte Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu credinţă pătimind, te-ai lepădat înţelepţeşte de trup şi plecându-te însuţi săbiei care te tăia, te-ai jertfit ca un
miel, Sfinte Mucenice Constantin, mucenicule vrednic de laudă.
Prieten credincios al lui Dumnezeu te-a arătat pe tine vremea luptelor, tuturor, Preaalesule Teofil, smulgându-ţi cu -
getul de la prietenia cea vătămătoare cu trupul.
Adunarea sfinţilor patruzeci şi doi de pătimitori te-a propovăduit în chip vădit cu adevărat Maica lui Dumnezeu,
Celui Preaînalt, pe tine, care îi întăreai cu mijlocirile tale.
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit
pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă strigând din
cuget curat, întru Domnul prăznuind.
Cu Puterea Dumnezeiescului Duh, mucenicilor, toată puterea cea neputincioasă a vrăjmaşului aţi surpat-o, fiind
ucişi şi aţi moştenit viaţa cea veşnică.
Stih: Sfinte Mucenice Calist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întărindu-şi preabine sufletul vitejeşte, Sfântul Calist, cu gândurile cele Dumnezeieşti bucurându-se, a mers să fie
tăiat de sabie şi a moştenit cele cereşti.
Stih: Sfinte Mucenice Vasois, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Temeiurile cele înţelegătoare ale minţii tale frumos le-ai aşezat pe piatra cunoştinţei şi ai împiedicat pe vrăjmaşii
tăi, bărbăteşte alungându-i, Preafericite Vasois.
Vărsându-vă sângele, cu strălucire v-aţi dat totodată şi duhurile Celui ce şi-a vărsat Sângele Său pe Cruce pentru
noi, prin bogăţia bunătăţii, prealăudaţilor.
Dumnezeieştii mucenici cunoscându-te Maică Curată, Fecioară şi lăudând slava cea dintru tine, au moştenit
darurile cele nemuritoare întru înălţime.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, luminează-le, mă rog Ţie,
ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce ne chemi din negura greşelilor.
Făclii de Taină v-aţi arătat, luminând sufletele credincioşilor cu lumina dreptei credinţe şi risipind întunericul
necunoştinţei, pătimitorilor ai Domnului preafericiţi.
De gurile cele căscate ale leilor celor înţelegători scăpând nevătămaţi, mucenici ai Domnului, preadulce mâncare a
Stăpânului tuturor v-aţi făcut, învrednicindu-vă de Desfătarea Cea Nestricăcioasă.
Rugăciune pentru noi aduceţi lui Dumnezeu, patruzeci şi doi de mucenici, ca să ne izbăvim de toată osânda şi de
nenumăratele necazuri care vin asupra noastră.
Rogu-mă ţie, Preacurată, îndreptează mişcările minţii mele către Dumnezeu, Cel Ce este Calea Vieţii şi a netezit
cărările purtătorilor de chinuri, cele ce duc către cele cereşti.
Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

Cu vetreala Crucii într-aripându-se pătimitorii, au străbătut în chip neudat marea nelegiuirii şi au ajuns la limanurile
cele liniştite, făcându-se cârmuitori ai credincioşilor.
Pe mucenicii Domnului: pe Constantin şi pe măritul Teodor, pe Calist şi pe Vasois şi împreună cu ei pe marele
Teofil şi pe împreună pătimitorii cu aceştia, cu dreaptă credinţă să-i lăudăm.
Ca nişte flori plăcut mirositoare înflorind Tainic în grădina pătimitorilor, aţi umplut Biserica de toată de mireasma
duhovnicească, îndepărtând mirosul urât al înşelăciunii.
Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu, Te-a născut pe Tine, Hristoase, mai presus de fire, cu adevărat în afară de cele
ale firii; Care ai încununat pe mucenicii care au pătimit cu credinţă după Lege.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din
stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Pe ostaşii credinţei cei de curând arătaţi, ca pe unii ce cu osârdie au pătimit pentru Hristos, cu cununi de laude,
după vrednicie, toţi să-i încununăm; căci se roagă pentru noi lui Hristos, ca nişte turnuri şi păzitori ai credinţei
creştineşti.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Îngerul a făcut cuptorul dătător de rouă cuvioşilor tineri, iar pe caldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe
chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
După îndelungată închisoare, cei patruzeci şi doi de mucenici ai lui Hristos, dezlegaţi fiind de temniţa trupului, ca
unii ce au păzit Legile Lui, s-au arătat adevăraţi păzitori ai noştri, locuind în ceruri.
Asemănatu-v-aţi cu cei trei tineri Dumnezeieşti robiţi în Babilon oarecând, fiind duşi ca nişte robi în loc îndepărtat,
bunilor biruitori mucenici, unde aţi robit pe vrăjmaşul cel mult tulburător.
Cu curgerea sângelui vostru aţi uscat râurile deşertăciunii; şi fiind aruncaţi în apele râurilor, înţelepţilor, v-aţi mutat
la Apa Vieţii, izvorându-ne nouă apele nemuririi.
Carte cu totul nouă fiind tu, Fecioară, ai avut întru tine scris pe Cuvântul, Care a înscris în cartea celor vii pe ai Săi
Dumnezeieşti pătimitori, cei ce cu osârdie au împlinit cele scrise.
Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie cuvioşilor...

Ajungând, mucenicilor, la locul sfânt de chinuri, aţi răbdat cu statornicie luptele, surpând pe vrăjmaşul cu îm -
potrivirile voastre cele neclintite. Pentru aceasta, vă lăudăm pe voi, ostaşi ai lui Hristos.
Stih: Sfinte Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vitejeşte ai stat, mult Pătimitorule Constantin, împotriva celor deşerţi cu mintea, care se sileau să te smulgă pe tine
de la dragostea lui Hristos şi cu cetele mucenicilor ai fost numărat.
Ca nişte miei fără de răutate jertfindu-se laolaltă cei patruzeci şi doi de pătimitori, au urmat bucurându-se şi cu
multă îndrăzneală lui Hristos, Celui Ce s-a jertfit ca un Miel.
Dumnezeiescul Arhanghel, arătându-se ţie ca un Crainic de nuntă, a strigat ţie: Bucură-te, Scaun de foc al lui
Dumnezeu, Curată, fără prihană, întărirea pătimitorilor celor ce au mărturisit pe Dumnezeu, Care S-a arătat în Trup.
Irmosul:
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea
Ta. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

Învrednicitu-v-aţi a vedea pe Domnul, Cel Ce v-a dăruit vouă cununa Măririi Celei Nestricăcioase, Sfinţilor
Mucenici Constantin, Vasois, Teodor, Viteazule Calist şi Fericite Teofil; împreună cu ceilalţi rugaţi-vă pururea
pentru noi.
Ca o lumină, ca nişte zori de zi, ca un soare mare strălucind astăzi pomenirea pătimitorilor, a luminat sufletele
credincioşilor. Pe care săvârşind-o, să-i lăudăm pe ei, cei ce au preaslăvit în mădularele lor pe Hristos Mântuitorul.
Oastea mucenicilor, Dumnezeiasca ceată a celor patruzeci şi doi de pătimitori s-a numărat cu mulţimile îngerilor,
cerându-ne nouă acum dezlegare de greşeli, după măsura Postului celui de patruzeci de zile.
Pământul a primit sângele vostru şi râul a împreunat trupurile voastre cele aruncate, laolaltă; o strălucire Dumneze-
iască se purta de sus asupra capetelor celor tăiate, fericiţilor şi le povăţuia, în chip arătat, cu o putere mai bună.
Ceea ce eşti Vas al Luminii, de Dumnezeu Dăruită, cu Razele tale cele pline de lumină, lumi nează inima mea,
îndepărtând norii trândăvirii mele şi risipind întunericul păcatului, ca Una ce ai născut pe Dumnezeu, Cel fără de
păcate.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor; spre Care nu cutează a căuta Cetele îngereşti. Iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat..

Aşezaţi duhovniceşte în rânduri de luptă şi înconjuraţi cu îndârjire de cei de altă lege, aţi luat armele lui Hristos
Dumnezeu: credinţa luând-o în mâini, ca pe o sabie, nădejdea punând-o pe umeri, ca pe o pavăză şi îmbrăcându-vă
cu adevărat cu platoşa dragostei, aţi biruit pe vrăjmaşi.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Duşi, legaţi fiind de cel potrivnic şi închişi fiind în temniţă vreme de mai mulţi ani, aţi rămas nevătămaţi, fiind
păziţi prin credinţă; şi prin sabie dezlegându-vă de trup, sfinţilor, cu Dumnezeiescul dor lămurit v-aţi legat. Pentru
aceasta, ca nişte luminători aţi strălucit în lume, luminând pe toţi cu harul Duhului, fericiţilor pătimitori. Rugaţi-vă
lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea...
Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind în chip de negrăit, Maica lui Dum nezeu, lumii ai născut pe
Cel Ce ţine lumea şi în braţe ai purtat pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dă tătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul zidirii.
Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, în ceasul judecăţii, când mă voi afla înaintea feţei Ziditorului
meu, să-mi dăruieşti atunci ajutorul tău, Stăpână, Preacurată. Că pe tine te am Nădejde, eu, nevrednicul robul tău.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe

Înţelepciunea...
Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul văzându-L cu nedreptate pe Cruce spânzurat, Mieluşeaua se tânguia plân -
gând şi cu amar striga: lumea se bucură, primind mântuirea, iar rărunchii mei ard văzând Răstignirea Ta, pe care o
rabzi pentru milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne, Adâncul milei şi Izvorul Cel Neîmpuţinat.
Milostiveşte-te, deci şi dă iertare de greşeli robilor Tăi, care laudă cu credinţă Dumnezeieştile Tale Patimi.
Condacul Sfinţilor 42 de Mucenici din Amoreea: Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois şi al celor împreună cu
dânşii
Glasul 2
Cele de sus căutând...
Pe ostaşii credinţei cei de curând arătaţi, ca pe unii ce cu osârdie au pătimit pentru Hristos, cu cununi de laude,
după vrednicie, toţi să-i încununăm; căci se roagă pentru noi lui Hristos, ca nişte turnuri şi păzitori ai credinţei
creştineşti.
Canon de rugăciune către Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Efrem Episcopul Tomisului, Vasilevs, Evghenie,
Agatodor, Capiton, Elpidie şi Eterie şi către cei împreună cu dânşii, Episcopii din Cherson
7 Martie
Troparul Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici Efrem Episcopul Tomisului, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Capiton,
Elpidie şi Eterie şi al celor împreună cu dânşii, Episcopii din Cherson, glasul al 4-lea:
Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru
rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate l-a trecut pedestru Israel cel de demult; cu mâinile lui Moise în chipul
Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Dumnezeieşti revărsări de lumină fiind îmbrăcaţi, mucenicilor, izbăviţi din negura patimilor pe cei ce cu dreaptă
credinţă cinstesc pururea praznicul vostru cel purtător de lumină şi preastrălucit.
Cuvântul lui Dumnezeu Întrupându-Se, păstori preastrăluciţi v-a arătat pe voi, cuvioşilor, ca să vestiţi Dumnezeirea
Lui celor rătăciţi şi primejduiţi de necunoştinţă.
De apele cele făcătoare de viaţă ale Duhului umplându-vă, pe cei topiţi de arsura închinării la idoli i-aţi adăpat,
măriţilor şi către Apa mântuirii i-aţi îndrumat.
Dezlegatu-s-a blestemul strămoşilor prin naşterea ta cea mai presus de minte, Preacurată Fecioară şi s-au bucurat de
intrarea cea dintâi a Raiului, lăudându-se cu glas mare.

Stih: Sfinte Părinte Vasilevs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Aprinzându-ţi mintea de Focul Cel Dumnezeiesc, Praînţelepte Vasilevs, ca un păstor preabun, ai ars materia ne-
credinţei în Dumnezeu.
Cu Lumina Duhului, măriţilor, aţi atras la lumina Preasfântului Botez pe cei ce se găseau în întunericul celor
cumplite.
Cărările tale îndreptându-se către Dumnezeu, Sfinte Vasilevs, cu harul ai întors pe toţi din calea rătăcirii către
cunoştinţa de Dumnezeu.
Pe Domnul, Cel Ce smulge pe oameni de sub stăpânirea vrăjmaşului, fără întinăciune L-ai născut, Preacurată
Fecioară.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, ridicat pe Cruce, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine,
strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Să fie lăudată preasfinţita ceată a mucenicilor, cea împodobită cu harul preoţiei şi al muceniciei, care cântă
veselindu-se: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Ocârmuitori purtători de Dumnezeu ai Bisericii s-au arătat de Duhul Cel Sfânt Sfinţii Efrem şi Agatodor, Vasilevs,
Capiton, Evghenie, Elpidie şi Dumnezeiescul Eterie.
Către cele Dumnezeieşti fiind povăţuiţi în Taină, Dumnezeieştilor părinţi, cu adevărat aţi păstorit popoare, întru
cuvioşie şi dreptate şi aţi primit sfârşit fericit prin mucenicie.
Cei omorâţi de necredinţă, prin ridicarea Celui omorât au dobândit viaţă veşnică, crezând prin tine în Hristos,
Dumnezeul nostru, Sfinte Mucenice Vasilevs, Preasfinţite.
Pe oamenii cei omorâţi i-ai înviat, Fecioară, născând Viaţa Cea Ipostatică, mai presus de minte, pe Hristos
Dumnezeul nostru, Care S-a făcut Om din milostivire.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea, în lume ai venit Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce
Te laudă pe Tine cu credinţă.
Paharul cinstitei mucenicii l-aţi băut, purtătorilor de Dumnezeu părinţi, chemând cu credinţă numele Domnului.
Stih: Sfinte Părinte Vasilevs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce Singur dă morţilor înviere, la rugăciunea ta, Sfinte Vasilevs, a înviat pe cel mort, făcând să strălucească
propovăduirea ta.
Vestind că Fiul este întocmai la cinste cu Tatăl, aţi micşorat tirania credinţei în idoli, părinţilor.
Fericit este poporul care te cunoaşte pe tine, Preacurată, Maică a Stăpânului tuturor şi cu dragoste te fericeşte pe
tine.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Cu laude să încununăm pe Sfinţii Agatodor şi pe Evghenie, pe Marele Vasilevs şi pe Înţelep tul Elpidie, cei ce au
fost ierarhi şi viteji mucenici.
Întru cele legiuite ale Duhului fiind crescuţi, preaînţelepţilor, înaintea celor fărădelege aţi pus Legile cele
mântuitoare şi i-aţi atras la lumina dreptei credinţe.
Arătatu-v-aţi oi de prin diferite cetăţi, dar păstori ai unui singur popor şi moştenitori ai cetăţii celei Dumnezeieşti
întru care locuiesc mucenicii cei bineplăcuţi lui Dumnezeu.
Umbrele Legii şi pildele Profeţilor te-au închipuit de mai înainte pe tine, Fecioară, Ceea ce ai avut Naştere de
negrăit prin cuvânt, Care mântuieşte lumea, Preacurată.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, de sângele demonilor curăţindu-se cu Sângele
Cel curs prin milostivire din coasta Ta.

Astăzi este ziua cea purtătoare de lumină a păstorilor care în chip luminat au slujit lui Dumnezeu în Cherson. Şi
lăudând prăznuirea voastră ca a unora ce aţi pătimit pentru Hristos, sfinţiţilor mucenici, rugaţi pe Hristos, Păstorul
Cel Mare, ca să ne numere şi pe noi printre oile ce stau de-a dreap ta şi să cântăm vouă: bucura-ţi-vă, sfinţiţi părinţi,
cei ce v-aţi vărsat sângele vostru pentru Hristos.
Cântarea a 7-a
Irmosul:
În cuptorul din Babilon, tinerii lui Avraam, fiind aprinşi de dorul dreptei credinţe, mai mult decât de văpaia focului,
au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Părinte Capiton, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Bucurându-te, ai intrat în cuptor, Sfinte Părinte Capiton; dar ai rămas nears, ca şi cei trei tineri şi ai scos din focul
cel ce va să fie pe cei necredincioşi, care s-au încredinţat de Dumnezeieştile tale minuni.
Stih: Sfinte Părinte Capiton, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fără să şovăi şi fără să te înspăimânţi de poruncă, Sfinte Părinte Capiton, te-ai îmbrăcat cu sfinţitul veşmânt,
purtând pe el cărbunii Focului, fericite.
Oprit-ai năvala necunoştinţei de Dumnezeu, cu Dumnezeieştile tale cuvinte, punând cunoştinţa dreptei credinţe
întru toţi cei alunecaţi în adâncul deşertăciunii, lucrătorule de cele Dumnezeieşti Sfinte Capiton, insuflate de
Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Ce a zidit pe Eva cu mâna, Fecioară, vrând să zidească din nou pe toţi, din pântecele
tău se Întrupează, primind început, Cel de un scaun cu Tatăl şi cu Duhul.

Prin durerile trupului fiind omorâţi, cuvioşilor părinţi, viaţă fără de moarte aţi pricinuit tuturor celor ce se închinau
idolilor celor morţi; şi cei ce s-au mântuit pururea strigă împreună cu voi: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului,
pe Domnul.
Într-un glas să lăudăm, credincioşilor, pe Sfinţii Evghenie şi pe Agatodor, pe Efrem şi pe Elpidie, împreună cu
Eterie, pe Vasilevs şi Capiton, ca pe nişte surpători ai vrăjmaşului şi ierarhi ai lui Hristos, Căruia să stri găm:
Veselit-ai popoare, Părinte Înţelepte Efrem, cu învăţăturile tale şi acum te-ai mutat către Strălucirea Cea Neînserată,
către Veselia Cea Veşnică, primind răsplătirile oboselilor tale şi strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului,
pe Domnul!
Struguri ai Viţei de viaţă purtătoare fiind acum, preafericiţilor, izvorâţi vinul tămăduirilor tuturor şi veseliţi inimile
tuturor celor ce vă laudă cu credinţă şi strigă: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Dintru tine S-a arătat ca Om, Întrupându-Se, Cel mai presus de fire, Preacurată şi în două firi, cu două lucrări şi cu
două voinţe S-a înfăţişat, celor cu care a voit a se arăta asemenea. Căruia strigăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă, le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta
pe Domnul.

Pomenirea sfinţilor sfinţiţilor mucenici săvârşind, veniţi toţi cu cântări sfinţite să-i cinstim cu mare glas, ca pe cei
ce se roagă pentru noi Preaînduratului Dumnezeului nostru.
Târâţi fiind pe pământ de către cei fărădelege, Dumnezeieştilor Mucenici, v-aţi arătat ca nişte pietre preţioase şi aţi
surpat cu Puterea lui Dumnezeu zidurile înşelăciunii; pentru aceasta, după vrednicie, vă fericim.
Astăzi cetatea Chersonului prăznuieşte pomenirea voastră, căci v-aţi arătat turnuri de apărare ale ei, stâlpi
Dumnezeieşti şi întăriri, păstori şi învăţători şi rugători, de Dumnezeu fericiţilor.
Iată acum, cu Ceata îngerilor s-a numărat ceata părinţilor: Evghenie, Efrem şi Capiton, Elpidie, Eterie şi Vasilevs
cel Strălucit şi Cugetătorul de Dumnezeu Agatodor.
Fecioara cea de Dumnezeu Dăruită, purtând în braţe pe Cel Ce poartă toate în palmă, înspăimântându-se, striga,
zicând: cum să Te cunosc pe Tine şi Fiu şi Făcător al meu, Cel Ce eşti de Necuprins cu mintea?
Irmosul:

Cu mirul ungerii slujind lui Dumnezeu, v-aţi arătat păstori ai poporului celui credincios şi ca nişte mieluşei curaţi
junghiindu-vă, v-aţi adus Cuvântului, Păstorului Celui mai Mare, Celui Ce S-a jertfit ca un Miel, mucenicilor
prealăudaţi şi luminătorilor a toată lumea. Pentru aceasta, prăznuim cu dragoste Dumnezeiasca voastră pomenire.
Ca o Viţă Nelucrată, Fecioară, ai odrăslit Strugurele Cel Preafrumos, Cel Ce ne izvorăşte nouă vinul mântuirii,
Care veseleşte sufletele şi trupurile tuturor. Pentru aceasta, pe tine, ca pe o Pricinuitoare a bunătăţilor, fericindu-te,
totdeauna cu îngerul strigăm ţie: Bucură-te, cea Plină de dar!
Fecioriei tale...
Moarte de ocară ai răbdat de bunăvoie, prin Răstignire, Îndurate. Şi văzându-Te Ceea ce Te-a născut, Hristoase, cu
amar s-a rănit Cu ale cărei rugăciuni, pentru milostivirea milei Tale, Unule Preabunule şi Iubitorule de oameni
Doamne, milostiveşte-Te şi mântuieşte lumea, Cel Ce ai ridicat păcatul lumii.
Condacul Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici Efrem Episcopul Tomisului, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Capiton, Elpidie şi
Eterie şi al celor împreună cu dânşii, Episcopii din Cherson
Glasul 2
Astăzi este ziua cea purtătoare de lumină a păstorilor care în chip luminat au slujit lui Dumnezeu în Cherson. Şi
lăudând prăznuirea voastră ca a unora ce aţi pătimit pentru Hristos, sfinţiţilor mucenici, rugaţi pe Hristos, Păstorul
Cel Mare, ca să ne numere şi pe noi printre oile ce stau de-a dreap ta şi să cântăm vouă: bucura-ţi-vă, sfinţiţi părinţi,
cei ce v-aţi vărsat sângele vostru pentru Hristos.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Mărturisitor Teofilact, Episcopul Nicomidiei

8 Martie
Troparul Sfântului Ierarh Mărturisitor Teofilact, Episcopul Nicomidiei, glasul al 6-lea:

Neştiut ai trăit, preafericite, dar Hristos te-a arătat pe tine tuturor, luminând ca un astru, punându-te ca pe o lumină
înţelegătoare în sfeşnic. Şi ţi-a înmânat tablele dogmelor Duhului, cu care luminează-ne şi pe noi.

Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său, prin Marea Roşie, că Singur cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Părinte Teofilact, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stând înaintea Scaunului Stăpânului, purtătorule de Dumnezeu Părinte Teofilact, păzeşte pe cei ce cu credinţă
săvârşesc sfântă pomenirea ta.
Te-a uns pe tine, după vrednicie, harul Duhului, preafericite, pentru adevăr şi pentru bunătatea obiceiurilor tale.
Ca să dobândeşti cele cereşti, fericite, ai călcat în picioare toate cele pământeşti şi ai urmat lui Hristos Dumnezeu.
Cel Ce a binevoit a Se naşte din pântecele tău, Mireasă Dumnezeiască, este tot numai Dorire, Dulceaţă şi Lumină
Neapusă, Curată.

Legilor Stăpânului tău plecându-te, mărite arhiereule, cu Dumnezeiască cugetare ai arătat lipsite de judecată legile
celor fărădelege.
Dumnezeiasca şi Preacurata Icoană a lui Hristos ai cinstit-o, arhiereule, lepădându-te de nelegiuirile celor
fărădelege.
Suferit-ai mai întâi mucenicia cugetului, ca un pustnic; iar acum, cu cununa mucenicilor te-ai încununat.
Ca să ne arăţi nouă, Stăpâne, cărarea care duce la sfinţenie, ai locuit cu toată sfinţenia în Pântecele cel Preasfânt.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Nu ai şovăit înaintea focului ispitelor, preafericite, de Dumnezeu insuflate şi strălucirea desfătării nu a slăbit
puterea ta, Sfinte Părinte Teofilact.
Pază gurii tale şi buzelor tale a pus Hristos, cuvioase. Pentru aceasta ai rămas neclintit, când nelegiuiţii s-au adunat
împotriva ta.
Cu răbdare ai aşteptat pe Cel Ce a întărit picioarele tale pe piatră, iar Cel Preaînalt a luat aminte la tine, cel ce te
închinai Icoanei Sale.
Izbăviţi fiind de datoria păcatului, prin naşterea ta, Preacurată, cântare de mulţumire aducem ţie, Dumnezeiască Mi-
reasă.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mânecând strigăm Ţie, Doamne, mântuieşte-ne pe noi. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu
ştim.
Mâinile tale, cu cuvioşie fiind ridicate către Dumnezeu, părinte de Dumnezeu insuflate, pe cei rău credincioşi au
pus pe fugă.
De mâna ta cea dreaptă ţinându-te Domnul, părinte, către Desfătarea Cea Cerească te-a povăţuit.
Străbătând cărarea cea strâmtă, Sfinte Teofilact, ai ajuns la lărgimea Raiului, de Dumnezeu insuflate.
Maica lui Dumnezeu, cei ce nu te recunosc pe tine Născătoare de Dumnezeu să nu vadă Lumina Cea Născută din
tine, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

Cu înfrânarea supunând simţirile, ai ajuns să-ţi stăpâneşti patimile, Sfinte Teofilact. Şi acum te desfătezi întru Stră -
lucirile Nepătimirii.
Pe toţi i-ai învăţat să se închine Icoanei Mântuitorului, strălucind cu adevărat prin fapte şi prin învăţături, Părinte
Teofilact.
Ca pe un nor care izvorăşte ploaia vieţii, te-a arătat Hristos, părinte, ierarhe al lui Hristos, Sfinte Teofilact.
Mai frumos decât toţi oamenii este, cu Frumuseţea Dumnezeirii, Fiul tău, Preacurată, cu toate că a luat pentru noi
Trup.
Irmosul:
Haină luminoasă dă-mi mie, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult Milostive Hristoase, Dumnezeul
nostru.
Luminător marginilor te-ai arătat, Sfinţite Părinte Teofilact, propovăduind Cuvântul Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu
Duhul şi ceata Dumnezeieştilor părinţi ai luminat-o, arătându-te plăcut Preasfintei Treimi, înaintea Căreia stând,
roagă-te neîncetat pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce au ajuns din Iudeea în Babilon, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o în picioare, cântând:
Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Alergarea cea Dumnezeiască săvârşind şi credinţa ta păzind-o până la capăt, ai primit cununa ostenelilor tale,
înţelepte, strigând, fericite: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Urcându-te în carul Dumnezeieştilor tale fapte bune, te-ai ridicat întru înălţime; iar acum stai înaintea lui
Dumnezeu, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Cel Ce a zidit îndeosebi inimile oamenilor şi cunoaşte, purtătorule de Dumnezeu, inima ta cea Dumnezeiască şi a
întemeiat într-însa scaune de învăţătură, de trei ori Fericite Părinte Teofilact.
Către tine scap acum, Născătoare de Dumnezeu, rugându-mă să fiu izbăvit cu Acoperământul şi cu ocrotirea ta cea
Dumnezeiască, din greşelile cele cumplite, Binecuvântată Preacurată, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu Trup.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori chinuitorul...

Sălăşluitu-te-ai acum acolo unde este Locaşul celor ce se veselesc, mărturisitorule al adevărului, luptătorule şi lu-
mină ţi-a răsărit, Preafericite Părinte Teofilact, ca unui drept care s-a luptat luptele mucenicilor, cu care împreună
strigi acum: preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Primit-ai cununa răbdării, de Dumnezeu insuflate, că ai locuit cu amărăciune în surghiun, aşteptând să iei plata
luptelor tale şi de nădejdea cea bună nu ai fost amăgit, strigând lui Hristos: preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L
întru toţi vecii!
Pomenirea ta, de Dumnezeu purtătorule, în chip luminat se săvârşeşte acum, înflăcărând cu lumina mărturisirii.
Căci ai cinstit Icoana lui Hristos, a Născătoarei de Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor, cu care acum împreună strigi:
preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Maica lui Dumnezeu, Preacurată, rănile sufletului meu şi petele păcatului meu şterge-le, Ceea ce ai născut pe
Dumnezeu Cel peste toate, din pântecele tău Neispitit de nuntă, Fecioară Preacurată, pe Care tinerii Îl
binecuvântează, preoţii Îl laudă, popoarele Îl preaînalţă întru toţi vecii.
Irmosul:
De şapte ori chinuitorul haldeilor a ars nebuneşte cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe
aceştia mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Izbăvitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-
L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare...

De mari daruri, cu adevărat te-ai învrednicit, purtătorule de Dumnezeu, cu cuget răbdător primejduindu-te pentru
Hristos, de Dumnezeu fericite.
Caută spre noi, cei ce te lăudăm pe tine, fericite, smulgându-ne din ispite şi din primejdii şi sfărâmând
meşteşugirile ereziilor.
Cu cumpătare şi cu dreptate vieţuind ca un arătător de cele sfinte, te-ai făcut mucenic luminos, ţesându-ţi porfiră
din sângiurile tale.
Ca nişte Zori de ziuă te-ai arătat celor din întuneric şi celor rătăciţi, având în braţele tale pe Hristos, Soarele drep-
tăţii, Fecioară.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine şi împreună
cu Cetele îngereşti pe tine te mărim.

Cu cuvioşie sihăstrind, părinte înţelepte, ai fost uns ierarh ca să slujeşti Tainele cele Dumnezeieşti spre dobândirea
sufletelor; şi Icoana lui Hristos cinstind, ai suferit asupriri, necazuri şi închisoare îndelungată. Pentru aceasta, după
săvârşirea din viaţă, izvorând vindecări, tămăduieşti pe cei bolnavi şi luminezi pe cei ce cântă: Sfinte Ierarhe
Teofilact, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă
pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Nor al Soarelui Celui Înţelegător, Sfeşnic cu Raze de aur al Luminii Celei Dumnezeieşti, Nespurcată, Neîntinată,
Preacurată Stăpână, sufletul meu cel întunecat şi orbit de patimi, te rog luminează-l cu Strălucirea Nepătimirii; şi
inima mea cea pângărită spal-o cu apele umilinţei şi cu lacrimile pocăinţei, pentru ca să strig ţie cu dragoste: roagă-
te Fiului tău şi Dumnezeu, iertare de păcate să-mi dăruiască; că pe tine te am Nădejde, eu, nevrednicul robul tău.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea
şi Cuvântul...
Pe Mielul, Păstorul şi Izbăvitorul, Mieluşeaua văzându-L pe Cruce, se tânguia lăcrimând şi cu amar strigând: lumea
se bucură primind izbăvirea, iar cele dinlăuntrul meu ard, văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi din milostivirea
milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne, Adâncul milei şi Izvorul bunătăţii, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de
greşeli robilor Tăi, celor ce laudă cu credinţă Dumnezeieştile Tale Patimi.
Canon de rugăciune către Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia (1)

9 Martie
Troparul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, glasul 1:

Pentru durerile pe care sfinţii le-au pătimit pentru Tine, Milostiv fii, Doamne şi te rugăm vindecă toate durerile
noastre, Iubitorule de oameni.

Purtătorilor de chinuri, cinstiţi patruzeci de ostaşi ai lui Hristos, prin foc şi prin apă aţi trecut şi v-aţi arătat
împreună locuitori cu îngerii. Cu care rugaţi-vă lui Hristos, pentru cei ce vă laudă pe voi cu credinţă. Slavă Celui
Ce v-a dat vouă tărie; Slavă Celui Ce v-a încununat pe voi; Slavă Celui Ce a dăruit prin voi tuturor tămăduiri!

Irmosul:
Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe
care l-a scos din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Ceata cea de Dumnezeu încununată a mucenicilor lui Hristos o laud în cântări de Dumnezeu insuflate, pomenirea
cea de peste an a celor patruzeci prăznuind luminat, că prin ea S-a preaslăvit Hristos.
Toată numirea cea de pe pământ lepădând, cei patruzeci de mucenici au ales numirea cea după numele lui Hristos,
prin Care întru cele de sus acum vieţuiesc.
Cei ce întru Hristos trupul şi lumea aţi urât, v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, odată cu haina cea trecătoare şi v-aţi
îmbrăcat în haina nestricăciunii.
Cine va putea să spună, după vrednicie, zămislirea ta cea mai presus de cuvânt? Că ai născut pe Dumnezeu cu
Trup, Preasfântă, pe Mântuitorul nostru al tuturor, Care s-a arătat nouă.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta sădeşte-o în inimile noastre,
ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Neţinând socoteală nici de oaste, nici de viaţă, nici de frumuseţea trupurilor şi nici de bogăţie, cei patruzeci, în chip
strălucit, în locul tuturor pe Hristos au ales.
Cu pietre, fără de milă, cei patruzeci fiind loviţi, din porunca tiranului, loviturile se întorceau, cu ajutorul Duhului,
împotriva celor ce porunciseră ca ei să fie loviţi.
Prin buzele tiranilor, şarpele grăia hule împotriva Ta, Ziditorule. Dar gura lui cea împo triva lui Dumnezeu grăitoare
a fost sfărâmată de pietrele cele aruncate asupra mucenicilor.
Cădelniţă de aur a Cărbunelui Celui Dumnezeiesc făcându-te tu, cea Nenuntită, Ceea ce Singură eşti Fecioară după
naştere, umple de bun miros inima mea cea plină acum de întinăciune.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, glasul iconomiei Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule Iubitorule de oameni.
Darul cel pricinuitor de pagubă punându-ni-l înainte, vă arătaţi cu mintea deşartă, nelegiuiţilor, ziceau pătimitorii.
Săbii ascuţite, fiare, foc şi Cruce puneau înaintea sfinţilor prigonitorii lui Hristos.
Înfricoşător este nouă focul gheenei, ziceau pătimitorii, iar de cel de acum, care este rob ca şi noi, nu ne temem.
Strălucind, preamăriţilor, de Lumina cea înţelegătoare a lui Hristos, către Raza Cea Dumnezeiască m-aţi povăţuit.
Cu umilinţă te rugăm, Preacurată, Ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu fără de sămânţă, ca să te rogi pururea pentru
robii tăi.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina Poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că,
afară de Tine, pe alt dumnezeu nu cunoaştem.
De turbarea cea nebună a prigonitorilor fiind osândiţi mucenicii să petreacă toată noaptea afară în ger, au cântat lui
Dumnezeu cântare de mulţumire.
Cei patruzeci de mucenici ai lui Hristos, veselindu-se, au răbdat îngheţul cel plin de durere, stând în lac, întăriţi
fiind de nădejdea Dumnezeieştilor cununi.
De râs s-a făcut, înaintea celor patruzeci de mucenici ai lui Hristos, şarpele cel ce se încuibase mai înainte în ape,
înecându-se, căci i s-a smuls tăria cea lucrătoare de pierzare.
Ţie, Celei ce ai născut pe Hristos, Ziditorul tuturor îţi strigăm: Bucură-te, Curată! Bucură-te, Ceea ce ai răsărit nouă
Lumina! Bucură-te, Ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cel Neîncăput.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel necurmat: din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă!
Bucurându-se, începătorul răutăţii, diavolul, a voit să smulgă pe cel ce căzuse dintre cei patruzeci, ca şi pe Iuda ti -
călosul dintre cei doisprezece, ca şi din Eden pe om.
Fără de ruşine fiind tiranul, în zadar se întărâta; că, precum odinioară a fost ruşinat de che marea tâlharului şi a lui
Matia, tot aşa şi acum de a celuia ce păzea baia.
Deşert la minte şi vrednic de plângere este acela care a greşit cu privire la amândouă vieţile, căci de cea de aici este
lipsit, topindu-se în foc şi în cea de dincolo merge în focul cel nestins.
Neispitită de bărbat ai născut, Fecioară şi Fecioară ai rămas în veci, arătând adevăratele mărturii ale Dumnezeirii
Fiului şi Dumnezeului tău.
CONDAC, glasul al 6-lea. Podobie: Plinind rânduiala...

Toată oştirea lumii părăsind-o, de Stăpânul Cel din ceruri v-aţi lipit, purtătorilor de biruinţă ai Domnului, sfinţilor
patruzeci de mucenici. Că, prin foc şi prin apă trecând, fericiţilor, după vrednicie aţi primit mărire din ceruri şi
mulţime de cununi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri ai Tăi au călcat porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, de a se închina chipului de aur din câmpul
Deiera şi aruncaţi fiind în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Înspăimântatu-s-a străjerul, văzând cununile celor patruzeci şi neţinând seamă de iubirea acestei vieţi, s-a întraripat
de dragostea Slavei Tale, Celei ce S-a arătat şi împreună cu mucenicii, a cântat: Binecu vântat eşti, Dumnezeul
părinţilor noştri!
Către baia cea stricătoare de suflet alergând, iubitorul acestei vieţi a murit; iar iubitorul de Hristos, folosindu-se
prea bine de cele văzute, ca dintr-o baie de nestricăciune, împreună cu mucenicii a strigat: Binecuvântat eşti,
Foc înţelegător aprinzându-se în cugetele celor patruzeci, nebunia cea plină de vicleşug a nelegiuiţilor a ars-o,
topind-o întocmai ca pe ceară. Iar Ţie, Hristoase, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cât de luminată şi cât de binefăcătoare este Puterea Crucii Tale, Hristoase, care prin cele potrivnice a împletit
cununi celor patruzeci de mucenici! Căci, trecând prin apă şi prin foc, întru nestricăciune strigă: Binecuvântat eşti,
Moise mai înainte te-a văzut pe tine Rug arzând cu foc în Muntele Sinai, Preacurată, Ceea ce ai purtat fără de
ardere Raza Cea de Neatins a Fiinţei Celei Negrăite, Care s-a unit cu firea trupului, una din cele două Ipostasuri
dintru Ea.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe
Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Nebuneşte întărâtând vrăjmaşul toată făptura asupra părtinitorilor, de toate a fost ruşinat. Căci cei patruzeci neînce-
tat strigă: lăudaţi şi preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii!
Fără de milă zdrobindu-vi-se mădularele trupurilor voastre pentru Hristos şi Dumnezeiască jertfă aducându-vă lui
Dumnezeu, vă bucuraţi împreună cu Cetele îngerilor, mucenicilor, lăudând pe Hristos întru toţi vecii.
Cu cugetul plin de tărie, luând pe umerii săi pe cel ce l-a născut, iubitoarea de Dumnezeu mamă îl aduce pe
mucenic rod al dreptei credinţe împreună cu mucenicii, jertfei lui Avraam urmând.
Bine îndreptează-ţi calea, o, fiul meu, către viaţa cea fără de sfârşit, striga mama cea iubitoare de Dumnezeu fiului
celui iubitor de Hristos; că nu pot răbda să te arăţi tu Singur mai pe urmă înaintea lui Dumnezeu, Cel Care a hotărât
lupta ta.
Înţelegând, cu dreaptă credinţă, Firea Cea în Trei Sori Cea Una, Lumina Cea în Trei Ipostasuri Una şi Nedespărţită,
lăudaţi lucruri pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Caută spre rugăciunea noastră, a robilor tăi, Preabună Născătoare de Dumnezeu şi potoleşte, degrab, Stăpână, năvă-
lirea cea asupra noastră a celor rele şi valurile ispitelor, ca să te cinstim pe tine, Preabinecuvântată.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit ca să înnoiască pe Adam, cel rău
căzut din pricina mâncării întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi
credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.
Pentru Hristos fiind dezbrăcaţi şi cu pietre loviţi, aţi răbdat frigul aerului şi îngeţul apei şi zdrobirea mădularelor; şi
fiind arşi cu foc, în apele râului aţi strălucit ca nişte făclii luminoase, mucenicilor, patruzeci la număr.
Toiag al Dumnezeieştii Puteri Crucea dobândind, cei patruzeci de pătimitori au strigat lui Hristos: Stăpâne, să fim
încununaţi de mâna Ta cea puternică şi biruitoare, ca toţi, cu cântări, pe Tine neîncetat să Te slăvim.
Cât de dureroasă a fost îngheţarea şi cât de cumplit cu totul a fost frigul pe care l-aţi suferit, dar cât de dulce este
Raiul! Că sânurile Patriarhului Avraam vă încălzesc pe voi, în corturile veşnice, mucenicilor, patruzeci la număr.
Biruind prin pătimirile voastre şi stând în faţa Preasfintei Treimi Celei în Trei Ipostasuri, pătimitorilor, rugaţi-vă
acum să se dăruiască pace lumii, iar binecredincioşilor creştini biruinţă şi mân tuire, mucenicilor, patruzeci la
număr.
Bucură-te, Izvorul Nestricăciunii! Bucură-te, Nor Uşor! Bucură-te, Raiul lui Dumnezeu cel Plin de desfătare!
Bucură-te, Izvorul tămăduirilor sufleteşti! Bucură-te, Muntele Sfânt, pe care l-a văzut Daniel! Bucură-te, Maică-
Fecioară! Bucură-te, Împărăteasa tuturor!

Muceniceşte luptându-vă voi ca nişte ostaşi ai lui Hristos şi vitejeşte biruind pe vrăjmaşul, prin fapte aţi împlinit
cuvintele proorocului: că, prin foc şi prin apă, vitejeşte aţi trecut, odihnă aflând şi viaţa cea veşnică. Pentru aceasta
şi cununi din cer luând, fericiţilor, vă bucuraţi laolaltă cu Cetele celor fără de trup. Purtătorilor de biruinţă
prealăudaţi, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de păcate celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă
pomenirea voastră.

