PARACLISUL

PREASFINTEI NASCĂTOARE

DE DUMNEZEU

care se cintă sau se citește la întristarea sufletu lui și la vreme de nevoie. Rostim mai intii
rugă ciunile începătoare ca la Acatistul Domnului Hristos.

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea.

Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu osirdie să alergăm noi păcăto şii şi smeriții și să
cădem cu pocăință, strigind din adincul sufletului: Stăpînă, ajută-ne, milostivindu-te spre noi,
gră beşte că pierim sub mulțimea păcatelor; nu intoarce pe robii tăi deşerți că pe ti ne
singură nădejde te-am cîştigat (de 2 ori).

3
Slavă... Şi acum...

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumne zeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că
de nu ai fi stătut tu ina inte rugindu-te, cine ne-ar fi izbăvit pe nol din atitea nevoi? Sau cine
ne-ar fi -păzit pînă acum slobozi? Nu ne vom de pårta de la tine, Stăpină, că tu izbăveşti pe
robli tăi pururea din toate nevoile.

(Apoi Psalmul 50): Miluieşte-mă Dumnezeu le... (Caută-l la pag. 28) și:

CANONUL NASCĂTOAREI DE DUMNEZEU

Cintarea 1, glasul al 8-lea

Irmosul:

Apa trecind-o ca pe uscat și din rău tatea egiptenilor scăpind israiliteanul, striga: Izbăvitorului
şi Dumnezeului nos tru să-I cintăm.

Pripeală Preasfintă Născătoare de

(Se repetă

Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. Inainte de troparele care nu au: Slavă... Şi acum)

De multe ispite fiind cuprins, către tine alerg căutind mintuire; o, Maică a

4
Cuvintului şi Fecioară, de rele şi de ne vol miluleşte-mă,

Asupririle patimilor mă tulbură și de multe intristäri se umple sufletul meu; alinează-le,

Fecioară, cu liniştea Flului şi Dumnezeului Tău, ceea ce ești cu to tul fără de prihană.
 Slavă...

Pe tine, ceea ce al născut pe Mintui torul și Dumnezeu, te rog, Fecioară, iz băveşte-mă din
nevoi, că la tine alergind acum îmi tind şi sufletul şi gîndul meu.

Şi acum...

Flind bolnav cu trupul şi cu sufletul, cercetării celei dumnezeieşti şi purtării tale de grijă
învredniceşte-mă, tu, Maica lui Dumnezeu, ca ceea ce eşti bună şi Născătoarea Celui bun.

Cintarea a 3-a. Irmosul:

Doamne, Cel ce ai făcut cele de dea supra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă
întăreşte întru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor şi cre dincioşilor întărire, Unule,
Iubitorule de oameni.

5
Folositoare și acoperămint vieţii me le te pun pe tine, Născătoare de Dumne zeu Fecioară;
Tu mă îndreptează la ada postirea Ta, ceea ce ești începutul bună tăților şi credincioşilor
întărire, una-in tru-tot-lăudată.

Te rog, Fecioară, risipeşte-mi tulbu rarea sufletului şi viforul întristărilor mele, că tu, Mireasă
dumnezeiască, pe Hristos începătorul liniştei ai născut, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită.

Slavă...

Ceea ce a născut pe Făcătorul-de-bi ne, Care este izvorul bunătăţilor, bogăţia facerii de bine
izvorăşte-o tuturor, că toate le poți ca ceea ce ai născut pe Hristos cel puternic întru tărie,
una Prea curată.

Şi acum...

Fiind cuprins de neputinţe cumplite și de chinurile bolilor, Tu, Fecioară, aju tă-mă; cer
ajutorul tău Fecioară, că pe tine te ştiu comoară de tămăduiri neim puținată şi necheltuită,
ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

6
Următoarele stihiri se zic după Cintarea a 3-a şi a 6-a:

Izbăveşte din nevoi pe robil tăi, Nǎs cătoare de Dumnezeu, că toţi, după Dumnezeu, la tine
scăpăm, ca şi către un scut nestricat şi folositor.

Caută cu milostivire cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al
trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.
 Preotul zice ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule... la care pomeneşte pe cei pentru
care se face paraclisul; Doamne miluieşte (de 3 ori). Apoi preotul zice ecfonisul: Că milostiv
şi iubitor de oameni... Şi Sedealna, glasul al 2-lea:

Podobie: Cele de sus căutînd...

Ceea ce eşti rugătoare și apărătoare nebiruită, izvor de milă şi lumii scăpare, cu deadinsul
strigăm către tine, Născă toare de Dumnezeu, Stăpînă: Vino de grabă şi ne izbăveşte pe noi
din nevoi, ceea ce eşti singura grabnic folositoare.

Cintarea a 4-a. Irmosul:

Am auzit, Doamne, taina rinduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale şi am preaslăvit

Dumnezeirea Ta.

7
Tulburarea patimilor mele şi viforul greşelilor mele alinează-le, ceea ce al născut pe Domnul
îndreptătorul, dumne zeiască Mireasă.

