Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psalmul 142
Slavă…, Și acum…
Cântarea 1
Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,Moise, cel ce a f ăcut
minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fug ăritul
şi mergătorul pedestru la izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
1
Chinurile cele de multe feluri ai răbdat, căci erai mai mult mistuit de dorul cel
înţelegător al Treimii, înaintea Căreia stând, roagă-te să ne izb ăveasc ă pe noi de
aruncarea în focul cel veşnic.
Cort al Înţelepciunii pe Tine Te ştim noi, cei ce alergăm la rug ăciunea Ta,
Preacurată, ca să ne deschizi nouă cămările Împărăţiei cerurilor cu cheia
milostivirii Tale.
Cântarea 3
Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria
mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o.
Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale,
iubitorule de oameni.
Roata cea cu fiare ascuţite a rupt trupul tău, dar prin ajutor îngeresc ai r ămas
sănătos, iar acum te rogi ca să se tămăduiască trupurile noastre cele sfâşiate
de dureri cumplite.
Sedealna
2
Toată suflarea îngerească şi poporul binecredincios îţi aduce cununi de laude,
Mucenice, pentru că pe vrăjmaş ai biruit desăvârşit şi te-ai mutat c ătre cereştile
lăcaşuri, rugându-te să se izbăvească din cursele lui şi cei ce te cinstesc pe
tine.
Cântarea 4
Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desf ăt ărilor,
am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule,
mântuieşte-mă!
Ieşit-ai sănătos din varniţa în care fusesei aruncat, iar acum din adâncul
păcatelor scoate-mă pe mine, cel împovărat cu multe răutăţi.
Cântarea 5
Căutând cu ochiul Tău cel neadormit , milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de
dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor;
Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând
Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii.
Răbdat-ai fericite, încălţămintea cea care avea cuie de fier, dar paşii sufletului
tău erau întăriţi de Cel Ce pământul l-a sfinţit cu dumnezeieştile sale picioare, ca
să îndrepteze pentru rugăciunile tale şi paşii inimii noastre pe c ărarea poc ăin ţei.
Cu vine de bou uscate ai fost bătut pentru Cel Care a venit să dezlege dobitocia
patimilor noastre prin pătimirea Sa, pe Care şi roagă-L, Mucenice, s ă m ă scoat ă
pe mine din patima cea dobitocească ce în toată vremea necăjeşte sufletul meu.
3
Prin a ta rugăciune ai înviat un mort dintre cei de demult, ar ătând c ă eşti slujitor
al Stăpânului vieţii, Care din mormânt a înviat a treia zi ca s ă ne scoat ă pe noi
din mormântul păcatului.
Maica Vieţii, primeşte cununi de laude din mâinile nevrednice ale slujitorilor T ăi
şi de la Hristos Dumnezeu ne soleşte cununa vieţii celei veşnice.
Cântarea 6
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că
sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona
mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Te-ai făcut Sfinte, solitor de cununa muceniciei pentru multe suflete care au
crezut în Hristos prin minunile tale, iar acum prin ale tale rug ăciuni câştig ă-ne şi
pe noi pentru viaţa cea veşnică.
Numele lui Hristos s-a preaslăvit întru tine, purt ătorule de chinuri, c ăci paharul
pătimirii Domnului l-ai băut şi în cetele mucenicilor ai fost num ărat, ca s ă te rogi
pentru sufletele noastre.
Purtătorule de grele chinuri, sufletul meu cel chinuit de patimi îl leagă cu fâşiile
rugăciunilor tale, turnând peste el şi untdelemnul iubirii de oameni, ca s ă- ţi aduc
ţie cu mulţumire mirul laudelor dumnezeieşti.
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de
apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.
Condacul
Lucrat fiind de Dumnezeu, te-ai arătat lucrător preacinstit al dreptei credin ţe,
spicele faptelor bune adunându-ţi ţie; că semănând cu lacrimi, cu veselie seceri,
4
şi luptându-te până la sânge, pe Hristos ai dobândit şi cu rugăciunile tale, sfinte,
tuturor le dai iertare de greşeli.
Prochimenul, glas 4:
Slavă… glas 2:
Şi acum…
Deschis-ai uşa muceniciei, fericite, multor sufletele ţinuite mai înainte în temni ţa
slujirii idoleşti, iar acum uşa iertării lui Hristos deschide-mi mie cu cheia
rugăciunii tale.
Cântarea 7
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în
topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămar ă luminat ă, d ăn ţuiau,
cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
S-au sfărâmat idolii cei deşerţi, nerăbdând defăimarea ta Sfinte, iar acum
nimiceşte pe cei ce ne necăjesc pe noi trimiţând săgeţile rugăciunii tale.
5
Stih: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Cântarea 8
Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strând razele şi tot p ământul s-a
clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie p ătimind, Cel Ce
eşti din fire nepătimitor. Pentru aceasta, Te rog Hristoase: T ăm ăduieşte ca un
doctor patimle sufletului meu!
Pe tânăr ai răpit din mâna agarenilor, iar acum răpeşte-mă şi pe mine Sfinte, din
mâna celui viclean, ca să nu ajung eu mâncare demonilor în cele mai de jos ale
pământului.
Cântarea 9
Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioar ă de
Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai
înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.
Oglindă a frumuseţii lui Hristos fiind, sufletul meu cel urâţit de p ăcat îl
înfrumuseţează cu razele rugăciunilor tale, preafericite Gheorghe.
6
Stinge săgeţile de gând cu care vrăjmaşul caută să ne doboare în adâncul
deznădăjduirii şi învredniceşte-ne şi pe noi a te lăuda cu inimă curată şi
mulţumitoare.
Cine poate număra mulţimea minunilor tale şi cine poate pătrunde adâncul
judecăţilor dumnezeieşti ? Ca un ştiutor al voii Stăpânului, soleşte-ne nou ă
povăţuire luminată pe calea mântuirii.
7
Ca unul ce te veseleşti întru slavă la masa mucenicilor şi încununezi cu darurile
netrecătoare ale Cuvântului pe cei ce te cinstesc pe tine, ia aminte şi la
smeritele noastre cereri şi ne scoate din tulburarea vrăjmaşului.
Apoi cântăm această stihiră glas 2, podobie : „Când de pe lemn…”, vreme în care
ne închinăm icoanei Sfântului:
Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-mă sub sfânt
acoperământul Tău.