Gândesc la judecată şi mă tem, de cercetarea cea înfricoşătoare mă cutremur, de hotărârea Judecătorului mă
înspăimântez şi mă îngrozesc de pedeapsă, de durerea focului, de întunericul iadului, de scrâşnirea dinţilor şi de
viermele cel neadormit. Vai mie! Ce voi face când se vor aşeza Scaunele şi cărţile se vor deschide şi faptele se vor
vădi şi cele ascunse se vor da pe faţă? Atunci, Stăpână, Ajutătoare să-mi fii mie şi Ocrotitoare Fierbinte. Că pe tine
te am Nădejde, eu, netrebnicul robul tău.
Condacul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia

Glasul 6
Împlinind rânduiala...
mulţime de cununi.
Canon de rugăciune către Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia (2)

9 Martie

Pentru durerile pe care sfinţii le-au pătimit pentru Tine, Milostiv fii, Doamne şi te rugăm vindecă toate durerile
noastre, Iubitorule de oameni.

Purtătorilor de chinuri, cinstiţi patruzeci de ostaşi ai lui Hristos, prin foc şi prin apă aţi trecut şi v-aţi arătat
împreună locuitori cu îngerii. Cu care rugaţi-vă lui Hristos, pentru cei ce vă laudă pe voi cu credinţă. Slavă Celui
Ce v-a dat vouă tărie; Slavă Celui Ce v-a încununat pe voi; Slavă Celui Ce a dăruit prin voi tuturor tămăduiri!
Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniţi, popoarelor...

Pe Dumnezeu, prin rugăciunile voastre, voi, patruzeci de mucenici, faceţi-L Milostiv nouă, celor ce vă chemăm pe
voi, cu curata dragoste a inimilor noastre.
Cei ce v-aţi luminat în ceruri cu Razele Strălucirii Celei Întreit Luminătoare, mucenicilor, patruzeci la număr,
acoperiţi-ne pe noi, cei ce suntem îngheţaţi pe pământ de iarna necazurilor, ca să vă lăudăm pe voi.
Apărători nebiruiţi ai dreptei credinţe şi stâlpi nemişcaţi ai Bisericii, ceata cea de Dumnezeu chemată a celor patru-
zeci de mucenici, alinaţi-mă pe mine, cel ce cumplit sunt tulburat acum.
Pe Ziditorul şi Domnul, Cel Ce este mai presus de firea tuturor, L-ai născut; Care a luat Trup pentru noi, oamenii,
Maica lui Dumnezeu, Fecioară, Neispitită de nuntă.
Catavasie:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maice; şi mă voi arăta luminat
prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi...

Oaste şi ceată aleasă a mucenicilor purtători de cununi, stând înaintea Stăpânului, rugaţi-vă pentru cei ce pururea vă
laudă pe voi.
De lacul patimilor şi de valul necazurilor fiind învăluiţi, către voi, cei patruzeci de ostaşi ai lui Hristos, alergăm
acum.
Cei ce vă încălziţi la sânurile lui Avraam şi vă împodobiţi cu haina cea de mărire, rugaţi-vă să fie sloboziţi cei ce
sunt prinşi de îngheţul păcatelor.
Fii Întărire şi Scăpare şi Acoperământ, Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu, celor ce aleargă la tine cu credinţă şi te
mărturisesc pe tine, Maică a lui Dumnezeu.
Catavasie:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească,
întăreşte-i întru Dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne...

Îmbrăcându-vă întru Strălucirea cea fără de umbră, v-aţi făcut luminare nouă de la Dumnezeu, mucenicilor.
Adunarea cea de Dumnezeu aleasă a mucenicilor celor purtători de cununi, Te roagă să se mântuiască de primejdii
cei ce Te laudă pe Tine.
Învrednicindu-vă a vedea Lumina Cea Neapropiată a lui Hristos, sfinţilor, pe cei ce sunt întru întuneric învredniciţi-
i a se lumina.
Strălucind cu povăţuirea Luminii celei de Hristos cugetătoare, îndreptaţi-ne pe noi către Luceafărul Cel
Dumnezeiesc.
Lăudând cu cântări pe Cel Ce S-a Întrupat din pântecele tău, Preacurată, te mărim pe tine ca pe o Maică a lui
Dumnezeu.
Catavasie:
Sfatul cel neurmat şi Dumnezeiesc al Întrupării Tale, celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum avându-l
în minte, a strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a. Irmos: Dătătorule de lumină...

De nebunia ereticilor cea de acum, izbăviţi Cinstita Biserică a lui Hristos, întru care v-aţi născut şi întru care la
atâta vrednicie şi mărire aţi ajuns.
Arătându-se nouă ca nişte luminători, cei patruzeci de mucenici ai lui Hristos, văzători de lumină şi străluciţi de
Dumnezeu, luminaţi-ne calea cea mântuitoare a dreptei credinţe.
Mutându-vă de pe pământ în Corturile cele cereşti, unde vă găsiţi înaintea lui Hristos, Celui Ce a îngăduit
nevoinţele voastre, învredniciţi-mă, mucenicilor, ca să dobândesc Dumnezeiasca Bucurie.
Taina naşterii tale celei Dumnezeieşti, Fecioară, este mai presus de gând, neajunsă şi cu anevoie de înţeles de
oameni, Stăpână. Că ai născut nouă pe Cel Ce este cu adevărat Dumnezeu.
Catavasie:
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe
Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe
tine.
Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor...

Arătându-vă păzitori priveghelnici şi plini de grijă ai neamului omenesc, rugători pentru cei din necazuri şi ajutători
ai lor v-aţi făcut.
Strălucind în Biserica lui Hristos, cu frumuseţile cele neapropiate, prealăudaţilor, izbăviţi din ispite pe cei ce cu
dragoste vă cinstesc pe voi.
Cei ce aţi fost odinioară surpători preaaleşi ai înşelăciunii chinuitorilor celor ce se năpusteau asupra voastră, fiţi şi
nouă acum zid şi ajutor grabnic.
Spre tine am pus nădejdea mântuirii mele, Maică pururea Fecioară şi pe tine te-am pus Tare şi Neclintită
Ocrotitoare a vieţii mele.
Catavasie:
Înţelepţii de Dumnezeu, care faceţi acest praznic Dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să
batem din palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel Ce s-a născut dintr-însa.
CONDAC, glasul al 6-lea. Podobie: Plinind rânduiala...

mulţime de cununi.
Cântarea a 7-a. Irmos: Cei trei tineri...

Astăzi este luminată pomenirea voastră cea de peste an, preafericiţilor, care luminează cu lumină Postul care se
apropie; pe care prăznuind-o cu credinţă, împreună cu voi strigăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Dezlegători de patimi şi luminători de departe, plini de strălucire, curăţitori ai lumii şi risipitori ai înşelăciunii,
propovăduitori cu mare glas ai adevărului şi izgonitori ai rătăcirii tuturor v-aţi arătat, strigând: Binecuvântat eşti,
Cu cuget luminat strălucind, s-au arătat nouă mucenicii, izbăvind pe cei înviforaţi şi îndreptând pe cei ce înoată în
furtuna valurilor vieţii, cântând lui Hristos: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Ceata cea prealuminoasă şi de Dumnezeu insuflată, lui Dumnezeu plăcută şi dorită de îngeri, adunarea cea de Dum-
nezeu a celor patruzeci de mucenici, într-armarea cea înfricoşătoare a lui Dumnezeu, a strigat: Binecu vântat eşti,
Lumină a lumii, Nor Luminos şi Loc de sfinţenie s-a arătat cea Neispitită de nuntă; căci a primit negrăit pe
Cuvântul Cel Sfânt al sfinţilor, pe Care lăudându-L, strigăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Catavasie:
N-au slujit, făpturii înţelepţii lui Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte călcând-o, se
bucurau cântând: Prealăudate, Dumnezeul părinţilor şi Doamne, bine eşti cuvântat!
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Care...

Mutându-vă către viaţa cea adevărată şi la Hristos ascunsă, pe pământ aţi primit sfârşitul cel plin de du reri,
cerându-ne nouă mântuire şi iertare.
Ceata mucenicilor celor purtători de biruinţă ai Bisericii, mutându-se de pe pământ la cele cereşti, se roagă pentru
noi, ca să ne izbăvim de nevoi, de patimi şi de necazuri şi să dobândim mântuire.
Lanţurile morţii rupându-le Mântuitorul, a dat biruinţă pătimitorilor asupra morţii; iar cei patruzeci de mucenici,
încălzindu-se cu tot gerul, strigau, cerând mântuire tuturor credincioşilor.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Domnul.
Dumnezeiasca ceată a purtătorilor de biruinţă scoate, cu rugăciunile ei, din viforul necazurilor, din năvălirea
patimilor şi din ispita demonilor, pe cei ce laudă pe Hristos în veci.
Pe cei omorâţi de păcat şi ajunşi în stricăciunea morţii, tu Însăţi i-ai înviat, născând pe Începătorul vieţii, pe Hristos,
Dumnezeul nostru, Stăpână, Fecioară Preacurată, Născătoare de Dumnezeu.
Catavasie:
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar
acum plinită, pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Învrednicindu-vă să dobândiţi Lumina Cea mai presus de fire, Bucuria Cea Negrăită şi Strălucirea, scăpaţi acum de
necazuri şi de nevoi şi de înşelăciunea vrăjmaşului pe cei ce cu dragoste vă cinstesc pe voi, ca pe nişte viteji ai lui
Hristos, mucenicilor, patruzeci la număr.
Primind din cer tărie şi Dumnezeiască Putere, împreună locuitori cu Hristos v-aţi arătat şi învingători ai
înşelăciunii, îndepărtând toată ceata cea şubredă a idolilor şi luminând lumea, mucenicilor, patruzeci la număr.
Împodobindu-vă cu frumuseţea cinstitei mucenicii şi părtaşi făcându-vă Firii Celei Dumnezeieşti, cu adevărat vă
bucuraţi, că vi s-a descoperit vouă Lumina Cea Preastrălucitoare şi Curată, viteji ai lui Hristos, mucenicilor,
patruzeci la număr.
Stând acum înaintea lui Hristos, cu îndrăzneala cea plină de cuviinţă şi străluciţi fiind de la El cu Lumina
Dumnezeirii, măriţilor, rugaţi-vă cu dinadinsul să se lumineze cu Lumina Cea Întreit Strălucitoare cei ce vă laudă
pe voi, mucenicilor, patruzeci la număr.
Sufletul meu cel întunecat, cu arătarea Luminii tale Celei Nematerialnice, luminează-l, Fecioară, Ceea ce eşti Uşa
Dumnezeieştii Lumini şi din focul cel veşnic învredniceşte-mă a mă mântui, pe mine, cel ce cu credinţă, cu
dragoste şi cu cântări te măresc pe tine, Curată.
Catavasie:
Tot neamul pământesc să salte cu duhul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind
sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată,
pururea Fecioară.

Muceniceşte luptându-vă voi ca nişte ostaşi ai lui Hristos şi vitejeşte biruind pe vrăjmaşul, prin fapte aţi împlinit
cuvintele proorocului: că, prin foc şi prin apă, vitejeşte aţi trecut, odihnă aflând şi viaţa cea veşnică. Pentru aceasta
şi cununi din cer luând, fericiţilor, vă bucuraţi laolaltă cu Cetele celor fără de trup. Purtătorilor de biruinţă
prealăudaţi, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de păcate celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă
pomenirea voastră.

Gândesc la judecată şi mă tem, de cercetarea cea înfricoşătoare mă cutremur, de hotărârea Judecătorului mă
înspăimântez şi mă îngrozesc de pedeapsă, de durerea focului, de întunericul iadului, de scrâşnirea dinţilor şi de
viermele cel neadormit. Vai mie! Ce voi face când se vor aşeza Scaunele şi cărţile se vor deschide şi faptele se vor
vădi şi cele ascunse se vor da pe faţă? Atunci, Stăpână, Ajutătoare să-mi fii mie şi Ocrotitoare Fierbinte. Că pe tine
te am Nădejde, eu, netrebnicul robul tău.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie şi către cei împreună cu dânşii
10 Martie
Troparul Sfinţilor Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie şi al celor împreună cu dânşii, glasul al 4-lea:
Irmosul:
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, te rog, îneacă-i întru adâncul nepătimirii, Cel ce Te-ai născut
din Fecioară, ca întru omorârea trupului, să-Ţi cânt Ţie ca dintr-o alăută cântare de biruinţă.
Sosit-a sfântul şi minunatul praznic al sfinţilor mucenici, care s-au nevoit cu sfinţenie, luminând pe toţi cu raza
Duhului. Deci adunându-ne, iubitorilor de praznic, după datorie să-i fericim pe dânşii.
Stih: Sfinte Mucenice Codrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un soare luminos, cu strălucirea faptelor bune, ne-ai răsărit nouă, Sfinte Codrat, pătimitorule, alungând, cu
strălucirile tale cele pline de lumină, întunericul închinării la idoli, fericite şi luminând adunările credincioşilor.
Pe Piatra vieţii, pe Iisus Mântuitorul propovăduindu-L Dumnezeu, aţi luptat cu vitejie şi piatra care a primit
curgerea sângelui vostru aţi făcut-o izvor de sfinţenie, plin de lumină, mucenicilor.
Din noroiul patimilor, din furtuna gândurilor, de săgeţile vicleanului şi de orice pornire potrivnică izbăveşte,
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, sufletele celor ce laudă naşterea ta cea de negrăit, Preacurată.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pentru că Biserica...

Cei tari în credinţă ca diamantul, ucişi fiind cu sabia şi pătimind cu răbdare felurite dureri, Minunatului nostru
Dumnezeu au strigat: Sfânt eşti, Doamne!
Cu înţelepciunea cea dată de Dumnezeu a nimicit Sfântul Codrat împotrivirile înţelepciunii elineşti şi pătimind în
propriul său sânge, s-a înfrumuseţat în Dumnezeiescul Duh.
Împreună cu Mucenicul Codrat, pe Sfinţii Anecton şi împreună cu Pavel, pe Crescent şi pe Dumnezeiescul Ciprian
şi pe Dionisie laolaltă, să-i lăudăm cu cuget dreptmăritor întru cântări, pe cei ce s-au nevoit în dreaptă credinţă.
Nici mintea celor cereşti nu poate să tâlcuiască naşterea ta cea mai presus de minte, Curată Fecioară, că ai zămislit
în pântece pe Cuvântul Minţii Celei dintâi, pe Cel Ce a alcătuit toate cu cuvântul.
Irmosul:
Pentru că Biserica cea stearpă a născut fii din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului
nostru să-I strigăm: Sfânt eşti, Doamne!
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit, Iisus Cel mai presus de toate şi a mântuit cu
Palmă Curată pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale!
Cu cuvântul înţelepciunii tale, pe cei neînţelepţi i-ai ruşinat şi cu îndemnul învăţăturilor tale celor Dumnezeieşti,
Sfinte Mucenice Codrat, pe Dumnezeiescul Anecton vânând, l-ai adus Stăpânului Tău ca pe un mucenic răbdător.
Din scutece te-ai apropiat de Cel Ce a zidit toate şi din copilărie ai ales cugetul Bărbatului Celui Desăvârşit şi
înţelepciunea dorind, te-ai făcut cu totul locaş preacurat, mucenice al lui Hristos.
Sfeşnicul cel cu şase lumini al mucenicilor Tăi, Doamne, cu untdelemn tainic fiind adăpat a împuţinat noaptea
închinării la idoli şi a luminat pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale!
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, întru care, ca într-o Cămară cu bun miros a binevoit a locui Cuvântul Cel de
o fiinţă cu Tatăl, nu i s-a ars pântecele şi nici nu a avut dureri; căci a născut pe Emmanuel, Dumnezeu şi Om.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Luminarea Ta, Doamne, trimite-o nouă şi ne izbăveşte din negura greşelilor, Bunule, din cer pacea Ta dăruindu-ne
nouă.
Cu lumina cunoştinţei alungând negura necunoştinţei, ai adus Domnului mulţime de pătimitori, Înţelepte Codrat,
împreună cu dânşii încununându-te.
Prin nevoinţe arătându-te mai întâi biruitor asupra patimilor răzvrătirilor, după aceea ai surpat puterea celor
nelegiuiţi, Mucenice Codrat, luptându-te vitejeşte.
Piatra cea uscată se umple acum de curgerea cinstitului tău sânge, Sfinte Mucenice Codrat şi izvorăşte izvorul
limpede, care sfinţeşte pe cei credincioşi cu Dumnezeieşti chemări.
Cel Ce a zidit pe Eva din coastă, din pântecele tău se zideşte, Preacurată, vrând să mântuiască pe Adam, din
milostivire, ca un Iubitor de oameni.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a, închipuind mai înainte...

Ceata cea cu numărul de şase a purtătorilor de chinuri, ca nişte stele ne-a stră lucit nouă pe firmamentul Bisericii cel
cinstit, luminând pe credincioşi şi risipind întunericul înşelăciunii.
Fără învăluire aţi trecut noianul chinurilor, mucenicilor şi aţi dobândit Liniştea cea de sus, făcându-vă limanuri şi
solitori preafierbinţi pentru cei credincioşi.
Să lăudăm împreună cu Mucenicul Anecton şi pe Sfinţii Codrat Măritul şi cu Pavel pe Ciprian, pe Dionisie şi
Crescent, vlăstarele cele pline de rod ale viei lui Hristos.
Firea oamenilor cea pământească ai făcut-o cerească, Preacurată şi stricată fiind ea, ai îndumnezeit-o. Pentru
aceasta, toţi cu glasuri neîncetate te mărim.
Irmosul:
Strigat-a, închipuind mai înainte îngroparea Ta cea de trei zile, profetul Iona, rugându-se în chit: din stricăciune
scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.
CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerilor...

Mărirea cea de şase ori numărată a mucenicilor lui Hristos să o lăudăm noi credincioşii, cu cântări: pe Sfinţii
Mucenici Codrat şi pe Ciprian, pe Anecton şi pe Crescent, pe Pavel şi pe Dionisie. Că aceştia s-au nevoit până la
tăiere şi moarte şi primind cununile nestricăciunii, se roagă pentru sufletele noastre.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel Ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldeii care vânau fără dreptate pe cei drepţi, Prealăudate
Doamne, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
În focul chinurilor primind vitejii Rouă de sus a răbdării, împreună cu tinerii, mucenicii au strigat: Prealăudate
Cu vărsarea cinstitului vostru sânge, purtătorilor de chinuri, piatra cea uscată mai înainte s-a umplut, vărsând râuri
de tămăduiri celor ce cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Racla moaştelor tale, Sfinte Mucenice Codrat, ca un vas duhovnicesc purtător de mir, izvorăşte miruri de tă măduiri,
care îndepărtează mirosul urât al patimilor şi arde, cu Dumnezeiasca pronie, taberele demonilor.
Binecuvântat este Rodul pântecelui tău celui Binecuvântat, Fecioară, pe Care-L binecuvântează Puterile cerurilor şi
adunările oamenilor. Binecuvântat eşti, Cel Ce ne-ai mântuit pe noi de blestemul cel de demult.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mântuitorule al tuturor...

Luminându-te cu strălucirile pătimirilor, purtător de cunună stai înaintea Domnului, Mărite Mucenice Codrat,
împreună cu cei ce au pătimit laolaltă cu tine, cântând: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!
Înfrumuseţându-te cu lumina virtuţilor, la sfârşit ai moştenit tu strălucirea mucenicilor, Preaînţelepte Codrat,
cântând: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!
Ca nişte ziduri întărite a dobândit Corintul moaştele voastre cele cinstite şi ca o casă de sănătate fără de plată
Biserica voastră, în care oricine vine cu credinţă scapă de dureri şi de patimi.
Izbăvindu-ne noi din blestemul strămoaşei, prin tine, Maica lui Dumnezeu cea Curată, te binecuvântăm cu credinţă,
Binecuvântată Stăpână şi cântăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile, pe Domnul!
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dînsul întru toţi vecii.
Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce în mijlocul văpăii s-au arătat plini de dreaptă credinţă, pogorându-
Te, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva, cu adevărat...

Rănile voastre cele muceniceşti împrăştie mireasmă plină de har şi sângele lor varsă izvoare prin Dumnezeiescul
Duh şi vindecă patimile sufletelor; pe care, cu vrednicie, să le lăudăm.
Cu frumuseţile rănilor frumos făcându-te, te-ai asemănat îngerilor şi pe sângele pe care l-ai vărsat urcându-te,
întocmai ca pe un car, Sfinte Codrat, ai zburat către Împărăţia cea de sus, primind răsplătirile ostenelilor.
Picurând Dumnezeiască dulceaţă din gură, ai plecat ceata purtătorilor de chinuri, care s-a nevoit împreună cu tine,
Sfinte Mucenice Codrat, pe Sfinţii Anecton şi pe Pavel, pe Crescent şi pe Ciprian împreună cu Dionisie, cu care
împreună dănţuieşti, vrednicule de laudă.
Toţi prăznuim pătimirea voastră ca pe o zi de sărbătoare, purtătorilor de chinuri; căci, întru aceasta cununa
nestricăciunii primind vă faceţi fii ai Luminii şi ai zilei, dănţuind în jurul Scaunului Împăratului tuturor.
Născătoare a Ziditorului tuturor arătându-te, mai presus de toată mintea, Preacurată, te-ai arătat mai Înaltă decât
cerurile şi Stăpânitoare a tuturor, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată. Pentru aceasta toţi te mărim.
Irmosul:
Eva, cu adevărat, prin boala neascultării a adus în lume blestemul; iar tu, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, prin
Odrasla sarcinii tale ai înflorit lumii binecuvântare. Pentru aceasta toţi te mărim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Cu răbdarea chinurilor omorând pe vrăjmaşul cel mândru, pătimitorule, ai suferit moartea cea prin sabie, Sfinte
Codrat, laolaltă cu preaînţelepţii cei ce au pătimit împreună cu tine. Pentru aceasta, prăznuim cinstită pomenirea
voastră, strigând: pomeniţi-ne pe noi înaintea Stăpânului, nebiruiţilor mucenici.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Nu vom tăcea niciodată, noi, nevrednicii, a grăi puterile tale, Născătoare de Dumnezeu. Că, de nu ai fi stat tu
înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne
vom îndepărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pururea pe robii tăi din toate nevoile.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Pe Cel Născut din Tatăl Cel fără de început, Ceea ce Te-a născut în cele mai de pe urmă Trupeşte, pe Cruce
văzându-Te pe Tine, Hristoase Răstignit, a strigat: Vai mie, Preadorite Iisuse! Cum, Cel Ce este Preaslăvit ca
Dumnezeu de îngeri, voind, este Răstignit acum de cei fărădelege, Fiule? Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.
Condacul Sfinţilor Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie şi al celor împreună cu dânşii

Glasul 1
Ceata îngerilor...
Mărirea cea de şase ori numărată a mucenicilor lui Hristos să o lăudăm noi credincioşii, cu cântări: pe Sfinţii
Mucenici Codrat şi pe Ciprian, pe Anecton şi pe Crescent, pe Pavel şi pe Dionisie. Că aceştia s-au nevoit până la
tăiere şi moarte şi primind cununile nestricăciunii, se roagă pentru sufletele noastre.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului

11 Martie
Troparul Sfântului Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor.
Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Sofronie, roagă pe
Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umple de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici şi mă voi arăta luminat
prăznuind şi voi cânta minunile ei bucurându-mă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Sofronie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu înţelepciune ai străbătut noianul curăţiei, cârmuindu-te de Suflările Duhului şi cu harul înţelepciunii, ai adunat
bogăţie multă, Părinte Sofronie.
Ca un înger al Învierii lui Hristos ai fost şi întâistătător Dumnezeiesc al Sfântului Mormânt, celui ce ne-a îmbogăţit
cu Izvorul nemuririi, cu Hristos, Cel Ce a ridicat căderea neamului nostru.
Cu strălucirea cuvintelor tale şi cu ascuţimea cugetului tău, lumea ai luminat, teologhisind lămurit Fiinţa
Dumnezeirii în Trei Ipostasuri, Unimea de trei ori Numărată, Părinte Sofronie.
Sunetul graiurilor tale şi alăuta cea binevestitoare a învăţăturilor tale a străbătut marginile pământului, învăţând
Taina iconomiei Cuvântului, părinte, de Dumnezeu insuflate.
Cel Ce este din fire Nezidit şi cu Părintele împreună Veşnic, mai presus de vremuri şi mai înainte de veci, din tine,
Stăpână, ca Om zidit Se face şi sub vreme, ca să mântuiască pe om.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu întru înţelepciune...

Biserica lui Hristos, sprijinindu-se pe toiagul cuvintelor tale, cuvioase, alungă năvălirile eresurilor celor păgâneşti
şi luptătoare împotriva lui Dumnezeu.
Pentru cinstita propovăduire luptându-te tu, purtătorule de Dumnezeu, biruitor te-ai arătat cu ajutorul Duhului,
împuternicindu-te înţelepţeşte, Sfinte Părinte Sofronie.
Omorând toată dezmierdarea trupului celui stricăcios, viu ai făcut, prin dreapta credinţă, sufletul cel nestricăcios şi
l-ai arătat organ îndumnezeit.
Limba ta cea de Dumnezeu grăitoare, plină de desfătare şi curgătoare de miere, izvorăşte râuri de cuvinte,
răspândind tuturor învăţăturile cele Dumnezeieşti, de Dumnezeu insuflate.
Pe tine te mărim Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, alcătuindu-ţi numire şi chemare potrivită cu Cel născut din tine,
Născătoare de Dumnezeu, Preacurată Stăpână.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune, nici întru putere, sau bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică,
Hristoase. Că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce şade în Slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a venit Iisus, Cel mai presus de toate, şi a mântuit cu
Palmă Curată pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, Puterii Tale!
Cu înţelepciune ai învăţat, părinte, o Singură Fiinţă fără de început, în Trei Ipostasuri Desă vârşite de sine
Stătătoare, o Fiinţă împărţită în Chip Nedespărţit şi Unită în Chip Neamestecat, cu o Singură voinţă şi o
Dumnezeire.
Având priceperea înţeleaptă şi mintea şi mai înţeleaptă, părinte, nu ai socotit nici îmbinare, nici schimbare şi nici
amestecare cele două firi unite fără schimbare, care Strălucesc în Hristos Cel Unul-Născut.
Strălucit fiind Dumnezeieşte de Lumina Duhului, ai risipit nebunia cea cumplită a lui Nestorie, a celui ce a învăţat
unirea celor două firi întru Hristos, cu o singură voire şi un singur gând.
Cu focul învăţăturilor tale, cugetătorule de Dumnezeu, ai ars pe Pir, care tăgăduia că două sunt voirile lui Hristos,
potrivit celor două firi deosebite şi două şi lucrările, părinte cuvioase.
Înfrumuseţatu-te-ai mai presus de toată bunăcuviinţa îngerilor, ca Una ce ai născut pe Ziditorul şi Domnul, Cel
Întrupat din Preacuratul tău sânge, Fecioară, Care izbăveşte pe toţi cei ce-L slăvesc pe Dânsul.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Necredincioşii nu vor vedea Slava Ta, Hristoase; dar noi, pe Tine, Unule-Născut, Strălucirea Slavei Dumnezeirii
Tatălui, de noapte mânecând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.
Cu neclintită dorinţă privind Învierea cea Cinstită şi Mormântul Vieţii, ai scos de acolo Tainice gânduri şi ai
împărtăşit, ierarhe şi pe credincioşi din strălucirea lor.
Cu totul ai fost cuprins de dor după Binele Cel mai de seamă, fiind aprins de Lumina Cea Înţelegătoare şi ai iubit
Izvorul nestricăciunii, tinzând către El cu privirile tale, preaînţelepte.
Mort fiind pentru toate cele de pe pământ, te-ai făcut biserică vie şi însufleţită a lui Dumnezeu, dobândind loc la
masa cea îndestulată a Cuvântului şi sfeşnicul credinţei.
Pe Hristos, Fiul Cel Unul-Născut al lui Dumnezeu Cel fără de început, Care se înţelege în două firi, Trup făcându-
Se, L-ai născut mai presus de cuvânt, Maica lui Dumnezeu, Ceea ce nu ştii de nuntă.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie, cu glas...

Harul Duhului Celui Preasfânt s-a revărsat cu îmbelşugare în buzele tale, cugetătorule de Dumnezeu. Pentru
aceasta, sunetul cuvintelor tale se aseamănă cu curgerile râului.
Ca finicul ai înflorit în Casa Domnului, cu buna rodire a cuvântului şi cu viaţa ta cea curată ai îndulcit inimile celor
ce cu credinţă te cinstesc pe tine, Sfinte Ierarhe Sofronie.
Cu sabia cea de foc a limbii tale vieţuitoare, ceata ereticilor este omorâtă şi mulţimea cea cutezătoare a potrivnicilor
lui Dumnezeu moare, înjunghiată fiind cu sabia învăţăturilor tale.
Lăudăm Preacurată naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu, prin care ne izbăvim toţi şi de lanţurile morţii şi de
păcatul cel cumplit şi scăpăm de adâncurile iadului.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea curăţită de sângele demonilor cu Sângele cel
curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă...

De râvna cea Dumnezeiască fiind pus în mişcare şi lărgind gura Poruncilor celor adevărate, temeliile Bisericii după
Lege le-ai aşezat; şi cuvinte preaînţelepte dând călugărilor celor ce se aflau acolo, te-ai arătat lumii preaînţelepte
între patriarhii Ierusalimului, Sfinte Ierarhe Sofronie. Prin care, îndreptându-ne, strigăm ţie: bucură-te, lauda cea
luminoasă a credincioşilor!
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel Ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldeii care fără dreptate vânau pe cei drepţi, Prealăudate
Cu ajutorul cel de sus împotrivindu-te bârfelilor cele eretice, înţelepte şi dovedindu-te biruitor, ai cântat:
Prealăudate Doamne, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Închinându-ţi toată viaţa lui Dumnezeu şi cercetând îndeaproape grădinile pustnicilor, înţelepte, ai sădit livada ta cu
strădania faptelor bune, închinând-o lui Dumnezeu, Celui dintru înălţime.
Legii lui Hristos plecându-te, cugetătorule de Dumnezeu, ai împărtăşit bogăţia învăţăturii tale, cu evlavie, celor ce
aveau trebuinţă de dânsa, cântând: Prealăudate Doamne, Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Sfinţită fiind cu sufletul şi mai dinainte Curăţită cu trupul, prin venirea asupra ta a Duhului Celui Sfânt, ai zămislit
în pântecele tău Puterea Celui Preaînalt şi fără de sămânţă ai născut, Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...
Cu mirul harului sfinţitei lucrări arhiereşti ai fost sfinţit acolo unde s-a arătat arhieria cea mântuitoare lumii,
Preaînţelepte Părinte Sofronie, strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Cinstind în chip deosebit înţelepciunea, cu cununa darurilor ai fost încununat, Preamărite Ierarhe Sofronie, primind
Mărirea Cea Neveştejită şi Bogăţia Cea Netrecătoare, darul înţelepciunii şi strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii!
Ca un preot desăvârşit îmbrăcându-te cu Dumnezeiasca dreptate, cunoscătorule Tainic al celor sfinte, ai ocârmuit,
fericite părinte, cu vitejie turma Stăpânului, prin cuvinte şi prin fapte, strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L
preaînălţaţi întru toţi vecii!
Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl ţi-a dăruit ţie, în chip măreţ şi mai presus de înţelegere, cuvânt,
care întrece cuvintele şi risipeşte bârfelile eresurilor şi care strigă: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii!
Arătatu-te-ai Biserică Sfinţită a Cuvântului, Celui Ce sfinţeşte toată zidirea, Munte Sfânt, Bogat, Munte Preaarătos,
Binecuvântată Stăpână, Singură Prealăudată. Pentru aceasta, pe tine te cinstim şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipuită, iar
acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul, lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Grăirea care iese de pe buzele tale cele Dumnezeieşti, de Dumnezeu cuvântatorule, îndulceşte cugetele
credincioşilor, prin har, ca un fagure care face să picure bunăcuviinţa înţelegerilor.
Înăuntrul adâncurilor celor nepătrunse ale cerurilor vieţuieşti, de Dumnezeu grăitorule, împrejurul Stăpânului şi
Împăratului tuturor, unde Strălucirile îngereşti şi Oştile sfinţilor dănţuiesc.
Petrecând pe pământ viaţa îngerilor, părinte, te-ai învrednicit în ceruri de fericirea îngerilor. Şi acolo roagă pe
Hristos să mântuiască pe toţi cei ce te laudă pe tine.
Ca nişte năstrape de bune miresme sunt învăţăturile tale, cugetătorule de Dumnezeu; căci te-ai arătat alabastru plin
de nardul înţelepciunii celei credincioase şi de mult preţ, îmbălsămând cu învăţăturile tale Cinstitul Trup al lui
Hristos.
Nor Uşor te-a văzut pe tine Isaia, Fecioară; că Domnul venind asupra ta, a surpat toate cele făcute de mână şi a
arătat cunoştinţa Lui celor ce te laudă pe tine.
Irmosul:
Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Fecioară, Muntele Cel Netăiat, S-a tăiat,
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu cuvintele ai împodobit Biserica lui Hristos, cu faptele ai păzit chipul lui Dumnezeu în tine, Preacuvioase Părinte
Sofronie. Căci curăţia cea din tine a strălucit în lume, fulgerând tuturor harurile învăţăturilor, celor ce cu credinţă
prăznuiesc, părinte, pomenirea ta.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne întâmpină...

Ai înnoit, Preacurată, cu Dumnezeiască naşterea ta, firea cea muritoare şi stricată prin patimi a pământenilor şi ai
ridicat pe toţi din moarte la Viaţa Cea Nestricăcioasă. Pentru aceasta, după datorie, toţi te fericim, Fecioară
Preamărită, precum mai înainte ai grăit.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Degrab ne
întâmpină...
Dacă Te-a văzut Înălţat pe Cruce, Preacurată Maica Ta, pe Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu, ca o Maică, plângând a
grăit: ce minune nouă şi neobişnuită este Aceasta, Fiul meu? Cum Te împărtăşeşti cu moartea, Cel Ce eşti Viaţa
tuturor, vrând să înviezi pe cei morţi, ca un Milostiv?
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul din Singriana

12 Martie
Troparul Sfântului Cuvios Teofan Mărturisitorul din Singriana, glasul al 8-lea:

însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teofan, părintele nostru. Roagă-te lui
Troparul Sfântului Cuvios Teofan Mărturisitorul din Singriana, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Teofan.
Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce
aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce
lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Irmosul:
Crucii puterea lui Amalec în pustiu a biruit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teofan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Aprinzându-te de dreapta credinţă, părinte, ai pornit pe urmele lui Hristos, Celui Ce S-a arătat în Trup, ca unul ce ai
dobândit de aici numirea ta, cea cu adevărat numită, prin purtarea de grijă, aşa cum de mai înainte s-a închipuit.
Atras ai fost de dragostea cea preadorită a Stăpânului tău şi ai defăimat dragostea cea lumească; şi una făcându-te
cu Dragostea Dumnezeiască, desfătarea cea lumească ca pe un nimic ai socotit-o, preafericite.
Năpustindu-se ca o fiară, tiranul Leon a izgonit pe cei aleşi, nesuferind a vedea pe cei ce cinsteau icoana lui
Hristos; împreună cu aceia şi pe tine, Sfinte Părinte Teofan, te-a osândit la surghiun.
Fără de sămânţă, cu voirea Tatălui, ai zămislit din Dumnezeiescul Duh pe Fiul lui Dumnezeu şi L-ai născut în Trup
pe Cel fără de mamă din Tatăl şi pentru noi, din tine fără de tată.

Plin de Dumnezeiască Lumină te-ai arătat, Sfinte Teofan, unindu-te prin dragoste cu Cel Dorit de tine, fericite.
Pentru aceasta, cinstim pomenirea ta cea preamărită.
Înfruntând învăţăturile cele nelegiuite ale lui Leon, ai întărit plin de evlavie aşezămintele Bisericii. Pentru aceasta,
Hristos te-a preamărit cu faceri de minuni.
Sufletul tău cel întărit prin nădejde şi credinţă, cuvioase, împărtăşeşte din puterea lui neputinţa trupului tău, apropi-
ind de Dumnezeu trupul cel împreună rob.
Ceea ce Neispitită de nuntă ai născut pe Dumnezeu Cel Întrupat, pe mine, cel ce mă clatin de viforul patimilor, mă
întăreşte; căci nu am, Curată, alt ajutor afară de tine.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune şi nici întru putere, sau bogăţie ne lăudăm, ci, întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea Ipostatică,
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine,
Pregătitu-ţi-s-a ţie Împărăţia cea Cerească, ca unui pătimitor, mărite; căci, bucurându-te, ai plecat din cortul acesta
pământesc strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Purtător de cunună te-ai arătat, Sfinte Preacuvioase Părinte Teofan; că nu te-ai lepădat a cinsti slăvită icoană a lui
Hristos, purtătorule de Dumnezeu fericite. Pentru aceasta ai şi strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Fiind luat cu de-a sila din locul în care se găsea, din porunca tiranului celui nelegiuit, cuviosul nicidecum nu s-a în-
grijit de neputinţa trupului, strigând Ziditorului: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Măritu-te-ai cu minunile, purtătorule de Dumnezeu. Căci Hristos te-a răsplătit pentru răbdarea ta; pentru aceasta şi
tămăduiri izvorăşti, ca dintr-un izvor, celor ce au trebuinţă, preasfinţite.
Fără ispită de nuntă ai născut, Fecioară şi după naştere iarăşi te-ai arătat Fecioară. Pentru aceasta, cu credinţă
nezdruncinată strigăm ţie cu glasuri neîncetate: Bucură-te, Stăpână Preacurată!
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce
Te laudă pe Tine, cu credinţă.
Cu cuvânt preacredincios a propovăduit Preacuviosul Teofan, cu adevărat, învăţătura dreptei credinţei, strălucit
fiind de Luminile Duhului Sfânt.
Bogăţie de tot felul, cu cuget Dumnezeiesc, ai împărţit celor ce vieţuiau în sărăcie, urmând Poruncii Stăpânului,
prealăudate.
Având sufletul tău după chipul Ziditorului, te-ai închinat Chipului Celui Preacurat al Stăpânului, cu dor nespus
sărutându-L.
Pe tine Armă Nebiruită împotriva vrăjmaşilor, înainte te punem Ancoră şi Nădejde a mântuirii noastre te-am
dobândit, Mireasă Dumnezeiască.

Îndrumă spre toată fapta bună viaţa mea, cuvioase, netezind cărarea înfrânării cu rugăciunile tale, părinte; pe care
mă învredniceşte cu tărie, fericite, bine a merge.
Întru înfrânare ţi-ai săvârşit viaţa, cuvioase, căci cu înţelepciunea şi cu bărbăţia ai dobândit dreptatea şi te-ai arătat
împodobit cu podoaba tuturor virtuţilor.
La strălucirea cea mucenicească ai ajuns, Sfinte Părinte Teofan, ca unul ce ai cinstit icoanele Fecioarei, Maicii lui
Dumnezeu şi ale mucenicilor, părinte şi te-ai împotrivit prigonitorilor.
O, minune, mai neobişnuită decât toate minunile! Că Fecioara, zămislind în pântece fără ispită bărbătească pe Cel
Ce ţine toate, nu s-a simţit strâmtorată.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea curăţită de sângele demonilor cu sângele cel
curs din coasta Ta.

Din înălţime primind Dumnezeiasca descoperire, ai ieşit în grabă din mijlocul zgomotelor şi ducând viaţă călugă-
rească, cuvioase, ai primit lucrarea minunilor şi harul profeţiei, lipsindu-te de soţie şi de bogăţie.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul din Babilon, tinerii lui Avraam, fiind aprinşi de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului,
Chipul lui Dumnezeu având şi dobândind prin viaţă prealuminată şi asemănarea Lui, părinte, prin amândouă ai
strălucit, strigând: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Te-ai împodobit cu cununa mărturisirii, părinte, cu fapta ai mustrat cuvintele celor necredincioşi şi pe cei
credincioşi i-ai întărit, strigând: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Cu osârdia cea preatare a minţii, ai răbdat vitejeşte, părinte, durerile trupului, strigând cu mulţumire Stăpânului tău:
Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Bucură-te, Locaş Sfinţit şi Dumnezeiesc al Celui Preaînalt! Căci prin tine s-a dat Bucuria, Născătoare de
Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.