Chemind eu adîncul milostiviril tale, dă-mi-l mie, ceea ce ai născut pe Cel mi lostiv şi pe
Mintuitorul tuturor, celor ce te laudă pe tine.

Slavă...

Indulcindu-ne, Preacurată, cu haru rile tale, ție cântare de mulțumire cin tăm, ştiindu-te pe
tine Maica lui Dum nezeu.

Şi acum...

Nădejde şi întărire și scut de scăpa re nemişcat, cîştigîndu-te pe tine, ceea ce eşti întru tot
lăudată, de tot necazul ne izbăvim.

Cintarea a 5-a. Irmosul:

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu po runcile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o
nouă, Iubitorule de oameni.

8
Umple, Preacurată, de veselle viata

mea, dăruindu-mi bucuria ta cea nestri

căcioasă, ceea ce ai născut izvorui vese

liei. Izbăveşte-ne pe noi din nevoi, Născă toare de Dumnezeu, Curată, ceea ce ai născut
izbăvirea cea veşnică şi pacea care covirşeşte toată mintea.

Slavă...
Risipeşte negura greşelilor mele dumnezeiască Mireasă, cu strălucirea lu minii tale, ceea ce
ai născut Lumina cea dumnezeiască şi veşnică.

Şi acum...

Tămăduieşte, Curată, neputinţa sufle tului meu, învrednicindu-mă cercetării tale şi sănătate,
cu rugăciunile tale, dă ruieşte-mi.

Cintarea a 6-a. Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile me le; că s-a umplut
sufletul meu de rău tăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din
strică ciune scoate-mă.

9
Cum a mintuit de moarte şi de intu neric firea mea care era ținută de moar te şi de întuneric,
pe Sine însuşi din du-Se spre moarte, Fecioară, roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău, să mă
izbă vească de răutăţile vrăjmaşului.

Pe tine te ştiu folositoare şi păzitoare prea tare vieții mele, Fecioară, care ri sipeşti tulburarea
năpăstiilor și izgoneşti asupririle diavolilor; ție mă rog totdea una: izbăveşte-mă de
întunericul pati milor mele.

Slavă...

Pe tine, Fecioară, te-am dobîndit ca un scut de scăpare şi sufletelor mîntuire desăvîrşită şi

uşurare întru necazuri; de lumina ta pururea ne bucurăm, o Stă pînă; şi acum ne izbăveşte
din nevoi şi din patimi.

Şi acum...

Acum zac în patul durerilor şi nu este tămăduire trupului meu; ci mă rog ție, celei bune, care
ai născut pe Dum nezeu, Mintuitorul lumii şi tămăduitorul bolilor, ridică-mă din neputinţa
dureri lor.

10
Preotul pomeneste pe cei pentru care se lace Paraclisul, aşa cum s-a arătat după Cintarea a
3-a. Apoi, ecfonis și condacul, glasul al 6-lea.

Ceea ce eşti păzitoarea creştinilor ne biruită şi rugătoare neincetată către Fá cătorul, nu

trece glasurile cele de rugă ciune ale păcătoşilor; ci, sirguiește ca o bună spre ajutorul
nostru, care cu cre dință strigăm către tine: grăbeşte spre rugăciune şi te nevoieşte spre
îmblinzire, apărînd pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Și îndată prochimenul, glasul al 4-lea

Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.

 Stih; Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Credincioșii: Doamne miluieşte.

Preotul: Că sfînt eşti Dumnezeul nos tru...

Credincioșii: Amin.

Preotul: Şi pentru ca să ne învred nicim noi a asculta Sfinta Evanghelie pe Domnul

Dumnezeu să-L rugăm.

11
ori).

Credincioşii: Doamne miluieşte (de trei

Preotul: Cu înţelepciune drepți să as cultăm Sfinta Evanghelie, pace tuturor! Credincioșii: Și

duhului tău.

Preotul: Din Sfinta Evanghelle de la

Luca, citire.

Credincioșii: Slavă Ţie Doamne, slavă Ție.

Preotul: Să luăm aminte. Urmează Evanghelia pe care, în lipsă de preot, poate să o citească
și un simplu credin cios cu toată smerenia, dragostea şi cu toată

frica.

În zilele acelea, sculîndu-se Maria, s-a dus în grabă la munte, într-un oraş al lui Iuda, şi a
intrat în casa lui Zaharia şi s-a închinat Elisabetei. Iar cînd a auzit Elisabeta închinăciunea
Mariei, a săltat pruncul în pântecele ei; şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfînt şi a strigat cu
glas mare şi a zis: binecuvîntată eşti tu între femei şi binecuvîntat este rodul pintecelui tău.
Şi de unde cinstea aceasta pentru mine ca să vină la mine Maica Domnului meu? Căci iată,
cum a ajuns

12
glasul închinării tale în urechile mele, a săltat pruncul de bucurie in pintecele meu. Şi fericită
este aceea care a crezut că vor fi împlinite intocmai cele spuse ei de la Domnul. Atunci a zis
Maria: mă reşte sufletul meu pe Domnul şi se bu cură duhul meu de Dumnezeu Mintui torul
meu, pentru că a căutat spre sme renia roabei Sale. Iată, de acum, mă vor ferici toate
neamurile, pentru că mi-a făcut mie mărire Cel puternic şi sfint este numele Lui. Și a rămas
Maria îm preună cu Elisabeta, ca la trei luni. Apoi
 s-a înapoiat la casa sa. (Luca, 1, 39-56). Credincioșii: Slavă Ție, Doamne, sla vă Ţie.