Văzând tăria împotrivirii tale, fericite, tiranul Leon te-a osândit la amarnică sur ghiunire, preacumplitul; iar tu întru
veselie ai îndurat-o, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Ştiind că cinstirea icoanei trece asupra chipului celui dintâi, ai alergat la locul de chinuri şi arătându-te pătimitor
prealegiuit şi biruitor, ai primit cunună, strigând: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul!
Locaş Ceresc ţi-a dat ţie, în schimbul celui pământesc, Stăpânul tuturor şi în locul strâmtorării ai aflat lărgimea
bucuriei, în Raiul desfătării, împreună cu mucenicii strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Luminatu-te-ai cu Lumina Cea Înţelegătoare a Sfântului Duh, Preafericite Teofan. Pentru aceasta, izvorăşti acum
vindecări celor ce aleargă cu credinţă la tine şi cinstesc cu dragoste sfintele tale moaşte, strigând: toate lucrurile pe
Domnul lăudaţi-L!
Tu Singură, din toate neamurile, te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu, Fecioară Preacurată. Tu te-ai făcut Locaş al
Dumnezeirii, Ceea ce eşti fără prihană, nefiind arsă de Focul Luminii Celei Neapropiate. Pentru aceasta, toţi te
binecuvântăm pe tine, Marie, Mireasa lui Dumnezeu.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dînsul întru toţi vecii.
pe Domnul.

Toată averea ta împărţind-o celor ce aveau nevoie, purtătorule de Dumnezeu, ai primit în chip arătat dreptatea ta,
care ţi-a răsărit ţie, culegând în locul celor stricăcioase cele ce rămân în veac.
Cu puterea Mângâietorului tămăduieşti bolile, preafericite şi cu lucrarea Lui alungi demonii, în chip arătat,
preaminunate. Pentru aceasta, noi, credincioşii, îndumnezeindu-ne, te fericim pe tine, purtătorule de Dumnezeu.
Ziua mutării tale din viaţă, cugetătorule de Dumnezeu, cea plină de lumină, cheamă pe toţi credincioşii către
împărtăşirea din sfinţenie. Pe aceasta şi acum, bucurându-ne, o săvârşim, preasfinţite.
Dă, cu osârdie, celui ce a împletit cu osârdie cuvintele laudelor tale, darul tău, din belşug, cugetătorule de
Dumnezeu, arătându-l pe el de aceeaşi purtare şi de aceeaşi numire cu tine, cu rugăciunile tale cele bineprimite,
preasfinţite.
Primeşte rugăciunile poporului tău, către Fiul tău, Născătoare de Dumnezeu, îmblânzindu-L cu bunăvoinţă, ca să ne
izbăvim din primejdii şi din nevoi, noi, cei ce-ţi cântăm ţie: tu eşti Ocrotitoarea vieţii noastre.
Irmosul:

Dorind după dragostea lui Iisus, ai alungat desfătările şi tulburările vieţii şi călugărindu-te, ca un înger ceresc ai
vieţuit pe pământ, dar de minuni izvorând, preacuvioase. Pentru aceasta, acum, la pomenirea ta cea sfântă şi
purtătoare de lumină, cu credinţă te lăudăm pe tine şi cu glas strigăm ţie: purtătorule de Dumnezeu, Sfinte
Preacuvioase Părinte Teofan roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste
cinstesc sfântă pomenirea ta.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Râvnă Dumnezeiască agonisind, ai defăimat învăţătura cea fărădelege şi ai pătimit primejdii multe, trimis fiind în
surghiun fără dreptate şi săvârşindu-te în dreapta credinţă, preafericite. Pe Hristos roagă-L, Părinte Teofan, să ne
dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.Podobie: Pentru mărturisirea...

De Firea cea Dumnezeiască nu S-a despărţit, Trup făcându-Se, în pântecele tău, ci, Întrupându-Se, a rămas
Dumnezeu, Cel Ce după naştere, ca şi înainte de naştere, te-a păzit pe tine, Maică, Fecioară, Însuşi Domnul. Pe
Acela cu osârdie roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru
mărturisirea...
Nepătata Mieluşea, Neîntinata Fecioară, Maica Cuvântului, văzând pe Cruce Răstignit pe Cel Ce a răsărit dintr-însa
fără de durere, ca o Maică jelindu-se, a strigat: vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să mântuieşti pe om din
necinstea patimilor?
Condacul Sfântului Cuvios Teofan Mărturisitorul din Singriana
Glasul 2
Din înălţime primind Dumnezeiasca descoperire, ai ieşit în grabă din mijlocul zgomotelor şi ducând viaţă călugă-
rească, cuvioase, ai primit lucrarea minunilor şi harul profeţiei, lipsindu-te de soţie şi de bogăţie.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Nichifor, Patriarhul

Constantinopolului
13 Martie
Tropar la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, glasul
al 4-lea:
Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Nichifor, roagă pe
Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos, Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe
Stih: Sfinte Părinte Nichifor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În groapa cea cumplită a păcatelor fiind ţinut, ridică-mă, cu voia Ta cea nemuritoare şi cu mâna Ta cea mult
milostivă, făcându-mă viu, ca un Îndurat şi Mult Milostiv.
Desăvârşirile cele cuprinzătoare ale faptelor bune împătrit dobândindu-le şi urcându-te pe ele întocmai ca pe un car,
Sfinte Ierarhe Nichifor, ai ajuns de la faptă la locul de unde ai început a privi spre cele Dumnezeieşti.
Dobândind Viaţa Cea Nestricăcioasă, ai băut din potirul cel Dumnezeiesc, cuvioase, băutura cea plină de
chibzuinţă. Pentru aceasta, te-ai şi făcut vas al înţelepciunii.
Izgonit ai fost de pe scaun, din mărire şi de la turma ta, de mâna cea silnică a fiarelor ce lor stricătoare de suflet ale
eresului, cuvioase, iar acum ai venit din nou la turma ta.
Pe Cuvântul Tatălui, prin cuvânt L-ai zămislit şi mai presus de cuvânt L-ai născut şi după naştere, mai presus de
fire şi de cuvânt, iarăşi ai rămas Fecioară, ca şi mai înainte de naştere.

Cu arma Crucii împlătoşându-te şi zugrăvind Icoana Mântuitorului, te închini ei cu dreaptă credinţă, aşezăminte lor
celor părinteşti urmând.
Turma ta dorindu-te pe tine, păstorul ei, pe care o chemai la tine pe nume şi alungai lupii cu toiagul credinţei, la
tine aleargă acum, înţelepte.
Precum odinioară Israel purta cu sine trupul Dumnezeiescului înţelept Iosif, tot aşa acum Biserica lui Hristos
cinsteşte racla moaştelor tale.
Biserică şi Sfânt Locaş al Cuvântului fiind, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, fii şi mie Curăţire de greşelile mele,
Preasfântă Mireasă Dumnezeiască.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi fricata o sădeşte întru inimile
noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Chivot de sfinţenie s-a făcut racla ta, din care scoatem izvor de tămăduiri, noi cei ce te cinstim pe tine.
Ereziile le-ai alungat şi staulul turmei l-ai întărit, înconjurându-l cu învăţături Dumnezeieşti.
După datorie cinstim racla cea de mir a moaştelor tale, fericite, ca una ce izvorăşte credincioşilor viaţă.
Ca pe un Rai Înţelegător, te mărim pe tine, Fecioară, care ai avut în pântece pe Hristos, Lemnul vieţii.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina Poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că
afară de Tine, pe alt dumnezeu nu cunoaştem.
Vrăjmaşii sunt ruşinaţi acum, iar învăţătorii ereziilor împreună cu ei înnebunesc, văzând racla ta, cugetătorule de
Dumnezeu, cinstită cu credinţă de împărat şi de toată turma ta.
Racla ta cea sfântă îndepărtează duhurile cele rele ale demonilor, ca un bici înfricoşător şi aduce de la Dumnezeu
biruinţa Slavei împotriva lor, Sfinte Ierarhe Nichifor.
Topirea conştiinţei tale, înfierbântată fiind de Focul Duhului, te-a arătat pe tine ca pe un aur strălucitor, dovedind
neadevărul învăţăturilor eretice.
Înfrumuseţată fiind, cinstită, prin venirea asupra ta a Duhului Celui Cinstit, pe Dumnezeu Îl hrăneşti la sânul tău şi-
L ţii în braţe pe Cel Ce cuprinde toată făptura în mâinile Sale.

Pentru credinţă patimi ai suferit; pentru cinstita predanie a părinţilor surghiun ai răbdat, iar prin acestea ai dobândit
preacinstită mărire.
Credinţa şi împotrivirea ta hotărâtă au clătinat nebuniile tiranilor şi s-au făcut stâlp de foc al Cinstitei Biserici,
fericite.
Ca pe nişte mărgăritare şi pietre luminoase şi preastrălucitoare, purtând Biserica racla şi ţărâna ta, înţelepte, se
împodobeşte cu ele ca şi cu o cunună bine lucrată.
Limbile pământenilor şi ale îngerilor cinstesc Chipul cel Negrăit al naşterii tale, mărindu-te pe tine ca pe Una ce
eşti mai presus decât toate făpturile.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.
CONDAC, glasul 1. Podobie: Ceata îngerească...

Ceata patriarhilor, cu laude şi cu cântări, cinsteşte sfinţită pomenirea ta, Sfinte Părinte Nichifor. Că la pristăvirea ta
a primit sufletul tău, mărite. Pentru aceasta, Cinstita Biserică, mărindu-te pe tine, laudă pe Hristos Împăratul, pe Cel
Ce Singur este Iubitor de oameni.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri ai Tăi au călcat porunca cea potrivnicului Dumnezeu de a se închina chipului de aur, din câmpul
Cu Dumnezeiască Putere nestricate se păzesc veşmintele de îngropare şi cu Dumnezeiască voinţă oasele tale, Sfinte
Ierarhe Nichifor, care nu şi-au desfăcut alcătuirea, risipesc toată gândirea cea rea a duhurilor celor necurate:
Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Împreună aleargă păstorii şi poporul cel binecredincios şi supunându-şi grumajii lor sub racla ta, ca şi sub un
Chivot Preasfânt, cu mărire o înconjoară şi cântă: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Dumnezeiescul locaş al ucenicilor Cuvântului să primească cu cinste pe cel deopotrivă cu Apostolii, pe împreună
sălăşluitorul cu mucenicii, temeiul ierarhilor şi împreună trăitorul cu cuvioşii: Binecuvântat eşti, Dumnezeul
Văzând Moise rugul cel nears, aprins cu foc, în Sinai, Maică Preacurată, a închipuit de mai înainte pântecele tău.
Căci, zămislind Focul Cel Dumnezeiesc, nu te-ai ars, ci, ai născut pe Ziditorul luminii, Dumnezeu şi Om.

La limanul vieţii ai ajuns, părinte, din multele furtuni ale lumii, cu Suflarea Duhului; şi povara cea bună ai izbăvit-o
cu picior neudat; iar acum te veseleşti de liniştea cea de acolo.
Văzând credincioşii mormântul şi înăuntrul lui mort preasfinţit, primit în loc de nou jertfelnic, întru care se săvâr -
şesc cu credinţă arderi de tot lui Dumnezeu, au strigat: pe Făcătorul de minuni, Dumnezeu, să-L preaînălţăm.
Turma se bucură cu veselie, ceata cea strălucită a călugărilor prăznuieşte şi porfira cea binecredincioasă a
împăraţilor şi toată adunarea celor puternici, la cinstită aducerea moaştelor tale.
Cu cuvântul zămislind fără de sămânţă în pântecele tău pe Cuvântul, Cel Care a alcătuit toate cu cuvântul,
Născătoare de Dumnezeu, Curată Fecioară, L-ai născut mai presus de cuvânt. Pe Acela Îl preaînălţăm întru toţi
vecii.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Care S-a coborât în cuptorul cel cu foc, la tinerii evrei şi văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca pe
Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

De prăznuirea ta şi de ostenelile tale, părinte, mulţimea îngerilor veselindu-se, cu mulţumită slăveşte pe Preasfântul
Dumnezeu, cerând de sus pacea pentru noi, cei ce cinstim cu credinţă preacinstitele moaştele tale.
Harul moaştelor tale să fie nouă ca o cinstită doctorie întru neputinţe; şi solirea ta, prealăudate, izbăvitoare tuturor
şi cale şi povăţuire către Dumnezeu, celor ce cu credinţă şi cu dragoste te cinstesc pe tine, fericite.
Cu toate armele cele biruitoare, Împărate al tuturor, împlătoşând cu mâna Ta pe credincioşii împăraţi, i-ai întărit
asupra barbarilor. Şi Biserica Ta, ca pe o temelie de neclintit a credincioşilor, o păzeşte dreptcredincioasă, cu
rugăciunile cuviosului Tău.
Avându-te pe tine Ocrotitoare Tare, Nădejde şi Zid, Ancoră şi Acoperământ Neclintit, Reazem Nebiruit, Liman
Neînviforat şi Singură Scăpare, prin tine cu toţii ne mântuim, Prealăudată şi Preacurată.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu înţelepciune de negrăit a venit ca să înnoiască pe Adam cel
rău căzut în stricăciune, din pricina mâncării şi Care S-a Întrupat din Sfânta Fecioară pentru noi, credincioşii, cu un
gând întru laude Îl slăvim.

Cu biruinţe ai încununat Biserica şi ai îndepărtat înşelăciunea relei credinţe, Sfinte Ierarhe Nichifor, numele tău
arătându-ţi şi fapta. Iar acum sfinţeşti până şi marginile lumii, cu aducerea sfintelor tale moaşte, părinte cuvioase;
roagă pe Hristos, Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Nemăsurată bogăţia milei tale şi puterea cea nebiruită a tăriei tale primind-o în minte, de obidă fiind cuprins şi cu
totul nedumerit, cu lacrimi, din adâncul inimii, la Acoperământul tău alergând, strig către tine: Fecioară, de
Dumnezeu Născătoare, ajută-mi, Ceea ce Singură eşti lumii Folositoare.
mărturisirea...
Toiag de Putere Crucea Fiului tău dobândind, Născătoare de Dumnezeu, printr-însa năvălirile celui potrivnic le
îndepărtăm noi, cei ce cu dragoste neîncetat te mărim pe tine.
Condac la Sărbătoarea Aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Nichifor, Patriarhul Constantinopolului

Glasul 1
Ceata îngerească...
Ceata patriarhilor, cu laude şi cu cântări, cinsteşte sfinţită pomenirea ta, Sfinte Părinte Nichifor. Că la pristăvirea ta
a primit sufletul tău, mărite. Pentru aceasta, Cinstita Biserică, mărindu-te pe tine, laudă pe Hristos Împăratul, pe Cel
Ce Singur este Iubitor de oameni.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Benedict de Nursia

14 Martie
Troparul Sfântului Cuvios Benedict de Nursia, glasul al 8-lea:

însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Benedict, părintele nostru. Roagă-te lui
Troparul Sfântului Cuvios Benedict de Nursia, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru
Benedict. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele
celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă
Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Irmosul:
Veniţi, popoare, să cântăm lui Hristos Dumnezeului nostru, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe
care l-a scăpat din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Benedict, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mie, celui ce voiesc să laud în cântări pomenirea ta cea vrednică de laudă, Preacuvioase Părinte Benedict, roagă-te
să mi se dea har şi izbăvire de toate greşelile.
Ca nimeni altul, din pruncie luând crucea ta, preafericite, ai urmat Atotţiitorului şi omorându-ţi trupul, te-ai învred -
nicit de Viaţă.
Legii lui Dumnezeu plecându-te, întru tot fericite, prin ostenelile înfrânării ai veştejit săltările patimilor şi cu darul
nepătimirii te-ai îmbogăţit.
Cei ce prin tine ne-am îmbogăţit cu nestricăciunea, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, strigăm ţie: Bucură-te,
Ceea ce eşti Plină de dar, Podoaba cuvioşilor şi a drepţilor.

Umplându-se sufletul tău de apele cele vii ale Sfântului Duh, Sfinte Benedict, a izvorât râuri de tămăduiri, care au
uscat răutatea patimilor.
Umblând pe cărarea cea strâmtă, te-ai sălăşluit în lărgimea Raiului şi măiestriile demonilor şi căile cele fără de
rânduială le-ai strâmtorat.
Cu curgerile lacrimilor tale adăpându-te, ca un pom aducător de roadă, Părinte Benedict, bună roadă Dumnezeiască
de fapte bune şi de minuni ai adus cu Dumnezeiescul har.
Ca să Se Întrupeze, Cel Ce Singur este Bun a intrat în pântecele tău, Preacurată şi Om Desăvârşit S-a arătat. Pe
Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi frica Ta sădeşte-o în inimile noastre,
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Te laud pe Tine, căci cu auzul meu am auzit, Doamne şi m-am înspăimântat, că ai venit până la mine, căutându-mă
pe mine, cel rătăcit. Pentru aceasta, preaslăvesc bunătatea Ta cea mare faţă de mine, Preaputernice.
Răstignindu-te tu patimilor şi lumii, cugetătorule de Dumnezeu, Părinte Benedict, ai slujit lui Hristos, Celui Ce pe
Cruce mâinile Şi-a întins de bunăvoie; pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Prin nevoinţele înfrânării, cuvioase, ţi-ai omorât mădularele trupului; pe morţi cu rugăciunea ta i-ai înviat şi celor
slăbănogi le-ai dăruit bună alergare, celor ce cu credinţă te socoteau vrednic de minunare şi toată boala ai tămăduit,
Sfinte Preacuvioase Părinte Benedict.
Sufletele cele uscate şi sterpe le-ai făcut roditoare, cu cuvântul tău cel viu, cuvioase şi cu arătarea minunilor păstor
pus de Dumnezeu ai fost şi podoabă preafrumoasă a călugărilor.
Ca Ploaia pe Lână s-a pogorât Cuvântul în pântecele tău, Preacurată, Întrupându-Se şi a făcut să înceteze ploile
închinării la idoli şi a împrăştiat iarna cea amară, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina Poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că pe
alt dumnezeu, afară de Tine, nu ştim.
Pe Dumnezeu Cel Milostiv rugându-L, părinte înţelepte, ca şi Ilie urciorul, ai umplut de untdelemn vasul cel mare,
fiind socotit vrednic de minunare de cei ce te vedeau.
Ca un curat cu sufletul, fiind răpit cu mintea, ai văzut tot pământul luminat ca de o singură rază, Dumnezeu
cinstindu-te pe tine, întru tot Fericite Părinte Benedict.
Făcând minuni întru Hristos, cuvioase, rogi pe Dătătorul de bine, ca, prin rugăciune, să izvorască apa care rămâne,
propovăduind minunea, Preacuvioase Benedict.
Cel Ce locuieşte în Ceruri, în Preacuratul tău pântece a locuit, ca să ne facă pe noi case ale Preasfintei Treimi, pe
cei ce te propovăduim Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Luminându-te cu Strălucirile de Lumină ale Duhului, ai micşorat întunecimea demonilor celor răi, făcătorule de
minuni, Sfinte Benedict, Luceafărul cel preastrălucit al călugărilor.
Cât de strălucită este viaţa ta, fericite! Cât de luminată este petrecerea ta cea cinstită, prin care cetele călugărilor le-
ai atras spre cunoştinţa cea mântuitoare.
Locuitor al Împărăţiei Cerurilor făcându-te tu, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Benedict, roagă-te ca să
dobândească aceasta şi cei ce cu credinţă pururea te fericesc pe tine.
Din pântecele tău cel Sfânt a Răsărit Soarele Cel Neînserat al dreptăţii şi pe credincioşi a luminat, Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară Prealăudată.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.
CONDAC, glasul al 6-lea. Podobie: Împlinind rânduiala...

Îmbogăţitu-te-ai cu Dumnezeiescul har, iar cu faptele tale ai descoperit chemarea şi te-ai arătat plin de harul
Duhului Sfânt, în rugăciuni şi în înfrânări, Preacuvioase Părinte Benedict, plăcutule al lui Dumnezeu şi neputincio -
şilor tămăduitor te-ai făcut şi izgonitor demonilor şi grabnic apărător al sufletelor noastre.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Ritori preaînţelepţi s-au arătat tinerii, oarecând; căci, din sufletul lor cel de Dumnezeu cuprins, teologhisind, cu
buzele au cântat: Dumnezeul părinţilor, Cel mai presus de toate şi al nostru, bine eşti cuvântat!
Omorâre purtătoare de viaţă ai agonisit tu, cu îndepărtarea dezmierdărilor. Pentru aceasta te-ai învrednicit,
Preafericite Benedict, să înviezi morţii, toţi credincioşii minunându-se de tine, ca şi de Marele Prooroc Ilie.
Cu cuvioasele tale osteneli ridicat-ai mănăstire cu mulţi călugări, care rămâne în veac, înconjurată cu zidurile
apărărilor tale, supunându-se întru toate celor bine orânduite de tine, vrednicule de laudă.
Socotind să te omoare în chip necugetat, cu otrăvuri rele, pe tine, cel ce erai păzit de mâna Dumnezeiască a
Atotziditorului, fericite, cei fără de minte, fiind daţi pe faţă de cunoştinţa de mai înainte a Duhului, au fost ruşinaţi.
Vindecă patimile sufletului meu, Ceea ce ai zămislit Izvorul nepătimirii, Fecioară şi dă-mi mie lacrimi de pocăinţă,
care să-mi pricinuiască acolo mângâierea, Născătoare de Dumnezeu Preasfântă.

Întru Hristos împărăţind asupra patimilor celor stricăcioase, cugetătorule de Dumnezeu părinte, te-ai învrednicit să
locuieşti în Împărăţia Cerurilor, laolaltă cu toţi care bine au vieţuit şi au iubit pe Dumnezeu, Văzătorul a toate.
Rugăciunile tale cele sfinte, primindu-le Dumnezeu, dăruia prin tine celor lipsiţi cele trebuincioase vieţii; care te
preamăreau foarte pe pământ, pentru lucrările minunilor tale, Sfinte Benedict, de trei ori fericite.
Înfrumuseţându-te cu frumuseţile Dumnezeieştilor fapte bune, te-ai mutat către cămările cele frumoase, părinte, ca
să fii împreună cu Dumnezeu şi să te bucuri de frumuseţea Lui întru toţi vecii.
Iată, S-a născut Prunc din tine, Preacurată, precum strigă Isaia, Fiul Celui Preaînalt şi Se arată Fiu al tău, Fecioară,
făcând fii ai Tatălui Ceresc pe cei ce te laudă pe tine.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Care S-a coborât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe
Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Arătatu-te-ai ca un soare mare, de Dumnezeu purtătorule, luminând zidirea cu semne înfricoşătoare şi cu străluciri
de fapte bune. Pentru aceasta, săvârşim pomenirea ta, cea cu adevărat luminoasă, luminându-ne, părinte, simţirile
inimii.
Cetele călugărilor, cele adunate de tine, ziua şi noaptea laude aduc, având în mijlocul lor trupul tău, care izvorăşte
din belşug râuri de minuni, părinte înţelepte şi luminează neîncetat toate căile lor.
Mai mult decât razele soarelui ai strălucit, părinte, împlinind poruncile lui Dumnezeu şi te-ai mutat către Lumina
Cea Neînserată, rugându-te ca să se dea izbăvire de păcate, celor ce cu credinţă te cinstesc, Sfinte Părinte Benedict,
pururea pomenite.
Ceea ce ai născut Lumina, îndepărtează, Fecioară, norii sufletului meu şi-mi dă, Stăpână, să se oglindească întru el
frumuseţea cea mântuitoare a Celui Ce a Strălucit în chip de negrăit din Preasfântul tău pântece, spre lumina
neamurilor, Prealăudată.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit ca să înnoiască pe Adam cel rău
căzut în stricăciune din pricina mâncării şi Care S-a Întrupat din Sfânta Fecioară pentru noi, credincioşii, cu un
gând întru laude Îl slăvim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Sihăstrind în chip plăcut lui Dumnezeu, ai trăit în virtute şi ai primit darul vindecărilor, Părinte Benedict, săvârşind
lucruri minunate şi înfricoşătoare. Şi adunând mănăstire sfântă, ai adus Domnului mulţime de oameni care se
mântuiesc, preafericite. Slavă lui Dumnezeu, Celui Ce te-a strălucit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă
Celui Ce a săvârşit prin tine tuturor tămăduiri!
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1.Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Mâinile tale cele Dumnezeieşti, cu care ai ţinut pe Ziditorul Celui Ce S-a Întrupat din bunătate, Preasfântă
Fecioară, întinzându-le, roagă-L să ne izbăvească din ispite, din patimi şi din primejdii pe noi, cei ce te lăudăm cu
dragoste şi strigăm ţie: Slavă Celui Ce S-a Sălăşluit întru tine; Slavă Celui Ce a ieşit din tine; Slavă Celui Ce ne-a
eliberat pe noi prin naşterea ta.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Piatra fiind
pecetluită...
Pironit fiind pe Cruce de cei fărădelege, Mântuitorule şi coasta împungându-Ţi-se de suliţa ostaşilor, Preacurata se
tânguia cu amar şi înspăimântându-se de multa şi înfricoşătoarea Ta răbdare, striga: Slavă dragostei Tale de
oameni; Slavă bunătăţii Tale; Slavă Ţie Celui Ce cu moartea Ta ai făcut pe oameni nemuritori.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Agapie, Plisie şi Timolau şi cei împreună cu dânşii
15 martie
Troparul Sfinţilor Mucenici Agapie, Plisie şi Timolau şi cei împreună cu dânşii, glasul al 4-lea:

Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său, prin Marea Roşie, că Singur cu Slavă S-a preaslăvit.
În Locaşurile cele Cereşti fiind acum, mucenicilor, pe cei ce vă laudă pe voi, pe pământ, luminării învredniciţi-i.
Turnuri ale Bisericii v-aţi arătat, zidurile nebuniei idoleşti nimicind, pătimitorilor ai lui Hristos preaviteji.
Rănit ai fost de dragostea Stăpânului tuturor, mucenice vrednicule de laudă, Sfinte Agapie şi te-ai sârguit a muri
pentru El.
Cu Strălucirea cea plină de Lumină a Celui Ce a Răsărit din tine, Fecioară, luminează-mi ochii sufletului meu, ca să
te laud pe tine.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt...

Stih: Sfinte Mucenice Agapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Aprins fiind de focul dragostei lui Hristos, Sfinte Mucenice Agapie, văpaia nebuniei idoleşti ai stins-o, cu curgerea
sângelui tău. Pentru aceasta te lăudăm.
Ca nişte săbii care taie cu putere mulţimea demonilor, v-aţi arătat cu harul, fericiţilor; iar acum, bucurându-vă, v-aţi
unit cu mulţimea Puterilor celor înţelegătoare.
Vitejeşte străbătând calea muceniciei, după ce v-aţi dat duhul, aţi ajuns întru Împărăţia cea de sus, în care v-aţi ago-
nisit vieţuirea, mucenicilor.
Pe Ziditorul, Cel Ce S-a arătat nouă, celor ce te lăudăm pe tine, Maică, pururea Fecioară, pentru milostivirea milei,
din pântecele tău cel purtător de lumină, L-am cunoscut în Trup asemenea celui al nostru.
Irmosul:
Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe Care Îl laudă toată făptura: nu este
sfânt, afară de Tine, Doamne.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Din Munte Umbros, din Una Născătoare de Dumnezeu, proorocul mai înainte a cunoscut, cu Dumnezeiască vedere,
că Te vei Întrupa Cuvinte şi cutremurându-se, a slăvit Puterea Ta.
Dorind pe Hristos foarte mult, Sfinte Agapie, ai urmat cu bărbăţie Patimilor Lui, junghiat fiind ca un miel, de
bunăvoie, mare mucenice, vrednicule de laudă.
Dându-vă cu tot sufletul sabiei, înţelepţilor mucenici, cu curgerea sângelui vostru v-aţi înroşit veşmântul, pe care
îmbrăcându-l, vă preumblaţi acum în ceruri.
O, dragostea voastră cea fierbinte către Dumnezeu! Prin care v-aţi lepădat cu desăvârşire de voi înşivă şi moarte
preasilnică pătimind, v-aţi învrednicit de nemurire.
Ca pe o Mireasmă Binemirositoare ai primit pe Cuvântul în pântece, Curată, Cel Ce a cură ţit lumea de mirosul cel
urât al păcatelor. Pentru aceasta, cu credinţă te fericim.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cel Ce din noaptea neştiinţei, cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu ai luminat toate, luminează-mă şi pe mine spre
mânecarea doxologiei Tale, Doamne.
Iubit făcându-te cu faptele tale, ca şi cu numele tău, mărite, ai pătimit pentru dragostea Împăratului tuturor şi Dum-
nezeului nostru.
Graiul tiranului celui cumplit l-aţi defăimat, sfinţilor mucenici şi trecând de partea Oştirilor lui Hristos, aţi nimicit
mulţimile demonilor.
Prin luptele voastre sfinte, doborând la pământ trufia nelegiuiţilor, v-aţi încununat cu cununa nemuririi, mucenicilor
ai lui Hristos.
Cu Dumnezeieşti cântări să fericim, credincioşilor, pe Născătoarea de Dumnezeu, zicând: Bucură-te, Uşă prin care
a trecut numai Domnul!
Cântarea a 6-a. Irmos: Izbăveşte-mă, Mântuitorule...

Împreună cu cei doi Mucenici Alexandru şi cu cei doi Sfinţi Dionisie să lăudăm pe Sfinţii Mucenici Agapie cel
Strălucit, pe Plisie, pe Timolau şi pe Romil, care au pătimit cu tărie şi au biruit mulţimile vrăjmaşilor.
Râuri de tămăduiri izvorând, mucenicilor, patimile pământenilor Dumnezeieşte le curăţiţi. Pentru aceasta,
bucurându-ne, lăudăm cu credinţă virtuţile voastre.
După Lege săvârşind lupta voastră cea Sfântă, după Lege aţi şi fost încununaţi de Mâna Cea Ziditoare a toate,
mucenicilor cei şapte la număr, cetăţeni ai cerului, cei deopotrivă cu îngerii.
Cu Vlăstarul tău Cel Sfânt veştejind tu, Preacurată, ierburile necredinţei în Dumnezeu, împuţinează şi răutatea
vrăjmaşului, care odrăsleşte în mine, Mireasă Dumnezeiască.
Irmosul:
Izbăveşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărăgelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către
Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din morţi...

Ceată cea cu numărul de şapte a sfinţilor mucenici, tare aţi pătimit pentru Preasfânta Treime Cea Dumnezeiască şi
cu harul aţi pierdut mulţimile vrăjmaşilor celor de gând şi v-aţi împreunat, prin Duhul, cu mulţimea Puterilor celor
Cereşti. Cu ale voastre rugăciuni să Se milostivească spre noi Iubitorul de oameni.
Cântarea a 7-a
Irmosul:
Tinerii cei ce ajunseseră din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii au călcat în picioare văpaia
cuptorului, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
De bunăvoie ca nişte miei v-aţi dat pe voi junghierii, netemându-vă de chinuri, prealăudaţilor ostaşi, ci, cu veselie
strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
De dragostea Stăpânului tuturor fiind luminat, Sfinte Mucenice Agapie, capul sub sabie l-ai plecat şi te-ai numărat
cu oştile mucenicilor, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Ca un sfeşnic cu şapte lumini sunteţi văzuţi în Casa Domnului, măriţilor mucenici, luminând în lume pe cei ce
ajung să strige: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Pe mine, cel ce sunt legat cu lanţurile nespuselor greşeli, dezleagă-mă, Preacurată, dându-mi ploi de lacrimi, mie,
celui ce cânt Celui Ce a Răsărit din tine: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Domnul, Cel Ce S-a preaslăvit...

Cu lucrarea Duhului, arătându-vă doctori ai multor feluri de boli, tămăduiţi şi acum toate bolile noastre, ca să
lăudăm şi să mărim Dumnezeiasca voastră pomenire.
Iubind pe Dumnezeu, ai fost iubit de El, mucenice. Pentru aceasta, săvârşind lupta ta cea Dumnezeiască, te-a primit
pe tine, Sfinte Agapie, împreună cu cei de o râvnă cu tine, în Cămările cele Dumnezeieşti.
Întăriţi fiind de credinţa Stăpânului, puterea înşelătorului aţi nimicit şi prin biruinţele voastre cu bunăcuviinţă
înfrumuseţându-vă, întru odihna cea cerească locuiţi acum, mucenicilor ai Domnului.
Tămăduieşte-mi patimile inimii mele, Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii şi către Viaţa Cea Dumnezeiască mă
povăţuieşte, ca să te măresc, Maica Mântuitorului, întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul, întru toţi
vecii.
Pe Domnul, Cel Ce S-a preaslăvit în Muntele cel Sfânt şi în rug, prin foc, a arătat lui Moise Taina naşterii pururea
Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat, Născătoare...

Frumoşi făcându-vă cu Frumuseţile cele Dumnezeieşti ale muceniciei, aţi stat de faţă înaintea lui Dumnezeu şi
împreună cu Dânsul vă bucuraţi pururea, purtătorilor de chinuri.
Pe voi, cei ce v-aţi despărţit de trupuri, mucenicilor, ceata îngerilor vă aduce în Cetatea cea Cerească, întru Lumina
Cea Neînserată.
Nu încetaţi a vă aduce aminte de noi, cei ce săvârşim astăzi pomenirea cea sfântă a voastră, măriţilor mucenici,
acum când vă găsiţi înaintea lui Dumnezeu.
Luminează-mă cu lumina pocăinţei, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, pe mine, cel întunecat din pricina lenevirii,
ca să laud şi să slăvesc măreţiile tale.
Irmosul:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, mărindu-te
împreună cu Cetele celor fără de trupuri.

Ceata cea cu numărul de şapte a mucenicilor să fie lăudată. Căci ei alungă vătămarea noastră, ca nişte păzitori ai
credinţei şi turnuri ale Bisericii. Aceştia îndepărtează mulţimea demonilor şi se roagă Stăpânului pentru noi,
dăruindu-ne pace.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Maică a lui Dumnezeu, pe tine, care şi după naştere te-ai arătat cu adevărat Fecioară, te ştim toţi cei ce scăpăm la
bunătatea ta. Căci pe tine te avem păcătoşii Ocrotitoare, pe tine te-am agonisit Mântuire în ispite, Una Preacurată.
Mieluşeaua Cea Neîntinată, spânzurat pe lemn văzând pe Mielul şi Păstorul, ca o Maică jelindu-se şi plângând,
grăia: cum voi suferi pogorârea Ta cea mai presus de cuvânt şi Patimile cele de bunăvoie, Dumnezeule Cel
Preabun?
Condacul Sfinţilor Mucenici Agapie, Plisie şi Timolau şi cei împreună cu dânşii
Glasul 8
Înviat-ai din morţi...
Ceată cea cu numărul de şapte a sfinţilor mucenici, tare aţi pătimit pentru Preasfânta Treime Cea Dumnezeiască şi
cu harul aţi pierdut mulţimile vrăjmaşilor celor de gând şi v-aţi împreunat, prin Duhul, cu mulţimea Puterilor celor
Cereşti. Cu ale voastre rugăciuni să Se milostivească spre noi Iubitorul de oameni.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Sabin Egipteanul

16 Martie
Troparul Sfântului Mucenic Sabin Egipteanul, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Sabin, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru;

Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului
nostru să-I cântăm!
Stih: Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu ostenelile înfrânării curăţindu-ne ochii sufletului şi cu vărsare de lacrimi, să vedem Înviat, cu cugetul nostru, pe
Soarele Slavei.
Suindu-te, purtătorule de chinuri, la înălţimea cunoştinţei lui Hristos, cu cuget înţelept, ai părăsit înşelăciunea
minciunii şi ai dobândit Mărirea Cerească.
Ca un alt râu de aur te-ai arătat în Egipt şi în lume, mucenice al lui Hristos şi vărsându-ţi sângele muceniceşte,
Sfinte Sabin, ai adăpat pe oameni cu Dumnezeiasca cunoştinţă.
Cel născut din tine, mai presus de cuvânt, cu rugăciunile tale, Preacurată, umple de linişte vremea de faţă şi
îndrumă pe cei ce te măresc pe tine, Ceea ce eşti fără prihană.

Tu, Doamne, ne întăreşte prin postire, ca bine să plăcem Ţie şi să împlinim cu osârdie voile Tale cele sfinte.
Îmbrăcându-te, mărite, cu platoşa Puterii celei nebiruite a lui Hristos, cu credinţa şi cu dragostea, biruitor te-ai
arătat asupra vrăjmaşilor.
Cu răbdarea ta ai clătinat temeliile înşelăciunii şi ai dărâmat în adâncuri altarele idolilor, Sfinte Mucenice Sabin.
Întru tine împuternicindu-ne şi întărindu-ne, Preacurată, în vremea înfrânării, biruim războiul patimilor.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Luminarea celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul
meu.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cu postirea şi cu ostenelile, supunând zburdările trupului, vom vedea în linişte şi în curăţie Patimile lui Hristos cele
mântuitoare.
Cu cuvintele mărturisirii tale celei Dumnezeieşti ai lovit, Sfinte Sabin, întocmai ca şi cu un bici pe prigonitorii tăi şi
ai rămas nerănit.
Pe cei ce se închinau făpturii i-ai plecat, Sfinte Mucenice Sabin şi i-ai povăţuit spre închinarea Dumnezeului
tuturor; care te-au vestit pe tine, povăţuitor, mucenice.
Ca pe nişte ancore tari primind ocrotirile tale, Prealăudată, poposim la Limanul Cel Dumnezeiesc al Fiului tău şi
Dumnezeului nostru.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Luminează-ne pe noi, Doamne, cu Poruncile Tale şi cu braţul Tău cel Înalt pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de
oameni.
Luminează-ne pe noi, prin post, cu Strălucirile Tale şi ne învredniceşte ca în chip curat să Te vedem pe Tine,
Soarele dreptăţii şi al Slavei.
Având în suflet, ca o făclie prealuminoasă dragostea lui Hristos cea Dumnezeiască, către Dânsul ai fost povăţuit,
mucenice, prin pătimire.
Cu toiagul înţelepciunii tale, înţelepte, ai nimicit altarele cele din Egipt, slăvind pe Domnul, Făcătorul a toate.
Îmbrăcând cu putere neputinţa noastră, în vremea Postului, Preacurată, întăreşte-ne împotriva ispitirilor şi a pati-
milor.
Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Postul prilejuieşte desfătarea bunătăţilor şi împărtăşirea din Desfătarea Cea Nestricăcioasă, celor ce iau parte la el şi
slăvesc cu inimă curată pe Hristos, Singurul Pricinuitor al mântuirii noastre.
Podoaba cea văzută şi mândria cea lumească le-ai defăimat cu dreapta credinţă şi te-ai arătat iubitor de Slava cea
mai Înaltă şi de bogăţia cea veşnică, purtătorule de chinuri, preafericite.
Tulburarea cea cu multe osteneli a vieţii ai părăsit-o, Sfinte Mucenice Sabin şi ai ajuns la limanul credinţei lui
Hristos; prin care ai aşezat bogăţia pătimirii tale în Dumnezeieştile Cămări.
Cei întâi zidiţi, gustând prin neascultare din pom, au fost alungaţi din desfătare, Preacu rată; iar noi, împărtăşindu-
ne din Cel Născut din tine, de viaţa nestricăcioasă ne desfătăm.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către
Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!
CONDAC,glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Odrasla cea Dumnezeiască, floarea cea neveştejită, viţa cea cu mult rod, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Mucenice
Sabin! Umple de veselia ta pe cei ce cinstesc pomenirea ta şi te roagă neîncetat pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o în
picioare, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Îndepărtând prin înfrânare negura de pe ochii sufletului, să primim cu frică Lumina Cea Dumnezeiască prin
credinţă. Şi cu suflet curat să strigăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Frumuseţea sufletului, prin frumuseţea trupului ai arătat-o, mucenice; căci te-ai arătat luminat în gândire şi plăcut
în cuvinte, Sfinte Sabin, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cu vitejia sufletului şi cu bărbăţia ai înfruntat, Mucenice Sabin, semeţia cea potrivnică a tiranilor celor fărădelege şi
lui Hristos ai strigat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Pe cei curăţiţi prin post, Născătoare de Dumnezeu, învredniceşte-i a vedea Dumnezeiasca Înviere a Fiului şi
Dumnezeului tău, care cu credinţă binecuvintează şi zic: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Cerurilor...

Împodobindu-ne sufletele prin post şi rugăciune, cu credinţă neşovăitoare, să primim Dumnezeieşte pe Împăratul
Cerurilor.
Adăpându-te cu izvoarele cele înţelegătoare ale Mângâietorului, purtătorule de chinuri, Sfinte Sabin, ai adus
Domnului roadele muceniciei.
Râurile sângelui tău revărsându-se pe pământ, Mucenice Sabin, ape de tămăduiri tuturor oamenilor împrăştie.
Cei ce ne lăudăm întru tine, Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale, să dobândim Slava Fiului tău, la Învierea
Lui.
Irmosul:
Pe Împăratul Cerurilor, pe Care Îl laudă Oştile îngerilor, Iăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat, Născătoare...

Punând frâu pătimitor prin înfrânare, să le supunem cu totul minţii celei curate, ca împreună să împărăţim cu
Stăpânul tuturor.
Biruind, purtătorule de chinuri, în războaiele cele duhovniceşti şi supunând pe tirani cu suflet viteaz, împreună
împărăţeşti acum cu Hristos, Ziditorul tuturor.
Ridicându-te de pe pământ la cer, Sfinte Mucenice Sabin, roagă-te Ziditorului tuturor şi Celui Ce ţi-a dat ţie
cunună, pentru noi, cei ce te cinstim pe tine.
Mărirea robilor tăi eşti, Născătoare de Dumnezeu şi Îndrăzneala, Tăria, Lauda şi Împlinirea Sigură a aşteptării
mele.
Irmosul:
Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, împreună
cu Cetele fără de trupuri, mărindu-te pe tine.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara, astăzi...

Preamare purtătorule de chinuri, ostaşule al adevărului, mărite mucenice al lui Hristos, propovăduitorule al Sfintei
Treimi, cere har dintru Înălţime celor ce te cinstesc pe tine; dăruieşte cu rugăciunile tale pace tuturor celor ce
neîncetat laudă pomenirea cea preasfântă a muceniciei tale.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.Podobie: Fecioara, astăzi...

Flecare unde se mântuieşte, acolo după dreptate şi aleargă; şi care altă scăpare de felul acesta poate fi, Născătoare
de Dumnezeu, în afară de tine, Ceea ce acoperi sufletele noastre?
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara, astăzi...
Toiag de putere dobândind Crucea Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, întru dânsa biruim îngâmfările duşmanilor,
cei ce cu dragoste, neîncetat te mărim pe tine.
Condacul Sfântului Mucenic Sabin Egipteanul
Glasul 2
Căutând cele de sus...
Odrasla cea Dumnezeiască, floarea cea neveştejită, viţa cea cu mult rod, purtătorule de Dumnezeu, Sfinte Mucenice
Sabin! Umple de veselia ta pe cei ce cinstesc pomenirea ta şi te roagă neîncetat pentru noi toţi.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu

17 Martie
Troparul Sfântului Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu, glasul al 8-lea:

însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Alexie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos
Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Troparul Sfântului Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Alexie.

Irmosul:
Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea preaîntr-armată; iar Cuvântul, Întrupându-Se, a
nimicit păcatul cel prea rău, Domnul Cel Preaslăvit; că Singur cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alexie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Călătorit-ai pe calea cea preastrâmtă, din tinereţe petrecând, înţelepte, viaţă curată şi cuvioasă. Pentru aceasta, lăr-
geşte-mi acum strâmtorarea minţii mele, ca să te laud pe tine, cel ce petreci în lărgimea raiului, Preacuvioase
Părinte Alexie.
Dându-te cu totul lui Dumnezeu, fericite, ai trăit în afară de trup şi de lume, alegând mai degrabă, în locul bogăţiei
celei trecătoare, pe cea cerească şi veşnică şi în locul patriei de aici, Sionul cel de sus.
Fiind născut ca şi Samuel, preafericite, ai dezlegat pântecele cel sterp al maicii tale; şi primind în pântecele inimii
tale frica cea preacurată, ai născut prin credinţă duh de mântuire cu fapte bune şi Dumnezeieşti.
Fiul lui Dumnezeu, Cel împreună fără de început, te-a avut pe tine, Fecioară, ca pe o Pricină a asemănării cu noi,
aflându-te pe tine Singură, Curată, mai Nevinovată decât toată făptura. Pentru aceasta, toate neamurile te lăudăm şi
te fericim.
Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul...

Rănit fiind de dragostea curăţiei ai schimbat cămara cea de pe pământ cu Cămara Cerească şi dezmierdarea soţiei
cu preaplăcuta asemănare cu îngerii.
Zgomotele cele din viaţă şi mulţimea bogăţiei le-ai părăsit şi te-ai înstrăinat de patria ta, Părinte Alexie, urmând
sărăcia lui Hristos.
În lacrimi, în osteneli şi în înfrânare ai căutat binele, preaînţelepte, când avea să-ţi vină lumina cunoştinţei şi să dea
nepătimire inimii tale.
Cel dintru înălţime, Nevăzut de îngeri, Preacurată, născându-Se jos din tine, Se vede Om Desăvârşit, ca să
dobândească din nou lumea cea pierdută.
Irmosul:
Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, Biserica cea stearpă din păgâni, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima
mea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Însuţi Tu, Domnul Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru
aceasta, strig Ţie: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Suferit-ai sărăcia, făcându-te cerşetor ca şi săracul Lazăr. Căci dorirea cea Dumnezeiască, fericite, atrăgea inima ta
cea dornică de Bogăţia Cea Cerească.
Viaţa cea neîmbuibată şi lipsită de averi ai dorit, Sfinte Alexie, hrănindu-te numai o dată pe săptămână, pentru
dragostea bucuriei celei nestricăcioase, preafericite.
Căutând să faci din inima ta Biserică a Domnului, ai iubit a şedea în casa Născătoarei de Dumnezeu, mărite şi a
privi de-a pururea Frumuseţile Cele Cereşti.
Ceea ce ai hrănit cu lapte pe Dătătorul laptelui, Fecioară, te rog satură şi inima mea, care este acum înfometată şi
strâmtorată, cu toată cunoştinţa şi cu Dumnezeiască umilinţă.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mijlocitor Te-ai făcut între Dumnezeu şi oameni, Hristoase Dumnezeule; căci prin Tine, Stăpâne, din noaptea
necunoştinţei, către Părintele Tău, Începătorul luminii, ridicare am aflat.
Cu curgerile sfinţitelor tale lacrimi adăpându-ţi sufletul ai rodit spic cu adevărat însutit, bine păzit Lucrătorului
Celui Nemuritor.
Văzutu-te-ai pe pământ următor petrecerii celor fără de trup cu înfrânarea ta cea desăvârşită, părinte, vrednicule de
laudă şi cu stăruinţa în rugăciune, prin care te-ai luminat.
Cu focul rugăciunilor ai ars materia păcatului, înţelepte şi cu privegheri de noapte toată dezmierdarea ai adormit-o;
şi adormind, te-ai mutat la Lumina Cea Neînserată.
Cel Ce locuieşte în Lumină, în Sfânt pântecele tău a locuit, Preacurată, ca să mântuiască lumea cea pierdută în
întunericul necunoştinţei. Pe Care roagă-L să lumineze pe toţi cei ce te laudă pe tine.

Făcându-te Biserică vie lui Dumnezeu, cea Neispitită de nuntă, Sălaşul lui Hristos, te scoate la iveală pe tine cel as -
cuns şi te măreşte pe tine cel ce căutai să nu te arăţi.
Rugăciunile tale au fost primite ca o tămâie la Dumnezeu, fericite; drept aceea cu viaţa ta ai îmbălsămat cugetele
credincioşilor cu harul Duhului.
Pe tine, cel împodobit cu sfinţită vieţuire, cu toate că nu voiai, mărite, iarăşi te dă Hristos patriei tale, măcar că
fugeai de slava cea trecătoare.
Legile firii înnoindu-le Ziditorul făpturii, Preacurată Stăpână, din tine în chip de negrăit S-a Născut şi mă
îndumnezeieşte pe mine, pentru nemăsurata Lui milă.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Casa părinţilor tăi ca pe o casă străină socotind-o, ai rămas lângă ea, în chipul sărăciei; iar după mutarea din viaţă,
cununa măririi primind, te-ai arătat minunat îngerilor din cer şi bucurie oamenilor pe pământ, Sfinte Părinte Alexie,
omule al lui Dumnezeu.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...

Preacinstita prăznuire a Preafericitului Alexie săvârşind astăzi, cu dreapta credinţă să-l lăudăm, zicând: bucură-te,
podoaba cea desfătată a cuvioşilor!
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat. Iar Hristos a pogorât
cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului; Cel Ce este Binecuvântat şi Preaslăvit.
Rămas-ai, cuvioase, stând la porţile părinţilor tăi, cu totul necunoscut, primind luarea în râs a slugilor tale, crunt
fiind batjocorit şi trudindu-te în nespus de multă sărăcie.
Ca unul ce ai omorât cugetul trupului tău, văzând pe părinţii tăi şi de aceştia fiind necunos cut, răbdai silnicia firii,
cuvioase şi dispreţul mulţimii slugilor tale, care te amărau.
O, minune! Cum ai rămas pururea ca un sărac în bogăţia nesfârşită a umilinţei, Sfinte Alexie! Cum ai răbdat să fii
batjocorit şi defăimat de slugile tale, preaînţelepte, care nu cunoşteau vieţuirea ta?
Tainei Celei Mari te-ai făcut Slujitoare, Preacurată; căci L-ai Întrupat pe Dumnezeu, Cel Ce ne izbăveşte din relele
cele mari, pe noi, cei ce te mărim, Curată, Binecuvântată, de Dumnezeu dăruită.
Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc...

Necunoscut fiind mai înainte părinţilor tăi, în vremea mutării tale din viaţă le-ai descoperit Taina, arătându-te,
mărite, spre Slava Dumnezeului nostru, Celui Ce cu mărire şi după vrednicie te-a preamărit.
Domnul, cu mare glas, te arată pe tine Romei întregi, ca pe o comoară ascunsă, preafericite, care şedeai în chip de
sărac şi care dăruieşti cu dar de tămăduiri pe toţi cei ce cu credinţă vin la tine.
Mai-marii popoarelor, împăraţii şi preoţii, din arătare Dumnezeiască, s-au adunat să te îngroape pe tine, fericite şi
au văzut privelişte mare, uimindu-se de minunile pe care le săvârşeai, cuvioase, prin puterea Dumnezeiească a
Duhului.
Ca să ne înnoiască pe noi cei stricaţi prin alunecarea cea de demult, Iubitorul de oameni S-a Întrupat fără
stricăciune, din pântecele tău cel Nestricăcios, Preacurată. Şi ai izbăvit pe toţi din stricăciunea păcatului, Ceea ce
eşti cu totul fără prihană.
Irmosul:
Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii
Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit din Dumnezeiască Poruncă, pe haldei arzând şi
răcorind pe credincioşii care cântau: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Celui fără de început...

Învrednicitu-te-ai, cuvioase, să vezi Slava lui Dumnezeu, Celui Ce te-a preamărit pe tine în chip strălucit, până în
sfârşit, fericite. Căci cei ce nu vedeau au văzut lumină şi cei ce mai înainte erau muţi au grăit, Prealăudate Părinte
Alexie.
Când stăteai înainte şi când ai fost dus spre îngropare, arătatu-te-ai ca un soare, părinte, trimiţând în chip minunat
raze de tămăduiri, izgonind patimile cele întunecate, arzând pe demoni şi luminând pe cugetătorii de Dumnezeu.
Adunatu-s-au, din arătare Dumnezeiască, să te îngroape pe tine, cel mai ales dintre patriarhi, împăratul cel
preaiubitor de Hristos, mai marii poporului, bătrânii, tinerii şi cetele călugărilor, sfinţindu-se cu atingerea de tine,
fericite.
Răpit ai fost, purtându-te pe carul faptelor bune şi te-ai odihnit acolo unde sunt cetele cuvioşilor, ale Apostolilor,
ale mucenicilor, ale patriarhilor şi ale drepţilor. Cu care, adu-ţi aminte de noi, cei ce te cinstim pe tine, Sfinte
Părinte Alexie.
Glasul lui Gavriil îl aducem ţie, bucurându-ne şi zicând: Bucură-te, Ţarina cea Nearată! Bucură-te, Dezlegarea
blestemului! Bucură-te, Izvorul Apei Celei Vii, Lauda cuvioşilor, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară!
Irmosul:
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să
lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o
slăvim.

Toţi credincioşii, privind cu cugetul sudorile şi ostenelile tale, înţelepte, ne umplem sufletul de toată umilinţa şi cu
dragostea inimii, cinstindu-te pe tine în cântări, ne simţim mânaţi să aducem cântări Dumnezeieşti, Slavă şi Laudă
Stăpânului tuturor, Preafericite Alexie, strigând ţie cu credinţă, ca unui slujitor al Domnului: roagă-te lui Hristos
Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc pomenirea ta cea sfântă.

Desfătarea lumii cu cuvioşie ai părăsit-o, Sfinte Alexie, schimbând bogăţia cea stricăcioasă cu cea cu adevărat
nestricăcioasă şi veşnică. Pentru aceasta, te mărim împreună cu toţi Sfinţii şi prăznuim cu sfinţenie acum po-
menirea ta, rugându-ne să dobândim cu rugăciunile tale, părinte, mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Neînţeleasă şi necuprinsă cu mintea este Taina Cea Mare şi Înfricoşătoare care s-a lucrat întru tine, Stăpână, de
Dumnezeu Dăruită. Că, zămislind pe Cel Necuprins, L-ai născut îmbrăcat în Trup din Preacuratele tale sângiuri. Pe
Care totdeauna roagă-L, Preacurată, ca pe Fiul tău, să mântuiască sufletele noastre.
Fecioriei tale...
Ceea ce Te-a născut pe Tine, Hristoase, văzându-Te ridicat pe Cruce ca un osândit, unele ca acestea grăia, plângând
cu jale: Vai mie! Cum nu s-a milostivit nicicum spre Tine poporul cel nemulţumitor pe care l-ai miluit, din
mulţimea milei Tale? Nu mă lăsa singură în lume, Cel Ce Unul Singur eşti fără de păcat.
Condacul Sfântului Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi...
Preacinstita prăznuire a Preafericitului Alexie săvârşind astăzi, cu dreapta credinţă să-l lăudăm, zicând: bucură-te,
podoaba cea desfătată a cuvioşilor!
Condacul Sfântului Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu
Glasul 2
Casa părinţilor tăi ca pe o casă străină socotind-o, ai rămas lângă ea, în chipul sărăciei; iar după mutarea din viaţă,
cununa măririi primind, te-ai arătat minunat îngerilor din cer şi bucurie oamenilor pe pământ, Sfinte Părinte Alexie,
omule al lui Dumnezeu.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului

18 Martie
Troparul Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului,glasul al 4-lea:

Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Chiril, roagă pe Hristos
Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, îneacă-i, te rog, în adâncul nepătimirii, Cel Ce Te-ai născut din
Fecioară, ca, întru omorârea trupului, să-Ţi cânt Ţie, ca dintr-o alăută, cântare de biruinţă.
Stih: Sfinte Părinte Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împodobindu-ţi sufletul cu gândurile faptelor bune, l-ai făcut primitor al harurilor Duhului Sfânt. Pentru aceasta, ai
dat afară adâncuri de înţelepciune şi ai uscat noianurile ereziilor, Sfinte Părinte Chiril.
Făcutu-ţi-ai mintea mai înaltă decât lucrurile materiale arătându-te împreună trăitor cu slujitorii cei nematerialnici;
şi cu focul cuvintelor tale, ai ars toată materia eresurilor, Sfinte Chiril, strălucirea neadormită a Bisericii.
Cu miresmele plăcut mirositoare ale cuvintelor tale, înţelepte, ai alungat pe cel numit cu numele nebuniei, cel ce
era întocmai ca un noroi nesuferit al tuturor eresurilor, păstor adevărat făcându-te, ca o bună mireasmă a lui
Hristos.
Din noroiul patimilor, din întreitul val al gândurilor, de săgeţile vicleanului şi din toată asuprirea cea potrivnică,
miluieşte, Preacurată, pe toţi cei ce laudă naşterea ta cea de negrăit, Stăpână cu totul fără prihană.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pentru că Biserica...

Strălucind de luminile înţelepciunii duhovniceşti, ai arătat în chip luminat celor de pe pământ Lumina Cea Întreită a
Preasfintei Treimi, părinte, prin care am scăpat din întunericul înşelăciunii.
Alăută a Preasfântului Duh te-ai arătat, cugetătorule de Dumnezeu, lăsând să răsune cântarea arătării lui Hristos, pe
Care L-ai propovăduit în două firi, desfătând sufletele noastre.
Sufletul tău s-a arătat casă a sfinţeniei, întru care a locuit mai presus de fire Tatăl şi Fiul şi Duhul Cel Începător de
viaţă, Căruia cântăm: Sfânt eşti, Doamne!
Nici chiar o minte cerească nu poate tâlcui naşterea ta cea mai presus de fire, Fecioară; că ai zămislit în pântece,
Curată, pe Cuvântul Minţii Celei dintâi, pe Cel Ce toate le-a alcătuit cu cuvântul.
Irmosul:
Pentru că Biserica cea stearpă a născut fii din păgâni şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului
nostru să strigăm: Sfânt eşti, Doamne!
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase şi pământul s-a umplut de Slava Ta. Pentru aceasta, neîncetat strigăm:
Slavă Puterii Tale, Doamne!
Inima ta, cuvioase, primind izvorul înţelepciunii celei mai presus de lume, a scos la iveală adâncul de învăţătură,
scufundând minţile celor nelegiuiţi.
O singură putere, o singură fiinţă şi o singură voire a Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri ai propovăduit, Sfinte
Părinte Chiri şi pârâul înşelăciunii celei idoleşti l-ai nimicit.
Mintea cea murdară şi nebună a lui Manent, fericite, arzând-o cu sclipirile cuvintelor tale, ca un înţelept şi de Dum-
nezeu învăţat, l-ai înfruntat cu putere.
Ca Ceea ce eşti mai presus de toate făpturile, Curată, ai zămislit pe Făcătorul zidirii şi L-ai născut mai presus de
fire; pe Cel Ce iarăşi a zidit firea noastră.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumină în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci dintru adâncul necunoştinţei pe cei ce Te
Cu toiagul cinstitei tale înţelepciuni, ierarhe, turma ta la apa credinţei ai păscut-o, Preafericite Părinte Chiril.
Cuvântul tău, strălucind de Lumina Cea Dumnezeiască, a risipit negura necunoştinţei celor ce s-au luminat în
Ierusalim, o, Sfinte Chiril!
Noaptea patimilor şi întunecimile răutăţilor acoperă sufletul meu; ci, te rog, luminează-mă pe mine, tu, care ai
născut pe Dătătorul luminii, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte...

Ca un râu dintr-un alt Eden ai ieşit, plin fiind de apele cele curgătoare de viaţă ale Duhului şi brazdele Bisericii le-
ai adăpat, ierarhe.
Cu flacăra cuvintelor tale ai scăpat din furtuna mării nelegiuirii poporul, preasfinţite, chemându-l pe dânsul, cu
dreapta credinţă, la Limanul Cel Liniştit.
Firea cea pământească a oamenilor tu ai făcut-o cerească, Preacurată şi stricată fiind ea, ai înnoit-o cu adevărat.
Pentru aceasta, cu neîncetate glasuri te cinstim, Fecioară.
Irmosul:
Strigat-a mai înainte, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit rugându-se: din stricăciune
scoate-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

Tunet Dumnezeiesc, trâmbiţă duhovnicească, săditorule al dreptei credinţe şi stârpitorule al eresurilor, plăcutule al
Preasfintei Treimii, arhiereule mare, Sfinte Chiril, cu îngerii împreună stând înainte, neîncetat roagă-te pentru noi
toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului nebunie socotind-o, în mijlocul văpăii au strigat: Binecuvântat eşti
Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Focul temerii de Dumnezeu avându-l tu, părinte, în cugetul tău, materia dulceţilor ai ars-o, cântând: Binecuvântat
eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cu lacrimile stingând tu văpaia patimilor, fericite, ai păzit focul sufletului tău nestins, strigând: Binecuvântat eşti
Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri!
Harul Duhului Sfânt avându-l în suflet ca o apă vie, cugetătorule de Dumnezeu, ai izvorât, părinte, râuri de învăţă-
turi, adăpând Biserica ce cu credinţă te cinsteşte pe tine.
Cu totul te-a sfinţit pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Cel Ce Şi-a clădit Lui Însuşi Trup din trupul tău,
Domnul, Cel Ce locuieşte întru Sfinţi, Dumnezeul nostru.
Cântarea a 8-a. Irmos: Izbăvitorule al tuturor...

Îndepărtând dormitarea lenevirii de pe genele sufletului tău, fericite, ai adormit acum somnul care se cuvine
drepţilor şi către Ziua Luminii Celei Neînserate te-ai mutat.
Cu fulgerele cuvintelor tale ai ars eresurile cele pline de uscăciune, pururea pomenite, Sfinte Ierarhe Chiril şi pe
credincioşi ai luminat să se închine Preasfintei Treimi, Care după Feţe este Treime, iar după Fire este Unime.
Jertfă aducându-te pe tine însuţi, prin ostenelile tale, Celui Ce a primit a fi omorât pentru tine, te-ai junghiat fără de
sânge, ca un slujitor Dumnezeiesc al Tainelor celor de negrăit, Părinte Chiril.
Izbăvindu-ne de blestemul strămoaşei prin tine, Curată Maică a lui Dumnezeu, Binecuvântată Stăpână, te
binecuvântăm, Fecioară Preamărită, închinându-ne Preasfintei naşterii tale.
Irmosul:
Izbăvitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau în dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai
rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul!
Cântarea a 9-a. Irmos: Eva, adică, prin boala...

Dorind să vezi Slava cea de negrăit a lui Hristos, ierarhe, te-ai sârguit să omori patimile cele stricătoare de su flet şi
să faci inima ta vas al înţelepciunii celei mai bune şi mai înalte. Pentru aceasta, toţi cu credinţă te fericim pe tine.
Soarele Hristos, ca pe o stea mult luminoasă te-a pus pe tine, Sfinte Chiril, în înălţimea Bisericii, ca să luminezi cu
Razele Dumnezeieştilor învăţături inimile credincioşilor, celor ce săvârşesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină,
cuvioase.
Împreună vorbitor şi împreună slujitor te-ai făcut cu îngerii; căci tu, ca unul fără de trup vieţuind pe pământ,
părinte, te-ai arătat părtaş laolaltă cu cuvioşii şi pe aceeaşi treaptă cu ierarhii; cu aceştia împreună dănţuind, adu-ţi
aminte şi de noi.
Inima mea cea stearpă de Dumnezeieştile fapte bune, arat-o aducătoare de roade, Preacurată Fecioară, ca Una care
te-ai născut din cea stearpă, prin voinţa Celui Ce face toate cu putere; ca să te laud pe tine, Ceea ce eşti Prealăudată.
Irmosul:
Eva, adică, prin boala neascultării, blestemul înăuntru a adus. Iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin
Odrasla Cea purtată de tine în pântece, lumii Binecuvântare ai înflorit. Pentru aceasta, cu toţii te mărim.

Cu Înţelepciunea Cuvântului îmbogăţindu-te, ai dat afară râurile învăţăturilor vieţii şi ai adăpat tot cugetul celor
binecredincioşi; şi cu toiag Dumnezeiesc păstorindu-ţi turma, ai hrănit-o în Dumnezeiasca livadă a cunoştinţei.
Pentru aceasta, te lăudăm ca pe un păstor şi mare învăţător şi apărător al credinţei, Sfinte Ierarhe Chiril, strigând:
roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
SEDELNA, glasul 1.
Limba ta, înţelepte, cu insuflări Dumnezeieşti a luminat popoare să se închine Singurei Sfintei Treimi, Celei
Nedespărţite după Fire, dar împărţită după Feţe. Pentru aceasta, bucurându-ne, prăznuim noi preasfântă pomenirea
ta, punându-te înainte pururea rugător către Dumnezeu.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1.

Marie, Ceea ce eşti Cinstit Vas al Stăpânului, ridică-ne pe noi, cei căzuţi în prăpastia cumpli tei deznădăjduiţi, a
greşelilor şi a necazurilor şi ne scoate din greşelile lenevirii, ca să te mă rim pe tine, Singura Atotmilostivă,
Nădejdea robilor tăi.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1.

Maica Ta cea Preacurată, văzându-Te pe Tine, Hristoase, mort, întins pe Cruce, a strigat: Fiul meu, Cel împreună
fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această negrăită rânduială a Ta, prin care ai mântuit zidirea cea făcută
cu înţelepciune de mâinile Tale cele fără de prihană?
Condacul Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului
Glasul 2
Tunet Dumnezeiesc, trâmbiţă duhovnicească, săditorule al dreptei credinţe şi stârpitorule al eresurilor, plăcutule al
Preasfintei Treimii, arhiereule mare, Sfinte Chiril, cu îngerii împreună stând înainte, neîncetat roagă-te pentru noi
toţi.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Hrisant şi Daria

19 Martie
Troparul Sfinţilor Mucenici Hrisant şi Daria, glasul al 4-lea:


Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul
Stih: Sfinte Mucenice Hrisant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cunună strălucitoare împodobindu-te mai mult decât cu aurul, mucenice şi cu frumuseţile muceniciei strălucind
tu, stai înaintea Stăpânului, rugându-te pentru noi, cei ce te cinstim, vrednicule de laudă.
Rănit ai fost de dorul cel preadulce al Ziditorului, mucenice şi desfătările vieţii trecându-le cu vederea, toată în-
clinarea inimii tale ai dat-o cu multă osârdie Celui Dorit, Sfinte mucenice Hrisant.
Cu credinţa împlătoşându-te, ai doborât pe vicleanul cel meşteşugăreţ, care a năvălit asupra ta cu amăgirile
dezmierdării femeieşti şi te-ai făcut vas cinstit al curăţiei, Mucenice Hrisant.
Cel Neapropiat cu Firea Cea Dumnezeiască, Apropiat S-a arătat mie, Trup luând din tine, Fecioară. După care
Sfânta Muceniţă Daria dorind, cu răbdare a pătimit şi s-a adus Lui ca o mireasă.

Aur încercat în focul chinurilor te-ai arătat Sfinte Hrisant, purtând pecetea Patimilor celor Împărăteşti.
Părăsind bârfirea ritorilor, ai fost vânat, Mucenice Hrisant, cu laţurile ucenicilor Celui Ce prealuminat te-a înţelepţit
pe tine.
Dorirea trupului părăsind, te-ai supus Celui Dorit de tine, Care te-a adus mireasă lui Hristos, prin cinstita credinţă,
Preaînţeleaptă Muceniţă Daria.
Din pântecele tău cel Fecioresc, născându-Se Iisus cu Trupul, Preacurată Şi-a logodit Sieşi mireasă curată pe Sfânta
Muceniţa Daria.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Pururea, Scăparea şi Întărirea mea, Doamne.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Făcliile Duhului strălucind întru inima ta cea curată, te-a făcut cu totul lumină, pe tine, Celui Care cu osârdie strigai
fără încetare: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Cu nestricăcioasa haină a Dumnezeiescului har, ţesută de sus, te-a îmbrăcat Ziditorul, pe tine, Cel Ce ţi-ai păzit fără
de prihană trupul şi ca pe un biruitor te-a încununat pe tine.
Cu inimă vitează ai scuturat dulceţile trupului, îndulcindu-te de Frumuseţea Cea Dumnezeiască Cea Neasemuită şi
bucurându-te, ai străbătut în calea muceniciei tale, Sfinte Mucenice Hrisant.
Părtaşă făcându-te unirii celei îndumnezeitoare, purtătoare de chinuri, te-ai îndumnezeit şi întru Cămările cele
Cereşti te-ai sălăşluit, ca o mireasă neprihănită a Stăpânului zidirii, Sfântă Muceniţă Daria.
Păzindu-te pe tine, Fecioară, ca şi mai înainte de naştere şi după naştere, Curată, din tine S-a Întrupat Cel Necuprins
cu mintea, Care şi-a adus Sieşi mireasă pe Muceniţa Daria.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea, în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce
Ridicându-ţi mintea mai presus decât cele materialnice, purtătorule de chinuri şi legându-te, ai dezlegat răutatea
vrăjmaşului, fericite.
Îndrăgostit de curăţie fiind, preasfinţite, dragostea cea aprinsă a fecioarei ai îndrumat-o către Domnul, prealăudate.
Văzând că tiranul este sfâşiat şi în picioare este călcat, cu cuget vesel slăveai pe Stăpânul, preafericite.
Cine poate să tâlcuiască Taina ta, o, Preacurată? Căci ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, îndoit în fire, mai presus de
cuget.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie...

Închis în temniţa cea preaîntunecată şi lăudând pe Stăpânul tuturor, preafericite, Lumina Cea din cer înconjurându-
te, te-a luminat cu totul, Sfinte Hrisant.
Pe tine, cel împodobit cu cinstita mucenicie, dobândindu-te Roma ca pe o stea aurită, mucenice, se înfrumuseţează
cu luptele tale şi cu minunile tale cele Dumnezeieşti, Mucenice Hrisant.
Frumoasă, preaîmpodobită şi preaaleasă arătându-te, Sfântă Muceniţă Daria, prin suferinţele de tot felul ale trupului
tău te-ai făcut mireasă Cuvântului Celui Preafrumos, fecioară.
Ca pe un Prunc Tânăr Te-a născut Fecioara pe Tine, Cuvântul Cel mai înainte de veci, după Care dorind fecioarele,
pe urma ei s-au adus Ţie ca nişte mirese Împăratului tuturor.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea curăţită de sângele demonilor cu Sângele Cel
curs din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus...

Luminători luminoşi arătându-vă, Dumnezeieştilor şi Sfinţilor Mucenici Hrisant şi Daria, cu lumina minunilor
voastre străluciţi toată făptura, risipind pururea noaptea cea adâncă a neputinţelor; rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu
să ne dăruiască nouă mare milă.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul din Babilon, tinerii lui Avraam, fiind aprinşi de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului,
Floare cu chip de aur a mucenicilor te-ai făcut, că ai adus la Hristos mulţime de pătimitori, cu Dumnezeieştile tale
cuvinte şi minuni, de Dumnezeu insuflate. Împreună cu aceştia cu credinţă te fericim acum pe tine, mucenice.
În groapa cea plină de noroi, gol fiind închis, prealăudate, cu strălucirea cea plină de lumină a bunei miresme celei
Dumnezeieşti te-a luminat pe tine Iisus. Pe Care, cu inimă curată, preaînţelepţeşte L-ai iubit.
Fiară păzitoare a fecioriei tale, care să oprească, cu adevărat, vătămarea care ţi-ar fi putut veni de la păgâni, ţi-a
trimis Hristos ţie, prealăudată, care cântai: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Cel Ce este Necuprins cu Fiinţa Cea Dumnezeiască, cuprinzându-Se cu Trupul în sânurile tale, S-a făcut, Fecioară,
ca şi noi. Binecuvântată eşti tu între femei, Preacurată Stăpână.

Cu tăria gândului împotrivindu-te celui deşert la minte, fericite, ai răbdat strujirile trupului, iar pârjolit cu făclii
fiind nu te-ai ars, Mucenice Hrisant, ci, împreună cu tinerii, cântai: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul!
Împodobindu-te cu înţelepciunea lui Hristos, ai veştejit trufia celor neînţelepţi şi ai ruşinat mintea cea trufaşă a
celui ce a amăgit pe Eva, făcând neputincioasă arma lui şi cu evlavie, înţelepte, ai adus-o pe ea mireasă lui
Dumnezeu, prin credinţă.
Cu unirea sufletească fugind de unirea cea trupească, pătimitorilor, odoare curate ale Atotţiitorului v-aţi arătat şi v-
aţi adus pe voi înşivă în Biserica cea Cerească, lui Hristos, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul!
Prin voirea lui Dumnezeu biruind patimile trupului, Sfinţii Mucenici Hrisant şi Daria focul chinurilor l-au stins cu
Roua Duhului; şi au dobândit cununile vieţii, cântând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Ca pe un Trandafir în mijlocul spinilor vieţii aflându-te pe tine Dumnezeu, Preacurată, S-a sălăşluit în pântecele tău
cel Preacurat şi fără prihană; şi de Tainică bună mireasmă a umplut lumea care striga: Binecuvântaţi, toate lucrurile
Irmosul:
pe Domnul.

Oştire Dumnezeiască s-a adăugat ţie, celui ce grăiai în chip sfinţit cele Dumnezeieşti, fiind izbăvită de înşelăciunea
cea urâtă şi prin sabie jertfă curată s-a adus Celui Ce ca un Miel S-a junghiat pentru noi, mucenice.
În mijlocul fiarelor ca nişte mieluşei v-aţi arătat, purtătorilor de chinuri, propovăduind Întruparea cea
Dumnezeiască a Celui Ce S-a smerit până la sânge şi prin dureri aţi moştenit Dumnezeieşte odihna cea fără de
durere.
Astăzi cetatea Romei cheamă toate cetăţile şi ţările să prăznuiască cu veselie chinurile şi luptele voastre cele
Dumnezeieşti, punându-vă înainte ca pe o desfătare nematerialnică, sfinţilor.
Către nemărginita mărire v-aţi ridicat, Sfinţilor Mucenici Hrisant şi Daria şi staţi ca împreună purtători de cunună
înaintea Cuvântului Celui Atotţiitor, rugându-vă pentru noi, cei ce vă fericim pe voi pururea.
Cugetul şi inima se înspăimântă căutând să înţeleagă naşterea ta cea de neînţeles, Fecioară. Că pe Dumnezeu
Cuvântul în pântece L-ai purtat, pe Cel Ce prin tine mântuieşte din toată nevoia pe cei ce te cinstesc pe tine.
Irmosul:
adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Frumuseţea cea preaaleasă ai dorit-o şi frumuseţile cele văzute le-ai trecut cu vederea şi prin cuvintele tale cele de
aur ai adus la Hristos, Sfinte Mucenice Hrisant, Fericite, pe Sfânta Daria cea mărită, care a răbdat chinuiri şi pe
tirani i-a ruşinat. Cu care, împreună, adu-ţi aminte de noi toţi, cei ce săvârşim cu credinţă pomenirea voastră.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei...

Ca o Viţă nelucrată ne-ai crescut nouă Strugurele Cel Preafrumos, Care ne izvorăşte vinul mântuirii, cel ce
veseleşte sufletele tuturor şi trupurile. Pentru aceasta, fericindu-te pururea pe tine, ca pe o Pricinuitoare a
bunătăţilor, împreună cu îngerul îţi strigăm: Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har!
Fecioriei...
Moarte de ocară ai răbdat, Milostive, prin Răstignirea Ta de bunăvoie, pe care văzând-o Ceea ce Te-a născut pe
Tine, rănită fiind, grăia: vai mie, Fiule! Ce Taină nemaivăzută este aceasta? Cu ale cărei rugăciuni, pentru adâncul
milostivirii Tale, milostiveşte-Te şi mântuieşte lumea, Cel Ce ridici păcatul lumii.
Condacul Sfinţilor Mucenici Hrisant şi Daria
Glasul 2
Luminători luminoşi arătându-vă, Dumnezeieştilor şi Sfinţilor Mucenici Hrisant şi Daria, cu lumina minunilor
voastre străluciţi toată făptura, risipind pururea noaptea cea adâncă a neputinţelor; rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu
să ne dăruiască nouă mare milă.
Canon de rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Mucenici din Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfinţit
20 Martie
Troparul Sfinţilor Cuvioşi Mucenici din Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfinţit, glasul al 4-lea:

Irmosul:
Cântare să înălţăm, popoarelor, Minunatului Dumnezeului nostru, Celui Ce a scos pe Israel din robie; cântare de
biruinţă cântându-I şi strigând: Să cântăm Ţie, Singurului nostru Stăpân.
Cu cântări dorind a lăuda mulţimea cea de Dumnezeu insuflată a Sfinţilor Tăi muce nici, Hristoase din cer dă-mi,
pentru rugăciunile lor, lumina cunoştinţei, ca să cânt cântare de Dumnezeu grăitoare.
Întinăciunea trupului şi a duhului urând, aţi fugit de desfătările cele purtătoare de moarte ale lumii. Şi ca unii ce aţi
petrecut viaţa întocmai cu îngerii, v-aţi mutat la odihna cea de sus.
Cu Legea Duhului ocârmuindu-vă mădularele şi simţirile voastre, înţelepţilor, biserici sfinţite lui Dumnezeu v-aţi
arătat, mucenicilor de Dumnezeu purtători, căci întru voi a locuit Hristos.
Fericirea cea stricăcioasă părăsind-o pe pământ, sfinţilor şi desfătările vieţii trecându-le cu vederea ca pe un vis, aţi
ales Împărăţia lui Hristos cea neschimbătoare, de care acum vă şi bucuraţi.
Arătatu-te-ai Scară Tainică pe care a văzut-o Iacob, alesul lui Dumnezeu; din care în chip de negrăit a ieşit Cel fără
de trup, Trup făcându-Se, Neschimbat, mai presus de cuvânt din tine, Fecioară.
Cântarea a 3-a. Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut...

Sfinţindu-vă toată viaţa voastră neîntinată, v-aţi adus cu totul Atoatevăzătorului Dumnezeu ca nişte Dumnezeieşti
arderi de tot, sfinţilor şi aţi luat cununa cea desăvârşită.
Ca nişte ucenici adevăraţi ai purtătorului de Dumnezeu, Sfântul Sava, dorind după depărtarea de zgomotele vieţii şi
păşind pe calea cea strâmtă şi neîntoarsă, aţi ajuns la Viaţa cea fără de sfârşit.
Sămânţa Cuvântului cea întru voi aruncată, lucrând-o cu grijă, cuvioşilor şi cu curgerile lacrimilor bine adăpând-o,
purtători de roadă v-aţi arătat, spic însutit aducând lui Dumnezeu.
Trupeşte locuind în Fecioară, Doamne, Te-ai arătat oamenilor precum se cuvenea a fi văzut de ei. Pe care ai şi
arătat-o ca pe o Adevărată Născătoare de Dumnezeu şi Ajutătoare a credincioşilor, Unule Iubitorule de oameni.
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut bolta cerească şi ai zidit Biserica Ta, Tu mă întăreşte pe mine întru dragostea Ta; Cel Ce
eşti Culmea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Pe Apostolii Tăi, întocmai ca pe nişte puternici încălecând şi luând în mâinile Tale frâiele lor, mântuire s-a făcut
călătoria Ta, celor ce-Ţi cântă cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Văzând vrăjmaşul pe nebiruiţii mucenici răbdând în pustiul cel fără de umezeală şi strălucind cu felurite fapte bune,
atins de zavistie, ardea cumplit şi la luptă a pornit.
Vicleanul balaur înrădăcinând înşelăciunea în ucenicii lui, a aţâţat seminţiile celor din împrejurimi să se ucidă între
ele şi se grăbea să izgonească pe cuvioşi din pustiu, prin aceştia.
Vrăjmaşul drepţilor, cuprinzând cu sălbăticie cele din jur, precum voise, nu a putut să pună pe fugă pe nebiruiţii
aceştia. Ci, biruit în chip nevăzut fiind, în chip văzut a pornit la luptă.
Începătorul răutăţii, plin de venin şi de mânie fiind, a năvălit dimpreună cu supuşii lui şi cu sălbăticie au sărit
asupra fericiţilor pustnici şi prin răni de nevindecat, râuri de sânge au vărsat.
Cei ce îşi sprijineau nădejdile pe pământ au cerut comori de materie trecătoare şi de aur stricăcios, iar vitejii
mucenici, punându-şi nădejdile lor în ceruri, au strigat: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Ca nişte fiare, fără de milă, au chinuit păgânii cu ciomege, cu săbii şi cu pietre pe cuvioşi, căutând pe mai marii
acestora. Dar au răbdat cu toţii, întăriţi fiind de Legea dragostei.
Fecioară şi Maică, tu eşti Podoaba Apostolilor şi Întărirea Sfinţilor Mucenici; Lauda şi Mântuirea cuvioşilor, celor
ce cu credinţă cântă: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumina Cea Neapusă? Şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe
mine, ticălosul; ci, Te rog întoarce-mă şi la lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Cunoscători fiind ai legăturii dragostei celei desăvârşite şi învăţaţi fiind de Tine, Mântuitorule, cuvioşii şi-au pus
sufletele lor pentru prieteni, împlinind deopotrivă junghierea Ta cea de bunăvoie pentru oameni.
Porunca Ta, Hristoase, cea mai presus de fire, ce s-a născut din voia trupului, s-a arătat mult mai tare decât
moartea. Căci cugetătorii de Dumnezeu, Legii Tale urmând, au ales mai degrabă a muri cu strălucire pentru
prieteni.
Stropiţi fiind cu isop, prin Botezul Cel Înţelegător al sufletului, iarăşi v-aţi stropit cu sân gele vostru, cuvioşilor şi în
năpădirea focului ca aurul ispitindu-vă, v-aţi adus jertfă cu bună mireasmă lui Hristos.
Îndrăzneală de Maică având către Fiul tău, Preacurată, te rugăm nu trece cu vederea purtarea de grijă faţă de noi,
cei de un neam cu tine. Că pe tine Singură, Milostivă, te avem Curăţire înaintea Stăpânului, noi creştinii.
Cântarea a 6-a. Irmos: Către Domnul, Cel Ce poate...