După aceea: Slavă... glasul al 2-lea Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime Sfîntă, curăţeşte
mulțimea greşelilor noastre.

Şi acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulți mea greşelilor

noastre.

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulțimea îndură rilor Tale,
curăţeşte toate fărădelegile noastre.

13
Apoi: stihirile acestea, glasul al 6-lea, cl tate sau citite.

Podoble: Toată nădejdea...

Ajutorului omenesc nu ne încredinţa pe noi, Preasfintă Stăpină, ci primește rugăciunea

robilor tăi, că necazurile ne cuprind și nu putem răbda săgetările diavolilor; acoperămînt nu
ne-am ago nisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcă toşii, pururea fiind biruiți; mingiiere nu
avem afară de tine, Stăpîna lumii. Nă dejdea şi folositoarea credincioşilor, nu trece
rugăciunile noastre, ci le fă de folos.

Nimeni din cei ce aleargă la tine nu ies ruşinati, Preacurată Născătoare de Dumnezeu
Fecioară. Ci, cerind har, pri meşte darul în folosul cererii.

Prefacerea celor îndurerați, izbăvirea celor neputincioşi fiind, izbăveşte pe robii tăi,
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ceea ce eşti pacea celor din răz boale, liniștea celor
înviforați, singura folositoare a credincioşilor.

Preotul zice: Mintuiește, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează moște nirea Ta...

14
Credincioșii: Doamne miluiește (de 12 ori). Apoi ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările şi cu
iubirea de oameni...

Cintarea a 7-a. Irmosul:

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Vavilon oarecînd, cu credința Treimii, văpaia cuptorului
au călcat-o, cîntînd: Dumnezeul părinților noştri bine eşti cu vintat.

Cind ai vrut să tocmeşti mîntuirea noastră, Mintuitorule, Te-ai sălăşluit în pîntecele Fecioarei,
pe care ai arătat-o folositoare lumii. Bine eşti cuvîntat Dum nezeul părinților noştri.

Maică preacurată, roagă pe Domnul milei, pe care L-ai născut, să izbăvească de păcate și
de întinăciunea sufletească pe cei ce strigă cu credință: Bine eşti cu vintat Dumnezeul
părinților noştri.
 Slavă...

Comoară de mîntuire și izvor de cu răţie, turn de tărie și ușă de pocăință, pe ceea ce Te-a
născut pe Tine ai arătat-o celor ce strigă: Bine eşti cuvîntat Dum nezeul părinților noştri.

15
Şi acum...

De neputinţele trupești și de păcatele sufleteşti, pe cei ce vin cu dragoste către

acoperămîntul tău cel dumnezeiesc, în vredniceşte-i să se tămăduiască, Născă toare de
Dumnezeu, ceea ce ai născut nouă pe Mintuitorul Hristos.

Cintarea a 8-a. Irmosul: Irmos: Pe Împăratul ceresc...

Nu trece cu vederea pe cei ce au tre buinţă de ajutor de la tine, Fecioară, pe cei care cîntă şi
te preaînalţă întru toți vecii.

Tămăduieşte neputinţa sufletului meu

și durerile trupului meu Fecioară, ca să te slăvesc, Curată, în veci. Binecuvîntăm pe Tatăl şi

pe Fiul şi

pe Sfîntul Duh, Domnul.

Bogăție de tămăduiri verși, Fecioară, celor ce te laudă cu credință și prea înalţă naşterea ta
cea minunată.

Şi acum...

Tu izgoneşti asuprirea şi năvălirea pa timilor, Fecioară, pentru aceea te lăudăm întru toți
vecii.

16
Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvîntăm şi să ne închinăm Domnului, cîntind și preaînăl tindu-L întru

toți vecii. Pe Împăratul ceresc, pe Care il laudă

oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînăl

țați întru toți vecii.

Cintarea a 9-a. Irmosul:

Cu adevărat, Născătoare de Dumne zeu, te mărturisim pe tine Fecioară cu rată, noi cei
izbăviți prin tine, slăvin du-te cu cetele cele fără de trup.
Să nu întorci fața ta de la izvorul la crimilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos, Cel ce
a şters toată lacrima de pe faţa tuturor.

Umple de bucurie inima mea, Fecioa ră, ceea ce ai primit plinirea bucuriei, pierzînd mîhnirea
păcatului.

Slavă...

Cu strălucirea luminii tale luminează, Fecioară, negura neștiinței și o izgoneşte de la cei ce

cu credință te mărturisesc Născătoare de Dumnezeu.

17