De ameninţările tiranilor nu s-au înspăimântat plăcuţii lui Hristos, căci şi-au făcut de mai înainte de viaţă cugetare
spre moarte.
Păgânii, socotind bogaţi pe cei lipsiţi de avere, chinuiau fără de milă pe cei ce lepădaseră cele stricăcioase şi
câştigaseră cele nestricăcioase.
Cu putere nebiruită îmbrăcându-se pătimitorii lui Hristos, au nimicit trufia vrăjmaşului celui înţelegător şi semeţia
barbarilor.
Ca pe un Nor Uşor a venit la tine Împăratul şi Domnul, ca să nimicească cele făcute de mână ale egiptenilor, Prea -
curată Fecioară.
Irmosul:
Către Domnul, Cel Ce poate a mă mântui, dintru adâncul păcatelor am strigat şi din stricăciune a scos viaţa mea, ca
un Iubitor de oameni.
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat pe Cruce...

Îndulcirea celor pământeşti şi stricăcioase cu adevărat urând, preafericiţilor şi luând asupra voastră viaţa cea
sihăstrească, aţi lepădat cele preafrumoase ale lumii şi hrana cea vremelnică, pentru care v-aţi învrednicit
Împărăţiei celei Cereşti, veselindu-vă împreună cu cetele mucenicilor şi ale pustnicilor. Pentru aceasta, cinstind
pomenirea voastră, cu osârdie strigăm către voi: izbăviţi-ne pe noi din nevoi, părinţilor.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce puterea cea atotpierzătoare a cuptorului haldeilor au stins-o cu chipul îngerului celui ce s-a pogorât la
ei, au strigat: Binecuvântat eşti şi Lăudat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Amândouă cetele cele războinice ale vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi au amuţit cu totul, văzând pe mucenici, în
chinuri, cântând: Binecuvântat eşti şi Lăudat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cei logodiţi cu Tine şi răniţi de dragostea Ta, Hristoase, Cel Ce Singur eşti Iubit cu adevărat, s-au lepădat de
neamul, de ţara şi de averea lor, alergând la Tine, Izbăvitorule, Dumnezeul părinţilor noştri.
Uciderea cea urâtă a barbarilor nu a schimbat pe iubitorii Tăi, Hristoase, de la slujirea lui Dumnezeu cea din pustiu;
căci nu s-au înspăimântat de cei ce ucideau trupul, păzind ca temelie nezdruncinată Poruncile Tale.
Legea cea scrisă de Dumnezeu, primind-o de la Dumnezeu înlăuntru pe plăcile inimilor voastre, mucenicilor,
propovăduiaţi un Singur Dumnezeu în Treime, strigând: Binecuvântat eşti şi Lăudat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Întru Lumina Domnului umblând, veniţi toţi să o lăudăm pe Uşa cea Dumnezeiască a Împăratului împăraţilor, pe
Maria cea Preacurată, pe Adevărata Născătoare de Dumnezeu, ca pe o Nădejde a sufletelor noastre.
Cântarea a 8-a. Irmos: Ale păgânătăţii organe...

Cei deopotrivă cu îngerii, întrecându-se cu Cetele cereşti, în privegheri de toată noaptea cântau: toate lucrurile,
binecuvântaţi pe Hristos în veci!
Crucea luându-şi, Ţie, Stăpânului, au urmat din tot sufletul mucenicii, cântând: toate lucrurile, binecuvântaţi pe
Hristos în veci!
Cu toiege fiind loviţi şi mulţimea pietrelor răbdând preafericiţii, se păstrau în virtute, strigând: toate lucrurile, lău-
daţi pe Hristos în veci!
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şl pe Sfântul Duh, Domnul.
Curăţiţi în tot felul, cu trupul, cu sufletul şi cu duhul, fericiţii cântau lui Hristos: binecuvântaţi toate lucrurile pe
Hristos în veci.
Cei ce Te hulesc pe Tine, Cel Neîmpărţit, că nu ai fi în două ipostasuri, să se ruşineze, ca unii ce se închină
pătrimii. Căci noi ne închinăm Ţie, Unuia din Treime.
Irmosul:
Ale păgânătăţii organe scoteau sunete zadarnice, iar harfele dreptei credinţe răsunau cu sunete Dumnezeieşti:
binecuvântaţi toate lucrurile, pe Hristos în veci.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...

În multe feluri ostenindu-se pătimitorii şi biruind măiestriile stăpânitorului lumii, cu dreaptă credinţă şi vitejeşte au
ruşinat cruzimea barbarilor, răbdând năvălirile lor. Pentru aceasta, au şi luat cununi îndoite de la Dreptul Judecător
al pătimirii lor.
Petrecându-vă viaţa, fericiţilor, în crăpături şi în peşteri sihăstreşti, în întunecoasa prăpastie a unei peşteri strâmte v-
aţi încuiat, înroşiţi fiind de sângele vostru; şi înecaţi fiind de arderea focului şi de negura fumului, ce se ridica
cumplit, v-aţi arătat purtători de biruinţă.
Lăudăm luptele voastre, prin care v-aţi străduit mai presus de fire împotriva păcatului, luptând în locul lui Hristos,
ca nişte ostaşi străluciţi; căci aţi biruit cu putere. Şi acum, stând înaintea Celui Preaînalt, îm preună cu Cetele
sfinţilor, aduceţi-vă aminte şi de noi.
Împreună cu Sfântul Sava, părintele şi îndrumătorul vostru, fericiţilor, ca nişte fii adevăraţi, acoperindu-vă în ceruri
de Strălucirea Cea Întreit Luminătoare, rugaţi-vă pentru noi, ucenicii şi lăudătorii voştri, ca să se dăruiască pace de
obşte Bisericii şi mântuire sufletelor noastre.
Surpă trufia şi semeţia rău voitorilor, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară şi sfaturile celor rău credincioşi, Ziditorule.
Iar adunarea credincioşilor o sprijină neclintită, ca un Dumnezeu, înălţându-i fruntea şi cu credinţa întărind-o; ca
toţi să Te slăvim pe Tine.
Irmosul:
Înspăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu S-a arătat oamenilor
Trupeşte şi pântecele tău mai Desfătat decât cerurile s-a făcut. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu,
mai marii Cetelor îngereşti şi omeneşti te măresc.
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taina...

Prin înfrânare, omorând în voi pornirile şi mişcările patimilor celor arzătoare ca focul şi păşind pe urmele lui
Hristos, pustnicilor de Dumnezeu insuflaţi, întocmai ca o jertfa bine primită şi sfântă v-aţi adus lui Dumnezeu,
Celui Ce Singur a făcut toate, loviţi, înjunghiaţi şi cu silnicie tăiaţi de mâna barbarilor.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taina...
Tu, cea de Dumnezeu Dăruită, Curată şi Binecuvântată, pe Cel Ce din milostivirea îndurărilor Sale S-a născut din
tine, roagă-L neîncetat pentru noi, împreună cu Puterile cele de sus şi cu Arhanghelii şi cu toţi îngerii, să ne dea
nouă mai înainte de sfârşit iertare şi curăţire de păcate şi îndreptare vieţii, ca să aflăm milă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu
Taina...
Cu Crucea Fiului şi Dumnezeului tău, Fecioară, totdeauna fiind păziţi, alungăm toate năvălirile şi meşteşugirile de-
monilor. Şi lăudându-te pe tine în chip deosebit şi numindu-te cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, toate
neamurile cu dragoste te fericim, Preacurată, precum mai înainte ai zis. Pentru aceasta, cu rugăciunile tale,
dăruieşte-ne nouă iertare de greşeli.
Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Iacob Mărturisitorul
21 Martie
Troparul Sfântului Ierarh Iacob Mărturisitorul, glasul al 4-lea:

Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Iacob, roagă pe Hristos
Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Troparul Sfântului Ierarh Iacob Mărturisitorul, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii,
podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Iacob, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai
luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe
Stih: Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Primind în suflet luminarea Stăpânului tău, Sfinte Iacob, înşelăciunea cea întunecoasă a lumii ai părăsit-o şi ai
dobândit mărirea cea mai presus de lume.
Crucea pe umerii tăi luând, ai urmat, cuvioase, Celui Ce S-a Răstignit şi pustnicind preaînţelepţeşte, ai micşorat
patimile prin înfrânare, părinte.
Din frageda ta tinereţe te-ai făcut vas încăpător al harurilor Duhului şi cetăţean şi moşteni tor al Sionului celui de
sus, Sfinte Fericite Iacob.
Tu singură, Fecioară, ai născut pe Dumnezeu, Care întru toate este Neîncăput, făcându-Se Încăput întru tine, din
bunătate. Pe Care roagă-L să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

Viaţa ţi-a fost plăcută, cuvântul tău a fost îndumnezeit, potrivit cu sarea dragostei, inima ţi-a fost plină de umilinţă;
pentru aceasta, cu credinţă te fericim.
Închinându-te Dumnezeiescului Chip al lui Hristos, Celui Ce S-a arătat în Trup pentru noi, ai suferit prigoniri,
părinte, primejdii şi dureri, preafericite.
Ca o jertfă curată te-ai adus pe tine Domnului, prin omorârea păcatului şi jertfe fără de sânge ai adus Lui, ca un ie-
rarh pus după Lege.
Cădelniţă de aur, cu adevărat şi Năstrapă a Manei Celei Dumnezeieşti, Scaun şi Palat Preafrumos al lui Dumnezeu,
te numim pe tine, Fecioară.
Irmosul:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre,
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cu curgerile lacrimilor tale spălându-te totdeauna, preafericite, te-ai arătat vas curat al Duhului.
Cu rugăciunile de toată noaptea adormind poftele trupului, te-ai arătat făclie neadormită a nepătimirii.
Smerit şi blând, milostiv şi fără de răutate şi întreg la minte ai fost, Preacuvioase Ierarhe Iacob.
Stăpână, Neispitită de nuntă, care în chip de negrăit ai zămislit pe Dumnezeu, izbăveşte pe toţi de ispite şi întristări.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina Poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că
afară de Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem.
Îndrăgostindu-te de Slava Cea Adevărată, ai defăimat pe faţă toată îngâmfarea omenească şi te-ai făcut luminător,
strălucind prin smerenie.
Ridicându-te, ai zăbovit în rugăciuni de toată noaptea, primind cu ochiul sufletului Razele Cele Dumnezeieşti,
părinte ierarhe, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Iacob.
Cu înfrânare multă, cu priveghere îndelungată, cu rugăciune şi pătimire, cuvioase, ai căutat pe Dumnezeu, Care te-a
mutat pe tine către Locaşurile cele de sus.
Vindecă inima mea, cea rănită de năvălirile vrăjmaşului, Preacurată, ca o Iubitoare de oameni, Ceea ce ai născut în
chip de negrăit pe Cel rănit trupeşte pe Cruce.

Izvoarele lacrimilor tale, cuvioase, marea patimilor celor cumplite au uscat şi au pricinuit sufletului tău celui cinstit
mângâierea cea de acolo.
Făcutu-te-ai îndelung răbdător, blând, fără de răutate, cuvios, plăcut, smerit şi cumpătat şi plin de înţelepciune şi de
lumină, prealăudate părinte.
Preamăritu-s-a pomenirea ta, părinte, împreună cu aceea a păstorilor, ca a unui păstor bun, Înţelepte Ierarhe Iacob,
ca unul ce ai păstorit bine turma ta.
Cel Ce toate le-a lucrat cu voinţa, vrând a locui în pântecele tău cel Neispitit de nuntă, îmbogăţind cu
nestricăciunea, ca un Milostiv, pe cei căzuţi în stricăciune.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul cel de nepătruns al milostivirii Tale: din stricăciune,
Dumnezeule, scoate-mă.

Lumea lăsând şi prin înfrânare supunând cu adevărat trupul, ai urmat lui Hristos, Preafericite Părinte Iacob, de unde
ai dobândit ungerea cea sfântă a arhieriei; şi acum te-ai mutat către Cetele nematerialnice, rugându-te pentru noi
toţi, cei ce te lăudăm pe tine.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cei trei tineri ai Tăi au călcat porunca cea potrivnică lui Dumnezeu de a se închina chipului de aur din câmpul
Multe prigoane ai îndurat şi ispitiri neslăbite, părinte, biruind pe luptătorii împotriva sfintelor icoane, ca un râvnitor
preaiscusit, luminând pe toţi cei ce te vedeau şi strigând Sfinte Ierarhe Iacob: Binecuvântat eşti, Dumnezeul
Cugetând la venirea cea înfricoşătoare a lui Hristos, ai petrecut toată viaţa în umilinţă, până ce ai găsit, fericite,
curăţire desăvârşită de păcate, mângâiere veşnică, luminare adevărată şi mărire nespusă.
Cu blândeţea sufletului te-ai arătat miel al Păstorului Hristos şi păstorit fiind de Dânsul, te-ai dovedit în Duhul
păstor al oilor celor cuvântătoare, părinte, împreună cu ele cântând totdeauna: Binecuvântat eşti, Dumnezeul
Marie Preacinstită, pururea Fecioară Curată şi Binecuvântată, Îndreptarea celor căzuţi, Izbăvirea celor păcătoşi,
miluieşte-mă pe mine desfrânatul, miluieşte-mă pe mine cel ce strig Fiului tău: Binecuvântat eşti, Dumnezeul
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât...
Mintea ta cea preacurată luminându-se cu revărsările de lumină cele curate, înţelepţeşte a alungat întunericul
demonilor şi negura patimilor, cuvioase, strigând: lăudaţi-L pe Hristos în veci!
Săgeţile cele înroşite în foc ale vrăjmaşului le-ai stins, înţelepte, cu ploile lacrimilor tale celor neîncetate. Şi înflă -
cărat de dragostea lui Hristos, preafericite, ai ars spinii stufoşi ai poftelor.
Turma aceasta, înţelepte, pe care ai adunat-o cu învăţăturile tale şi pe cei ce cu credinţă să vârşesc amintirea ta cea
sfântă, cinstită şi plină de lumină, păzeşte-i cu rugăciunile tale de ispite şi de primejdii.
Izvor viu fiind, ca Una care ai născut Apa vieţii, sufletul meu cel topit de văpaia păcatului adapă-l, Fecioară, de
Dumnezeu Născătoare, ca să te măresc pe tine întru toţi vecii.
Irmosul:
Pe Dumnezeu, Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe
Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

După multe trude, după multe şi nenumărate osteneli şi necazuri adevărate, către Limanul Cel Ceresc te-ai odihnit,
aducând bogăţia virtuţilor celor Dumnezeieşti, preasfinţite părinte, cel ce eşti podoabă a cuvioşilor.
Ca pe Luceafărul cel de ziuă, ca pe o casă a Duhului, ca pe un trandafir plin de bună mireas mă tainică, ca pe un
copac preaînalt în ramuri, ca pe un părtaş la Mărirea Cea Cerească şi ca pe un înţelept ierarh te cinstim, Preafericite
Părinte Iacob.
Curgerile lacrimilor tale ajungând din belşug, cu adevărat, în pământul inimii tale au hrănit Spicul Cel Copt, Care
hrăneşte de-a pururi pe cei ce cu Credinţa te cinstesc pe tine, ierarhe cugetătorule de Dumnezeu, Pă rintele nostru
Iacob.
Ai milă de mine, Doamne, ai milă când mă vei judeca şi să nu mă osândeşti în foc şi nici cu mânia Ta să mă mustri;
te roagă Fecioara, care Te-a purtat în pântece pe Tine, Hristoase, mulţimea îngerilor şi Strălucitul Ierarh Iacob.
Irmosul:
Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu înţelepciune de negrăit a venit ca să înnoiască pe Adam, cel
rău căzut din pricina mâncării întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit Întrupându-Se pentru noi,
credincioşii, cu un gând întru laude Îl slăvim.

De frumuseţea învăţăturilor tale, de strălucirea înţelegerilor tale şi de prigoanele pe care le-ai răbdat pentru sfintele
icoane, părinte, înspăimântându-ne, după datorie te cinstim pe tine, Prealăudate Ierarhe Iacob, jertfitorule al
Ziditorului tău; pentru aceasta, cu cântări de laudă, strigăm ţie: miluieşte-ne pe noi, cu rugăciunile tale.
Fiecare unde se mântuieşte, acolo după dreptate şi aleargă. Şi care altă scăpare este asemenea ţie, Născătoare de
Dumnezeu, care acoperi sufletele noastre.
Fecioriei tale...
Toiag de Putere Crucea Fiului tău dobândind, Născătoare de Dumnezeu, cu dânsa nimicim aţâţările vrăjmaşilor,
noi, cei ce cu dragoste te mărim pe tine neîncetat.
Condacul Sfântului Ierarh Iacob Mărturisitorul
Glasul 4
Lumea lăsând şi prin înfrânare supunând cu adevărat trupul, ai urmat lui Hristos, Preafericite Părinte Iacob, de unde
ai dobândit ungerea cea sfântă a arhieriei; şi acum te-ai mutat către Cetele nematerialnice, rugându-te pentru noi
toţi, cei ce te lăudăm pe tine.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Vasile, preotul din Ancira
22 Martie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Vasile, preotul din Ancira, glasul al 4-lea:
Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu
cântare de biruinţă să-I cântăm.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împărăteasca Ta Slavă, Împărate al tuturor, iubind-o Măritul Mucenic Vasile cu statornicie, a pătimit pe pământ;
prin care învredniceşte-ne şi pe noi Împărăţiei Cerurilor.
Viaţa ta cea vrednică de laudă, petrecerea cea curată şi calea nevoinţelor tale, te-au făcut pe tine moştenitor al lui
Dumnezeu şi cetăţean al cerurilor, mărite.
Prin buna ta vieţuire supunându-te lui Dumnezeu, preaînţelepte, ai supus pe vrăjmaşul şi cu picioarele l-ai zdrobit,
în chip strălucit, biruitor arătându-te asupra lui, Sfinţite Mucenice Vasile.
Întru vărsarea sângelui tău ai înecat pe Faraonul cel neînţelegător, cu toată oştirea lui, cu adevărat şi ai alergat, înţe-
lepte, către pământul în care mulţimea pătimitorilor pururea se veseleşte.
Unul-Născut, Cel Ce este împreună cu Tatăl, de voie a locuit în pântecele tău cel Preacurat şi Om S-a făcut,
Preacurată, vrând să mântuiască, din bunătate, pe oameni.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt...

Înălţatu-te-ai ca un miel pe lemn, de trei ori fericite, cu cuget curat suferind strujirile şi nimicind trufiile vrăjmaşu -
lui, cu Puterea Sfântului Duh.
Cu frumuseţile rănilor te-ai arătat preafrumos, mucenice, la trup şi la suflet, cu cuget cu rat înălţând glasuri de
mulţumire Celui Ce a îngăduit pătimirile tale.
Mărirea Cea Preaînaltă căutând, cu cuget vitejesc ai răbdat, înţelepte, luptele cele preamari şi pe cel ce se mândrea
totdeauna cu trufie l-ai smerit.
Păzitor al Poruncilor Dumnezeieşti fiind, cugetătorule de Dumnezeu, în temniţe ai fost încuiat, deschizând
credincioşilor calea învăţăturii care duce la lărgimea cunoştinţei.
De departe cunoscând zămislirea ta prin Duhul, Fecioară, a arătat-o Isaia strigând: iată, Fecioara va zămisli pe
Dumnezeu în pântece.
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu; Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit
pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă cinstita Biserică, cu Dumnezeiască cuviinţă, strigând din
Dacă a văzut faţa ta strălucind de Raza Duhului, cel răucredincios s-a îngrozit, mucenice şi ca un slujitor al întune-
ricului se arăta nebun, ca unul fără simţire.
Cu înţelepciunea cea mai bună împodobindu-te, pe înţelepţii elinilor i-ai veştejit cu puterea cea Dumnezeiască şi cu
răbdare pătimind, ai primit cununa.
Întins fiind din toate părţile şi rupt din încheieturi, te-a întărit pe tine, Sfinţite Mucenice Vasile, Cuvântul, Cel Ce a
fost întins pe Cruce şi prin Patimă a dăruit credincioşilor nepătimire.
Nu jertfesc demonilor, nu mă înspăimânt de moarte, nici de feluritele chinuri, a strigat Dumnezeiescul Vasile: Un
Singur Dumnezeu mărturisesc, cunoscut în Preasfânta Treime.
Te laud pe tine, Stăpână Prealăudată, te binecuvântez pe tine, Fecioară, prin care toţi muritorii ne-am binecuvântat
şi din blestemul cel de demult, cu adevărat, ne-am mântuit.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, Te rog, luminează-le, ca să
Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi din negura greşelilor.
Ca unul ce ai ales să porţi jugul cel preauşor al Domnului, covârşit de greutatea flerului, ai doborât pe trufaşul
vrăjmaş, care s-a încumetat împotriva Ziditorului, mucenice.
Purtând legăturile cele de fier cu veselie, mucenice, ai alergat dintr-un loc într-altul, înfrumuseţându-te cu ele
întocmai ca şi cu nişte salbe, Sfinte Sfinţite Mucenice Vasile şi ai desfătat pe Cel Ce a îngăduit pătimirea ta.
Cu curgerea sângelui tău ţi-ai înroşit, cu adevărat, haină împărătească, mucenice şi împodobindu-te cu cununa
biruinţei, bucurându-te, împărăţeşti cu Hristos, Sfinte Vasile.
Întărindu-te cu harul Crucii, ai străbătut cale îndelungată şi grea, cumplit fiind prigonit şi ai cântat: în calea
mărturiilor Tale, desfătându-mă şi bucurându-mă, voi merge, Cuvinte.
Pe cea mai presus decât Heruvimii, pe cea mai Înaltă decât cerurile, pe Ceea ce este deasupra zidirii, Zidul
înţelepţilor mucenici, pe Singura Născătoare de Dumnezeu, cu cântări să o cinstim.

Înălţatu-te-ai prin pătimirile tale şi ai surpat la pământ pe vrăjmaşul, mare mucenice mărite şi la sfârşitul pătimirilor
tale te-ai mutat la Dumnezeu, încununat cu coroana biruinţei, vrednicule de laudă.
Celui Ce a întins palmele pe Cruce pentru tine urmând, mucenice înţelepte, te-ai înălţat pe lemn cu răbdare şi ai
suferit strujirile, rănind înşelăciunea cu rănile tale.
Legându-te pentru Hristos, Sfinte Vasile, ai alergat pe vrăjmaşii cei fără de trup; iar ieşind din trup, mărite, întru
sfârşit ai risipit măiestriile lor, cu harul cel Dumnezeiesc.
Pe tine te laud, Prealăudată, pe care te laudă Cetele Oştilor celor Cereşti şi pe tine te rog, Preacurată, vindecă
patimile sufletului meu şi din focul cel veşnic mă slobozeşte.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din

Săvârşind petrecerea cea după Lege, ai păzit credinţa, Sfinţite Mucenice Vasile. Pentru aceasta, te-ai învrednicit cu-
nunilor muceniciei şi stâlp neclintit te-ai arătat Bisericii, mărturisind pe Fiul Cel fără de început cu Tatăl şi cu
Duhul, Treimea Cea Nedespărţită, pe Care roag-O să ne mântuiască din nevoi, pe noi, cei ce te cinştim pe tine, ca
să strigăm ţie: bucură-te, Sfinte Vasile, de Dumnezeu înţelepţite!
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Îngerul a făcut cuptorul dătător de rouă cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i Porunca lui Dumnezeu, pe
chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Luminat fiind de Strălucirea Dumnezeiescului har, ai trecut prin întunericul chinurilor, făcându-te părtaş Zilei Celei
Neînserate, înţelepte şi strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Inima ta, sprijinită fiind pe piatra Dumnezeieştii cunoştinţe, cugetătorule de Dumnezeu, nu s-a clătinat de vânturile
ispitelor, pătimitorule, ci, a strigat Mântuitorului tuturor: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Întocmai ca un nebun, tiranul a poruncit să ţi se taie pielea în fâşii, mărite şi văzându-te că suferi ca unul fără de
trup, nu a înţeles nicicum a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Ca aurul ai strălucit, fiind ars în cuptorul chinurilor şi făcându-te pecetluire a Dumnezeieştilor Patimi, ai strigat,
Sfinte Vasile, Înţelepte: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cunoscând, după naştere, Fecioria Nestricată şi rămânând Fecioară mai presus de minte, ai strigat Mântuitorului şi
Dumnezeului Celui Ce S-a născut din tine: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie, cuvioşilor...

Aţintindu-ţi cu totul privirea către Dumnezeu, ai socotit ca un vis durerile trupului. Pentru aceasta, cu bucurie te-ai
mutat către viaţa cea fericită şi fără de durere, Mucenice Vasile.
Întărindu-te cu dragostea Atotţiitorului, ai răbdat cu tărie multă chinurile trupului şi ai înecat în sângele cel curs din
tine pe cel puternic întru răutate, Sfinte Vasile, de trei ori fericite.
Podoaba cea împărătească a Bisericii lui Hristos, cel ce a închipuit Patimile Mântuitorului, mucenicul cel tare,
întărirea credincioşilor, Sfântul Vasile cel Mare, cu cântări să fie lăudat de noi.
După sfârşit, te-ai învrednicit a afla, mucenice, Mărirea Cea mai presus de lume şi Lumina Cea Neînserată,
Împărăţia Cerurilor, Cununa Cea Neveştejită, Viaţa Cea fără de durere şi Bucuria Cea Nespusă.
Neamul omenesc s-a învrednicit de mântuire prin tine, Preasfântă, Ceea ce eşti cu har de Dumnezeu Dăruită. Căci
tu, Singură, ne-ai născut pe Mântuitorul pe Care-L preaînălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Din văpaie, rouă ai izvorât cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea.
Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Ieşind din trup, te-ai învrednicit, fericite, a vedea strălucirile pline de desfătare ale sfinţilor şi te-ai alăturat Oştilor
îngereşti, cântând de-a pururea, cu ele: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Treime Făcătoare a tuturor şi Atotputernică.
Ca o lumină şi ca un soare mare arătându-te pe Cerul Bisericii lui Hristos, preafericite, cu strălucirile cele pline de
lumină ale pătimirilor tale şi cu minunile, ca şi cu nişte Lumini Dumnezeieşti, luminezi sufle tele celor ce te laudă
pe tine.
Cu frumuseţile pătimirilor te-ai înfrumuseţat cu toată Strălucirea de la Dumnezeu, pătimitorule, iar acum stai
înaintea lui Hristos Celui Frumos, fiind încununat cu cununa dreptăţii. Pentru aceasta, credincioşii, bucurându-ne,
te cinstim.
Cu Dumnezeiasca îngropare a sfântului şi Dumnezeiescului tău trup, pământul s-a sfinţit, Sfinte Sfinţite Mucenice
Vasile; duhurile drepţilor au săltat, având în mijlocul lor duhul tău, fericite. Cu care, îm preună, adu-ţi aminte de
noi, cei ce te pomenim pe tine.
Înfricoşător este chipul naşterii tale! Căci Dumnezeu Întrupat a fost Cel Ce S-a născut din tine. Pe Care roagă-L,
Fecioară, Maică Neispitită de nuntă, Preacinstită, ca să izbăvească de pedeapsa cea îngrozitoare pe toţi cei ce te
cinstesc pe tine cu credinţă neşovăitoare.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor; spre Care nu cutează a căuta Cetele îngereşti. Iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.

Mucenicul Vasile, Împărăţia lui Dumnezeu dorind-o, a suferit arderea chinurilor şi moartea nedreaptă. Pentru
aceasta s-a învrednicit de nemurirea cea adevărată. Pe acesta, deci, adunându-ne, cu credinţă să-l fericim, căci el se
roagă Domnului pentru noi toţi.

Înnoit-ai, Preacurată, cu Dumnezeiască naşterea ta fiinţa cea muritoare şi stricată prin patimi a pământenilor şi ai
ridicat pe toţi din moarte la viaţa nestricăciunii. Pentru aceasta, după datorie, toţi te fericim, Fecioară Preamărită,
precum mai înainte ai zis.
întâmpină...
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Preasfântul tău suflet, când ai văzut Răstignit
de voie pe Fiul şi Dumnezeul Tău. Pe Care, Binecuvântată, nu înceta a-L ruga să ne dăruiască nouă iertare de
greşeli.
Condacul Sfântului Sfinţit Mucenic Vasile, preotul din Ancira
Glasul 8
Apărătoare Doamnă...
Săvârşind petrecerea cea după Lege, ai păzit credinţa, Sfinţite Mucenice Vasile. Pentru aceasta, te-ai învrednicit cu-
nunilor muceniciei şi stâlp neclintit te-ai arătat Bisericii, mărturisind pe Fiul Cel fără de început cu Tatăl şi cu
Duhul, Treimea Cea Nedespărţită, pe Care roag-O să ne mântuiască din nevoi, pe noi, cei ce te cinstim pe tine, ca
să strigăm ţie: bucură-te, Sfinte Vasile, de Dumnezeu înţelepţite!
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mucenic Nicon şi către cei 199 de ucenici ai lui
23 Martie
Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Nicon şi al celor 199 de ucenici ai lui, glasul al 4-lea:

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate, trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise, în chipul
Stih: Sfinte Cuvioase Mucenice Nicon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prin luptele cele pustniceşti biruind pe răul cel meşteşugăreţ, ai fost încununat cu podoabele cele muceniceşti şi
acum stai înaintea lui Dumnezeu, rugându-te pentru noi, care te cinstim pe tine, Sfinte Preacuvioase Nicon.
Întărindu-te cu puterea Celui Ce a întărit neputinţele noastre, mai întâi ai făcut vitejii în războaie, fericite. Şi
biruitor arătându-te, ai alergat la Botezul lui Hristos.
Ceata cea preafericită a ucenicilor tăi, înţelepte, se împodobeşte cu mucenicia, mai înainte arătându-se strălucitoare
cu sihăstrie şi prin îndoite lupte şi-a împletit îndoite cununi.
Uşa pogorârii Tale Celei către noi, Doamne, Te-a născut pe Tine, mai presus de fire, Dum nezeu şi Om, în două firi,
Care Te numeşti în Taină Răsărit, Soare şi Lumină.

Oastea cea Dumnezeiască, încingând-o cu slujire duhovnicească, ai întrarmat-o către luptele pătimirii, Muce nice al
lui Hristos, Sfinte Nicon.
Pustniceşte răstignindu-ţi mai înainte trupul, preamărite, te-ai nevoit a birui cetele demonilor, prin luptele cele
duhovniceşti, prealăudate.
Ca o stea, pornind de la răsărit, ai ajuns la apusuri unde, murind, ai apus, pentru a răsări în Împărăţia lui Hristos,
Fericite Nicon.
Ceata mucenicilor a închipuit junghierea Ta, Stăpâne, cunoscându-Te pe Tine că ai odrăslit din Fecioară, Ceea ce a
fost Neispitită de nuntă.
Irmosul:
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cu Dumnezeieştile revărsări de lumină îndulcindu-te, râurile chinurilor nerănit le-ai trecut, vrednicule de laudă,
Sfinte Nicon. Şi după vrednicie, ai primit cununa biruinţei, mucenice.
Cu prealuminoase vitejii strălucind, ca un sihastru te-ai luptat, omorând mai întâi pati mile trupului, iar a doua oară
cu mucenicia ai pus pe fugă cetele demonilor.
Cu arma dreptei credinţe v-aţi războit împotriva vrăjmaşului, de Dumnezeu înţelepţiţilor şi prin moarte Strălucire
Nemuritoare aţi dobândit, cântând: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Ca pe Una ce eşti mai Înaltă decât toată zidirea, Ziditorul te-a iubit pe tine, Fecioară, Maică Preacurată, arătându-te
Maică a Sa. Pe care adunările pătimitorilor te roagă cu bună cuviinţă.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce
Arătându-te ascultător Dumnezeieştilor sfătuiri ale maicii tale, Puterea Crucii ai avut-o, Sfinte Nicon, în războaie,
învăţându-te în Taină cele bune.
Cu lumina faptelor bune luminându-ţi viaţa ta, de Dumnezeu cugetătorule, ai avut mucenicia ca pe o podoabă prea
înfrumuseţată, preacinstite.
Arătându-se ascultător Legilor celor Dumnezeieşti, mucenicii au biruit; şi pe cei fărădelege, cu Dumnezeiesc
ajutor, i-au pus pe fugă.
Lumina Cea fără de ani, Raza Părintelui ai născut-O, făcându-Se sub ani, din bogăţia bunătăţii, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă...

Ca un soare cu multă lumină, de Dumnezeu cugetătorule, Sfinte Mucenice Nicon, aducând cu tine ceata de ucenici
ca pe nişte stele, aţi alergat de la răsărit şi cu razele voastre, aţi luminat apusul.
Cu picăturile sângelui tău, mucenice, ai înecat mările mulţimii idolilor şi întru adâncul luptelor ai sugrumat pe cum-
plitul şi preavicleanul meşteşugitor al răutăţii.
Ca nişte crini în livada faptelor bune aţi înflorit şi ca nişte trandafiri cu bună mireasmă îmbălsămaţi inimile noastre,
purtătorilor de chinuri, de Dumnezeu insuflaţilor.
Biserică şi Palat Însufleţit al lui Dumnezeu cunoscându-te ceata purtătorilor de chinuri, te roagă, Stăpână, pe tine
care Singura dintre femei ai înlăturat necinstea femeilor.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, cea curăţită de sângele demonilor, cu Sângele
CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

În chip cuviincios vieţuind mai întâi, Sfinte Preacuvioase Părinte Nicon, ai adunat mai apoi ceată de supuşi lui
Dumnezeu, plini de dreaptă credinţă şi pururea următori ţie. Şi cu razele patimilor ca un soare purtător de lumină de
la răsărit până la apus strălucind, ai împuţinat înşelăciunea cu curgerea sângelui tău.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul din Babilon tinerii lui Avraam, fiind aprinşi de dorul dreptei credinte mai mult decât de văpaia focului,
Mai mult decât aurul fiind încercat, prin chinuri, cugetătorule de Dumnezeu, te-ai arătat turn al virtuţii, alungând
năpădirile demonilor şi strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeule şi Doamne!
După sfârşit, mucenice, trupul tău fiind aruncat întru ascuns, trimiţând Raze Dumnezeieşti de vindecări, alungă
vătămarea demonului, celui ce te-a făcut vădit pe tine, fiind silit de Dumnezeiescul Duh.
De Dumnezeieştile priviri îndulcindu-te cu totul, preafericite, ţi-ai dat cu răbdare trupul chinurilor. Căci ai dorit să
te arăţi purtător de cunună înaintea Atotţiitorului, în ceruri, mărite.
Ca un păstor al oilor celor duhovniceşti, ai păzit neatins staulul de lupii cei cugetători, părinte înţelepte şi împreună
cu ele te-ai sălăşluit în Locaşul Ceresc, ca să stai înaintea Stăpânului tuturor.
Nestricând nicidecum Fecioria ta, Cuvântul Tatălui S-a Sălăşluit întru tine şi a tras la Sine ceata cea pururea
pomenită a mucenicilor, care te propovăduieşte pe tine, Curată, Născătoare de Dumnezeu!

Neadormită purtând înflăcărarea inimii tale şi adăpând-o cu pâraiele lacrimilor, Sfinte Preacuvioase Părinte Nicon
şi cu sângele muceniciei, în Cămara cea nefăcută de mână locuieşti acum, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile
Podoabă a sihaştrilor şi a mucenicilor te-ai arătat, cuvioase, căci în amândouă te-ai arătat iscusit, dobândind asupra
vrăjmaşului biruinţe care îngrozesc mintea, Sfinte Nicon şi strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul!
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sânt, Domnul.
Sufletele le-ai adăpat cu sângele tău, îndemnându-te la râvnă Dumnezeiască, cuvioase; şi cu săbiile rănilor tale ai
lovit tabăra demonilor, adeverind întru tine numirea ta şi strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul!
Smulge-mi sarcina cea grea a greşelilor mele, Ceea ce ai îndreptat căderea lui Adam, Preacurată, cu naşterea ta,
Prealăudată şi mă luminează ca, în cuget curat, să strig: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta
pe Domnul!
Cântareaa 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Văzutu-te-a pe tine, înflorind cu frumuseţea rănilor şi îmbrăcat în porfira sângelui tău mucenicesc, Dătătorul de
cunună şi te-ai sălăşluit împreună cu Dânsul, bucurându-te Dumnezeieşte, Sfinte Nicon.
Cât de preafrumoasă este dragostea ta pe care ai dobândit-o faţă de Domnul, Preacuvioase Nicon; cât de fierbinte
este dorul tău cel aprins de Focul Cel Dumnezeiesc şi cât de minunată este pătimirea ta, care te-a împreunat pe tine
cu cele cereşti!
Avându-te pe tine ca pe un soare mare al Bisericii, întru înălţime, adunarea pătimitorilor, întocmai ca nişte stele cu-
prinse în Lumina Cea Dumnezeiască, cu Străluciri de Raze luminează lumea.
Ridicatu-te-ai către Locaşurile cele Nestricăcioase, aducând cu tine înaintea Dătătorului de cunună ceata celor două
sute de mucenici pătimitori. Cu care adu-ţi aminte de cei ce săvârşesc astăzi sfântă pomenirea voastră.
Te-ai arătat Locaş al Luminii, Care S-a născut din tine, pe Care roagă-L neîncetat să lumineze pe cei ce te laudă pe
tine şi te propovăduiesc Născătoare de Dumnezeu, Maică şi Fecioară Dumnezeiască.
Irmosul:

Prin Dumnezeieştile cuvinte ale celei ce Te-a născut, a strălucit Lumina în inima ta şi cu Botezul luminându-te,
cuvioase, te-ai numărat în cetele călugărilor şi te-ai făcut povăţuitor şi luminător celor ce-ţi urmau ţie. Cu care,
împreună, roagă-te lui Hristos, să ne dăruiască nouă mare milă.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: Pentru mărturisirea...

Cort Dumnezeiesc al Cuvântului te-ai făcut, Ceea ce Singura eşti Fecioară şi Maică Preacurată, cu curăţia
covârşind pe îngeri. Şi pe mine, cel ce ni-am pângărit prin păcatele trupului, mai mult decât toţi, curăţeşte-mă cu
Dumnezeieştile ape ale solirii tale, Preacinstită, dându-mi mare milă.
mărturisirea...
Mieluşeaua cea Preacurată, Fecioara Maica Cuvântului, cea Nestricată, văzând pe Cruce spânzurat pe Cel Ce a
Răsărit dintr-însa fără durere, ca o Maică tânguindu-se, striga: vai mie, Fiul meu! Cum pătimeşti, vrând să scapi pe
om din necinstea patimilor?
Condacul Sfântului Cuvios Mucenic Nicon şi al celor 199 de ucenici ai lui
Glasul 4
Cel Ce Te-ai Înălţat...
În chip cuviincios vieţuind mai întâi, Sfinte Preacuvioase Părinte Nicon, ai adunat mai apoi ceată de supuşi lui
Dumnezeu, plini de dreaptă credinţă şi pururea următori ţie. Şi cu razele patimilor ca un soare purtător de lumină de
la răsărit până la apus strălucind, ai împuţinat înşelăciunea cu curgerea sângelui tău.
Canon de rugăciune la Praznicul Înainteprăznuirii Bunei Vestiri

24 Martie
Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Bunei Vestiri, glasul al 4-lea:

Astăzi începutul bucuriei a toată lumea îndeamnă a lăuda Înainteprăznuirea, că iată, Arhanghelul Gavriil vine,
aducând Fecioarei Buna Vestire şi către dânsa strigă: Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine!

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate, trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise, în chipul
Să se veselească plină de bucurie lumea, simţind pogorârea Domnului în ea. Căci, din adâncul milostivirii din cer
coboară, luând Trup în pântecele Fecioarei.
Iată, Dumnezeiescul Arhanghel al Împăratului tuturor şi Dumnezeu se trimite la tine, Împărăteasă, ca să-ţi
vestească venirea şi-ţi va striga: Bucură-te, pentru chemarea din nou a strămoşului.
Năstrapă plină de lumină şi cu totul de aur, pregăteşte-te ca să primeşti în tine Mana Vieţii. Căci va veni la tine,
prin glasul Îngerului, sălăşluindu-Se, mai presus de fire, în tine.
Înlăuntrul tău, Curată, Se va sălăşlui Cel Ce locuieşte pururea în ceruri. Căci vine să ridice la cer plămădeala oame -
nilor, întru aceasta cu adevărat îmbrăcându-Se.

Pământule, cel ce făceai să crească, cu întristare, spinii patimilor, bucură-te şi saltă! Că iată, Plugarul Cel Nemuri-
tor va veni acum să te scoată din blestem.
Fecioară Neîntinată, Dumnezeiască Lână, găteşte-te căci asupra ta, ca o ploaie, Dumnezeu Se va pogorâ, ca să
usuce izvoarele călcării de poruncă.
Carte Dumnezeiască, pregăteşte-te! Căci cu degetul Tatălui va scrie întru tine Cuvântul Cel Dumnezeiesc,
Întrupându-Se şi dezlegând călcarea de lege a răutăţii mele.
Sfeşnic de aur, primeşte Lumina Dumnezeirii să Strălucească prin tine şi să dăruiască lumii viaţă. Prin Care se va
împrăştia întunericul răutăţilor noastre.
Irmosul:
Nu întru înţelepciune, nici întru putere, sau bogăţie ne lăudăm, ci întru Tine, Înţelepciunea Tatălui Cea ipostatică,
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Taina cea de demult, rânduită mai înainte de veci, începe astăzi să primească arătare. Pământule şi cerule, împreună
bucuraţi-vă şi cu un singur glas, împreună strigaţi!
Ceea ce eşti Palat Mare al Împăratului, deschide-ţi Dumnezeieştile intrări ale auzului. Căci iată va să vină Adevărul
Hristos şi să Se sălăşluiască înlăuntrul tău.
Ca să îndrepteze alunecarea strămoaşei, Izbăvitorul Se va arăta sălăşluindu-Se în pântecele tău cel Neispitit de
nuntă. Aceluia să-I strigăm: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Avacum de demult te-a numit pe tine mai înainte Munte Umbrit de virtuţi, din care avea să Se arate Dumnezeul
nostru, Fecioară cu totul fără de prihană, care Singură eşti Podoaba muritorilor.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce
O, Mieluşea Nepătată, Mielul Dumnezeului nostru vine să Se Sălăşluiască în pântecele tău, ridicând păcatele
noastre.
Toiagul Cel de Taină peste puţin va să înflorească, după cum s-a scris, Floare Dumnezeiască, din rădăcina lui Iesei,
arătându-Se nouă.
Cu glasul Îngerului pregătită fiind ca o viţă de vie, pregăteşte-te, Fecioară, spre rodirea Strugurelui Celui Copt şi
fără de stricăciune.
Preamare între profeţi, Isaia, veseleşte-te! Căci Fecioara, despre care ai grăit mai înainte, zămisleşte în pântece pe
Îngerul Sfatului Celui Mare.

Bucură-te, îţi grăieşte ţie Arhanghelul! Căci vei zămisli în pântecele tău, în chip de negrăit, Bucuria, pe care Eva a
pierdut-o, prin călcarea poruncii, Fecioară.
Nu te teme, Fecioară! Căci Focul Dumnezeirii nu va arde nicicum pântecele tău. Că ru gul cel de demult, care,
arzând, nicicum nu se mistuia, pe tine mai înainte te-a închipuit, Fecioară.
Bucură-te, Fecioară, Muntele pe care Daniel l-a văzut mai înainte. Căci din tine se va tăia Piatra Cea Înţelegătoare,
Care va sfărâma chipurile cele neînsufleţite ale demonilor.
Împăratul păcii va veni întru tine, ca prin tine să împace pe cei loviţi şi învinşi în lupta cu cel viclean prin sfatul cel
rău al şarpelui, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica cea curăţită de sângele demonilor cu Sângele

Tu eşti Începutul mântuirii noastre, a tuturor celor de pe pământ, Născătoare de Dumnezeu. Căci Dumnezeiescul
slujitor, mai marele începător al cetelor, Arhanghelul Gavriil, a fost trimis din cer să stea înaintea ta şi ţi-a adus
bucurie, Ceea ce eşti cu har Dăruită. Pentru aceasta, toţi strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă Nenuntită!
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel Ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldeii care vânau fără dreptate pe cei drepţi, Prealăudate
Chivotule Înţelegător, pe care Dătătorul de Lege Cel Adevărat, iubindu-te, Se va sălăşlui întru tine, umple-te de
veselie, căci prin tine va înnoi pe cei stricaţi.
Ceata cea Dumnezeiască a proorocilor, dacă a simţit venirea cea paşnică a Izbăvitorului asupra ta, a strigat ţie:
Bucură-te, Izbăvirea tuturor. Bucură-te, Ceea ce Singură eşti Mântuirea lumii.
Nu te teme de glas, nu te înspăimânta de cel ce grăieşte, căci slujitor al lui Dumnezeu este; şi a venit să-ţi dezvăluie
ţie Taina cea ascunsă îngerilor, Marie Neispitită de nuntă, Binecuvântată.
Văzând firea toată robită de vrăjmaşul şi voind, pentru mulţimea îndurărilor Sale, să o miluiască prin tine, Iubitorul
de bine, Fecioară, nu te arăta neîncrezătoare cuvintelor îngerului.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a închis; şi puterea focului au stins-o cu fapta
cea bună încingându-se tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul!
Norule cel Uşor al Luminii, Ceea ce nu ştii de nuntă, pregăteşte-te! Căci, iată, Soarele Cel Neapus, ca Să
Strălucească asupra ta, de sus, pentru puţină vreme Se ascunde lumii întru tine şi apoi arătându-Se, dezleagă
întunericul răutăţii.
Cel dintâi slujitor dintre îngeri a adus asupra ta glas de bucurie, vestindu-ţi ţie, Preacurată, pe Îngerul Sfatului Celui
Mare, Care Se va Întrupa din tine, pentru bunătatea Lui. Căruia îi strigăm: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!
Ca pe un Trandafir Curat din văi, ca pe un Crin cu bun miros, cunoscându-te pe tine Făcătorul nostru, Domnul, a
iubit acum Frumuseţea ta, Curată şi vrea să Se Întrupeze din sângele tău, ca să îndepărteze, prin bunătate, urâciunea
înşelăciunii.
Nedespărţindu-Se de şederea de-a dreapta a Tatălui, întru tine îşi va face sălăşluire Cel mai presus de fire,
Preacurată; ca să te aşeze de-a dreapta Lui pe tine cea de aproape şi Bună, ca pe o Împărăteasă şi să întindă dreapta
tuturor celor căzuţi şi să ne mântuiască pe noi.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Eva cu adevărat, prin boala neascultării, a adus în lume blestemul; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin
Odrasla sarcinii tale, ai înflorit lumii Binecuvântare. Pentru aceasta, toţi te mărim.
Eva, cu adevărat, a cules ca rod moartea, care lucrează pierzarea; iar din tine va răsări Rodul Cel Solitor de
nemurire, Hristos, Îndulcirea noastră, Stăpână. Pe Care lăudându-L, pe tine te mărim.
Pogorând cerurile, acum la noi Te pogoară! Căci, iată, s-a gătit Ţie Scaun, Cuvinte, pântecele Fecioarei, întru care,
ca un Împărat Preafrumos vei şedea, ca să ridici din cădere zidirea dreptei Tale.
Hristos a iubit Frumuseţea ta, Fecioară Preacurată şi S-a Sălăşluit în pântecele tău, ca să izbăvească neamul
omenesc din urâţenia patimilor şi să-i dăruiască frumuseţea cea de demult, Căruia închinându-ne, pe tine te mărim.
Ţarină Neînsămânţată, Curată, primeşte, prin cuvânt, pe Cuvântul Cel Ceresc să Răsară din tine ca un Grâu
aducător de roadă şi să hrănească marginile cu pâinea cunoştinţei. Căruia închinându-ne, pe tine te mărim.

Astăzi toată făptura se bucură, că Îngerul zice ţie: Bucură-te! Binecuvântată Curată, Maica lui Hristos cea fără
prihană. Astăzi viclenia şarpelui se întunecă, pentru că legătura blestemului strămoşului se desface. Pentru aceasta
şi noi strigăm: Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har!
Cu venirea Preasfântului Duh, pe Cel împreună cu Tatăl pe Scaun Şezător şi de o Fiinţă, prin glasul Arhanghelului
L-ai zămislit, de Dumnezeu Născătoare, Ceea ce eşti chemarea din nou a lui Adam.
Condac la Praznicul Înainteprăznuirii Bunei Vestiri

Glasul 8
Tu eşti Începutul mântuirii noastre, a tuturor celor de pe pământ, Născătoare de Dumnezeu. Căci Dumnezeiescul
slujitor, mai marele începător al cetelor, Arhanghelul Gavriil, a fost trimis din cer să stea înaintea ta şi ţi-a
adus ,bucurie, Ceea ce eşti cu har Dăruită. Pentru aceasta, toţi strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă Nenuntită!
Canon de rugăciune la Praznicul Bunei Vestiri

25 Martie
Tropar la Praznicul Bunei Vestiri, glasul al 4-lea:

Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea Tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face şi
Gavriil Harul Îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu Dânsul, Născătoarei de Dum nezeu să-i strigăm:
Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine!

Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat
Să-ţi cânte ţie, Stăpână, mişcând alăuta Duhului, David, strămoşul tău: ascultă, Fiică, glasul de bucurie al Îngerului!
Că îţi vesteşte bucurie de negrăit.
Îngerul:
Strig către tine, bucurându-mă: pleacă-ţi urechea şi ia aminte la mine, cel ce-ţi vestesc zămislirea fără de sămânţă.
Că ai aflat har înaintea Domnului, pe care nici o alta nu l-a aflat vreodată, Preacurată.
Născătoarea de Dumnezeu:
Fă-mi cunoscută, Îngere, puterea graiurilor tale! Cum va fi ceea ce ai zis? Spune-mi mai limpede, cum voi zămisli,
fiind Fecioară Curată? Şi cum voi fi Maica Ziditorului meu?
Îngerul:
Precum se pare, tu socoteşti că îţi vorbesc cu amăgire; şi mă bucur văzând încredinţarea ta. Ci, îndrăzneşte,
Stăpână; că unde Dumnezeu voieşte, uşor se săvârşesc chiar şi lucrurile cele mai minunate.
Catavasia:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împărătesei Maici; şi mă voi arăta luminat
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată
duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.
Lipsit-a domn din Iuda şi iată vremea a sosit, în care va să Se arate Nădejdea neamurilor, Hristos; dar spune-mi mai
lămurit, cum Îl voi naşte eu pe Acesta, fecioară fiind?
Îngerul:
Cauţi să ştii de la mine, Fecioară, chipul zămislirii tale. Dar acesta este de netâlcuit. Ci, Duhul Sfânt, cu Putere zidi -
toare, umbrindu-te pe tine, Îl va săvârşi.
Strămoaşa mea, primind povaţa şarpelui, a fost îndepărtată de la desfătarea cea Dumnezeiască. Pentru aceasta şi eu
mă tem de închinarea ta cea neobişnuită, fiindu-mi frică de alunecare.
Îngerul:
Ca un slujitor al lui Dumnezeu am fost trimis să-ţi vestesc Sfatul Cel Dumnezeiesc. Pentru ce te temi, Preacurată,
de mine, care, la rându-mi, mai mult mă tem de tine? Pentru ce ţi-e frică, Stăpână, de mine, căruia, la rându-mi, mai
mult mi-e frică de tine?
Catavasia:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată
duhovnicească, întăreşte-i, în Dumnezeiască Mărirea ta, de cununile măririi învrednicindu-i.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Norul cel Uşor, a venit Iisus, Cel cu totul Dumnezeiesc, din
Preacurata Fecioară şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Că o Fecioară Sfântă va naşte pe Emmanuel, am auzit aceasta de la Profetul, care odinioară a proorocit. Şi doresc
să cunosc cum firea oamenilor va suferi amestecul cu Dumnezeirea.
Îngerul:
Rugul, cel ce primind flacăra a rămas nears, a arătat adâncul Tainei celei cu privire la tine, Ceea ce eşti Plină de har
şi nu ştii de nuntă. Căci, după naştere, vei rămâne Curată, pururea Fecioară.
Cel ce străluceşti de Lumina lui Dumnezeu Atotţiitorul, vestitorule al adevărului, spune-mi Arhanghele Gavriil,
prea cu adevărat: cum, rămânând neatinsă curăţia mea, voi naşte cu Trup pe Cuvântul Cel fără de trup?
Îngerul:
Cu teamă, ca o slugă, stau înaintea ta, Doamnă; şi cu frică, Fecioară, mă străduiesc să te fac să înţelegi: ca Ploaia pe
Lână Se va pogorî la tine Cuvântul Tatălui, precum a binevoit.
Catavasia:
Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Norul cel Uşor, a venit Iisus, Cel cu totul Dumnezeiesc, din
Preacurata Fecioară şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe
Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Nu pot să înţeleg noima adevărată a cuvintelor tale. Căci minuni au fost adesea, făcute cu Dumnezeiască Putere,
semne şi chipuri ale Legii, dar niciodată vreo fecioară nu a născut fără să ştie de bărbat.
Îngerul:
Minunează-te, Preacurată, căci minunat lucru este şi minunea care se face cu tine. Că tu Singură vei primi în
pântece pe Împăratul tuturor, Întrupându-Se. Şi pe tine te-au închipuit de mai înainte grăirile şi vorbirile cele
ascunse ale Proorocilor şi preînchipuirile Legii.
Cel Ce de toate este Necuprins şi de toate Nevăzut, cum putea Acesta să Se Sălăşluiască în pântecele unei fecioare,
pe care Însuşi l-a zidit? Şi cum voi zămisli pe Dumnezeu Cuvântul, Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu
Duhul?
Îngerul:
Cel Ce a făgăduit strămoşului tău David că va pune din rodul pântecelui pe scaunul împărăţiei lui, Acela te-a ales
pe tine Singură, Frumuseţea lui Iacob, Sălăşluire Cuvântătoare.
Catavasia:
Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe
Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel Ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Strigat-a proorocul Iona, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, în chit, rugându-se: din stricăciune
mă mântuieşte, Iisuse, Împărate al Puterilor!
Glasul cel de bucurie al cuvintelor tale primindu-l, Arhanghele Gavriil, de veselie Dumnezeiască m-am umplut;
căci vesteşti bucurie şi Bucurie Nesfârşită de sus îmi aduci.
Îngerul:
Ţie ţi s-a dat Bucuria Cea Dumnezeiască, Maica lui Dumnezeu; ţie toată făptura îţi strigă: Bucură-te,
Dumnezeiască Mireasă, căci numai tu ai fost rânduită, Curată, a fi Maica Fiului lui Dumnezeu.
Prin mine să se nimicească acum osândirea Evei. Să se dea înapoi, prin mine, datoria astăzi. Prin mine să se dea
preadeplin plata cea de demult.
Îngerul:
Făgăduit-a Dumnezeu strămoşului Avraam să se binecuvinteze întru seminţia lui toate neamurile, Curată; iar prin
tine făgăduinţa ia astăzi sfârşit.
Catavasia:
Strigat-a proorocul Iona, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, în chit, rugându-se: din stricăciune
mă mântuieşte, Iisuse, Împărate al puterilor!

Pe Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, L-ai zămislit, Curată, cu
venirea Preasfântului Duh, spre înnoirea neamului omenesc, Ceea ce eşti fără prihană, când Arhanghelul ţi-a strigat
ţie glasul cel de veselie lumii: Bucură-te, Mireasă Nenuntită!

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi,
robii tăi. Ci, ca Ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă,
pururea Fecioară!
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se
bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!
Vestindu-mi mie că Lumina Cea Nematerialnică va să Se unească cu materia trupului, din milostivirea cea multă,
Luminată Bună Vestire şi propovăduirile cele Dumnezeieşti, strigi acum mie: Binecuvântat este, Preacurată, Rodul
pântecelui tău!
Îngerul:
Bucură-te, Stăpână, Fecioară! Bucură-te, Preacurată! Bucură-te, Vas al lui Dumnezeu! Bucură-te, Sfeşnic al
Luminii, Chemarea din nou a lui Adam, Izbăvirea Evei, Munte Sfânt, Sfinţenie Prealuminată şi Cămara de Mire a
nemuririi!
Venirea asupră-mi a Preasfântului Duh mi-a curăţit sufletul şi mi-a sfinţit trupul, m-a făcut Biserică de Dumnezeu
Încăpătoare, Cort de Dumnezeu Împodobit, Templu Însufleţit şi Curată Maică a Vieţii.
Îngerul:
Ca pe o Făclie mult Luminată şi ca pe o Cămară de Dumnezeu Lucrată te văd pe tine. Primeşte acum, ca un Chivot
de aur, pe Dătătorul Legii, Preacurată, Care a binevoit a izbăvi, prin tine, firea oamenilor cea stricată!
Catavasia:
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, ci numai Făcătorului; ci, groaza focului bărbăteşte înfruntând-o, se
bucurau cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat!
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Ascultă Fiică, Fecioară curată! Să-ţi spună Arhanghelul Gavriil sfatul cel de demult, cel adevărat, al Celui
Preaînalt: fii gata spre primirea lui Dumnezeu! Căci prin tine, Cel necuprins cu oamenii va să petreacă. Pentru
aceasta şi bucurându-mă, strig: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Toată mintea omenească se biruieşte, a răspuns Fecioara, cercetând lucrurile cele neobişnuite pe care mi le grăieşti.
Am înţeles cuvintele tale, dar mă tem, înspăimântându-mă să nu mă amăgeşti şi să nu mă îndepărtezi de Dumnezeu
ca pe Eva. Şi totuşi, tu strigi: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Îngerul:
Iată s-a dezlegat nedumerirea ta, zis-a faţă de Aceasta Arhanghelul Gavriil. Căci bine ai grăit că lucrul este cu greu
de înţeles. Deci ascultând de cuvintele buzelor tale, nu te îndoi ca de o amăgire, ci, crede ca unui lucru adevărat;
căci eu, bucurându-mă, strig: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Lege de la Dumnezeu este dată oamenilor, a zis iarăşi cea Preacurată, ca naşterea să iasă din dragostea trupească.
Dar eu nu cunosc nicidecum plăcerea de soţie. Cum zici deci că voi naşte? Mă tem să nu îmi grăieşti cu
înşelăciune. Şi totuşi, tu strigi: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Îngerul:
Cuvintele pe care mi le grăieşti, Curată, a strigat iarăşi Îngerul, sunt obişnuite naşterii oamenilor muritori. Iar eu îţi
vestesc pe Dumnezeu Cel Adevărat, Care Se va Întrupa din tine, mai presus de cuvânt şi de înţelegere, precum
Însuşi ştie. Pentru aceasta şi bucurându-mă, strig: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Grăitor de adevăr mi te arăţi, a zis Fecioara: căci ai venit ca vestitor de bucurie tuturor. Deci, pentru că sufletul mi-
am curăţit prin Duhul, fie mie după cuvântul tău! Sălăşluias-că întru mine Dumnezeu, către Care strig împreună cu
tine: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Catavasia:
Ascultă Fiică, Fecioară curată! Să-ţi spună Arhanghelul Gavriil sfatul cel de demult, cel adevărat, al Celui
Preaînalt: fii gata spre primirea lui Dumnezeu! Căci prin tine, Cel necuprins cu oamenii va să petreacă. Pentru
aceasta şi bucurându-mă, strig: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
La Cântarea a 9-a.
Stih: Binevesteşte, pământule, bucurie mare!
Stih: Lăudaţi, ceruri, Slava lui Dumnezeu...
Irmosul:
Ca de un Sicriu Însufleţit al lui Dumnezeu, nicicum să nu se atingă mâna necredincioşilor; iar buzele credincioşilor,
fără tăcere, glasul Îngerului cântând, să strige cu bucurie Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te, Ceea ce eşti Plină
de har, Domnul este cu tine!
Mai presus de înţelegere zămislind pe Dumnezeu, nu ai ştiut de Legile firii, Fecioară; căci întru naştere ai ocolit
cele ce sunt ale maicilor, ajungând mai presus de firea cea stricăcioasă. Pentru aceasta, după vrednicie, auzi:
Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Domnul este cu tine!
Cum izvorăşti lapte, Fecioară curată? Limba pământească nu poate să spună: căci te arăţi un lucru neobişnuit firii,
depăşind hotarele cele după fire ale naşterii. Pentru aceasta, după vrednicie auzi: Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de
har, Domnul este cu tine!
În chip Tainic se vorbeşte despre tine în Sfintele Scripturi, Maica Celui Preaînalt. Căci Iacob, văzând scara de
demult, care de mai înainte te închipuia pe tine, a zis: Cale de mergere a lui Dumnezeu este aceasta. Pentru aceasta,
după vrednicie, auzi: Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Domnul este cu tine!
Minunat semn a arătat lui Moise, grăitorului de cele sfinte, rugul şi focul. Şi căutând sfârşitul, după curgerea
vremii, a zis: la o Fecioară Curată îl întrezăresc, căreia, ca unei Născătoare de Dumnezeu se va zice: Bucură-te,
Ceea ce eşti Plină de har, Domnul este cu tine!
Proorocul Daniel te-a numit Munte Înţelegător şi Marele Isaia, Născătoare de Dumnezeu, Judecătorul Ghedeon te-a
văzut ca pe o Lână, iar Regele şi Proorocul David Sfinţenie îţi zice, iar într-alt loc, Uşă. Şi Arhanghelul Gavriil îţi
strigă: Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Domnul este cu tine!
Catavasia:
Ca de un Sicriu Însufleţit al lui Dumnezeu, nicicum să nu se atingă mâna necredincioşilor; iar buzele credincioşilor,
fără tăcere, glasul Îngerului cântând, să strige cu bucurie Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te, Ceea ce eşti Plină
de har, Domnul este cu tine!
SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Fluierele cele păstoreşti...

Cuvântul lui Dumnezeu pe pământ acum S-a pogorât. Îngerul a stat înaintea Fecioarei, strigând: Bucură-te,
Binecuvântată, Ceea ce Singură ţi-ai păstrat pecetea, primind în pântece pe Cuvântul Cel mai înainte de veci şi
Domnul, ca să mântuiască din înşelăciune, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Trimis a fost Arhanghelul Gavriil către Fecioara şi Curata şi i-a tâlcuit ei bucuria cea de negrăit, că va zămisli fără
de sămânţă şi va rămâne mai departe Fecioară. Căci va naşte Fiu pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci, Care va
mântui pe popor de greşelile lui. Şi mărturie este Cel Ce m-a trimis pe mine, să-ţi zic ţie, Bine cuvântată: Bucură-te,
Fecioară: vei naşte şi după naştere, iarăşi vei rămâne Fecioară.
Condac la Praznicul Bunei Vestiri
Glasul 8
pururea Fecioară!
Canon de rugăciune la Odovania Praznicului Bunei Vestiri

26 Martie
Tropar la Praznicul Bunei Vestiri, glasul al 4-lea:

Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea Tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu Fecioarei Se face şi
Gavriil Harul Îl binevesteşte. Pentru aceasta şi noi, împreună cu Dânsul, Născătoarei de Dum nezeu să-i strigăm:
Bucură-te, cea Plină de har, Domnul este cu tine!

Irmosul:
Ca pe uscat umblând Israel cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu
cântare de biruinţă să-I cântăm.
Începătorul cel arătător de lumină al Cetelor celor de sus, trimis a fost astăzi către Fecioara, strigând: Bucură-te,
Mireasă Preacurată, cu tine este Ziditorul tuturor şi Domnul!
Caut să înţeleg închinarea ta cea neobişnuită, a zis Fecioara, căci cuvintele tale nu sunt potrivite omenirii. Despre
ce fel de Bucurie îmi grăieşti? Spune-mi lămurit, învăţându-mă.
Îngerul:
Prealămurit îţi grăiesc ţie, stând înaintea ta, cu bună cuviinţă, Preacurată; pleacă-ţi urechea ta: Puterea Celui
Preaînalt se va pogorî peste tine şi Duhul Cel Sfânt te va umbri.
Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Te văd acum, Îngere şi înţeleg că îmi grăieşti cu înşelăciune. Căci cum poate fiinţa cea materialnică şi stricăcioasă
şi din pământ să încapă pe Cel Nematerialnic, pe Cel Ce Se îmbracă cu Lumina Nestricăciunii?
Îngerul:
Înţelepţeşte m-ai înfruntat tu, Curată, dar binevoieşte să înţelegi aceasta de la rugul care arzând nicicum nu se
mistuia de foc, închipuind astfel, de mai înainte, Naşterea ta cea de negrăit.
Graiurile vieţii mi le înfăţişezi tu mie. Dar muntele cel ce fumega oarecând, care a primit pe Dumnezeu, mă
încredinţează că firea cea materialnică nu va putea nicicum primi pe Cel cu totul fără de materie.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cântă cu Dumnezeiască cuviinţă, strigând din
Îngerul:
Purtător al Soarelui s-a făcut pântecele tău, Preacurată şi vei naşte oamenilor Lumina Cea Neînserată, grăia cu mare
bucurie Arhanghelul Gavriil Fecioarei.
Depărtează-te de la uşa mea; nu-mi grăi cuvinte a căror împlinire nu mi-o poţi arăta, Voievodule cel Mare. Pentru
ce tulburi cugetul şi sufletul meu, grăindu-mi acestea?
Îngerul:
Trâmbiţele proorocilor s-au învrednicit a vedea de departe Adâncimea Tainei Preacurată, a cărei slugă sunt eu şi
stau înaintea uşii tale.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste luminează-le, mă rog Ţie,
ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce chemi din negura greşelilor.
Te văd, Îngere, strălucind de Luminile cele Îngereşti, zicea Preacurata, dar mă sfiesc a-ţi crede degrab, neînţelegând
mai întâi, toată descoperirea.
Îngerul:
Văzând Ziditorul firea omenească cea stricată, a binevoit a Se sălăşlui întru tine, în chip înfricoşător descoperind
acum Taina cea din veac ascunsă, Curată.
Eu am fost încredinţată lui Iosif, dar până acum mi-am păstrat curăţia, Arhanghele! Deci, necunoscând ispită de
bărbat, cum voi naşte? Graiuri împotriva firii îmi grăieşti.

Îngerul:
Iisus, Ziditorul firii, nu este rob legilor firii, Fecioară! Să te încredinţeze pe tine toiagul lui Aaron, care fără de
umezeală a odrăslit şi a închipuit că vei naşte, Neispitită de bărbat.
Mă minunez, gândind la aceste înfricoşătoare şi cinstite graiuri ale tale şi căutând a crede, îmi vine în minte mări -
mea înălţimii şi cu totul mă ruşinez, Voievodule al Îngerilor.
Îngerul:
Încredinţează-te, Preacurată, cuvintelor mele, căci Proorocul Daniel te-a văzut de mai înainte Munte, din care fără
de mâini omeneşti S-a tăiat Piatra, surpând cu tărie altarele cele idoleşti.

Pe Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, L-ai zămislit, Curată, cu
venirea Preasfântului Duh, spre înnoirea neamului omenesc, Ceea ce eşti fără prihană, când Arhanghelul ţi-a strigat
ţie glasul cel de veselie lumii: Bucură-te, Mireasă Nenuntită!

pururea Fecioară!
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Îngerul a făcut cuptorul dătător de rouă cuvioşilor tineri, iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe chi-
nuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Mi-ai spus, Arhanghele Gavriil, că în chip Preaslăvit va veni în lume cu Trup Cel fără de trup. Grăieşte şi acum
lămurit cum pântecele meu Îl va încăpea pe Acesta, ale Cărui măriri nu le pot încăpea cerurile?
Îngerul:
Îţi povestesc ţie şi înţelege, o, Preacurată! Va fi aşa precum odinioară cortul lui Avraam a primit şi a încăput pe
Dumnezeu, Curată. Pentru aceasta, nu te mai îndoi acum, ci, cu dragoste primeşte Bucuria oamenilor.
Pe mine mă tulbură măreţia lucrurilor despre care îmi grăieşti, dar, fiindcă a binevoit Cel Preabun a Se Sălăşlui
întru mine mai presus de cuget, iată-mă, cu sufletul şi cu trupul, Locaş Curat păzit al Lui.
Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaia cuvioşilor...

Prin glasul Îngerului ai zămislit Lumina. Pentru aceasta, toţi strigăm ţie: Bucură-te, Uşa Luminii, Vederea cea cu
anevoie de văzut şi Scaunul Celui Preaînalt, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară!
Bucură-te, Desăvârşirea Tainei Celei Înalte! Bucură-te, Descoperirea lucrurilor celor necuprinse! Bucură-te,
Împreunarea oamenilor cu Dumnezeu! Bucură-te, Fecioară, Chemarea din nou a celor căzuţi!
Bucură-te, Născătoare a Stăpânului Celui Dătător de lumină! Bucură-te, Limanul celor înviforaţi, Preacurată!
Bucură-te, Odrasla Cea Adevărată şi Aducătoare de roade, care ai crescut Strugurele nemuririi!
Bucură-te, Pricinuitoarea Bucuriei, de Dumnezeu Binecuvântată. Bucură-te, Brazdă Cinstită cu Bun Rod şi bine
Odrăslitoare, care porţi pe Hrănitorul tuturor! Bucură-te, Izvorul Apei vieţii, Preacurată! Bucură-te, Năstrapă şi Rai
Dumnezeiesc, Ceea ce eşti cu totul fără prihană!
Bucură-te, Curăţirea sufletelor şi a trupurilor. Bucură-te, prin care izvorăsc oamenilor cele bune! Bucură-te,
Pricinuitoarea îndumnezeirii tuturor. Bucură-te, Nor Uşor, care poartă pe Soarele, Cel Ce luminează toată lumea cu
străluciri.
Cântare de bucurie cântăm ţie: Bucură-te, Curată, Lauda mucenicilor şi a Apostolilor şi Preamărit Grai al
proorocilor. Bucură-te, Podoaba arhiereilor şi a preacuvioşilor, de care se bucură cele Cereşti, împreună cu cele
pământeşti.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Marele Arhanghel Gavriil, căpetenia îngerilor, arătându-se pururea împreună cu ei, strigă Dumnezeiască cântare
Treimii, bucurându-se. Pe acesta toţi, întru credinţă, cu mare glas să-l lăudăm şi cu gând curat întru cuviinţă să-l
mărim.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.

Ca cel ce eşti cel întâi dintre slujitorii cei fără de trup, ţie ţi s-a încredinţat, Arhanghele Gavriil, Taina cea cu
adevărat înfricoşătoare, rânduită mai înainte de veci, Naşterea cea de negrăit a Sfintei Fecioare, strigându-i ei:
Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har! Pentru aceasta, după datorie, credincioşii, cu veselie, totdeauna te fericim.
Canon de rugăciune la Sărbătoarea Soborului Sfântului Arhanghel Gavriil şi către Sfinţii Mucenici
Montanus preotul şi soţia sa Maxima
26 Martie
Tropar la Sărbătoarea Soborului Sfântului Arhanghel Gavriil, glasul al 4-lea:

Mare Voievod al Oştilor Cereşti, rugămu-te pe tine, noi nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să ne acoperi pe noi, cu
acoperământul aripilor măririi tale celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu dinadinsul şi strigăm:
izbăveş-te-ne din nevoi, ca un mai mare peste Cetele Puterilor celor de sus.
Troparul Sfinţilor Mucenici Montanus preotul şi soţiei sale Maxima, glasul al 4-lea:
Pe cei ce cu vrednicie au slujit Biserica mântuitoare şi n-au voit să se închine idolilor, să-i cinstim cu cuviinţă
cerându-le a mijloci la Stăpânul tuturor să ne mântuiască de orice patimă idolească.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Stih: Sfinte Arhanghele Gavriil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca unul care eşti Lumină Dumnezeiască şi Nematerialnică şi te împărtăşeşti în chip nematerialnic de Lumina Cea
Desăvârşită, rogu-te Sfinte Arhanghele al Domnului, luminează-mă cu rugăciunile tale, ca să te laud pe tine.
Astăzi să dănţuim Dumnezeieşte veselindu-ne, cinstind pe cel dintâi dintre Puterile cele fără de trup, care a vestit
Bucuria Cea Negrăită, Ce a venit în lume, din preamarea iubire de oameni.
Ocrotitor preamare şi ajutător către Dumnezeu, zid şi întărire avându-te pe tine, Arhanghele Gavriil, noi cei ce
avem dragoste faţă de tine suntem izbăviţi din primejdii şi de vătămarea şarpelui, lăudându-te pe tine.
Curată, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană, dacă Arhanghelul Gavriil te-a văzut pe tine, plin de strălucire a strigat:
Bucură-te, Stăpână, mântuirea oamenilor, Lauda şi Cinstita Grăire a Îngerilor, Ceea ce nu ştii de nuntă.
Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Cu împărtăşirea Luminii Celei cu totul fără de materie, ca un nematerialnic cu adevărat fiind luminat, te-ai arătat ca
o a doua lumină, luminând totdeauna pe oamenii cei materialnici, care te laudă pe tine.
De preamare strălucire te-ai învrednicit tu, descoperindu-ne nouă Măreaţa Taină, cel ce eşti preamare între Îngeri,
prin care cei de pe pământ am fost ridicaţi la Înălţimea Cea Preamare, cu măreţie cinstindu-te pe tine.
Arată-te din cer tuturor celor ce cu dragoste te caută întotdeauna şi potoleşte viforul ispitelor şi al necazurilor cel
pornit asupra noastră, o, Arhanghele Gavriil, cel ce eşti mai mare Voievod al Oştirilor Cereşti.
Făcându-ţi cunoscută, oarecând, Taina cea de demult ascunsă, Fecioară, Arhanghelul Gavriil ţi-a strigat: Bucură-te,
Palat al lui Dumnezeu, în care ElSălăşluindu-Se, va îndumnezei pe toţi oamenii, ca un Îndurat.
Irmosul:
Nu este sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu; Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai
întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.
Cântarea a 4-a. Irmos: Sfatul cel neurmat..

Prin împărtăşirile Dumnezeieştii Stăpânii, ai stat odinioară, vredniciile de laudă Arhanghele Gavriil, luminând pe
Profetul Daniel şi dându-i lui în Duh arătarea celor necunoscute.
Cu guri de tină te lăudăm pe tine cel ce eşti cu firea de foc; smulge-ne pe noi din focul cel pururea arzător, Sfinte
Arhanghele Gavriil, cu mijlocirile tale cele Dumnezeieşti.
Îmbrăcat fiind cu Dumnezeiasca haină ce străluceşte de Slava cea de negrăit mai mult decât soarele, Voievodule al
slujitorilor, stai înaintea Împăratului Ceresc, veselindu-te.
Înţelegând Arhanghelul Gavriil, Preacurată, că eşti cu totul Curăţită de Duhul, a strigat ţie, în chip vădit: Bucură-te,
Dezlegarea blestemului şi Chemarea din nou a strămoşilor.
Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Luminat fiind cu Împărtăşirea din Mintea Cea Dintâi, ca o a doua lumină te-ai arătat, cu Cetele cele nesfârşite ale
îngerilor strigând: Sfânt este Dumnezeu, Tatăl a toate Făcătorul, Fiul Cel împreună fără de început şi Duhul Cel îm -
preună de pe Scaun.
Chipul tău este de foc, frumuseţea îţi este minunată, întrecând tot cugetul. Mare îţi este Strălucirea, Arhanghele
Gavriil Preamărite, conducătorul Dumnezeieştilor Îngeri şi podoaba tuturor celor ce cu credinţă te laudă pe tine.
Când te-a văzut Dumnezeiescul Zaharia, odinioară, stând alături de el, în vremea tămâierii, a rămas mut; că nu a
crezut vestirii tale celei înfricoşătoare, pe care i-ai grăit-o, Arhanghele Gavriil, Voievodule al Îngerilor.
Biserică a Sfinţeniei fiind, Preacurată, la glasul lui Gavriil Arhanghelul ai zămislit pe Cel Ce Se odihneşte întru
Sfinţi, pe Dumnezeul Cel Preasfânt, Care sfinţeşte pe toţi şi din nevoi îi scoate.
Cântarea a 6-a. Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu...

Limbile pământeşti nu sunt în stare să te cinstească pe tine, Înger luminos şi ceresc, împodobit în chip strălucitor,
cu strălucirile cele mai presus de minte şi de cuvânt.
Rază Prealuminoasă a Soarelui, Voievodule al slujitorilor celor de foc, cu rugăciunile tale cele purtătoare de
Lumină către Stăpânul, smulge pe cei ce te laudă pe tine din întunericul patimilor.
Sfaturile celor fărădelege risipeşte-le, credinţa creştină o întăreşte, fă să înceteze dezbi nările în Biserică,
Arhanghele, cu rugăciunile tale fierbinţi către Ziditorul tuturor.
Supusă ai fost cuvintelor celor Dumnezeieşti ale Arhanghelului Gavriil, Curată şi ai născut în Trup pe Cuvântul Cel
mai înainte de început, Care a mântuit lumea de lipsa de judecată.
Irmosul:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău Cel Lin alergând, strig către Tine: scoate din

Tu, Voievodule al Îngerilor, eşti preamărit slujitor al Prealuminoasei, Cinstitei, Înfricoşătoarei şi Atotfăcătoarei
Treimi. Pentru aceasta, roagă-te acum neîncetat, mijlocitorule al nostru, ca să fim mântuiţi din toate nevoile şi
chinurile. Ca să strigăm ţie: Bucură-te, Acoperământul robilor tăi!
Pătimitori neînfricaţi pentru Domnul Iisus, Sfinte Părinte Montanus şi Preacintită Presbiteră Maxima, rugaţi-vă
Tatălui Ceresc să întărească turma cea dreptcredincioasă, ca întru unire să preamărească Viaţa Cea fără de sfârşit.
Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii...

Naşterea Proorocului Ioan ai vestit-o, mărite, oarecând arhiereului Zaharia, care se găsea înăuntrul Templului celui
Sfânt şi cânta lui Dumnezeu şi Mântuitorului: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Preamărită bunăcuviinţa casei tale, Arhanghele Gavriile, sufletele credincioşilor le sfinţeşte, în chip luminat şi le
îndeamnă a striga cu mare glas: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Luminat fiind în chip Tainic, cu Împărtăşirea din Lumina Cea Dintâi, Voievodule al Îngerilor, te-ai arătat cu
adevărat ca o a doua lumină, luminând pururea pe cei ce cântă: Prealăudate Doamne al părinţilor şi Dumnezeule,
bine eşti cuvântat.
Trimis a fost Marele Voievod Gavriil să-ţi vestească ţie Bucurie, Maică Fecioară, Curată; prin care întristarea a
încetat, iar blestemul cu adevărat s-a făcut neroditor şi Binecuvântarea a înflorit credincioşilor în veci.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Cu sfinţite cuvinte, sfinte, poporul cel sfinţit te laudă, veselindu-se. Că tu, Arhanghele, pe Cuvântul Cel a toate
Pricinuitor, Care a luat Trup ca şi al nostru, L-ai vestit Fecioarei Celei dintre noi, mai presus de minte şi de cuvânt.
Pentru aceasta, te cinstim pe tine întru toţi vecii.
Cu Mintea Cea Mare şi Cea Dintâi, unindu-te în chip nematerialnic, Arhanghele, cu gura ta de foc tu cânţi cântarea
cea uimitoare, pe care o cântă toate Cetele Îngerilor: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii.
Cu Strălucirile Cele Dumnezeieşti fiind împodobit, străbaţi cele cereşti şi apoi cele pământeşti, îndeplinind Sfintele
voiri ale lui Hristos, Dumnezeului tuturor, întâiule conducător al Îngerilor, Arhanghele Gavriil, Strălucirea celor ce
cu credinţă te laudă totdeauna.
Cuvântul voind de mai înainte să Se coboare printre oameni în Trup, după Ipostas, te-a avut pe tine, Sfinte
Arhanghele Gavriil, alergător mai înainte şi pregătitor al Sfinţitului Său Palat, care strigai: pe Domnul lăudaţi-L şi-
L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Pe Binecuvântata Fecioară să o lăudăm, ca pe un Tron Desfătat al Împăratului, ca pe Una ce este mai presus decât
toate făpturile, ca pe Singura care a dat Fiinţă Trupească Celui mai presus de fire, Celui Ce a îndumnezeit pe
oameni, prin unirea cea mai bună a naşterii negrăite şi neobişnuite.
Irmosul:
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa dreptului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, numai cu voia. Pe
Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Tot neamul pământesc...

Stai cu frică, slujind Tronului Harului şi Strălucitor fiind de revărsările de Lumină cele mai presus de minte şi cu
sfinţenie îndumnezeit şi ca o lumină fiind văzut, luminezi cu mijlocirile tale pe cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine,
Sfinţite Arhanghele Gavriil.
Ca un cer plin de stele te arăţi împodobit de Dumnezeieştile Străluciri şi ca un Voievod ţii în mâini sceptru
Preastrălucit; şi străbaţi tot pământul, împlinind totdeauna voia Stăpânului şi scăpând din nevoi pe cei credincioşi.
Potoleşte viforul cel cumplit al celor fărădelege, care se ridică pururea asupra robilor tăi; fă să înceteze dezbinările
în Biserică; dobândeşte izbăvire de greşeli celor ce te laudă pe tine; binecredincioşilor biruinţă dăruieşte,
Arhanghele Gavriil, cu ocrotirea ta cea caldă.
Stih: Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Doimea cea preafrumoasă şi plină de mărire, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, cei ce staţi înaintea Scaunului
SlaveiCelei Dumnezeieşti, cereţi iertare de păcate şi scăpare din nevoi pentru toţi, ca nişte ocro titori şi ca unii ce
urmaţi întru toate bunătatea Stăpânului.
Lumina Fulgerului naşterii tale a Strălucit şi a Luminat tot pământul şi pe stăpânul întunericului l-a pierdut, Născă-
toare de Dumnezeu Preacurată, Lauda Îngerilor şi Mântuirea tuturor oamenilor, care cu gla suri neîncetate te laudă
pe tine.
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta Cetele Îngereşti. Iar prin tine,
Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat, pe Care slăvindu-L cu Oştile Cereşti, pe tine te lăudăm.

Marele Arhanghel Gavriil, căpetenia îngerilor, arătându-se pururea împreună cu ei, strigă Dumnezeiască cântare
Treimii, bucurându-se. Pe acesta toţi, întru credinţă, cu mare glas să-l lăudăm şi cu gând curat întru cuviinţă să-l
mărim.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea.

Ca cel ce eşti cel intâi dintre slujitorii cei fără de trup, ţie ţi s-a încredinţat, Arhanghele Gavriil, Taina cea cu
adevărat înfricoşătoare, rânduită mai înainte de veci, Naşterea cea de negrăit a Sfintei Fecioare, strigându-i ei:
Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har! Pentru aceasta, după datorie, credincioşii, cu veselie, totdeauna te fericim.
Condac la Sărbătoarea Soborului Sfântului Arhanghel Gavriil

Glasul 8
Tu, Voievodule al Îngerilor, eşti preamărit slujitor al Prealuminoasei, Cinstitei, Înfricoşătoarei şi Atotfăcătoarei
Treimi. Pentru aceasta, roagă-te acum neîncetat, mijlocitorule al nostru, ca să fim mântuiţi din toate nevoile şi
chinurile. Ca să strigăm ţie: Bucură-te, Acoperământul robilor tăi!
Troparul Sfinţilor Mucenici Montanus preotul şi soţiei sale Maxima

Glasul 4
Pe cei ce cu vrednicie au slujit Biserica mântuitoare şi n-au voit să se închine idolilor, să-i cinstim cu cuviinţă
cerându-le a mijloci la Stăpânul tuturor să ne mântuiască de orice patimă idolească.
Condacul Sfinţilor Mucenici Montanus preotul şi soţiei sale Maxima

Glasul 3
Pătimitori neînfricaţi pentru Domnul Iisus, Sfinte Părinte Montanus şi Preacintită Presbiteră Maxima, rugaţi-vă
Tatălui Ceresc să întărească turma cea dreptcredincioasă, ca întru unire să preamărească Viaţa Cea fără de sfârşit.
Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Matroana din Tesalonic

27 Martie
Troparul Sfintei Muceniţe Matroana din Tesalonic, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Matroana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă
chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să
împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine
ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate trecându-l pedestru Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise, în chipul
Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit-o.
Stih: Sfântă Muceniţă Matroana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Dumnezeieştile Cete ale celor fără de trup, dănţuieşti împrejurul Pricinuitorului a toate, Dumnezeu şi
bucurându-te cu adevărat de Strălucirea cea Dumnezeiască, luminează pe cei ce te laudă pe tine.
Hristos, Dumnezeu, Cel Ce a binevoit a primi chip de rob, vrând să-l slobozească pe acesta din stricăciune şi din
legăturile morţii, pe tine, muceniţă, din jugul robiei lui te-a slobozit şi mireasă te-a logodit.
Firea femeiască, îmbărbătată fiind cu harul, prin slăbiciunea trupului a doborât, cu Putere Dumnezeiască, semeţia
cea plină de îngâmfare, care se lăuda mai înainte fără de măsură că va nimici marea.
Uşa pogorârii Tale celei către noi, Doamne, Te-a arătat în Chip Strălucit, mai presus de fire, pe Tine, Iubitorule de
oameni, Cel Ce Te numeşti în Chip Tainic Răsărit de Soare şi Lumină, îndoit cu firea.

Cu tăria gândului ai răbdat chinuirea cumplită a celei nelegiuite şi crude, pătimind, Muceniţă Matroana,
Preafericită.
Simţind durerile biciuirilor, le-ai suferit plină de răbdare şi în locul întunericului cel pi păit, Dumnezeiască
Strălucire ai primit.
Izvoarele sângelui tău au stins focul nelegiuirii, iar pe credincioşi i-a adăpat cu apele dreptei credinţe.
Pe tine, Lespede şi Chivot, Ceea ce ai primit în pântece pe Cuvântul lui Dumnezeu Cel fără de început,
Dumnezeieşte te lăudăm, Preacurată.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine, Biserica Ta, Hristoase şi strigă: Tu eşti Puterea şi Scăparea şi Întărirea mea, Doamne.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cu Putere Dumnezeiască fiind întărită, Sfântă Muceniţă Matroana, ai scăpat acum din robia stăpânei celei
amarnice; căci ai dobândit cuget neînduplecat, slujind numai lui Hristos.
Răcnind şi ameţită de beţie şi fierbând de mânie, preanelegiuita, cu cruzime sfâşia trupul tău cu biciuiri, muceniţă
purtătoare de biruinţă.
Tinerească răbdare ai arătat, fiind închisă în locuri întunecoase şi chinuită de foame, muceniţă. Dar ai dobândit
drept răsplătire Ospăţul Cel Nemuritor.
Sfeşnicul cel ferecat în aur te-a închipuit de mai înainte pe tine, Maica cea Adevărată a lui Dumnezeu, care a purtat
pe Dumnezeu Întrupat, Cel Ce toate le luminează cu Strălucirea Dumnezeirii.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea, în lume ai venit Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce
Te laudă pe tine cu credinţă.
Pe Tine, Dătătorule de viaţă, Cunună Preastrălucită de laudă Te-a dobândit cugetătoarea de Dumnezeu şi s-a mutat
din întuneric către Lumina Cea Dumnezeiască.
Întărit-a, Hristos, pe piatra credinţei picioarele tale, fericită, îndreptând cu înţelepciune paşii tăi către Dânsul.
Minte Dumnezeiască şi înţeleaptă şi de Dumnezeu cugetătoare având, cu adevărat, în ceata mucenicilor străluceşti,
Preafericită Matroana.
Cu trupul Dumnezeirii şi chipul omenirii unite, neamestecate le-ai născut, Maica lui Dumnezeu, după Unirea cea
Neamestecată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă...

Dorinţa Evei ai cules-o acum cu pricepere, Sfântă Matroana, îndumnezeită fiind cu înclinarea ta cea neîncetată şi cu
dreptate te-ai învrednicit de Slava Cea Veşnică.
Nu se judecă cineva de este rob sau liber în Hristos, ci frumuseţea virtuţii, împodobită cu chipurile dreptei credinţe;
pe care tu ai izbutit-o în faptă, purtătoare de chinuri nebiruită.
Cuget bărbătesc în trup femeiesc primind, muceniţă, cumplitele chinuri ale celei rele şi păgâne le-ai suferit, iar cu
sabia răbdării ai omorât-o pe dânsa, în chip duhovnicesc.
Biserică a lui Dumnezeu şi Cămară, Năstrapă, Sfeşnic şi Lespede, care ai avut Înscris înăuntru pe Cuvântul, Cel Ce
din milostivire S-a Întrupat, te cunoaştem pe tine, Preacurată.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie, cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, cea curăţită de sângele demonilor cu Sângele
cel curs din coasta Ta.

Biserica ta cea Preacinstită, ca pe o tămăduire sufletească aflând-o credincioşii, cu mare glas strigăm ţie: Sfântă
Fecioară Muceniţă Matroana, cea cu nume mare, roagă neîncetat pe Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul din Babilon, tinerii lui Avraam fiind aprinşi de dorul dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului
Cu bunăvoinţă şi cu îndrăzneală ai alergat, cu adevărat, la Cel Dorit de tine, prealăudată, cu mulţumire strigând:
Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Întru veselie şi bucurie te-ai mutat, Sfântă Matroana, plină de tot felul de bunătăţi, de pe pământ către Cereasca
dănţuire, mărită, dobândind Moştenire Nemuritoare.
Purtând făclii eşti cu fecioarele în ceruri, după ce ai suferit cu răbdare bătăi şi chinuri de la păgâna cea fărădelege şi
acum cânţi Ziditorului tău: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!
Plină de lumină şi Împodobită cu toate bunătăţile ai născut Întrupat, mai presus de cuvânt, pe Cuvântul Tatălui,
Maică Fecioară. Binecuvântată eşti tu între femei, Stăpână fără de prihană.

Când te-ai liberat din trup, te-ai învrednicit a vedea Strălucirile Luminii Celei Bogate şi a locui în Cortul cel
Ceresc, în locul cortului celui neluminos şi plin de întuneric în care ai fost închisă, cinstită, strigând: Binecuvântaţi,
toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Frumoasă este cununa cu care ai fost încununată acum de Dreapta Cea Începătoare de viaţă a Atotţiitorului,
preacinstită. Căci, văzându-te pe tine, Sfântă Muceniţă Matroana, împurpurată de roşeala curgerii sângelui tău
bucurându-te, te-a umplut de lumină. Căruia strigăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Doar pe Hristos Singur, Viaţa tuturor, L-ai dorit, Sfântă Matroana. Pentru aceasta, ai răbdat cu tărie cumplitele
biciuiri de la femeia cea fărădelege, iar acum, veselindu-te, cânţi: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul!
Cu adevărat ai născut pe Dumnezeu Ceea ce te-ai arătat cu adevărat Maica lui Dumnezeu, Preacurată, purtând nu-
mire Dumnezeiască, adeverită potrivit cu naşterea ta. Pentru aceasta, credincioşii te mărim pe tine cu gând
Dumnezeiesc, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată Stăpână.
Irmosul:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta
pe Domnul!

Ziua ta cea purtătoare de lumină Străluceşte cu Revărsări Înţelegătoare de Lumină, prin străfulgerările cele
Prealuminoase ale Strălucirii Celei în Trei Sori, muceniţă. Întru care prăznuind, păzeşte-ne pe noi, cu rugăciunile
tale.
Aflat-ai răsplătirile durerilor pe care le-ai răbdat de pe urma biciuirilor, mult pătimitoare, dobândind acum
moştenirea cerurilor şi găsindu-te în Biserica celor întâi-născuţi. Întru care prăznuind, păzeşte-ne pe noi, cu
rugăciunile tale.
Unitu-te-ai acum, cu adevărat, cu Mirele tău Cel Nemuritor, împodobită fiind de florile rănilor Acestuia,
preacinstită şi strălucind de cinstitul sânge al muceniciei tale.
Lanţurile greşelilor mele dezleagă-le acum, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut Izvorul
milostivirii, de Dumnezeu Fericită şi mă umple de bucurie, ca după vrednicie să te măresc.
Irmosul:

Sosit-a luminoasă prăznuire, iubitorilor de sărbătoare. Pomenirea cea mărită a pătimitoarei lui Hristos, Sfânta
Muceniţă Matroana, care înveseleşte toate, luminează cu razele minunilor în lume şi aduce oamenilor har pururea
curgător. Cu rugăciunile ei, Mântuitorule, mântuieşte lumea Ta.

Înnoit-ai, Preacurată, cu Dumnezeiască naşterea ta, firea cea mântuitoare a pământenilor şi stricată de patimi şi ai
ridicat pe toţi din moarte către Viaţa Nestricăciunii. Pentru aceasta, toţi, după datorie, te fericim, Fecioară
Preamărită, precum mai înainte Însăţi ai grăit.
întâmpină...
Fecioară fără de prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Preasfântul tău suflet, când ai văzut
Răstignit de bunăvoie pe Fiul şi Dumnezeul tău. Pe Care, binecuvântată, nu înceta a-L ruga să ne dăruiască nouă
iertare de greşeli.
Condacul Sfintei Muceniţe Matroana din Tesalonic

Glasul 8
Biserica ta cea Preacinstită, ca pe o tămăduire sufletească aflând-o credincioşii, cu mare glas strigăm ţie: Sfântă
Fecioară Muceniţă Matroana, cea cu nume mare, roagă neîncetat pe Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului
28 Martie
Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului, glasul al 8-lea:
însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos
Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ilarion.

Irmosul:
Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea într-armată; iar Cuvântul, Domnul
Preaslăvit, Întrupându-Se, a nimicit păcatul cel prea rău, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Milostiv şi blând făcându-te prin pustnicie şi vesel cu adevărat, întru Duhul, milostivirii mă învredniceşte prin
rugăciunile tale, Părinte Ilarion, ca să te laud acum întru veselia inimii mele.
Cuvios fiind din pruncie, părinte şi luând crucea ta ai urmat lui Hristos, veştejind patimile trupului cu înfrânarea şi
cu rugăciunile cele stăruitoare şi împodobindu-te cu lipsa de pătimire.
Supunându-te jugului celui prea uşor al Domnului şi ascultător făcându-te îndreptărilor Lui, Sfinte Preacuvioase
Ilarion, ai aruncat de la tine povara cea preagrea a păcatului, preaînţelepte, câştigând sfinţenia.
Lanţurile păcatelor mele rupe-le, Preacurată, rugând pe Fiul tău şi Dumnezeu şi patimile ce mă chinuiesc nimiceşte-
le, pururea Fecioară, ca, izbăvit fiind, să te cinstesc pe tine totdeauna, Preanevinovată Stăpână.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, Biserica cea stearpă din păgâni, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima
mea.
Viaţa ta, ca soarele strălucind cuvioase, cu raze strălucitoare a luminat cetele călugărilor şi întunericul demonilor a
alungat.
Ai fost preavesel cu inima, cuvioase şi smerit cu duhul şi de dragoste Dumnezeiască plin, având întotdeauna fire
bine grăitoare.
Cu picăturile lacrimilor ai stins cărbunii păcatului şi izvorăşti precum mai înainte, aşa şi după moarte, noianuri de
tămăduiri celor ce vin la tine.
Tămăduieşte rănile sufletului meu şi cârmuieşte, te rog, mişcările minţii mele, către voirile Celui Ce S-a Întrupat
din tine, Preacurată Fecioară.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Însuţi Tu, Domnul Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru
aceasta, strig Ţie: Slavă Puterii Tale, Doamne!
Luminatu-ţi-ai inima ta, cu suiri cinstite şi ţi-ai întraripat mintea ca să priveşti numai către Dumnezeu, Frumuseţea
Cea de Negrăit şi să primeşti Strălucirile Razelor celor de acolo.
Cugetând adânc asupra cuvintelor celor Dumnezeieşti, ai scos de acolo Dumnezeiasca cunoştinţă, şi ai împărtăşit-o
tuturor celor ce aleargă cu evlavie la tine, Părinte Ilarion.
Cu dulceaţa cuvintelor tale, veseleşte inimile celor ce aleargă la tine, căci tu însuţi făcând cele ce ai învăţat pe alţii
şi găsindu-te în milostivă stare, ai avut cuvânt uşor de primit, cuvioase.
Stăpânul tuturor şi Domnul te-a făcut pe tine Stăpână şi Doamnă, Preacurată. Căci din pântecele tău S-a Întrupat ca
să izbăvească făptura Sa de vrăjmaşul cel ce o ţinea sub stăpânire.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Mijlocitor Te-ai făcut între Dumnezeu şi oameni, Hristoase Dumnezeule; căci prin Tine, Stăpâne, din noap tea
necunoştinţei, către Părintele Tău, Începătorul luminii, ridicare am aflat.
Din ostenelile tale ţesându-ţi ţie haină de mântuire, cuvioase, te-ai îmbrăcat cu ea şi pe începătorul întunericului cu
veşnică ruşine l-ai îmbrăcat.
Prin înfrânare ai veştejit poftele trupului, cuvioase şi ai primit har ceresc, tămăduind cu veselie bolile de tot felul
ale oamenilor, Părinte Ilarion.
Mâinile tale cele Dumnezeieşti ţinându-le fără de oboseală ridicate către Dumnezeu, părinte, au doborât la pământ
meşteşugirile celui viclean şi au dăruit tuturor celor bolnavi sănătate.
Putere a credincioşilor şi Întărire a cuvioşilor te-ai făcut, Preacurată. Căci prin tine ai izvorât tuturor cele bune, iar
cei ce locuiesc pe pământ merg către cer.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule,
scoate-mă.
Mort fiind pentru lumea toată, Părinte Ilarion şi mutându-te, vieţuieşti acum către cele Cereşti şi izvorăşti de-a
pururi lucrarea cea purtătoare de viaţă a minunilor.
Bun grăitor, blând, curat, fără prihană, cuvios, plin de bună umilinţă şi vesel cu duhul ai fost, Părinte Ilarion, Prea-
fericite.
Împodobit fiind cu milostivire nemăsurată, te-ai arătat slujitor adevărat al lui Dumnezeu, înfrumuseţat cu podoaba
iubirii de săraci, minunat fiind, Părinte Ilarion.
Cât de cinstită şi fără de pată a fost viaţa ta! Cât de împodobită şi frumoasă a fost purtarea ta! Şi cât de uimitoare
sunt minunile pe care le săvârşeşti în fiecare zi, minunate.
Pe Ceea ce este Cămara cea fără de plată a lui Dumnezeu şi Tronul cel de foc al Atotţiitorului, pe Născătoarea de
Dumnezeu, toate neamurile să o fericim.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat. Iar cinstitorilor de
Dumnezeu tineri le-a pogorât din cer Roua Duhului Hristos, Cel Ce este Binecuvântat şi Preaslăvit.
Cu sabia luptelor tale ai rănit pe balaurul cel fără de trup şi desăvârşit l-ai nimicit. Pentru aceasta, ai primit
răsplătire puterea de a face minuni şi a tămădui patimile cele preacumplite ale trupurilor şi ale sufletelor, cuvioase.
Cuvântul tău iese ca o rouă, alungând zăduful întristării, cuvioase, celor ce vin la tine cu credinţă şi se luminează
pururea cu purtările tale cele îmbunătăţite, fericite părinte al nostru.
Mintea făcându-ţi-o stăpână peste patimi, ai împărăţit cu adevărat ca un biruitor preaales şi neamurilor celor de altă
seminţie te-ai împotrivit, nimicind patimile cele pierzătoare ale demonilor, preaînţelepte.
Vânturile ispitelor nu au clătinat turnul cel nemişcat al inimii tale, cuvioase, că te-ai întărit pe piatra dragostei
Domnului, pe care sprijinindu-te, te-ai făcut multora întărire, părinte.
Stih: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Te laud pe Tine, Treime mai presus de fire, Ceea Ce eşti Întreită cu Feţele, Neamestecată, Neîmpărţită. Unime
Neînţeleasă cu Firea, un Dumnezeu Atotţiitor: Părinte şi Cuvinte şi Duhule Sfinte.
Prin semne te-a preaînchipuit pe tine de mai înainte harul Duhului, prin daruri prooroceşti, numindu-te pe tine
Munte gras şi Sfânt, Uşă de mântuire, Carte cu totul Nouă şi Chivot, Preacurată.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit din Dumnezeiască poruncă, pe haldei arzând şi
răcorind pe credincioşii, care cântau: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!
Mărirea cea trecătoare a lumii şi desfătarea cea stricăcioasă părăsindu-le, părinte, ai dobândit acum în ceruri Mări -
rea Cea Nepieritoare şi Desfătarea Cea Nestricăcioasă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe
Domnul!
Toată viaţa ta ai petrecut-o în tristeţe. Pentru aceasta, te-ai învrednicit de fericirea şi mângâierea din care se
împărtăşesc cuvioşii, sălăşluindu-te acum cu bucurie în pământul celor blânzi, ca un înţelept şi plin de judecată.
Cinstită s-a arătat moartea ta înaintea lui Dumnezeu, părinte preasfinţite. Că ai cinstit Icoana Lui şi ai suferit
prigonirile tiranilor, chinuindu-te, cuvioase şi în aceasta te-ai arătat sfinţit mucenic.
Pus-ai capăt, cu adevărat, amărăciunii pescarilor, umplându-i pe aceştia cu vânatul pe care mai înainte nu-l izbu -
teau, căci Dumnezeu a ascultat rugăciunile tale, cuvioase lucrător al celor sfinte, preasfinţite.
De întinăciunea patimilor şi de murdăria păcatului spală-mă, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har Dăruită şi uşile
pocăinţei deschide-mi mie, celui ce alunec şi ajung mereu în greşeli şi mânii pe Dumnezeu, Preacurată.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să
lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o
mărim.
Prin harul Duhului, mormântul tău izvorăşte tămăduiri, uscând ploile patimilor şi alungând duhurile înşelăciunii şi
luminează inimile tuturor celor ce cu credinţă te fericesc pe tine, Preacuvioase Ilarion.
Ca un trandafir ai înflorit în livada sihăstriei, ca un crin cu plăcută mireasmă, ca un măr cu bun miros ai înmiresmat
sufletele şi inimile tuturor celor binecredincioşilor, Sfinte Preacuvioase Părinte Ilarion, rugătorule pentru cei ce te
laudă pe tine.
Milostivire ai avut şi dragoste şi umilinţă, milostenie şi purtare curată, credinţă adevărată şi nădejde, viaţă cinstită
şi cuget drept, Mărite Ilarion, podoaba călugărilor.
Pomenirea ta a răsărit astăzi ca un soare şi luminează inimile credincioşilor cu razele ostenelilor şi minunilor tale,
cu adevărat, părinte. Întru care adu-ţi aminte de toţi cei ce cu credinţă te laudă pe tine.
Glasul lui Gavriil, veselindu-ne, aducem ţie, grăind: Bucură-te, Casă a Atotţiitorului. Bucură-te, Mărirea cuvioşilor
şi Mântuirea tuturor credincioşilor, prin care am fost îndumnezeiţi, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.

Lui Dumnezeu ai închinat viaţa ta, preafericite, făcându-te cu adevărat lucrător de cele sfinte al lui Hristos,
preasfinţite. Pentru aceasta, după nenumărate osteneli şi dureri, te-ai mutat în Corturile cele nematerialnice,
bucurându-te. Şi acum ne izvorăşti nouă râuri de tămăduiri.
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Chiverniseşte, Curată, ticălosul meu suflet şi te milostiveşte spre dânsul, care alunecă din pricina mulţimii
greşelilor în adâncul pierzării; şi în ceasul înfricoşătoarei morţi răpeşte-mă pe mine, Ceea ce eşti cu totul fără
prihană, de la demonii cei ce mă clevetesc şi din tot chinul.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău,
Mântuitorule...
Maica cea Preacurată, văzându-Te pe Tine, Hristoase, mort pe Cruce întins, striga: Fiul meu Cel fără de început cu
Tatăl şi cu Duhul, ce este această orânduire nespusă a Ta, Îndurate, prin care ai mântuit zidirea cu Preacinstită mâna
Ta?
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ştefan, făcătorul de minuni
28 Martie
Troparul Sfântului Cuvios Ştefan, făcătorul de minuni, glasul al 8-lea:

însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ştefan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos
Troparul Sfântului Cuvios Ştefan, făcătorul de minuni, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ştefan.
Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Cântare de biruinţă...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ştefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Prăznuind cu credinţă Dumnezeiască pomenirea ta, de Dumnezeu înţelepţite părinte, pe Stăpânul tuturor pururea Îl
slăvim, Cel Ce te-a preamărit pe tine cu multe minuni, Preacuvioase Ştefan.
Preaînţelepţeşte îndumnezeindu-ţi-se cugetul cu Dumnezeieştile chemări, desăvârşit s-a îndepărtat de la patimile
trupului şi te-a arătat pe tine înger pe pământ, Sfinte Ştefan.
Ostenelile înfrânării le-ai ales şi patimile cele cu anevoie de înfrânat ale trupului le-ai ni micit, părinte. Şi în
nepătimire, ca într-o haină luminoasă, te-ai îmbrăcat, Sfinte Ştefan.
Prin înfrânare răstignindu-ţi mădularele tale, ai vieţuit lui Hristos, Celui Ce a pierdut moartea prin Cruce şi te-ai
îmbogăţit din destul cu darul tămăduirilor.
Pe Cuvântul Cel de Negrăit L-ai zămislit, Preacurată; pe Cel Ce ţine toate marginile pă mântului, pe Acesta L-ai
născut. Pe Care, cu osârdie, roagă-L să ne mântuiască pe noi.
Cântarea a 3-a. Irmos: Să se întărească inima mea...

Cu fapte cinstite şi cu îndreptări virtuoase, ca o stea prealuminoasă ai strălucit în adunarea călugărilor, părinte şi cu
strălucirile minunilor ai luminat cele de sub soare.
Cu puterea harului Duhului ai nimicit pe vrăjmaşii cei fără de trupuri şi prin cugetare smerită, cu bună cuviinţă te-ai
înălţat şi te-ai arătat lucrător asupra ta, înţelepte părinte.
Cu cuvântul adevărului ai îngrădit gurile ereticilor, părinte şi surghiunuri pătimind, ai dobândit Dumnezeiască
cunună şi te-ai arătat mai presus de răni, preaales mucenic.
Ca Dumnezeu să Se arate oamenilor, S-a făcut Dumnezeu Om, primind început din tine, Singura Curată, Cel fără
de început. Pentru aceasta, credincioşii te fericim pe tine, Fecioară.
Irmosul:
Să se întărească inima mea întru voia Ta, Hristoase Dumnezeule, Cel Ce peste ape ai întărit cerul cel de-al doilea şi
ai întemeiat pământul peste ape, Atotputernice.
Cântarea a 4-a. Irmos: Cu Duhul mai înainte văzând...

Adăpându-te cu picăturile sfinţitelor tale lacrimi, te-ai arătat pom aducător de roadă, Sfinte Cuvioase, Preaînţelepte
Ştefan, dând roade de fapte bune, pline de bun miros şi izvorăşti mulţime de minuni. Pentru aceasta, cu bună
cuviinţă te cinstim pe tine.
Biserica, unde se odihnesc cinstitele tale moaşte, înţelepte, ca un Dumnezeiesc Rai se arată, răsărind multe feluri de
flori ale minunilor, cu care se îndulcesc inimile celor ce, cu credinţă, pururea te laudă pe tine, Părinte Ştefan.
Pe cei orbi îi dezlegi şi potoleşti neputinţele cele rele ale oamenilor, spre Slava lui Hristos, de la Care,
îmbogăţindu-te prin darul ostenelilor, te-ai înălţat, te-ai luminat şi te-ai preamărit, lauda călugărilor, părintele
nostru.
Sfinţeşte-ne pe noi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ai născut cu Trup pe Cel Sfânt, Care a voit a Se
asemăna oamenilor. Şi prin rugăciunile tale, arată-ne pe noi părtaşi Locaşului celui Ceresc, Preacurată.
Cântarea a 5-a. Irmos: Pacea Ta dă-ne-o nouă...

Prin virtuţile cele de Dumnezeu insuflate arătându-te uns ca şi cu un mir, după adormire ai izvorât mirul cel cu
bună mireasmă, preaînţelepte; de care minunându-se cei credincioşi, cu dragoste te cinstesc pe tine.
Cu arătările cele mari ale minunilor celor înfricoşătoare şi după moarte şi după mutare şi după sfinţită îngroparea ta
ai strălucit, vrednicule de laudă, Părinte Ştefan.
Săvârşindu-ţi în chip sfinţit, întru Hristos, vieţuirea ta, te-ai sălăşluit laolaltă cu Sfinţii, Preacuvioase Ştefan, de
Dumnezeu Înţelepţite, părintele nostru. Şi acum sfinţeşti pe cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine.
Născând tu, Fecioară, pe Dumnezeu Emmanuel, Care S-a arătat în Trup din milostivire, pe Acesta, ca pe un Îubitor
de oameni, roagă-L, Preacurată, să Se milostivească spre oamenii cei păcătoşi.
Cântarea a 6-a. Irmos: Proorocului Iona urmând...

Pe cei şchiopi îi faci să umble, pe cei orbi îi faci să vadă, pe cei slăbănogi îi în tăreşti a umbla şi duhurile cele
viclene le alungi, cu puterea lui Hristos, Preacuvioase Părinte Ştefan.
Din cinstită racla ta, întocmai ca dintr-un izvor curat, curg neîncetat, cu îndestulare, ape de tămăduiri, fericite, se-
când mlaştinile cele urâte ale patimilor.
Lucrător minunat al minunilor şi păstor adevărat te-ai arătat, Cuvioase Părinte Ştefan, păzind de-a pururi turma ta,
pe care ai adunat-o cu sudorile tale cele multe.
Asupra ta, ca Ploaia pe Lână, pogorându-Se Mântuitorul, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat a secat apele
închinării la idoli şi a adăpat sufletele celor ce pururea te cinstesc pe tine.
Irmosul:
Proorocului Iona urmând, strig Ţie: scoate din stricăciune viaţa mea, Bunule şi mă mântuieşte, Mântuitorul lumii,
pe mine cel ce strig: Slavă Ţie.

Pe cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta, Preafericite Ştefan, păzeşte-i de toată răutatea şi ispita şarpelui, ca
unul care ai dobândit îndrăznire către Stăpânul tuturor. Pe Care, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 7-a. Irmos: De tinerii cei din Babilon...

Pe cărbunii petrecerii celei sihăstreşti jertfindu-te pe tine însuţi, bună mireasmă a lui Hristos te-ai arătat, părinte,
bine înmiresmând feţele credincioşilor şi lucrând minuni mai presus de cuget.
Cu razele dreptei credinţe strălucind, ai alungat întunericul eresurilor, înţelepte şi mulţi ani răbdând surghiu nurile,
mucenic, fără de sânge te-ai arătat. Pentru aceasta, cu credinţă te lăudăm pe tine.
Multă răbdare şi înfrânare dobândind şi credinţă şi dragoste adevărată, te-ai arătat pentru săraci părinte, pentru vă-
duve ocrotitor, împreună pătimitor şi smerit, mărirea şi lauda călugărilor, Sfinte Părinte Ştefan.
De privegherea ta cea de toată noaptea şi de stăruinţa rugăciunilor, de lacrimi şi de suspinuri şi de dragostea cea
adevărată către Ziditorul, s-a minunat ceata celor cu cuget rău, ale cărei înşelăciuni le-ai surpat, Sfinte Ştefan.
Cum hrăneşti cu lapte pe Fiul tău Cel fără de tată, Care hrăneşte toată suflarea, Maică Preacurată? Cum porţi în
mâini pe Cel Ce poartă toate? O, minunea ta, cea mai presus de gând! Pentru aceasta, pururea cântăm minunile tale.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel de Care se înfricoşează...

În chip preacuvios săvârşind cele preacuvioase, preafericite, te-ai alăturat de cei preacuvioşi şi de toţi cei aleşi, cu
care împreună te cinstim pe tine şi ne plecăm înaintea raclei moaştelor tale, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte
Ştefan.
Dobândind cuget curat,ai ajuns oglindă împodobită a Duhului, preaînţelepte, primind întru tine descoperirile Lui şi
cu dogmele învăţăturilor tale ai luminat pe oameni.
Preamărită minune se vede, săvârşită de tine preaînţelepţeşte, preafericite. Că, numai cu o privire a ta, femeia care
era întru neputinţă s-a vindecat şi a umblat drept.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, Domnul.
Pe Tatăl Cel fără de început, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Treimea Cea Nedespărţită, pe Atotţiitoarea Cea pururea
Înfiinţată, Firea Cea în Trei feţe, ca pe o Slavă şi ca pe o Împărăţie să O slăvim.
Pe Cel fără de trup, Care S-a Întrupat de bunăvoie dintru tine, Preacurată, roagă-L ca să omoare patimile trupului şi
sufletului meu, celui omorât de păcate şi să-l învieze.
Irmosul:
Pe Cel de Care se înfricoşează îngerii şi toate Oştile, ca pe Făcătorul şi Domnul, preoţi, lăudaţi-L, tineri, slăviţi-L,
popoare, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a.Irmos: Pe Norul cel Purtător de...

Urmând pe cărările celor ce au vieţuit cu bună cuviinţă şi în chip preacuvios pe pământ, blând şi fără de rău tate,
liniştit, smerit şi împreună pătimitor şi plin de dragoste Dumnezeiască, te-ai arătat, Sfinte Şte fan. Pentru aceasta, cu
credinţă te lăudăm pe tine.
Ca un mir cu dulce mireasmă, ca un crin preacinstit, ca un trandafir bine înflorit, izvorăşti din cinstita ta raclă, buna
mireasmă a tămăduirilor celor nenumărate, îndepărtând neputinţele cele rele ale celor ce cu fierbinte credinţă se
apropie de tine.
Ca pe un păstor Dumnezeiesc, ca pe un mare următor al Începătorului păstorilor, Hristos, pe tine te rugăm,
înţelepte, cu mijlocirile tale cele pururea cinstite, mântuieşte-ne pe noi, ca pe cei ce ne găsim acum ca nişte oi ale
turmei tale.
Pomenirea ta cea preasfântă strălucind, ca un soare mare, luminează cu adevărat făptura. Pe care cu dreapta
credinţă săvârşind-o, strigăm ţie, Sfinte Ştefan, acoperă-ne şi păzeşte-ne pe noi, luminând cugetele tuturor, prin
rugăciunile tale.
Ca un iubitor de păcate, întru nepurtare de grijă am vieţuit şi mă cutremur de judecata cea nefăţarnică, înaintea că-
reia, prin sfintele tale rugăciuni, păzeşte-mă pe mine neosândit, Mireasă a lui Dumnezeu, ca pu rurea să te fericesc
pe tine, ca pe o Ocrotitoare, Preacurată.
Irmosul:
Pe Norul cel Purtător de Lumină, întru care Stăpânul tuturor din cer, ca Ploaia pe Lână, S-a pogorât şi S-a Întrupat
pentru noi, făcându-Se Om Cel fără de început, să o mărim cu toţii, ca pe Maica Preacurată a Dumnezeului nostru.

Pomenirea ta, părinte, ca un soare luminos luminează inimile credincioşilor, alungând patimile şi scoţându-ne
dintru întuneric şi ne acoperă şi ne păzeşte de ispitele vieţii, pe cei care cu credinţă săvârşim sfântă pomenirea ta,
Preacuvioase Părinte Ştefan.

Chiverniseşte, Curată, ticălosul meu suflet şi te milostiveşte spre dânsul, care alunecă din pricina mulţimii
greşelilor în adâncul pierzării; şi în ceasul înfricoşătoarei morţi răpeşte-mă pe mine, Ceea ce eşti cu totul fără
prihană, de la demonii cei ce mă clevetesc şi din tot chinul.
Mântuitorule...
Maica cea Preacurată, văzându-Te pe Tine, Hristoase, mort pe Cruce întins, striga: Fiul meu Cel fără de început cu
Tatăl şi cu Duhul, ce este această orânduire nespusă a Ta, Îndurate, prin care ai mântuit zidirea cu Preacinstită mâna
Ta?
Condacul Sfântului Cuvios Ştefan, făcătorul de minuni
Glasul 4
Pe cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta, Preafericite Ştefan, păzeşte-i de toată răutatea şi ispita şarpelui, ca
unul care ai dobândit îndrăznire către Stăpânul tuturor. Pe Care, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Iona şi Varahisie şi către cei împreună cu dânşii
29 Martie
Troparul Sfinţilor Mucenici Iona şi Varahisie şi al celor împreună cu dânşii, glasul al 4-lea:
Cântarea 1. Irmos: Dreapta Ta cea purtătoare...

Cu Strălucirea Luminii Celei în Trei Sori fiind totdeauna luminaţi, fericiţilor, luminaţi-mă şi pe mine cu totul şi
risipiţi întunericul necunoştinţei, ca să laud prăznuirea voastră cea purtătoare de lumină.
Cu sfinţenie grăind cuvintele cele preasfinţite ale lui Dumnezeu, aţi înfruntat toată răutatea cea lipsită de sfinţenie a
prigonitorilor voştri şi pătimind ca unii plini de sfinţenie, aţi fost preamăriţi.
Împotriva legilor celor păgâneşti, pătimitorilor, aţi pus cu bărbăţie Legile dreptei credinţe, răbdând chinurile cele
cumplite ale celor fărădelege şi după Lege aţi fost încununaţi de Domnul, mucenicilor.
Proorocul Avacum luminat fiind de Duhul, Munte Umbros te-a văzut oarecând pe tine, Maică ce nu ştii de nuntă,
din care S-a arătat Dumnezeu Întrupat, Cel Ce a acoperit, cu adevărat, cerurile cu bunătatea.
Cântarea a 3-a. Irmos: Însuţi Cel Ce ştii...

Cu dragostea cea Dumnezeiască întărindu-vă, aţi supus prin schimnicie cugetul trupului, fericiţilor. Şi pătimind, aţi
biruit pe vrăjmaşul cel netrupesc prin dureri înmulţite şi aţi fost încununaţi, după Lege, sfinţilor mucenici.
Stih: Sfinte Mucenice Iona, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pătimind pentru Hristos, ai răbdat cu tărie lovirile trupului, preafericite, fiind bătut şi strivit şi întins, Sfinte Iona
întru tot fericite împreună vorbitorule cu îngerii.
Întărit fiind cu Putere Dumnezeiască şi înflăcărat de harul Atotfăcătorului Duh, întru tot fericite, cu bărbăţie ai
răbdat spânzurările, focul şi biciuirile, Mucenice Varahisie, lăudat fiind de toţi credincioşii.
Cel Ce Singur locuieşte în ceruri în pântecele tău S-a Sălăşluit, din nespus de multa Sa bunătate, Fecioară şi cu
Trup S-a văzut născându-Se din tine. Ci, roagă-L pe Dânsul, Preasfântă, să izbăvească pe robii tăi din toate
supărările.
Irmosul:
Însuţi Cel Ce ştii neputinţa firii omeneşti şi cu milostivire ai luat chip de Om, încinge-mă cu Putere de sus, ca să
strig Ţie: Sfântă este Biserica cea Însufleţită a Slavei Tale celei negrăite, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a. Irmos: Munte Umbrit cu darul...

Cu Dumnezeiască cuviinţă, într-un glas să lăudăm pe Sfinţii Mucenici Ilie, Siveit şi pe Aviv, pe Lazăr, pe Marin şi
pe Maruta, pe Narsin, pe Sava şi pe Zaniat, pe Varahisie şi pe Iona, care pentru Hristos Dumnezeu au pătimit.
În chip cuvios te cinstim pe tine Mucenice Iona; căci, după multe chinuri, fiind aruncat în apă îngheţată, ai răbdat
cu vitejie, încălzit adâncul acesteia cu harul lui Dumnezeu şi ai biruit iarna înşelăciunii.
Stih: Sfinte Mucenice Varahisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Putere Dumnezeiască, Preafericite Varahisie, suferind cu bărbăţie arsurile cele cu plumb, ţi-ai îndreptat privirea
către Hristos, primind odihnă mântuitoare. Pentru aceasta, te cinstim.
De înţelepciunea Duhului umplându-se mucenicii, în chip vădit au biruit pe toţi înţelepţii şi puternicii vrăjmaşilor
celor închinători la foc, propovăduind numele lui Dumnezeu. Pe care, credincioşilor, cu laudă să-i fericim.
Frumoşi v-aţi arătat, cu rănile cele Dumnezeieşti, măriţilor mucenici ai Lui Hristos. Pentru aceasta, vindecaţi
neîncetat rănile oamenilor şi patimile cele nevindecate şi tămăduiţi neputinţele şi bolile cu harul Duhului Sfânt.
Tu eşti, Fecioară, Muntele pe care l-a văzut Proorocul Daniel, din care Piatra Hristos s-a tăiat fără de mână
omenească, sfărâmând idolii şi nimicind semeţiile demonilor; pentru aceasta te mărim.
Cântarea a 5-a. Irmos: Cel Ce ai luminat...

Împreunându-te cu Lumina Cea Mare, ca o a doua lumină ai fost cunoscut, întunecând poruncile închinătorilor la
idoli, Dumnezeiescule Iona şi legat fiind cu frânghia, ai dezlegat toată înşelăciunea cu harul.
Greşelile noastre vindecându-le Hristos, de bună voie a fost spânzurat pe Lemnul Crucii din bunătate. Iar Sfântul
Varahisie, urmând lui Hristos, este spânzurat, împodobindu-se cu cinstita patimă.
Frângându-te, Mucenice Iona şi degetele tăindu-ţi-se, ai cântat veselindu-te, laudă lui Dumnezeu, Celui Ce te
întărea pe tine, prin credinţă, a călca cu trupul pe duşmanii cei fără de trup.
Minunându-se de Cel Ce în chip de negrăit S-a născut dintr-însa, Preacurata se înspăimânta şi strigând grăia: cum
Te ţin în braţe pe Tine, Fiule, Cel Ce ţii toate?
Cântarea a 6-a. Irmos: Înconjuratu-ne-a pe noi...

Când ai pătimit te-a întărit pe tine Hristos; căci, smulgându-ţi-se pielea de pe cap, preafericite Iona, ai suferit cu
bărbăţie, călcând în picioare capul cel viclean şi mintea cea înşelătoare a şarpelui.
Mintea ţi-a rămas netulburată, când limba ţi s-a tăiat, cuvioase; şi pământul s-a sfinţit cu sângele tău care s-a vărsat,
pentru dragostea Celui Ce Şi-a vărsat Dumnezeiescul Său Sânge pe Cruce.
Să lăudăm, credincioşilor, pe Sfinţii Mucenici Ilie şi pe Aviv, pe Narsin şi pe Marin, pe Lazăr, pe Seveit şi pe
Maruta, pe Zaniat, pe Sava şi pe Marele Varahisie şi pe Iona, pe bunii biruitori mucenici.
Arătatu-te-ai Palat al lui Dumnezeu, al Celui Ce împărăteşte peste toate, Stăpână; pe Care roagă-L să mă curăţească
acum pe mine, cel ce m-am făcut peşteră tâlharilor celor răi, şi să mă izbăvească, Preacurată.
Irmosul:
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel de dedesubt şi nu este cel ce să ne smulgă din el; socotitu-ne-am ca nişte oi spre
junghiere: mântuieşte poporul Tău, Dumnezeul nostru. Că Tu eşti Tăria şi Îndreptarea celor neputincioşi.

Luminaţi fiind de Harul Cel Adevărat, cu dreaptă credinţă îndreptaţi, în chip luminat, marginile pământului, sfinţiţi-
lor şi măriţilor mucenici. Pentru aceasta, cu credinţă, vă fericim pe voi.
Cântarea a 7-a. Irmos: Pe tine, Născătoare...

Căutând, înţelepte, numai la Domnul, Cel Ce poate să mântuiască, nu te-ai ars când te-ai unit cu arsurile smoalei,
căci ai primit, ca şi cei trei tineri, roua harului celui Dumnezeiesc. Pentru aceasta, te lăudăm.
Întărindu-te cu Puterea lui Dumnezeu, ai suferit chinuri amarnice, Sfinte Mucenice Iona; şi tăiat fiind cu fierăstrăul,
te bucurai, ca şi Isaia odinioară, primind sfârşit fericit şi strigând: Lăudat este Dumnezeul părinţilor şi Preaslăvit.
Biserica lui Dumnezeu cântă vredniciile tale, mucenice, mărind îndelungatele tale pătimiri pe care le-ai răbdat şi
moartea cea cinstită şi se pleacă înaintea raclei moaştelor tale, din care ne izvorăsc acum vindecări sufleteşti.
Cu bărbăţie călcând în picioare asupririle cele spinoase ale celui viclean, Mucenice Varahisie, ai răbdat să fii târât
şi împuns cu săgeţile cele ascuţite, cântând: Lăudat este Dumnezeul părinţilor şi Preaslăvit.
Îndepărtează tu, Preacurată, cu rugăciunile tale cele neadormite şi cinstite către Dumnezeu, trândăvia care este în
mine, Stăpână şi adormirea cea cumplită şi mă miluieşte pe mine, cel ce cânt: Lăudat este Dumnezeul părinţilor şi
Preaslăvit.
Cântarea a 8-a. Irmos: În cuptor, tinerii lui Israel...

Vrăjmaşul cel cu cuget viclean năvălind asupra ta cu porniri neoprite, înţeapă cu trestii coastele tale, prea fericite,
legându-te şi împilându-te, zgâriind şi tăind carnea ta şi mucenic arătându-te al Împăratului tuturor, Hristos, întru
toţi vecii.
Cu legăturile tale dezlegi legăturile cele rele ale închinării la idoli; iar întinzânduţi-se şi zdrobinduţi-se oasele
trupului, Mucenice Varahisie, ai zdrobit toată înşelăciunea şi ai făcut-o întocmai ca praful, cântând: Te slăvesc,
Hristoase, întru toţi vecii.
Minunându-se de împotrivirea ta cea plină de răbdare, chinuitorul cel nebun te-a ars pe tine cu băuturi arzătoare,
Sfinte Mucenice Varahisie, care cântai cu căldură: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii!
Jertfe desăvârşite lui Dumnezeu şi junghieri cu bună mireasmă şi prinoase întregi v-aţi adus laolaltă, mucenicilor,
strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Firea omenească, cea zdrobită prin călcarea poruncii celei de demult, iarăşi ai zidit-o mai presus de fire şi ai îndum-
nezeit-o, Preacurată; pentru aceea, cântă Fiului tău: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi
vecii!
Irmosul:
În cuptor, tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, de podoaba dreptei credinţe mai mult decât aurul au strălucit, grăind:
Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a. Irmos: Chipul naşterii tale...

Iată, praznicul cel plin de lumină al mucenicilor celor luminoşi a strălucit astăzi, risipind norii cei răi ai păcatului şi
luminând cu Dumnezeiescul Duh cugetele credincioşilor. Pe acesta cu osârdie să-l prăznuim.
Întocmai ca două stele luminoase răsărind, luminaţi cu strălucirile luptelor voastre toată lumea, Sfinţilor Mucenici
Iona şi Înţelepte Varahisie; pentru aceasta şi pe mine, cel ce mă găsesc întru întunericul păcatului, luminaţi-mă!
Stâlpi ai Bisericii v-aţi arătat, sprijinind-o pe aceasta neclătinată, Sfinte Aviv împreună cu Sfinţii Narsin, cu Marin
şi cu Ilie, cu Iona, Seveit şi Lazăr şi cu Zaniat şi Sava, cu Maruta şi Varahisie.
Acum, împreună cu îngerii, stând înaintea Scaunului Slavei întotdeauna, sfinţilor şi primind Strălucirea Luminii
Celei în Trei Sori, ca nişte raze, voi luminaţi pe toţi care cu credinţă cinstesc prăznuirea voastră cea purtătoare de
lumină.
Milostiveşte-te spre poporul Tău şi spre moştenirea Ta aceasta pe care ai dobândit-o, Doamne, înduplecându-Te
prin rugăciunile cele pentru noi ale Dumnezeieştii Fecioare, Celei ce Te-a născut; ca să Te slăvim pe Tine ca pe un
Stăpân Preaîndurat.
Irmosul:
Chipul naşterii tale celei Curate l-a arătat rugul cel ce ardea fără să se mistuie. Şi acum, te rugăm să stingi cuptorul
ispitelor, cel sălbăticit asupra noastră, ca să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, neîncetat.

Plini de răbdare aţi suferit chinurile muceniceşti şi v-aţi mutat la viaţa cea fără de durere, cu adevărat. Iar acum, cu
rugăciunile voastre, uşuraţi toată durerea celor ce se apropie cu credinţă de racla voastră, cei ce sunteţi mari cu
numele; pe care, sărutând-o cu dragoste, vă fericim.

Ceea ce ai zămislit fără de ardere Focul Dumnezeirii şi ai născut fără de sămânţă pe Domnul, Izvorul vieţii, Născă -
toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Plină de har, izbăveşte pe cei ce te măresc pe tine.
Mântuitorule...
Cei ce am dobândit ocrotirea ta, Preacurată şi care am fost izbăviţi din nevoi cu rugăciu nile tale, cu Crucea Fiului
tău întru totul fiind păziţi, după datorie cu toţi pe tine cu dreaptă credinţă te mărim.
Condacul Sfinţilor Mucenici Iona şi Varahisie şi al celor împreună cu dânşii

Glasul 4
Luminaţi fiind de Harul Cel Adevărat, cu dreaptă credinţă îndreptaţi, în chip luminat, marginile pământului, sfinţiţi-
Canon de rugăciune către Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Marcu, Episcopul Aretuselor, Chiril, diaconul
şi către cei împreună cu dânşii
29 Martie
Troparul Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici Marcu, Episcopul Aretuselor, Chiril, diaconul şi al celor împreună cu
dânşii, glasul al 4-lea:
Cântarea 1, glasul 1.
Irmosul:
Lui Dumnezeu, Celui Ce a ajutat în Egipt lui Moise şi printr-însul pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, cântare de
biruinţă să-I cântăm, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Pe luminătorul cel strălucitor al Bisericii lui Hristos să-l lăudăm, credincioşilor, ca pe cel ce cu lumina credinţei a
luminat pe neamurile care slăvesc pe Făcătorul tuturor.
În grădina credinţei lui Hristos crescut fiind şi sporind duhovniceşte, ierarhe, către Dânsul ai alergat plin de stră-
lucire, fericite, prin înălţimea pătimirii.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Marcu, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Propovăduitor şi învăţător Tainic al lui Hristos şi slujitor curat fiind, sufletul ţi-ai pus pen tru El şi ai adus Lui ca
jertfe pe cei ce au pătimit împreună cu tine, Sfinte Părinte Marcu.
Neamul oamenilor, dobândind izbăvire din stricăciune şi moştenind prin tine cinstea nestricăciunii şi a vieţii celei
nemuritoare te măreşte, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har Dăruită.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Întărire fii mie, Cel Ce ai întemeiat pământul pe ape, că nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Cu focul cuvintelor tale ai uscat pâraiele cele tulburi ale înşelăciunii şi ai izvorât apele cunoştinţei lui Hristos,
Părinte Marcu.
Tabăra vrăjmaşului ai risipit-o, Sfinte Părinte Marcu, cu chemarea lui Hristos şi prin cuvintele tale ai adunat pe
neamuri către dragostea Lui.
Adunarea mucenicilor, având ca Îndrumător pe Hristos Mântuitorul, a biruit războiul cel neîmpăcat al înşelăciunii.
Întru necazuri având, Fecioară, ca Acoperământ mijlocirea ta, noi, cei ce te cinstim pe tine, din primejdii suntem
izbăviţi.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Înţeles-am, Atotputernice, iconomia Ta şi cu frică Te-am preaslăvit, Mântuitorule.
Uscat-ai pâraiele cele tulburi ale înşelăciunii şi ai luptat împotriva minciunii, fericite.
Cufundat-ai în noianul înţelepciunii tale, Sfinţite Mucenice Marcu, prostia închinătorilor la idolii cei elineşti.
Cu tărie ai înarmat ceata împreună luptătorilor cu tine, ierarhe al Domnului, cu învăţăturile.
Ca Una care eşti Apărătoarea noastră, a celor ce te lăudăm pe tine, Preacurată, doboară semeţia vrăjmaşilor noştri.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
De noapte mânecând, Te lăudăm pe Tine, Hristoase Dumnezeule, Cel Ce ai sărăcit pentru noi şi Crucea şi moartea
ai răbdat în Trupul Tău.
Împotriva mâniei celor potrivnici, ca un următor al lui Hristos, ai pus îndelungă răbdarea, cuvioase; prin care ai
umilit semeţiile lor şi ai biruit.
Cu desele lovituri ale săgeţilor fiind rănit, cuvioase, ai rănit pe cei ce te săgetau iar tu te-ai păstrat neatins, cu harul
cel Dumnezeiesc.
Ca nişte apărători tari ai dreptei credinţe şi neînvinşi, înţelepţilor, cu vitejie v-aţi împotrivit celor ce nu se plecau şi
luptau împotriva adevărului.
Firea omenească cea întinată de patimi luând-o asupră-şi din tine, Preacurată, Ziditorul, a spălat-o, a înnoit-o şi cu
harul cel Dumnezeiesc a îndumnezeit-o.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Pe proorocul l-ai izbăvit din chit, Iubitorule de oameni; Te rog, scoate-mă şi pe mine din adâncul greşelilor.
Înşelăciunea închinării la idoli ai vădit-o, pururea fericite şi cu lumina cunoştinţei de Dum nezeu ai luminat pe
oameni.
Templele idolilor le-ai nimicit, fericite, iar pe oamenii cei ce se clătinau i-ai întărit întru Hristos.
Pe cei cu tine împreună pătimitori i-ai înarmat şi pe vrăjmaşi ai biruit, Sfinte Sfinţite Părinte Marcu, împreună cu
Sfântul Sfinţit Chiril, diaconul şi aţi luat semnele biruinţei.
Prin naşterea ta cea de negrăit şi Dumnezeiască, Fecioară, pământenii ne-am înălţat, iar vrăjmaşul a fost umilit,
Preacurată.

Luminaţi fiind de harul cel adevărat, cu dreaptă credinţă îndreptaţi, în chip luminat, marginile pământului, sfinţiţi-
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Cel Ce Te-ai arătat în rug prin foc legiuitorului Moise şi naşterea Fecioarei într-însul mai înainte ai închipuit-o,
Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri!
Pâraiele sângelui pătimirii tale, Sfinte Părinte Marcu, au înecat pe susţinătorii înşelăciunii şi au izvorât vindecare
Dumnezeiască tuturor celor ce laudă pe Hristos în veci.
Pornirile cele pline de meşteşugire ale vrăjmaşului asupra ta au slăbit până la sfârşit, nebiruite Părinte Marcu, căci
tu ai primit de la Dumnezeu putere nebiruită.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Chiril, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Jertfă cuvântătoare te-ai adus pe tine cu sfinţenie Domnului, fiind junghiat cu sabia muceniciei şi te-ai arătat, prin
foc, ardere de tot a Dumnezeieştii Desăvârşiri, Părinte Chiril.
Îmbracă-ne cu putere şi cu tărie, cu rugăciunile tale, Fecioară, împotriva patimilor şi a pornirilor vrăjmaşilor celor
înţelegători, pe noi, cei ce te lăudăm pe tine, Stăpână, ca pe Născătoarea de Dumnezeu.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Cântarea celor fără de trup aducem Ţie, ca şi tinerii în cuptor şi cântând, grăim: Binecuvântaţi, toate lucrurile
Cu cuvintele ai împodobit Biserica şi cu sângele ce ţi-a curs ai înfrumuseţat-o în chip luminat, ierarhe, care laudă
pe Hristos, Cel Ce ţi-a dat tărie.
Având ochii sufletului tău neadormiţi, păzeşti nevătămată turma lui Hristos, care neîncetat cu cântări de laudă te
măreşte pe tine.
Miruri cu miresmele bine mirositoare pătimitorii au adus sângele lor, care a curs Stăpânului, zicând: Binecuvântaţi,
toate lucrurile, pe Domnul!
Avându-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Ocrotitoare Preabună a bunătăţii, prin tine dobândim ajutor de la
Dătătorul de bine, Dumnezeu.
Cântarea a 9-a.
Irmosul:
Pe tine, Uşa cea văzută de Proorocul Iezechiel, prin care nimeni nu a trecut, fără numai Singurul Dumnezeu,
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, cu cântări te cinstim.
Aducând Domnului slujbe cuvântătoare şi jertfe fără de sânge, cu inimă preacurată pe tine însuţi te-ai adus jertfă
curată, prin pătimire, părinte.
Cu sabia cea înţelegătoare a cuvintelor tale, tăind capetele cele cu multe chipuri ale minciunii, ai preamărit
adevărul, propovăduindu-l tuturor oamenilor, Părinte Marcu.
Tu, cu rugăciunile pătimitorilor Tăi şi cu mijlocirile slujitorilor Tăi de Taină, Sfinţii Sfinţiţii Marcu şi Chiril şi ale
celor împreună cu ei pătimitori, învredniceşte-ne şi pe noi, Făcătorule de bine, harurilor celor Dumnezeieşti.
De milostivirile Sale şi de iubirea de oameni cea de negrăit înduplecându-Se Ziditorul, S-a născut din tine,
Preacurată; şi pe oamenii cei stricaţi iarăşi i-a zidit şi i-a înnoit.
SEDELNA, glasul 1.
Cu lauda pătimirii şi cu vrednicia cununilor măriţii pătimitori s-au îmbrăcat întru Tine, Doamne. Căci, prin
răbdarea chinurilor, au biruit pe cei nelegiuiţi şi cu Putere Dumnezeiască, au primit din cer biruinţa. Cu rugăciunile
lor, dăruieşte-ne nouă, Dumnezeule, mare mila Ta.

Ceea ce ai zămislit fără de ardere Focul Dumnezeirii şi ai născut fără de sămânţă pe Domnul, Izvorul vieţii, Născă -
toare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Plină de har, izbăveşte pe cei ce te măresc pe tine.
Mântuitorule...
Cei ce am dobândit ocrotirea ta, Preacurată şi care am fost izbăviţi din nevoi cu rugăciu nile tale, cu Crucea Fiului
tău întru totul fiind păziţi, după datorie cu toţi pe tine cu dreaptă credinţă te mărim.
Condacul Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici Marcu, Episcopul Aretuselor, Chiril, diaconul şi al celor împreună cu
dânşii Glasul 4
Luminaţi fiind de harul cel adevărat, cu dreaptă credinţă îndreptaţi, în chip luminat, marginile pământului, sfinţiţi-
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Scărarul

30 Martie
Troparul Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, glasul al 8-lea:
însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos
Troparul Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan.
Cântarea 1, glasul 1.
Irmosul:
Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Celui Ce a făcut semne minunate, cu braţ înalt, şi a mântuit pe
Israel, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dispreţuind cele din lumea de jos, ai dobândit cele de sus, Înţelepte Părinte Ioan. Pentru aceasta, ne înveţi pe noi că
fuga de lume este plăcută lui Dumnezeu.
Cu strădania ta ai pus capăt foamei tinerei şi pe stăpânul patimilor l-ai legat cu lanţurile nevoinţelor tale, fericite şi
cu darul nepătimirii ai fost încununat de Hristos Dumnezeu.
Cuget întocmai cu îngerii ai dobândit, cugetătorule de Dumnezeu, smulgându-te pe tine din lumea cea pământească
şi stricăcioasă, preafericite. Pentru aceasta, petreci în Locaşurile Nematerialnice.
Cuvânt îndelungat scriind ucenicilor tăi, Fericite Ioan Preaînţelepte, cu învăţăturile tale îi ridici din viaţa cea
pământească la viaţa cea fericită.
Cu gură dreptcredincioasă şi cu învăţături Dumnezeieşti, Biserica propovăduieşte naşterea ta, Fecioară, Mireasă
Dumnezeiască şi se închină semnelor Trupului Fiului tău.
Cântarea a 3-a. Irmos: Piatra pe care nu au socotit-o...

Îndepărtând din adâncul sufletului tău toată răutatea mâniei, ai aflat netulburarea ca pe o plăcută tămâie. Pentru
aceasta, minunate, cere pentru noi de la Mântuitorul dezlegare de păcate.
Cu focul dragostei lui Hristos arzând gândul cel aducător aminte de rău, fericite, ai stră lucit în chip credincios, cu
razele iubirii frăţeşti şi ai arătat tuturor cale uşoară către mântuire, gândul cel neaducător aminte de rău.
Primit-ai din cer harul pustniciei celei lucrătoare, fericite. Pentru aceasta, astupi gurile celor clevetitori cu
învăţăturile tale cele înţelepte, prin care ne povăţuim spre cărarea virtuţilor; pe care să ne învrednicim a o dobândi.
Proorocul cel de demult a grăit despre tine că vei naşte în feciorie, pe Cel fără de ani sub ani şi mai presus de minte
şi de cuvânt pe Unul din Treime, pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care, Preacurată, fă-L Milostiv nouă, celor ce te
lăudăm pe tine.
Irmosul:
Piatra pe care nu au socotit-o ziditorii, aceasta s-a aşezat în capul unghiului. Aceasta este piatra pe care Hristos a
întărit Biserica Sa, pe care a răscumpărat-o din păgâni.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Cu duhul văzând de mai înainte Întruparea Cuvântului, Proorocul Avacum a propovăduit, strigând: când se vor
apropia anii Te vei cunoaşte; când va veni vremea Te vei arăta. Slavă Puterii Tale, Doamne.
Înfrânând cu postul pornirile limbii, ţi-ai petrecut în linişte viaţa ta, înţelepte. Şi ca pe o mireasmă a focului gustând
harul Celui Preaînalt, ai fugit de multă vorbire ca de o negură a păcatului, slujind fără de prihană lui Dumnezeu.
Din destul îndulcindu-ţi sufletul cu adevărul, ai fugit de împărtăşirea cea amară a minciunii. Pentru aceasta, prin
nevoinţă Dumnezeiască robind vicleşugurile demonilor, te-ai arătat, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte Părinte Ioan,
povăţuitor fără de greşeală al călugărilor.
Strâmtorându-te cu putere, prin stăruinţa nevoinţei, ai pus capăt trândăviei lenevirii, înţelepte. Şi cu suliţa osârdiei,
omorând puterea mâhnirii, te rogi lui Dumnezeu să ne dăruiască nouă tuturor, curăţire.
Fericit este neamul care s-a învrednicit să cinstească cu credinţă naşterea ta, Prealăudată Curată, arătând prin
dreapta credinţă, prin învăţături şi prin fapte Întruparea Fiului tău.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Noaptea şi negura păcatului m-au cuprins pe mine, Mântuitorule. Pentru aceasta, ca un Milostiv, fă să-mi răsară
mie, Doamne, dimineaţa pocăinţei, mai înainte de a mă ajunge sfârşitul cel nearătat al vieţii mele, Hristoase
Dumnezeule.
Prin desfătarea înfrânării îmbogăţindu-ţi mintea, nu ai plecat buzele tale către mâncările plăcerii. Pentru aceasta, ai
sugrumat patimile prin flămânzire şi pe demoni i-ai ruşinat. Căci cel ce îşi struneşte gâtlejul, omoară poftele.
Arătatu-te-ai iubitor de curăţie şi urâtor de dezmierdare şi cu lumina mărturisirii celei credincioase ai fugit de
întunecimea patimilor. Căci cel ce voieşte să-şi curăţească trupul şi gândul se arată cu căldură biruitor asupra celor
ascunse ale întunericului.
Cu mintea, cu sufletul şi cu trupul slujind Preasfintei Treimi, ai îndepărtat, cu adevărat, închinăciunea idolilor,
iubitorule de sărăcie, cu milostivirea şi cu lipsa celor trebuitoare şi te-ai făcut cu adevărat iubitor de Dumnezeu mai
mult decât iubitor de arginţi.
Lepădând pe pământ povara cea materialnică, cu dreaptă credinţă ai zburat, cu aripile sărăciei tale, la cele
nematerialnice. Pentru aceasta, stând cu credinţă în chip nematerialnic înaintea lui Hristos, împreună cu îngerii,
Sfinte Preacuvioase Părinte Ioan, cere curăţire pentru sufletele noastre.
Cei ce nu voiau să se închine Icoanei tale şi a Fiului tău s-au arătat nouă preavrăjmaşi şi blestemaţi. Căci nu se
plecau învăţăturilor celor Dumnezeieşti ale părinţilor celor de mai înainte.
Cântarea a 6-a. Irmos: Pe Proorocul Iona l-ai mântuit...

Cu puterea cumpătării celei curate şi cu strădaniile rugăciunii ai alungat cu tărie din sufletul tău nesimţirea cea de
pe urma patimilor şi te-ai arătat cu totul înfrânat, părinte.
Cu rugăciunea cea plină de priveghere ai supus bărbăteşte pe vrăjmaşul cel iubitor de somn şi te-ai arătat păstor
treaz al turmei lui Hristos şi luminător al învăţătorilor, de Dumnezeu insuflate.
Cu dreapta credinţă curăţindu-ţi ochiul minţii şi fără de dormitare slujind pururea lui Hristos, ai văzut de mai
înainte Frumuseţile Cele Dumnezeieşti ale Desfătării Celei Fericite.
Nelegiuiţii văzând cetele dreptcredincioşilor sărutând cu evlavie Preasfântă Icoana ta, Fecioară, se afundă acum în
valul cel amarnic al necredinţei, Preacurată.
Irmosul:
Pe Proorocul Iona l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni. Te rog, scoate-mă şi pe mine din adâncul păcatelor.

Ca pe un Luceafăr ce îşi îndreaptă lumina fără de greşeală până la marginile lumii, te-a pus pe tine Domnul, spre
pildă de înfrânare, Îndreptătorule Ioan, părintele nostru.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De tinerii Tăi, cei din cuptor, nu s-a atins nici nu i-a supărat pe ei focul. Şi atunci cei trei, ca şi cu o singură gură
cântau şi binecuvântând, grăiau: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Ca unul care ai nimicit, cu sabia bărbăţiei, şovăielile curajului copilăresc, te-ai arătat, cu adevărat, tare şi
înfricoşător tuturor duhurilor celor preanecurate, prealăudate. Binecuvântat este Dumnezeu, Cel Ce te-a arătat pe
tine minunat.
Dumnezeieşte ascultând de Legea lui Hristos, ai călcat în picioare mărirea cea cu nume deşert, aducând ostenelile
nevoinţei tale hotărâte numai lui Dumnezeu, în ascuns, Care răsplăteşte din destul, la arătare.
Ridicând război împotriva taberelor celor nevăzute ale patimilor, te-ai arătat biruitor, ca unul ce ai fost umilit la
cuget şi la inimă; căci cu acestea ai rănit pe vrăjmaşul cel mândru şi plin de îngâmfare.
Cinstind Unirea Săvârşită prin Întruparea Ta, Hristoase, mă închin, cu Dumnezeiască cuviinţă Chipului ei. Că
Dumnezeu fiind mai înainte de veci, Însuţi Te-ai făcut Om din Fecioară, fără de sămânţă, în tru amândouă fiind
Desăvârşit.
Cântarea a 8-a. Irmos: De Care se înfricoşează îngerii...

Cu purtările tale nevinovate împuţinând cu curăţie purtarea cea vicleană, ai fugit de ea ca de ceva netrebnic şi te-ai
sălăşluit, cu adevărat, în locul celor blânzi, ca unul care cu blândeţe ai vieţuit, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte
Ioan.
Ca pe o maică şi păzitoare a tuturor virtuţilor ne-ai arătat nouă, în scris, smerenia. Căci, ca un ziditor înţelept ce ai
fost, ai pus-o pe aceasta ca temelie a Dumnezeieştii ridicări.
Cu adevărat te-ai făcut părtaş de harul Duhului şi ai umplut pe toţi de Dumnezeiască Luminare; şi ne-ai învăţat pe
noi cu fapta şi ne-ai arătat în cuvinte chibzuinţa cea cu adevărat bine socotită.
Nu descriu Dumnezeirea, nu vă înşelaţi orbilor! Căci Ea este Nealcătuită, Nevăzută şi Neînchipuită. Ci, înfăţişând
Chipul Trupului, mă închin şi cu credinţă măresc pe Fecioara, Care L-a născut.
Irmosul:
De Care se înfricoşează îngerii şi toate Oştirile ca de Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L, preoţi, preaslăviţi-L, tineri,
binecuvântaţi-L, popoare, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Izvorul cel Primitor...

Cu mintea cea nematerialnică zburând către cele nematerialnice, ai înţeles adâncul Privirilor Celor Dumnezeieşti; şi
dobândind harul Sfântului Duh, prin rugăciune îndelungată te-ai învrednicit a vedea de mai înainte cele viitoare.
Cu flacăra rugăciunii mistuindu-ţi cugetul cel materialnic, preacuvioase, foc te-ai arătat cu totul, Preaînţelepte Ioan,
cugetătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta, ridicându-te cu evlavie la Privirile Cel Dumneze ieşti, te-ai schimbat în
bună schimbare.
Omorând patimile cu nevoinţa ta, părinte, te-ai suit la desăvârşirea nepătimirii, cuvioase. Pentru aceasta roagă-te lui
Dumnezeu pentru pacea a toată lumea şi pentru mântuirea noastră, a celor ce te cinstim pe tine.
Luând tărie întru credinţă, părintele nostru şi într-aripat de dragoste fiind, ai alergat către scara virtuţilor cu tărie şi
te-ai ridicat întru dragostea lui Hristos. Căci întru Aceasta este împlinirea tuturor celor dorite.
Preaslăvită naşterea ta, Curată şi pe pereţi închipuită, o sărutăm; dar nu ne închinăm lucrului, ci chipul îl cinstim şi
mărturisind adevărul întru amândouă ne umplem de dreapta credinţă, după cuviinţă.
Irmosul:
Izvorul cel Primitor de Viaţă şi pururea Curgător, Sfeşnicul darului, cel de Lumină Purtător, Cortul cel Preacurat,
Biserica cea Însufleţită, care este mai Desfătată decât cerurile şi decât pământul, pe Născătoarea de Dumnezeu
credincioşii o mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Făcând din virtuţi trepte de înălţare către cer cu adevărat, te-ai întors cu evlavie către adâncul cel nesfârşit al Privirii
Celei Dumnezeieşti şi nimicind toate cursele demonilor, acoperi pe oameni nevătămaţi de ele. O, Preacuvioase
Părinte Ioan, cel ce eşti scară a virtuţilor, roagă-te să fim mântuiţi noi toţi!
SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...
Nu vom tăcea niciodată, noi, nevrednicii, a vesti puterile tale, Născătoare de Dumnezeu! Că, de n-ai fi stat tu,
rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi de atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom
depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai
Înălţat...
Pe Cel Născut din Tatăl Cel fără de început, Ceea ce Te-a născut mai pe urmă trupeşte, pe Tine, Hristoase,
văzându-Te spânzurat pe Lemnul Crucii, striga: vai mie, Preaiubite Iisuse! Cum Cel Ce este Slăvit ca Dumnezeu de
Îngeri, este Răstignit, de bunăvoie, acum de oamenii cei nelegiuiţi, Fiul meu? Te laud pe Tine, Îndelung
Răbdătorule.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ipatie, Episcopul Gangrei

31 Martie
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Ipatie, Episcopul Gangrei, glasul al 4-lea:

Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Irmosul:
Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului
nostru să-I cântăm!
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Din pruncie fiind luminat cu Lumina Preasfintei Treimi, cugetătorule de Dumnezeu ierarhe, te-ai hrănit cu laptele
cel de viaţă al credinţei, strălucind prin virtuţi.
Cu înţelegerea şi cu harul fiind împodobit, prin postiri şi osteneli ai înfrânat poftele trupului, cugetătorule de Dum-
nezeu preafericite şi ţi-ai împodobit sufletul cu virtuţi.
Ca un soare strălucind, cu viaţa ta cea luminată, ai luminat toată Biserica lui Hristos, părinte, cu razele minunilor
tale, ierarhe.
Iată, proorociile proorocilor au luat, cu adevărat, sfârşit întru tine. Că, zămislind fără de sămânţă pe Cuvântul, L-ai
născut Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Adăpându-te din Scripturi, te-ai făcut lemn al vieţii, preaînţelepte, la roadele căruia nu aleargă vrăjmaşul Evei.
Cu rugăciunile tale cele de Dumnezeu înduplecătoare, oprind cântările cele nelegiuite, ai îngrădit gurile, precum
zice Proorocul.
Pe femeile cele neruşinate le-ai zdrobit înţelepţeşte, împreună cu izvorul, aducând în chip minunat înţelepţire celor
nerecunoscători.
Casă a Sfântului Duh şi chip al rugăciunii te-ai făcut, lauda ierarhilor şi slava mucenicilor, Sfinte Ipatie.
Neslujind legilor firii de Maică, ai născut pe Mântuitorul. Căci legile firii se înnoiesc întru tine.
Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Luminarea celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul
meu.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Strălucirea Duhului sălăşluindu-se din belşug întru tine, părinte, te-a arătat stâlp purtător de lumină, luminând
lumea cu învăţături Dumnezeieşti.
Cu liniştea cuvintelor tale, ai potolit iarna cea idolească şi cu biruinţele smereniei ai veştejit semeţia păgânătăţii.
Arătatu-te-ai, Sfinte Părinte Ipatie, oglindă neîntinată a Preasfintei Treimi, căci ai iubit a vedea, în chip curat,
cunoştinţa Dumnezeului nostru.
Cât de Uimitoare şi de Preaslăvită este Taina naşterii tale! Căci ai născut mai presus de fire pe Ziditorul,
Preacurată.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine
ticălosul? Ci, mă întoarce, Te rog şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.
Având dorirea spre apa Dumnezeieştii suiri, părinte şi poftind după Frumuseţea Cea Nematerialnică a Raiului, te
odihneai în locuri pline de flori, care mărturiseau prin închipuire Locaşurile cele de acolo.
Nevoindu-te cu Privirile Cele Nematerialnice şi cu faptele, tu ai părăsit grijile cele materialnice ale sufletului ca pe
o povară şi dănţuind în pustiuri ca şi într-o grădină, ai dobândit din destul harul Duhului Sfânt.
Sporindu-ţi turma, părinte, cu verdeaţa Dumnezeieştilor tale învăţături, ai întemeiat Biserici cinstite întocmai ca
nişte staule, întru care, aducând oile cele cuvântătoare, preafericite, le-ai izbăvit de fiarele lui Arie.
Singură ai născut, Fecioară şi Singură te-ai arătat fără ispită bărbătească, Preacurată. Căci, primind în pântecele tău
pe Cuvântul Cel fără început al Tatălui, L-ai hrănit cu lapte, Fecioară, Minune Înfricoşătoare! Că ai rămas Fecioară
şi ai înnoit hotarele firii.
Cântarea a 6-a. Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

Râul aprinzând pâraie înflăcărate de lumină, Sfinţite Mucenice Ipatie, îţi arătau ţie, celui ce treceai în noapte, calea,
închipuind tuturor strălucirea sufletului tău.
Dătătorul de viaţă, Hristos Dumnezeu, lucrând minuni prin tine, a arătat apa comoară de vindecări, făcând prin
rugăciunile tale, Sfinte Ipatie, amărăciunea ei dulceaţă de minuni.
Lucrător de minuni mai presus de fire te-ai arătat, Sfinte Ipatie; căci, primind de la Dumnezeu harul vindecărilor, ai
fost ca un izvor dăruind tuturor din destul ape Dumnezeieşti de mântuire.
Prin rugăciunile tale, Curată, smulge-mă pe mine din primejdii şi din nevoi şi te rog miluieşte-mă. Că tu eşti Zid
Nesfărâmat, Liman, Acoperământ şi Întărire Nerobită.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă dintru adâncul răutăţilor. Căci către
Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC, glasul 1.
Cu curăţirea cea sufletească Dumnezeieşte într-armându-te şi rugăciunea cea neîncetată având-o ca pe o suliţă în
mâini, cu tărie ai biruit cetele demonilor, Sfinte Sfinţite Părinte Ipatie; roagă neîncetat pe Hristos Dumnezeu, pentru
sufletele noastre.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o în
picioare, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Însuţi lucrător de negrăite minuni făcându-te de către Hristos, lumea ai luminat cu fapta şi cu cuvântul, ierarhe şi ai
învăţat-o a striga cu evlavie: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cel înecat întru adâncul necredinţei, punând lanţuri de deznădăjduire celor căzuţi în patimile necinstei, a stins
pocăinţa; pe care tu ierarhe, strălucind-o credincioşilor, ai ars pe Novat.
Pe Maica Cuvântului, pe Curata Născătoare de Dumnezeu şi Ocrotitoarea noastră, prin care călcăm în picioare
supărările vrăjmaşilor, o lăudăm şi grăim: Binecuvântată eşti, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu în Trup.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Cerurilor...

Jertfele cele fără de sânge, cu curăţie le-ai adus Preasfintei Treimi, preafericite şi te-ai făcut junghiere Domnului,
prin mucenicie.
Îmbrăcămintea ta cea sfinţită înroşind-o în propriul tău sânge, cu râvnă, ai primit îndoită cunună, de Dumnezeu
purtătorule sfinţite mucenice.
Ca un mucenic al lui Hristos, asemănându-te milostivirii Lui, murind, te rugai pentru ucigaşii tăi, ca ei să
dobândească mântuire.
Zămislit-ai mai presus de cuvânt pe Cuvântul în pântece şi născându-L, iarăşi eşti Fecioară. Căci toate ale tale sunt
mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
Pe Împăratul Cerurilor, pe Care Îl laudă Oştile Îngerilor, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-au de aceasta cerurile...

Prin virtuţile tale închipuind pe Moise, l-ai întrecut pe el cu minunea, lovind cu îndrăzneală pe balaur cu toiagul
tău, l-ai tras ca într-o undiţă din cămările cele împărăteşti, mistuindu-l cu foc ca pe un organ al răutăţii, întărindu-te
cu dreapta credinţă, Părinte Ipatie.
Pentru Hristos fiind acoperit cu pietre de ticăloşii ucigaşi, Sfinte Sfinţite Mucenice Ipatie, ai înecat în râurile sân -
gelui tău învăţăturile cele potrivnice lui Dumnezeu ale păgânului Novat, propovăduind celor greşiţi că vor dobândi
iertarea datoriilor prin pocăinţă, părinte înţelepte.
Stând înaintea Făcătorului şi Stăpânului tuturor, Sfinte Sfinţite Ierarhe şi Mucenice Ipatie, nu înceta a te ruga pentru
noi, ca să ne izbăvească din ispite şi din necazuri, pe cei ce cu dragoste curată săvârşim sfântă pomenirea ta şi cu
cântări Dumnezeieşti te lăudăm pe tine, prealăudate.
Înfumurarea şi îndrăzneala celor potrivnici şi sfaturile celor rău credincioşi, Ziditorule, nimiceşte-le, Cel Ce Te-ai
născut din Fecioara. Iar adunarea credincioşilor o întăreşte neclintită, ca un Dumnezeu, înălţându-i fruntea şi cu
credinţa întărind-o, ca toţi să Te slăvim pe Tine.
Irmosul:
Spăimântatu-s-au de aceasta cerurile şi marginile pământului s-au minunat; că Dumnezeu S-a arătat oamenilor
Trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu,
începătoriile Cetelor Îngereşti şi omeneşti te mărim.

Dogmele credinţei întărindu-le, cuvioase, ai propovăduit pe Cuvântul de o Fiinţă şi împreună Veşnic cu Tatăl.
Pentru aceasta şi turma ta păstorind-o cu dreapta credinţă, ai ruşinat gândul cel cu judecată rea al lui Arie. Drept
aceea, mutându-te acum către Hristos, roagă-te pentru noi toţi.

Cu Dumnezeiască naşterea ta ai înnoit, Preacurată, firea cea muritoare şi stricată de patimi a oamenilor şi ai ridicat
pe toţi din moarte la Viaţa Nestricăciunii. Pentru aceasta, după datorie toţi te fericim, Fecioară Preamărită, precum
mai înainte ai zis.
întâmpină...
Fecioară Preacurată, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabie a trecut prin Preasfântul tău suflet când ai văzut Răstignit
de voie pe Fiul şi Dumnezeul tău. Pe Care nu înceta a-L ruga, Binecuvântată, să ne dăruiască nouă iertare de
greşeli.
Condacul Sfântului Sfinţit Mucenic Ipatie, Episcopul Gangrei
Glasul 1
Cu curăţirea cea sufletească Dumnezeieşte într-armându-te şi rugăciunea cea neîncetată având-o ca pe o suliţă în
mâini, cu tărie ai biruit cetele demonilor, Sfinte Sfinţite Părinte Ipatie; roagă neîncetat pe Hristos Dumnezeu, pentru
noi.

Canoane de Rugăciune Martie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canoane de Rugăciune Martie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Canon de rugăciune către Sfânta Cuvioasă Muceniţă Evdochia

Troparul Sfintei Cuvioase Muceniţe Evdochia, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Tu eşti Întărirea...

Cântarea a 6-a. Irmos: Haină luminoasă dă-mi mie...

CONDAC, glasul al 4-lea.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul cerurilor...

Cântarea a 9-a. Irmos: Cu adevărat Născătoare...

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Paraclisul Sfântului Nicolae Planas ?? stil nou grecia

După rugăciunile începătoare:

Următoarele stihiri se zic după Cântarea a 3-a şi a 6-a:

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Teodot, Episcopul Chiriniei, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

CONDAC, glasul al 3-lea.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Isihie

Troparul Sfântului Mucenic Isihie, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici...

Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a, mai înainte...

Cântarea a 8-a. Irmos: Toate lucrurile lui Dumnezeu...

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Eutropie, Cleonic şi Vasilisc

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie...

CONDAC, glasul al 2-lea.

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel...

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1.Podobie: Mormântul Tău...

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici a slăbit...

Cântarea a 6-a. Irmos: Precum ai izbăvit pe Iona...

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Hristos...

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Cel fără sămânţă...

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Piatra fiind pecetluită...

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Conon din Isauria

Troparul Sfântului Mucenic Conon din Isauria, glasul al 4-lea:

Cântarea 1, glasul al 5-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Cu Puterea Crucii Tale...

Cântarea a 6-a. Irmos: Înconjuratu-m-a adâncul...

Condac, glasul al 3-lea.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel Ce S-a Născut...

Cântarea a 9-a. Irmosul: Pe tine, Maica lui Dumnezeu...

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Cântarea 1, glasul al 6-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu...

Cântarea a 6-a. Irmos: Marea vieţii văzând-o...

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Cântarea a 8-a. Irmos: Din văpaie cuvioşilor...

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu a-L vedea...

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat..

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine...

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...